Abonamentul Pentru monarchie:

Pe an 12 cor., '/* * ° 6 cor., 1U « 3 cor.

Pentru străinătate: Pe i an i8 frcs., */i

an 9 frcs., */« an 4 frcs.1' to • c m .

Foca apare: in fie care, Sâmbătă.

Insertami

Un şir garmond: o dată 14 fil., a doua oră 12 fil., a treia oră 10 fii.

Tot ce privesce foea, •ă se adreseze la >Re-dacţiunea şi Admini-

straţiunea Unirii* în

B i as. Foe biseric6scă-politică.

Anni XII Blaş 29 Novembre 1902. Numerili 48.

^ DOUfi^CĂRŢÎ. (—) E vorbă de cartea print-mî-

nistrului de odată Br. B â n f f y şi de a profesorului din Timişâra Dr. C z i r ­b u s z , apărute de curînd.

Broşura lui Bânffy cuprinde o se­rie de articol! politici reproduşi din re­vista „Magyar Kozâlet". Cunoscem cu toţii atitudinea politică a lui Bâuny, de aceea nu ne va surprinde conţinutul broşurei. Faţă de cei alalţi politician! unguri, Baronul Bânffy are superioritatea necondiţionată a omului sincer. El nu umblă să-şî ascundă tendinţele magia-risătore sub aparenţe ridicole; el spune neted: da^ sîntem şovinişti, voim să creăm o Ungarie în tote privinţele es-cjjjsiv maghiară.

Etă ce spune între altele: „Trebue numai să voim, trebue tare să voim, trebue să voim pătrunşi de spirit na­ţional şi atunci — numai atunci —> va fi cu putinţă crearea puternului stat unitar magiar, în înţelesul şovinist al cuvîntuluî".

Ura din două: ori are să se spri-jinâscă din tote părţile tendinţa şovi-nistă-magiarisătâre (şi Bânffy crede, în broşura sa, că nici chiar dinastia nu se pote subtrage de la acesta) ori Un­garia trebue ,să piară.

Repetăm, nu ne surprinde alter­nativa acâsta, de ore ce o cunâscem î n f o n d , de multă vreme. Singur f o r m a este nouă, întru cât adecă Bânffy are sinceritatea a ne-o spune fără încunjur, în vreme ce alţi politi­cian! purced mai cu mânuşi, dar ab­solut cu aceeaşi ţîntă finală, ca şi cea espusă în broşura lui Bânfly.

De aceea nu ne va mira nici fap­tul, că pressa magiară laudă din tote puterile: cartea lui Bânffy, fiind de per­fect acord, că singur acest sistem este în adevăr corect, fiind că numai acesta pote să aibă succese pe terenul reali sării idealului naţional.

Cu atât mai mai mult ne surprinde cartea profesorului Dr. Czirbusz, „Ma-gyarorszăg a XX- ik âvszâz elejân" — Ungaria la începutul veacului al XX-lea.

Când aiurările şoviniste de-a barda în lună şi-au ajuns apogeul, când cel mai înalt merit cetăţenesc este supri­

marea naţionalităţilor, apare de odată o carte seriosă, care spune tuturor acestora un bine cumpănii: Veto!

Cunoscător adînc al relaţiilor etno­grafice din ţara n6stră, muncitor des-interesat, care cu risicul de a da piept cu şivoiul putenic al. şovinismului, îşi espune vederile sincer şi obiectiv, âtă ceea ce de mult se aştepta în publicistica magiară.

Căci este absolut cu neputinţă, ca din vălmăşala şovinistilor orbiţi de fa­natismul de rassâ, să nu separeze un cap serios şi gânditor, care să înţelâgâ, că lucrurile după cum sînt pornjte, au să ducă necondiţionat la ruină şi înţe­legând, să aibă curajul, de a o spune.

r Profesorul t Dr. Czirbusz, care cu­nosc© stările etnografice nu de la masa verde, ca statisticianii noştri din Buda­pesta, ci din esperinţâ nemijlocită şi studiu aprofundat, ca adevărat om de sciinţă, — fără să-i pese de aplausele ori insultele mulţime! — - s t r i g ă şovi­nistilor noştri: opriţi-vă, nenorociţilor! Nu vedeţi, că drumul vostru duce la deaastru".

Să cităm înse în întregime câteva pasage.

„Rassele naţionale din Ungaria, întru cât ele trăesc sporadic, pot să înveţe limba magiară; acolo înse unde trăesc în masse compacte, de sigur nu şi vor lăpăda naţionalitatea de dra­gul nimăruî.

„ în societate chiar şi poporul cel mai mic tinde la conservarea fiinţei sale etnopsichice, a caracterului cultureî sale, propria formă a bunăstării lui pâ-mîntescî. La acâsta fie-care popor are dreptul seu l ă s a t d e l a D u m n e z e u .

„Şovinismul de astăzi este un pa­radox periculos. î n chestiunea limbei şi a religiunei, omenii sînt forte sus­ceptibili, să lăsăm în pace sentimentele lor intime. Idealul nostru nu pote să fie de cât o Ungarie, în care fie-care popor să înflorâscă în cultura sa în de­plină libertate şi unitate politică. Forţa aplicată contra Nemagiarilor de a în­văţa ungureşte va duce la o reacţiune, care pote deveni periculosă pentru uni­tatea socială şi politică a statului!

„Naţiunile mari europene au ţinte politice, conducători cu caracter hotârît

şi cu o direcţie hotărîtă, iar noi de 3 0 de ani incoce, negligând alte probleme grele, ne gândim necontenit n u l a un s t a t de d r e p t , c i l a u n s t a t n a ­ţ i o n a l .

„Ori-cât de frumosă ar fi deci ţinta de a ajunge la un stat naţional, e u n u a m c r e d i n ţ ă î n e l , l a s c i a t e o g n i s p e r a n z a t"

Aceste câteva pasage vor fi sufi­ciente, pentru a ne convinge, că în sfîrşit s'a aflat un glas sincer şi cinstit în publicistica magiară, care să apre-ţieze după adevărata ei valore gona nebună a şovinismului, ce alârgă după himere.

Nu sînt, în definitiv, lucruri nouă; să resfoim ori care jurnal românesc şi vom scote din literă în literă pasajele citate di&, interesante, broşură a Dr-lui Czirbusz.

Cceea-ce e înse nou pentru noi, e că chiar un ungur, de talia autoritatea lui Dr. Czirbusz, vine şi constatată de la sine lucruri, pe car! noi de ani dearîndul le tocăm la urechi surdului.

E adevărat, că pressa magiară primesce 3U vedită recâlă broşura din chestie.

Dar chiar în recâla presei ma­giare, noi întrevedem un simptom de bun ungur pentru viitorul ţârii nostre.

Pentru-ce nu. se năpustesc cu totă furia asupra cutezătorului, care le spune adevărul în faţă? Pentru-ce nu să pun pe lucru procurorii neobosiţi, pentru-ce nu-i fac proces de pressa agitatorului fără semăn, care are cutezanţa a le spune în faţă, că nu crede în himera unui stat unitar maghiar?

Pentru-ce? ' Pote, că î n f o n d sînt convinşi

şi ei că „agitatorul" spune adevărul şi o să vină vrâmea, când vor spune-o şi e i?

Seau îşi închid ochii şi urechile, că vădând să nu vadă şi auojend să nu înţelâgă, precipitaţi pe povîrnişul desastruluî, de unde nu mai este reîn-tdrcere?

î n caşul acesta, cartea profesorului Czirbusz remâne pentru ei glasul celui ce strigă în pustie.

Cu m per aţi! t t Calendarul Unirei

pe anul 1903 .

II Cumperaţî!

Costă numai 50 fii. + 10 fii. porto postai.

Pag. 4 0 2 Ü N I R E A Sr. 48

NÔuë osândiri politice. — Vinerea tre­cută s'a pertractat la curtea cu juraţi diu Cluş, procesul intentat d-lnl Victor Lazar, de la jFôia poporului" pentru cărticica: „Dar de PascI", împărţita cetitorilor foii. Era acusat ca primejdios articolul, care se ocupă cu biografia lui Butean. Apêràtor a fost advocatul Dr. Cassiu Maniu.

Tot procesul se pare forţat şi pornit de sus. Se scie adecă, că tribunalul a res­pins cererea procurorului pentru urmărirea autorului acelei biografii, pe basa prescrierii, căci biografia se publicase deja în 1897. Procurorul s'a escusat cu aceea, că s'a trecut cu vederea publicaţia de atunci şi cercă acum să dovedescă, că prin acesta scriere se aţită ia Ură contra naţiunel magiare. Atât acusatul, cât şi apărătorul resping îu sinuarea acesta, juraţii înse 11 declara pe Victor Lazar vinovat şi-1 judeca la 4 luni temniţă de stat şi 600 cor. amendă, eventual 5 luni temniţă. Apărătorul însinuă nulitate.

Luni s'a început tot la Cluş, procesul contra lui Teod. V. Paţian, autorul „Cărţii de aur." Apărătorul adv. Cor. Brediceanu, cere Bă se asculte mal mulţi esperţl, spre a se dovedi, că părţile încriminate slnt ade­văruri istorice şi nu provocă ura între na­ţionalităţi. Tribunalul respinge cererea, deşi între esperţl eraù şi Jancso Benedek, Mol-dovân Gergely, Lehmann şi alţii.

Vorbirea procurorului a fost formulată dnpâ vechiul şablon; spune că Românii graviteză în afară; că totă cartea s'a scris cnapriata intenţie să presinte pe magiarl în cele mai negre colori şi ast fel să-I îndemne pe Români la ură.

Apărătorul răspunde la tete acusele procurorului, arătând netemeinicia lor.

Marţi se continuă pertractarea şi se termină cu osândire lui Păcăţianu la 8 luni

înehisore de stat, 400 cor. amendă, 1587 cor. speşe p rocesua le .La propunerea procuro­rului Păcăţianu a fost deţinut immediat, de temă, ca nu cumva să se subtragă de Ia pedepsă, prin aceea, că se va depărta din ţară.

Din „Car teade aur", la cererea apă­rătorului, se decide nimicirea numai a păr­ţilor incriminate/

Contra sentinţei au apelat atât procu­rorul, cât şi apărătorul, care era azi Dr. "George Ilea, advocatul Bredicean, depâr-tându-se din Cluş.

Un public număros a luat parte la acesta pertractare.

Procesele politice contra ziaristicei noBtre nn sînt terminate, s'a făcut numai începutul. „Tribunei" zi de zi i-se inma-nueză citări n6uă. Era „dreptăţii" e în plină desvoltare.

Revistă politică. Afaceri interne. Câte-va din şe­

dinţele dietei au fost ocupate cu des-baterea asupra vătămării dreptului de inmuhitate a dep. Nessi Pâl. Dep. Nessi, demonstrase la Cluş contra im­nului poporal şi pentru acesta comanda de honvezi l'a degradat din rangul de oficer. Afacerea a devenit celebră şi partida kossuthistă se întrece" în a de­buta cu frasele celea mai sforăit6re contra acestei cântări. Dep. Barabâs întrebă pe min. FejGvâry, dacă scie Maiestatea Sa, că acest imn nu place naţiune! magiare, care o numesce: „cântecul obraznic al călăilor" ? şi ter­mină declarând, că vor demonstra în presenţa Maiestăţii Sale contra acestui imn, care pentru magiarl e ofensator.

î n altă şedinţă a luat cuvîntul în acesta afacere dep. Ebtv6s K., care 6răşl a vorbit vehement.

Franţa. î n una din şedinţele sena­tului, un senator a propus un proiect de lege contra duelului, în care acesta s e declară de faptă punibilă şi cei ce leu parte la el au să fie pedepsiţi cil o lună până la trei ani închisdre şi cu 1 0 0 — 5 0 0 0 franci amendă.

Curentul contra duelului e mal puternic în Saxonia, unde s'a şi con­stituit o ligă contra lui.

Bulgaria. O nouă confusiune a pri­cinuit guvernului abzicerea' alor 80 oficeri, originari din Macedonia, cari aveaţi de gând, că eşind din armată, să trecă în patria lor, spre a lupta în şirul conjuraţilor. Demisiunea n'a fost accep­tată pentru cuvîntul, că nu-i permisă repăşirea atâtor oficeri din cadrele armatei.

în acelaşi timp se vestesce, că în satele de la frontieră, patrule de.soldaţi turci caută după arme şi că o parte din banda lui Jankov, oficer bulgar s'a re­fugiat în Grecia până la primăvară-când îşi va reîncepe agitaţia de a re-scula pe Macedonienî.

Anglia. In London s'a format o ligă a democraţiei catolice; icare ţinteşce să compună în corpurile legiuitore, un partid catolic, după pilda centrului din Germania. Menirea acestui partid ar fi apoi să cerce a infiltra tot- mai mult spiritul catolic în tote afacerile statului Liga acesta se zice, că numără până acuma 600 membrii.

FEUILLETON.

M Ó B A. — povestire originală. —

Pe malul unul părăuaş sgomotos, în umbra crengilor pletóse ale sălcilor jalnice, mora bătrânului Gerasim, cârpită şi proptită din tote părţile, părea a se ascunde dina­intea privirilor curióse,

Ce mai moră! Nimic nu era întreg pe ea. PăreţiI el

de scânduri, înverzite de vechime, ca şi Când şi-ar fi urît legăturile bătrâne, cu cari eraü împreunaţi, se pregăteau a-şi lna adio unul de la altul, pornind fie care în altă direcţie. De nu s'ar fi îngrijit bă­trânul stăpân, de proptele sdravene. pe cari le puse în cale păreţilor, cu cugete suspecte de desertare, într'o bună dimineţă s'ar fi trezit numai, că mora şi-a părăsit locul. Din ce şi-ar fi ţinut femeia, înbă-trânită alăturea cu el în necazurile şi neajunsurile unei vieţi întregi? . . . D'apoi din Florica. tata lui cea frumosă ce s'ar fi ales? . . .

De răspunsul la acestea întrebări neli-niscitóre, îl mântuiră, până la o zi cu păcate, proptelele, aplicate eu multă isteţime şi pricepere, chiar la punctele celea mai critice.

Asigurat din acesta parte, celealalte defecte ale morii nu-I pricinuirâ lui Gerasim multă spargere de cap. Viatul fluera doine, triste prin păreţi! hîrbuiţi. plóia'

strecurându-se printre muşchii coperişulul ciuruit, bătea tactul cu picăturile mari, cari cădeau din tòte părţile în intervale re­gulate pe pod, carii erăă neobosiţi în róderea şi sflederirea grindilor măcinate — şi Gerasim, în faţa atâtor semne de ruinare şl nimicire neîntreruptă, totuşi era mai mult vesel de cât trist.

ÎI suna neîntrerupt în urechi scârţăirea gemétóre a rótelor, ce se învîrteau greoiù, slăbite de bătrâneţe şi oboséla muncei în­delungate, din coş curgeau neîntrerupt grăunţe, pe cari petrile de mòra le sdrobiaù urnind surd, şi apoi, ca nisce fiere înfuriate ce şi-au perdut tot cumpătul, le mâncau. Ie înghiţau, le devorau, urlând de hămiselă şi fóme fără saţ.

Sgomotul acesta asurzitor şi răpitor de odihnă pentru cei ce nu erau dedaţi cu el, era mal plăcut lui Geràsim, de cât ori ce musica armoniósa.

Şi când amuţa morişca, cât de su­părat şi moros era el, câtă grije chinuitóre se arăta pe creţele dese ale feţei sale sbîrcite. Zilele negre ale lipsei îl năpădeaţi.

De nn timp încoce morişca lui Gerasim îşi făcea de cap cu neascultarea. Deveni mal capriciosă. de cât o damă din lumea mare. Sîrmanul Gerasim nu-I puté afla placul nici într'un chip.

Dacă era secetă, şi apa părăuaşu'uî scădea, morişca refusa ctt indignare ori ce ascultare. în zădar încerca Gerasim în asemenea caşuri tote apucăturile, mèra nn se mişca. întocmai ca şi caii cu nărav, pe cari de cel îmblătescl mal tare, de aceea se fac mal neascultători. De aduna Gerasim apa oprita cu stavilare. când o slobodja plin de speranţă pe mòra, rótele acesteia

gemeaţi, scârţiau protestând şi stăteau locului.

Când ploua şi crescea pârăuaşul eră nu era bine. Mora capriciosă îşi cufunda atunci rótele înnegrite de' putre4ime până peste osii în apa molósà, se legăna, se clătea, se juca ca o babă bătrână, care-şl mişca cu plăcere membrele voşterjite într'o baie caldă.

De se încerca atunci sîrmanul Gerasim a conturba plăcerea morişcei sale, voind a o con8trîuge la lucru, îşi făcea cheltuelî. Căci abia o punea în mişcare, mòra se în­furia, se revolta şi începea a se învîrti nebunesce, sdrobindu-se pe sine însa-şi.

în timp de vară mai învingea totuşi Gerasim cu mòra lui cum puté, zilele de Iarnă inse îl puneau de regulă pe cugete triste. De la Sân-Nicoră până la Treî-sfinţl-archiereî abia era câte o zi două. când ÎI umbla mòra, şi atunci numai aşa; dacă făcea foc la ròte ca să se topésca ghiaţa care le ţine încremenite.

Cu tòte acestea bătrânul îubia mora acesta ruinată de jumătate. Simţia că vièta î-ar fi amară, de n'ăr andi din când în când scârţăirea rótelor, sgomotul murmnitor al valurilor de apă, uruitul monoton al petrilor, cari atât îi era de cunoscut, de se trezia şi nóptea din somn, când se gătaă grăunţele din coş.

De vre-o câte-va săptămâni încoce bătrânul morar prinse speranţă nouă. Crerii lui să înferbîntafl de plănuirl mari, cu ajutorul cărora morişeage înfăţoşa înaintea ochilor săr sufletesc! îmbrăcata în vestminte nouă, reparata fundamental. Nu se încumeta să recunoscâ, că se amsgesce numai pe sine însu-şi cu visări despre mòra înnoită;

Nr. 48 U N I R E A Pag. 4 0 3

Corespondinţe. T R I S T A S E R B A R E .

Din Maramureş.

O frumdsi, dar tristă solemnitate s'au săvîrşit In 211. c. In biserica din Sat-Slatina. în serbătorea s s . Arcbangell Miehail şi Gavril, hramul bisericei din Sat-Slatina. s'au binecuvlntat monumentul asediat pe mormîntul neuitatului Episcop Miehail Pa vel Îngropat în acea biserică.

Sf. Liturgie a celebrat-o Tit Bud vi-cariul Maramureşului cu asistarea M. O. D. Vasilin Joody paroch în Vad, îoan Doroş paroch local, Ioan Fanea preOt în Sarasen şi Vasilin Uniczky capelan în Siget, ca dia­con. Cântările, cu o precisinne rară, le-au cântat chorul lucrătorilor erariali români din Ocna-Slatina, cari au cântat şi la îngro­păciunea neuitatului Episcop.

La finea sf. Liturgil s'a făcut pana-chidă, apoi a îngenunchiat întreg poporul şi vicarul cu preotul local a zis trei „Tatăl nostru" şi trei „Născătdre" pentru repausul sufletului neuitatului Episcop.

După aceea vicariul Tit Bud a ţînnt cuvîntare despre îngerii din ceriu, despre serviţiile, cari le fac ângeril din ceriu pe pamînt, îndemnând pe credincioşi să as­culte ângeril cei buni şi apărători.

Apoi cu cuvinte pentrun4etore a arătat, că sînt suflete bune şi pe pâmînt, cari cu drept cuvînt. se pot numi ângerl bnni şi apărători a familiilor şi a neamurilor. Ast-feliu de ânger binefăcător a fost şi repau-satul Episcop Miehail Pavel, a cărui me­morie va susta în veci, căci binefacerile lui şi fundaţiunile lui sînt de o însemnătate eternă.

A arătat vicariul biserica frumoşi din Sat-Slatina zidită cu spesele repausatulul Episcop şi a legat la inima poporului să nu-1 uite nici când pe binefăcătoriul seu şi a neamului românesc.

N'au fost ochi în biserica îndesată, cari să nu fie lăcrimat la cuvintele petrun-cţetore a vicarului, mai ales când a spus. că în anii trecuţi se ruga însuşi Episcopul la acest 8. altar, ér acuma ne rugăm noi pentru dînsni. care zace In mijilocul nostru dar a cărui suflet cu dragoste se uită din ceriu la lacrimile de durere a credincioşilor şi amicilor se!.

După cuvîntare s'a binecuvîntat petra de marmoră aşezată pe mormîntul neuita­tului Episcop.

Monumentul are inscripţia urmâtore: „Aici aşteptă învierea morţilor Miehail Pavel de Peteritye, episcop diecesan gr-caţ. de Oradea-mare, conte roman Asistente la Tro­nul papal, Prelat domestic al Sfinţiei Sale Pontifice Roman, conselier intim de stat al Maiestăţii Sale ees. şi reg. Apostolice. Proprietar al strălucitului ord ai coronei de fer clasa I. Cavaler al strălucitului ord Franciac Josií I. Regeneratornl şi al doilea fundator al tuturor instituţiunilor culturale din acea diecesă, cel mal mare binefăcător a diece8ei sale, adormit în Domnul la băile saline „Pavel" din Slatina în 1-a Iunin 1902 în anul 75 al etăţii, 51 al preoţiei, 30 al episcopiei şi 23-lea al activităţii! sale apos­tolice în fruntea diecesel Oradiîmarî.

„Dupa e8emplul Mântuitoriului a treent binefácénd la toţi."

„Dumnezeu să-îl aibă între aleşii sei". Ér pe frontispiciul bisericei aşişderea

este aşedată o petră de marmură cn in­scripţia :

„Acesta sfîntă Biserică, cu concursul credincioşilor, pe cari păstorindu-I s'a ridicat

scaunul Episcopesc al Gherlei, o> a zidit în spesele sale.

„Miehail Pavel de Peteritye ca episcop gr.-cat. al Oridil-marl la anul 1895P.

După finirea sf. Liturgie s'au încun-jurat de trei ori Biserica şi s'au miruit poporul.

Apoi preoţii şi amici neuitatului Episcop s'au rentors la Siget, la casa vicarinlui.

Au plîns cu toţii aducendu-şl aminte de zilele frumose petrecute în ziua Ss. Archangell în Sat-Slatina în curţile neui­tatului Episcop, în jurul acelui bun Părinte, care s'a dus de la noi şi la a cărui mormînt vom peregrina din an în an.

în veci amintirea lui!

SFINŢIRE DE BISERICA. — raport special —

, 23 Novembre 1902.

Zile de bucurie şi de multă mângâiere sufletescă an fost Sâmbăta şi Duminecă de după 88. Archangell, pentru credincioşii fiiiel Lorinjţifi din tractul Aiudulul. In acele zile s^i consacrat biserica gr. cat. din «cel sat prin înalt Preasfinţitul Mitropolit al nostru Victor. Esceleuţia Sa nu a pregetat a osteni la sfinţirea acele! biserici, pentrn că din început a înţeles jertfele enorme, ce le-au adus poporenil gr. catolici al fiiiel Lorinţiu pentru s. biserică, dar mal ales, că sînt forte rari caşurile, ca o filie să fie în stare a zîdi din puterile proprii, nn locaş de închinare Domnului dacă avem în vedere, că cre­dincioşii noştri din Lorinţiu numără abia 20 familii.

Vineri în 21 Nov. an plecat deja câţl-va preoţi din gremiu şi clerici, ca să pregă-teseă cele de lipsă pentru consacrare. Sâm­bătă la 2 ore preabunul nostru Archierett

îşi închidea ochii să nu vadă starea de-solată, să nu se convingă, că mora sa a ajuns deja la aceea etate a fetelor bătrâne, când nici sulimannl nn se mal prinde de feţele lor sbîrcite, ca prnna uscată.

Cum rîdea de ca îndestulire şi bucurie sufletul bătrânului la spectacolul drăgălaş ce-1 delecta în orele sale de visare! Câtă fericire trăda surisul resfăţat, ce se ivea în asemenea clipe de răpire sufletescă pe buzele sale seriose!

Şi preţul acestei fericiri, care încă înainte de-a apuca să răsară pe cerni întu­necos al vieţii sale îi împlu sufletul de lumină strălncitore, isvorea dintr'o durere veche pe carea Gerasim o ascunse tăcnt în fundul inimel sale neîndestulite.

Cad de vre-o câţl-va ani înedee, pe lângă tută voia bună ce o arăta în glumele si anecdotele sale vesele, cu car! întreţine pe măcinători ca să nu simţăscă lungimea timpului, în suflet îl rodea neîncetat vermele neobosit al neîndestulirel.

Gerasim era ca o luminare aprinsă, care până ce dînsa răspândesce lucire celora ce o încunjura, ea se topesce şi sfirşesce. Căci în ce măsură ÎI scădeau cu scurgerea anilor puterile, în acea măsură înainta şi ruinarea moriscei sale. Starea desolată a proprietăţii strămoşesc!, de care îl legau celea mal dulci amintiri, II împlea sufletul tânguitor de mâhnire chinuitdre.

Cât de bine ar curge lucrurile — cugeta în sine Gerasim adese or! — dacă Fiorica Ini ar fi fecior! Ceea ce nu puteau duce In Îndeplinire braţele lui slăbite, ar isprivi-o puterea tineră a unnl flăcău voinic. I-ar ajuta şi el cu sfaturi bune; mora ar înflori eră, venitul n'ar seca nici

o dată; ar mal gusta încă odată şi el zilele albe de car! avuse parte în tinereţe.

Dumnezeu înae e bun, vede nëeasul omenilor sîrmanl şi le vine într'ajutor chiar In momentul suprem,- când lipsa e mal ardêtôre, când desperarea nemilosă îşi întinde deja spurcatele sale- braţe de polip, să cuprindă în mrejile sale jertfa alesă.

Fiorica era miresă de vre-o câte-va săp­tămâni. E drept că mirele ei nu era din velfă mare, dar Gerasim era îndestulit cu alegerea fice! sale. pentrn că scia că e voinic şi lucrător. Şi de ast fel de om avé el trebuinţă.

într'o zi de tomna se întîmpla o minune, de care bătrânul Gerasim nici nu visase.

Morişca era îndesuită de măcinători; rôtele el negre se învêrteaù vesel; ţi-se paré că sciu şi ele ceva despre evenimentul momentuo8 ce se pregâtia In familia stă­pânului lor, atâta eraù de sprintene.

încă nu încetase bine risnl produs de o glumă a morarului, când o trăsură domnescă se Întorse de pe drumul colbos cătră mori şi peste câte-va momente se opri înaintea ei.

De când îşi aduc omenii aminte o trăşnră atât de elegantă nn visitase môra acesta.

Un domn corpolent se dete jos din ea şi porni spre uşa morii.

Gerasim îşi perdu capul de surprindere, în care se strecora şi puţină frică neli-niscitore. Ce o să Însemneze acesta? . . . omenii săraci de regulă portă frici, şi încă nn fără temei, de visitele domnesc!, căci acelea mai tot de nna îs împreunate cu

neplăceri, Când un advocat îţi aduce năcaz pe cap, când o comisie te surprinde . . . şi omnl sérac rămâne tot de una păgubaş.

în cât-va totuşi se linisci. când eşind din moră, se convinge, că visitâtoml său e prorietarul bocotan din sămînţa lui Israil, care cuprinse prin viclenele sale uneltiri mai mult de cât jumătate din hotarul comunei. Cu acesta Gerasim nu avuse în totâ vieţa sa nici o afacere.

— Cine e stăpânul ruine! aceste? — se adresă jidanul cătră morar arătând cu degetul său inelat cătră moră.

Tonul despreţuitor, în care vorbia jidanul de moră, îl strepunse pe Gerasim în inimă.

— Eă sum, domnule, — îşi înnecă du­rerea morarul, rëspundênd lin şi liniştit.

— Dta? . . . Bine, atunci aşi avé puţină vorbă cu dta.

— Sînt gata a te asculta domnule. — Am venit la dta să facem un tîrg,

de vom puté. Gerasim sciindu-şi sărăcia sa rămase

surprins la ancjul acestor cuvinte. — Să vorbim limpede şi hotărît, —

continuă jidanul, observând zăpăcela mo­rarului. — Aşi vrea să cumpăr ruina acesta, pe care dta o numesc! môri. Ce preţ pof­tesc! pentru ea?

Lui Gerasim i-se urcă tot sângele în cap. Cum, să se despărţesci el la bătrâneţe de mora lui, şi chiar acum, când avé s i o duci In ordine cu ajutorul fiitorulul ginere?

— Domnule! — zise morarul resolnt.— Môra acesta nu mï-e de vêndut. Ml-e forte scumpi, nu cred că al da preţul ce l-aş! cere pe ea.

(Va urma)

Pag. 4 0 4 Ü N I R E A Nr. 4 8

însoţit de Illnstrissimnl Dn Dr. Vasile Hossn, canonic, a sosit cu trăsura la marginea Lorinţului, unde l'aü Inthnpiuat mulţimea poporului din loc şi jur, împreună cu auto­rităţile, civile anume: Br. Bánffy K.. proto-riótar comitatens, protopretorele Imreh I., notarul cercnal, pe cum şi representanţiî bi­sericeî reformate din loc.

înaintea bisericeî aşteptau îmbrăcaţi în órnatele preotesei Rssimul Dn Dr. Isidor Marcu. canonic, protopopul Aiuduluî I. Maior, preotul locului, Teodor Radu şi protodia-conul I. Br. Micu. Protopopul, în cuvinte alese şi însufleţitore, esprimă în numele po­porului mulţumită profunda şi bucurie ne­spusă, pentru că Escelenţia Sa le-a ascultat şi împlinit dorinţa lor. După acestea întră cu toţii în biserică, unde se începe slujba pregătitore pentru aşezarea ss. moşte pe altar, împreună cu Inseratul şi mânecatul pontificând Escelenţia Sa, ér cântările ese­cútate fiind de o grupă de distinşi cântăreţi.

După sfirşitui slujbei, Escelenţia Sa se retrage în casele proprietarului loan German, unde primesce diferitele deputaţiuni.

Duminecă dimineţâ la 8 ore se începe sf. liturgie sub pontificarea Escelenţiei Sale cu asistinţa alor 4 preoţi şi 2 diaconi, în presenta aprópe 500 omeni. După ce se face încunjuratul bisericeî cu ss. moşte, şi după cetirea documentului de consecraţiune, moştele şi documentul se aşeză în masa de piatră a altarului, cu finea cărei ceremonii se sfirşesce şi actul consacrării bisericeî. După sf. Evangelie, Escelenţia Sa în o pre­dică frumosă şi până la lacrimi emoţionă-tóre, recomandă credincioşilor cercetarea sf. biserice, unde pot să ceră de la Dom­nul tote darurile de cari afi lipsă. După sfîrşitul liturgiel nrmeză banchetul, la care participară vre-o 50 persone. Primul toast îl ridică Escelenţia Sa pentru Papa şi îm­păratul; al doilea Magnificul Dn. Szász J. v.-comite pentru Escelenţia Sa; Illustrssimul Dn Dr. Vasile Hossu pentru Dl v.-comite şi pentru cei alalţl representanţi civili, în nrmă protopopul Maior amintind, că în ziua ur­mătore e martirul Victor. închină pentru Escelenţia Sa. După acestea archiereul ri­dică masa şi plecă cătră casă însoţit de nesfirşite urale de „să trăiască."

Nu pot de încheiere, să nu amintesc aci pe omul, căruia i-se cuvine partea leului, atâta în edificarea bisericeî, cât şi în reu­şita ceremoniei consacrare!. Ca unul care am luat parte la acesta serbătore, am avut pri­lejul a mă convinge şi a aucji din gura óme-nilor competenţi, că proprietarul loan German, care e un ţăran fruntaş însufleţit de caldele şi crescinescile sentimente moştenite de la părinţi şi de îndemnările preotnlui Teodor Radu, a jertfit cu dragă inimă din avutul seu pentru 8. biserică. Mulţi spun. că banii şi munca materială prestată de densul, se urcă la suma de 800 cor., abstrăgend me­ritul moral, care nu se pote descrie. Mi-am ţinut de cea mai plăcută datorinţă a releva fapta acesta pe care nu mulţi o scifi.

Din : parte-mi doresc acestui fruntaş câ Dumnezeu sé-I resplătescă însutit jertfele sale, aduse pe altarul bisericeî şl-a neamului.

Fără voe îmi vine în minte cugetul, că dacă cele 20 familii gr. cat. din Lorinţiu. cari nu afi preot în loc afi putut ajunge acolo să-şi edifice o biserică în preţ de

8000 cor. unde nu ar pute ajunge alte sate mal puternice şi mal compacte, având conducătorii lor, dacă . . . o de ar lipsi acest dacă. . . .

J.

Sinodul protop. din tractul Cluş. — Raport particular —

Cluş 11 Novembre 1902.

In 18 1. c. s'a ţinut sinodul mixt ai tractulul Clas în scóla confesională gr. cat. din Cluş. De mult timp nu aù mal par­ticipat preoţii din tractul Cluşului la sinod în număr aşa de frumos, ca acum. Abia dór unul a lipsit. împedecat fiind.

La 7 óre drmineţa s'a ţinut serviciul divin în biserică, Servind protopopul Dr. D ă i a n u asistat de On. Ş t e f a n R o ş i a n , l o a n M i h a l c a ş i E m i l i f i D . Mă ce l a r i fi. La orele 8Va după invocarea spiritului Sflut, protopopul Dr. Dăianu deschide sinodul în care a espus cam urmâtorele idei:

Cuvîntul de deschidere.

După o căldurosă salutare, cătră preoţi şi mireni, acum când prima oră vede adunaţi pe representanti! tuturorparochiilor din tract, spune că sinodul protopopesc e o instituţie vechia în biserica nòstra. Datézà dinainte de Unire. Deja în sinodul din 1700 se prevăd pedepse de ,12 florinţl" pentru cel ce n'ar participa la „săbor." Unirea a réalisât multe progrese în biserica nòstra. A Introdus cultul literilor şi al sciinţel. Dar cu tot progresul nu a devenit superfluu acest sinod; din contră. Pe lângă comunicaţia de idei. prin cărţi şi jurnale, acesta comunicaţie imediată, cu graia viù, remane tot aşa de necesară şi folositóre ca înainte. Potè mai mult. Câc! tindem spre autonomie .Trebuedeci să ne dedăm cu ea; se atragem elementul laic şi sâ-i deşteptăm interesul pentru biserică. Situaţia generală a poporului nostru urgiteză mult realisarea problemei. î n urma desfăşurării cunoscute a stărilor de acum, e generală consciinţa. în elementul cult mirean, că biserica este fortul nostru, ultimul nostru refugiu puternic. De aceea în mod firesc mirenii se apropie tot mai mult de biserică. E chemarea preoţilor Să-I lege bine de causa bisericeî. Să se porte aşa, ca să nu-î disguste. să nu-I alunge, ci să-î atragă. Curentul acesta, de revenire a inteligenţii cătră biserica sa, impune preoţilor şi detorinţa să-şi împlinescă oficiul sacru mâî cu inimă, mal cu evlavie, căci sînt mal observaţi şi esemplul. ce-1 daô, pote fol os i, ori s t r i c a , după cum e bun, ori r ău . mal mult. ca înainte.

î n împlinirea mal cu zel şi devotament a misiunel, să ne împiteneze faptul, că U n i r e a bisericeî nòstre cu Roma. acum la începutul veacului al III-lea al esistente! sale — In urma celor mal nouă scrutări istorice — apare într'o lumină nonă , şi mai frumosă. şi mai măreţâ, ş i mal însufleţitore, ca până acum.

Scrierile c e l e mal nouă istorice a le bărbaţilor nostri, dovedesc că Unirea a fost actul cel mal măreţ al poporului nostru, că a fost act matur şi bine socotit săvîrşit de t o ţ i Românii. Că desbinările de mal târziu, cari s'afi perpetuat, durere, până azi sînt numai opera intrigilor străine, în deosebi a Sârbilor şi uneltelor lor.

Acesta trebue să ne înalţe şi să ne umplă de încredere, eâ sefvim; ca preoţi nu numai o misiune sacră universală ci şi o misiune specială românesc*. în rmijlocul neamului nostru; acesta să ne1 îndemne la luptă; sub stegul crucii, cu armele blânde ale adevărului şi credinţil, spre mărirea lui Dumnezeii şi fericire poporului nostru.

Cuvîntarea de deschidere e primită eu aelamaţiun! însufleţite. .,,

Omaj şi mulţumită,

înainte de ordinea zilei părintele P. Dan. din Lăpuo, salată pe noul pro­topop în numele confraţilor preoţi şi a po­porului. Spune că Cluşul a avut tot de una protopopi distinşi, şi esprimă convin­gerea, că. sub înţâlepta conducere a noului şef tractul va înflori.

Părintele Ştef. R o ş i a nu, fost adm. interimai, propune, ca sub impresiunea cuvîntării de deschidere, sinodul să esprime pe cale telegrafică omaj, recunoscinţă şi mulţumită în numele acestui tract Prea Veneratului Consistor şi Escelenţiei Sale, Metropolitulul, pentru câ „în persona Prea Onoratului Domn Dr. Elie Dăianu I-a dat un şef cu inimă plină de credinţă şi dra­goste faţă de binele bisericeî şi sortea po­porului," sub care se speră, câ tractul Clujului va înainta în tote direcţiunile. — Propunerea s'a primit cu aolamaţiunl dar a rămas ca omajul şi mulţumită să se esprime la protocol.

Se alege apoi o comisiune de 3 membrii, ca se censureze credenţionalele membrilor mireni. — Verificându-se apoi membrii presenţl, s'afi aflat absenţi dintre preoţi 2. dintre mireni înse forte mulţi.

Se spune, că mirenii aleşi afi cerut diurne şi spese de călătorie, ca să par­ticipe. — ceea ce arată puţin interes pentru căuşele bisericeî şi şcolei.

Fondul şi biblioteca tractulul.

Până ce comisiunea verificatore a lucrat, protopopul a presentat un raport amănunţit despre starea morală şi materială a tractulul.

On. Va l e r i f i P o p , din Cluş-Mănăştur, a presentat apoi budgetul pe 1903 al fon­dului tractual. In legătură cu acesta s'afi pertractat şi cererile de ajutor din acest fond —peste 10. şi s'afi votat: Parochiilor Feneşul-sâsesc, 100 cor. Gilâfi 50 cor. Suciag 100 cor. Măcicaş 60 cor. Tiurea 40 cor. (tot pentru susţinerea şcolelor) apoi şcolei din Lăpufi şi celei din Stobor câte 10 cor. (pentru recuisite) preoţilor loan Romanţian, 30 cor. Luca Stan, 30 cor., în­văţătorilor loan Runc şi Isidor Cergit, câte 20 cor. Delegaţilor învăţâtorimei. cari afi participat la adunarea gen. din Blaş li-s'afi votat spesele de călătorie.

în interesul fondului tractual s'afi pri­mit doue propuneri, făcute de St. R o ş i a n : ea se se facă un regulament intern pentru comitetul de administraţie al fonâului şi unde e ocasie favorabilă, să se plaseze capi­talul în realităţi de pe teritorul tractulul.

Raportul bibliotecarului tractual. tot On. Val. Pop, s'a luat spre. ştire cu durere, pentru că s'a constatat, că preoţii puţin us fac de cărţile din bibliotecă.' în legătură s'a primit propunerea, ca pe viitor biblio­teca tractulul să cumpere numai cărţile mai

Nr. 48 U N I R E A Pag. 495

scumpe, necesare preoţilor, şi cu restul de ban!, să se Întemeieze şi alimenteze b i b l i o ­t e c i p a r o c h i a l e , ambulante, pentru cre­dincioşi.

S'a făcut amintire şt despre cărţile harnicului nostru istoriograf Dr. Aug. B u n ea, căruia dintr'un sinod anterior i-sa fost trimis o a d r e s ă de a d e r e n ţ ă pentru bogata sa activitate literară, cărţile pre-ţic-se inse totuşi nu-i le-aü cumperat. S'a accentuat, că cu adrese platonice nu se spri-jineşte literatura, nici nu se foloseşte. De aceea s'a hotărlt. ca fie care parochie să procure câte o carte de ale Domnului canonic Dr. Bunea în fie eare an, până ce le va ave tote.

Ó- reuniune. La punct 9 al ordine! de zi a venit

„reuniunea de înmormîntare a preoţilor" din tract, care esită — réü-bine cum esistă — de mulţi ani. Preoţimea rugase Preaven. Con8istor să înfiinţeze o ast fel de reuninne archidiecesană. Rugarea nu s'a admis şi i-s'a recomandat reuniune!, ca să-ş! verse capitalul în fondul cultului tractual, din care şi preoţii se ajutoră. Sinodul nu a fost de acesta părere, ci a hotărlt sâ-şl susţină reuniunea tractualâ şi mai de parte. Pote la iniţiativă privata s'ar pnté întemeia o astfel de reuniune folositóre pentru toţi preoţii din archidiecesă. Şi daca s'ar în­fiinţa, GonsÍ8torul de sigur o ar aproba îată o chestiune de meditat!

Comunicări oficióse.

A urmat apoi mai multe comunicări din partea presidinlul. în special s'a atras atenţiunea preoţimel la instrucţiunea pentru purtarea matricnlelor şi s'a cetit observările Prea Veneratului Consistor cu privire la matricúlele din annl 1900.

S'a anunţat, că pe viitor ca Regu­lament intern pentru sinode va servi „Re­gulamentul" statorit pentru sinódele archi-diecesane. Acesta în urma unei hotârîri a Prea Ven. Consistor, dată la rngarea sino­dului din anul trecut, prin eare se cerea elaborerea unul regulament intern pentru sinódele protopopescl.

S'a atras deosebita atenţiune a preo­ţimel şi a curatorátului la datorinţele, ce le au faţă cu asigurarea edificielor bise-rieescî-şcolastice, în urma circularului 5350 din a. c. şi la achitarea taxelor la reuniunea de asigurare archidiecesană. Urmézá ra­portul scolastic protopopesc, privitor la starea învăţă mîntuluî în anul şcol. 1901/2 şi se accentneză necesitatea de a instrua pe băieţi în pomologie şi stupărit.

La propunerea dini Ş t e f a n R o ş i a n sinodul hotăresce, a susţine şi pe annl şcol. curent cele 2 premii de câte 10 cor. votate încă în 1900 pentru învăţătorii, cari vor arăta mal mult spor în pomărit saü stu­părit; premii, pe cari nimenea nu le-a câş­tigat, pentru că nimenea n'a concurs după ele!

La punctul „propuneri", părintele Ştefan Roşian a luát de noü cuvîntul, pentru a propune, ca preoţii ce vor primi ajutor de stat, să cedeze şi în acest an ca şi în anul trecut câte 10% fondului subsidiar archi-diecesan Durere Inse, propunerea n'a aflat echofi, cu atât mal puţin aprobare Şi hotă­rî riî din anul trecut numai jumătate din preoţii eu „subsidiu" afi satisfăcut până

acum. Vădind, că hotârîri de acest fel numai în 1—2 traete protopopescl. s'afi , luat, nici cel din trâctul Clujului nu s'afi mal putut însufleţi pentrn atari jertfe. Lipsa de en-tusiasm Bă resimte pretutindeni. Acesta s'a vèdut şi resimţit şi In sinodul din Clnş. Se sperăm îhse, că viitorul va aduce o întor-cere spre bine şi In privinţa acesta.

Sinodul a decurs de alt fel în ordine perfecta şi bogatul program a fost eshau-r'iat deja la Orele 12, când cel mai mulţi s'afi depărtat cu consciinţa datofinţil îm­plinite.

Membrii forului protopopesc şi aî se­natului scol. afi fost întruniţi la masa os­pitala a Domnului protopop, iar după amiazi afi ţinut şedinţă şi afi lucrat pană la orele 8, finalisand tote procesele disciplinari din tract.

Raportor.

Noută ţ i . întru mărirea lui Dumnezeu. La stă­

ruinţa Onoratului Domn Simeon Marcu, paroch în Gârbova-de-jos si a curatorului de acolo George Marian, am avut multă mângâiere de a vede colorata şi biserica nostrâ şi încă forte frumos. D-lor afi-trimis pictornl la noi, plătindu-I suma de 80 cor., la cari afi contribuit On. Simian Marcu, 22 cor. George Marian 22 cor. restul de 36 cor. tot prin Domnia-Lor s'a colectat, de la popornl credincios din Gârbova. Fă-cându-ne nouă prin acesta 6 surprindere plăcută, le aducem pentru acesta faptă mariuimosă şi pe acesta cale, mulţumitele noştre. rugând pe a tot puternicul Dumnezeii să le resplătescă cu vieţâ fericită. Lorincz în 27 Nov. 1902. Cur a to r â t u l b i s e r i c e s c .

Soiri personale, La Inchierea tirului trecut ne-a sosit din Viena scirea. că preotul militar A u r e l F l o r i a n . capelan militar cl. I. protopop al archidiecesel. a fost decorat de Maiestatea Sa cu crucea cu corona de aur pentru meritele câştigate în decursul funcţionării sale. Păr. Florian fu­sese mal mulţi an! staţionat în Bosnia şi numai în timpul diu urmă a fost transportat la Viena. — Tot din Viena se vestesce. că dr G e o r g e Moga. medie militar în regim. 50 din Alba-îulia. a făcut cu distincţiune esameuul de medic, de ştab. — Felicitările nostre!

Boia Maiestăţii Sale. După unele ziare boia Monarchuluf ar ave caracter acut. Maiestatea Sa sufere de ischias in grad mare şi ast fel e nevoif să steie în chilie.

La Plevna. în Iaşi a început a fi tot mal mUlt primită idea unei escursiunî pe câmpiile Plevneî, udate cn sângele vitejilor soldaţi români în resboiul pentru inde­pendenţă. Se crede, că o societate de mal multe sute studenţi şi cetăţeni vor face acesta esenrsiune.

Alfred Erupp, marele fabricant de tunuri a murit la Vila Hfigel. Krupp era de 80 ani şi era proprietarul celei mai vestite şi mari fabrici de tunuri., Aprope tdte statele se provedeafi cu tunuri din acesta fabrică. E vorbă că împăratul Wifhe^m ai Germaniei, încă va lua parte la înmormîntarea lui.

Constituire. Societatea de lectură, a tinerime! de la institutul pedag-teologic ort. român din Arad, s'a constituit sub con­ducerea M. On. D. irof. Or. îoan Petran, pe anul administrativ 1902/3 în modul următor: C o m i t e t u l : President: Ro.mul R. Raţiu, teol. c. III Secretar: Virgil, S. Cosma. teol. c. II Notar: Traian Debeleac. ped. c, IV. Bibliotecar: George Nestor, teol.

c. II. Vice-bibliotecar: Nicolau Hărduţiu, ped. c. III. Controlor: losif Leu, ped. c. IV. Cfssâr: ' La zar Iacob. teol. sc. I. C o m i s i a l i t e r a r a : President: Morse PopovicI, teol. c. III. Membri: Aurel Papp, teol. c. II., Adam Valfi. teol. c. I. Nicolae Cristea, ped. c. IV. şi Nicolae Radovan ped. c. III. C o m i s i a m u s i c a l ă : President: îulifi Olarifi, teol. c.IIÎM Membri:'Aurel Raica, teol. c. II. Vasilie Spănu teol. c. I. Ştefan Ştefu ped. c. IV. şi îoan Toconiţâ, ped c. III.

Avis. Cant spre cumpărare periodicul „Predicatorul şatenului român" respective „Preotul român" de ' pe anii: 1879. 1880, 1881, 1885 şi 1886. aşa că numeri! din respectivii ani să fie compleţi. Nnmerii de pe ori care an îl plătesc cu 4 corone. Sig (FelsSszek) 23. Nov. 1902, (p. Csizer. corn. Szilâgy) L a u r e n ţ j f i S i m a , preot gr.-cat.

Soiri bune. Ne sosesc din comuna Şura-micâ, distr. Sibiului, unde o mână de parochienî. de abia 350. şi-au zidit în timp seurt biserică de petră şi acum şcolâ fru-mosâ. Inaugurarea edificiului şcolar s'a făcut în 16 crt. fiind de faţă admin. < protop. Niculau Togan mai mulţi preoţi din jur, câţi-va învăţători şi mult popor. S'afi făcut mal întâifi serviciu divin şi apoi în proce­siune afi plecat la şcolâ unde s'a stropit cn apă. Dl admin. protop. a adresat poporului cuvinte forte instructive, lăudând spiritul lor de jertfă şi zelul preotului Aron Mihuleţ.

Mensa academică. Afi mai contribuit pentru masa studenţilor universitari din Cluj înfiinţată de „Economul" Dr. Z o s i m C h i r top , advocat în Câmpeni 200 cor. şi E m a n u e l U n g u r e a n . advocat în Timişora 100 cor. Din acestea şi alte sume mal mici ce afi incurs se vor înfiinţa cu 1 Deeembre încă 3 locuri nouă şi ast fel vor fi proveduţl cu prânz gratuit de toţi 15 studenţi uni­versitari.

Căluşerul la Paris. Săptămlna trecută afi plecat din B u c u r e s c i la Paris doispre­zece Olteni, cari afi fost angajaţi de nn impresar de acolo, spre a juca pe scenele diferitelor teatre din capitala Francie! jocul căluşerilor. Li-s'afi cumperat costumele cele mal frumose şi steagul român este de o frumseţă rară. El var primi, pe tot timpul şederii lor ia Paris, pe lângă cele necesare si cheltuelile de dus şi Întors, fie care câte 200 franci lunar.

Neorolog.f S imeon, I g n a t , paroch în Cicnd. disr. Ludoş. a repausat la 15 crt. în al 60 an al etăţii şi 30 al preoţiei.

în veci amintirea lui!

Adncem la cunoştinţă, eà se va ţine tîrgul de vite din Blaş, înce-péndn-se în 3 Decembre.

Un băiat,

care posede pe lângă limba română fi cea magiara fi are cel puţin 11. clase gimnasiale, află aplicaţie la

librăria tipografiei seminariale

Blaş, Novembre 1902.

Pag. 406 U S I R E A ••Sr, 4 8

PARTE SCIINŢIFICA-LITERARÂ. ŞtfâS®

Alesandru Papiii Ilariàn. (27 Sept. 1828 -23 Oct. 1877.)

(Continuare.)

Gât de mare fu alipirea poporului c i t r i Papifi, apare evident dintr'o scenă pe­trecută tot tn decursul adunării de la Du­mineca Tornei.

Anume, comisarii guberniall venind şi ei din curtea episcopescâ In adunare, cn gând să o spargă, voiră să vorbésci cu Papifi, dar poporul nu lăsă pe tribunul lor să se apropie de comisari, căci II era frică, nu cumva să-l prindă.

„Lă8aţi-me fraţilor, să mé înţeleg cu dinşil" — zise Papiù cătră popor.

„Să te înţelegi, domnule — răspunse poporul — dar nu te apropia tare de dînşil, nu te încrede lor, noi îi cunóscem bine, sîntem păţiţi".

Şi până când se înţelegeau comisarii cu Papifl în o distanţă de vre-o şese paşi, poporul îl ţinea de braţe, căci ÎI era frică, nu cumva comisarii să fie înţeleşi cu miliţia, ca să aresteze pe Papiù şi pe cel alalţl condncètorl ai sèi. J)

De nime poporul nu voia atunci să asculte, nici de comisarii unguresc!, nici de vorbele Episcopului Leményi, ci numai de Papiù şi de soţii sèi.

Eşind din biserică de la serviciul divin la care asistase adunarea întregi, Episcopul Leményi încă ţinu o cuvîntare cătră popor de pe estrada catedralei, de unde vorbiră şi tribunii, şi cu vorbe blânde îl îndemnă, să se ducă acasă, zicând, cu sf. Scriptură, c i „totă puterea este de la Dumnezeu, şi care nu se supnne mai marilor, lui Dumne­zeu nu se supune."

Atunci Papifl făcu Episcopului obser­varea, că „astăzi cel ce nu ascultă de popor, nu ascultă de Dumnezeii" ; după aceea demunstră, că poporul şi conducătorii săi „nu află nici o causa întemeiată pentru care să se departe".

Pe Episcop „poporul nu-1 mai lisă la la vorbă, pe lângă totă rngarea tribunilor," şi ast fel Leményi cu mare durere sufle-tescă fu silit să se depărteze din mijlocul poporului. *)

In Relaţiunea comisarilor se zice, că Papifl Ilarian de repeţite ori Pa împedecat pe Episcop în vorbirea sa, şi batjocorindu-1, îndemnă pe popor, să nu asculte de cuvintele lui: „A Meltoaâgos pitspok Ur is a nép lecsen-desitésére egy atyai és a nép felfogâsâhoz alkalmazott beszédet tartott, — kitis Pap Sândor beszédében tobb versenyl nieg gâtolvân, ki gunyolvân, ezen szavakat mou-dotta a népnek, hogy a piispokre ne hall-gas8atok." »)

înse acesta aserţiune a comisarilor guberniall este incorectă în forma cum este dată. Papifl Insu-şi protestezi contra învinuirel, îndreptând şi clarificând vorbele comisarilor mal sus amintite.

') Ve4l A. Papiă Ilarian, Ist. Rom. din Dac.-sup. tom. II. pag. 186—7.

•) Ibidem, tom. II. pag. 142—3. *) Vedjt Doc. just, ibidem, tom. II. pag. 282.

într'o notiţă făcuta la acest asert, Papifl zice: „Nu e adevărat, cumcă Alesandru Papifl ar fi împedecat pe Episcop'în vorbi, ci chiar din contră dînanl provocă pe popor mai de multe ori, ca s i asculte pe Episcop; dar poporul nu-1 ascultă bucuros, pentru c i îl mâna de la adunare. Mai în­colo comisarii zic, că Papifl ar fi.batjocorit pe Episcop, zicând, s i nu asculte poporul de sfatul Episcopului; îutr'aceea comisarii gre­şesc; pentru c i vorbele aceste nu cuprind în sine nici o batjocuri, nici nu sînt zise eu scopul de a detrage eât de puţin autorităţii episcopesci,— din contri Papifl stima pe Episcop, şi şi acum ÎI pare forte răfi, c i conştrîns de adevăr ÎI ciuta adese ori s i scrie unele lucruri neplicute Episcopului, asta înse nu e culpa lui." *)

Am citat propriile lui cuvinte pentru a slăbi mai tare falsa informaţiune. ce co­misarii afl trimis'o comitelui suprem a Albel-inferiore despre tinărul Alexandru Papifl. N'avem motiv de a ne îndoi în mărturisirea sa proprie, şi ast fel nu putem admite în­vinuirea comisarilor. El nici când nu a negat, ce odată a făcut. Prin urmare, dacă el însuşi negă, că ar fi batjocorit pe Lemenyi In decursul vorbire!, şi că ar fi îndemnat poporul contra lui la neascultare: trebne să credem cuvintelor sale, mal mult de cât celora din Relaţiunea comisarilor, car! erafl spuse cu intenţiunea de a-1 presenta tn co­lori nefavorabile.

E drept, că Papifl nu scrie f i r i de patimi despre Episcopul Lemenyi, pe cum se vede acesta din mal multe locuri ale Istoriei sale; dar acesta se esplici din spi­ritul timpului.

Toţi aceia, cari nu erafl necondiţionat aderenţi ai programului naţional românesc, ori erafl pentru uniune, în acele vremuri se consideraţi de filo-maghiarl, şi ca atarl erafl priviţi cu un fel de suspiţiune din partea naţionaliştilor români. Acestor fel de omeni aparţinea şi Lemenyi, de altcum om cn cele mal nobile intenţiuni, atât pentru biserici, cât şi pentru neamul românesc. Tote învi­nuirile ridicate contra lui afl fost nedrepte. Bunul archierefi a cădnt jertfi mal mult împrejuririlor furibunde, cari ÎI ficeafl si­tuaţia forte analogă cu ceea a lui Inocenţii! Micu Glain, de cât greşelilor sale. In situa­ţia critici el nu se mal scia orienta şi resolvi definitiv într'o direcţie ori alta.

Din nefericire a fost neînţeles chiar şi de c i t r i ai săi, cari priviaii în el o simpli unelti a guvernului. Papifl încă era dintre aceştia; el înci privea în Lemenyi o pedecă a mişcirilor naţionale românesc!. Tinărul Papifl tote le privea prin prisma naţionalis­mului; răpit în tote judecăţile şale, de senti­mentele înfocate ale naţionalismului, nu putea să facă altă menţiune despre Lemănyi, de cât care aievea a şi ficut-o în Istoria sa.

Mai târzia înse pe la 1852 a regretat lucrul acesta, pe cum se vede şi din citatul de mai sus; şi când a judecat cu minte mai bătrini, l'a regretat pote şi mai mult. — Probabil ia acesta se re feresc şi cuvintele din Bariţifl, care ne spune, c i Papifi în August 1869 II zicea, c i „de ar mal publiea

') Doc. just. ibidem, tom. II. pag. 282. Net.

în a doua ediţie Istoria Ba, mai multe ar schimba,într'însa." *)

Şi în adevăr, nimic nu ar fi reclamat mai mult schimbarea, de cât chiar părerile sale emise, despre nobilul archierefi Le­menyi.

Dupi digresiunea acesta, caracteristici la totă întîmplarea pentru Alesandru Papifl, şi pentru judecata sa, să reluăm mai departe firul adunării de la Dumineca Tomei.

Dupi ce poporul s'a consultat cu con­ducătorii săi, şi dupi ce aceştia, în special Papifl, I-afl dat diferite învăţături frumose despre naţionalitate, luminândn-1 asupra si-tuaţiunel politice şi indemnândn-1 la ordine şi linişte, la invitarea lui Bărnuţifi, omul po­porului, adunarea se amâni pâni la 3/15 Maifl.

Poporul român se împrăştia ărăşi pe la ale sale, dovedind în mod strălucit, că Românii se scifi aduna şi sfătui în pace, şi ducând cu sine un câştig mare, nepreţuit: deşteptarea conştiinţei naţionale. „Dacă n'ar fi câştigat Românii pentru astăzi nimic din tote mişcările din anul 1848, ci numai deş­teptarea naţională şi cunoscinţa drepturilor, singur acesta cbnsciinţâ de libertate naţio­nală este un câştig nepreţuit, un resultat, fără care o naţiune nu pote să facă nn paş în politică." *)

înse înainte de a se depărta poporul, care era de faţă în număr de 5—6 mii,

/ceru comisarilor guberniall. s i nu facă nici un răfl conducătorilor săi. - Comisarii "pro-miseri, c i din partea lor nu are s i lî se întîmple nimic, apoi le dederi şi în scris" adeverinţă, în care se testezi purtarea popo­rului şi conducătorilor lui.

Acesta adeverinţa dataţ i din 30 April şi iscăliţi de Menard Foszt6, jude primar, şi de loan Miksa. vice-comite, în traducere românesci suni aşa:

„SnbscrişiI dim adeverinţă, cumci loan Butean, Alexandru Papifl şi Avram îancu pro­vocaţi fiind de c i t r i noi în înţelesul rescriptuluî înaltului guvern, afl îndemnat pe poporul plă­titor de dareadunatastăzilaBlaş,în acest nobil comitat al Albel-inferiore, s i se împriştie, şi dupi ce vor merge acasi, s i fie pe pace, — la ce poporul s'a şi împriştiat. Ast fel pentru cele întîmplate astăzi nu li-se va face nici un răfl din partea noştri, pot s i mergi în pace citrâ casi şi îi reco-mandim şi altora." *)

(Va urma.)

Frof. Dr. loan Raţia.

') G-. Bariţiâ, Părţi alese din Istoria Tran­silvaniei. Sibiu 1890. Voi. II. pag. 106.

*) Istoria Românilor, tom. II. pag. 140. *) Textul original: Alâbb irtak adjuk ezen

bizonyităsunkat arrdl, hogy a' mai napon ezen nemeş Als6-fejer vârmegyâben Balâzsfalvân oszve sereglett adozâ nepnek Buttyân Jănos, Pap Săndor ăs Jânk Âbrahăm Urak, oly utasităst adtak az ăltalunk F. K. FU Kormany azăk rendelete nyomân a' hozzăjok intezett felszolitasunkra, hogy oszoljanak el, — ia mind je-lenleg, mind hazamenetelek ntău legyenek csendesen — melyre a nep el is oszlott: mihez kepest a mai napon tortentekert t81uok bântodasok nem lesz, be-kesoâgesen haza mehetnek ¿8 misoknak IB ajânljuk-Balazsfalva April. 30-âa 1848. — Foszt6 Menyhărt s. k. fobir6, Miksa Jănos s. k. ilispăn. — Doc. just* ibidsm, tom. II. pag. 283—4.

Nr. 4 8 U N I R E A Pag. 4 0 7

CRUMIRUL san

călăuzul prin deşert de K. May.

( Continuare.)

„Nu vreai sa-tui spui numele tèù?" mă rugala efi.

„Mă numesc Glumeilah". „Atunci vini cu mine, Glumeilah!

unde locuiesce şeicnl acestui sat?" , „Aci? Este el tatăl tău?" „Nu, el este fratele tatălui meu şi este

şeicnl Meşeer-ilor de la Hageb-el-Aîun şi Hamra-Kamuda."

„Atunci şi tu eşti óspe în cortul acesta?" „Da." De asta îmi părea şi mal bine, de

óre ce pretinul unul óspe trebue şi mal mult respectat, de cât propriul pretin şi óspe. Am aruncat mantaua peste umerii fetei şi o condusei afară din. eort. Aci stătea calul meu, jefuit deja până la piele; el era în-cunjurat de beduini mulţi, cari ÎI esaminati construcţia corpului. Ér colo, la Intrarea în sat, apăreaţi chiar atunci şeicul Ali-en-Nurabi şi englesnl, ambii ca —prinsoneri . ,

„De când s'afi obicinuit bravii fii al -Meşee-ilor, se jefuiescă pe pretinil ospeţilor lor?" strigai efi cn vóce puternică. ? „Unde este domnul şi conducătorul acestui sat?"

Un beduin bătrân păşi înainte. „Efi sum acela. Ce vreai tu?" întreba el. „Uită-te la Glumeilah, rosa de la

Gamra-Kamuda! Ea mă numesce fratele ei şi în păr portă dami meù. Ea m'a primit în cortul tèù, şi tu permiţl ómenilor tăi, să-mi jefuiască calul? Privesce la umbra cortului tău, o şeicule; dacă ea a înaintat numai o palmă de loc, până aci, unde-mi împlânt pumnalul în pămînt, atunci acela, care mal posede nnmâl ceva, ce-mi aparţine mie, va muri prin cuţit!"

Un murmur puternic se ridica împrejur, ér din mulţime strigă o vóce: „Nu-I crede, o şeicule! El este un mincinos, un ghiaur, în corpul căruia locuiesce dracul!"

. Era crumirul, eare a vorbit aceste cu­vinte. Efi nu le băgal în samă. Şeieul în­trebă pe fată: „Fică a fratelui mefi! de la el al luat tu aceste daruri?"

„Da, el este un óspe trimis de Dum­nezeii, şi stă sub scutul tău."

„Tu trimiţi griji asupra capului meù; înse cuvîntul tăfi este cuvîntul meu, şi fra­tele tăfi este fratele mefi. Daţi-I îndărăt tot ce l-aţi luat; el este ca şi un fiù al Şereh-nilor!"

Apoi el se apropia de mine şi-mi atinse mâna.

„Fii binevenit! Eşti liber să umbli la noi, pe unde-ţl place. Pretinul tèù este pre­tinul meù, şi inimicul tău, inimicul mefi; acesta este dreptul, carele-ţî compete ţie, ospelul."

„Mă încred în tine, o şeicule. Dar atunci pentru ce faci prinsoneri pe pretinil mei?" întrebai eù, arătând spre Ali-en-Nurabi şi englez.

„Bărbaţii aceştia „sînt prietinii tei?" „Da."

„încă nu scifi, cum aù sosit ei în satul nostru. Eù am tost la turme şi am ajuns aci numai când tu feşial din cort. Voia cer­ceta lucrul. Bătrânii să se adune la sfat!"

La Intrarea în sat se audj acum un ţipet de frică. Am privit într'acolo şi vè-4ul pe Achmed-es-Sallah, călare pe cămilă, năvălind printre corturi, aşa, că toţi se îm-pră8ciară în tòte părţile. El ţine pistólele în mâni şi striga: „Sihdi, sihdi! Unde este Effendi meù? Achmed-es-Sallah e aci!"

I-am făcut semn. La moment îşi opri cămila, o făcu se îngenunche, sări jos şi mă îmbrăţişa. Bravul băiat mă avea intrn adevăr drag de tot.

„Eşti prinsoner, sihdi?" întrebă el. „NU." „Dar celalalţi?" „Nnmai de-o 6am dată." „Unde-i Mochallah?" „Aci, de óre ce tâlharul stă colo." Am arătat spre crumir, care se afla

între mai mulţi. Meşeeri, uitândn-se urît. Aehmed voi să se nàpustéseà asupra, lui.

„îl voiù sdrobi!" ameninţă el. „Stal!" strigai efi, oprindu-1. „El chiar

aşa este pretinul Meşeer-ilor, ca şî mine. Gemma (adunarea) va hotărî, ce să se în-tîmple cu dânsul."

„Atunci ea să hotărască repede, căci altcum răsbunarea mea îl înghite!"

Ambii prinsoneri fură conduşi într'un cort şi puşi sub. pază. De Aehmed nu se atinse nimeni. Meşeeri! stăteau in grupe, parte întunecaţi şi ameninţători, parte cu priviri'curióse. Cămila zăcea neconturbată. ér calul meù, după cum m'am convins acum, avea éràsi tòte obiectele ce i-s'aù fost răpit-Atunci mi-am scos pumnalul erăşi din pămînt.

Glumeilah a reintrat în cort, dar vă-4ul totuşi, că ea ne observa printr'o crepa­tura a perdelei. Acum nu mal purtam grije de cât pentru Sebira-iî, pe cari î-am lăsat în urma nòstra.

„Unde-ţl este calul?" întrebai pe Aehmed.

„Afară pe câmpie. Eù sciam, că pot lăsa în grija ta pe Mochallah; de aceea am legat de o petră calul meù ostenit şi mă luai după Hamema-iî, cari voiau să vină în satul acesta."

„Allah kerihm, ce al făcut? Ai omorît pe vre-o unul dintre ei?"

„Nu, pentru că n'am gândit la aceea, că ei sînt pretini cu omenii aceştia. Ei aù fngit prin deşert încolo, şi eù l-am urmărit cât am putut mai departe. Apoi voiam să văd de tine şi de Mochallach, ér acum me voiù reìntórce spre a-mî aduce calul."

Acest Achmed-es-Sallah avea înr'adevăr un drăcnşor în corpul său.

„Du-te după cal, înse nu-1 aduce aici!" „Dar unde, sihdi?" „încă nu sciù, ce se pote întîmpla

aci. Mergi întrn întîmpinarea soţilor nostri şi-I condu până acolo, de unde eî pot vede satul. Acolo să aştepte şi să stele gata de luptă."

El se urcă pe cămilă. Când acesta se ridica, crumirul păşi înainte. „Stal!" strigă el. „Acest om este prinsoner şi nu-I este permis să plece de aci!"

Ml-am luat puşca din şeuă şi ţintii asupra lui. „Aehmed es Sallah. plecă!"

Acesta porni, si efi nu-mi aplecai puşca de cât numai atunci, când el nu se mal vedea; am observat înse, că acesta procedură părea a fi îndârjit şi mal mult pe Meşeeri. Câţi-va dintre el se urcară pe cal şi urmară pe servitorul mefi. Acum ml-am legat calul, chiar lângă Intrarea cortului şi apoi am întrat înlăuntru. „Pace să fie cu voi! Mal înainte n'am avut timp să ve salut," mă escuzaî eu.

Femeile nu răspunseră. Bătrâna părea a fi făcut fetei imputări.

„Mi-e sete," zisei efi simplu, aşe-zândn-mă jos:

Atunci Glumeilah îmi aduse apă. „Bea!" se rugă ea. „Vreai să şi mânând?"

„Nu, până ce nu s'a pronunţat adunarea."

„De ce trib vă ţineţi voi?"

„Unul dintre prinsoneri este şeicul Sebira-ilor; cel alalt este Un emir mare din Anglia, şi efi sum nn beifi din Germania."

„Este Germania o ţară depărtată?" „Ea zace spre nord, departe de mare,

mal mult de optzeci de zile de călătorie de aci."

Ea bătu în palmi de mirare. „Aşa de departe vil tu! Ce vreai sâ faci pe la noi?"

„Să liberez .o fată, pe carea un om rău a răpit-o de la mamă-sa."

Aeesta deşteptă şi interesul^ bătrânel, î-am dăruit o piesă de cinci piaştri şi le-am povestit apoi despre răpirea lui Mochallah atâta, cât mi-s'a părut a fi de lipsă ca sâ scie ele. Prin acesta le-am cucerit cu totul inimile. Glumeilah îşi propuse îndată, să cerceteze pe Mochallah, şi bătrâna se învoi. Chiar când plecă fata, întră şeicul înlăuntru, spre a mă chema la adnnare. Bătrânii s'afi fost adunat afară la un loc larg. Crumirul, Ali-en-Nurabi şi englezul încă erau acolo. în decursul adunârel sosiră şi Hamema-ii, cari într'aceea găsiră drumul cătră sat.

După împrejurările de acolo, cansa nostră era forte grava. Crumirul era ospe al Meşeerilor, asemenea şi efi, prin urmare Ali-en-Nurabi şi englezul încă fură declaraţi ca ospeţl liberi. Până aci partidele erafi de o părere. Când înse şeicul şi-a pretins îndărăt fica şi iapa, dete de o oposiţie furtunosă, î-s'a declarat, că răpirea unei fete nu este crimă, ci o faptă cavalerescâ, şi că o ast fel de fată aparţine eroului, îndată ce el dimpreună cn dînsa a trecut graniţa tribului el. Afară de aceea cru­mirul declară eu totă liniscea, că el pentru aceea a luat iapa, fiind că cu graba nu şl-a găsit calul săfi; de altminteri avea aceeaşi valore, ca şi iapa. Ast fel adunarea declară, că în causa acesta ea n'ar fi com­petentă; ea are să porte numai grijă, ca ospeţii să părăsescă satul pe acelea-şl animale, pe cari afi sosit aci. Că crumirul a depua jurămînt şi l'a călcat, el negă cu hotârîre

(Va urma.)

Pag. 408 U N I R E A Nr. 48

Bibliografie. A apărat: „Convorbiri literare" Nr. 11. annl

36. — 1902. Cuprinsul: C. Oeconomu, Din Rneăr (roman). — N. Jorga, Istoria lui Míhal Vitézul.,Cap. I I I : înaintaşii şi vecinul lui Mihai Vodă: Ştefan Surdul, AlesaudrU cel réü. Aron. Mihai ajunge Domn. Cap. IV: Cel dintâi au din domnia lui Mihai Vodă. Rascóla împotriva Turcilor. — T. Maiorescu, Scrisori din anii Í853—1862. — G.Bogdan-Duîcă. Din vremea lui Anton Pann. — H. Schachmann, Petru Cercel, după isvóre de curând publicate sau înedite. — St. Nicolaescu, Un chrisov al Raduluî-Vodă de la Afumat! din 1526 Maiü 18. — G. Bogdan-Dulcă, Un cântec de la 1521. — II. Chendl, Vasile Pop, Din ocna vieţii. — îoan Petrovicî, Un colţ de viaţă (recensiuni). — N. Hodoş, începuturile tipografiei în ţara romanesca. -—Al- Lăpădat, Ziarul luî îoan Nemeş din Hăghigh.

sSamanătornl", Nr. 33. cu următorul su­mar: Treci zi, treci nópte, A.Vlahuţă. — Despre Bălcescu, G. Bogdan-Dulcă. — Nópte de vară (poesie), Ion Blrseanui. — Cântăreţa satului (nuvelă), Z. Bîrsan. — Populară grecescă, Rosmarin. — Melancoliei (poesie), St. O. Iosif. — Schiţe de la ţară, Măriora Florian.— Bunica (poesie). Florin. — Doina nopţii, Almeida. — Cărţi şi reviste, — Răspunsuri, Red. Numărul 20 bani. Abo­namentul 10 lei pe an.

Calendarul Poporului Român. Pe anul 1903. preţul 40 fileri. Budapesta, tipografia „Poporul român" se estinde pe 180 pag. form. 8°. Are frumdse fotografii din Pesta. Un articol mai lung despre luptele Burilor eu ilustraţii de pe câmpul de resboiu şi potrete de a le generărilor buri. Apoi chipul lui Gozsdu, Şaguna, Goldis. Dr. Moesony, Crengă, Coşbuc, Dr. Gali George Szerb, Babeş, ete. mnlte alte ilustraţii şi vederi frumdse şi o colecţie de articoll intere­sanţi si folositori.

Am primit la redacţie calendarele pe anul 1903'apărute în editura lui W. Krafft în Sibiu, şi anume:

Amioul poporului, calendar ilustrat, în­tocmit de I. Popovicl. Anul 43. Afară de partea pur calendaristică, presărată cu sen-tenţe şi maxime, conţine zilele critice, re­genţii europeni, afaceri de postă şi telegraf, tarife de timbre şi taxe, tîrgurile, etc. — Partea literară conţine o serie bogată de piese în poesie şi prosă. cele. mai multe ori­ginale, ca: p o e s i i de H. Lecca, N. Rădu-lescu-Niger. Măria Cioban, Octavian. p r o s ă de Ciru Oeconomu, M. Cioban. Sorcovă. Dr. Beu. R. Simu. o piesă rausicală de T. Popovicl, articoll economici, calendar per­petuu şi şematismul statistic al Românilor din Ungaria şi Transilvania. Ca i l u s t r a ­ţ i u n i aduce portretul lui Mihail Pavel, Vasile Mangra, V. A. Urechiă, Nicolae Cristea, dimpreună cu biografiile lor, apoi cronica anului bogat ilustrată. Acest ca­lendar de familie ocupă loc de frunte în literatura ndstră calendaristică. Preţul 60 fii.

Posnaşul. calendar umoristic ilustrat, redactat de Simplex. Anul 8; cuprinde în partea hazlie nenumărate glume ilustrate şi povestiri de tot hazul, pe cari cetindu-le uită omul de tote năcazurile şi — vrend-nevrând — trebue să rîdă cu poftă. Preţul50fil.

Calendarul şatenului, anul 12, e menit pentru popor; conţine prosă şi poesii din „Amicul Poporului", cu portretul şi biografia lui Mihail Pavel şi Nicolae Cristea. E cel mal Ieftin calendar românesc, costă 25 fileri.

KaAfH^AOHs, calendar cu litere cirile, anul 111. e cel mai vechia calendar româ­nesc menit a servi acelora, cari preferă a ceti cu litere cirile. Preţul 40 fileri.

P o s t a „Unirii". L. M. Ne vine grea a publica corespundinţe

apărute deja în alte fol. A. M. C. Am primit celea d6ue lucrări. Nu

credem să le putem publica pe amindoue. Spatul foii ndstre e prea Îngust pentru lucrări aşa volu-minâse şi abstracte. De altcum vom mal vedea. Pentru partea seiinţiâeă mal avem deja un articol lung. Va trece pote prea mult, până II va veni rendul acestuia.

Editor şi redactor rèspundetor: Aurel C. Domşa.

I n s e r a t e . Premiat Ia Espuseţiunea internaţionala

din Chicago 1898.

(44) 1—1 478 v. szâm 1902.

Árve rési hirdetmény. Alulirt birósági végrehajtó az 1881.

évi LX. t.-cz. 102. §. értelmében ezennel kozhirré teszú hogy a gyulafehérvári kir. torvényszék 1902. évi 3932. váltó számu vég­zése kovetkeztében Dr. Maniu Gyula ügyvéd által képviselt Patria pénztár javára Tierean Samoila és társai.eilen 127 k. — f. s jarás erejéig 1902 évi szept. hó 18-án íoganato-sitot kielégitési végrehajtás utján le és felül foglalt és 942 k. — f.-re becsült következo ingoságok. u. m. : takarmány. 60 véka buza, 80 véka zab. gazdasági eszközök, 1 ló, 30 kalangya buza. 8 kalangya zab. — Limacsek Frigyes felülfoglaltató részére is nyilvános árverésen eladatnak.

Mely árverésnek a vizaknai kir. járás-biróság 1902. évi V. 168/ 2. számu végzése folytán 127 kor. — fil. tökeköveteles, ennek 1901 évi Junius hó 30-ik napjától járó 6°/ 0

kamatai, és eddig összesen 66 kor. 60 fillérben biróilag mar megállapitott koltségek erejéig 8z. preszákán végrehajtást szenvedok lakásán koz8égében leendö eszkozlésére 1902. évi Deczember hó 5-ik napjának délelotti 10 órája hataridöül kitüzetik és ahhoz a venni szándé-kozók oly megjegyzéssel hivatnak meg, hogy az érintett ingoságok az 1881. évi LX. t.-cz. 107. és 108. §-a értelmében készpénzfizetés mellett, a legtöbbet igéronek, becsáron alai is el fognak adatni.

Amennyiben az elárverezendó ingósá-gokat mások is le és felül foglaltatták és azokra kielégitési jogot nyertek volna, ezen árverés az 1881. évi LX. t.-cz. 102. §-a értel­mében apek javára is elrendeltetik.

Kelt Vizaknán 1902. évi November hó 19-ik napján.

Eicbner Károly. kir. jbirósági végrehajtó.

490 v. szâm 1902.

(45) 1—1

Àrverési hirdetmény. Alulirt birósàgi végrehajtó az 1881.

évi LX^t.-c.z. 102. §-a értelmében : ezennel kozhirrè tesai,"' hogy a gyulafehérvari kir. torvényszék 1898. 'évi 7082. szämu vég­zése kovetkeztében Dr. Maniu Gyula balàzsfalvi iigyvéd aitai képviselt Patria takarék pénztàr javàra Latiu Iuon és tàrsai eilen 184 kor. — fil. s jàr. erejéig 1898. évi Oktober hó 6-àn fogauatositott kielégitósi végrehajtàs ntjàn lefoglalt és 990 kor. — fillérre becsült következo ingósàgok. u. m.: Latiu Iuonnal: tehenek, Barna Stéfànnàl: sertés, Corbean Vasilienél: sertés, Dokolin Noveanäl: ökrök ; Latin Augustinnäl: ökör nyilvänos àrverésen eladatnak.

Mely àrverésnek a hosszùaszoi kir. jbirósàg 1902-ik évi V. 257/2. szàmu vég­zése folytàn 184 kor. — fil. tökeköveteles, ennek 1897 évi Màjns hó 13-ik : napjàtól jàró 6°/ 0 kamatai, és eddig összesen 76 kor. 07 fillérben biróilag mar megàllapitott koltségek erejéig Kis-Iklódon. végrehajtàst szenvedok lakasàn leendö eszkozlésére 1902 évi Deczember hó 20-ik napjanak délelotti 10 óràja hataridöül kitüzetik és ahhoz a venni szàndékozók oly megjegyzéssel hi­vatnak meg, hogy az "érintett ingósàgok az 1881. évi LX. t.-cz. 1Ò7. és 108. §-a értel­mében készpénzfizetés mellett. a legtöbbet igéronek. szukség esetén becsaron alul is el fognak adatni.

Amennyiben az elàrverezendo ingósà-gokat màsok is le és felülfoglaltattäk, és azokra kielégitési jogot nyertek volna. ezen àrverés az 1881. évi LX. t.-cz. 120. §-a ér­telmében ezek javàra is elrendeltetik.

Kelt Hosszuaszo 1902. évi November hó 24-ik napjàn.

Sonya Jànos, kir. jbirósàgi végrehajtó.

492 v. szâm (46) 1—1 1902.

Àrverési hirdetmény. Alulirt birösägi vegrehajtö az 1881. evi

LX. t.-ez. 102. §-a ertelmeben ezennel közhirre teszi, hogy a balazsfalvi kir. jaräsbirosagnak 1898. evi V. 63/3. szämu vegzese következ-teben Dr. Maniu Gyula ügyved ältal kep-viselt Patria takarek penztär javära Dokolin Novea es tarsai eilen 488 kor. — fil. s jär. erejeig 1899. evi Januar hö 3-än foganato-sitott kielegitesi vegrehajtäs utjän lefoglalt es 1654 kor. — fillerre becsült következo ingösagok, u. m.: Dokolin Noveanäl: ökrök, juhok; Dokolin Nikulaenäl: ökrök. szeker; Dokolin Vasilienel: tehenek, nyilvänos ärve-resen eladatnak.

Mely ärveresnek a hosszüaszöi kir. jä-rasbirösäg 1902. evi V. 249/2. szämu vegzese folytän 488 kor. — fil. tökeköveteles, ennek 1895 evi Deczember hö 30-ik napjätöl järö 8% kamatai, es eddig összesen 105 kor. 69 fillerben biröilag mär megällapitott kÖlt-segek erejeig Kis-Iklödon. vegrehajtäst szen-vedök lakäsän leendö eszközles6re 1902. evi Decz. hö 20-ik napjänak d.u. 1 öräja hataridöül kitüzetik es ahhoz a venni szändekozök oly megjegyzessel hivatnak meg, hogy az erintett ingösagok az 1881. evi LX. t.-cz. 107. es 108. §-a ertelmeben keszpenzfizetes mellett, a legtöbbet igerönek becsäron alul is el fognak adatni.

Amennyiben az elärverezendö ingösä-gokat mäsok is le es felülfoglaltattäk es azokra kieldgitesi jogot nyertek volna, ezen äryeres az 1881. evi LX. t.-cz. 102. §-a ertelmeben ezek javära is elrendeitetik.

Kelt Hosszüaszön 1902. evi November hö 24-ik napjän.

Eönya Janos, kir. j birösägi vegrehajtö.

Tipografia Seminariului archidieeeaan.