DEONTOLOGIA MEDICALA SI ETICA NORMATIVA: datoria medicului; normarea exercitiului datoriei in medicina si moralitatea comportamentului profesional . Juramantul Hipocratic si continuitatea normelor morale in practica medicinii: corpul profesional si constiinta profesionala.

Coduri deontologice; coduri de etica. Codul de etica universitara. Asociatia medicala Mondiala (WMA):

Declaratia de la Geneva, Codul international al eticii medicale, Declaratii si reglementari ale WMA. Colegiul medicilor din Romania. Codul deontologic al medicilor

din Romania comentat.

George Cristian Curca MD, Ph.D. Prof. de medicina legala si etica medicala

Discipl. Medicina legala si Bioetica, Facultatea Medicina UMFCD

• Indiferent ca ne gandim la viata sociala, universitara (pe timpul educatiei) sau a celei profesionale (medicale), nevoia de moralitate este mereu prezenta

• De ce?

Principiile eticii universitare vs. principiile eticii care corespund nivelului asteptarilor pacientului vs.

principiile bioeticii

• Articolul 1 Libertatea academică

• Articolul 2 Autonomia personală

• Articolul 3 Dreptatea şi echitatea

1. Nediscriminarea şi egalitatea de şanse

2. Eliminarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor

3. Egalitatea de şanse

• Articolul 4 Meritul

• Articolul 5 Profesionalismul

• Articolul 6 Onestitatea şi corectitudinea intelectuală

• Articolul 7 Transparenţa

• Articolul 8 Responsabilitatea

• Articolul 9 Respectul şi toleranţa

ASTEPTARILE PACIENTULUI 1. Responsabilitate 2. Independenta 3. Competenta 4. Disponibilitate 5. Justitie

PRINCIPIILE BIOETICII 1. Beneficenta 2. Non-maleficenta 3. Autonomie 4. Justitie

• Se prezinta o comparatie intre valorile si sistemele de valori academice, ale pacientului (societatii) si ale bioeticii.

• Se observa suprapuneri intre valorile universitare si asteptarile pacientului.

• Exista suprapuneri in principii intre moralitatea practicii medicale atestata de catre bioetica, cea normativa exprimata de juramantul Hipocratic (cca 400 iH) si reafirmata de catre Declaratia de la Geneva (1948) si principiile academice. Aceasta atesta ancorarea moralitatii actului medical in cadrul valorilor societatii corespunzator nivelului de asteptare al pacientului.

• Dar mai inseamna ceva: nevoia de invatare a moralitatii actului medical (a face bine –beneficenta- si a nu face rau –non-maleficenta-) ca demers de care se ocupa etica medicala si bioetica.

• Principiile binelui si raului nu sunt in nivelul de asteptare al societatii de la practica medicala (!)

• Posibilitati: se considera implicite nivelului de competenta, impuse de nivelul de responsabilitate, de practica actului medical cu justitie: in realitate aceste valori trebuie invatate si nu pot fi implicite intrucat valorile binelui pot fi subiective (o vulnerabilitate sociala).

Facultatea de medicina 1. Competenta

2. Independenta profes. 3. Justitie

Societate 1.Responsabilitate

2.Independenta 3.Competenta

4.Disponibilitate 5.Justitie

Colegiul medicilor

Codul deontologic,

Profesionalism

ETICA

M

EDIC

ALA

A

face b

ine

A

nu

face rau

, Fid

elitate,

Rep

aratie

Gtatitu

din

e, etc.

Asociatia Medicala Mondiala, World Medical Association, 1947 Codul International al Eticii Medicale 1949

Declaratia de la Geneva 1948

Juramantul Hipocratic, etica medicala

BIO

ETIC

A

Ben

efic

en

ta

No

n-m

alef

ice

nta

A

uto

no

mie

Ju

stit

ie

Juramantul Hipocratic

• “Jur pe Apollo medicul, Asclepius, Hygeia si Panacea, si iau ca martori pe toti zeii si zeitele, ca voi pastra dupa abilitatile si judecata mea urmatorul juramant si intelegere:

• Sa il consider pe profesorul care m-a invatat aceasta arta egal cu parintii mei; sa impart cu el traiul meu, si atunci cand va fi in datorie de plata, daca va fi nevoie, sa contribui pentru a-l ajuta; sa ii consider pe copii sai ca pe fratii mei pe linie barbateasca si sa-i invat aceasta arta daca vor dori, fara taxe ori fara vreun acord scris, si invatandu-i , sa impart cunoasterea acestei arte catre fii mei, catre fii profesorilor mei si catre discipolii care au prestat un juramant dupa legile medicale, dar nu si catre altii.

• Voi folosi prescriptii pentru a ajuta pe cel bolnav dupa abilitatile si cunostiintele mele; dar si ca sa tin departe orice vatamare si injustitie.

• De asemenea nu voi da nici o substanta letala chiar daca mi se cere si nici nu voi sfatui în această privință. Tot așa nu voi da unei femei remedii pentru a induce avortul. Voi pastra in puritate si curatenie viata si arta mea.

• Nu voi folosi cutitul, nici chiar pentru cei cu pietre, dar voi permite sa o faca celor care practica aceasta munca.

• Si in oricate case as putea sa intru, voi intra spre binele bolnavului, tinandu-ma departe de orice injustitie din vina mea ori prin inselaciune abtinandu-ma de la placerile iubirii cu femei sau barbati, fie ei liberi sau sclavi.

• Tot ceea ce voi vedea sau auzi in timpul tratamentului sau in afara lui in legatura cu viata aceluia si care nu trebuie vorbit in nici un fel in afara, nu voi vorbi, cu privire la cele ce nu se pot spune.

• Daca va fi sa tin acest juramant cu credinta, fie sa ma bucur de viata si practica artei mele respectat de catre toti oamenii in toate timpurile; dar daca il voi incalca sau voi jura stramb, contrariul sa mi se intample."

Organizatie socio-profesionala Independenta Justitie, egalitarism Pro-viata, nu eutanasiei, avortului Non-maleficenta Beneficenta

Competenta, profesionalism Egalitate Nediscriminare Fidelitate Responsabilitate

Sunt denumite principiile morale care se afla la baza preceptelor Hipocratice.

Declaratia de la Geneva, 1948, Adoptata dupa Codul de la Nurenberg, 1947

Textul Declaratiei de la Geneva (actualizat)

• “Pe timpul admiterii mele ca membru al profesiei medicale:

• Jur sa-mi consacru viata in serviciul umanitatii.

• Voi datora profesorilor mei respect si gratitudine.

• Voi practica profesiunea cu constiinta si demnitate.

• Sanatatea pacientilor mei va fi prima mea preocupare.

• Voi respecta secretele care imi sunt incredintate chiar si dupa ce pacientul a murit.

• Voi mentine prin toate fortele mele onoarea si traditiile nobile ale profesiunii medicale.

• Colegii mei vor fi surorile si fratii mei.

• Nu voi permite consideratiilor de varsta, boala, dizabilitati, credinta, origine etnica, sex, nationalitate, afiliere politica, rasa, orientare sexuala, statut social sau oricarui alt factor sa intervina intre datoria mea si pacientul meu.

• Voi mentine cel mai inalt respect pentru viata umana.

• Nu imi voi folosi cunostiintele medicale pentru a viola drepturile omului si libertatile sale civile, nici chiar sub amenintare.

• Fac aceste promisiuni solemn, liber si pe cuvantul meu de onoare »

Declaratia de la Geneva este documentul initiatic de intrare in practica medicala, noul Juramant al medicilor in dorinta de modernizare a J. Hipocratic, ca Juramant al organizatiei profesionale mondiale (World Medical Association) care normeaza astfel inca o data moralitatea practicii medicale la scurt timp dupa tribunalul medicilor de la Nuremberg. Cu rosu singura modificare principiala fata de J. Hipocratic.

Deontologia • Medicii sunt pregatiti pe bancile scolilor si sunt invatati ca studenti sa

respecte normele si in egala masura sa fie liberi si sa se manifeste liberi in respectul normelor convietuirii sociale, academice, profesionale

• Vor repeta pentru restul vietii profesionale acelasi dualism: cum poti sa fi si sa ramai liber din interiorul normelor moralitatii? Vor trai practica independentei profesionale in interiorul moralitatii actului profesional avand practica medicala strajuita de codul deontologic al medicului.

• Raspunsul la acest dualism a fost dat de catre Imm. Kant o data cu nasterea deontologiei (exercitiul datoriei).

• Deontologia este fundamentata de etica principiului unic al moralei (Imm. Kant) care este implinirea datoriei. Astfel o actiune este buna, morala atunci cand este purtata de vointa buna (calitatea vointei) a agentului si este materializata prin exercitarea datoriei acestuia.

• Exercitandu-si datoria, agentul implineste binele in actiunea pe care o efectueaza.

• Prezumand ca agentul are intentie buna si calitatea vointei sale de a produce bine ce devine astfel un “bun fara calificare” si cu aceasta premiza el isi implineste datoria pe care o are de implinit (asa cum este cunoscut ca o are), atunci rezultatele nu pot fi altele decat bune, ori mai exact, cat de bune pot fi.

• Iar asta inseamna a face bine. Cat de bine se poate face. Acesta este fundamentul filozofic al deontologiei si el este Kantian (deontologia medicului, avocatului, politistului, expertului, etc.).

• Calitatea vointei de a duce la indeplinire cu sarguinta, staruinta, dedicatie datoria ce o are de implinit o persoana aflata in exercitarea datoriei sale reprezinta diligenta.

• Moralitatea Kantiana este bazata pe constructia imperativului categoric, o constructie rationala-logica a caii binelui ce se regaseste in implinirea datoriei, mai exact a datoriei de a-si exercita datoria.

• Prima premiza (Prima maxima – principiul universalitatii): o actiune este morala daca intotdeauna si in orice conditii actiunea va fi considerata morala de catre toti ceilalti oameni; actiunea devine astfel apta de a deveni o lege universala care se aplica pentru toti inclusiv pentru agentul insusi

• A doua premiza (Maxima a doua- principiul demnitatii umane) spune ca o actiune este morala atata timp cat aceasta actiune nu trateaza oamenii (nici pe sine nici pe ceilalti) mai ales ca pe simple mijloace pentru atingerea unui scop ci chiar ca pe scopul in sine; actiunea indreptata mai ales spre beneficiul celuilalt si intr-o mai mica masura spre propriul beneficiu

• Concluzia (Maxima a treia- principiul autonomiei). Actionand in conformitate cu primele doua premize agentul devine deopotriva legislator, subiect al propriilor legi si suveran administrator al legilor intr-o lume in care toti oamenii sunt autonomi si liberi

“O buna vointa este buna nu pentru ca efectele sau rezultatele ei sunt bune ci pentru ca e buna in sine. Chiar daca nu va avea nici un rezultat bun ea va straluci ca un giuvaer, ca o valoare in sine (Imm.Kant)”. Binele nu se regaseste in rezultat ci in calitatea vointei si exercitiul datoriei spre a atinge acel rezultatul. Binele ca finalitate, consecintele/rezultatul (finalul) sunt irelevante intrucat sunt necontrolabile la momentul actiunii si nu exprima calitatea vointei, diligenta actiunii (sarguinta efortului). Valoarea morala a actiunii nu consta in consecintele sau rezultatul pe care actiunea o produce (care deseori nu poate fi cunoscut, anticipat ori garantat) ci in calitatea vointei agentului (fapta buna pentru motivul bun) si diligenta pentru mijloacele corecte (sarguinta pentru a alege mijloacele corecte) si care deopotriva conduc actiunea agentului.

• Etica binelui la Imm . Kant este etica datoriei si aceasta devine o prelungire a eticii virtutii intrucat ea fiinteaza si este adusa spre finalitate ca o obligatie morala (datoria) de catre individ (agent).

• Astfel comportamentul deontologic este acel comportament fata de care se poate demonstra implinirea binelui asa cum era cunoscut si acceptat de catre toti ce respecta aceleasi valori.

• Binele deontologic se cauta in persoana agentului si actiunea sa realizata cu implinirea datoriei spre deosebire de consecintialism in care binele se cauta in forma sa de exprimare decurgand din calitatea consecintelor/rezultatelor si a utilitatii lor comune (binele teleologic).

• Dar rezultatul actiunii in parte provine ca rezultat nu numai din virtutile si efortul agentului ci si prin actiunea altor cauze si conditii ce nu depind decat in parte de agent.

• Rezultatele pot sa exceada virtutii, calitatii vointei si implinirii datoriei asa dupa cum era cunoscuta aceasta, adica sa contina cauze ori conditii independente de vointa si controlul acestuia.

• Din perspectiva consecintialista agentul este atras in raspundere cu privire la binele produs din prisma rezultatului astfel incat poate fi facut responsabil si pentru ceea ce nu se afla in controlul sau la momentul actiunii dar a devenit rezultat al actiunilor sale.

• Din perspectiva utilitariana medicul poate fi atras in raspundere pentru orice nu este util si dorit pacientului sau binelui public. Sau invers orice este util si dorit pacientului devine o obligatie morala pentru medic (ceea ce ii limiteaza acestuia libertatea individuala).

• Exista o diligenta de mijloace fata de care se situeaza raspunderea agentului, respectiv raspunderea fata de mijloacele actului medical (raspunderea in medicina).

• Nu fiinteaza in momentul actiunii medicale o datorie fata de rezultat (cu exceptia actului medical sub contract) intrucat medicul nu poate fi facut raspunzator pentru ceea ce inca nu s-a intamplat (rezultatul) ori pentru cauze ce nu se aflau sub controlul sau. Iata de ce respectarea dentologiei, a normelor deontologice plaseaza medicul in respectul moralitatii dar si a legalitatii actului medical.

• Medicul are in activitatea sa o tripla normare: morala, profesionala si legala.

– Moral este responsabil in relatie cu normele profesionale ale moralitatii (Codul deontologic/codul etic)

– Profesional in relatie cu normele de buna practica (ghidurile profesionale, cunoasterea stiintifica unanim acceptata) iar

– Legal in raport cu legile tarii in care practica si fata de care are nu doar drepturi dar si obligatii pentru ca este un cetatean al acelei tari.

• Posibilele conflicte sunt complicate spre rezolvare dar “Sanatatea pacientului este principala sa indatorire”.

Virtuti ale medicului

Onorabilitate Empatie, umanitate (profesionala, individuala)

Loialitate Datorie Competenta

Fidelitate Profesionalism

Confidentialitate Proprii valori

Catre sine

Catre pacient si societate

Exercitiul datoriei

• Datoria este o obligatie morala. Poate fi:

– asumata sau neasumata

– impusa sau autoimpusa

• Datoria implica loialitate si onoare (integritate):

in orice situatie de conflict interesul pacientului

primeaza si auto-interesul medicului este

secundar

• “Sanatatea pacientului meu este principala

mea indatorire”, Declaratia de la Geneva 1948

Profesionalism Competenta

Exprimare artistica a parabolei bunului samaritean Vitraliu din Biserica Sf. Eutrope, Clermont-Ferrand) [https://en.wikipedia.org/wiki/Parable_of_the_Good_Samaritan]

• Mai intai oamenii au gandul si dorinta binelui pentru celalalt (benevolenta –o virtute-)

si apoi dorinta de a face bine (beneficenta ca virtute in stadiul de intentie)

Obligatia morala

datoria de a face bine (beneficenta ca si calitate a vointei –stadiul de intentie)

Alegerea cailor de a face bine (alegerea comportamentului moral)

datoria de a face bine (beneficenta ca exercitiu al datoriei -stadiul de actiune)

• Benevolenta (bene = bun; volens = vointa, lat.) = dispozitia (dorinta) de a face bine bine

• Beneficenta (beneficentia/beneficentiae = bunatate; benefactum, bene = bun; facere = a face; beneficus = beneficiu, lat.) = a face bine (actiunea buna) cu un inteles specific de bunatate, caritate.

• Beneficenta constituie o virtute si o datorie. Benevolenta este exclusiv o virtute

• Elementele beneficentei (conceptul larg, Wiliam Frankena, 1964):

1. a nu face rau (non-maleficenta)

2. a preveni raul

3. a indeparta raul

4. a face bine

Conceptul ingust, James Childress, 1970

Datorie (obligatie morala)

Datorie (obligatie morala)

Valori (personale, culturale)

Teorii ale virtutii (CUM TREBUIE SA FIM?)

Rezultate

Comportament, gandire, actiune

Principlismul

(principiile bioeticii)

Teorii ale datoriei (CE TREBUIE SA FACEM?)

Teorii ale datoriei Deontologice : -datoria suprema catre datorie -datoria ipotetica -prima facie-

Teorii ale datoriei Teleologice : -consecintialism,

utilitarianism

CAP. I Principiile fundamentale ale exercitării

profesiei de medic

• ART. 1

• SCOPUL ŞI ROLUL PROFESIEI MEDICALE

• Întreaga activitate profesională a medicului este dedicată exclusiv apărării vieţii, sănătăţii şi

integrităţii fizice şi psihice a fiinţei umane.

•

• ART. 2

• NEDISCRIMINAREA

• Actul profesional şi întreaga activitate a medicului se va exercita, respectiv desfăşura,

fără niciun fel de discriminare inclusiv în ceea ce

priveşte starea de sănătate sau şansele de vindecare ale pacientului.

•

• ART. 3

• RESPECTUL DEMNITĂŢII FIINŢEI UMANE

• În toate situaţiile actul profesional, în oricare formă sau modalitate s-ar desfăşura, se va face

cu respectarea strictă a demnităţii umane ca

valoare fundamentală a corpului profesional.

•

• ART. 4

• PRIMORDIALITATEA INTERESULUI ŞI A

BINELUI FIINŢEI UMANE

• În toate deciziile cu caracter medical, medicul va trebui să se asigure că interesul şi binele fiinţei

umane prevalează interesului societăţii ori al

ştiinţei.

• ART. 5

• OBLIGATIVITATEA NORMELOR PROFESIONALE

ŞI A CELOR DE CONDUITĂ

• Medicul trebuie să depună toate diligenţele şi să se asigure că orice intervenţie cu caracter

medical pe care o execută sau decizie profesională pe care o ia respectă normele şi obligaţiile profesionale şi regulile de conduită

specifice cazului respectiv.

ART. 6

• INDEPENDENŢA PROFESIONALĂ

• Medicul este dator să stăruie şi să îşi apere independenţa profesională, fiind interzisă orice determinare a actului medical ori a deciziei profesionale de raţiuni de rentabilitate economică sau de ordin administrativ.

ART. 7

• CARACTERUL RELAŢIEI MEDIC-PACIENT

• Relaţia medicului cu pacientul va fi una exclusiv profesională şi se va clădi pe respectul acestuia faţă de demnitatea umană, pe înţelegere şi compasiune faţă de suferinţă.

ART. 8

• OBLIGAŢIA DILIGENŢEI DE MIJLOACE

• Medicul îşi va dedica întreaga ştiinţă şi pricepere interesului pacientului său şi va depune toată diligenţa pentru a se asigura că decizia luată este corectă, iar pacientul beneficiază de maximum de

• garanţii în raport de condiţiile concrete, astfel încât starea sa de sănătate să nu aibă de suferit.

•

ART. 9

PRINCIPIUL SPECIALIZĂRII PROFESIONALE

• Cu excepţia unor cazuri de urgenţă vitală, medicul acţionează

• potrivit specialităţii, competenţelor şi practicii pe care le are.

• ART. 10

RESPECTUL FAŢĂ DE CONFRAŢI

• De-a lungul întregii sale activităţi, medicul îşi va respecta

• confraţii, ferindu-se şi abţinându-se să-i denigreze ori să aducă critici cu privire la activitatea profesională a acestora.

Documente care reglementeaza moralitatea actului medical si astfel indirect legalitatea actului medical

• Asociatia Medicala Mondiala (WMA) [http://www.wma.net/en/10home/index.html] este organizatia mondiala a medicilor care a luat fiinta dupa al doilea Razboi Mondial si promoveaza cunoasterea eticii medicale si practica medicala din interiorul respectarii normelor etice profesionale.

• In acest sens si-a asumat sarcina formularii si actualizarii codurilor, normelor morale si regulamentelor menite sa indrume moralitatea tuturor medicilor in practica profesionala.

• Printre actele emise de WMA se numera:

– Declaratia de la Geneva, 1948 – Codul de la Nuremberg, 1949 – Codul International al Eticii Medicale, 1949 – Declaratia de la Helsinki, 1964 cu privire la cercetarea pe subiecti umani – Declaratia de la Madrid cu privire la Eutanasie , 1987 – Declaratia cu privire la drepturile pacientului Lisabona, 1981 – etc.

Asociatia Medicala Mondiala (WMA) Codul International al Eticii medicale (CIEM)

• Asociatia Medicala Mondiala (WMA) [http://www.wma.net/en/10home/index.html] este o organizatie mondiala a medicilor care a luat fiinta dupa al doilea razboi mondial si promoveaza cunoasterea eticii medicale si practica medicala din interiorul respectarii normelor etice profesionale. In acest sens si-a asumat si a primit sarcina formularii si actualizarii codurilor, normelor morale si regulamentelor menite sa indrume medicii in practica profesionala.

• Printre actele emise de WMA se numera:

– Declaratia de la Geneva, 1948 – Codul de la Nuremberg, 1949 – Codul International al Eticii Medicale, 1949 – Declaratia de la Helsinki, 1964 cu privire la cercetarea pe subiecti umani – Declaratia de la Madrid cu privire la Eutanasie , 1987 – Declaratia cu privire la drepturile pacientului Lisabona, 1981 – etc.

Datoriile medicului in general

1. Un medic va practica un rationament profesional independent si va mentine la cel mai inalt nivel comportamentul profesional fata de bolnavi.

2. Va respecta drepturile pacientului sau competent psihic de a accepta sau refuza tratamentul propus.

3. Nu va permite ca judecata sa sa fie influentata de profitul personal sau discriminare.

4. Medicul va fi dedicat sa ofere servicii medicale competente in deplina independenta morala si profesionala cu compasiune si respect fata de demnitatea umana.

5. Se va comporta onest cu pacientii si colegii si va raporta autoritatilor pe acei medici care practica profesiunea neetic sau incompetent sau care exercita actiuni de frauda sau inselatorie.

6. Nu va primi nici un beneficiu financiar sau alte avantaje numai pentru a face recomandari pacientului sau a prescrie produse medicale specifice.

7. Va respecta drepturile pacientilor, colegilor si a altor profesionisti ce lucreaza in domeniul medical.

8. Va recunoaste rolul pe care il are in educatia publicului dar va manifesta retinere in divulgarea descoperirilor sau a tehnicilor sau tratamentelor noi pe canale neprofesionale.

9. Va certifica numai ceea ce personal a verificat.

10. Va face tot ce poate pentru a folosi resursele medicale in spre binele pacientilor si a comunitatii.

11. Va cauta ajutor de specialitate daca sufera de boli fizice sau mentale.

12. Va respecta codurile nationale si locale ale eticii.

Datoriile medicului fata de pacient

1. Medicul va avea permanent in minte obligatia de a apara viata umana.

2. Datoreaza pacientului sau completa loialitate si totalitatea cunostiintelor sale medicale.

3. Ori de cite ori o examinare sau un tratament se afla deasupra capacitatilor sale, se va consulta cu un coleg sau va indrepta pacientul catre un alt medic care are abilitatea necesara.

4. Va respecta dreptul pacientului la confidentialitate.

5. Este etic sa divulge informatia confidentiala atunci cand pacientul consimte la aceasta sau atunci cand exista un pericol sau o amenintare iminenta la adresa pacientului sau a celorlalti si aceasta amenintare poate fi indepartata numai prin incalcarea confidentialitatii.

6. Va acorda activitate medicala de urgenta ca datorie umanitara, pana cand se va convinge ca altii pot si vor sa o faca in locul sau.

7. Atunci cand serveste unei a treia parti sa se asigure ca pacientul sau are deplina cunostiinta de aceasta situatie.

8. Nu va intra in relatii sexuale sau in alte relatii abuzive sau de exploatare fata de pacientul sau actual.

Datoriile medicului fata de colegi

1. Un medic se va comporta fata de colegii sai tot asa cum si-ar dori ca acestia sa se comporte fata de el.

2. Nu va submina relatia pacient-medic a colegilor in scopul de a atrage pacientii.

3. Cand este medical necesar va comunica cu colegii care sunt implicati in ingrijirea aceluiasi pacient.

4. Aceasta comunicare va respecta confidentialitatea si va fi limitata la informatia necesara

Lectura obligatorie

• Studentii vor mai citi obligatoriu:

– CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ din 30 martie 2012 al Colegiului Medicilor din România, EMITENT: COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA. PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 298 din 7 mai 2012 [http://www.cmb.ro/legislatie/codulDeontologic/cod.pdf]

– Declaratia Declaratia cu privire la drepturile pacientului Lisabona, 1981

• Un pacient vine cu apendicita. Este informat asupra naturii, scopului, beneficiilor, riscurilor, evolutiei postoperatorii. Refuza operatia care este o urgenta.

• Moare in spital. Este dupa cum are valorile sale societatea, facultatea, corpul profesional?

• Dar daca moare acasa?

• Ana are 11 ani si este tratata de osteosarcom la mana stanga care a trebuit sa-i fie amputata apoi a urmat o cura lunga de chimioterapie. A fost in remisie pt 18 luni si s-a descurcat foarte bine in tot acest timp revenind chiar la scoala si avand mare grija de proteza sa eficienta, dar este trista ca a trebuit sa renunte la pisica sa.

• Analizele recente insa arata revenirea masiva a bolii cu metastaze pulmonare diseminate. Indiferent de tratamentul agresiv ce se poate aplica, sansele fetitei de vindecare sunt minime.

• Intrucat este un minor emancipat si pentru ca tot timpul a creat o alianta terapeutica in vederea insanatosirii sale i se spune Anei care este situatia si ca trebuie sa continue tratamentul pe mai departe.

• De data asta insa Ana refuza continuarea tratamentului si este mai ales este foarte suparata pe medici si pe familia sa spunand ca deja i-au fost luate bratul si pisica si ca ce altceva vor sa-i mai ia si ca asta ii ajunge si s-a saturat de 3 ani de cand totul este intors pe dos. Parintii insista in continuarea tratamentului neputand sa accepte ca isi vor pierde copilul iubit fara a face tot ce se poate pentru viata lui pana la capat.

• A fost cerut sfatul unui psiholog si al unui psihiatru ajungandu-se la concluzia ca Ana este desi emancipata este probabil incapabila sa ia decizii cu privire la administrarea tratamentului, ca foarte probabil nu intelege moartea intrucat vorbeste tot timpul despre pisica sa si nu despre posibilitatea disparitiei sale si ca este intr-o stare de anxietate avansata.

• Personalul este reticent in a impune tratamentul cu forta stiind suferinta din trecut a copilului.

Ce sa faca medicul curant?

• a. Sa dea curs solicitarii fetitei impotriva vointei familiei

• b. Sa dea curs solicitarii familiei si sa trateze impotriva vointei copilului

• c. Sa incerce sa convinga parintii de zadarnicia tratamentului si sa dea curs apoi impreuna solicitarii fetitei