Ţara mea este locul sfânt în care sunt părinţii şi prietenii mei.

Ţara mea e locul în care trăiesc şi mă bucur în fiecare zi.

România e un colţ de rai, unde până şi frunzele vorbesc despre dragostea acestei patrii , în care până şi soarele

străluceşte româneşte.

Cu sute de ani în urmă, ţara aceasta minunată era fărâmiţată în trei ţărişoare surori: Moldova, Transilvania şi Ţara Românească. Vitejii lor conducători le-au apărat cu iscusinţă, iar curajoşii oşteni au luptat cu credinţă, plătind de multe ori cu viaţa, pământul strămoşesc.

Vijelii cumplite au trecut peste pământul românesc, dar poporul român, urmaş al daco-romanilor, la toate a ţinut piept, apărând moşia scumpă, frumoasă şi bogată.

La 1 Decembrie 1918 s-au unit în sfârşit Transilvania cu România.

Visul de veacuri al românilor de pretutideni s-a împlinit.

Acum erau unite într-o singură ţară, meleagurile pe care trăiau cei ce vorbeau, simţeau şi gândeau româneşte.

Ne-au lăsat străbunii o ţară liberă: Munţii Carpaţi acoperiţi cu păduri dese, dealuri cu pomi fructiferi şi viţă de vie, câmpii roditoare, ape limpezi, portul şi graiul dulce românesc.

Datoria noastră este aceea de a învăţa, de a munci, pentru a lăsa la rândul nostru, ţara , urmaşilor noştri.

„ Ţara nu se serveşte cu declaraţii de dragoste, ci cu muncă cinstită şi la nevoie cu jertfă . ”

Mihail Sadoveanu

ÎNDEMN

Să-ţi fie veşnic ţaraLumină neîntinată.Copile, ţine minte Să fii la fel ca ea!Să-ţi fie gândul ager,Să nu uiţi niciodatăCă te ridici în lume, puternic,Doar prin ea !