1 economia piata concurenta
DESCRIPTION
EconomieTRANSCRIPT
CE ESTE ECONOMIA?
gr. Oikos = casa, gospodărie
gr. Nomos = normă,lege
Economia= administrarea eficientă a resurselor limitate pentru a asigura satisfacerea unor nevoi variate și nelimitate.
Paul Samuelson (laureat al premiului Nobel pentru Economie în anul 1970): “Știința economică studiază modul în care sunt utilizate resursele rare pentru a fi realizate mărfuri folositoare și pentru a le distribui diferiților oameni”.
Tensiunea nevoi - resurse
Nevoile umane:
• resimțirile, doleanțele, așteptările oamenilor de a fi, a avea, a ști, a
crede.....
• nelimitate ca numar;
• în continuă multiplicare si diversificare;
• ca mobiluri ale activității oamenilor = interese economice;
După natura lor: a) fiziologice,
b) sociale.
După gradul de complexitate: a) elementare (de bază)
b) complexe (superioare)
Piramida lui Maslow
Nevoia deautorealizare
Nevoi de stimă
Nevoi de apartenență
Nevoi de siguranță
Nevoi de bază(fiziologice)
• Resursele:
• sunt utilizate pentru producerea bunurilor necesare satifacerii nevoilor
umane;
• sunt limitate, le caracterizeaza raritatea;
• sporesc si se diversifica continuu datorită progresului omenirii.
În funcție de proveniență: a) primare (potențialul uman și
natural)
b) derivate (rezultatul activității
umane)
În funție de natura lor: a) umane (populația aptă de muncă)
b) materiale (materii prime,
combustibili, tehnologii)
c) financiare (bani, acțiuni, obligațiuni)
d) informaționale (cunoștințe
științifice și tehnice)
<
Activitatea economică = utilizarea cât mai rațională a resurselor economice rare, în vederea obținerii de bunuri și servicii necesare satisfacerii cât mai bune a nevoilor umane nelimitate.
Factorii de producție = resurse atrase în circuitul economic 1. Munca
2. Natura
3. Capitalul
Nevoile umane se satisfac prin folosirea de satisfactori (bunuri destinate direct consumului) și prodfactori (bunuri destinate producției).
creșterea și
diversificarea
resurselor
creșterea și
diversificarea
nevoilor
• Raționalitatea economică = maximizarea rezultatelor
/efectelor utile prin minimizarea efortului/consumului de
resurse.
• Costul de oportunitate = prețul celei mai bune alternative la
care se renunță atunci când se optează pentru o anumită
variantă/soluție.
• Criteriile principiul eficienței/raționalității economice:
• Utilitatea (valorificarea/transformarea resurselor economice in bunuri și
servicii care sa răspundă nevoilor concrete=cererii solvabile);
• Optimizarea (maxim de efect/bunuri și servicii obținute cu minim de
efort/resurse consumate);
• Rentabilitatea (nivelul efectelor/rezultatelor economice obținute să fie
cel puțin egal cu nivelul efortului/costului efectuat/consumului de
resurse).
𝐸𝑓𝑒𝑐𝑡 𝑢𝑟𝑚ă𝑟𝑖𝑡
𝐸𝑓𝑜𝑟𝑡 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡
𝐸𝑓𝑜𝑟𝑡 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡
𝐸𝑓𝑒𝑐𝑡 𝑢𝑟𝑚ă𝑟𝑖𝑡
→
→
Max.
Min.
Raționalitatea (eficiența) economică presupune
compararea rezultatelor scontate (acoperirea
nevoilor/dorințelor) cu eforturile realizate (resursele/bunurile
consumate) astefel încât să se obțină maximum de efect
și/sau minimum de efort.
Piața și concurența
Economia naturală=acoperirea nevoilor de consum din
producție proprie.
Economia de schimb (de piață)=satisfacerea trebuințelor
individuale și sociale prin vânzare-cumpărare pe piață.
Trăsăturile economiei de piață:
Agenții economici specializați, autonomi, independenți
își exercită liber dreptul de proprietate,
își asumă avantajele și riscurile propriilor decizii,
acționează conform principiului eficienței și raționalității economice ↔ min. efort
cu max. efect (profit)→ crearea unui avantaj comparativ pe piată in condiții
legale.
tranzacțiile economice de pe piață sunt bilaterale, libere și directe
(tranzacție economică= tranfer de bunuri și servicii de la un proprietar
la altul contra unui preț);
activitatea economică se desfășoară în mod corect, efectiv și loial în
jurul pieței;
monetarizarea economiei de piață – tranzacțiile se realizează prin
intermediul banilor, care îndeplinesc următoarele funcții:
mijloc de schimb;
măsură a activității economice;
mijloc de plată;
mijloc de economisire/rezervă;
asigură fluidizarea activităților de schimb;
asigură creșterea economică.
în cadrul economiei de piață, bunurile îmbracă forma de marfă
bun economic care satisface o nevoie de consum
destinat schimbului prin vânzare-cumpărare
Premisele funcționării economiei de piață
1. existența unui stat democratic care să asigure cadrul legal de funcționare a economiei de piată;
2. dominația proprietății private într-un sistem pluralist de forme de proprietate;
3. existența cadrului economic și legal de manifestare a interesului individual – temelie a inovării și creșterii eficienței economice;
4. concurența loială reglementează prin preț activitatea economică și socială a tuturor agenților economici.
Un sistem economico-social sănătos:
• maximizarea satisfacției pentru consumatori;
• maximizarea profitului pentru producători;
• atenuarea problemelor sociale și a disfuncționalităților statului.
Conținutul și funcțiile pieței
Piața:
Spațiul economic în care își desfășoară activitatea
purtătorii cererii și ai ofertei;
Locul unde se formează prețul produselor;
Locul unde se manifestă concurența;
Locul de întâlnire dintre cerere și oferta.
Rolul pieței în economie
a) Verifică concordanța dintre
volumul, structura, calitatea
OFERTEI
(ofertanții/producătorii)
nevoile și gusturile
CERERII
(cumpărătorii)
PREȚUL
• Așteptat de ofertant
• Acceptat de cumpărător
Interesele ambilor actori ai relațiilor de piață sunt
satisfăcute
b) asigură condițiile autoreglării economiei printr-un
sistem de pârghii care oferă informații obiective, rapide
și ieftine participanților la actele cu vânzare-cumpărare
despre: • Preț,
• Cerere,
• Concurență.
c) Asigură echilibrul economic pe termen lung între
ofertă/producție și cerere/consum prin transformarea
intereselor individuale (mobiluri ale acțiunii umane) în
cea mai bună opțiune cu privire la utilizarea resurselor
disponibile la un moment dat.
• Validează concordanța cererii cu oferta,
• Orientează prin sistemul de prețuri, comportamentul si deciziile
economice ale actorilor economici.
Echilibrul pieței
BUNURI substituibile
PREȚ CANTITĂȚI
CERUTE
CANTITĂȚI
OFERITE
PRESIUNEA
ASUPRA
PREȚULUI
A 5 9 18 ↘ exces de ofertă +
deficit de cerere
B 4 10 16 ↘ exces de ofertă +
deficit de cerere
C 3 12 12 ECHILIBRU
(cantitatea vândută
este maximă)
D 2 15 7 ↗ exces de cerere +
deficit de ofertă
E 1 20 0 ↗ exces de cerere +
deficit de ofertă
Condiții obligatorii pentru funcționarea
normală a pieței
• Autonomia de decizie a agenților economici;
• Stabilirea prețului în funcție de cerere și ofertă;
• Libertatea concurenței
Tipuri de piețe
1. După obiectul tranzacționat: • Piața bunurilor de consum,
• Piața resurselor naturale,
• Piața muncii,
• Piața monetară,
• Piața informațiilor.
2. După natura materială a bunurilor tranzacționate:
• Piața bunurilor materiale,
• Piața serviciilor
• Piața informațiilor
3. După starea obiectelor supuse vânzării: • Piața reală,
• Piața fictivă
4. După locul tranzacționărilor: • Piață locală,
• Piață regională,
• Piață națională,
• Piață internațională,
• Piață mondială.
5. După timpul în care se transferă bunurile tranzacționate:
• Piața la vedere,
• Piața la termen.
6. După raportul cerere – ofertă: • Piața vânzătorului,
• Piața cumpărătorului.
7. După modul de acces pe piețe: • Piețe libere,
• Piețe reglementate (licența de funcționare acordată de o autoritate).
CONCURENȚA
= confruntare deschisă, o rivalitate între ofertanți
(vânzători) pentru atragerea purtătorilor cererii
(consumatorilor) => un comportament specific, interesat
al tuturor purtătorilor unui drept de proprietate.
Lupta de concurență => creșterea eficienței
economice și a progresului (căutarea și găsirea de către
ofertanți/producători a soluțiilor pentru a produce ieftin și
de calitate, în vederea satisfacerii cât mai bune a
nevoilor/cerințelor/idealurilor/ așteptărilor consumatorilor
la prețul pe care aceștia îl pot plăti ) => PROFIT
Concurența loială
Luptă concurențială cu respectarea reglementărilor legale și folosind instrumente economice:
Reducerea costurilor sub cele ale concurenților;
Diminuarea prețului în vederea creșterii vânzărilor și a profitului;
Ridicarea calității produselor și a serviciilor;
Utilizarea metodelor, tehnicilor și instrumentelor de marketing – acordarea unor facilități.
Funționarea economiei de piață presupune existența luptei concurențiale loiale, legale, nediscriminatorii, cu respectarea legislației și a normelor de desfășurare a tranzacțiilor.
Concurența neloială
Luptă concurențială ilegală, neloială, cu folosirea de instrumente extraeconomice:
Înțelegeri între vânzători în scopul împiedicării manifestării concurenței,
Inducerea în eroare a consumatorului asupra prețului sau a marfii printr-o publicitate înșelătoare sau fals etichetaj,
Revânzarea în pierdere (anulează semnificația prețului de vânzare)
Spionaj economic,
Racolarea specialiștilor firmelor rivale,
Corupție, șantaj, boicot, etc.
Fapte de natură a crea confuzie în legătură cu activitatea de producție și comercială proprie / a unui concurent.
Virtuțiile / efectele concurenței loiale
Stimulează progresul general prin:
• Minimizarea costurilor,
• Creșterea calității produselor/serviciilor,
• Modernizarea tehnologiilor.
Conduce la reducerea prețului de vânzare,
Generează spirit inovator,
Conduce la extinderea piețelor,
Conduce la creșterea condițiilor/calității vieții.
Limitele mecanismului concurențial real:
Deteriorarea calității produselor și serviciilor în
competiția pentru reducerea prețurilor,
Exploatarea nerațională a resurselor,
Neasigurarea dezvoltării economice durabile,
Reducerea salariilor în vederea scăderii costului
de producție,
Economia subterană.
Regulile concurenței loiale și funcționarea economiei
de piață diferă de la o țară la alta in funcție de :
• “vârsta” (tradiția) economiei de piață,
• numărul și puterea economică a agenților economici,
• facilitățile sau restricțiile la pătrunderea pe piețe,
• nivelul general de dezvoltate economică,
• raportul dintre cererea și oferta de bunuri,
• complexitatea și funcționalitatea sistemului piețelor,
• conjunctura politică internă și internațională.
Concurența perfectă
1. atomicitate perfectă a cererii și a ofertei,
2. omogenitatea produselor,
3. accesibilitatea agenților economici pe piață
4. transparența pieței
5. mobilitatea perfectă a factorilor de producție
Concurența imperfectă
1. Concurența monopolistă (monopolistică):
• Diferențierea produselor din punct de vedere preț, calitate,
cantitate, publicitate, ș.a.;
• Numar mare de ofertanți și de cumparatori;
• Ex: piața produselor cosmetice, piața produselor de îmbrăcăminte, piata
construcțiilor, etc.
2. Concurența de monopol:
• Existența unui singur producător / ofertant – se pierde atomicitatea
ofertei;
• Marfa este unică.
• Ex: furnizorii de utilitați (gaze, electricitate, apa-canalizare)
3. Concurența de oligopol:
• Număr mic de producători - se pierde atomicitatea ofertei;
• Pătrunderea pe această piață este îngrădită de înțelegerile
producătorilor care nu doresc noi competitori;
• Mărfurile sunt diferențiate;
• Ex: telefonie mobilă, petrolul autohton, ciment
4. Concurența de monopson/oligopson:
• Existența unui singur cumparător – se pierde atomicitatea cererii;
• Existența mai multor vânzători de putere economică mică;
• Mărfurile sunt diferențiate.
• Ex: armata (aparatură specializată, uniforme, incalțăminte, alte accesorii)
Forma
concurenței
Atomicitatea
(numărul de
concurenți)
Accesibilitatea
(bariere de
intrare pe
piață)
Produsul Tranparentă
(informații
despre piață)
Monopolistă mulți
vânzători si
cumpărători
unele bariere produse
diferențiate cu
multi
substituanți
> oligopol
< monopol
Oligopol câțiva
ofertanți
multe bariere diferențiate imperfectă
Monopol un ofertant multe bariere aproape nu
există
substituanți
imperfectă
Monopson/
Oligopson
un
cumpărător/
câțiva
consumatori
multe bariere produse
diferențiate cu
mulți
substituanți
imperfectă
Perfectă nelimitat nu sunt produse
omogene
perfectă
Noțiuni curs I
1. Economia
2. Nevoi
3. Resurse
4. Interese economice
5. Factori de producție
6. Raționalitatea economică
7. Economia naturală
8. Economia de schimb
9. Piața
10. Economia de piață
funcțională
11. Concurență
12. Concurența loială
13. Concurență neloială
14. Concurența perfectă
15. Concurența imperfectă
16. Concurența monopolistă
17. Concurența de oligopol
18. Concurența de monopol
19. Concurența de monopson
/ oligopson