1. gacsály, biserica reformat. desenul lui ferenc schulcz (1868) · 2014-10-29 · atyai). 27 nu...
TRANSCRIPT
1. Gacsály, biserica reformată. Desenul lui Ferenc Schulcz (1868)
Mănăstirea din Sárvár (lângă Nagyecsed, Ungaria), fondată
în a doua treime a secolului al XI-lea într-un centru al
domeniului regal, a ajuns ulterior, probabil pe la începutul
secolului al XIII-lea – împreună cu (Kis)Várda (Ungaria) –
prin donaţie regală în posesia ramurii principale a neamului
Gutkeled. La vremea respectivă, aceasta deţinea proprietăţi
în comitatele Borsova şi Sătmar. Această nouă posesiune se
va reflecta şi în atributul purtat ulterior de ramura respectivă
a neamului (de Sárvármonostor) care îşi va stabili centrul
domenial tocmai în Sárvár. Iniţial, domeniul aferent
mănăstirii cuprindea doar aşezările (Nagy)Ecsed (Ungaria),
Szentmárton, Terem (Ungaria), Vállaj (Ungaria), Cămin şi
Apáti, acesta din urmă aflat pe malul Someşului. Într-o
primă perioadă, membrii ramurii de Sárvármonostor nu au
reuşit să-şi extindă domeniul, fapt care se explică prin aceea
că aşezările din vecinătatea mănăstirii ajunseseră deja mai
devreme în proprietatea diferitelor ramuri ale neamurilor
Hont-Pázmány (Bohol – Fábiánháza, Ungaria), Káta
(Csaholy – Nyírcsaholy, Ungaria), Szente-Mágocs (Mácsa
– localitate dispărută; Ökörító – Ököritófülpös, Ungaria;
Tyukod – Ungaria) şi Kaplony (Bodvaj –localitate dispărută,
Căpleni).1
Neamul Gutkeled, atestat în rândul proprietarilor din
Sătmar deja în prima jumătate a secolului al XIII-lea, a
obţinut cea mai mare parte a posesiunilor sale din zonă doar
mai târziu, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIII-lea
şi la începutul veacului următor,2 majoritatea acestora
situându-se în zona Someşului. Între ele, după 1264 apare
Gacsály (Ungaria),3 iar în prima treime a secolului al XIV-lea
a fost dobândită şi Zajta (Ungaria).4
După această scurtă introducere propunem trecerea în
revistă a datelor istorice referitoare la proprietarii localităţilor
Gacsály şi Zajta între secolele al XII-lea şi al XIV-lea.
Toponimul Gacsály provine dintr-un onomastic la nominativ
ceea ce sugerează colonizarea relativ timpurie a locului5,
situaţie similară, probabil, şi în cazul localităţii Zajta.6 Prima
atestare documentară a satului Gacsály datează din 1264.7
La vremea respectivă acesta constituia deja proprietatea
comitelui Pelbárt (II) din ramura Várdai, desprinsă din
ramura principală de Sárvármonostor a neamului Gutkeled.
Actul, redactat în prezenţa episcopului Transilvaniei, se
referă la soţia amintitului Pelbárt care renunţa la zestrea sa
în favoarea soţului, restituindu-i acestuia şi proprietatea
Palád – primită cadou de la amintitul Pelbárt – aflată la nord
de Gacsály.8 Trebuie precizat că în repertoriul monumentelor
comitatului acest document fusese interpretat greşit, autorul
lucrării susţinând că soţia lui Pelbárt donase bunurile
menţionate episcopului. Pornind de la această premisă
greşită, toate concluziile formulate în repertoriu, legate de
istoricul satului după 1264, s-au dovedit a fi false.9 Să vedem
totuşi cum s-au succedat evenimentele în realitate? Actul
întocmit în 1264 se justifică probabil prin faptul că Pelbárt
şi soţia sa nu au avut copii. Întâmplările mai târzii par să
susţină această ipoteză. Pelbárt II murise în preajma anului
1280 şi, se pare, nici văduva sa nu a mai trăit mult după
dispariţia lui. În această perioadă îşi face apariţia în istoricul
domeniului o rudă destul de îndepărtată: comitele Nicolae
I, fiul lui Tiba II, din subramura Tiba a ramurii de
Sárvármonostor a neamului. În 1270 regele a răsplătit
serviciile credincioase ale acestuia prin domeniul Feketepatak
(comitatul Ugocea) care cuprindea la vremea aceea şi
hotarele satelor Shalanky şi Velyki Komiaty (Ucraina).10 Nu
deţinem un document similar referitor la Gacsály, însă nu e
exclus ca Nicolae I să fi obţinut acest domeniu în dar de la
Pelbárt II mai devreme. Cert este că Gacsály, care fusese în
proprietatea lui Pelbárt II, apare ulterior tocmai printre
posesiunile urmaşilor lui Nicolae I. 11 În sprijinul ipotezei
noastre ar mai fi de notat că dăruirea de proprietăţi nu pare
să fi fost ceva neobişnuit, acelaşi Pelbárt II fiind cel care, în
preajma anului 1280, donase posesiunea sa Vodoz
(Pelbárthida, Parhida, RO?) unei rude îndepărtate. Datele
istorice menţionate par să sugereze aşadar că, neavând
urmaşi direcţi, Pelbárt II a dăruit o bună parte a domeniilor
sale rudelor îndepărtate, restul trecând probabil, după
dispariţia sa, în proprietate regală.12 Ultima ştire documentară
despre Nicolae I datează din 1295. Fie că dobândise satul
Gacsály ca dar, fie că îl obţinuse prin donaţie regală, cert este
că la începutul secolului al XIV-lea satul figura deja printre
proprietăţile fiului său.
Documentele relevă că fiii lui Tiba III (frate de-al lui
Nicolae I) – Mihail (strămoşul familiei Apagyi), Petru
(întemeietorul familiei Atyai) şi fraţii lor, Ladislau, Toma şi
Juan Cabello – Zoltán Simon
Cercetarea a două biserici
din Câmpia Tisei (microregiunea Erdőhát),
ctitorite de neamul Gutkeled
143
144
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
Ioan – au început deja în 1313 să-şi împartă proprietăţile
deţinute până atunci în comun.13 În 1314 a avut loc o altă
împărţire domenială, care includea, se pare, toate bunurile
imobile ale neamului Gutkeled, aflate în microregiunea
Erdőhát. Astfel, pe de-o parte, Mihail (fiul lui Tiba III), în
numele propriu şi al fiului său, Ştefan, iar pe de altă parte
Petru (fiul aceluiaşi Tiba) împreună cu fraţii săi (Ladislau,
Ioan şi Toma) şi-au împărţit proprietăţile Tisztaberek,
Pozdich (?), Bence, Újlak, Zajta, Kis-rozsály (altfel Sár),
Uszka, Atea, Pócsa, Kosmota şi Olaszi. În vecinătatea
satului Atea se afla posesiunea nespecificată – probabil
Gacsály – aparţinând lui Ellős şi Grigore, fii lui Nicolae.14
Referitor la fiul lui Nicolae I, Ellős – întemeietorul familiei
Gacsályi (de Gacsály), născut spre sfârşitul anilor 1280 şi
decedat pe la 1341 –15 deţinem date mult mai multe, decât
despre predecesorii săi. La începutul secolului al XIV-lea
acesta împlinea funcţia de vicecomite al comitatului Satu
Mare,16 funcţie pe care au purtat-o de altfel şi ambii fii ai lui
Ellős, chiar şi unul dintre nepoţii săi.17 Exercitarea acestei
funcţii de către membrii a trei generaţii succesive indică
influenţa politică semnificativă a familiei, dar presupunea în
acelaşi timp şi domenii importante. Începând cu mijlocul
secolului al XIV-lea membrii familiei figurează în documente
în mod consecvent cu atributul de Gacsály, indicând faptul
că acest sat a rămas în posesia lor pentru o perioadă
îndelungată. Mai mult, se pare, că deja Ellős îşi stabilise
centrul domenial acolo. Biserica satului avea, probabil,
hramul Sf. Ladislau şi a fost ridicată cândva înainte de
1332.18 Ambiţiile lui Ellős de a întemeia un centru domenial
propriu rezultă şi din faptul că, înainte de 1337, acesta
vânduse familiei Bátori porţiunile sale de proprietăţi din
domeniul Sárvármonostor. În paralel urmărea să-şi extindă
proprietăţile, fapt indicat şi de actul întocmit în 1341, prin
care Ellős a achiziţionat, împreună cu verii săi Petru şi
Gheorghe (acesta din urmă, fiul lui Grigore, fratele lui Tiba
II, fiind strămoşul familiei Kun de Rozsály,) o jumătate din
posesiunea Vámosatya (Ungaria).19 Deşi se cunosc numeroase
cazuri în care membrii familiei Gacsályi împărţiseră domeniul
– deţinut anterior în comun – cu verii lor şi urmaşii acestora,
posesiunea Gacsály a rămas în întregime, cu siguranţă, în
posesia familiei pe tot parcursul secolelor XIV-XV.20
Revenind asupra împărţirii domeniale din anul 1314, Zajta
a intrat atunci în posesia lui Toma, deoarece acesta apare
împreună cu fiul său, Ioan în calitate de localnici delegaţi ai
regelui (homo regius).21 În 1341, ca parte a înţelegerii
încheiate între Ştefan şi Ladislau Peleskei din neamul Zsidó,
respectiv verii lor, Ioan şi Tiba Atyai (fiii lui Petru) s-au
hotărnicit posesiunile Zajta, Atea şi Peleş/Pelişor?. În urma
acesteia, fiii lui Toma, Ladislau şi Ioan, figurează deja cu
specificaţia de Zajta.22 În 1369 se amâna deja pentru a patra
oară procesul intentat de Ştefan şi Ladislau Peleskei împotriva
lui Ioan Zajtai/de Zajta, fiul lui Toma.23 S-a amânat de
asemenea şi procesul intentat de fiii lui Ladislau împotriva
lui Ioan şi Tiba de Zajta, fiii lui Petru.24 Curios este că Petru,
menţionat în documente în repetate rânduri cu specificaţia
de Atya, aici apare drept de Zajta. Toate acestea par să indice
că Petru şi urmaşii săi aveau totuşi pretenţii asupra domeniului
Zajta. În procesele amintite s-a ajuns la o înţelegere doar în
1370, şi pentru ca lucrurile să se complice şi mai mult, în
documentul respectiv tatăl lui Ioan şi Tiba, Petru figurează
cu specificaţia mai frecventă, de Atya, şi nu drept de Zajta.25
În 1373 Ioan de Zajta, fiul lui Toma, este menţionat drept
”homo regius”.26 După această dată nu mai avem ştiri
despre fiii lui Toma de Zajta, nici despre urmaşii lor.
Cert este că în 1418 Zajta, sau cel puţin o parte a satului,
se afla în posesia lui Ladislau Atyai (fiul lui Ioan al lui Petru
Atyai).27 Nu se cunoaşte anul stingerii familiei pe linie
bărbătească, ştim doar că Andrei Atyai a decedat fără urmaş
în preajma anului 1472.28 Regele Matia a donat domeniile
acestuia familiei Kun de Rozsály – pe temeiul înrudirii
familiilor –,29 care peste câţiva ani, în 1476 urmau să
cumpere mai multe proprietăţi aparţinând familiei Gacsályi,
printre care şi porţiunile din Zajta.30 Astfel deducem că
domeniile familiei Zajtai, dispărută la începutul secolului al
XV-lea, au ajuns probabil în posesia familiilor înrudite, Atyai
şi Gacsályi.
În concluzie putem afirma că până la mijlocul secolului
al XIV-lea familiile desprinse din ramura Tiba (Atyai, Kun
de Rozsály, Apagyi, Zajtai şi Gacsályi) au reuşit să
dobândească pentru o perioadă mai îndelungată posesiunile
răsăritene din domeniile strămoşeşti ale neamului Gutkeled.31
Izvoarele istorice relevă de asemenea că nobilimea mijlocie a
comitatului era formată de fapt din familii înrudite, relaţiile
lor fiind însă nelipsite de conflicte.32 Anumite aspecte a vieţii
lor se desprind din procesele în care apar fie ca reclamanţi,
pârâţi sau simpli martori.33 Aceştia s-au prezentat în faţa
instanţei în numeroase cazuri în vederea împărţirii domeniilor
comune, alteori s-au adresat regelui pentru a obţine întărirea
drepturilor de proprietate asupra anumitor posesiuni. În
perioada în care vicecomiţii Sătmarului au provenit din
familia Gacsályi, de-a lungul a trei generaţii, actele juridice
semnalate apar mai rar, datorită probabil beneficiilor
materiale consistente pe care le-a obţinut familia în acea
perioadă.
Gheorghe, ultimul reprezentant pe linie bărbătească al
familiei Gacsályi – care fusese delegat în dietă în 150534 – a
murit cândva înainte de 1525 (eventual la începutul anului
respectiv). Cert este că în documentul emis la 22 martie
1525 figurează deja văduva acestuia, Ecaterina.35 O parte a
domeniilor sale i-au revenit lui Ladislau Kun de Rozsály, iar
cealaltă parte – inclusiv Zajta – a fost dobândită, datorită
înrudirii prin alianţă, de familia Újhelyi, care a dispărut la
rândul ei, la sfârşitul secolului al XVII-lea.36 În 1550 regele
Ferdinand înscria întreg domeniul Gacsály în posesia familiei
145
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
Kun de Rozsály, iar în 1588 regele Rudolf conferea satului
şi dreptul de a ţine târg.37 În 1590 proprietatea satului a fost
împărţită în mod egal, pe drept de rudenie, între Nicolae
Kun, fiul lui Ladislau şi Mihail Károlyi.38
Cercetarea bisericii reformate din Gacsály a avut loc în
2006, iar edificiul bisericii romano-catolice din Zajta a fost
investigat în 2010.39 Ţinem să subliniem că nu considerăm
aceste cercetări finalizate, timpul acordat investigaţiilor fiind
limitat din cauza lipsei fondurilor. Sperăm totuşi ca în cursul
lucrărilor de renovare să găsim răspuns la nelămuririle
existente încă în legătură cu construcţia clădirilor, şi de
asemenea, să avem posibilitatea cercetării anumitor detalii
pe care le-am omis anterior, din cauza împrejurărilor
schiţate.
Gacsály, biserica reformată
Gacsály este un sat aşezat pe firul văii, situat în Câmpia Tisei
(microregiunea Erdőhát). Biserica, orientată pe axa est-vest,
se află la începutul unei lărgiri în formă de pâlnie a străzii
principale (il. 2). Biserica se compune dintr-o navă
dreptunghiulară urmată spre răsărit de un cor încheiat cu
trei laturi ale unui octogon. Faţada sudică a navei este
sprijinită de patru contraforturi cu două trepte, iar cea
nordică de două. Retragerile contraforturilor sunt acoperite
2. Gacsály, biserica reformată dinspre sud-vest 4. Gacsály, biserica reformată. Turnul dinspre sud
3. Gacsály, biserica reformată. Partea vestică a faţadei sudice
a navei cu turnul
146
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
cu tablă. Zidul corului este ritmat la rândul său de cinci
contraforturi treptate. Zidul sudic al navei (il. 2) este
străpuns de trei ferestre încheiate în arc frânt. Corul prezintă
două deschideri similare, aflate pe laturile sudică şi sud-
estică. Ferestrele au ambrazuri evazate, neprofilate, excepţie
făcând doar fereastra de pe porţiunea sud-estică a navei, a
cărei ambrazură prezintă retrageri treptate. Sub această
deschidere se află portalul bisericii caracterizat printr-un
lintel drept şi o ambrazură treptată. Vizavi de portalul sudic,
pe peretele nordic al navei remarcăm încă o fereastră
încheiată în arc frânt. La limita dintre acoperişul în două ape
al navei şi cel al corului – mai scund cu cca. 50-60 – se înalţă
un pinion. Acoperişurile sunt învelite cu plăci de ardezie.
Zidurile bisericii sunt încununate cu o cornişă continuă, la
aceeaşi înălţime pe faţada corului şi a navei, profilată cu o
cavetă accentuată cuprinsă între listeluri şi planuri înclinate.
Cele patru colţuri ale navei şi vârful pinionului răsăritean al
acoperişului sunt decorate cu ornamente piramidale, de
dimensiuni semnificative, cioplite din piatră.
Turnul vestic (il. 4) prezintă şase niveluri, cele inferioare
având secţiunea pătrată, iar ultimele trei fiind de plan
octogonal.40 În faţada vestică a turnului este încastrat
portalul încheiat în arc frânt, încadrat de un rezalit în
grosimea căruia a fost amenajată ambrazura treptată.
Rezalitul este încununat de un fronton simplu, triunghiular
(il. 5). Deasupra porţii, la nivelul al doilea, faţada este
5. Gacsály, biserica reformată. Portalul vestic 6. Gacsály, biserica reformată. Nivelurile superioare ale turnului
7. Gacsály, biserica reformată. Fragmentele pinionului vestic
anterior al navei pe faţada răsăriteană a turnului
147
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
străpunsă de două ferestre înguste, cu închiderea
triunghiulară. Nivelul următor prezintă pe faţadele vestică,
nordică şi sudică câte o fereastră caracterizată printr-o
ambrazura adâncă, evazată, încheiată în arc semicircular în
exterior, respectiv în arc frânt spre interior. Porţiunea
superioară, octogonală, a turnului are trei niveluri delimitate
de brâie zimţate (il. 6). Fiecare etaj este luminat de câte
patru ferestre orientate către direcţiile cardinale. Nivelul al
patrulea prezintă ferestre încheiate poligonal, amenajate în
panouri adâncite, în timp ce la ultimele două niveluri găsim
ferestre geminate cu ambrazură, încheiate în arc frânt. La
nivelul al patrulea, pe faţada răsăriteană a tunului, remarcăm
urmele pinionului triunghiular de odinioară al navei, alipit
turnului (il. 7). Cornişa turnului este profilată cu un fel de
talon, cavetă şi listeluri. Coiful piramidal cu muchiile uşor
arcuite este învelit cu tinichea.
Biserica prezintă un soclu scund acoperit cu tencuială
din ciment şi este înconjurată de un trotuar realizat de
asemenea din ciment. Faţadele sunt acoperite cu un strat de
tencuială cu ciment, văruit alb, aplicat în cursul ultimei
renovări (1959-1960). Tencuiala, deteriorată din cauza
umezelii, a căzut deja pe porţiuni destul de mari.
Interiorul bisericii constituie un spaţiu unitar, fără arc de
triumf, (il. 8) acoperit cu un tavan din scânduri tencuit. Pe
suprafaţa acestuia au fost montate casetele păstrate din
tavanul casetat vechi, pictat, datând din 1759. Motivele
decorative ale acestuia – ciorchini de struguri, lalele, cununi
italieneşti, rozete etc. – pictate cu roşu, maroniu, negru şi
vernil pe fond alb denotă o lucrare de calitate superioară
chiar şi în forma fragmentară păstrată.41
Tribuna răsăriteană construită din lemn se sprijină pe
două coloane cioplite, cu capiteluri decorate cu rozete.
Aceste coloane au fost aşezate, se pare, pe capiteluri de
piatră cu secţiunea octogonală, reutilizate în poziţie
secundară. Panoul central al parapetului tribunei este
decorat cu o rozetă sculptată, cele două panouri laterale
fiind împodobite cu motive elipsoidale. Suprafaţa construcţiei
este vopsită maro. Tribuna vestică este clădită din beton
armat, parapetul acesteia fiind decorat cu o friză de arcade
oarbe. Spaţiul de sub tribună este acoperit cu un tavan din
scânduri. Deschiderea largă, semicirculară de la nivelul
tribunei asigură accesul spre nivelurile superioare ale
turnului.
Tabernacolul (il. 9) de pe peretele nordic al corului are
ancadramentul dreptunghiular, profilat cu o baghetă. Piesa,
acoperită cu mai multe straturi de var şi tencuială, s-a păstrat
în stare foarte deteriorată. Sprânceana acestuia este profilată
cu un talon, iar pervazul cu o cavetă lată.
Vizavi de intrarea în biserică, pe peretele nordic este
montat amvonul zidit, de calitate artistică mai modestă. Nici
băncile din biserică nu prezintă o valoare deosebită.
Pardoseala este turnată din ciment, pereţii laterali şi tavanul
sunt văruiţi în alb.
Spaţiul de sub turn poartă o boltă în cruce pe ogive din
cărămidă. Deschiderea largă, încheiată aproximativ
semicircular, care comunică între parterul turnului şi nava
bisericii, are forma şi dimensiunile identice cu deschiderea
de la nivelul tribunei, care permite accesul spre etajele
turnului. Nivelurile superioare ale turnului sunt delimitate
de planşee din bârne.429. Gacsály, biserica reformată. Tabernacolul
8. Gacsály, biserica reformată. Interiorul bisericii
148
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
Cercetarea bisericii
Sub tencuiala actuală a faţadelor nu au fost identificate
straturi de tencuială mai vechi. În repertoriul monumentelor
judeţului se precizează că biserica din Gacsály a fost
construită din cărămidă.43 În cursul investigaţiilor noastre
am remarcat în schimb o cantitate relativ mare de pietre
profilate zidite în poziţie secundară, cu precădere în
porţiunea estică a zidului nordic al navei, respectiv în zidul
sudic al navei (il. 10). Cercetarea de parament a identificat
de asemenea multe reparaţii ulterioare, respectiv porţiuni de
zidărie reclădite complet, mai ales în cazul corului şi al navei.
Tocmai de aceea ni se pare esenţială analiza mai detaliată a
rezultatelor cercetărilor de parament. Pentru a înlesni
înţelegerea textului, în cele ce urmează, vom marca diferitele
faze de construcţie cu numere arabe.
Contraforturile oblice ale turnului sunt contemporane
cu turnul, la fel şi poarta cu ambrazura treptată a acestuia
(faza 1). Frontonul triunghiular al rezalitului porţii pare a fi
la rândul său contemporan cu turnul. Suprafaţa câtorva
cărămizi de lângă fronton prezintă urme de dăltuire, şi, de
asemenea, cărămizile frontonului au fost sprijinite în mai
multe cazuri cu bucăţi mai mici, sugerând reparaţii
ulterioare.44
Parterul turnului este acoperit cu o boltă în cruce
construită din cărămidă. Nervurile bolţii sunt clădite din
cărămizi cioplite la faţa locului. Pe intradosul bolţii s-au
păstrat fragmente dintr-un strat vechi de tencuială, însă
pictura acestuia s-a distrus. Pe peretele vestic al navei, pe un
tronson construit în prima fază, în imediata vecinătate a
ambrazurii sudice a deschiderii ce duce în spaţiul de sub
turn, pe o suprafaţă mică s-a păstrat primul strat de tencuială
vopsit cu alb şi roşu. Golul care asigură comunicarea între
navă şi baza turnului pare original (faza 1.), pilastrul din faţa
ambrazurii nordice a deschiderii s-a construit însă ulterior
(faza a 4-a).
Exact deasupra golului menţionat se află deschiderea
largă, semicirculară care comunică între tribună şi turn.
Faptul că nu s-au găsit urme ale unui cadru de lemn în
ambrazura deschiderii dovedeşte legătura strânsă care a
existat dintotdeauna între cele două spaţii.
La nivelul al doilea al turnului pereţii laterali sunt
acoperiţi cu un strat de tencuială subţire, gri-maronie, pe
alocuri martelat, dar care s-a distrus pe porţiuni mari. În
ambrazura deschiderii de la nivelul tribunei, am identificat
un strat alb şi gros de var aplicat direct pe suprafaţa
cărămizilor. Acesta este acoperit cu un strat de tencuială,
văruită în alb, respectiv alb-gălbui, pe suprafaţa căreia
remarcăm numeroase incizii, inclusiv cu date, cea mai veche
fiind o inscripţie cu anul 1569. Pe latura nordică a ambrazurii
se poate desluşi figura unui soldat cu sabia ridicată, care
poartă o curea, teacă şi, aparent, şi platoşă. Acest strat de
tencuială ar putea data chiar din faza a 2-a, inciziile fiind,
fireşte, ulterioare.45
Doar jumătatea nordică a zidului vestic al navei este
contemporan cu turnul. Dinspre interior paramentul acestei
porţiuni este uniform până la colţul nord-vestic al navei.
Pilastrul din colţ este mai nou (faza a 4-a). Situaţia diferă
complet pe latura sudică a peretelui vestic al navei. La parter,
exact în dreptul faţadei sudice a turnului, remarcăm o cezură
10. Gacsály, biserica reformată. Pietre profilate în poziţie secundară în
peretele sudic al navei
11. Gacsály, biserica reformată. Nişe în peretele vestic al navei
149
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
neregulată între zidul turnului şi cel al navei. Pilaştrii
tribunei situaţi spre sud de deschiderea dinspre turn sunt
mai noi nu numai în relaţie cu turnul dar şi faţă de zidul
navei (faza a 4-a). La nivelul al doilea (nivelul tribunei), pe
latura sudică a peretelui vestic al navei, zidul construit în
faza 1. se prelungeşte pe o distanţă de 1,5 m spre sud de
limita sudică a deschiderii dinspre turn, ceea ce corespunde
atât situaţiei de la parter, cât şi celei sesizate din exterior.
Porţiunea aflată la sud de această cezură a zidului vestic al
navei, până la colţul sud-vestic, a fost reclădită în repetate
rânduri (fazele 3, 4). De o parte şi de alta a deschiderii
dinspre turn au fost amenajate în grosimea zidului vestic al
navei câte două nişe de şedere încheiate în arc frânt (il. 11).46 Nişele aflate la nord de golul deschiderii (il. 12) sunt
contemporane cu zidul vestic, la fel ca şi prima nişă dinspre
sud de deschidere (il. 13). Aceasta din urmă diferă de
celelalte trei prin faptul că în centrul planului dorsal al
acesteia s-a descoperit o altă nişă mai mică, încheiată în
unghi ascuţit.47 După cum am menţionat şi anterior, zidul
aflat la sud de limita sediliei este rezultatul unei intervenţii
ulterioare (faza a 4-a). În concluzie nici nişa de şedere de pe
această porţiune nu poate fi contemporană cu celelalte trei,
ci a fost amenajată pe locul sediliei originale probabil, în faza
a 4-a. În zona celor două sedilii dinspre nord de accesul în
turn, pe suprafaţa zidului de cărămidă, am identificat urme
de dăltuire pe care deocamdată nu le putem explica.
Suprafaţa porţiunii respective este acoperită cu un strat de
tencuială brun-gălbui, văruit în alb, urmat de stratul actual.
Partea inferioară a zidului vestic al navei, până la o înălţime
de cca. 10-20 cm deasupra nivelului podelei tribunei actuale,
este mai groasă cu 30 cm decât partea superioară. Retragerea
accentuată a zidului, identificată la cca. 80 cm sub parapetul
nişelor de şedere din tribună, marchează nivelul tribunei
originale, medievale (din faza 1, il. 14).
Nivelurile 3-6 ale turnului sunt delimitate de planşee din
bârne. Circulaţia între etaje este asigurată de scări de lemn.
Tencuiala văruită în nuanţe de alb şi de alb-gălbui de pe
pereţii perimetrali lipseşte pe suprafeţe relativ extinse.
Tencuiala este de culoare gri deschis, conţine o cantitate
redusă de var şi are o consistenţă zgrunţuroasă. În stratigrafia
tencuielilor identificate în cursul cercetării bisericii, aceasta a
fost clasificată ca fiind stratul al treilea, ulterior aceluia
marcat de inciziile cu dată şi figura de soldat descrise
anterior. La nivelurile 3-6 ale turnului nu am găsit straturi
de tencuială mai vechi.
Ferestrele turnului şi-au păstrat înfăţişarea originală, cu
excepţia ferestrelor adâncite în panouri de la nivelul al
patrulea. Acestea din urmă au fost iniţial ferestre bipartite,
încheiate în arc frânt, menourile lor fiind îndepărtate
ulterior.
Pe jumătatea nordică a peretelui vestic al navei am
identificat urmele tavanului anterior, aflat la cca. 70-75 cm
sub cel actual. Având în vedere că în zidul de deasupra cotei
tavanului vechi s-a utilizat mortarul caracteristic fazei a 4-a,
considerăm că tavanul vechi trebuie datat în faza a 3-a.
La capătul vestic al faţadei sudice a navei, între cele două
contraforturi treptate, se află o fereastră cu ambrazura
evazată şi închiderea în arc frânt, amenajată în ax. Forma şi
dimensiunile actuale ale deschiderii sunt rezultatul mai
multor intervenţii.48 Doar partea inferioară (150 cm) a
13. Gacsály, biserica reformată. Cele două nişe dinspre sud
12. Gacsály, biserica reformată. Cele două nişe dinspre nord
150
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
14. Gacsály, biserica reformată. Peretele vestic al navei dinspre interior, releveul cercetărilor de parament
R – romanic
G – gotic
B – baroc
M – modern
151
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
ambrazurii vestice – respectiv cele două pietre profilate de
pe această porţiune – par a fi contemporane cu zidul
sudic.49 Acestea constituie de fapt un fragment al
ancadramentului cu ambrazura evazată de odinioară. (il. 15). Cu 28 cm deasupra parapetului actual şi până la baza
fragmentului de piatră remarcăm urme de dăltuire. Limita
superioară a acestei intervenţii ulterioare marchează nivelul
parapetului original. Pe latura dinspre deschidere a
fragmentului profilat s-a mai putut desluşi urma unei
cavete. Partea inferioară a ferestrei (2/3) s-a dovedit a fi
contemporană cu zidul sudic şi dinspre interior, putând fi
identificate pe suprafaţa celor două pietre profilate urmele
cavetei şi ale parapetului original cu plan înclinat. În
concluzie putem stabili aşadar că pe locul deschiderii
actuale era o fereastră cu ancadrament din piatră, a cărei
ambrazură era profilată cu o cavetă, parapetul deschiderii
fiind cu cca. 28-30 cm mai înalt decât cel actual. Nu
cunoaştem nici lăţimea, nici înălţimea deschiderii vechi (din
faza a 2-a) aceasta fiind distrusă – cu excepţia doar a
montantului vestic – odată cu amenajarea ferestrei din faza
a 3-a. Lăţimea celei din urmă corespundea aproximativ cu
lăţimea ferestrei actuale, dar parapetul acesteia era cu 80 cm
jos. Nu cunoaştem nici înălţimea, nici forma închiderii
ferestrei din faza a 3-a, aceasta fiind înlocuită la rândul ei cu
deschiderea actuală (în faza a 4-a).50
Analiza paramentului dintre cele două contraforturi
arată clar trei porţiuni de zidărie diferite. Cel mai vechi pare
a fi tronsonul dinspre vest de ambrazura apuseană a
deschiderii, contrafortul de pe colţul sud-vestic al navei fiind
ţesut cu această porţiune. Porţiunea de deasupra
contrafortului, până la cornişă, a fost clădită ulterior. Partea
inferioară a zidului, primele două treimi, datează cu siguranţă
din faza a 2-a de construcţie, această porţiune extinzându-se
şi pe zidul vestic al navei, până la limita sudică a turnului. Pe
tronsonul dintre ambrazura vestică a ferestrei şi colţul sud-
vestic al navei remarcăm pietre profilate înzidite în poziţie
secundară doar în structura contrafortului.51 În a 3-a fază de
construcţie, odată cu transformarea ferestrei sud-vestice, s-a
reclădit complet (din fundaţii) şi zidul navei la răsărit de axul
ferestrei amintite. Contrafortul de pe acest tronson este
ţesut cu zidăria navei.52 Pe această porţiune am remarcat
mult mai multe pietre profilate reutilizate, dintre care merită
menţionate fragmentele de nervuri trapezoidale, cioplite din
piatră (il. 16). Ultima intervenţie pe tronsonul delimitat de
primele două contraforturi ale zidului sudic al navei coincide
cu faza amenajării ferestrei actuale.53
Tronsonul delimitat de contraforturile 2-3 prezintă
caracteristicile zidăriei datate în faza a 3-a. Şi aici găsim un
număr relativ mare de pietre profilate în poziţie secundară.
Fereastra din ax are ambrazura evazată şi închiderea în arc
frânt, formă ce indică amenajarea ei în faza a 4-a de
construcţie. Cu toate acestea, pe latura vestică a ambrazurii
se pot identifica, până la nivelul naşterii arcului, urmele unei
ferestre mai vechi. Urmele parapetului acesteia din urmă au
fost descoperite cu 25 cm deasupra parapetului actual.54
Între fereastră şi contrafort am descoperit o uşă înzidită,
15. Gacsály, biserica reformată. Ambrazura gotică a ferestrei
sud-vestice a navei
16. Gacsály, biserica reformată. Fragment de ogivă gotică înzidită în poziţie
secundară
152
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
încheiată în segment de cerc, fără ancadrament din piatră.
Aceasta a fost datată în faza a 3-a. La desfiinţarea deschiderii
a fost distrusă şi latura estică a ambrazurii acesteia.55 De
vreme ce plomba a fost zidită din cărămizi fixate cu mortar
cu ciment, eliminarea accesului respectiv trebuie să se fi
făcut în faza a 4-a. Contrafortul estic (cel de-al treilea) este
ţesut cu zidul navei.
Următorul tronson de faţadă, cel delimitat de
contraforturile 3 şi 4, cuprinde poarta dreptunghiulară, cu
ambrazura treptată clădită din cărămidă. Aceasta fusese
amenajată ulterior în zidăria din faza a 3-a. Fereastra
încheiată în arc frânt, cu ambrazura clădită din cărămidă se
sprijină pe lintelul drept al porţii. Cele două deschideri sunt
unite într-un cadru comun de profilul exterior al ambrazurilor
acestora. Ambele datează din faza a 4-a de construcţie.
Porţiunea scurtă a zidului de la est de deschideri, până la
limita navei marcată de cel de-al patrulea contrafort a fost
construită în faza a 3-a. Pe latura vestică a contrafortului şi
în zidul din vecinătatea acestuia a fost înzidită în poziţie
secundară câte o piatră profilată (în contrafort remarcăm şi
un fragment cu muchia teşită) (il. 17).
Peretele sudic al navei prezintă şi dinspre interior aceeaşi
structură cu numeroase intervenţii ulterioare, greu de
descifrat.56 Partea inferioară a porţiunii cuprinse între
fereastra sud-vestică şi colţul sud-vestic prezintă o structură
uniformă şi dinspre interior, aparţinând fazei a 2-a. În zidul
dintre tribună şi uşă – clasat în faza a 3-a –, mai ales în zona
inferioară a acestuia, au fost înzidite în poziţie secundară
numeroase pietre profilate refolosite ca material de
construcţie. Astfel amintim pilastrul mare cu muchiile teşite,
respectiv piatra profilată de mari dimensiuni, a cărei funcţie
originală nu o putem stabili, de deasupra acestuia (il. 18), de
asemenea cele două fragmente de ogive cu vârful trapezoidal
din vecinătatea uşii (il. 19), sau cei doi montanţi laterali de
dimensiuni semnificative, care au fost încastrate imediat
deasupra nivelului de călcare. În latura estică a ambrazurii
uşii am descoperit un fragment de cornişă, profilată cu o
cavetă flancată de listeluri, precum şi un fragment de menou
profilat tot cu cavete (il. 20).
Structura actuală a zidului sudic al corului (il. 17), clădit
în cea mai mare parte din cărămidă, reflectă aceleaşi faze de
construcţie succesive, pe care le-am semnalat şi în cazul
17. Gacsály, biserica reformată. Faţada sudică, releveul cercetării de parament
R – romanic
G – gotic
B – baroc
M – modern
153
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
zidului sudic al navei. Contrafortul de pe colţul sud-vestic al
corului (al patrulea) nu este ţesut cu zidul corului, fiind
construit ulterior.57 La 30-40 cm spre răsărit de contrafortul
menţionat, porţiunea peretelui corului, clasată în faza a 2-a,
se întrerupe printr-o cezură verticală, neregulată. Spre est de
cezură urmează un tronson de zidărie uniform, care se
sfârşeşte cu 7-10 cm înainte de contrafortul al cincilea. În
zona inferioară a zidului, cu precădere pe margini, au fost
înzidite în poziţie secundară blocuri fasonate mari, respectiv
pietre profilate cu funcţie iniţială necunoscută.58 Pe capătul
vestic al zidului care se racordează cu tronsonul descris am
remarcat un strat subţire de tencuială gri, văruită în nuanţă
alb-gălbuie, care se întrerupe pe faţada sudică a corului.
Această porţiune de zidărie ţesută cu contrafortul al cincilea,
care a fost acoperită odinioară de tencuială exterioară, este
fără îndoială mai vechi (faza a 2-a) decât tronsonul dintre
contraforturile 4-5 (faza a 3-a). (il. 21.) În secţiunile
arheologice trasate în dreptul contrafortului menţionat nu a
ieşit la iveală nici un fel de construcţie, sau zid orientat spre
sud. Această situaţie ciudată se poate explica doar dacă
18. Gacsály, biserica reformată. Pietre profilate în poziţie secundară în
peretele sudic al navei
19/A. Gacsály, biserica reformată. Ogive cu vârf trapezoidal
20. Gacsály, biserica reformată. Fragment de menou gotic
19/B. Gacsály, biserica reformată. Fragmentul ancadramentului de piatră al
ferestrei sud-vestice a navei
154
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
presupunem că în cursul acţiunilor militare relativ dese în
zonă, în secolele XVI-XVII biserica s-a ruinat parţial.
Supravieţuitorii, pentru a putea folosi în continuare lăcaşul,
au renovat, se pare, provizoriu partea cea mai intactă a
bisericii, anume corul. Cercetările de parament au evidenţiat
că atât zidurile cât şi contraforturile acestuia sunt anterioare
secolului al XVI-lea. După îndepărtarea rămăşiţelor bolţii
dărâmate, înzidirea cuiburilor impostelor bolţii partea
răsăriteană a corului a fost separată de restul clădirii printr-un
zid transversal, clădit în dreptul laturii vestice a contrafortului
al cincilea. Stratul de tencuială descoperit pe latura vestică a
peretelui corului este de fapt tencuiala exterioară a acestui zid
despărţitor. Doar după această fază provizorie a avut loc
reconstrucţia întregului edificiu (în faza a 3-a).
În interior, în partea superioară a peretelui sudic al
corului am identificat lăcaşul înzidit al unei porniri de boltă
vechi, desfiinţate, de asemenea urmele tavanului anterior
(faza 3) care era cu 70-75 cm mai jos decât cel actual. Se
observă de asemenea că după demolare tavanului anterior
zidurile au fost uşor supraînălţate (il. 21).59 Analiza de
parament a evidenţiat clar că zidul de despărţire a fost
tencuit doar după demolarea bolţii.
Faţada sudică a corului este străpunsă de o fereastră cu
ambrazura evazată, încheiată în arc frânt, amenajată în faza
a 4-a, pe locul unei deschideri mai vechi. Din aceasta din
urmă s-a mai păstrat doar un fragment pe latura vestică a
golului. Parapetul acesteia era cu cca. 20-25 cm mai înalt
decât parapetul ferestrei actuale.60 Porţiunea de zidărie
datată în faza a 2-a, ţesută cu contrafortul al cincilea, se
extinde până la limita vestică a ferestrei încheiate în arc
frânt.61 Partea vestică a ambrazurii ferestrei actuale a fost
amenajată ulterior în porţiunea de zidărie descrisă. Tronsonul
de zidărie de la est de fereastră şi până la limita vestică a
ferestrei încheiate în arc frânt din axul laturii sud-estice a
corului pare unitară. Contrafortul al şaselea este ţesut cu
zidăria respectivă, ambele fiind datate în faza a 4-a de
21. Gacsály, biserica reformată. Peretele sudic al navei dinspre interior, releveul cercetărilor de parament
R – romanic
G – gotic
B – baroc
M – modern
155
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
construcţie. Latura estică a ferestrei sud-estice a fost
amenajată ulterior, în zidul din faza a 2-a, păstrându-se doar
un mic fragment din parapetul deschiderii respective (faza a
3-a) (il. 22).62
Latura estică şi nord-estică a corului datează din faza a
2-a, împreună cu contraforturile din această zonă. Corul nu
are deschideri pe aceste laturi şi nici nu a avut vreodată.
Pe pereţii interiori, sub stratul de tencuială actual a fost
identificat un strat de tencuială văruit alb-gălbui al cărui
limită superioară coincide cu cota tavanului construit în faza
a 3-a. În cursul cercetărilor, în colţurile sud-estic, nord-estic
şi nordic am desfăcut impostele bolţii de odinioară cu
nervuri de piatră.63 În colţul nordic acesta s-a păstrat doar
parţial, mare parte a zidului nordic al corului fiind reconstruit
în cursul unei intervenţii ulterioare (faza a 4-a).64 Urmele
impostelor bolţii au fost înzidite în faza a 3-a cu cărămidă.
Pe latura vestică a peretelui nordic se află un tabernacol,
contemporan cu zidul corului (il. 9, 23). Nişa dreptunghiulară
de 58 × 38 cm (cadrul interior) este încununată cu o
sprânceană de piatră, profilată cu un talon. Ancadramentul
de piatră al tabernacolului a fost confecţionat dintr-una sau
două pietre profilate reutilizate, de dimensiuni diferite.
Latura interioară – acoperită parţial – a montantul sudic şi a
lintelului este profilată în stil renascentist, cu câte un talon.
În acelaşi timp, faţada exterioară a cadrului prezintă detalii
caracteristice goticului tardiv, fiind profilată cu o baghetă
cu baza răsucită (il. 24), flancată de cavete. Parapetul
tabernacolului se caracterizează printr-o cavetă accentuată.
Pe faţada nordică a corului, sub tencuiala actuală s-a
observat un strat văruit în alb. Contrafortul de pe colţul
nord-vestic, respectiv cel de pe mijloc s-au dovedit a fi
22. Gacsály, biserica reformată. Peretele estic al corului dinspre interior,
releveul cercetărilor de parament
23. Gacsály, biserica reformată. Releveul tabernacolului
24. Gacsály, biserica reformată. Baza răsucită a baghetei
tabernacolului
156
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
construcţii ulterioare.65 Singura fereastră de pe această
latură a corului este tot rezultatul unei intervenţii mai târzii
(faza a 4-a). Putem stabili aşadar că porţiunea dinspre vest
de colţul nord-vestic al zidului nordic al corului a fost
demontată aproape complet în faza a 3-a şi reclădită apoi
din pietre şi cărămizi. În cursul aceloraşi intervenţii s-a
reconstruit şi zidul nordic al navei, însă pe un traseu aşezat
mai spre interior faţă de traseul original, în prelungirea
peretelui nordic al corului.66 Cu siguranţă că şi arcul de
triumf a fost demolat în cursul acestor intervenţii, fără să se
fi reconstruit vreodată. Porţiunile din zidul din faza a 2-a
care au suferit avarii cu ocazia demolărilor au fost reparate
ulterior. Din aceste zone reparate am îndepărtat două
fragmente de ogive cioplite din piatră. În zidul construit în
faza a 3-a, pe latura nordică, s-au refolosit numeroase alte
fragmente profilate (il. 25), majoritatea acestora fiind
blocuri mari, făţuite şi fragmente de pilaştri. În porţiunea
reclădită în faza a 3-a, pe peretele nordic al corului am
descoperit două cuiburi mari de grindă, situate la acelaşi
nivel. Acestea aparţineau unei tribune anterioare, mai
scundă decât cea actuală, şi lată de cca. 250 cm (il. 26).
Cuibul vestic este flancat de două pietre mari, profilate.67
Nişele amintite sunt situate exact deasupra porţiunii păstrate
din zidăria mai veche, de faza a 2-a.
În cursul cercetărilor arheologice am trasat nouă secţiuni:
şase în exterior, respectiv trei în interiorul bisericii. În
secţiunile 1-3 şi 5, între stratul de humus şi stratul de lut – 25. Gacsály, biserica reformată. Pietre profilate în poziţie secundară
în zidul nordic
26. Gacsály, biserica reformată. Urmele tribunei vechi pe peretele nordic al corului
157
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
exceptând câteva gropi moderne nesemnificative – am găsit
doar straturi nivelate de moloz amestecat cu pământ, cu
urme de cărămidă şi de mortar.68 În secţiunea a 4-a trasată
în faţa zidului nordic al bisericii69 am determinat dimensiunile
sacristiei demolate. Aceasta fusese clădită din cărămidă,
fundaţiile fiind identificate la adâncimi de 30-40 cm.
Suprafaţa interioară a sacristiei era de 560 x 440 cm, iar
zidul de fundaţie avea grosimea de 60-65 cm. Fundaţia
zidului vestic al construcţiei a fost identificată până la
racordul acestuia cu peretele nordic al navei. Acesta din
urmă era contemporan cu sacristia, dar ambele au fost
demolate ulterior, în cazul zidului nordic al navei fiind
îndepărtată şi fundaţia acestuia.70
Secţiunea a 6-a a fost trasată în faţa colţului nord-vestic
al navei, la capătul nordic al zidului vestic ţesut cu turnul.71
Sub stratul de humus de cca. 20 cm am remarcat un strat de
umplutură cu pământ gri, dispus aproximativ orizontal şi
gros de cca. 40-50. Dedesubt a urmat, până la stratul de lut,
un strat de construcţie de cca. 20-30 cm, cu urme de
cărămidă şi moloz. La cca. 50-55 cm adâncime am identificat
umărul – lat de 20-25 cm – al fundaţiei zidului vestic al
navei. Stratul definit drept strat de construcţie acoperă
umărul fundaţiei. La această adâncime am descoperit
fundaţia contrafortului nord-vestic, demolat ulterior. Acesta
era amplasat oblic, pe colţ. 72 (il. 28)Secţiunea a 7-a a fost trasată în interiorul bisericii, pe
latura sudică a corului, pe locul arcului de triumf de
odinioară.73 Sub pavimentul de ciment de 8 cm am
identificat un strat de umplutură de 30-35 cm cu moloz de
cărămidă şi de mortar, acesta fiind, presupunem, peste
nivelul de călcare al clădirii din faza a 2-a. Urmează apoi un
strat de 20-28 cm, de pământ brun închis, amestecat cu
27. Gacsály, biserica reformată. Planul cu periodizarea construcţiilor
28. Gacsály, biserica reformată. Fundaţia contrafortului oblic de pe colţul
nord-vestic al navei
29. Gacsály, biserica reformată. Racordul zidului corului şi al navei din faza
1 cu fragmentul contrafortului oblic de pe colţul sud-estic
începutul secolului al XIV-lea
prima jumătate a secolului al XVI-lea
prima jumătate a secolului al XVIII-lea
către 1735
epoca modernă
158
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
puţine urme de cărămidă. Ultimul este un strat de pământ
brun închis. În secţiune am identificat, în zona de racord
(din exterior) a zidului original al navei cu zidul corului,
rămăşiţele fundaţiei de cărămidă din faza 1. de construcţie.
Aceste fragmente au fost descoperite la 40-45 adâncime faţă
de planşeul bisericii actuale. La 48 cm de peretele corului
am identificat un zid de cărămidă dispus pe axul est-vest,
care la 45 cm de colţul corului se frânge, întorcându-se spre
sud, unde, după 45 cm, se ţese cu fundaţiile unui contrafort
dispus oblic (il. 29). Din fundaţiile navei s-a păstrat doar un
tronson foarte scurt (20-25 cm), restul fiind distrus de o
criptă amenajată în această zonă. Fundaţiile corului au fost
identificate pe o lungime de cca. 70-80 cm, după care se
întrerup, restul zidului – dinspre răsărit – fiind desfiinţat de
înmormântări ulterioare.
În secţiunea a 8-a trasată în interiorul bisericii, în faţa
peretelui sudic al corului, am urmărit să stabilim lungimea şi
planimetria corului original (din faza 1).74 Sub planşeul de
ciment actual urmează un strat (30-35 cm) de umplutură
gri, amestecat cu pământ, cu urme de cărămizi şi mortar.
Acesta se aşterne peste un strat brun închis, de 6-8 cm,
având în compoziţie pământ cu urme de mortar, care
constituia un nivel de călcare anterior, contemporan cu
stratul subţire de tencuială văruită în alb, identificat pe
peretele corului. Dedesubt urma un strat de pământ brun
(cca. 10 cm) amestecat cu mortar şi moloz de cărămidă,
urmat apoi de un alt nivel de călcare, pavat cu cărămizi fixate
cu mortar.75 Acest strat se aşterne direct peste subsolul lutos,
de culoare brun închisă. Straturile arheologice din profilul
vestic al secţiunii sunt perpendiculare pe zidul sudic al
corului. Planşeul de ciment, stratul de umplutură şi nivelul
de călcare brun închis pot fi surprinse în profil, spre
deosebire de subsolul lutos, pavimentul realizat din cărămizi
şi stratul de umplutură, care apar în schimb în peretele
gropii de fundaţie aflate la 50 cm de zidul corului. Groapa
de fundaţie a fost umplută cu pământ conţinând urme de
mortar şi de cărămidă. Remarcăm o situaţie stratigrafică
identică şi în profilul nordic al secţiunii. Pe fundul secţiunii
s-a conturat perimetrul şanţului de fundaţie al contrafortului
amplasat odinioară oblic pe colţul sud-estic al corului vechi
(ulterior demolat). Nu cunoaştem explicaţia prezenţei
pavimentului de cărămidă, aflat la 10-20 cm în faţa marginii
exterioare a şanţului de fundaţie menţionat. Acesta putea fi
eventual trotuarul de cărămidă (?) amenajat în faţa zidului
sudic şi nordic al corului vechi.
În secţiunea a 9-a am surprins nivelul de călcare mai
vechi din turn, respectiv cota pragului de odinioară al
portalului.76 Umărul fundaţiei zidului nordic al turnului a
fost identificat la 45 cm adâncime. În cazul laturii vestice a
turnului, umărul lat de 30 cm al fundaţiei a fost găsit ceva
mai adânc, la 56 cm faţă de planşeul actual. Pe un strat de
nisip aflat la aceeaşi cotă au fost clădite (în dreptul planului
peretelui) şiruri de cărămizi, dintre care cel de-al patrulea
marchează nivelul pragului şi implicit nivelul de călcare
original, aflat la cca. 20-25 adâncime faţă de cel actual.
În secţiunea a 4-a am descoperit un capitel de mari
dimensiuni, cu muchiile decorate cu frunze şi care a
aparţinut unui pilastru. (il. 30). Acest fragment, datorită
dimensiunilor sale, nu putea proveni de la niciuna dintre
fazele de construcţie ale bisericii în discuţie. Astfel,
considerăm că piesa a fost destinată original unei alte
construcţii, eventual mănăstirii de la Császló (Ungaria),
ruinată deja, se pare, în evul mediu.
Biserica medievală
Faza 1. de construcţie (il. 31)
Din prima biserică s-a păstrat doar turnul şi latura nordică a
zidului vestic al navei, ţesut cu turnul. Cercetările au
descoperit în schimb fundaţiile contraforturilor oblice de pe
colţurile nord-vestic, respectiv sud-estic ale navei, şi, de
30/A–B. Gacsály, biserica reformată. Fragment profilat romanic
provenind eventual din mănăstirea de la Császló,
fotografie şi releveu
159
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
asemenea, fundaţia zidului sudic al corului pe un tronson
scurt de 70-75 cm, precum şi şanţul de fundaţie al colţului
sud-estic al corului, marcat tot printr-un contrafort dispus
oblic. Investigaţiile arheologice au evidenţiat faptul că
suprastructura corului şi a navei iniţiale (din faza 1) a fost
ulterior demolată, precum şi că, prin înmormântările din
incintă, au fost distruse în mare parte fundaţiile zidurilor
respective. Excepţie constituie doar porţiunea nord-vestică a
navei, anterior menţionată. Cu toate acestea cercetările
noastre au furnizat informaţii suficiente pentru reconstituirea
planului primei biserici.
Aceasta era compusă dintr-o navă dreptunghiulară,
urmată spre răsărit de un cor de asemenea dreptunghiular.
Cele două spaţii erau despărţite printr-un arc de triumf.
Colţurile navei şi ale corului erau sprijinite cu contraforturi.
Pe faţada apuseană a bisericii se înălţa turnul cu şase niveluri.
Parterul acestuia era acoperit cu o boltă în cruce pe ogive
clădite din cărămidă, etajele fiind delimitate de planşee de
bârne. Presupunem că nava şi corul primei biserici au fost
construite din cărămidă, la fel ca şi turnul. Fundaţiile clădite
tot din cărămidă par să susţinută această ipoteză.77 Accesul
în biserică se realiza prin portalul cu ambrazura de cărămidă
de pe faţada apuseană a turnului. Nu se ştie dacă această
primă biserică avea deja şi portal sudic. Deschiderea largă,
amenajată în zidul răsăritean al turnului, la nivelul tribunei
vestice asigura accesul spre etajele superioare ale turnului.
Remarcăm de asemenea cele patru nişe de şedere semicirculare
– amenajate câte două, pe o latură şi pe alta a deschiderii
amintite – descoperite în peretele estic al turnului (peretele
vestic al tribunei).
Nu se cunoaşte înălţimea navei şi a corului acestei prime
biserici, nici dispoziţia ferestrelor sau sistemul de acoperire.
Resturile frontonului triunghiular vizibile pe faţada
răsăriteană a turnului, la nivelul al patrulea, sugerează că
biserica avea în prima fază un acoperiş în două ape cu o
pantă mult mai abruptă decât cel actual. De asemenea,
presupunem, că zidul navei era ceva mai înalt decât în zilele
noastre. Credem că nava a fost tăvănită, iar corul probabil
boltit, în mod asemănător bisericilor cu plan similar din
regiune. Se pare că ferestrele primei biserici nu aveau
ancadramente din piatră. În interior, pereţii lăcaşului au fost
acoperiţi cu un strat subţire de tencuială văruită, cel puţin
aşa indică urmele identificate în turn. Totuşi, de vreme ce
acest strat a fost surprins doar pe o porţiune foarte mică, nu
e exclus ca pereţii să fi fost decoraţi cu fresce.
Repertoriul monumentelor din judeţ atribuise construcţia
bisericii familiei Gacsályi.78 Autorul a remarcat în acelaşi
timp că biserica din zilele noastre – datată pe baza
planimetriei şi a structurii acesteia la finele secolului al XV-
lea – nu putea fi identică cu aceea menţionată în conscripţiile
papale din 1332-1336/1337. Notăm că acesta a preluat
datarea de la Henszlmann Imre, menţionând chiar că nu
există izvoare scrise în sprijinul cronologiei propuse. Pentru
soluţionarea contradicţiei evidente autorul a afirmat apoi că
biserica menţionată în secolul al XIV-lea trebuie să fi fost o
construcţie din lemn sau chirpici. 79 În mod ciudat, acesta a
trecut cu vederea faptul că turnul este mai vechi decât nava
şi corul bisericii actuale, lucru evident şi fără cercetări mai
aprofundate.
Autorii studiului de faţă susţin în schimb că prima biserică
din Gacsály a fost ridicată în prima treime a secolului al XIV-
lea, anterior anului 1332, de către Ellős, care figurează în
documentele contemporane şi cu specificaţia de Gacsály. Astfel deducem că acesta locuia probabil în Gacsály şi
presupunem că deţinea resursele materiale necesare ctitoririi.
În cadrul edificiului, trebuie să acordăm turnului şi tribunei
31. Gacsály, biserica reformată. Planul bisericii ridicate la începutul secolului al XIV-lea, reconstituire
160
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
vestice o atenţie deosebită. Spaţiul boltit, de plan pătrat, din
spatele portalului turnului permitea accesul spre tribună
printr-o deschidere largă. Presupunem că şi spaţiul de sub
tribuna originală era iniţial boltit. Etajul tribunei comunica la
rândul ei cu turnul tot printr-o deschidere largă, practicată în
zidul răsăritean al turnului. Sediliile amenajate în zid accentuau
importanţa spaţiului respectiv în cadrul bisericii. Cu siguranţă,
în această zonă a fost construită o tribună patronală, destinată
ctitorului şi familiei sale, de unde aceştia urmăreau liturghia,
fiind oarecum izolaţi în interiorul bisericii. Având în vedere că
patronul şi familia sa ocupau loc de regulă în apropierea
altarului, în ciuda unor păreri contrare, nu excludem nici
posibilitatea existenţei unui altar în tribună.80 În lipsa
investigaţiilor arheologice în această zonă, presupunem doar
că familia ctitorului s-a înmormântat sub tribună, respectiv
sub turn.81
A 2-a fază de construcţie (il. 32)
După cum am menţionat mai sus, această fază a debutat cu
demolarea aproape integrală a primei biserici, din care s-a
păstrat doar turnul şi jumătatea nordică a zidului vestic al
navei. Pe locul lăcaşului original s-a construit o biserică
nouă, mai lungă şi mai largă decât cea anterioară. Aceasta
cuprindea turnul preexistent, o navă nouă dreptunghiulară,
urmată spre răsărit de un cor nou, decroşat, încheiat cu trei
laturi ale unui octogon. Corul, uşor asimetric, era despărţit
de navă printr-un arc de triumf. Muchiile corului şi colţurile
vestice ale navei au fost sprijinite de contraforturi. În
vecinătatea corului, pe latura nordică, s-a construit o sacristie
de plan aproape pătrat.82
Accesul în biserică se realiza în continuare prin portalul
vestic al turnului. Nu avem date despre un eventual portal
lateral sudic, însă chiar dacă admitem existenţa sa, acesta a
dispărut, se pare, fără urmă, la fel ca şi ferestrele originale sau
uşa sacristiei. Nu cunoaştem detalii prea multe nici despre
ferestrele bisericii în faza a 2-a. Acestea erau dispuse probabil
în felul următor: trei pe faţada sudică a navei, două în zidul
sudic al corului şi una pe latura sud-estică a corului. Cert
este că acestea aveau ambrazura evazată şi ancadramente
bipartite din piatră, încheiate în arc frânt. Nu cunoaştem în
schimb înălţimea şi lăţimea originală a deschiderilor. În
cursul cercetărilor au ieşit la iveală foarte puţine detalii ale
acestor ferestre, respectiv 2/3 din montantul vestic de piatră
al ferestrei sud-vestice a navei, precum şi un fragment de
menou refolosit într-o fază de construcţie ulterioară.
Nava era tăvănită. Aceasta era prevăzută cu o tribună
vestică, zidită, diferită însă de tribuna primei biserici, având
în vedere că şi nava nouă era mai lată, decât cea anterioară.
Din tribuna celui de-al doilea lăcaş nu s-a păstrat nimic,
astfel nu deţinem nicio informaţie referitoare la dimensiunile
sau structura acesteia. Cert este doar că exista, fapt indicat
de nişa de şedere de la nivelul tribunei, amenajată în zidul
nou al navei. Sedilia respectivă copiază forma celor păstrate
din faza 1. de construcţie. Judecând după fereastra sud-
vestică a navei – a cărei parapet este sub nivelul tribunei –
accesul la tribună se realiza cu siguranţă pe această latură.
Capitelul cu secţiunea octogonală, aflat în zilele noastre la
baza unei coloane a tribunei răsăritene, ar putea proveni din
structura tribunei vestice de odinioară. (il. 33)Corul avea o boltă pe nervuri trapezoidale, cioplite din
piatră. Un detaliu important îl reprezintă tabernacolul
gotic-tardiv de pe peretele nordic al corului. Nişa
dreptunghiulară a acestuia este delimitată de un ancadrament
de piatră, cu lintel drept, profilat cu un tor – răsucit în zona
soclurilor – flancat de cavete. Sprânceana de cornişă
respectiv latura dinspre nişă a montantului răsăritean sunt
32. Gacsály, biserica reformată. Planul bisericii de la începutul secolului al XVI-lea, reconstituire
161
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
profilate cu câte un talon renascentist, indicând clar că
pietrele profilate amintite provin din altă parte, fiind
reutilizate şi recioplite pentru tabernacolul descris. Astfel
tabernacolul trebuie datat într-o perioadă în care formele
gotice convieţuiau cu cele renascentiste, când putea fi vorba
chiar de recioplirea în stil gotic (în fază secundară) a unei
piese cu profilatură renascentistă. În peretele sud-estic al
corului din faza a 2-a era amenajată o nişă de şedere amplă,
încheiată în arc în formă de segment de cerc. Înfăţişarea
acesteia o cunoaştem pe baza desenului întocmit de Flóris
Rómer în 1864 (il. 34), dar figurează şi pe releveul din
1911 al lui Ottó Sztehlo (il. 36).83
Nu cunoaştem înălţimea navei şi a corului – cel din urmă
fiind mai scund –, dar presupunem că erau mult mai înalte
decât azi.84 Fragmentele unor brâie din piatră – profilate cu
cavete – îndepărtate din zidurile clădirii sugerează că soclul,
şi eventual şi cornişa bisericii, erau compuse din astfel de
piese. Şarpanta clădirii avea probabil panta mai abruptă faţă
de cea actuală.
În interior, pereţii celei de-a doua biserici erau acoperiţi
cu tencuială văruită de culoare albă şi alb-gălbuie. Pe baza 33. Gacsály, biserica reformată. Piatră profilată gotică sub coloana tribunei
34. Gacsály, biserica reformată. Notiţele lui Flóris Rómer, detaliu
162
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
inscripţiei cu anul 1569 incizat în ambrazura nordică a
deschiderii de la primul etaj al turnului acest strat de
tencuială era la suprafaţă în anul respectiv, dar încă şi în
prima jumătatea a secolului al XVII-lea. Pe faţadele exterioare
nu am găsit urme de tencuială originală, dar presupunem
totuşi că şi pereţii exteriori erau acoperiţi cu tencuială albă
sau alb-gălbuie.
Spre deosebire de prima, cea dea doua biserică nu s-a
clădit doar din cărămidă, ci s-au refolosit în poziţie secundară
o serie de pietre profilate provenite dintr-o altă ruină.
Presupunem este vorba de ruina mănăstirii de la Császló,
aflată la doar 2 km depărtare, de unde au fost aduse probabil
blocurile mari de piatră, montanţi, soclul unui pilastru şi un
fragment din fusul unui pilastru. Despre mănăstirea
respectivă, probabil benedictină, se ştie că fusese ctitorită de
neamul Káta spre finele veacului al XII-lea. Prima atestare
documentară a acesteia datează din 1341, fiind menţionată
doar ca locaţie. În 1350 în documente apare deja biserica
ruinată, cu bolta crăpată, fără acoperiş şi fără clopotniţă. În
1930, cu ocazia renovării podelei bisericii reformate din
Császló, au fost găsite sub nivelul de călcare pietre profilate
de dimensiuni semnificative, identificate de către cercetători
cu fragmente provenite din vechiul lăcaş. Németh Péter a
stabilit că mănăstirea de odinioară se situa pe locul bisericii
actuale.85 În orice caz după evacuarea timpurie a mănăstirii,
la mijlocul veacului al XIV-lea, clădirile ansamblului au fost
întrebuinţate drept carieră de piatră pentru construcţiile din
împrejurimi. Fără îndoială că şi constructorii celei de-a doua
biserici din Gacsály au mai găsit pietre suficiente pentru
lucrarea începută. Pe baza tabernacolului confecţionat din
35. Gacsály, biserica reformată. Proiectul de reconstrucţie al lui Ottó Sztehlo, 1911
163
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
pietre profilate renascentiste, refolosite, care în această
regiune nu pot fi datate înainte de secolul al XVI-lea, avem
convingerea că edificarea celei de-a doua biserici trebuie
pusă pe seama ultimului membru al familiei, Gheorghe
Gacsályi.
În veacul al XVII-lea biserica era deja în folosinţa
reformaţilor, fapt susţinut şi de clenodiile dăruite acesteia în
prima jumătate a secolului. Primul document scris care
dovedeşte clar aderarea comunităţii la ritul calvin este
cuprins într-un protocol de vizitaţie redactat în 1697, în
care se precizează că biserica din Gacsály „Calvinistae
administrant”.86
Următoarea reconstrucţie în istoricul bisericii a survenit
– după cum s-a evidenţiat şi în cursul cercetărilor
monumentului – în urma unui eveniment care a avariat grav
clădirea anterioară. În 1717 localităţile din zonă – printre
care şi Csengersima şi Gacsály – au fost devastate de tătari.
Invazia a avut consecinţe catastrofale în sat.87 Biserica, grav
avariată, a fost reconstruită începând cu 1734, fiind finalizată
în 1759. Această fază din evoluţia construcţiei este
documentată de notiţele şi schiţele lui Flóris Rómer, luate în
1864 (il. 34), respectiv de desenul întocmit de Ferenc
Schulcz în 1868 (il. 1). Ultima reconstrucţie a bisericii (faza
a 4-a) a avut loc între 1902 şi 1911, conform proiectelor lui
Ottó Sztehlo 88 (il. 35-36).
Zajta, biserica romano-catolică
Localitatea se situează la 3-4 km de Gacsály. Biserica din sat
a fost ridicată din cărămidă pe un deal (il. 37). Edificiul se
compune dintr-o navă dreptunghiulară, urmată spre răsărit
de un cor de asemenea dreptunghiular. Faţada apuseană a
clădirii este dominată de un turn cu patru niveluri, etajul
superior şi coiful în formă de bulb fiind de factură barocă
târzie (il. 38). Zidul vestic al turnului este străpuns de un
portal semicircular, fără relevanţă din punct de vedere al
datării, încununat de un fronton modelat din tencuială.
Acesta din urmă este flancat de câte o fereastră îngustă,
dreptunghiulară. Faţadele vestică, nordică şi sudică ale
nivelului al treilea al turnului prezintă câte o fereastră
îngustă, încheiată în arc frânt. Ultimul nivel – delimitat
printr-un brâu profilat de cel inferior – se caracterizează prin
ferestre baroce, încheiate în arc semicircular şi o cornişă cu
loc pentru orologiu. Pe învelitoarea de tinichea a coifului
citim anul renovării acestuia: 1913. Construcţia situată în
vecinătatea turnului, pe latura sudică a faţadei apusene, cu
acoperişul într-o singură apă, permite accesul spre tribună.
Intrarea dreptunghiulară este amenajată pe faţada sudică a
construcţiei, fiind încununată de o fereastră.
Turnul, nava şi corul bisericii sunt sprijinite la colţuri de
contraforturi treptate, amplasate oblic. Excepţie constituie
36. Gacsály, biserica reformată. Proiectul de reconstrucţie al lui Ottó Sztehlo, 1902
164
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
doar contrafortul perpendicular de pe faţada nordică a
bisericii, aşezat în linia racordului dintre navă şi cor. În
colţul delimitat de contrafortul amintit şi de faţada corului
remarcăm un fragment din bolta sacristiei de odinioară.
Faţada sudică a navei şi cea a corului sunt ritmate de două,
respectiv de o singură fereastră semicirculară, cu cadrul
maroniu, modelat din tencuială. Faţada nordică a navei este
străpunsă tot de o fereastră semicirculară, cu ambrazura
evazată dinspre interior, dar perpendiculară dinspre exterior.
O cornişă vopsită brun, bogat profilată, încununează
zidurile navei şi ale corului la aceeaşi înălţime.89 Faţadele
sunt acoperite de un strat gros de tencuială cu ciment,
aplicat în cursul ultimei renovări.
Pe latura răsăriteană a corului se află o sacristie, mai
scundă, luminată de o fereastră obişnuită, amenajată în
peretele nordic al acesteia. Uşa de pe faţada sudică a sacristiei
asigură accesul spre exterior. Nava, corul şi sacristia au
acoperişuri separate, în două ape (în trei, în cazul sacristiei),
cu panta abruptă şi învelitoare din tablă (il. 39).
Parterul turnului este boltit cu o calotă boemă, la fel ca
şi spaţiul format din trei travee de sub tribună. Tribuna
vestică, sprijinită pe doi stâlpi, are parapet din grilaj de fier.
Nava este tăvănită, iar corul este acoperit la rândul său de o
calotă boemă. Arcul de triumf se încheie în ogivă. Pe laturile
37. Zajta, biserica romano-catolică. Faţada sudică
38. Zajta, biserica romano-catolică. Faţada vestică
165
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
nordică şi sudică ale corului sunt amenajate în perete câte o
nişă lată, încheiată în segment de cerc. În peretele sudic
remarcăm apoi şi o nişă de dimensiuni mai reduse. Sacristia
este acoperită cu două calote boeme. Cele două uşi înguste,
amenajate la extremităţile de nord şi sud ale zidului
răsăritean al corului asigură accesul în sacristie. În interior,
pereţii laterali sunt acoperiţi cu un strat de tencuială gălbui
decorat în epoca modernă cu figuri de sfinţi. Porţiunea
inferioară a pereţilor, până la înălţimea de cca. 150-250 cm,
a fost tratată cu un strat de tencuială conţinând mult
ciment.
Repertoriul monumentelor comitatului invocă lipsa
cercetărilor arheologice şi datează biserica în secolul al XV-
lea, citându-l pe Henszlmann Imre, deşi acesta nu excludea
refolosirea zidurilor unei biserici mai vechi. Autorul fişei
monumentului din repertoriu nu a acordat atenţie deosebită
arhitecturii turnului vestic, procedând în acelaşi fel ca şi în
cazul descrierii bisericii din Gacsály.90
Cercetarea bisericii
Ferestrele de pe faţada sudică a bisericii, identice ca formă şi
dimensiuni, sunt ulterioare.91 Cadrele acestora au fost
confecţionate din ciment. Forma ambrazurii şi a parapetului
ferestrelor de pe porţiunea sud-estică a navei şi de pe cor s-a
obţinut prin cioplirea cărămizilor din zid. Ambrazura vestică
a ferestrei sud-vestice a fost amenajată într-o porţiune de
zidărie ulterioară, prin care s-a eliminat aparent o fereastră
originală a navei. Cercetările au descoperit din fereastra
originală ambrazura vestică, jumătatea închiderii semicirculare
cu ambrazura evazată, parapetul şi o porţiune scurtă din
partea inferioară a ambrazurii estice, întreruptă de deschiderea
actuală.92 Urmele ferestrei vechi – partea interioară a
ambrazurii vestice – au fost identificate şi în interior, la
nivelul tribunei, la 165 cm de colţul apusean (la 40 cm de
deschiderea actuală). Umărul se afla la 250 cm faţă de
nivelul podelelor tribunei, fiind depistaţi încă 60-65 cm din
arcul propriu-zis. Parapetul ferestrei este acoperit de structura
tribunei actuale. În ambrazură am identificat două straturi
subţiri de tencuială, vopsite în alb, respectiv alb-sur.
În dreapta ferestrei actuale, la 254 cm de ambrazura
estică a acestuia, am descoperit încă o fereastră înzidită,
care era însă mai mică decât cea descrisă anterior. Faţă de
aceasta din urmă, parapetul ferestrei din dreapta se situa
mult mai sus.93 Deschiderea semicirculară era contemporană
cu zidul navei şi avea ambrazura evazată.94 Pentru zidirea
golului s-au folosit cărămizi de dimensiuni diferite,
sugerând că au refolosit şi materialul medieval obţinut din
demolare (il. 40).Fereastra de pe porţiunea răsăriteană a navei a fost
cercetată doar din interior. Nu am descoperit urme indicând
vreo deschidere mai veche în zona acesteia. Ambrazura
estică a ferestrei a fost clădită din cărămizi sparte, în timp ce
aceea vestică s-a amenajat prin spargerea zidului. Mortarul
utilizat în cele două ambrazuri are compoziţie uşor diferită.95
Cercetarea parapetului nu a dus însă la rezultatele preconizate,
deoarece acesta a fost amenajat dintr-un şir de cărămidă
fixată pe fragmentele unui parapet contemporan cu zidul
navei. S-a păstrat nu doar parapetul, mai scurt decât cel al
ferestrei actuale, dar şi un fragment de abia 3-5 cm din
pornirea ambrazurii evazate a ferestrei de odinioară.96
Sub fereastra sudică actuală din cor s-a păstrat, în mod
similar, parapetul unei deschideri mai vechi, respectiv
ambrazura evazată pe porţiuni de câte 70 cm. Închiderea
ferestrei şi partea exterioară a ambrazurilor acesteia au fost
distruse odată cu amenajarea deschiderii actuale. Suprafaţa
ambrazurilor a fost acoperită şi în acest caz cu două straturi
subţiri de tencuială, vopsite cu alb, respectiv cu alb-sur.97 În
cursul cercetării faţadei sudice a navei am descoperit şi
urmele portalului de odinioară (il. 41). Acesta avea ambrazură
treptată, în rezalit faţă de planul faţadei, şi era încununată de
39. Zajta, biserica romano-catolică. Biserica dinspre sud-est
166
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
un fronton triunghiular. Suprafaţa construcţiei a fost ulterior
nivelată drastic, fiind perceptibile doar dimensiunile şi
conturul portalului de odinioară.98 Poarta se încheia în arc
frânt, ambrazura vestică, parţial şi lintelul fiind distruse în
urma unei intervenţii ulterioare. Toată suprafaţa frontonului
a fost distrusă, inclusiv marginile acestuia, astfel că nu putem
stabili cu exactitate avansul rezalitului faţă de planul faţadei
(il. 42). Presupunem doar că aceasta nu depăşea 15-20 cm.99
Nu am găsit urmele soclului porţii, acesta fiind distrus
probabil de tencuiala cu ciment de pe faţadă. Nu am găsit
straturi de tencuială mai vechi.
În interiorul bisericii am identificat nişa încheiată în
segment de cerc al portalului sudic.100 De asemenea, în
cursul cercetării peretelui sudic al navei am descoperit şi alte
cinci nişe săpate în perete,101 una dintre ele fiind poziţionată
în stânga porţii, iar restul în dreapta. Nişa din stânga porţii
şi ultimele două de pe latura vestică au dimensiuni similare
şi se încheie toate în arc frânt. În schimb, cele două aflate
din vecinătatea apuseană a porţii sunt mai degrabă
semicirculare şi mult mai înguste decât celelalte trei.102
În peretele nordic al navei am identificat treimea
superioară a altor şapte nişe, încheiate în arc frânt (il. 43). Laturile şi dosul nişelor sunt acoperite de două straturi de
tencuială, identice cu acelea identificate în nişa de pe
peretele opus. Nu s-au găsit banchete în nişe, golurile
prelungindu-se până la nivelul de călcare.103 Ulterior, cu
ocazia unei cămăşuiri ample executată din necesităţi statice,
acestea au fost înzidite. Această intervenţie a distrus atât
ambrazurile cât şi montanţii laterali de cca. 20-30 cm lăţime
ai nişelor. (il. 44). S-au păstrat în întregime doar ambrazurile
exterioare ale nişelor de pe extremităţi.104 (il. 45) Fereastra
semicirculară de la capătul estic al zidului nordic aparţine
unei intervenţii ulterioare.
S-a stabilit de asemenea că şi tribuna vestică este
rezultatul unei intervenţii ulterioare, umerii calotelor boeme
fiind scobiţi în zidul medieval.105 Sub nivelul bolţii am
descoperit apoi suprafeţe ulterior dăltuite de 40 x 30 cm,
acestea fiind probabil urmele impostelor unei tribune mai
40. Zajta, biserica romano-catolică. Ferestrele şi portalul descoperite pe faţada
sudică a navei
41. Timpanul fragmentar al portalului sudic
167
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
vechi, demolate.106 Este ulterioară şi uşa de la nivelul
tribunei, amenajată în colţul sud-vestic, care comunică cu
scările de pe faţada apuseană.
Arcul de triumf cu închiderea ogivală pare a fi medieval
(il. 46). Pe latura interioară a acestuia, la 310 cm înălţime,
am identificat urmele unei imposte profilate cu un tor
accentuat, cioplit din cărămidă.107
În colţul sud-vestic al corului, la cota de 245 cm, am
surprins pornirea bolţii originale. Bolta în cruce fără ogive,
relativ abruptă a fost construită din cărămidă. Linia bolţii de
odinioară este indicată atât de cărămizile dăltuite din zona
colţurilor, cât şi de marginile răsfrânte ale straturilor de
tencuială originale care au fost surprinse până la 405 cm
înălţime.108 Nişa de dimensiuni reduse, cu închiderea în
segment de cerc turtit amenajată în peretele sudic al corului
este contemporană cu zidul.109 Nişele ample, cu închiderea
în segment de cerc, aflate în vecinătatea arcului de triumf, pe
laturile de sud şi nord ale corului sunt în schimb moderne,
ele fiind amenajate ulterior în peretele medieval.110
Pe peretele nordic al corului, la 355 cm de colţul nord-
estic, am identificat o cezură verticală lungă de 155 cm, care
poate fi surprinsă şi deasupra nişei moderne. Aceasta
42. Faţada sudică, releveul cercetării de parament
168
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
întrerupe straturile medievale de tencuială, indicând o
plombă care se extinde până la colţul nord-estic al corului.
Nişa amintită a fost amenajată ulterior în plomba respectivă,
ca dovadă că planul dorsal al acesteia constituie o suprafaţă
dăltuită. 111 Pe latura estică a nişei, în porţiunea inferioară a
plombei, am identificat urmele unei reparaţii ulterioare.
În peretele dorsal al nişei, în jumătatea vestică a acestuia
am descoperit o nişă de şedere încheiată în arc frânt, adâncită
într-o plombă mai recentă decât zidul corului, dar mai veche
decât nişa mare din jurul ei.112 Planul dorsal al sediliei este
acoperit cu un strat subţire de tencuială. De vreme ce nu
sunt urme de dăltuire nici pe laturile, nici pe planul dorsal al
nişei de şedere, aceasta este cu siguranţă contemporană cu
plomba respectivă. Spre uimirea noastră, am descoperit că
ambrazura vestică a nişei moderne a fost realizată prin
transformarea ambrazurii unei deschideri medievale,
încheiate în arc frânt. Din arcul de cărămidă al celei din
urmă am identificat doar o porţiune de 90-95 cm, restul
fiind distrus de plomba ulterioară, respectiv de arcul nişei
moderne. Pe latura interioară a ambrazurii, inclusiv pe o
porţiune a arcului, am identificat lăcaşul de 10-15 cm al
tocului de lemn de odinioară (il.47).113
Într-o secţiune arheologică trasată în această zonă
(secţiunea 4) am cercetat şi partea de sub nivelul de călcare
a zidului corului. Am stabilit astfel că plomba continuă încă
cca. 60-70 cm sub nivelul planşeului actual, sprijinindu-se
pe un strat nivelat de moloz amestecat cu pământ. Sub acest
43. Zajta. Peretele nordic dinspre interior. Releveul cercetării de parament
44. Nişele descoperite în peretele nordic
45. Nişele de pe marginea vestică a peretelui nordic
169
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
strat am surprins fundaţia zidului corului de pe care pornea
ambrazura vestică a deschiderii ulterior desfiinţate, fiind
vorba de urmele uşii sacristiei de odinioară. Ambrazura
estică a acesteia nu s-a păstrat. Uşa sacristiei avea 105 cm
lăţime şi aproximativ 190 cm înălţime. Nişa de şedere s-a
amenajat aşadar în plomba care a obturat uşa medievală. Sub
nivelul sediliei stratul de tencuială se răsfrânge, indicând un
nivel de călcare anterior.
În peretele răsăritean al corului am descoperit două
ferestre, contemporane cu zidul.114 Ambrazura evazată a
deschiderilor semicirculare era acoperită cu două straturi de
tencuială văruite. Între arcurile de închidere ale ferestrelor
există o plombă de 140 cm lăţime, în vecinătatea căreia am
identificat amprenta bolţii de odinioară. 115 Bolta avea cca.
600 cm înălţime faţă de nivelul de călcare actual,116 calota
boemă ulterioară fiind mai înaltă cu 20 cm. Am identificat de
asemenea stratul de tencuială martelat, văruit în mai multe
rânduri, respectiv stratul de tencuială mai subţire, tot văruit.
Aceleaşi straturi au fost descoperite şi pe pereţii navei.117
Cele două uşi care duc în sacristia actuală, aflată în
spatele corului, sunt moderne, contemporane cu sacristia.
Aceasta din urmă pare a fi o construcţie unitară, fără urme
de intervenţii ulterioare. Accesul spre tribună de pe faţada
vestică a bisericii s-a construit în perioada renovării din anii
1989-1992, pe locul unei scări mai vechi, astfel că nu am
efectuat cercetări de parament în acest spaţiu. Înfăţişarea
scării demolate este redată de o fotografie din 1960, iar
planul acesteia este reprodus în repertoriul monumentelor
din comitat.118
46. Arcul de triumf şi ferestrele descoperite în peretele răsăritean al corului 47. Peretele nordic al corului cu latura vestică a ambrazurii uşii sacristiei
şi cu nişa ulterioară
48. Ferestrele descoperite în peretele răsăritean al corului
170
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
Profilul compus din toruri şi impostele portalului încheiat
în arc semicircular de pe faţada turnului au fost modelate
integral din ciment, probabil în cursul renovării din perioada
1989-1992. În mod întâmplător, aceste detalii sunt
documentate şi pe fotografia din 1960.119 Între cele două
arce ale portalului, cel superior este semicircular, iar acela
care delimitează închiderea superioară a golului uşii trasează
un segment de cerc. Ambele sunt contemporane cu turnul.
Registrul de cca. 20-30 cm dintre arce a fost cămăşuit cu
cărămizi, după a căror îndepărtare am descoperit lăcaşul
unui ancadrament din piatră. Ambrazurile uşor evazate s-au
păstrat aproape intacte, dar latura sudică a arcului dinspre
interior, inclusiv zona din jurul impostei portalului, a fost
renovată ulterior. Cu toate acestea, portalul s-a păstrat în
forma şi dimensiunile originale. Se pare că intervenţiile
ulterioare au distrus doar impostele şi soclul acestuia (il. 49.)120 Cele două ferestre înguste de deasupra porţii şi-au
păstrat la rândul lor forma originală. În cursul cercetării
paramentului frontonului, am identificat sub tencuială un
strat de cărămidă, pe alocuri treptat, contemporan cu zidul
turnului. În câmpul frontonului nu am găsit suprafeţe
dăltuite, nici straturi de tencuială anterioare. Deasupra
arcului semicircular al portalului am descoperit o nişă lată,
care s-a dovedit a fi rezultatul unei intervenţii ulterioare.121
Aceasta era flancată de câte două nişe mai mici, contemporane
cu turnul. Cele de pe extremităţi se încheiau în arc frânt,
cele dinspre axul porţii fiind dreptunghiulare şi ceva mai
înalte. Acestea din urmă erau decorate în partea superioară
cu câte două ferestre oarbe, împodobite cu muluri, despărţite
prin câte o colonetă minusculă. Nişele mici ale frontonului
erau despărţite la rândul lor tot prin colonete, late de 10 cm.
Nişele dreptunghiulare erau delimitate pe latura dinspre
axul frontonului de câte o coloană angajată, aşezată pe soclu
înalt. Prin amenajarea nişei centrale aceste coloane au fost
distruse parţial, astfel că nu se pot stabili dimensiunile lor
iniţiale. Nişele erau acoperite cu două straturi de var (il. 50).122
Calota boemă de la parterul turnului este modernă. O
uşă amenajată ulterior în zidul apusean al navei comunică
între tribună şi primul etaj al turnului.123 Deasupra uşii
respective s-au păstrat însă două treimi din deschiderea
originală.124 În turn, în zona uşii noi, am remarcat până la
cca. 160 cm înălţime porţiuni cu suprafaţa dăltuită. Urmele
unei intervenţii de acest gen le-am găsit şi pe pereţii nordic,
sudic şi vestic, fiind vorba de urmele arcelor formeret ale
bolţii în cruce pe ogive de odinioară. În colţuri am
identificat şi fragmente din impostele bolţii.125 Sub nivelul
arcelor formeret pereţii erau acoperiţi cu un strat de
tencuială văruit gri.
La 660 cm de planşeul parterului (deasupra bolţii de
odinioară) peretele apusean al turnului este străpuns de
două ferestre înguste (il. 51). Acestea se caracterizează prin
ambrazura adâncă, evazată spre interior, încheiată în segment
de cerc.126 Nivelul al doilea al turnului este acoperit cu un
planşeu de lemn de 10 cm grosime, montat la cota înălţimii
arcului închiderii ferestrelor. La nivelul al treilea, în axul
pereţilor de nord, sud şi vest sunt amenajate câte o fereastră
cu ambrazura adâncă, evazată spre interior, încheiată în
segment de cerc la partea interioară, respectiv în arc frânt
spre exterior (il. 52). 127 O uşă încheiată în segment de cerc,
amenajată în zidul răsăritean al turnului asigură accesul spre
podul navei. Ferestrele şi, probabil, această uşă sunt
contemporane cu zidurile turnului. În axul pereţilor vestic,
estic şi sudic, cu 100 cm deasupra ferestrelor, remarcăm câte
o plombă, 128 a căror lăţime corespunde cu aceea a ferestrelor
de la nivelul al treilea, lipsind însă arcul de închidere. Zidul
medieval poate fi depistat până la 13,8 m înălţime, deasupra
acestei cote fiind urmat de zidul baroc.129
Pinionul răsăritean al corului a fost reclădit de la nivelul
cornişei principale. Pe faţada acestuia remarcăm amprenta
unui acoperiş anterior cu panta mai abruptă. Urma acestui
acoperiş poate fi surprinsă şi pe faţada pinionului vestic al
navei.49. Portalul vestic al turnului
171
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
În faţa laturii nordice a corului am trasat două secţiuni
arheologice pentru a stabili suprafaţa sacristiei demolate.130
În secţiunea a 2-a am cercetat zidurile de fundaţie nordic şi
răsăritean ale sacristiei. După stratul subţire de humus a
urmat un strat de culoare gri, amestecat cu cioburi de
cărămidă şi mortar. Acest strat se desfăşura pe o lungime de
300-340 cm, având 40 cm grosime până la subsolul brun-
gălbui. Lângă zidul sacristiei este un strat de pietriş de 70
cm lăţime şi cca. 90 cm adâncime. La 340 cm de cor am
surprins şanţul de fundaţie, lat de 95-100 cm, al zidului
nordic al sacristiei. Şanţul era umplut cu molozul rămas
după îndepărtarea zidului. Pe latura nordică a şanţului am
identificat doar un strat de umplutură gri, fără moloz, sub
care urma subsolul lutos, de culoare brună. În aceeaşi
secţiune am surprins şi fundaţia zidului răsăritean al sacristiei.
În secţiunea a 3-a am descoperit apoi o porţiune scurtă din
fundaţia, scoasă ulterior, a zidului apusean al sacristiei.131
Contrafortul perpendicular pe faţadă este de fapt un
fragment de 80 cm păstrat din zidul vestic al sacristiei. Pe
latura răsăriteană a contrafortului, la cca. 270-300 cm
înălţime se mai vede un mic fragment din bolta
semicilindrică(?) a sacristiei de odinioară.132 Spaţiul interior
al sacristiei era de 350 x 390 cm, zidurile construcţiei fiind
de cca. 70 cm grosime. Nu avem date despre podeaua
sacristiei, dar molozul de cărămidă nivelat pe spaţiul cercetat
pare să indice un paviment de cărămidă. Nivelul de călcare
din exterior era probabil cu cca. 30 cm mai jos decât cel din
interiorul sacristiei.133
50. Frontonul portalului vestic al turnului cu nişele descoperite
51. Ferestre la nivelul al doilea al zidului vestic al turnului,
dinspre interior
172
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
Biserica medievală (il. 53)
Veduta realizată de arhitectul german, Josef Bittheuser, în
1789134 ne-a fost de mare folos la efectuarea cercetărilor de
parament în exterior (il. 54), imaginea indicându-ne locul
portalurilor sudic şi vestic precum şi cel al ferestrelor
existente încă la vremea respectivă. În ciuda transformărilor
de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui
următor biserica şi-a păstrat în mare parte înfăţişarea
medievală, exceptând demolarea sacristiei medievale de pe
latura nordică şi ridicarea celei noi în axul corului.
Transformările au afectat în majoritatea cazurilor doar
deschiderile, respectiv bolţile turnului şi ale corului.
Faza întâi de construcţie a bisericii cuprindea o navă
aproximativ dreptunghiulară (uşor neregulată), sprijinită de
contraforturi amplasate oblic, urmată spre răsărit de un cor
aproape pătrat, acoperit cu o boltă în cruce, sprijinită din
exterior cu contraforturi dispuse oblic. Un arc de triumf cu
închiderea ogivală despărţea nava de cor.135 Zidul răsăritean
al corului era străpuns de două ferestre semicirculare, înalte
şi înguste, cu ambrazura evazată. Faţada sudică a bisericii era
ritmată de patru ferestre de dimensiuni diferite, dintre care
una era pe peretele corului. Deschiderile semicirculare se
caracterizau prin ambrazura evazată. Faţada sudică a navei
era străpunsă şi de un portal cu ambrazura treptată,
încununat de un fronton, de asemenea treptat. Deschiderea
porţii se încheia în arc frânt.
Portalul vestic de odinioară, amenajat în faţada apuseană
a turnului se caracteriza printr-o ambrazură clădită din
cărămidă. Poarta de încheia, se pare, în arc semicircular.
Frontonul triunghiular care încununa portalul era decorat,
aparent, cu şase nişe, ale căror înălţime creştea treptat spre
axul porţii.136 Parterul turnului purta o boltă în cruce, clădită
din cărămidă.137 Nivelul al doilea al turnului era străpuns de
două ferestre înguste amenajate în dreptul vârfului
frontonului porţii. Nivelul următor al turnului a fost
străpuns de câte o fereastră îngustă, încheiată în arc frânt,
amplasate pe laturile nordică, vestică şi sudică. Ilustraţia din
1789 marchează ferestre similare şi la ultimul nivel al
turnului. Conform aceleiaşi reprezentări, coiful original a
fost clădit din cărămidă, în formă piramidală.
Cercetările de parament nu au depistat straturi medievale
de tencuială pe faţade, dar straturile surprinse în ambrazurile
deschiderilor sugerează că pereţii exteriori au fost acoperiţi
iniţial cu un strat gros de var. Ulterior, dar tot în evul
mediu, au fost aplicate două straturi subţiri, văruite în
repetate rânduri în culoare alb-gălbuie.
În aceeaşi primă fază de construcţie, în vecinătatea
nordică a corului a fost ridicată o sacristie cu suprafaţa de
350 x 390 cm, acoperită probabil cu o boltă semicilindrică.
O uşă încheiată în arc frânt asigura comunicarea între cor şi
sacristie.
Nu se cunoaşte forma originală a cornişei care încununa
zidurile navei şi ale corului în prima fază. Detaliile acesteia
nu pot fi surprinse nici pe desenul din 1789. Pe baza
desenului se poate remarca în schimb că nava şi corul aveau
aceeaşi înălţime, pinionul dintre cele două spaţii, care se
înălţa deasupra arcului de triumf, fiind mai înalt decât
pinionul de la capătul răsăritean al corului. Deducem aşadar
că acoperişul corului era mai scund decât cel al navei.
Nava tăvănită prezenta cinci, respectiv şapte nişe
amenajate în pereţii sudic şi nordic. Nişele porneau de la
nivelul de călcare, o parte fiind semicirculare, iar restul
încheiate în arc frânt. Conform unei opinii, faţă de care
avem foarte mari rezerve, nişele de acest gen serveau pentru
lărgirea spaţiului.138 Se cunosc câteva situaţii în care –
asemenea nişelor de şedere din cor – s-au amenajat nişe cu
banchetă şi în pereţii navei, sugerând că acestea nu au fost
realizate neapărat pentru lărgirea spaţiului interior.139
Tribuna vestică originală, construită probabil – conform
urmelor descoperite – din cărămidă, era doar puţin mai
52. Fereastră la nivelul al treilea al zidului vestic al turnului, dinspre interior
173
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
53. Planul bisericii cu periodizarea construcţiilor
54. Ruina bisericii în 1789. (Desenul lui Josef Bitheuser)
prima jumătate a secolului
al XIV-lea
secolul al XVII-lea?
după 1791
1818
174
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
scundă decât tribuna actuală. Scările construcţiei vechi erau
amenajate, se pare, în capătul nord-vestic al navei.140
Corul bisericii, clădit din cărămidă, a fost acoperit cu o
boltă în cruce, care pornea de la o cotă relativ înaltă.
Presupunem că pe latura nordică a corului era iniţial un
tabernacol similar ca înfăţişare nişei de dimensiuni reduse de
pe peretele sudic.141
Cercetările de parament din biserică au evidenţiat doar
două straturi de tencuială văruite în alb. Singura excepţie îl
constituie un fragment de frescă, reprezentând probabil un
apostol, descoperit pe peretele nordic al navei.142 (il. 55.) Această pictură care apare, credem, pe primul strat, este
contemporană, se pare, cu stratul de tencuială extrem de
subţire, aplicat direct pe suprafaţa zidului de cărămidă. Acest
strat a fost surprins însă doar în câteva puncte.143
Remarcăm, de asemenea, că la Zajta uşa scundă şi
îngustă amenajată în zidul răsăritean – deasupra bolţii de la
parter – a turnului reprezenta singura legătură dintre turn şi
tribuna vestică. Pragul uşii era, se pare, mult mai înalt decât
nivelul de călcare al tribunei medievale.144 Este evident că
această deschidere servea doar accesului la nivelurile
superioare ale turnului şi în pod. Cu toate acestea, portalul
vestic cu fronton triunghiular, decorat cu nişe, respectiv
spaţiul impozant de la parterul turnului, acoperit cu o boltă
înaltă de 460 cm, şi, nu în ultimul rând, tribuna apuseană
evidenţiază că turnul vestic constituia, fără îndoială, un
spaţiu esenţial în topografia bisericii.
Nu avem indicii precise referitoare la momentul demolării
sacristiei, cert este doar că a avut loc înainte de 1789. Având
în vedere că la vremea respectivă bisericile aşezărilor din
zonă erau deja toate în folosinţa reformaţilor – inclusiv
lăcaşul din Zajta – renunţarea la sacristie este foarte
verosimilă. Nişa de şedere amenajată în plomba deschiderii
uşii sacristiei indică o datare anterioară secolului al XVIII-
lea. Tehnica de zidire medievală şi tencuiala folosită în
planul dorsal al acesteia – similară tencuielii văruite al celui
de-al doilea strat descoperit în nişele din navă – sugerează în
mod indirect că sacristia trebuie să fi fost demolată deja în a
doua jumătate a veacului al XVI-lea, dar mai probabil la
începutul celui următor.145
În 1671 (şi nu în 1767 cum se precizează greşit în
repertoriul monumentelor146) trupele lui Carlo Strassoldo
au devastat aşezările Rozsály şi Zajta (Ungaria).147 În 1767,
în localitate au fost colonizaţi şvabi, care s-au stabilit la o
anumită depărtare de nucleul vechi al satului.148 În 1777, cu
ocazia vizitaţiei din Jánk (Jánkmajtis, Ungaria) episcopul de
Eger, Károly Esterházy, a aflat că lângă Rozsály (la Zajta) era
o biserică părăsită.149 Această clădire ruinată a fost desenată
de către amintitul Josef Bittheuser în 1789. (il. 54.) S-a
păstrat şi proiectul de reconstrucţie a bisericii, semnat tot de
Bittheuser în acelaşi an. (il. 56.) Construcţiile demarate
după 1791 – şi executate cel puţin în două faze – s-au
finalizat doar în 1819.150 Proiectul de factură barocă propus
de Bittheuser nu s-a realizat în toate detaliile sale, după cum
o dovedeşte şi înfăţişarea actuală a clădirii.151
Câteva considerente asupra istoricului
construcţiei bisericilor
Bisericile cu absidă dreptunghiulară aflate în comitatul
Szabolcs-Szatmár-Bereg din zilele noastre au captat atenţia
cercetătorilor destul de devreme, iar ca dovadă stau
numeroase studii care investighează analogiile acestui tip,
împrejurările apariţiei şi limita superioară a cronologiei
edificării acestora.152 Părerile formulate de cercetătorii temei
au fost preluate în studiile lui Károly Kozák, care, în
strădania sa de a rezolva problema datării acestor monumente,
a încercat să formuleze unele reguli general-valabile.153
Aceste exerciţii intelectuale, călăuzite de dorinţa de a
descoperi ordinea logică a fenomenelor petrecute în
55. Pictură murală medievală descoperită pe peretele nordic al navei, detaliu
175
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
arhitectura vremii, denotă o viziune eronată. După cum
sublinia şi Ernő Marosi „problema cea mai mare în
reconstituirea istoricului, a fazelor de construcţie şi a
sistematizării arhitecturii bisericilor săteşti o constituie faptul
că abordarea acestor monumente prin metodele tradiţionale
ale cercetării istoriei artei este aproape imposibilă. Acest gen
se caracterizează prin structuri arhitectonice simple […]
Datorită faptului că servea unor funcţiuni simple şi, de
regulă, invariabile […] un anumit tip de clădire putea
supravieţui o perioadă îndelungată, spre deosebire de acelea
din regiunile receptive la evoluţia stilistică din arhitectură,
precum şi la schimbările survenite în interpretarea funcţiilor
multiple atribuite unui lăcaş de cult.”154 Bisericile săteşti
trebuiesc datate aşadar cu mare prudenţă. Conscripţiile
papale ne comunică în mod indirect doar că la vremea aceea
exista o biserică în localitatea respectivă, dar în cursul
investigaţiilor trebuie avute în vedere neapărat şi izvoarele
scrise referitoare la aşezare şi la proprietarii acesteia.
Graţie investigării mai aprofundate a împrejurărilor
istorice ale construcţiilor, coroborată cu cercetarea fizică a
clădirilor în cauză s-a conturat în ultima vreme o imagine
mai clară în legătură cu acest grup de biserici. Németh Péter,
care şi-a formulat părerea în această temă după analiza
aprofundată a documentelor vremii, a plasat începutul
construcţiei bisericilor cu absida dreptunghiulară din judeţ
în prima jumătate a secolului al XIII-lea – Napkor şi Csaroda
(Ungaria) au fost datate către 1216 –, limita cronologică
superioară a construcţiilor de acest gen fiind stabilită în cea
dea doua treime a veacului al XIV-lea.155 Juan Cabello şi
Zsuzsa Lukács consideră că începuturile au avut loc doar
spre mijlocul secolului al XIII-lea, în privinţa perioadei
dispariţiei genului ei fiind practic de acord cu Németh Péter.
156 Avem convingerea că marea majoritate a bisericilor săteşti
au fost ctitorite de membrii aparţinând primei sau celei de-a
doua generaţii a familiilor care s-au desprins din neamuri şi
deţineau domenii proprii. Biserica s-a construit de regulă în
centrul domenial al cărui denumire a fost preluat şi de
numele (atributul) familiei respective. Cu siguranţă că
centrul domeniului a servit şi ca loc de înmormântare al
membrilor familiei. Nu avem dubii în privinţa faptului că
aceste biserici au fost construite în primul rând pentru
familia şi descendenţii ctitorului, şi nu neapărat pentru
locuitorii satului. Trebuie remarcat în orice caz că în rândul
posesiunilor neamului Gutkeled sunt atestate parohii –
conform conscripţiei papale – deja în 1332, şi nu numai la
Gacsály, dar şi la Rozsály, Tiszaberek, (Bot)Palád şi Sár
(Ungaria).157 În acelaşi timp Zajta şi Atea158 nu figurează în
izvorul citat. Acest lucru nu înseamnă neapărat, după
părerea noastră, că satele nu aveau încă biserică la vremea
respectivă, omiterea lor din conscripţie putând avea şi
numeroase alte cauze. Nu se poate stabili cu certitudine
dacă bisericile din Zajta şi Atya s-au clădit înainte de 1332,
cu toate acestea construcţia lor poate fi datată practic
oricând după împărţirile domeniale din 1313 şi 1314. După
împărţirea posesiunilor proprietarii aveau tot interesul şi,
aspect deloc neglijabil, deţineau şi resursele materiale
necesare edificării. Fără îndoială că şansa construcţiei
bisericilor din Gacsály şi Zajta s-a ivit tocmai în urma unui
act juridic – similar celor prezentate anterior în detaliu –
încheiat deja în prima treime a secolului al XIV-lea.
Fotografi ile din Gacsály au fost executate de Attila Mudrák, releveele
de Zsuzsa Arnóti, respectiv fotografi ile din Zajta de către Tibor Kollár,
iar releveele de Ildikó Pisch, cu excepţia fotografi ilor realizate de autor
(19, 20, 28, 29, 30).
56. Proiectul lui Josef Bitheuser din 1789
176
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
Note de subsol 1 MMT vol. X, pp. 120-122, precum şi: Németh 2008. 2 MMT vol. X, p. 122. 3 Németh 2008, pp. 182 (Hódos), 145 (Garbolc), 130 (Fekete –
localitatea denumită după pârâul Fekete a dispărută în urma invaziei
mongole. A nu se confunda pârâul Fekete cu pârâul omonim din Baia
Mare actuală), 142 (Gacsály), 341 (Palád), 295 (Markebteleke), 411
(Rozsály). 4 Németh 2008, pp. 21 (Atya, 1313), 48 (Bence 1313, ulterior înglobat
în Gacsály), 303 (Mélytelek – azi Méhtelek, Ungaria – întemeiat pe
teritoriul aşezării Garbolc la începutul secolului al XIV-lea), 377
(Pócsa, 1313, înglobat în localitatea Rozsály), 417 (Sár sau Kis-
Rozsály, 1314), 488 (Tiszaberek, 1314), 24-25 (Tisza/becs, ante
1334), 551 (Zajta, 1314). 5 Németh 2008, p. 89. (Satul s-a întemeiat după 1192.) 6 Németh 2008, p. 551. 7 Németh 2008, p. 142. 8 Karácsonyi 1900/1902, vol. II, p. 77; Karácsonyi 1995, p. 528. 9 MMT vol. X, p. 407.10 Karácsonyi 1900/1902, vol. II, p. 85; Karácsonyi 1995, p. 536.11 Karácsonyi 1900/1902, vol. II, p. 85; Karácsonyi 1995, p. 536.12 Karácsonyi 1900/1902, vol. II, p. 77; Karácsonyi 1995, p. 528.13 Foarte probabil cu această ocazie au fost împărţite şi Atea, Bence şi
Pócsa. Vezi Németh 2008, pp. 21, 48, 377 şi 258.14 DL 75534. 15 Karácsonyi 1900/1902, vol. II, p. 86; Karácsonyi 1995, p. 537.16 Karácsonyi 1900/1902, vol. II, p. 87; Karácsonyi 1995, p.
538,1322: DL 50709, DL 50715.17 Engel 1996, vol. II, pp. 185-189, DL 70633: Gacsályi Barc (adică
Bertalan/Bartolomeu), fiul lui Ellős, împreună cu Gheorghe Rozsályi şi
Petru Atyai au jurat că posesiunea Lipó, aflată în comitatul Ugocea,
este domeniul lor moştenit; DL 51772: în 1357 Ladislau Gacsályi,
celălalt fiu al lui Ellős, se număra printre familiarii lui Simion Meggyesi
din neamul Pok; DL 51968-51970: în 1362 acesta împlinea funcţia de
vicecomite al Sătmarului. C. Tóth 2000, p. 98: Emeric, fiul lui
Bartolomeu a exercitat această funcţie în 1390 şi1391.18 Conform conscripţiilor papale, în 1332 preotul Martin a contribuit cu
80 denari, în 1333 cu 5 pensa de denari, iar în 1334 cu 12 groşi. Mon.
Vat. vol. I/1, p. 107. Biserica a fost consacrată în ziua Sf. Ladislau.
Németh 2008, p. 90.19 Karácsonyi 1900/1902, vol. II, p. 87; Karácsonyi 1995, p. 538.20 DL 70647. Actului emis în 1365 prevedea ca, în a opta zi după Paşti,
Ladislau Gacsályi, fiul lui Ellős, precum şi Gheorghe Kun de Rozsály,
fiul lui Grigore (fratele lui Ellős) etc. să împartă domeniile Shalanky,
Velyki Komiaty şi Feketepatak în faţa unui membru al capitlului de la
Oradea. În caz contrar aceştia se obligau la plata unei amenzi de 50
mărci.21 DL 75534, Németh 2008, p. 551. 22 Németh 2008, p. 348 – într-un document emis în acelaşi an şi tatăl
lor, Toma, este adresat cu specificaţia de Zajta.23 DL 64924, 64925, 64926, 64927.24 DL 64927.25 DL 64924.26 Németh 2008, p. 348.27 ZsO vol. VI, pp. 432-433: No 1617. 28 DL 65107 – în decembrie 1472 Ştefan Álmosdi Csire a zălogit la
rândul său porţiunea din Zajta – proprietatea lui Andrei Atyai, care îi
fusese zălogită lui Álmosdi – lui Petru Szántai Bekcs.29 DL 68656.30 Németh 2008, p. 348 – porţiunile în discuţie erau: Shalanky
(comitatul Ugocea), Uszka, Nagyhódos, Kisrozsály, Atea şi Zajta.31 Karácsonyi 1900/1902, vol. II, p. 88; Karácsonyi 1995, p. 539.32 ZsO vol. VI, p. 91. O întâmplare deosebit de interesantă, ilustrând
conflictele menţionate, este aceea petrecută în februarie 1417: Nicolae
Gacsályi, fiul lui Ladislau, Ladislau Atyai, fiul lui Ioan, Toma Gacsályi,
fiul lui Toma precum şi Nicolae Kun de Rozsály, membri ai unui alai
de nuntă, odată ajunşi în faţa casei lui Dominic Pogány, au fost bătuţi
crunt de sus-numitul Pogány, de nobilii din jurul său precum şi de
iobagii acestuia.33 1402: ZsO vol. II/1, p. 171: No 1430; 1406: ZsO vol. II/1,
pp. 593-594: No 4808; 1411: ZsO vol. III, p. 355: No 1476; 1423:
DL 72412; 1436: DL 70878; 1439: DL 70887; 1455: DL 64374;
1463: DL 45070, DL 45070; 1471: DL 65102, DL 69045; 1472:
DL 65108.34 DL 39335.35 DL 71193.36 Szirmay 1809/1810, vol. I, p. 810, vol. II, p. 269; DL 38412;
U et C 64:40. 37 MOL, Magyar Kancellária Levéltára [Arhiva Cancelariei Maghiare],
Libri regii, A. 57. L. r. 2. k. 370-371. şi A 57. L. r. 4.k. 528; MOL,
Magyar Kamara Archívuma [Arhiva Trezoreriei Maghiare], Libri
donatiorum, E 227. L. d. 1. k. 486, E 227. L. d. 3. k. 410.38 Károlyi Okl. vol. III, pp. 257, 465. 39 Cabello, Juan – Simon Zoltán, A gacsályi ref. templom kutatása.
Tudományos dokumentáció, Budapest, 2006, KÖH Colecţia de Relevee,
cota: 41514; Cabello, Juan, A zajtai rk. templom műemléki kutatása. Tudományos dokumentáció, Budapest, 2010, KÖH Colecţia de Relevee,
cota: 42006.40 La limita nivelurilor 3 şi 4, colţurile pătratului au fost încununate prin
mici piramide angajate, învelite cu tinichea.41 MMT vol. I, p. 409, il. 320; Tombor 1968a, pp. 61-62, 132-133.42 MMT vol. I, p. 408, il. 318. Cripta familiei Bárczy, alipită zidului sudic
al turnului, este inaccesibilă în zilele noastre.43 MMT vol. I, p. 408.44 Frontonul, care iese în rezalit cu doar 15-20 cm faţă de planul faţadei,
a fost clădit din cărămizi adâncite 5-10 cm în zidul turnului.45 Dimensiunea cărămizilor turnului: 26,8-27,2 × 13,5-13,7 × 5,4-5,8 cm,
culoarea roşie închisă.46 Adâncimea planului dorsal al nişelor: 40-45 cm, înălţimea pornirii
arcului închiderii: 115 cm, înălţimea totală: 155 cm, lăţimea: 48-50 cm.47 Nişa amenajată în ax are 28 cm lăţime, 52 cm înălţime, 38 cm
adâncime, parapetul acesteia este la 56 cm înălţime faţă de parapetul
nişei cadru.48 Fereastra are 164 cm lăţime, 214 cm înălţime până la baza arcului
închiderii, 335 cm înălţime totală. Înălţimea parapetului faţă de muchia
superioară a soclului este de 1 m, 95 cm fiind lăţimea interioară, iar
268 cm înălţimea interioară a deschiderii.49 Porţiunea respectivă a zidului sudic al navei datează din faza a 2-a.50 În cursul amenajării ferestrei actuale (în faza a 4-a) parapetul a fost
supraînălţat şi s-a demolat închiderea superioară a ferestrei anterioare.51 Acest tronson cuprinde, fireşte, şi fragmentul din montantul vestic al
ferestrei originale. Dimensiunile cărămizilor sunt: 29,8-31 × 15,1-15,2
× 6,2-7,5 cm. Mortarul este gri-gălbui, cu mici bulgări de var.52 Dimensiunile cărămizilor sunt: 28,9 × 5,4-6,1 × 13,6-13,9 cm.
Mortarul este brun, având în compoziţie mult nisip şi doar puţin var.
Mortarul folosit la contrafort conţine mai mult var.53 Mortarul zidului de cărămidă este gri deschis şi conţine ciment.
Dimensiunile cărămizilor sunt: 30,6 × 13,9-14,1 × 6,7 cm. În cursul
amenajării ferestrei actuale a fost înălţat parapetul şi s-a modelat forma
nouă a închiderii.54 Fereastra datează probabil, ca şi zidăria, din faza a 3-a. Lăţimea
deschiderii coincidea cu cea actuală.55 Înălţimea deschiderii până la baza arcului este de 195 cm faţă de nivelul
trotuarului, înălţimea totală a acesteia fiind de 200 cm. Lăţimea
deschiderii era în jur de 160 cm.56 Cercetarea de parament din interior a fost efectuată de către Pintér
Attila.57 Zidăria din spatele contrafortului se caracterizează prin mortar gri-
gălbui, conţinând var. Compoziţia acestuia seamănă foarte mult cu cea
a materialului folosit în faza a 2-a.
177
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
58 Tronsonul descris are lungimea de 320-325 cm şi înălţimea până la
cota tavanului.59 Imposta bolţii este la 418 cm de nivelul de călcare. Traseul bolţii poate
fi urmărit pe o lungime de 110 cm.60 Cercetările au evidenţiat că parapetul ferestrei actuale (faza a 4-a) a fost
amenajat prin demontarea parţială a parapetului anterior, mai înalt.61 La 70-80 cm de latura vestică a ambrazurii ferestrei se întrerupe
printr-o cezură verticală, neregulată.62 Tavanul anterior (din faza a 3-a) era cu 65-70 cm sub tavanul actual. 63 Lăcaşul impostei din colţul sudic s-a distrus, zidăria din această zonă
datând din faza a 4-a.64 Baza lăcaşurilor este la 440-450 cm faţă de podea. Traseul bolţii poate
fi urmărit cca. 80-85 cm, unde se întrerupe la nivelul supraînălţării
zidului din faza a 4-a.65 Tencuiala gri-gălbuie conţine var în cantităţi reduse. Mortarul folosit la
zidirea contrafortului este brun-gălbui şi conţine var în cantitate redusă.66 Zidul şi contrafortul nord-estic al corului a fost încadrat în faza a 2-a.
În aceeaşi perioadă s-a construit şi tronsonul de cca. 2 m din zidul
nordic al corului, ţesut cu contrafortul răsăritean. Zidul nordic al navei
s-a reclădit cu 100 cm spre sud faţă de cel original.67 Cuiburile de grinzi sunt situate la 197 cm înălţime faţă de nivelul
planşeului. Cel din stânga este de 35 × 35 cm, iar cel din dreapta,
amenajat la 10 cm de colţ, este de 30 × 25 cm.68 Secţiunea 1. a fost trasată pe latura sudică, în faţa contrafortului situat
la limita corului şi a navei; secţiunea a 2-a în faţa contrafortului de pe
faţada sudică a corului; secţiunea a 3-a spre sud de cea anterioară;
secţiunea a 5-a în faţa zidului sudic al corului, pe latura apuseană a
contrafortului.69 Dimensiunile secţiunii: 710 × 175 cm; în cursul cercetărilor aceasta a
fost extinsă spre răsărit, dimensiunile extinderii fiind de 415 × 100 cm;
adâncimea secţiunii: 70-80 cm. Straturi: strat superior de humus, gros
de 15-20 cm, urmat de un strat de 15-25 cm, de culoare gri, respectiv
gri închis, amestecat pe unele porţiuni cu mortar, iar pe alte porţiuni cu
mortar şi cărămidă; acesta este urmat – până la fundul secţiunii – de un
strat gros de umplutură gri, amestecat cu mult moloz conţinând
cărămidă şi mortar; pe latura estică a secţiunii în locul acestui strat era
un strat maroniu, conţinând pământ cu moloz de cărămidă, fiind mai
vechi probabil decât stratul gri.70 Stratul gri-gri închis, cu mai puţine urme de cărămidă şi de mortar,
poate fi considerată drept o nivelare ulterioară demolării sacristiei şi a
zidului nordic al navei Zidul din faza 1 al navei a fost demolat, cu
siguranţă, în cursul construcţiilor din faza 2. Nu am reuşit să identifice
urmele arheologice ale zidului original.71 Dimensiunile secţiunii: 170 × 90 cm.72 Contrafortul de cărămidă avea lungimea de 140-150 cm şi lăţimea de
90-95 cm.73 Dimensiunile secţiunii: 150 × 150 cm.74 Dimensiunile secţiunii: 230 × 160 cm.75 Dimensiunile cărămizilor: 30,2-30,5 × 14-14,3 × 5,8-6,1 cm. Mortarul
este alb-gălbui, având în compoziţie mult var. 76 Secţiunea a fost trasată în interiorul turnului, în colţul nord-vestic al
acestuia.77 Zidurile navei şi ale corului aveau probabil în jur de 100-105 cm
grosime, zidul turnului fiind de 115 cm. În interior nava avea 12,35 m
lungime şi 8,45 m lăţime; corul: 5-5,1 m lungime şi 4,75 m lăţime.78 MMT vol. I, pp. 187-188.79 Mon. Vat. vol. I/1, pp. 107, 135; MMT vol. I, p. 407.80 Nu credem în schimb că tribuna servea drept loc de depozitare a
bunurilor de preţ ale patronului. Vezi ipoteza formulată de
Valter 2004, pp. 98-99; Entz 1980, p. 140 – susţine
următoarele: „Spre deosebire de bisericile sală săteşti, prevăzute
cu tribună vestică, în cazul ctitoriilor familiale tribuna vestică era
deja destul de amplă pentru oficierea anumitor acte liturgice în
spaţiul acesteia.” Exemplul bisericii de la Felsőörs (Ungaria) ne
îndeamnă la prudenţă în acest sens, dovedind că oficierea
liturghiei nu era condiţionată neapărat de un spaţiu amplu, vezi
Tóth S. 1980, pp. 24-25.81 Despre tribunele vestice vezi sintezele semnate de Entz 1959,
pp. 130-142; Entz 1980, pp. 133-141; Tóth M. 1983, pp. 429-455.
Despre înmormântările de sub turn, vezi Tóth S. 1980, 2, pp. 22-26;
Németh 1986, p. 117.82 Nava nouă avea lungimea de 13,9 m şi lăţimea de 9,78 m, grosimea
zidurilor fiind de 90-100 cm. Corul avea lungimea de 10,5 m şi lăţimea
de 7,70 m. Suprafaţa sacristiei era de 5,4 × 4,35 m.83 Sedilia a fost demolată probabil în faza a 4-a de construcţie. Flóris
Rómer a vizitat biserica în 1864. Contrar obiceiului său, nu pare să fi
desenat întreaga biserică, ci doar sedilia din cor, tabernacolul,
fragmentul menoului gotic zidit lângă portalul sudic, conturul
portalului apusean şi un detaliu al frizei turnului: KÖH Arhiva
Ştiinţifică, Flóris Rómer-protocoale, vol. XVI, pp. 4-5; KÖH Relevee,
cota: 1841 (Ottó Sztehlo). În 1868 Ferenc Schulcz a desenat turnul
dinspre vest, fiind descifrabile şi anumite detalii ale portalului, KÖH
Relevee, cota: 30.422.84 Nava putea atinge chiar 850 cm înălţime, iar corul – judecând după
pornirea abruptă a bolţii de odinioară – avea minim 700 cm.85 Császló. Régészeti Füzetek, Ser. 1, No. 21, 1968, p. 56 (Németh Péter);
Németh 1968a, p. 127. Pe latura sudică a navei s-a descoperit şi un
fragment de zid semicircular, vezi Németh 1968b, pp. 100-101 şi il.
15; F. Romhányi 2000, p. 18.86 Budapesta, Biblioteca Universităţii, Colecţia de Manuscrise, Collectio
Hevenessiana, vol. IX, p. 293. 87 Szirmay 1809/1810, vol. II, p. 269; Fényes 1851, vol. II, p. 31;
MMT vol. X, p. 407. Proporţiile devastării sunt sugerate de faptul că la
mijlocul secolului al XVIII-lea în sat trăiau doar 6 iobagi şi 3 jeleri.
Proprietarii aşezării erau în perioada respectivă soţia lui Francisc
Bárczay, Francisc Egry, Alexandru Madarassy, Adam Szilágyi şi
Gheorghe Maróthy. Aceleaşi familii împărţeau posesiunea şi peste un
secol, în perioada abolirii iobăgiei.88 Într-un raport din 1902 Ottó Sztehlo a semnalat,că săpăturile (sic!) au
stabilit faptul că zidul nordic al navei este mai nou. El propunea în
acelaşi timp demolarea acestuia şi reconstrucţia celui vechi, fapt ce nu s-
a executat până la urmă. Fără îndoială însă că accesul din stânga
turnului care ducea la criptă, precum şi nişa de şedere au fost demolate,
printre altele, la propunerea sa. În aceeaşi perioadă s-a prelungit în jos
şi fereastra din faza a 3-a, de pe porţiunea sud-vestică a navei. KÖH
Arhiva Ştiinţifică, MOB Documente, 1902/114, 332, 882. Proiectele
de reconstrucţie întocmite de Ottó Sztehlo: KÖH Colecţia de Relevee,
cota: 1839-1857. Reconstrucţiile de epocă modernă ale bisericii au fost
analizate în profunzime de către Tombor Ilona. Tombor 1980,
pp. 410-424.89 Aceasta este profilată cu un tor, listeluri şi o cavetă.90 MMT vol. XI, pp. 294-296, il. 346-350.91 Notăm că cercetarea de parament a fost mult îngreunată de stratul gros
(pe alocuri chiar şi de 10 cm) de tencuială cu ciment, aplicat atât în
exterior cât şi în interior, în cursul renovărilor din anii 1989–1992.
Acest strat ajungea în anumite zone şi la cota de 250–300 cm,
îndepărtarea sa soldându-se pe alocuri şi cu deteriorarea stratului de
cărămidă de dedesubt.92 Urmele ferestrei desfiinţate au fost identificate la 75 cm spre vest de
ambrazura deschiderii actuale. Prima avea un parapet lat de 109, situat
la 315 cm de nivelul de călcare. Porţiunea verticală a ambrazurii vestice
avea 272 cm înălţime, arcul închiderii fiind surprins pe un tronson de
cca. 24 cm. Din ambrazura estică s-a mai păstrat doar un fragment de
50 cm. Înălţimea originală a ferestrei era de 320-325 cm.93 Deschiderea semicirculară situată la 430 cm de sol s-a păstrat în
întregime. Lăţimea acestea este de 75 cm, înălţimea până la naşterea
arcului de 155 cm, înălţimea totală cifrându-se la 195 cm. Din cauza
picturii din această zonă nu am cercetat deschiderea dinspre interior.94 Plomba acesteia se caracterizează prin mortar gri-gălbui, conţinând o
cantitate redusă de var.
178
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
95 În ambrazura vestică s-a folosit mortar gri deschis, conţinând mai mult
var. Compoziţia tencuielii era asemănătoare. 96 Lăţimea parapetului era de 95 cm. 97 Lăţimea ferestrei era de 110 cm. Sub parapetul acesteia am descoperit
o plombă ulterioară. Aceasta avea aceeaşi lăţime ca şi fereastra şi se
încheia la 75-80 cm sub nivelul parapetului. S-a folosit un mortar gri,
fin, cu puţin var. Compoziţia acestuia corespunde cu cel al materialului
întrebuinţat la celelalte înzidiri ulterioare. 98 Lăţimea golului porţii trebuie să fi fost de cca. 120 cm; înălţimea sa
până la baza arcului: 180 cm, înălţimea maximă: 250 cm. Construcţia
cu fronton care încadra poarta avea lăţimea de 210 cm, înălţimea de
425 cm în total, respectiv de 255 cm până la baza frontonului. 99 La zidirea golului porţii s-a folosit mortar similar cu cel utilizat la
înzidirea ferestrelor medievale şi la amenajarea celor actuale: un
material gri-gălbui, cu relativ puţin var în compoziţie. În ceea ce
priveşte portalul, deşi nu am putut cerceta ambrazura acestuia, credem,
că avea o structură treptată.100 Înălţimile le-am măsurat de la nivelul planşeului de ciment actual din
navă. Din cauza stratului gros de tencuială cu ciment, a cărui
îndepărtare s-a dovedit foarte anevoioasă, nu am desfăcut decât
treimea superioară a nişei. Aceasta avea lăţimea de 130 cm, înălţimea
până la baza arcului: 210 cm, înălţimea maximă: 225 cm. Dimensiunile
cărămizilor arcului închiderii: 28,1 × ? × 6,5-6,9 cm.101 Pe de o parte din cauza tencuielii, iar pe de altă parte din cauza
apropierii băncilor, nu am desfăcut partea inferioară a nişelor.102 Nişa aflată la 100 cm spre răsărit de poarta de odinioară are lăţimea:
66 cm, înălţimea până la baza arcului: 135 cm, înălţimea maximă:
194 cm. Ultimele două nişe dinspre vest au lăţimea: 55-60 cm,
înălţimea până la baza arcului: 145 cm, înălţimea maximă: 180 cm,
adâncimea: 29-32 cm. Nişele semicirculare aflate la 90 cm de
ambrazura vestică a porţii de odinioară au lăţimea: 30 cm, înălţimea
până la baza arcului: 165 cm, înălţimea maximă: 180 cm. Nişele sunt
la 40-52 cm depărtare unele de altele. Acestea au fost înzidite cu
cărămizi fixate cu mortar fin, de culoare gri, conţinând o cantitate
redusă de var.103 Înălţimea nişelor: 190-200 cm, lăţimea: 70-75 cm, înălţimea până la
baza arcului: 125-130 cm, adâncimea: 30-35 cm, spaţiul dintre ele:
30-35 cm.104 La înzidirea nişelor s-a utilizat mortar gri deschis, cu puţin var în
componenţă.105 La zidirea bolţii şi a umerilor bolţii s-au folosit mortar gălbui, cu nisip,
fără var.106 Cuibul de grindă descoperit în dreapta ferestrei sud-vestice originale
aparţinea probabil de structura parapetului tribunei demolate.107 Pe latura nord-estică a arcului de triumf, remarcăm în partea superioară
o muchie teşită lată, probabil rezultatul unei intervenţii ulterioare.108 La această înălţime bolta originală s-a distanţat probabil deja cca. 42-
45 cm faţă de colţul sud-vestic. Am identificat urmele bolţii vechi şi în
colţul sud-estic. La înălţimea de 385 cm bolta se distanţase doar cu
28-30 faţă de colţul corului. Bolta originală era acoperită cu două
straturi de tencuială văruite.109 Lăţimea nişei: 40 cm, înălţimea: 40 cm, înălţimea până la baza arcului:
30 cm, cota parapetului: 90 cm de nivelul de călcare actual.110 La clădirea nişelor s-a utilizat mortar gri, fin, conţinând o cantitate
redusă de var. Lăţimea nişelor: 218 cm, înălţimea până la baza arcului:
180 cm, înălţimea maximă: 210 cm, diafragma: 40-45 cm.111 Mortarul plombei seamănă foarte mult cu materialul folosit în epoca
medievală.112 Lăţimea nişei de şedere: 60 cm, înălţimea până la baza arcului: 95 cm,
înălţimea maximă: 140 cm, lăţimea arcului: 40 cm. Bancheta nişei e la
25 cm faţă de nivelul planşeului.113 Înălţimea până la baza arcului: 105 cm. Nu putem exclude nici
existenţa de odinioară a unui ancadrament din piatră.114 Lăţimea ferestrelor: 60-62 cm, înălţimea până la baza arcului: 238 cm,
înălţimea maximă: 270 cm.
115 Ferestrele se situau la 75 cm distanţă una de cealaltă, parapetul
acestora era la 210 cm înălţime.116 Bolta pornea la cota de 443 cm.117 Straturile de tencuială au fost cercetate de restauratorul şi pictorul-
restaurator Pintér Attila.118 Suprafaţa sacristiei era de 540 × 330 cm, grosimea zidurilor fiind de
65 cm. KÖH Colecţia de Fotografii, cota: 59.193, MMT vol. XI, p.
295, il. 348.119 KÖH Colecţia de Fotografii, cota: 59.197.120 Lăţimea portalului: 183 cm, înălţimea până la nivelul impostelor: 220
cm, înălţimea arcului inferior: 260 cm, înălţimea arcului superior: 300
cm, lăţimea arcului inferior: 20 cm, lăţimea arcului superior: 30 cm. 121 Lăţimea nişei: 80 cm, înălţimea: 120 cm. Aceasta are închiderea în
segment de cerc turtit.122 Dimensiunile nişelor situate la 320 cm înălţime sunt următoarele:
lăţimea celor încheiate în arc frânt – 18 cm, înălţimea – 53 cm; lăţimea
nişelor dinspre interior – 18 cm, respectiv 28 cm în partea superioară,
înălţimea – 75 cm. Ferestrele oarbe bipartite au câte 10 cm lăţime şi
20 cm înălţime. Înălţimea soclului colonetelor dintre nişe este de 5
cm. Înălţimea soclului coloanelor angajate dinspre nişa centrală este de
30 cm, nişele dinspre interior câştigând în lăţime deasupra soclurilor
respective.123 Dimensiunile uşii sunt calculate de la nivelul planşeului turnului, aşezat
cu 38 cm deasupra nivelului podelei din tribună. Lăţimea uşii: 112 cm,
înălţimea până la baza arcului: 170 cm, înălţimea maximă: 190 cm,
lăţimea arcului închiderii: 16 cm.124 Lăţimea uşii încheiate în segment de cerc era de 135 cm, baza arcului
acesteia era la 117 cm faţă de deschiderea mai nouă, înălţimea maximă
a acesteia fiind de 130 cm. Iniţial, uşa avea probabil cca. 170 cm
înălţime.125 Înălţimea bolţii faţă de nivelul de călcare de la parterul turnului era de
460 cm, pornirea bolţii fiind cu cca. 40-45 cm sub planşeul actual.
Tencuiala este fină, de culoare gri, cu mult var în compoziţie.126 Golul ferestrelor are 75 cm înălţime, 20 cm lăţime. Ambrazura dinspre
interior, încheiată în segment de cerc turtit, are 75 cm lăţime, 75 cm
înălţime până la baza arcului, înălţimea maximă fiind de 85 cm.127 Lăţimea interioară a turnului este de 215-218 cm. La nivelul al treilea
(la exact 868 cm înălţime) zidurile se subţiază, astfel că dimensiunea
spaţiului interior creşte cu câte 15 cm. Deschiderea în arc frânt a
ferestrei are 30 cm lăţime, înălţimea până la baza arcului este de 90
cm, înălţimea totală fiind de 110 cm. („Arcul” frânt al ferestrei s-a
realizat prin două cărămizi aşezate oblic, îmbinate în unghi.) Lăţimea
ambrazurii dinspre interior este de 100 cm, înălţimea acesteia până la
baza arcului fiind de 97 cm, iar înălţimea maximă de 142 cm. În
repertoriul monumentelor se afirmă greşit că aceste ferestre ar fi fost
transformate ulterior, vezi MMT vol XI, p. 295.128 S-ar putea să existe o plombă similară şi pe peretele nordic, dar pe care
nu am putut-o observa, eventual, din lipsa unei iluminări adecvate.129 Nu am extins cercetările şi la ultimul nivel al turnului, deoarece
considerăm că acesta este o construcţie unitară, bine datată.130 Cabello, Juan, A zajtai rk. templom műemléki kutatása. Tudományos
dokumentáció, Budapest, 2010, KÖH Colecţia de Relevee, cota:
42006, desenele 1 şi 4.131 Grosimea fundaţiei era de 105 cm, iar cea a zidului suprastructurii de
70 cm.132 Din cauza stratului gros de tencuială cu ciment care acoperă peretele
am renunţat la cercetarea mai detaliată a bolţii de odinioară. Din
aceeaşi cauză nu am căutat pe faţadă nici urmele uşii sacristiei.133 În vederea cercetării nivelurilor am trasat o secţiune de 540 x 150 cm
în faţa frontului sudic, la 510 cm de capătul răsăritean al navei.
Adâncimea maximă a secţiunii a fost de 90-100 cm. Sub stratul de
humus gros de 10-15 cm, în capătul sudic al secţiunii urma deja stratul
mormintelor. Lângă zid s-a amenajat un strat de pietriş de 70 cm
lăţime şi 80 adâncime fiind urmat spre sud, pe cca. 400 cm lungime,
de un strat gri-maroniu de 30 cm adâncime, sub humus, urmat apoi
179
CERCETAREA A DOUĂ BISERICI DIN CÂMPIA TISEI (MICROREGIUNEA ERDŐHÁT), CTITORITE DE NEAMUL GUTKELED
până la subsolul gălbui, lutos de un strat de pământ brun, de 40-50
cm grosime. Am stabilit că nivelul de călcare medieval era la 20-30 cm
adâncime faţă de cel actual şi avea o pantă uniformă, care scădea
dinspre zid spre sud. 134 Veduta reprezentând biserica ruinată a fost publicată pentru prima oară
de către Tombor 1968b, pp. 95-97. Proiectul şi veduta întocmită de
Bittheuser s-a publicat în MMT vol. XI, p. 294, il. 346. (Originalele
vedutei şi ale proiectul se află în posesia parohiei din Zajta.) Josef
Bittheuser, originar din Würzburg, a slujit ca maestru constructor pe
domeniul conţilor Károlyi. Vezi: B. Nagy 1970, pp. 193, 197, 198,
281; Erdei 2009.135 Suprafaţa navei este de 9,5 × 6,8 m, cea corului de 5 × 5 m. Zidul are
85-90 cm grosime.136 În cursul cercetării am descoperit doar cele patru nişe dinspre
marginile exterioare ale frontonului.137 La parterul tunului era astfel iniţial un spaţiu acoperit cu o boltă de
460 cm înălţime. Turnul cu suprafaţa de 210 × 200 cm prezintă ziduri
groase de 90 cm, respectiv de 65 cm de la nivelul al doilea.138 Valter 2004, p. 103.139 Nişe cu banchetă amenajate în pereţii navei întâlnim, printre altele, în
bisericile din Kallósd (Ungaria), Selo (Slovenia) şi Domanjševci
(Slovenia) etc. Vezi Valter 2004, pp. 102-103. 140 Atât pornirea de ogivă demolată, cât şi cuibul de grindă înzidit de
lângă fereastra sud-vestică, respectiv cuibul descoperit pe latura vestică
a peretelui nordic par a fi în legătură cu parapetul tribunei şi cu accesul
interior spre tribună.141 Nişa a dispărut probabil în cursul intervenţiilor ulterioare.142 Fresca a fost descoperită de pictorul-restaurator Pintér Attila.143 După cum am menţionat şi mai devreme, în cursul cercetărilor de
parament nu am îndepărtat toate straturile exterioare de tencuială. În
faza respectivă a investigaţiilor nici nu am considerat necesar lucru.144 Înălţimea deschiderii de odinioară era de 150 cm, pragul acesteia fiind
la 140 cm înălţime faţă de nivelul tribunei actuale.145 Ne referim în primul rând la zidirea îngrijită a bazei şi a arcului
închiderii nişei.146 MMT vol. XI, p. 294.147 Zajta, parohia romano-catolică, Historia Domus: „În 1671 a fost
devastată împreună cu Rozsály de către comandantul Carlo Stassoldo
(Szirmay Szathmár várm. leírása, p. 303).” [Titlul exact al volumului:
Szathmár vármegye fekvése, történetei, és polgári esmérete.] 148 Zajta, parohia romano-catolică, Historia Domus: „care au sosit din
Ardud şi din alte sate şvăbeşti.”149 Zajta, parohia romano-catolică: „Invenimus ecclesiam desertam […]
ubi ante possessio magna fuisse fertur, modo autem totum turrim in
silvas obit” – citat în: MMT vol. XI, p. 294.150 MMT vol. XI, p. 295.151 S-a renunţat la demolarea contraforturilor, la construcţia turnului
baroc şi a unei sacristii mari. Nu au fost amenajate nici cele trei ferestre
decorate cu sprâncene arcuite, cu pervazuri şi panouri ornamentale,
care au fost proiectate pe faţada sudică. Clădirea a dobândit în schimb
ferestre mult mai simple. În cursul reconstrucţiei s-a demolat pinionul
dintre navă şi cor, de deasupra arcului triumfal. Pinionul răsăritean, în
schimb, s-a păstrat. Nu s-a construit nici tribuna cu parapetul arcuit,
aparent prea mare pentru această biserică, chiar şi în stadiu de proiect.
Nici fereastra proiectată în capătul vestic al faţadei nordice nu s-a
amenajat până la urmă. 152 Henszlmann 1864, pp. 125-157; Lux 1940, pp. 234-238, 242-245;
Kováts 1942, vol. I, p. 141; Koroknay 1960, pp. 98-128.153 Kozák K. 1965a, pp. 223-257; Kozák K. 1965b, pp. 133-156;
Kozák K. 1966, pp. 111-133.154 Marosi 1975, p. 15.155 Szatmáriné 2000, p. 9. (Studiul introductiv al lui Németh Péter).156 Detalii referitoare la problematica datării vezi în Cabello–Lukács
1981, pp. 133-135; Cabello 2004, pp. 82-83; Henszlmann Imre a
plasat construcţia bisericii în secolul al XV-lea. Vezi Henszlmann
1864, p. 267.157 Vezi conscripţiile papale: Mon. Vat. vol. I/1, pp. 107, 121, 135.158 Biserica medievală din Atea s-a construit, în opinia noastră,
aproximativ în aceeaşi perioadă ca şi cea din Zajta. Lăcaşul actual
din Atea se caracterizează prin absidă poligonală şi turn vestic. Se
poate însă stabili, chiar şi fără cercetări mai aprofundate, că absida
originală era dreptunghiulară şi că turnul fusese alipit faţadei
apusene doar ulterior. În peretele sudic al corului a fost amenajată
o nişă de şedere patronală semicirculară, bipartită, susţinută de
console. În peretele nordic al corului se mai vede uşa înzidită
a sacristiei.