Walter Scott

MMireasa dinireasa din LammermoorLammermoor

Traducerea deAnda Teodoreanu

57

Mireasa din LammermoorEDITURA EMINESCU

1972

3

Walter Scott

Cuprins

4

Mireasa din Lammermoor

Capitolul I

„S sco i o pîine din b i uit şi c lf tată ţ ă ţ ă ăSau din tr sn ile venite unora în zboră ăAsta e bun meserie, – adev rat,ă ăPentru un vrednic cerşetor.”

(Cîntec din str buni)ă 1

Pu ini au avut cunoştin de aceste istorisiri la vremeaţ ţă cînd le aşterneam pe hîrtie şi pe semne c soarta lor e să ă r mîn neştiute, neavînd nici eu dorin a s le încredin eză ă ţ ă ţ tiparni ei cît voi tr i. Şi chiar de s-ar întîmpla una ca asta,ţ ă nu cat la cinstea de a fi însemnat în ochii tuturor, adică digito monstrarier2. M rturisesc îns c , dac mi-aşă ă ă ă îng dui asemenea visuri deşarte, mai tare mi-ar pl cea să ă ă r mîn ascuns în spatele perdelei, precum iscusitulă mînuitor al lui Punch şi al soa ei sale Joan, bucurîndu-mţ ă doar de uimirea şi presupunerile iscoditoare ale privitorilor. Poate numai aşa aş putea auzi cum mîzg lelile lui Peter Pattieson cel neştiut de nimeni sîntă pre uite de cei în elep i şi îndrţ ţ ţ ăgite de cei cu sim ire,ţ fermecîndu-i pe tineri şi atr gîndu-i pîn şi pe cei mai înă ă vîrst , în vreme ce criticii s-ar trudi s le urmeze izvorulă ă doar-doar or ajunge la cine ştie ce c rtuă rar de seam , iară felurimi de grupuri şi grupule e de prin saloane şi-arţ umple golurile conversa iei tot întrebînd cum şi cine şiţ cînd a putut scorni asemenea istorii. Nu cred îns c -miă ă va fi dat o atît de mare bucurie cît tr iesc, iar maiă ă departe decît atît, z u c nu îng dui deşert ciunii mele s-ă ă ă ăo ia razna.

Prea m-am deprins cu tabieturile şi prea nu-s lustruit într-ale lumii ca s rîvnesc, ori s intesc spre m ririle deă ă ţ ă care se bucur azi confra ii mei întru ale scrisului. S vă ţ ă ă

1 Traducerea versurilor: Andrei Bantaş.2 Ar tat cu degetul (lat.).ă

5

Walter Scott

spun drept, chiar dac pre de-o iarn aş fi socotit vrednică ţ ă s m preumblu „prin so ietatea din capital ” ca un ă ă ţ ă „lion” pre uirea mea fa de subsemnatul n-ar creşte niciţ ţă atîtica. N-aş putea s sar în picioare, s m r sucesc caă ă ă ă un titirez s -mi ar t gra iile, coama sc rm nat , coadaă ă ţ ă ă ă piept nat , „r cnind pas mite ca o privighetoare” şiă ă ă ă aşezîndu-m la loc ca o vit binecrescut scoas la tîrg şiă ă ă ă toate astea pentru o biat ceaşc de cafea şi o feliu deă ă ţă pîine cu unt, sub ire cît s te ui i prin ea.ţ ă ţ

Nu m v d picîndu-mi bine la stomac lipicioasele linguă ă -şiri cu care cucoana îşi r sfa de obicei monştrii sacri înă ţă astfel de ocazii aşa cum îşi îndoap papagalii cuă zaharicale ca s fac frumos la musafiri. Nu, nu sînt cîtuşiă ă de pu in ispitit „s -mi dau drumul” pentru aceste semneţ ă de m rire, ci, mai degrab , voi s r mîn asemenea luiă ă ă ă Samson – dac asta-mi este de ales – toat via aă ă ţ m cinînd la moar ca să ă ă-mi cîştig pîinea decît s mă ă zbengui în fa a domnilor şi cucoanelor filistine. Nu c aşţ ă avea ceva – adev rat sau preă f cut – împotrivaă aristocra ilor acelor locuri. Doar c ei îşi au locul lor ţ ă şi eu pe al meu, şi cum spune povestea cu măciuca şi cu carul cu oale, nu se poate s ne încontr m f r ca eu s am deă ă ă ă ă tras ponoasele oricum ai lua-o.

Poate îns paginile pe care le scriu acum s aib vreoă ă ă alt soart . Acestea pot fi deschise şi l sate de o parteă ă ă dup bun voia fiec ruia; oamenii de seam îşi potă ă ă ă petrece vremea r sfoindu-le f r a trezi speran eă ă ă ţ zadarnice sau aruncîndu-le în scîrb mare, f r ca nimeniă ă ă s ştie şi s sufere. Şi Doamne, ce rar se întîmpl ca ceiă ă ă pomeni i mai sus s cear sfatul celor ce au lucrat spreţ ă ă desf tarea lor f r a face ori una ori alta!ă ă ă

Cu blînde e-n suflet şi în eleapt sim ire, asemeni luiţ ţ ă ţ Ovidiu care o spune într-un vers ca s şi-o ia înapoi înă cel lalt, pot deci s adresez aceste file de manuscris:ă ă

„Parve, nec invideo, sine mc, liber, ibis in urbem”3.

3 Nu te invidiez cîtuşi de pu in, carte, c vei merge f r mine spreţ ă ă ă

6

Mireasa din LammermoorDeparte de mine e şi regretul ilustrului surghiunit care

nu-şi putea întov r şi volumul în c l toria sa spre cetateaă ă ă ă literelor, a desf t rilor şi luxului. Chiar dac n-ar fi şi alteă ă ă sute de exemple, soarta bietului meu prieten şi tovar şă de şcoal Dick Tinto, mi-ar ajunge drept pild c nu eă ă ă bine s cau i fericirea în m ririle ce-l întov r şescă ţ ă ă ă întotdeauna pe slujitorul credincios artelor frumoase.

De cum s-a f cut artist, Dick Tinto a şi descoperit c seă ă trage din vechiul neam Tinto, din Lanarkshire şi de atunci, cînd îşi aducea aminte, l sa s se în eleag c întrucîtvaă ă ţ ă ă şi-a necinstit nobilul s u sînge, servindu-se de penel caă să-şi cîştige pîinea. Dac îns Dick nu se înşela în ce priă ă -veşte aleasa-i obîrşie, pesemne c str moşii s i trebuieă ă ă să-şi fi feştelit r u blazonul, dac preacinstitul s u p rinteă ă ă ă se îndeletnicea cu necesarul şi, nu m îndoiesc,ă respectabilul, dar vai, prea pu in distinsul meşteşug deţ simplu croitor în satul Langdirdum din apus. Sub umilul s u acoperiş v zu Richard lumina zilei, şi tot umiluluiă ă meşteşug al p rintelui s u îi fu sortit, din fraged pruncie,ă ă ă în ciuda înclin rilor sale. Dar b trînul Tinto avea s seă ă ă c iasc amar pentru încercarea de a abate geniulă ă timpuriu ai feciorului s u de pe f gaşul pe care i-l croiseă ă soarta, f cînd întocmai ca acel şcolar care a astupat cuă degetul cepul unui butoi cu ap , iar şuvoiul n b d ios laă ă ă ă st vilire a îşnit prin mii de cr p turi neştiute pîn atunci,ă ţ ă ă ă udîndu-l leoarc drept r să ă plat . Tocmai aşa a p it-o şiă ăţ Tinto cel b trîn cînd ciracul în care-şi pusese toateă n dejdile nu numai c a ispr vit toat creta f cînd schi eă ă ă ă ă ţ pe scîndura, de croit, ba chiar s-a apucat s mîzg lească ă ă tot soiul de caricaturi ale clien ilor celor mai de soi pînţ ă ce aceştia au început s ,ă mîrîie c le e de ajuns foarfecaă tat lui care le poceşte trupurile ca s nu mai aib nevoieă ă ă şi de creionul fiului spre a le smîng li chiă purile. Şi aşa muşteriii se r reau şi ponegririle se îndeseau pîn ceă ă b trînul croitor, plecîndu-se în fa a sor ii şi a rugă ţ ţ ăciunilor

oraş (lat.).

7

Walter Scott

fiului, îi îng dui s mearg s -şi caute norocul acolo undeă ă ă ă îl tr gea a a.ă ţ

Pe vremea aceea tr ia în satul Langdirdum un r t citoră ă ă mînuitor al pensulei ce-şi vedea de meserie sub jove frigi-do4, spre încîntarea încilor din sat şi mai ales a lui Dickţ Tinto. În anii de care v spun eu nu se auzise înc , printreă ă alte nevrednice înnoiri, de acea neluminat m sură ă ă economicoas , prin care chipurile şi pozele sînt înlocuiteă cu litere şi cuvinte, închizînd astfel un rodnic şi nu prea greu f gaş de instruc iune şi îndemn la prop şirea celoră ţ ă ce se îndeletnicesc cu artele frumoase. Nu se pomenea atunci s scrii pe uşa unei crîşme secile cuvinte „Laă b trîna co ofan ” ori „La capul sarazinului” în loc să ţ ă ă zugr veşti podoaba mîndr a guralivei zbur toare sauă ă ă fioroasa încrîncenare de sub turbanul temutului sultan.

Acele timpuri mai vechi şi mai simple se gîndeau la nevoile tuturor rangurilor şi înf işau imaginea veselieiăţ aşa încît s priceap oricine, judecînd pe bun dreptateă ă ă c şi un om care nu ştie s silabiseasc boab , ştie să ă ă ă ă guste o halb de bere bun la fel de destoinic ca şi veciniiă ă s i mai înv a i, ba poate mai abitir ca însuşi preotul.ă ăţ ţ C l uzi i de acest luminat gînd, birtaşii to i îşi atîrnauă ă ţ ţ emblemele meseriei la uş , iar zugravii de firme dac n-oă ă duceau ca-n sînul lui Avram, nici nu mureau de foame.

Şi cum cred c v-am dat de în eles, Dick Tinto se b gă ţ ă ă ucenic la un vrednic meşter al acestei arte în dec dere şi,ă cum se întîmpl adesea cu cei la care darul e picat cu hîră -zobul din cer, se apuc s picteze f r s aib habar deă ă ă ă ă ă desen.

Talentul s u de observare a naturii îl f cu repede s -şiă ă ă îndrepte greşelile şi s -şi desfac aripile mult mai largă ă decît înv torul s u. Str lucea mai ales la pictatul cailor,ăţă ă ă o firm foarte r spîndit şi tare pl cut prin sateleă ă ă ă ă sco iene; dac cercet m cu aten ie drumul s u de artistţ ă ă ţ ă vedem cum treptat s-a înv at s mai scurteze spetele şiăţ ă

4 Sub cerul liber (lat.).

8

Mireasa din Lammermoors lungeasc picioarele acestor nobile dobitoace pîn ceă ă ă au început s semene din ce în ce mai pu in a crocodili şiă ţ din ce în ce mai mult a mîr oage. Ponegreala, care se ineţ ţ scai de cei ce merg cu paşi mari pe drumul faimei, scornise chiar c o dat Dick ar fi pictat un cal cu cinciă ă picioare în loc de patru. Aş putea spune avoc eşte, întruăţ ap rarea lui, c meşă ă teşugul s u artisticesc îng duie totă ă soiul de îmbin ri şi n scociri nemaiauzite, mergînd chiară ă pîn la ad ugirea unui m dular supranumerar subiectuluiă ă ă inspira iei sale. Dar cauza unui prieten mort e sfînt şi nuţ ă voi a o sus ine doar de ochii lumii. Am admirat eu însumiţ firma despre care era vorba şi care se mai b l ng ne şiă ă ă acum ml die în b taia vîntului în satul Langdirdum fiindă ă gata s jur c ceea ce a fost uşuratic sau cu gînd deă ă def imare luat drept al cincilea picior al calului nu e deă fapt decît coada patrupedului care în conjunctur cuă postura în care acesta este zugr vit produce un efectă sugerat şi redat cu mare, iscusit şi îndr znea art .ă ă ţă ă

Mîr oaga fiind pro pit pe picioarele dind r t, coada,ţ ţă ă ă ă lung pîn la p mînt, pare s formeze un ă ă ă ă point d'appui5

f cînd ca trupul s se sprijine ca pe nişte pirostrii f r deă ă ă ă care ar fi greu de crezut c bidiviul s-ar putea ine s nuă ţ ă cad pe spate, aşa îi sînt aşezate picioarele.ă

Îndr znea a pictur a c zut din fericire pe mîinile unuiaă ţ ă ă care a ştiut cu adev rat s o pre uiasc : acum, cînd Dick,ă ă ţ ă cunosc tor mai abil al tainelor meşteşugului, a început să ă se îndoiasc de pre ul unei atari abateri de la regulileă ţ stabilite ale artei şi s-a prins s -l zugr veasc pe birtaş înă ă ă schimbul operei sale din june e, st pînul crîşmei a respinsţ ă generoasa ofert deoarece b gase de seam c atunciă ă ă ă cînd nici berea sa nu reuşea s -i îmboldeasc pe muşterii,ă ă o singur ochire asupra firmei era îndeajuns s -i bineă ă dispun .ă

Nefiind elul meu s urmez pas cu pas drumul lui Dickţ ă Tinto în via , n-am s v mai spun pe îndelete cum şi-aţă ă ă

5 Punct de sprijin (fr.).

9

Walter Scott

sporit m iestria penelului şi şi-a temperat, cu rigorileă artei, neastîmp rul unei imagina ii înfierbîntate. Cea a i s-ă ţ ţa luat de pe ochi v zînd schi ele unui contemporan,ă ţ Teniers al Sco iei, aşa cum a fost pe bun dreptateţ ă denumit Wilkie. Drept care a aruncat penelul, a luat în mîn cretele coloă rate şi cu sudori de sînge, cu nelinişte şi rîvn a apucat-o pe calea înv torului s u cu şi mai buniă ăţă ă sor i de izbînd .ţ ă

Totuşi, primii sîmburi de lumin ai geniului s u (ca şiă ă versule ele lui Pope de pe vremea cînd era în scutece,ţ dac ar mai putea fi g site) vor r mîne de neuitat pentruă ă ă tovar şii de tinere e ai lui Dick. Se mai p streaz înc oă ţ ă ă ă stacan şi un gr tar pictate deasupra unei cîrciumi înă ă Back-wyndul din Gandercleugh – dar nu, mai bine mă opresc fiindc altfel o in tot aşa pîn mîine.ă ţ ă

Zb tîndu-se în lipsuri şi nevoi asemeni confra ilor s i,ă ţ ă Dick Tinto a fost şi el silit s stoarc de la deşert ciuneaă ă ă omeneasc acea dare pe care n-a putut-o încropi de laă gustul ales şi l rgimea sufletului lor – cu alte cuvinte, aă pictat şi el portrete. Ei, şi în timp ce Dick spinteca v zduhul avînă tîndu-se spre culmile artei, c tînd cu dispreă ţ la orice fapt ce i-ar fi amintit de prima lui îndeletnicire, ne-am întîlnit amîndoi dup lung vreme în satulă ă Gandercleugh, eu tot cu slujba ce-o am şi acum, iar el sco înd copii dup chipul omului la pre de o lir de cap.ţ ă ţ ă Pre ul era mic ce-i drept, dar în dîrdora afacerii îi era preaţ de ajuns lui Dick cel chibzuit, aşa c acesta avea o odaieă frumuşic la hanul Wallace, îşi f cea mendrele luîndă ă lumea în rîs, ba chiar şi pe hangiu şi vie uia în cinste şiţ respect cu servitoarea, gr jă darul şi b iatul care servea laă cîrcium .ă

Traiul ca-n sînul lui Avraam nu inu îns o veşnicie.ţ ă Dup ce preacinstitul senior al Ganderdeugh-ului cu soa aă ţ şi trei fiice, preotul, binecuvîntatul meu patron Jedediah Cleishbotham şi vreo duzin bun de r zeşi şi fermieri seă ă ă v zur d rui i nemuririi de penelul ă ă ă ţ lui Tinto, muşteriii în-

10

Mireasa din Lammermoorcepuser s se r reasc şi era mai mare chinul s smulgiă ă ă ă ă o coroan sau chiar o jum tate de coroan din mîinileă ă ă amarnic de zgîrcite ale ranilor pe care fudulia îi mînaţă spre atelierul lui Dick.

Cu toate acestea, deşi nori negri învolburau zarea, fur-tuna mai z bovi o bucat de vreme.ă ă

Cinstitul hangiu dusese cas bun cu chiriaşul s u atîtaă ă ă vreme cît acesta se dovedise bun platnic, iar un portret al domniei-sale înconjurat de so ie şi de prunci, în manieraţ lui Rubens, ivit peste noapte în salonul de oaspe i, ar taţ ă c Dick se pricepuse s fac tîrg cu arta sa pentru celeă ă ă necesare traiului.

Nimic nu e îns mai vînturat decît banul cîştigat înă acest chip. Treptat, Dick deveni cutea pe care hangiul îşi ascu ea spiritul, iar bietul om nici nu se ap ra, nici nu-iţ ă inea piept; şevaletul îi fu apoi azvîrlit în pod, într-oţ

chichinea în care de abia putea s stea în picioare; înţă ă sfîrşit, artistul nostru abia dac mai îndr znea s apar laă ă ă ă întrunirile noastre s pt mînale, el care fusese sufletul lor.ă ă Pe scurt, prietenii lui Dick Tinto începur s se team caă ă ă acesta s nu fi dat în p catul acelei jig nii numit leneşă ă ă ă care, dup ce a mînă cat şi ultima frunzuli de pe copaculţă în care st , pic jos şi moare de foame. Ba eu chiar amă ă îndr znit s i-o spun lui Dick, mai pe ocolite ce-i drept,ă ă sf tuindu-l s -şi mute calaă ă balîcul nepre uitului s u dar peţ ă vreun alt meleag, l sînd balt inutul pe care am puteaă ă ţ spune c -l cr n nise pîn la ultimul oscior.ă ă ţă ă

— Exist doar o piedic în calea plec rii mele, spuseă ă ă prietenul meu, strîngîndu-mi demn mîna.

— Cumva o not de plat cuvenit proprietarului? r să ă ă ă -punsei eu cu sim ire pornit din inim , dac e aşa, dacţ ă ă ă ă modesta mea pung î i poate fi de vreun folos…ă ţ

— Nu, pe sfîntul Joshua! strig generosul tîn r, nu îngă ă ă-dui ca un prieten al meu s aib de suferit de pe urmaă ă ghinioanelor mele. Exist o cale de a-mi recîştigaă libertatea, c ci la urma urmelor po i s te tîr şti şi prină ţ ă ă haznale, numai s scapi de temni .ă ţă

11

Walter Scott

S v spun drept, n-am prea priceput ce voia s spună ă ă ă prietenul meu. Muza picturii p rea a-l fi p r sit, iar cîtă ă ă despre alte zei e pe care s le cheme în ajutor la n pastţ ă ă ă nu ştiam s -i fi stat în putin . Ne-am desp r it deci f ră ţă ă ţ ă ă alte vorbe şi nu l-am mai v zut vreo trei zile, dup careă ă m-a chemat s ne cinstim din ă foy6-ul cu care proprietarul se preg tea s -l osp teze înainte de a pleca la Edinburgh.ă ă ă

Pe Dick l-am aflat vesel nevoie mare, fluierînd în vreme ce-şi încheia sacul de drum în care îşi vîrîse vopselele, pensulele, paletele şi c maşa curat . Se vedea de la oă ă poşt c se desparte fr eşte de proprietarul s u, după ă ăţ ă ă friptura rece aşezat în camera de jos în tov r şia a două ă ă ă c ni cu bere neagr straşnic ; aşa c nu-i de mirare c l-ă ă ă ă ăam iscodit s aflu cum o scosese prietenul Dick aşa, dintr-ăo dat , la liă man. Doar nu era s -l b nui a fi f cut un pactă ă ă cu diavolul, iar prin ce mijloace p mîntene reuşise s seă ă descurce atît de frumuşel îmi era peste putin s mţă ă ă dumiresc.

El b g de seam curiozitatea mea şi îmi lu mîna.ă ă ă ă— Prietene, zise el, greu îmi vine a- i m rturisi pîn şiţ ă ă

ie cît de jos m-am coborît, de nevoie, crede-m , doarţ ă pentru a putea s m retrag cu fruntea sus dină ă Gandercleugh. Dar la ce bun aş încerca s m ascundă ă cînd fapta îns şi sare în ochi prin iscusin a cu care a fostă ţ s vîrşit . Tot satul, toat parohia, toat lumea vaă ă ă ă descoperi în curînd unde l-a împins s r cia pe Richardă ă Tinto.

Atunci m str fulger un gînd – b gasem de seam că ă ă ă ă ă în acea diminea de neuitat, proprietarul purta o perecheţă de n dragi noi-nou i din diftin în locul celor de stof .ă ţ ă ă

— Cum, va s zic , Dick, ai binevoit s te întorci la meşă ă ă -teşugul p rintesc, la arta împuns turilor cu acul? f cui euă ă ă cu ar t torul şi degetul gros împreunate o mişcareă ă repede de la şoldul drept la um rul stîng.ă

El respinse aceast nefericit presupunere cu oă ă

6 Fel de mîncare sco ian.ţ

12

Mireasa din Lammermoorstrîmbătur şi un ha! dispre uitor şi, conducîndu-m înă ţ ă alt cameă r , îmi ar ta proptit de perete capul viteazuluiă ă William Wallace, posomorît ca atunci cînd c l ul i-lă ă desp r ise de trup din porunca tr d torului Edward.ă ţ ă ă

Zugr veala, c ci asta era, se l f ia pe nişte scînduriă ă ă ă groase în loc de pînz , iar în vîrf avea înfipte cuie pentru aă atîrna cinstitul chip pe un stîlp în loc de firm .ă

— Aici, spuse prietenul meu, se afl faima Sco iei şiă ţ ruşinea mea – dar ce zic a mea – a acelora care în loc să încurajeze arta a se men ine în sferele ce i se cuvin, oţ scoboar la aceste netrebnice şi nevredniceă compromisuri!

Pe cît am putut m-am str duit s domolesc zburliteleă ă sentimente ale mult încercatului, nedrept itului şi indigăţ -natului meu amic. I-am reamintit c nu e bine s fac preă ă ă -cum cerbul din poveste, dispre uind tocmai înzestrareaţ care l-a scos de la greu, numai fiindc harul s u deă ă peisagist sau portretist se dovedise a nu-i mai fi de nici un folos. Mai cu seam îns am l udat execu ia, precumă ă ă ţ şi concep ia picturii sale, spunîndu-i mereu c , departe deţ ă a se sim i umilit la gîndul c o dovad atît de str lucit aţ ă ă ă ă talentului s u avea sa zîmbeasc privirii tuturor, ar trebuiă ă mai degrab s se firitiseasc pe sine însuşi pentruă ă ă augmenta iunea faimei sale, la care aceasta expozi ie înţ ţ public nu va întîrzia s contribuie.ă

— Drept gr ieşti prietene, drept gr ieşti, r spunseă ă ă bietul Dick cu ochiul sc p rînd de înfierbîntare. De ce să ă ă m feă resc de titlul de… de… (şov i c utînd un cuvîntă ă ales)… de artist în aer liber? Hogarth însuşi s-a zugr vită pe sine în acest chip într-una din gravurile sale, Domenichino sau altul din vremuri de demult, Moreland în vremea noastr şi-au exercitat talentele tot aşa. Şi de ccă am l sa doar celor boga i şi suspuşi desf tarea pe careă ţ ă expozi ia operelor arţ tisticeşti e chemat s o inspireă ă tuturor de-a valma? Statuile sînt aşezate în aer liber, de ce ar fi dar Pictura mai nă ăzuroas în a-şi ar ta farmeceleă ă decît sora ei Sculptura? Şi totuşi, drag prietene, trebuieă

13

Walter Scott

s ne desp r im neîntîrziat; tîmplarul va veni de îndat să ă ţ ă ă aşeze… … pictura şi pe cinstea mea, cu toat filozofiaăă ă mea şi başca îmb rb t rile tale, parc tot aş p r siă ă ă ă ă ă Gandercleugh înainte de începerea acestei opera iuni.ţ

Dup ce ne-am înfruptat din osp ul de r mas bun preă ăţ ă -g tit de inimosul nostru hangiu, i-am întov r şit o bucată ă ă ă de vreme pe Dick pe drumul ce ducea la Edinburgh. La vreo mil de sat ne-am desp r it, auzind în dep rtare uraă ă ţ ă -lele b ie andrilor care aclamau urcarea pe stîlp a noiiă ţ firme la „Capul lui Wallace”. Dick Tinto îşi potrivi pasul mai repejor s nu mai aud , într-atît de pu in îl împ caseă ă ţ ă proaspăta-i practic şi noua-i filozofie cu gîndul c a ajunsă ă zugrav de firme.

În Edinburgh darurile lui Dick nu întîrziar a fi descoă -perite şi pre uite, fu invitat la mas şi ascult vorbe aleseţ ă ă din gura unor onora i critici ai artelor frumoase. Domniiţ aceştia se dovedir îns mult mai darnici cu vorbele decîtă ă cu paralele pe cînd lui Dick i-ar fi fost mai de trebuinţă altminterea. Plec deci la Londra, pia a cea mare aă ţ talentului, unde, ca mai în toate pie ele, sînt mai multeţ m rfuri scoase la vînzare decît cump r tori serioşi.ă ă ă

Dick, crezînd cu str şnicie în harurile cu care fusese dă ă-ruit pentru aceast profesiune şi a c rui fire închipuit şiă ă ă cam încrez toare nu-l l sa s se îndoiasc nici m car oă ă ă ă ă clip de izbînda sa, se arunc drept în viitoarea celor careă ă se înghesuiau şi se înghionteau care mai de care s seă salte şi s se cocoa e mai sus. D du din coate, mai încasă ţ ă ă şi el de la al ii şi în cele din urm datorit iste imii izbutiţ ă ă ţ s se fac oarecum cunoscut, pict pentru un concurs laă ă ă epitropie, îşi v zu şi tablourile la expozi ie la Somersetă ţ House şi-i înjur amarnic pe cei din comitet. S rmanul deă ă el, era îns sortit s piard terenul ap rat cu atîta vitejie.ă ă ă ă În artele frumoase nu prea sînt al i sor i decît izbînda f rţ ţ ă ă greş sau înfrîngerea deplin ; zelul şi h rnicia lui Dick nu i-ă ăo putur agonisi pe prima, aşa c asupra capului s u seă ă ă ab tur necazurile ce o înso esc negreşit pe cea de aă ă ţ

14

Mireasa din Lammermoordoua. Cîtva timp îl luar sub obl duirea lor vreo doi dină ă cei ce se mîndresc cu ciud enia şi extravagan a lor,ăţ ţ încontrîndu-se cu toat lumea în chesă tiuni de gust şi critic . Şi ei îns se plictisir de la o vreme de bietul Tintoă ă ă şi-l zvîrlir de lîng ei ca pe un gunoi, cu tot atîta judecată ă ă cît a unui copil r zgîiat care-şi arunc jucă ă ăriile cînd se satur de ele. S r cia îşi întinse gheara-i neagă ă ă r asupraă lui şi-l tîrî la groap înainte de vreme, moartea sc pîndu-lă ă de mizera-i locuin din Swallow Street unde şedeaţă în untru prigonit de propriet reasa nepl tit şi afară ă ă ă ă pîndit de port rei. Într-un col işor din gazeta ă ţ Morning Post a ap rut şi vestea mor ii sale, ad ugîndu-se cuă ţ ă generozitate c d dea semnele unui geniu remarcabilă ă deşi stilul era oarecum necopt, şi c Mr. Varnish,ă cunoscutul negustor de gravuri mai avea înc în pr v lieă ă ă vreo cîteva desene şi picturi ale domnului Richard Tinto, iar c nobilii şi cei de vi bun care doresc s -şiă ţă ă ă completeze colec iile de art moderţ ă n sînt ruga i să ţ ă treac pe acolo neîntîrziat. Aşa se sfîrşi Dick Tinto,ă s rman dovad a unui adev r de net g duit, anume că ă ă ă ă ă ă în art omul de mijloc nu are ce c uta şi c cel ce nu seă ă ă simte în stare s urce scara pîn în vîrf, ar face mai bineă ă s nu pun piciorul nici m car pe prima treapt .ă ă ă ă

Amintirea lui Tinto mi-e drag , din multele convorbiri ceă le-am purtat împreun , cele mai multe legate de sarcinaă ce mi-am luat acum. El se ar ta încîntat de felul cumă merg lucrurile şi visa la o edi ie împodobit şi ilustrat cuţ ă ă ini iale, viniete şi ţ culs de lampe, toate zugr vite de mîna-iă de patriot şi prieten. Tot el îl convinsese pe un b trînă sergent de la Invalizi s -i pozeze pentru portretul luiă Bothwell, străjerul lui Carol al II-lea, iar pe clopotarul din Gandercleugh pentru David Deans, timp în care nu numai c se oferea sa-şi uneasc puterile cu ale mele pentruă ă ilustrarea acestor istorisiri, dar amesteca şi o por ie bunţ ă de critic binemeă ritat cu dulcea a unor panegirice peă ţ care povestirea mea avea uneori norocul s le merite.ă

— Persoanele tale prea dau mult din gur , drag Pattieă ă -

15

Walter Scott

son, spunea el (cu un elegant joc de cuvinte la care se deprinsese în vreme ce picta scene cu o trup de actoriă ambulan i) – pagini întregi, doar dialog şi vorb rie.ţ ă

— Se zice c de mult un filozof antic ar fi spus:ă „Vorbeşte-mi ca s te pot cunoaşte” – i-am r spuns eu; şiă ă cum ar putea un autor s -şi prezinte personajele maiă pl cut şi mai cu folos cititorului decît prin dialogul în careă fiecare îşi dezv luie firea sa?ă

— Greşeşti, spuse Tinto. Mie asta nu-mi place, aşa cum nu-mi place o halb goal de pild . Hai s zicem c vorbiă ă ă ă ă -rea e un dar de oarecare pre în treburile omeneşti şi n-ţam s st rui nici asupra vorbelor acelui be ivană ă ţ pitagorician care zicea c la un pahar de vin, vorba multă ă e s r cia taiă ă fasului. Dar n-ai s -mi spui c un maestru înă ă arte frumoase trebuie s -şi exprime ideea în cuvinte ca să ă trezeasc în privitor efectul şi iluzia realit ii pe care oă ăţ doreşte! Dimpotriv , cei mai mul i din cititori au s teă ţ ă judece, Peter, de le va fi dat acestor istorii s vad luminaă ă tiparului, dac le dai o pagin întreag de p l vr geal înă ă ă ă ă ă ă loc de dou vorbe bine zise, cînd gesturile, manierele,ă întîmpl rile, am nun it povestite şi colorate cu cuvinteă ă ţ alese ar fi p strat tot ce era de p strat şi ar fi scutit toateă ă acele „şi el zise”, „şi ea zise” cu care i-a venit poft sţ ă ă încarci aceste pagini.

Eu r spunsei:ă— Una e pana şi alta penelul şi cat s nu le încurci;ă ă

t cuta şi senina art , cum a fost descris pictura de unulă ă ă din primii noştri poe i, se adreseaz ochiului, neavînd scuţ ă -lele necesare pentru a se adresa urechii; poezia îns oriă alte compozi ii asem n toare sînt silite s fac tocmaiţ ă ă ă ă dimpotriv , adresîndu-se urechii spre a a î a interesul peă ţ ţ care simpla privire nu-l poate stîrni.

Dick nu se l s convins nici de acest argument, zicîndă ă c se sprijin pe o premis fals .ă ă ă ă

— Descrierea, zise el, e pentru autorii de roman uri laţ fel ca desenul şi tuşele pentru pictori; cuvintele sînt

16

Mireasa din Lammermoorculorile lor şi mînuite cu pricepere, aduc negreşit scena în fa a ochilor min ii cu prospe imea” cu care o aduce t bli aţ ţ ţ ă ţ sa prins în fa a privirii propriu-zise. Aceleaşi reguli,ă ţ sus inea el, se aplic ambelor arte, şi dialogul umflat înţ ă primul caz e o compunere stufoas şi greoaie care ia artaă nara iunii n sţ ă cocite drept cea teatraliceasc , oă compunere cu des vîrşire alta, al c rei miez e însuşiă ă dialogul deoarece totul, cu excep ia vorbelor personajelorţ e înf işat ochiului sub form de costume, persoane şiăţ ă actori pe scen . Dar cum nimic, mai spuse Dick, nu poateă fi mai plicticos decît o povestire scris pe tipicul uneiă piese de teatru, ai greşit acolo unde i-ai alc tuit roman ulţ ă ţ ca o piesa, întinzîndu-te la scene lungi de conversa ie;ţ cursul povestirii a înghe at şi i-ai pierdut puterea de aţ ţ ine pe cetitor cu r suflarea t iat şi de a-i stîrniţ ă ă ă

imagina ia, putere de care în alte p r i ai dat din plinţ ă ţ dovad .ă

I-am f cut o plec ciune pentru complimentul scos laă ă iveal ca ă placebo şi m-am ar tat foarte dornic ca m cară ă s încerc a împlini un stil mai f r întors turi şi ocolişuriă ă ă ă l sîndu-mi actorii s fac mai multe şi s zic mai pu ineă ă ă ă ă ţ decît închipuisem eu mai înainte. Dick mo i din cap cuţă un aer de protector şi spuse c întrucît m vede atît deă ă supus are s -mi împ rt şeasc pentru binele muzei mele,ă ă ă ă un subiect pe care îl cercetase în vederea artei lui.

— Povestea, zise el, a fost confirmat din gur în gură ă ă ca fiind adev rul adev rat, deşi au trecut mai bine de oă ă sut de ani de cînd s-a petrecut şi unii ar putea s seă ă îndoiasc cum c n-ar fi decît nişte scorneli.ă ă

Vorbind astfel, Dick Tinto scotoci în caietul s u cuă schi e din care se gîndea s scoat într-o bun zi unţ ă ă ă tablou de paisprezece picioare pe opt. Desenul cu pricina, iscusit făcut, ca s vorbim în cuvinte alese, reprezenta oă sal ca cele de demult, decorat şi mobilat cu ce numimă ă ă noi acum stilul elisabetan. Lumina, p trunzînd printr-oă ferestruic subă ire, c dea asupra fe ei unei fete de oţ ă ţ frumuse e neasemuţ it care, într-o atitudine de groază ă

17

Walter Scott

mut p rea c aşteapt rezultatul înfrunt rii dintre două ă ă ă ă ă persoane. Una era un tîn r într-un costum ă à la Van Dyke, cum se purta pe vremea lui Carol I şi care, cu un aer de mîndrie amestecat cu indignare dovedit de felul cum îşiă ă inea capul drept şi mîna întins , p rea c mai degrabţ ă ă ă ă

pretinde un drept decît cere o favoare unei doamne pe care vîrsta, sau mai ales o asem nare în tr s turi oă ă ă ar tau a fi mama fetei şi care p rea s -l asculte cu ună ă ă amestec de nepl cere şi furie.ă

Tinto îmi ar t aceast schi cu un aer de triumf şiă ă ă ţă mister, privind-o cu mîndria cu care un p rinte iubitoră cat spre speran a zilelor lui, copilul care, îşi zice el, va fiă ţ cinstit în lume şi va aduce faim alor s i. Cu bra ul întinsă ă ţ îmi inu pictura ca s o v d mai bine, apoi o strînse laţ ă ă piept, apoi o puse pe un scrin, merse s închid peă ă jum tate oblonul de la fereastr ca s potriveasc oă ă ă ă lumin mai prielnic , de jos în sus, se duse la oarecareă ă dep rtare, tr gîndu-m dup el, îşi umbri fa a cu mîna,ă ă ă ă ţ c utînd parc s ştearg din vedere orice altceva decîtă ă ă ă obiectul cu pricina şi în sfîrşit stric un caiet întreg deă şcoal r sucindu-l ca un fel de ochean prin care amatoriiă ă cat la picturi. Se poate ca semnele mele de entuziasm să ă nu i se fi p rut pe m sura propriei sale încînă ă t ri, fiindcă ă imediat exclam :ă

— Domnule Pattieson, dup cîte ştiam aveai ochi să ă vezi!

Eu am m rturisit cu modestie c natura m d ruise cuă ă ă ă ochi la fel de buni ca şi ai altora.

— Cu toate acestea, pe onoarea mea, strig Dick – aşă putea s jur c eşti orb dac nu te-ai p truns dintr-o dată ă ă ă ă de sensul şi subiectul desenului. Nu voi s -mi laudă meşteşugul, las osanalele pe seama altora; ba chiar îmi dau bine seama care îi sînt neajunsurile, ştiind că tragerea liniilor şi colorarea sînt lucruri pe care mi le voi îmbun t i cu vremea, avînd în vedere timpul pe care amă ăţ de gînd s -l petrec cu acest lucru. Dar concep ia…ă ţ

18

Mireasa din Lammermoorexpresia… atitudinile… spun povestea oricui arunc oă privire asupra desenului; iar dac aş putea s termină ă tabloul f r s d uneze concep iei de la început, numeleă ă ă ă ţ de Tinto nu va mai fi niciodat acoperit de negura pizmeiă şi zavistiei.

La care eu r spunsei c admiram schi a peste poate,ă ă ţ dar ca s pricep toat adîncimea în elesului ei ar trebui să ă ţ ă am cunoştin de subiect.ţă

— Tocmai la asta protestez, r spunse Tinto; prea te-aiă deprins cu detaliile ce se pot asem na cu înserarea careă se strecoar pe nesim ite, ca s po i îndura luminaă ţ ă ţ orbitoare şi plin a convingerii care str fulger mintea înă ă ă clipa în care întîmpin fericitele şi gr itoarele îmbin ri ceă ă ă fac parte dintr-o scen şi care din pozi iile, atitudinile şiă ţ inuta acelei sclipiri, deduce nu numai istoria vie ilorţ ţ

persoanelor reprezentate şi natura încleşt rii dină momentul cu pricina, dar ridic şi v lul viitoruluiă ă îng duind o privire cu tîlc în tainele soartei lor.ă

— În acest caz, f cui eu, pictura întrece ă Maimuţa în eţ -leapt ă a faimosului Gines de Passamont care nu citea decît trecutul şi prezentul, ba chiar Natura îns şi care nuă îngăduie atare libertate supuşilor ei; c ci orice ai spuneă Dick, n-ai s m faci s cred c dac mi s-ar îng dui să ă ă ă ă ă ă trag cu ochiul chiar în acea c mar elisabetan şi s v dă ă ă ă ă persoanele pe care le-ai zugr vit în carne şi oase, nu m-ăaş pricepe s ghicesc cele ce-şi spun decît uitîndu-mă ă acum la desenul t u. Doar atît aş putea spune, după ă expresia de dulce suferin de pe fa a domni ei şi dupţă ţ ţ ă silin a pe care i-ai dat-o s zugr veşti un picioruşţ ţ ă ă încînt tor îndreptat spre tîn rul domn c e vorba de ună ă ă amor între ei.

— Î i îng dui a face presupuneri atît de îndr zne e?ţ ă ă ţ Spuse Tinto. Dar cinstea p truns de o sfînt indignare cuă ă ă care îl vezi c st ruie – desperarea mut şi f r putere aă ă ă ă ă tinerei fete, aerul de aprig încrîncenare ai celei mai înă vîrst pe a c rei fa se citeşte şi credin a c nu e bine ceă ă ţă ţ ă face şi hotărîrea de a merge mai departe cu orice pre …ţ

19

Walter Scott

— Dac toate acestea se citesc pe fa a ei, drag Tinto,ă ţ ă penelul t u se ia la întrecere cu arta actoriceasc a domă ă -nului Puff în Criticul, care a reuşit s redea o întreagă ă fraz complicat printr-o singur cl tinare din cap fa deă ă ă ă ţă lordul Burleigh.

— Bunul meu prieten, f cu Tinto, din cîte bag deă seam , nu-i speran de îndreptare cu tine; totuşi, parcă ţă ă mi-e mil de mintea ta neajutorat şi nu doresc s - i iauă ă ă ţ pl cerea în elegerii tabloului meu, ci s - i alc tuiesc ună ţ ă ţ ă subiect pentru pana ta. Afl deci c ast -var , aflîndu-mă ă ă ă ă pe coasta Lothianului de r s rit prin Berevickshire pentruă ă nişte schi e, m-am l sat momit în mun ii Lammermooruluiţ ă ţ de nişte relicve antice care cic s-ar fi aflat acolo. Celeă care au produs asupra mea impresia cea mai puternică au fost ruinele unui vechi castel în care se afla c maraă elisabetan , cum ai numit-o tu. Dou sau trei zile am masă ă la o ferm din veciă n tate şi unde b trîna nevast le ştiaă ă ă pe toate, istoria castelului şi cîte şi mai cîte se petrecuser prin împrejurimi. Una din poveştile ei m-aă interesat atît de mult încît m-am zb tut între dorin a de aă ţ picta ruinele vechi într-o privelişte de natur sau aă zugr vi scena într-un tablou istoric. Acesă tea sînt însemn rile luate dup acea poveste, zise s rmanul Dick,ă ă ă întînzîndu-mi un vraf de foi e de hîrtie, unele mîzg liţ ă te cu creionul, altele cu pana, unde caricaturile, schi ele deţ turnule e, mori, vechi mansarde cu frontoane şi hulub riiţ ă se amestecau cu cele scrise de el.

M-am apucat deci s descifrez manuscrisul pe cît mi-aă stat în putin şi l-am îns ilat în istorisirea care urmeaz ,ţă ă ă în care urmînd doar în parte şi nu întru totul sfatul priete-nului Tinto m-am str duit s pun mai mult descriereă ă ă decît teatru. Cu toate acestea, n ravul meu vechi a ieşită la iveal în multe p r i şi personajele mele, ca şi multeă ă ţ din cele în carne şi oase, se întîmpl din cînd în cînd să ă vorbeasc mai mult decît s f ptuiasc .ă ă ă ă

20

Mireasa din Lammermoor

Capitolul II

„Seniori, n-am c p tat ce-aveam acum;ă ăDestul c între timp s-au dus duşmaniiăVr jmaşi naturii binef c toare...”ă ă ă

Henric al VI-lea, partea a II-a

În pr v lişul mun ilor, în inima unei trec tori între în lă ă ţ ă ă -imile trufaşe ce se ridic din cîmpurile roditoare ale Lotţ ă -

hianului de r s rit, se seme ea în vremuri de demult ună ă ţ castel mîndru din care acum n-au r mas decît ruinele.ă Stăpînii s i erau de cînd lumea un neam de baroniă puternici şi r zboinici numi i, ca şi castelul însuşi,ă ţ Ravenswood. Semin ia lor se pierdea în negura timpurilorţ şi prin cununie se înrudeau cu familiile Douglas, Humes, Swinton, Hays şi alte boierimi de seam şi de renume dină ar . Istoria lor fusese de multe ori una cu a Sco iei şi înţ ă ţ

hronicuriie regeşti numele le era adesea pomenit. Castelul Ravenswood fiind aşezat în aşa fel încît ocupa un pas muntos întreg, între Berwickshire sau Merse, cum îi mai spune rii din sud-estul Sco iei, şi în l imileţă ţ ă ţ Lothianului, era la mare c utare în timp de n vală ă ă dinafar sau vrajb în untru. De multe ori a fost asediată ă ă cu rîvn şi ap rat cu înverşunare şi cum era şi firesc,ă ă st pînii s i aveau întotdeauna de sus inut partea maiă ă ţ însemnat a zurbei. Şi neamul lor a cunoscut creşterea şiă descreşterea ca tot ce vie uieşte sub lun ; pe la mijloculţ ă secolului al XVI-lea splendoarea sa apusese demult; iar pe vremea Revolu iei celei mari, ultimul st pîn al casteluluiţ ă Ravenswood se v zu silit s se despart de scaă ă ă unul familiei şi s se mute într-un turn uitat de lume şi b tută ă de valul m rii, pe rmurile ursuze dintre Saint Abb'să ţă Head şi satul Eymouth, cu fa a spre furtunosul oceanţ nem esc. Noua lor moşie era înconjurat doar de nişteţ ă p şuni negricioase şi s lbatice fiind tot ce le maiă ă

21

Walter Scott

r m sese.ă ăLordul Ravenswood, moştenitorul ruinatei familii, nu

era omul care s -şi îndoaie cerbicia în fa a noii vie i. Înă ţ ţ r zboă iul din 1689 îmbr işase cauza celor învinşi şi deşiăţ sc pase cu via şi cu moşia întreag , titlul îi fusese luată ţă ă şi sîngele blestemat. Doar din respect oamenii îl mai numeau lordul Ravenswood.

Acest nobil sc p tat moştenise nu averea familiei, ciă ă doar firea ei mîndr şi abraş şi, aruncînd vina dec deriiă ă ă neamului s u pe umerii unui singur om, îl cinstea peă acesta cu o ur n praznic . Duşmanul s u era tocmaiă ă ă ă st pînul de atunci al Ravenswood-ului pe care îlă cump rase şi a inuă ţ turilor de care fusese despuiată familia. Coborîtor dintr-un neam cu mult mai tîn r decît ală lordului Ravenswood, se îmbog ise şi pusese mîna peăţ putere politic abia în vremea r zboaielor civile.ă ă

Omul cu pricina înv ase meşteşugul legii şi avuseseăţ slujbe importante la cîrmuire, pescuind mai toat via a înă ţ apele tulburi ale unei ri dezbinate şi cîrmuite de un sfatţă al dreg torilor, adunînd bog ii acolo unde nu mai eraă ăţ mare lucru de adunat şi cunoscînd atît pre ul aurului cît şiţ tertipurile prin care s -l sporeasc şi uneltirile prin careă ă să-i adauge putere şi influen .ţă

D ruit cu aceste însuşiri, era dar un duşman de temută pentru trufaşul şi nechibzuitul Ravenswood. Oamenii nu se în elegeau cînd era îns vorba s spun dac baronulţ ă ă ă ă avea ori nu pricin s -l duşm neasc . Unii ziceau că ă ă ă ă cearta se iscase doar din pricina pizmei şi firii r zbun toare a lorduă ă lui Ravenswood care nu-l putea vedea în ochi pe cel care, cump rînd cinstit şi pe drept,ă ajunsese st pînul moşiei şi castelului str bunilor s i. Ceiă ă ă mai mul i îns din palavragii, gata s -l ponegreasc peţ ă ă ă din dos şi s -i linguşeasc în fa pe cei avu i, se ar tauă ă ţă ţ ă mult mai pu in buni la suflet. Ziceau aceştia c lordulţ ă secretar (c ci Sir William Ashton se ridiă case pîn la acestă înalt cin) avusese grij s -l înn moleasc pe lordulă ă ă ă

22

Mireasa din LammermoorRavenswood în nişte complicate t r şenii b neşti, înainteă ă ă de a cump ra castelul ă şi moşia; şi mai degrab preă -supunînd ce era de presupus decît afirmînd ritos ceva, to i aceştia se întrebau cine era mai p rtinit la împ r ealaţ ă ă ţ ce s-a f cut în urma acestor încurcate trebi, avocatul cuă cap rece şi omul politic abil, ori sufletul înfierbîntat, pripit şi nechibzuit pe care îl prinsese în plasa paragrafelor de legi şi a momelilor b neşti?ă

Timpul însuşi d dea ap la moar acestor b nuieli. Deă ă ă ă la plecarea lui Iacob al VII-lea care se dusese după coroana mai bogat şi mai puternic a Angliei, Sco ia eraă ă ţ mîncat de partidele duşmane ale nobililor care îşiă împ r eau cîră ţ muirea statului între ci dup cum le reuşeauă intrig riile unora sau altora la Curtea St. James. Dină aceasta decurgeau toate relele care macin şi peă de in torii unei moşii în Irlanda, anume s ai o avere peţ ă ă care nu i-o administrezi singur. Nu exista nici o putereţ mai mare care s atrag şi s conduc poporul în numeleă ă ă ă unui el comun, sau la care obrjdui ii s alerge s seţ ţ ă ă plîng de tirania mai marilor, cerînd dreptate şi îndurare.ă Un monarh, cît ar fi el de nesim itor, egoist, capricios, totţ este legat de popor şi relele urm ri asupra autorit ii saleă ăţ sînt atît de lesne de deosebit cînd urmeaz o cale greşit ,ă ă încît bunul sim în politic precum şi bunul sim în generalţ ă ţ arat c e mai bun împ r irea egal a drept ii şiă ă ă ă ţ ă ăţ reaşezarea conduc torului în drepturile sale. Astfel chiară suverani cunoscu i a fi uzurpat şi asuprit, au f cutţ ă dreptate cu socoteal între supuşii lor, cînd nu le erau înă joc puterea şi ambi iile.ţ

Cînd îns capul unui grup de nobili e chemat s ină ă ţ ă locul domnitorului, rivalit ile şi alerg tura dup putere aăţ ă ă celorlal i îl înghesuie şi-l strînge tot timpul cu uşa. Scurtaţ şi nesigura sa domnie trebuie s şi-o petreac mul umină ă ţ -du-i pe cei ce l-au sprijinit, întinzîndu-şi influen a, strivindţ şi z d rnicind pe duşmanii s i. Pîn şi Abu Hassan, celă ă ă ă mai dezinteresat vicerege de pe lume, n-a uitat, cînd a fost calif o zi, s trimit o „aten ieă ă ţ ” de o mie de galbeni

23

Walter Scott

alor s i; cît despre regen ii Sco iei, ridica i la putere deă ţ ţ ţ clica lor, nu s-au l sat mai prejos în mînuirea aceloraşiă mijloace de r spl tire.ă ă

Mai ales justi ia c zuse prad unei p rtiniri neruşinate.ţ ă ă ă Nu era aproape pricin mai de doamne-ajut în careă ă judele însuşi s nu aib vreun motiv de p rtinire a uneiaă ă ă din p r i, nefiind în stare s se împotriveasc ispitei, încîtă ţ ă ă zicala: „Spune-mi despre cine-i vorba şi- i spun cu cumţ sun legea” deveni pe atît de r spîndit pe cît era deă ă ă ruşinoas . O excep ie fu de ajuns s duc la altele, maiă ţ ă ă neruşinate şi mai dezm ate.ăţ

Judele care azi îşi vindea sfînta-i autoritate ca s -şiă ajute un prieten şi mîine ca s dea de rîp un duşman şiă ă ale cărui sentin e erau dictate de rubedenii ori rela ii n-ţ ţavea cum s fie crezut nesim itor cînd era vorba deă ţ interesele lui personale; se ştie c punga celor boga i eă ţ prea adesea azvîrlit în balan a Justi iei ca s-o salte înă ţ ţ partea pricinaşului sărac. Slujbaşii mai m run i nici m cară ţ ă nu se f ceau c nu iau mit . Argint ria şi pungile cu baniă ă ă ă curgeau la consiliul de coroan pentru a-i influen aă ţ purtarea, dup cum spuă nea un scriitor al timpului, aşa cum se rostogolesc lemnele pe podele, f r s existeă ă ă m car sfiala ascunzişului.ă

Pe astfel de vremuri, nu era deci un p cat s - i închipuiă ă ţ c politicianul, hîrşit prin tribunale şi membru al unei cliciă triumf toare, n-ar fi folosit oarecari mijloace deă influen are împotriva mai pu in priceputului şi maiţ ţ neştiutorului s u rival; iar dac s-ar mai fi putut crede că ă ă poate conştiin a lui sir William Ashton nu l-ar fi l sat sţ ă ă profite de influen a lui, nu înc pea îndoial c ambi ia şiţ ă ă ă ţ dorin a sa de a-şi spori averea şi puterea g siser unţ ă ă sprijin şi un pinten aprig în imboldurile doamnei-sale, ca şi Macbeth în îndr ză ne ul s u el, în vremea de demult.ţ ă ţ

Lady Ashton cobora dintr-o familie ceva mai bun decîtă a so ului ci, fapt pe care nu şov ia s -l foloseasc în oriceţ ă ă ă prilej, ca s men in şi s sporeasc influen a domnuluiă ţ ă ă ă ţ

24

Mireasa din Lammermoors u asupra altora şi pe a sa asupra lui. Pe vremuri fuseseă frumoas , acum era impun toare şi maiestuoas la înf iă ă ă ăţ -şare. B rbat la putere şi abraş în patimile ce le avea,ă ă ă via a o înv ase s o foloseasc pe prima şi s leţ ăţ ă ă ă ascund , dac nu s le domoleasc pe celelalte. inea caă ă ă ă Ţ la ochii din cap la ighemonicoane şi tipicuri, cel pu in cîndţ era vorba de ale bisericii; oaspe ii şi-i primea cu falţ ă mare, ba chiar cu împ unare; vorba-i şi portul, după ă moda din acel timp în Sco ia, erau grave, ritnoase, demneţ şi strîns inute dup etichet . Purtarea ci nu d duseţ ă ă ă niciodat prilejul nici unei umbre de bîrf . Dar, cu toateă ă aceste însuşiri care ar fi trebuit s trezeasc respectul,ă ă rareori auzeai pe cineva vorbind de lady Ashton cu iubire sau cuviin . Prea adesea inţă teresul – al familiei ei, dacă nu chiar al ei îns şi - îi c l uă ă ă zea singur faptele, şi în astfel de cazuri lumea r uvoitoare şi aspr la judecat rareori seă ă ă las înşelat de comedia meă ă nit s -i arunce praf în ochi.ă ă Se zicea c şi atunci cînd e cu surîsul pe fa şi cu miereaă ţă pe buze, lady Ashton nu-şi sl beşte din ochi elul ca şiă ţ şoimul care rotindu-se prin aer inteşte prada pe care-oţ pîndeşte; de aceea, cei de un rang cu ea îi primeau dr g l şenia cu oarecare îndoial şi b nuă ă ă ă ă ial . Cei maiă prejos decît ea o priveau cu team ; ceea ce îi era deă mare folos cînd aducea dup sine supunere la voile ei şiă îndeplinire grabnic a dorin elor, dar îi aducea şiă ţ neajunsuri c ci nu puteau face cas bun cu afec iuneaă ă ă ţ ori respectul.

Pîn şi so ul ei a c rui stea fusese mereu c l uzit deă ţ ă ă ă ă norocul şi talentele doamnei sale, c ta la ea mai degrabă ă cu înfricoşare respectuoas decît cu iubire cald şiă ă mergea vorba c uneori se gîndea c prea scump şi-aă ă pl tit m rirea cu pre ul jugului de acas . Astea toate potă ă ţ ă fi mai curînd presupuse decît ştiute cu siguran . Pentruţă lady Ashton cinstirea so ului s u era ca şi a ei şi în elegeaţ ă ţ cît de mult ar avea ea de suferit dac în ochii prostimiiă acesta ar p rea plecat sub papucul nevestei. Cînd vorbea,ă se pref cea întotă deauna c p rerea lui ar fi fost legeă ă

25

Walter Scott

pentru ea; gusturile lui erau adesea pomenite şi pl cereaă lui ascultat cu umilin a cu care o soa credincioas seă ţ ţă ă cade s asculte un om de rangul şi firea lui sir Williamă Ashton. Toate sunau îns a moned calp şi g unoas ;ă ă ă ă ă cei ce urm reau perechea cu luare-aminte, r uvoitoareă ă poate, nu se îndoiau c avînd o fire mai trufaş şi maiă ă b rbat , neamuri mai ilustre şi doă ă ruri mai aprige de m rire, femeia c ta cu oarecare dispre la so ul ei, iar el îiă ă ţ ţ r spundea cu spaim mai degrab decît cu dragoste şiă ă ă admira ie.ţ

Interesele lui sir William Ashton şi ale doamnei sale erau oricum aceleaşi şi niciodat nu se întîmplase s nuă ă lucreze mîn în mîn şi, deşi f r prietenie în fa a altoraă ă ă ă ţ p strau spoiala unor purt ri cuviincioase unul fa de altulă ă ţă care îşi d deau ei bine seama c sînt de trebuin pentruă ă ţă a nu sminti respectul oamenilor.

Unirea lor fusese binecuvîntat cu mai mul i prunci dină ţ care trei mai erau în via înc . Unul, fiul cel mai mare,ţă ă era plecat în c l torii; al doilea era o copil deă ă ă şaptesprezece ani şi al treilea un b ietan cu trei ani maiă tîn r, care şeă deau cu p rin ii la Edinburgh în timpulă ţ întrunirilor parlamentului sco ian şi al Consiliului Privat,ţ iar în restul timpului, la castelul gotic al Ravenswood-ului pe care tat l lor îl împodobise şi-l m rise dup gustulă ă ă secolului al XVII-lea.

Lordul Allan Ravenswood, ultimul st pîn de drept ală acelui nobil cuib şi al nesfîrşitei moşii din jurul lui, continuase o bun bucat de vreme dihonia nefolositoareă ă cu cel care-i urmase, legîndu-se de diferite i e careţ fuseser încurcate în timpul trebilor judec toreşti şi careă ă se descurcaser rînd pe rînd spre mul umirea duşmanuluiă ţ s u mai bogat şi mai puternic, pîn ce moartea puseă ă cap t pricinii lor, chemînă du-l pe Ravenswood în fa a unorţ judec tori mai drep i. Flaă ţ c ra acestei vie i ce de multă ţ pîlpîia istovit se stinse din pricina unei nest pînite şiă ă zadarnice mînii ce-l cuprinse aflînd c pierduse şi ultimaă

26

Mireasa din Lammermoorînf işare ce-o avusese cu puterăţ nicul s u potrivnic,ă n dejdea cîştig rii ei nevenindu-i de fapt decît de laă ă credin a în dreptate, nu în litera legii. Fiul s u îl priveghieţ ă pe patul de moarte şi ascult blestemele pe careă p rintele s u le scuipa asupra duşmanului ca şi cum i-ar fiă ă l sat lui r zbunarea cu limb de moarte. Mai erau îns şiă ă ă ă alte cauze care, în cele din urm , aduser la culme oă ă patim ce dintotdeauna a fost un neajuns al firii sco ieă ţ -nilor.

Era o diminea de noiembrie şi stîncile ce str juiauţă ă oceanul erau înv luite de deasa şi greaua horbot aă ă negurilor cînd por ile b trîne ale turnului pe jum tateţ ă ă pr v lit în care lordul Ravenswood îşi tr ise ultimii şiă ă ă învolbura ii ani ai vie ii se desf cur , l sînd s treacţ ţ ă ă ă ă ă r m şi ele pă ă ţ ămînteşti ale celui ce se îndrepta spre un culcuş înc mai cumplit şi singuratic. Respectul şi fala deă care mortul nu mai avusese parte de mult vreme îlă înconjurau acum cînd era gata s treac pragul uit rii.ă ă ă

Stindard dup stindard, familie dup familie, fiecare cuă ă însemnele şi m rturiile m re iei şi cinului ei se scurgeauă ă ţ cu smerit durere pe sub fruntea bol ilor scunde aleă ţ cur ii. Toat nobilimea inutului venise cernit , strunindu-ţ ă ţ ăşi arm sarii focoşi dup cum se cuvenea tristului convoi.ă ă Trîmbi e cu şuvi e t ciunii atîrnate de ele sunau jalnicţ ţ ă cînd şi cînd ca s potriveasc pasul şirului de oameni şiă ă animale. Slugi şi bocitoare veneau în coad şi nu ieşiseră ă înc pe poarta castelului cînd cei din fa ajunseser laă ţă ă capela în care avea s fie aşezat sicriul.ă

Împotriva obiceiului, ba chiar a legii timpului, mortul avea s fie slujit de un preot al comunit ii sco iene episă ăţ ţ -copale, care, cu od jdiile pe el, aştepta s citeasc slujbaă ă ă mor ilor în biserica. Aşa l sase cu limb de moarte lordulţ ă ă Ravenswood şi nobilii – Tory sau Cavalerii, cum le pl ceauă s -şi zic – nu se împotriviser şi cum cele mai multeă ă ă rubedenii erau din aceast tagm , lucrurile r m seseră ă ă ă ă astfel. M rimile presbiteriene din inut, socotind slujbaă ţ drept o ocar , strig toare la cer se şi plînseser lorduluiă ă ă

27

Walter Scott

secretar ca fiind cel mai la îndemîn membru ală Consiliului Privat, cerînd încuviin area s o opreasc ; aşaţ ă ă c atunci cînd preotul îşi deschisese cartea de rug ciune,ă ă un slujbaş ai legii dimpreun cu cî iva oşteni îi porunciră ţ ă s tac . Ruşinea, care r sun ca o palm pe obrazulă ă ă ă ă întregii adun ri, îl lovi mai întîi pe singurul fiu al mortului,ă Edgar, c ruia lumea îi zicea Domnul Ravenswoodului, ună fl c u de vreo dou zeci de ani. Acesta îşi încleşt deă ă ă ă îndat pumnul pe spad şi porunci slujbaşului s seă ă ă fereasc , de ine la via a lui. şi-l rug pe preot s înceap .ă ţ ţ ă ă ă Omul încerc s se împotriveasă ă c , dar cum o sut de s biiă ă ă scînteiar ca la un semn în aer, se mul umi s se plîngă ţ ă ă cu glas tare de silnicia ce i se f cea de c tre cei aduna iă ă ţ acolo în vreme ce îşi f cea datoria, tr gîndu-se apoi maiă ă într-o parte, şi r mînînd, privitor mut şi posac, la slujb deă ă parc ar fi vrut s spun : „Blestemat fie ziua care m-aă ă ă ă pricopsit cu acest r spuns”.ă

Scena era demn de penelul unui artist. Chiar sub boltaă acelei case a mor ii, preotul, sp imîntat de cele petrecuteţ ă şi tremurînd pentru propria lui piele, citi în prip şi f ră ă ă tragere de inim smerita slujb , chemînd rîna s seă ă ţă ă întoarc în rîn şi cenuşa s se fac cenuş asupra uneiă ţă ă ă ă ă mîndrii zdren uite şi avu ii spulberate. În jur st teauţ ţ ă rubedeniile celui ce nu mai era, mai degrab mînioşi decîtă îndurera i, s biile lor goale formînd un puternic contrastţ ă cu veşmintele de doliu. Doar tîn rul p ru c uit o clipă ă ă ă ă de vrajb şi se l s copleşit de durerea desp r irii de celă ă ă ă ţ mai apropiat şi aproape singurul s u prieten care avea deă acum înainte s se odihneasc al turi de str moşii s i.ă ă ă ă ă Cineva b g de seaă ă m c s-a albit ca varul cînd după ă ă împlinirea celorlalte datini, îi veni rîndul s coboare înă cripta rece, în care alte sicrie muceg ite îşi ar tauă ă catifelele acum destr mate şi poleă iala coclit , trupul celuiă care de acum avea s le fie tovar ş la osp ul viermilor.ă ă ăţ Acel cineva f cu un pas c tre tîn rul Ravenswood ca s -lă ă ă ă sprijine, dar acesta îl d du la o parte f cîndu-şi datoriaă ă

28

Mireasa din Lammermoorb rb teşte, f r o lacrim . Piatra se l s asupra hrubei,ă ă ă ă ă ă ă uşa capelei fu încuiat şi tîn rul puse mîna pe cheia grea.ă ă

În vreme ce mul imea ieşea din biseric , el se opri peţ ă sc rile ce duceau la capela gotic .ă ă

— Domnilor şi prieteni, spuse el, a i venit aici s v înţ ă ă -china i pentru ultima oar rudei voastre moarte.ţ ă Obiceiurile de îngrop ciune care în alte ri sînt cinstite şiă ţă pentru cel din urm dintre muritori, erau s fie azi c lcateă ă ă în picioare peste trupul celui de un sînge cu voi – şi f ră ă îndoial nu cel din urm dintre sco ieni – dac nu ar fi stată ă ţ ă pav z piepturile voastre. Al ii îşi îngroap mor ii cuă ă ţ ă ţ lacrimi şi jale, în t cere şi smerenie; slujbele noastre sîntă pîng rite de nă ăvala port reilor şi b t uşilor, iară ă ă înfrigurarea durerii – la desp r irea de ruda noastr – ne eă ţ ă alungat din obraji de roşea a vrednicei indign ri. Bine că ţ ă ă ştiu îns din ce tolb a pornit s geata. Doar cel care aă ă ă s pat mormîntul putea fi atît de neîndur tor încît să ă ă tulbure îngrop ciunea; abat -se toate nenorocirile ceruluiă ă asupra capului meu dac nu voi aduce asupra capuluiă acelui om şi alor s i mînia şi nenoă rocirea pe care el a adus-o asupra mea şi alor mei!

Mul i dintre cei de fa se bucurar de aceastţ ţă ă ă cuvîntare ca de glasul cuvenit al duşm niei drepte; cei cuă capul mai rece şi mai limpede se c ir îns c o auziser .ă ă ă ă ă Starea moştenitorului Ravenswoodului era departe de a fi atît de strălucit încît s -i îng duie s înfrunte noileă ă ă ă umilin e pe care aceast exprimare pe fa a duşm nieiţ ă ţă ă nu avea s întîrzie a le aduce dup sine.ă ă

Dar temerile lor se dovedir neîntemeiate, cel pu in ună ţ timp dup încheierea acelei întîmpl ri.ă ă

Convoiul se înapoie la turn şi acolo, dup un obicei careă nu s-a pierdut de prea mult vreme în Sco ia, se apucară ţ ă s închine cup dup cup în amintirea celui disp rut, să ă ă ă ă ă fac s r sun casa înl crimat de chiote de veselie şiă ă ă ă ă ă dezm şi, bînd şi mîncînd dup pofta inimii, s uşurezeăţ ă ă punga şi aşa greu încercat a moştenitorului ă a c ruiă durere o cinsteau atît de ciudat. Acesta era obiceiul însă

29

Walter Scott

şi a fost inut cu sfin enie. Mesele se b l ceau în vin,ţ ţ ă ă prostimea chefuia în curte, r zeşii în buc t rie şi c m rileă ă ă ă ă servitorilor şi veniturile pe doi ani ale r m şi elor moşieiă ă ţ Ravenswood abia dac aveau s ajung ca s pl tească ă ă ă ă ă praznicul. Vinul îşi f cu datoria cu to i în afar de Domnulă ţ ă Ravenswoodului, titlu ce şi-l p strase, deşi pedeapsaă tat lui îl atingea şi pe el. Trecînd cupa în care abia dac -şiă ă muiase buzele, asculta vorbele deşarte împotriva lordului secretar, jur mintele de credin fa de sine şi de cinsteaă ţă ţă casei sale. Întunecat şi cu fruntea înnegurat , asculta cuă luare-aminte juruin ele înfierbîntate ale mesenilor pe careţ le ştia la fel de trec toare ca şi balonaşele purpurii ceă fierbeau la buza cupei ori ca fumurile pe care con inutulţ ei le trezea în cugetul celor din jurul s u.ă

Cînd şi ultima caraf fu golit , îşi luar cu to ii r masă ă ă ţ ă bun care mai de care cu f g duieli – ce aveau s fieă ă ă uitate a doua zi, doar dac , gîndindu-se bine, cei ce leă f cuser nu aveau s doreasc s se dezic de ele şi maiă ă ă ă ă ă abitir.

R spunzînd vorbelor de bun r mas cu o expresie deă ă dispre pe care nu şi-o putea ascunde, Ravenswoodţ r mase s contemple l caşul pe jum tate ruinat careă ă ă ă r sunase pîn atunci de zgomotoasa veselie a zurbagiiloră ă oaspe i, şi se întoarse în sala cea mare, goal şi t cut ,ţ ă ă ă acum cînd toat zarva se potolise. Era îns un loc plin deă ă duhuri pe care imagina ia tîn rului le f cea s se perindeţ ă ă ă pe dinaintea ochilor lui – onoarea p tat şi averea risipită ă ă a casei sale, speran ele lui spulberate şi triumful celorţ care îl duseser de rîp . Într-un suflet înclinat spreă ă melancolie, era loc din belşug pentru cugetare şi gîndurile tîn rului Ravenswood erau adînci şi de nimeni cunoscute.ă

ranul ce arat acum ruinele turnului care şi azi încuŢă ă -nuneaz stînca golaş şi stau m rturie r zboiului valuriloră ă ă ă şi care nu mai are al i locuitori în afar de pesc ruşi şiţ ă ă cormorani, povesteşte c în acea noapte fatal Domnulă ă Ravenswoodului, în strig tele lui de dezn dejde va fiă ă

30

Mireasa din Lammermoorchemat cine ştie ce duh r u sub a c rui duşm noasă ă ă ă vrere s-au esut i ele urm toarelor întîmpl ri. Vai! ce duhţ ţ ă ă poate şopti sfaturi mai disperate decît cele pe care le ascult m noi înşiă ne cînd ne plec m urechea la dorin eleă ţ noastre p timaşe şi nepotolite?ă

31

Walter Scott

Capitolul III

„Mai presus de zei prezisu-s-a— Gr i riga — c -n mine s geata ve i b ga”ă ă ă ţ ă

(William Bell, Clim of the Clough)

Diminea a, dup îngrop ciune, ţ ă ă omul legii, a c ruiă putere se dovedise a fi neîndestul toare pentru a opriă ceremonia înmormînt rii fostului lord Ravenswood, seă gr bi s se plîng lordului secretar de reaua-voin ceă ă ă ţă întîmpinase în împlinirea datoriei sale.

Demnitarul se afla într-o bibliotec mare, pe vremuriă sala de ospe e a vechiului castel Ravenswood, dup cumţ ă se citea pe însemnele armoriale p strate pe acoperişulă sculptat, cu bolta tighelit cu castan spaniolesc, precumă şi pe vitraliul ferestrei, prin care se cernea o lumin dulceă şi zemoas ce înv luia lungile şiruri de rafturi, îndoite subă ă greutatea comentariilor legale şi a hronicurilor monasticeşti ale c ror volume groase constituiau avereaă cea mai de pre a unei biblioteci sco iene. Pe masa deţ ţ stejar masiv care servea şi de birou, z ceau gr madă ă ă scrisori, jalbe şi pergamente; truda dulce şi amar înă acelaşi timp a vie ii lui sir Wilţ liam Ashton. Înf işareaăţ acestuia era grav , nobil chiar, dup cum şedea bineă ă ă unuia ce de ine slujbe înalte la cîrma rii; şi doar dupţ ţă ă mult şi prieteneasc vorb cu domnia-sa, după ă ă ă cercetarea unor treburi arz toare şi aproape de persoanaă sa, un str in ar fi putut ceti oarecare lips de siguran şiă ă ţă şov ial în hot rîrile lui; beteşugul acesta al nehot rîrii,ă ă ă ă rod al unei firi sfioase şi precaute, şi de care îşi d deaă prea bine seama c lucreaz în r u asupra min ii sale,ă ă ă ţ dorea sir Asthon foarte s -l ascund de ochii lumii, dină ă mîndrie sau poate din şiretenie.

El ascult cu aten ie şi f r s se tulbure pe fa , o poă ţ ă ă ă ţă -

32

Mireasa din Lammermoorvestire mult umflat asupra zurbei de la biseric , oă ă sfidare a autorit ii sale, a bisericii şi a statului; nu p ruăţ ă mişcat nici de redarea am nun it a vorbeloră ţ ă amenin toare şi jigţă nitoare aruncate de tîn rulă Ravenswood şi de al ii, vorbe f r îndoial adresate luiţ ă ă ă însuşi. Mai auzi şi toate cele la care omul putuse trage cu urechea, mai cu seam închină ările cupelor ce fuseseră b ute şi amenin rile strigate cu glas mare la praznicul ceă ţă a urmat. În sfîrşit, îşi însemn cu grij toate acesteă ă am nunte, precum şi persoanele împotriă va c rora în cază de nevoie s-ar fi putut chema, cu sor i de izbînd , martoriţ ă la judecat pentru purt ri necuviincioase, dup care îlă ă ă îndep rt pe cel ce-i servise drept iscoad , siă ă ă gur c acumă e st pîn pe restul averii, ba chiar şi pe liberă tatea tîn ruluiă Ravenswood.

Cînd uşa se închise în urma slujbaşului legii, lordul sec-retar r mase o clip pierdut în cugetare; apoi, s rind deă ă ă pe scaun, începu s bat odaia în lung şi în lat cu paşiă ă mari ca omul ce e pe cale de a lua o hotarîre mare şi cu greutate.

— Tîn rul Ravenswood, morm i el, mi-a picat în palm ,ă ă ă aicea îl am, c ci mi s-a dat legat de mîini şi de picioare –ă şi nu-i r mîne decît s se îndoaie ori s se frîng . N-amă ă ă ă uitat cerbicia înd r tnic şi înc p înarea cu careă ă ă ă ăţ p rintele s u mi-a stat împotriv pîn în ultima clip , cuă ă ă ă ă care s-a opus la orice în elegere, m-a înfruntat la judecatţ ă şi neputînd s -mi sminteasc drepturile a încercat s -miă ă ă întineze cinstea obrazului. B iatul ce l-a l sat – st Edgară ă ă – un z natec cu mintea înfierbîntat , şi-a frînt cîrmaă ă cor biei înc înainte de a o porni din port! Trebuie s bagă ă ă bine de seam ca nu cumva s se stîrneasc vreun vîntă ă ă prielnic care s -i umfle din nou pînzele. Faptele aceste, cuă cap supuse Consiliului Privat, pot s fie astfel înf işateă ăţ încît s sune a instigare la r scoal , prea pu in pl cută ă ă ţ ă ă înaltelor fe e. Plata unei sume de bani ar putea fi impus ;ţ ă n-ar fi poate nepotrivit s -i trimitem şi o porunc deă ă întemni are în castelul Edinburgh sau Blackness, ba chiarţ

33

Walter Scott

şi o învinuire de tr dare pe temeiul acelor cuvinte şiă amenin ri, deşi Dumnezeu mi-e martor c nu-s doritor sţă ă ă împing lucrurile pîn acolo. Nu, n-o voi face, nu m voiă ă atinge de via a lui chiar dac mi-ar sta în putin ... darţ ă ţă dac tr ieşte pîn se schimb vremurile?... Va urmaă ă ă ă repunerea în drepturi şi poate r zbunarea. Ştiu c Atholeă ă i-a promis b trînului Ravenswood c îl ajut şi iat că ă ă ă ă fl c iandrul lui s-a şi apucat s dea din coate şi s -şiă ă ă ă alc tuisc o şleaht prin influen a lui tic loas . Ce unealtă ă ă ţ ă ă ă prielnic ar putea fi pentru cei ce abia aşteaptă ă pr buşirea alor noştri!ă

În vreme ce aceste gînduri fr mîntau minteaă vicleanului om politic, şi în vreme ce se str duia s seă ă conving pe sine c era în interesul şi spre siguran a lui şiă ă ţ a celor din clica sa s foloseasc puterea ce o aveauă ă deocamdat asupra tîn rului Ravenswood, lordul secretară ă se aşez la mas ca s alc tuiasc , pentru Consiliulă ă ă ă ă Privat, o pîr am nun it privitoare la dezordineaă ă ţ ă zurbavnic ce se întîmplase, împotă riva poruncii sale, la groapa lordului Ravenswood. Numele celor mai mul iţ nobili amesteca i, precum şi fapta în sine, ştia el bine cţ ă vor suna ca o pleasn de bici în urechea ceă lorlal i p rtaşiţ ă ai s i, îmboldindu-i s fac o pild din soarta tîn ruluiă ă ă ă ă Ravenswood, cel pu in ţ in terrorem.

Era totuşi treab cu şart şi nu tocmai uşoar s facă ă ă ă aşa încît s arunce vina pe tîn rul Ravenswood, dar nu peă ă fa , Doamne fereşte, c ci ar fi p rut nemernic şi pizmaşţă ă ă din partea lui sir William Ashton, duşmanul cunoscut al tat lui s u.ă ă

Aşternîndu-se pe treab şi tot c utînd ce cuvinte în doiă ă peri l-ar ar ta pe Edgar Ravenswood drept pricin aă ă zurbei f r s -l învinov easc negru pe alb pe acesta, siră ă ă ăţ ă William se opri la un moment dat şi c tînd spre tavană privirea i se opri pe herbul familiei (pentru al c ruiă moştenitor îşi ascu ea s ge ile şi aşeza capcanele legii)ţ ă ţ izvodit pe una din cheile din care se desf cea boltaă

34

Mireasa din Lammermoorarcuit a s lii. El reprezenta capul unui bour negru, iară ă dedesubt erau scrise cuvintele „Toate la vremea lor”; împrejur rile în care fuseser pentru prima oar rostiteă ă ă aceste vorbe i se p rur ciudate şi preă ă vestitoare de r uă împletite cu cele care f ceau acum obiecă tul medita iilorţ sale.

Spunea tradi ia c un oarecare Malisius de Ravenswoodţ ă fusese alungat din castelul şi de pe p mînturile sale înă veacul al XIII-lea de c tre un uzurpator puternic care oă bun bucat de vreme se bucurase în linişte de prada sa.ă ă În cele din urm , înaintea unui osp m re , Ravenswoodă ăţ ă ţ care pîndise clipa prielnic , n v li în castel cu o mîn deă ă ă ă credincioşi. To i oaspe ii aşeza i la mas aşteptau cuţ ţ ţ ă ner bdare s soseasc bucatele, iar st pînul cel nedreptă ă ă ă striga cu glas tare s fie aduse odat . Ravenswood careă ă îmbr case pe asă cuns haina de majordom anume pentru aceasta, r spunse aspru: „Toate la vremea lor” şi înă aceeaşi clip capul unui bour, vechiul semn al mor ii, fuă ţ aşezat pe mas . La acest semnal izbucni r scoala, iară ă uzurpatorul şi şleahta sa fur da i mor ii.ă ţ ţ

Ceva din aceast cunoscut şi deseori amintit povesteă ă ă îi r s ri poate acum în minte şi-i str fulger pieptul lui siră ă ă ă William Ashton, c ci l sînd de o parte hîrtia pe care abiaă ă începuse s o înnegreasc , încuie însemn rile preg titeă ă ă ă într-un scrin aşezat lîng el şi ieşi din sal ca şi cum ar fiă ă dorit s -şi adune gîndurile şi s mai cugete asupraă ă urm riă lor pasului pe care voia s -l fac , înainte de a fiă ă prea tîrziu.

Trecînd printr-o anticamer gotic , sir William Ashtonă ă auzi sunetul l utei fiicei sale. Atunci cînd cînt re ii r mînă ă ţ ă nev zu i, muzica ne umple de o pl cere amestecat cuă ţ ă ă surprindere ce ne aduce aminte de ciripitul p s releloră ă sub bol ile umbroase. Dreg torul, deşi prea pu in deprinsţ ă ţ s se lase momit de astfel de sim iri simple şi fireşti, eraă ţ totuşi om şi p rinte. Se opri deci s trag cu urechea înă ă ă timp ce glasul argintiu al lui Lucy Ashton r suna înă sunetele unei vechi melodii la care cineva ad ugaseă

35

Walter Scott

urm toarele vorbe:ă

„Al frumuse ii farmec nu-l privi;ţ

De regi ‘narma i nu te nelinişti;ţ

S nu te-mbie cupa sclipitoare;ă

S nu vorbeşti mul imii-ascult toare;ă ţ ă

De cînt, astup - i urechea f r preget;ă ţ ă ă

P zeşte- i de-aur roşu suflet, deget,ă ţ

Şi inim şi ochi, f r odihn ;ă ă ă ă

S ai un trai uşor şi-o moarte-n tihn ...”ă ă

Sunetele încetar şi lordul intr în apartamentele fiiceiă ă sale. Cuvintele auzite p reau f cute anume ca s se potriă ă ă -veasc chipului ei; c ci Lucy Ashton era neasemuit de fruă ă -moas şi liniile fe ei sale copil reşti exprimau pace sufleă ţ ă -teasc , senin tate şi dispre pentru poleiala pl ceriloră ă ţ ă lumeşti. Buclele-i ca un abur de aur încadrau o frunte albă ca neaua, str lucind ca o pal de soare palid şi frînt, deaă ă -supra unui munte de ghea . Expresia ei era cum nu seţă poate mai blînd , dulce, timid şi feciorelnic , p rînd maiă ă ă ă degrab s se ascund de c ut tura unui str in decît s -iă ă ă ă ă ă ă cerşeasc admira ia. Era ceva de madon în Lucy Ashton,ă ţ ă poate fiindc avea o s n tate pl pînd , sau poate fiindcă ă ă ă ă ă tr ia al turi de nişte oameni cu fire mai p timaş , maiă ă ă ă activ şi mai aprig decît a ei.ă ă

Totuşi supunerea-i nu era rodul unui suflet rece şi ne-sim itor. L sata în voia propriilor ei gusturi şi înclina ii,ţ ă ţ Lucy Ashton era mai degrab atras de vis rileă ă ă romantice. Pl cerea ci, de nimeni ştiut , era s asculteă ă ă poveştile de demult tîlcuind despre iubiri veşnice şi de nimic z d rniă ă cite, amestecate cu întîmpl ri ciudate şiă

36

Mireasa din Lammermoorlucr ri supraomeă neşti. În ara zînelor îi pl cea ei sţ ă ă adaste şi s -şi cl deasc zidirile-i de abur. Nu-şi îng duiaă ă ă ă îns bucuria închipuirii acestor fantasme decît înă singur tate. În c mara ei ascunsa ori în luminişul p duriiă ă ă pe care şi-l alesese ca refugiu şi-i d duse numele s u,ă ă Lucy se visa împ r ind r splata la un turnir ori turnînd focă ţ ă din priviri în sîngele lupt torilor; ori r t cea al turi deă ă ă ă Una, str juite de generosul leu; sau se credea simpla, dară nobila Miranda, pe insula-i fermecat şi plin de minuni.ă ă

În rosturile ei cu lucrurile de pe cest lalt t rîm, Lucyă ă primea bucuroas voia şi bunul plac al celor din jurul ei.ă Calea ce-i r mînea de ales nu era de cele mai multe oriă atît de atr g toare încît s -i trezeasc dorin a de a seă ă ă ă ţ împotrivi şi îi p rea bine s caute sfat şi s se plece înă ă ă fa a spuselor prietenilor decît s trebuiasc s aleagţ ă ă ă ă singur . Oricare dintre cititori a remarcat în vreo familieă cunoscut un sufă let blînd şi supus care, în tov r şia altoraă ă mai tari şi mai voluntare, se las purtat de voin aă ţ celorlal i oferind la fel de mult rezisten ca şi o floareţ ă ţă smuls şi aruncat într-un rîu. Adesea se întîmpl ca o fireă ă ă pl cut şi cumsecade, lă ă ăsîndu-se supus c l uzit deă ă ă ă voin a celorlal i, s fie r sfţ ţ ă ă ă at de to i cei în fa a c roraţ ă ţ ţ ă voin a ei se îndoaie, gata de sacrificiu necîrcotaş.ţ

Astfel st tea lucrurile şi cu Lucy Ashton. Şiretul, precauă -tul şi hîrşitul s u tat o iubea cu o dragoste atît de puteră ă -nic încît îl surprindea pîn şi pe el. Fratele ei mai vîrstnică ă ce p şea pe calea ambi iei cu pas şi mai trufaş decîtă ţ p rină tele ei, îi ar ta doar ei o simpatie mai omenoas .ă ă Deşi era soldat şi tr ia într-o lume dec zut preferaă ă ă tov r şia surorii sale Lucy pl cerilor, ba chiar m ririlor şiă ă ă ă distinc iilor miliţ tare. Fratele ei mai mic, la o vîrst cîndă mintea e ocupat mai mult cu nimicuri, o f cea p rtaşaă ă ă tuturor bucuriilor şi necazurilor, a succeselor la jocuri şi a certurilor cu perceptorii şi înv torii. Lucy le asculta peăţă toate cu aten ie r bţ ă d toare şi de loc nep s toare. Totă ă ă ceea ce îl mişca şi-l impresiona pe Henry era de ajuns să o fac s -şi plece ureă ă chea.

37

Walter Scott

Doar mama ei nu împ rt şea acel sim mînt ales şiă ă ţă p tă runz tor pe care ceilal i îl nutreau pentru Lucy. Pentruă ţ ea lipsa de t rie a fiicei sale, c ci aşa o credea ea, era oă ă moştenire a sîngelui de plebeu al tat lui, ce curgea cuă prec dere în vinele copilei sale, şi de obicei o numea înă batjocur „p stori a din Lammermoor”. Era cu neputină ă ţ ţă s nu suferi o f ptur atît de blînd şi care nu f cea r uă ă ă ă ă ă nim nui; dar lady Ashton îşi iubea mai tare fiul cel vîrstnică care îi moştenise în cea mai mare m sur caracterulă ă ambi ios şi cerbicia ei decît o fiic a c rei blînde e i seţ ă ă ţ p rea cam netoat . Pe fiul ei îl mai iubea şi pentru c ,ă ă ă spre deosebire de obiceiul sco ian la nobili, fuseseţ botezat cu numele capului familiei.

— Scumpul meu Sholto, spunea ea, va ine neîntinatţ ă cinstea casei mamei sale, ridicînd-o şi sprijinind-o pe cea a tat lui s u. S rmana Lucy nu e bun de baluri şi cur iă ă ă ă ţ domneşti. Un boiernaş de ar îi va fi so , destul de bogatţ ă ţ ca s nu duc lips de nimic f r ca ea s fie silit să ă ă ă ă ă ă ă mişte vreun deget ori s aib alt grij decît ca nu cumvaă ă ă ă b ră batu-s u s -şi rup gîtul la o vîn toare de vulpi. Nu cuă ă ă ă de-alde astea s-a ridicat neamul nostru şi nu aşa îi vom putea spori puterea. Fala lordului secretar e proasp tă ă înc , dar trebuie p strat ca şi cum ne-am fi n scut în ea,ă ă ă ă purtîndu-i greutatea-i, inîndu-ne la în l imea-i, ba fiindţ ă ţ gata s ne-o sporim şi s -i orbim pe cei din jur cu ea. Înă ă fa a celor de os vechi oamenii se pleac din obişnuin a deţ ă ţ genera ii; în fa a noastr ar sta apeni dac nu le-amţ ţ ă ţ ă frînge noi spinarea. O fiic bun s pasc turma de oi sauă ă ă ă s îmă brace v lul mîn stiresc nu are darurile trebuincioaseă ă pentru a porunci ascultarea care îi e aruncat în sil ; şiă ă fiindc cerul nu s-a îndurat de noi cu un al treilea fiu, Lucyă ar fi trebuit, prin naştere, s -i in locul. Fericit fie ceasulă ţ ă în care o va cere cineva a c rui energie s fie mai mareă ă decît a ei sau a c rui ambi ie s fie la fel de neînsemnataă ţ ă precum e a ei.

Aşa gîndea o mam c reia inimile copiilor, precum şiă ă

38

Mireasa din Lammermoorsperan ele lor de fericire i se p reau nimic în compara ieţ ă ţ cu rangul şi m re ia lor vremelnic . Dar ca, ca mul i al iă ţ ă ţ ţ părin i iu i şi pripi i la judecat , greşea nesocotind fireaţ ţ ţ ă fiicei ei, care sub o pojghi de neîntrecut indiferen ,ţă ă ţă ocrotea s mîn a acelor patimi ce înmuguresc cîteodat ,ă ţ ă peste noapte, ca toiagul profetului şi îi las mu i pe ceiă ţ din jur prin neaşteptata lor ardoare şi intensitate. De fapt Lucy p rea rece fiindc nu ap ruse nimic care s -iă ă ă ă înmoaie sau s -i dezmor easc inima. Via a i se scurseseă ţ ă ţ pîn acum monoă ton şi uşoar , ba chiar fericit dacă ă ă ă unda ei lin n-ar fi sem nat cu aceea a unui rîu care seă ă scurge neîncre it penţ tru a se precipita brusc într-o cascad .ă

— Aşa, Lucy, spuse tat l ei intrînd dup ce ca sfîrşiseă ă cîntarea, înv torul t u într-ale muzicii te îndeamn săţă ă ă ă dispre uieşti lumea înainte de a o cunoaşte? Eşti camţ pripit , feti a mea! Ori ai vorbit ca mai toate fecioareleă ţ care dispre uiesc pl cerile vie ii pîn ce acestea li seţ ă ţ ă înf işeaz în persoana unui nobil cavaler?ăţ ă

Lucy roşi, se dezvinov i spunînd c nu trebuie s seăţ ă ă vad nici un scop anume în alegerea ei care fusese f cută ă ă la întîmplare dintr-o culegere de cîntece, dup care l să ă ă degrab instrumentul la rug mintea tat lui ei de a-l înso iă ă ă ţ la o plimbare.

Un parc, sau mai curînd teren de vîn toare bine împă ă-durit se întindea în spatele castelului care, str juind după ă cum am mai spus o trec toare în l at chiar din cîmpie,ă ă ţ ă p rea ridicat din stînc pentru a sta de paz codrului ceă ă ă se în l a înd r tul lui, cu col uroas maiestate.ă ţ ă ă ţ ă

Prin aceste romantice cotloane se pierdur tat l cuă ă fiica, bra la bra , pe o alee str juit de ulmi umbroşiţ ţ ă ă printre care pîlcuri de c prioare se vedeau gra ioase înă ţ dep rtare. Plimbîndu-se aşa şi admirînd feluriteleă privelişti pentru care sir William Ashton, în ciuda ocupa iilor sale zilnice avea neobişnuit de mult gust şiţ în elegere, la un moment dat fur ajunşi din urm deţ ă ă paznicul parcului care, cu arbaleta în mîn şi un ogar inută ţ

39

Walter Scott

în les de un b ietan, gr bea spre inima codrului, laă ă ă îndatoririle sale cinegetice.

— Mergi s ne agoniseşti o bucat de vînat, Norman?ă ă întreb st pînul s u r spunzînd la plec ciunea omului.ă ă ă ă ă

— Chiar aşa, preacinstite st pîne. Pofti i a vedea lucraă ţ -rea noastr ?ă

— Nu, nu, r spunse lordul, b gînd de seam c fiiceiă ă ă ă sale îi pierise sîngele din obraji la gîndul de a fi silit s fieă ă martor uciderii unei c prioare, deşi, dac p rintele s uă ă ă ă ă ar fi zis ca s mearg cu Norman, probabil c n-ar fi f cută ă ă ă nici un semn ca s -şi arate nepl cerea.ă ă

P durarul strînse din umeri.ă— Urît lucru, zise el, cînd pe nici unul dintre boieri nu-l

trage inima s vad petrecerea aceasta. N dejdea-i eraă ă ă doar la întoarcerea c pitanului Sholto, altfel o s se laseă ă de meşteşug, c ci pas mite pe domnişorul Henry îlă ă asupresc cu înv tura latineasc dar voin a lui ar fi săţă ă ă ţ ă şad prin codri din zori şi pîn -n noapte, p cat de m ria-ă ă ă ăsa, c nu aşa cat s fac om dintr-un pui crud. Altfelă ă ă ă st teau treburile pe vremea lordului Ravenswood – cîndă era s omoare un cerb, venea tot omul, cu mic cu mareă s se uite, iar cînd dobitoă cul se pr buşea cu itul eraă ţ închinat domnului şi niciodat m ria-sa nu se întîmpla să ă ă ne miluiasc cu mai pu in de un galben. Ce s mai zic deă ţ ă Edgar Ravenswood – adic Domnul Ravenswoodului cumă îi spune lumea – c acesta cînd scap în codri, m reă ă ă Doamne, de pe vremea lui Tristan cel vestit nu s-a mai pomenit aşa intaş, cînd înstruneaz arcul dobitocul cadeţ ă fulgerat, s nu fie cu sup rare, dar pe meleagurile asteaă ă îndeletnicirea vîn toreasc din str buni s-a cam dus deă ă ă rîp .ă

Multe din cele ce gr ise p durarul erau pu in pl cuteă ă ţ ă sim mintelor lordului secretar; acesta nu putea s nuţă ă bage de seam c sluga nici nu se osteneşte s -şiă ă ă ascund dispre ul pentru un st pîn care n-are gust deă ţ ă petrecerea vîn toreasc , însuşire de neînlocuit a unuiă ă

40

Mireasa din Lammermoorgentilom în acele vremuri. Dar cum c petenia vîn toriloră ă e la orice conac o persoan de cea mai mare importan ,ă ţă cutezînd sa vorbeasc f r sfial st pînului s u, ca atareă ă ă ă ă ă sir William nu f cu decît s zîmbeasc şi s r spund că ă ă ă ă ă ă ast zi îi st mină ă tea la altele decît la vînatul c prioareloră sco înd îns din pung un ban de aur şi dîndu-l omului caţ ă ă s -l mul uă ţ measc . Vîn torul îl primi aşa cum primeşteă ă chelnerul de la un hotel la mod bacşişul de dou ori maiă ă mare decît s-ar cuveni pe care i-l d un boiernaş de laă ar , adic arborînd acel zîmbet în care pl cerea daruluiţ ă ă ă

se împleteşte cu dispre ul pentru ignoran a d ruitorului.ţ ţ ă— Domnia-ta, zise el, r u faci c dai plata înainte să ă ă

vezi treaba f cut . Ce-ai mai zice dac acum, dup ce mi-ă ă ă ăai pl tit simbria, n-aş nimeri cerbul cu s geata?ă ă

— Nu cred c ai în elege, zise lordul zîmbind, dac i-aşă ţ ă ţ pomeni de codicto inidebit7?

— Pe cinstea mea c n-aş pricepe o iot – o fi vreoă ă isprav legaliceasc doar c ... Prinde orbul... ştieă ă ă lumin ia-ta ce se întîmpl . Oricum, eu o vorb am şiăţ ă ă dac m ascult ară ă ă cul şi copoiul, o s ave i în frigare oă ţ halc de vînat cu sl niă ă na de dou degete.ă

Tocmai cînd se preg tea s plece, st pînul îl opri şi-lă ă ă întreb ă ca din întîmplare dac Domnul Ravenswooduluiă era chiar atît de viteaz şi bun intaş cum zicea lumea.ţ

— Dac -i viteaz?! Ca unul într-o mie, şi nu v mint deă ă -loc, r spunse Normam Eram o dat în codrul Tyninghameă ă cu o ceat de aleşi vîn tori dimpreun cu m ria-sa; şi ne-ă ă ă ăa dat de furc un cerb încol it de ne-a f cut s ne tragemă ţ ă ă cu to ii înd r t, pe cinstea mea; o mîndre e de dobitoc,ţ ă ă ţ b trîn şi puternic, cu o p dure de coarne şi cu fruntea lată ă ă ca un taur. Cînd mi i s-a repezit o dat la lordul cel b trînţ ă ă am zis c pîn aici i-a fost stui stîlp al nobilimii – dară ă ă numai ce se repede ca o s geat domnul nostru şi-iă ă reteaz zgîrciurile, intuindu-l pe loc cu cu itul. Dumnezeuă ţ ţ s ni-l ie c n-aă ţ ă vea decît şaisprezece ani pe atunci.

7 Leg tura debitorului (lat.).ă

41

Walter Scott

— Şi e la fel de meşter cu flinta ca şi cu pumnalul? Spu-se sir William.

— G ureşte banul sta de argint dac -l in întreă ă ă ţ ar t tor şi policar la optzeci de yarzi, m prind pe un bană ă ă de aur; ce mai vre i de la ochi, mîn şi pulbere?ţ ă

— Nimic, desigur, spuse lordul secretar: dar s nu teă mai re inem de la petrecerea ta, Norman. La revedere,ţ bunul meu Norman.

Şi fostul soldat se pierdu pe c rare, îngînîndu-şiă cîntecul vesel, ce se stingea pe m sur ce se îndep rta.ă ă ă

„C lug rul sare din pat cînd utrenia sun ,ă ă ă

Dar stare u-i slobod s doarm în sunetul ei;ţ ă ă

R zeşu-i silit s se scoale pe lună ă ă

— S-aude o trîmbi ; e ora, ehei!ţă

Pe dealul Bielhope sînt cerbi, c priori,ă

O turm întreag , prin crîngul de soc;ă ă

Dar o ciut ca crinul, sc ldat de soriă ă ă

R sare mai mîndr ca to i la un loc!”ă ă ţ

— S fi fost acest om în slujba Ravenswoozilor de leă poart atîta cinstire? spuse lordul secretar cînd vîn torulă ă dusese de mult cîntecul cu el. Tu trebuie s ştii, Lucy,ă fiindc soco i de datoria ta s ii seama fiec rui mîrlan deă ţ ă ţ ă la castel.

— Nu sînt un gr m tic chiar atît de grijuliu, tat drag ;ă ă ă ă din cîte-mi amintesc, Norman a servit pe vremuri aici cînd nu era decît un b ie andru, înainte de a pleca laă ţ Ledington de unde l-ai luat tu în slujb . Dac îns vrei să ă ă ă afli mai multe despre foştii st pîni ai locului, b trîna Aliceă ă e cea mai bun cronic vorbitoare.ă ă

42

Mireasa din Lammermoor— Şi m rog ie de ce aş vrea s aflu orice ar avea de-aă ţ ă

face, Lucy, cu familia ori cu faptele lor?— La asta n-aş şti s - i r spund, tat ; ştiu doar c l-aiă ţ ă ă ă

întrebat pe Norman de tîn rul Ravenswood.ă— Ei şi tu, feti o! f cu tat l ei, întrebînd însţ ă ă ă

numaidecît:— Şi cine e b trîna Alice? Cred c tu le cunoşti pe toateă ă

babele din inut!ţ— Sigur c le cunosc, altfel cum le-aş putea ajuta cîndă

sînt la nevoie? Cît despre b trîna Alice, ea e împ r teasaă ă ă tuturor b trînelor şi regina a toate cîte se spun, se fac şiă se vîntur , mai ales ştie o seam de legende în elepte. Eă ă ţ oarb s rmana, dar cînd î i vorbeşte ai crede ca teă ă ţ sfredeleşte pîn în str fundul inimii. Eu îns mi adesea îmiă ă ă acop r fa a sau o întorc de la ea, c ci îmi pare c mă ţ ă ă ă vede schimbînd fe e-fe e deşi de dou zeci de ani ochii eiţ ţ ă şi-au pierdut lumina. Merit s o cercetezi tat , chiară ă ă numai ca s vezi cum o b trîn oarb şi neputincioas areă ă ă ă ă o atît de mare ascu ime a sim urilor şi cuviin aţ ţ ţă purt rilor. Te rog s m crezi c dup vorb şi purtare aiă ă ă ă ă ă putea-o lua drept contes . Hai, vino s-o vedem pe b trînaă ă Alice, nu sîntem nici la un sfert de mil de casa ei.ă

— Toate acestea, draga mea, spuse lordul secretar, nu-mi r spund la întrebare, anume cine e femeia şi ceă leg turi are ea cu familia fostului st pîn?ă ă

— A fost un fel de doic din cîte ştiu; şi a r mas aiciă ă fiindc doi din nepo ii ei au stat în slujba ta. Se pare însă ţ ă c a fost împotriva voin ei ei fiindc s rmana suferă ţ ă ă ă amarnic de schimbarea vremurilor şi a st pînilor.ă

— Mare cinste mai îmi face, r spunse lordul secretar.ă Ea şi cu ai ei beau şi m nînc pe banii mei, jelindu-se totă ă timpul c nu mai slujesc o familie care n-a folosită vreodat la ceva, nici lor, nici altora!ă

— Vai, r spunse Lucy, s ştii c o nedrept eşti peă ă ă ăţ b trîă na Alice. Nu e cîtuşi de pu in iubitoare de bani şiţ pentru nimic în lume n-ar primi poman chiar de-ar muriă de foame. Doar c îi place s povesteasc , la fel ca maiă ă ă

43

Walter Scott

to i b trînii cînd îi întrebi de istorii din tinere ea lor; şiţ ă ţ vorbeşte de cei din neamul Ravenswood doar fiindc aă tr it atî ia ani sub aripa lor. Sînt sigur îns c ie î iă ţ ă ă ă ţ ţ poart recunoştin pentru c ai proteguit-o şi c maiă ţă ă ă degrab ar gr i c tre tine decît c tre altcineva din jur.ă ă ă ă Rogu-te tat , hai s-o cercet m pe b trîna Alice.ă ă ă

Şi cu înc p înarea unei copile r sf ate îl tîrî pe lordulă ăţ ă ăţ secretar în partea în care dorea.

44

Mireasa din Lammermoor

Capitolul IV

„Peste coroana pomilor înal i z reaţ ăUn fir de fum, sub ire şi uşor –ţŞi sulul ce spre stele se-ntindeaSomn lin copilei i-aducea încetişorAşa precum îl cucerea din zbor...”

(Spenser)

Lucy îl c l uzea pe tat l ei, el ă ă ă fiind prea cufundat de obicei în treburile-i politiceşti ori lumeşti pentru a avea vreme s -şi cunoasc întinsele sale moşii ă ă şi locuind mai mult la Edinburgh; pe cînd ea cu mama sa şedeau toată vara la Ravenswood şi parte din înclina ie fireasc , parteţ ă din lipsa altei distrac ii, ajunsese s cunoasc înţ ă ă preumbl rile sale, fiecare c rare, alee, viroag ori vîlceaă ă ă umbroas .ă

Spuneam c lordul secretar nu era nesim itor la frumuă ţ -se ile naturii; ţ şi, ca s -i facem dreptate, trebuie s ad uă ă ă -g m c le gusta cu ă ă şi mai multa pl cere cînd o aveaă al turi pe frumoasa, simpla şi ciudataă -i copil care,ă ag at de bra ul lui, cu dragoste filial , cînd îl chema săţ ă ţ ă ă admire măre ia vreunui stejar b trîn, cînd cine ştie ceţ ă cotitur neaşă teptat a c r rii; torcîndu-şi caierul prină ă ă dumbr vi ă şi viroage, ieşea deodat la loc deschis de undeă se v deau, pîn deă ă parte, timpurile de dedesubt, prelingîndu-se înapoi printre stînci şi desişuri c l uzindu-iă ă spre privelişti îndeobşte ascunse privirii omului.

Oprindu-se o dat s admire priveliştea ce seă ă deschidea în fa a ochilor lor, Lucy îi spuse tat lui s u cţ ă ă ă se aflau în apropierea c su ei protejatei sale oarbe; şiă ţ într-adev r, c tînd pe dup colin , o c r ruie care oă ă ă ă ă ă încingea ca o panglic , b tut de paşii nec l uzi i deă ă ă ă ă ţ vedere ai st pînei, duă cea la o colib cuib rit într-oă ă ă v g un neagr şi întuneă ă ă ă coas , p rînd anume f cut peă ă ă ă

45

Walter Scott

potriva beznei în care tr ia b trîna.ă ăStînca cea noptatec p rea c se apleac asupraă ă ă ă

cocioabei gata-gata s pr v leasc un bolovan de peă ă ă ă încruntata-i frunte peste şubredul s laş de dedesubt.ă Coliba era de chirpici şi piatr , tivit cu acoperiş grosolană ă de stuf, care cam curgea la vale. Din mijlocul s u se ridicaă o şuvi de fum alb strui încol cindu-se în sus, pe fa aţă ă ă ţ alb , aplecat , a stîncii şi dînd priveliştii un aer deă ă neasemuit dulcea . într-o gr dini pr p dit ,ă ţă ă ţă ă ă ă înconjurat de tufe de soc seră vind de gard viu şi printre stupii de pe urma c rora tr ia, o g sir pe buna b trînă ă ă ă ă ă pentru care Lucy îl adusese pe tat l ei pîn aici.ă ă

Orice nenorociri se vor fi ab tut pe capul acelei b trîneă ă – oricît de s rman era s laşul s u, nu era greu s vezi dină ă ă ă prima clip c nici anii, nici s r cia, necazul ori boala nuă ă ă ă îngenuncheaser firea tare a acestei femei cum nu se maiă afla alta. Şedea pe un sc unel sub un mesteac nă ă plîng tor neobişnuit de b trîn şi de stufos aşa cum e deă ă obicei înf işat Judah şezînd sub palmier cu un aer deăţ ă m re ie tragic . Era înalt de statur , impun toare, doară ţ ă ă ă ă pu in încovoiat sub greutatea anilor. Deşi de rancţ ă ţă ă proast , veşmintele îi erau neobişnuit de curate,ă deosebindu-se în aceast privin de ale celor mai mul iă ţă ţ de o seam cu ea, şi erau potrivite cu ă o grij şi chiar cuă un gust la fel de neobişnuite. Privitorul era îns izbit maiă ales de expresia chipului ei şi de aceea mai to i oamenii îiţ ar tau semnele unui mult mai mare respect şi cuviină ţă decît ar fi putut ea cuteza s cear , judecînd după ă ă mizera-i cocioab , semne pe caă re ea le primea cu demnitatea degajat a celui care ştie c i se cuvin.ă ă Trebuie s fi fost frumoas odat , dar pl mada fe ei saleă ă ă ă ţ era îndr znea şi b rb toas , din cele care nuă ţă ă ă ă supravie uiesc zorilor tinere ii; pe obraz îi r m sese însţ ţ ă ă ă înscris bunul sim , cugetarea adînc , mîndria aspr care,ţ ă ă la fel cu îmbr c mintea, p rea s nu îng duie asem nareă ă ă ă ă ă cu cei de o seam cu ea. Cu greu i-ai fi putut închipui că ţ ă

46

Mireasa din Lammermooro fa lipsit de binefacerile v zului putea s oglindeascţă ă ă ă ă atît de limpede t ria unui caracter; ochii, închişi aproapeă de tot, nu ştirbeau, cu g vanele lor f r str lucire,ă ă ă ă frumuse ea chipului la a c rui expresie nu puteau ad ugaţ ă ă nimic. În acel moment p rea dus pe alt lume, leg nată ă ă ă ă poate de bîzîitul harnicelor zbur toare din jurul ei,ă pierdut în gînduri dar cu totul treaz .ă ă

Lucy desf cu l n işorul care prindea poarta gr dinii şi-iă ă ţ ă vorbi b trînei.ă

— Alice, p rintele meu a venit s te vad .ă ă ă— E binevenit, domnişoar Ashton, ca şi domnia-ta,ă

spuse b trîna întorcîndu-se şi înclinînd din cap c tre noiiă ă veni i.ţ

— Frumoas diminea pentru albinele tale, m icu ,ă ţă ă ţă spuse lordul secretar, care, impresionat de înf işarea băţ ă-trînei, era destul de curios s vad dac şi vorbele ei voră ă ă fi la în l ime.ă ţ

— Cred c da, domnia-voastr , r spunse ea; simt că ă ă ă suflarea v zduhului e mai blînd azi decît în alte d i.ă ă ăţ

— Nu- i îngrijeşti singur albinele, m icu ? Cum teţ ă ă ţă descurci?

— Cu ajutorul unor dreg tori, ca şi regii cu ajutorul suă -puşilor lor, r spunse Alice; ba am chiar norocul unui prim-ăministru. Unde eşti Babie?

Alice sufl într-un mic fluier de argint ag at la gîtul ei,ă ăţ folosit pe atunci la chemarea servitorilor, şi Babie, o fetiş-can de vreo cincisprezece ani, îşi f cu apari ia din colibă ă ţ ă nu chiar atît de dichisit ca atunci cînd b trîna ar fi putuă ă -t-o vedea, dar oricum mult mai cur ic decît te-ai fi aşăţ ă -teptat.

— Babie, spuse st pîna ei, adu pîine şi miere lorduluiă secretar şi domnişoarei Ashton – ei î i vor ierta stîng ciaţ ă dac te ar i cuviincioas şi iute.ă ăţ ă

Babie nu preget bineîn eles s împlineasc poruncaă ţ ă ă st pînei, mişcîndu-se încoace şi încolo ca un crab, cuă picioarele luînd-o într-o parte şi cu capul sucit în cealalt ,ă c tînd cu uimire la st pînul locului de care oamenii de peă ă

47

Walter Scott

moşie mai mult auzeau decît îl vedeau cu ochii. Pîinea şi mierea, aşezate pe o frunz de platan, fur închinate şiă ă primite cu toat curtenia.ă

Lordul secretar, aşezat pe trunchiul unui copac pr buşită şi putred, p rea c ar dori s prelungeasc discu ia, dară ă ă ă ţ nu prea ştia cum s fac s aduc vorba despre ceea ce-lă ă ă ă durea pe el.

— Locuieşti de mult vreme pe aceast moşie? întrebă ă ă dup o scurt pauz .ă ă ă

— Sînt aproape şaizeci de ani de cînd am pus piciorul pe hotarul Ravenswoodului, r spunse femeia a c reiă ă conversa ie, deşi respectuoas şi politicoas , p rea a seţ ă ă ă m rgini doar la obliga ia de a r spunde la întreb rile luiă ţ ă ă sir William.

— Judecînd dup accent, nu eşti de pe acesteă meleaguri, spuse cu precau ie lordul secretar.ţ

— Nu. Dup naştere sînt englezoaic .ă ă— Şi totuşi pari legat de aceast ar ca şi cum ar fi aă ă ţ ă

ta.— Pe aceste locuri am gustat din cupa bucuriei şi a

suferin ei. Aici am fost soa unui b rbat cinstit şi bunţ ţă ă mai bine de dou zeci de ani, aici am n scut cinci copiiă ă vrednici, aici a vrut Dumnezeu s mi-i ia, aici au murit şiă colo, lîng acea bisericu d rîmat , sînt îngropa i cu to ii.ă ţă ă ă ţ ţ N-am ştiut de alt inut atîta vreme cît au fost în via , nuţ ţă voi s ştiu de altul acum cînd ei nu mai sînt.ă

— Dar casa, spuse lordul secretar, i-e aproapeţ pr v lit în ruine...ă ă ă

— N-ai vrea, drag tat , vorbi Lucy repede, dar cuă ă sfial , ag îndu-se de vorbele p rintelui ei, s dai poruncă ăţ ă ă ă s-o îndrepte, dac ai crede de cuviin , desigur...ă ţă

— O s m in atîta cît tr iesc, domni Lucy, spuseă ă ţ ă ă ţă oarba; n-aş vrea s dau nici o b taie de cap st pînuluiă ă ă meu.

— Dar odat ai tr it într-o cas frumoas şi ai fostă ă ă ă bogat şi acum la b trîne e s tr ieşti într-o cocioab !ă ă ţ ă ă ă

48

Mireasa din Lammermoor— E tocmai bun pentru mine, domni Lucy; dac iniă ţă ă -

ma mea nu s-a frînt de atîta suferin cît a îndurat sau aţă ă v zut la al ii, înseamn c e o elit şi atunci restul acestuiă ţ ă ă ţ ă trunchi b trîn nu se cade s se arate mai slab.ă ă

— Probabil ai fost martor a multor schimb ri, spuseă ă lordul secretar, dar via a te-a înv at s te aştep i la ele.ţ ăţ ă ţ

— M-a înv at s le îndur, în l imea-voastr , veni r săţ ă ă ţ ă ă -punsul.

— Şi totuşi ştii c e în firea lucrurilor s se schimbe peă ă m sur ce anii trec, spuse politicianul.ă ă

— Aşa e; ştiu îns c şi buşteanul pe care, sau al turiă ă ă de care st domnia-voastr , a trebuit s cad , deă ă ă ă putreziciune sau de t işul toporului; cu toate acestea amă tras n dejde ca ochiul meu s nu apuce s vad cum seă ă ă ă pr vale copacul ce mi-a umbrit casa.ă

— S nu crezi c am s te in de r u fiindc te gîndeştiă ă ă ţ ă ă cu regret la zilele cînd moşia era st pînit de o altă ă ă familie. Ai avut, f r îndoial , toate motivele s -i iubeşti şiă ă ă ă î i resţ pect credin a. Voi da porunc s i se cl deasc laţ ă ă ţ ă ă loc locuin a şi sper c va veni o zi cînd vom fi prieteniţ ă cunoscîndu-ne mai bine.

— La vîrsta mea nu mai legi prietenii noi. Vă mul umesc de m rinimie, e f r îndoial c l uzit de celeţ ă ă ă ă ă ă ă mai bune gînduri; am îns tot ce-mi doreşte inima şi nuă pot s priă mesc mai multe de la domnia-voastra, st pîne.ă

— Bine, atunci, continu lordul secretar, îng duie-miă ă să- i spun c te privesc ca pe o femeie înv at şi cu bun-ţ ă ăţ ăsim , cu mult mai presus de înf işarea ta şi c voi s trţ ăţ ă ă ă-ieşti de acum înainte f r a pl ti vreo dare pe p mînturileă ă ă ă mele.

— N d jduiesc s fie aşa, spuse b trîna cu demnitate.ă ă ă ă Din cîte ştiu aceasta a şi fost una din învoielile de vînzare a Ravenswoodului c tre domnia-voastr , deşi un lucru atîtă ă de neînsemnat nu avea cum s r mîn întip rit în minteaă ă ă ă domniei-voastre.

— Mi-a sc pat... mi-a ieşit din minte, într-adev r, r să ă ă -punse lordul oarecum încurcat. V d c ai r mas preaă ă ă

49

Walter Scott

legat de vechii t i prieteni ca s primeşti vreo binefacereă ă ă din partea celui venit dup ei.ă

— Departe de mine acest gînd, mylord; v portă recunoştin pentru darurile ce le resping şi r u îmi pareţă ă c nu v pot r spl ti pentru ele cu vorbe mai bune decîtă ă ă ă cele pe care am s le gr iesc acum.ă ă

Lordul secretar o privi cu surprindere, dar nu spuse un cuvînt.

— Sir William, continu ea pe un ton solemn şi plin deă înfiorare, lua i aminte la cele ce ve i face; c ci v afla i peţ ţ ă ă ţ marginea pr pastiei.ă

— Ce vrei s spui? f cu lordul, al c rui gînd zbur deă ă ă ă îndat la treburile politiceşti ale rii. i-a ajuns la urecheă ţă Ţ ceva despre vreun complot sau uneltire?

— Nu, st pîne; cei ce fac nego cu marfa asta nu ină ţ ţ sfat cu b trînii, orbii şi neputincioşii. La altceva s ieiă ă seama. Ai împins lucrurile prea departe cu cei din neamul Ravenswood. S ştii o vorba adev rat – sînt un neamă ă ă amarnic şi nu e bine s ai de-a face cu oameni care nuă mai au nimic de pierdut.

— Ce spui tu, r spunse lordul, cele ce s-au s vîrşit întreă ă noi au fost f ptuirea legii, nu lucrarea mea; şi dac auă ă ceva cu mine, la lege trebuie s mearg ...ă ă

— Da, dar ei pot gîndi altminteri şi s -şi fac ei dreptateă ă dac legea nu le-o face.ă

— Cum adic ? zise lordul secretar. Oare s fie în stareă ă tîn rul Ravenswood s mi se întoarc împotriv -mi cuă ă ă ă vr jăm şie?ă

— Fereasc -m Domnul de una ca asta! Nu am decîtă ă cuvinte de laud pentru acel tîn r cinstit şi cu inimaă ă deschis – cinstit şi deschis zic? – Ar fi trebuit s adaugă ă liber, generos şi nobil. Cu toate acestea e un Ravenswood şi s-ar putea s -şi pîndeasc momentul. Aminteşte- i ce-aă ă ţ p it sir George Lockhart.ăţ 8

8 1 Sir George Lockhart, preşedinte al Cur ii Judec toreşti. În anulţ ă 1689 a fost împuşcat pe strada mare din Edinburgh de c tre Johnă

50

Mireasa din LammermoorLordul secretar tres ri la amintirea unei tragedii, pe cîtă

de adînci pe atît de proaspete. B trîna continu :ă ă— Chiesley care a f ptuit crima era rud cu lordul Raă ă -

venswood. În sala cea mare a castelului Ravenswood în fa a mea şi a altora şi-a ar tat hot rîrea crunt pe care aţ ă ă ă împlinit-o mai tîrziu. Nu se cuvenea s vorbesc atunci, dară nu m-am putut st pîni. „Cumplit e crima pe care oă ă preg teşti şi vei da socoteal de ea în fa a scaunului deă ă ţ judecat .” Niciodat n-am s -i uit privirea şi r spunsul:ă ă ă ă „De multe am s dau eu socoteal la Judecata de Apoi şiă ă va intra şi aceast fapt la adunare”. Deci v spun s vă ă ă ă ă feri i de aţ strînge cu uşa un om care a dezn d jduit de a-ă ăşi afla dreptatea din mîna legii. Prin vinele neamului Ravenswood curge sîngele lui Chiesley şi o pic tur e deă ă ajuns s -l fac s fiarb , în starea în care e el acum.ă ă ă ă Teme-te de el, î i zic!ţ

Din întîmplare sau anume, b trîna nu f cuse decît să ă ă înte easc temerile lordului secretar. Neagra şi disperataţ ă sc pare în omor, atît de obişnuit baronilor sco ieni înă ă ţ

Chiesley de Dalry. R zbunarea acestui nefericit adus în pragulă dezn dejdii a fost cauzat de convingerea lui c preşedintele îiă ă ă f cuse o nedreptate prin hot rîrea ce o d duse în favoarea so iei şi aă ă ă ţ copiilor lui obligîndu-l la o pensie alimentar de vreo 93 de lire. Seă spune c mai întîi îşi pusese în cap s -l împuşte pe judec tor înă ă ă vreme ce acesta era la slujb , dar s-a r zgîndit temîndu-se deă ă sfin enia locului. Dup ce credincioşii s-au împr ştiat, el şi-a urm ritţ ă ă ă victima pîn în capul str zii care duce în partea de miaz -zi aă ă ă Lawnmarket-ului unde preşedintele locuia, şi l-a împuşcat cînd se preg tea sa intre în cas . Fapta a fost s vîrşit în prezen a multoră ă ă ă ţ martori. Criminalul nu a încercat s fug şi s-a l udat cu fapta luiă ă ă spunînd: „L-am înv at pe jude cum se face dreptatea”. În orice cazăţ este drept c îl prevenise, dup cum spunea şi Jack Cade, într-oă ă împrejurare asem n toare. Ucigaşul dup ce a fost supus caznelor, aă ă ă fost judecat în fa a lordului judec tor al Edinburghului şi condamnatţ ă s fie tîrît pe o grap spre locul execu iei, s i se taie mîna dreaptă ă ţ ă ă cît vreme mai era înc viu şi s fie spînzurat cu pistolul atîrnat deă ă ă gît. Execu ia a avut loc la 3 aprilie 1689; întîmplarea a r mas multţ ă ă vreme în amintirea oamenilor ca un exemplu cumplit a ceea ce c r ile juridice numesc ă ţ perfervidum ingenium Scotorum.

51

Walter Scott

vremurile de demult, fusese prea adesea c utat şi înă ă timpuri mai apropiate de noi, la strîmtoarea unei ispite neaşteptate sau acolo unde cugetul celui în cauz eraă copt pentru o asemenea f r delege. Sir William Ashtonă ă ştia prea bine toate acestea; mai ştia şi c tîn rulă ă Ravenswood avusese de suferit destule nedrept i ca săţ ă se lase ademenit de acest soi de r zbunare, obişnuit deşiă cumplit rod al p rtinirilor legii. Se str dui totuşi s -şiă ă ă ascund neliniştea în fa a lui Alice, dar atît deă ţ neîndemînatic încît şi un ins mai necunosc tor al firiiă omeneşti decît b trîna şi-ar fi dat seama de lucrul ce-iă frigea inima. Vocea îi era schimbat cînd îi spuse că ă Domnul Ravenswoodului era un om de onoare şi chiar de n-ar fi aşa, soarta lui Chiesley de Dalry putea s -iă serveasc de pild oricui i-ar fi trecut prin cap s ia asuă ă ă -pr -şi sarcina de a-şi face dreptate dup cum îl taie capulă ă pentru nişte nedrept i închipuite. Iar dup ce rostise priăţ ă -pit aceste cîteva cuvinte, se ridic şi plec f r s maiă ă ă ă ă aştepte r spuns.ă

52

Mireasa din Lammermoor

Capitolul V

Lordul secretar umbl cam ă vreun sfert de mil f r să ă ă ă scoat o vorb . Fiica sa, sfioas din fire şi crescut ca peă ă ă ă atunci, cu fric şi cuviin fa de p rin i, deci şi cu asculă ţă ţă ă ţ -tare, nu îndr zni s -i întrerup cugetarea.ă ă ă

— De ce eşti atît de palid , Lucy? spuse tat l ei, întoră ă -cîndu-se deodat şi rupînd t cerea.ă ă

În acel timp, nu-i era îng duit unei tinere fecioare să ă spun ce credea despre un lucru de mare importană ţă decît dac cineva o întreba anume, aşa c Lucy se f cu aă ă ă nu şti nimic de în elesul vorbelor ce schimbase Alice cuţ tat l ei, punîndu-şi tulburarea pe seama fricii de viteleă s lbatice care p şteau pe plaiul întins unde c lcau eiă ă ă acum.

Nobilimea Sco iei socotea pe atunci ca un semn aiţ rangului cele cîteva animale, urmaşe ale turmelor s lbatice care odinioar colindaser în libertate codriiă ă ă Caledoniei. Cel pu in trei familii nobile, anume Hamilton,ţ Drumlanvick şi Cumbernauld se f leau cu exemplareleă care h l duiser dintotdeauna prin inuturile lor. Fa deă ă ă ţ ţă str moşii lor, acestea sc zuser mult în m rime şi putere,ă ă ă ă dac st m s judec m dup cele ce spun cronicile şiă ă ă ă ă r m şi ele uriaşe de curînd descoperite cînd s-au secată ă ţ nişte mlaştini şi p mînă turi noroioase. Bourul îşi pierduse fala coamei şi dobitoacele erau m run ele şi mai uşurele,ă ţ alb-murdare la culoare, cu coarne şi copite negre. Le mai r m sese îns r utatea din vechi, nu se l sau nicicumă ă ă ă ă domesticite fiindc nu sufeă reau spe a omeneasc şiţ ă adesea erau primejdioase dac te apropiai cuă neprevedere de ele sau le stricai tihna. De aceea şi fuseser alungate din locurile pe care le-am pomenit şiă unde poate c altfel ar fi fost îng duite în desişurile pă ă ă-duroase din Sco ia, chiriaşi de vaz ai p durilor baroniale.ţ ă ă Vreo cî iva se mai p streaz înc , dac nu m înşel, laţ ă ă ă ă ă

53

Walter Scott

castelul Chillingham şi Northumberland, pe domeniul contelui de Tankerville.

Apropierii de aceste dobitoace g si deci Lucy deă cuviin s atribuie semnele de team ce i se zugr viserţă ă ă ă ă pe fa din cu totul alt pricin . Ba era deprins cuţă ă ă ă priveliştea vitelor s lbatice, din timpul plimb rilor pe plai;ă ă iar pe vremea ei nu se obişnuia, ca acum, ca o domnişoar s fac prea mult caz de sperieturi şiă ă ă nevricale. Iat c acum îns toate acestea îi folosiser caă ă ă ă s -şi ascund adev rata nelinişte.ă ă ă

De abia îi r spunsese tat lui s u în cuvintele de maiă ă ă sus cînd un bour, a î at fie de culoarea stacojie a mantieiţ ţ domnişoarei Ashton, fie mînat de vreunul din accesele de turbare c rora le sînt supuse aceste fiin e, se desprinseă ţ din grupul cu care p ştea pe o poian acoperit cu iarb ,ă ă ă ă pierdut printre tufele încurcate şi dese. Animalul seă apropie de veneticii din regatul s u, mai întîi domol,ă scurmînd p mîntul cu copita, mugind din cînd în cînd şiă fr mîntînd glodul cu coarnele vrînd parc s -şiă ă ă îmboldeasc furia şi n vala.ă ă

Lordul secretar, care b gase de seam purtareaă ă animalului, pricepu c în scurt timp dobitocul avea să ă devin n bă ă ăd ios şi apucînd bra ul fiicei sale o lu repejoră ţ ă pe c rare vrînd s se îndep rteze cît mai iute. Tocmaiă ă ă aceast purtare se dovedi a fi cea mai nechibzuit c ciă ă ă bourul, c p tînd curaj în fa a acestei încerc ri de fug , seă ă ţ ă ă lu dup ei cît îl ineau picioarele. În fa a unei atari.ă ă ţ ţ primejdii şi un om mai curajos decît lordul secretar poate şi-ar fi pierdut firea. Dar dragostea de tat , „mai tare caă moartea”, îi d du t rie. El continu s -şi sprijine şi s şiă ă ă ă ă trag dup el copila pîn ce, frica sleindu-i puterile, Lucyă ă ă se l s moale la p mînt, lîng el; putînd a o sc pa astfel,ă ă ă ă ă b trînul se întoarse şi se aşez între ea şi animalul care,ă ă galopînd, cu furia a î at de goaţ ţ ă na nebun , era doar laă cî iva paşi de ei. Lordul nu avea arţ me: vîrsta şi cinul s u îlă scuteau de a purta chiar şi o săbioar uşoar , obişnuită ă ă

54

Mireasa din Lammermoornobililor – cu toate c nu i-ar fi putut fi de mare ajutor.ă

P rea sortit ca p rintele, fiica sau amîndoi, s cad praă ă ă ă -d primejdiei de neînl turat, cînd o împuşc tur venită ă ă ă ă din desişul apropiat puse deodat stavil goanei tauruluiă ă s lă batic. Plumbul îl nimeri atît de bine la încheietura şirei spin rii cu ceafa, încît rana, care în orice alt parte aă ă trupului ar fi fost cît o pişc tur de purice pentru vijeliaă ă turbat a animalului, se dovedi fatal . Împleticindu-se cuă ă un muget ce- i f cea p rul m ciuc , for a galopului maiţ ă ă ă ă ţ degrab decît picioarele îl purt pîn la vreo trei metri deă ă ă lordul împietrit, unde se pr buşi la p mînt cu m dulareleă ă ă acoperite de sudoarea mor ii şi tremurînd de ultimii fiori.ţ

Lucy z cea la p mînt f r sim ire, neştiutoare de minuă ă ă ă ţ -nata-i sc pare. Tat l ei r m sese ca tr snit, atît de iuteă ă ă ă ă fusese trecerea de la o moarte groaznic ce p rea deă ă neînlăturat la siguran a cea mai deplin .ţ ă

C ta la fiara cumplit pîn şi în moarte, împietrit de oă ă ă uimire mut , neîn elegînd înc prea bine cele ce se petreă ţ ă -cuser ; atîta era de uluit încît mai c -i venea s cread că ă ă ă ă bourul c zuse fulgerat de tr snetul Domnului, dac n-ar fiă ă ă b gat de seam , printre frunzele desişului, silueta unuiă ă om inînd în mîn o muschet de vîn toare.ţ ă ă ă

Acesta îl f cu s se dezmeticeasc şi s vad pe ceă ă ă ă ă lume se afl ; o arunc tur de ochi c tre fie-sa îi aminti că ă ă ă ă cineva trebuie s aib grij de ea. Strig deci omului,ă ă ă ă despre care crezu c e vreunul din p durarii s i, s vadă ă ă ă ă de domnişoara Ashton, pîn ce el alerga dup ajutoare.ă ă Vîn torul se apropie şi lordul secretar v zu c e un str in,ă ă ă ă dar în tulburarea sa nu-l întreb nimica, ci doar îi porunciă ca fiind mai tîn r şi mai în puteri s-o poarte pe Lucy pînă ă la o fîntîn din apropiere în vreme ce el se va duce laă coliba Alicei s cear ajutor.ă ă

Omul a c rui ivire taman la timp le sc pase via a, nuă ă ţ preget s duc pîn la cap t fapta bun pe care oă ă ă ă ă ă începuse. El o ridic pe Lucy în bra e şi, purtînd-o pe subă ţ umbra p durii, pe c r ri ce p rea s le ştie cu ochiiă ă ă ă ă închişi, nu se opri pîn nu ajunse la o fîntîn cu apă ă ă

55

Walter Scott

limpede şi îmbelşugat , unde o l s jos. Fîntîna fuseseă ă ă odat acoperit şi izvoă ă dit cu zorzoane de piatr gotice,ă ă dar acum bolta de deasupra se pr buşise, jgheabul gotică ocrotitor cr pase şi c zuse în p r i, iar izvorul ieşea dină ă ă ţ inima p mîntului, îşnind la lumina zilei şi şerpuind la valeă ţ printre sculpturile şi pietrele acoperite cu muşchi aruncate la întîmplare în drumul lui.

Tradi ia, veşnic gata, cel pu in în Sco ia, s încununezeţ ţ ţ ă cu o legend orice col işor vrednic şi aşa de interes,ă ţ legase aceast fîntîn de o pricin anume de venera ie. Oă ă ă ţ frumoas doamn îi ieşise ă ă în cale unuia din lorzii Ravenswood pe cînd acesta vîna pe lîng izvor şi, ca o aă doua Egerie, pusese st pînire pe inima acelui Numaă feudal. Dup aceea se întîlniser adesea şi veşnic laă ă apusul soarelui, farmecul min ii nimfei împlinind cucerireaţ pe care frumuse ea ei ţ o începuse, iar misterul ce înconjura toat povestea ad uă ă gind pu in piper la toateţ acestea. Întotdeauna ea ap rea şi disp rea din jurulă ă fîntînii de care, gîndea iubitul ei, era legat prin cine ştieă ce leg tura. De asemenea, întîlnirile lor aveau numeroseă îngr diri cu parfum de mare tain . Se veă ă deau o dat peă s pt mîn – vinerea – şi domni a îi spusese acelui lordă ă ă ţ Ravenswood c trebuie s se despart de fiecare dat deă ă ă ă îndat ce aud c clopotul bisericu ei de la mîn să ă ţ ă tirea de c lug ri din p durea apropiat – acum de mult la p mîntă ă ă ă ă – va suna de vecernie. La spovedanie, baronul de Ravenswood se zice c ar fi m rturisit pustnicului tainaă ă ciudatei sale iubiri şi p rintele Zacchary îşi vîrî în cap cumă c ocrotitorul s u a c zut în mrejele Satanei şi c e înă ă ă ă primejdie s -şi piard atît trupul cît şi sufletul. Drept careă ă îi zugr vi baronului toate chinurile ce-l aşteptau, cu toată ă elocin a la care c lug rii se pricep atît de bine şi-i ar tţ ă ă ă ă adev rata fa şi fire a încînt toarei naiade pe care nuă ţă ă şov i s-o veştejeasc drept m dular al diavolului.ă ă ă Îndr gostitul asculta, refuzînd cu înc p înare s cread ;ă ă ăţ ă ă şi numai dup ce r bdarea i se înmuie în fa a st ruin eloră ă ţ ă ţ

56

Mireasa din Lammermooranahoretului, îng dui ca starea şi alc tuirea doamneiă ă inimii sale s fie pus la încercare; se învoi deci, laă ă propunerea lui Zacchary, ca prima oar cînd se vor întîlni,ă clopotul de vecernie s sune cu o jum tate de ceas maiă ă tîrziu.

Pustnicul îşi înt ri şi ap sa spusele şi cu citate dină ă Malleus, Malificarum, Sprengerus, Remigius şi al i înv a iţ ăţ ţ demonologi care spuneau c Ucig -l Crucea, momit astfelă ă s întîrzie peste ora cuvenit , îşi va da arama pe fa şi,ă ă ţă înf işîndu-se iubitului ei îngrozit de chipul unei lucr riăţ ă diavoliceşti, se va topi apoi din fa a lui într-un fulger deţ pucioas . Raymond de Ravenswood se prinse sa încerce,ă oarecum curios s vad ce o s ias din încercareaă ă ă ă aceasta,

La ceasul obişnuit îndr gosti ii se întîlnir şi sfatul loră ţ ă se întinse dincolo de ceasul hot rît, prin întîrziereaă c lug ruă ă lui de a suna clopotul. Înf işarea nimfei nu seăţ schimb cu nimic; cum îns umbrele înser rii începur să ă ă ă ă se întind la picioare, fata în elese c ceasul obişnuit ală ţ ă vecerniei trecuse şi, smulgîndu-se din bra ele iubitului cuţ un strig t de deză n dejde, îşi lu adio de la el azvîrlindu-seă ă în fîntîn şi pieă rind din fa a ochilor lui. Unde trupulţ str punsese unda se ridicar cl buci de sînge, ceea ce îlă ă ă f cu pe dezn d jduitul baron s -şi închipuie c nes buita-ă ă ă ă ă ăi iscodire adusese moartea tainicei şi m iastrei f pturi.ă ă Remuşc rile ce sim i, preă ţ cum şi amintirea farmecelor ei îi otr vir via a, ce i se înă ă ţ cheie nu cu multe luni mai tîrziu în b t lia de la Flodden. Dar întru pomenirea naiadei sale elă ă pusese înainte s împoă dobeasc fîntîna care-i era locuină ţă şi ad postise apele sale de necur enii şi pîng rire prină ăţ ă ridic tura boltit ale c rei fragmente risipite se mai v dă ă ă ă înc împrejur. De atunci se zicea c steaua neamuluiă ă Ravenswood ar fi apus.

Aceasta era legenda ce se povestea de obicei şi despre care unii mai în elep i decît norodul spuneau c ar fi oţ ţ ă aluzie la o fecioar f r de neam, iubita acestui Raymond,ă ă ă pe care el o ucisese într-o izbucnire de gelozie şi al c reiă

57

Walter Scott

sînge se amestecase cu apa Fîntînii Fecioarei, cum i se mai spunea. Al ii ziceau c povestea vine din vremuri şiţ ă mai vechi, din mitologia p gînilor. To i erau îns deă ţ ă p rere c acel loc e aduc tor de rele pentru neamulă ă ă Ravenswood şi c a bea din unda fîntînii, a te apropiaă numai de acel loc, dac erai din semin ia Ravenswood,ă ţ era o nenorocire la fel de mare ca pentru un Grahame să poarte verde, un Bruce s omoaă re un p ianjen, sau un St.ă Clair s treac rîul Odd într-o luni.ă ă

În locul acesta de trist faim deci, sorbi Lucy primaă ă suflare de aer cînd se trezi din leşinul ei de moarte. Frumoas şi palid ca naiada din poveste dup chinulă ă ă desp r irii de iubitul ei, se sprijinea cu spatele de oă ţ r m şi a zidului de ruine, iar mantia-i şiroind de ap –ă ă ţă ă c ci salvatorul ei o stropise din belşug ca s o fac s -şiă ă ă ă vin în sim iri – i se lipea de trupul ml dios şi minunată ţ ă alc tuit.ă

Prima clip de trezie f cu s -şi aminteasc de primejdiaă ă ă ă care-i amor ise sim urile, cea de a doua îi aduse în minteţ ţ pe tat l ei. Privi în jur... nu se vedea nic ieri... „Tat ,ă ă ă Tat ”, abia putu striga.ă

— Sir William e nev t mat, r spunse necunoscutul...ă ă ă Nu are nici o zgîrietur şi într-o clip va fi aici.ă ă

— Sînte i sigur? exclam Lucy... Bourul era chiar lîngţ ă ă noi... L sa i-m ... m duc s -l caut pe tata!ă ţ ă ă ă

Şi se ridic , dar puterile o p r sir din nou aşa c , lipă ă ă ă ă -sindu-i vlaga ca s -şi împlineasc hot rîrea, ar fi c zută ă ă ă chiar pe piatr , v tamîndu-se tare.ă ă

Str inul era atît de aproape de ea, încît fu silit s o prină ă -d în bra e ca s nu cad , deşi dup o clip de şov ial ,ă ţ ă ă ă ă ă ă neobişnuit la un tîn r care trebuie s fereasc o frumuă ă ă ă -se e de primejdie. Povara ei, neînsemnat cum era, p reaţ ă ă prea grea pentru tîn rul şi atleticul ei salvator, c ci f ră ă ă ă s fie ispitit s o înconjoare cu bra ele nici m car o clip ,ă ă ţ ă ă o l s la loc pe piatra de care se sprijinise şi, tr gîndu-seă ă ă înapoi cu cî iva paşi, ad ug pripit:ţ ă ă

58

Mireasa din Lammermoor— Sir William Ashton e în siguran şi se va întoarceţă

într-o clip . Nu v fie team ... Soarta a avut mil de el.ă ă ă ă Dumneavoastr , domni , sînte i sl bit şi nu trebuie să ţă ţ ă ă ă v ridica i f r ajutorul unor servitori mai vrednici decîtă ţ ă ă mine.

Lucy, ale c rei sim uri îşi rec p taser ascu imea, c tă ţ ă ă ă ţ ă ă mai cu grij la necunoscut. Înf işarea lui nu avea nimică ăţ anume a-l face nedoritor s întind bra ele unei tinereă ă ţ domni e care are nevoie de ajutorul lui sau pe aceasta sţ ă şov ie a se sprijini de el; şi chiar în acele împrejur ri greleă ă ea nu se putu opri s nu gîndeasc ce rece şi prea pu ină ă ţ zelos p rea tîn rul. O hain de vîn toare de culoareă ă ă ă închis l sa s se ghiceasc rangul purt torului, cu toateă ă ă ă ă c era ascuns pe jum tate de o manta larg şi încre it ,ă ă ă ă ţ ă de culoare cafenie închis. O beret Montero, cu pană ă neagr era tras pe frunte, umbrindu-i fa a, dar din cît seă ă ţ putea vedea tr s turile îi erau oacheşe, regulate, pline deă ă o maiestate oarecum sumbr . Cine ştie ce suferină ţă tainic sau melancolia c rei posomorîte patimi stinseseă ă flac ra juc uş şi zburdalnic a tinere ii de pe un chipă ă ă ă ţ neaşteptat de bine f cut s le exprime pe amîndou şi nuă ă ă era uşor s -l priveşti f r s încerci un sim mînt de milă ă ă ă ţă ă sau de înfiorare, ori îndoial şi curiozitate amestecate cuă amîndou .ă

Înf işarea care ne-a luat atîta timp ca s o descriem,ăţ ă Lucy o sorbi dintr-o privire şi de cum întîlnir ochii adînciă şi negri ai str inului, ai ei se plecar cu sfial şi team .ă ă ă ă

Totuşi, ceva trebuiau s -şi spun , sau cel pu in aşa creă ă ţ -dea ea, deci începu s -i vorbeasc cu tremur în glasă ă despre minunea sc p rii ei ad ugînd c inima-i spunea că ă ă ă ă str inul fusese un trimis al cerurilor venit s -i izb vească ă ă ă pe ea şi pe tat l ei.ă

El p ru c se scutur de mul umirile ei, r spunzîndă ă ă ţ ă scurt:

— V las, domni – şi viersul adînc al vocii lui se ridică ţă ă puternic, dar nu aspru din cauza tonului ap sat – v lasă ă sub aripa celor c rora poate c azi le-a i fost îngeră ă ţ

59

Walter Scott

p zitor.ăLucy r mase nedumerit de aceste spuse în doi peri şi,ă ă

cu o privire de recunoştin simpl şi nepref cut , se c iţă ă ă ă ă c -l sup rase f r voie pe binef c torul ei – dac aşaă ă ă ă ă ă ă ceva era cu putin .ţă

— Nu m-am priceput pesemne, spuse ea, sa va arat mul umirea mea, trebuie s fi fost foarte stîngace, deşiţ ă nu-mi mai amintesc cele ce-am gr it, totuşi, rogu-v , maiă ă ad sta i o clipit pîn ce tata... lordul secretar va veni...ă ţ ă ă rogu-v , îng dui i-i lui sa v mul umeasc şi s v întrebeă ă ţ ă ţ ă ă ă de nume.

— Numele meu nu serveşte la nimic, r spunse str inul.ă ă Tat l dumneavoastr – sau mai bine zis sir William Ashtonă ă – îl va afla prea curînd – şi pl cerea îi va fi dulce ca fierea.ă

— Pe nedrept spune i asta, strig Lucy din toat inima,ţ ă ă tata v va r mîne, recunosc tor pentru via a mea şi a lui.ă ă ă ţ Nu-l cunoaşte i ori mi-a i spus basme cum c ar fi în siguţ ţ ă -ran , el fiind demult pierit din pricina turb rii acelei fiare.ţă ă

Dînd glas acelui gînd ce i se n z rise, ea se ridic de laă ă ă p mînt şi încerc s se îndrepte spre locul primejdiei, iară ă ă str inul, deşi p ru c şov ie între chemarea inimoas deă ă ă ă ă a-i veni în ajutor şi dorin a de a o l sa în pace, se v zuţ ă ă silit, din omenie, s o opreasc cu rug mintea precum şiă ă ă cu fapta.

— Ave i cuvîntul unui gentilom, domni , c v spunţ ţă ă ă adev rul; p rintele dumneavoastr e la loc sigur; deă ă ă pleca i singur la locul unde pasc vitele s lbatice v paşteţ ă ă ă o primejdie mare. Dac totuşi vre i s merge i (c ci,ă ţ ă ţ ă chinuit de gîndul c tat l s u era înc în nevoie, fata seă ă ă ă ă zmucea s plece), dac aceasta v e voia, accepta i-miă ă ă ţ bra ul deşi poaţ te c nu sînt omul care s-ar c dea s vă ă ă ă întind mîna.ă

F r s -i pese de aceste vorbe misterioase, Lucy seă ă ă ag de cuvintele lui:ăţă

— Ah, dac sînte i b rbat, zise ea, dac sînte i nobil,ă ţ ă ă ţ ajuta i-m sa-mi g sesc tat l! Nu m p r si i... Merge i cuţ ă ă ă ă ă ă ţ ţ

60

Mireasa din Lammermoormine... poate c în clipa asta îşi d sufletul în vreme ceă ă noi st m aici la taifas.ă

Şi, f r s -şi mai plece urechea la scuze şi la protest ri,ă ă ă ă inînd strîns bra ul str inului, f r s bage de seamţ ţ ă ă ă ă ă

altceva decît tr inicia sprijinului în lipsa c ruia nu s-ar fiă ă putut mişca, lipindu-se aproape de el de team s n-oă ă lase şi s plece, fata îl îndemn , tr gîndu-l dup ea, laă ă ă ă drum, tocmai în clipa în care sir Willian Ashton ap ru peă c rare, urmat de servitoarea Alicei şi de doi t ietori deă ă lemne chema i în ajutor. Bucuria de a-şi vedea copilaţ teaf r copleşi surprină ă derea ce ar fi ar tat-o cu alt prilejă v zînd-o sprijinit cu atîă ă ta familiaritate de bra ul unuiţ necunoscut, ca şi cum ar fi fost lîng el.ă

— Lucy, draga mea Lucy, n-ai p it nimic? Eşti s n toaăţ ă ă -s ? fur singurele cuvinte pe care le rosti strîngînd-o laă ă piept cu înfocare.

— Sînt teaf r , mul umesc lui Dumnezeu, mai ales cîndă ă ţ te v d şi pe tine la fel; ă dar acest gentilom… strig eaă l sînă du-i bra ul şi tr gîndu-se la o parte... oare ceţ ă gîndeşte despre mine? şi roşea a care-i împurpurţ ă tîmplele şi gîtul stătu m rturie ruşinii ce o cuprinsese laă amintirea felului prea pu in sfios în care îi cerşise, baţ chiar îi implorase ajutorul.

— Acest gentilom, spuse sir William Ashton, cred c nuă se va c i de necazul ce i-am pricinuit cînd îi voi asigura deă recunoştin a lordului secretar pentru ocrotirea celei maiţ de pre comori a oric rui om – via a copilului s u... Via aţ ă ţ ă ţ mea pe care a sc pată -o datorit vitejiei şi iu elii sale...ă ţ Sînt sigur c ne va îng dui s cerem...ă ă ă

— Nu ave i a-mi cere nimica ţ mie, spuse str inul cuă voce poruncitoare şi r sun toare, eu. sînt Domnulă ă Ravenswoodului.

T cerea de moarte care se l s , ar ta surprindereaă ă ă ă amestecat cu sim mintele mai pu in pl cute ale unoraă ţă ţ ă dintre cei de fa . Domnul se înf şur în mantie, înclinţă ă ă ă trufaş din cap c tre Lucy murmurînd cîteva vorbe deă închin ciune care de abia se auzir p rînd smulse cuă ă ă

61

Walter Scott

cleştele din gura tîn rului şi întorcîndu-le spatele seă mistui în inima p durii.ă

— Domnul Ravenswoodului! exclam lordul secretară cînd îşi reveni din uimirea-i de o clip ... Gr bi i dup el...ă ă ţ ă opri iţ -l... ruga i-l s se întoarc s spun doar un cuvînt...ţ ă ă ă ă

Cei doi t ietori de lemne alergar deci dup str in. Seă ă ă ă întoarser îns cu mîna goal şi dup mult codeal şiă ă ă ă ă ă pofteal spuser c Domnul n-a vrut s vin . Lordulă ă ă ă ă secretar îl lu pe unul din ei de o parte şi-l iscodi mai înă am nunt ce spusese Domnul Ravenswoodului.ă

— A zis doar c el nu vine, gr i omul, prev z tor caă ă ă ă ă orice sco ian, nevoind s fie el aduc torul unei veşti rele.ţ ă ă

— A mai spus ceva, omule, zise lordul secretar, şi cată s -mi repe i întocmai vorbele sale.ă ţ

— De, Doamne, ce s zic, f cu t ietorul privind în jur, aă ă ă mai spus – nu v fie cu sup rare lumin iei-voastre c ciă ă ăţ ă dup mintea mea cea proast Domnul n-a zis-o în numeă ă de r u.ă

— Asta nu te priveşte pe dumneata; voiesc s aud voră -bele sale.

— Dar , zise omul, a gr it aşa: zice – spune-i lui sir Wilă ă -liam Ashton c de ne-om mai întîlni, i-o p rea bine de-oă ă sc pa de mine, nu c i-am ieşit în cale...ă ă

— Bine, omule, spuse lordul secretar. E vorba de un ră-m şag ce am pus noi doi pe şoimii noştri – un fleac.ă

Şi se întoarse c tre fiica lui care între timp îşi reveniseă atît cît s poat umbla pe jos pîn acas . Dar efectul feluă ă ă ă -ritelor amintiri legate de o scen atît de cumplit asupraă ă unei min i şi aşa de delicat şi de sim itoare ca o strun ,ţ ă ţ ă se p str înc mult vreme dup încercarea prin care-iă ă ă ă ă trecuse trupul. N luci de coşmar, în somn şi în vis rile ei,ă ă îi aduceau în fa a ochilor forma unei fiare mînioase şiţ mugetul ce- i înghe a sîngele în vine cu care-şi înso eaţ ţ ţ goana nebun şi întotdeauna imaginea Domnuluiă Ravenswoodului, cu fa a nobil şi purt ri alese, era aceeaţ ă ă care se punea între ei şi moarte.

62

Mireasa din LammermoorÎn orice împrejurare e poate primejdios ca o tîn ră ă

fecioar s z boveasc cu gîndul şi cu atîta drag asupraă ă ă ă unuia şi aceluiaşi om; dar pentru Lucy aşa ceva era de neîmpiedicat. Niciodat nu-i fusese dat s vad un tîn ră ă ă ă atît de osebit şi însemnat la chip şi la boi ca tîn rulă Ravenswood; chiar dac ar fi mai cunoscut o sut peă ă m sura lui chiar mai de soi, nici un altul nu i s-ar fiă cuib rit în inim împreă ă un cu amintirea primejdiei şi aă sc p rii, cu recunoştin a, mirarea şi curiozitatea.ă ă ţ

Zic curiozitate, c ci e mai mult ca sigur c purtareaă ă neobişnuit de ursuz şi neprietenoas a Domnuluiă ă Ravenswoodului, aşa de nepotrivit cu expresiaă tr s turilor şi eleă ă gan a portului încît trezeau uimirea,ţ trebuie s -i fi z d rniă ă ă cit nedumerirea, silind-o să z boveasc atîta asupra acelor amintiri. Ştia prea pu ineă ă ţ despre Ravenswood ori despre vrajba între p rintele ei şiă al lui şi poate c în blînde ea sufletului s u, cu greu ar fiă ţ ă putut în elege patimile sîngeţ roase şi neînduplecate pe care cearta lor le dezl n uise. Ştia doar c tîn rul e deă ţ ă ă vi nobil ; c e s rac deşi vl star al unui neam mîndru şiţă ă ă ă ă bogat; sim ea c mintea ei se îngeţ ă m neaz cu un cugetă ă nobil care nu voise s primeasc r să ă ă plata oferit de noiiă st pîni ai casei şi moşiilor p rintelui lui. Oare tot cu atîtaă ă hot rîre ar fi respins el plec ciunea lor şi tot aşa ar fi fugită ă din fa a lor dac dorin a tat lui s u şi-ar fi aflat glasţ ă ţ ă ă printr-o gur mai blînd , fiind îndulcit de ging şia peă ă ă ă care femeile ştiu atît de bine s şi-o toarne în purt riă ă atunci cînd vor s ostoiasc p timaşele izbucniri aleă ă ă b rbatului, mai pu in ml dios? Primejdioas întrebareă ţ ă ă pentru cugetul ei – atît în sine cît şi în urm ri.ă

Pe scurt, Lucy Ashton se prinsese în mrejele propriei sale închipuiri, atît de fatale celor tineri şi sim itori.ţ Adev rat c timpul, lipsa, schimbarea de loc şi de fe e ară ă ţ fi putut pune cap t acelei vis ri, aşa cum se maiă ă întîmplase şi la al ii; dar casa îi r mînea singuratic şiţ ă ă mintea f r alte treburi care s -i alunge dulcile-iă ă ă fantasme.

63

Walter Scott

Singur tatea ei se datora mai ales absen ei lady-ei Ashă ţ -ton plecat la Edinburgh în focul unei intrigi politice;ă lordul secretar primea oaspe i, doar din socoteal şi deţ ă ochii lumii şi avea mai degrab o fire retras şiă ă nesociabil ; aşa se f cu c nici un cavaler nu ap ru să ă ă ă ă întunece tabloul înfrumuse at de virtu i eroice pe careţ ţ Lucy îl zugr vise Domnului Ravenswoodului.ă

În vreme ce Lucy se desf ta cu aceste vis ri, o vizitaă ă des pe b trîna Alice, n d jduind c o va face s aducă ă ă ă ă ă vorba despre acest subiect pe care-l îng duise s seă ă cuib reasc atît de necugetat în gîndurile ei. Alice îns nuă ă ă d du urmare dorin elor şi aştept rilor ei. Vorbea cuă ţ ă pl cere şi dragoste despre familie în general, dar p reaă ă s vrea s p streze o t cere înc p înat şi precaută ă ă ă ă ăţ ă ă atunci cînd era vorba de tîn rul ei reprezentant. Pu inulă ţ pe care îl spunea despre el nu era de loc aşa de m gulitoră cum se aşteptase Lucy. Bătrîna d dea de în eles că ţ ă Ravenswood avea o fire neiert toaă re şi de piatra, gata mai curînd s poarte pic decît s ierte o ocar ; iar Lucy,ă ă ă ă speriat de frînturile de vorbe ale femeii, îşi amintea deă sfatul atît de ap sat dat de Alice tat lui ei: „P zeşte-te deă ă ă Ravenswood”.

Dar acelaşi Ravenswood, pe care îl b nuia atît de aprig,ă nu le dezmin ise oare, chiar la scurt timp dup ceţ ă fuseser rostite, sc pîndu-i de la moarte şi pe ea şi peă ă tat l ei?ă

Dac ar fi nutrit acele gînduri negre de r zbunare peă ă care mohorîtele profe ii ale lui Alice p reau a le fi ghicit,ţ ă n-ar fi fost nici m car nevoie s intre în p cat ridicîndă ă ă mîna asupr -le. O clip doar s fi întîrziat ajutorul s u atîtă ă ă ă de iute şi binevenit şi inta urii sale ar fi pierit, f r vreoţ ă ă vin din parte-i, de o moarte pe cît de înfricoş toare peă ă atît de sigur . Ca atare îşi f cu socoteala c cine ştie ceă ă ă pricin necunoscut ori poate b nuial chiorîş careă ă ă ă ă adesea întov r şeşte vîrsta şi via a nefericit o vor fiă ă ţ ă f cut pe Alice s -i fie potrivnic tîn rului, p rerea eiă ă ă ă ă

64

Mireasa din Lammermoorneîmp cîndu-se nici cu purtarea lui nobil , nici cuă ă tr s turile-i mîndre. Pe aceast credin îşi cl di Lucyă ă ă ţă ă speran ele, continuînd s le eas pe urzeala vr jit aţ ă ţ ă ă ă unui v l de vis, frumos şi trec tor ca suflarea pînzei deă ă paing împodobit cu m rg ritar de rou şi rumenind înă ă ă ă soare.

În vremea asta tat l s u şi Domnul Ravenswoodului cuă ă -getau la fel de des ca şi Lucy la neobişnuita întîmplare care se petrecuse, deşi gîndurile lor aveau o pl mad maiă ă vîrtoas . Prima grij a lordului secretar, cînd ajunseră ă ă acas , fu s se încredin eze, prin sfatul unui doftor, că ă ţ ă fiica sa nu p ise vreun neajuns de pe urma primejdioaseiăţ şi îngrijorătoarei spaime prin care trecuse. Mul umit deţ r spuns se aşternu pe treab , schimbînd însemn rile ceă ă ă f cuse dup povestirea slujbaşului trimis s împiediceă ă ă înmormîntarea b trînului Ravenswood. Hr nit la sînulă ă cazuisticii şi uns cu toate unsorile legii, nu-i fu greu s -şiă moaie pana în miere ca s înf işeze întîmplarea pe careă ăţ la început se gr bise s o zugr veasc în culori preaă ă ă ă mohorîte. Propov dui aşadar celor din Consiliul Privată îng duin a fa de tinerii cu sînge şi fire iute şi cunoaştereă ţ ţă pu in a vie ii, ca fiind purtarea cea mai cuminte şi nuţ ă ţ şov i s dea vina întrucîtva şi pe omul s u care, scria el,ă ă ă fusese necuviincios de împieptoşat.

Astea erau c r ile oficiale. Cele pe care le scrise prieteă ţ -nilor în ale c ror mîini treaba avea sigur sa cad , erauă ă înc mai dulci ca mierea. Lor le scria c îng duin a într-oă ă ă ţ astfel de neîn elegere le-ar aduce şi izbînd şi prieteşugulţ ă oamenilor, pe cînd, inînd seama de marele respect cuţ care datinile îngrop ciunii sînt p strate în Sco ia, oriceă ă ţ dovad de str şnicie îndreptat împotriva Domnuluiă ă ă Ravenswoodului care nu f cuse decît s -l apere pe tat lă ă ă s u, ar fi privit cu ochi r i din toate p r ile. încheind, leă ă ă ă ţ spunea, f cîndu-se vesel şi larg la suflet nevoie mare, că ă îi roag frumos s treac mai uşurel peste toată ă ă ă povestea. Mai amintea pe ocolite şi de nefericita lui pozi ie fa de tîn rul Ravensţ ţă ă wood, el avînd norocul să

65

Walter Scott

cîştige lunga şi încurcata pricin de pe urma c reiaă ă averea acelei case sc zuse cu mult, m ră ă turisind c i-ar fiă drag sufletului s poat alunga cu ceva norii negri pe careă ă el îi adusese asupra familiei Ravenswood, deşi nu-şi ap rase decît drepturile legiuite. Înc o dat îi rugaă ă ă frumos ca din partea lui s lase ca treaba s r mîn f ră ă ă ă ă ă urm ri, l sînd s se în eleag c i-ar pl cea s tragă ă ă ţ ă ă ă ă ă asupra lui tot meritul de a fi pus o vorb bun în ap rareaă ă ă tîn rului. Cu totul neobişnuit era c , spre deoseă ă bire de deprinderile lui, nu-i spuse nimic lui lady Ashton despre toat zarva; şi deşi pomeni c Lucy trecuse printr-oă ă sperietur mare din pricina unui bou s lbatic, nu sc p oă ă ă ă vorb despre am nuntele unei întîmpl ri atît deă ă ă importante şi de înfricoş toare.ă

Prietenii şi ceilal i de un cin cu sir William Ashton furţ ă mira i foarte cînd citir c r ile de la el, atît de neaşteptatţ ă ă ţ era cuprinsul lor. Ar tîndu-şi-le unul altuia, unul zîmbi,ă altul ridic sprînceana, un altul mo i din cap c împ ră ţă ă ă -t şeşte uimirea celorlal i, iar un al patrulea întreb dacă ţ ă ă acestea sînt singurele scrisori scrise de lordul secretar.

— Îmi trece prin minte, cinsti i lorzi, c nici una dinţ ă aceste ştiri nu spune adev rul adev rat.ă ă

Dar nici o carte de alt soi nu fusese trimis cuiva, deşiă toat fapta d dea de în eles c n-ar fi fost cu neputin caă ă ţ ă ţă ele s se afle pe undeva.ă

— Boieri dumneavoastr , zise un dreg tor b trîn cu caă ă ă -pul ca om tul care reuşise cu şoşele, cu momele să ă r mîn la cîrma cor biei în ciuda cotiturilor ce ie tot f ceaă ă ă ă de treizeci de ani, socotesc c ă sir William se va fi luat dup vorba din b trîni: „Şi miel zburdalnic, şi oaie deă ă cojoc, sfîrşesc adesea tot la iarmaroc”.

— S -i facem voia, zise altul, deşi nimeni cu gîndul n-aă gîndit la ea.

— S -l l s m pe chefliu s -şi fac cheful, r spunseă ă ă ă ă ă b trîă nul curtean.

— Lordul secretar o s se c iasc înainte de un an şi oă ă ă

66

Mireasa din Lammermoorzi, gr i un al treilea. Domnul Ravenswoodului îl paşteă pînă-l prinde la cotitur cu ocaua mic .ă ă

— Cinsti i lorzi, ce s -i facem bietului fl c u? ad ug şiţ ă ă ă ă ă uri marchiz, inim larg . Lordul secretar i-a luat şi c maşaă ă ă de pe el, nu mai are nici dup ce bea ap .ă ă

La care b trînul lord Turntippet zise:ă

— ”De n-are gloab de pl tită ă

Are urloaie de cotonogit...”ţ

Şi aşa şi era înainte de Revolu ie – ţ Luitur cum persona qui luere non potest cum crumena9 – z u aşa, cinsti iă ţ lorzi, sta zic şi eu cuvînt al legii latineşti.ă

— Nu v d nici o pricin , cuvînt marchizul, pentru careă ă ă s împingem lucrurile mai departe; s -l l s m pe lordulă ă ă ă secretar s fac dup cum socoteşte de cuviin .ă ă ă ţă

— Gata, ne-am în eles – o l s m pe seama lordului seţ ă ă -cretar ca s fie dup cum scrie la carte şi a altui ins, – loră ă -dul Hirplehooly, c tot e c zut la pat – ca s fie num rulă ă ă ă cerut – cinstite pisar scrie în terfeloagele domniei-tale – şi acum, cinstite fe e avem de judecat pricina aceluiţ vîntur -vînt, lordul Bucklawului.ă

— Ei, firc-ar s fie, f cu lordul Turntippet, şi cu care şiă ă chiteam c gloaba ce are s pl teasc o s -mi fie oă ă ă ă ă buc ic bun de cr n nit între mese.ăţ ă ă ă ţă

— Ca s - i întorc una din zic torile îndr gite, r spunseă ţ ă ă ă marchizul, ai f cut asemeni cîinelui morarului care seă linge pe bot înainte de a înha osul – omul nici n-a fostţă condamnat înc s pl teasc o amend .ă ă ă ă ă

— Parc asta-i marea osteneal ! Nu cost decît treiă ă ă scîr îituri de pana, zise lordul Turntippet; şi n-ave i s -miţ ţ ă spune i c tocmai mie, care m-am plecat cînd erau deţ ă f cut plec ciuni, m-am supus la tot soiul de încerc ri, amă ă ă jurat tot ce era de jurat şi am c lcat orice era de c lcat înă ă picioare timp de treizeci de ani, inînd la dreapta cîrmuireţ a statului, la bine şi la r u, o s -mi lua i de la gură ă ţ ă

9 Cine nu poate pl ti cu bani, s pl teasc cu persoana (lat.).ă ă ă ă

67

Walter Scott

buc ica gustoas la care poftesc de atîta timp? Ei?ăţ ă— Mare p cat ar fi fost atunci, cinstite lord, r spunseă ă

marchizul, cînd am fi b gat de seam ori c i s-a potolită ă ă ţ setea ori c i s-a pus ceva în gît şi trebuie s i-l cl teşti.ă ţ ă ţ ă

Şi cu acestea, s tragem cortina peste scena de la Conă -siliul Privat.

68

Mireasa din Lammermoor

Capitolul VI

„De-aceea venit-au ostaşii cu vocile stinseS-asculte potopul de vorbe de clac ;ăŞi peste-a noastre bra e, cu mor ileţ ţ deprinse,Prosteştile plînsete n-or sa mai tac ?”ă

(Henry Mackenzie)

În seara zilei în care lordul secretar şi fiica lui sc paseră ă de primejdie ca prin urechile acului, doi necunoscu i şeţ -deau într-o c mar ascuns privirilor, într-un han pr p dită ă ă ă ă şi neştiut de nimeni, numit „Vizuina lui Tod”, la vreo trei sau patru mile de castelul Ravenswood şi la fel de departe de ruinele turnului de la Steiul Lupului (între care era aşezat).

Unul dintre cei doi, s tot fi avut vreo patruzeci de ani,ă era înalt şi sub ire-n şale, cu nas vulturesc, ochi sfredeţ -litori, p trunz tori şi un aer viclean, dar mohorît. Cel laltă ă ă era cu vreo cincisprezece ani mai tîn r, scurt şi îndesat,ă rumen în obraji şi roşcovan la p r, cu o c ut tură ă ă ă deschis , hot rît şi vesel , c reia traiul liber, f r griji şiă ă ă ă ă ă ă temeri precum şi o cutezan de sine îi d deau energie şiţă ă expresie, sporite înc de culoarea cenuşie-deschis aă ă ochilor. O can cu vin (c ci pe vremea aceea vinul seă ă tr gea din butii în c ni de tinichea) se l f ia pe mas . Nuă ă ă ă ă prea se vedeau semne de bun în elegere ori veselie. Cuă ţ bra ele încrucişate şi ochiri pline de neastîmp rulţ ă aştept rii, se iscodeauă în t ceă re, fiecare cufundat în gîndurile lui, f r s se sinchiseasc de vecinul s u.ă ă ă ă ă

În cele din urm cel mai tîn r rupse t cerea exclamînd:ă ă ă— Ce duh necurat ar putea s -l fi oprit pe Domn? Sigură

c a dat greş în încercarea lui. De ce nu m-ai l sat să ă ă merg cu el?

— Ajunge un om ca s ă îndrepte strîmb tatea ce i ă s-a fă-

69

Walter Scott

cut, r spunse cel mai înalt şi mai vîrstnic; şi noi ne punemă în joc vie ile stînd atît de aproape cu astfel de gînduri.ţ

— Nu eşti decît un laş la urma urmelor, Craigengelt, r să punse cel tîn r, şi pe bun dreptate i-au zis oameniiă ă ţ astfel.

— Dar pe bun dreptate nimeni n-a îndr znit s mi-oă ă ă spun în fa , r spunse Craigengelt, punînd mîna peă ţă ă straja sabiei; şi cum dispre uiesc la fel pripeala ca şiţ prostia, nu şov i...ă

— Nu şov i? r spunse cel lalt cu voce de ghea .ă ă ă ţă Atunci de ce mai stai?

Craigengelt trase s biu a de vreo palm , dar pe urm oă ţ ă ă îndes la loc în teac .ă ă

— Fiindc sînt în joc sor i mai mari decît vie ile aă ţ ţ dou zeci de gogomani cu minte de iepure ca tine.ă

— Aici ai dreptate, spuse tovar şul s u, c ci dacă ă ă ă zapisele şi ultima amend dat dup care b trînul pis logă ă ă ă ă Turntippet umbl cu limba scoas şi care, dac nu mă ă ă ă înşel, trebuie s se fi şi votat pîn acum, nu m-ar fi l sată ă ă pe drumuri, aş fi un zevzec prost ca noaptea s ă m încredă în f gă ăduielile domniei-tale de a-mi face rost de un post în brigada irlandez – ce ă s ă caut eu în brigada irlandez ?ă Sînt sco ian sadea, ca şi tat -meu; iar m tuş -mea de-aţ ă ă ă doua, lady Girnington, n-o s tr iasc veşnic.ă ă ă

— Dar, Bucklaw, f cu Craigengelt, poate ă s-o mai inţ ă Domnul o bun bucat de vreme; cît despre tat l t u,ă ă ă ă avea p mînturi şi cîte toate, se inea departe de zarafi şiă ţ c mă ătari, îşi pl tea datoriile şi se întindea cît îi eraă plapuma.

— Şi rogu-te a cui e vina c nu am f cut şi eu la fel?ă ă spuse Bucklaw – a cui decît a diavolului şi a domniei-tale precum şi a altora de teapa voastr care m-a i adus laă ţ sap de lemn şi mi-a i mîncat moşia? Şi acum mai mult caă ţ sigur voi fi silit s cutreier ca frunza-n vînt c utîndu-miă ă ad post aiurea ca şi tine – o s pt mîn tr ind de pe urmaă ă ă ă ă unei ştiri tainice aflat de la Saint Germains, alta de peă

70

Mireasa din Lammermoorurma unei veşti despre o r scoal în mun ii noştri,ă ă ţ agonisindu-mi prînzişorul şi duşca de vin bun de la cucoanele iacobite şi dîndu-le şuvi e din peruca mea aţ veche drept p r al Cavaă lerului, secondîndu-mi amicul la duel pîn iese pe cîmp şi pe urm dînd bir cu fugi ii ca nuă ă ţ cumva s -i g ureasc pielea un agent politic neînsemnat.ă ă ă Şi toate astea pentru un codru de pîine, başca titlul de c pitan cu care s m -np unez.ă ă ă ă

— Î i închipui c vorbeşti ca la carte, spuse Craigengelt,ţ ă f cînd pe omul de duh pe socoteala mea. Mai bine e oareă s mori de foame ori s te legeni la cap tul unei funiiă ă ă decît s duci via a pe care sînt silit s o duc datorit lipseiă ţ ă ă de avere a regelui care nu-şi poate pl ti trimişii?ă

— Fl mînzeala e mai cinstit şi funia te aşteaptă ă ă oricum. Ce vrei îns s faci din acest s rman Ravenswoodă ă ă nu ştiu – bani nu i-au mai r mas nici cît mie – moşiile îiă sînt amanetate şi ipotecate, dobînda îi m nînc veniturileă ă şi tot nu e de ajuns, aşa c ce te mai bagi şi domnia-ta înă treburile lui?

— Ajung - i cît ştii, Bucklaw; eu îmi cunosc intereseleă ţ mele, r spunse Craigengelt. Pe lîng faptul c numele şiă ă ă slujbele p rintelui s u în 1689 vor face ca venirea lui să ă ă sune bine la Versailles şi Saint Germains, afl , dac nu i-ă ă ţe cu sup rare, c Domnul Ravenswoodului, deşi tîn r, eă ă ă făcut din alt aluat decît tine. El are purt ri alese şiă îndemînare, pe lîng curaj şi alte daruri şi în ri str ineă ţă ă se va înfă işa ca un om cu cap, nu numai cu inim , ştiindţ ă mai multe decît s pre luiasc goana unui cal sau zborulă ţă ă unui şoim. Mi-am cam pierdut din pre în ultima vreme totţ aducînd plocon oameni pe care nu-i ducea capul mai departe decît s stîrneasc cerbul din h iş ori să ă ăţ ă g seasc p s rile îmă ă ă ă puşcate. Domnul nostru are carte, glagore şi bun-sim .ţ

— Şi totuşi n-are destul minte s scape din mrejeleă ă unui r pitor, Craigengelt? r spunse tîn rul Dar nu te înfuă ă ă -ria, ştii bine c n-ai de gînd s te ba i aşa c nu mai fră ă ţ ă ă-mînta straja sabiei, las-o în pace şi spune-mi, ca între oa-

71

Walter Scott

meni, cum l-ai ademenit pe Domnul Ravenswoodului?— Stîrnindu-i dorul de r zbunare, Bucklaw, r spunseă ă

Craigengelt. Niciodat n-a avut încredere în mine, dar amă stat la pînd şi am aruncat la ul cînd era negru de furieă ţ din pricina oc rii şi a nedrept ii. Acuma s-a dus s seă ăţ ă socoteasc , dup cum spune şi poate chiar gîndeşte el,ă ă cu sir William Ashton. Dup mintea mea, dac se întîlnescă ă şi omul legii îl z d r şte, Domnul Ravenswoodului îl vaă ă ă ucide f r doar şi poate; c ci în ochi îi sclipea acea lucireă ă ă care nu înşeal niciodat cînd e s ghiceşti elul omului.ă ă ă ţ Oricum, o s -l scarmcne într-atît încît îl vor judeca pentruă a fi t b rît asupra unui membru din Consiliul Privat;ă ă guvernul n-o s mai vrea s ştie de el; în Sco ia n-areă ă ţ unde s se ascund , Fran a îl aşteapt şi cu to ii o s neă ă ţ ă ţ ă îmbarc m pe bricul francilor ă L'Espoir care st preg tit peă ă lîng Eyemouth.ă

— Aceasta m mul umeşte, spuse Bucklaw; Sco ia areă ţ ţ prea pu ine farmece s m in legat de fusta ei şi dacţ ă ă ţ ă ă aducîndu-l cu noi pe Domnul Ravenswoodului francezii ne vor deschide mai larg bra ele cu atît mai bine şi fac -seţ ă voia ta. Mira-m-aş ca meritele noastre s ne agonisească ă cel mai mic folos aşa c vedea-l-aş trimi înd un glonte înă ţ capul secretarului înainte de a veni aici. În fiecare an ar trebui omorî i vreo doi din cîrmuitorii ştia tic loşi, aşa caţ ă ă s -i înve e minte şi s -i in în frîu pe ceilal i.ă ţ ă ţ ă ţ

— Adev rat, zise Craigengelt, şi bine c mi-ai adusă ă aminte s m duc s v d dac au fost hr ni i şi preg ti iă ă ă ă ă ă ţ ă ţ caii, c ci dac e s s vîrşim asemenea fapt nu e timp să ă ă ă ă ă le creasc iarb sub c lcîie.ă ă ă

Ridicîndu-se, se îndrept spre uş , apoi întorcîndu-seă ă cu o fa nevinovat , îi spuse lui Bucklaw:ţă ă

— Orice va s ias din treaba asta, cred c o s aiă ă ă ă bunătatea s - i aminteşti c nu am spus niciodată ţ ă ă Domnului vreo vorb care s dea de b nuit c aş şti deă ă ă ă vreo fapt crunt pe care i-ar putea da prin cap s oă ă ă s vîrşeasc .ă ă

72

Mireasa din Lammermoor— Nici o vorbuli care s arate c ai şti; cunoşti preaţă ă ă

bine primejdia acestor dou vorbe cumplite: gînd şi fapt .ă ă Şi pe urm , ca pentru el, rosti urm toarele dou versuri:ă ă ă

„Pendula nu gr ia, dar semn f cea de zoră ă

C-acuma-i ceasul potrivit pentru omor.”

— Ce morm i acolo? întreb Craigengelt, înturnîndu-seă ă cu nelinişte.

— Mai nimic, dou versuri pe care le-am auzit la teatru,ă r spunse tovar şul s u.ă ă ă

— Bucklaw, zise Craigengelt, uneori îmi vine s cred că ă mai bine te f ceai comediant; nu ştii decît s te sc l mb iă ă ă ă ă şi s vorbeşti în dodii.ă

— Şi eu zic la fel, r spunse Bucklaw. Cred c oricum ară ă fi fost mai bine s joc cu dumneata scena Fataleiă Conspira ii. Şi acum afar , împlineşte- i rolul şi vezi de caiţ ă ţ ca un gr jdar ce eşti. Actor... comediant! repet el caă ă pentru sine, ar fi meritat o împuns tur , dar Craigengeltă ă sta e un laş. Cu toate acestea mi-ar pl cea meseria. Iaă ă

s vedem... stai pu in... aş putea ap rea ca Alexandru:ă ţ ă

„Aşa m -nal din groap s -mi mîntui dragostea;ă ţ ă ă

Trage i dar paloşul, ca fulger ce str luce;ţ ă

Cînd iureş dau, nici unu-napoi s nu mai deaă

Iubirea porunceşte şi faima ne conduce!”

În timp ce cu voce tun toare şi mîna pe sabie Bucklawă repeta cupletele z ng nitoare ale s rmanului Lee,ă ă ă Craigengelt intr cu fa a încruntat vestitoare de alarm .ă ţ ă ă

— S-a zis cu noi, Bucklaw! Calul de olac al Domnului s-a împiedicat în pripon în grajd şi şchioap t amarnic – celă ă de dîrval o s fie istovit de truda zilei şi acuma st pînulă ă ă n-are cal de schimb şi deci nu poate s plece.ă

— Vai, vai, nici gînd s-o întindem cu iu eala fulgerului,ţ

73

Walter Scott

f cu Bucklaw cu voce seac . Dar, ia stai, po i s i-l dai peă ă ţ ă al domniei-tale.

— Ce face?! Ca s m prind pe mine? Mul umescu- iă ă ă ţ ţ de gîndul bun, spuse Craigengelt.

— Dar de ce, r spunse Bucklaw, dac lordul secretar aă ă p it vreun neajuns – ceea ce nu cred, c ci Domnul Raăţ ă -venswoodului nu e omul care s trag într-un b trîn neînă ă ă -armat – dar dac , zic, s-a întîmplat vreun pocinog laă castel, tu nu eşti nici f ptaş, nici p rtaş, aşa c n-ai a teă ă ă teme.

— Adev rat, adev rat, r spunse cel lalt, încurcat, dară ă ă ă gîndeşte-te la slujba ce mi s-a încredin at de la Saint Gerţ -mains.

— Şi de care mul i gîndesc c ar fi o simpl scornealţ ă ă ă de a ta, cinstite c pitan. M rog, dac nu vrei s -i daiă ă ă ă calul, fire-ar s fie, o s i-l dau eu.ă ă

— Tu?— Da, eu, repet Bucklaw, n-am s îng dui s se spună ă ă ă ă

c m-am învoit s stau în preajma unui gentilom într-oă ă treab de onoare şi c dup aceea nu l-am ajutat nici s-oă ă ă duc la cap t, nici s scape din dandana.ă ă ă

— Şi-i dai deci calul? Te-ai gîndit la pierdere?— Pierdere! Adev rat c Gay Gilbert m-a costată ă

dou zeci de iacobuşiă 10, dar mîr oaga lui Ravenswood faceţ şi ea ceva, iar Black Morr al s u ar face de dou ori maiă ă mult dac ar fi zdrav n şi ştiu eu s -l doftoricesc. Iei ună ă ă c el de lapte de la un dul u, îl spinteci şi-i sco iăţ ă ţ m runtaiele, îl umpli cu melci negri şi cenuşii, îl frigi cît seă cuvine, torni ulei de cuişoare, şofran, scor işoar şi miere,ţ ă îl ungi cu zeama care se scurge, îl freci...

— Da, Bucklaw, dar pîn s se dreag scrîntitura, ce zică ă ă eu, pîn s se frig c elul te prind şi te spînzur , de astaă ă ă ăţ ă po i s fii sigur, prigoana lui Ravenswood va fi amarnic .ţ ă ă P cat c n-a r mas s ne întîlnim mai aproape de coast .ă ă ă ă ă

— Pe cinstea mea atunci, zise Bucklaw, mai bine plec

10 Bani de pe vremea lui Iacob I.

74

Mireasa din Lammermooracum şi-i las calul. Stai, stai, Lat c vine, aud tropot deă ă cal.

— Eşti sigur c e numai unul? zise Craigengelt; m temă ă c e fug rit; parc se aud vreo doi-trei cai galopînd –ă ă ă sigur, nu e unul singur.

— M i, m i, nu e decît fetişcana din cas care trop ieă ă ă ă cu papucii ei. Pe cinstea mea, c pitane, ar trebui s teă ă laşi şi de c pit nie şi de slujbele de tain , dac eşti maiă ă ă ă sperios ca o gîsc s lbatic . Uite-l şi pe senioraşul nostruă ă ă singur şi mai mohorît ca o zi de noiembrie.

Domnul Ravenswoodului p şi în camer aşa cum ziseseă ă Bucklaw, înf şurat în mantie, cu bra ele încrucişate laă ţ piept, cu o c ut tur crîcen şi în acelaşi timp îndurerat .ă ă ă ă ă Intrînd pe uş , îşi arunc mantia şi se l s s cad pe ună ă ă ă ă ă scaun, cufundîndu-se într-o visare adînc .ă

— Ce s-a întîmplat? Ce a i f cut? întrebar într-un glasţ ă ă Craigengelt şi Bucklaw.

— Nimic, veni r spunsul scurt şi epos.ă ţ— Nimic? Cînd ne-a i p r sit cuprins de hot rîrea nesţ ă ă ă -

tr mutat de a-l face pe b trînul cel tic los s deaă ă ă ă ă socoteal pentru toat ocara ce domnia-voastr , noi şiă ă ă toat ara a suferit de mîna lui? L-a i v zut?ă ţ ţ ă

— Da, r spunse Domnul Ravenswoodului.ă— L-a i v zut? Şi v-a i întors f r s fi încheiatţ ă ţ ă ă ă

socotelile c rora le venise de mult sorocul? strigă ă Bucklaw. N-aş fi crezut asta din partea Domnului Ravenswoodului.

— Orice ar fi crezut domnia-voastr , r spunse Ravensă ă -wood, nu m simt dator a v explica motivele purt riiă ă ă mele.

— R bdare, Bucklaw, zise Craigengelt, punîndu-se înă fa a tovar şului s u care era gata s r spund a har .ţ ă ă ă ă ă ţă Planurile Demnului au fost z d rnicite de cine ştie ceă ă întîmplare neprev zut ; domnia-sa trebuie s ierte însă ă ă ă ner bă darea şi îngrijorarea unor prieteni devota i cauzeiţ sale, cum sîntem noi.

— Prieteni, c pitane Craigengelt! ripost Ravenswoodă ă

75

Walter Scott

cu trufie; nu cunosc vreo împrejurare care s vă ă îndrept easăţ c a folosi aceast expresie. Dup cîte ştiu,ă ă ă prieteşugul nostru se m rgineşte doar la atît, c ne-amă ă învoit s p ră ă ăsim Sco ia laolalt , de îndat ce voi fiţ ă ă cercetat casa înstrăinat a p rin ilor mei şi voi fi stat deă ă ţ vorb cu prezentul ei posesor – n-am s -l numescă ă proprietar.

— Foarte adev rat, domnia-voastr , r spunse Bucklaw,ă ă ă şi socotind c ave i de gînd s v primejdui i capul,ă ţ ă ă ţ Craigie şi cu mine am s rit s v fim al turi cu toate c şi-ă ă ă ă ăal nostru ar putea fi prin aceasta amenin at. Cît despreţ Craigie, asta nu înseamn mare lucru fiindc de cînd s-aă ă n scut, ştreangul i-a fost scris pe frunte; eu îns n-aş doriă ă s -mi fac de ocar neamul avînd un astfel de sfîrşit deă ă dragul altuia.

— Domnilor, spuse Domnul Ravenswoodului, regret dac din pricina mea a i avut vreo nepl cere, dar îmiă ţ ă rezerv dreptul de a judeca ce e mai bine pentru mine, f r a da explici ii altcuiva. Mi-am schimbat hot rîrea şiă ă ţ ă nu doresc s -mi p r sesc atît de curînd ara.ă ă ă ţ

— S nu p r si i ara, domnia-voastr ! exclamă ă ă ţ ţ ă ă Craigengelt. S nu mai pleca i dup toat cheltuiala ceă ţ ă ă am avut şi osteneala ce mi-am dat – dup toat primejdiaă ă de a fi descoperit şi paralele cheltuite pentru frahtul şi loca ia corţ ăbiei!

— Domnule, r spunse Domnul Ravenswoodului, cîndă am hot rît s p r sesc ara în prip , m-am folosit de îndaă ă ă ă ţ ă -toritoarea dumneavoastr ofert de a-mi face rost de celeă ă necesare; nu-mi amintesc îns s m fi angajat cu cevaă ă ă s plec dac bunul meu plac era altul. Pentru ostenealaă ă ce v-a i dat, îmi pare r u şi v mul umesc; banii ce a iţ ă ă ţ ţ cheltuit, ad ug el b gînd mîna în buzunar, trebuieă ă ă înlocui i cu ceva mai sun tor decît iert ciuni – frahtul şiţ ă ă loca ia vasului sînt lucruri care îmi sînt str ine, c pitaneţ ă ă Craigengelt, dar uite punga mea şi lua i-v plata dupţ ă ă cum v îndeamn conştiin a.ă ă ţ

76

Mireasa din LammermoorŞi zicînd aşa, întinse aşa-zisului c pitan o pung de aur.ă ăAici îns Bucklaw i se puse în cale, spunînd:ă— Ştiu c te m nînc degetele Craigie s apuci bucataă ă ă ă

de stof verde împletit . Dar jur pe Dumnezeu c dac leă ă ă ă întinzi spre ea, vor c dea sub cu itul meu. Dac seniorulă ţ ă şi-a schimbat hot rîrea, gîndesc c n-avem de ce maiă ă z bovi; dar mai întîi s -mi îng duie a-i spune...ă ă ă

— Spune-i ce vrei, f cu Craigengelt, dar las -m peă ă ă mine mai întîi s -i ar t cîte primejdii îl pîndesc ieşind dină ă tov ră ăşia noastr , s -i amintesc de piedicile ce-i stau înă ă cale dac r mîne aici şi de greut ile ce i se vor face laă ă ăţ Versailles şi Saint-Germains venind f r sprijinul aceloraă ă care şi-au f cut prieteni credincioşi.ă

— Ca s nu mai vorbim de pierderea prieteniei cel pu ină ţ a unui om de caracter şi onoare, ad ug Bucklaw.ă ă

— Domnilor, spuse Ravenswood, da i-mi voie s v asiţ ă ă -gur c v-a pl cut s acorda i învoielii noastre temporare oă ă ă ţ importan mult mai mare decît mi-aş fi închipuit eu vreoţă -dat . Cînd voi dori s m înf işez la Cur i str ine, nu voiă ă ă ăţ ţ ă avea nevoie s m prezinte un aventurier intrigant şi niciă ă nu e nevoie s pun mare pre pe prieteşugul unui scandaă ţ -lagiu iute la mînie.

Cu aceste vorbe el p r si înc perea f r s mai aştepteă ă ă ă ă ă r spuns, încalec din nou pe cal şi tropotul acestuia seă ă pierdu curînd în dep rtare.ă

— Fire-ar s fie! exclam c pitanul Craigengelt, mi-amă ă ă pierdut recrutul.

— Chiar aşa, c pitane, zise Bucklaw, peştele a fugit dină undi cu cîrlig cu tot. Eu am s m duc îns dup el fiindţă ă ă ă ă -c am înghi it mai mult decît îmi pic bine la stomac.ă ţ ă

Craigengelt se oferi s -l întov r şeasc ; dar Bucklawă ă ă ă replic :ă

— Nu, nu, c pitane, stai mai bine dup sob pîn ce viuă ă ă ă înapoi; se doarme mai bine cu pielea nebortelit . Şi ieşiă din odaie cîntînd:

„Ce ştie b bu a ce mo ie pe vatră ţ ţă ă

77

Walter Scott

Cum vîntul pe creast tot url şi latr !”ă ă ă

78

Mireasa din Lammermoor

Capitolul VII

“M i, Billy Bewick, ine- i firea!ă ţ ţEşti tare-n vorbe, ştiu prea bineB rbat cum eşti – şi-aşa î i merge ştirea –ă ţTreci şan ul, vino s te ba i cu mine!”ţ ă ţ

(Balad din b trîni)ă ă

Aflînd ce-i pă iseţ calul odihnit, Domnul Ravenswoodului înc lecase din nou pe cel de dîrval şi, ca s -l uşureze,ă ă ă mergea la pas dinspre Tod'Den c tre vechiul s u turn deă ă la Steiul Lupului cînd auzi în urma lui galopul unui cal şi aruncînd o privire înd r t îl v zu pe tîn rul Bucklawă ă ă ă gonind dup el ca s cîştige timpul ce pierduse din cauzaă ă ispitei de a mai z bovi la Vizuina lui Tod ca s -l înve e peă ă ţ grajdar un leac de v t m tur pentru cal. Dînd zor mare,ă ă ă ă izbutise totuşi să-l ajung pe cel lalt tîn r acolo unde druă ă ă -mul trecea peste un b r gan ml ştinos.ă ă ă

— Opri i, domnule, strig Bucklaw; eu nici nu învîrtescţ ă politica nici nu sînt una cu c pitanul Craigengelt a c ruiă ă via e pesemne prea scump pentru a şi-o primejdui înţă ă ap rarea cinstei sale. Eu sînt Frank Hayston de Bucklaw şiă nimeni nu m poate înfrunta cu vorba, fapta, semnul oriă privirea f r s aib a da socoteal pentru aceasta.ă ă ă ă ă

— Prea bine, domnule Hayston de Bucklaw, r spunseă Domnul Ravenswoodului cu glas liniştit şi nep s tor, dară ă eu n-am nimic de împ r it cu domnia-ta şi nici nu dorescă ţ s am. N-avem acelaşi drum nici spre cas , nici prin viaă ă ţă şi nici o împrejurare nu poate face c r rile noastre s seă ă ă întretaie.

— Chiar nici una? strig Bucklaw ieşindu-şi din fire. Peă sfîntul Dumnezeu! Eu v spun c este – ne-a i f cut avenă ă ţ ă -turieri intrigan i.ţ

— Ave i bun voin a s v aminti i, domnule Hayston;ţ ă ţ ă ă ţ aceste vorbe erau adresate doar tovar şuluiă

79

Walter Scott

dumneavoastr şi pe merit, o şti i prea bine.ă ţ— Şi ce-i cu asta? Era tovar şul meu în clipa aceea şiă

nu îng dui nim nui s -l oc rasc , pe drept ori pe nedrept,ă ă ă ă ă cît vreme el se afla al turi de mine.ă ă

— Atunci, domnule Hayston, r spunse Ravenswood cuă aceeaşi cump tare, ar fi cazul s v alege i mai cu grijă ă ă ţ ă prietenii, altfel o s ave i mult b taie de cap luîndu-leă ţ ă ă mereu ap rarea. Merge i acas domnule, culca i-v şiă ţ ă ţ ă scula iţ -v mîine cu mînia mai strîns c l uzit deă ă ă ă chibzuin .ţă

— Nici gînd, v-a i greşit omul; cu nasul pe sus şi cuţ vorbe ca din carte n-o s m îmbrobodi i. Şi mai apoi m-ă ă ţa i f cut scandalagiu şi cerca i s v lua i vorba înapoiţ ă ţ ă ă ţ înainte de a merge fiecare-n treaba lui.

— Nu v d de ce-aş face-o, i-o întoarse Ravenswood,ă dac nu-mi da i temeiuri mai bune decît cele de pînă ţ ă acum s gîndesc c v-am judecat greşit.ă ă

— Atunci, zise Bucklaw, deşi nu mi-e uşor s-o fac unui om ca dumneavoastr , dac nu v cere i iertare pentruă ă ă ţ necuviin , n-o l muri i şi nici nu alege i un loc unde sţă ă ţ ţ ă ne întîlnim voi fi silit s v şfichiuiesc cu vorba şi palmaă ă ustur toare.ă

— Nu e nevoie nici de una, nici de alta, zise Ravenswood. Am cugetul împ cat c mi-am dat toată ă ă silin a s ocolesc un duel cu domnia-voastr . Dac sînte iţ ă ă ă ţ cu adev rat hotă ărît, locul acesta e la fel de bun ca oricare altul.

— Jos de pe cal atunci şi trageri spada, strig Bucklaw,ă f cînd la fel. Întotdeauna am crezut şi am spus despreă dumneavoastr c sînte i un b rbat viteaz; mi-ar p reaă ă ţ ă ă r u s trebuiasc s -mi iau vorba înapoi.ă ă ă ă

— Nu v voi da motive, domnule, spuse Ravenswoodă s rind şi el din şa şi aşezîndu-se în garda.ă

Spadele li se încrucişar şi lupta începu, cu mult avîntă din partea lui Bucklaw, deprins foarte cu treburi dintr-a-cestea şi meşter la mînuirea îndemînatic şi cu iu eala ală ţ

80

Mireasa din Lammermoorfierului. În împrejurarea de fat nu se pricepu îns s -şiă ă ă foloseasc m iestria; c ci pierzîndu-şi s rita în fa a r celiiă ă ă ă ţ ă şi a dispre ului cu care Domnul Ravenswoodului îl respinţ -sese la început ca s se îndure abia la urm s -i fac peă ă ă ă voie, precum şi mînat de ner bdare, se n pusti la atac cuă ă grab nechibzuit . Adversarul s u, la fel de îndemînatică ă ă dar cu mai mult sînge rece, se mul umi s se apere, baţ ă chiar nu se folosi de cele cîteva prilejuri pe care înfl c raă ă -rea duşmanului i le oferise. În cele din urm , într-oă fandare disperat , urmat de o încercare de lovitur ,ă ă ă piciorul lui Bucklaw alunec şi el c zu pe p mîntul moaleă ă ă acoperit cu iarb scurt .ă ă

— Î i d ruiesc via a, domnule, şi drege- i-o dac maiţ ă ţ ţ ă eşti în stare, gr i Domnul Ravenswoodului.ă

— Ba team mi-e c ar ar ta aidoma lucr rii unui cîră ă ă ă -paci, zise Bucklaw ridieîndu-se încet şi adunîndu-şi spada mult mai pu in nec jit de felul în care se terminase luptaţ ă decît te-ai fi putut aştepta de la firea lui n b d ioas . Vă ă ă ă ă mul umesc pentru c mi-a i l sat via a, seniore, continuţ ă ţ ă ţ ă el. Iat mîna mea şi jur c nu v port pic nici pentruă ă ă ă nenorocul ce-am avut, nici pentru m iestria mai mare deă care a i dat dovad .ţ ă

Domnul Ravenswoodului îl cerceta cu privirea o clipit ,ă apoi îi întinse şi el mîna.

— Bucklaw, spuse el, ai o inim mare şi te-amă nedreptă it. Î i cer din suflet iertare pentru vorba care te-ţ ţa sup rat; am spus-o la grab şi f r s m gîndesc şiă ă ă ă ă ă acuma sînt sigur c nu i se potriveşte de loc.ă ţ

— Chiar aşa gîndeşte domnia-voastr ? f cu Bucklaw şiă ă chipul s u îşi rec p ta de îndat aerul de nep sare veselă ă ă ă ă ă şi nu lipsit de îndr zneal care-i era obişnuit; la astaă ă ă chiar c nu m-am aşteptat; c ci, seniore, oamenii spun că ă ă nu eşti dintre cei ce se leap d uşor de p rerile şi vorbeleă ă ă lor.

— Nu atunci cînd am chibzuit bine asupra lor, zise Domnul Ravenswoodului.

— Atunci sînte i mai în elept decît mine c ci eu cuţ ţ ă

81

Walter Scott

prietenii intîi m bat şi pe urm stau de vorb . Dac unulă ă ă ă cade, toate socotelile sînt încheiate; dac nu, oameniiă nicicînd nu sînt mai bucuroşi de pace decît dup r zboi.ă ă Dar mucosul sta de ce-o fi strigînd aşa? zise Bucklaw. Peă sfîntul Dumnezeu, mai bine ar fi ap rut acum cîteva clipe!ă Poate îns c lucrurile trebuiau s se sfîrşeasc şi dac aă ă ă ă ă fost s fie aşa n-avem de ce s ne mîniem.ă ă

În vreme ce el vorbea astfel, b ietanul de care fuseseă vorba veni mai aproape, îmboldind din toate puterile m garul pe care era coco at şi vestind cu glas mare,ă ţ asemenea unuia din eroii lui Ossian.

— M riile-voastre, m riile-voastre, fugi i s v sc pa iă ă ţ ă ă ă ţ via a! M-a mînat cum tra s v spun c au c lcat trimişiţ ă ă ă ă ă de la st pînire în casa ei şi l-au luat pe c pitanulă ă Craigengelt şi s-au pus s -l caute pe Bucklaw aşa că ă încerca i s fugi i cît mai este vreme.ţ ă ţ

— Pe cinstea mea, ai dreptate b iete, zise Bucklaw; naă un b nu de argint pentru veştile pe care mi le-ai adus,ă ţ dar aş da de dou ori pe atît celui care mi-ar spuneă încotro s-o apuc.

— Aceasta am s i-o spun eu, Bucklaw, spuse Ravensă ţ -wood; vino cu mine la Steiul Lupului. În turnul cel vechi sînt locuri în care te po i ascunde f r sa te g seasc oţ ă ă ă ă mie de oameni.

— Dar am s te bag şi pe domnia-ta la necaz; şi dacă ă pîn acum nu te-ai amestecat în ciorba iacobi ilor, n-areă ţ nici un rost s te tîrîi eu.ă

— Nici pomeneal ; n-am a m teme de nimic.ă ă— Atunci cu drag inim am s m iau dup domnia-ta,ă ă ă ă ă

c ci, sa fiu cinstit, nu cunosc locul de întîlnire la careă Craigie trebuia s ne c l uzeasc în noaptea aceasta; şiă ă ă ă sînt sigur c dac l-au prins o s spun tot adev rulă ă ă ă ă despre mine, ba înc şi dou zeci de minciuni despreă ă dumneavoastr doar ca s scape de ştreang.ă ă

Înc lecar dar f r z bav şi plecar împreun , ab tînă ă ă ă ă ă ă ă ă -du-se de la drumul mare şi inînd pe c r ruile s lbaticeţ ă ă ă

82

Mireasa din Lammermoordin b r gan pe care cei nobili le cunoşteau de la multeleă ă vînători, dar pe care ceilal i, neştiindu-le, aveau neap ratţ ă s le piard urma. O vreme c l rir f r s scoat oă ă ă ă ă ă ă ă ă vorb , gr bind cît îi ineau r runchii, pîn ce noaptea îiă ă ţ ă ă înv lui în mantia ei şi atunci îşi domolir goana atît fiindcă ă ă le era greu s dibuiasc drumul, cît şi fiindc n d jduiauă ă ă ă ă ca de acum se îndep rtaser de ajuns de urm ritori şi deă ă ă iscoade.

— Şi acum c-am l sat frîul mai liber, zise Bucklaw, aşă dori s - i pun o întrebare, seniore.ă ţ

— Pune-o f r sfial , zise Ravenswood, dar iart -mă ă ă ă ă dac nu voi crede de cuviin s - i r spund la ea.ă ţă ă ţ ă

— Cam asta ar fi întrebarea mea, vorbi fostul s u duşă -man. În numele b trînului Scarao chi, ce vînt te-a adus peă ţ domnia-ta, care ai un nume atît de sl vit, în preajma unuiă derbedeu cum e Craigengelt şi a unui vîntur -lume cumă zic oamenii c e Bucklaw?ă

— Nu aveam alt ieşire şi mi-am c utat tovar şii careă ă ă nu aveau nici ei alt ieşire.ă

— Atunci de ce a i stricat tov r şia tocmai la sfîrşit?ţ ă ă mai vru s afle Bucklaw.ă

— Pentru ca mi-am schimbat hot rîrea, zise lordul, şiă am renun at la cele ce-mi pusesem în gînd, m carţ ă deocamdat . Şi acum c i-am r spuns cinstit şi pe fa laă ă ţ ă ţă întreb ri, spune-mi şi domnia-ta de ce te-ai adunat cuă Craigengelt, cu atît de mult mai prejos ca rang cît şi ca suflet?

— Ca s v-o spun pe şleau, r spunse Bucklaw, fiindcă ă ă sînt un prost şi mi-am pierdut la c r i toate moşiile. Şiă ţ cum m tuşa mea de-a doua, lady Girnington, tocmai aă mai încheiat un tîrg cu via a, singura mea speran , ar fiţ ţă s se schimbe cîrmuirea. Craigie e s -i zic un fel deă ă prieten cunoscut la masa de joc; a v zut în ce hal mă ă aflam şi cum dracu e întotdeauna gata s sar în ajutor laă ă necaz, mi-a turnat o mie şi una de gogoşi despre cinstea de care se bucur la Versailles şi despre sforile pe care leă trage la Saint Germains, mi-a promis o c pit nie la Parisă ă

83

Walter Scott

şi eu am fost atît de gogoman s -mi pun capul sub cizmaă lui. Nu cred c m înşel spunînd c pîn acum va fi şi spusă ă ă ă vreo cîteva istorioare bine umflate despre mine celor de la cîrmuire. Cam cu asta deci m-am ales de pe urma vinului, a femeilor, precum şi a zarurilor, a luptelor de cocoşi şi a alerg rilor de cai şi de cîini.ă

— Da, Bucklaw, zise lordul, ai înc lzit la sînul t u n pîră ă ă -cile care acum te muşc .ă

— Bine inteşti şi adev r gr ieşti, cinstite domn, i-o înţ ă ă -toarse tovar şul s u; dar dac mi-e îng duit s-o spun,ă ă ă ă chiar voi a i hr nit la sîn ditai şarpele care i-a înghi it peţ ă ţ to i ceilal i şi nu încape îndoial c o s te înghit şi peţ ţ ă ă ă ă domnia-ta la fel cum şerpişorii mei o s se osp teze dină ă ce-a mai r mas din avutul lui Bucklaw, adic taman cît seă ă afl între p l rie şi c lcîiul cizmei.ă ă ă ă

— Nu-mi îng dui, r spunse Domnul Ravenswoodului, să ă ă judec libertatea unei limbi pe care eu am încurajat-o să vorbeasc . Dar ca s vorbim f r flori de stil, care esteă ă ă ă numele acestei patimi monstruoase pe care mă învinuieşti c-o nutresc?

— R zbunarea, cinstite domn, r zbunarea; un p cată ă ă care deşi la fel de nobil ca vinul şi vîn toarea, cu toateă angaralele lor, e nu mai pu in necreştineasc şi mult maiţ ă sîngeroas . E mai bine s sari pe furiş pîrleazul unui parcă ă ca s pîndeşti o c prioar sau o domni , decît ca să ă ă ţă ă împuşti un b trîn.ă

— Departe de mine un asemenea gînd, spuse Domnul Ravenswoodului. Pe sufletul meu jur c n-am avut un astă -fel de el; n-am vrut decît s înfrunt asupritorul înainte deţ ă a-mi p r si ara de baştin şi s -i arunc în fa tirania şiă ă ţ ă ă ţă urm rile ei. Gîndul meu era s -i înf işez nedrept ileă ă ăţ ăţ f cuă te în aşa fel încît sa fac sa se cutremure sufletul în el.

— Sigur c da, r spunse Bucklaw, iar el v-ar fi înh ată ă ăţ tic guler, ar fi ipat dup ajutor şi atunci probabil c i-a i fiţ ă ă ţ cutremurat sufletul pîn ce i l-a i fi scos de tot. Numaiă ţ înfă işarea şi apuc turile dumneavoastr l-ar fiţ ă ă

84

Mireasa din Lammermoorînsp imîntat de moarte pe b trîn.ă ă

— Nu uita i provocarea, r spunse Ravenswood, nuţ ă uita i ruina şi moartea pe care au adus-o cruzimea lui şiţ inima-i de piatr ! Un neam vechi distrus, un tat iubitoră ă ucis! În vremurile de demult cel care ar fi îndurat în t cere aceste oc ri n-ar fi fost vrednic nici s apereă ă ă spatele unui prieten, nici s apar în fa a unui duşman.ă ă ţ

— Ce s zic, seniore, m bucur s v d c dracul îşiă ă ă ă ă bag codi a cu la fel de mult iscusin şi în treburileă ţ ă ţă altora, aşa cum şi-a b gat-o şi într-ale mele; fiindc şi euă ă cînd sînt gata s fac vreo n zdr v nie, m las îmbrobodită ă ă ă ă de el cum c e lucrul cel mai de trebuin , cel mai vitejescă ţă şi cel mai nobil de pe p mînt, şi aşa m trezesc în glod laă ă chingile şeii, înainte s bag de seam c mi-e p mîntulă ă ă ă moale sub picior. Aşa şi dumneavoastr , putea i s fiă ţ ă devenit uci... s lua i o via doar din respect pentruă ţ ţă amintirea tat lui dumă neavoastr .ă

— Vorbele dumitale sînt mai în elepte, Bucklaw,ţ r spună se tîn rul, decît ar fi fost de aşteptat dup purtareaă ă ta. Aşa este, chipurile sub care p catele ni se strecoar înă ă suflet sînt pe dinafar la fel de frumoase ca şi cele aleă demonilor despre care cei supersti ioşi cred c uneltescţ ă împotriva neamului omenesc şi care nu ni se înf işeazăţ ă în toat urîciunea lor decît dup ce i-am strîns la piept.ă ă

— Cu toate acestea ne st în putin s -i îndep rt m deă ţă ă ă ă la noi, zise Bucklaw, şi asta m şi gîndesc s fac cînd mi-oă ă veni timpul – adic atunci cînd b trîna lady Girnington oă ă s moar .ă ă

— Ai auzit vreodat proverbul acela englezesc, zise Raă -venswood – cum c şi iadul e pavat cu inten ii bune –ă ţ adic uşor de zis, greu de f cut.ă ă

— Ba nu, r spunse Bucklaw, eu am s încep chiar cuă ă aceast cinstit noapte, fiind hot rît s nu beau mai multă ă ă ă decît o oal de vin, afar dac rubiniul dumneavoastr n-ă ă ă ăo fi din cale afar de bun.ă

— La Steiul Lupului ispitele vor fi pu ine, zise lordul.ţ Ştiu c nu- i pot f g dui mai mult decît ad postul acoperiă ţ ă ă ă -

85

Walter Scott

şului meu; toate merindele şi b utura s-au dus pîn laă ă ultima pic tur la ultimul osp pe care l-am dat.ă ă ăţ

— Deie Domnul s mai treac înc mult vreme pînă ă ă ă ă cînd s ai lips de de-ale gurii pentru acelaşi lucru, r să ă ă -punse Bucklaw; dar nu e bine s dai pe gît ultima ploscă ă ă la un praznic; aduce nenoroc.

— Nenorocul m întov r şeşte la tot pasul, ziseă ă ă Ravenswood. Iat îns c se z reşte Steiul Lupului şiă ă ă ă toate cele ce mai cuprinde se afl în serviciul dumitale.ă

Mugetul valurilor le vestise de mult aproprierea de stîncile pe vîrful c rora, precum un vultur de mare,ă întemeietorul acelei fort re e îşi coco ase cuibul. Lunaă ţ ţ cea palid care pîn atunci se lupta cu norii fugarnici, îşiă ă arunca acum, înving toare, razele asupra turnului golaş şiă singuratic înfipt pe un col seme it în afar şi spînzuratţ ţ ă deasupra M rii Noră dului. Din trei p r i pr pastiaă ţ ă ame itoare îl înconjura; de a patra, care-l lega de p mînt,ţ ă fusese cîndva desp r it printr-un şan s pat de mînaă ţ ţ ă omului, cu un pod ridic tor, dar acesta era acum în ruin ,ă ă iar şan ul însuşi fusese în parte umplut atît cît s îng duieţ ă ă trecerea unui c l re spre cură ă ţ tea îngust m rginit dină ă ă dou p r i de grajduri şi acareă ă ţ turi şi ele pe jum tateă d rîmate şi închis în partea dinspre inut de un zidă ă ţ înt rit, nu prea înalt. Partea cur ii interioaă ţ re era ocupată de c tre turnul însuşi care, înalt şi zvelt, riă dicat din piatră cenuşie, se ghicea în lumina lunii ca spectrul înveşmîntat în giulgiu al vreunui uriaş. Era greu de închipuit o locuinţă mai s lbatic sau mai jalnic . Bufnituă ă ă ra înfundat şiă sumbr a talazurilor ce se sp rgeau rînd pe rînd de plajaă ă stîncoas în h urile de dedesubt izbea ureă ă chea aşa cum priveliştea izbea ochiul – întruchipare a unei triste iţ neîntrerupte şi f r margini, str b tut de mari spaime.ă ă ă ă ă

Deşi noaptea era înc la început, nu se vedea vreună semn de vie uitoare în aceast pierdut aşezare, cuţ ă ă excep ia uneia, şi doar a uneia dintre ferestrele înguste şiţ z breă lite care sp rgeau zidurile castelului la în l imi şiă ă ţ

86

Mireasa din Lammermoordistan e neregulate şi la care se z rea o gean de lumin .ţ ă ă ă

— Acolo, zise Ravenswood, şade singurul servitor care a mai r mas credincios neamului Ravenswood. Şi slavă ă Domnului c nu a plecat fiindc altminteri, slab sperană ă ă ţă s fi g sit lumin sau foc. Urmeaz -m cu luare-aminte;ă ă ă ă ă drumul e îngust şi nu îng duie decît trecerea unui cal.ă

Într-adev r, c r ruia urma o limb de p mînt la cap tulă ă ă ă ă ă c reia fusese cl dit turnul, datorit acelei griji numai şiă ă ă numai pentru t rie şi siguran în paguba oric rui confort,ă ţă ă care dicta baronilor sco ieni alegerea locuin ei lor precumţ ţ şi felul în care s o ridice.ă

Mergînd cu toat luarea-aminte pe care o ceruse st pîă ă -nul acelei s lbatice înt rituri, cei doi c l tori ajunser cuă ă ă ă ă bine în curte. Trecu îns mult vreme f r ca truda lui Raă ă ă ă -venswood, deşi zgomotos manifestat prin b t i în poartaă ă ă cu bolt joas şi strig te repetate c tre Caleb s deschidă ă ă ă ă ă şi s -i lase înl untru, s fie încununat de reuşit .ă ă ă ă ă

— Probabil c b trînul a plecat, începu el s spun , oriă ă ă ă a uitat pe ce lume e; fiindc zgomotul pe care l-am f cută ă ar fi sculat şi mor ii din somn.ţ

În cele din urm un glas slab – şi şov itor le r spunseă ă ă dinl untru:ă

— St pîne... Stapîne oare tu eşti?ă— Da, eu sînt, Caleb; deschide repede.— Chiar m ria-ta eşti în carne şi oase? Vezi c aş staă ă

mai curînd împotriv la cincizeci de draci împieli a i, decîtă ţ ţ s dau ochi cu stafia st pînului ori cu duhul s u – dreptă ă ă care p zea, chiar dac ai fi de zece ori st pînul dac nu teă ă ă ă înf oşezi sub chip lumesc şi cu m dulare omeneşti.ăţ ă

— Eu sînt, prost nac b trîn, se mînie Ravenswood, cuă ă chip lumesc, viu şi nev t mat cît vreme n-am murit încă ă ă ă de frig.

Lumina de la ferestruic disp ru şi începu s se înşireă ă ă alene întîi printr-un ochi al zidului, pe urm printr-altul şiă tot aşa, dînd semn c cel ce o purta cobora f r s se gră ă ă ă ă-beasc o scar şerpuit care trecea printr-unul din turnuă ă ă -le ele ce împodobeau col urile turnului b trîn. Încetinealaţ ţ ă

87

Walter Scott

ceremoniei îi smulse lui Ravenswood multe exclama ii deţ ner bdare, iar tovar şului s u, mai pu in r bd tor ă ă ă ţ ă ă şi mai gr bit, un şir de blesteme. Caleb ad st înc o leacă ă ă ă ă înainte de a trage z vorul şi îi mai întreb o dat dacă ă ă ă sînt oameni în carne şi oase cei ce cer ad post la aceaă or din noapte.ă

— Dac aş fi ni eluş mai aproape, prost b trîn, strigă ţ ă ă Bucklaw, iţ -aş trage eu vreo dou dovezi de starea meaă lumeasc , încît s nu le po i duce!ă ă ţ

— Deschide poarta, Caleb, gr i st pînul s u mai blînd,ă ă ă parte datorit îng duin ei pe care o ar ta credinciosului şiă ă ţ ă vechiului s u majordom, parte din cauz c îşi d dea seaă ă ă ă -ma c orice cuvînt spus la furie era în zadar atîta timp cîtă între Caleb şi cei doi tineri st tea o poart straşnic deă ă ă stejar legat în fier.ă

În cele din urm Caleb, trase cu degete tremurînde, ză ă-vorul, d du în l turi poarta cea grea şi le st tu în fa , cuă ă ă ţă vi ele-i c runte ţ ă şi sub iratice, cu fruntea pleşuv şiţ ă tr s tuă ă rile cioplite parc în piatr , luminate de opai ulă ă ţ pîlpîitor pe care îl inea într-o mîn , ocrotindu-i flac ra cuţ ă ă cealalt . Privirea plin de respect şi temere pe care oă ă arunc în juru-i, efectul luminii piezişe c zînd pe pletele-iă ă albe şi aruncînd sclipiri pe fa a-i, toate acestea ar fi f cutţ ă o pictur foarte bun ; dar c l torii noştri erau preaă ă ă ă ner bd tori s se adă ă ă ăposteasc de furtuna ce st tea să ă ă se dezl n uie, ca s -şi îng duie a-şi desf ta ochii cuă ţ ă ă ă privelişti pitoreşti.

— Chiar m ria-voastr sînte i, luminate st pîne? Nu mă ă ţ ă ă înşeal boala asta de ochi? exclam b trînul slujitor. Vaiă ă ă şi amar de capul sta prost c v-am inut atîta în fa aă ă ţ ţ luminatei-voastre por i: dar pe cine l-ar fi dus gîndul c-oţ ă s v -nturna i, atît de curînd şi înc cu un oaspe şi cu...ă ă ţ ă Aici b trînul ad ug , cam pentru sine sau pentru urechileă ă ă unui locuitor nev zut al turnului, nicicum pentru urechileă celor din curte: Mysie... Mysie, hei femeie! mişc -te dacă ă i-e draţ g via a şi a î focul; pune mîna pe sc unaşul celă ţ ţ ţă ă

88

Mireasa din Lammermoorbecisnic cu trei picioare ori pe ce i-o pica la îndemîn şiţ ă f nişte surcele. Castelul nostru m tem c nu-i preg tită ă ă ă pentru oaspe i, deoarece nu c tam la întoarcereaţ ă domniei-voastre înainte de cîteva luni, cînd, nu încape îndoial , v-am fi stat în întîmpinare dup cum se cadeă ă rangului dumneavoastr ; dar ...ă ă

— Dar Caleb, spuse st pînul s u, cineva trebuie s seă ă ă ă îngrijeasc de caii noştri şi de noi înşine dup cît ne st înă ă ă putere. Nu cumva î i pare r u c m revezi mai curîndţ ă ă ă decît te-ai fi aşteptat?

— S -mi par r u, luminate domn! R u c ni s-a întorsă ă ă ă ă cel ce ne-a st pînit cu cinste, os din osul fe elor nobileă ţ care ne-au cîrmuit de trei sute de ani f r s ceară ă ă ă învoial whiă gilor! S le par r u ochilor mei c -l v d peă ă ă ă ă lordul Ravenswood venind la unul din castelele sale!... Şi din nou, aproape, c tre ajutorul s u nev zut din spate:ă ă ă — Mysie, taie degrab cloşca a b trîn ; pagub -n ciuperciă ă ă ă pentru i de-or veni mai apoi. Ce vede domnia-voastră ă nu-i nicidecum cel mai sl vit dintre palaturi, ad ug elă ă ă întorcîndu-se c tre Bucklaw; doar un popas la vreme deă restrişte pentru lordul Ravenswood, nu c Doamneă fereşte am fi la restrişte, ci vezi c locul e bun deă retragere în vremuri de nevoi ca acestea cînd nu-i vine la îndemîn s locuiasc chiar în inima inuă ă ă ţ tului la vreunul din conacele sale mai mari şi mai ar toase; dar , spună ă mul i, c din pricina vîrstei sale turnul de la Steiul Lupuluiţ ă merit s fie cercetat cu luare-aminte, mă ă ăcar pe dinafar .ă

— Şi tu v d c eşti hot rît s ne laşi vreme din belşugă ă ă ă s -l admir m pe îndelete, zise Ravenswood, oarecumă ă îmbunat de vicleşugurile cu care b trînul încerca s -i ină ă ţ ă afar pîn ce ajutoarea lui, Mysie, va fi f cut preg tirileă ă ă ă de cuviin în untru.ţă ă

— Las zidurile turnului în pace, prietene, zise Bucklaw;ă hai mai bine s -l vedem pe din untru şi s l s m şi caii să ă ă ă ă ă vad grajdul, şi cu asta basta.ă

— Bun în eles domnule, f r doar şi poate, domnule, nuţ ă ă încape îndoial , domnule, bunul meu st pîn şi unul dină ă

89

Walter Scott

cinsti ii s i prieteni.ţ ă— Caii noştri, b trîne... Caii noştri; o s -i ia naiba stîndă ă

aşa înspuma i în b taia vîntului dup galopul pe care l-auţ ă ă tras, şi al meu e prea de soi ca s -mi dea mîna s -l pierd,ă ă aşa c înc o dat , s vedem de cai, exclam Bucklaw.ă ă ă ă ă

— Chiar aşa... da, da... caii domniilor-voastre... sigur că da... ia s -i chem eu pe b ie ii ia de la grajd; şi într-adeă ă ţ ă -v r, b trînul Caleb se apuc s r cneasc din toateă ă ă ă ă ă puterile de r sun tot turnul —ă ă John... William... Saunders! — Fl c ii au plecat sau i-o fi luat somnul, seă ă jelui el, dup ce se f cuse c aşteapt r spuns de la nişteă ă ă ă ă guri pe care le ştia prea bine plecate într-aiurea. Toate merg anapoda cînd nu e Domnul nostru acas ; dar am să ă v d eu însumi de dobitoacele lumin iilor-voastre.ă ăţ

— Bun gînd ai avut, zise Ravenswood, altfel slabă n dejde s -i mai vedem îngriji i...ă ă ţ

— Sst, st pîne, sst, pentru numele lui Dumnezeu, şoptiă Caleb dezn d jduit c tre st pînul s u; dac nu ine i laă ă ă ă ă ă ţ ţ cinstea obrazului dumneavoastr , gîndi i-v cel pu in la ală ţ ă ţ meu şi aşa vai de capul nostru, cîte cat s scornim şiă ă cum s-o-ntoarcem ca s -i st m în fa , dup cuviin , unuiă ă ţă ă ţă oaspete de vaz , care se ad posteşte peste noapte.ă ă

— Bine, bine, las , spuse st pînul s u; du-te la grajd.ă ă ă Cred c mai avem fîn şi boabe?ă

— Bun în eles, ba mai avem s d m şi la al ii; vorbeleţ ă ă ţ fur rostite cu glas mare şi neşov itor, dar cu un glas scă ă ă-zut b trînul ad ug : —ă ă ă S mai fi r mas vreo jum tate deă ă ă g leat de ov z şi vreo dou bra e de fîn de laă ă ă ă ţ îngrop ciune.ă

— Prea bine, zise Ravenswood luînd aproape cu de-a sila lampa din mîna slujitorului, îl conduc eu sus pe oaspetele nostru.

— Iaca asta nu se poate, st pîne; dac ne-a i îng duiă ă ţ ă m car cinci minute ori zece minute sau, m rog, un sfertă ă de ceas de z bav , dac a i binevoi s admira i frumoasaă ă ă ţ ă ţ privelişte înspre Bass şi pajiştea dinspre miaz -noapte,ă

90

Mireasa din Lammermoorspre Berwick, sub lumina lunii pîn ce dau eu o fugu să ţă ă v d de cai, cu drag inim v-aş c l uzi prin castel, ca maă ă ă ă ă -jordom ce m aflu, cu tot tacîmul cuvenit st pînuluiă ă nostru şi oaspetelui s u. Unde mai pui c tocmai amă ă încuiat sfeşnicele de argint şi opai ul sta nu e...ţ ă

— Ba e foarte bun pîn una alta, zise Ravenswood, şi n-ăo s fie nici o nenorocire dac n-ai lampa cu tine la grajdă ă fiindc din cîte-mi amintesc, jum tate din acoperiş e pră ă ă-buşit.

— Chiar aşa st pîne. r spunse credinciosul s u, şi cuă ă ă mare grab ad ug de îndat : —ă ă ă ă Şi p c toşii ştia deă ă ă arga i nu s-au îndurat nici pîn acum s -l dreag .ţ ă ă ă

— Dac aş fi înclinat s petrec pe socotealaă ă nenorocirilor ce s-au ab tut asupra casei mele, gr iă ă Ravenswood în timp ce urcau sc rile, b trînul Caleb mi-ară ă oferi nenum rate priă lejuri. Pl cerea lui cea mare e să ă înf işeze mizera noastr gospod rie nu aşa cum este eaăţ ă ă în realitate, ci aşa cum ar trebui s fie, dup p rerea lui,ă ă ă şi ca s fim cinsti i, de mulă ţ te ori am zîmbit v zîndă încerc rile s rmanului b trîn de a face rost de cele ceă ă ă crede el c sînt trebuincioase pentru p strarea cinsteiă ă familiei, oferind cu şi mai mult geneă rozitate scuze pentru acele lucruri pe care nici mintea lui scormonitoare nu a g sit chip s le înlocuiasc . Dar deşi turnul nu este dintreă ă ă cele mai mari, f r ajutorul lui n-o s -mi fie uşor să ă ă ă descop r camera în care e pu in foc.ă ţ

Şi zicînd aşa, deschise uşa care d dea în sala ceaă mare.

— Aici cel pu in, spuse el, nu e nici vatr nici ad post,ţ ă ă Într-adev r, priveliştea era de jale. Înc perea mare,ă ă boltit , ale c rei bîrne, îmbinate ca cele de laă ă Westminster Hall, erau grosolan cioplite la capete, r m sese aproape neatins din ziua în care avusese locă ă ă praznicul de înmormîntare al lui Allan Ravenswood. Ulcioare r sturnate, chiupuri de bere, c ld ri, ulcele,ă ă ă carafe z ceau gr mad pe masa lung de stejar;ă ă ă ă paharele, acele atribute mai pieritoare ale voioaselor

91

Walter Scott

petreceri, dintre care multe fuseser sacrificate de buă -n voie de c tre oaspe i în închin ciunile lor focoase, în eă ă ţ ă ţ -sau podeaua cu cioburile lor. Cît despre tacîmuri şi vase, împrumutate pentru acea ocazie de prieteni şi rubedenii, acestea fuseser cu grij strînse şi luate înapoi de îndată ă ă ce dezm ata serbare, pe cît de nepotrivit pe atît deăţ ă nelalocul ei, se încheiase. Pe scurt, nimic de acolo nu ar ta avu ia; dimpotriv , toate semnele ar tau risipa deă ţ ă ă curînd f cut şi pustietatea prezent . Perdelele negre deă ă ă pînz care în timă pul tristei petreceri înlocuiser tapi eriileă ţ zdren uite şi mînţ cate de molii, erau trase pe jum tate şi,ă spînzurînd pe perete în falduri neorînduite, l sau s seă ă z reasc piatra aspr a zidurilor, neşlefuit nici de mistrieă ă ă ă nici de dalt . Scaunele r sturnate şi l sate de-a valma,ă ă ă st teau martore înv lă ăm şelii care încheiase osp ul deă ăţ jale.

— În înc perea aceasta, zise Ravenswood ridicîndă lampa, – în înc perea aceasta, domnule Hayston, auă r sunat rîseă tele cînd ar fi trebuit s r sune bocetele; eă ă poate voin a cerurilor ca acum ţ s ă fie trist cînd ar fiă trebuit s fie vesel .ă ă

Cei doi tineri p r sir trista sal şi merser sus unde,ă ă ă ă ă dup ce deschise degeaba vreo dou uşi, Ravenswood îşiă ă conduse oaspetele într-o anticamer mititic , cu podeleleă ă acoperite cu rogojini, unde, spre marea lor bucurie, g siră ă un foc bunicel pe care Mysie, ascultînd poate sfatul lui Ca-leb, îl încropise dintr-un morman destul de mare de lemne. Vesel în inima sa c vede mai mult înlesnire decîtă ă se temuse la început c va g si la castel, Bucklaw îşiă ă frec mîiă nile în fa a focului, aplecînd o ureche maiţ binevoitoare la scuzele pe care i le prezenta Domnul Ravenswoodului.

— Desf t, zise acesta, nu- i pot oferi pentru c şi euă ţ ă sînt lipsit de el; a trecut mult vreme de cînd aceste ziduriă au ştiut ceva s zic asta, dac vor fi fost vreodată ă ă ă deprinse cu dulcea a lui. Totuşi, ad post şi ap rare credţ ă ă

92

Mireasa din Lammermoorc -mi st în putin s - i f g duiesc.ă ă ţă ă ţ ă ă

— Amîndou sînt lucruri de mare pre , st pîne, f cuă ţ ă ă Bucklaw, şi împreun cu o îmbuc tur de mîncare şi oă ă ă duşc de vin mai multe nici nu am a- i cere pentru ast -ă ţ ăsear .ă

— M tem, spuse Ravenswood, c cina î i va fiă ă ţ s rman ; îi aud vorbind despre asta pe Caleb şi Mysie.ă ă S rmanul Balderstone e înzestrat cu o ureche cam tare,ă printre alte multe însuşiri, aşa c multe din lucrurile peă care el le vrea rostite doar pentru el sînt auzite de to i ceiţ de fa şi mai ales de cei de care se fereşte mai abitir s -ţă ăşi descopere maşina iunile lui personale... Ascult !ţ ă

Ciulindu-şi urechea, ei auzir într-adevar vocea b trînuă ă -lui servitor care vorbea cu Mysie:

— D - i toat silin a, toat silin a, auzi, femeie; cu pu iă ţ ă ţ ă ţ ţ -n osteneal po i face fa a la toate celea.ă ă ţ ţ

— Bine omule, dar cloşca b trîn ? O s fie tare ca struă ă ă -na arcului ori tureatca cizmei!

— Zi c te-ai înşelat, zi c te-ai înşelat, Mysie, îi explică ă ă vrednicul majordom cu voce sc zut şi r bd toare; iaă ă ă ă toate asupra ta; totul e s salv m obrazul castelului.ă ă

— Bine, dar cloşca, se sup r Mysie, cred c s-a vîrîtă ă ă tocmai în gîrliciul de sub podeaua din sala cea mare şi nu m duc pe întuneric dup ea nici s m tai; dac mă ă ă ă ă ă întîlnesc cu vreun Strigoi! Şi ap i, dac n-oi vedeaă ă strigoiul, nu crez nici s dibui g ina fiindc e o bezn ca înă ă ă ă fundul iadului şi în toat casa nu e alt lumin decîtă ă ă opai ul pe care st pîţ ă nul îl are în mîna, ine-l-ar Domnul s -ţ ăl ie. Şi s zicem c g bjesc g ina, cine s-o taie, cine s-oţ ă ă ă ă cure e şi cine s-o gţ ăteasc ? Cum o s le fac eu pe toateă ă astea, aracan' de mine, cînd în l imile lor s-au oploşită ţ lîng singurul foc pe care-l avem?ă

— Las , las , Mysie, spuse servitorul, cat - i de treabă ă ă ţ ă o clip c m fac eu luntre şi punte s pun cumva mînaă ă ă ă pe lamp .ă

Zis şi f cut. Caleb Balderstone intr în înc pere neştiindă ă ă c cei doi auziser aproape tot ce gr ise el mai înainte.ă ă ă

93

Walter Scott

— Ei, Caleb, b trîne prieten, e vreo n dejde s cin m?ă ă ă ă întreb Domnul Ravenswoodului.ă

— N dejde s cina i, st pîne? se ar t Caleb scîrbită ă ţ ă ă ă foarte de îndoiala st pînului s u. Ce vorb mai e şi asta,ă ă ă cînd st pînul nostru e acas ! N dejde de cin , poftimă ă ă ă matale! C doar nu v-o fi poft de carne de vit ! Avemă ă ă din belşug g ini grase, fripte sau coapte, cum v place...ă ă Hei, Mysie, claponul cel gras! strig el cu îndr zneal , caă ă ă şi cum asemenea or tanie ar fi existat cu adev rat.ă ă

— Nu-i nevoie, spuse Bucklaw, care se sim ea legat, dinţ curtenie, s uşureze întrucîtva chinul s rmanului majoră ă -dom care nu mai ştia pe unde s scoat c maşa. Toateă ă ă bune dac ai la îndemîn ceva rece sau un codru de pîine.ă ă

— Lipie proasp t ! exclam Caleb uşurat; cît despreă ă ă carne rece, toat cît o avem e destul de rece... deşi, ceaă ă mai mare parte din carnea rece şi din pit am împ r it-oă ă ţ la s raci dup îngrop ciune, dup cum e obiceiul; dar ...ă ă ă ă ă

— Las , Caleb, zise Domnul Ravenswoodului, s sfîrşimă ă cu ascunzişurile. Domnul e tîn rul lord din Bucklaw; eă fugar şi ca atare ştii...

— O s fie aici mai la ad post chiar decît domnia-ă ăvoastr înşiv , pe cinstea mea, r spunse Caleb vesel şiă ă ă dînd din cap în semn de în elegere; r u îmi pare cţ ă ă domnul e la ananghie, dar m bucur c n-o s poat cîrtiă ă ă ă prea mult împotriva gospod riei noastre fiindc , avînd şiă ă el buclucurile domniei-sale, poate n-o mai c ta atît la aleă noastre; nu c-am avea vreun bucluc, slav Domnului, seă gr bi el s -şi ia înapoi vorba care-i sc pase în primaă ă ă izbucnire de veselie, dar f r îndoial c o ducem maiă ă ă ă prost decît înainte cu cît va vreme. Cît despre mîncare...ă la ce bun s umbl m cu şoalda? Nu ne-a mai r mas decîtă ă ă o pulp de pastram de oaie care n-a fost adus la masă ă ă ă decît de vreo trei ori şi cu cît e mai aproape de ciolan cu atît e mai fraged , dup cum domniile-voastre f ră ă ă ă îndoial ă c ă ştiu; şi pe urm ... a mai r mas şi o coaj deă ă ă caşcaval, unt proasp t şi... şi... cam asta-i tot. Şi cu mareă

94

Mireasa din Lammermoorgrab b trînul le puse în fa s ră ă ţă ă ăc cioasele merindeă dichisindu-le şi punîndu-le înaintea lor cu mult fast pe o m su mic , vreme în care cei doi nobili, nel sîndu-seă ţă ă ă descuraja i nici de pu in tatea lor, nici de buţ ţ ă catele cam din topor, se aşezar cu n dejde în fa -le. Caă ă ţă leb, în tot timpul acesta îi sluji cu mare gravitate ca şi cum ar fi încercat, prin manierele sale de servitor de cas mare, să ă ascund lipsa altor slugi.ă

Dar vai, ce pu in poate forma – oricît ar fi ca de bine şiţ zelos cinstit – s in locul în astfel de ocazii unor lucruriă ă ţ ă mai consistente! Bucklaw, care mîncase cu poft o bucată ă destul de mare din pastrama de oaie, cea de trei ori res-pins , începu acum s cear bere.ă ă ă

— Mi-aş îng dui s nu v sf tuiesc ă ă ă ă s ă gusta i bereaţ noastr , zise Caleb; am greşit mal ul s pt mîna trecut şiă ţ ă ă ă a c zut şi tr znetul acu o s pt mîna; dar o ap bun caă ă ă ă ă ă cea de la fîntîna noastr rar o s întîlni i alta la fel, deă ă ţ asta pun capul.

— Dar dac berea v e proast , ne po i da nişte vin,ă ă ă ţ zise Bucklaw, f cînd o strîmb tur cînd auzi de limpedeleă ă ă element pe care Caleb îl recomanda cu atîta tragere de inim .ă

— Vin? r spunse Caleb f r s clipeasc , avem vin desă ă ă ă ă -tul; n-au trecut decît dou zile de cînd – vai de jalea noasă -tr – a curs aici atîta vin cît ar fi plutit şi o corabie. Nicioă -dat n-am dus lips de vin la Steiul Lupului.ă ă

— Mai bine adu-ne nişte vin, spuse st pînul s u, în locă ă s ne tot vorbeşti despre el. Şi Caleb, inîndu-şi cump tul,ă ţ ă plec dup vin.ă ă

Deşi r sturn fiecare butoi din pivni a cea veche, deşiă ă ţ le scutur cu disperare pe toate încercînd s stoarcă ă ă destul vin rubiniu cît s umple ulciorul cel mare pe care-lă avea în mîn , vai! toate fuseser scurse cu grij ; şi cuă ă ă toat stră ădania lui nu reuşi decît s adune doar cît să ă umple fundul vasului. Totuşi, Caleb, un general prea iscusit ca s p ră ă ăseasc b t lia f r o stratagem careă ă ă ă ă ă s -i acopere retrageă rea, f r s mai stea pe gînduriă ă ă

95

Walter Scott

arunc pe jos un ulcior gol, ca şi cum s-ar fi împiedicat laă intrare; o strig pe Mysie s ştearg vinul care nu fuseseă ă ă v rsat niciodat şi, aşezînd cel lalt vas pe mas spuse că ă ă ă ă sper c a mai r mas destul pentru domniile lor. Într-ă ă ăadev r, nu fu nevoie de altul; c ci pîn şi Bucklaw, mareă ă ă iubitor al butelcii, nu se mai sim i îmboldit s reînnoiascţ ă ă primul s u atac asupra pivni elor de la Steiul Lupului, ciă ţ se mul umi, în ciuda voin ei sale, cu o înghi itur de apţ ţ ţ ă ă rece. Dup aceea i se preg ti culcuşul; şi cum c maraă ă ă secret avea s slujeasc acestui scop, Caleb avu şi el oă ă ă dat o scuz gata pe tav , pentru lipsa de mobil şi deă ă ă ă aşternut.

— C ci cine ar fi zis c o s avem nevoie de c mara deă ă ă ă tain ? N-a mai c lcat picior de om în ea din vremeaă ă conspira iei lui Gowrie şi n-am l sat niciodat vreo muiereţ ă ă s ă se apropie de ea de team ca secretul s nu se afle.ă ă

96

Mireasa din Lammermoor

Capitolul VIII

„În han nimic frumos, îmbietor;Stins, afumat vedeai vechiul c min;ăNici vin, nici pat mai primitor.— Pustiu şi jale, zise lordul Linne.”

(Balad din str buni)ă ă

Sim mintele risipitorului moşteţă nitor din Linne, expri-mate în acel neasemuit cîntec popular, atunci cînd, după ce şi-a risipit tot avutul s-a trezit singurul locuitor al „l caă -şului uitat de lume”, sem nau întrucîtva cu cele ale Domă -nului Ravenswoodului r mas singur în conacul lui p r sită ă ă de la Steiul Lupului. Tîn rul nostru avusese totuşi atîtaă avantaj asupra risipitorului din legend , şi anume c deşiă ă se afla într-o situa ie asem n toare, nu putea s dea vinaţ ă ă ă pe propria lui nechibzuin . Nefericirea lui îi fusese l satţă ă ă moştenire de p rintele s u şi, împreun cu sîngele nobil,ă ă ă cu un titlu pe care cei respectuoşi puteau s i-l dea şi ceiă grosolani s i-l refuze, dup bunul lor plac, era toată ă ă avu ia pe care i-o l saser str bunii s i.ţ ă ă ă ă

Poate c tocmai acest gînd melancolic, dar totuşi alină ă-tor, trecu prin mintea nefericitului tîn r aducînd o adiereă de uşurare. Diminea a, prielnic gîndurilor ostoite precumţ ă şi aripilor muzelor, avu un efect liniştitor asupra gîndurilor furtunoase care-l bîntuiser pe Domnul Ravenswooduluiă cu o zi mai înainte. Acum se sim ea în stare s -şiţ ă rînduiasc sim mintele potrivnice care-i cercetau sufletulă ţă şi era hotărît s lupte şi s le z vorasc în sine. Zorile,ă ă ă ă liniştite şi strălucitoare, îndulceau pîn şi b r ganulă ă ă nesfîrşit care se întindea la poalele castelului spre inima inutului; şi oceanul f r cap t, încre it de mii şi mii deţ ă ă ă ţ

v lurele argintii se întină dea în partea cealalt , maiestuosă şi totuşi liniştit pîn la marginea z rii. Inima omului seă ă deschide în fa a acestor scene în care calmul seţ

97

Walter Scott

amestec cu sublimul şi fapte m re e sînt adeseaă ă ţ inspirate de mîndra înf işare a naturii.ăţ

Prima grij a lordului dup ce îşi încheiase cercetareaă ă am nun it şi neobişnuit de scrut toare a propriului s uă ţ ă ă ă suflet, fu s -l viziteze pe Bucklaw în ascunz toarea peă ă care i-o oferise.

— Ce mai faci, Bucklaw? îl salut el pe oaspetele s u.ă ă Cum î i place culcuşul în care contele de Angus s-aţ odihnit o dat în vreme ce era urm rit cu toat furiaă ă ă invidiei unui rege?

— Hm! f cu cel întrebat, care abia se trezise din somn;ă nu m pot plînge de acoperişul sub care s-a ad postit ună ă om atît de mare, doar c salteaua a fost tare ca piatra,ă bolta cam umed şi şobolani mai mul i decît m-aş fiă ţ aşteptat cunoscînd starea în care se afl c mara deă ă provizii a lui Caleb; şi dac acea fereastr cu gratii ar fiă ă avut obloane ori patul o perdea aş putea spune c înă general lucrurile stau destul de bine.

— F r îndoial locul nu-i prea atr g tor, zise Domnulă ă ă ă ă Ravenswoodului privind împrejur în hruba joas ; dar dacă ă binevoieşti s te scoli şi s ieşi, Caleb o s -şi dea toată ă ă ă osteneala s - i pun în fa bucate mai de soi decît celeă ţ ă ţă din seara trecut .ă

— Nu-i nevoie de asta, spuse Bucklaw sculîndu-se şi în-cepînd s se îmbrace pe cît îi îng duia întunericul din caă ă -mer – nu-i nevoie s fie mai bine, dac vrei să ă ă ă perseverezi în transformarea pe care mi-am propus-o. Simpla amintire a b uturii pe care mi-a dat-o Caleb mi-aă t iat gustul de a începe ziua cu un gît de vin mai straşnică decît ar fi putut-o face dou zeci de predici. Şi tu, seniore,ă fosta-i în stare s te lup i vitejeşte cu şarpele ce-lă ţ ad posteşti la sîn? Vezi c eu sînt pe calea cea bună ă ă sugrumîndu-mi una cîte una viperele ce m-au muşcat.

— În orice caz, Bucklaw, am început b t lia. Şi în vis miă ă s-a ar tat un înger gata s -mi c l uzeasc paşii, r spunseă ă ă ă ă ă cel lalt.ă

98

Mireasa din Lammermoor— Fereasc Domnul! strig oaspetele s u; eu nu m-aşă ă ă -

tept la nici o astfel de fantasm decît dac m tuş -mi,ă ă ă ă lady Girnington, nu i-o da prin gînd s -mi fac hatîrul şiă ă s -şi ia r mas bun de la via a asta; şi atunci mai degrabă ă ţ ă b nu ii sun tori ai moştenirii ei şi nu prea cinstita-i stafieă ţ ă îmi vor veni în ajutor ca s -mi in f g duielile. Dar fiindcă ţ ă ă ă veni vorba de prînzişor... C prioara din care trebuie s seă ă fac plă ăcinta o mai fi alergînd înc prin p dure, vorbaă ă cîntecului b trînesc?ă

— Am s caut s aflu, spuse gazda sa; şi ieşind din că ă ă-mar plec în c utarea lui Caleb pe care, dup oarecariă ă ă ă str danii, îl g si într-un soi de chichinea întunecoas ,ă ă ţă ă care pe vremuri fusese c mara castelului. B trînul seă ă c znea în van s lustruiasc un ulcior de tinichea ca s -lă ă ă ă fac s capete luciul şi înf işarea argintului.ă ă ăţ

— Eu zic c merge... z u c-ar merge dac nu l-ar aşezaă ă ă taman în lumin ! morm ia el din cînd în cînd ca şi cînd ară ă fi vrut s -şi dea curaj, cînd vocea st pînului îl întrerupse.ă ă

— Ia asta, zise Domnul Ravenswoodului, şi îngrijeşte-te de cele trebuincioase casei. Şi cu aceste vorbe îi d duă b trîă nulu: majordom punga care cu o sear înainteă sc pase ca prin urechile acului de col ii lui Craigengelt.ă ţ B trînul îşi scutur şuvi ele argintii şi sub iri de p r c tîndă ă ţ ţ ă ă sp imîntat la st pînul s u, în vreme ce cînt rea în mînă ă ă ă ă modesta comoar şi spuse cu o voce am rît :ă ă ă

— Atît a mai r mas?ă— Deocamdat atît, zise st pînul s u str duindu-se să ă ă ă ă

par mai vesel decît era de fapt, doar punga verde şi ună galben, doi pe fund, vorba cîntecului; dar o s vin o ziă ă cînd o s-o ducem mai bine, Caleb.

— Cînd o s vin acea zi, r spunse Caleb, tare m temă ă ă ă c n-or s mai fie nici domn care s cînte, nici slug careă ă ă ă s asculte. Dar nu se cade s m sume esc eu în fa aă ă ă ţ ţ domniei-voastre şi s stau de şag atunci cînd st pînulă ă ă meu e cum îi varul la fa . Lua i înapoi punga şi p stra i-oţă ţ ă ţ s-o flutura i prietenilor pe sub nas; dar dac în l imea-ţ ă ă ţvoastr şi-ar pleca urechea la vorba mea cea proast , n-ă ă

99

Walter Scott

ar fi r u s-o mai scoat din cînd în cînd în fa a oamenilor,ă ă ţ c atunci nu s-ar mai codi nimenea s ne dea pe datorie.ă ă

— Bine, Caleb, zise st pînul s u, dar dorin a mea e toă ă ţ -tuşi s p r sesc aceast ar cît mai curînd cu putin şiă ă ă ă ţ ă ţă plecînd s r mîn cu cinstea neîntinat , nel sînd în urmă ă ă ă ă vreo datorie, f cut de mine însumi.ă ă

— Nu-ncape îndoial c st pînul o s plece cu frunteaă ă ă ă sus ca un om cinstit şi respectat; c ci b trînul Caleb o să ă ă se înhame la toate angaralele casei, stînd cu capul platnic, pentru ele el şi numai el. Mie mi-e totuna, c ci potă s -mi in zilele şi cu te miri ce şi mai nimic; doar cinsteaă ţ casei s r mîn nep tat .ă ă ă ă ă

Lordul Ravenswood încerca zadarnic s -l fac pe Calebă ă sa în eleag c zelul lui de a-şi lua asupr -şi datoriileţ ă ă ă st pînului de abia i-ar sc dea acestuia dorul de a se îngloă ă -da în ele. Vorbea îns unui curtean prea str dalnic întruă ă aflarea unor vicleşuguri care s -i scoat din încurc tură ă ă ă ca s -şi mai trudeasc mintea s g seasc şi r spuns laă ă ă ă ă ă împotrivirea st pînului.ă

— Ettie Sma'trash o s ne dea bere pe datorie, morm iă ă Caleb pentru sine; toat via a a tr it din mila neamuluiă ţ ă nostru şi poate şi un strop de rachiu ori de vin, nu ştiu ce s zic – e şi ea o biat femeie şi se-a ine cu ulcica laă ă ţ canea, doar, doar s-o mai scurge o pic tur de rubiniu –ă ă dar las' pe mine c m car cîtai chiorî un şoarece scot euă ă de la caneaua cu pricina. Cît despre hulubaşi, s v d ce eă ă cu hulub ria... – nu se poate sa nu aib oamenii m cară ă ă nişte g ini prin cur ile lor, deşi Lucky Chirnside zice c-aă ţ pl tit cocoşul de dou ori mai scump în ultima vreme. Nuă ă v trece i cu firea, c om scoate-o noi cumva la cap tă ţ ă ă dac nu v e cu sup rare – om trece şi de greul sta şi oă ă ă ă s ne descurc m noi fiindc neamul nostru tot cu frunteaă ă ă sus şi cu cinstea întreag va r mîne atîta timp cît b trînulă ă ă Caleb n-a intrat înc în mormînt.ă

Bucatele pe care str dania b trînului reuşise s le pună ă ă ă în fa a celor doi tineri gentilomi timp de trei sau patru zileţ

100

Mireasa din Lammermoornu erau cine ştie ce delicatesuri, dar ca s fim cinsti i niciă ţ mesenii nu erau cine ştie ce nasuri de cear ; iară v ic relile, ploconenile, ocolişurile şi vicleşugurile luiă ă Caleb stîrneau hazul tinerilor şi le mai înviorau mesele încropite şi aşternute pe apucate. Cei doi se ag au deăţ fiece prilej ca s -şi mai mint plictisul şi s -şi treacă ă ă ă ceasurile care altfel abia se tîrau.

Bucklaw, lipsit de distrac iile lui obişnuite, de sporturileţ îndr gite şi de benchetuiala f r grij , silit fiind s r mînă ă ă ă ă ă ă ascuns între zidurile castelului, deveni un tovar ş morocă ă-nos şi ursuz. Cînd Domnul Ravenswoodului n-avea chef să încrucişeze spada cu el ori s joace şubah, îşi peria şiă esţ ăla arm sarul pîn îl f cea s luceasc , mînuind elă ă ă ă ă

însuşi peria, esala şi cîrpa aspr ; îi d dea nutre ul şi-lţ ă ă ţ priveghea ore întregi în grajd, sim ind c pizmuieşte dinţ ă inim resemă narea cu care animalul se împ ca cu ă o viaţă atît de tihnit .ă

— Dobitocul sta, spunea el, nu tînjeşte nici după ă cursele de cai, nici dup vîn toare, nici dup arcul s uă ă ă ţ ă din Bucklaw, ci se l f ie legat de iesle în hruba astaă ă ruinat de parc aici l-ar fi f tat m -sa; iar eu, care mă ă ă ă ă bucur de libertatea unui fugar din temni , cutreierţă pivni ele acestui turn vechi şi p r sit dup ce ispr vescţ ă ă ă ă de şuierat din buze şi aştept s -mi vin somnul neştiindă ă cum s -mi trec vremea pîn la ora mesei.ă ă

Şi cufundat în astfel de gînduri negre, tîn rul îşi tîrîă paşii pîn la meterezele castelului ca s priveasc în zareă ă ă pe b r ganul întins, sau s arunce cu pietricele şi buc iă ă ă ăţ de gresie în pesc ruşii şi cormoranii care se încumetau să ă dea tîrcoale în apropierea turnului.

Ravenswood, a c rui minte era nesfîrşit mai adînc şiă ă mai p trunz toare decît cea a tovar şului s u, avea şi elă ă ă ă neliniştile şi fr mînt rile lui care îl f ceau la fel deă ă ă nefericit pe cît era tovar şul s u din pricina plictiselii şiă ă trînd viei. La prima vedere chipul lui Lucy Ashton i seă ar tase mai şters decît imaginea pe care ea o l sase înă ă mintea lui. Pe m sur ce furia şi violen a acelei pasiuniă ă ţ

101

Walter Scott

r zbun toare care-l împinsese s caute o întîlnire cu tat lă ă ă ă începu s se domoleasc , el deveni din ce în ce maiă ă nemul umit de purtarea sa fa de fiic , purtare necioplitţ ţă ă ă şi grosolan cînd era vorba de o tîn r frumoas şi deă ă ă ă neam. Privirea ei plin de recunoştin , vorbele ei deă ţă dulce curtenie, fuseser respinse aproape cu dispre ; şiă ţ dac Domnul Ravensă woodului avusese de p timit de peă urma lui sir William Ashton, vocea inimii îi spunea c nuă era drept s -şi reverse ciuda asupra fiicei acestuia. Atunciă cînd gîndurile-i îmbrăcau haina amarnicelor mustr ri,ă amintirea frumosului chip al lui Lucy Ashton, mai r pitoră înc , mul umit împrejură ţ ă ărilor în care se v zuser primaă ă dat , îi umplea inima de sim iri în acelaşi timp dulci şiă ţ amare. Sunetul melodios al vocii ei, vorbele gingaşe, dragostea-i fierbinte pentru p rină tele ei, îl f ceau s seă ă c iasc din plin c îi respinsese recuă ă ă noştin a, punîndu-i înţ fa dimpotriv o icoan de neaseţă ă ă muit ging şie.ă ă

Îns şi virturea şi firea cinstit a tîn rului Ravenswoodă ă ă sporeau primejdia acestor scumpe amintiri ca şi înclinarea ce avea de a le prefira mereu prin minte. Deşi era hot rît s in în frîu acea patim mistuitoare a firiiă ă ţ ă ă sale pe care era prea cinstit ca s n-o recunoasc – el seă ă str duia s gă ă ăseasc tot în sine mijloacele prin care să ă lupte împotriva ei; şi atunci sentimentul de vinov ie dinăţ pricina purt rii sale grosolane fa de fiica duşmanului îlă ţă f cea s ă ă o împodobeasc în gînd cu mai multe însuşiri deă gra ie şi frumuse e decît ar fi avut ea dreptul sţ ţ ă rîvneasc .ă

Dac ar fi încercat cineva acuma s -i aminteasc Domă ă ă -nului Ravenswoodului c doar cu pu in vreme înainte juă ţ ă -rase r zbunare pîn într-a noua spi împotriva aceluia peă ă ţă care-l credea, pe bun dreptate, vinovat de ruina şi moară -tea tat lui s u, ar fi ă ă fost în stare s se lepede de învinuireă ca de o josnic def imare; şi totuşi, stînd şi judecînd cuă ă dreptate, trebuia şi el s îng duie c o dat , cîndva, seteaă ă ă ă lui de r zbunare nu fusese o fantasm a min ii, deşi după ă ţ ă

102

Mireasa din Lammermoorcele ce se petreceau acum în sufletul lui, greu era s - iă ţ vin s crezi c fusese cu putin odinioar .ă ă ă ţă ă

În pieptul s u se şi zb teau dou doruri potrivnice –ă ă ă acela de a r zbuna moartea p rintelui, împletindu-seă ă straniu cu admira ia pentru fiica duşmanului sau. Luptaseţ împotriva primului sim mmt pîn ce i se p ruse c l-aţă ă ă ă biruit; pe cel lalt nu se str duise s -l biruiasc întrucît niciă ă ă ă nu bănuise c ar exista. De abia cînd îşi aminti hot rîreaă ă lui de a p r si Sco ia, îşi d du seama de fiorul care seă ă ţ ă n scuse în inima-i. Deşi nu se r zgîndise, r mînea laă ă ă Steiul Lupului, amînînd zi dup zi c l toria ce trebuia să ă ă ă fac . E drept c scrisese la vreo cîteva rubedenii careă ă locuiau într-un inut mai îndep rtat al Sco iei şi mai alesţ ă ţ marchizului de A., dîndu-i s în eleag cam ce avea deă ţ ă gînd; şi la st ruin ele lui Bucklaw r spundea c trebuie să ţ ă ă ă aştepte pîn primeşte vreo scrisoare înainte de a face ună pas.

Marchizul era bogat şi puternic; şi deşi unii îl b nuiauă c nu prea ar avea la inima cîrmuirea de dup revolu ie,ă ă ţ avusese destul dib cie s se pun în fruntea unuiaă ă ă ă dintre partidele din Consiliul Privat al Sco iei, cu multeţ prieteşuguri în rîndurile bisericii sacerdotale din Anglia şi destul de tare ca s stea ca un ghimpe în sufletulă celeilalte clici în care era b gat lordul secretar şi s pîndă ă temeinic la r d cina puterii acestora. Sfatul cu un curteană ă care inea în mîn atîtea i e era o scuz destul de bun ,ţ ă ţ ă ă pe care Ravenswood o folosea fa de Bucklaw şi probabilţă fa de sine însuşi ca s r mîn mai departe la Steiulţă ă ă ă Lupului; mai ales c se zvonea c n-ar fi fost cu neputină ă ţă s se schimbe dreg torii şi legiuirile de la cîrma Sco iei.ă ă ţ Toate aceste vorbe, purtate cu drag de unii, cu necaz de al ii, dup cum le porunceau inţ ă teresele, ajungeau pîn laă turnul ruinat de la Steiul Lupului mai ales prin gura lui Caleb, majordomul, care printre alte însuşiri o avea şi pe aceea de a învîrti politica pe degete şi rareori se întîmpla s bat drumul de la vechea fortă ă ărea pîn în satulţă ă învecinat f r s se întoarc cu sacul plin de toate veştileă ă ă ă

103

Walter Scott

care se vînturau prin împrejurimi.Chiar dac Bucklaw n-avea cum s se împotriveasc laă ă ă

amînarea plec rii, nu suferea mai pu in din pricina trîndă ţ ă-viei la care era silit; şi doar puterea ce avea noul s uă tovar ş asupra lui, îl f cea s rabde un soi de via cuă ă ă ţă care nici nu era deprins şi spre care nici nu-l tr gea inima.ă

— Oamenii vorbeau c eşti iute ca prîsnelul şi focos caă nimeni altul, Doamne, îl mustra el adesea pe Ravenswood; dar acum te-ai b gat ca un şobolan înă ă gaur , pas mite îns şi jig niile acelea scîrboaseă ă ă ă amuşineaz prin locuri ună de au m car de-ale gurii; cîtă despre noi, ploconelile lui Caleb se lungesc pe m sur ceă ă lista lui de bucate se scurteaz . Şi m tem c o s p imă ă ă ă ăţ şi noi asemenea animalului aceluia despre care se spune c dup ce a ros ultima frunz de pe copac nu i-a maiă ă ă r mas altceva mai bun de f cut decît s se lase s cadă ă ă ă ă la p mînt şi s -şi frîng gîtul.ă ă ă

— Nu te teme, spuse Ravenswood; soarta are grij deă noi şi avem şi noi de cîştigat de pe urma revolu iei careţ st s izbucneasc .ă ă ă

— Ce soart ... ce revolu ie? se îndoi tovar şul s u.ă ţ ă ă Dup mine ultimul pîrjol prin care am trecut a fost preaă îndeajuns.

Ravenswood îl întrerupse punîndu-i în mîn o scrisoare.ă— Aha, f cu Bucklaw, deci visul meu s-a adeverit. – Miă

s-a p rut azi-diminea c -l aud pe Caleb, îndemnîndu-lă ţă ă pe un nefericit s bea un pahar de ap rece şi zicîndu-i că ă ă o s -i fac mai bine la stomac diminea a decît berea sauă ă ţ rachiul.

— Era trimisul lordului A., zise Ravenswood; el a avut necazul s fie poftit la osp ul de palavre care probabil că ăţ ă s-a sfîrşit cu bere acr şi scrumbii. Citeşte şi o s afliă ă ştirile.

— Cu drag inim , zise Bucklaw; dar nu prea mă ă ă pricep într-ale cititului şi nici lordul nu pare prea meşter într-ale scrisului.

104

Mireasa din LammermoorCititorul o s parcurg în cîteva clipe, cu ajutorul tipară ă -

ni ei prietenului nostru Ballantyne, cele ce lui Bucklaw i-ţau luat o jum tate de or bun cu tot ajutorul lui Ravensă ă ă -wood. Scrisoarea spunea urm toarele:ă

„Prea cinstite vere,Urîndu- i cele de cuviin , îşi scriu acestea ca sţ ţă ă

pecetluim înc o dat grija pe care-o avem pentruă ă bun starea ta ă şi s ne ar tam bucuroşi de str dania ceă ă ă depui pentru sporirea sa. Dac i-am p rut prea pu ină ţ ă ţ dornici s - i dovedim în eleă ţ ţ gerea şi dragostea ce- iţ purt m, ca rud iubitoare şi de un sînge, te rug m s oă ă ă ă pui pe seama lipsei unui prilej de a ne ar ta prieteşugul şiă nu pe seama vreunei nemul umiri sau r celi. Cît priveşteţ ă hot rîrea ta de a te c l tori prin inuturi str ine, socotimă ă ă ţ ă c ceasul nu este prea potrivit, fiindc def iă ă ă m torii ară putea, dup cum le e obiceiul, s - i pun în cîrc cine ştieă ă ţ ă ă ce blestem ii dac pleci, deşi noi ştim şi te credem căţ ă ă eşti curat la suflet ca noi înşine, dar totuşi vorbele loră picurate în urechi încrez toare, ar putea s - i aducă ă ţ ă multe necazuri c rora le-am sta martori cu nepl cere şiă ă întristare fiind neputincioşi a- i veni într-ajutor.ţ

Dup ce i-am dat acest sfat, cît ne-a dus mintea şiă ţ sufletul de rubedenie, asupra plec rii tale din Sco ia, amă ţ ad uga bucuroşi şi alte temeiuri cu folos mare pentru tineă şi neamul tat lui t u dac ai r mîne la Steiul Lupuluiă ă ă ă m car pîn dup seceriş. Dar, cum spune proverbul,ă ă ă verbum sapienti – un în elept pricepe dintr-un cuvînt ceţ nu pricepe un prost nici dintr-o predic întreag . Şi deşiă ă ne-am muncit foarte s scriă em acest pergament cu mîna noastr şi sîntem siguri de creă din a vestitorului nostru,ţ fiind el legat în multe feluri de noi, totuşi aşa-i în lumea asta, cine s-a fript cu ciorb sufl şi-n iaurt, drept careă ă cat s nu încredin m hîrtiei lucruri pe care cu dragă ă ţă ă inim le-am şopti urechii tale. De aceea am dori buă curos s te chem m s ne faci o vizit pe meleagurile noasă ă ă ă tre golaşe din coclaurii mun ilor, s mai vînezi un cerb şi sţ ă ă

105

Walter Scott

mai t if suim de acele treburi de care avem mareă ă trebuin a vorbi. Dar acuma nu e momentul cel maiţă prielnic pentru întîlnirea noastr , drept care credem c eă ă bine s o mai amîn m pîn va veni vremea s ne putemă ă ă ă bucura pe fa de acele lucruri pe care acum le inem înţă ţ tain . Între timp dorim s ştii c î i sîntem şi vom r mîneă ă ă ţ ă vecinic scumpa şi iubitoarea ta rud , care de abiaă aşteapt sa mijeasc zorile unor vremi mai bune careă ă acum abia se z resc şi care dorim s - i priasca şiă ă ţ domniei-tale. În care speran ne isc limţă ă

Cinstitul şi iubitorul t u v r, A.ă ă

Scris la s rmana noastr locuin din B.ă ă ă ţăAdresat preacinstitului şi onoratului nostru v r,ă ă

Domnul Ravenswoodului. Cu grab , mare grab , iute caă ă fulgerul – fugi şi alearg ducînd cartea cui i-e scris .”ă ă

— Ce zici de aceast epistol , Bucklaw? ziseă ă Ravenswood dup ce tovar şul s u n duşise asupraă ă ă ă scrisorii c utînd s -i descurce în elesul şi s desluşească ă ţ ă ă toate cuvintele.

— Pe cinstea mea, gîndurile marchizului sînt la fel de închisnovate ca şi scrisoarea lui. Are mare nevoie de ma-nualul Cheia vorbelor de duh, sau Îndreptarul alc tuitorului de epistole ă şi dac aş fi în locul t u i-aşă ă trimite cîte o bucat din fiecare prin acelaşi ol car. Va să ă ă zic î i scrie cu toat bun voin a s r mîi pierzîndu- iă ţ ă ă ţ ă ă ţ vremea şi cheltuindu- i paralele în ara asta pr p dita,ţ ţ ă ă rea şi n p stuit , f r ca m car s te cheme subă ă ă ă ă ă ă streaşin casei sale. Trebuie c urzeşte el ceva şi tare i-ară ă place s te aib p rtaş la unelă ă ă tirile lui; de acolo vrea sa te aib la îndemîn ca s se foloă ă ă seasc de tine cînd i-o veniă la socoteal , gata îns s se lepede de tine ca de Satana,ă ă ă dac i s-ar z d rnici planurile.ă ă ă

— S fie vorba ă de o uneltire? Crezi c preg teşte oă ă tr daă re? întreb Ravenswood.ă

106

Mireasa din Lammermoor— Ce altceva ar putea fi? r spunse Bucklaw; marchizulă

e de mult vreme b nuit c -i cam fug ochii spre Saint-ă ă ăGermains.

— Atunci ar face mai bine s nu m bage într-o asemeă ă -nea poveste, zise Ravenswood; cînd îmi aduc aminte de vremurile lui Carol I şi al II-lea precum şi ale ultimului Iacob, z u dac v d de ce aş trage spada ă ă ă eu, ca b rbat şiă iubitor de ar , ca s le ap r urmaşii.ţ ă ă ă

— Hm! f cu Bucklaw. C doar nu i-ai pus în minte s -iă ă ţ ă plîngi pe cîinii aceia cu capete rotunde c roraă preacinstitul Claver'se nu le-a dat decît ce-au meritat?

— Întîi le-au dat un nume ruşinos şi pe urm i-au spînă -zurat, r spunse Ravenswood. N d jduiesc s apuc ziuaă ă ă ă cînd atît whigii cît şi tory o s stea în fa a judec ii şi cîndă ţ ăţ poreclele astea or s se poarte numai prin cafenele, aşaă cum „c ea” şi „jigodie” sînt vorbe pe care numaiăţ precupe ele şi le arunc una alteia ca s -şi arate ciuda şiţ ă ă necazul.

— N-o s mai apuc m noi zilele acelea, seniore – preaă ă tare ne-a îmboldit fierul în coaste şi în inimi.

— O veni îns şi clipa cînd oamenii n-or s mai sar laă ă ă har doar pentru aceste porecle, aşa cum ar s ri la auzulţă ă trîmbi ei. Dac via a le va fi mai bine ocrotit , n-o s leţ ă ţ ă ă mai dea mîna s şi-o pun la b taie cu una cu dou f ră ă ă ă ă ă alt pricin decît treburile politiceşti.ă ă

— Frumoase vorbe, r spunse Bucklaw; dar parc inimaă ă m -ndeamn , vorba cîntecului:ă ă

„Arat -mi mîndre holde sus, pe creste,ă

Şi o spînzur toare pentru whigi;ă

Şi c dreptatea chiar dreptate este —ă

Oh, doar aşa-i putea s m cîştigi!”ă ă

— Po i s cîn i cît te ine gura, ţ ă ţ ţ cantabil vacuus. r spunse Ravenswood; dar dup p rerea mea marchizul eă ă ă

107

Walter Scott

prea în eţ lept, sau m rog, prea cu luare-aminte ca s - iă ă ţ in hangul într-o asemenea lucrare. Mai degrab -mi vineţ ă ă

s cred c în scrisoare e vorba despre o r scoal în sînulă ă ă ă Consiliului Privat al Sco iei, decît în regatul Engliterei.ţ

— Fi-v-ar s v fie şmecheriile voastre politiceşti! strigă ă ă Bucklaw, învîrtelile f cute cu sînge rece, sc l mb ielile peă ă ă ă care nişte moşnegi cu scufii înzorzonate şi giubele de blan le fac ca pe nişte mişc ri de şah azvîrlind la o parteă ă pe un vistiernic sau pe un lord cancelar la fel de uşor cum ar lua o tur sau un pion. Cînd e vorba de joc, mie-miă place tenisul, iar cînd e s m bat de-adevaratelea mai laă ă îndemîn mi-e cîmpul de b taie! Dar aşa, s in şi rachetaă ă ă ţ şi sabia în aceeaşi mîn întrebuin îndu-le şi ca juc rie şiă ţ ă ca s -mi cîşă tig pîinea... niciodat ! Iar tu, seniore, aşaă chibzuit şi adînc cum pari la minte, ai şi tu acel nu ştiu ce care face ca sîngele s - i fiarb în vine mai abitir decît ară ţ ă sta frumos predicilor tale moralizatoare despre politic şiă adev rurile ei. Tu eşti unul din acei în elep i careă ţ ţ cînt resc lucrurile şi le dră ămuiesc cu luare-aminte pîn ceă sîngele începe s le clocoă teasc în vine şi atunci... vai deă cel care le-ar aduce aminte de propriile lor îndemnuri la cump tare!ă

— Poate c citeşti în cartea sufletului meu mai bineă decît pot eu s-o fac, zise Ravenswood. Nu încape îndoială c aceste gînduri chibzuite îmi vor fi de mare ajutor ca şiă faptele mele s fie la fel de chibzuite. Dar ascult ! Îl audă ă pe Caleb sunînd clopotul pentru mas ...ă

— ...F cînd întotdeauna cu atît mai mult g l gie cu cîtă ă ă ă bucatele pe care ni le pune în fa sînt mai s r c cioase,ţă ă ă ă zise Bucklaw; ca şi cum zdr ng neala şi dang tele astea,ă ă ă care într-o bun zi o s fac s se d rîme şi clopotni a dină ă ă ă ă ţ vîrful dealului, ar putea s schimbe o g in jig rit într-ună ă ă ă ă clapon gras şi un ciolan de oaie într-un muşchiule deţ c prioar .ă ă

— Tare aş vrea s nu se adevereasc negrele taleă ă b nuă ieli, Bucklaw, deşi, dup solemnitatea şi ceremoniaă

108

Mireasa din Lammermoorcu care Caleb aşaz pe mas farfuria asta singuratic şiă ă ă acoperit cu mare grij s-ar p rea c ai avut o gur rea,ă ă ă ă ă care a prevestit adev rul.ă

— D capacul la o parte, Caleb! D -l la o parte, pentruă ă numele lui Dumnezeu! zise Bucklaw; las -ne s vedem ceă ă ne dai de mîncare f r multe marafeturi. Las-o omule înă ă pace, c st destul de bine, continu el adresîndu-seă ă ă ner bd tor b trînului majordom care, f r s r spund ,ă ă ă ă ă ă ă ă tot potrivea tipsia pîn ce, în cele din urm , reuşi s-oă ă aşeze cu precizie matematic exact în mijlocul mesei.ă

— Ce-ai acolo, Caleb? întreb st pînul s u la rîndu-i.ă ă ă— Sl vite Doamne, v-aş fi spus f r z bav , dară ă ă ă ă

cinstitul lord din Bucklaw e tare ner bd tor, r spunseă ă ă Caleb inînd înc tipsia cu o mîn şi capacul cu cealalt şiţ ă ă ă dînd semne de mare codeal în a-i descoperi con inutul.ă ţ

— Pentru numele lui Dumnezeu, ce-ai acolo? – Sper că nu o perechi de pinteni lustrui i dup cum era moda strţ ă ă-bunilor noştri?

— Hm, hm! cronc ni Caleb. St pînul binevoieşte s rîdă ă ă ă pe socoteala mea... deşi, dac mi-e îng duit a-mi spuneă ă părerea, moda aceea era destul de bun şi folosit , dină ă cîte am auzit, de multe familii cinstite. În ce priveşte însă masa dumneavoastr , mi-am zis c fiind ajunul Sfinteiă ă Magdalena, care pe vremuri a fost o vrednic regin aă ă Sco iei, domţ niile-voastre ar putea s cread de cuviină ă ţă c e bine, chiar dac nu postesc de tot, s îmbuce hrană ă ă ă ceva mai uşoar , ca de pild o scrumbie s rat sau aşaă ă ă ă ceva.

Şi luînd capacul la o parte le ar t patru din gustoşiiă ă peşti pe care-i pomenise, ad ugînd plin de umilin c nuă ţă ă erau scrumbii obişnuite, ci toate cu lap i de se topeau înţ gur şi s rate cu o grij neobişnuit de c tre chel reasă ă ă ă ă ă ă (s rmana Mysie), anume pentru st pînul lor.ă ă

— Las îmbrobodelile! exclam st pînul s u şi d -neă ă ă ă ă scrumbiile dac tot n-ai altceva mai bun; dar încep să ă cred, la fel ca tine Bucklaw, c asta-i ultima frunz careă ă ne-a mai r mas de mîncat şi c în ciuda i elor trase deă ă ţ

109

Walter Scott

marchiz trebuie s ridic m tab ra din lips de provizii f ră ă ă ă ă ă s mai aştept m s ne pice ceva din cer.ă ă ă

110

Mireasa din Lammermoor

Capitolul IX

„Cînd vîn torii sun' din vesel corn –ăŞi-n spaim -şi las fiara vizuina –ă ăCe tîn r cu un sînge cald în vineăAr zace tol nit ca mortul glodăLipsit de ale vie ii desf t ri?”ţ ă ă

(Ethwald, actul I, scena I)

Dup o mas uşoar şi somnul e ă ă ă uşor; ca atare, nu e de mirare c , înfulecînd bucatele pe care smerenia lui Calebă ori nevoia, care aşa cum se întîmpl adesea se ascunseseă sub poala celei dintîi, le pusese în fa , oaspe ii de laţă ţ Steiul Lupului au avut parte de o odihn atît de scurt .ă ă

Diz-de-diminea Bucklaw d du buzna în c m rile gazţă ă ă ă -dei sale cu un r cnet puternic, care ar fi putut s -iă ă trezeasc din somn şi pe mor i.ă ţ

— Scularea! Scularea! În numele cerurilor, to i vîn toriiţ ă s-au adunat în curte, prima petrecere de acest soi care mi-a fost dat s-o v d luna asta; şi tu, Doamne, zaci aiciă într-un culcuş care nu ştiu z u cu ce te îmbie atîta, decîtă c s-ar putea s fie ceva mai moale decît podeaua deă ă piatr a hrubei str bunilor t i!ă ă ă

— Mai bine, zise Ravenswood ridicînd capul moroc nos,ă ai fi ales alt clip a zilei pentru glumele tale, domnuleă ă Hayston – nu-i nici o bucurie ca cineva s - i r peasc pînă ţ ă ă ă şi pu inul somn care tocmai i se lipise de gene dup oţ ţ ă noapte petrecut în gînduri mai aspre decît culcuşul meu,ă Bucklaw.

— Las fleacurile, îl întrerupse oaspetele sau: scoala-teă de-ndat ... Copoii bat din ce în ce mai aproape... Am înşeă -uat cu mîna mea caii findc b trînul Caleb tot striga după ă ă lachei şi gr jdari şi nu s-ar fi apucat în ruptul capului deă treab f r s -şi cear iert ciuni dou ore pentru lipsaă ă ă ă ă ă ă unor oameni care oricum se afl la o sut de mileă ă

111

Walter Scott

dep rtaă re. Scoala-te, seniore... Î i spun c bat copoii...ţ ă Scoal -te... Începe vîn toarea. Şi cu aceste cuvinteă ă Bucklaw ieşi în fug din camera.ă

— Şi eu î i spun, zise lordul ridicîndu-se alene, c pu inţ ă ţ îmi pas . Ai cui sînt copoii care s-au apropiat atît de noi?ă

— Sînt ai preacinstitutului lord Bittlebrains, r spunseă Caleb care intrase în dormitorul st pînului s u în urmaă ă ner bd torului lord din Bucklaw. Şi pe cinstea mea dacă ă ă ştiu cine le-a îng duit s ipe şi s fac atîta larm pe moă ă ţ ă ă ă -şiile libere şi prin dumbr vile pîn acum neînc lcate aleă ă ă lumin iei-tale unde nu e îng duit nici unui str in săţ ă ă ă alerge dup vînat.ă

— Nici eu nu ştiu Caleb, r spunse Ravenswood, atîtaă doar c ei au cump rat moşiile cît şi p durile şi poate că ă ă ă se gîndesc c au dreptul s se foloseasc de averileă ă ă pentru care au pl tit parale.ă

— Aşa o fi st pîne, r spunse Caleb; dar nici un om cuă ă sînge adev rat nobil nu şi-ar îng dui s dea buzna pesteă ă ă noi cu toate drepturile pe care le-ar fi agonisit, atîta vreme cît domnia-ta mai eşti înc în castelul de la Steiulă Lupului. Lordul Bittlebrains ar face bine s -şi amintească ă ce i-au fost str moşii.ă

— Şi noi am face bine s ne amintim ce sîntem acum,ă r spunse Ravenswood muşcat de am r ciune. D -mi însă ă ă ă ă mantia, Caleb, s -i fac pe plac lui Bucklaw oferindu-iă priveliştea acestei vîn tori. Nu se cade s jertfesc bucuriaă ă oaspetelui meu firii mele s lbatice.ă

— Jertf ! repet Caleb şi vocea lui l sa s se în eleagă ă ă ă ţ ă c n-avea nici un rost ca st pînul s u s dea înapoi niciă ă ă ă atîtica în fa a oric rei alte f pturi. Jertf , asta-i bun ! Darţ ă ă ă ă ierta i-mi vorba proast ... ce veşmînt binevoi i sţ ă ţ ă îmbr ca i?ă ţ

— Oricare vrei, Caleb... Garderoba mea, din cîte-mi amintesc, nu e dintre cele mai bogate.

— Nu e dintre cele mai bogate! repet credinciosul s u;ă ă cum, cînd avem haina cenuşie cu fireturi de argint pe

112

Mireasa din Lammermoorcare domnia-voastr a d ruit-o lui Hew Hildebrand,ă ă c l raşul de escort , şi catifeaua fran uzeasc pe care oă ă ă ţ ă purta cinstitul p rinte al domnieivoastre (fie-i rînaă ţă uşoar ) şi pe care acesta a d ruit-o rudelor s rmane şiă ă ă haina de lîn frînceasă c ...ă

— Pe care i-am dat-o ie, Caleb şi cred c e singuraţ ţ ă hain pe care o mai pot îmbr ca, în afar de cea pe careă ă ă am purtat-o ieri – rogu-te, d -mi-o pe aceea şi s nu maiă ă vorbim despre asta.

— Dac lumin ia-voastr o pofteşte pe aceea, replică ăţ ă ă Caleb, f r îndoial e o hain mohorît şi sînte i în doliu –ă ă ă ă ă ţ oricum eu n-am pus-o niciodat pe cea de lînă ă frînceasc ... – era prea de soi pentru mine – şi cumă deocamdat domă nia-voastr nu mai are alt schimb... –ă noroc c e periat bine ca oricum pe acolo mai sînt şiă ă domni e...ţ

— Domni e! spuse Ravenswood; şi care domni e, mţ ţ ă rog?

— De unde s ştiu, lumin ia-ta? Pe fereastra turnuluiă ăţ de paz n-am putut decît s le z resc în dep rtare cu cloă ă ă ă -po eii de la frîie clinchetind şi cu penele fluturînd, ca unţ alai de zîne.

— Bine, bine, Caleb, r spunse Ravenswood, ajut -mă ă ă s -mi pun mantia şi da-mi cing toarea s biei. Ce zgomotă ă ă se aude în curte?

— Nu-i decît Bucklaw care scoate caii, zise Caleb, arun-cînd o privire pe fereastra, ca şi cum n-ar fi destui slujitori la castel sau ca şi cum eu n-aş fi putut s fac treaba asta.ă

— Vai, Caleb, am avea nevoie de prea pu ine lucruriţ dac puterile i-ar fi la fel de mari precum i-e zelul, îiă ţ ţ spuse st pînului s u.ă ă

— Iar eu trag n dejde c st pînul meu nici n-are lipsă ă ă ă de asemenea m sur a credin ei mele, c ci stînd strîmbă ă ţ ă şi judecînd drept ne inem şi noi rangul dup cum putemţ ă şi pas mite nu avem de ce s ne ruşin m... numai caă ă ă Bucklaw sta prea e nedus la biseric şi le zice pe şleau laă ă toate. Şi uite-l c a scos arm sarul domniei-voastre, f ră ă ă ă

113

Walter Scott

s pun şaua cu cioltarul b tut în fir! Aş fi periat-o cît aiă ă ă bate din palme.

— Las c -i bine şi aşa, spuse st pînul s u sc pîndu-iă ă ă ă ă din mîinî şi coborînd scara îngust şi întortocheat careă ă ducea în curte.

— O fi bine, zise Caleb destul de moroc nos, dar dacă ă lumin ia-sa ar binevoi s îng duie o lecu aş putea s -iăţ ă ă ţă ă spun ceea ce n-ar fi chiar atît de bine.

— Şi anume ce? zise Ravenswood ner bd tor, dară ă oprindu-se totuşi.

— Doar atîta c la cina noastr mai mult de un meseană ă s nu se aşeze c se scoal cu stomacul nepotolit; eu nuă ă ă mai am pe unde s scot c maşa, c -i post în zi de frupt caă ă ă atunci cînd i-am b gat-o pe gît lui Bucklaw pe regina Mară -gareta; ba dac st pînul ar binevoi sa m asculte, s-ară ă ă pofti la lordul Bittlebrains la masa, ca atunci aş sclipui ceva pentru prînzişorul de mîine, c nu m sperii la greu;ă ă ori şi mai bine poate v lipi i de ei la han cînd se pun să ţ ă m nînă ce, iar la plat le spune i c v-a i uitat punga ori că ţ ă ţ ă muierea v-a r mas datoare cu chiria şi c acum îi şterge iă ă ţ din datorie...

— Ori orice alt minciun care-mi vine-n minte, nu-i aşaă ă Caleb? zise st pînul s u. R mas bun şi- i las cinstea neaă ă ă ţ -mului în seam .ă

Şi aruncîndu-se pe cal se lu dup Bucklaw care, cuă ă primejdia de a-şi frînge gîtul, pornise în galop pe c r ruiaă ă rîpoas ce se pr v lea în jos chiar din poarta turnului, înă ă ă clipa în care-l v zuse pe Ravenswood c pune piciorul înă ă scar .ă

Caleb Balderstone le arunc o privire îngrijorat scutuă ă -rîndu-şi şuvi ele sub iri şi cenuşii.ţ ţ

— S n d jduim c n-o s p easc nimica r u. Dar uiteă ă ă ă ă ăţ ă ă c ajung pe cîmp şi caii lor par odihni i şi cu chef de umă ţ -blet.

Mînat de firea lui focoas şi ner bd toare, tîn rul Buckă ă ă ă -law gonea ca un vîrtej nesinchisindu-se de nimic. Nici Ra-

114

Mireasa din Lammermoorvenswood nu r mînea mai prejos, c ci deşi f r voie trezită ă ă ă din leneşa-i melancolie, sufletul lui, împins fiind la ac iune, c p ta aripi avîntate, iar trupul, puteriţ ă ă dezl n uite. Nici neă ţ astîmp rul necump tat al firii sale nuă ă era întotdeauna pe m sura faptului ce-l stîrnise, ci puteaă fi mai degrab aseă muit cu iu eala unei pietre care seţ rostogoleşte cu aceeaşi furie în jurul unui povîrniş, chiar dac a fost clintit de mîna unui uriaş, ori de degeteleă ă unui copil. El c zuse acum prad , ca nimeni altul, pofteiă ă nest pîuite de a merge la vîn toare, o petrecere atît deă ă obişnuit tinerilor de toate rangurile, încît pare maiă degrab o chemare a vocii fiarei din noi, chemare ceă şterge toate hotarele de neam şi creştere, decît o obişnuin deprins de a c li trupul prin fug şi mişcare.ţă ă ă ă

Chemarea repetat a cornului fran uzesc, care peă ţ atunci era întotdeauna folosit ca s îndemne şi s arateă ă drumul copoilor, l tr turile zgomotoase deşi îndep rtateă ă ă ale haitei, strig tele în buşite ale gonacilor, siluetele abiaă ă întrez rite care acum ieşeau din viroagele b r ganului,ă ă ă acum se prelingeau pe fa a lui, acum şov iau c utîndu-şiţ ă ă drumul printre b l i şi, mai presus de orice, be ia goaneiă ţ ţ nebuneşti, îl înfierbîntau pe Domnul Ravenswoodului f cîndu-l s uite, cel pu in pentru o clip , dureroasele-iă ă ţ ă amintiri care altfel nu-l p r seau. Primul lucru care îiă ă reaminti de starea sa nenorocit fu chiar fugarul s u care,ă ă deşi st pînit de un că ăl re ce cunoştea fiecare palm deă ţ ă loc ca pe buzunarul s u, nu era în stare s se in în pasă ă ţ ă cu liota de vîn tori. Smuci dar de frîu s se opreasc -nă ă ă ă loc, c tr nit ca s r cia îl înă ă ă ă dep rta de petrecerea multă iubit a str bunilor s i şi sină ă ă gura de altfel în afar deă meşteşugul r zboiului, cînd veni la el un str in careă ă c l rea pe un cal frumos şi care se apropiase peă ă neobservate de el.

— Calul domniei-voastre a obosit, vorbi omul cu priete-nie rar întîlnit în toiul unei vîn tori. Pot s v cer îng duă ă ă ă ă -in a s vi-l ofer pe al meu?ţ ă

— Domnule, zise Ravenswood, mai degrab surprinsă

115

Walter Scott

decît m gulit de asemenea propunere, nu ştiu de ce amă meritat o asemenea favoare din partea unui str in.ă

— Nu mai pune atîtea întreb ri, seniore, zise Bucklawă care pîn atunci îşi strunise arm sarul cu destul ciud caă ă ă ă s nu-i întreac pe prietenul şi gazda sa. Primeşte darurileă ă zeilor, aşa cum spune marele poet John Dryden, sau... ia stai pu in... Ascult , prietene, d -mi mie calul dumitale;ţ ă ă din cîte am b gat de seam i-a dat destul de furc în ultiă ă ţ ă -ma jum tate de or . Las' c -l c l resc cu pîn -l trec toateă ă ă ă ă ă n duşelile. Aşa, seniore, urc pe al meu acum şi o s teă ă ă poarte de parc ar avea aripi.ă

Şi aruncînd frîul spre Domnul Ravenswoodului, s ri peă cel lalt cal, pe care i-l d duse str inul şi-şi continuă ă ă ă goana.

— Ce f ptur necugetat ! exclam lordul; şi dumneata,ă ă ă ă prietene, cum de i-ai l sat calul pe mîn ?ă ă

— Calul acela, zise omul, apar ine unui gentilom doritorţ s -l serveasc cu trup şi suflet pe domnia-ta sau peă ă oricare dintre prietenii domniei-tale.

— Şi numele lui este...? întreb Ravenswood.ă— Domnia-voastr s m ierte, dar o s -l afla i chiar deă ă ă ă ţ

la el. Dac binevoi i, lua i acum calul prietenului dumneaă ţ ţ -voastr şi l sa i-mi-l mie pe cel lalt. Ne vom vedea dină ă ţ ă nou dup ce vor fi g tat cu cerbul, c ci din cîte aud acumă ă ă l-au încol it.ţ

— Cred, prietene, c doar aşa î i vei recîştiga bidiviul,ă ţ r spunse Ravenswood, şi s rind în şa, d du pinteni să ă ă ă ajung la locul unde mugetul cornului vestea c fuga ceră ă -bului era aproape încheiat .ă

Acele sunete vesele se amestecau cu zvonul de glasuri al vîn torilor, cu chiuiturile şi strig turile de a î are la careă ă ţ ţ h m itul ner bd tor şi nepotolit al copoilor, acum la ună ă ă ă pas de int , r spundea ca un ecou. C l re ii începuserţ ă ă ă ă ţ ă s se adune care dincotro spre acel loc anume.ă

Bucklaw, neîncetinid o clip goana, ajunsese primul înă luminişul în care cerbul, istovit de goana f r r gaz, seă ă ă

116

Mireasa din Lammermoorîntorsese împotriva cîinilor fiind încol it de aceştia, dupţ ă cum spun vînatorii. Cu fruntea-i regeasc aplecat a îmă ă -punge, cu pulpele albe de spum , cu ochii crun i de furieă ţ şi spaim , era rîndul animalului h ituit s bage groaza înă ă ă urm torii s i. Vîn torii se apropiar unul cîte unul pîndindă ă ă ă s -l atace cînd le va fi venit la îndemîn , fapt care cereaă ă ă mare b gare de seam şi iscusin . Cîinii se ineau mai laă ă ţă ţ o parte şi b teau cît îi inea gura, iar oamenii se camă ţ codeau, fiecare n d jduind ca vecinul o s se încumeteă ă ă primul s înfrunte şi s doboare animalul. Terenul, oă ă scobitur a izlazului sau b r ganului, nu era cîtuşi deă ă ă pu in prielnic pentru a te apropia de cerb pe furiş: şi dinţ toate piepturile r sun un strig t de triumf cînd Bucklaw,ă ă ă cu m iestria pe care numai cavalerii din acele vremuri oă mai p strau, s ri de pe cal şi apropiindu-se repede caă ă fulgerul de cerb îl culc la p mînt retezîndu-i zgîrciurile deă ă la piciorul dind r t cu s biu a scurt de vîn toare.ă ă ă ţ ă ă Haitacul, repezindu-se cu col i asupra duşmanului acumţ nevolnic, puse iute cap t chinurilor sale, vestindu-iă moartea cu zarv asurzitoare – iar vînatorii o cinstir cuă ă cornul şi cu vocea, buciumînd un geam t lung de jale,ă care se duse s se piard între talaă ă zurile oceanului ce se hot rnicea cu cîmpul.ă

Apoi vînatorii alungar cîinii de la cerbul ucis şi merseră ă s închine cu itul unei frumoase doamne, aşezat pe ună ţ ă cal alb şi care, de team , sau poate de mil , se inuseă ă ţ pîn atunci mai la o parte, Ea purta o masc de m taseă ă ă neagr , cum era pe atunci moda şi care era bun atît caă ă s apere obrazul de soare şi ploaie, cît şi de priviriă cutez toare, nefiă indu-i îng duit unei doamne s apar cuă ă ă fa a descoperit în timpul unei petreceri atît deţ ă zburdalnice şi între oameni destul de amesteca i.ţ

Rochia-i bogat , arm sarul pe care-l calarea, precum şiă ă închin ciunea pe care i-o f cur ceilal i vîn tori îi ar tară ă ă ţ ă ă ă lui Bucklaw c ea este persoana cea mai de vazaă dimprejur. Totuşi p timaş vîn tor fiind, nu se putuă ă împiedica s nu încerce oarecare mil sau mai degrabă ă ă

117

Walter Scott

dispre pentru împotrivirea ei de a primi cu itul care-iţ ţ fusese întins ca s -l împlînte prima în pieptul cerbului,ă ar tînd tuturor astfel c era vînat de soi. Se sim ea el nu-iă ă ţ vorb mai mult decît îndemnat s i se închine; dară ă nenorocul lui Bucklaw era c pîn atunci, cu via a ceă ă ţ dusese, nu prea avusese de-a face cu doamne mai de vaz , aşa c , deşi cutez tor din fire, se sim ea sfios şi nuă ă ă ţ la largul lui cînd era silit s -i vorbeasc unei doamne deă ă neam.

Luîndu-şi inima-n din i (ca s folosim propriile luiţ ă vorbe), în cele din urm îşi adun curajul s -i dea bine eă ă ă ţ frumoasei vîn toare şi s n d jduiasc , din suflet, că ă ă ă ă ă petrecerea fusese la în l imea aştept rilor. R spunsul eiă ţ ă ă veni modest şi curtenitor, m rturisind oarecareă recunoştin fa de viteazul cavaler a c rui faptţă ţă ă ă încheiase vîn toarea cu atîta pricepere tocmai cînd copoiiă şi vîn torii p ruser a nu prea şti ce s fac .ă ă ă ă ă

— Cît priveşte mînuitul s biei şi al pumnalului, z u, mă ă ă-rit doamn , zise Bucklaw, c ruia aceste vorbe îiă ă ă d duser ap la moar , nu e mare scofal şi nici cine ştieă ă ă ă ă ce merit, dac nu te temi s te trezeşti cu o pereche deă ă coarne în burt . Am vînat de cinci sute de ori pîn acum şiă ă niciodat nu mi s-a întîmplat s v d cerbul încol it peă ă ă ţ cîmp sau la malul apei şi s nu m fi repezit la el. Totul eă ă s fii înv at şi r sînv at cu treaba. Şi pot s v spun,ă ăţ ă ăţ ă ă doamn , cu toaă te acestea, c fapta musai s fie f cut cuă ă ă ă b gare de seam şi ştiin ; pentru asta e bine s ai sabiaă ă ţă ă bine ascu it şi cu dou t işuri, ca s pori lovi fie de-aţ ă ă ă ă dreptul, fie de-a-ndoaselea, dup cum î i vine mai laă ţ îndemîn , fiindc o ran dat de cornul unui cerb e şiă ă ă ă primejdioas şi înveninat .ă ă

— M tem, domnule, spuse tîn ra doamn şi v lul abiaă ă ă ă îi ascunse zîmbetul, c o s am prea pu in nevoie deă ă ţ ă toate aceste nepre uite am nunte.ţ ă

— Şi totuşi tîn rul are mare dreptate, gr i un vîn toră ă ă b trîn, care ascultase vorbele lui Bucklaw ca unul care seă

118

Mireasa din Lammermoorpricepe. L-am auzit spunînd pe tat l meu, care eraă p durar la Cabrach, c muşc tura unui mistre s lbatic seă ă ă ţ ă vindec mai uşor decît împuns tura unui corn de cerb,ă ă fiindc bine zice vorba din b trîni:ă ă

„împuns de-un corn de cerb ajungi pe n s lie;ă ă

La rana de mistre e lipitoarea leac – se ştie.”ţ

— Şi s mai şti i ceva, nu se l s Bucklaw care acumă ţ ă ă era ca peştele în ap şi ardea de dorin a s arate ce ştie,ă ţ ă de sînt prea trudi i şi cotonogi i, copoilor trebuie s li seţ ţ ă dea capul cerbului ca s -i linişteşti; şi dac mi-e îng duită ă ă s mai spun o vorb , vîn torul care înjunghie primulă ă ă cerbul trebuie s bea în cinstea domniei-tale o ulcic deă ă bere sau un pocal de rachiu; fiindc dac -l h cuieşte f ră ă ă ă ă s bea, vînaă tul are s se strice.ă

Aceast propunere pl cut foarte fiind primit , după ă ă ă ă cum se poate uşor închipui, cu mare bucurie de to i vînţ ă-torii, aceştia îi l sar lui Bucklaw cinstea de a împlînta priă ă -mul cu itul pe care tîn ra doamn îl respinsese. Ea îns şiţ ă ă ă îl îndemna cu vorba.

— Cred, spuse ea tr gîndu-se mai la o parte din cerculă vîn torilor, c tat l meu, pentru a c rui pl cere lordulă ă ă ă ă Bittlebrains şi-a scos ast zi alaiul de vîn toare, ar fiă ă primul care s lase grija acestor treburi ă pe seama unui nobil cu priceperea domniei-voastre.

Pe urm , înclinîndu-se cu gra ie spre coama calului, îiă ţ spuse bun r mas ă şi, întov r şit de unul sau doi servitoriă ă ă care p reau s-o urmeze ă cu credin , se retrase l sîndu-lţă ă pe Bucklaw mult prea bucuros c i se ă d dea prilejul de aă face dovada îndemîn rii sale ca să ă-i mai pese de cine era în juru-i; în loc de aceasta, tîn rul îşi lep d degrabă ă ă ă haina, îşi suflec mînecile şi într-o clip era cu bra eleă ă ţ goale pline pîn ă la cot de sînge şi gr sime, t ind, jupuind,ă ă ciopîr ind ţ şi h cuind ă cu o îndemînare pentru care l-ar fi pizmuit însuşi sir Tristan, certîndu-se şi ciorov indu-se cuă cei din jur cu privire la m runtaie, zgîrciuri, momi e şiă ţ

119

Walter Scott

oscioare, pe atunci vorbe obişnuite în gura vîn torilor, dară pe care acum lumea le-a mai uitat.

Ravenswood, gonind cu pu in în urma prietenului s u,ţ ă v zu c cerbul c zuse ă ă ă şi înfierbîntarea-i trec toare sc zu,ă ă f cînd loc aceluiaşi sim mînt ă ţă de sil cu care avea deă luptat de fiecare dat cînd, ştiindu-se ajuns ă un coate-goale, trebuia s dea ochi cu cei de o seam ă ă ori mai prejos decît el. Îşi opri deci calul în vîrful unei movili e, ţ de pe care privea scena vesel şi plin de mişcare, ascultîndă ă chiuiturile vîn toă rilor amestecate cu l tr turile cîinilor şiă ă cu nechezatul şi tropotul cailor. Dar toate aceste zvonuri vesele r sunau trist în urechea nobilului ruinat.ă Vîn toarea, cu tot alaiul s u de pl ceri, a fost ă ă ă din vremuri str vechi socotit privileă ă giul cu prec dere ă al aristocra iei,ţ fiind dintotdeauna principala sa ocupa ie în vreme ţ de pace. Gîndul c ă mizeria în care se zb tea îi r pea bucuriaă ă acestei petreceri la care naşterea sa îi d dea tot dreptul,ă precum şi gîndul c ă al ii se ţ foloseau de el pe meleagurile pe care str moşii s i le p să ă ă traser trufaşi doar pentru ei,ă în vreme ce el, moştenitorul lor, era silit s se ă in ţ ă de o parte, trezea patimi ce tulburau adînc o minte ca a lui Ravenswood, veşnic aplecat spre melancolie şiă medita ie. Totuşi, mîndriaţ -i în buşi curînd dezn dejdea,ă ă f cînd loc mîniei ă c ă zvînturatul s u prieten Bucklaw nuă p rea de loc gr bit ă ă s se ă înapoieze cu calul lui de împrumut, pe care Ravenswood voia s -l ă întoarne darni-cului s u st pîn înainte de ă ă a p r si cîmpul. Tocmai cînd ă ă se preg tea s se apropie de grupul de vîn tori, ă ă ă un str ină care, asemeni lui, se inuse de o parte pîn atunci, seţ ă apropie de el.

Acest personaj p rea destul de în vîrst . Purta o mantieă ă purpurie încheiat pîn ă ă sus şi acoperindu-i partea de jos a fe ei, iar p l ria ţ ă ă cu b ierele dezlegate îi era înfundat peă ă ochi, probabil ca s -l apere de asprimea vremii. Calul s u,ă ă un arm sar puternic, dar blînd, p rea anume f cut pentruă ă ă un c l re dornic mai degrab s priveasc la vîntur turaă ă ţ ă ă ă ă

120

Mireasa din Lammermooraltora decît s se amestece cu ea. Un slujitor aştepta laă oarecare dep rtare şi toate am nuntele îl tr dau peă ă ă gentilomul mai în vîrst , cu purt ri alese şi de neamă ă mare. El deschise vorba cu mare cuviin , dar nu f rţă ă ă oarecare stînjeneal .ă

— P re i un tîn r viteaz, domnule. Şi totuşi a i r masă ţ ă ţ ă atît de nep s tor fa de aceast întrecere voiniceasc deă ă ţă ă ă parc a i purta pe umeri povara mea de ani.ă ţ

— Alte d i am urmat vîn toarea cu mai mult tragereăţ ă ă de inim , r spunse Ravenswood; acum am drept scuză ă ă unele necazuri din familia mea şi, în afar de asta,ă ad ug el, calul meu nu era cel mai potrivit pentru aă ă fug ri un cerb.ă

— Cred, spuse str inul, c unul din slujitorii mei a avută ă destul minte s -i ofere prietenului dumneavoastr ună ă ă cal.

— R mîn datornicul polite ei sale şi a dumneavoastr ,ă ţ ă r spunse Ravenswood. Prietenul meu este domnulă Hayston de Bucklaw, pe care cred c -l ve i afla în mijloculă ţ celor mai înverşuna i vîn tori. El o s înapoieze calulţ ă ă servitorului dumneavoastr , luînd înapoi calul meu şiă ad ugind mul uă ţ mirile lui cele mai adînci pentru bun voin , încheie el.ă ţă

Gr ind aşa, Domnul Ravenswoodului îşi îndemn calulă ă ca unul care şi-a luat r mas bun şi vrea s plece. Dară ă străinul nu se l s . întoreîndu-şi calul la rîndul s u îl mînă ă ă ă pe acelaşi drum şi atît de aproape de Ravenswood, încît acesta nu putea s scape de tovar şul s u f r s -l laseă ă ă ă ă ă în urm , ceea ce obiceiul acelor timpuri şi respectulă datorat vîrstei str inului precum şi dovezilor de cuviină ţă pe care acesta le d duse, nu ar fi îng duit cu nici un chip.ă ă

Str inul nu t cu mult vreme.ă ă ă— Acesta este deci vechiul castel de la Steiul Lupului,

adeseori, pomenit în cronicile sco iene, zise el c tînd spreţ ă b trînul turn care se seme ea negru din pricina unui noră ţ de furtun ce-i servea drept fundal; c ci vîn toarea, careă ă ă f cuse un ocol, mare, îi adusese pe c l re i aproape tot laă ă ă ţ

121

Walter Scott

locul unde se aflau cînd Ravenswood şi Bucklaw ieşiseră s li se al ture. Ravenswood încuviin din cap cu oă ă ţă mişcare rece şi neprietenoas .ă

— Din cîte am auzit, continu str inul nesinchisîndu-seă ă de r ceala lui, este unul din primele castele cîştigate deă vestitul neam Ravenswood.

— Este primul pe care l-au agonisit şi probabil ultimul care le-a mai r mas.ă

— Sper... sper c lucrurile nu stau chiar aşa, r spunseă ă str inul tuşind ca s -şi dreag vocea şi silindu-se s -şiă ă ă ă biruie o oarecare şov ial . Sco ia ştie ceea ce datorează ă ţ ă acestei cinstite familii şi n-a uitat faptele glorioase ale membrilor ei. Nu m îndoiesc c dac maiest ii-sale i s-ă ă ă ăţar înf işa situa ia unei familii atît de vechi şi nobile ce-iăţ ţ adus în pragul cerşitului... vreau s spun la ruin ... s-ară ă ă putea g si vreo cale, ă ad reaedificandum antiquam domum...11

— Am s v scutesc, domnule, de oboseala de a v maiă ă ă r ci gura în zadar, îl întrerupse Ravenswood trufaş. Euă sînt moştenitorul acestui nefericit neam – eu sînt Domnul Ravenswoodului. Iar dumneavoastr , care p re i a om deă ă ţ lume şi cunosc tor al obiceiurilor, şti i probabil c cea maiă ţ ă mare jignire a unui om nefericit este de a i se da de poman din mila altora.ă

— V cer iertare, spuse cel lalt c l re ... N-am ştiut...ă ă ă ă ţ În eleg acum c n-ar fi trebuit s pomenesc... nimic nu-iţ ă ă mai departe de inten iile mele decît...ţ

— Nu e nevoie de scuze, r spunse Ravenswood, c ciă ă presupun c aici drumurile noastre se despart şi pot s vă ă ă spun c din partea mea nu v p strez nici un fel de pic .ă ă ă ă

Spunînd aşa el îşi îndemn calul c tre o potec îngust ,ă ă ă ă un drum vechi care ducea la Steiul Lupului şi despre care se putea spune cu adev rat, cum zicea un bard de prină p r ile acelea c :ă ţ ă

„Pu ini b teau c rarea cu iarb -acoperit ,ţ ă ă ă ă11 Ca s recl dim o cas veche (lat.).ă ă ă

122

Mireasa din LammermoorUnde mergeau ostaş şi vîn toră

Spre marea lui, între pere i de stînci zidit ”.ţ ă

Dar, înainte s apuce s se despart de tovar şul lui,ă ă ă ă tîn ra despre care am amintit veni în întîmpinarea str iă ă -nului urmat de slujitorii ei.ă

— Fiica mea, se adres str inul domni ei cu fa a acopeă ă ţ ţ -rit , acesta este Domnul Ravenswoodului.ă

Ar fi fost poate firesc ca tîn rul s se mînieze; dar înă ă înf işarea gingaş şi plin de sfial a fetei c reia îi eraăţ ă ă ă ă astfel prezentat , era ceva care nu numai c -l împiedică ă ă s întrebe cui îi fusese prezentat şi de c tre cine, dar îlă ă l s mut de admira ie. Chiar în acea clip norul careă ă ţ ă plutise deasupra ancurilor pe care Steiul Lupului eraţ aşezat şi care acum, apropiindu-se, se l sa în falduri deseă şi adînci cuprinzînd uscatul şi marea, ascunzînd lucrurile mai îndep rtare şi întunecîndu-le pe cele mai apropiate,ă pref cînd marea într-o pînz de plumb şi b r ganul într-oă ă ă ă p tur cafenie, începu s vesteasc tunetele cu care eraă ă ă ă înc rcat prin cîteva bubuituri îndep rtate; iar dou fulgereă ă ă urmînd imediat unul dup altul luminar în dep rtareă ă ă turnurile cenuşii ale castelului şi mai aproape talazurile oceanului tivite deodat cu o lumin purpurie şi orbitoare.ă ă

Calul fetei d dea semne de nelinişte şi sperietur , iară ă lui Ravenswood ca b rbat şi om cu purt ri alese îi ă ă era cu neputin ţă s-o p r seasc acum, l sînd-o doar cu un p rină ă ă ă ă -te vîrstnic şi nişte slujitori nepricepu i. Era legat, sau seţ credea legat prin legile curteniei, s -i ia dîrlogii din mînă ă şi s-o ajute s st pîneasc n r vaşul animal. În acestă ă ă ă ă timp, b trînul zise cu glas tare ă ca se apropie furtuna, că se afl departe de castelul lordului Bittlebrains ai c ruiă ă oaspe i sînt şi c i-ar r mîne recunosc tor Domnuluiţ ă ă ă Ravenswoodului dac i-ar putea ar ta drumul c tre celă ă ă mai apropiat loc de ad post. În acelaşi timp el arunc oă ă privire piezişa şi dornica spre turnul de la Steiul Lupului, şi ce alta ar fi putut face st pînul acestuia pe aşa vremeă

123

Walter Scott

decît s îmbie pe b trîn şi ă ă pe copila sa s -i cinstească ă locuin a. într-adev r, starea tinerei fete f cea ţ ă ă ca vorbele lui s fie binevenite; c ci, în timp ă ă ce o ajuta, bag ă de seam c tremur şi c e foarte tulburat , probabil deă ă ă ă ă team pentru furtuna care venea.ă

Nu ştiu dac Domnul Ravenswoodului înp rt şeaă ă ă aceste temeri, dar şi el p rea st pînit de o tulburareă ă adînc atunci cînd zise:ă

— Turnul de la Steiul Lupului nu v poate da nimic altă -ceva decît ad postul acoperişului s u, dar dac -l primi iă ă ă ţ într-o asemenea împrejurare...

Se opri ca şi cum restul vorbelor de poftire îi r m seseă ă în gît. Dar b trînul care i se f cuse tovar ş cu de la sineă ă ă putere nu-l l s s -şi schimbe gîndul, pe care maiă ă ă degrab iă -l smulsese decît îl l sase s se nasc în minteaă ă ă tîn rului.ă

— Furtuna, gr i el, e un prilej binevenit ca s l s m la oă ă ă ă parte ceremonia.

S n tatea fiicei sale era destul de şubred ; sufereaă ă ă înc ă de pe urma unei spaime ce o tr sese nu de mult;ă n d jduia ă ă ca aveau sa fie ierta i c dau buzna în casaţ ă lordului Ravenswood, dar aşa s-au potrivit lucrurile; siguran a copiluţ lui s u îi era mai scump decît oriceă ă ighemonicon.

Ravenswood nu mai putea da înapoi. Nu-i r mîneaă decît s le arate drumul, continuînd s in strîns frîulă ă ţ ă calului tinerei fete, ca nu cumva acesta s se sperie deă vreun tunet. Deşi pierdut în gîndurile lui, b g totuşi deă ă seam c paloarea de moarte care-i acoperea gîtul fetei,ă ă tîmplele şi restul fe ei pe care v lul îl l sa descoperit,ţ ă ă fusese înlocuit de o roşea puternic ; sim ea, cu adîncă ţă ă ţ ă ruşine, cum şi obrajii s i se înfl c reaz cuprinşi deă ă ă ă aceeaşi v paie molipă sitoare. Str inul, care se f cea c -iă ă ă poart de grij fiic -si, nu-i sl bea o clip din ochi, c tîndă ă ă ă ă ă cercet tor la fa a lorduă ţ lui atunci cînd urcau rîpa spre Steiul Lupului. În fa a veţ chii fort re e, sim urile ce agitauă ţ ţ

124

Mireasa din Lammermoorpieptul lui Ravenswood erau multe şi se b teau cap înă cap; şi, f cîndu-le semn s intre în curtea neîngrijit şiă ă ă dînd glas c tre Caleb s le ias în întîmpinare, glasul îiă ă ă sun avan şi cumplit, cum nu te-ai fi aşteptat de la ună nobil care-şi pofteşte cinsti ii oaspe i s intre.ţ ţ ă

Caleb ap ru; şi nici paloarea frumoasei domni e laă ţ auzul tunetelor, nici paloarea oric rui muritor în cine ştieă ce alt împrejurare amarnic nu putea sta al turi de ceaă ă ă care năp di obrajii scobi i ai nefericitului sofragiu cînd îiă ţ v zu pe oaspe i intrînd în curtea castelului şi-şi f cuă ţ ă socoteala c ora mesei se apropie.ă

— E nebun? morm i el pentru sine, e nebun de legat să ă aduc lorzi şi cucoane şi slujitori în vizit la ceasurile două ă ă dup -amiaz ? Pe urm apropiindu-se de st pînul s u îiă ă ă ă ă ceru smerit iertare pentru c le îng duise celorlal iă ă ţ servitori s plece şi s caşte gura la vîn toare, ad ugîndă ă ă ă c nu i-ar fi trecut niciodat prin minte c st pînul s-ară ă ă ă putea înapoia înainte de c derea nop ii şi c team îi e că ţ ă ă ă to i leneşii aceia au dat bir cu fugi ii.ţ ţ

— T cere, Balderstone! spuse aspru Ravenswood; p lă ă ă-vr geala ta nu-şi are locul acum. Domni , cinstite domn,ă ţă spuse el întorcîndu-se c tre oaspe ii s i, b trînul acesta şiă ţ ă ă o servitoare şi mai uitat de moarte şi mai toant sînt sină ă -gurele mele slugi. Bucatele pe care vi le putem pune în fa sînt şi mai s r c cioase decît ar l sa s se ghiceascţă ă ă ă ă ă ă acest s rman alai de slugi şi aceast locuin în ruine; dară ă ţă aşa cum sînt, v stau la picioare.ă

Str inul mai vîrstnic, izbit de înf işarea jalnic , baă ăţ ă chiar s lbatic a turnului, mai amenin tor înc dină ă ţă ă pricina cerului întunecat, şi poate mişcat de vocea gravă şi neşovăitoare cu care cuvîntase gazda, arunc o privireă iute în jur ca şi cum s-ar fi c it pe jum tate c primise să ă ă ă se adăposteasc sub acest acoperiş. Acum îns nu maiă ă era chip s dea înapoi şi s scape din încurc tura în careă ă ă se b gase el însuşi.ă

Cît despre Caleb, acesta r m sese stan de piatră ă ă ă auzind pe st pînul s u cum îşi m rturiseşte fa de to iă ă ă ţă ţ

125

Walter Scott

s r cia-i lucie şi pre de vreo dou minute nu izbuti decîtă ă ţ ă s moră m ie în barba-i pe care n-o mîngîiase briciul deă şase zile:

— E icnit... icnit de-a binelea... icnit f r îndoial !ţ Ţ Ţ ă ă ă Dar blestemat s fie Caleb Balderstone, ad ug elă ă ă chemînd într-ajutor toat iscusin a şi şiretenia pe care oă ţ avea, dac o s îng duie ă ă ă o asemenea înjosire!

Drept care f cu cu curaj un pas înainte şi pref cîndu-seă ă c nu vede încruntarea st pînului s u întreb cu gravitateă ă ă ă dac n-ar putea s serveasc o gustare tinerei doamne,ă ă ă un pahar de vin de Tokay sau alt vin dulce, ori poate...

— Termin cu parascoveniile astea nelalocul lor, îl certă ă st pînul s u, bag caii în grajd şi nu ne mai bate la cap cuă ă ă neroziile tale.

— Dorin a lumin iei-voastre trebuie ascultat mai întîiţ ăţ ă de toate; totuşi, cît priveşte pr jitura şi vinul de Tokay peă care nobilii noştri oaspe i nu binevoiesc a-l primi...ţ

Dar aci vocea lui Bucklaw, r sunînd deasupra c niă ţă ă -tului copitelor şi mugetului cornului, vesti c se îndreaptă ă spre turn în fruntea grosului alaiului de vîn toare.ă

„S m ia dracu, îşi zise Caleb adunîndu-şi curajul ă ă în fa-a ţ acestei noi invazii de filistini, dac m dau b tut! Fir-ară ă ă

el s fie ă de zurbagiu! S aduc aici toat gloata asta careă ă ă o s ă se aştepte s curg rachiul la noi ca apa pe gîrl , iară ă ă st pînul, care nu vrea ă s ă ştie de nimic! Dar pe cinstea mea, dac reuşesc s scap ă ă de liota de burt -goal şi deă ă slugoi care au n v lit în curte inînduă ă ţ -se de coada st pînilor lor, dup cum sînt de altfel rosturile în lumeaă ă asta, s-ar putea s-o scot la cap t.”ă

M surile pe care le lu ca s execute aceast temerară ă ă ă ă hot rîre vor fi înf işate cetitorului în capitolul urm tor.ă ăţ ă

126

Mireasa din Lammermoor

Capitolul X

„Cu gura ars şi c scată ă ăAu ascultat si-au auzit,Rînjind de bucurie-ndatăAu înghi it în piepturi aerţDe parc-ar fi sorbit!”

(Coleridge, Povestea b trînului marinară 12)

Hayston de Bucklaw apar inea ţ acelui soi de oameni ne-cugeta i care niciodat nu şov ie cînd e vorba s aleagţ ă ă ă ă între binele prietenilor lor şi propriul lor chef de şag .ă Cînd aflar c oaspe ii cei mai de scam o luaser c treă ă ţ ă ă ă Steiul Lupului, ceilal i vîn tori se prinser , în semn deţ ă ă respect, s duc tot vînatul la acel castel; pornire pe careă ă Bucklaw o primi cu drag inim , gîndindu-se ce uimită ă avea s fie s ră ă manul Caleb Balderstone cînd îi va vedea venind, cu c el cu purcel, f r s -i treac îns prin minteăţ ă ă ă ă ă ce necaz îi va face prietenului s u, lordul Ravenswood, ală c rui castel era departe de a putea primi atî ia oaspe i.ă ţ ţ Dar cu b trînul Caă leb îşi g sise naşul. Şiretul şi hîtrulă majordom era un duşman de temut, gata oricînd să scoat din mînec o poveste ori o întors tur menit ,ă ă ă ă ă dup p rerea lui, s apere obrazul familiei.ă ă ă

— Slav Domnului, spuse Caleb, c jum tate din poartaă ă ă mare a trîntit-o ieri vîntul şi a închis-o, iar cel lalt canat oiă izbuti eu s -l proptesc cumva pe din untru.ă ă

Planul lui, ca al unui general prev z tor, era ca mai întîiă ă s se descotoroseasc de duşmanul din untru, prină ă ă aceasta în elegînd orice f ptur înzestrat cu un gîtlejţ ă ă ă uscat şi o gur pofticioas , înainte de a vedea cum vaă ă sc pa de cei care îşi vesteau sosirea cu larm mult şiă ă ă vesel . Drept care abia aştept ca st pînul s u s -iă ă ă ă ă pofteasc în untru pe cei doi oaspe i şi apoi se puse peă ă ţ

12 Balade engleze, trad. Leon Levi chi, 1970.ţ

127

Walter Scott

treab .ă— Eu aşa gîndesc, vorbi el c tre slugile str ine, că ă ă

întrucît aduc cerbul vînat la castel cu toat cinstea, noi,ă care sîntem în untru, se cuvine s -i aştept m la poart .ă ă ă ă

Luate repede, slugile se gr bir s ias din curte, dîndă ă ă ă ascultare vorbelor perfide ale b trînului, iar acesta, f ră ă ă s mai piard o clip , le trînti în nas poarta cea grea, de aă ă ă c rei jum tate avusese grij vîntul cu o zi înainte,ă ă ă închizîndu-i f lcile cu un z ng nit care r sun din pivniă ă ă ă ă ţă şi pîn în vîrful crenelurilor. Reuşind astfel s pun oă ă ă prim stavil în calea n v litorilor, cuvînt c tre vîn toriiă ă ă ă ă ă ă r maşi pe dină afar de la o ferestruic mic şi ieşit înă ă ă ă afar prin care, în vremuri de demult, p zitorii fort re ei îiă ă ă ţ iscodeau pe cei care se apropiau de por i. Scurt, dar cuţ miez la vorb , le d du s în eleag c turnul nu primeşteă ă ă ţ ă ă niciodat venetici la vremea prînzului, c domnia-sa,ă ă Domnul Ravenswoodului şi al i caspe i de seam tocmaiţ ţ ă se puseser la mas , c hangi a de la Limanul Lupului areă ă ă ţ un rachiu f r pereche şi c s-ar putea ca socoteala s oă ă ă ă pl teasc Ravenswood; dar toate acestea spuse cu multeă ă înflorituri şi ocolişuri şi vorbe în doi peri c ci, ca şi Ludovică al XIV-lea, Caleb Balderstone nu împingea diploma ia pînţ ă la a turna o minciun pe fa , ci se mul umea s duc cuă ţă ţ ă ă vorba f r ă ă a spune vreun neadev r.ă

Cuvîntarea lui fu primit cu surprindere de unii, cu rîseă -te de al ii şi cu desperare de slugile r mase pe dinafarţ ă ă care în zadar încercar s arate c aveau tot dreptul să ă ă ă fie l sate s intre ca s poarte de grij st pînului şiă ă ă ă ă st pînei lor. Dar Caleb n-avea timp şi nici poft s stea să ă ă ă despice firul în patru ori s îng duie cuiva s crîcneasc .ă ă ă ă El o inu mor iş pe a lui, ştiind s fie înc p înat ca unţ ţ ă ă ăţ catîr cînd îi venea lui bine, acoperindu-se cu o platoşă împotriva oricărei încerc ri de a se l sa înduplecat şiă ă întorcînd o ureche surd la vocea ra iunii.ă ţ

Bucklaw se apropie acum din coada convoiului şi ceru s intre, cu glas foarte sup rat. Dar Caleb r maseă ă ă

128

Mireasa din Lammermoorneclintit în hot rîrea lui.ă

— De-ar veni şi m ria sa regele de pe tron, declar el,ă ă şi b trînul Caleb n-ar îndr zni s porunceasc celor zeceă ă ă ă degete ale mîinilor sale s deschid aceast poartă ă ă ă împotriva obiceiurilor din str buni ale familieiă Ravenswood înc lcînd datoria primului dintre servitorii lui.ă

Acum lui Bucklaw îi s ri de-a binelea and ra şi prină ţ ă ploaia de blesteme şi înjur turi pe care credem c e maiă ă bine s nu le repet m, strig c e tratat cu neruşinată ă ă ă ă obr znicie şi ceru poruncitor s -i vorbeasc Domnului Raă ă ă -venswoodului în persoan . Dar şi la aceast cerere Calebă ă f cu pe surdul.ă

— Tinerelul sta, Bucklaw, se aprinde iute ca o mîn deă ă cîl i, zise el; dar n-o s pupe el s intre la st pînul meuţ ă ă ă pîn ce nu-şi va fi pus capul pe perin şi nu-şi va mai fiă ă ostoit dracii. Pîn mîine diminea ă ţă i s-o mai limpezi mintea! Doar o devl seac precum e a lui putea să ă ă adune o liot de vîn tori be ivani cînd ştie prea bine că ă ţ ă de-abia avem din ce s -i potolim setea lui. Şi disp ru deă ă la fereastr l sîndu-i pe to i s se împace cum puteau cuă ă ţ ă gîndul c trebuie s -şi pun pofta-n cui s mai intre înă ă ă ă castel. F r ştirea lui Caă ă leb îns , un str in tr sese cuă ă ă urechea la toat cearta f r s spun un cuvînt. Acestaă ă ă ă ă era tocmai credinciosul oaspelui de la Steiul Lupului – om de încredere şi la locul s u – acelaşi care, pe cîmpie, îiă împrumutase lui Bucklaw calul s u. Omul se dusese laă grajduri tocmai cînd Caleb încercase a sc pa de celelalteă slugi şi doar aşa sc pase de soarta care-l aştepta cu toateă c era mai r s rit în rang.ă ă ă

Credinciosul acesta prinsese numaidecît vicleşugul lui Caleb, pricepuse de îndat ce-l f cea pe b trîn s seă ă ă ă poarte aşa şi ştiind ce avea de gînd st pînul sau cuă neamul Ravenswood hot rî neîntîrziat ce avea de f cut. Elă ă se înf iş la aceeaşi ferestruic de la care majordomulăţ ă ă tocmai dispăruse şi, f r ştirea lui, îi vesti pe to i ceiă ă ţ aduna i afar c „voia st pînului s u era ca tot alaiul luiţ ă ă ă ă lord Bittlebrains precum şi oamenii s i sa mearg la ceaă ă

129

Walter Scott

mai apropiat cîră cium şi s cear de b ut dup poftaă ă ă ă ă inimii fiindc st pînul o s se îngrijeasc de socoteal ”.ă ă ă ă ă

Drept care vesela adunare cinegetic f cu iute cale înă ă -toars din fa a neprimitoarelor por i de la Steiul Lupului,ă ţ ţ blestemînd, în timp ce coborau c r ruia rîpoas , fireaă ă ă netrebnic şi scîr an a st pînului, înjurînd cu slobozeniaă ţ ă ă atît de des întîlnit la oamenii p durii, atît castelul cît şiă ă locuitorii s i. Bucklaw, d ruit cu multe însuşiri care ar fiă ă f cut din el un b rbat cu cap şi judecat în împrejur riă ă ă ă mai prielnice, fusese îns crescut cam anapoda, ca oă buruian în marginea drumului, aşa c adeseori el seă ă sim ea mai înţ demnat s simt şi cugete dup cum seă ă ă nimerea, luîndu-se dup tovar şii s i de petreceri. Înă ă ă mintea lui se amestecau laudele care plouaser de curîndă asupra lui cu oc rile care acum plouau asupra luiă Ravenswood – îşi amintea de zilele plicticoase şi cenuşii petrecute în turnul de la Steiul Lupului şi le punea al turiă de veselia vie ii pe care o ducea el de obicei – sim ea c -iţ ţ ă ard obrajii de ruşinea ustur toare de a fi fost dat afar dină ă castel şi toate aceste sim minte amestecate s par laţă ă ă temelia prieteniei ce se înfiripase între el şi Domnul Ravenswoodului, rupînd-o cu des vîrşire.ă

La crîşma din c tunul Limanul Lupului, el se întîlni peă neaşteptate cu o veche cunoştin care tocmai desc leca.ţă ă Nu era altul decît preacinstitul c pitan Craigengelt careă veni cu gr bire la el f r s dea vreun semn c mai ineă ă ă ă ă ţ minte c se desp r iser cam sup ra i şi-i scutur mînaă ă ţ ă ă ţ ă cu mare c ldur . Bucklaw nu era omul care s r mîn deă ă ă ă ă piatr la o strîngere de mîn b rb teasc şi cîndă ă ă ă ă Craigengelt sim i c cel lalt r spunde la semnul s u deţ ă ă ă ă prietenie în elese imeţ diat cam pe ce picior st cu el.ă

— S tr ieşti mul i ani, Bucklaw! exclam el; v d c înă ă ţ ă ă ă lumea asta rea a mai r mas cîte un locşor pentru oameniă cinsti i.ţ

Iacobi ii în acea perioad , nu ştiu cu ce drept, foloseauţ ă din cîte se poate vedea, cuvîntul de „om cinstit” ca şi

130

Mireasa din Lammermoorcum ar fi fost o însuşire numai şi numai a partidei lor politice.

— Ba şi pentru al ii pe de l turi, dup cît se pare, r sţ ă ă ă -punse Bucklaw; altminteri cum i-ai fi sume it musta a peţ ţ ţ aici, nobile c pitan?ă

— Cine, eu? Dar eu sînt liber ca vîntul în luna lui bru-mar, care nu ştie nici de dijm , nici de zeciuial ; totul s-aă ă limpezit... am încheiat socotelile cu precinsti ii trimişi aiţ cîrmuirii chiar aici, la b trîna Reekie... Pha! Nu le-a dată mîna s m in la r coare mai mult de o s pt mîn .ă ă ţ ă ă ă ă ă Avem noi oamenii noştri unde nici cu gîndul nu gîndeşti, chiar şi la st pînire şi ei se fac luntre şi punte s ajute peă ă un prieten tocmai cînd te-ai aştepta mai pu in.ţ

— Aiurea! f cu Hayston care ştia prea bine ce puteaă pielea aşa-zisului s u prieten şi nu sim ea decît dispreă ţ ţ pentru el, nu mai îmi vinde mie gogoşile tale. Spune adev rat, eşti liber şl în siguran ?ă ţă

— Liber şi în siguran ca un primar whig în drum spreţă satul s u ori ca un pop presbiterian la el în amvon. Şi amă ă venit s - i spun c n-ai de ce s mai r mîi în ascunziş.ă ţ ă ă ă

— S în eleg din asta c te numeşti prieten al meu,ă ţ ă c pitane Craigengelt? zise Bucklaw.ă

— Prieten! repet Craigengelt. Cum, omule, dar sîntă pentru tine un adev rat Ahate, dup cum i-am auzită ă zicînd pe înv a i, dar ce spun eu, noi doi sîntem ca mînaăţ ţ şi m nuşa, ca scoar a şi copacul, ce mai, sînt al t u laă ţ ă via şi la moarte.ţă

— Asta am s aflu eu într-o clipit , r spunse Bucklaw.ă ă ă De cînd te ştiu n-ai r mas niciodat lefter deşi habar n-amă ă de unde faci rost de bani. Împrumut -mi doi galbeni să ă sp l praful din gîtlejurile preacinsti ilor mei prieteni şiă ţ dup aceea...ă

— Doi galbeni? Dou zeci î i stau la picioare, fl c ule, şiă ţ ă ă înc dou zeci ca sa nu se plictiseasc singuri sun torii.ă ă ă ă

— Ia te uit ! f cu Bucklaw, oprindu-se din drum, c ciă ă ă iste fiind la minte, îi veni b nuiala c cine ştie ce gîndţ ă ă ascuns st tea la pînd sub aceast dovad de filotimie.ă ă ă ă

131

Walter Scott

Craigengelt, ori eşti om cinstit, f r ascunzişuri, şi z u că ă ă ă tare m-aş mira, ori eşti mai deştept decît am crezut şi uite c nici asta nu-mi vine s cred.ă ă

— L'une n'empêche pas l'autre13, zise Craigengelt, încearc şi vezi, aurul e bun oricînd.ă

Zicînd aşa îi vîrî în mîn lui Bucklaw un pumn de gală -beni pe care acesta îi b g în buzunar f r s -i numereă ă ă ă ă sau s -i priveasc m car, zicînd doar atît c dac intraseă ă ă ă ă în hor acum trebuia s joace chiar dac dracul i-ar cîntaă ă ă în strun . Şi apoi întorcîndu-se c tre vîn tori le strig :ă ă ă ă

— Haide i, fl c i, dau eu de b ut.ţ ă ă ă— Tr iasc Bucklaw! strigar la rîndul lor vîn torii.ă ă ă ă— Şi lua-l-ar naiba pe cel care ne stric cheful şi-i lasă ă

pe vîn tori cu gîtul scor os ca o piele de tob , ad ugă ţ ă ă ă altul ca o încheiere fireasc .ă

— Neamul Ravenswood era pe vremuri un neam cinstit şi destoinic pe meleagurile astea, gr i un b trîn, dară ă acum şi-a mai pierdut din cinste şi Domnul s-a ar tat a nuă fi mai breaz decît un mîrlan lacom.

Şi cu aceste vorbe încuviin ate de to i cei care leţ ţ auzir , gloata se n pusti cu zarv mare în crîşm şi seă ă ă ă aşternur pe benchetuit pîn la ceasuri tîrzii. Fireaă ă petrec rea a lui Bucklaw nu-i d dea r gaz decît arareoriă ţă ă ă s -şi aleag cu luare-aminte pe cei cu care ciocneaă ă pocalul; şi acum cînd cheful venea dup zile întregi deă post aproape negru, se umflase în pene c l-au pus înă capul mesei de parc cei din jurul lui ar fi fost fii de prin i.ă ţ Craigengelt avea el socotelile lui ca s -l împing pe pantaă ă greşit pe care şi apucase; şi mai avînd şi oarecare hază din topor, mult obr znicie, ştiă ă ind s r cneasc un cîntecă ă ă vesel şi mai ales cunoscîndu-şi tovar şul reg sit ca peă ă buzunarul s u, izbuti f r greutate s -l fac pe acesta să ă ă ă ă ă uite de toate în afar de desf t rile mesei.ă ă ă

În acelaşi timp, în turnul de la Steiul Lupului se petrecea o scen cu totul diferit . Plecînd din curte, preaă ă

13 Una n-o împiedic pe cealalt (fr.).ă ă

132

Mireasa din Lammermooradîncit în gîndurile şi îndoielile sale ca s mai dea vreoă aten ie manevrelor lui Caleb, Domnul Ravenswoodului îiţ poftise pe oaspe ii s i în sala cea mare ţ ă a castelului.

Neobositul Balderstone care, de voie, de nevoie, robotea din zori pîn -n noapte, izbutise pîn la urm să ă ă ă pun pu iă ţ n rînduial în sala cea mare, cur ind şiă ă ăţ aruncînd resturile şi r m şi ele praznicului. Dar nici trudaă ă ţ şi nici priceperea-i de a orîndui pu inele mobile r mase cîtţ ă mai frumos cu putin nu putuser s schimbe înf işareaţă ă ă ăţ posomorît şi trist a acelor ziduri b trîne şi golaşe.ă ă ă Ferestrele înguste, avînd de fiecare parte firide adînci în zid, p reau mai degraă b f cute ca s in afar luminaă ă ă ţ ă ă vesel decît s o lase s p trund în untru; iar cerulă ă ă ă ă ă înc rcat de tunete, plumburiu şi mohorît, sporea înc şiă ă mai tare întunecimea.

În vreme ce Ravenswood, curtenitor ca un cavaler al acelor vremuri, deşi p rea oarecum stînjenit şi pu in camă ţ eaţ p n, îi oferea mîna tinerei fete conducînd-o spreă

cap tul mai în l at al s lii, tat l ei r m sese mai lîngă ă ţ ă ă ă ă ă uş , pregă ătindu-se s -şi scoat p l ria şi mantia. Tocmaiă ă ă ă atunci se auzi zgomotul por ii care se închidea, zgomotţ care-l f cu pe str in s tresar , s se îndrepte cu pasă ă ă ă ă gr bit spre fereasă tr şi c tînd apoi cu un aer speriat c treă ă ă Ravenswood atunci cînd v zu c poarta castelului seă ă z vor şte şi c servitorii i-au r mas pe dinafar .ă ă ă ă ă

— Nu ave i a v teme, domnule, spuse Ravenswood cuţ ă voce grav ; acest acoperiş are m car puterea de a-iă ă protegui pe cei ce-şi caut ad post sub el, chiar dac nu-iă ă ă poate r sf a. Cred, ad ug el, c e vremea s aflu cineă ăţ ă ă ă ă sînt cei care mi-au cinstit ruinata-mi locuin .ţă

Fata r mase t cut şi nemişcat , iar tat l, c ruia întreă ă ă ă ă ă -barea îi era mai direct adresat , r mase o clip ca ună ă ă actor care s-a l comit la un rol cu mult peste puterile luiă şi se poticneşte tocmai cînd s -şi înceap tirada.ă ă Încercînd s -şi ascund stînjeneala sub farafastîcurile şiă ă polite urile pe care le cerea pe vremea aceea tipiculţ ospe iei, era limpede c în timp ce f cea plec ciunea, îşiţ ă ă ă

133

Walter Scott

duse un picior pu in înainte ca şi cum ar fi vrut sţ ă înainteze; pe cel lalt şi-l trase pu in înapoi ca şi cum ar fiă ţ vrut s-o ia la fug ; şi desf cîndu-şi mantia şi sco îndu-şiă ă ţ gulerul de castor, degetele p reau c i s-au în epenit ca şiă ă ţ cum încheieturile ar fi fost din fier ruginit iar stofa ar fi cînt rit cît plumbul. Întuă nericul cerului p ru s creasc ,ă ă ă vrînd parc s înlocuiasc celelalte acoper minte pe careă ă ă ă str inul le d dea la o parte parc împotriva voin ei sale.ă ă ă ţ Ner bdarea lui Ravenswood creştea şi ea pe m sur ceă ă ă str inul t r g na lucrurile şi tîn rul p rea şi el cuprins deă ă ă ă ă ă agita ie, deşi probabil dintr-o pricin foarte diferit . Gazdaţ ă ă se silea s -şi st pîneasc vorbele ce-i veneau pe buze iară ă ă str inul, dup cît se p rea, nu ştia cum s înceap . În celeă ă ă ă ă din urm mînia st pînit a lui Ravenswood izbucni înă ă ă ciuda silin elor sale.ţ

— Dup cîte v d, spuse el, sir William Ashton nu pareă ă s se gr beasc s -şi dezv luie prezen a la castelul de laă ă ă ă ă ţ Steiul Lupului.

— N d jduiam c nu va fi cu trebuin , zise lordul, secă ă ă ţă -retar, cu gura descleştat ca un duh la semnulă vr jitorului; şi v sînt recunosc tor, Domn ală ă ă Ravenswoodului, pentru c a i spart ghea a imediat, înă ţ ţ nişte împrejur ri – împrejuă r ri nefericite, dac -mi da iă ă ţ voie s le numesc aşa – care fă ăceau s -mi fie oarecumă peste mîn s m ar t cine sînt.ă ă ă ă

— Atunci nu trebuie s gîndesc c cinstea pe care mi-oă ă face i vizitîndu-m se datoreaz doar întîmpl rii? ziseţ ă ă ă Domnul Ravenswoodului grav.

— S spunem lucrurilor pe nume, zise lordul secretar,ă cu un aer de sinceritate prieteneasc pe care probabil înă sufletul lui n-o sim ea; aceasta este o cinste pe care amţ dorit-o din toat inima de cît va vreme, dar la care nu aşă ă fi c tat niciodat dac nu ar fi fost aceast furtun . Fiicaă ă ă ă ă mea şi cu mine sîntem la fel de recunosc tori pentruă acest prilej de a mul umi viteazului c ruia atît ea cît şi euţ ă îi dator m via a.ă ţ

134

Mireasa din LammermoorUra care m cina marile familii în timpul de demult pieră -

duse prea pu in din încrîncenarea ei, deşi trecuse vremeaţ cînd ea se oglindea în violen f iş . Nici dulcele fiorţă ăţ ă înfiripat în sufletul lui Ravenswood din pricina lui Lucy Ashton, nici datoria sa de gazd fa de oaspe ii s i nuă ţă ţ ă erau în stare s -i z voreasc în sine, deşi încerca din totă ă ă sufletul, patimile învolburate care se zb teau în el,ă v zîndu-l pe vr jmaşul tat lui s u cum st în sala ceaă ă ă ă ă mare a familiei a c rei pieire o gr bise el cu mîna lui.ă ă Privirea lui alunec şov itoare de la p rinte la copil , iară ă ă ă sir William Ashton nu mai aştept s vad ce va ziceă ă ă tîn rul. El se descotorosise de veşmîntul greu deă vîn toare şi acum, îndreptîndu-se c tre fiica lui, îi desf cuă ă ă v lul.ă

— Lucy, draga mea, spuse el ajutînd-o s se ridice şiă conducînd-o c tre Ravenswood, ridic - i v lul şi vino să ă ţ ă ă ne închin m Domnului Ravenswoodului deschis şi cu fa aă ţ descoperit .ă

— Dac va binevoi s ne îng duie – doar atît putu să ă ă ă spun Lucy; dar cu un glas atît de grav, oglindind în aceă -laşi timp şi sim ire adînc şi iertare pentru primirea receţ ă care li se f cuse, încît, venind de la o f ptur atît de neviă ă ă -novat şi atît de frumoas , vorbele ei îl s getar drept înă ă ă ă inim pe Ravenswood, f cîndu-l s se c iasc deă ă ă ă ă asprimea lui.

El morm i ceva cum c fusese luat pe neaşteptate, că ă ă nu ştie ce s spun şi încheie cu cuvinte de bucurie c aă ă ă putut s le ofere ad postul acoperişului s u, dup care îiă ă ă ă ur bun venit aşa cum cerea obiceiul pe atunci în astfelă de ocazii. Obrajii lor se atinser o clip şi apoi seă ă dep rtar – Ravensă ă wood nu l sase mîna pe care o luaseă din respect şi curtenire – o roşea care dovedea maiţă mult d ruire de sine deă ă cît era obişnuit într-o astfel de împrejurare, st ruia înc pe frumosul obraz al lui Lucyă ă Ashton, cînd sala fu deodat luminat de un fulger careă ă p ru c înghite tot întunericul dimprejur. O clip toateă ă ă obiectele se z rir desluşit. Trupul sub ire al lui Lucyă ă ţ

135

Walter Scott

Ashton, boiul mîndru şi bine cl dit al lui Ravenswood,ă tr s turile lui întunecate, expresia focoas , dar încă ă ă ă nedumerit din ochii lui — armele şi blazoanele vechiă care atîrnau pe pere i, toate acestea îi ap rur o clipţ ă ă ă distincte lordului secretar în lumina puternic , roşie şiă str lucitoare. Dispari ia ei fu imediat urmat de o rafală ţ ă ă de tunet fiindc furtuna era acum foarte aproape deă castel; bubuitul fu atît de brusc şi cutremur tor, încîtă vechiul turn se cl tin din temelii şi to i cei din untruă ă ţ ă crezur o clip c se va pr buşi peste ei. Funinginea,ă ă ă ă neclintit de veacuri, se scutur pe hornurile uriaşeloră ă c mine – nouri de tencuial şi praf se înv l tucir peă ă ă ă ă pere i; şi fie pentru c fulgerul lovise chiar castelul, oriţ ă datorit puterii furtunii, mai mul i bolovani uriaşi seă ţ desprinseser de pe metereze pr v lindu-se în mareaă ă ă mugind de dedesubt; o clip se p ru c înşişi vechiiă ă ă ă p rin i ai acelui cuib trufaş mînau carul de foc al furtuniiă ţ mînia i de aceast împ care dintre urmaşul lor şiţ ă ă duşmanul neamului s u.ă

Mare le fu sperietura la to i şi atît lordul secretar cît şiţ Ravenswood trebuir s -i vin în ajutor lui Lucy ca s nuă ă ă ă leşine. Astfel, pentru a doua oara tîn rul se v zu silit să ă ă fac fa celei mai primejdioase şi mai complicateă ţă îndatoriri, aceea de a da ajutor şi sprijin unei fecioare frumoase şi lipsite de ap rare care, dup cum am v zută ă ă într-o împrejurare asem n toare, era icoana multă ă îndr git ce-i cerceta gînduă ă rile atunci cînd era treaz şi visurile cînd dormea. Dac Duhul Casei într-adev r seă ă sup rase pentru unirea dintre Domn şi frumoasa luiă invitat , calea prin care-şi ar tase sim mintele era atîtă ă ţă de nefericit aleas de parc ar fi fost un simplu muritor. Înă ă forfota şi printre toate îngrijirile menite s liniştească ă mintea tinerei fete şi s o ajute s -şi recapete st pînireaă ă ă de sine, Ravenswood se apropie de tat l ei în aşa m sur ,ă ă ă încît vr jm şia feudal care-i desp r ea fu, pentru ună ă ă ă ţ moment cel pu in, dat uit rii. S te por i grosolan, sauţ ă ă ă ţ

136

Mireasa din Lammermoorcel pu in rece, cu un b trîn a c rui fiic (şi înc ce fiic !)ţ ă ă ă ă ă zace colo, copleşit de o temere cu totul fireasc , toateă ă acestea sub acoperişul t u... e cu neputin ! Şi chiară ţă înainte ca Lucy, întinzîndu-le la amîndoi cîte o mîn , s fieă ă în stare s le mul umeasc pentru bun tate, tîn rulă ţ ă ă ă sim ea c vr jm şia sa fa de lordul secretar nu era niciţ ă ă ă ţă pe departe cel mai tare dor din toate cîte i se zbăteau. în piept.

Vremea, starea s n t ii ei, lipsa servitorilor, toate oă ă ăţ împiedicau pe Lucy s -şi reia c l toria c tre castelulă ă ă ă Bittlebrains, care se afla la cinci mile bune; şi Domnului Ravenswoodului nu-i r mînea decît s -şi ofere ad postulă ă ă acoperişului s u pentru restul zilei şi pentru noapte. Dar oă roşea datorat unor pricini mult mai pu in pl cute şi cuţă ă ţ ă o expresie mult mai obişnuit a tr s turilor sale îşi f cură ă ă ă ă din nou apari ia pe fa a lui atunci cînd spuse cît de pu inţ ţ ţ avea s pun în fa a oaspe ilor s i.ă ă ţ ţ ă

— Nu trebuie s pomeni i unele neajunsuri pe care s-ară ţ putea s le ave i, se gr bi s spun lordul secretar dornică ţ ă ă ă s -l împiedice a relua un subiect alarmant; v preg ti i să ă ă ţ ă pleca i pe continent şi probabil c de aceea casa dumneaţ ă -voastr este lipsit de mobil . Toate acestea le putemă ă ă în eţ lege perfect; dar dac vorbi i de nepl cere, ne ve i siliă ţ ă ţ s ne c ut m ad post în c tun.ă ă ă ă ă

Tocmai cînd Domnul Ravenswoodului se preg tea să ă r să pund , uşa se deschise şi Caleb Balderstone d duă ă buzna în untru.ă

137

Walter Scott

Capitolul XI

„S aib hran din belşug, femeie – jumate deă ă ă g ină ăŞi scoate şi scrumbia pr jit în f in ;ă ă ă ăŞi gîtul sa li-l ungi – dar nu cu ap :ăMai bine taie vinul mirosul greu de ceap .”ă

(Hagialîcul dragostei)

Tunetul care pe to i îi înlemnise ţ dezmor ise minteaţ sprinten şi scormonitoare a acestei flori a majordomilor.ă Aproape înainte ca zgomotul s fi încetat şi cînd nu seă ştia înc dac turnul avea s mai r mîn în picioare sauă ă ă ă ă s cad , Caleb exclam :ă ă ă

— Slav Cerului! Asta pic taman la anc ca lingura deă ă ţ smîntîn cînd e ciorba gata.ă

Drept care îi inu calea spre buc t rie servitoruluiţ ă ă lordului secretar pe care-l v zu c se îndreapt într-acoloă ă ă murmurînd pentru sine:

— Cum naiba a mai intrat şi sta? Dar mai las -l în plaă ă -ta Domnului – Mysie, ce stai ca proasta tremurînd pe cup-tor? Vino-ncoace – ori mai bine stai unde eşti şi v ic reşă ă -te-te cît te in puterile, doar de asta eşti bun , m auziţ ă ă proast b trîna, ip cît po i – aşa, mai tare, mai tare, feă ă ţ ă ţ -meie – doar te-or auzi domnii de sus, din sala cea mare... Eu te-am auzit or c ind înc de la Bass pentru mai pu ină ă ă ţ lucru. Dar ia stai... Ia s intr m noi în oalele astea...ă ă

Şi m turînd cu bra ul, arunc jos de pe raft cîteva ulă ţ ă -cioare şi farfurii de p mînt. Dup care începu s strige cîtă ă ă îl ineau bojocii în mijlocul z ng nelilor, r cnind şi urlîndţ ă ă ă atît de tare încît sperietura lui Mysie din cauza tunetului se schimb în team ca nu cumva b trînul ei tovar ş s-oă ă ă ă fi luat razna.

— A f cut praf toate ceaunele... tot ce ne mai r m seseă ă ă ca s fierbem şi noi o sup ... A v rsat şi a spart toate cîteă ă ă

138

Mireasa din Lammermoorerau pentru masa st pînului, Fie- i mil de noi, Doamne,ă ţ ă b trînul s-a icnit din pricina tunetului.ă ţ

— Tac - i gura, proasto! zise Caleb nemaig sindu-şiă ţ ă locul de bucuria nemaipomenitei sale n scociri, am f cută ă rost de acum de toate – de cin şi de toate celea - tunetulă ne-a ajutat, dr gu ul de el!ă ţ

— Bietul om, i-a s rit o doag , bîigui Mysie privindu-l cuă ă mil şi fric . Team mi-e c n-o s -şi mai vin în fireă ă ă ă ă ă niciodat .ă

— Uite ce-i, babo, zise Caleb înfl c rat c g sise oă ă ă ă sc paă re din beleaua care pîn atunci se temuse c îi vaă ă veni de hac; mişc - i ciolanele şi ine-l pe str in s nuă ţ ţ ă ă intre în buc t rie – jur c tr snetul a intrat pe horn şi aă ă ă ă ă stricat cea mai bun mas pe care am preg tit-oă ă ă vreodat – carne de vac , de ied, sl nin , potîrniche,ă ă ă ă şold naş, ra s lbatic , c prioar şi mai cîte altele. D cuă ţă ă ă ă ă ă gura şi nu te mai fasoli atîta. Eu o s -mi v d de treabă ă ă aici – o s -ntorc totul cu susul în jos – numai vezi s iiă ă ţ afar sluga str in .ă ă ă

Şi dup ce o d sc li astfel pe credincioasa saă ă ă sprijinitoare, Caleb o lu la trap c tre cap tul coridoruluiă ă ă oprindu-se s trag cu ochiul printr-o cr p tur pe careă ă ă ă ă timpul, ap ră ător al multor genera ii de slujitori, o s paseţ ă în uş , şi vă ăzînd starea în care se afl domnişoara Ashton,ă îşi f cu soă coteala c nu e bine s intre imediat, atît ca s-oă ă scuteasc de o nou sperietur , cît şi ca ceilal i s aibă ă ă ţ ă ă mintea liber spre a-l asculta pe el cum povesteşte ceă urm ri nenorocite a avut tr znetul.ă ă

Dar cînd v zu c tîn ra şi-a revenit în sim iri şi auzi c aă ă ă ţ ă venit vorba de hran şi de mobila din castel, socoti c eă ă momentul s dea buzna în camer dup cum am ar tat înă ă ă ă cel lalt capitol.ă

— Vai mie! Vai şi amar de sufletul meu! Ce nenorocire s-a ab tut asupra casei Ravenswood, şi eu nefericitul amă tr it s-o v d şi pe asta!ă ă

— Ce s-a întîmplat, Caleb? zise st pînul s u, oarecumă ă neliniştit şi el; s-a pr buşit vreo parte din castel?ă

139

Walter Scott

— Castelul? Aş, de unde, doar ditai lostopanele de funingine au c zut peste noi şi tr znetul a intrat taman peă ă horn şi toate blidele zac împr ştiate care-ncotro ca-n araă ţ rigii Zarv -n-varz , auzi sa p im noi una ca asta tocmaiă ă ăţ cînd avem oaspe i de vaz (cu o plec ciune c tre sirţ ă ă ă William Ashton şi fiica lui) şi s nu mai r mîn nimic,ă ă ă nimicu a, nici cît negru sub unghie, nici m car un dumicatţ ă s pui pe mas acum sau la cin !ă ă ă

— Te cred, Caleb, rîse Ravenswood sec.Balderstone se întoarse arunci c tre st pînul s u cu oă ă ă

mutr pe jum tate rug toare, pe jum tate mustr toare şiă ă ă ă ă dîndu-se mai aproape de el, zise din nou:

— Nu cred c ne-am fi dat peste cap s preg tim cineă ă ă ştie ce bun t uri; doar te miri ce şi mai nimic fa de ceă ăţ ţă m nînc de obicei m ria-voastr , puser m doar „peticuă ă ă ă ă verde”, cum zic la Luvru, adic telea trei feluri şi fructe.ă

— ine- i minciunile astea gogonate pentru tine,Ţ ţ b trîne! zise Ravenswood jignit de toate acesteă sc l mb ieli şi totuşi neştiind cum s le pun cap t f ră ă ă ă ă ă ă ă primejdia unei scene şi mai caraghioase înc .ă

Caleb v zu de îndat cum st treaba şi se hot rî să ă ă ă ă mearg mai departe. Dar mai întîi, b gînd de seam că ă ă ă servitorul lordului secretar intrase în sal şi vorbea înă tain cu st pînul s u, profit şi el de aceeaşi ocazie s -iă ă ă ă ă şopteasc lui Ravenswood cîteva vorbe în ureche.ă

— Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai vorbi i aşa, luţ -minate st pîne – dac -i pl cerea mea s -mi duc sufletul laă ă ă ă pierzanie spunînd minciuni pentru cinstea familiei, nu-i treaba dumneavoastr – şi dac m l sa i s-o iau binişoră ă ă ă ţ aşa cum ştiu eu am s încerc s v alc tuiesc o cin maiă ă ă ă ă modest ; dar dac m contrazice i, al naibii s fiu dacă ă ă ţ ă ă nu v încropesc o mas bun pentru un duce.ă ă ă

Într-adev r, Ravenswood se gîndi c cel mai bun lucruă ă ar fi să-l lase în pace pe înc p înatul s u majordom şiă ăţ ă acesta începu s înşire pe degete:ă

— Nu cine ştie ce, pentru fe e de rangul vostru, primulţ

140

Mireasa din Lammermoorfel, clapon cu sos alb, ied fript, sl nin pr jit , al doilea felă ă ă ă şold naş fript, raci în unt, vi el ca la Floren a, al treilea felă ţ ţ gîsc neagr – acum e neagr de-a binelea din cauzaă ă ă funinginii – prune de Damasc, o tart , nişte flancuri – şiă alte flecuşte e şi cofeturi pentru doamne şi... şi asta-i tot,ţ se poticni el v zînd c st pînul s u îşi cam pierdeă ă ă ă r bdarea; doar atîta aveam... în afar de mere şi pere.ă ă

Lucy Ashton îşi rec p tase treptat puterile, atît cît să ă ă poat c ta la cele ce se petreceau în jurul ei; şi b gînd deă ă ă seam cum Ravenswood fierbe de mînie neputincioas înă ă fa a îndîrjirii cu care Caleb povestea în am nuntţ ă banchetul s u imaginar, scena îi ap ru în tot hazul ei şi înă ă ciuda tuturor str daniilor sale izbucni într-un hohot de rîsă nest viă lit, la care i se al tur şi tat l ei, deşi cu mai multă ă ă ă cump tare, şi în sfîrşit şi Domnul Ravenswoodului însuşi,ă deşi îşi d dea prea bine seama c se rîde pe socoteala lui.ă ă Veselia lor – c ci o scen pe care o citim f r s ni se pară ă ă ă ă ă c e mare lucru de capul ei le apare participan ilor înşişiă ţ adesea foarte hazoas – f cu s r sune din nou b trîneleă ă ă ă ă bol i. Hoţ hotele se domolir , crescur din nou, încetar şiă ă ă izbucnir la loc! între timp, Caleb se inu tare pe pozi ieă ţ ţ plin de o demnitate grav , furioas şi dispre uitoare, ceeaă ă ţ ce nu făcea decît s creasc hazul situa iei şi veseliaă ă ţ spectatorilor.

În cele din urm cînd vocile şi aproape şi puterile celoră -lal i sc zur sleite, el izbucni cu foarte pu in ceremonie:ţ ă ă ţ ă

— Dumnezeu s -i mai în eleag şi pe domnii ştia! Seă ţ ă ă îndoap atîta la prînzişor, încît pierderea celei mai buneă mese preg tit vreodat de mîna omului îi înveseleşte deă ă ă parc ar fi v zut l mai straşnic giumbuşluc de la bîlci.ă ă ă Dac şi pînă tecele voastre luminate ar ghior i ca al luiă Caleb nu v-ar mai arde de cotcod ceal la o treabă ă ă serioas ca aceasta.ă

Izbucnirea f iş de dezaprobare a lui Balderstone treziăţ ă din nou veselia celor de fa , ceea ce el o lu nu numai caţă ă o ocar adus demnit ii familiei, ci şi ca dispre anumeă ă ăţ ţ pentru elocin a cu care el însuşi înf işase m rimeaţ ăţ ă

141

Walter Scott

pierderilor lor; „o mas atît de frumos zugr vit , după ă ă ă cum îi povestea el lui Mysie, încît l-ar fi fl mînzit pe celă mai s tul dintre oameni, iar ei s moar de rîs, nu alta!”ă ă ă

— Dar, spuse domnişoara Ashton, încercînd s nu zîmă -beasc , oare toate aceste bucate alese sînt atît deă stricate încît nu mai pute i alege nici o buc ic ?ţ ăţ ă

— Ce s mai alegem, domni ! Ce s mai alegem dină ţă ă funingine şi cenuş ? Pute i s v coborî i dumneavoastră ţ ă ă ţ ă şi s v uita i în buc t rie – buc t reasa st în uş şiă ă ţ ă ă ă ă ă ă tremur de fric – şi toate bun t ile zac pe jos – carneaă ă ă ăţ de vit , claponii, sosul alb, sosul florentin, flancurile,ă sl nina împă ănat , toate dulciurile şi cofeturile; pe toate leă pute i vedea, domni – adic , se îndrept el repede, n-oţ ţă ă ă s mai vede i nimic acum fiindc buc t reasa le-a strîns,ă ţ ă ă ă dup cum se şi cuvenea; n-a mai r mas decît sosul albă ă unde s-a v rsat. Mi-am vîrît un deget în el şi are gust deă lapte acru; dac nici asta n-o mai fi din pricina tr snetului,ă ă nu ştiu ce s zic. Domnul de aici nu se poate s nu fi auzită ă z ng nitul farfuriilor noastre, argint ria şi por elanurileă ă ă ţ toate?

Sluga lordului secretar, deşi tr it în umbra unuiă dreg tor şi deprins s nu lase nici umbra unei sim iri s iă ă ţ ă se oglindeasc pe fa , fu luat oarecum pe nepus -masă ţă ă ă şi nu r spunse la vorbele lui Caleb decît printr-oă plec ciune.ă

— Cred, domnule majordom, spuse lordul secretar care începuse s se team c dac lucrurile mergeau tot aşa,ă ă ă ă Ravenswood se va mînia în cele din urm , cred, c dacă ă ă v sf tui i cu slujitorul meu Lockhard – el e om umblat şi-iă ă ţ obişnuit cu necazuri şi întîmpl ri neaşteptate de toateă felurile – punîndu-v capetele dimpreun , a i putea s neă ă ţ ă scoate i şi din aceast încurc tur .ţ ă ă ă

— Lumin ia-voastr ştie, gr i Caleb, care deşi pierduseăţ ă ă orice n dejde s -şi mai vad visul cu ochii f cea precumă ă ă ă elefantul cel viteaz din poveste fiind gata s moar maiă ă degrab decît s strige pe cineva într-ajutor, lumin ia-ă ă ăţ

142

Mireasa din Lammermoorvoastr ştie bine c n-am lips de nici un sfetnic atunciă ă ă cînd e vorba de obrazul casei noastre.

— Te-aş nedrept i dac n-aş recunoaşte aceastaăţ ă Caleb, zise st pînul s u; dar partea ta cea mai tare eă ă tocmai meşteşugul de a g si scuze, ori pe astea nu leă putem mînca aşa dup cum nu putem s ne s tur m niciă ă ă ă cu felurile mesei noastre lovite de tr snet. Poate că ă meşteşugul domnului Lockhard e tocmai s afle vreună înlocuitor pentru ceea ce nu mai exist şi dup cît m temă ă ă nici n-a existat vreodat .ă

— Lumin ia-voastr are poft de şag , zise Caleb, darăţ ă ă ă eu n-am nici o îndoial c dac-ar fi la o adic , doar luîndă ă ă drumul pîn -n sat, şi aş putea aşterne masa pentru patruă -zeci de oameni – nu c s tenii ar merita cinstea s le viziă ă ă -t m noi c m rile. S-au l sat cam moale cu d rile lor deă ă ă ă ă ou şi unt, trebuie s v-o spun.ă ă

— Chibzui i împreun , spuse Ravenswood; duce i-v înţ ă ţ ă sat şi face i ce şti i. Nu-i putem l sa pe oaspe i s r mînţ ţ ă ţ ă ă ă fl mînzi pentru a salva cinstea unei familii ruinate. Şi uite,ă Caleb, ia punga mea; cred c ea î i va fi cel mai bună ţ sfetnic.

— Punga? Cum punga? f cu Caleb ferindu-se sup rat laă ă o parte, ce s fac cu punga dumneavoastr aici, peă ă moşie? C doar n-o s pl tim pentru ceea ce e al nostruă ă ă de cînd lumea?

Servitorii se îndep rtar ; şi nici nu se închise bine uşaă ă s lii c lordul secretar începu s -şi cear iert ciuneă ă ă ă ă pentru veselia sa cam necuviincioas ; iar Lucy n d jduiaă ă ă c nu-l jignise sau nu-l sup rase pe credinciosul şi bunulă ă b trîn.ă

— Şi Caleb şi eu trebuie s înv m, doamn , s lu mă ăţă ă ă ă uşor ori s îndur m cu supunere rîsetele care pretutindeniă ă întov r şesc s r cia.ă ă ă ă

— Sînte i prea aspru cu dumneavoastr , senior al Raţ ă -venswoodului, pe cuvîntul meu de onoare, r spunseă oaspetele s u mai vîrstnic. Cred c v cunosc mai bineă ă ă starea decît o şti i dumneavoastr înşiv şi nutrescţ ă ă

143

Walter Scott

speran a s v pot ar ta c m intereseaz sincer; şi c ...ţ ă ă ă ă ă ă ă pe scurt c viiă torul domniei-voastre e mai trandafiriu decît credea i. Pîn atunci v voi spune c dup mine nimic nuţ ă ă ă ă e mai presus decît curajul care se ridic deasupraă nenorocirii şi alege o s r cie cinstit în locul datoriilor şiă ă ă dependen ei.ţ

Poate de team s nu r neasc sim irile sau să ă ă ă ţ ă stîrneasc mîndria lui Ravenswood, lordul secretară vorbise cu f iăţ ş sfial , şov ind din cînd în cînd ca nuă ă ă cumva s fi mers prea departe, atingînd, fie şi în treac t,ă ă un punct atît de dureros, chiar dac gazda îns şiă ă deschisese vorba. Pe scurt, l s s se în eleag c e şiă ă ă ţ ă ă împins de dorin a de a se ar ta prietenos, cît şi trasţ ă înapoi de teama de a nu p rea neobr zat. Nu e de mirareă ă c Domnul Ravenswoodului, necunosc tor cum era peă ă atunci într-ale vie ii, l-a crezut pe acest iscusit curteanţ mult mai cinstit decît era el de fapt. Totuşi îi r spunse cuă oarecare fereal c e îndatorat tutuă ă ror celor ce nutresc gînduri frumoase despre el; şi cerîndu-şi iertare oaspe ilor, îi p r si ca s vad de g zduirea lor dupţ ă ă ă ă ă ă puterile castelului.

Sf tuindu-se cu b trîna Mysie, preg tirile pentru noapteă ă ă fur iute încheiate, neavînd ei multe de ales. Ravenswoodă l s camera sa pentru domnişoara Ashton şi Mysie (peă ă vremuri o slug de vaz ), care îmbr cat într-o rochieă ă ă ă neagr de satin ce fusese, pe vremuri, ă a bunicii lui Ravenswood purtat de aceasta la balurile Henrietteiă Maria, avea s -i serveasc drept camerist fetei. Apoiă ă ă întreb de Bucklaw şi aflînd c e la crîşma cu ceilal iă ă ţ vîn tori îi spuse lui Caleb s mearg şi s -i spun cumă ă ă ă ă stau lucrurile la Steiul Lupului – s -i dea de în eles c celă ţ ă mai bine ar fi s -şi g seasc un culcuş în sat întrucîtă ă ă oaspetele cel vîrstnic avea s doarm în c mara cea deă ă ă tain , singura camer de dormit care puă ă tea fi preg tită ă cum se cuvine spre a-l primi. Lordul însuşi n-avea nimic împotriv s -şi petreac noaptea lîng focul din sal ,ă ă ă ă ă

144

Mireasa din Lammermoorînf şurat în mantaua lui de campanie, şi pentru servitoriiă sco ieni din acele zile, chiar şi pentru cei mai importan i,ţ ţ ca şi pentru tinerii din familiile mai avute, la nevoie orice p tur , o mîn de paie curate sau o pal de fîn uscat erauă ă ă ă socotite un culcuş destul de bun..

Cît priveşte restul, Lockhard primi porunc de la st pîă ă -nul s u s aduc nişte vînat de la han, iar Caleb trebuiaă ă ă s se încread în puterile sale pentru a salva obrazulă ă familiei sale. Ravenswood, e adev rat, îi întinse şi a douaă oar pună ga; dar cum cel lalt servitor era de fa ,ă ţă majordomul se văzu silit s resping ceea ce degetele îlă ă mîncau s primeasc .ă ă

— Nu putea i şi dumneavoastr s mi-o fi strecuratţ ă ă binişor în mîn ? spuse Caleb – dar lumin ia-voastr n-oă ăţ ă s înve e niciodat cum s se poarte în cazuri ca acestea.ă ţ ă ă

Între timp Mysie, aşa cum era obiceiul de demult din Sco ia, îi pofti pe oaspe i s guste nişte lapte şi brînz —ţ ţ ă ă „pîn s soseasc bucatele mai alese”. Şi tot dup un altă ă ă ă obicei vechi care nu fusese de tot uitat, întrucît norii de furtun fuseser alunga i de vînt, Ravenswood îl duse peă ă ţ lordul secretar în vîrful turnului celui mai înalt ca s seă încînte de priveliştea de la picioarele lor şi „s -şi facă ă poft de mîncare pentru mas ”.ă ă

145

Walter Scott

Capitolul XII

„Cucoan , ă je vous dy souz doute, m -ănduplecDintr-un clapon s gust, ficatul doară ăIar din colacul cald – o aşchioarăŞi-un cap de porc la tav , de se poate –ăDar nu vreau s -mi jertfi i vreo vietate –ă ţDe sa mi-or ine astea prea deplin.”ţ ţ

(Chaucer, Povestea aprodului14)

Caleb pornise voiniceşte la lupt ă nu f r oarecariă ă tainice temeri. De fapt avea de f cut fa unei întreiteă ţă greut i. Nu îndr znea s -i m rturiseasc st pînului ce-iăţ ă ă ă ă ă f cuse de diă minea lui Bucklaw (cu gîndul tot la cinsteaţă familiei), nu-i venea s recunoasc precum c se pripiseă ă ă nevrînd s ia punga şi al treilea, parc -i şoptea cineva că ă ă revederea cu Hayston, acum cînd ocara era încă proasp t în capul acestuia, iar rachiul b ut între timp n-ă ă ăavea cum s -l domoă leasc , ba dimpotriv , nu putea s seă ă ă sfîrşeasc bine penă tru Caleb.

Trebuie s fim drep i cu el şi s spunem c era vitează ţ ă ă ca un leu cînd era vorba de cinstea familiei Ravenswood; dar vitejia lui era sor bun cu prevederea şi nu-şiă ă pierdea niciodat capul avîntîndu-se f r rost înă ă ă primejdie. Dar toate astea nu erau atît de importante la urma urmelor; mai întîi şi-ntîi trebuia s fac ce-o şti să ă ă ascund s r cia lucie a c m rilor castelului şi s nu seă ă ă ă ă ă fac de rîs cu l ud roă ă ă şenia lui cum c poate s seă ă descurce singur f r ajutorul lui Lockhard şi f r galbeniă ă ă ă de la st pînul s u. Treaba asta însemna pentru el la fel deă ă mult ca şi pentru generosul elefant cu care l-am comparat şi care, fiind peste m sur de înc rcat, şi-a spart capulă ă ă sfor îndu-se prea tare s -şi faţ ă c datoria numai fiindc aă ă

14 Povestiri din Canterbury, trad. de Dan Duţescu.

146

Mireasa din Lammermoorprins de veste c voiau s aduc un alt elefant s -l ajute.ă ă ă ă

Satul de care se apropiau acum îi f cuse în dar deă multe ori de-ale gurii nefericitului majordom în alte împrejur ri cînd acesta nu mai ştia pe unde s scoată ă ă c maşa; dar prieteşugul s u cu s tenii se stricase r u înă ă ă ă ultima vreme.

S tucul era mic şi înşirat de-a lungul unei v i adînci să ă ă-pate de un rîule chiar la gura lui şi era ascuns vederiiţ dinspre castelul de care inuse odinioar , de c treţ ă ă sprînceana unui deal ce ieşea mai înafar ; i se spuneaă Limanul Lupului (adic N dejdea Lupului) şi pu inii s iă ă ţ ă locuitori îşi cîştigau pîinea ieşind cu dou sau trei b rcu eă ă ţ la pescuit cînd era vremea scrumbiilor şi vînzînd pe sub mîn gin şi rachiu în lunile de iarn . Moşteniser din tat -ă ă ă ăn fiu cinstirea pentru lorzii Ravenswoodului; dar în vremurile tulburi din urm , cei mai mul i dintre locuitoriiă ţ de la Limanul Lupului izbutiser s se r z şeasc pl tindă ă ă ă ă ă doar o dare de nimica pe fiece an, pentru ei şi micile lor avu ii, colibele, gr dina de zarzavat, slobozeniile deţ ă pescuit, aşa c scuturaser lan uă ă ţ rile care-i ineau subţ c lcîiul lordului şi nu mai erau împiă la i de feluritele biruriţ cu care, din pricini de batjocur , iar uneori f r nici oă ă ă pricin , lorzii sco ieni ai acelor timpuri, ei înşişi cu vîntă ţ prin buzunare, îi silniceau pe ranii lor dijţă maşi înc şi maiă pr p di i, dup cum pofteau. Într-un cuă ă ţ ă vînt, s tenii noştriă erau liberi şi st pîni pe avutul lor, treaă b care îl f cea peă ă Caleb s crape de ciud fiindc el era odinioar d bilarulă ă ă ă ă care aduna toate birurile ca şi în Anglia de altfel, unde ,,perceptorii, dînd buzna pe sub gangurile gotice ale por ilor ca s fac rost de provizii cu sila, în loc de bani,ţ ă ă aduceau acas prada dintr-o sut de pie e precum şi totă ă ţ ce putea fi luat cu japca dintr-o ar mereu în apţ ă ărare şi mereu pe picior de fug , ascunzîndu-şi bunurile în o sută ă de peşteri”.

Drag îi era inimii lui Caleb s -şi aminteasc de toateă ă acele vremi de lapte şi miere şi jale-i era c i se suflaseră ă de sub nas pîinea şi cu itul, nemaiputînd el sţ ă

147

Walter Scott

maimu reasţă c , dup puterile lui, pe marii lorzi aiă ă vremurilor de demult şi d rile pe care le cereau ei. Şi cumă îi pl cea tot lui s se am geasc , legea dreapt careă ă ă ă ă d dea baronilor de Ravensă wood partea leului din toată agonisita p mîntului cinci mile de jur împrejurul casteluluiă lor, era numai culcat la pă ămînt şi nu zmuls din r d cini,ă ă ă iar pl cerea lui era s le aminteasc s tenilor de toateă ă ă ă vechile lor îndatoriri prin cîte un plocon smuls cu sila. La început oamenii nu se împotriviser fiindc dintotdeaunaă ă fuseser deprinşi s cread c pofta baronului şi a familieiă ă ă ă sale cat s treac înaintea treă ă ă buin elor lor şi c dac sîntţ ă ă r zeşi nu înseamn c sînt aşa, de capul lor. Bie ii de eiă ă ă ţ sem nau cu un om care a stat mult vreme în fiare şiă ă care, chiar liber, simte sau i se pare c simte, strînsoareaă c tuşelor în jurul încheieturilor. Dar curînd dup ce devineă ă slobod omul începe s priceap cu adev rat ce va s zică ă ă ă ă aceasta, aşa cum şi puşc riaşul eliberat, tot mişcîndu-şiă nestînjenit m dularele, scutur amor eala care puseseă ă ţ st pînire pe ele în robie. Locuitorii de la Limanul Lupuluiă începur s cîrteasc , s se împotriă ă ă ă veasc şi în cele dină urm s nu mai vrea de-a dreptul s îi dea lui Caleb celeă ă ă cerute de acesta. În zadar le reamintea el c atunci cîndă al unsprezecelea lord Ravenswood, poreclit C pitanul,ă datorit pl cerii lui ce avea s cutreiere m rile, încurajaseă ă ă ă meşteşugul lor ridicînd digul (o îngr m ditur de bolovaniă ă ă aşeza i unii peste al ii) care le ad postea b rcile deţ ţ ă ă pescuit pe vreme rea, r m sese ca ei s -i dea primul caă ă ă -lup de unt dup f tatul fiec rei vaci de pe moşie şi primulă ă ă ou, de atunci numit oul de luni, f cut de fiecare g in înă ă ă fiece luni a anului.

Supuşii ascultau şi se sc rpinau în cap, tuşeau, str nuă ă -tau şi cînd erau strînşi cu uşa s r spund morm iau înă ă ă ă -tr-un glas „Ap i de... ştiu eu...”; refugiul veşnic ală

ranului sco ian atunci cînd e silit s recunoascţă ţ ă ă dreptatea unei cereri pe care în sinea lui şi ascultînd de propriile lui simţăminte ar recunoaşte-o bucuros, dar pe

148

Mireasa din Lammermoorcare interesul îi cere s-o resping .ă

Cu toate acestea, Caleb le trimisese s tenilor fruntaşiă de la Limanul Lupului un bile el în care trecuse ploconulţ de unt şi ou , pe care, zicea el, c se cade s -l aducă ă ă ă drept r m şi ale fostelor d ri sub chipul unui ajutor deă ă ţă ă omenie, pl tibil dup cum se vede mai sus; şi dup ce îiă ă ă l sase s în eleag c nu s-ar da înapoi s primeasc înă ă ţ ă ă ă ă schimb bani ori alte m rfuri, dac ranilor nu le d deaă ă ţă ă mîna s plă ăteasc în natur , îi l s , credea el, s seă ă ă ă ă sf tuiasc cum s fac mai bine s se supun acesteiă ă ă ă ă ă porunci. ranii îns se adunar hot rî i a se împotriviŢă ă ă ă ţ acestei lu ri cu anasîna, dar nu se în eleseser înc pe ceă ţ ă ă temeiuri s-o fac . Atunci doă garul, om cu vaz într-un sată de pescari şi unul din fruntaşii s i, se ridic spunînd „că ă ă prea de mult vreme cotcodă ăciser g inile lor pentruă ă lorzii Ravenswoodului şi c era vreă mea s maiă cotcod ceasc şi pentru cei care le f ceau coteă ă ă e şi leţ d deau ă boabe”. Toat adunarea încuviin aceste vorbeă ţă cu zîmbete pîn la urechi. „Şi, continu oratorul, dacă ă ă aceasta v e voia, nu m dau înapoi s merg pîn laă ă ă ă Dunse dup Davie Dingwall gr m ticul care a venit de laă ă ă miaz noapte ă şi s-a aşezat printre noi, şi el o s rînduiască ă lucrurile cum se cuvine, de asta îmi pun capul.”

Din aceast pricin s-a ales o zi anume ca s se in oă ă ă ţ ă mare adunare privitoare la cererea lui Caleb şi el fu chemat în c tun în acest scop.ă

B trînul se înfiin cu mîna goal şi stomacul aşijderi,ă ţă ă n d jduind s şiă ă ă -o umple, pe prima, pe socoteala st pînuă -lui s u şi pe cel de-al doilea dup pofta inimii şi pe pungaă ă s tenilor de la Limanul Lupului. Dar vai, speran ele îi fură ţ ă spulberate! Cum intra pe la cap tul de r s rit al s tuculuiă ă ă ă prelins de-a lungul rîului, cumplita ar tare a lui Davieă Dingwall, un notar şiret, uscat, scîr an şi neîntrecut înţ vicleşuguri, care întotdeauna se pusese în contra neamului Ravenswood şi era sluga preaplecat a lui siră William Ashton, se ivi în capul de apus al uli ei c rînd ditaiţ ă sipetul de piele burduşit cu hrisoavele satului, şi zise

149

Walter Scott

mieros c nă ăd jduieşte c nu l-a l sat pe domnulă ă ă Balderstone s aştepă te prea mult „întrucît era instruit şi pe deplin împuternicit s pl teasc ori s primeasc , să ă ă ă ă ă împace ori s dea despă ăgubiri, în fine s lucreze după ă cum scrie la lege, anume la toate învoielile r maseă neîncheiate ori neascultate, in toaţ ă re în leg tur cuă ă cinstitul Edgar Ravenswood, de-i mai zice şi Domnul Ravenswoodului...”

— Adev ratul ă Domn Edgar, lord Ravenswood, zise Caleb ap sat; c ci, v zînd c e slab n dejdea s iasă ă ă ă ă ă ă ă cîştig tor din pricina ce avea s se judece era hot rîtă ă ă m car s nu lase s treac de la el nici atîtica cînd eraă ă ă ă vorba de cinstea familiei,

— Lord Ravenswood atunci, zise omul legii; n-o s neă cert m acum pentru nişte nume – îndeobşte cunoscut subă numele de lord Ravenswood ori Domn al Ravenswoodului, proprietar moştenitor al inuturilor ţ şi moşiei de la Steiul Lupului pe de o parte, şi John Whitefish şi al ii, cet eniţ ăţ din satul Limanul Lupului de pe suszisa moşie, pe de altă parte.

Caleb ştia prea bine, dintr-o trist experien , ca altfelă ţă va trebui s se lupte cu acest ap r tor lefegiu decît cuă ă ă s tenii înşişi, pe care ar ă fi putut să-i înduplece cu amintiri, datorii şi obiceiuri precum şi cu o mie şi una de ocolişuri, la care reprezentantul lor r mînea cu totul de piatr .ă ă Sfîrşitul pricinei dovedi cît dreptate avusese ă în temerile sale. Degeaba se str dui el s scoat ă ă ă noi dovezi, să scotoceasc printre obiceiurile str vechi şi s învieă ă ă cinstirea din moşi-str moşi, s dezgroape faptele buneă ă f cute de lordul Ravenswoodului c tre s tenii de laă ă ă Limanul Lupului şi s le aminteasc ceea ce se cuveneaă ă s fac ei pe viitor. Notarul o inea mor iş cu zapisele luiă ă ţ ţ de r zeşie – el n-avea ce face – dac nu scria la terfelog.ă ă Şi cînd Caleb d du pe fa ultima carte, zicînd c va fi vaiă ţă ă şi amar de s teni dac lordul Ravenswood nu va maiă ă ocroti aşezarea, ba chiar l s s se în eleag c lordul s-ă ă ă ţ ă ă

150

Mireasa din Lammermoorar putea s se r zbune, omul legii îi rîse în nas.ă ă

Clien ii s i, r spunse el, sînt hot rî i s fac tot ce le stţ ă ă ă ţ ă ă ă în putin pentru binele satului lor şi dup capul lui credeţă ă c lord Ravenswood, întrucît e lord, ar face mai bine să ă vad de castelul s u. Cît priveşte amenin rile de a-iă ă ţă c lca şi de a-i asupri cu jaf ă via facti, cum scrie la lege, mai bine şi-ar aminti domnul Balderstone c în ziua de aziă treburile nu mai merg ca odinioar – c ei locuiesc laă ă miaz -zi de rîul Forth şi departe de inuturile muntoase –ă ţ şi mai ales clien ii s i socotesc a nu fi vrednici şi în stareţ ă s se apere; iar dac s-ar dovedi c n-au avut dreptate, ară ă ă face jalb la st pînire s -i apere un caporal şi patruă ă ă solda i englezi care, ad ug domnul Dingwall rînjind, ar fiţ ă ă prea de ajuns s -i pun la ad post împotriva a tot ceea ceă ă ă lordul Ravenswood şi oamenii s i ar putea face cu sila.ă

Dac lui Caleb i-ar fi stat în putin s adune toateă ţă ă fulgerele împ r teşti în privire şi s -l tr sneasc pe acestă ă ă ă ă vr jmaş al drepturilor şi cinstirii celor de. neam, le-ar fiă aruncat f r îndoial în capul duşmanului s u f r s maiă ă ă ă ă ă ă stea pe gînduri. Aşa îns nu-i r mase decît s ia calea-ă ă ăntoars la castel; şi acolo r mase o jum tate de ziă ă ă nev zut şi departe de ochii lumii chiar şi de ai lui Mysie,ă închis în od i a lui, unde îşi petrecu vremea lustruind oă ţ tipsie de tinichea şi şuierînd printre din i ţ Maggie Lauder şase ceasuri încheiate.

Sfîrşitul acestei nefericite poveşti îi închisese lui Caleb calea c tre toate plocoanele pe care le putuse pîn atunciă ă smulge de la Limanul Lupului şi din împrejurimi, El Dorado sau Peru-ul din care pîn atunci supsese şi el cît putuse înă caz de nevoie. Ce e drept, îşi jurase, dup cum îi st tea înă ă obicei, s -l ia dracu dac-o mai pune vreodat piciorul peă ă uli a satului. Pîn acum se inuse tare, într-adev r; şiţ ă ţ ă oricît de ciudat ar p rea, nedînd prin sat oamenii seă sim ir , dup cum dorise şi el, pedepsi i parc pentruţ ă ă ţ ă nesupunerea lor. În ochii lor domnul Balderstone era cineva tr itor prină tre cei de neam mare, de aceea era s rb toare cînd cataă ă dicsea s vin pe la micile loră ă

151

Walter Scott

petreceri, ale c rui sfaturi le prinseser bine de multe oriă ă şi ale c rui dovezi de încredere sporeau fala satului. To iă ţ ziceau c via a „nu mai e ca pe vremuri, de cînd domnuă ţ Caleb nu mai vine pe aicea – f r îndoial de la treaba cuă ă ă untul şi ou le care oricum era prea de tot, dup cum bineă ă a ar tat domnu Dingwall”.ă

Cam aşa st teau lucrurile între cele dou tabere, cîndă ă b trînul majordom, vesel de parc i-ar fi dat cineva să ă ă bea o et şi fiere, se v zu strîns cu uşa ori sţ ă ă m rturiseasc în fa a unui str in de neam şi, ceea ce eraă ă ţ ă mult mai r u, în fa a slugii sale, c lordul n-are ce s leă ţ ă ă dea s m nînce, ori s se lase la mila s tenilor de laă ă ă ă Limanul Lupului. Jalnic umilin , dar şi nevoia era mare şiă ţă nu cunoştea nici lege, nici sim ire. Cu aceste gînduri p şiţ ă Caleb pe uli ele satului.ţ

Dorind s scape de tovar şul lui cît mai degrab cu puă ă ă -tin , îl îndrept pe domnul Lockhard c tre crîşma lui Luţă ă ă -ckie Sma'trash de unde se auzea, de la chefuiala lui Buck-law, Craigengelt şi a celor dc o seam cu ei, g l gie mareă ă ă înc din cel lalt cap t al uli ei, iar lumina roşie din fer să ă ă ţ ă -truic lic rea în umbrele amurgului şi f cea s sclipească ă ă ă ă o gr mad de butii, butoiaşe şi balerci vechi din curteaă ă dogarului de peste drum.

— Dac jupîn Lockhard, îi spuse majordomul tovar şuă ă -lui s u, ar merge acuş pîn la cîrciuma de unde se vedeă ă lumina unde, dac nu m -nşeal auzul se cînt acumă ă ă ă Ciorba rece-n Aberdeen, ar putea împlini porunca st pînului s fac rost de vînatul acela, iar eu am s v dă ă ă ă ă de Bucklaw şi de culcuşul lui la noapte, cînd m-oi întoarce de la adunatul merindelor. Nu c ar fi nevoie şi de vînat –ă se gr bi el s adauge inîndu-l pe cel lalt de nasture – caă ă ţ ă s alc tuim o mas ; doar aşa, s nu se supere vînatoriiă ă ă ă şi... ştii, meştere Lockhard... dac te-ndeamnâ cu nişteă bere, ori o cup de vin, ori un p h ru de rachiu, n-ar fiă ă ă ţ r u s-o primeşti, nu cumva s fi acrit tunetul şi b utura deă ă ă la castel... nu ştii niciodat ce poate aduce nenorocul.ă

152

Mireasa din LammermoorApoi îl l s pe Lockhard s plece; şi cu picioarele greleă ă ă

ca plumbul, dar de o sut de ori mai uşoare decît inima-i,ă se tîrî mai departe pe uli a prost pietruit a s tucului îmţ ă ă -pr ştiat, cugetînd asupra cui s tabere mai întîi. Eraă ă musai s g seasc pe cineva pentru care m re ia de multă ă ă ă ţ apus s trag mai greu în cîntar decît neatîrnarea deă ă ă curînd cîştigat şi care s socoteasc cererea lui ca oă ă ă dovad de mare pre uire, scump dar de valoare.ă ţ ă

Nenorocirea era c nu-i venea în minte nici un s teană ă care s cugete astfel.ă

— Rece o s mînc m şi noi ciorba, se gîndea el, cîndă ă refrenul de la Ciorb rece-n Aberdeen ă îi ajunse din nou la ureche.

Preotul?... R posatul lord îl popise, dar se certaser deă ă la zeciuiala bisericii; nevasta berarului?... demult îi d deaă pe datorie şi r bojul se f cuse cam lung şi oricum dacă ă ă obrazul familiei nu o cerea neap rat, era mai mareă p catul s asupreşti o v duv s rman . Nimeni nu eraă ă ă ă ă ă mai potrivit – dar pe de alt parte şi mai pu in dornic s -iă ţ ă vin în ajutor prietenului nostru – decît Gibbie Girder, celă cu butiile şi butoaiele pe care le-am pomenit şi care se pusese în fruntea r zmeri ei cînd cu ploconul de ou şiă ţ ă unt.

„Aşa p eşti dac -i iei pe oameni cu binişorul, morm iaăţ ă ă Caleb în barb ; şi m-a mai pus naiba s -i spun într-o zi c -ă ă ăi un fel de Johnnie Nou-venitul la noi în sat şi de-atunci mocofanul ne are dragi ca sarea-n ochi. Din cîte ştiu îns ,ă s-a însurat cu o muiere tîn r , Jean Lightbody, ă ă fiica b trîă -nului Lightbody, cel ce muncea la ferm la Loup-the-ăDyke, iar b trînul Lightbody o inea pe Marion, care era înă ţ slujba cucoanei acum vreo patruzeci de ani – pe vremuri m-am cam zbenguit cu mama lui Jean şi se zice c peă mul i i-a cam învîrtit ea dup deget – mocofanul areţ ă galbeni şi sunători s dea şi la al ii aşa c , cu una-cuă ţ ă dou , e o mare cinste pentru el, pe care nesp latul n-aă ă meritat-o niciodat ; ă şi chiar dac o s -i facem pagub ,ă ă ă are de unde, c n-a r mas în sap de lemn.”ă ă ă

153

Walter Scott

L sînd sfiala la o parte şi întorcîndu-se pe c lcîie, Calebă ă se gr bi deci s se întoarc la casa dogarului, trase iv rulă ă ă ă la o parte f r multe farfastîcuri şi într-o clipit se trezi înă ă ă spatele unei desp r ituri, de unde putea vedea f r s fieă ţ ă ă ă v zut, în cuhnia casei.ă

Spre deosebire de trista gospod rie de la Steiulă Lupului, un foc straşnic duduia în sob . Femeia dogarului,ă cu rochia cu dantele şi mînecile umflate, ispr vea s seă ă g teasc de s rb toare admirîndu-şi fa a frumuşic şiă ă ă ă ţ ă vesel într-un ciob de oglind aşezat pe col ul blidarului,ă ă ţ ca s -i fie la înă demîn . Maic -sa, b trîna Luckie Loup-the-ă ă ăDyke, „cum tr zglobie”, cum alta nu mai g seşti de-aiă ă ă da roat dou zeci de mile, dup cum cleveteauă ă ă bîrfitoarele satului, şedea lîng foc, mîndr nevoie mareă ă într-un veşmînt de stof groas , cu colan de chihlimbar laă ă gît şi tulpan curat, supraveghind treburile cuhniei şi tr gînd o pip de tutun. C ci – o, priveă ă ă lişte mai pl cută ă inimii neliniştite şi m runtaielor chior iă ă toare ale melancolicului majordom, chiar decît nevasta tîn r oriă ă muierea dracului! – pe focul straşnic de care am vorbit înainte bolborosea o oal cît toate zilele, un ceaun maiă degrab , cu zeam de carne; iar în fa a lui se învîrteauă ă ţ dou frig ri, r sucite fiecare de cîte unul din ucenicii aşeă ă ă -za i în cîte un col al vetrei; una înc rcat cu un sfert deţ ţ ă ă oaie, iar alta împodobit cu o gîsc gras şi dou r uşteă ă ă ă ăţ s lbatice. Vederea şi mirosul unei asemenea ri a lui Creă ţă -mene aproape c -i luar min ile s rmanului Caleb. El maiă ă ţ ă z bovi doar cît s dea o rait prin c soaie şi acolo ce să ă ă ă ă vezi, minun ie: o mas mare şi rotund , cu tacîmuri penăţ ă ă -tru zece ori dou sprezece persoane, „decorat ” (cum îiă ă plăcea lui s spun ) cu „şervet rie” alb ca z pada;ă ă ă ă ă ulcioare mari de bere din cositor printre care erau aşezate vreo dou -trei cupe de argint p rînd a fi umpluteă ă cu un lichid pe meritul înf iş rii lor sclipitoare; tipsiiăţ ă curate, linguri mîndre, furculi e, cu ite ascu ite, lustruiteţ ţ ţ şi gata s treac la treab , toate aşezate frumos caă ă ă

154

Mireasa din Lammermoorpentru o ocazie anume.

— Diavolul pesemne c -l ajut pe f c torul sta deă ă ă ă ă butii! morm i Caleb plin de uimire şi invidie; mai mareă p catul s -i vezi pe ştia înfruptîndu-se din aşaă ă ă bun t uri. Dar dac parte din merindele astea m car nuă ăţ ă ă şi-or afla calea spre Steiul Lupului în ast -sear , s nu-miă ă ă zici mie Caleb Balderstone!

Şi luînd aceast hot rîre, intr în cas şi salut cu toată ă ă ă ă ă ceremonia atît pe mam cît şi pe fiic . Steiul Lupului eraă ă curtea acelei moşii, Caleb era prim-ministru la Steiul Lupului; şi dup cum unii au b gat poate de seam , deşiă ă ă supuşii de parte b rb teasc ce trebuie s pl tească ă ă ă ă ă d rile, cîteodat bomb ne împotriva celor care vin s leă ă ă ă adune, partea muiereasc îi întîmpin pe aceiaşi cu mareă ă bucurie, ascultînd de la ei ultimile vorbe de clac şi ştiriă despre dichisurile femeieşti care se poart . Amîndouă ă femeile s rir deci de gîtul b trînului Caleb, întîmpinîndu-lă ă ă cu mare bucurie.

— Doamne sfinte, domnule Balderstone, matale s fiiă oare? Dar scump mai eşti la vedere... Stai jos... Stai jos... Omul nostru o s se bucure cînd te-o vedea... Nicicînd nuă l-ai putut vedea mai vesel; ast -sear ne botez mă ă ă pruncul, dup cum bine ai auzit, şi f r îndoial o s neă ă ă ă ă cinsteşti mica noastr petrecere. Tocmai am t iat ună ă berbecu şi unul din fl c i ţ ă ă a ieşit cu puşca pe b r ganulă ă ml ştinos... pe vremuri î i pl ceau ra ele s lbatice.ă ţ ă ţ ă

— Las , las , cum tr , zise Caleb, am trecut numai să ă ă ă ă v urez cele bune şi r u îmi pare s n-am apucat s -l v dă ă ă ă ă şi pe omul t u dar... şi zicînd aşa se f cu c vrea s plece.ă ă ă ă

— C doar n-o s pleci aşa, rosti cea mai b trîna,ă ă ă ă rîzînd şi inîndu-l strîns, f r multe sclifoseli c doar seţ ă ă ă cunoşteau de atîta vreme; cine ştie dac nu i-o aduceă nenoroc f tului dac nu-l binecuvîntezi şi pe el.ă ă

— Dar s ştii c m gr besc cum tr , se feri majordoă ă ă ă ă ă ă -mul, l sîndu-se totuşi tras spre un scaun pe care se şiă aşez ; cît despre mîncare – c ci b gase de seam că ă ă ă ă st pîna casei se foia încoace şi încolo punîndu-i în fa de-ă ţă

155

Walter Scott

ale gurii – cît despre mîncare, slav Domnului c nu maiă ă prididim osp tîndu-ne de diminea pîn seara – maiă ţă ă mare ruşinea de atîta risip ; dar aşa e dac ne-am înv ată ă ăţ cu pl cintele englezeşti.ă

— Mai taci din gur , şi las în pace pl cinteleă ă ă englezeşti, îi retez vorba Lucide Lightbody; încearc -leă ă pe ale noastre, domnule Balderstone – avem şi caltaboş şi chişc – vezi de care- i place mai bine...ă ţ

— Amîndou sînt bune, - amîndou î i las gura ap –ă ă ţ ă ă mai bune nici c se poate; doar mirosul mi-e de ajunsă fiindc tocmai m-am ridicat de la mas . (Credinciosulă ă servitor postise înc din zorii zilei.) Dar nu vreau s - i facă ă ţ necaz, cum tr ; şi cu voia dumitale o s le pun colea, înă ă ă basma, şi o s le m nînc mai pe sear c m-am s turată ă ă ă ă de fleacurile şi aluaturile frînceşti ale lui Mysie – ştii că dintotdeauna mi-au pl cut bun t urile de la ar , Marionă ă ăţ ţ ă – şi puicu ele de la ar (privind la nevasta dogarului) – nuţ ţ ă încape îndoial c arat mîndr de tot, mai mîndr decîtă ă ă ă ă atunci cînd l-a luat pe Gilbert şi chiar pe vremea aceea era cea mai frumoas fetişcan din parohia noastr şiă ă ă dimprejur – dar, dac vaca-i bun , şi pr sila-i bun .ă ă ă ă

Femeile se hlizir bucuroase de compliment şi-i zîmbiră ă din nou atunci cînd Caleb înf şur bucatele într-un prosopă ă pe care-l adusese cu el aşa cum un dragon are întotdeauna la el o traist ca s aib în ce-şi b ga prada.ă ă ă ă

— Şi ce mai e nou pe la castel? vru s ştie cum tr .ă ă ă— Ce mai e nou? Cele mai de soi veşti de pe lumea

asta – lordul secretar în persoan cu frumoasa-i fiica gataă s i-o arunce de gîtul st pînului dac el nu s-o îndura s-oă ă ă cuprind cu bra ele; crede i-m pe mine, de abia aşteaptă ţ ţ ă ă s -şi coas b trînele noastre moşii de la Ravenswood deă ă ă fusta ei.

— Ia te uit ! Ce mai vorb ! Chiar aşa? Şi cum arat ? Ceă ă ă culoare are p rul? E în costum de vîn toare sau în rochie?ă ă se n pustir muierile cu gura pe b trîn.ă ă ă

— Mai t ce i, c i-ar trebui unui om o zi întreag s vă ţ ă ă ă ă

156

Mireasa din Lammermoorr spund la întreb ri şi eu n-am decît un minut. Unde-iă ă ă omul vostru?

— A plecat dup preot, zise cum tra Girder, p rinteleă ă ă Peter Bide-the-Bent, de la Mosshead – preacinstitul om a c p tat reumatism de cînd a fost silit s se ascund înă ă ă ă mun i de prigonitori.ţ

— Va s zic aşa! Whig şi muntean, nici mai mult, niciă ă mai pu in? f cu Caleb cu o ciud pe care nu putea s şi-oţ ă ă ă st pîneasc ; pe vremuri, Luckie, şi vrednicul domnă ă Cuffcushion şi c rticica lui de rug ciuni v-ar fi fost preaă ă de-ajuns dumitale ori oric rei femei cinstite în atariă împrejur ri.ă

— Şi asta-i adev rat, gr i cum tra Lightbody, dar ce să ă ă ă facem? Jean trebuie s cînte psalmii şi s -şi potrivească ă ă boneta dup cum îi place b rbatului ei, c ci el e domn şiă ă ă st pîn acas , asta pot s - i spun, domnule Balderstone.ă ă ă ţ

— Va s zic şi b ierile pungii tot el le ine? întrebă ă ă ţ ă Caleb pentru ale c rui planuri domnia b rbatului nu era aă ă bine.

— Pîn la ultimul penny – dar o îmbrac ca pe o prin eă ă ţ -s , ca ea nu mai e în tot satul.ă

— Bine, cum tr , zise Caleb cam ab tut, dar f r să ă ă ă ă ă piard n dejdea, parc nu aşa î i ineai matale b rbatul;ă ă ă ţ ţ ă dar fiecare sac îşi g seşte peticul. Iaca, acum trebuie să ă plec. Nu voiam decît s -i zic bun seara omului vostru şiă ă s -i şoptesc la ureche c am auzit c Peter Pungheon, doă ă ă -garul magaziilor reginei din Leinth, a murit – zi-i c oă vorb bun pus de st pînul meu la lordul secretar i-ar fiă ă ă ă de folos lui Gilbert; dar dac nu-i acas ...ă ă

— Trebuie s r mîi pîn se întoarce, zise femeia, i-amă ă ă spus eu lui Gilbert c ne vrei binele; dar aşa e el, se iaă întotdeauna dup toate vorbele de clac .ă ă

— Fie, am s mai stau cît mai pot.ă— Şi va s zic , îl cercet frumoasa nevast aă ă ă ă

dogarului, zicea i c domnişoara Ashton e frumoas , nu?ţ ă ă Z u c treă ă buie s fie frumoas dac a ridicat ochii laă ă ă st pînul nostru, c aşa fa şi aşa mîn şi aşa port mîndruă ă ţă ă

157

Walter Scott

pe cal i-ar şedea bine şi unui fiu de rege – ştii c i s-aă întîmplat s cate spre fereastra mea, domnuleă Balderstone, cînd trece uneori călare prin sat, aşa c ştiuă prea bine cum arat , la fel de bine ca şi al ii.ă ţ

— Te cred şi eu, zise Caleb, c ci l-am auzit pe st pînă ă zicînd c nevasta dogarului are ochii cei mai negri dină toat parohia; Şi eu i-am zis, nu m îndoiesc c aşa o fi,ă ă ă st pîne, fiindc aşa au fost şi ai maic -si şi asta am sim it-ă ă ă ţo eu pe pielea mea – ei, Marion? Ha, ha, ha! – Ehei! Vesele zile au mai fost acelea.

— ine- i gura, clevetitor b trîn, îl mustr muierea, cumŢ ţ ă ă vorbeşti aşa în fa a tinerilor? Şi tu, Jean, n-auzi c plîngeţ ă pruncul? Vezi s nu-l fi apucat din nou frigurile.ă

Atît mama cît şi bunica zicînd aşa se ridicar şi se repeă -zir afar din camer , îmbrîncindu-se una pe alta în grabaă ă ă mare, spre cotlonul unde era culcat tîn rul printişor al seă -rii. Cînd Caleb v zu c nu-l pîndeşte nici o primejdie, maiă ă trase un deget de tabac ca s -şi ascut şi s -şi înt rească ă ă ă ă hot rîrea.ă

„Blestemat s fiu, se gîndea el, dac Bide-the-Bent oriă ă Gilbert gust din frigarea cu p s ri în seara asta!ă ă ă

Şi întorcîndu-se c tre cel mai vîrstnic din fl c uaşii careă ă ă o învîrtea, şi care s tot fi avut vreo unsprezece ani, îi vîrîă în mîn un penny şi-i spuse:ă

— Uite dou parale, fiule; d o fug pîn la cum tră ă ă ă ă ă Sma'trash şi roag-o s -mi umple punga cu f in c învîrtă ă ă ă eu frigarea în locul t u — iar pentru osteneal sa- i dea oă ă ţ turt dulce.ă

V zîndu-l pe b ietan dus, Caleb îl intui lung cu privireaă ă ţ pe cel lalt, lu frumuşel de pe foc frigarea cu p s rile, îşiă ă ă ă aşez p l ria pe cap şi f r mult vorb plec cu ea. Nuă ă ă ă ă ă ă ă se opri în pragul cîrciumîî decît ca s spun pe scurt că ă ă domnul Hayston din Bucklaw s -şi cate culcuş unde-o şti,ă c ci pat în noaptea aceea la castel nu va afla.ă

Dac ştirea era şi aşa cam în epat în gura lui Caleb,ă ţ ă deveni ocar de-a binelea, trecut prin gura unei a e; iară ă ţ ţ

158

Mireasa din LammermoorBucklaw îşi ieşi din fire, cum i s-ar fi putut întîmpla şi unui om mai molcom decît el. C pitanul Craigengelt le strig ,ă ă în aplauzele adun rii, s fug reasc vulpea b trîna (adică ă ă ă ă ă pe Caleb) înainte s intre în vizuin şi s-o joace pe oă ă p tur . Dar Lockhard le d du s în eleag slugiloră ă ă ă ţ ă st pînului s u şi ale lordului Bittlebrains pe un ton care nuă ă suferea înfruntare, c cea mai mic ocar adusă ă ă ă servitorului Domnului Ravenswoodului avea s fie oă jignire mare pentru sir William Ashton. Şi zicînd acestea, destul de ap sat ca s le taie orice poft de şag , ieşi dină ă ă ă circium luînd cu el al i doi servitori înc rca i cu proviziileă ţ ă ţ de care putuse face rost şi-l ajunse din urm pe Calebă tocmai cînd acesta ieşea din sat.

159

Walter Scott

Capitolul XIII

„S - i iau ceva? E drept c am cerşit;ă ţ ăŞi ce-i mai r u, furat-am ce mi-ai d ruit;ă ăŞi – ce e şi mai r u – în bun tatea ta m-amă ă r t cit”ă ă

(Iste imea calicului).ţ

Fa a copilaşului, singurul care-l ţ v zuse cu ochii lui peă Caleb înc lcînd legile ospe iei şi avutului altuia, merita să ţ ă fie zugr vit . încul r m sese stan de piatr , ca şi cum i-ă ă Ţ ă ă ă ăar fi r s rit în fa unul din strigoii de care auzise prin poă ă ţă -veşti, iarna la gura sobei; şi uitînd de treaba ce avea, adic s -nvîrt frigarea, spori şi el necazurile acelei seri,ă ă ă l sînd carnea de oaie s se fac t ciune. Scurt -i fu însă ă ă ă ă ă uitarea de sine c ci un ghiont straşnic cu care-l miluiă coana Lightbody îl trezi curînd, avînd domnia-sa (în ciuda numelui pe care pesemne îl c p tase din alte pricini) ună ă trup cît un j ndar şi nefiind dintre cele cu mîinile legate,ă dup cum ziă ceau gurile rele c şi r posatul cunoscuseă ă asta pe pielea lui.

— De ce-ai l sat carnea s se arz , z b uc şi pierde-ă ă ă ă ăvar ce eşti?ă

— De... ştiu eu, zise b iatul.ă— Da' nepricopsitu la de Giles unde-a plecat?ă— De... ştiu eu, bolborosi cel întrebat, înc uluit.ă— Şi domnu Balderstone ce s-a f cut? Dar mai alesă

cat s -mi r spunzi pe to i sfin ii p rin i şi demnitari aiă ă ă ţ ţ ă ţ bisericii, ce s-a f cut cu frigarea cu ra ele şi gîştele fripte?ă ţ

Taman atunci intr şi coana Girder şi se puse s seă ă v ic reasc mai abitir ca m -sa; ipînd ele una în urecheaă ă ă ă ţ celeilalte şi asurzindu-se una pe alta, f cur atîta zarv că ă ă ă nenorocitul fecioraş nu putea nicicum c caşte gura ca să ă le l mureasc şi de abia cînd cel lalt b iat se întoarse, înă ă ă ă

160

Mireasa din Lammermoorcapetele lor începu s se fac lumin .ă ă ă

— Iaca tr ii s-o v z şi p-asta! exclam coana Lightbody,ă ă ă cine-ar fi zis c Balderstone o s -mi fac mie o pozn caă ă ă ă aceasta, cînd ne cunoaştem de cînd lumea!

— Las -l în plata Domnului! gr i soa a domnului Girder;ă ă ţ ce am s -i spun eu b rbatului! O s m dea cu capul deă ă ă ă to i pere ii, cum m vezi şi cum te v d chiar de-aş fiţ ţ ă ă ultima muiere r mas la Limanul Lupului.ă ă

— Da mai ine- i firea, femeie proast , o îmb rb t m -ţ ţ ă ă ă ă ăsa; am dat noi de bucluc, da' n-o s ni se trag moarteaă ă dintr-atîta; c înainte s te cotonogeasc pe tine va să ă ă ă aib de-a face cu mine şi las' c i-am f cut eu şi pe al iiă ă ă ţ mai voinicoşi s dea bir cu fugi ii – cel mai bine e s -şiă ţ ă in labele pe-acas – c noi nu ne temem de o leac deţ ă ă ă ă

p ruial .ă ăTropotul cailor vesti apropierea dogarului şi a preotului.

S rind din şa, aceştia se gr bir s se apropie de foc,ă ă ă ă seara fiind r coroas , dup furtun , iar p durile jilave şiă ă ă ă ă pline de noroi. Tîn ra gospodin , sigur de nurii eiă ă ă înveşmînta i în straie de duminic şi bone ic le s ri înţ ă ţ ă ă cale, gata s înă frunte primul atac, iar maic -sa, asemeniă diviziei de veterani din oastea roman , r mase în linia aă ă doua, gata s -i vin într-ajutor la nevoie. Amîndouă ă ă tr geau n dejdea s amîne descoperirea celor întîmplateă ă ă – mama proptindu-şi dolofana-i persoan între Girder şiă foc, iar fiica, prin temenele f cute preotului şi so ului şi oă ţ mare îngrijorare nu care cumva „s -i fi luat frigul”.ă

— Frigul? morm i b rbat-s u moroc nos, c ci pas miteă ă ă ă ă ă nu era dintre acei domni şi st pîni peste care domneşteă nevasta, sigur c-o s ne prind frigu dac nu ne laşi s neă ă ă ă apropiem de foc.

Şi zicînd aşa, îşi croi drum printre liniile ap r rii; avîndă ă el şi un ochi grijuliu pentru avutul s u de toate felurile,ă b g de seam numaidecît lipsa frig rii cu gustoasa-iă ă ă ă povar cu tot.ă

— Ce dracu, muiere... f cu el.ă— S - i fie ruşine, omule! îl oc rîr amîndou femeileă ţ ă ă ă

161

Walter Scott

într-un glas; în fa a p rintelui Bide-the-Bent!ţ ă— Cu iert ciune, p rinte, zise dogarul, dar...ă ă— A lua în gur numele celui mai mare duşman al sufă -

letelor noastre, fiule... începu p rintele Bide-the-Bent.ă— S -mi fie iertat vorba proast , repet dogarul.ă ă ă ă— ... e ca şi cum te-ai l sa prad ispitelor sale, continuă ă ă

s predice preacinstitul preot, ba chiar l-ai pofti ori l-aiă chema s -şi lase balt tîrgul cu al i neferici i, ca s -i sluă ă ţ ţ ă -jeasc pe aceia pe ale c ror buze numele s u se iveşteă ă ă prea adesea.

— Bine p rinte, da' ce poate face mai mult un biet omă decît s -şi cear iert ciune pentru vorba proast ? seă ă ă ă ap r dogarul; las -m doar sa le întreb pe muieri ce le-aă ă ă ă apucat s pun p s rile în farfurie pîn n-am venit noi.ă ă ă ă ă

— Nu le-am pus în farfurie, Gilbert, se v it nevast -sa;ă ă ă o... o nenorocire mare s-a ab tut...ă

— Ce nenorocire? s ri Girder cu ochii sc p rînd de mîă ă ă -nie. Nu cumva s-a întîmplat ceva cu ele, hai?

Femeia, care avea mare fric de el, nu cutez să ă ă deschid gura; maic -sa îns se înfoie de îndat , venindu-ă ă ă ăi în ajutor cu bra ele gata s se înfiga-n şolduri, de-ar maiţ ă fi spus omul doar o vorbuli .ţă

— Le-am d ruit eu unui prieten, Gibbie Girder, ori nu- iă ţ place?

Nemaipomenita ei îndr zneal îl amu i o clip peă ă ţ ă Girder.

— I-ai d ruit p s rile vînate, trufandalele pentruă ă ă osp ul de botez unui prieten al t u, femeie?! Şi rogu-te,ăţ ă putem şti şi noi care e numele acelui prieten?

— Cinstitul Caleb Balderstone de la Steiul Lupului, se sume i Marian, gata de b taie.ţ ă

Auzind aşa, mînia lui Girder se rupse spumegînd toate b ierele. Dac ceva pe lume ar fi putut turna gaz pesteă ă focul lui, ap i asta era ca nemaiauzita poman s fieă ă ă f cut c tre prietenul nostru, Caleb, pentru care, şiă ă ă cititorul ştie prea bine de ce, dogarul nu nutrea

162

Mireasa din Lammermoorsim minte din cele mai iubitoare. Aşa c omul ridicţă ă ă biciuşca de c l rie asupra muierii mai vîrstnice, dar ea iă ă ă se îmb oş împotriv -i, pe picior de lupt , şi mai alesăţ ă ă ă învîrtind aprig linguroiul de fier cu care unsese fripturaă de berbec. F r îndoial c arma ei era mai puternic şiă ă ă ă ă nici bra ul s u nu era dintre cele mai nevolnice; aşa cţ ă ă Gilbert îşi f cu socoteala c e mai cuă ă minte s-o tîrnosească o lecu pe tîn ra-i nevast care între timp reuşise s -ţă ă ă ăncropeasc un fel de scîncet cu sughi uri, menit a-lă ţ înduioşa foarte pe preot, f ptur simpl şi bun la sufletă ă ă ă ca pîinea lui Dumnezeu.

— Şi tu, nepricopsito, ai stat cu mîna-n sîn v zînd cumă avutul mi se pr p deşte, înghi it de un puturos şi de ună ă ţ be ivan, de o slug netrebnic şi mîncat de viermi doarţ ă ă ă fiindc se ine dup fusta unei baborni e proaste şi v -nă ţ ă ţ ă -cînt cu vorbe deşarte turuind cîte o minciun la fiecareă ă dou cuvinte? Stai s vezi, dac nu mi te...ă ă ă

Aici îns preotul se puse între ei, cu vorba şi fapta, înă vreme ce cum tra Lightbody se propti în fa a fiic -si, totă ţ ă zbenguindu-se cu linguroiul.

— Ce, acum nu mai am voie nici s -i zic vreo dou neă ă -vesti-mi, exclam dogarul în culmea indign rii.ă ă

— Ba po i s -i faci ce vrei nevestii tale, i-o întoarse cuţ ă -m tra Lightbody, dar pe fie-mea s-o laşi în pace, aşa să ă ştii dumneata.

— Ruşine, domnule Girder! îl mustr p rintele; la unaă ă ca asta nu m-aş fi aşteptat din partea domniei-tale s daiă frîu liber pornirilor p timaşe ce sînt un p cat, şi tocmaiă ă împotriva a tot ce i-e mai drag şi mai aproape de inimaţ ta, şi cînd, tocmai ast -sear cînd împlineşti datoria ceaă ă mai sfînt şi creştineasc a unui p rinte... şi pentru ce?ă ă ă pentru un prisos de viet i menite desf tului, la fel deăţ ă netrebnice pe cît de nefolositoare.

— Netrebnice?! exclam dogarul. O gîsc mai dolofană ă ă n-a c lcat niciodat pe arin şi nişte r uşte mai fragedeă ă ţ ă ăţ nu şi-au înfoiat vreodat penele.ă

— Chiar de-ar fi aşa, vecine, nu se l s popa, uite că ă ă

163

Walter Scott

nişte prisoase tot se mai învîrt pe j ratic. Pe vremuri, zeceă din lipiile care se r sfa acum pe mas ar fi fost delicateă ţă ă -suri pentru tot atî ia oameni, din cî i fl mînzeau prin smîrţ ţ ă -curi şi pe dealuri, precum şi în g urile p mîntului pentruă ă cinstea Evangheliei.

— Tocmai de aia m-am mîniat şi eu, zise dogarul, dornic s trag m car pe cineva de partea sa, nu lipsită ă ă ă întrucîtva de dreptate; n-aş fi zis nimic dac muierea l-ară fi miluit pe unul din acei sfin i în suferin ori pe unţ ţă s rman, dar ea nu s-a g sit decît s-o dea ho omanului şiă ă ţ mincinosului luă ia de tory nemernic, care-a venit mo înţ fruntea oştii de aţ r pe care-o ridicase împotriva sfin iloră ţ de la Bothwell Brig, b trînul despot Allan Ravenswoodă care acuma e în groap , nu l-ar mai r bda p mîntul. Auzi,ă ă ă s d ruieşti buc ica cea mai aleas unuia ca el...ă ă ăţ ă

— Vezi, Gilbert, îl lumin preotul, tocmai aici eă judecata. Celui de Sus. Semin ia celor drep i n-are a-şiţ ţ cerşi buc ica de pîine – ia gîndeşte-te c feciorul unuiăţ ă despot puternic a ajuns s -şi in toat gospod ria din ceă ţ ă ă ă pic de la masa ta.ă

— Şi p'orm , se b g şi nevasta în vorb , nici nu eraă ă ă ă doar pentru lordul Ravenswood, pomana era şi pentru oaspetele s u lordul secretar, dup cum i se spune, careă ă e la Steiul Lupului.

— Sir William Ashton la Steiul Lupului? se cruci omul doagelor şi cercurilor.

— Ba e înc precum sabia şi teaca cu lordul Ravensă -wood, ad og cum tr Lightboty.ă ă ă ă

— Proaste mai sînte i, bre! Meli a aia b trîn deţ ţ ă ă braşoave v-a îndrugat cîte-n lun şi în stele de-a i ajunsă ţ s le crede i şi voi. Lordul secretar şi Ravenswood! Cînd eiă ţ se au precum cîinele şi pisica ori iepurele şi copoiul!

— Ba eu î i spun c se au ca b rbatul cu nevasta, chiarţ ă ă mai abitir decît unii pe care îi ştiu eu, i-o întoarse soacr -ăsa; unde mai pui c Peter Puncheon, dogarul pr v liiloră ă ă domneşti, a murit şi n-are cine s -i ia locul, aşa c ...ă ă

164

Mireasa din Lammermoor— Ap r -ne, Doamne şi mai tac -v fleanca! strig Giră ă ă ă ă -

der, fiindc am uitat s v spunem c toate cele de maiă ă ă ă sus fuseser rostite ca o poezie pe doua voci, muiereaă mai tînăr , prinzînd curaj de felul cum se întorseseră ă lucrurile, de cum apuca m -sa s spun o vorb , ea oă ă ă ă prindea din zbor şi ciripea îndat cu voce mai înalt .ă ă

— Cum tra gr ieşte adev rul adev rat, meştere, seă ă ă ă b g în vorb calfa lui Girder care intrase în mijloculă ă ă t r boiuă ă lui. I-am v zut pe slujitorii lordului secretar bînd şiă veselindu-se la Luckie Sma'trash, colea, dup col .ă ţ

— Şi st pînul lor se afl cu adev rat la Steiul Lupului?ă ă ă întreb Girder.ă

— Cum m aflu eu în fa a dumneavoastr , gr i credină ţ ă ă -ciosul s u.ă

— Şi a legat prieteşug cu Ravenswood?— Probabil, r spunse calfa, dac înnopteaz sub acopeă ă ă -

rişul s u.ă— Şi Peter Puncheon a murit?— Da, da... Puncheon a dat ortu popii, sug toareaă

b trîn , încuviin iar şi calfa; c mult rachiu i-a mai treă ă ţă ă ă -cut prin burt la vremea lui. Cît priveşte îns frigarea cuă ă vînat de pas re, meştere, n-am desşeuat înc iapa aşa caă ă nu mi-i greu s m iau dup b trîn Şi s-o aduc înd r t,ă ă ă ă ă ă c ci domnul Balderstone n-a ieşit înc din sat.ă ă

— Chiar aşa, Will... şi hai încoa s - i spun ce s faci cîndă ţ ă îl ajungi din urm .ă

Şi cu aceste vorbe le iert pe femeile din fa a lui o clipă ţ ă ca s -i dea lui Will îns rcinarea pe care o voia.ă ă

— Frumoas treab , gr i soacr -sa cînd dogarul se înă ă ă ă -toarse, s trimi i un prunc nevinovat împotriva unui omă ţ înarmat cînd bine ştii c domnul Balderstone nu seă desparte niciodat de sabia lui şi nu-i de loc mototol laă mînuitul pumnalului.

— Gîndesc, ad ug p rintele, c ai cugetat bine la celeă ă ă ă ce se vor f ptui, nu care cumva s se işte v rsare deă ă ă sînge, c ci cel care a î zurba, chiar dac nu ridic sabia,ă ţ ţă ă ă nu e în nimic mai pu in vinovat.ţ

165

Walter Scott

— Nu te tulbura sfin ia-ta, r spunse Girder; nu mai poaţ ă -te omul s r sufle de muieri şi popi. Las' c ştiu eu mai biă ă ă -ne pe ce parte mi-e uns pîinea – Jean, ad la mas , şi să ă ă ă l s m cearta.ă ă

Şi nici c mai scoase vreo vorb cu privire la lipsa anuă ă -mitor bucate de pe mas .ă

În vremea asta, calfa, c lare pe calul meşterului şi pură -tînd îns rcin rile acestuia, d du zor s -l ajung pe ho oă ă ă ă ă ţ -manul de Caleb. Dup cum e de închipuit, omul nostruă nu-şi pierduse vremea, ba se oprise chiar din p l vr geala-i obişnuit , doar-doar or merge mai repede.ă ă ă ă Atît doar apucase s -i spuie domnului Lockhard c oă ă pusese pe nevasta meşterului s frig ni eluş p s rile, deă ă ţ ă ă team ca nu cumva Mysie, nevenindu-şi înc în fire după ă ă sperietura cu tr sneă tul, s nu fi înte it îndeajuns focul înă ţ vatr . Dup aceea, ină ă vocînd trebuin a de a ajunge laţ Steiul Lupului cît mai degrab , dep n din picioare aşa deă ă ă fugu a c tovar şul s u abia prididea s se in dup el.ţ ă ă ă ă ţ ă ă Tocmai tr gea n dejde c a sc pat de urm rire, întrucîtă ă ă ă ă ajunsese pe culmea an oş care desp r ea turnul de sat,ţ ţ ă ă ţ cînd auzi tropotul unui cal şi un glas care striga în urm ,ă

— Domnu Caleb! Domnu Balderstone – hei! – îng duieă o leac !ă

Caleb, dup cum e lesne de în eles, nu se gr bi s deaă ţ ă ă urmare rug min ii. Mai întîi se f cu c n-aude şi spuseă ţ ă ă c tă re tovar şul s u c e pesemne ecoul vîntului; mai apoiă ă ă spuse c n-are nici un rost s se opreasc ; şi în cele dină ă ă urm , oprindu-se în sil , c ci c l re ul se vedea venindă ă ă ă ă ţ din umbrele serii, îşi înstrun tot sufletul ca s -şi poată ă ă sc pa prada luîndu-şi o pozi ie demn , întinzînd frigareaă ţ ă care, încleştat în pumn cu toat înc rc tura-i sem na şiă ă ă ă ă cu un scut şi cu o lance şi, în sfîrşit se g t s moar maiă ă ă ă degrab decît s o lase din mîn .ă ă ă

Care nu-i fu uimirea îns cînd calfa dogarului, oprină -du-şi calul, i se adres cu respect zicînd c „st pînului s uă ă ă ă i-a p rut foarte r u c nu a fost acas cînd a avută ă ă ă

166

Mireasa din Lammermoorvizitatori şi îşi cere iert ciune c nu poate nici s amîneă ă ă cumetria, dar c -şi luase îng duin a s adaoge o duşc deă ă ţ ă ă vinişor sec şi un gît de rachiu întrucît în elesese c sîntţ ă oaspe i la castel şi cei de acolo au fost lua i peţ ţ nepreg tite”.ă

Am auzit pe undeva o istorisire despre p ania unui omăţ mai în vîrst urm rit, pîn ce şi-a pierdut r suflarea, deă ă ă ă un urs care sc pase din lan ul ursarului. Nemaiavîndă ţ încotro, nefericitul se întoarse c tre Moş Martin şi-lă amenin cu b ul; la care supunerea înv at birui şiţă ăţ ăţ ă fiara, în loc s -l sfîşie, se ridic pe picioarele dind r t şi-ă ă ă ăncepu s joace tonă toroiul. Nu mai mic decît veselaă surprindere a seniorului care se crezuse pe marginea pr pastiei f r fund, aflîndu-şi sc parea cînd se aşteptaă ă ă ă mai pu in, fu şi uşurarea bunului nostru Caleb dup ceţ ă v zu c urm ritorul vine s adaoge la prada lui în loc s i-ă ă ă ă ăo r peasc . Totuşi, îşi relu numaidecît portul maiestuosă ă ă cînd calfa se aplec de pe calul unde sta coco at întreă ţ cele dou butoiaşe şi-i şopti în ureche – dac s-ar puteaă ă strecura o vorbuli spre a trage spuza pe turta lor înţă treaba asta cu Peter Puncheon, domnul Girder l-ar mul umi pe Domnul Ravenswoodului cu mai mult decît cuţ o pereche de m nuşi; ba s-ar ar ta fericit s aib o vorbă ă ă ă ă cu jupînul Balderstone cînd va pofti acesta, fiind el ml dios ca o r chit cînd e vorba de dorin ele domnieiă ă ă ţ sale”.

Caleb ascult cu luare-aminte f r s dea vreună ă ă ă r spuns decît acela al tuturor oamenilor mari, de laă Ludovic al XIV-lea încoace, adic „vom vedea”, apoiă ad ug cu voce tare pentru l murirea jupînului Lockhard:ă ă ă

— St pînul t u s-a purtat cu cuviin a şi aten ia ce seă ă ţ ţ cade trimi înd aceste b uturi şi nu voi uita s -l pomenescţ ă ă pentru aceasta lordului Ravenswood. Şi acum, fl c ule,ă ă mai zise el, trage o fug pîn la castel şi dac nu s-auă ă ă întors slugile, ceea ce e de temut fiindc -şi fac de capă cum i-ai sc pat cît de cît din mîn , pune butoiaşele înă ă c su a portarului, cum intri pe poarta cea mare, pe mînaă ţ

167

Walter Scott

dreapt – portarul e învoit s viziteze pe un prieten – aşaă ă c n-ai s dai de nimeni care s te îndrepte încotro s-oă ă ă apuci.

Calfa, ascultînd de porunc , d du pinteni calului, şiă ă dup ce aşez butoiaşele în c su a pustie şi c zut înă ă ă ţ ă ă ruine a portarului, f cu cale-ntoars f r s -ntîlnească ă ă ă ă ă picior de om. îndeplinind astfel solia st pînului s u şiă ă sco îndu-şi tichia în fa a lui Caleb cînd îl întîlni din nou înţ ţ drum spre sat, se gr bi s -şi ia partea din osp ul laă ă ăţ cumetrie.15

15 Furtişagul f ptuit de Caleb Balderstone în cuhnia dogarului aă fost luat de c tre toat lumea din partea de miaz -zi a rîului Tweedă ă ă ca o întîmplare închipuit şi gogonat . Autorul nu poate decît să ă ă spun c a auzit o povestire asem n toare despre un nobil conte ceă ă ă ă s-a pr p dit de pu in vreme şi ale c rui amintiri din vremile deă ă ţ ă ă demult, în Sco ia ca şi în Anglia, erau nu numai hazoase şi bineţ intite, ceea ce le f cea de neuitat pentru cei care aveau fericirea deţ ă

a le auzi chiar din gura domniei-sale, ci şi foarte exacte şi întemeiate pe fapte adev rate.ă

Luîndu-m dup vorba bunului şi mult regretatului conte, vă ă ă povestesc întîmplarea cum am auzit-o de la el, omi înd doar numele;ţ tr ia odat un om de vi şi nec s torit în inuturile de mijloc aleă ă ţă ă ă ţ Sco iei, fiu de al doilea al unei vechi familii care tr ia pe seama unuiţ ă alt fiu de al doilea, adic cu o sum nenorocit care trebuia în aşa felă ă ă întins şi economisit încît sa ajung pentru toate gurile, ceea ce seă ă ă putea înf pă tui numai datorit firii descurc re e a servitorului s u Johnă ă ţ ă care-i dădea st pînului s u toate cele trebuincioase ca s se afle peă ă ă acelaşi picior cu ceilal i tineri de rangul s u, vînînd, mîncînd, bînd şiţ ă jucînd c r i laolalt cu ei.ă ţ ă

E adev rat c inînd la st pînul lui prietenii acestuia se str duiauă ă ţ ă ă să-l fac pe John s accepte daruri de la ei pe care nu îndr zneau să ă ă ă le ofere direct st pînului s u.ă ă Totuşi fiindc ineau la John şi laă ţ st pînul lui John, tinerii s-au gîndit odat cînd erau la o vîn toare, că ă ă ă ar fi o glum straşnic să ă ă-l pun pe John în încurc tur şi să ă ă ă-i z d rniceasc una din încerc rile lui.ă ă ă ă

Cu acest gînd şi poate de asemenea ca urmare a unui r m şag,ă ă patru sau cinci tineri au sosit pe neaşteptate la conacul prietenului lor care se afla în apropierea unui sat. Ei potriviser s ajung tocmaiă ă ă înaintea mesei – socotind c e bine s -i dea un r gaz lui John ca s -şiă ă ă ă pun în func iune fireaă ţ -i n scocitoare – şi trecînd pe lîng slujitorulă ă uluit au intrat în salon spunînd o povestire inventat ca s -şi expliceă ă

168

Mireasa din Lammermoor

Capitolul XIV

„Precum, cînd vîntul toamnei din trîmbi r sunţă ă ăPl pînde, uscate frunze danseaz şi se-adun ,ă ă ăOri pleava care zboar , din grîne vînturată ăDe la hambar aiurea, de blînd eter purtat ,ăLa fel şi vorba noastr , la-a cerului suflare,ăDe la o int dat , se-abate foarte tare.”ţ ă ă

(Anonim)

L-am l sat pe Caleb Balderstone ă în culmea gloriei culeas de pe urma multelor sale fapte închinate ap r riiă ă ă cinstei neamului Ravenswood. Dup ce ispr vise deă ă tocmit şi dichisit bucatele pe tipsii. Steiul Lupului nu mai v zuse aşa mas îmbelşugat ă ă ă din ziua praznicului r posatului lord. Nimeni nu-i mai putea ajunge ă nici pîn laă

sosirea neaşteptat şi întrebînduă -l pe prietenul lor dac le-ar puteaă da ceva de mîncare. Tîn rul îi primi cu bra ele deschise şi cu dragă ţ ă inim , iar cît priveşte masa le spuse c astaă ă -i treaba lui John. Fiind chemat, slujitorul primi porunc din partea st pînului s preg tească ă ă ă ă ceva de mîncare pentru oaspe ii neaştepta i; acesta f r s -şiţ ţ ă ă ă clinteasc un muşchi de pe fa promise s îndeplineasc porunca.ă ţă ă ă Oaspe ii erau foarte curioşi, şi probabil şi lordul, cum avea s -şi inţ ă ţ ă John promisiunea. Cei mai ner bd tori aruncaser o ochire înă ă ă buc t rie şi nu v zuser nimic care ar fi putut face ca promisiunile luiă ă ă ă Major Domo s se îndeplineasc . Cu toate acestea, de cum sosiă ă vremea mesei John le puse în fa o pulp de vac , fiart cu legume,ţă ă ă ă suficient pentru to i cei de fa şi f cîndu-i pe aceştia s piardţ ţă ă ă ă r m şagul împotriva lui John. Explica ia era aceă ă ţ eaşi ca şi în calul lui Caleb Balderstone. John furase oala cu mîncare a unui s tean maiă bogat şi o dusese la casa st pînului s u, l sîndu-l pe proprietar şi peă ă ă prietenii s i s m nînce doar pîine cu brînz , ceea ce, dup cumă ă ă ă ă spunea John „era prea bun pentru ei” .Teama de a-i sup ra pe atî iaă ţ oameni de neam îl f cu pe cel p gubit s tac din gur , iar după ă ă ă ă ă aceea fu r spl tit pe t cute nu se ştie de cine, în aşa fel încît toaă ă ă tă lumea socoti întîmplarea drept o glum bun . În Anglia sau chiar înă ă alte p r i din Sco ia poate c acum lucrurile n-ar mai fi fost luate atîtă ţ ţ ă de uşor. (N.A.).

169

Walter Scott

c lcîie fericitului ă slujitor în vreme ce „decora” masa cu o fa curat şi orînţă ă duia pe ea vînatul şi p s rile fripte,ă ă aruncînd din cînd în cînd cîte o privire s vad pe st pînulă ă ă şi pe oaspe ii s i cum nu le vine s -şi cread ochilor; iarţ ă ă ă Lockhard în acea sear fu din belşug miluit cu o sum -ă ăntreag de istorisiri mai mult sau mai pu in vrednice deă ţ crezare, despre slava din b trîni a Steiului Lupului şiă puterea lorzilor s i în inut.ă ţ

— Supuşii nici nu îndr zneau s ridice glasul precum că ă ă un vi el ori un miel e al lor pîn nu întrebau pe lordul Raţ ă -venswood mai întîi dac nu binevoieşte el s -l primeasc ;ă ă ă şi se ineau cinsti i s cear învoirea sa înainte de a seţ ţ ă ă cununa şi multe istorii şugube e se mai povestesc despreţ acel drept al lordului cum şi despre altele. Şi deşi în ziua de azi nu mai e ca odinioar , nu e mai pu in adev rat,ă ţ ă dup cum cred c a i b gat de seam , jupîne Lockhard.ă ă ţ ă ă c noi cei din casa Ravenswood ne str duim s inemă ă ă ţ treaz , f cînd uz cu dreptate şi chibzuin de putereaă ă ţă boiereasc , acea legă ătur temeinic şi cuvenit între celă ă ă mare şi supuşii s i care uneori pare a c dea în uitareă ă tocmai din pricina acestor vremi dezm ate şi vestitoareăţ de pierzanie.

— Mda! morm i domnul Lockhard; şi dac mi-e îng duită ă ă s v întreb, domnule Balderstone, r zeşii din satul de coă ă ă -lea sînt volnici la atare leg tur ? Fiindc trebuie s vă ă ă ă ă m ră turisesc, la castelul Ravenswood, acum apar inîndţ st pînuă lui meu, lordul secretar, n-a i l sat în urm oţ ă ă turm prea paşnic de dijmaşi.ă ă

— Ei, jupîne Lockhard, f cu Caleb, uita i c s-a schimă ţ ă -bat st pînirea şi c b trînul lord putea s le cear şi două ă ă ă ă ă piei de pe ei, dar c celui nou nu i-ar da nici una. Amarniciă şi cîrcotaşi au fost dintotdeauna dijmaşii din Ravenswood şi greu de tr it cu ei dac nu afl pe pielea lor ce va să ă ă ă zic mîn de st pîn – şi dac st pînul dumitale a apucată ă ă ă ă s şi-i pun în cap, toat ara nu-i mai poate pune jos laă ă ă ţ loc.

170

Mireasa din Lammermoor— C bine zici, încuviin domnul Lockhard, şi stîndă ţă

lucrurile aşa, cred c cel mai nimerit ar fi s înnod m i eleă ă ă ţ unei cununii între tîn rul lord şi frumoasa noastr domniă ă ţă care e aici şi sir William n-ar face decît s -nn deasc şiă ă ă vechea voastr moşie la mîneca hainei fetei, întregind-oă printr-un hocus pocus cu o bucat de la vreun altul, că ă pentru asta are o minte foarte iscusit .ă

Caleb scutur din cap.ă— Tare bine ar fi ca acesta s fie r spunsul, jupîneă ă

Lockhard. Vezi îns c sînt unele vechi profe iri cu privireă ă ţ la neamul acesta pe care tare n-aş vrea s le v dă ă împlinindu-se în b trîna mea viat , care şi aşa a v zută ă ă destule nenorociri.

— Mai las -le încolo de profe iri, zise confratele s u; daă ţ ă -c tinerii se plac, ar face o pereche foarte chipeş . Dar,ă ă ca s rostim tot adev rul, mai e şi cucoana care la noi stă ă ă pe tron şi trebuie s aib şi aici un cuvînt de zis ca şi înă ă toate celelalte. Pîn una alta, s închin m în s n tateaă ă ă ă ă domniilor lor şi dac -mi îng dui am s torn o cup şiă ă ă ă cumetrei Mysie din vinul spaniolesc al domnului Girder.

În timp ce slugile se cinsteau în buc t rie, cei din salaă ă cea mare nu o duceau de loc mai r u. De cumă Ravenswood se hot rîse în sinea sa s -l primeasc peă ă ă lordul secretar cu toat cinstea ce-i putea da, îşi f cuseă ă socoteala c trebuie s arate celor de fa şi o frunteă ă ţă luminat şi deschis , dup cum îi st bine unei gazdeă ă ă ă bucuroase de oaspe i. S-a spus de multe ori c atunciţ ă cînd un om se apuc s joace un rol, sfîrşeşte de multe oriă ă prin a intra de tot în pielea ce întrupeaz . Dup un ceasă ă sau dou , Ravenswood se trezi, spre marea lui mirare, că ă nu mai ştie ce s fac pentru ca meă ă senii s petreac maiă ă bine, de parc ar fi fost nişte oaspe i dragi şi multă ţ aştepta i. Cît de tare se datora schimbarea chefului s uţ ă frumuse ii şi simplit ii lui Lucy Ashton, bun voin ei cuţ ăţ ă ţ care se supusese situa iei ei cam nepl cute – cît seţ ă datora graiului liniştit şi în elept al lordului secreţ tar, deosebit de d ruit cînd era s g seasc vorbe careă ă ă ă

171

Walter Scott

să-ncînte urechea, îl l s m pe cititor s ghiceasc .ă ă ă ă Ravenswood însuşi nu era nesim itor nici la una, nici laţ alta.

Lordul secretar era hîrşit în treburile politiceşti, frecat pe la Cur i şi prin cabinete, cunosc tor al tuturor chi ibuţ ă ţ -şurilor politicii din acei ultimi dou zeci de ani ai secoluluiă al XVII-lea, atît de boga i în schimb ri şi evenimente.ţ ă Putea vorbi din cele ce ştia chiar el despre oameni şi lucruri în aşa fel încît s cîştige ascultarea mesenilor şiă st pînea acel meşteşug sub ire de a-l convinge peă ţ ascult tor c vorbeşte f r umbr de fereal sau gîndă ă ă ă ă ă ascuns, f r ca de fapt s spun vreun cuvînt care s -lă ă ă ă ă lege prin ceva. Ravenswood, în ciuda p rerilor şi priciniloră sale bine întemeiate de a-i purta pic , sim ea în acelaşiă ţ timp c şi petrece şi înva asă ţă cultînd de la el, iar lordul secretar ale c rui sim uri l untriă ţ ă ce îl împiedicaser laă început s -şi duc la bun sfîrşit stră ă ădaniile de a se face pl cut, îşi recîştigase acum limba dulce, curg toare şiă ă nestînjenit a unui avocat de prima mîn .ă ă

Fiica sa nu vorbea prea mult; ea zîmbea doar; dar atît cît spunea ar ta o blînde e supus şi o dorin de a-iă ţ ă ţă bucura pe al ii care, pentru un om mîndru caţ Ravenswood, era mai încînt toare decît cel mai str lucită ă spirit. Mai ales el nu putea s nu observe c , fie dină ă recunoştin , fie din cine ştie ce alt pricin , el însuşi, înţă ă ă sala cea goal şi despuiat , avea parte de tot atîtaă ă respectuoas cinstire din partea oasă pe ilor ca şi atunciţ cînd ar fi fost înconjurat de cele mai str lucite odoare şiă bog ii întov r şind primirea unor oasăţ ă ă pe i dup înaltulţ ă s u rang. Toate neajunsurile trecur neă ă observate sau dac se b g de seam vreo lips era tocmai pentru aă ă ă ă ă pre ui ingeniozitatea cu care Caleb o înlocuise. Cîndţ zîmbetul nu se putea st pîni, înflorea vesel şi bineă voitor, adesea întov r şit de vreun compliment meşteşugit,ă ă ar tînd cît de mult pre uiesc oaspe ii pe nobila lor gazdă ţ ţ ă şi cît de pu in le pas de strîmtoarea care îi înconjoar . Şiţ ă ă

172

Mireasa din Lammermoornu ştiu dac nu cumva orgoliul de a se fi ridicat prină merite proprii deasupra prigoanei sor ii şi l udat ca atareţ ă de al ii, nu avea şi el un cuvînt de spus în inima trufaş aţ ă Domnului Ravenswoodului, al turi de vorbirea tat lui şiă ă frumuse ea lui Lucy Ashton.ţ

Sosi şi ceasul odihnei. Lordul secretar şi fiica sa se retrăseser în apartamentele lor, mai ca lumeaă „decorate” decît ar fi fost de aşteptat. De fapt, la treburile casei, Mysie fusese ajutat cu acest prilej de o cum tră ă ă din sat care-şi făcuse drum la castel într-o expedi ie deţ recunoaştere, dar fusese f cut prizonier de Caleb şiă ă ă osîndit la caznele doă mestice ale acelei seri. Aşa se f cuă c , în loc s se duc acas şi s povesteasc despreă ă ă ă ă ă rochia şi înf işarea domniăţ ei, se trezi silit s munceascţ ă ă ă de zor la treburile gospod reşti de la Steiul Lupului.ă

Dup obiceiul timpului, Domnul Ravenswoodului îl duseă pe lordul secretar pîn în camera de dormit, urmat de Caă -leb care aşez pe mas , cu ceremonia potrivit unor tor eă ă ă ţ de cear alb , dou lumin ri de seu, din cele pe care nuă ă ă ă -mai ranii le foloseau pe atunci, aninate cu chiu cu vai înţă nişte cleşti de sîrm , în chip de sfeşnice.ă

Disp rînd o clip , se înturn de îndat purtînd două ă ă ă ă oale de lut (por elan nu prea foloseau, explic el, de cîndţ ă nu mai tr ia cucoana), una plin cu vin sec, cealalt cuă ă ă rachiu16. Vinul, declar el în ciuda putin ei de a cerceta şiă ţ

16 Se obişnuia odat s se pun bere, vin sau alt b utur tare înă ă ă ă ă ă odaia unui oaspete de seam pentru a-i potoli setea în caz c omul seă ă trezeşte peste noapte, ceea ce, inînd seama de excesele ospitalit iiţ ăţ acelor vremuri, se întîmpla adesea. Autorul a întîlnit multe exemple mai demult şi în familiile de mod veche. Poate c nu e doar o n scoă ă ă -cire vorba care spune:

„Nevasta şi cu mine ne-am culcatŞi doua şipuri pus-am lîng pat;ăCînd ne-am trezit, de duşc le-am şi dat...ăCe zice i de nevast şi de-un aşa b rbat?”ţ ă ăSe mai spune c în Teviotdale, în casele vechi şi de neam,ă

presbiteriene dup credin , se punea şi o Biblie al turi de ulciorul cuă ţă ă bere. Odat , în apropierea unui castel s-au întîlnit mai multe fe eă ţ bisericeşti care au fost chemate s petreac noaptea sub acoperişulă ă

173

Walter Scott

adeveri acest lucru, z cuse dou zeci de ani în pivni eleă ă ţ castelului, deşi nu se c dea s se laude în fa a domniilor-ă ă ţlor; rachiul – era licoare cunoscut , dulce ca miedul şi tareă ca Samson – şi le r m sese din vremea marelui osp laă ă ăţ care b trînul Micklestob c zuse r pus în capul sc rilor deă ă ă ă mîna lui Jamie Jenklebrockie, în ap rarea onoarei sl viteiă ă doamne Muirend, înrudit oarecum cu familia; dar ...ă ă

— Ca s-o scurt m, jupîne Caleb, zise lordul secretar,ă poate-mi faci cinste şi cu un ulcior cu ap .ă

— Fereasc Domnul ca o luminat fa s bea ap subă ă ţă ă ă acoperişul nostru, se scutur Caleb, aducîndu-ne astfel oă mare ocar .ă

— Dar , poate oaspetelui nostru îi vine chef de ap ,ă ă zîmbi Domnul, şi cred c po i s -i faci pe voie; c ci, dacă ţ ă ă ă nu m înşel, s-a b ut ap aici, înc nu de mult, ba chiară ă ă ă cu mare poft .ă

— Sigur c da, dac domnia-sa are chef de ap , ziseă ă ă Caleb; şi, reintrînd cu o can cu ap limpede: – Greu să ă ă găseşti ap mai bun ca aceasta din fîntîna de la Steiulă ă Lupului, dar ...ă

— Dar , s -l l s m pe lordul secretar s -şi vad deă ă ă ă ă ă odihn în aceast s rman c mar a noastr , gr iă ă ă ă ă ă ă ă Domnul Ravenswoodului, întrerupîndu-l pe guralivul s uă servitor care, întorcîndu-se c tre uş cu o plec ciuneă ă ă adînc , se preg ti s -l conduc pe st pînul s u afar dină ă ă ă ă ă ă taini .ţă

acelui castelan. Dup moda timpului şapte din oaspe i au dormit într-ă ţo camer mare, un fel de barac , folosit în astfel de prilejuri.ă ă ă Feciorul a avut grij s aduc fiec ruia cîte o Biblie şi un ulcior cu vin.ă ă ă ă Dup ce s-au sf tuit un timp, se spune c l-au chemat pe fecior şi i-auă ă ă spus: „Drag prietene, ştii c atunci cînd sîntem împreun cel maiă ă ă tîn r dintre noi citeşte cu voce tare un fragment din Sfînta Scriptură ă pentru ceilal i; drept care nu avem nevoie decît de o Biblie; ia-leţ înapoi pe celelalte şase, iar în locul lor mai adu şase ulcioare cu bere.”

Acest sfînt sinod s-ar fi potrivit cu pustnicul în elept al lui Johnsonţ care i-a r spuns înv celului doritor s afle care-i calea adev rată ăţă ă ă ă spre fericire cu versul celebru: „Hai, fl c ule, şi bea o duşc ”. (N.A.).ă ă ă

174

Mireasa din LammermoorLordul secretar îl opri îns pe loc pe gazda sa.ă— Am doar o vorb s -i spun Domnului Ravenswoodă ă -

ului, domnule Caleb, şi cred c nu e nevoie s -l mai aşă ă -tep i.ţ

Cu înc o plec ciune, mai adînc decît prima, Caleb seă ă ă retrase, iar st pînul s u r mase neclintit aşteptînd s vaă ă ă ă -d , nu f r oarecare îndoial , ce avea s -i mai aduc nouă ă ă ă ă ă acea sear şi aşa înc rcat de felurite întîmpl ri neaştepă ă ă ă -tate.

— Doamne al Ravenswoodului, cuvînt sir William Ashă -ton, întrucîtva stînjenit, n d jduiesc c nu a i uitat legeaă ă ă ţ creştineasc ce nu îng duie s l s m soarele s apună ă ă ă ă ă ă f r ca mînia noastr s se fi stins înaintea lui.ă ă ă ă

Domnul roşi, r spunzînd c „nu avusese nici un prilej înă ă acea sear ca s se sileasc a asculta de îndatorirea saă ă ă creştineasc ”.ă

— Eu aş fi spus dimpotriv , gr i oaspetele, inîndă ă ţ seama de multele pricini de neîn elegere şi judecat careţ ă s-au iscat mai ades decît ar fi fost nevoie ori de dorit între r poă satul preacinstit lord şi mine însumi.

— Aş dori, domnule, spuse Ravenswood cu pieptul zbă-tîndu-i-se de patim st pînit , ca pomenirea acelor împreă ă ă -jur ri s se fac oriunde într-alt parte decît subă ă ă ă acoperişul p rintelui meu.ă

— Poate c alt dat m-aş fi ruşinat de aceast dreaptă ă ă ă ă mustrare, spuse sir William Ashton, dar acum trebuie să termin ce am de spus. Am suferit prea mult în sinea mea din pricina falselor considera iuni care m-au împiedicat sţ ă st rui din toat inima asupra unui lucru pe care l-amă ă cerut în multe rînduri, o întrevedere personal cu tat lă ă dumneavoastr – mult sup rare în inima sa şi a mea ar fiă ă ă putut fi astfel scutit .ă

— E adev rat, zise Ravenswood dup oarecareă ă cugetare; l-am auzit pe tata spunînd c a i cerut s -lă ţ ă vede i în perţ soan .ă

— Am cerut, drag Doamne? Aşa e, dar ar fi trebuit să ă m fi rugat, s fi cerşit, s fi c zut în genunchi. Ar fiă ă ă ă

175

Walter Scott

trebuit s sfîşii v lul cu care anumite persoane interesateă ă ne zăbr niser ochii şi s m fi ar tat aşa cum sînt cuă ă ă ă ă adev rat, dornic a m desp r i de o parte din drepturileă ă ă ţ ce mi se cuvin pentru a ogoi sim iri fireşti, ca cele ceţ trebuie s fi încercat p rintele dumneavoastr . Doar atîtă ă ă poftesc s - i spun tinere prieten, c ci aşa voi s teă ţ ă ă numesc, c dac taă ă t l dumneavoastr şi cu mine am fiă ă petrecut atîtea ceasuri cîte ne-a îng duit azi nou soarta,ă ă poate c inutul s-ar mai fi bucurat înc de via a unei floriă ţ ă ţ a vechii nobilimi, iar eu aş fi fost cru at de durerea de aţ m desp r i vr jmaş de un om a c rui fire am admirat-o şiă ă ţ ă ă am cinstit-o atît de mult.

Cuvîntînd aşa, îşi duse batista la ochi. Ravenswood era şi el mişcat dar aştept în t cere s vad cum se va desă ă ă ă -f şura mai departe aceast nemaipomenit întîlnire.ă ă ă

— E bine şi se cade, continu lordul secretar, s afli că ă ă au fost multe pricini între noi pe care, deşi am crezut de cuviin s le închei prin legiuiri judec toreşti care s -miţă ă ă ă sfin easc drepturile, nu le-am dorit niciodat aduseţ ă ă dincolo de hotarele drept ii.ăţ

— Domnule, spuse Ravenswood, nu cred c e necesară s mai prelungim aceast discu ie. V bucura i – ori vă ă ţ ă ţ ă ve i bucura în tihn de cele ce legea v-a dat sau v va da;ţ ă ă nici tata şi nici eu nu am fi primit ceva care s semene aă milostenie.

— Milostenie? Nu – m în elege i greşit, nu se l să ţ ţ ă ă secretarul; sau mai degrab se vede c nu sînte i avocat.ă ă ţ Legea poate s garanteze un drept pe care l-a g sită ă întemeiat şi totuşi un om de onoare s nu se poat folosiă ă de el în unele cazuri.

— Îmi pare r u de aceasta, ă my lord, zise Ravenswood.— Nu, nu, i-o întoarse oaspetele s u; gr i i ca un cură ă ţ -

tean fraged care-şi las inima s-o ia înaintea cuget rii.ă ă Mai sînt multe lucruri înc de l murit între noi. Va pute iă ă ţ oare mînia pe mine, un b trîn dornic de pace şi aflat înă castelul unui tîn r care a salvat via a fiicei mele şi pe aă ţ

176

Mireasa din Lammermoormea, c sînt dornic, cu adev rat dornic şi le încheiem înă ă felul cel mai larg şi deschis cu putin ?ţă

În timp ce vorbea, b trînul apucase mîna moale a Domă -nului Ravenswoodului şi o inea strîns, împiedicîndu-l astţ -fel, oricare îi va fi fost hot rîrea la început, s fac altcevaă ă ă decît s încuviin eze din cap.ă ţ

În cele din urm , dorind noapte bun oaspetelui, Raă ă -venswood amîn alte vorbe pîn a doua zi, în zori.ă ă

Tîn rul se îndrept cu pas pripit spre sala cea mareă ă unde avea s -şi petreac noaptea şi o vreme o str b tu înă ă ă ă lung şi în lat cu neastîmp r tulburat. Duşmanul s u deă ă moarte era sub acoperişul s u şi totuşi sim mintele luiă ţă nu erau nici cele ale unui vr jmaş feudal, nici ale unui bună creştin. Sim ea c nu poate s -l ierte, nici s -şi urmezeţ ă ă ă r ză bunarea, ci c amestec în mod josnic şi necinstită ă duşmănia fa de tat cu sl biciunea pentru fiic . Seţă ă ă ă blestem pe sine în timp ce m sura odaia în luminaă ă palid a lunii şi în sclipirile roşietice ale focului muribund.ă Deschise şi închise cu violen obloanele, neştiind nici elţă dac doreşte sau ur şte aerul proasp t.ă ă ă

În cele din urm cînd torentul patimii se rev rs trecîndă ă ă de marginile primei turb ri, se l s s cad pe un scaun,ă ă ă ă ă g tindu-se pentru odihna de noapte.ă

„Dac , în fapt – acestea erau gîndurile mai ogoite careă urmeaz primei pasiuni furtunatice – dac , în fapt, omulă ă acesta nu doreşte mai mult decît legea îns şi i-a dat,ă dac e gata s -şi dr muiasc şi drepturile c p tate caă ă ă ă ă ă dreptatea s nu aib de suferit, care ar fi pricina deă ă sup rare a tată ălui meu? Care ar fi a mea? Cei de la care ne-am cucerit noi fostele avu ii au c zut sub fierulţ ă str moşilor noştri, l sînd vie i şi moşii cuceritorilor; noiă ă ţ înşine ne aplec m grumajii sub povara legii, preaă puternic acum pentru cavalerii Scoă iei. S ducem deciţ ă tratative cu biruitorii de o clip , ca şi cum am fi asedia i înă ţ fort rea a noastr şi f r n dejde de sc pare. Omulă ţ ă ă ă ă ă acesta poate fi altfel de cum l-am crezut eu; iar fiica lui — dar m-am hot rît s nu m mai gîndesc la ea.”ă ă ă

177

Walter Scott

Şi înf şurîndu-se în mantie, adormi şi o vis pe Lucyă ă Ashton pîn cînd prima gean de lumin se strecur prină ă ă ă obloane.

178

Mireasa din Lammermoor

Capitolul XV

„Noi, p mîntenii v zînd prieteni, neamuriă ăÎn gheara sor ii, nu d m ajutorţ ăSpre a-i sc pa, ci mai degrab vremă ăS -i afund m din ce în ce mai r u;ă ă ăi-o spun, cu tine tot aşa f cut-am;Ţ ă

Acuma îns , cînd te v d c scapiă ă ăPutea-voi şi chiar voi s te ajut”.ă

(Un chip nou de a pl ti datorii vechi)ă

Lordul secretar lu cu el, în ă culcuşul mai tare decît cel cu care era deprins, aceleaşi gînduri ambi ioase şi îndoieliţ politiceşti care ar fi alungat somnul şi din puful cel mai moale aşezat vreodat sub oasele unui om de stat.ă Pas miă te prea de mult vreme îşi minase barca printreă curentele şi fluxurile schimb toare ale vremurilor ca s nuă ă le adulmece burzuluiala din timp cîrmind iute în direc iaţ vîntului prielnic ca nu cumva s -l dea peste cap vreoă furtun . Tocmai pl mada însuşirilor precum şi firea-iă ă fricoas n să ă cut din ele îi f cuse spinarea ml dioas caă ă ă ă cea a b trîă nului conte de Northampton, cel uns cu toate unsorile, care m rturisea c nici o vijelie nu l-a smuls dină ă

rîna-i rodiţă toare, din vremea lui Henric al VIII-lea pîn laă domnia Elisabetei, doar fiindc era cl dit din neamulă ă salciei, nu al stejarului. Aceasta şi fusese politica lui Sir William Ashton, în toate împrejur rile, anume să ă pîndeasc schimb rile ce se vesteau în zarea politicii şiă ă înainte ca încleştarea s se fi în sprit s -şi lege intereseleă ă ă de cele ale partidei cu mai mul i sor i de izbînd . Firea saţ ţ ă de om care se d dup vînt era prea bine cunoscut şi-iă ă ă atr sese dispre ul capilor mai cutez tori ai ambeloră ţ ă partide din ar . Dar însuşirile sale se dovedeau demneţ ă de luat în seam şi folositoare, iar cuă noaşterea legilor era la mare pre ; atîrnînd atît de greu în cump na celorlalteţ ă

179

Walter Scott

sc deri încît cei de la putere erau buă curoşi s -l folosească ă şi r spl teasc deşi f r s -i arate încredere sau respectă ă ă ă ă ă adev rat.ă

Marchizul de A. f cuse tot ce-i st tuse în putin pentruă ă ţă a schimba miniştrii Sco iei şi urzelile-i fuseser atît deţ ă iscusit esute şi atît de prielnic întocmite, încît se p rea cţ ă ă nu-i departe de izbîndirea planurilor sale. Cu toate acestea, nu se sim ea nici destul de puternic, nici destulţ de încrez tor în sine ca s nu se gîndeasc s cîştigeă ă ă ă oşteni noi sub steagul s u. Sir William Ashton nu era ună om de lep dat şi ademenirea lui avea rosturile ei, aşa că ă un prieten, bun cunosc tor al st rii şi caracterului lorduluiă ă fu îns rcinat cu politiceasca schimbare la fa a acestuia.ă ţă

Cînd nobilul nostru sosi la castelul Ravenswood într-o vizit a c rei int adev rat era ascuns cu grij sub pulă ă ţ ă ă ă ă ă -pana unor complimente curtenitoare, îl afl pe lordul secă -retar cuprins de mari temeri pentru pielea sa din partea Domnului Ravenswoodului. Vorbele sibilei oarbe – b trînaă Alice – neaşteptata apari ie a Domnului, în arme, înţ împrejurimile castelului s u, la scurt timp dup ce i seă ă ar tase primejdia dinspre partea lui; r spunsul rece şiă ă trufaş primit la mul mirile îmbelşugate ce-i aduseseţă pentru binevenitu-i ajutor, toate acestea f cuser oă ă puternic impresie asupra cugetului s u.ă ă

De cum trimisul marchizului adulmec din ce parte bă ă-tea vîntul, începu s samene temeri şi îndoieli de alt soi,ă nu mai pu in socotite pentru a-l tulbura pe lordul secretar.ţ Vru s ştie de pild , cu interes pref cut, dac înf iş rileă ă ă ă ăţ ă la întortocheata pricin avut cu Ravenswood erauă ă încheiate în fa a Cur ii ori mai era vreun drept la apel.ţ ţ Lordul secretar zise c da, dar curiosul nostru era vulpeă prea b trîn şi le ştia pe toate ca s se lase dus cu vorba.ă ă ă Drept care îi ar t , cu dovezi ce nu puteau fi date la oă ă parte, c cele mai multe din plîngerile care se judecaseră ă în favoarea sa şi împotriva neamului Ravenswood puteau fi, prin Tratatul de Unire, rejudecate de Camera Lorzilor,

180

Mireasa din LammermoorCurte de Judecat pentru care lordul secretar nutrea oă adev rat groaz . Calea aceasta putea fi luat acum înă ă ă ă loc de apel la vechiul parlament sco ian fiind numit deţ ă lege „protestare pentru remediere prin lege”.

Lordul secretar, dup ce nu voise mult vreme s recuă ă ă -noasc precum c o asemenea cale ar fi legiuit , fu silit,ă ă ă în cele din urm , s se mîngîie cu gîndul c poate tîn rulă ă ă ă Ravenswood nu-şi va afla prieteni în parlament c rora să ă le dea mîna s r stoarne o pricin cu atîta greutate.ă ă ă

— Nu v leg na i în asemenea speran e deşarte, gr iă ă ţ ţ ă vicleanul s u prieten; nu e peste putin ca la primaă ţă sesiune a parlamentului tîn rul Ravenswood s afle maiă ă mul i amici şi mai mult bun voin decît domnia-voastr .ţ ă ă ţă ă

— Place-mi-ar s-o v d şi pe asta! exclam dispre uitoră ă ţ lordul secretar.

— Şi totuşi, astfel de lucruri s-au mai v zut şi pînă ă acum în vremea noastr . Mul i din cei care azi se afl laă ţ ă cîrma ţării acum mai cî iva ani se ascundeau s -şi scapeţ ă pielea; şi mul i din cei care acum m nînc din talere deţ ă ă argint erau gata s înfulece chiar şi terci f r cel mai mică ă ă moft; dup cum multe capete trufaşe s-au plecat pîn laă ă p mînt în scurt vreme. ă ă Sfîşietoarea stare a supuşilor sco ieni ţ de Scott din Scorstarvet, memorii curioase al c ror manuscris mi lă -ai ar tat, a devenit şi maiă sfîrşietoare în vremea noastr .ă

Lordul secretar r spunse printr-un suspin adînc, aratîndă c „schimb rile acestea nu erau lucru nou pentru Sco ia,ă ă ţ ele fiind pomenite cu mult înaintea autorului satiric de care amintise. Mul i ani se scurseser de cînd Ferdunţ ă citase ca pe un proverb vechi: „Neque dires, neque fortis, sed nec sapiens Scolus, proedominante invidia, din durabit in terra”17

— S fii sigur, iubite prieten, veni r spunsul, c pîn şiă ă ă ă multele slujbe ce-ai adus statului ori adînca ta ştiin într-ţăale legilor nu te vor putea sc pa ori ocroti moşiile dacă ă

17 Nici bogatul, nici puternicul, ba chiar nici în eleptul Scotus nu vaţ d inui pe p mînt, invidia fiind atotst pînitoare (lat.).ă ă ă

181

Walter Scott

marchizul de A. intr cu tab ra sa cu tot în parlamentulă ă englez. Ştii c r posatul lord Ravenswood i-a fost aliatulă ă cel mai apropiat, soa a sa coborînd într-a cincea spi dinţ ţă lordul Tillibardine; şi nu am nici o îndoial c o s -l ia înă ă ă bra e pe tîn rul Ravenswood ca fiind buna sa rubedenieţ ă de neam ales. Şi de ce nu? Domnul e un tîn r plin deă via şi neastîmp r, putînd prea bine s se foloseasc atîtţă ă ă ă de limb cît şi de bra u-i; unul ca el g seşte mul iă ţ ă ţ prieteni. printre cei de-o seam , nu cei de teapa aceloră Mephiboshethi neînarma i şi neputincioşi, povar pentruţ ă oricine i-ar lua al tuă ri. Dac e aşa, şi pricinile luiă Ravenswood sînt aduse în fa a Camerei Lorzilor, s veziţ ă c marchizul o s - i vin de hac.ă ă ţ ă

— Urît r splat ar fi, zise lordul secretar, pentru lungaă ă ă mea slujb pentru ar şi pentru adîncul respect ce a avută ţ ă de cînd m ştiu pentru luminata persoan şi familie a loră ă -dului.

— Sigur c aşa e, încuviin trimisul marchizului, dară ţă zadarnic a i privi înd r t la binele f cut şi trecut cinstire,ţ ă ă ă ă my lord – slujbele de acum şi neîntîrziate dovezi de pre uire aşteapt pe vremurile astea nestatornice un omţ ă ca marchizul.

Lordul secretar în elese acum unde b tea prietenulţ ă s u, dar fiind din fine nepripit, se feri s dea un r spunsă ă ă hot rît.ă

Nu putea şti, zise el, ce-ar avea de g sit marchizul laă unul ca el, cu însuşiri atît de neînsemnate, care nu-i stă-tuse nicicînd gata la porunc , f r s -şi uite ori s dea laă ă ă ă ă o parte datoria pentru rege şi ar .ţ ă

Nespunînd astfel nimic, dar p rînd c spune totul, c ciă ă ă porti a ce l sase era menit s acopere toate cîte s-ar fiţ ă ă ă putut mai tîrziu s le socoat cu folos a trage prin ea, siră ă William Ashton schimb vorba, nel sînd ca treaba cuă ă pricina s mai fie adus în discu ie. Aşa c oaspeteleă ă ţ ă plec , f r s -l fi putut face pe b trînul vulpoi în aleă ă ă ă ă politicii s se lege în vreun fel ori s f g duiasc vreoă ă ă ă ă

182

Mireasa din Lammermoorpurtare anume în viitor, dar sigur totuşi c i-a stîrnită temerile întrucîtva, aşezînd temelia pentru alte şi mai am nun ite negocieri.ă ţ

Cînd îi povesti marchizului ce vorbise, amîndoi ziser că ă nu e bine s îng duie lordului secretar s se culce pe ureă ă ă -chea cealalt zicînd c primejdia a trecut, ci că ă ă dimpotriv , trebuie n p dit cu noi pricini de îngrijorare,ă ă ă mai ales pîn la întoarcerea so iei sale. Ei ştiau prea bineă ţ c fiind ea mînă dr , r zbun toare şi despotic , era în stareă ă ă ă s -i insufle cuă rajul care-i lipsea – c domnia-sa era strînsă şi pentru veci legat de partida la putere cu care ineaţ coresponden deaţă s şi c ura, f r s se team , familiaă ă ă ă ă ă Ravenswood (a c rei noble e mai de veche vi umbreaă ţ ţă proasp ta m rire agoniă ă sit de b rbatul ei), într-atît încîtă ă ar fi fost gata s primejă duiasc propriile lor interese doar-ădoar s -l zdrobeasc de tot pe duşmanul s u.ă ă ă

Dar lady Ashton lipsea acum. Treaba care o inuse atîtaţ vreme la Edinburgh, o mînase pîn la Londra, în n dejdeaă ă c ar putea face ceva s mai pun be e-n roate intrigiloră ă ă ţ marchizului la curte; c ci se avea bine cu faimoasa Sarah,ă ducesa de Marlborough, cu care se asem na destul deă mult. Era de trebuin deci ca so ul s u s fie strîns cuţă ţ ă ă uşa înainte ca ea s se întoarc ; şi ca un pas preg titor,ă ă ă marchizul scrisese Domnului Ravenswoodului acea carte de care am pomenit mai înainte, ticluit cu mare grij ,ă ă l sînd la voia celui ce-o trimisese dac s pun la inimă ă ă ă ă ori s dea ia o parte interesele rudei sale dup cum îi va fiă ă venit bine pentru planurile sale. Oricît de pu in înclinat arţ fi fost marchizul, ca fiind curtean şi dreg tor, s se lege laă ă ceva ori s -şi asume rolul de protector, neavînd de faptă mare lucru de dat sau ap rat, trebuie s spunem spreă ă cinstea lui c inima îl îndemna mai degrab s -l aib peă ă ă ă Ravenswood ca prieten, folosinduse în acelaşi timp de numele lui pentru a-l b ga în sperie i pe lordul secretar.ă ţ

Cum trimisul care purta scrisoarea trebuia s treac peă ă lîng conacul lordului secretar, fusese bine înv at ca înă ăţ satul de sub poala castelului, calul sa-şi piard o potcoavă ă

183

Walter Scott

şi ca, în vreme ce potcovarul vedea de ea, s se arateă mîhnit de aceast z bav şi în focul ner bd rii, s lase să ă ă ă ă ă ă se în eleag c are asupra sa carte de la marchizul de A.ţ ă ă c tre Domnul Ravenswoodului, într-o pricin de via şiă ă ţă moarte.

Ştirile, umflate, cum se întîmpl adesea, fur cu gr bireă ă ă aduse din toate p r ile la urechile lordului secretar,ă ţ fiecare vestitor st ruind asupra grabei solului şi a timpuluiă nemaipomenit de scurt în care f cuse c l toria.ă ă ă Dreg torul, neliă niştit, ascult f r s scoat o vorb ; dară ă ă ă ă ă în tain Lockhard primi porunc s -l pîndeasc pe trimisă ă ă ă la întoarcere, s -i in calea în sat, s -l îndemne laă ţ ă ă b utur dac s-ar putea, s foloseasc toate mijloacele,ă ă ă ă ă drepte sau strîmbe, pentru a afla ce cuprinde cartea al c rei purt tor fusese. Cum îns vicleşugul fusese b nuit,ă ă ă ă omul apuc pe alt drum, dep ră ă tat, sc pînd de cursa ce-iă fusese întins .ă

Dup ce-l aşteptaser zadarnic o vreme, domnul Dingă ă -wall primise porunc s iscodeasc printre muşteriii de laă ă ă Limanul Lupului dac vreun trimis al marchizului de A.ă ajunsese cu bine la castelul învecinat. Asupra faptului nu mai r mase în curînd nici o îndoial ; deoarece Calebă ă trecuse prin sat într-o diminea pe la cinci s cear cuţă ă ă împrumut „dou c ni cu bere şi o scrumbie” pentru masaă ă trimisului care, bietul de el, z cuse dup aceea o zi şi oă ă noapte la hanul lui Luckie Sma'trash, aplecîndu-i-se de „peşte sărat şi bere acr ”. Aşa c schimbul unor ştiri întreă ă marchiz şi ruda sa mai nevoiaş , pe care sir Williamă Ashton îl socotise mai înainte drept o gogori , eraţă dovedit cu prisosin .ţă

Neliniştea lui sir William Ashton crescu din ce în ce mai mult. De cînd cu Revendicarea Drepturilor, mul i ceruserţ ă voia de a merge dincolo de hot rîrile Cur ii Civile şi de aă ţ căuta dreptate la parlament, care pîn atunci fuseseă socotit nepriceput, şi de multe ori li se primise cererea şi lordul avea motivele lui s se team dac în Anglia,ă ă ă

184

Mireasa din LammermoorCamera Lorzilor se hot ra s judece din nou pricina luiă ă Ravenswood, „pentru remedierea prin lege”; s-ar fi putut s se dea atunci un r spuns nep rtinitor, iar o hot rîreă ă ă ă izvorît dintr-o dreptate generoas nu i-ar fi priit atîtă ă lordului secretar cît una stoars din chi ibuşurile legii.ă ţ

Pe urm , judecînd, spre marea lui greşeal , după ă ă Cur ile de Judecat pe care le ştia el din nefericiteleţ ă vremuri de dinaintea Unirii Sco iei, secretarul se gîndeaţ c şi la Înalta Curte unde se va judeca din nou pricina s-ară putea s domneasc tot vechea vorb sco ieneasc ,ă ă ă ţ ă ştiut şi r sştiuă ă t dintotdeauna: „Spune-mi despre cine-iă vorba şi- i spun eu cum sun legea.” Lipsa de corup ie şiţ ă ţ p rtinire a proă cedurii juridice englezeşti era prea pu inţ cunoscut în Sco ia şi folosirea ei în acea ar a fost unaă ţ ţ ă din binecuvînt rile unirii. Dar aceasta era o însuşire peă care lordul secretar, tr ind sub alt sistem , nu avea cumă ă ă s o ghiceasc . El se gîndea c dac -şi pierde rostul înă ă ă ă politic are s piard neap rat şi procesul. Între timp,ă ă ă ă fiecare ştire ce afla înf işa izbînda uneltirilor marchizuluiăţ ca fiind de aşteptat şi lordul secretar începu s se uiteă primprejur, dup un ad post împotriva furtunii care seă ă vestea. Firea lui fricoas îl f cu s apuce pe caleaă ă ă învoielilor şi a împ ciuirii. Povestea cu taurul folosit cuă ă iscusin , se gîndea el, ar putea uşura o apropiere şi oţă împ care de la om la om între Ravenswood şi el însuşi.ă Atunci va afla, de va fi cu putin , cam care crede tîn rulţă ă c -i sînt drepturile ce i se cuvin şi cum pl nuieşte s şi leă ă ă apere şi poate c lucrurile ar putea fi duse la o în elegereă ţ atunci cînd o parte e atît de s rac şi alta atît de avut .ă ă ă Dac se împac cu Ravenswood poate s -l joace cumă ă ă vrea el pe marchizul de A. „Şi pe urm , îşi zicea în sineaă sa, ar fi o dovad de filotimie s -l sprijin pe moşteă ă nitorul unei familii dec zute; şi dac noul guvern îl ia în bra e cuă ă ţ mare c ldur şi prietenie, cine ştie dac nu cumva şiă ă ă virtutea mea va fi r spl tit ?”ă ă ă

Aşa cugeta sir William Ashton, leg nîndu-şi, ca deă obicei, ap rarea propriilor lui interese, în dulcea şiă

185

Walter Scott

mincinoasa muzic a aleselor sim iri; şi ajungînd în acestă ţ punct, închipuirea îl mîn şi mai departe, zicînd el că ă „dac Ravensă wood se alege cu oarecare cin şi c utare laă st pînire – şi dac se încheie o cununie care s ne scapeă ă ă de partea cea mai grea a preten iilor sale cele maiţ neîndrept ite – fie-sa, Lucy, putea s-o nimereasc şi maiăţ ă prost – Domnul ar putea fi repus în drepturi – lordul Ravenswood avea un nume răsun tor şi c s toria ar faceă ă ă oricum mai legiuit l comia cu care el apucase cea maiă ă mare parte din averea Domnului, f cînd renun area laă ţ celelalte mai pu in amar pentru acesţ ă ta.”

Cu toate aceste planuri amestecate şi atît de osebite fierbîndu-i în minte, lordul secretar se folosi de mereu reînnoita chemare a lordului Bittlebrains de a veni la conacul s u, pentru a fi la cîteva mile doar de Steiulă Lupului. Ajungînd la gazda sa, v zu c acesta lipseşte deă ă acas , dar soa a lui nu mai ştia ce s -i mai fac s -lă ţ ă ă ă mul umeasc pîn ce se va întoarce domnul ei. Dup ceţ ă ă ă se minun de frumuse ea domni ei Lucy, porunci s fieă ţ ţ ă scoşi copoii la vîn toare anume pentru petrecereaă lordului secretar. Acesta se bucur de gîndul care-i veniseă cucoanei fiindc îi d dea prilejul s adulmece prină ă ă preajma Steiului Lupului, f cînd poate chiar cunoştiin cuă ţă st pînul castelului, dac s-ar fi l sat ademenit dină ă ă mohorîtu-i bîrlog de c tre veselul alai. Lockhard aveaă porunci anume de a lega prieteşug cu vreunul din cei ce locuiau la castel şi am v zut cum şi le-a îndeplinit.ă

Furtuna iscat din senin îi servi pe lordul secretar ca să ă adînceasc fugara lui cunoştin cu Ravenswood mai bineă ţă decît s-ar fi aşteptat vreodat . Teama de ura tîn ruluiă ă nobil îi sc zuse sim itor fiindc se credea de neclintit înă ţ ă preten iţ ile lui legiuite şi în mijloacele de a le impune altora. Dar deşi îşi f cea socoteala, cu oarecare dreptate,ă ca doar împrejur ri desperate îi împing pe oameni laă fapte desperate, o groaz ascuns , care f cea s -iă ă ă ă tremure inima în el, îl cuprinse cînd se v zu închis înă

186

Mireasa din Lammermoorposomorîtul turn de la Steiul Lupului; loc parc anumeă ales pentru singur tatea şi cumă plita-i for , spre a fiţă martorul unor scene de violen şi r zbunare. Aprigaţă ă primire f cut lor la început de Domnul Ravenswooduluiă ă şi chinul de a explica gazdei r nite în mîndria ei cine sîntă oaspe ii care cer ad post acoperişului s u, nu-i micşorarţ ă ă ă temerile; aşa c atunci cînd sir William Ashton auziseă poarta cea mare trîntit cu furie, cuvintele lui Alice îiă r sunar în urechi: „prea departe împinsese lucrurile cuă ă un neam atît de abraş ca cel al Ravenswoozilor şi ei le vor face pe toate la vremea lor.”

Sinceritatea cu care apoi Ravenswood se îngriji de oaspe ii s i pe m sur ce se cunoşteau mai bine, maiţ ă ă ă alung presim irile pe care aceste aduceri-aminte leă ţ treziser , ba mai mult, lui sir William Ashton nu-i sc paseă ă c schimbaă rea purt rii gazdei lor se datora frumuse ii şiă ţ gra iei lui Lucy Ashton.ţ

Toate aceste gînduri îl n p dir în clipa cînd r maseă ă ă ă singur în c mara de tain . Lampa de fier, pere ii goi,ă ă ţ semănînd mai degrab a închisoare decît cu un loc deă odihn obişnuit, mugetul r guşit şi neîncetat al valuriloră ă ce se izbeau de temelia stîncii pe care era ridicat turnul, îi tulburau şi întristau sufletul. Uneltirilor sale se datorau în mare m sur ruina familiei, e drept, dar firea sa era maiă ă degrab viclean decît crud , aşa c v zînd cu ochii luiă ă ă ă ă triste ea şi jalea ce pricinuise îi f cea la fel de r u ca şiţ ă ă unei gospodine miloase silite s pun ea îns şi mîna peă ă ă satîr ca s c să ă ăpeasc or t niile şi mieii pe care a dată ă ă porunc s -i g teasă ă ă c . Îns cînd se gîndea c n-avea deă ă ă ales decît ori a-i înapoia lui Ravenswood parte din avut, ori a-l lua ca tovar ş şi membru al familiei sale peă moştenitorul unei case sc pă ătate; se sim ea ca p ianjenulţ ă a c rui pînz , esut cu atîta migal , e distrus printr-oă ă ţ ă ă ă singur întâmpl toare mişcare a m turii. Iar dac seă ă ă ă ă b ga prea adînc în aceste încurc turi, se n ştea oă ă ă întrebare primejdioas , pe care mul i so i cumă ţ ţ secade, ispitiri de libertate, şi-o pun f r s g seasc r să ă ă ă ă ă puns

187

Walter Scott

mul umitor: „Ce-o s spun nevasta? Ce-o s spun ladyţ ă ă ă ă Ashton?” În urm , ajunse la o încheiere înd r tul că ă ă ăreia se ad postesc adesea min ile f cute din pl mad maiă ţ ă ă ă moale. El se hot rî s vad ce avea s se întîmple mai deă ă ă ă -parte, s profite de împrejur rile care se iveau şi s -şiă ă ă potriveasc purtarea dup ele. Cu aceste gînduri deă ă amînare şi politiceasc t r g nare îng dui în cele dină ă ă ă ă urm min ii sale s se odihneasc .ă ţ ă ă

188

Mireasa din Lammermoor

Capitolul XVI

„Am la mine un bile el pentru domnia-taţ pentru care te rog s m ier i. E o ofertă ă ţ ă dictat de prietenie şi în nici un caz nu- i vaă ţ aduce nici o sup rare, fiindc nu dorescă ă altceva decît dreptate pentru amîndoi.”

(A fi sau a nu fi rege)

Cînd Ravenswood şi oaspetele s u se v zură ă ă diminea a, mohoreala pusese din nou stapînire pe cugetulţ tîn rului. Şi el petrecuse noaptea mai degrab în cuget riă ă ă decît în odihn ; şi dorul s u pentru Lucy Ashton c ruia nu-ă ă ăi putea pune stavil avea de luptat cu vr jm şia ceă ă ă demult hr nise la sînu-i împotriva tat lui ei. S strîngă ă ă ă mîna cu prietenie unui duşman al neamului sau, s -lă îmbie la culcuş sub acoperişul s u, s schimbe cu elă ă polite uri şi s -l omeneasţ ă c de parc de cînd lumea ar fiă ă mîncat pîine şi sare la aceeaşi mas era o ruşine la careă firea sa trufaş nu se putea coborî f r nici o lupt .ă ă ă ă

Dar dac ghea a tot se sp rsese, lordul secretar era hoă ţ ă -t rît s nu-i mai dea timp s înghe e la loc. Pl nuise deă ă ă ţ ă mult s -l ame easc şi s -i ia ochii lui Ravenswood înf iă ţ ă ă ăţ -şîndu-i cu ocolişuri şi întortocheri pricinile care le dezbina-ser familiile, gîndind pe bun dreptate c greu i-ar veniă ă ă unui tinerel cu caşul la gur s descurce firul în elesuluiă ă ţ pe care un avocat iscusit îl încîlcea cu bun ştiin printreă ţă conturi şi socoteli, declara ii, adjudec ri, cereri deţ ă apropiere, preten ii funciare, embaticuri, vînz ri silite,ţ ă drepturi de prescriere, expir ri şi cîte şi mai cîte. „Înă chipul acesta, se gîndea sir William, trag spuza pe turta mea ar tîndu-m deschis la suflet şi dornic de în elegereă ă ţ iar cealalt parte va afla pas mite prea pu ine foloase dină ă ţ tot ce voi binevoi eu s spun.” Drept care îl lu peă ă Ravenswood de o parte în firida unei fereşti din sala cea

189

Walter Scott

mare şi întorcîndu-se la cele ce vorbiser seara trecută ă zise c trage umil n dejdea c prietenul s u va aveaă ă ă ă destul r bdare s -i asculte mig liă ă ă ă ta-i poliloghie menită s înf işeze cu tot şartul nefericitele împrejur ri în careă ăţ ă r posatul s u p rinte se r zboise cu lordul secretar.ă ă ă ă Domnul Ravenswoodului roşi, dar nu spuse un cuvînt; iar lordul secretar deşi nu se bucur , purcese totuşi să ă istoriseasc basna unei poli e pentru dou zeci de mii deă ţ ă m rci de aur date cu împrumut de tat l lui c tre taă ă ă t l luiă Allan, lord Ravenswood, şi tocmai se silea s explice cuă tot dichisul chi ibuşurile legale care transformaserţ ă aceast mare sum într-un ă ă debitum fundi18, cînd fu între-rupt de c tre tîn r.ă ă

— Nu în acest loc, zise el, vreau s -mi plec urechea laă cele ce are de spus sir William Ashton despre lucrurile ce ne dor pe noi. Nu aici, unde tat l meu a murit de inimă ă rea pot s ascult cu cump tare şi în elegere care au fostă ă ţ pricinile am r ciunii sale. S-ar putea s -mi amintesc că ă ă ă sînt fiul lui şi s uit de îndatoririle unei gazde. Va veni însă ă vremea cînd toate aceste pricini vor fi înf işate într-unăţ loc şi într-o adunare unde vom avea amîndoi aşijderi slobozenie s vorbim şi s auzim.ă ă

— Orice ceas şi orice loc, r spunse lordul secretar, esteă la fel de bun pentru cei care nu caut altceva decît drepă -tatea.

Totuşi, st rui el, ca s fim cinstiri, nu era drept s aibă ă ă ă şi el oarecari presim iri cam care ar fi temeiurile pe careţ Domnul Ravenswoodului punea la îndoial tot şirul deă judec i şi înf iş ri care fuseser atît de bine şi cu mareăţ ăţ ă ă şi chibzuit ştiin încheiate de singurele Cur i ce aveauă ţă ţ căderea s-o fac ?ă

— Sir William Ashton, r spunse Domnul înfierbîntat,ă p mînturile pe care acum le st pîni i dumneavoastr auă ă ţ ă fost d ruite str moşilor mei pentru slujbele ce le-au f cută ă ă cu sabia împotriva n v litorilor englezi. Cum de ne-auă ă

18 Fond debitor (lat.).

190

Mireasa din Lammermoorscăpat printre degete printr-un şir de lucr ri legaliceştiă care nu sînt nici vînz ri, nici ipoteci, nici scoatere laă mezat din pricina datoriilor, ci un amestec încurcat şi încîlcit din toate acestea – cum de dobînda din fiece an s-a strîns şi s-a adunat peste capete, şi cum de n-a r masă col işor sau unţ gher descoperit în care legea s nu deaă buzna şi s -l ciună teasc pîn ce dividendele noastre dină ă proprietatea str moă şeasc s-au topit asemeni unuiă ur ure prim vara – toate acestea le pricepe i mai bineţ ţ ă ţ

dumneavoastr decît mine. Sînt dornic totuşi s cred,ă ă judecînd dup cît v-a i purtat de deschis şi pe fa cuă ţ ţă mine, c s-ar putea s m fi înşelat în m sur destul deă ă ă ă ă mare asupra firii domniei-voastre şi ca lucruri care vou ,ă avocat iscusit şi hîrşit în buchea legii v-au p rut drepte şiă cuvenite, s fi ap rut în elegerii mele de necunosc tor caă ă ţ ă fiind rud bun cu nedreptatea şi împilarea.ă ă

— Iar dumneavoastr , iubite Doamne, r spunse sir Wilă ă -liam, îng dui i-mi s v spun c mi-a i fost înf işat la felă ţ ă ă ă ţ ăţ de strîmb şi mie. Mi s-a spus c sînte i un tinerel repezit,ă ţ care se înfl c reaz iute şi-şi pierde s rita din te miri ce,ă ă ă ă gata s -şi arunce spada în cîntarul drept ii şi s -şi afleă ăţ ă uşurarea în acele fapte violente şi nevrednice de un nobil, împotriva c rora iscusin a celor de la cîrma rii se stră ţ ţă ă-duie de mult s ocroteasc pe oamenii paşnici din Sco ia.ă ă ţ Atunci, dac ne-am înşelat unul asupra celuilalt, de ce să ă nu vrea tîn rul nobil s asculte de b trînul avocat, m cară ă ă ă pîn ce acesta îi arat de unde s-au iscat neîn elegerileă ă ţ dintre ei?

— Nu, domnia-voastr , r spunse Ravenswood; laă ă Camera Lorzilor, a c ror cinste trebuie s fie pe m suraă ă ă cinului lor19 – la aceast Curte de ultim refugiu trebuie să ă

19 Dreptul de a face plîngere în parlamentul sco ian dup o hot rîreţ ă ă a Cur ii Judec toreşti, în instan a suprem a Sco iei, a fost dezb tutţ ă ţ ă ţ ă cu mult ardoare înainte de unirea Sco iei cu Anglia. El era ună ţ privilegiu binevenit pentru supuşii de rînd, întrucît judecarea din nou şi uneori schimbarea hot rîrii judec toreşti de c tre parlament îi maiă ă ă inea în frîu pe judec tori, lucru bun şi de dorit într-o vreme cîndţ ă

191

Walter Scott

ne înf iăţ ş m amîndoi. M ri ii lorzi ai Angliei, p rin iiă ă ţ ă ţ regatului, trebuie s hot rasc dac voia lor este ca ună ă ă ă neam, şi nu cel din urm între toate, s fie jupuit deă ă averea sa, r splata iubirii de moşie a mai multoră genera ii, aşa cum amanetul unui meşteşugar s racţ ă r mîne în gheara c m tarului din clipa în care ceasulă ă ă r scump r rii a trecut. Dac ei se pleac în fa a asprimiiă ă ă ă ă ţ apuc toare a creditorului şi a c m tarilor care ne rodă ă ă p mînturile precum moliile un veşmînt, mai r u va fi de eiă ă şi de urmaşii lor decît de Edgar Ravenswood — mie-mi r mîne sabia şi mantia şi pot s -mi v d de meşteşugulă ă ă armelor oriunde sun goarna.ă

Tocmai ispr vise de rostit aceste cuvinte cu o voceă r spiă cat şi totuşi trist , cînd ridicînd ochii îi întîlni peă ă neaşteptate pe cei ai lui Lucy Ashton, care se strecurase lîng ei neb gat în seam şi lu aminte la privirea eiă ă ă ă ă a intit asuţ ă pra lui cu o admira ie şi o uitare de sine c roraţ ă li se l sase prad pentru o clipit , uitînd de teama de a fiă ă ă descoperit . Portul nobil şi tr s turile alese ale luiă ă ă Ravenswood, înfiorate de trufia naşterii sale şi de credin aţ nestr mutat ce-i venea dinl untru – ml dierileă ă ă ă tulbur toare şi blînde ale voă cii, starea disperat a averiiă

legiuirea l sa mult de dorit ca dreptate şi integritate.ăMembrii Facult ii de Avoca i (aşa se numesc avoca ii sco ieni) înăţ ţ ţ ţ

anul 1674 s-au certat în Curtea de Judecat pentru c au refuzat să ă ă renun e la dreptul lor de a face plîngere în parlament; printr-o proceţ -dur foarte arbitrar majoritatea au fost exila i din Edinburgh r mîă ă ţ ă -nînd f r clientel timp de mai mul i ani. Dup unire li s-a dat dreptulă ă ă ţ ă tuturor cet enilor sco ieni s fac plîngere în parlamentul englez şiăţ ţ ă ă aceasta a avut f r îndoial drept rezultat formarea acelui caracteră ă ă independent şi impar ial cu care se poate mîndri acum Curteaţ Judec toreasc a Sco iei.ă ă ţ

E uşor de în eles de ce un avocat de mod veche, ca lordulţ ă secretar, se sim ea neliniştit cu privire la sentin ele care fuseser înţ ţ ă favoarea lui pe te- meiurile legiuirilor strict penale şi nu voia ca ele să fie aduse în fa a unei Cur i noi şi temute, cunoscut pentruţ ţ ă impar ialitate şi întotdeauna dornic s fac dreptate.ţ ă ă ă

În edi iile anterioare ale acestei c r i nu se explicase îndeajunsţ ă ţ aceast diferen judec toreasc . (NA.)ă ţă ă ă

192

Mireasa din Lammermoorsale şi sîngele rece cu care părea s îndure şi s înfrunteă ă soarta-i amar , f ceau din el o icoan la care era multă ă ă prea primejdios s se închine fecioare şi aşa preaă înclinate s se legene în dulci vis ri al c ror F t-frumosă ă ă ă era tîn rul nostru. Cînd ochii li se întîlă nir , amîndoi seă f cur rumeni ca para focului, v dind o tulburareă ă ă puternic şi îşi întoarser iute privirile.ă ă

Sir William Ashton îi urm rise cu mare aten ie zicîndu-şiă ţ în sinea sa: „N-am a m teme nici de parlament, nici deă recurs; am la îndemîn o cale foarte bun de a mă ă ă împ ca cu acest tîn r iute la mînie în caz c ar deveniă ă ă prea amenin tor. Principalul este în orice caz s evit mţă ă ă cu orice pre s ne angaj m în vreun fel. Am aruncatţ ă ă nada; n-o s tragem undi a prea curînd — mai bine s oă ţ ă l s m mai moale, s-o putem scoate la nevoie, dac nu niă ă ă se pare c peştele merit s fie prins.”ă ă ă

F cînd aceste socoteli egoiste şi crude asupraă presupusei iubiri a lui Ravenswood fa de Lucy, el eraţă departe de a se gîndi la durerea pe care i-o putea c şunaă tîn rului, jucînă du-se astfel cu sim mintele sale, ba nu seţă gîndea nici la primejdia de a o amesteca şi pe fiica lui în mrejele unei pasiuni nefericite; ca şi cum tulburarea ei, care nu putea sc pa ochiului s u treaz, ar fi fost asemeniă ă fl c rii unei lumîn ri care poate fi aprins şi stins după ă ă ă ă ă pofta inimii. Dar providen a preg tise o cumplit r splatţ ă ă ă ă pentru acest aprig cunosc tor al patimilor omeneşti, care-ăşi petrecuse via a c utînd foloase doar pentru sine tocmaiţ ă jucîndu-se iscusit cu patimile altora.

Caleb Balderstone veni acum s le dea de veste că ă micul dejun e gata; c ci în acele zile de belşug,ă r m şi ele cinei ajungeau prea bine pentru prînzişor. Niciă ă ţ cu aceast ocazie nu uit s -i întind lordului secretar, cuă ă ă ă o adînc temenea, o înghi itur dintr-o cup uriaşă ţ ă ă ă împodobit cu foi de p tă ă runjel şi hrean. Şi acum îşi ceru iert ciune c uitase s o serveasc în cupa de argint după ă ă ă ă cum era obiceiul, dar aceasta tocmai era dus la ună argintar din Edinburgh ca s fie aurit .ă ă

193

Walter Scott

— Mai mult ca sigur c se afl în Edinburgh, zise Raă ă -venswood; dar în ce loc, ori în ce scop, m tem c nici tu,ă ă nici eu nu ştim.

— Vai, vai, vai! f cu Caleb nemul umit, mai e ceva stă ţ ă-pîne – la poart st un om de azi de diminea — nu ştiuă ă ţă cine-i şi ce vrea – oare domnia-voastr are de gînd s -lă ă vad sau nu?ă

— Vrea s vorbeasc cu mine, Caleb?ă ă— O ine una şi bun c da, zise Caleb, dar ar fi maiţ ă ă

bine s arunca i întîi o privire prin ferestruic înainte de aă ţ ă deschide poarta – n-ar trebui s l s m pe fitecine înă ă ă castel.

— Ce vrei s spui? Crezi c -i un port rel care a venit să ă ă ă m aresteze pentru datorii? zise Ravenswood.ă

— Un port rel s v aresteze pe dumneavoastr pentruă ă ă ă datorii şi înc la castelul de la Steiul Lupului! Luminata faă -

şuguieşte cu b trînul Caleb azi-diminea . Totuşi, apleţă ă ţă -cîndu-se la urechea st pînului, îi şopti în timp ce ieşeaă afar o dat cu el: – N-aş vrea s -l vorbesc de r u peă ă ă ă omul care poate c -i cinstit; dar în locul dumneavoastră ă m-aş uita de dou ori la insul acesta înainte de a-l îng duiă ă în curte.

Nu era un port rel; nu era altul decît c pitanul Craigenă ă -gelt, cu nasul roşu cît îi st tuse în putin unui pahar deă ţă rachiu s -l zugr veasc , cu p l ria proptit cocoşeşte peă ă ă ă ă ă o sprîncean în vîrful perucii negre, cu sabia la şold şi pisă -toalele în coburi, îmbr cat cu un costum de c l rie înzoră ă ă -zonat cu horbot cam ponosit – într-un cuvînt întrupareaă ă unuia în fa a c ruia cat s stai în loc dac - i spune. Cîndţ ă ă ă ă ţ Domnul îl recunoscu, porunci s fie deschise por ile.ă ţ

— Din cîte ştiu, c pitane Craigengelt, nu sînt pricini atîtă de arz toare între domnia-ta şi mine care s nu poat fiă ă ă l murite şi în acest loc. Am oaspe i la castel şi vorbele cuă ţ care ne-am desp r it ultima oar m scutesc s te rog să ţ ă ă ă ă te al turi lor.ă

Craigengelt, deşi d ruit cu obr znicie cît s dea şi laă ă ă

194

Mireasa din Lammermooral ii, fu totuşi cam descump nit v zîndu-se luat aşa dinţ ă ă scurt.

Departe de sine gîndul, zise el, s se pofteasc în casaă ă Domnului Ravenswoodului – nu f cea decît un serviciu uă -nui prieten de a-i aduce o scrisoare, altfel Domnul Ravenswoodului nu ar fi avut a se plînge c a dat buznaă peste el.

— S nu lungim vorba, domnule, zise Ravenswood, c ciă ă aceasta va fi cea mai bun scuz . Cine e nobilul care esteă ă atît de norocos încît s te aib pe dumneata drept sol?ă ă

— Prietenul meu, domnul Hayston din Bucklaw, r spună -se Craigengelt plin de importan şi îngîmfare ştiind cţă ă are la spate curajul bine cunoscut al acestuia – care este mînios c a fost tratat de dumneavoastr cu mult maiă ă pu in considera ie decît ar fi avut dreptul s aib şi caţ ă ţ ă ă atare e hot rît s cear satisfac ie. Am adus cu mine, ziseă ă ă ţ el, sco înd o bucat de hîrtie din buzunar, lungimeaţ ă precis a saă biei sale; iar el doreşte s -l întîlni i înă ţ tov r şia unui prieă ă ten şi cu arme egale în orice loc pe o raz de o mil cînd v voi da eu de ştire ca arbitru sauă ă ă secund din partea sa.

— Satisfac ie... Arme egale! repet Ravenswood care,ţ ă cititorul îşi aminteşte, nu avea nici un motiv s cread c -ă ă ăl jignise nici cît negru sub unghie pe fostul s u tovar ş –ă ă pe cuvîntul meu, c pitane Craigengelt, ori ai croit cea maiă gogonat minciun care i-a trecut vreodat prin capă ă ă cuiva, ori b utura de azi de diminea a fost cam preaă ţă tare. Ce l-ar fi putut face pe Bucklaw s -mi trimit o astfelă ă de solie?

— Pentru asta, domnule, r spunse Craigengelt, mi s-aă cerut s v spun din partea prietenului meu, c pricinaă ă ă este lipsa dumneavoastr de ospitalitate întrucît l-a i dată ţ afar din cas f r nici un rost.ă ă ă ă

— E peste putin , r spunse Ravenswood; nu poate sţă ă ă fie atît de prost încît s ia nevoia drept o insult . Şi nici nuă ă cred c , ştiind p rerea ce am despre dumneata, c pitane,ă ă ă ar fi trimis un coate-goale, f r nimic de capul lui, s -iă ă ă

195

Walter Scott

împlineasc o astfel de dorin , întrucît nu-mi închipui că ţă ă vreun om de onoare ar vrea s te aib al turi ca secundă ă ă într-un duel.

— Eu, coate-goale, f r nimic de capul meu! strigă ă ă Craigengelt punînd mîna pe s biu ; dac cerereaă ţă ă prietenului meu nu ar avea întîietate v-aş ar ta eu...ă

— Dumneata n-ai ce s -mi ar i, c pitane Craigengelt.ă ăţ ă Mul umeşte-te cu atît şi f -mi pl cerea s dispari de aici.ţ ă ă ă

— Fire-ar s fie, morm i cert re ul; şi sta e r spunsulă ă ă ţ ă ă pe care să-l duc la o chemare cinstit la lupt ?ă ă

— Spune-i lordului din Bucklaw, r spunse Ravenswood,ă dac într-adevar eşti trimis de el, c atunci cînd îmi vaă ă trimite ştire despre nemul umirea lui printr-o persoanţ ă potrivit s poarte o astfel de veste între el şi mine, fie că ă ă m voi dezvinov i, fie c voi primi provocarea.ă ăţ ă

— Atunci, seniore, s rog s -i înapoia i lui Hayston prină ă ţ mine lucrurile pe care le mai ine i înc aici.ţ ţ ă

— Lucrurile pe care Bucklaw le va fi l sat în urma lui,ă r spunse Ravenswood, îi vor fi înapoiate prin servitorulă meu întrucît nu-mi ar i nici un fel de dovezi din care săţ ă m încred c într-adev r vii din partea lui.ă ă ă

— M rog, domnia-voastr , zise Craigengelt cu oă ă r utate dospit c reia nici teama de urm ri nu-i mai putuă ă ă ă pune lac t – mi-a i f cut în diminea a aceasta un r uă ţ ă ţ ă cumplit şi o ocar mare, dar mai mult necaz v-a i c şunată ţ ă dumneavoastr . Halal castel! continu el privind împrejur;ă ă mai ceva decît un l caş de bandi i unde-i ademenesc peă ţ drume i ca sţ ă-i jecm neasc de avutul lor.ă ă

— Nemernic obraznic! strig Ravenswood ridicîndu-şiă bastonul şi apucînd dîrlogii c pitanului, dac nu pleci f ră ă ă ă s mai sco i o vorb m car, am s te ciom gesc pîn teă ţ ă ă ă ă ă omor.

La mişcarea pe care o f cu tîn rul c tre el, scandalagiulă ă ă întoarse frîul aşa de repede, încît era s cad cu cal cuă ă tot, copitele nenorocitului animal sc p rînd scîntei peă ă caldarîmul de piatr . Reuşind cu chiu cu vai s -lă ă

196

Mireasa din Lammermoorst pîneasc , netrebnicul ieşi pe poart şi îşi lu picioareleă ă ă ă la spinare în direc ia satului.ţ

Întorcîndu-se s plece din curte dup acest dialog, v zuă ă ă c lordul secretar coborîse şi st tuse martor, deşi la oă ă oarecare distan cerut de buna-cuviin , discu iei saleţă ă ţă ţ cu Craigengelt.

— Am mai v zut undeva chipul acelui domn, zise lordulă secretar şi nu de mult vreme, numele lui e Craig...ă Craig... şi nu mai ştiu cum, nu-i aşa?

— Craigengelt îl cheam , zise Ravenswood, cel pu ină ţ aşa îşi spune acum.

— Craig-în-şbil , zise Caleb, facînd un joc de cuvinte cuţ cuvîntul craig care în dialect sco ian înseamn gît; dacţ ă ă acuma e Craig-în-şbil , în curînd o s fie Craig-în-vai-de-el,ţ ă din cîte pot eu s -mi dau seama – z naticul are ştreangulă ă scris pe chip şi pot s pun r m şag pe doi galbeni c oă ă ă ă funie straşnic de cînep tocmai i se împleteşte ca s -iă ă ă serveasc drept colan,ă

— V pricepe i la fizionomii, meştere Caleb, zîmbi lordulă ţ secretar; pot sa v asigur c domnul a fost foarte aproapeă ă de un astfel de sfîrşit, fiindc tocmai mi-am adus aminteă c , într-o c l torie pe care am f cut-o acum vreo două ă ă ă ă s pă t mîni la Edinburgh, l-am v zut pe domnul Craigengeltă ă sau cum l-o mai fi chemînd, dînd socoteal în fa aă ţ Consiliului Privat.

— Din ce pricin ? zise domnul Ravenswoodului cu oareă -care interes.

Întrebarea deschise drum unui subiect pe care lordul secretar era foarte doritor s -l atace cînd va fi g sit oă ă ocazie prielnic , aşa c îl apuc de bra pe Ravenswood şiă ă ă ţ îl duse înapoi c tre sal .ă ă

— R spunsul la întrebarea dumneavoastr , zise el, deşiă ă n-are mare importan , nu e bine s fie auzit şi de alteţă ă urechi.

Intrînd în sal el îl lu din nou pe Domn într-una dină ă firidele ferestrelor, unde era de crezut c domnişoaraă Ashton nu va mai veni s le tulbure sfatul.ă

197

Walter Scott

Capitolul XVII

„Iat -acum un tat Vînzîndu-şi fiica-n riă ă ţă str ine. Sau aruncind-o peştilor, ca Iona,ă Stihii vr jmaşe spre a linişti”ă

(Anonim)

Lordul secretar deschise vorba f cîndu-se nep s toră ă ă foarte, dar preg tind cu mult b gare de seam r sunetulă ă ă ă ă pe care discursul s u avea s -l aib asupra tîn rului Raă ă ă ă -venswood.

— Ştii probabil, tîn rul meu prieten, c b nuiala esteă ă ă racila obişnuit a acestor vremuri de cump n şi ne lasă ă ă ă pe cei mai buni şi mai în elep i dintre noi la mîna unorţ ţ tic loşi descurc re i. Dac mai deun zi mi-aş fi plecată ă ţ ă ă urechea la otrava ce mi-o picura unul dintre aceştia, ori dac aş fi fost politicianul f r nimic sfînt care m-ai crezută ă ă a fi, domnia-voastr , Domnul Ravenswoodului, în loc să ă fi i liber, slobod a face recurs şi a m chema la judecatţ ă ă dup cum v e placul şi pentru a ap ra cele ce crede i că ă ă ţ ă sînt ale dumneavoastr de drept, a i fi fost aruncat înă ţ castelul Edinburghului sau în alt închisoare a statului; or,ă dac a i fi sc pat de acea soart , a i fi fost silit s vă ţ ă ă ţ ă ă pribegi i pe meleaguri str ine, cu primejdia de a fi judecatţ ă ca fugar.

— Seniore, zise Ravenswood, cred ca nu v arde deă glum cu astfel de lucruri – totuşi mi se pare cu neputină ţă s fie adev rat.ă ă

— Nevinov ia, zise lordul secretar, e întotdeaunaăţ încrez toare şi deşi adeseori poate fi iertat , se credeă ă uneori mai puternic decît ea.ă

— Nu în eleg, zise Ravenswood, cum siguran a nevinoţ ţ -v iei poate fi luat drept încredere van .ăţ ă ă

— Sau m rog, impruden , zise sir William Ashton, înă ţă -

198

Mireasa din Lammermoortrucît ne poate duce în greşeala de a presupune c eaă este la fel de limpede pentru al ii cînd de fapt numai noiţ putem s jur m pentru ea. Am cunoscut pe un tic losă ă ă care tocmai din aceast pricin s-a ap rat mult mai bineă ă ă decît ar fi putut-o face un nevinovat, acuzat de aceleaşi lucruri. Neavînd cugetul curat care s -l in tare, omulă ţ ă nostru se străduie s se foloseasc de toate avantajele peă ă care legea i le ofer şi uneori (dac sf tuitorii lui sîntă ă ă oameni pricepu i), reuşeşte s -i sileasc pe judec tori s -lţ ă ă ă ă declare nevinovat. Îmi aduc aminte de faimosul caz al lui sir Coolie Condiddle din Condiddle, care a fost înaintea judec ii pentru un furt în timpul tutelei, fapt de careăţ ă toat lumea ştia c se f cuă ă ă se vinovat şi nu numai c aă fost achitat, dar a şi ajuns s -i judece el pe al i oameniă ţ mai cinsti i.ţ

— Cu voia dumneavoastr aş vrea sa ne întoarcem laă povestea noastr , zise Domnul; mi se pare c a i spus că ă ţ ă am avut de suferit de pe urma unei b nuieli.ă

— B nuial ? A, da... Şi v pot ar ta probele; din întîmă ă ă ă -plare le am la mine; hei, Lockhard...

Slujitorul sau veni în grab ...ă— Adu-mi sipe elul cu lac t, cel pe care i l-am încredinţ ă ţ -

at ie... Ai în eles?ţ ţ ţ— Da, st pîne.ăLockhard disp ru; şi lordul continu pe jum tate voră ă ă -

bind ca pentru el.— Cred c am la mine hîrtiile... cred c da, fiindcă ă ă

aveam de gînd s trec prin inuturile acestea şi era firescă ţ s le iau cu mine. Sigur îns le am la castelulă ă Ravenswood... Poate c ve i binevoi...ă ţ

Aici intr Lockhard punînd taşca de piele sau cum seă numea pe atunci – cuf raşul cu cele de scris – în mîinileă st pînului s u. Lordul trase afar una sau dou hîrtii peă ă ă ă care era scris pîra trimis Consiliului Privat cu privire laă ă r scoala, dup cum era numit , de la înmormîntarea luiă ă ă Allan lord Ravenswood, şi în care se ar ta cît se str duiseă ă el s reduc la t cere acuza iile aduse lui Ravenswood.ă ă ă ţ

199

Walter Scott

Documentele fuseser alese cu grij aşa ca s stîrnească ă ă ă curiozitatea fireasc a lui Ravenswood, f r s oă ă ă ă astîmpere pe de-a-ntregul, scriind totuşi negru pe alb că sir William Ashton se f cuse luntre şi punte în acea greaă cump n s joace rolul unui ap r tor şi al unui p str toră ă ă ă ă ă ă al p cii între el şi asprele autorit i ale acelor vremuri.ă ăţ Punîndu-i sub ochi gazdei sale pricini straşnice de cugetare, lordul secretar se îndrept c tre mas şi începuă ă ă s t if suiasc un timp cu b trînul Caleb ale c rui sim iriă ă ă ă ă ă ţ potrivnice uzurpatorului de la Ravenswood începur s seă ă înmoaie datorit prieteniei ce i-o ar ta acesta, şi un timpă ă cu fiica lui.

Dup ce îşi arunc privirea pe hîrtii, Domnul Ravensă ă -woodului r mase o clip sau dou cu mîna ap sat peă ă ă ă ă frunte, pierdut într-o medita ie adînc . Apoi mai citi oţ ă dat aceleaşi rînduri, dornic parc s descopere în ele ună ă ă în eles ascuns sau un semn c fuseser m sluite, care s -ţ ă ă ă ăi fi scăpat la prima vedere. Dup cît se p rea, cea de-aă ă doua citire îi înt ri p rerea pe care şi-o f cuse la începută ă ă c ci se ridic de pe banca de piatr pe care şezuse şiă ă ă mergînd drept la lordul secretar, îi lua mîna şi strîngîndu-i-o puternic îi ceru iertare în mai multe rînduri pentru nedreptatea ce-i f cuse cînd în fapt sir William îlă proteguia şi îi ap ra cinstea.ă

Curteanul primi aceste m rturisiri mai întîi cu surprină -dere bine jucat , apoi cu pref cut c ldur . Lacrimiă ă ă ă ă ap ruă r în ochii albaştri ai lui Lucy v zînd această ă ă mişc toare şi neaşteptata scen . S -l vad peă ă ă ă Ravenswood, mai înainte atît de trufaş şi încrîncenat, implorîndu-l pe tat l ei s -l ierte era o schimbare înă ă acelaşi timp surprinz toare, m guă ă litoare şi mişc toare.ă

— Şterge- i ochii, Lucy, spuse tat l ei; de ce s plîngiţ ă ă cînd tat l t u, deşi om al legii, se dovedeşte a fi cinstit şiă ă de onoare? Pentru ce s -mi mul umeşti, dragul meuă ţ prieten, continu el adresîndu-se lui Ravenswood, domniaă ta nu ar fi f cut la fel? ă Suum cuique tribuere, spuneau

200

Mireasa din Lammermoorromanii, şi eu am înv at asta cînd l-am studiat peăţ Justinian. Şi pe urm nu m-ai pl tit şi r spl tit de o mie deă ă ă ă ori sc pînd via a acestui drag copil?ă ţ

— Da, r spunse Ravenswood cuprins de remuşc ri şiă ă gata s se învinov easc pe sine; dar binele pe care vi l-ă ăţ ăam f cut eu nu a fost altceva decît o pornire nest pînită ă ă ca a oric rei fiin e necuvînt toare; felul în care domnia-ă ţ ăvoastr mi-a i ap rat cauza, ştiind cît de r u gîndesc deă ţ ă ă dumneavoastr şi cît de aprig v duşm neam, a fost oă ă ă fapt în eă ţ leapt , rod al unei min i b rb teşti şi deschise.ă ţ ă ă

— Nicidecum! r spunse lordul secretar, fiecare din noiă a s rit sau a gîndit dup cum îi e felul; domnia-voastr caă ă ă un soldat viteaz, eu ca un jude curtean şi cinstit. Poate că n-am fi putut s ne schimb m rolurile – cel pu in în ceeaă ă ţ ce m priveşte aş fi fost un jalnic Tauridor, dar dumneata,ă iubit prieten, deşi cauza î i e atît de dreapt , i-ai fi putut-ţ ă ţo ap ra poate cu mai pu in meşteşug decît eu, cînd amă ţ cuvîntat în fa a Consiliului.ţ

— Generosul meu prieten! strig Ravenswood; şi cuă acel cuvînt scurt cu care lordul secretar îl cinstise de multe ori, dar pe care el însuşi îl rostea pentru prima dat , îi ar t acestui duşman de moarte întreagaă ă ă încredere a unei inimi mîndre, dar cinstite. Domnul Ravenswoodului era ştiut ca un om de bun sim şi o minteţ ascu it , dar cu o fire neprieţ ă tenoas , înc p înat şi iuteă ă ăţ ă la mînie. Totuşi era astfel plăm dit încît înd r tnicia i seă ă ă topea în fa a dragostei şi recuţ noştin ei; şi farmecele fetei,ţ la care se ad ugau presupusele servicii ale tat lui, îiă ă şterser din minte jur mintele de r ză ă ă bunare pe care le f cuse cu atîta pornire în ajunul înmoră mînt rii tat lui s u.ă ă ă Ele fuseser îns auzite şi înscrise în cartea sor ii.ă ă ţ

Caleb era şi el de fa la aceast scen nemaipomenitţă ă ă ă şi nu putea g si alt pricin pentru gesturi atît deă ă ă neobişnuite decît o unire între dou case, avînd castelulă Ravenswood drept zestre a tinerei fete. Cît despre Lucy, în timp ce Ravenswood se pierdea în fierbin i rug ciuni deţ ă iertare pentru nerecunoştin a lui, nu putea decît sţ ă

201

Walter Scott

zîmbeasc printre lacrimi şi, l sîndu-şi mîna în mîna lui,ă ă s -şi m rturiseasc , cu voce frînt , bucuria cu careă ă ă ă întîmpina împ carea depliă n între tat l ei şi salvatorul ei.ă ă Pîn şi lordul secretar era mişcat de felul mîndru şi nobilă în care tîn rul se lep dase de vechea-i duşm nie şi seă ă ă ruga acum de iertare. Ochii lui sclipeau privind pe cei doi tineri care se îndr geau v zînd cu ochii şi care p reauă ă ă f cu i unul pentru altul. Se gîndea cît de sus s-ar puteaă ţ ridica firea mîndr şi cavalereasc a lui Ravenswood înă ă multe împrejur ri în care el însuşi se trezise „copleşit” –ă ca s folosim vorba lui Spenser – şi inut în umbra datorită ţ ă noble ei sale proaspete şi firii fricoase. Pe urma, fiica sa,ţ odorul s u mult iubit, tovar şul s u de joaă ă ă c , p rea croită ă ă pentru a tr i fericit al turi de un spirit atît de poruncitoră ă ă ca cel al lui Ravenswood; chiar trupul delicat şi fraged al lui Lucy p rea s caute sprijinul muşă ă chilor şi puterii b rb teşti a lui Ravenswood. Şi cîteva clipe sir Williamă ă Ashton se gîndi c o c s torie între ei n-ar fi cu neputin ,ă ă ă ţă ba chiar ar fi de dorit, dar curînd dup aceea îşi reamintiă de s r cia tîn rului şi de împotrivirea aproape sigur a luiă ă ă ă lady Ashton, Nu încape îndoial c sim mîntul trec toră ă ţă ă de iubire şi mil care înflorise în inima lordului secretară încuraja, şi nu pu in, iubirea dintre Ravenswood şi fiica saţ f cîndu-i pe amîndoi îndr gosti ii s cread c uniă ă ţ ă ă ă rea lor ar avea binecuvîntarea lui. El însuşi se pare c aă recunoscut aceasta cînd, mult timp dup tragediaă dragostei lor, obişnuia s le spun celor care pofteau s -lă ă ă asculte, c nu e bine s -şi lase inima s treac înainteaă ă ă ă judec ii, ziăţ cînd c cea mai mare nenorocire a vie ii lui s-aă ţ iscat dintr-o astfel de vremelnic sl biciune, care l-a f cută ă ă s uite de ină terese şi s încurajeze sim irile. Trebuie să ţ ă recunoaştem c dac aşa au stat lucrurile, el a fost multă ă şi aspru pedepsit pentru un p cat atît de mic.ă

Dup o pauz , lordul secretar zise:ă ă— Neaşteptîndu-te s m afli mai cinstit decît gîndeai,ă ă

ai uitat s m întrebi despre acest Craigengelt, bunul meuă ă

202

Mireasa din LammermoorRavenswood; şi totuşi numele domniei-tale a fost pomenit şi în timpul acelei judec ri.ă

— Nemernicul! strig Ravenswood; n-am avut de-a faceă cu el decît pentru foarte scurt timp; şi totuşi a fost o prostie din partea mea s m încîrduiesc cu el oricît deă ă vremelnic. Cea spus despre mine?

— Destule, zise lordul, ca s dezgroape toate legiuiteleă temeri ale unora din în elep ii noştri care de abiaţ ţ aşteapt s -i nenoroceasc pe oameni pe temeiul unoră ă ă simple b nuieli sau pîri pl tite. Nişte prostii, cum c ai fiă ă ă fost gata s intri în slujba Fran ei sau a pretendentului laă ţ tron, nu-mi amintesc care, dar pe care marchizul de A., unul din cei mai buni prieteni pe care-i ai, şi înc o altă ă persoan , pe care unii l-au crezut cel mai aprig dină duşmanii dumitale, s-au împotrivit s le asculte.ă

— Sînt foarte îndatorat cinstitului meu prieten şi totuşi... strîngînd mîna lordului secretar —... şi totuşi sînt mult mai îndatorat cinstitului meu duşman.

— Inimicus amicissimus20, gr i lordul strîngîndu-i şi elă mîna dar acest domn... acest domn Hayston din Bucklaw... m tem c s rmanul tîn r... l-am auzit peă ă ă ă individ rostindu-i numele... are sf tuitori foarte r i.ă ă

— E destul de vîrstnic ca s -şi poarte singur de grij ,ă ă r spunse Ravenswood.ă

— Destul de vîrstnic, poate, dar nu destul de copt la minte, dac l-a ales pe acest ins drept ă fidus Achates21. Tocmai îl turnase, la st pînire şi n-ar fi picat prea bineă dac nu ne-am fi uitat mai degrab la firea martorului,ă ă decît la substan a m rturiei sale.ţ ă

— Domnul Hayston de Bucklaw, zise Ravenswood, este, cred, un om cinstit şi incapabil de un lucru josnic sau necinstit.

— Capabil totuşi de multe lucruri necugetate; asta tre-buie s-o recunoaşte i. Moartea îl va face în curînd st pînulţ ă unei averi frumuşele, dac nu l-a şi f cut; b trîna ladyă ă ă

20 Cel mai bun prieten e duşmanul (lat.).21 Credinciosul Ahate (lat.).

203

Walter Scott

Girnington – o persoan încînt toare, atîta doar că ă ă r utatea ei vestit o f cea nesuferit întregii lumi – aă ă ă ă murit probabil. Şase alte moştenitoare colaterale au murit înaintea ei, făcînd-o din ce în ce mai bogat . Îi cunoscă bine moşiile; se afl tocmai la hotarul alor mele – mîndră ă proprietate.

— M bucur de asta, zise Ravenswood, şi m-aş bucuraă şi mai tare dac aş fi sigur c Bucklaw îşi va schimba prieă ă -tenii şi obiceiurile o dat cu averea. Dac şi-a b gat nasulă ă ă Craigengelt, lucrînd chipurile spre binele prietenului s u,ă nu e a bun cît priveşte bunul nume de care Bucklaw seă va bucura în viitor.

— E o piaz rea, f r îndoial , zise lordul, careă ă ă ă cronc ne a închisoare şi spînzur toare. Dar v d că ă ă ă meşterul Caleb aşteapt cu ner bdare sa ne întoarcem laă ă micul dejun.

204

Mireasa din Lammermoor

Capitolul XVIII

„Ascult -mi sfatul de b trîn, seniore:ă ăRamîi; nu te-nc lzi la foc str in;ă ăMai cald e-al nostru fum ca focul lor.Acas hrana-i bun chiar şi simpl ;ă ă ăDulci bun t i str ine-s doar otrav .”ă ăţ ă ă

(Curtezana fran uzoaic )ţ ă

Domnul Ravenswoodului se folosi de prilejul de a-i l saă pe oaspe i s se g teasc de plecare ca s fac celeţ ă ă ă ă ă cîteva preg tiri necesare în lipsa sa de la Steiul Lupului.ă Pentru aceasta avea s stea de vorb cu Caleb şiă ă -l g si peă credinciosul servitor în chichinea a sa pr p dit şi plinţ ă ă ă ă de funingine, vesel nevoie mare c -i pleac musafirii şiă ă socotind cam cît ar ajunge, gospod rite cu chibzuial ,ă ă proviziile care r m seser neatinse.ă ă ă

— St pînul nu prea se-ndeas la mîncare, slav Domă ă ă -nului; iar spartul la de Bucklaw, care ar fi fost în stare să ă mestece şi calul de sub şa, s-a c rat; har Domnului. Nişteă urda-vacii şi iarba-şarpelui, o îmbuc tur , de captur , coă ă ă -lea o s fie prea de ajuns pentru st pîn precum şi pentruă ă Caleb. Cît despre masa de prînz n-a mai r mas mareă lucru pe ciolane; dar poate c dac le-aş pîrjoli peă ă c rbuni... da, da, pe c rbuni o s fie foarte bune.ă ă ă

Biruitoarea-i chibzuial fu întrerupt de Ravenswoodă ă care-l înştiin , nu f r o oarecare şov ial , c s-a hot rîtţă ă ă ă ă ă ă s plece împreun cu lordul secretar la castelul Ravensă ă -wood, unde va sta o zi sau dou .ă

— Fereasc Domnul Dumnezeu! exclam credinciosulă ă s u, f cîndu-se mai alb decît fa a de mas pe care oă ă ţ ă împăturea.

— Şi de ce m rog, Caleb? se mir st pînul s u, ce-ară ă ă ă avea Domnul Dumnezeu cu plecarea mea ca s -i înapoieză vizita lordului secretar?

205

Walter Scott

— Oh, st pîne! se jelui Caleb, oh, domnule Edgar! Sîntă doar o biat slug şi nu-mi şade bine s vorbesc, dar sîntă ă ă o slug b trîna, l-am slujit şi pe p rintele şi pe buniculă ă ă dumneavoastr şi-mi amintesc c l-am v zut şi pe lordulă ă ă Randal, str bunicul domniei-voastre, dar asta pe cîndă eram copil, ce-i drept.

— Şi ce-i cu asta, Balderstone? zise Ravenswood; ce-are a face aceasta cu dorin a mea de a r spunde cuţ ă cuviin la cuviin a unui vecin?ţă ţ

— Oh, domnule Edgar – adic luminate st pîne!ă ă R spună se majordomul, chiar inima dumneavoastră trebuie a v spune c nu se cade ca fiul tat luiă ă ă dumneavoastr s se învecineze în bun în elegere cuă ă ă ţ unul ca el – nu se cade pentru obrazul familiei. Şi dac vă ă în elege i s v dea înaţ ţ ă ă poi avutul vostru, înc i-a i faceă ţ prea îndestul cinste s v uni i cu neamul lui; şi n-aş ziceă ă ă ţ ba, c ci tîn ra domni e frumoas şi dulce ca un înger.ă ă ţă ă Dar ine i-v mîndru cu ei... Le ştiu eu prea bine neamul...ţ ţ ă Aşa o s v sl veasc şi ei mai mult.ă ă ă ă

— Haide, Caleb, acuma tu sari peste cal, îl întrerupse Domnul ascunzîndu-şi stînjeneala sub un rîs cam silit; n-ai nimic împotriv s iau de nevast fata, dar cu ai ei vreiă ă ă nici s nu dau ochii m car... Cum vine asta? Şi ce-i cu tineă ă de eşti palid ca un strigoi?

— Oh, st pîne, repet Caleb, o s rîde i dac v spun;ă ă ă ţ ă ă dar Thomas Stihuitorul a c rui limb nu putea gr i neadeă ă ă -v ruri, a rostit o vorb despre neamul nostru care s-ar puă ă -tea s se adevereasc dac v duce i la castelul Ravensă ă ă ă ţ -wood. O, deie Domnul s nu se împlineasc niciodat pînă ă ă ă tr iesc eu!ă

— Şi ce anume, Caleb, zise Ravenswood dornic s ogoă -iasc temerile b trînului s u slujitor.ă ă ă

Caleb r spunse c nu repetase niciodat acea vorbă ă ă ă vreunui muritor – aflase de la un preot b trîn care-i fuseseă duhovnic tat lui lordului Allan, pe vremea cînd familia eraă în credin a catoliceasc . „Dar de multe ori, zise el, amţ ă

206

Mireasa din Lammermoorc uă tat s desluşesc în elesul acelor vorbe şi vai mie, nuă ţ m-aş fi gîndit c într-o bun zi îmi vor veni pe limb .”ă ă ă

— Ajunge cu v ic reala şi spune-mi mai bine stihurileă ă prosteşti care- i umbl prin cap, gr i st pînul s u cu neţ ă ă ă ă -r bdare.ă

Cu voce tremur toare şi alb ca varul de team , Calebă ă bîlbîi urm toarele versuri:ă

„Cînd ultimul lord Ravenswood va merge-acasă

O fat moart spre a cere de mireasă ă ă

La Apa Ştimei calu-şi va ad postiă

Şi-atuncea neamul lui de-apururi va pieri!”

— Cunosc foarte bine Apa Ştimei, zise Ravenswood; probabil vorbeşti de nisipurile mişc toare dintre turnulă nostru şi Limanul Lupului; dar nu în eleg cum un om înţ toate min ile ar putea s -şi ad posteasc fugarul acolo...ţ ă ă ă

— S nu mai spune i nim nui, st pîne... S ne ferească ţ ă ă ă ă Dumnezeu s afl m ce vrea s însemne această ă ă ă profe ie... Bine ar fi s r mîne i acas şi s -i l sa i peţ ă ă ţ ă ă ă ţ str ini s se duc singuri la Ravenswood. A i f cut preaă ă ă ţ ă multe pentru ei; mai multe nu se cuvine pentru obrazul familiei.

— Uite ce e, Caleb, zise st pînul s u, î i mul umescă ă ţ ţ pentru sfaturile bune ce mi-ai dat; dar cum nu m duc laă Ravenswood s -mi caut mireas , vie sau moart , sper să ă ă ă găsesc un ad post mai bun pentru calul meu decîtă nisipurile mişc toare, mai ales c mi-a fost întotdeaunaă ă team de ele de cînd ceata de dragoni s-a înecat acoloă acum zece ani. Tata şi cu mine i-am v zut din turnă luptîndu-se cu fluxul care înainta, dar s-au pierdut înainte s le poat veni cineva în ajutor.ă ă

— Aşa le-a trebuit venetecilor stora de la miaz -zi!ă ă izbucni Caleb; ce-au c utat s se fî îie prin nisipurile noasă ă ţ -tre ca s le pun be e în roate cinstirilor s teni care nuă ă ţ ă

207

Walter Scott

vroiau altceva decît s aduc la mal o pic tur , dou deă ă ă ă ă rachiu? Cînd i-am v zut vînzolindu-se pe sub nasul nostru,ă tare le-aş mai fi trimis plocon o ghiulea dintr-unul din tu-nurile mai mici afl toare pe creneluri înspre miaz -zi. Nuă ă -mai c m-am temut s nu cumva s se fac zob tunulă ă ă ă cînd aş fi puşcat din el.

Caleb se stîrnise acum împotriva solda ilor englezi, aşaţ c nu-i fu greu st pînului sau s scape de el şi s seă ă ă ă întoarc la oaspe ii s i. Totul era preg tit pentru plecare;ă ţ ă ă şi cum unul dintre arga ii, lordului secretar aduseseţ arm saă rul lui Ravenswood, c l torii urcar în şa.ă ă ă

Dup mult trud Caleb izbutise s dea în l turi celeă ă ă ă ă dou canaturi ale por ii şi se proptise acolo str duindu-seă ţ ă ca prin aerul ceremonios şi în acelaşi timp plin de impor-tan cu care îşi îmb oşase biata sa f ptur sub iratic ,ţă ăţ ă ă ţ ă scofîlcit şi firav s împlineasc lipsa unui întreg cioporă ă ă ă de portari, p zitori şi slugi în livrea.ă

Sir William Ashton r spunse la adînca lui plec ciune cuă ă o salutare prietenoas şi aplecîndu-se de pe cal strecură ă în palma vrednicului sufragiu cei cî iva galbeni care laţ vremea aceea erau obolul fiec rui oaspete pe picior deă plecare c tre servitorii din casa unde fusese g zduit. Lucyă ă îi zîmbi b trînului cu obişnuita ei dr g l şenie, îi spuseă ă ă ă r mas bun şi îi puse şi ea în mîn r splata cunoscut , cuă ă ă ă o gra ie şi cu o blînde e care i-ar fi cucerit negreşit inimaţ ţ credinciosului b trîn daca n-ar fi fost Thomas Stihuitorul şiă neîn elegerea cu pricina dintre tat l ei şi st pînul s u.ţ ă ă ă Acesta ar fi putut şi el spune ca ducele din Cum v place:ă

„Mai mult m-ai fi-ncîntat cu fapta asta

De vreun alt tat dac îmi vorbeai.”ă ă

Ravenswood c l rea al turi de tîn ra domni , c utîndă ă ă ă ţă ă s -i biruie sfiala şi c l uzindu-i cu luare-aminte calul înă ă ă josul c r rii pietroase care ducea spre b r gan, cînd unaă ă ă ă din slugi d du glas din spate c b trînul Caleb îl strig să ă ă ă ă vin înapoi dorind s -i spun o vorb st pînului. Ravensă ă ă ă ă -

208

Mireasa din Lammermoorwood socoti c ceilal i s-ar mira poate dac nu s-ar întoară ţ ă -ce, deşi în sinea lui îl oc rî amarnic pe Caleb pentru c -iă ă purta atîta de grij ; drept care fu silit s -i lase lui jupînă ă Lockhard pl cuta sarcin pe care o avea în seam şi să ă ă ă goneasc înapoi pîn în gura cur ii. Aici începu cuă ă ţ oarecare încruntare în glas s -l întrebe pe Caleb ce-iă venise s fac atîta zarv cînd bunul servitor îl întrerupseă ă ă exclamînd:

— Sst, st pîne! Sst, şi las -m s - i spun doar o vorbă ă ă ă ţ ă pe care n-am putut-o gr i în fa a oamenilor... Iaca, uite –ă ţ (şi îi îndes lordului în mîn galbenii pe care de abia îi priă ă -mise) – iaca trei bani buni... O s ave i nevoie de paraleă ţ acolo. Nu, nu, nu, s nu spune i nimic – c ci Ravenswoodă ţ ă se împotrivea din toate puterile – s nu spune i un cuvînt,ă ţ doar atît s ave i grij s -i schimba i în primul tîrg prină ţ ă ă ţ care ve i trece fiindc prea sînt noi-nou i şi parc au unţ ă ţ ă semn şi se cunosc.

— Ui i, Caleb, zise st pînul s u silindu-se s -i dea înapoiţ ă ă ă banii şi s -şi smulg frîul din strînsoare – c mi-au maiă ă ă r mas şi mie vreo cî iva galbeni. P streaz -i pentru tine,ă ţ ă ă prietene; şi înc o dat , r mas bun. Crede-m c am cîtă ă ă ă ă îmi trebuie. Ştii prea bine c ai izbutit s faci în aşa felă ă încît şederea noastr aici s nu ne coste mai nimic.ă ă

— Bine, atunci, gr i Caleb, aceştia ne vor prinde bineă cine ştie cînd; s ave i îns îndeajuns, st pîne, fiindcă ţ ă ă ă acolo trebuie s -i milui i şi pe slujitori şi s v mai r mînă ţ ă ă ă ă ceva c dac la o adic v întreab careva: „Lord Ravensă ă ă ă ă -wood, pune i r m şag pe un galben? Atunci cat s scoaţ ă ă ă ă -te i punga şi s zice i: „Ba bine c nu”; dar b ga i deţ ă ţ ă ă ţ seam s nu c de i la învoial la cine ştie ce flecuşte şiă ă ă ţ ă ţ s b ga i punga la loc. Şi...ă ă ţ

— Ajunge, Caleb, trebuie s plec.ă— Chiar pleca i? întreb Caleb, slobozind pulpana st pîţ ă ă -

nului şi l sînd la o parte d sc leala oft de i se rupea iniă ă ă ă ţ -ma de jalea lui. – Totuşi vre i s pleca i, cu toate cele ceţ ă ţ v-am spus despre profe ie şi despre mireasa moart şiţ ă despre nisipurile mişc toare? – Vai mie! Cu omulă

209

Walter Scott

înc p înat nu te po i pune – dac vrea el s se duc , dusă ăţ ţ ă ă ă a fost. Dar p cat de via a dumneavoastr , st pîne, dacă ţ ă ă ă ave i s v duce i la vîn toare prin parcul castelului...ţ ă ă ţ ă B ga i bine seama s nu be i de la Fîntîna Fecioarei... S-aă ţ ă ţ dus! S-a dus s geat pe c rare dup ea! Capul familieiă ă ă ă Ravenswood şi-a pierdut capul ca o biat ceap peă ă toc tor sub cu itul meu de buc t rie!ă ţ ă ă

B trînul majordom privi îndelung dup st pînul s uă ă ă ă ştergîndu-şi roua care-i izvora din ochi, încercînd s -i desă -luşeasc statura falnic printre ceilal i c l re i. „Lipit deă ă ţ ă ă ţ calul ei... Parc ar fi cusut cu a de oblînc!... Bine ziceă ţă sfîntul: «Afla i dar c femeia ine în puterea ei pe to iţ ă ă ţ ţ b ră ba ii»; f r aceast fat îngenuncherea casei noastreţ ă ă ă ă n-ar fi fost deplin .”ă

Cu inima grea de tristele prevestiri se întoarse Caleb la treburile sale de la Steiul Lupului de îndat ce nu-l maiă putu deosebi pe cel ce era pricina neliniştii sale din grupul de c l re i pe care-i înghi ise dep rtarea.ă ă ţ ţ ă

Între timp, ceilal i îşi continuar veseli drumul. O datţ ă ă hot rît, Domnul Ravenswoodului nu era omul care să ă şovăie ori s cugete prea mult asupra pasului f cut. El seă ă l s prad pl cerii ce sim ea în tov r şia lui Lucy Ashton,ă ă ă ă ţ ă ă arătîndu-se pe atît de vesel şi îndatoritor pe cît îi îng duiaă firea sa grav şi starea nenorocit a familiei lui. Lordulă ă secretar r mase uimit de puterea lui de p trundere şi deă ă neobişnuitele însuşiri ale unei min i luminate deţ înv tura c r ilor. Îndeletnicirea şi lumea prin care seăţă ă ţ învîrtea îl f cuser pe sir William Ashton un judec toră ă ă priceput al acestor daruri; şi ştia prea bine cum să pre uiasc o calitate care lui îi lipţ ă sea cu des vîrşire –ă hot rîrea neşov itoare şi nestr mutat a Domnuluiă ă ă ă Ravenswoodului, care p rea cu totul str in de îndoial şiă ă ă de team . În fundul inimii sale lordul secretar se bucuraă c reuşise s îmblînzeasc un duşman atît de temut şi seă ă ă gîndea cu pl cere, dar şi cu nelinişte la marile lucruri peă care tîn rul s u tovar ş avea s le s vîrşeasc dacă ă ă ă ă ă ă

210

Mireasa din Lammermooradierea binevoitoare dinspre partea Cur ii avea s -i umfleţ ă şi mai departe pînzele.

„Ce şi-ar putea dori mai mult ea, cugeta el cu mintea veşnic întoars la împotrivirea lui lady Ashton fa deă ţă dorin ele sale, ce-ar putea n d jdui mai mult o femeie deţ ă ă la o c s torie, decît stingerea unei pricini primejdioase şiă ă unirea cu un ginere nobil, viteaz, bun şi cu rude sus-puse – pe care nici o ap , oricît de mare ar veni ea, n-o s -l deaă ă la fund – puternic tocmai acolo unde noi sîntem slabi, în străbuni şi în virtute? Sigur c nici o femeie cuminte nu ară şov i. Dar vai!”... aici se opri, cugetînd c lady Ashton nuă ă se ar tase a fi întotdeauna cuminte, aşa cum în elegea elă ţ vorba asta. „S alegi cine ştie ce boiernaş caraghios dină inutul Merse în locul unui viteaz de neam mare care i-arţ ţ

fi l sat pe tav moşiile Ravenswoodului – înseamn s fiiă ă ă ă nebun !”ă

Astfel se fr mînta b trînul politician pîn ce ajunser laă ă ă ă casa lordului Bittlebrains, unde f g duiser dinainte că ă ă ă vor sta la mas şi se vor odihni, continuîndu-şi c l toriaă ă ă dup -amiaz .ă ă

Acolo fur primi i cu prisos de omenie; şi cel maiă ţ linguşit fu Domnul Ravenswoodului de c tre nobilele saleă gazde. Adev rul era c lordul Bittlebrains pusese mîna peă ă titlu pe temeiuri mai mult ghicite decît dovedite a unui meşteşug de a se ar ta întotdeauna în elept cînd de faptă ţ nu era decît un pis log f r harul vorbirii, a unui nasă ă ă viclean care adulmeca din vreme schimb rile timpurilor şiă priceperii de a aduce anumite servicii politiceşti celor care le r spl teau mai bine. So ia sa şi el nu se preaă ă ţ sim eau la largul lor în noile veşminte ale rangului pe careţ purtarea nu izbutise înc s le fac s se ia pe ei, aşa că ă ă ă ă erau foarte doritori s se lipeasc şi s trag cu ochiul laă ă ă ă cei care se n scuser st pîni ai unor t rîmuri în care ei seă ă ă ă sim eau înc venetici. Slug rnicia lor fa de Domnulţ ă ă ţă Ravenswoodului avu urm rile dorite, anume c -i sporiă ă pre uirea în ochii lordului secretar, care deşi nu avea cineţ ştie ce respect pentru meritele lordului Bittlebrains, în

211

Walter Scott

general inea seama, de ascu imea judec ii sale în toateţ ţ ăţ ce erau legate de propriile sale interese.

— P cat c lady Ashton n-a v zut toate acestea, îşi ziseă ă ă el în sinea-i; nimeni nu ştie mai bine ca Bittlebrains pe ce parte e uns pîinea; şi se gudur pe lîng Ravenswood caă ă ă javra unui calic pe lîng o buc t reas . Şi uite-o şi peă ă ă ă cucoan cum îşi tot împinge în fa pr jinile ei de fete să ţă ă ă zdr ng ne la virginală ă 22, de parc ar spune, pofti i şiă ţ alege i. Nici nu se compar cu Lucy, de parca ar fi nişteţ ă cucuvele al turi de o leb d , aşa c n-au decît s -şiă ă ă ă ă poarte farmecele tuciurii pe la alte tîrguri.

Ispr vind de mîncat, c l torii care mai aveau de întinsă ă ă cale lung , urcar din nou pe cai; şi dup ce lordul secreă ă ă -tar, Domnul Ravenswoodului şi to i ceilal i b user unţ ţ ă ă p h rel la botul calului, cu licori potrivite dup rangulă ă ă fiec ruia, d dur bice cailor.ă ă ă

Era întuneric cînd intrar pe aleea larg a casteluluiă ă Ravenswood, o fîşie lung şi dreapt ducînd pîn în fa aă ă ă ţ por ii, str juit de o parte şi de alta de ulmi uriaşi careţ ă ă suspinau în adierea nop ii, deplîngînd parc soarta moşteţ ă -nitorului vechilor lor st pîni care acum se întorcea pe subă umbra lor în cîrd şia, ba aproape în coada alaiului, nouluiă lor st pîn. Cine ştie ce sim minte de acelaşi fel ap sauă ţă ă acum sufletul Domnului însuşi. Treptat treptat se cufun-dase în t cere şi r m sese mai în urma domni ei lîngă ă ă ţ ă care se inuse pîn atunci cu atîta înc p înare. Îşiţ ă ă ăţ amintea prea bine de vremea cînd, la acelaşi ceas al înser rii, îl întov r şise pe tat l s u cînd acesta îşiă ă ă ă ă p r sise pentru totdeauna cuibul de unde i se tr geaă ă ă numele şi titlul. Fa aţ da m rea a b trînului castel spreă ţă ă care îşi amintea c -şi întorsese adeseori privirea, eraă atunci „neagr ca un z braă ă nic”. Aceeaşi fa ad str luceaţ ă ă acum de multe lumini, unele aruncînd departe, în noapte, o v paie neclintit ca a unui far, iar altele tremurîndă ă gr bite de la o fereastr la alta, l sînd s se ghicească ă ă ă ă

22 Clavecin mic folosit în Anglia secolelor XVI şi XVII

212

Mireasa din Lammermoorforfota şi preg tirile pentru sosirea lor vestit de ună ă ol car. Schimbarea cutremur într-atît inima luiă ă Ravenswood, încît trezi acolo cîteva din simţămintele mai aspre cu care fusese deprins s -l priveasc pe noul st pînă ă ă al moşiilor p rinteşti, aşternînd pe fa a lui un aer deă ţ asprime şi neîndurare atunci cînd, s rind de pe cal, intră ă în sala cea mare care nu mai era a lui, înconjurat de nenum rate slugi ale celuilalt st pîn.ă ă

Lordul secretar, gata s -i pofteasc bun sosit cu prieteă ă -nia pe care vorbele schimbate pîn atunci p reau s oă ă ă lase s se ghiceasc , îşi d du seama de tulburareaă ă ă oaspelui şi se st pîni, înlocuind tipicul ur rilor şiă ă polite urilor cu o adînc plec ciune în fa a oaspetelui s uţ ă ă ţ ă şi ar tîndu-i astfel c împ rt şeşte sim mintele care seă ă ă ă ţă citeau pe fruntea acestuia.

Doi slujitori, purtînd fiecare cîte dou perechi deă sfeşnice uriaşe de argint, conduser pe noii veni i într-ună ţ salon mare sau camer de odihn , unde multeleă ă schimb ri îl fă ăcur pe Ravenswood s -şi dea seama deă ă bog ia st pînilor de acum ai castelului. Tapiseriileăţ ă putrede care pe vremea tat lui s u acoperiser peă ă ă jum tate pere ii acestei s li mînă ţ ă dre, curgînd de pe pere i,ţ în zdren e, fuseser înlocuite cu lucr tur din stejar şi atîtţ ă ă ă aceasta cît şi ramele diferitelor p trate din care eraă îmbucat erau împodobite cu chenare de flori şi cu p s riă ă ă care, deşi închipuite în lemn p reau, datorit m iestrieiă ă ă cioplitorului, s -şi umfle gîtlejurile şi s bat din aripi. Maiă ă ă multe portrete de familie reprezentînd eroi înarma i dinţ neamul Ravenswood, precum şi una sau dou armuriă str vechi şi cîteva arme disp ruser şi ele şi acum seă ă ă vedeau în loc cele ale regelui William şi ale reginei Mary, ale lui sir Thomas Hope şi ale lordului Stair, doi cunoscu iţ avoca i sco ieni. Tot acolo erau şi portretele tatţ ţ ălui şi mamei lordului secretar; aceasta, acr , şireat şi eaă ă ţ p n ,ă ă cu gluga neagr ornat cu pene negre lipite de easă ă ţ t ,ă inînd în mîn o carte de rug ciuni; b rbatul ei ar tîndţ ă ă ă ă

sub o tichie neagr genovez , atît de teşit pe cap deă ă ă

213

Walter Scott

parc acesta ar fi fost ras, nişte tr s turi încruntate,ă ă ă în epate şi puritane, încheiate cu o b rbu de ap,ţ ă ţă ţ roşcovan şi jumuă lit , un chip pe care f rnicia p rea că ăţă ă ă se lupt cu zgîrceă nia şi tic loşia. Şi ca s fac loc acestoră ă ă sperietori, se gîndea Ravenswood, str moşii mei au fostă alunga i de pe pere ii pe care ei i-au ridicat! Îi privi dinţ ţ nou şi amintirea lui Lucy Ashton (c ci ea nu intrase înă camer o dat cu ei) p li în imagina ia lui. Mai erau acoloă ă ă ţ dou sau trei fanteă ziuri olandeze, cum erau numite pe vremea aceea picturile lui Ostade şi Teniers, împreun cuă alt tablou bun din şcoala italian . În afar de acestea,ă ă trona şi un tablou, în m riă me natural , al lorduluiă secretar, în rob , al turi de doamă ă na sa, îmbr cat înă ă m tase şi cacom, o frumuse e trufaş pe ale c reiă ţ ă ă tr s turi se citea toat trufia neamului Douglas din careă ă ă era coborîtoare. Pictorul, în ciuda m iestriei sale, copleşită de cele ce vedea cu ochii sau îmboldit de cine ştie ce diavol ş galnic, nu reuşise s -i dea so ului de pe pînză ă ţ ă acel aer de cumplit for şi dreapt str şnicie care stă ţă ă ă ă bine domnului şi st pînului casei. Era limpede de la primaă privire c în ciuda topuzului şi a ceaprazurilor de aur cuă care se f lea, în casa lordului secretar cînta g ina.ă ă Podeaua acestei frumoase înc peri era acoperit cuă ă covoare bogate, focuri straşnice duduiau în c minele mariă şi trei aplice de argint, oglindind în zorzoanele lor sclipitoare luminile pe care le purtau, f ceau ca totul să ă par str lucitor ca lumina zilei.ă ă

— A i dori s gusta i ceva, Doamne? întreb sir Williamţ ă ţ ă Ashton dornic s rup t cerea grea.ă ă ă

Nu primi nici un r spuns, întrucît Ravenswood era atîtă de ocupat s -şi întip reasc în minte toate schimb rileă ă ă ă care se petrecuser în sal , încît abia dac îl auzi peă ă ă lordul secretar. În cele din urm îi ajunser la urecheă ă vorbele gazdei sale din care desluşi rug mintea reînnoită ă de a gusta ceva şi ad ugirea c masa va fi în curînd gata;ă ă ele îl f cur s tresar la gîndul c se purta ca o fireă ă ă ă ă

214

Mireasa din Lammermoorslab , ba poate chiar ca un caraghios, l sîndu-se astfelă ă copleşit şi încovoiat de împrejur rile în care se afla. Caă atare se sili s r spund lui sir William Ashton cu toată ă ă ă nep sarea de care era în stare.ă

— N-o s v mire, n d jduiesc, sir William, interesul ce-ă ă ă ăl port îmbun t irilor pe care le-a i adus în aceast sal .ă ăţ ţ ă ă În vremea tat lui meu, atunci cînd necazurile l-au silit să ă tr iasc asemeni unui pustnic, era prea pu in folosit înă ă ţ ă afar de mine, care m jucam aici cînd vremea nu-miă ă îng duia s ies afar . În acea firid aveam un mic atelieră ă ă ă unde-mi ineam pu inele scule de tîmpl rie pe careţ ţ ă b trînul Caleb mi le adusese şi m înv ase s le folosescă ă ăţ ă — colo, în cel lalt col , sub acea frumoas aplic deă ţ ă ă argint, îmi ineam undi ele, arcurile şi s ge ile.ţ ţ ă ţ

— Şi eu am un fecior, zise lordul secretar dornic să schimbe tonul conversa iei, care se joac şi el tot la fel.ţ ă B iatul meu cel mic nu e niciodat fericit dac nu e peă ă ă afar ... M şi mir c nu e pe aici. Hai, Lockhard, trimite-lă ă ă pe William dup domnişorul Henry... Probabil c după ă ă bunul lui obicei se ine dup fusta lui Lucy... Fata asta aţ ă mea ne face pe to i s -i mînc m din palm , Doamne.ţ ă ă ă

Chiar şi aceast vorb cu tîlc despre fiica sa, deşiă ă aruncat cu mare meşteşug, nu-l f cu pe Ravenswood s -ă ă ăşi schimbe calea gîndurilor.

— Am fost sili i s l s m aici, continu el, nişte armuriţ ă ă ă ă şi vreo cîteva portrete... Aş putea s v întreb ce s-a f cută ă ă cu ele?

— N-aş şti s v spun, r spunse lordul dup oarecareă ă ă ă şov ire, camera a fost împodobit în vreme ce noi nuă ă eram aici şi şti i... ţ cedant arma togae23, aceasta e vorba oamenilor legi... şi m tem c a fost respectat cam cuă ă ă prea mult str şnicie. N d jduiesc... cred c sînt la locă ă ă ă ă bun... sînt sigur c am dat porunci în acest sens... pot să ă sper c atunci cînd le vom g si şi le vom cur a ne ve iă ă ăţ ţ face cinstea s le primi i din partea mea în semn deă ţ

23 În fa a legii, armele se dau înapoi (lat.).ţ

215

Walter Scott

iert ciune pentru înl turarea lor vremelnic ?ă ă ăDomnul Ravenswoodului f cu o plec ciune f r s -şi înă ă ă ă ă -

covoaie spatele şi, cu bra ele încrucişate, îşi reluţ ă cercetarea am nun it a camerei.ă ţ ă

Henry, un b ietan r sf at de vreo cincisprezece ani,ă ă ăţ d du buzna în camer şi alerg la tat l s u.ă ă ă ă ă

— Uit -te la Lucy, tat ; a venit acas aşa de sup rat şiă ă ă ă ă urîcioas , încît nu vrea s se duc la grajd s -mi vadă ă ă ă ă c lu ul meu cel nou pe care Bob Wilson mi l-a adus dină ţ peninsula Galloway.

— Cred c tu ai fost necugetat s -i ceri aşa ceva, ziseă ă lordul.

— Atunci şi tu eşti la fel de urîcios ca şi ea, r spunseă b iatul; şi cînd o s vin mama, o s v arate ea.ă ă ă ă ă

— Taci din gur , ştrengar obraznic! zise tat l s u; undeă ă ă i-e preceptorul?ţ

— S-a dus la o nunt la Dunbar – poate c o s -i deaă ă ă drob la mas ; şi începu s cînte vechiul cîntec sco ian:ă ă ţ

„La Dunbar se afla un drob de miel

Tra, la, la, la, la

Dar po i g si şi mai gustos ca el,ţ ă

Tra, Ia, la, la, la...”

— Frumoas înv tur î i mai d domnul Cordery şi-iă ăţă ă ţ ă foarte mul umesc pentru ea, zise lordul secretar; şi mţ ă rog ie, cine a avut grij de tine în timp ce eu am fostţ ă plecat, domnişorule Henry?

— Norman şi Bob Wilson în afar de mine însumi.ă— Un gr jdar şi un p durar şi nepricopsitul de tine –ă ă

halal profesori pentru un viitor avocat! Bine, fiule, dar în felul acesta n-o s - i intre în cap alte legi decît celeă ţ împotriva vînatului de munte, pescuitului somonilor şi...

— Şi fiindc veni vorba de vînat de munte, zise tîn rulă ă pierde-var întrerupîndu-şi p rintele f r pic de şov ial ,ă ă ă ă ă ă

216

Mireasa din LammermoorNorman a s getat un cerb şi i-am ar tat coarnele lui Lucyă ă şi ea zice c n-are decît opt ramuri; şi mai zice c a iă ă ţ omorît un cerb cu copoii lui Bittlebrains, cît a i fostţ plec i, şi, ştii, zice c avea zece ramuri – aşa e?ăţ ă

— Putea s fi avut şi dou zeci, Henry, din partea mea;ă ă dar dac te duci la acest domn î i poate spune tot – du-teă ţ şi vorbeşte-i Henry – este Domnul Ravenswoodului.

În timp ce vorbeau, tat l şi fiul st teau lîng foc; iară ă ă Domnul, plimbîndu-se pîn în cel lalt cap t al s lii, st teaă ă ă ă ă cu spatele la ei, pref cîndu-se adîncit în cercetarea uneiaă dintre picturi. B iatul alerg la el şi tr gîndu-l de pulpanaă ă ă hainei cu îndr zneala unui copil r sf at, îi spuse:ă ă ăţ

— Ascult , seniore – vrei s fii atît de bun şi s -miă ă ă spui... Dar cînd Ravenswood se întoarse şi Henry îi v zuă fa a se opri ca tr snit, se trase doi sau trei paşi înapoiţ ă c tînd la el cu o temere şi o uimire care-i alungaser cuă ă totul de pe fa obişnuita-i vioiciune ştreng reasc .ţă ă ă

— Apropie-te, tinere domn, zise Ravenswood, şi am s -ăi spun tot ce ştiu despre vîn toare.ţ ă

— Du-te la Domnul, Henry, îl îndemn şi tat l s u; deă ă ă obicei nu eşti atît de sfios.

Dar nici chemarea, nici îndemnurile nu-l clintir pe bă ă-iat. Dimpotriv , dup ce-l cercet pe necunoscut din capă ă ă pîn în picioare, se întoarse pe c lcîie şi, c lcînd ca peă ă ă cuie, se prelinse pe lîng zid pîn la tat l s u strîngîndu-ă ă ă ăse lîng el cît mai tare. Ravenswood, ca s nu fie martoră ă la cearta dintre tat şi mult prea r sf atul fecior, socotiă ă ăţ c e mai politicos s se întoarc din nou c tre tablouri şîă ă ă ă s nu mai dea nici o aten ie la cele ce-şi spuneau ei.ă ţ

— De ce nu vrei s -i vorbeşti Domnului, prostu ule? înă ţ -treb lordul secretar.ă

— M tem, spuse Henry în şoapt .ă ă— Te temi, fricosule! îl cercet tat l s u scuturîndu-lă ă ă

uşurel de guler. Şi de ce te temi?— De ce seam n atît cu portretul lui sir Maliseă ă

Ravenswood? întreb b iatul tot în şoapt .ă ă ă— Cu care portret, n t r ule? zise tat l s u. Credeamă ă ă ă ă

217

Walter Scott

c nu eşti decît un pierde-var , dar acuma v d c mai eştiă ă ă ă şi s rac cu duhul.ă

— Î i spun c se afl un portret al b trînului Malise deţ ă ă ă Ravenswood şi c omul acesta seam n cu el ca şi cumă ă ă ar fi coborît din ram ; e sus, în sala cea veche unde serviă -toarele spal rufele; poart armur , nu hain ca domnulă ă ă ă acesta – domnia-sa nu are nici barb , nici cotle i ca celă ţ zugr vit – şi poart altceva la gît, nu o leg tur şi niciă ă ă ă şireturi la plastron...

— Şi de ce s nu semene domnul cu str moşul s u,ă ă ă b iat prost ce eşti? zîmbi lordul secretar.ă

— Da, dar dac a venit s ne alunge pe to i din castelă ă ţ zise b iatul, şi are dou zeci de credincioşi travesti i... şiă ă ţ dac a venit s spun cu voce sun toare ă ă ă ă „Toate la vremea lor” şi dac o s te omoare în fa a vetrei cum aă ă ţ f cut Malise cu cel lalt al c rui sînge se mai vede înc ...ă ă ă ă

— Taci din gur şi las palavrele! zise lordul secretar nuă ă prea bucuros de aceste nepl cute potriviri asupra c roraă ă îi atr sese luarea-aminte feciorul s u. Seniore, uiteă ă -l pe Lockhard care ne vesteşte c masa e gata.ă

În aceeaşi clip , Lucy intr pe alt uş dup ce-şiă ă ă ă ă schimbase rochia de la sosire. Minunatul ei chip era mai degrab dezv luit decît ascuns de o mul ime de codi eă ă ţ ţ aurii; trupul de zîn se descotorosise de rochia greoaie deă c l torie şi se înveşmîntase în m tase azurie; gra iaă ă ă ţ zîmbetului şi a vorbelor sale alung cu ă o iu eal care-lţ ă surprinse şi pe Ravenswood toate gîndurile mohorîte şi potrivnice care îi înnouraser cît va vreme gîndurile. Peă ă acele tr s turi atît de simple şi luminoase el nu puteaă ă deosebi nici o leg tur în epat a puritanului cu barb deă ă ţ ă ă ap şi tichie neagr , ori cu scor oaţ ă ţ sa-i şi veşteda-i soa ,ţă

cu şiretenia zugr vit pe fa a lorduă ă ţ lui secretar sau cu trufia care se l f ia pe cea a doamnei sale; şi privind laă ă Lucy Ashton i se p ru c e un înger coboă ă rît pe p mînt,ă f r nici o leg tur cu ceilal i muritori prină ă ă ă ţ tre care poftise s h l duiasc un timp. Atît de mare este putereaă ă ă ă

218

Mireasa din Lammermoorfrumuse ii asupra inimii tinere şi fierbin i.ţ ţ

219

Walter Scott

Capitolul XIX

„...Nu m descurc prea bineăAtîta cred: cu jalba unui tatăVa aduce-a cerului pedeaps greaăAsupra capului neascult rii.ăDar în elep ii spun: greşesc p rin iiţ ţ ă ţCînd sufletul odraslei-l in în frîuţŞi cînd strunesc atît de strîns iubireaS dit -n ca de mai, cereşti puteri.”ă ă

(Gîsca şi-a pierdut orzul)

Masa la castelul Ravenswood fu pe atît de îmbelşugată pe cît fusese de s r c cioas cea de la Steiul Lupului.ă ă ă ă Poate c în sinea lui lordul secretar se mîndrea deă aceast deosebire, dar avea prea mult ştiin lumească ă ţă ă pentru ca s o arate. Dimpotriv , p rea s -şi amintească ă ă ă ă cu pl cere de ceea ce numea el osp ul de burlac al luiă ăţ jupîn Balderstone, f cîndu-se c e mai degrab mîniată ă ă decît bucuros de risipa care se vedea pe masa ce gemea de bun t i.ă ăţ

— Aşa e cînd te iei dup al ii, zise el, şi te dedai pl ceriă ţ ă -lor trîndave – dar eu am crescut cu te miri ce şi maiă nimic la casa p rintelui meu şi bucuros m-aş întoarce laă fiertura de fulgi de ov z şi la ciolanul de oaieă 24 dacă

24 Ciolanul de la omoplatul oii se mai numeşte în unele p ră ți ale Sco iei ţ „s r ntoc”, iar în Anglia i se spune ă ă „s r cie” probabil ca s seă ă ă deosebeasc de fudulii sau alte buc ele boiereşti. Se spune c nuă ăţ ă demult un nobil sco ian b trîn a c rui înf işare şi obiceiuri (şi aşa nuţ ă ă ăţ dintre cele mai blînde) erau exagerate din dorin a de a ar ta cît maiţ ă fioros, ca orice muntean care se respect fiind la Londra cu ocaziaă şedin elor Parţ lamentului, s-a întîmplat ca într-o zi s nu se simt preaă ă bine. St pînul hotelului unde locuia, dorind s şi arate respectulă ă pentru oaspetele de vaz , i-a înşirat toate felurile de mîncare pe careă le avea, n d jduind s g seasc ceva care s -i fie pe plac lumin ieiă ă ă ă ă ă ăţ sale.

— Cred, hangiule, zise nobilul ridicîndu-se din pat şi dînd la o parte

220

Mireasa din Lammermoornevasta şi familia mi-ar îng dui-o.ă

Cam s rise peste cal lordul şi Ravenswood r spunseă ă destul de în epat c de... „ranguri diferite... adic ”, seţ ă ă îndrept el, „st ri osebite ale avutului cat s fie slujiteă ă ă ă de osebite soiuri de îngrijiri gospod reşti”.ă

Spuse scurt şi ap sat, vorbele acestea oprir orice alteă ă deşert ciuni mai st teau pe buzele gazdei şi cele ceă ă urmar nu mai au nici un interes pentru cititorul nostru.ă Seara trecu cu pl cere, ba chiar cu prietenie; şi Henry îşiă învinsese primele-i temeri pîn într-atît încît sa înjghebeă un joc de-a h ituitul cerbului împreun cu urmaşul şi cuă ă icoana fidel a posomorîtului sir Malise de Ravenswood,ă numit R zbun torul, h ituit care avea s se petreac înă ă ă ă ă diminea a urm toare. A doua zi, cu alergatul, cuţ ă zbenguiala, se f cu vremea prînzului şi oaspele fu poftită s le cinsteasc masa înc o zi, ceea ce el primi cu dragă ă ă ă inim . Ravenswood hot rî îns c aceasta avea s fieă ă ă ă ă ultima zi cînd o s mai stea la castel, dar îşi aminti c nuă ă o vizitase înc pe b trîna şi credincioasa servitoare aă ă neamului s u, mama Alice, şi c se cuvenea s jertfească ă ă ă o parte a dimine ii pentru a-i face o bucurie uneia ce-iţ p strase credin atîta timp.ă ţă

Drept care Ravenswood mai întîrzie o zi pentru a o cer-ceta pe Alice şi Lucy îi fu c l uz . Henry, adev rat, veni şiă ă ă ă el ca cei doi tineri s nu fie chiar singuri-singurei, dar deă fapt, aşa şi st teau lucrurile fiindc multe erau ispiteleă ă care-l f ceau pe fl c iaş habar s n-aib de cele ce seă ă ă ă ă petreceau între cei doi. Ba z rea un corb pe o craca şiă poftea s -l s geteze, ba un iepure le s rea în fa , iară ă ă ţă Henry şi copoiul sau o luau la goan în urm rirea lui, baă ă trebuia s stea de vorb cu p durarul r mînînd astfel înă ă ă ă urma celor doi, ba trebuia s cerceteze vizuina unuiă

tartanul cu care îşi acoperise pîn atunci fa a-i s lbatic şiă ţ ă ă posomorît , cred c mi-ar fi poft de o bucat de „s r ntoc”.ă ă ă ă ă ă

Hangiul o lu la fug însp imîntat, convins fiind c oaspetele s uă ă ă ă ă era canibal şi c s-ar putea s -i vin poft de o buc ic de hangiu înă ă ă ă ăţ ă chip de mîncare mai uşoar , acum c era bolnav. (N.A.)ă ă

221

Walter Scott

viezure luînd-o astfel mult înaintea lor.Sfatul tainic între Ravenswood şi sora lui Henry

ajunsese acum destul de departe. Ea nu se putu ori s nu-ăi spun ă c ă în elege ţ ce dureros trebuie s fie pentru el să ă treac prin locuri atît ă de cunoscute odinioar , care acumă se schimbaser într-atît; şi atît de blînd era comp imireaă ă ă ei, încît Ravenswood se sim i r spl tit pentru toateţ ă ă nenorocirile sale. Nu ştiu cum, dar aceste sim minte îiţă sc par f r s vrea în vorbele pe care Lucy le sorbeaă ă ă ă ă pierdut , mai mult decît sup rat ; şi îi putem iertaă ă ă neprevederea de a asculta astfel de şoapte, dac neă gîndim c se afla aici cu Ravenswood cu ştiin a tat lui ei,ă ţ ă care p rea s vad cu ochi buni apropieă ă ă rea ei de tîn rulă nobil. Totuşi, ea se sili s schimbe vorba, izbutind cu totulă în aceasta; c ci şi Ravenswood mersese mai departeă decît îi fusese voia şi conştiin a îl mustr cînd îşi d duţ ă ă seama c ă e gata s -i vorbeasc de dragoste fiicei lui siră ă William Ashton.

Se apropiaser acum de coliba b trînei Alice, colibă ă ă care fusese de curînd cl dit din nou şi ar ta acum poateă ă ă mai pu in pitoreasc , dar mult mai cur ic decît înainte.ţ ă ăţ ă B tă rîna şedea ca de obicei pe sc unelul ei de subă mesteac nul plîng tor înc lzindu-se la razele soarelui deă ă ă toamn cu acea uitare de sine care e h r zit doar celoră ă ă ă b trîni şi neă putincioşi. Auzind pas pe c rare îşi întoarseă capul c tre ei.ă

— Picioruşul dumneavoastr l-am recunoscut, domniă -şoar Ashton, zise ea, dar cel ce v înso eşte nu e tat lă ă ţ ă dumneavoastr .ă

— Şi de unde ştii, Alice? întreb Lucy; şi cum se poateă s - i dai atît de bine seama de sunetul unui pas pe acestă ţ p mînt tare şi înc afar , în aer liber?ă ă ă

— Auzul, copila mea, mi s-a ascu it de cînd mi-am pierţ -dut vederea şi pot s judec sunetele cele mai slabe careă înainte îmi treceau neauzite pe lîng urechi aşa cum trecă şi pe lîng tine. Nevoia e un înv tor aspru, dar bun şiă ăţă

222

Mireasa din Lammermoordac i-ai pierdut lumina ochilor cat s afli alte c r i înă ţ ă ă ă ţ care s citeşti adev rul.ă ă

— Bine, auzi pasul unui b rbat, asta pot s pricep, ziseă ă Lucy. Dar de ce, Alice, eşti sigur c nu e al tat lui meu?ă ă ă

— Pasul vîrstei, draga mea, e sfios şi şov ielnic –ă piciorul se ridic de la p mînt încet şi se aşaz cu grij ;ă ă ă ă acum aud pasul pripit şi hot rît al tinere ii şi – dac ar fiă ţ ă s m încred unui gînd ciudat care mi-a venit – aş spuneă ă c e pasul unui Ravenswood.ă

— Chiar aşa e, zise Ravenswood – şi iat o ascu ime aă ţ unui sim pe care n-aş fi crezut-o dac nu i-aş fi fost marţ ă -tor. Sînt într-adev r Domnul Ravenswoodului, Alice – fiulă b trînului t u st pîn.ă ă ă

— Dumneavoastr ? exclam b trîna uluit – dumneaă ă ă ă -voastr , Domnul Ravenswoodului aici... în acest loc şi înă -tr-o astfel de tov r şie?... Nu-mi vine s cred. Îng dui i-miă ă ă ă ţ s -mi trec mîna b trîn peste chipul vostru ca pip itul să ă ă ă ă vin în ajutorul auzului.ă

Ravenswood se aşez lîng ea, pe b ncu a de p mînt,ă ă ă ţ ă şi o l s s -i ating fa a cu mîna ei tremur toare.ă ă ă ă ţ ă

— Chiar aşa e! zise ea, sînt tr s turile şi glasul lui Raă ă -venswood – liniile aspre ale mîndriei, precum şi vocea în-dr znea şi poruncitoare. Ce vînt te aduce pe aici, Domnă ţă al Ravenswoodului? Ce cau i prin inuturile duşmanului şiţ ţ al turi de copila sa?ă

Vorbind, obrazul b trînei Alice se îmbujor , ca al unuiă ă b trîn supus în fa a c ruia tîn rul s u st pîn ar fi dată ţ ă ă ă ă vreun semn de del sare a obiceiurilor str moşilor s i.ă ă ă

— Domnul Ravenswoodului, zise Lucy c reia nu-i pl cuă ă -se tonul dojenitor şi dorea s -i pun cap t, este în vizită ă ă ă la tat l meu.ă

— Aşa! exclam b trîna oarb cu surprindere.ă ă ă— Ştiam, continu Lucy, c -i va face pl cere dac -i voiă ă ă ă

ar ta drumul spre coliba ta.ă— Unde, ca s fiu cinstit, Alice, zise Ravenswood, mă ă

aşteptam la o primire mai c lduroas .ă ă— Mare minune! morm i b trîna ca pentru sine; dară ă

223

Walter Scott

c ile Domnului nu sînt ca ale noastre şi judecata sa seă face dincolo de în elegerea noastr . Ascult , tinere, ziseţ ă ă ea; strămoşii t i n-au ştiut ce-i mila, dar au fost drep i înă ţ vr jmă ăşia lor; niciodat n-au încercat s -şi zdrobească ă ă duşmanul sub vicleşugul omeniei. Ce cau i al turi de Lucyţ ă Ashton? De ce paşii t i merg pe aceeaşi c rare cu ai ei?ă ă De ce vocea ta ine hangul viersului fiicei lui sir Williamţ Ashton? Tinere, cel ce caut r zbunarea pe c iă ă ă necinstite...

— Taci din gur , femeie, o întrerupse Ravenswoodă sever; diavolul te îndeamn s gr ieşti aşa? Afl că ă ă ă ă aceast domă ni nu are pe lume alt prieten gata s sarţă ă ă mai degrab pentru a o ap ra de insult ori de jignire.ă ă ă

— Aşa stau lucrurile? gr i b trîna cu voce schimbat şiă ă ă trist ... Atunci, Domnul s v aib în paz pe amîndoi!ă ă ă ă ă

— Amin, Alice, zise Lucy care nu în elesese ce voia sţ ă spun oarba cu cuvintele ei în doi peri, şi s dea Domnulă ă s vii la sim iri mai bune, Alice. Dac rosteşti vorbe atît deă ţ ă întortocheate în loc s - i întîmpini prietenii cu voie bun ,ă ţ ă ei or s gîndeasc despre tine la fel ca to i ceilal i.ă ă ţ ţ

— Şi cum gîndesc to i ceilal i? zise Ravenswood, care şiţ ţ el începuse s cread c b trîna nu mai ştie ce spune.ă ă ă ă

— To i cred, îi şopti lui Ravenswood la ureche Henryţ Ashton care tocmai ap ruse în acea clip , c e oă ă ă vr jitoare şi c ar fi trebuit s-o ard cu celelalte laă ă ă Haddington.

— Ce spui? zise Alice întorcîndu-se c tre b iat, cu fa aă ă ţ ei oarb plin de patim ; c sînt o vr jitoare, şi c ar fiă ă ă ă ă ă trebuit s m ard împreun cu nenorocitele care au fostă ă ă ă ucise la Haddington?

— Ea ascult , şopti din nou Henry, şi eu care am vorbită cu glas mai mic decît gunguritul unei pitulici!

— Dac despotul şi c m tarul şi cel ce i-a despuiat peă ă ă bie ii oameni de avutul lor şi a clintit vechile pietre deţ hotar şi a ruinat neamurile nobile ar sta pe acelaşi rug cu mine atunci aş spune, aprinde i rugul în numeleţ

224

Mireasa din LammermoorDomnului!

— Cumplite vorbe, zise Lucy; niciodat n-am v zut-o peă ă s rmana b trîn în halul acesta; dar vîrsta şi s r cia nuă ă ă ă ă sînt buni sf tuitori. Haide, Henry, s-o l s m o clip ... doă ă ă ă -reşte s -i vorbeasc singur Domnului Ravenswoodului.ă ă ă Noi plec m spre cas şi vom poposi, ad ug ea uitîndu-seă ă ă ă la Ravenswood, la Fîntîna Fecioarei.

— Şi, Alice, zise b iatul, dac ştii de vreo vr jitoare cuă ă ă chip de iepure din cele care alearg printre c prioare şi leă ă face s fete înainte de vreme, spune-i toate cele bune dină partea mea şi ca dac Norman n-a preg tit înc glon ulă ă ă ţ de argint pentru ea, o s -i împrumut pentru aceasta ună nasture de la surtucul meu.

Alice nu r spunse nimic pîn cînd fu sigur c fratele şiă ă ă ă sora s-a îndep rtat îndeajuns. Apoi îi vorbi:ă

— Şi voi v-a i mîniat pe mine pentru dragostea ce vţ ă port? E drept ca str inii s se supere, dar şi m ria-voastră ă ă ă sînte i mînios!ţ

— Nu sînt mînios, Alice, zise Ravenswood, nu sînt decît mirat de tine al c rei bun-sim l-am auzit atît de desă ţ pre uit şi care acuma te-ai l sat prad b nuielilor taleţ ă ă ă jignitoare şi nechibzuite.

— Jignitoare? zise Alice, într-adev r, adev rul sup ră ă ă ă întotdeauna, dar ele nu sînt neîntemeiate.

— Î i spun, femeie, c n-au nici un temei, st ruiţ ă ă Ravenswood.

— Atunci lumea şi-a schimbat matca şi cei din neamul Ravenswood firea, şi ochii min ii b trînei Alice sînt maiţ ă orbi înc decît cei de pe chipul s u. Cînd a cercetat ună ă Ravenswood casa duşmanului s u dac nu cu gînd deă ă r zbunare? Şi iat c ai venit, Edgar Ravenswood, fie cuă ă ă mînie aducătoare de moarte, fie cu dragoste şi mai aduc toare de moarte.ă

— Nici cu una, nici alta, pe cuvînt de cinste... adică vreau s spun c po i s fii sigur .ă ă ţ ă ă

Alice nu putea s -i vad obrazul aprins, dar b g deă ă ă ă seam şov iala sa şi faptul c îşi luase înapoi jur mîntulă ă ă ă

225

Walter Scott

pe care fusese gata s -l fac negînd.ă ă— Deci aşa stau lucrurile, zise ea, şi fata te aşteapt laă

Fîntîna Fecioarei! S-a spus de multe ori c locul acela eă piaz -rea pentru cei din neamul Ravenswood – de multeă ori s-a şi dovedit a fi – dar parc niciodat nu e maiă ă aproape s -şi împlineasc nefericita-i menire ca în ziua deă ă azi.

— M faci s -mi pierd min ile, Alice, strigă ă ţ ă Ravenswood; eşti mai proast şi mai robit închipuiriloră ă decît b trînul Balderstone. Chiar atît de rea creştin eştiă ă încît s - i închiă ţ pui c în ziua de azi aş putea s continuiă ă r zboiul împotiva familiei Ashton dup cum era obiceiulă ă sîngeros în vremuri de demult? Sau m crezi atît deă z natic încît s nu pot s m plimb lîng o tîn ra fat f ră ă ă ă ă ă ă ă ă s m îndr gostesc ca un nebun de ea?ă ă ă

— Gîndurile mele, r spunse Alice, sînt doar ale mele; şiă dac privirea mea nemuritoare este închis lucrurilor dină ă jurul meu, poate c îmi este dat s cat cu mai mult ascuă ă ă -ime înspre viitor. Eşti gata s stai în coada mesei care oţ ă

dat a fost a tat lui t u, f r cinste, îng duit acolo doară ă ă ă ă ă ca rud a trufaşului s u urmaş? Eşti gata s tr ieşti dină ă ă ă mila lui, s -l urmezi pe c r rile întortocheate ale urzeliloră ă ă şi vicleşugului pe care ce e drept, nimeni altul nu te poate mai bine c l uzi, s rozi oasele pe care i le arunc dină ă ă ţ ă h lcile pe care le-a cur at el mai înainte? Po i s repe iă ăţ ţ ă ţ aidoma cele ce spune sir William Ashton, s gîndeşti cumă gîndeşte el, s votezi cum voteaz el, s -l numeşti peă ă ă ucigaşul tatălui t u cinstit socru şi respectat ocrotitor?ă Domn al Ravenswoodului, sînt cea mai vîrstnic slug aă ă neamului vostru dar mai curînd aş vrea s te v d înă ă ă coşciug şi acoperit cu giulgiu!

Sufletul lui Ravenswood se zb tea sub ap sarea uneiă ă mari furtuni; Alice atinsese o coard pe care de cît vaă ă vreme el încercase s-o în buşe. M surînd în lung şi-n lată ă grădini a lui Alice, în cele din urm se st pîni şi proptindu-ţ ă ăse chiar în fa a b trînei exclam :ţ ă ă

226

Mireasa din Lammermoor— Femeie! Cu un picior în groap , mai îndr zneşti s -lă ă ă

îndemni pe fiul st pînului t u la sînge şi r zbunare?ă ă ă— Fereasc Domnul! zise Alice cu glas adînc; de aceeaă

mai bine ai p r si aceste t rîmuri cîinoase unde iubireaă ă ă al turi de ur te pîndeşte cu nefericire sau cel pu in cuă ă ţ înjosire, atît pentru tine cît şi pentru al ii. Dac aceastţ ă ă slab mîn mi-ar îng dui-o, pe voi v-aş ap ra de neamulă ă ă ă Ashtonilor, pe ei i-aş ap ra de voi şi pe unii şi pe al ii deă ţ patimile amîndorura. Nu po i avea nimic... N-ar trebui sţ ă ai nimic comun cu ei. ine-te departe de ei; şi dacŢ ă Dumnezeu vrea s aduc tr snetul r zbun rii asupraă ă ă ă ă casei asupritorului nu-i fi tu unealta.

— Am s cuget la cele ce mi-ai spus, Alice, zise Ravensă -wood cu mai mult cump tare. Cred c -mi eşti credină ă ă -cioas şi îmi vrei binele. Dar mergi prea departe cuă libertatea ce- i îng dui, fiind o slug b trîna. Adio, îns : şiţ ă ă ă ă dac cerul îmi înlesneşte plecarea, nu m voi da înapoi saă ă aduc alinarea.

Înainte de a pleca, Ravenswood încerc s -i strecoareă ă în mîn un galben, dar ea nu vru s -l ia; şi din slaba ei îmă ă -potrivire, banul c zu la p mînt.ă ă

— Las -l o clip în rîn , zise Alice cînd Domnul se pleă ă ţă ă -c s -l ridice; şi crede c aceast moned de aur e ună ă ă ă ă semn al ei, al celei pe care o iubeşti; ea e la fel de pre ioas ca acest aur, dar trebuie s te pleci ca s oţ ă ă ă ridici de jos. Cît despre mine, îmi pas la fel de pu in deă ţ aur cît şi de patimile omeneşti şi cea mai bun veste peă care aş mai putea-o primi pe lumea asta ar fi ca Edgar Ravenswood e la o sut de mile dep rtare de scaunulă ă str moşilor s i, hotârît a nu-şi mai întoarce niciodată ă ă privirile spre el.

— Alice, zise Ravenswood care începea s cread că ă ă toat aceast st ruin are şi o pricin mai tainic decîtă ă ă ţă ă ă cele ce b trîna putuse afla din aceast vizită ă ă întîmpl toare, am auă zit de la mama c eşti dreapt ,ă ă cinstit şi cu mintea ascuă it ; nu eşti proast s - i fie fricţ ă ă ă ţ ă de umbre, ori s crezi în n scociri precum Calebă ă

227

Walter Scott

Balderstone; spune-mi limpede unde se afl primejdiaă dac sim i c m paşte vreuna. Din cîte m ştiu, nu i-amă ţ ă ă ă f g duit niciodat nimic domnişoarei Ashton. Am treburiă ă ă de încheiat cu sir William – dup aceea, voi pleca; la felă de dornic s m reîntorc pe aceste c r ri pline de tristeă ă ă ă aduceri-aminte pe cît eşti tu s m vezi rotindu-mi paşiiă ă pe ele.

Alice îşi aplec privirea-i oarb c tre p mînt şi r maseă ă ă ă ă un timp cufundat într-o cugetare adînc .ă ă

— Am s - i spun adev rul, gr i ea în cele din urm ridiă ţ ă ă ă -cînd capul, am s - i spun de ce m tem, chiar dac sinceă ţ ă ă -ritatea mea n-o s aduc nimic bun – Lucy Ashton te iuă ă -beşte, lord Ravenswood.

— Nu se poate, strig tîn rul.ă ă— O mie de lucruşoare mi-au ar tat-o, r spunseă ă

b trîna. Gîndurile ei n-au z bovit asupra nim nui altuia deă ă ă cînd ai sc pat-o de la moarte şi aceasta a citită în elepciunea mea chiar din spusele ei. Dup ce i-amţ ă ţ dezv luit toate aceste, dac eşti într-adev r gentilom şiă ă ă fiu al tat lui t u, vei vedea c trebuie s fugi de lîng ea.ă ă ă ă ă Dorul ei se va stinge ca flac ra unei lumîn ri din lipsaă ă cerii care s o hr neasc ; dar dac r mîi aici, pieirea ori aă ă ă ă ă ei ori a ta, ori a amîndorura va fi urmarea de neînl turat aă iubirii ei nepotrivite. Î i spun aceast tain cu inima grea,ţ ă ă dar oricum n-ar fi trecut mult vreme pîn s bagi tuă ă ă însu i de seam ; şi e mai bine s o fi aflat de la mine.ţ ă ă Pleac , Domn al Ravenswoodului, aceasta e taina mea.ă Dac mai r mîi un ceas sub acopeă ă rişul lui sir William Ashton f r sa fi hot rît s te cununi cu fiica lui, eşti ună ă ă ă tic los – dac vrei s -i întinzi mîna şi s te-nfr eşti cu el,ă ă ă ă ăţ eşti un netot f r speran de sc pare.ă ă ţă ă

Şi zicînd acestea, b trîna se ridic , îşi lu b ul şi meră ă ă ăţ -gînd încet pîn la colib intr închizînd uşa dup ea şiă ă ă ă l sîndu-l pe Ravenswood prad gîndurilor sale.ă ă

228

Mireasa din Lammermoor

Capitolul XX

„În tulnicul s laş, e mai frumoasă ă...Decît naiada lîng un pîrîuăElen – sau doamna cea însinguratăŞezînd pe-un rm b tut de basme vechi.”ţă ă

Wordsworth

Cugetul lui Ravenswood era fr mîntat ă şi ab tut. Ajunseă -se acum la acea r scruce a min ii de care ă ţ se temuse că va veni vremea s o biruiasc . Încîntarea ce o sim ea ă ă ţ în tovăr şia lui Lucy se apropiase într-adev r de orbire, f ră ă ă ă ca el s -şi fi putut smulge din inim scîrba de a se cununaă ă cu fiica vr jmaşului s u; chiar iertîndu-l pe sir Williamă ă Ashton pentru r ul ă ce f cuse familiei lui şi crezînd înă bunele gînduri pe care se l uda c le nutrise, tot nu seă ă putuse hot rî s vad putin a unei apropieri între celeă ă ă ţ dou case. Cu toaă te acestea sim ea c Alice spuseseţ ă adev rul şi c onoarea îi cerea fie s p r sească ă ă ă ă ă neîntîrziat castelul Ravenswood, fie s devin logodniculă ă lui Lucy. Şi dac cerînd mîna ei puteră nicului şi bogatului s u tat acesta l-ar respinge? S ceri ă ă ă mîna unei Ashton şi s fii refuzat – prea era mare ruşinea! „Îi doresc ă tot binele, spunea el în sinea sa, şi de dragul ei aş ierta toate pacostele pe care tat l ei le-a adus asupra casei noastre;ă dar niciodat – nu, niciodat de acum înaină ă te n-am s-o mai v d!ă ”

— Ravenswood lu aceast hot rîre cu sfîşiereă ă ă amarnic în suflet tocmai cînd ajunse acolo unde seă desp r eau cele dou c r ri; una spre Fîntîna Fecioarei,ă ţ ă ă ă unde ştia c -l aşă teapt Lucy, cealalt ducînd la castel peă ă un drum mai şerpuit. Tîn rul şov i o clip dac s apuceă ă ă ă ă pe acesta din urm , gîndindu-se cum s g seasc iertareă ă ă ă pentru o purtare atît de neobişnuit şi tocmai îşi zicea înă sine: „Veşti grabnice din Edinburgh... orice pretext e

229

Walter Scott

binevenit... numai s nu mai z bovesc aici”, cînd tîn rulă ă ă Henry îi ieşi în întîmpinare gîfîind de atîta alerg tur .ă ă

— Seniore, seniore, v rog din suflet s vede i dumneaă ă ţ -voastr de Lucy pîn la castel fiindc eu n-am timpă ă ă acuma de ea; Norman m aşteapt ca: s d m o raită ă ă ă ă prin p dure şi n-aş vrea s pierd prilejul sta nici pentru oă ă ă pung cu aur, iar Lucy se teme s mearg singur , deşiă ă ă ă vitele s lbaă tice au fost împuşcate toate. Aşa c haide iă ţ mai repede c ne aşteapt !ă ă

În balan a de abia cump nit şi o pan ar fi fost îndeaţ ă ă ă -juns s o plece într-o parte sau alta. „Nu se cade s o lasă ă pe domni singur în p dure, îşi zise Ravenswood; n-areţă ă ă ce s se întîmple dac o mai v d doar o dat la fa , după ă ă ă ţă ă toate ceasurile cîte le-am petrecut împreun pîn acum –ă ă buna-cuviin ar cere de asemenea s o încunoştiin ez deţă ă ţ dorin a mea de a p r si castelul.”ţ ă ă

Şi min indu-se astfel c ceea ce f cea era nu numaiţ ă ă în eţ lept, dar şi c altfel nu se putea, el apuc pe c rareaă ă ă care ducea la fîntîna blestemat . Henry nici nu aşteptă ă s -l vad bine c o porneşte spre sora lui c se şi topi iuteă ă ă ă ca fulgerul într-alt parte ca s se bucure, în tov r şiaă ă ă ă p durarului, de petrecerile lor mult îndr gite.ă ă Ravenswood, neîng duină du-şi s se mai gîndeasc multă ă dac se cuvenea s fac un asemenea pas, se gr bi c treă ă ă ă ă pîrîu, unde o g si pe Lucy şezînd singur lîng fîntîna înă ă ă ruin .ă

Tîn ra domni st tea pe una din pietrele c zute dină ţă ă ă vechea fîntîna şi p rea c priveşte pierdut la undele ei,ă ă ă zîmbind c tre bulbucii ce zburdau în lumin , cu sunetă ă vesel şi str lucitor de nestemate de sub umbra bolteiă întunecoase cu care iubirea, ori poate remuşcarea îi acoperise izvorul. Unui ochi sc ldat în aburul poveştilor,ă Lucy Ashton, învăluit în mantia-i cadrilat şi cu p rulă ă ă lung sc pînd din strînsoarea spelcilor şi c zînd în rîuri peă ă gîtu-i de leb d , iă ă -ar fi p rut îns şi rusalca ucis a fîntînii.ă ă ă Dar Ravenswood nu v zu decît o f ptur de o frumuse eă ă ă ţ

230

Mireasa din Lammermoorr pitoare, înc mai frumoas în ochii s i – c ci cum ară ă ă ă ă putea fi altfel – acum cînd ştia c ea îl iubeşte? Şi cum oă privea sim i c hot rîrea pe care o luase se topeşte caţ ă ă fulgul în soare şi f cu un pas pripit ieşind din desişul care-ăl ad postea. Ea îl salut cu o înclinare a capului, dar nu seă ă ridic de pe piatra pe care se odihnea.ă

— Z p citul meu de frate, surîse ea, m-a p r sit, dară ă ă ă pesemne c o s se întoarc în cîteva clipe, c ci dină ă ă ă fericire totul îl atrage timp de cîteva minute dar nimic nu-l poate re ine mai îndelung vreme.ţ ă

Ravenswood nu g si puterea s -i spun c frate-s uă ă ă ă ă pornise într-o plimbare mai lung şi c nu avea s seă ă ă întoarc în curînd. El se aşez pe iarb la o oarecareă ă ă distan de domnişoara Ashton şi amîndoi t cur cît vaţă ă ă ă vreme.

— Îmi place acest loc, spuse Lucy în cele din urm ca şiă cum t cerea i s-ar fi p rut prea grea; murmurul şoptitor ală ă acestui izvor limpede, leg narea copacilor, bog ia deă ăţ iarb şi flori s lbatice ce cresc printre ruine îl fac să ă ă semene cu o scen dintr-un roman. Dac nu m înşel, areă ă ă povestea lui şi mie mi-s dragi poveştile.

— Se crede c fîntîna poart un blestem pentru familiaă ă mea, r spunse Ravenswood, şi aş avea motive s cred şiă ă eu c ci aici am v zut-o pentru prima oar pe Lucy Ahtonă ă ă şi aici trebuie s -mi iau r mas bun de la ea pentru totdeaă ă -una.

Sîngele care n v lise în obrajii lui Lucy o dat cuă ă ă primele cuvinte, pieri de tot la auzul celor din urm .ă

— S ne p r seşti, Doamne? exclam ea. Ce s-ar fiă ă ă ă putut întîmpla ca s te gr beşti într-atîta? Ştiu c Alice îlă ă ă ur şă te... adic nu-l iubeşte pe tata... şi n-am în eles preaă ţ bine ce voia s spun ast zi, era atît de tainic ... Dar sîntă ă ă ă sigur c tata î i e din inim recunosc tor pentru mareleă ă ţ ă ă bine ce ne-ai f cut. Las -m s sper c dup ce amă ă ă ă ă ă cîştigat cu atîta greutate prietenia ta nu o vom pierde din nimica.

— S o pierde i, domnişoar Ashton? strig Domnul Raă ţ ă ă -

231

Walter Scott

venswoodului. Nu – oriunde m va chema norocul,ă oriunde m va purta soarta, prietenul dumneavoastr ...ă ă prietenul dumneavoastr adev rat este cel care va suferi.ă ă Dar asupra mea apas un blestem şi trebuie s plec, ori îiă ă voi tîrî şi pe al ii în pr pastia care se casc la picioareleţ ă ă mele.

— Nu pleca de lîng noi, Doamne, şopti Lucy; şi mînu a-ă ţi dulce şi bun poposi pe pulpana mantiei lui, ca şi cum ară fi vrut s -l in lîng ea – nu ne p r si. Tata e puternic,ă ţ ă ă ă ă are prieteni care sînt înc şi mai puternici... Nu pleca pînă ă ce nu vei vedea cîte poate face pentru dumneata recunoştin a lui. Crede-m , se şi lupt pentru cauzaţ ă ă voastr în Consiliu.ă

— Se poate s fie aşa, zise Ravenswood cu trufie; totuşiă nu tat lui dumitale, domnişoar Ashton, ci str danieiă ă ă mele neostenite ar trebui s datorez izbînda în drumul peă care am s apuc. Mi-am f cut preg tirile – o spad şi oă ă ă ă mantie, o inim îndr znea şi o mîn neşov itoare.ă ă ţă ă ă

Lucy îşi acoperi fa a cu palmele şi în ciuda voin ei eiţ ţ lacrimile i se prelinser printre degete.ă

— Iart -m , se umili Ravenswood luîndu-i mîna dreaptă ă ă pe care, dup o slab împotrivire ea şi-o l s în voia lui,ă ă ă ă adumbrindu-şi înc fa a cu cea stîng . – Sînt prea aspru...ă ţ ă prea din topor... prea eap n ca s ştiu s m port cu oţ ă ă ă ă f pă tur atît de fraged şi dulce ca tine. Uit c o umbră ă ă ă ă atît de grozav i-a t iat c rarea... şi las -m s -mi urmeză ţ ă ă ă ă ă drumul, sigur c nimic mai r u nu m poate aştepta după ă ă ă aceast clip care m desparte de tine.ă ă ă

Lucy plîngea, dar lacrimile ei erau mai pu in amare.ţ Toate încerc rile lui Ravenswood de a st rui în hot rîreaă ă ă plec rii se transformau în m rturii ale dorin ei sale de aă ă ţ r mîă ne; pîn ce, în cele din urm , în loc s -şi ia adio de laă ă ă ea îi jur credin pentru totdeauna şi primi în schimbă ţă jur mînă tul ei. Totul se petrecu atît de iute, din iubirea n scut din pornirea acestei clipe, încît înainte caă ă Ravenswood s cugeă te la urm rile acestui pas, buzele lor,ă

232

Mireasa din Lammermoorca şi mîinile, pecetluiser leg mîntul dragostei lor.ă ă

— Şi acum, spuse el dup o clip , se cade s vorbescă ă ă cu sir William Ashton – el trebuie s afle de logodnaă noastr . Un Ravenswood nu poate s mai r mîn subă ă ă ă acoperişul s u furînd ca un ho inima fiicei gazdei sale.ă ţ

— Nu cumva vrei s -i vorbeşti tat lui meu despre asta?ă ă spuse Lucy cu oarecare îndoial şi pe urm ad ug cuă ă ă ă mai mult convingere: – Mai bine nu, las ... Mai bine s - iă ă ă ţ faci un drum în via ... Mai bine s - i atingi elul şi s - iţă ă ţ ţ ă ţ recîştigi avutul înainte de a vorbi cu tata; ştiu c ine laă ţ tine... cred c el ne-ar da binecuvîntarea... dar mama...ă

Aici ea se opri, ruşinîndu-se s dea la iveal îndoiala peă ă care o sim ea cum c tat l s u ar fi îndr znit s ia vreoţ ă ă ă ă ă hot rîre în aceasta privin f r încuviin area doamneiă ţă ă ă ţ sale.

— Mama ta, iubita mea Lucy? r spunse Ravenswood;ă dar ea se trage din neamul Douglas care s-a înrudit cu al meu chiar atunci cînd ei se aflau în culmea gloriei şi a puterii – ce-ar putea avea mama ta împotriva unirii noas-tre?

— N-am spus c-ar avea ceva împotriv , zise Lucy; dară ea îşi ap ra drepturile cu str şnicie şi ar vrea, ca mam ,ă ă ă s fie întrebat ea mai întîi.ă ă

— Fie şi aşa, r spunse Ravenswood; Londra e departeă dar o scrisoare ajunge şi se poate întoarce în dou s ptă ă ă-mîni – n-am s st rui pe lîng lordul secretar s -mi deaă ă ă ă îndat r spuns la cererea mea.ă ă

— Dar, şov i din nou Lucy, n-ar fi mai bine s aştepă ă -t m... s aştept m cîteva s pt mîni?... Dac mama te-ară ă ă ă ă ă vedea... dac te-ar cunoaşte... sînt sigur c ar încuviin a;ă ă ă ţ dar nu te cunoaşte ce fel de om eşti şi vechea duşm nieă dintre familiile noastre...

Ravenswood o intui cu ochii lui negri şi întuneca i ca şiţ ţ cum ar fi vrut s scormoneasc în str fundurile sufletuluiă ă ă ei.

— Lucy, r spunse el, ie i-am jertfit doruri deă ţ ţ r zbunare de mult vreme hr nite la sînu-mi şi juruin eă ă ă ţ

233

Walter Scott

aproape p gîă ne – icoanei tale le-am jertfit chiar înainte de a şti cît o meritai. În seara de dup înmormîntareaă s rmanului meu tat mi-am t iat o şuvi de p r şi, înă ă ă ţă ă vreme ce focul o mistuia, m-am legat ca furia şi r zbunarea mea s -i urm reasc pe duşmanii s i pîn ceă ă ă ă ă ă aceştia se vor zvîrcoli în fa a mea ca acea vi sfarogit .ţ ţă ă

— A fost un p cat de moarte, gemu Lucy p lind, s faciă ă ă un jur mînt de la care nu mai este întoarcere.ă

— Aşa e, zise Ravenswood, dar mai r u înc ar fi fostă ă dac l-aş fi inut. De dragul t u am alungat gîndurile deă ţ ă r zbunare deşi nici eu însumi nu ştiam c aceasta a fostă ă pricina pîn nu te-am v zut înc o dat şi nu m-am dată ă ă ă rob pe via ie şi doar ie.ţă ţ ţ

— Şi de ce pomeneşti acum de patimi atît de cumplite... de sim minte atît de osebite de cele care ziciţă c le nutreşti pentru mine... de cele pe care înfocarea taă m-a silit s recunosc c le împ rt şesc din toat inima?ă ă ă ă ă

— Pentru c vreau s pricepi ce mare e pre ul ce amă ă ţ plătit pentru dragostea ta... dreptul pe care-l am s - i ceră ţ credin . Nu voi a spune c pentru tine am c lcat înţă ă ă picioare cinstea casei mele, ultima ei avu ie – dar deşi euţ n-o spun şi nu o gîndesc, ştiu prea bine c lumea aşa vaă spune şi aşa va gîndi.

— Dac acestea sînt sim mintele tale, gr i Lucy, crudă ţă ă ai fost sa- i rîzi de mine. Dar nu e prea tîrziu s dai înapoiţ ă – ia- i leg mîntul şi credin a pe care nu po i s mi-oţ ă ţ ţ ă d ruieşti f r s gîndeşti c e o înjosire – s spunem că ă ă ă ă ă ă cele ce s-au întîmplat nu s-au petrecut cu adev rat – uit -ă ăm şi eu am s m str duiesc s te uit la rîndu-mi.ă ă ă ă ă

— Nu eşti dreapt cu mine, strig Domnul Ravenswoodă ă -ului; pe tot ce am mai drept şi cinstit în mine î i jur c -miţ ă faci o nedreptate – dac am pomenit de toate cele ce amă jertfit pentru dragostea ta e fiindc vreau s - i ar t cît deă ă ţ ă mult o pre uiesc, fiindc vreau s ne leg m cu lan uri şiţ ă ă ă ţ mai puternice, şi spunîndu- i toate cele ce am s vîrşitţ ă pentru a ajunge aici s te fac s pricepi cît aş suferi dacă ă ă

234

Mireasa din Lammermoorvreodat nu mi-ai fi credincioas .ă ă

— Şi de ce, Ravenswood, r spunse Lucy, crezi c s-ară ă putea întîmpla una ca asta? De ce m jigneşti pomenindă doar de necredin ? Fiindc te rog s mai amîniţă ă ă întrevederea cu tat l meu înc o vreme? Leag -m prină ă ă ă ce jur minte pofteşti; dac nu e nevoie de leg minteă ă ă pentru a p stra credin a, ele pot m car s înl tureă ţ ă ă ă b nuiala.ă

Ravenswood îşi ceru iertare, îşi frînse mîinile, c zu înă genunchi pentru a o linişti; iar Lucy, blînd pe cît era deă cinstit , îl iert repede pentru c se îndoise de ea. Uitîndă ă ă de ciorov ial cei doi îndr gosti i îndeplinir ceremoniaă ă ă ţ ă legămîntului lor care şi acum se mai p streaz în popor,ă ă iar dup aceea rupser galbenul pe care Alice nu vruseseă ă s -l primeasc de la Ravenswood.ă ă

— Fie ca niciodat el s nu-mi p r seasc sînul, ziseă ă ă ă ă Lucy, atîrnînd bucata de aur în jurul gîtului şi ascunzînd-o cu v lul, pîn ce tu, Edgar Ravenswood, nu-mi vei cere să ă ă i-o înapoiez – şi atîta timp cît o voi purta niciodatţ ă

aceast inim nu va ad posti alta iubire decît cea pentruă ă ă tine.

Cu aceleaşi jur minte, Ravenswood aşez cealaltă ă ă jumătate a monezii la pieptul s u. Şi de abia acum le veniă în minte c vremea se scursese repede şi c lipsa lor deă ă la castel va da de b nuit dac nu-i va speria pe ceilal i.ă ă ţ Ridicîndu-se s plece de la fîntîna care le fusese martoră legămîntului, o s geat şuier prin aer şi izbi un corbă ă ă aşezat pe o crac desfrunzit a unui b trîn stejar aproapeă ă ă de locul unde poposiser . Pas rea b tu din aripi de cîtevaă ă ă ori şi căzu la picioarele lui Lucy, a c rei rochie se p ta deă ă sîngele ei.

Domnişoara Ashton se sperie tare şi Ravenswood, mirat şi el şi mînios, se uit pretutindeni dup arcaşulă ă care le dăduse aceast dovad de m iestrie pe atît deă ă ă pu in dorit pe cît de neaşteptat . Îl descoperi de îndatţ ă ă ă nefiind altul decît Henry Ashton care venea alergînd cu arbaleta sub bra .ţ

235

Walter Scott

— Ştiam c o s v speria i, strig el; era i atît deă ă ă ţ ă ţ adînci i în sfatul vostru, încît speram s v pice drept înţ ă ă cap ca s v dezmeticiri! Ce- i spunea Ravenswood, Lucy?ă ă ţ

— Îi spuneam surorii tale ce pierde-var eşti c ne-aiă ă l sat s te aştept m atîta timp, zise Ravenswood ca s-oă ă ă scape pe Lucy din încurc tur .ă ă

— De ce s m aştepta i? V-am rugat doar s-o duce iă ă ţ ţ pe Lucy acas fiindc eu aveam de gînd s dau o rait cuă ă ă ă b trînul Norman în desişul Hayberry, ceea ce avea s -miă ă ia un ceas bun; noi am şi luat urma cerbului în timp ce domnia-voastr st tea i aici cu Lucy, cu bra ele-ă ă ţ ţncrucişate.

— Bine, bine, domnişorule, zise Ravenswood; s vedemă îns ce-ai s -mi r spunzi pentru c ai ucis corbul. Poateă ă ă ă nu ştii c aceste pas ri sînt ap rate de lorzii din neamulă ă ă Ravenswood şi dac omori una în fa a lor e semn r u şi seă ţ ă pedepseşte chiar cu moartea?

— Aşa zicea şi Norman, r spunse b iatul; el a venit cuă ă mine pîn în b taia s ge ii şi a zis c n-a v zut niciodată ă ă ţ ă ă ă un corb s stea atît de aproape de f pturi omeneşti şi că ă ă poate c asta aduce noroc; fiindc e una din zbur toareleă ă ă cele mai sperioase dac nu e domesticit . Aşa c eu m-ă ă ăam strecurat pîn ce am fost la vreo şaizeci de yarzi şi peă urm bîzz, am zvîrlit s geata şi uite c l-am nimerit! Aşaă ă ă intaş mai rar! Şi bag de seam c n-am tras cu arbaletaţ ă ă ă

decît de vreo zece ori pîn acum.ă— Bine intit, într-adev r, zise Ravenswood, şi o sţ ă ă

ajungi un vîn tor neîntrecut dac te str duieşti.ă ă ă— Şi Norman zice tot la fel, r spunse b iatul, dar nu eă ă

vina mea dac n-am destul r gaz pentru trebi serioase;ă ă dac ar fi dup mine doar asta aş face tot timpul. Atîta că ă ă tata şi cu înv torul meu se sup r , ba chiar şi domniăţă ă ă -şoara Lucy îşi d cîteodat aere tot d sc lindu-m s mă ă ă ă ă ă ă îndeletnicesc cu ceva tot timpul şi ea uite c zace f r să ă ă ă fac nimica o zi întreag lîng fîntîn dac are un tîn ră ă ă ă ă ă chipeş cu care s flec reasc – am v zut-o aşa de celă ă ă ă

236

Mireasa din Lammermoorpu in dou zeci de ori dac vre i s m crede i.ţ ă ă ţ ă ă ţ

B iatul arunc o c ut tur repede spre sor -sa şiă ă ă ă ă ă printre p l vr gelile lui r ut cioase avu destul cap să ă ă ă ă ă vad c înă ă tr-adev r o face s sufere, deşi nu pricepea deă ă ce, ori cît anume.

— Hai, Lucy, zise el, nu,te sup ra; şi dac am spus cevaă ă ce nu trebuie, îmi cer iertare — deşi ce-i pas Domnuluiă Ravenswoodului dac ai şi o sut de amorezi? Nu trebuieă ă s dai ap la şoareci pentru atîta lucru.ă ă

Domnul Ravenswoodului, trebuie s m rturisim, nuă ă prea era bucuros de cele ce-i auzeau urechile; totuşi, bunul s u sim îi ar t c acestea nu sînt decît vorbeleă ţ ă ă ă unui copil r să f at care încearc s o împung pe sor -saăţ ă ă ă ă în locurile care-i p reau mai dureroase. Dar deşi în fireaă lui îndoiala se strecura la fel de greu pe cît de tare se însc unase încreă derea, tr nc neala lui Henry f cu s seă ă ă ă nasc în mintea lui o b nuial nel murit , nu cumva caă ă ă ă ă leg mîntul s u s -l aduc asemeni unui prin robit legată ă ă ă ţ de carul biruitorului, ca pe vremea romanilor, acesta nedorind altceva decît s -şi astîmpere setea de m rire peă ă seama celui învins. Ne gr bim s spunem îns c această ă ă ă ă îndoial nu era de loc temeinic şi nici nu d inui înă ă ă sufletul lui mai mult de o clip . Într-adev r, era cuă ă neputin s priveşti în ochii limpezi şi albaştri ai lui Lucyţă ă Ashton ca s - i mai poat r mîne vreo urm de b nuială ţ ă ă ă ă ă cu privire la cinstea firii ei. Totuşi, mîndria şi s r cia îşiă ă d deau mîna pentru a înt ri fr mînt rile unei min iă ă ă ă ţ ap sate şi de una şi de cealalt şi care în împreă ă jur ri maiă binecuvîntate ar fi fost str in de ele precum şi de oriceă ă alt micime.ă

Ei ajunser la castel, unde sir William Ashton, speriată de absen a lor îndelungat , îi întîmpin în sala cea mare.ţ ă ă

-— Dac Lucy ar fi fost în tov r şia altcuiva decît aă ă ă celui care a ar tat c are deplin putere de a o ocroti, aşă ă ă fi fost neliniştit şi aş fi trimis oameni s v caute.ă ă

Dar al turi de Domnul Ravenswoodului ştia – spuse el –ă c fiica lui nu are a se teme de nimic.ă

237

Walter Scott

Lucy încerc s n scoceasc o pricin pentru întîrziereaă ă ă ă ă lor dar, mustrînd-o conştiin a, se încurc la mijlocul uneiţ ă fraze; şi cînd Ravenswood, venindu-i în ajutor, începu să spun o poveste cît mai desluşit şi lesne de crezut, seă ă împotmoli şi el ca unul care str duindu-se s -l trag peă ă ă prietenul s u din mlaştin se înn moleşte şi el în noroiulă ă ă lipicios. E de necrezut ca încurc tura tinerilor îndr gosti iă ă ţ s -i fi sc pat iscusitului avocat, al c rui n rav şi îndeă ă ă ă letni-cire îl deprinseser s iscodeasc natura uman în toateă ă ă ă cotloanele ei. Dar planurile lui erau acum de a nu ar taă ceea ce b gase de seam . Voia s -l in pe Domnulă ă ă ţ ă Ravenswoodului legat, în acelaşi timp el r mînînd liber; şiă nici o clip nu-i trecu prin minte c toat socoteala i s-ară ă ă duce de rîp dac Lucy îns şi ar fi împ rt şit dragosteaă ă ă ă ă pe care tat l ei n d jduia ca ea s o samene doar înă ă ă ă inima tînărului. Dac s-ar fi l sat şi ea leg nat înă ă ă ă şoaptele susurate de Ravenswood în ureche, iar împotrivirea lui Lady Ashton ar fi f cut s -i scoată ă ă g rg unii din cap, lordul secretar socotea c totul s-ar fiă ă ă încheiat printr-o c l torie la Edină ă burgh, ba chiar la Londra, nişte dantele de Bruxelles şi dulcile complimente ale mai multor amorezi dornici s -l înlocuiasc pe cel careă ă trebuia înl turat. Aşa gîndea el c s-ar rezolva situa ia înă ă ţ cazul cel mai grav. Dar, dup toat chibzuin , oriceă ă ţă toan care ar fi atras-o c tre Ravenswood trebuia maiă ă degrab încurajat decît st vilit .ă ă ă ă

Cu atît mai mult cu cît în aceea diminea lordulţă primise o scrisoare de al c rei cuprins se gr bi s -lă ă ă înştiin eze pe Ravenswood. Un vestitor sosise cu unţ pachet pentru lordul secretar de la prietenul de care am pomenit şi care se străduia din greu şi cu fereal să ă alc tuiasc o fr ie de iubitori de ar în capul c roraă ă ăţ ţ ă ă st tea duşmanul cel mai de temut al lui sir William,ă activul şi ambi iosul marchiz de A. Izbînţ da aceastui neistovit prieten fusese atît de mare, încît ob iţ nuse de la sir William, dac nu un r spuns direct, cel pu in o urecheă ă ţ

238

Mireasa din Lammermoorfoarte ascult toare. Asta îi şi spusese c peteniei sale,ă ă care r spunsese cu proverbul vechi fran uzesc ă ţ „Château qui parle, et femme qui écoute, l'un et l'autre va se ren-dre”25 Un dreg tor care îşi pleac urechea la unele propuă ă -neri f r s r spund era, dup p rerea marchizului, înă ă ă ă ă ă ă situa ia unei fort re e care duce tratative şi a unei femeiţ ă ţ care ascult , aşa c se hot rî s înte easc asediulă ă ă ă ţ ă lordului secretar.

Drept care pachetul con inea o scrisoare de la prietenulţ s u şi alta de la el c tre lordul secretar, în care poftea s -lă ă ă viziteze f r prea mult zarv . Tocmai aveau de gînd să ă ă ă ă mearg în sud – drumurile erau proaste – hanurile erauă cumplite – lordul secretar îl cunoştea bine pe cel lalt nobilă care-i scria şi nu st tuse niciodat de vorb cu marchizul,ă ă ă se ştiau într-atît cît s fac popasul s par destul deă ă ă ă firesc şi s închid gura celor care ar fi vrut să ă ă tr nc neasc despre vreo uneltire politic . Lordul primiă ă ă ă de îndat s -l g zduiasc pe marchiz, hot rît totuşi s nuă ă ă ă ă ă se dea pe mîna lor şi s nu fac mai mult decît să ă ă încuviin eze unele vederi pe care ra iunea (prin careţ ţ în elegea propriul lui interes) avea s i le dicteze.ţ ă

Dou lucruri îi f ceau mare pl cere – prezen a lui Raă ă ă ţ -venswood şi absen a doamnei sale. Avîndu-l pe primulţ sub acoperişul s u se gîndea c poate s -l împiedice să ă ă ă pun ara la cale şi s -şi aranjeze treburile cu marchizul,ă ţ ă iar Lucy ar fi mai bun ca st pîn a casei, acum cînd elulă ă ă ţ s u era s mai t r g neze lucrurile, decît mama ei careă ă ă ă ă f r îndoial ar fi reuşit s -i dea peste cap alc tuirile luiă ă ă ă ă politice prin firea-i an oş şi neîncovoiat .ţ ţ ă ă

St ruin ele sale ca tîn rul Ravenswood s adaste laă ţ ă ă castel pîn ce va veni ruda sa, fur binevenite dup scenaă ă ă de explica ii care se petrecuse la Fîntîna Fecioarei şi careţ înlăturase orice dorin de plecare grabnic . Drept careţă ă Lucy şi Lockhard primir fiecare porunci s tocmeasc totă ă ă ce era trebuincios pentru a primi oaspe ii aştepta i cu oţ ţ

25 Cetate care parlamenteaz şi femeie care ascult – şi unul şiă ă altul se vor preda în curînd (fr.).

239

Walter Scott

pomp şi o fal neobişnuite chiar şi pentru Sco ia în aceleă ă ţ timpuri îndep rtate.ă

240

Mireasa din Lammermoor

Capitolul XXI

MARALL:St pîne, a venit un om cinstităŞi a desc lecat...ăOVERREACH:S intre-ndată ’,Iar voi s face i cum v-am poruncit...ă ţDar cînt re ii buni ce i-am chemată ţSînt gata s -l primeasc ?...”ă ă

(R fuiala)ă

Deşi tob de carte avoc easc , ă ăţ ă d ruit cu bun-simă ţ hîrşit în treburile lumeşti, sir William Ashton avea unele n ravuri ce se potriveau mai degrab cu firea-i fricoas şiă ă ă cu sfor ria ce-i folosiser ca s -şi fac loc în lume decît cuă ă ă ă cinstea la care se ridicase; ele ar tau mai curînd un cugetă destul de m rginit din n scare, deşi cultivat cu îngrijire şiă ă o cumplit micime a sufletului ce ieşea ca gunoiulă deasupra, în ciuda str daniei de a o ascunde. Îi pl cea să ă ă se f leasc în fara tuturor cu avutul s u, nu ca unul care aă ă ă deprins acest gust şi nu se mai poate dezb ra de el, ci caă un om pe care clinchetul argin ilor îl încînt fiindc îl audeţ ă ă pentru prima oar . Nu-i sc pau nici cele mai miciă ă am nunte; şi Lucy în curînd se surprinse iscodind roşea aă ţ trec toare care îmbuă jora obrazul lui Ravenswood cînd îl auzea pe p rintele ei cum se ceart de-a binelea cuă ă Lockhard, ba chiar cu b trîă na chel reas din te miri ceă ă fleacuri care în familiile avute sînt l sate în plataă Domnului fiindc st pînului nici nu-i trece prin cap s -şiă ă ă oboseasc mintea cu ele.ă

— I-aş trece cu vederea lui sir William, izbucni Ravens-wood într-o sear cînd acesta ieşise din camer , oarecareă ă neastîmp r şi nelinişte, c ci vizita marchizului e o cinsteă ă şi ei trebuie întîmpinat cum se cuvine; dar îmi crapă

241

Walter Scott

obrazul s -l v d cotrob ind prin buc t rie şi c mar , baă ă ă ă ă ă ă chiar şi prin cote ul de g ini m face s -mi ies din fire;ţ ă ă ă parc mai uşor e s rabzi s r cia de la Steiul Lupului decîtă ă ă ă s înghi i bog ia de la castelul Ravenswood.ă ţ ăţ

— Şi totuşi, zise Lucy, îns ilînd toate acesteă m run işuri, tata şi-a încropit avutul...ă ţ

— Pe care str bunii mei l-au pierdut tocmai fiindc le-ă ăau dat cu piciorul, r spunse Ravenswood. Dar m rog; fieă ă samarul şi de aur, tot povar se cheam c este.ă ă ă

Lucy suspin ; îşi d dea seama c iubitul ei c ta cu disă ă ă ă -pre la obiceiurile şi deprinderile tat lui ei, pe care eaţ ă întotdeauna îl cinstise ca pe cel mai bun şi mai apropiat prieten a c rui duioşie o mîngîiase adesea pentruă asprimea plin de dispre ce i-o ar ta mama sa.ă ţ ă

Îndr gosti ii descoperir în curînd c nu se potriveau înă ţ ă ă vederi nici asupra altor lucruri, nu mai pu in importante.ţ Religia, aduc toarea de pace, era în acele zile deă dezbinare atît de greşit în eleas şi de strîmb judecat ,ţ ă ă încît legiuirile şi înv mintele mai degrab îi învr jbeauăţă ă ă pe oameni şi-i împ r eau în tabere diferite. Lordulă ţ secretar fiind din partidul whig, era, fireşte, presbiterian şi-şi f cuse socoteala c n-ar fi r u dac din vreme înă ă ă ă vreme s-ar ar ta pe la biseric mai des decît îl tr gea deă ă ă fapt inima. To i ai s i erau bineînţ ă eles crescu i în aceeaşiţ ţ credin cu el. Ravenswood, dup cum ştim, inea deţă ă ţ biserica episcopal şi adeseori o mustra pe Lucy pentruă înc p înarea fanatic a unora de o credină ăţ ă cu ea, iar eaţă l sa s se în eleag , neavînd curajul s o spun cu glasă ă ţ ă ă ă tare, c îi e sil de principiile liber-cugetă ă ătoare pe care fusese înv at s le dispre uiasc ca fiind legate deăţ ă ă ţ ă cîrmuirea rii prin înaltele fe e bisericeşti.ţă ţ

Astfel, deşi iubirea lor p rea s sporeasc în loc s seă ă ă ă sting , pe m sur ce-şi dezv luiau unul altuia adev rataă ă ă ă ă fire, sim mintele fiec ruia se amestecau cu mirodenii şiţă ă mai pu in pl cut mirositoare. Pe Lucy o cam speriaţ ă Ravenswood, în ciuda iubirii ce-i purta. Sufletul lui era mai

242

Mireasa din Lammermooraspru şi mai mîndru decît al altora pe care îi cunoscuse pîn la el; p rerile le avea mai înd r tnice şi mai pline deă ă ă ă neatîrnare; în afar de aceasta el condamna multe dină înv turile ce-i fuseser ei s dite în minte ca fiind demneăţă ă ă de cinstire şi respect. La rîndul lui, Ravenswood o vedea pe Lucy blînd şi ml dioas la fire, aluat prea moale înă ă ă mîna tuturor care erau în jurul ei. Sim ea c dîrzenia lui arţ ă avea nevoie de o so ie mai tare pe picioarele ei, gata sţ ă se avînte al turi de el pe oceanul învolburat al vie ii,ă ţ rîzînd nep s toare, asemeni lui, şi de furtun şi deă ă ă adierea prielnic . Dar Lucy era atît de frumoas , atît deă ă deplin legat de el, atît de dulce şi de gingaş , încît deşiă ă tîn rul ar fi dorit s -i s deasc în suflet mai mult t rie şiă ă ă ă ă ă hot rîre, deşi uneori îşi ieşea din fire în fa a fricii ei ca nuă ţ cumva iubirea lor s fie descoperit înaă ă inte de vreme, sim ea c blînde ea aproape de sl biciune a acesteiţ ă ţ ă f pturi o f cea s -i fie şi mai drag , asemuind-o cu oă ă ă ă plant care se ag ase de bun voie de el, cerşindu-i apă ăţ ă ă-rare, l sîndu-l s -i hot rasc soarta la bine şi la r u. Simă ă ă ă ă -

mintele lui în acele clipe sem nau cu cele atît de m iesţă ă ă -trit zugr vite de nemuritoarea noastr Joanna Baillie.ă ă

„Ce dulce-ntinzi firave r mureleă

Ca s te-ag i de stînca mult prea aspr ;ă ăţ ă

De ce nu vrei de mine s te prinzi?ă

Furtuni m-au ars şi ostenit – şi totuşi

Iubeşte-m frumos – şi eu la fel –ă

Cu inima curat – chiar de-oi fiă

Nevrednic de atîta frumuse e.”ţ

Şi aşa, chiar lucrurile asupra c rora nu se în elegeauă ţ păreau într-un fel sau altul s le sporeasc iubirea în locă ă s le-o domoleasc . Dac fiecare ar fi avut r gaz să ă ă ă ă

243

Walter Scott

cînt reasă c firea celuilalt înainte ca flac ra dorului s -iă ă ă mistuie pe amîndoi f cîndu-i s -şi lege via a unul de altul,ă ă ţ poate c pe Lucy ar fi însp imîntat-o prea multă ă Ravenswood ca s -l poat iubi, iar el poate c ar fi luată ă ă sfiala şi supuşenia ei drept sl biciune a min ii, privind-oă ţ ca nevrednic de draă gostea lui. Dar aşa, erau înl n ui iă ţ ţ pentru vecie; Lucy se temea numai ca nu cumva trufia iubitului ei s -l fac s se c iasc într-o zi c şi-a d ruită ă ă ă ă ă ă inima, iar Ravenswood, c o fire atît de moale ca cea a luiă Lucy ar putea, în lipsa lui, sau în clipe de grea încercare, s se încovoaie rug ciunilor ori silin ei celor din jurul ei şiă ă ţ s rup logodna la care conă ă sim ise.ţ

— N-ai a te teme de asta, zise Lucy o dat cînd tîn ruluiă ă îi sc p o vorb care-i d dea a în elege de ce se teme el;ă ă ă ă ţ oglinzile, care primesc cu nep sare chipul tuturor lucruriă -lor ce le trece prin fa sînt tari, adev rat, fiind turnateţă ă din sticl din o el – aluatul mai moale, atunci cînd un chipă ţ se întip reşte în el, îl p streaz aşa f r s mai poat fiă ă ă ă ă ă ă şters.

— Asta-i poezie, Lucy, zise Ravenswood, şi poezia întot-deauna a îndr git fantasmele dac nu chiar închipuirile.ă ă

— Atunci crede-m înc o dat dac - i spun în proză ă ă ă ţ ă cinstit , zise Lucy, c , deşi niciodat nu m voi duce laă ă ă ă altar f r binecuvîntarea p rin ilor, nici silin a, nici st ruă ă ă ţ ţ ă -in ele nu m vor face s -mi d ruiesc mîna altuia pîn ceţ ă ă ă ă nu m vei fi dezlegat tu însu i de drepturile ce i-am dată ţ ţ asupr -mi.ă

Îndr gosti ii aveau timp din belşug pentru astfel deă ţ m ră turisiri. Henry era din ce în ce mai rar tovar şul lor,ă fiind mai întotdeauna ori elev leneş la lec iile înv toruluiţ ăţă s u, ori un înv cel dornic sub aripa p durarilor sau aă ăţă ă celor ce îngrijeau de cai. Cît despre lordul secretar, acesta îşi petrecea dimine ile închis în biroul lui, scriind scrisori şiţ cump nind în mintea-i neastîmp rat feluritele ştiri peă ă ă care le culegea din toate col urile, încercînd sţ ă iscodeasc schimă barea mult aşteptat a cîrmei politiceştiă

244

Mireasa din Lammermoora Sco iei şi puterea partidelor care aveau s se înfrunteţ ă unul cu altul. Alteori îşi trecea vremea orînduind, întorcînd cu susul în jos şi punînd apoi la loc tot ceea ce socotise de cuviin s pregţă ă ăteasc pentru primirea marchizului deă A., a c rui vizit fusese amînat de dou ori din cîte oă ă ă ă pricin ce nu suferea z bav .ă ă ă

Ocupat pîn peste cap cu toate aceste îndeletniciriă politiceşti şi gospod reşti, nu p rea s bage de seam cîtă ă ă ă de mult timp st teau împreun copila şi oaspetele s u şiă ă ă de aceea mul i vecini îl ineau de r u, dup cum eraţ ţ ă ă obiceiul în acele vremuri, c îng duie astfel de lucruri să ă ă se petreac sub ochii lui. Singura explica ie pe care oă ţ g seau gurile rele era c în mintea lui cei doi erau meni iă ă ţ unul pentru altul; pe cînd de fapt, singurul lui el era sţ ă dea zi dup zi, t r g nînd lucrurile pîn ce va puteaă ă ă ă ă descoperi cît de mare este grija pe care i-o poartă marchizul lui Ravenswood şi cît de mult avea de gînd s -lă ajute pe acesta s -şi întocmeasc pricinile. Pîn ce nu vaă ă ă fi v zut limpede cum stau lucrurile, lordul secretar seă hot rîse în sinea lui s nu mişte un deget nici la dreaptaă ă nici la stînga; şi ca mul i oameni şire i p i ca ho ulţ ţ ăţ ţ p c lit.ă ă

Printre cei care erau foarte sup ra i de purtarea lui siră ţ William Ashton, care îi îng dui lui Ravenswood s z boă ă ă -veasc atîta sub acoperişul lui şi s -i in tov r şie aproaă ă ţ ă ă ă -pe tot timpul domnişoarei Ashton, era noul lord al Girningtonului şi cinstita lui slug şi paharnic, persoaneă pe care le-am cunoscut mai înainte sub numele de Hayston de Bucklaw şi so ul lui, c pitanul Craigengelt.ţ ă Primul ajunsese în cele din urm s moşteneasc avereaă ă ă b trînei lui mă ătuşi precum şi alte avu ii pe de l turi, peţ ă care le folosise s -şi r scumpere averea p rinteasc (ală ă ă ă c rui nume şi-l aleseă se drept titlu de noble e) deşiţ c pitanul Craigengelt îi proă pusese o afacere foarte b noas în care s -şi bage averea, dup inven ia lui Lawă ă ă ă ţ care tocmai atunci fusese dat la iveal , ar tîndu-se gataă ă ă s fac o c l torie pîn la Paris anume pentru aceasta.ă ă ă ă ă

245

Walter Scott

Dar Bucklaw dovedi ca s r cia l-a f cut mai în elept şi nuă ă ă ţ vru s aud de nici un plan al vredă ă nicului Craigengelt dac era o cît de mic primejdie s -şi piard avu ia cuă ă ă ă ţ atîta chin agonisit . El, care mîncase o dat turte deă ă maz re, b use vin acru şi dormise în c mara de tain deă ă ă ă la Steiul Lupului, avea s îndr geasc întotă ă ă deauna o masă bun şi un pat moale, avînd grij , dup cum spunea, să ă ă ă nu mai aib nevoie de astfel de ospe ie în via a lui.ă ţ ţ

Şi aşa Craigengelt r mase cu buza umflat şi fu silit să ă ă renun e la n dejdea lui de a-l face s joace pe Bucklawţ ă ă dup cum îi cînta el. Cu toate acestea bog ia prietenuluiă ăţ îi aducea şi lui cîştiguri frumuşele. Lui Bucklaw, care nicio-dat nu se gîndise prea mult cînd îşi alegea tovar şii, îiă ă plăcea s aib al turi la chef şi în ceasuri de r gaz un insă ă ă ă cu care s poat face haz sau pe socoteala c ruia s facă ă ă ă ă haz, dup cum îi venea bine, care s înghit dup cum seă ă ă ă spune „şi ghiontul şi z bala”, s se priceap la jocuri, înă ă ă cas ori afar , şi cînd domnia-sa avea poft de o sticl deă ă ă ă vin (ceea ce nu se întîmpla prea rar), s fie gata oricîndă s -l scuteasă c de ruşinea de a c dea sub mas de unulă ă ă singur. Pentru aceste însuşiri Craigengelt era aproape întotdeauna în vizit la conacul de la Girnington.ă

Nicicînd şi nicicum n-ar fi putut s ias ceva bun dintr-oă ă asemenea cîrd şie deşi urm rile sale rele ar fi putut fiă ă stăvilite de faptul c Bucklaw ştia prea bine cît îi poateă pielea amicului s u şi îl dispre uia din tot sufletul. Dar aşaă ţ cum se potrivir acum treburile, aceast proast înso ireă ă ă ţ avea s road din r d cini însuşirile bune pe care naturaă ă ă ă le s dise în Bucklaw.ă

Craigengelt nu iertase niciodat dispre ul trufaş cu careă ţ Ravenswood îi d duse în vileag mironosita-iă maimu real de curaj şi cinste; şi firea lui laş , darţă ă ă şireat şi priceput la n scociri, îi şoptise c se puteaă ă ă ă r zbuna pe Ravenswood f r s -şi primejduiasc pielea,ă ă ă ă ă doar zgînd rindu-i lui Bucklaw pica ce-i purta tîn ruluiă ă nobil.

246

Mireasa din LammermoorDe cum prindea un prilej, nu uita s aduc aminte deă ă

povestea cu duelul pe care Ravenswood refuzase s -l priă -measc şi se str duia pe cît putea s -l conving peă ă ă ă binefăc torul s u c la o adic e vorba de cinstea lui caă ă ă ă s termiă ne o dat cu povestea asta stînd de vorb pe faă ă ţă cu Ravenswood. Bucklaw îns , s tul de atîtea vorbe cuă ă dou t iă ă şuri, îi porunci în cele din urm s tac .ă ă ă

— Cred, zise el, c Ravenswood s-a purtat cu mine caă un netrebnic şi nu v d ce l-a f cut s -mi trimit ună ă ă ă r spuns în doi peri cînd îi ceream socoteal tocmai pentruă ă o vorb în doi peri. Dar o dat mi-a d ruit via a, şiă ă ă ţ cugetînd adînc, m gîndesc c acuma sîntem chit. Dacă ă ă vreodat drumurile ni se vor încrucişa, m voi socoti caă ă fiind pl tit de datorie şi seniorul Ravenswoodului ar faceă bine atunci s -şi p zeasc pielea.ă ă ă

— Chiar aşa, repet Craigengelt. C ci dac eşti înă ă ă form aş pune r m şag pe un galben c -l str pungiă ă ă ă ă înainte de a treia rund .ă

— Atunci habar n-ai ce spui, i-o retez Bucklaw, ori nuă l-ai v zut niciodat cu sabia în mîn .ă ă ă

— Care va s zic habar n-am ce spun? se sup r linguă ă ă ă -şitorul s u prieten. – Bun glum ! Şi cu toate c nu l-amă ă ă ă v zut niciodat pe Ravenswood cu sabia în mîn , nu euă ă ă am fost acela care am înv at meşteşugul la şcoala luiăţ monsieur Sagoon, primul mattre d'armes26 de la Paris şi de la signor Paco din Floren a şi ţ mein Herr Durchstossen din Viena?

— Nu ştiu dac aşa stau lucrurile sau ba, morm i Buckă ă -law; şi chiar dac ar fi aşa, ce-i cu asta?ă

— Nu vreau s spun decît c s m ia dracul dac amă ă ă ă ă v zut vreodat pe vreun francez, italian sau neamă ă ţ mişcînd picioarele, mîna şi ochiul cu atîta iu eal ca tine,ţ ă Bucklaw.

— Tare mi-e team c nu spui adev rat, Craigie, ziseă ă ă Bucklaw; oricum, m in destul de tare cînd e vorba fie deă ţ

26 Maestru de arme (fr.).

247

Walter Scott

sabie scurt , spad , paloş şi pumnal, fie de floret şi hană ă ă -ger, şi la urma urmelor ce altceva îi mai trebuie unui gentilom s ştie?ă

— Adic eşti de dou ori mai priceput decît nou zeci şiă ă ă nou de tineri dintr-o sut , încuviin Craigengelt; ştiaă ă ţă ă de abia înva s -mpung un pic cu s bioara şi numai ce-iţă ă ă ă vezi c -şi dau aere cum c au nobilul meşteşug al ap r riiă ă ă ă la degetul cel mic! O dat , la Rouen în 1695, eram cu ună oarecare cavaler de Chapon şi ne-am dus la oper , undeă ce s vezi, se leag de noi trei mucoşi din Anglia...ă ă

— E lung povestea pe care ai de gînd s mi-o spui? îlă ă întrerupse Bucklaw f r prea mult ceremonie.ă ă ă

— Dup cum i-e placul, îi r spunse parazitul s u, c ciă ţ ă ă ă noi am încheiat-o repede.

— Şi mie-mi place s fie scurt , r spunse Bucklaw; eă ă ă trist sau de haz?ă

— Trist al dracului, asta pot s - i spun, cel pu in penă ă ţ ţ -tru ei; fiindc eu şi cavalerul...ă

— Atunci nu voi s-o aud, zise Bucklaw; mai bine umple-mi o stacan din vinişorul m tuşii, fie-i rîna uşoar ! Şiă ă ţă ă cum zice munteanul, „Skioch doch ma skiaill”.27

— Aşa-mi zicea şi b trînul Evan Dhu cînd eram cuă fl c ii noştri împl toşa i, prin 1689. „Craigengelt, zicea el,ă ă ă ţ eşti viteaz cum nu sînt mul i din cei ce apuc fierul înţ ă mîn , dar ai o sc dere.”ă ă

— Dac te ştia aşa cum te ştiu eu, rîse Bucklaw, i-ar fiă ţ descoperit înc alte dou zeci; dar mai las -le încolo deă ă ă poveşti lungi cît o zi de post şi hai s ciocnim paharele,ă b iete.ă

Craigengelt se ridic , merse în vîrful picioarelor pîn laă ă uş , arunc o ochire de jur împrejur, închise uşa la loc,ă ă veni înapoi, îşi tufli p l ria cu fireturi de aur pe o ureche,ă ă lu cupa în mîn şi atingînd mînerul pumnalului cu ceaă ă -lalt strig :ă ă

27 S tai b utura cu o povestire; echivalentul expresiei englezeşti aă ă chefliilor: „S nu predici la un pahar cu vin” (N.A.).ă

248

Mireasa din Lammermoor— Tr iasc regele de peste m ri!ă ă ă— Uite ce-i, c pitane Craigengelt, gr i Bucklaw; eu unulă ă

am s -mi in gura cît priveşte trebuşoarele astea, avîndă ţ mult prea mult cinstire pentru amintirea venerabileiă mele m tuşi Girnington ca s -i fac de rîs numele punîndu-ă ăi moşiile şi acareturile sub învinuire de tr dare fa deă ţă cîrmuire, Adu-mi-l pe regele Iacob la Edinburgh, c pitane,ă cu treizeci de mii de solda i pe urm -i şi atunci i-oi spuneţ ă ţ ce gîndesc despre dreptul lui la tron; dar ca s -mi bagă singur gîtul în ştreang şi moşioarele mele m noase înă desaga amenzilor statului „sub învinuire adus şiă dovedit ”, crede-m c nu mi-am pierdut pîn într-atîtă ă ă ă min ile. Aşa c atunci cînd ai poft s - i închini pumnalulţ ă ă ă ţ şi cinzeaca unor cauze vîndute, s - i cau i tovar şi şiă ţ ţ ă b utur într-alt parte.ă ă ă

— M rog, m rog, zise Craigengelt, f tu urarea după ă ă ă cum î i place şi am s golesc paharul dup tine chiar de-ţ ă ăar fi mare cît o butie.

— S ştii c am s fac o închinare pe cinste, strigă ă ă ă Bucklaw; ce-ai zice s bem pentru Lucy Ashton?ă

— Sus paharul! strig c pitanul dînd pe gît vinul, înă ă cinstea celei mai chipeşe fecioare din Lothian. Mai mare p catul c pîrlitui la de sforar presbiterian, tat l ei, eă ă ă ă gata s i-o arunce în bra e calicului luia zdren ros, dară ţ ă ţă fudul, Domnul Ravenswoodului!

— Asta înc nu s-a hot rît, zise Bucklaw pe un ton careă ă deşi se voia nep s tor îi trezi îndat curiozitateaă ă ă tovar şuă lui s u; şi nu numai curiozitatea, ci şi n dejdea,ă ă doar-doar o afla o tain care s -l fac de neînlocuit peă ă ă lîng ocrotiă torul s u, nefiind el mul umit s fie doară ţ ă îng duit pe lîng acesta, cînd şi-ar fi putut cîştiga dreptă ă pe via la punga lui prin silin ori limb ascu it .ţă ţă ă ţ ă

— Credeam, zise el dup o clip , c au şi b tut palma, –ă ă ă ă cei doi sînt nedesp r i i şi nu se mai vorbeşte de nimică ţ ţ altceva de la Lammerlaw şi pîn la Traprain.ă

— N-au decît s tr nc neasc cît vor pofti, ridic dină ă ă ă ă umeri ocrotitorul s u, c ci eu ştiu mai bine; şi închin dină ă

249

Walter Scott

nou în s n tatea domnişoarei Ashton.ă ă— Aş fi gata s beau cupa şi-n genunchi, zise Craigenă -

gelt, dac aş şti c fata o s aib mintea s -i dea cu picioă ă ă ă ă -rul tic losului aceluia de fiu de spaniol.ă

— Aş dori s nu foloseşti vorbe ca ,,a da cu piciorul”ă atunci cînd rosteşti numele domnişoarei Ashton, i-o retez Bucklaw cu voce aspr .ă ă

— S -i dea cu piciorul, am spus eu asta? Voiam s spună ă s -l dea la o parte, odoraş cu moşioare multe, pe cinsteaă mea, z u c am vrut s zic s -l dea la o parte, o dreseă ă ă ă Craigengelt; şi n d jduiesc c-o s -l azvîrle ca pe un doi deă ă ă trefl la jocul de pichet luînd în schimb pe regele deă cup ... Dar totuşi...ă

— Dar totuşi ce? st rui Bucklaw.ă— Dar totuşi ştiu f r urm de îndoial c petrecă ă ă ă ă

ceasuri întregi singuri, prin p duri şi pe cîmpuri.ă— Asta din pricina dragostei tat lui s u care a dat înă ă

mintea copiilor... Dar o s -i ias fetei n zbîtiile din cap daă ă ă -c i-au intrat vreodat , ad og Bucklaw. Şi acum umple- iă ă ă ă ţ din nou cupa, c pitane; am s te fericesc... Am s - i spună ă ă ţ un secret... O uneltire... O capcan iscusit ... Doar că ă ă la uţ rile sînt din cele mai obişnuite.

— E vorba de o c s torie? îngîn Craigengelt şi fa a i seă ă ă ţ lungi de necaz.

Fiindc b nuia el c o c snicie i-ar îngreuna oarecumă ă ă ă şederea la Girnington f cîndu-i traiul mai pu in dulce decîtă ţ pe timpul burl ciei ocrotitorului s u.ă ă

— Chiar aşa, o c s torie, omule, zise Bucklaw; dar oareă ă de ce i se înclin fruntea- i gînditoare şi de ce p lescţ ă ţ ă bujorii din obrazu- i? Masa tot o s aib un col şi col ulţ ă ă ţ ţ tot o s poarte o tav , iar pe tav s-o g si un pahar; şiă ă ă ă coada mesei tot o s fie înc rcat de bucate, tava şiă ă ă paharul s-or umple şi pentru trei, chiar dac toate fusteleă din Lothian s-ar fi jurat s se pun împotriv . Ceă ă ă Dumnezeu! Nu sînt eu acela pe care s m in muiereaă ă ţ ă sub pat!

250

Mireasa din Lammermoor— Aşa zic mul i, oft Craigengelt, şi aşa au spus mul iţ ă ţ

din prietenii mei; dar blestemat s fiu dac pricep de ceă ă femeile m au drag ca sarea în ochi şi cum au izbutită întotdeauna s -mi dea papucii înc înainte s seă ă ă sfîrşeasc luna de miere.ă

— Dac te ineai tare pe pozi ie pîn ce se ispr veaă ţ ţ ă ă aceasta, î i f ceai rost de ad post şi mas pe un an deţ ă ă ă zile, rîse Bucklaw.

— Z u c niciodat n-am izbutit, r spunse am rît demă ă ă ă ă -nul s u paharnic; de pild cu lordul Castle-Cuddy... Neă ă aveam ca fra ii... Îi c l ream caii... Luam bani cuţ ă ă împrumut de la el sau pentru el... Îi înv am şoimii şi-lăţ d sc leam pe ce cal s pun r m şag; şi cînd i-a venită ă ă ă ă ă chef de însurătoare, l-am însurat cu Katie Glegg de care ziceam c sînt sigur pe cît de sigur po i s fii de o muiere.ă ţ ă Vai mie, m-a azvîrlit de parc aş fi fost o m sea stricată ă ă înc din primele dou s pt mîni!ă ă ă ă

— Nu cred c eu sem n cu Castle-Cuddy ori Lucy cuă ă Katie Glegg, r spunse Bucklaw. O s vezi c treaba o să ă ă ă mearg ca mai înainte de- i place ori de nu – singuraă ţ întrebare e, vrei s faci ceva pentru mine?ă

— S fac ceva pentru tine? strig c pitanul; pentru tine,ă ă ă vac gras de muls, st pîne scump al moşioarelor m noaă ă ă ă -se, pentru care aş merge descul pîn la cap tul p mîntuţ ă ă ă -lui! Spune-mi timpul, locul, felul şi împrejur rile şi-ai să ă vezi dac nu- i voi fi de folos pentru toate foloasele ce cuă ţ mintea le po i gîndi.ţ

— F bine atunci şi d fuga c lare pre de dou sute deă ă ă ţ ă mile de dragul meu, zise patronul.

— Şi o mie şi tot am s le socotesc cît s ritura unuiă ă purice, se gr bi s r spund preaplecata-i slug ; dau fugaă ă ă ă ă s -mi înşeuez calul de îndat .ă ă

— Mai îng duie pu in s afli unde-ai s te duci, şi ceă ţ ă ă trebuie s faci, cuvînt Bucklaw chibzuit. Ştii c am oă ă ă rubedenie în Northumberland, pe numele ei lady Blenkensop, a c rei urm am avut nefericirea s-o camă ă pierd atîta vreme cît am fost s rac, dar a c rei mutr miă ă ă

251

Walter Scott

s-a ar tat din nou în toat str lucirea-i cînd zorileă ă ă belşugului au mijit asupra capului meu.

— Fire-ar ele s fie de afurisite cu dou fe e! exclamă ă ţ ă vrednicul Craigengelt; asta are bun John Craigengelt, el e prieten şi la bine şi la r u, şi la s r cie şi la bog ie; şi tuă ă ă ăţ ai aflat asta pe seama ta, Bucklaw...

— N-am uitat eu ce- i poate pielea, rînji patronul lui; îmiţ amintesc bine c atunci cînd îmi ajunsese cu itul la osă ţ aveai de gînd s m vinzi regelui Fran ei oriă ă ţ pretendentului; ba chiar c mi-ai împrumutat vreoă dou zeci de galbeni tocă mai cînd aflaseşi c pe ladyă Girnington a lovit-o în sfîrşit damblaua. Dar nu- i f sîngeţ ă r u, John; eu zic c la urma urmelor î i sînt drag şi că ă ţ ă marele meu nenoroc e c n-am un sfetnic mai bun tocmaiă acuma. Întorcîndu-ne la aceast lady Blenkensop, află ă deci c e prieten bun cu ducesa Sarah.ă ă ă

— Ce face! Cu Sall Jennings? exclam Craigengelt;ă bun buc ic trebuie s mai fie.ă ăţ ă ă

— ine- i gura şi înghite- i fumurile tale de tory dac - iŢ ţ ţ ă ţ st în putin , i-o retez Bucklaw; şi cum î i ziceam, prină ţă ă ţ ducesa de Marlborough aceast var a mea din Northumă ă -berland s-a împrietenit cu lady Ashton, nevasta lordului secretar, sau mai bine zis doamna şi st pîna lordului secă -retar, şi aceasta i-a f cut cinstea s o viziteze întorcîndu-ă ăse de la Londra iar acum se afl în str vechiul ei conac deă ă pe malurile Wansbeck-ului. Şi cum aceste luminate fe eţ obişnuiesc s gîndeasc despre so ii lor ca neavînd niciă ă ţ un cuvînt de spus în orînduielile propriilor lor familii, au avut poft ca, f r s -l întrebe pe sir William Ashton, să ă ă ă ă pun la cale o unire între Lucy Ashton şi preacinstitul t uă ă prieten aci de fa ; lady Ashton f cînd pe trimisul cuţă ă puteri depline din partea fiicei şi a so ului ei, iar maicaţ Blenkensop, f r nici o patalama la mîn mi-a f cută ă ă ă cinstea s m reprezinte pe mine. Po i s - i închipui că ă ţ ă ţ ă am r mas cam nedumerit cînd am aflat c o în elegere înă ă ţ care, nu-i aşa, aveam şi eu oarecare amestec, era cît pe

252

Mireasa din Lammermoorce s fie pecetluit f r ca eu s fiu m car întrebat.ă ă ă ă ă ă

— S m tai dac aşa ceva se cuvine, zise indignat creă ă ă -dinciosul s u; şi rogu-te, ce-ai r spuns?ă ă

— Primul gînd a fost s dau dracului învoiala şi pe veli iiă ţ miniştri împreun cu el, ca fiind o pereche de muieri b tă ă -rîne care-şi bag nasul unde nu le fierbe oala; pe urmă ă am rîs din toat inima; iar în cele din urm am chibzuit că ă ă treaba era bine gîndit şi c mi s-ar potrivi de minune.ă ă

— Bine, dar n-ai v zut-o pe fat decît o dat – şi-atunciă ă ă avea fa a acoperit de v l – nu mi-ai spus tu aşa?ţ ă ă

— Ba da, dar şi-atunci mi-a pl cut straşnic. Iar Ravensă -wood, care s-a purtat cu mine ca un netrebnic... Auzi, s -ămi trînteasc uşa în nas şi s m trimit s m nînc cu sluă ă ă ă ă ă -gile fiindc îi poftise cic pe lordul secretar şi pe fiica să ă ă stea la mas dac şi-au adus de-acas ! S m ia naibaă ă ă ă ă Craigengelt dac -l voi ierta pîn nu-i joc şi eu o asemeneaă ă fest !ă

— Chiar aşa s şi faci dac ai vîn de voinic în tine,ă ă ă încuviin Craigengelt care acum vedea c lucrurile auţă ă luat o întors tur ce-i venea lui bine; şi dac -i sufli fata deă ă ă sub nas o s -i frîngi inima.ă

— N-aş crede, zise Bucklaw; inima lui e o elit de mediţ ă -ta iune şi filozofie – treburi despre care tu, Craigie, nu ştiiţ nici cît mine, Dumnezeu s m aibe în paz . Dar o s -iă ă ă ă îngenunchez trufia şi asta mi-ar fi drag s-o fac.

— Acuma ştiu, zise Craigengelt, de ce s-a purtat atît de necuviincios în d rîm tura lui de turn! Ruşinat de tov ră ă ă ă-şia ta? Nici pomeneala! Era mort de fric nu cumva s viiă ă tu şi s -i furi iubita.ă

— Ce spui, Craigengelt! zise Bucklaw. Crezi c aşa auă stat lucrurile? Dar nu se poate, e mult mai chipeş decît mine.

— Cine, el? exclam parazitul. E negru ca o cioar ; cîtă ă despre trup... e înalt, f r putin de t gad , dar ce ună ă ţă ă ă fl c u uşurel, voinic, mijlociu la stat...ă ă

— Lua-te-ar naiba! strig Bucklaw întrerupîndu-l, şi peă mine c -s prost s te ascult! Tot aşa mi-ai spune şi dacă ă ă

253

Walter Scott

aş fi cocoşat. Cît despre Ravenswood... Dup cum s-aă purtat cu mine am s m port şi eu cu el... Dac pot s -iă ă ă ă suflu fata, apoi chiar voi s i-o suflu.ă

— S i-o sufli? Asta-i bun , ba s-o cîştigi, cu un punct,ă ă cu o chint şi cu un paisprezece, riga mea de atu – o s -lă ă tai, o s iei levata şi-o s -l ba i cum m vezi şi cum teă ă ţ ă v d.ă

— Uite ce e, termin cu p l vr geala asta de cartofor, îlă ă ă ă întrerupse Bucklaw. Pîn acum am ascultat ce mi-a spusă ruda mea, m-am tocmit la termenii învoielii, la m rimeaă zestrei şi aşa mai departe, aşa c pasul urm tor o s -lă ă ă fac lady Ashton cînd se întoarce acas şi o s-o ia din nouă ă în mîn pe fiica şi pe fiul ei. Acuma ele doresc s trimit ună ă prieten de încredere cu nişte scrisori.

— Jur pe minun ia asta de vin c m duc pîn la capăţ ă ă ă ă-tul lumii, pîn la por ile Ierihonului şi la scaunul de judeă ţ -cat al Sfîntului Petru pentru tine! se jur c pitanul.ă ă ă

— Nu m îndoiesc c eşti gata s faci orice pentru mineă ă ă şi mai mult înc pentru tine. Treaba-i îns urm toarea;ă ă ă oricine poate duce scrisorile; dar tu o s ai ceva maiă multe de f cut. Trebuie s aduci lucrurile cumva încît să ă ă scapi o vorb în fa a lui lady Ashton, aşa ca dină ţ întîmplare, despre şederea lui Ravenswood la castelul so ului ei şi despre curţ tea ce-i face domnişoarei Ashton; şi mai po i s -i spui c tot inutul vorbeşte de vizitaţ ă ă ţ marchizului de A., care se zice c pune la cale unireaă între Ravenswood şi fiica ei. Tare mi-ar place s aud ce-ăare de zis la toate astea. C ci s m ia naiă ă ă ba dac am deă gînd s trec la potou dac tot Ravenswood'o s apuceă ă ă trofeul, mai ales c el e cu un cap înaintea mea.ă

— Nici pomeneal – fata are prea mult bun sim – şi înă ţ aceast credin beau în s n tatea ei a treia oar ; şi dacă ţă ă ă ă ă ar fi locul potrivit aş închina cu genunchiul plecat, iar cel ce n-ar vrea s închine al turi de mine şi-ar lega în curîndă ă ciorapii cu propriile lui ma e.ţ

— Uite ce-i, Craigengelt, dac te duci în societatea unoră

254

Mireasa din Lammermoordoamne de vi nobil , i-aş fi îndatorat s mai ui i dinţă ă ţ ă ţ înjur turile tale de sold oi... Totuşi am s le scriu c eştiă ăţ ă ă om de treab , dar neînv at şi nepriceput la vorb .ă ăţ ă

— Da, da, r spunse Craigengelt; soldat cinstit, dintr-oă bucat , cu vorba dup cum i-e fapta.ă ă

— Nici prea cinstit şi nici cine ştie ce soldat; dar aşa cum eşti, norocul meu e s am nevoie de tine fiindcă ă trebuie s dea cineva pinteni hot rîrii lui lady Ashton.ă ă

— O s -i înfig pîn la roti , zise Craigengelt; şi cucoanaă ă ţă o s vin aici în galop ca o vac urm rit de un roi deă ă ă ă ă viespi cu coada bîrzoi pe spate.

— Şi înc ceva, Craigie, zise Bucklaw; cizmele şiă surtucul t u sînt bune de b utur , cum zice nu ştiu cineă ă ă într-o pies , dar parc sînt cam slinoase pentru a luaă ă ceaiul într-un salon – rogu-te înveşmînteaz -te mai caă lumea şi ia asta ca s ai din ce pl ti.ă ă

— Ei şi tu, Bucklaw... Pe cinstea mea... M faci s mă ă ă simt umilit. Totuşi, ad uga Craigengelt înh înd banii, daă ăţ -c vrei s - i r mîn şi mai îndatorat, trebuie s m supun.ă ă ţ ă ă ă

— Şi acum f r mult vorb , calul şi pe-aci i-e drumul!ă ă ă ă ţ îi spuse st pînul s u, de cum i-ai f cut rost de nişte haineă ă ţ ă mai de Doamne-ajut . Po i s iei calul cel negru intat. Şiă ţ ă ţ ascult : i-l d ruiesc de tot!ă ţ ă

— Beau pentru norocul soliei mele, r spunse ambasaă -dorul, într-o stacan de jum tate de pint .ă ă ă

— Î i mul umesc, Craigie, şi ridic şi eu paharul. Nu ştiuţ ţ ce-ar putea s se iveasc , doar tat l fetei s nu fac g lă ă ă ă ă ă ă-gie, deşi din cîte am auzit cucoana îi joac pe amîndoiă dup cum îi pofteşte inima. Bag bine de seam s nu-iă ă ă ă jigneşti auzul cucoanei cu vreo vorb de-a ta iacobit .ă ă

— C bine zici... E din tagma whigilor şi prieten cu b tă ă ă -rîna Sall de Marlborough... Mul umesc cerului, eu m priţ ă -cep s înal orice steag pofteşti cît ai zice peşte. Amă ţ luptat cu la fel de mult tragere de inim sub Johnă ă Churchill28 ca şi sub Dundee ori ducele de Berwick.

28 Marlborough.

255

Walter Scott

— Te cred, Craigie, zise st pînul casei; şi acuma rogu-ăte du-te în pivni şi adu o sticl de vin de Burgundia, dinţă ă 1678 – cum intri pe dreapta în lada a patra – şi dac totă iei drumul pîn acolo, Craigie, po i s aduci şi o jum tateă ţ ă ă de duzin . O s -i tragem un chef pe cinste.ă ă

256

Mireasa din Lammermoor

Capitolul XXII

„Caleaşca mîndr o v zură ă ăCum şi vale i în verzi livrele...”ţ

(Duce contra duce)

Craigengelt porni de îndat ă ce-şi încropi o hain maiă arătoas , c l tori în toat graba şi îşi împlini solia cuă ă ă ă toat priceperea pe care i-o ştia Bucklaw. Venind cuă scrisori din partea domnului Hayston de Bucklaw, fu primit cu mare bucurie de c tre amîndou doamnele; caă ă cei care sînt gata s deschid bra ele unor noi prieteni,ă ă ţ f r s deschid bine ochii mai înainte, m car pentru oă ă ă ă ă vreme, s afle însuşiri acolo unde e limpede ca luminaă zilei c ele nu se afl şi s ia drept daruri tocmai sc derileă ă ă ă ce sar în ochi. Deşi amîndou doamnele erau deprinse cuă societatea bun , totuşi vrînd mor iş ca prietenul domnuluiă ţ Hayston s se doveă deasc a fi o fire curtenitoare şi cuă purt ri alese, izbutir s se mint pe deplin c aşa era. Eă ă ă ă ă adev rat c acum Craiă ă gengelt era cuviincios îmbr cat şiă asta nu era pu in lucru. Dar, pe lîng hainele curate,ţ ă obr znicia lui obişnuit era acum periat şi dichisit să ă ă ă ă par doar vorb cam butucă ă ănoas dar cinstit , aşa cum îiă ă st tea bine unui soldat b tă ă rîn, cum zicea el c este;ă l ud roşenia se chema acum cuă ă raj şi necuviin a vorb deţ ă duh. Ca nu cumva cititorul s -şi închipuie c am întrecută ă m sura, trebuie s ad ug m c cele dou doamne erauă ă ă ă ă ă orbite întrucîtva în judecata lor şi de apari ia taman laţ anc a c pitanului Craigengelt, în clipa cînd mureau deţ ă

poft s fac o partid de ă ă ă ă tredrilla, joc la care, ca şi la toate celelalte unde era vorba de noroc sau iu eal deţ ă mîn , omul nostru era neîntrecut.ă

Cînd v zu c s-a asigurat de bun voin a celor dou cuă ă ă ţ ă -coane, şiretul trimis se apuc s vad cum stau treburileă ă ă

257

Walter Scott

patronului s u. V zînd c lady Ashton priveşte cu ochiă ă ă destul de buni tocmeala pentru care lady Blenkensop, parte din rîvn de a-şi ajuta bogata-i rud , parte dină ă pl cerea de a fi mijlocitoare într-o cununie, nu încetase să ă st ruie, ră ăsufl uşurat, întrucît treaba lui era cu mult maiă uşoar acum. Bucklaw, risipitorul poc it, era tocmai so ulă ă ţ potrivit pentru p stori a ei din Lammermoor; c s toria îiă ţ ă ă punea la îndemîn o avere frumuşic şi un boiernaşă ă cumsecade drept b rbat. Iar lady Ashton era de p rere că ă ă astfel soarta îi d duse tot ce-şi putea dori. Se maiă întîmplase şi c Buckă law, printre alte m run işuri, izbutiseă ţ s cîştige oarecare influen politic , nu cine ştie ce, eă ţă ă drept, într-un inut învecinat, unde familia Douglasţ avusese cîndva avere mare. Unul din cele mai scumpe visuri ale lui lady Ashton era ca fiul ei cel mare, Sholto, să intre în parlamentul englezesc ca venind tocmai din partea acestui comitat str moşesc şi se gîndea că ă înrudirea cu Bucklaw i-ar uşura împlinirea poftelor ei de m rire.ă

Craigengelt, care în felul lui nu era cîtuşi de pu in lipsitţ de iste ime, descoperi de îndat cam în ce parte seţ ă învolburau fumurile lui lady Ashton şi-şi îndrept artileriaă într-acolo. „Nu erau prea multe piedici pentru ca Bucklaw s cîşă tige un loc în parlament ca trimis al comitatului – trebuie s bat fierul cît e cald – nu care cumva s se laseă ă ă moale. Doi veri de-al doilea – trei alte rude mai îndep rtate, vechiă lul şi şambelanul şi al i cî iva erauţ ţ voturi gata cump rate – şi mai cu biciul, mai cu vorbaă dulce, neamul Girnington ar putea strînge în jurul s uă cam tot pe atî ia. P cat îns c lui Bucklaw nu-i place sţ ă ă ă ă se bage mai în frunte şi nu d doi bani pe toate astea –ă p cat c interesele lui nu se afl pe mîini mai bune.”ă ă ă

Lady Ashton sorbea vorbele acestea viclene cu urechi ciulite şi pl cut gîdilate, hot rît în sinea ei s fie ea ceaă ă ă ă care s ia în mîn frîiele dreg toreşti ale viitorului eiă ă ă ginere pentru binele fiului ei cel mare, Sholto, şi a tuturor

258

Mireasa din Lammermoorp r ilor interesate.ă ţ

V zînd c lady Ashton e numai lapte şi miere, c pitanulă ă ă continu , ca s folosim cuvintele st pînului s u, s -i maiă ă ă ă ă îmboldeasc hot rîrea, sc pînd cîteva vorbulr e despreă ă ă ţ cele ce se întîmpl la castelul Ravenswood, despre lungaă vizit pe care moştenitorul acelei familii o f cea lorduluiă ă secretar, şi despre bîrfelile care (deşi al naibii s fie elă dac credea vreo iot ) se prefirau în vecin tate. C pitanulă ă ă ă se f cea c prea pu in îi pas de toate aceste nerozii; dară ă ţ ă v zu cu uşurin , dup roşea a din obrajii lui lady Ashton,ă ţă ă ţ dup vocea lui tremurînd şi ochiul sc p r tor c reuşiseă ă ă ă ă ă s -i strecoare şarpele la sîn. Acum c se gîndea, parc nuă ă ă primise ştiri de la so ul ei pe atît de des şi f r întîrziereţ ă ă pe cît credea ea c ar fi de datoria lui s-o fac . Iar cîtă ă priveşte fapte atît de grozave, ca vizita lui la Steiul Lupului şi ospe ia cu care, filotim nevoie mare, îl îmbiaseţ pe Ravenswood, soa a lui nu ştia nimic, ea trebuind sţ ă afle despre asta din întîmplare, de la un str in. Astfel deă ascunzişuri dovedeau, dup temerile ei, o negljienă ţă vecin cu tr darea, dac nu o adev rat r scoală ă ă ă ă ă ă împotriva autorit ii ei matrimoniale; şi în fundul sufletuluiăţ se hot rî s -l pedepseasc pe lordul secretar ca pe ună ă ă supus prins uneltind împotriva rii. Mîţă nia o ardea cu atît mai aprig cu cît era silit s şi-o în buşe în fa a lui ladyă ă ă ţ Blenkensop. amica ei, şi a lui Craigengelt, prietenul credincios al lui Bucklaw. a c rui mîn o poftea acum şiă ă mai abitir întrucît îi trecu prin mintea înfierbîntat gîndulă c so ul ei ar putea, tont şi viclean cum era. s -şi ridiceă ţ ă ochii la cea a lui Ravenswood.

C pitanul era destul de iscusit diplomat ca s -şi deaă ă seama c fitilul era acum aprins şi afl în cursul aceleiaşiă ă zile, f r cea mai mic -mirare, c lady Ashton se hot rîseă ă ă ă ă s -şi scurteze vizita la lady Blenkensop şi s porneasc înă ă ă zori spre Sco ia, folosind cea mai mare iu eal pe careţ ţ ă starea drumurilor şi mijloacele c l toriei o îng duiau.ă ă ă

Bietul lord secretar! Habar n-avea c spre el seă îndreapt o furtun cu toat repeziciunea cu care o puteaă ă ă

259

Walter Scott

duce o diligen veche tras de şase cai. El, ca Donţă ă Gayferos, „uita de doamna sa cea bun şi credincioas ”,ă ă neavînd alt gînd decît mult aşteptata vizit a marchizuluiă de A. Veşti liniştitoare îl asiguraser c acesta avea înă ă cele din urm s -i cinsteasc palaturile cu fiin a lui pe laă ă ă ţ ceasurile unu dup -amiaz , tocmai bine pentru un prînză ă mai întîrziat; şi ca urmare a acestei ştiri, la castel începu zorul. Lordul secretar trecea ca vîntul prin od i, se sf tuiaă ă cu sufragiul în pivni , ba chiar îşi lu inima în din i, înţă ă ţ ciuda primejdiei de a-i mînia pe buc tar – crai sl vit pesteă ă castroane, care dispre uia pîn şi amenin rile lui ladyţ ă ţă Ashton, – s arunce o privire şi în buc t rie. Mul umit înă ă ă ţ cele din urm c totul mergea ca pe roate, îi pofti peă ă Ravenswood şi pe Lucy s se plimbe pe teras ca s vadă ă ă ă de departe apropierea oaspetelui, purtîndu-i pentru aceasta, cu paşi înce i şi egali, de jur-împrejurulţ meterezelor grele de piatr care str juiau castelul cam laă ă în l imea primului cat; vizitatorii intrau în curte printr-oă ţ poart ieşit în afar , iar de pe teras se puă ă ă ă tea ajunge în turnule ul de deasupra pe cîteva trepte largi şi nu preaţ abrupte. Alc tuirea te f cea s te gîndeşti la un castelă ă ă înt rit, dar aducea şi cu conacul unui nobil; deşi alc tuită ă în aşa fel încît s se poat ap ra la nevoie, se vedea că ă ă ă fusese ridicat într-o vreme în care lorzii Ravenswood o duceau bine şi nu aveau a se teme de duşmani.

Din acel încînt tor loc de plimbare priveliştea era fruă -moas şi întins cît vedeai cu ochii. Dar mai cu seam seă ă ă puteau vedea dou drumuri, unul spre soare-r sare, celă ă ă-lalt spre soare-apune care se încrucişau venind din p r iă ţ opuse chiar în apropierea por ii parcului. Cei trei scrutauţ zarea c tre soare-apune mai ales, lordul secretar cuă astîmp r neliniştit, fiica sa cu supunere dr g stoas , iară ă ă ă Ravenswood luptîndu-se s nu-şi ias din fire tocmaiă ă acum, întrecîndu-se s vad mai întîi vestitorii din alaiulă ă marchizului.

Nu trecu mult şi într-adev r aceştia se ivir pe drum.ă ă

260

Mireasa din LammermoorDoi lachei îmbr ca i în alb cu tichii negre de vizitii şiă ţ bastoane lungi în mîn alergau în fruntea tuturor; şiă goneau atît de iute încît izbuteau s se in la distan a peă ţ ă ţ care o cerea tipicul în fa a caleştii şi a c l re ilor. Acum seţ ă ă ţ desluşeau venind în fug întins , v dind pricepere şiă ă ă iscusin prin pasul egal şi neobosit. Lachei din aceştia,ţă care alearg în fa a alaiului de c l torie, se pot întîlniă ţ ă ă adesea în piesele mai vechi (ca de pild în Nebuna lume,ă domnii mei al lui Middleton29) şi poate c unii oameni maiă în vîrst din Sco ia şi-i mai amintesc trep dînd în fa aă ţ ă ţ caleştilor nobililor cînd aceştia c l toreau cu tot tacîmul.ă ă În spatele acestor sprinteni vestitori care mîncau p mîntul de parc i-ar fi mînat dracii de pe urm , se ridicaă ă ă un nor de praf, în care se ghiceau c l re ii care veneauă ă ţ înaintea, pe lîng , ori în coada caretei marchizului.ă

Pe acel timp ighemoniconul cerea velitelor fe e s seţ ă arate neasemuit de falnici şi orbitor de boga i. Costumele,ţ livrelele, num rul slugilor, şartul c l toriei, aerul fioros,ă ă ă r ză boinic şi crîncen al oştenilor înarma i pîn în din i careţ ă ţ

29 Eu, Jedediah Cleishbotham, cer îng duin a s spun urm toarele:ă ţ ă ă primo, c cercetînd în zadar biblioteca de la Gandercleugh nu amă putut afla cartea lui Middleton deşi în ea se afl multe alte tomuriă nefolositoare, dar am g sit printre alte multe n struşnicii opul unuiă ă oarecare Dodsley ce ar merita pe bun dreptate ca lumea s -şi aducă ă ă aminte de el mai curînd; şi dup ce m-am str duit şi m-am ostenită ă foarte am g sit în aceast carte c un actor este introdus ca fecior şiă ă ă cavalerul îl întîmpin în glum cu epitetul „ciorapi de pînz şi optzeciă ă ă de mile pe zi”.

Secundo (sau pe limba obişnuit , al doilea) dup cum spunea şiă ă domnul Pattieson, unii oameni care nu sînt chiar atît de b trîni pe cîtă zice domnia-sa, „Privirea întorcînd z ri Vedenii însp imînt toare...” îşiă ă ă amintesc de soiul acesta de slujitori ori gonaşi. Drept care eu, Jedediah Cleishbotham, deşi mai v d înc bine, îmi amintesc c amă ă ă v zut un astfel de slujitor îmbr cat în alb şi purtînd baston alergînd înă ă fiecare zi în fa a caleştii cinstitului John, conte de Hopeton, p rinte alţ ă contelui Charles care tr ieşte şi acum şi drept care se poate spune că ă faima joac rolul unui gonaş sau înainte-merg tor; cum zice poetul:ă ă

„Marte, stînd deoparte, cearta o priveşteIar Faima dup dînstul se gr beşte...”ă ă

I.C. (N.A.)

261

Walter Scott

îi p zeau îi deosebea de boiernaşii care umblau doar cuă ceata lor de lachei; şi ca nu cumva s fie lua i dreptă ţ negustori la rîndul lor, aceştia mai degrab s-ar fi dată peste cap s semene în fasoane şi farafastîcuri cu însuşiă alaiul domnesc. În zilele noastre altfel stau lucrurile; şi eu însumi, Peter Pattieson, ducîndu-m la Edinburgh, amă avut cinstea dup cum se spune în limbajul diligen elor,ă ţ s -mi „frec coatele” de unul din înal ii demnitari aiă ţ regatului. Pe vremea aceea îns , nu era aşa; şi venireaă marchizului atît de mult aşteptat în zadar, se desf şuraă ă acum cu toat pompa. Sir Wilă liam Ashton era atît de pierdut în cele ce vedea, dep nînd înc o dat în minteă ă ă ceremonialul de primire nu cumva s fi uitat ceva, încîtă abia îl auzi pe fiul s u Henry strigînd:ă

— Mai vine o tr sur cu şase cai dinspre r s rit, tat –ă ă ă ă ă oare s fie tot a marchizului de A.?ă

În cele din urm cînd b ietanul reuşise s -i atrag luaă ă ă ă -rea-aminte tragîndu-l de mînec .ă

F r urm de îndoial , alt tr sur cu şase cai, cu patruă ă ă ă ă ă ă slujitori galopînd în jurul ei, cobora dealul dinspre r s rită ă atît de repede, încît nu se ştia care din caleştile ce veneau din dou vînturi va ajunge mai întîi la poartaă parcului. Una din ele era verde, cealalt albastr ; niciă ă carele verzi şi albastre ce se întreceau în circurile Romei ori Constantinopolului nu f ceau s tresalte mai amarnică ă inimile cetă enilor decît avu darul aceast îndoit apari ieţ ă ă ţ s -i înghe e sîngele în vine lordului secretar. Cu to ii neă ţ ţ amintim de cumplita exclama ie a destr b latului aflat peţ ă ă patul de moarte cînd un prieten, dorind s -l vindece deă ceea ce credea el c -s simple n luciri ale min ii, seă ă ţ îmbr case ca stafie taman la ceasul şi în chipul în careă muribundul zicea c i se n zare ar tarea. „ă ă ă Mon Dieu! mai putut s sufle p c tosul care dup cît se pare v zuse atîtă ă ă ă ă duhul cît şi pe amicul în cearceaf – „il y en a deux!”30

Lordul secretar r mase la fel de înlemnit ca şi muriă -

30 Doamne! sînt doi! (fr.).

262

Mireasa din Lammermoorbundul nostru în fa a celor dou stafii; nu-i trecea prinţ ă minte nicicum cine ar putea fi. Nici un vecin nu ar fi dat buzna atît de pu in ceremonios într-o vreme cînd aceastaţ era lucrul cel mai de seam . Trebuie s fie lady Ashton, îiă ă şopti conştiin a, scormonind cu nelinişte în adîncimile cuţ -getului ca s desluşeasc scopul întoarcerii ei atît deă ă bruşte şi neanun ate. Ce mai, fusese prins „asupraţ faptului”. Tov r şia în care se afla o s-o fac s strîmbeă ă ă ă din nas, f r îndoial ; singura n dejde era c soa a saă ă ă ă ă ţ fiind d ruit cu mult demnitate şi cuviin , nu putea s -lă ă ă ţă ă ia la rost în fa a oamenilor. Atît de tare se fr mînta şi atîtţ ă de mare-i era teama, încît era cît pe ce s uite de toată ă zarva preg tirilor pentru primirea marchizului. Fiica luiă tremura la fel de tare.

— E mama, mama! suspin Lucy f cîndu-se alb ca vaă ă ă -rul şi împreunîndu-şi mîinile arunc o privire lui Ravensă -wood.

— Şi chiar dac ar fi lady Ashton, îi spuse iubitul ei cuă voce sc zut , de ce te sperii astfel? Pare-mi-se c întoară ă ă -cerea unei mame în sînul celor dragi de care a fost atîta vreme desp r it trebuie s le trezeasc alte sim minteă ţ ă ă ă ţă decît cele de team şi groaz .ă ă

— Nu o cunoşti pe mama, spuse Lucy cu r suflareaă aproape t iat de groaz ; ce-o s spun cînd te va g siă ă ă ă ă ă aici!

— Probabil c am z bovit mai mult decît s-ar fi cuvenit,ă ă r spunse Ravenswood trufaş, dac nepl cerea ei laă ă ă vederea mea pare s fie atît de grozav . Draga mea Lucy,ă ă relu el pe un ton mai blînd, de încurajare, eşti preaă copil roas cu frica ta fa de lady Ashton; e o femeie deă ă ţă neam, o doamn cu purt ri alese şi cuviincioase, care ştieă ă prea bine care-i sînt îndatoririle fa de so ul ei şi deţă ţ oaspe ii lui.ţ

Lucy cl tin din cap; ca şi cum mama ei, la dep rtareă ă ă de aproape o jum tate de mil ar fi putut-o vedea şiă ă fulgera cu privirea, se trase de lîng Ravenswood şi luîndă bra ul fratelui s u Henry se duse în partea cealalt aţ ă ă

263

Walter Scott

terasei. Lordul secretar porni şi el, cu pasul unui osîndit la moarte, c tre poarta cea mare f r îns sa-l îndemne peă ă ă ă Ravenswood s vin cu el şi acesta se trezi astfel singură ă pe teras , p r sit şi ocolit de locuitorii castelului.ă ă ă

Purtarea aceasta îi d du de gîndit tîn rului nostru, peă ă atît de mîndru pe cît era de s rac şi care credea c , înfrîă ă -nîndu-şi ura atît de adînc înr d cinat pîn într-atît încîtă ă ă ă s calce pragul casei lui sir William Ashton, îi f cuse oă ă cinste care nu-i era întoars cum se cuvine. „O pot iertaă pe Lucy, îşi zise în sinea sa; e tîn r , sfioas şi speriat că ă ă ă ă a f cut un leg mînt pe via f r încuviin area mameiă ă ţă ă ă ţ sale; ar trebui totuşi s -şi aminteasc de cine s-a legat şiă ă s nu m fac s b nui c e ruşinat de alegerea ei. Cîtă ă ă ă ă ă ă priveşte pe lordul secretar, l-au p r sit şi bruma deă ă minte, st pîniă rea de sine şi bun-sim pe care le-o mai fiţ avut cînd a z rit mai întîi caleaşca lui lady Ashton. Să ă vedem cum se vor sfîrşi toate acestea; şi dac -mi dau să ă în eleg c aş fi un oaspete nepoftit, vizita, mea aici se vaţ ă sfîrşi repede.”

M cinîndu-şi b nuiala între m sele, Ravenswood p r siă ă ă ă ă şi el terasa şi, mergînd la grajd, d du porunc s i se ină ă ă ţ ă calul preg tit dac va trebui s plece pe neaşteptate.ă ă ă

Între timp vizitiii celor dou tr suri a c ror apropiereă ă ă stîrnise atîta încurc tur la castel se ochiser unul peă ă ă altul cum se apropiau din p r i osebite ale parcului.ă ţ Vizitiul şi poştalionii lui lady Ashton primir de îndată ă porunc s treac înainte, întrucît domnia-sa dorea să ă ă ă apuce s stea de vorb cu so ul s u pîn s sosească ă ţ ă ă ă ă ceilal i oaspe i, oricine ar fi ei. Pe de alt parte, vizitiulţ ţ ă marchizului, dornic s -şi in rangul lui şi al st pînuluiă ţ ă ă s u, v zînd c potrivniă ă ă cul s u d bice cailor, hot rî caă ă ă oricare din tagma-i, s nu-şi lase cu una, cu două ă întîietatea. Şi mai mare îi fu deci groaza lordului secretar cînd v zu c şi r gazul r mas penă ă ă ă tru chibzuin se scurtaţă si mai mult din pricina grabei celor doi vizitii care, s getîndu-se din priviri şi sfichiuindu-şi caii, se pr v lir înă ă ă ă

264

Mireasa din Lammermoorjos pe povîrniş cu zgomot ca de tunet, gonind atît de amarnic încît c l re ii care-i înso eau trebuă ă ţ ţ ir s -şiă ă sloboad caii în galop.ă

Singura n dejde care-i mai r m sese lui sir William eraă ă ă ca una din caleşti s se r stoarne şi fie nevast -sa, fieă ă ă oaspetele s -şi frîng gîtul. Nu ştiu dac apuc s -şiă ă ă ă ă rosteasc dorin a chiar atît de desluşit, dar m tem c înă ţ ă ă ambele cazuri durerea lui s-ar fi ostoit repede. Şi raza asta pieri în curînd; c ci lady Ashton, deşi nu ştia ce eă frica, îşi d du seama c se face de rîs luîndu-se laă ă întrecere cu un oaspete de seam , care s intre mai întîiă ă pe poarta propriului ei castel, aşa ca-i strig vizitiului să ă mai strîng frîiele şi s -i lase s treac pe ceilal i; poruncă ă ă ă ţ ă de care omul ascult buă curos, ca una ce venise la timp ca s -l scape de ruşine, înă trucît caii marchizului erau mai buni sau m car mai odihă ni i. Deci îşi înstrun telegariiţ ă îng duind caleştii verzi s p trund pe poart cu totă ă ă ă ă alaiul, ceea ce aceştia şi f cur , într-un nor de praf. Deă ă cum vizitiul îndantelat al marchizului v zu c ceilal i nu seă ă ţ mai in dup el încetini şi el mersul trecînd pe sub umbraţ ă deas a ulmilor falnici cu toaă t demnitatea de care era înă stare, caleaşca lui lady Ashton urmînd mai încet în dep rtare.ă

În fa a castelului, sub arcul por ii care ducea în curteaţ ţ interioar , st tea sir William Ashton, neştiind ce s fac ,ă ă ă ă cu fiul mai mic şi cu fiica al turi, şi în spatele lor seă înghesuia o gr mad de slujitori de diferite ranguri, cu şiă ă f r livrea. Nobilimea şi boierii Sco iei erau darnici,ă ă ţ mergînd pîn la nesocotin , cu num rul servitorilor lor peă ţă ă care îi cumpărau uşor într-o ar unde erau cu mult maiţ ă mul i oameni decît pîine de mîncat.ţ

Oameni cu firea lui sir William Ashton au ştiin aţ lumeasc prea adînc s dit în suflet ca s r mîn multă ă ă ă ă ă timp descump ni i chiar în fa a celor mai potrivniceă ţ ţ întîmpl ri. El îl întîmpin pe marchiz cînd acesta coborîă ă din caleaşc cu obişnuitele ur ri de bun-venit şiă ă conducîndu-l în sala cea mare îl întreb dac f cuse oă ă ă

265

Walter Scott

c l torie bun . Marchizul era un om înalt, bine cl dit, cu oă ă ă ă fa ager şi gînditoare şi cu un ochi în care v paiaţă ă ă ambi iei înlocuise de vreo cî iva ani scînteia tinere ii; peţ ţ ţ chipu-i se citea mîndria şi îndr zneala, domolit deă ă pruden şi de dorin a ce-o avea, fiind capul unui partid,ţă ţ s se fac iubit de cît mai mult lume. La voră ă ă bele îndatoritoare ale lordului secretar r spunse şi el îndaă -toritor, dup care se închin domnişoarei Ashton şi tocmaiă ă atunci lordul secretar îşi d du de gol gîndurile ce-i fr mînă ă -tau mintea, ar tînd c tre Lucy şi zicînd „so ia mea, ladyă ă ţ Ashton”.

Lucy roşi; marchizul r mase uimit de tinere ea st pîneiă ţ ă casei şi lordul secretar îşi adun cu mare greutate min ile,ă ţ explicînd:

— Voiam s spun fiica mea, dar adev rul este c amă ă ă v zut caleaşca lui lady Ashton intrînd pe poart la scurtă ă ă vreme dup cea a domniei voastre şi...ă

— Iert ciunile nu-şi au locul, ă my lord, îl linişti nobilul s u oaspete; ieşi i-i în întîmpinare soa ei dumneavoastr ,ă ţ ţ ă vreme în care noi vom încerca s ne uit m grijile în preajă ă -ma domni ei. M mir c oamenii mei au cutezat s treacţ ă ă ă ă înaintea st pînei casei chiar în fa a por ii ei; dar şti iă ţ ţ ţ poate c noi o credeam pe lady Ashton înc plecat . Să ă ă ă l s m deci ceremonia la o parte şi, dac vre i s -mi fi iă ă ă ţ ă ţ pl cut, da i fuga s v primi i soa a.ă ţ ă ă ţ ţ

Asta şi voia lordul secretar; şi de îndat se folosi de înă -demnul prietenos al celuilalt nobil. S o vad pe lady Ashă ă -ton şi s -i înfrunte între patru ochi mînia, s o prepare înă ă -trucîtva ca s -i primeasc pe oaspe ii nepofti i cu cuviin aă ă ţ ţ ţ cuvenit , acesta îi era gîndul. Cînd caleaşca trase la scară ă deci, un so grijuliu st tea gata s o ajute pe lady Ashtonţ ă ă s coboare. P rînd c nu-l vede, ea îi d du bra ul la oă ă ă ă ţ parte cerîndu-l pe cel al c pitanului Craigengelt care seă învîrtea pe lîng tr sur cu p l ria înzorzonat sub braă ă ă ă ă ă ţ c ci tot timpul c l toriei f cuse pe ă ă ă ă cavaliere servente sau cavaler înso itor. Sprijinindu-se de acest stîlp al cinstei şiţ

266

Mireasa din Lammermoorcurajului, lady Ashton travers curtea, spunînd o vorb ,ă ă dou slugilor, dar nimic lui sir William care se str duia înă ă zadar s -i atrag aten ia inîndu-se dup ea, ca un c elă ă ţ ţ ă ăţ mai degrab decît privind-o ca un st pîn, pîn în sala ceaă ă ă mare unde-l g sir pe marchiz stînd de vorb cu Domnulă ă ă Ravenswoodului; Lucy se folosise de prima ocazie ca să scape. Stînjeneala se citea pe fiecare fa , în afar de ceaţă ă a marchizului; c ci pîn şi obraznicul Craigengelt tremuraă ă de fric în fa a lui Ravenswood, iar restul nu se sim eauă ţ ţ nici ei în largul lor în aceast situa ie în care se treziseră ţ ă pe neaşteptate.

Aşteptînd s fie prezentat de sir William şi v zînd că ă ă acesta nu se clinteşte, marchizul hot rî s fac el primulă ă ă pas.

— Lordul secretar, spuse el înclinîndu-se c tre ladyă Ashton, tocmai m-a înf işat fiicei sale spunînd c e so iaăţ ă ţ lui – la fel de uşor ar putea-o înf işa pe lady Ashton caăţ fiind fiica lui, atît de pu in s-a schimbat ea de acum cî ivaţ ţ ani cînd am v zut-o ultima oar . Îi ve i îng dui unei vechiă ă ţ ă cunoştin e cinstea s v fie oaspete?ţ ă ă

El o salut cu prea mult curtenie ca s se aştepte laă ă ă altceva decît la o polite e pe m sur şi apoi continu :ţ ă ă ă

— Aceasta, lady Ashton, este o vizit de împ care şi caă ă atare îmi îng dui s vi-l prezint pe v rul meu, tîn rulă ă ă ă domn al Ravenswoodului, n d jduind c ne ve i primi cuă ă ă ţ bra ele deschise.ţ

Lui lady Ashton nu-i r mînea altceva de f cut decît să ă ă fac o plec ciune; dar era atîta trufie în închin ciunea-iă ă ă eap n , încît p ru mai degrab o strîmb tur de dispre .ţ ă ă ă ă ă ă ţ

Ravenswood n-avu încotro şi se înclin şi el; dar cu totă atîta trufie şi dispre .ţ

— Îng dui i-mi, vorbi lady Ashton, s -i prezint şi euă ţ ă domniei-voastre pe cel ce mi-e mie prieten.

Craigengelt, cu obr znicia îndr znea pe care cei deă ă ţă teapa lui o socotesc degajare, f cu o plec ciune prelinsă ă ă c tre marchiz onorîndu-l pe deasupra şi cu o fluturareă fandosit a p l riei cu fireturi. Dup care doamna seă ă ă ă

267

Walter Scott

întoarse c tre so ul ei.ă ţ— Atît eu cît şi dumneavoastr , sir William, zise ea, – şiă

acestea fur primele cuvinte pe care i le adres – amă ă legat noi prietenii de cînd ne-am desp r it – las -m s - iă ţ ă ă ă ţ înf iăţ şez comoara pe care am g sit-o eu – c pitanulă ă Craigengelt.

Alt reveren , alt fluturare a p l riei, de data asta peă ţă ă ă ă sub nasul lordului secretar care nu d du vreun semn că ă l-ar cunoaşte de undeva, ba, dimpotriv , se ar t gr bit şiă ă ă ă dornic de pace şi împ care între cele dou tabereă ă vr jmaşe, gata s închid ochii şi s întind mîna şiă ă ă ă ă slugoilor.

— Îng dui i-mi şi mie atunci s v prezint Domnului Raă ţ ă ă -venswoodului, se întoarse el c tre c pitanul Craigengelt,ă ă ner bd tor s -i vad pe to i prieteni şi fra i. Dar Ravensă ă ă ă ţ ţ -wood îşi îndrept spinarea şi f r s se uite la persoanaă ă ă ă care îi era prezentat spuse cu mult în eles:ă ţ

— C pitanul Craigengelt şi cu mine ne cunoaştem preaă bine.

— Prea bine, prea bine, morm i c pitanul ca un ecouă ă dublu, şi f cînd o reveren şi un gest larg cu p l ria a că ţă ă ă ă-rui circumferin era totuşi mult mai restrîns comparateţă ă cu cele care cinstir prezentarea lui în fa a marchizului şiă ţ a lordului secretar.

Lockhard, urmat de trei slujitori, intr aducînd vinul şiă gust rile care, aşa era obiceiul pe atunci, trebuiau s fieă ă oferite înainte de mas ; şi cînd ele fur aşezate în fa aă ă ţ oaspe ilor, lady Ashton se scuz dorind s -l ia pe so ul eiţ ă ă ţ la o parte pentru cîteva clipe din pricina unor treburi de cea mai mare importan . Marchizul, fireşte, o implor peţă ă doamna casei s nu se sinchiseasc de prezen a lui, iară ă ţ Craigengelt, dînd pe gît repede un al doilea pahar de vin spaniol se gr bi s ias din camer nesim ind nici oă ă ă ă ţ pl cere la perspectiva de a fi l sat singur cu marchizul şiă ă cu Domnul Ravenswoodului; prezen a primului stîrnindu-iţ groaz în suflet, iar a celui de-al doilea un tremur în trup.ă

268

Mireasa din LammermoorPretextul pentru retragerea lui brusc fu s -şi îngrijeasă ă -

c arm sarul şi s vad de bagaje, deşi lady Ashton îi poă ă ă ă -runcise lui Lockhard s aib grij mai ales de c pitanulă ă ă ă Craigengelt, cu toat aten ia de care era în stare.ă ţ Marchizul şi cu Domnul Ravenswoodului r maser astfelă ă singuri s schimbe între ei p rerile despre primirea care liă ă se f cuse, în timp ce lady Ashton o porni înainte, iară domnul şi stăpînul s u o urm , ca un criminal condamnat,ă ă în budoarul doamnei.

De îndat ce so ii p trunser acolo, domnia-sa d duă ţ ă ă ă glas cumplitei sale firi pe care pîn atunci şi-o st pîniseă ă cu mare greutate din respect pentru aparen e. Ea trîntiţ uşa în spatele speriatului lord secretar, lu cheia dină broasc şi, cu o înf işare c reia anii nu-i r piser înc oă ăţ ă ă ă ă frumuse e semea şi cu ochi care azvîrleau scîntei deţ ţă hot rîre şi ciud , îi vorbi so ului uimit, cu aceste cuvinte:ă ă ţ

— Domnul meu, nu m mir prieteniile ce a i binevoită ă ţ s le lega i în lipsa mea – ele se potrivesc pe deplin cuă ţ naşterea şi cu creşterea pe care a i primit-o; şi dac m-ţ ăam aşteptat la altceva recunosc cinstit c am greşit şi că ă merit din plin dezam girea pe care mi-a i preg tit-o.ă ţ ă

— Draga mea lady Ashton... draga mea Eleonor, bîlbîi lordul secretar, pleac - i urechea la glasul ra iunii şi amă ţ ţ s - i ar t desluşit c toate cîte am f cut au fost dină ţ ă ă ă dorin a de a ap ra demnitatea precum şi intereseleţ ă familiei mele.

— Sînt convins c sînte i în stare s ap ra i intereseleă ă ţ ă ă ţ familiei dumneavoastr , pufni indignat doamna sa, şiă ă chiar demnitatea familiei dumneavoastr în m sura înă ă care mai e ceva de f cut pentru ea. Dar cum propria meaă familie se întîmpl s fie strîns legat de aă ă ă dumneavoastr , îngă ădui i-mi s v d eu de treburile ce oţ ă ă privesc.

— Dar ce s-a întîmplat, lady Ashton? Ce v-a sup rat?ă De ce, întorcîndu-v dup atîta amar de vreme, mă ă ă mustra i aşa de aspru?ţ

— Întreba i-v propria conştiin , sir William, ce v-a îmţ ă ţă -

269

Walter Scott

pins s v vinde i credin a şi partidul politic şi ce v-aă ă ţ ţ f cut, din cîte ştiu, s fi i gata a v c s tori singura fiică ă ţ ă ă ă ă cu un iacobit sc p tat, ajuns la sap de lemn, şi peă ă ă deasupra duşman de moarte al familiei dumneavoastr ?ă

— Dar, în numele lui Dumnezeu, al bunului sim şi alţ cuviin ei celei mai obişnuite, ce a i fi vrut s fac, doamn ?ţ ţ ă ă întreb so ul ei. Este oare cu putin s -l dau afar pe ună ţ ţă ă ă tîn r care a salvat via a fiicei mele şi a mea mai deun zi,ă ţ ă cum ar veni?

— V-a salvat via a! Am auzit povestea asta, r spunseţ ă dispre uitoare so ia lui, lordul secretar s-a speriat de oţ ţ vac şi îl ia pe tîn rul care a alungat-o drept Guy deă ă Warwick – în curînd orice m celar din Haddington o s fieă ă poftit în cas pentru aceleaşi fapte de vitejie.ă

— Lady Ashton, bîlbîi lordul, nu mai pot... Şi tocmai cînd doream din tot sufletul sa fac tot ce pofti i... doar dac a iţ ă ţ vrea s -mi spune i ce v cere inima?ă ţ ă

— Merge i la oaspe ii dumneavoastr , strig avana luiţ ţ ă ă nevast , şi ruga i-l pe Ravenswood s v ierte, c ciă ţ ă ă ă sosirea c pitanului Craigengelt şi a altor prieteni nu neă mai d putin a s -l g zduim mai departe la castel. Îlă ţ ă ă aştept pe tîn rul Hayston de Bucklaw s vin , aşa c ...ă ă ă ă

— Dumnezeule sfinte! exclam so ul ei – Ravenswoodă ţ s plece cu coada între picioare în fa a lui Craigengelt, ună ţ cartofor de rînd şi o iscoad ? Abia m-am inut s nu-lă ţ ă poftesc pe nemernic s -şi ia t lp şi a din casa mea şi amă ă ă ţ fost foarte mirat s -l v d lîng domnia-voastr .ă ă ă ă

— Întrucît l-a i v zut acolo, pute i s fi i sigur, i-o retezţ ă ţ ă ţ ă blînda-i jum tate, c acolo i-e locul. Cît priveşte pe acestă ă Ravenswood, p eşte şi el ce-a p it de mîna lui unăţ ăţ prieten mult iubit al meu care a avut nefericirea s -i fieă oaspete acum cît va vreme. Chibzui i bine; c ci dacă ţ ă ă Ravenswood nu pleac , plec eu.ă

Sir William Ashton m sura înc perea cu paşi mari înă ă prada celei mai cumplite agita ii; teama, ruşinea şi mîniaţ se luptau cu supunerea lui obişnuit în fa a doamnei sale.ă ţ

270

Mireasa din LammermoorÎn cele din urm f cu şi el ce fac de obicei firile fricoase înă ă astfel de ocazii, anume alese calea de mijloc.

— Am s v spun rituos, doamn , c nici nu vreau, niciă ă ă ă nu pot s m fac vinovat de ocara pe care o pl nui iă ă ă ţ împotriva lui Ravenswood – nu a meritat o asemenea palm de la mine. Daca ine i cu tot dinadinsul s fi i atîtă ţ ţ ă ţ de nesocotit încît s sup ra i un om ca el sub propriulă ă ă ţ dumneavoastr acoperiş, nu v pot împiedica; dar nu voiă ă s fiu eu învinuit de o purtare atît de josnic .ă ă

— Deci v împotrivi i? strig lady Ashton.ă ţ ă— Nu, doamn , r spunse so ul ei; cere i-mi orice eă ă ţ ţ

îngăduit de buna-cuviin , ca de pild s sl bim pu in cîteţă ă ă ă ţ pu in prietenia sau orice altceva, dar s -l dau afar dinţ ă ă casa mea, asta nu pot face şi nici nu pot îng dui aşaă ceva.

— Atunci tot eu cat s stau pav z întru ap rareaă ă ă ă ă cinstei casei, aşa cum s-a mai întîmplat şi alt dat , ziseă ă so ia sa, aşezîndu-se şi scriind în grab cîteva rînduri.ţ ă Zadarnic încerc lordul secretar s o opreasc s fac oă ă ă ă ă fapt atît de necugetat , c ci ea deschise uşa chemînd-oă ă ă pe slujitoarea ei din anticamer .ă

— Gîndi i-v bine, lady Ashton, v face i un duşman deţ ă ă ţ moarte dintr-un tîn r care va avea puterea s ne fac şiă ă ă nou r u...ă ă

— A i auzit vreodat de un Douglas care a tremurat înţ ă fa a unui duşman? r spunse dispre uitoare doamna sa.ţ ă ţ

— Da, dar el e mai mîndru şi mai r zbun tor ca o sută ă ă de Douglasi şi ca to i diavolii din iad. L sa i noaptea s vţ ă ţ ă ă fie sf tuitor.ă

— Ba nici o clip , se înverşun lady Ashton – aşa doamă ă -n Patullo, da i-i biletul acesta tîn rului Ravenswood.ă ţ ă

— Domnului Ravenswoodului? întreb doamna Patullo.ă— Da, lui, dac -i spui aşa.ă— Eu m-am sp lat pe mîini, zise lordul, şi m duc înă ă

gr din s v d dac Jardine a cules fructele pentruă ă ă ă ă desert.

— Da, da, zise so ia lui privindu-l cu dispre nem rginit;ţ ţ ă

271

Walter Scott

şi slav Domnului c laşi în urm pe cineva care s se înă ă ă ă -grijeasc de neîncovoierea neamului în vreme ce domnia-ăta se duce s vad de pere şi mere de s mîn .ă ă ă ţă

Lordul secretar întîrzie îndeajuns în gr din cît s o laseă ă ă pe nevast -sa s se linişteasc şi s se sting m cară ă ă ă ă ă prima izbucnire de furie a lui Ravenswood. Cînd intr înă sal îl g si pe marchizul de A. dînd porunci unor slugi.ă ă P rea foarte sup rat şi-l întrerupse pe sir William care seă ă rug s -l ierte c -l l sase singur atîta timp.ă ă ă ă

— Presupun, sir William, c nu sînte i str in de acestă ţ ă neobişnuit bilet cu care ruda mea de Ravenswood (şi ap s pe cuvîntul ă ă mea) a fost onorat de so iaţ dumnevoastr – şi desigur sînte i preg tit s v lua iă ţ ă ă ă ţ r mas bun şi de la mine. Ruda mea a plecat gîndindu-seă c nu mai e nevoie s -şi ia ziua bun întrucît oriceă ă ă cuviin a fost c lcat în picioare de aceastţă ă ă ă nemaipomenit ocar .ă ă

— Îmi pare r u, ă my lord, zise sir William luînd biletul în mîn , dar nu ştiu nimic de cuprinsul acestei scrisori. Ladyă Ashton are o fire cam repezit şi cu greu o sco i dintr-aleă ţ ei aşa c m rog de iertare pentru orice vorb nesocotită ă ă ă care a putut s supere pe cineva; n d jduiesc c domnia-ă ă ă ăvoastr o s in seama c o doamn ...ă ă ţ ă ă ă

— Trebuie s se poarte ca o doamn fa de oaspe ii deă ă ţă ţ rang, îi încheie marchizul vorba început .ă

— Adev rat, spuse nefericitul lord; dar totuşi lady Ashă -ton e femeie...

— Şi ca atare, dac nu m înşel, îl întrerupse din nouă ă marchizul, trebuie s fie înv at s ştie ce-i st bine uneiă ăţ ă ă ă femei. Iat-o îns c vine şi cred c vom afla din gura eiă ă ă pricina acestei nemaiauzite jigniri adus pe nepus masă ă ă unei rude apropiate ale mele, în timp ce atît eu cît şi el eram oaspe ii domniei-sale.ţ

Lady Ashton tocmai intra în acel moment. Cearta ei cu sir William şi cele cîteva cuvinte schimbate cu fiica ei nu o împiedicaser s -şi vad de toalet . Era îmbr cat înă ă ă ă ă ă

272

Mireasa din Lammermoorhaine de pre şi atît înf işarea cît şi portul sporeauţ ăţ str lucirea cu care îndeobşte doamnele nobile ap reau înă ă astfel de ocazii.

Marchizul de A. abia mo i din cap, la care ea îi r spunţă ă -se cu aceeaşi mîndrie eap n şi cînd oaspetele lu dinţ ă ă ă mîna moale a lui sir William biletul pe care i-l d duse cu oă clip înainte şi vru s spun ceva, ea îl întrerupse.ă ă ă

— V d, domnul meu, c v preg ti i s aduce i vorbaă ă ă ă ţ ă ţ de o treab nepl cut . Îmi pare r u c toat zarva aă ă ă ă ă ă trebuit s se petreac tocmai acum pentru a stricaă ă primirea respectuoas datorat domniei-voastre... dară ă dac aşa a fost s fie... Domnul Edgar Ravenswood,ă ă c ruia i-am trimis biletul aflat în mîna domniei-voastre, aă necinstit masa la care se aşeza şi folosindu-se de firea îng duitoare a lui sir William Ashton a momit o tîn raă ă fecioar şi a legat-o prin jur minte la care p rin ii nu şi-auă ă ă ţ dat încuviin area şi nici nu şi-o vor da vreodat .ţ ă

Amîndoi b rba ii strigar într-un glas.ă ţ ă— Ruda mea nu e în stare... începu marchizul.— Cu atît mai pu in fiica mea Lucy... zise lordulţ

secretar. Lady Ashton îi întrerupse r spunzîndu-leă deodat :ă

— Marchize, ruda dumneavoastr , dac domnulă ă Ravenswood are aceast onoare, a încercat într-ascuns să ă r peasă c inima acestei fete tinere şi neştiutoare. Siră William Ashton, fiica dumneavoastr a fost atît de f ră ă ă minte încît s încurajeze mai mult decît s-ar fi cuvenit ună pretendent atît de nepotrivit.

— Iar eu cred, doamn , strig lordul secretar pierzînă ă -du-şi r bdarea, lucru ce-i era în fire, c dac nu avea iă ă ă ţ altceva mai bun a ne spune, ar fi trebuit mai degrab să ă ine i acest secret de familie numai pentru domnia-ţ ţ

voastr .ă— Ierta i-m , sir William, r spunse calm so ia lui; nobiţ ă ă ă ţ -

lul marchiz are dreptul s cunoasc motivele purt rii meleă ă ă fa de un gentleman pe care-l numeşte ruda sa de sînge.ţă

— Iat o cauz , morm i ca pentru sine lordul secretar,ă ă ă

273

Walter Scott

care pare s fi ieşit la iveal de abia dup ce urm rile s-ă ă ă ăau produs; c ci, chiar dac aşa ar sta lucrurile, pot s jură ă ă c habar n-aveam de ele cînd i-a scris scrisoarea luiă Ravenswood.

— E pentru prima dat c aud de aşa ceva, spuse mară ă -chizul; dar dac domnia-voastr a început vorba,ă ă îng dui i-mi s v spun c rangul şi leg turile sus-puseă ţ ă ă ă ă ale rudei mele îi d deau dreptul la o ascultare maiă r bd toare şi la un refuz politicos m car, chiar dac ar fiă ă ă ă fost atît de nesăbuit încît s -şi ridice privirile la fiica lui siră William Ashton.

— Aminti i-v , rogu-v , din ce sînge coboar Lucy Ashţ ă ă ă -ton, dup mama ei, spuse trufaş lady Ashton.ă ă

— Îmi aduc aminte de obîrşia dumneavoastr – dintr-oă ramur mai tîn ra a casei Angus, spuse marchizul - dară ă nici dumneavoastr , s -mi fie cu iertare, nu ar trebui să ă ă uita i c neamul Ravenswood s-a unit de trei ori prin c sţ ă ă -nicie cu cei din stirpea mai veche. Dar doamn , s l s mă ă ă ă toate astea, v în eleg prea bine – e greu s - i calci peă ţ ă ţ inim şi s te lepezi de gînduri adînc înr d cinate – nu ară ă ă ă fi trebuit, şi de altfel nici nu l-aş fi l sat pe Ravenswood să ă plece singur, dat afar , cum ar veni, din aceast cas –ă ă ă dac nu aş fi n d jduit s -i servesc de mijlocitor înă ă ă ă favoarea lui. N-aş vrea s v las mînioas şi ca atare voiă ă ă mai sta pîn dup -mas , dup care m voi gr bi s -lă ă ă ă ă ă ă ajung din urm pe Domnul Ravenswoodului la cîteva mileă de aici. Mai bine s le judec m pe toate cu minteaă ă limpede şi f r aprindere.ă ă

— Tocmai aceasta doresc şi eu, încuviin bucuros sirţă William Ashton slugarnic. Lady Ashton, nu-i vom îng duiă marchizului s plece sup rat. Trebuie s -l silim s ia masaă ă ă ă la castel.

— Castelul, spuse so ia sa, şi tot ce se afl în el, stau iaţ ă picioarele marchizului, atîta timp cît doreşte s neă fericeasc cu şederea lui; dar cît priveşte orice alt cuvîntă despre aceast nepl cut întîmplare...ă ă ă

274

Mireasa din Lammermoor— Ierta i-m , buna mea doamn , zise marchizul; dar nuţ ă ă

v pot îng dui s judeca i pripit o fapt atît de însemnat .ă ă ă ţ ă ă V d c mai vin şi al i oaspe i; şi întrucît am fericitul prilejă ă ţ ţ s împrosp tez prietenia mea mai veche cu lady Ashton,ă ă sper c îmi va îng dui s amîn un subiect atît de amară ă ă pîn dup -mas – cînd ne vom fi îndulcit cu lucruri şiă ă ă vorbe mai pl cute.ă

Lady Ashton zîmbi, f cu o plec ciune şi-i d du mînaă ă ă marchizului care o conduse spre sufragerie cu toată curtenia cam scor oas a acelui timp care nu îng duiaţ ă ă unui oaspete s o înşface de bra pe st pîna casei ca ună ţ ă

r noi pe dr gu a lui la un praznic.ţă ă ă ţÎn sufragerie îi aşteptau Bucklaw, Craigengelt şi al i veţ -

cini, pe care-i invitase lordul secretar s se întîlneasc cuă ă marchizul de A. Absen a domnişoarei Ashton, al c reiţ ă scaun r mase liber, fu scuzat ca datorîndu-se uneiă ă uşoare suferin e. Osp ul fu ca-n basme, prelungindu-seţ ăţ pîn la un ceas tîrziu.ă

275

Walter Scott

Capitolul XXIII

„Aşa c zu al nost' str bună ăDar soarta-mi mai grea o sa-mi fie;Avea tovar ş în surghiun;ăEu singur plec în pribegie.”

(Waller)

Nu vom încerca s descriem amesă tecul de mînie şi p rere de r u în prada c ruia Ravenswood p r sise cuibulă ă ă ă ă strămoşilor s i. R vaşul lui lady Ashton era astfel alc tuită ă ă încît f cea cu neputin ca el s mai întîrzie o clip întreă ţă ă ă zidurile sale f r s fie învinuit c -i lipseşte mîndria cuă ă ă ă care dimpotriv era din belşug d ruit. Marchizul, careă ă fusese şi el lovit, dorea totuşi s fac unele încerc ri deă ă ă împ care. Ca atare se în eleseser ca Ravenswood să ţ ă ă plece înainte, promi îndu-i c -l va aştepta la hanul cel micţ ă de ia Tod's Hole aşezat, aşa cum cititorii îşi mai amintesc poate, la jum taă tea drumului dintre castelul Ravenswood şi Steiul Lupului, la vreo cinci mile sco iene şi de unul şiţ de cel lalt. Aici ură ma s vin marchizul fie în seara aceea,ă ă fie a doua zi de diminea . Inima îl îmboldea şi pe el sţă ă p r seasc de îndaă ă ă t castelul, dar nici nu-i venea s seă ă lipseasc cu una, cu dou de foloasele pe care c uta s leă ă ă ă trag de pe urma poă pasului s u în casa lordului secretar;ă şi Domnul Ravenswoodului, chiar în focul mîniei, nu dorea s dea cu piciorul fie şi unei lic riri de speran cum că ă ţă ă p rtinirea ce-i ar taă ă se sir William Ashton precum şi vorbele împ ciuitoare ale nobilei sale rude ar fi putut să ă duc , pîn la urm , la uitaă ă ă rea tuturor necazurilor. El însă plec f r s se uite înapoi de îndat ce calul îi fu înş uat.ă ă ă ă ă ă

La început îşi îndemn fugarul pe una din aleileă parcului ca şi cum iu eala galopului i-ar fi putut domoliţ v lm şagul gîndurilor ce-i ardeau creierii. Dar pe m sură ă ă ă

276

Mireasa din Lammermoorce c rarea devenea mai s lbatic şi mai p r sit , cîndă ă ă ă ă ă copacii ascunseser turnurile castelului, el l s calul laă ă ă pas, dorind parc s guste pe îndelete din cupa amareloră ă amintiri pe care încercase în zadar s le în buşe.ă ă Potecu a îl scoase în cele din urm la Fîntîna Fecioarei,ţ ă aproape de coliba lui Alice; şi blestemul pe care îl purta acel loc, dup credin a oamenilor precum şi profe iileă ţ ţ b trînei, îi n v lir în minte. „Vorbele din b trîni nu mintă ă ă ă ă niciodat ”, îşi spuse el, şi într-adev r Fîntîna Fecioarei aă ă stat martor ultimului act necugetat al moştenitoruluiă neamului Ravenswood. „Alice avea dreptate şi iat -mă ă acum în impasul pe care mi l-a prezis ea – ba mai amarnic înc mi-e ruşinea – nici nu m-am vîndut şi niciă ă nu m-am înrudit cu cel ce ne-a dus neamul la pierzanie, ci am ajuns un biet milog care a cerşit locul de la coada mesei şi a fost alungat cu dispre .”ţ

Noi trebuie s spunem povestea aşa cum am aflat-o; şiă inînd seama de cît vreme a trecut şi care era alc tuireaţ ă ă

min ii acelora prin gurile c rora întîmplarea a ajuns legenţ ă -d , s ne fie cu iertare, dar se cheam c nu e neaoş scoă ă ă ă -ian o istorisire care n-are în ea m car o poveste cuţ ă ă

stafii. Apropiindu-se de fîntîna singuratic , se spune că ă Ravenswood ar fi tr it urm toarea întîmplare ciudat :ă ă ă calul s u, care mergea la pas, se opri scurt, forn i, seă ă ridic pe picioaă rele dind r t şi, deşi îmboldit de pinteni,ă ă nu vru cu nici un chip sa mearg mai departe, ca şi cumă s-ar fi speriat de ceva. C tînd spre fîntîn , Ravenswoodă ă v zu n luca unei femei înveşmîntat într-o mantie albă ă ă ă sau mai degrab cenuşie, aşezat chiar în locul undeă ă st tuse Lucy Ashton ascultînd trista poveste de dragosteă a rusalc i de demult. Primul s u gînd fu c , b nuind pe ceă ă ă ă c rare va apuca la plecare ca s treac prin codru, ea îiă ă ă ieşise înainte în acest loc bine cunoscut şi c lcat de altă muritor ca s împart cu el jalea desp r irii, încredin at deă ă ă ţ ţ aceasta, el s ri de pe cal şi legîndu-l de un copac merseă repede c tre fîntîn rostind încet şi cu dor: „Domnişoară ă ă Ashton! Lucy!”

277

Walter Scott

N luca se întoarse şi, care nu-i fu uimirea cînd v zu că ă ă nu e Lucy Ashton, ci b trîna şi oarba Alice. Rochia ei neoă -bişnuit care sem na mai degrab cu un giulgiu decît cuă ă ă veşmintele unei femei vii – statura, mai mare, i se p ru,ă decît de obicei – dar mai ales ciud enia ca o biat oarb ,ăţ ă ă neputincioas şi slab s ajung singur atît de departeă ă ă ă ă de locuin a ei (mai ales dac inem seama de starea ei) îlţ ă ţ uimir şi aproape c îl speriar . Cum el se apropia, femeiaă ă ă se ridic încet, întinse mîna uscat ca şi cum ar fi vrut s -lă ă ă opreasc şi buzele-i veştede se mişcar repede deşi niciă ă un sunet nu-i ieşea din gur . Ravenswood se opri; dară dup o clip f cu din nou un pas c tre ea, iar Alice sauă ă ă ă stafia ei, se mişc , ori mai degrab pluti înapoi, spreă ă desiş, r mînînd cu fa a întoars spre el. În curînd copaciiă ţ ă o ascunser priviriă lor lui Ravenswood; şi împietrit la gîndul înfricoş tor c umbra pe care o v zuse nu veneaă ă ă din aceast lume, Domă nul Ravenswoodului r maseă nemişcat acolo unde o v zuse pentru prima dat . În celeă ă din urm , adunîndu-şi tot curaă jul, se apropie de locul unde n luca p ruse c st ; dar iară ă ă ă ba nu era strivit şi nuă se afla vreo alt urm care s -l fac s cread c ceea ceă ă ă ă ă ă ă v zuse fusese aievea sau firesc.ă

Cu fruntea adumbrit de gînduri şi pieptul ap sat de teă ă -merile nel murite ce-i înfioar pe muritorul care-şi închiă ă -puie c a fost vizitat de un suflet de pe cel lalt t rîm,ă ă ă Domnul Ravenswoodului se îndrept spre calul s u,ă ă întorcînd din cînd în cînd capul, nu f r fric , de parc s-ă ă ă ăar fi aşteptat ca vedenia s apar din nou. Dar umbra,ă ă adev rat sau n scocit de o imagina ie înfierbîntat şiă ă ă ă ţ ă agitat , nu se înaă poie şi el îşi g si calul n duşit şiă ă însp imîntat de parc ar fi trecut prin acea sperietură ă ă nebun despre care se zice c orice animal necuvînt toră ă ă o simte în prezen a unei f pturi de pe alt lume.ţ ă ă Ravenswood înc lec şi-şi mîn agale calul înainte,ă ă ă mîngîindu-l din cînd în cînd atunci cînd acesta începea să tremure şi s se dea înapoi de parc dind r tul fiec ruiă ă ă ă ă

278

Mireasa din Lammermoortufiş l-ar fi pîndit o ar tare sp imoas . Dup o clip deă ă ă ă ă chibzuin , c l re ul hot rî s cerceteze lucrurile mai înţă ă ă ţ ă ă am nunt. „S m fi înşelat oare ochii, zise el, şi înc atîtaă ă ă ă vreme? Ori b trîna se face c e oarb pentru a trezi mila?ă ă ă Chiar de-ar fi aşa, mişc rile ei nu sem nau cu cele aleă ă unui om viu. S cred şi eu cele ce zic oamenii şi anume că ă nefericita a f cut un leg mînt cu puterile întunericului?ă ă Trebuie s m l muresc... Nu voi îng dui s fiu înşelat niciă ă ă ă ă de proprii mei ochi.”

Nedumerit foarte, el îşi purt calul pîn la g rdu ulă ă ă ţ scund ai colibei lui Alice. Scaunul ei de sub mesteac n eraă gol deşi vremea era blînd şi soarele str lucea pe cer.ă ă Apropiindu-se de colib , auzi din untru plînsetele şiă ă suspinele unei femei. Nimeni nu r spunse la b taia sa înă ă uş , aşa c dup o clip de aşteptare el trase iv rul şiă ă ă ă ă intr .ă

Mohorît l caş al singur t ii şi triste ii! Întins pe sală ă ăţ ţ tea-ua s r c cioas z cea trupul ultimei slugi a neamului Raă ă ă ă ă -venswood care h l duise pe fostele moşii p rinteşti! Via aă ă ă ţ i se stinsese doar de pu in vreme; şi feti a care oţ ă ţ veghease în uitimele-i clipe îşi frîngea mîinile şi suspina cu team copil reasc şi jale asupra trupului st pîneiă ă ă ă sale.

Domnul Ravenswoodului se str dui o bucat de vremeă ă s-o potoleasc pe s rmana copil pe care neaşteptata luiă ă ă apari ie o însp imîntase mai degrab decît o liniştise; şiţ ă ă cînd reuşi, primele cuvinte pe care le spuse feti a fur cţ ă ă „venise prea tîrziu”. Întrebînd-o ce voia s spun , afl că ă ă ă moarta, în ultimele ei clipe, trimisese pe un ran la castelţă ca s -l roage pe Domnul Ravenswoodului s vin .ă ă ă cerîndu-i s se gr beasc foarte. Dar solii s racilor sîntă ă ă ă leneşi la mers şi înd r tnici la treab ; omul ajunsese laă ă ă castel dup ce Ravenswood plecase şi atunci se încurcaseă la un pahar de vin cu slugile oaspe ilor, neavînd nici oţ tragere de inim s se reîntoarc la coliba lui Alice. Întreă ă ă timp neastîmp rul b trînei p rea s creasc pe m sur ceă ă ă ă ă ă ă via a i se scurgea din trup; şi dup cum zicea Babie, „seţ ă

279

Walter Scott

ruga din tot sufletul s -l mai vad o dat pe fiul st pînuluiă ă ă ă ei ca s -l mai sf tuiasc o dat s se p zeasc ”.ă ă ă ă ă ă ă

B trîna îşi d duse sufletul tocmai cînd ornicul din satulă ă îndep rtat b tuse ceasul unu; şi Ravenswood îşi amintiă ă cutremurîndu-se c şi el auzise acelaşi sunet în p dureă ă tocmai înainte de a vedea ceea ce acum era aproape sigur c fusese duhul moartei.ă

Din respect pentru r posat şi din mil pentru speriataă ă ă ei slujitoare, se cuvenea s dea şi el o mîn de ajutor. Dină ă cîte în elegea, b trîna l sase cu limb de moarte s fieţ ă ă ă ă îngropat în cimitirul singuratic vecin cu micul han de laă Tod's Hole, numit Hermitage sau mai obişnuit Armitage, unde z ceau osemintele unora din neamul Ravenswood şiă ale multor slujitori de-ai lor. Ravenswood socoti de datoria lui s împlineasc aceast ultim dorin , atît de obişnuită ă ă ă ţă ă printre ranii sco ieni şi o trimise pe Babie în satul înveţă ţ -cinat ca s cheme în ajutor cîteva femei liniştind-o că ă între timp o s r mîn el cu moarta care, ca în Tesaliaă ă ă antic , nu se c dea a fi l sat neprivegheat nici o clip .ă ă ă ă ă ă

Şi aşa nobilul Ravenswood ad sta un p trar de ceas oriă ă mai bine lîng trupul neînsufle it al aceleia care i se ară ţ ă-tase cu pu in înainte în chip de n luc dac privirea nu-iţ ă ă ă jucase vreo fest . Cu toat firea lui viteaz , Ravenswoodă ă ă era foarte ab tut de aceast întîmplare neobişnuit . „Aă ă ă murit inînd mult s m vad . S-ar putea oare ca dorin eţ ă ă ă ţ puternice, ce prind via o dat cu ultima suflare, sţă ă ă d inuiasc dup ce sufletul şi-a luat zborul şi trecîndă ă ă cumplitele hotare ale lumii de apoi s se arate în fa aă ţ noastr în veşmintele şi chipul vie ii? Şi de ce oare ceeaă ţ ce se înf işeaz ochiului nu a putut gr i şi urechii? Şiăţ ă ă dac întîlnim o asemenea înc lcare a legilor firii, de ce să ă ă nu ne fie dat s -i p trună ă dem în elesul? Zadarniceţ întreb ri la care numai moartea, atunci cînd m va face laă ă fel de galben şi uscat ca şi acest stîrv, le va putea r spunde.”ă

Vorbind aşa trase giulgiul peste fa a neînsufle it la aleţ ţ ă

280

Mireasa din Lammermoorc rei tr s turi nu dorea s mai cate. Pe urm se aşeză ă ă ă ă ă într-un scaun vechi de stejar sculptat, împodobit cu propriul s u herb, pe care Alice reuşise s -l ia în urmaă ă jafului ce-l stîrniser creditorii, port reii, slugile şi oameniiă ă legii atunci cînd tat l s u p r sise castelul Ravenswoodă ă ă ă pentru totdeauna. Şezînd aşa, se sili s alunge închipuirileă prosteşti pe care cele petrecute i le stîrniser , dup cumă ă era de aşteptat. Gîndurile îi erau şi aşa destul de triste, f r s aib nevoie de imboldul unei groaze stîrnite deă ă ă ă chipuri nefireşti, întrucît schimbase rangul de logodnic al lui Lucy Ashton şi prieten cinstit şi respectat al tat lui eiă cu cel de bocitoare trist şi singuratic la c p tîiul uneiă ă ă ă femei s rmane uitat de to i şi f r via .ă ă ţ ă ă ţă

Jalnica-i îndeletnicire se încheie mai curînd decît ar fi fost de aşteptat, inînd seama de distan a dintre colib şiţ ţ ă sat precum şi de vîrsta şi neputin a celor trei femeiţ b trîne care veneau de acolo, ca s folosim o expresieă ă militar , s schimbe garda la catafalc. Pentru orice altă ă ă pricin cele trei zîne uitate de moarte nu s-ar fi gr bită ă atîta fiindc prima era trecut de optzeci de ani, a douaă ă era damblagit şi a treia şchioap de un picior de la oă ă v t m tur . Dar îngroă ă ă ă p ciunea e pentru ranul sco iană ţă ţ treab cu dichis şi mare s rb toare. Nu ştiu dac datorită ă ă ă ă firii poporului, grav şi credincios, ori fiindc se maiă p streaz amintirea fostelor datini catolice cînd moarteaă ă cuiva era privit ca prilej de s rb toare pentru cei înă ă ă via ; dar osp ul, veselia şi chiar be ia întov r şescţă ăţ ţ ă ă adesea o îngrop ciune sco ian de mod veche. Bucuriaă ţ ă ă pe care o simt b rba ii cînd se cinstesc, o încearcă ţ ă femeile în timpul înfricoş toarei grijanii a mortului înainteă de a fi pus în sicriu. Întinderea m dularelor strîmă bate de ultima lupt cu moartea pe o scîndur anume p să ă ă trat ,ă înf şurarea trupului în pînz curat şi dup aceea înă ă ă ă giulgiul de lîn erau treburi îndeplinite întotdeauna deă babele satului c rora le sticleau ochii dup asemenea ceră ă -nit pl cere.ă ă

Cele trei cotoroan e îl salutar pe Ravenswood cu unţ ă

281

Walter Scott

rînjet ştirb care-i aminti de întîlnirea dintre Macbeth şi vr jiă toare pe b r ganul blestemat de la Forres. El le d duă ă ă nişte bani şi le spuse s aib grij de trupul neînsufle it ală ă ă ţ celei de o vîrst cu ele, slujb la care se învoir cu dragă ă ă ă inim ; dîndu-i s în eleag c trebuie s plece din colibă ă ţ ă ă ă ă ca s -şi poat începe ele tristele îndatoriri. Ravenswoodă ă încuviin bucuros, z bovind doar cît s le cear s oţă ă ă ă ă grijeasc pe s ră ă mana Alice ca pe un odor de pre şi sţ ă întrebe unde-l poate afla pe paracliserul care era şi gropar la cimitirul p r sit de la Armitage ca să ă ă preg teasc cele trebuincioase pentru coborîrea b trîneiă ă ă la locul de odihn pe care ea şi-l alesese.ă

— D'ap i pe Johnie Mortsheugh numai cine nu vrea nu-lă g seşte, zise proroaca cea mai vîrstnic şi pe obrazu-iă ă veşted i se l i un rînjet de hîrc . – H l duieşte pe lîngăţ ă ă ă ă Tod's Hole, un l caş al pierzaniei unde mai scîr îie dină ţ scripc pe la chefuri – c moartea şi b utura fac casă ă ă ă bun împreun .ă ă

— Chiar aşa, z u, cum tr , ad ug hodoroagaă ă ă ă ă şchioap , l sîndu-se în cîrja de care îşi proptea piciorulă ă beteag. C din cîte-mi aduc aminte tat l acestui Domn ală ă Ravenswoodului, care şede acum în fa a noastr , l-aţ ă împuns pe tîn rul Blackhall cu jungherul pentru o vorbă ă proast ce zisese la un pahar de vin ori de rachiu, nu maiă ştiu aşa bine – bietul om, a intrat în untru vesel ca ună pi igoi şi a ieşit cu picioaţ rele înainte. M -ntîmplasem şi euă pe acolo la grijit şi dup ce l-am l ut de sînge, mareă ă mîndre e de trupşor de b rbat ne-au mai v zut ochii!ţ ă ă

E lesne de în eles c necuviincioasa istorisire îl f cu peţ ă ă Ravenswood s p r seasc în grab grupul celă ă ă ă ă înfricoş tor. Îndreptîndu-se spre copacul de care era legată calul şi f cînă du-şi de lucru cu chingile şeii se întîmpl să ă aud , dincolo de gardul gr dini ei, cum hîrca şchioapă ă ţ ă sporov ieşte cu doftoroaia de optzeci de ani chiar despreă el. Babele se tîrîser şontîc-şontîc prin gr din c utîndă ă ă ă rozmarin, pelin şi alte buruieni, care trebuiau pres rateă

282

Mireasa din Lammermoorpe trupul moartei şi arse în vatra colibei. Damblagita, sleit de atîta drum, fuseă se l sat de paz lîng r posată ă ă ă ă ă nu cumva s -şi fac de cap vr jitoarele sau duhurile rele.ă ă ă Iat ce desluşi Domnul Raă venswoodului din cronc nealaă babelor.

— Uite ce cucut proasp t şi semea , Annie Winnie –ă ă ă ţă multe cumetre de demult ar fi înc lecat bucuros pe ea să ă le poarte peste deal şi cîmpie, prin ce uri şi pe sub razaţ lunii, ca s coboare taman în beciurile regelui Fran ei.ă ţ

— Chiar aşa, cum tr ; dar şi dracul s-a f cut acum laă ă ă fel de cîinos ca şi lordul secretar şi ciumele lui cu inim deă cremene. Ei ne jupoaie şi ne chinuie şi ne pun la cazne ca pe alte alea c cic sîntem vr jitoare; iar Ucig -l toaca totă ă ă ă nu m desp gubeşte de mi-aş spune eu rug ciunile peă ă ă de-a-ndoaselea şi de zece ori.

— L-ai v zut vreodat pe Necuratu? o iscodi vecina ei.ă ă— Nu! Dar de multe ori mi s-a ar tat în vis şi tare mă ă

tem c într-o bun zi o s m ia oamenii st pînirii s mă ă ă ă ă ă ă arz pentru asta. Dar ce mai tura-vura! Acum avemă galbenul seniorului şi o s trimitem dup pîine şi bere şiă ă tutun şi o pic tur de rachiu de ars şi o farîm de zah ră ă ă ă dulce şi drac-nedrac, fetelor, s vede i ce chef îi tragem!ă ţ

Aici, buzele ei uscate ca dou t lpi scoaser un fel deă ă ă rîs cotcod cit sem nînd oarecum cu ip tul unei cucuvele.ă ă ţ ă

— E om cinstit şi larg la pung , Ravenswood. zise Annieă Winnie – şi chipeş – lat în umeri şi îngust în şolduri – ce mort frumos ar fi – tare mi-ar fi drag să-l sp l şi s -i pună ă giulgiul.

— I-e scris în frunte, Annie Winnie, f cu tovar şa ei, că ă ă nici mîn de femeie, nici de b rbat nuă ă -l va îngriji vreodată – nici b nu ul mor ilor nu i l-o pune nimeni pe piept – facă ţ ţ cu tine r m şag pe ce vrei, c ci sînt sigur ca de mineă ă ă ă îns mi.ă

— Atunci i-e dat s moar pe cîmpul de b taie, Ailsieă ă ă Gourlay? O s moar de sabie sau de plumb, ca mul i dină ă ţ str moşii lui?ă

— Nu mai întreba atîtea... de nici una dintr-astea, r să -

283

Walter Scott

punse vr jitoarea.ă— Ştiu c eşti mai înv at ca al ii, Ailsie Gourlay – dară ăţ ă ţ

cine i-a spus?ţ— Încîrlig - i deştele, Annie Winnie, o îndemn cealaltă ţ ă ă

hîrc – c ştiu eu ce spun.ă ă— Dar ai zis c nu l-ai v zut pe Ucig -l toaca, st rui guă ă ă ă -

raliva ei tovar ş .ă ă— Ştiu eu prea bine, zise Ailsie, şi vai de acei care i-au

mîncat averea înainte s aştepte s piar .ă ă ă— Ia taci! Îi aud tropotul calului îndep rtîndu-se, ziseă

cealalt ; sun de parc s-ar duce la pierzanie.ă ă ă— Da' gr bi i-v o dat , strig baba damblagit din coliă ţ ă ă ă ă -

b , s facem ce se cuvine şi s zicem ce se cade; c dacă ă ă ă ă nu întindem moarta o s se sfrijeasc şi o s se în epeă ă ă ţ -neasc şi asta e semn r u, şti i prea bine.ă ă ţ

Ravenswood se dep rtase între timp. El rîdea îndeobşteă de cele mai multe din n scocirile obişnuite despre vr jiă ă -toare, semne rele şi prevestiri la care cei de o seam cuă el îşi plecau atît de adesea urechea încît a le pune la îndoial era socotit la fel de urît ca şi necredin a p gîniloră ţ ă sau a sarazinilor; mai ştia c obişnuitelor credin e înă ţ vr jitoare le c deau prad cei pe care ciud eniile şiă ă ă ăţ spaimele b trîne ii, schilodirea şi s r cia îi f ceau demniă ţ ă ă ă de b nuiala la care se mai ad ogau teama de moarteă ă precum şi de cele mai cumplite munci, toate storcind acele m rturisiri care umplu şi fac de ruşine arhiveleă judec toriilor din Sco ia în secolul al XVII-lea. Dar vedeniaă ţ din acea diminea , adev rat sau înţă ă ă chipuit , i seă întip rise în minte cu atîta t rie încît degeaba se str duiaă ă ă s-o ştearg . Treaba carc-l aştepta la hanul cel mic undeă ajunse în curînd nu era nici ea dintre cele care s -lă învioreze.

Trebuia s -l caute pe Morthseugh, paracliserul miculuiă cimitir de la Armitage, ca s orînduiasc îngroparea luiă ă Alice; şi cum omul locuia în apropiere, Ravenswood, după ce îmbuc ceva îşi îndrept paşii spre intirimul undeă ă ţ

284

Mireasa din Lammermooravea s fie aşezat trupul lui Alice. Acel loc se afla cuib rită ă într-un cot al albiei unui rîu care curgea printre coline. O peşter scobit într-o stînc t iat în forma unei cruci eraă ă ă ă ă ad postul unde cine ştie ce pustnic saxon h l duise înă ă ă vremuri de demult l sînd numele acelui loc. Bogataă aba ie de la Coldinghame ridicase mai tîrziu o bisericuţ ţă din care nu mai r mînea acum nimic, deşi cimitirul care oă înconjura mai era folosit de unii oameni. Cîteva tise jalnice mai creşteau înc pe locurile care fuseseră ă odinioar p mînt sfin it. R zboinici şi baroni z ceauă ă ţ ă ă îngropa i acolo, dar numele lor fuseser uitate şi pietreleţ ă de pe morminte clintite din loc. Singurele amintiri care r mîneau erau pietrele seme e care însemnauă ţ mormintele unor oameni de jos. Locuin a paraţ cliserului era un bordei singuratic, lipit de zidul în ruin ală cimitirului, dar atît de scund încît acoperişul s u de stufă atingea aproape p mîntul şi fiind acoperit cu iarb , otavă ă ă şi urechelni , aducea cu un mormînt n p dit de buruieni.ţă ă ă Întrebînd în jur, Ravenswood afl c paracliserul e plecată ă la o nunt fiind şi scripcar, nu numai gropar. Drept careă se întoarse la han l sînd vorb c a doua zi de dimineaă ă ă ţă va veni din nou s -l caute pe acela a c rui îndoit îndeletă ă ă -nicire îl f cea nelipsit şi la ceas de veselie şi la ceas deă jale.

Un vestitor din partea marchizului sosi la Tod's Hole la scurt vreme dup aceea ştiricind c st pînul s u va veniă ă ă ă ă a doua zi de diminea ; iar Rovenswood, care altfel s-ar fiţă întors la Steiul Lupului, r mase acolo s -şi întîlnească ă ă nobila rubedenie.

285

Walter Scott

Capitolul XXIV

„Hamlet:Omul sta nu-şi d seama ce face de vremeă ă ce sap mormîntul şi cînt ?ă ăHora io:ţObişnuin a îl face s ia totul uşor...ţ ăHamlet:Cam aşa se-ntîmpl . Mîna care trudeşteă pu in e cea mai sim itoare...”ţ ţ

Hamlet, act. V, scena I31

Somnul lui Ravlnswood fu fr mîntat de vise tulburi şiă cutremurate şi orele de veghe fur bîntuite de tristeă amintiri ale trecutului şi dureroase profe iri ale viitorului.ţ El era poate singurul c l tor care se odihnise în acel coteă ă ţ prăpădit f r s se plîng sau f r s sufere din cauzaă ă ă ă ă ă ă culcuşului nepotrivit. Doar „cînd mintea e slobod trupulă e gingaş”. Diminea a Ravenswood se scul o dat cuţ ă ă zorile, n d jduă ă ind ca aerul s îi cl teasc mintea pe careă ă ă noaptea nu f cuă se decît s i-o n cl iasc . Dup aceea seă ă ă ă ă gr bi spre cimitiă rul p r sit care era cam la vreo jum tateă ă ă de mil de han.ă

Fumul sub ire şi alb strui care începuse s se încolţ ă ă ă-ceasc spre cer deosebind astfel bordeiul unui om viu deă locuin a celor mor i, îi d du de ştire c st pînul ei seţ ţ ă ă ă întorsese şi era treaz. De cum intr în cimitir îl v zu peă ă b trîn lucrînd la un mormînt pe jum tate s pat. „Soarta,ă ă ă gîndi Ravenswood, pare c m împinge tot spre locuriă ă triste şi legate de moarte; dar acestea sînt gînduri copil reşti şi nu am s m las prad lor! N-o s -i îng duiă ă ă ă ă ă închipuirii s o ia razna şi s -mi ame easc sim urile!”ă ă ţ ă ţ

B trînul r mase sprijinit de hîrle aşteptînd ca Domnulă ă ţ Ravenswoodului s se apropie de el, gata s -i asculte poă ă -

31 Trad. Dan Du escu şi Leon Levi chi, E.L.U., 1964.ţ ţ

286

Mireasa din Lammermoorrunca. Şi cum cel lalt nu spunea nimic, paracliserul desă -chise el vorba dup cum se pricepea.ă

— Ve i fi fiind vreun nuntaş, domnule, care m cheamţ ă ă la ceremonie?

— Ce te face s crezi asta, prietene? r spunse Domnul.ă ă— Ap i se cheam c eu m iu din dou meserii, r să ă ă ă ţ ă ă -

punse mucalitul b trîn; scripca, domnule, şi hîrle ul; euă ţ umplu lumea şi o golesc; şi în treizeci de ani am înv atăţ să-i cunosc pe muşteriii de un fel şi de altul dintr-o ochire.

— Totuşi în diminea a asta te-ai înşelat, r spunse Raţ ă -venswood.

— Aşa s fie? zise b trînul c tînd la el cu o privireă ă ă ager , s-ar putea; c ci deşi nebr zdat , fruntea i-eă ă ă ă ţ adumbrit de ceva nu ştiu ce care st la jum tate întreă ă ă moarte şi cununie. M rog, m rog; lopata şi hîrle ul sîntă ă ţ gata la porunc , ca şi scripca şi arcuşul.ă

— Vreau, zise Ravenswood, s te îngrijeşti deă îngrop ciuă nea cuviincioas a unei femei, Alice Gray, careă locuia la Cragfoot pe moşia Ravenswood.

— Alice Gray! Alice oarba! strig paracliserul; care vaă s zic a dat şi ea ortul popii? Bate dang t de moarte să ă ă ă nu uit ca în curînd îmi va suna şi mie ceasul. Ehei! mi-aduc aminte cînd a adus-o Habbie Gray pe meleagurile astea; chipeş fat şi se uita de sus la noi c , m rog, eraă ă ă ă de prin p r ile dinspre miaz -zi. Ei, acuma s-a zis cuă ţ ă seme ia ei! Deci s-a dus şi ea...ţ

— A murit ieri, zise Ravenswood, şi a vrut s fieă îngropat aici al turi de so ul ei; ştii unde zace el, nu-iă ă ţ aşa?

— Dac ştiu unde zace? r spunse paracliserul printr-oă ă întrebare, dup obiceiul locului, ştiu unde zace trupul, aiciă adic . Dar zicea i de mormîntul ei? Doamne ajut -ne că ţ ă ă nu orice groap o s-o in înl untru dac -i adev rat ce zică ţ ă ă ă ă oamenii de Alice; o s trebuiasc s -l sap de şase picioareă ă ă – c pentru un moroi cat s nu fie nici c-o palm maiă ă ă ă scurt, altfel suratele ei de m tur o s-o smulg de acoloă ă ă cu giulgiu cu tot, de prietinie, nu de alta... – c-o fi de şase,

287

Walter Scott

c-o fi de trei, vorba e cine mi-l pl teşte, rogu-te?ă— Eu, prietene, şi am s - i mai dau ceva şi pentru alteă ţ

cheltuieli cuvenite.— Cheltuieli cuvenite? morm i paracliserul; trebuie plă ă-

tit pogribania... şi clopotarului s -i d m ceva (deşi clopoă ă ă -tul s-o fi spart pîn acuma) şi sicriul şi plata mea pe o ziă de munc şi pomana de la parastas, cît v-o mai l saă ă sufletul s -mi da i şi de nişte rachiu şi pit şi bere pentruă ţ ă praznic... Nu cred c ieşi i la mai pu in de şaisprezeceă ţ ţ galbeni sco ieni, dac e s -i facem astrucare pe cinste.ţ ă ă

— Uite banii, prietene, şi înc ceva pe deasupra, ziseă Ravenswood; vezi îns s g seşti mormîntul.ă ă ă

— Te pomeneşti c - i fi vreuna din rubedeniile eiă ţ engleze, zise groparul înc run it de ani; am auzit eu c -şiă ţ ă luase b ră bat cu mult mai prejos decît rangul ei; aşa se şi cade, cît a fost în via s-o laşi s moar de foame şi cîndţă ă ă şi-a dat obştescul sfîrşit s -i faci îngrop ciune cu surle şiă ă tobe fiindc asta- i face cinste dumitale mai mult decît ei.ă ţ Unii îi mai las pe ai lor s-o scoat la cap t cum or puteaă ă ă cît sînt buni zdraveni şi pot s duc greul nechibzuin eiă ă ţ lor; dar nu se cade s -i l s m îngropa i ca pe cîini, c ciă ă ă ţ ă ocara se întoarce asupra neamurilor fiindc mortul ce maiă ştie el!

— B nuiesc c nici pe nuntaşi nu-i laşi s uite de rudeleă ă ă lor, nu-i aşa? zise Ravenswood zîmbind de priponul pe care îns şi îndeletnicirea i-l punea filotimiei groparului.ă

B trînul îşi ridic ochii iste i c tre el, sticlindu-şi-i înă ă ţ ă -tr-un zîmbet şiret, semn c ştia de şag şi continu deă ă ă îndat cu aceeaşi gravitate:ă

— Nun i... cum s nesocotim nun ile care sînt f cute sţ ă ţ ă ă rodeasc p mîntul? P i la ele se cade s ne veselim cuă ă ă ă bucate alese, cu adun ri de prieteni şi cîntece de l utari,ă ă cu harfe, trigoane şi chimvale; sau cimpoaie şi scripcă fiindc instrumentele astea de cînd lumea nu le întreceă nimenea.

— Dac e o vioar probabil c nu mai e nevoie de celeă ă ă -

288

Mireasa din Lammermoorlalte, r spunse Ravenswood.ă

Paracliserul îl s get din nou cu privirea şi r spunse:ă ă ă— F r îndoial , f r îndoial , dac scripcarul ştieă ă ă ă ă ă ă

meseria; dar uite aici, ad ug el, dornic s schimbeă ă ă vorba, e locul de veci al lui Halbert Gray, de care ziceam, la al treilea pîlc de pomi, dincolo de piatra cu muşchi care zace îngrăm dit acolo peste unul din Ravenswoozi; că ă ă sînt mul i dintr- ştia pe aici, lua-i-ar dracu şi seca-le-arţ ă s mîn a! Deşi nu e sta singurul lor intirim.ă ţ ă ţ

— S-ar zice c nu-i ai prea dragi pe cei din neamul Raă -venswood? întreb Domnul nu prea pl cut impresionat deă ă blagoslovenia ce auzise în treac t asupra familiei şiă numelui s u.ă

— P i n-am de ce s -i binecuvîntez, r spunse groparul;ă ă ă cînd aveau p mînturi şi putere n-au ştiut s şi le chibzuă ă -iasc şi acum c sînt cu fruntea în rîn prea pu in lumeă ă ţă ă ţ ă se mai sinchiseşte cît ap s-o mai scurge pe gîrl pîn ceă ă ă ă se vor ridica din nou.

— N-aş fi crezut niciodat , zise Ravenswood, c această ă ă nefericit familie va merita o purtare atît de rea dină partea celor din inut. Trebuie s recunosc c au sc p tatţ ă ă ă ă – dac asta-i face demni de dispre .ă ţ

— D'ap i cum aşa... ce-am zis eu una ca asta? gr iă ă paracliserul de la Hermitage – p i ce adic ... eu, de-oă ă pild , ce se uit careva de sus la mine? Aş, de unde, mă ă ă cinstesc mai abitir de parc aş tr i prin cine ştie ceă ă palaturi. Cît despre Ravenswoozi, am v zut trei genera iiă ţ de-ale lor şi nici unul nu era mai breaz.

— Credeam c se bucur de oarecare cinstire în inut,ă ă ţ zise moştenitorul lor.

— Cinstire, haida-de! P i s vede i, domnule, zise paraă ă ţ -cliserul, c eu l-am cunoscut pe bunicul lordului fiind tr iă ă -tor pe p mînturile lui cînd eram copilandru zburdalnic şiă trîmbi aş ca-n basme ai fi putut s faci din mine c bojociţ ă ă aveam slav Domnului. Şi fiindc veni vorba deă ă trîmbi aşul Marine pe care l-am auzit suflîndu-şi scuipatulţ în fa a luţ minatelor fe e ale lorzilor judec tori, p i pe- staţ ă ă ă

289

Walter Scott

l-aş fi f cut de rîs ca pe-un îşti cu o fluierice de trestie –ă ţ n-ar fi putut el zice mai bine Cizma şi şaua ori Pe cal şi înainte ori Vitejilor, la trap, ce mai, nu se pricepea la cîntat.

— Dar ce treab are asta cu b trînul lord Ravenswood,ă ă prietene? zise tîn rul, care era dornic s afle ce avea s -iă ă ă spun paracliserul. – Ce are aceast amintire de-a face cuă ă proasta muzic de trîmbi din zilele noastre?ă ţă

— Doar atîta, r spunse paracliserul, c mi-am pierdută ă bojocii în slujba lui. Vede i c eram trîmbi aş la castel şiţ ă ţ aveam slobozenie s dau de veste în zori de zi, la mas şiă ă în alte d i cînd erau oaspe i sau poftea st pînul; pe urmăţ ţ ă ă i-a tr snit prin cap s -şi scoale oastea ca s-o p r duiască ă ă ă ă la Bothwell Brigg împotriva p c toşilor lora de whigi, iară ă ă prostu de mine nu ştiu ce m-a apucat s m sui şi eu peă ă cal şi s-o pornesc cu ei.

— Aşa se şi cuvenea, zise Ravenswood; îi erai doară supus şi slujitor.

— Slujitor, zice i? r spunse paracliserul, adev rat chiarţ ă ă asta şi eram, dar treaba mea era s -i chem pe oameni laă mas pus sau în l mai r u caz la intirim, dup cum eă ă ă ă ţ ă datul omului, nu s op i c lare pe cal şi s -i trîmbi ez peă ţ ă ă ă ţ bie ii creştini la b t lie s -şi lase ciolanele pe cîmp pradţ ă ă ă ă ciorilor. Îng duie îns – şi-o s vezi ce-a mai fost şi ce priă ă ă -cin aş avea s m socot milogul celor din neamulă ă ă Ravenswood. Şi va s zic aşa ne-am pornit cu to ii într-oă ă ţ frumoas diminea de var , în 24 cireşar leat una mieă ţă ă şase sute şi şaptezeci şi nou , zarv mare, tobele b teau,ă ă ă bubuiau tunurile de- i sp rgeau urechile, caii d deau dinţ ă ă picioare şi nechezau. Hackstone din Rathillet b tea podulă cu muschetele şi carabinele, cu s biile şi suli ele şi cu ce-ă ţo mai fi avut şi el, iar nou , c l raşilor ni s-a dat poruncă ă ă ă s-o lu m prin vad şi s -i ieşim înainte, d'ap i mie nu mi-auă ă ă pl cut vaduă rile de cînd m ştiu darmite cînd de parteaă cealalt e oaste cît frunz şi iarb înarmat pîn -n din i.ă ă ă ă ă ă ţ B trînul Ravensă wood se îmb oşa în fa a noastr cuăţ ţ ă

290

Mireasa din Lammermoorpaloşul amenin tor şi ipînd „Dup mine fl c i” de parcţă ţ ă ă ă ă ne-am fi dus la bîlci nu la moarte. Caleb Balderstone, pe care îl mai rabd înc p mîntul, îşi învîrtea s bioara înă ă ă ă spate şi r cnea: „Gog şi Magog”, amenin înd c o s -şiă ţ ă ă împlînte fierul în burta primului care ar încerca s deaă dosul, şi mai era şi tîn rul Allan Ravenswood, cel care eraă pe atunci Domn al Ravenswoodului cu un pistol încovoiat în mîn – mare noroc c nu s-a desc rcat – r stindu-se laă ă ă ă mine care de abia mai aveam bojoci s r suflu: „Sună ă ă laşule! sun din trîmbi p c tos şi nemernic ce eşti, oriă ţă ă ă î i zbor creierii”, şi atunci, ce s fac, le-am tras şi eu unţ ă semnal de atac s stai şi s te cruceşti c şi clonc nitulă ă ă ă unei g ini ar fi sunat ca o ciocîrlie pe lîng el.ă ă

— Bine, bine, las astea, zise Ravenswood.ă— S-o las! Ba era s m lase via a pe mine, cît pe ce să ă ţ ă

cad secerat în floarea tinere ii, cum zice şi la ţ Scriptură; şi de asta mi-e şi jale! Care va s zic aşa... în ap , ce s vă ă ă ă ă spun, mergeam care cum puteam, mai c deam, mai neă ridicam, caii se mai îmbrînceau, se mai muşcau... de, ca dobitoacele, şi s te ii nechezat şi plesc it şi c l re iiă ţ ă ă ă ţ care n-aveau nici ei minte cît un copil, dar groz via eraă ă c şi tufele de pe partea cealalt ardeau p l laie deă ă ă ă ghiulelele şi tunurile whigilor; şi calul meu tocmai pusese piciorul pe p mînt cînd un mocofan oacheş dintreă vr jmaşi – arde-l-ar focul – n-o s -i uit mutra de acum într-ă ăo sut de ani – cu un ochi ca de uliu şi barba lat caă ă lopata mea şi-a desc rcat pistolul la vreo cîteva palme deă pieptul meu! Slav Domnului, calul a s rit la o parte şi euă ă am c zut tocmai cînd glontele mi-a şuierat pe lîngă ă ureche, iar b trînul lord l-a t iat pe whig cu spada de i-aă ă luat capul de pe umeri şi nenorocitul s-a pr v lit pesteă ă mine.

— Atunci pare-mi-se c -i datorezi via a b trînului lord,ă ţ ă zise Ravenswood.

— Asta-i bun ! P i el m-a împins cu sau f r voia meaă ă ă ă la primejdie şi p-orm ce, eu i-am spus s mi-l trimit peă ă ă la pe cap mai-mai s m -n buşe? De atunci am r masă ă ă ă ă

291

Walter Scott

cu sperietur şi cu un soi de gîfîial c nu pot s mergă ă ă ă dou zvîrlituri de b f r s suflu ca nişte foaie.ă ăţ ă ă ă

— Va s zic i-ai pierdut locul de trîmbi aş? întreb Raă ă ţ ţ ă -venswood.

— Dac l-am pierdut? Sigur c da, r spunse paracliă ă ă sie-rul, c ci nu eram în stare s suflu nici într-o frunz deă ă ă cucut uscat ; dar înc n-ar fi fost aşa de r u fiindc îmiă ă ă ă ă p stram simbria şi c su a şi n-aveam altceva de f cută ă ţ ă decît s le cînt din scripc , dac n-ar fi fost Allan, ultimulă ă ă lord Ravenswood, care era înc mai amarnic decît taic -ă ăs u.ă

— Cum adic , zise Domnul, tat l meu... adic fiul aceluiă ă ă tat ... acest ultim lord Ravenswood i-a r pit ceea ce- iă ţ ă ţ dăruise m rinimia tat lui s u?ă ă ă

— Chiar aşa, r spunse b trînul, fiindc şi-a l sat avereaă ă ă ă s se duc pe apa sîmbetei şi i-a îng duit lui sir Williamă ă ă Ashton sta s vin peste noi şi s nu ne dea un chior, baă ă ă ă s -mi ia şi bruma de lucruri ce aveam cînd ceilal i neă ţ d deau m car un blid de ciorb şi o vizuin în care s neă ă ă ă ă b g m cînd ne ploua.ă ă

— Dac lordul Ravenswood şi-a ocrotit supuşii,ă prietene, cînd avea mijloacele s o fac , poate c ar fiă ă ă bine s -i cru i amintirea, r spunse Domnul.ă ţ ă

— N-ave i decît s r mîne i la p rerea dumneavoastr ,ţ ă ă ţ ă ă zise paracliserul, dar n-o s m face i pe mine s cred că ă ţ ă ă şi-a f cut datoria fa de sine, ori fa de s rmanii oameniă ţă ţă ă care nu-l aveau decît pe el purtîndu-se aşa cum s-a purtat! Putea s ne dea slobozenie de folosin pe via aă ţă ţă caselor şi cur ilor noastre, c uite aşa, eu care sînt un bietţ ă b trîn, am ajuns s tr iesc în bordeiul sta care-i bun maiă ă ă ă mult pentru mor i decît pentru cei vii şi m omoarţ ă ă reumatismele cînd John Smith mi-a luat bun tate deă gospod rie şi toate astea fiindc Ravenswood şi-a f cută ă ă averea praf.

— E foarte adev rat, zise Ravenswood pe care-l mustraă conştiin a; pedeapsa nu-l loveşte doar pe cel nechibzuit,ţ

292

Mireasa din Lammermoorci şi pe al i nevinova i.ţ ţ

— Bine m car, zise paracliserul, c tîn rul Edgar o s -ă ă ă ămi r zbune suferin ele pe seama celor de o teap cu el.ă ţ ă

— Chiar aşa? zise Ravenswood. Şi de ce crezi c se vaă întîmpla aceasta?

— Se zice c o s-o ia pe fata lui lady Ashton; dac faceă ă una ca asta o s -l cocoşeze cucoana şi-o s vad el atunciă ă ă cum e s stai cu capul în jug. Atîta pagub despre parteaă ă mea – n-are decît s fac ce-o vrea fiindc aşa-i trebuieă ă ă dac se-mpreun cu duşmanii tat lui s u care i-au furată ă ă ă moşiile şi c su a mea ce mi se cuvenea dup lege.ă ţ ă

Cervantes spunea pe bun dreptate c linguşirea e plă ă ă-cut chiar de pe buzele unui nebun; iar mustrarea, ca şiă lauda, ne mişc adeseori chiar dac nu avem decîtă ă dispre pentru p rerile şi elurile celor ce ne-o arat .ţ ă ţ ă Ravenswood, dînd iar şi porunc b trînului s aib grijă ă ă ă ă ă de îngroparea lui Alice, îi întoarse spatele cu gîndul sup r tor c şi cei mari, ca şi cei de jos, vor gîndi despreă ă ă logodna lui cu Lucy cum gîndea acest r noi prost şiţă ă egoist.

— Iar eu care mi-am plecat spinarea, l sîndu-m sfîşiată ă de aceste vorbe nedrepte fiind totuşi alungat! Lucy, credin a ta trebuie s fie nestr mutat şi str lucitoare caţ ă ă ă ă o nestemat ca s m mîngîie de ruşinea pe care guraă ă ă oamenilor şi purtarea mamei tale au adus-o asupra urmaşului Ravenswoozilor.

Ridicînd ochii îl v zu în fa a lui pe marchizul de A. care,ă ţ ajungînd la Tod's Hole, pornise s ias înaintea rudei sale.ă ă

Dup obişnuitele plec ciuni, acesta îşi ceru iertare luiă ă Ravenswood c nu venise cu o sear mai înainte. Cuă ă drag inim ar fi pornit de-ndat la drum, dar îiă ă ă ajunseser la ureche unele fapte care-l hot rîser s maiă ă ă ă r mîn .ă ă

— Am aflat, continu el, c a fost şi o poveste deă ă dragoste la mijloc; şi deşi aş putea s te învinov esc că ăţ ă nu mi-ai spus nimica de ea, de vreme ce într-un fel eu sînt c petenia familiei noastre...ă

293

Walter Scott

— Cu îng duin a domniei-voastre, zise Ravenswood, vă ţ ă sînt foarte îndatorat pentru grija ce mi-o purta i – dar euţ sînt şi c petenie şi cap ai familiei mele.ă

— Ştiu, ştiu, zise marchizul, ca spi , stirpe şi herb, camţă aşa ar veni – ceea ce vreau s spun îns este c , fiind înă ă ă oarecare m sur sub aripa mea...ă ă

— Îmi îng dui s v atrag aten ia, ă ă ă ţ my lord, r spunseă Ravenswood şi asprimea cu care-i t ie vorba amenin a caă ţ prietenia dintre ei doi s ia sfîrşit chiar atunci, cînd elă însuşi fu întrerupt de pipernicitul paracliser care veni gîfî-ind dup ei s -i întrebe dac domniile-lor n-ar dori nişteă ă ă muzic la cîrcium ca s mai uite de proasta ospe ie.ă ă ă ţ

— N-avem nevoie de nici o muzic , îl repeziă Ravenswood.

— Lumin ia-voastr nu ştie la ce d cu piciorul, ziseăţ ă ă scripcarul cu obr znicia celor din tagma lui. Eu ştiu s cîntă ă Mai hai odată şi A murit iapa moşului de şase ori mai bine decît Pattie Birnie. M duc s -mi aduc scripca şi-s înapoiă ă mai repede decît ai bate un cui într-un coşciug.

— Pleac de aici, omule, zise şi marchizul.ă— Iar dac lumin ia-ta eşti de prin p r ile de miaz -ă ăţ ă ţ ă

noapte. st rui bardul cel pis log, ceea ce chitesc după ă ă limba ta, ştiu s cînt şi ă Liggeram Cosh şi Mullin Dhu şi Cu-metrele din Athole.

— Pleac de aici, prietene; ne-ai spart sfatul.ă— Sau dac nu e cu sup rare domniei-tale şi sînte i dină ă ţ -

tre cei ce au gînduri cinstite, ştiu s cînt (zise el cu glasă tainic) Killier-krankie şi Regele va birui şi S-au întors Stuar iiţ , iar muierea de la han o s -şi in gura, nici n-ă ţ ăaude şi nici nu ştie pentru ce se închin paharele şi ceă cîntece se cînt în casa ei. E surd la toate în afar deă ă ă clinchetul argintului.

Marchizul, pe care unii îl b nuiau c e din tab ra iacobiă ă ă -ilor, nu se putu opri s nu rîd aruncîndu-i omului unţ ă ă

galben şi zicîndu-i s le cînte slugilor dac avea chef şi s -ă ă ăi lase pe ei în pace.

294

Mireasa din Lammermoor— Bine, luminate fe e, zise el. Atunci îmi iau ziua bunţ ă

de la domniile-voastre – eu r mîn cîştigat cu un galben,ă iar voi r mâne i în pierdere c n-asculta i cînteceă ţ ă ţ frumoase. Dar m duc acas s sap groapa în timp ce-miă ă ă înstrunez vioara, s -mi las hîrle ul şi s m apuc deă ţ ă ă cel lalt meşteşug cu cîştig şi s m duc la slugileă ă ă dumneavoastr s vad dac lor le da inima ghes mai cevaă ă ă decît dumneavoastr .ă

295

Walter Scott

Capitolul XXV

„Iubire, de eşti pur amor,Ce-ai de f cut nu e uşor,ăC ci tu şi soarta, moda, toanaăVa-ntrece i neîncetat cu goana.ţ

Ştiu din cîte-o dest inuire —ăMai bine din a mea iubireCum timp, capricii des concurăS rup draga leg tur .ă ă ă ă

(Hendersoun)

— Doream s afli, drag prietene, ă ă gr i marchizul, acumă c-am sc pat de scripcarul sta obraznic, c am încercată ă ă s pun o vorb bun despre acea iubire a domniei tale cuă ă ă fiica lui sir William Ashton. N-am z rit-o pe domni decîtă ţă vreo cîteva clipe ast zi şi fiind str in şi necunosc tor ală ă ă însuşirilor sale, voi a te l uda f r ca prin aceasta s oă ă ă ă jignesc cu ceva, spunînd c puteai afla giuvaer şi mai deă pre .ţ

— My lord, v r mîn îndatorat pentru grija ce mi-a iă ă ţ purtat-o, zise Ravenswood. Nu era inta mea s v tulburţ ă ă liniştea punîndu-v s v gîndi i la domnişoara Ashton.ă ă ă ţ Întrucît logodna mea cu aceast tîn ra doamn a ajuns laă ă ă urechile domniei-voastre, nu pot decît s spun c , după ă ă cum probabil c v da i seama, ştiam prea bine care sîntă ă ţ stavilele ce stau în fa a cununiei noastre şi a înrudiriiţ mele cu familia tat lui ei domnia-voastr trebuie s fiă ă ă priceput cum s-a întîmplat c toate por ile s-au dat înă ţ l turi l sîndu-mi drum liber, cel pu in pîn acum.ă ă ţ ă

— Seniore, daca m ascultai pîn la cap t, vorbi nobilaă ă ă sa rud , n-ar mai fi fost nevoie s - i r ceşti gura de pomaă ă ţ ă -n ; c ci, f r s mai întreb care erau pricinile ce pentruă ă ă ă ă dumneavoastr p reau s atîrne atît de greu în cump n ,ă ă ă ă ă

296

Mireasa din Lammermoorf cînd uşoar ca pana fulgului orice piedic , m-amă ă ă str duit cît am putut mai bine s -i înduplec pe cei dină ă neamul Ashton s se învoiasc la c s toria voastr .ă ă ă ă ă

— Domnia-voastr are un suflet mare şi îi mul umescă ţ pentru aceast mijlocire pe care nu i-am cerut-o, zise Raă -venswood; mai ales c nu m îndoiesc c niciodat nu a iă ă ă ă ţ întrece m sura pe care m-am silit s o p streză ă ă întotdeauna.

— De asta po i s fii sigur, încuviin marchizul; am înţ ă ţă -eles eu c aici era treab cu dou t işuri şi n-aş fi vrut cuţ ă ă ă ă

nici un pre ca un gentleman îndeaproape înrudit cu neaţ -mul meu s ias înjosit sau p tat de vreo b nuial fa deă ă ă ă ă ţă aceşti Ashtoni. N-am f cut decît s le ar t care ar fi foloaă ă ă -sele dac şi-ar m rita fiica cu un tîn r de vi atît deă ă ă ţă veche şi atît de strîns înrudit cu cei mai de frunte nobili ai Sco iei; le-am desluşit cît mai am nun it gradul nostru deţ ă ţ rudenie; ba chiar am l sat s se în eleag c se preg tescă ă ţ ă ă ă mari schimb ri la cîrma rii sugerîndu-le cam care ar fiă ţă c r ile care le vor bate pe celelalte în viitorul parlament.ă ţ Le-am spus c pentru mine eşti ca un fiu, ori ca un nepotă sau aşa ceva, mai degrab decît o rud îndep rtat ; şi că ă ă ă ă binele domniei tale e scump inimii mele ca şi cum ar fi vorba de mine însumi.

— Şi cum a sfîrşit acest sfat cu lordul secretar? gr i Raă -venswood neştiind dac s se mînie sau s -i fie recunosă ă ă -c tor marchizului pentru str dania de a-i tocmi treburile.ă ă

— Ce s - i spun, lordul secretar şi-ar fi plecat urecheaă ţ la glasul ra iunii, spuse marchizul; tare n-ar vrea s -şiţ ă p ră ăseasc bîrlogul cald în care s-a culcuşit şi pe care,ă dac se schimb lucrurile, trebuie s -l lase altora; şi ca să ă ă ă fim cinsti i p rea s te fi îndr git şi s în eleag marileţ ă ă ă ă ţ ă foloase ce le-ar avea de tras dintr-o astfel de unire. Dar doamna lui, st pîna casei...ă

— Ce-i cu lady Ashton? vru s afle Ravenswood; spuneă -iţ -mi de-a dreptul cum s-a sfîrşit aceast nemaipomenită ă

înfruntare; v f g duiesc c am t ria s aud orice.ă ă ă ă ă ă— M bucur c vorbeşti de t rie, vere, gr i marchizul,ă ă ă ă

297

Walter Scott

c ci îmi crap mie obrazul s - i spun jum tate m car dină ă ă ţ ă ă cîte i-au ieşit din gur . De-ajuns s afli – hot rîrea ei e neă ă ă -clintit – c nici directoarea unui pension de domnişoareă ă din protipendad n-ar fi respins cu mai mult r ceal înfuă ă ă ă -murat curtea unui biet ofi er irlandez cu jum tate de solă ţ ă -d care ar fi cerşit îng duin a s ridice ochii asupraă ă ţ ă moştenitoarei unui plantator din Indiile de vest, decît lady Ashton, care a strîmbat din nas la orice încercare de mijlocire pe care m-am ar tat dornic s-o fac în favoareaă ta, bunul meu prieten. Nu ştiu ce are în cap. Leg turi maiă de soi nu poate s fac , mi încape îndoial . Cît despreă ă ă bani şi moşii, asta era treaba so ului ei, nu a sa; eu credţ c te ur şte, fiindc ai noble ea pe care b rbatul ei n-oă ă ă ţ ă are şi poate fiindc n-ai moşiile pe care so ul ei le are.ă ţ Dar cred c te-aş sup ra dac i-aş spune şi altele; uite că ă ă ţ ă am ajuns la han.

Domnul Ravenswoodului se opri în pragul uşii privind la toat forfota şi vînzoleala care cutremurau casa din toateă încheieturile şi cr p turile ei, şi slav domnului c erauă ă ă ă destule, din pricina alerg turii buc tarilor care c l toreauă ă ă ă împreun cu marchizul şi orînduiau o mas cum s-ară ă spune cît ai bate din palme.

— Sl vite marchize, vorbi Ravenswood, v-am spus dejaă c doar întîmplarea v-a f cut cunosc torul unei taineă ă ă care, eu aş fi vrut s r mîn neştiut chiar şi domniei-ă ă ă ăvoastre, ruda mea, m car o bucat de vreme. Şi fiindcă ă ă aceast tain nu mai e în mîinile mele şi ale singureiă ă persoane care mai era legat de ea, nu-mi pare r u c-aă ă ajuns la urechile domniei-voastre, neîndoindu-m c -miă ă sînte i neam şi prieten credincios.ţ

— S fii sigur, prietene, c buzele-mi vor fi pecetluite, îlă ă linişti marchizul; dar tare mi-ar place s aud din gura taă c ai l sat balt agonisirea unei mirese dup care nu maiă ă ă ă po i alerga f r s te înjoseşti.ţ ă ă ă

— Asupra acestui fapt voi cugeta, my lord, r spunseă Ravenswood, şi sper, cu tot atîta inim şi chibzuin caă ţă

298

Mireasa din Lammermoororicare din prietenii mei. Dar eu nu m-am legat cu nimic fa de sir William şi lady Ashton. Doar cu domnişoaraţă Ashton am schimbat jur minte şi purtarea mea va fiă întrutotul c l uă ă zit de a ei. Dac şi de acum înainte, aşaă ă s rac cum sînt, r mîn alesul ei, înaintea pretenden iloră ă ţ mai avu i pe care prietenii i i-ar putea aduce, sînt gata sţ ă m plec în fa a iubirii ei sincere – şi am s -i jertfescă ţ ă odoarele închipuite ale naşterii precum şi ura atît de adînc înr d cinat între faă ă ă miliile noastre. Dac îns Lucyă ă Ashton îşi schimb hot rîă ă rea în ceea ce priveşte leg mîntul nostru, n d jduiesc c prietenii mei vor p straă ă ă ă ă t cerea asupra pricinii dezn dejdii mele iar cît despreă ă duşmani, voi şti eu s -i silesc la aceeaşi comportare.ă

— Ai vorbit ca un tîn r viteaz şi cavaler, spuse marchiă -zul; în ceea ce m priveşte te cinstesc prea mult ca s nu-ă ămi par r u dac lucrurile ar merge mai departe. Acumă ă ă dou zeci de ani, acest sir William Ashton era un clan auă ţ pr p dit despre care nimeni nu ştia prea bine în ce apeă ă se scald şi care, mai luptîndu-se în barou, mai proptindu-ăse în fruntea comitetelor din parlament şi-a f cut loc cuă coatele pîn în rîndurile din fa – cazul Darien i-a dată ţă brînci în sus c ci şmecherul, aflînd din timp dincotro bateă vîntul şi fiind cu picioarele pe p mînt a ştiut s sar dină ă ă mers – dar e un om sfîrşit; a dat din el tot ce a putut. Nici ocîrmuirea n-o s -l mai bage în seam fiindc numai elă ă ă sau mai degrab nebuna sa de so ie cu fumuri de m rireă ţ ă crede c pre uiesc aşa de mult; şi avînd drept zestreă ţ nehot rîrea lui şi obr znicia ei, din cîte pot eu s ghicesc,ă ă ă sir William o s r mîn pe tarab pîn cînd i-o sc deaă ă ă ă ă ă pre ul de tot şi o s se vînd pe te miri ce cînd n-o maiţ ă ă vrea nimeni s -l cumpere. Nu zic nimic de domnişoaraă Ashton, dar crede-m c înrudirea cu tat l ei n-o s - i fieă ă ă ă ţ nici de folos, nici n-o s - i fac cinste, în afar de cîtimeaă ţ ă ă din avutul tat lui t u pe care l-ai putea sili s i-o deaă ă ă ţ înapoi ca parte din dot . Şi iar şi dac vrei s m crezi, oă ă ă ă ă s sco i mai mult de la el dac ai curajul s -l tragi laă ţ ă ă judecat în Camera Lorzilor. Şi las' pe mine, vere,ă

299

Walter Scott

continu marchizul, c - i scot eu vulpea din vizuin şi-lă ă ţ ă fac s -şi blesteme ziua cînd a zis „nu” la o cerere preaă cinstit pentru el şi înc f cut de mine însumi, pentru oă ă ă ă rud de-a mea.ă

Cu vorb ria lui, marchizul cam s rise peste cal. Ravensă ă -wood în elese c nobila sa rubedenie era mîniat mai deţ ă ă -grab pentru c o cerere de-a lui fusese întîmpinat cuă ă ă dispre decît c interesul şi cinstea tîn rului s u prietenţ ă ă ă fuseser tîrîte în noroi, şi totuşi nu putea nici s se plîngă ă ă nici s se mire prea mult. De aceea se mul umi doar să ţ ă repete c el nu era legat decît de domnişoara Ashton; că ă nu dorea nici bog ie nici s fie ridicat în rang prinăţ ă sfor riile şi avu ia tat lui ei; c nimic nu-l va puteaă ţ ă ă împiedica s -şi in cuvîntul doar dac ea nu-l va dezlegaă ţ ă ă de jur mînt şi îl rug pe marchiz s -i fac pl cerea s nuă ă ă ă ă ă mai vorbeasc despre aceasta, spunîndu-i c o s -i dea elă ă ă de ştire dac avea s se întîmple ceva care fie c ară ă ă z d rnici nunta, fie c ar împină ă ă ge lucrurile mai departe.

În scurt vreme marchizul g si lucruri mai pl cute şiă ă ă mai atr g toare de vorbit. Un ol car care venise dup elă ă ă ă de la Edinburgh pîn la castelul Ravenswood şi-i d duseă ă de urm la hanul de la Tod's Hole, îi adusese o desag cuă ă veşti bune. Socotelile politice ale marchizului se dovediser înteă meiate şi la Londra şi la Edinburgh. Aşa că locul de frunte dup care alergase atît, îi st tea acum înă ă fa , doar s înţă ă tind mîna s -l apuce. Bucatele pe care leă ă preg tiser seră ă vitorii se r sfa au pe mas şi cel maiă ţ ă n zuros mesean le-ar fi înfulecat cu atît mai bucuros cuă cît nu se potriveau de loc cu cocioaba pr p dit în careă ă ă ap ruser ca prin minune.ă ă

Sfatul celor doi se ml diase şi el dup sim mintele loră ă ţă mai domolite. Marchizul tot vorbea încîntat despre puterea pe care în scurt timp avea s-o capete neîndoielnic şi despre chipul în care voia s o folosească ă ajutîndu-l pe Ravenswood. Acesta îi spunea şi el mereu cît de recunosc tor îi este, deşi în gîndul lui îşi zicea c parcă ă ă

300

Mireasa din Lammermoorvorbiser destul despre treaba aceasta. Vinul eraă neasemuit de bun deşi c l torise într-o butelc de laă ă ă Edinburgh; iar marchizului, cînd se aşeza la mas , îiă pl cea s mestece tihnit, şi aşa se întîmpl c -şi amînară ă ă ă ă plecarea cu vreo dou ceasuri.ă

— Şi ce-i cu asta, dragul meu? zise marchizul. Castelul t u de la Steiul Lupului nu-i decît la vreo cinci sau şaseă mile şi-şi va deschide por ile pentru cel de-un sînge cuţ tine aşa cum şi le-a deschis pentru acel sir William Ashton.

— Sir William l-a luat cu asalt, zîmbi Ravenswood, şi ca mul i biruitori a descoperit în curînd c nu are a se f li cuţ ă ă prada lui.

— Las , las , zise ruda sa, a c rui seme ie se mai muă ă ă ţ -iase din pricina vinului sorbit, v d eu c aştep i peşcheşă ă ţ ca s -mi dai ad post. Haide, s ciocnim în s n tateaă ă ă ă ă ultimei domni e care a dormit de curînd la Steiul Lupuluiţ şi i-a pl cut ad postul. Oasele mele nu sînt atît deă ă fragede ca ale ei dar mi-am pus în cap ca la noapte s mă ă culc în c mara în care s-a odihnit ea, ca s judec euă ă însumi cît de tare este culcuşul pe care doar iubirea îl poate face mai moale.

— Domnia-voastr poate s -şi aleag orice caznă ă ă ă doreşte, dac e pornit spre mucenicie, r spunseă ă Ravenswood; dar v spun cinstit c b trînul meu servitoră ă ă ori se spînzur ori se arunc de pe metereze dacă ă ă domnia-voastr pofteşte s vin în vizit aşa pe nepusă ă ă ă ă mas – v jur c n-avem nici de unele şi asta nu-i o vorbă ă ă ă goal ca s sc p m.ă ă ă ă

Dar singurul r spuns la umila-i m rturisire fu c nobiă ă ă -lului s u ocrotitor pu in îi p sa dac g zduirea era bună ţ ă ă ă ă sau ba şi c era hot rît s poposeasc la turnul de laă ă ă ă Steiul Lupului. Str moşul lui – zicea el – petrecuse oă noapte acolo cînd plecase împreun cu lordulă Ravenswood cel de atunci spre b t lia de trist amintireă ă ă de la Flodden în care-şi pierduser amîndoi via a. Astfelă ţ îmboldit, Ravenswood se hot rî s plece înainte ca să ă ă

301

Walter Scott

încerce s încropeasc aşa în prip şi din nimic, cevaă ă ă pentru a-şi primi oaspetele; acesta îns st rui s nuă ă ă plece, îng duind doar ca un slujitor s -i duc nefericituluiă ă ă majordom, Caleb Balderstone, neaşteptata veste a acestei noi n vale.ă

Domnul Ravenswoodului urc deci în caleaşca marchiă -zului aşa cum îl rugase acesta; şi împrietenindu-se mai bine în lunga lor c l torie, marchizul îi desluşi planurile peă ă care şi le f cea ca s -l ajute pe tîn r atunci cînd propriileă ă ă lui socoteli s-ar fi dovedit bune şi aduc toare de izbînd .ă ă Planurile acestea priveau o misiune secret şi foarteă important peste m ri şi ri, care putea fi încredin ată ă ţă ţ ă doar unui om de rang, iscusit şi de încredere, solie care, întrucît toat treaba r mînea în n dejdea şi credin aă ă ă ţ trimisului cu pricina, trebuia s se dovedeasc atît o mareă ă cinste cît şi de un mare folos pentru acesta. Nu e nevoie s ar t m despre ce fel de solie era vorba; de ajuns să ă ă ă spunem doar c ea îi era cu totul pe plac lui Ravenswoodă care era bucuros s -şi scuture amor eala şi trînd viaă ţ ă îndeletnicindu-se cu treburi de seam şi f r s fie laă ă ă ă cheremul nim nui.ă

În timp ce el asculta cu luare-aminte am nuntele peă care marchizul i le şoptea la ureche, trimisul acestuia ajunse la turnul de la Steiul Lupului, ba se şi întoarse aducînd r să puns din partea lui Caleb Balderstone cum că totul o s fie gata, pe cît îng duie timpul scurt, ca s leă ă ă primeasc pe lumin iile lor dup cum scrie la carte.ă ăţ ă

Ravenswood ştia prea bine ce se ascundea înd r tulă ă vorbelor majordomului s u ca s se lase leg nat deă ă ă speran e deşarte privind aceast asigurare îndr znea .ţ ă ă ţă El mai ştia c slujitorul s u procedeaz adeseori caă ă ă generalii spanioli în campania de la... cînd spre marea mirare a prin ului de Orania, comandantul lor şef,ţ raportau întotdeauna c truă pele au efectivul complet şi sînt înarmate pîn -n din i gînă ţ dind c nu e de demnitateaă lor sau spre cinstea Spaniei s m rturiseasc vreună ă ă

302

Mireasa din Lammermoorneajuns de oameni sau de amuni ii, pîn ce lipsaţ ă amîndurora s-a v dit cum era şi de aşteptat chiar în ziuaă b t liei. De aceea Ravenswood socoti c -i mai bine s -iă ă ă ă dea s în eleag oarecum marchizului c asiguă ţ ă ă rarea pe care o primiser din partea lui Caleb nu-i punea cîtuşi deă pu in la ad post de o primire mai mult decît s r c cioas .ţ ă ă ă ă ă

— Ori î i place s te ponegreşti, seniore, gr i marchizul,ţ ă ă ori vrei s -mi faci o surpriz pl cut . De la aceast fereasă ă ă ă ă -tr v d o lumin mare în partea în care se afl Steiul Luă ă ă ă -pului, dac mai in eu bine minte; şi judecînd dup auraă ţ ă ce înconjoar b trînul turn, preg tirile pentru primireaă ă ă noastr trebuie s fie cu totul neobişnuit. Îmi amintesc că ă ă şi tat l t u m-a p c lit la fel cînd m-a poftit pentru cîtevaă ă ă ă zile la o vîn toare cu şoimi acum vreo dou zeci de ani, şiă ă cu toate acestea am petrecut la Steiul Lupului la fel de bine ca şi la pavilionul meu de vîn toare de la B.ă

— M tem c de data aceasta ve i vedea c st pînulă ă ţ ă ă s u de-acum nu mai poate s -şi primeasc oaspe ii cuă ă ă ţ aceeaşi m re ie, zise Ravenswood; deşi dorin a le r mîneă ţ ţ ă la fel de fierbinte. Nici eu nu ştiu ins cam ce-ar putea fiă acea lumin orbitor de str lucitoare ce se vede acumă ă deasupra castelului; ferestrele turnului sînt pu ine şiţ înguste iar cele ale catului de jos sînt ascunse vederii noastre de zidurile cur ii. Nu ştiu ce facl ori candelabruţ ă ar putea face o vîlv taie atît de mare.ă

Misterul le fu în curînd desluşit; c ci alaiul se opri în locă aproape de îndat , iar vocea lui Caleb Balderstone seă f cu auzit la fereastra caleştii tînguindu-se cu spaim şiă ă ă durere:

— Vai mie, luminate fe e... vai mie dragi st pîni... vaiţ ă mie! Arde Steiul Lupului de la acoperiş şi pîn -n temelii;ă tot avutul nostru din untru şi de afar , toat lucr turaă ă ă ă aleas , tablourile, tapiseriile, broderiile, draperiile şi alteă ornamente... toate se sfarogesc de parc ar fi buc i deă ăţ turb ori paie! Lua i-o spre dreapta, boieriă ţ dumneavoastr , v rog în genunchi, o s g si i de-aleă ă ă ă ţ gurii la hanul lui Lucky Sma'trash, dar vai de noi, vai de

303

Walter Scott

aceast noapte şi vai mie care-am tr it s-o apuc!ă ăÎn prima clip Ravenswood r mase încremenit la auzulă ă

acestei noi şi neaşteptate nenorociri; dar venindu-şi în fire s ri din caleaşca şi luîndu-şi în grab r mas bun de laă ă ă marchiz se preg ti s coboare în fug colina ce duceaă ă ă spre locuin a sa, unde pojarul, înalt cît casa şiţ însp imînt tor la vedere, se prelingea în sus ca un turnă ă de v paie roşie ce-şi arunca dogoarea pîn -n larg, peă ă valurile îmbujorate ale oceanului.

— Ia un cal seniore, strig marchizul adînc mişcat deă acest nou pr p d care se ab tuse asupra tîn rului pe caă ă ă ă -re-l ocrotea; şi mie da i-mi arm sarul pentru drum; iarţ ă voi, leneşilor, gr bi i-v sa vede i ce pute i face ca să ţ ă ţ ţ ă sc pa i mobila ori s stinge i focul – da i pinteni cailor,ă ţ ă ţ ţ tic loşilor, dac nu v-a i s turat de via .ă ă ţ ă ţă

Slujitorii începur forfota g tindu-se de drum şi strigînă ă -du-l pe Caleb s le arate pe unde s-o apuce. Dar voceaă grijuliului majordom se ridic deasupra zarvei.ă

— Opri i, domnilor, opri i, întoarce i frîiele ca s nu maiţ ţ ţ ă ad ug m şi pierderile de vie i la pierderile de bani şiă ă ţ avu ii. Treizeci de butoaie cu pulbere l sate nou de pe oţ ă ă corabie de la Dunkirk pe vremea b trînului lord zac înă pivni ele turnului str vechi... Focul nu poate fi preaţ ă departe... Lua i-o la dreapta, pentru numele luiţ Dumnezeu... la dreapta... s punem între noi şi primejdieă barem colina aceea... dac - i pic -n cap un bolovan dină ţ ă zidurile castelului de la Steiul Lupului, doftorul nu mai are ce- i face!ţ

E de la sine în eles c aceast veste îl f cu pe marchizţ ă ă ă şi pe ceilal i slujitori s se gr beasc şi s apuce peţ ă ă ă ă drumul pe care-l ar tase Caleb, tr gîndu-l pe Ravenswoodă ă dup ei deşi acestuia îi era peste putin s priceapă ţă ă ă unele lucruri.

— Praf de puşc ! exclam el înh îndu-l de mînec peă ă ăţ ă Caleb care încerca zadarnic s scape, ce fel de praf deă puşc ? Cum se poate afla la Steiul Lupului f r ca eu să ă ă ă

304

Mireasa din Lammermooram ştiin de aceasta, nu pot s -n eleg.ţă ă ţ

— Ba eu pot, întrerupse marchizul în şoapt , eu amă în eţ les pe deplin... pentru numele lui Dumnezeu nu-i mai pune atîtea întreb ri.ă

— Sigur c da, zise Caleb sc pînd din mîna st pînului şiă ă ă potrivindu-şi veşmintele, st pînul o s cread acumă ă ă m rtuă ria preacinstitului marchiz – domnia-sa îşi aminteşte bine c în anul în care cel pe care oamenii îl numeauă regele Willie a murit...

— Sst, sst, prietene, şopti marchizul; am s -i spun euă st pînului t u despre ce e vorba.ă ă

— Şi cei de la Limanul Lupului nu i-au s rit în ajutorţ ă cînd au v zut c izbucnesc fl c rile?ă ă ă ă

— Ba bine c nu, au venit to i ca unul, pr p di ii! ziseă ţ ă ă ţ Caleb. Dar eu nu eram prost s -i las în castel între atîtaă argint rie şi odoare.ă

— Blestemat s fii, mincinos obraznic, izbucni Ravensă -wood furios la culme, nu era nici un dram de...

— Şi dup aceea, zise majordomul ridicîndu-şi necuviină -cios glasul ca s -l acopere pe cel al st pînului s u, focul s-ă ă ăa întins repede din pricina tapiseriilor şi lemn riei sculpă -tate din sala de petrecere. Iar tic loşii au luat-o la fug caă ă nişte şobolani speria i de cum au auzit de pulbere.ţ

— Rogu-te, îi spuse marchizul lui Ravenswood, nu-i mai pune atîtea întreb ri.ă

— Doar una, my lord. Ce s-a întîmplat cu s rmana Myă -sie?

— Mysie? zise Caleb. Z u dac am avut vreme s-o caută ă pe Mysie – o fi r mas în turn aşteptîndu-şi sfîrşitulă cumplit.

— Afurisit s fiu, strig Ravenswood, dac pricep ceva!ă ă ă Via a unei biete fiin e neajutorate e în primejdie – myţ ţ lord, nu mai pot r mîne aici – vreau m car s dau o fugă ă ă ă pîn la castel s v d dac primejdia e atît de mareă ă ă ă precum las s se în eleag acest b trîn zevzec.ă ă ţ ă ă

— Fie atunci, zise Caleb, afla i c Mysie e în afar deţ ă ă orice primejdie. Am scos-o din castel înainte s plec. Cumă

305

Walter Scott

era s o uit pe tovar şa mea credincioas ?ă ă ă— Şi atunci ce te-a apucat s -mi spui altminteri? îl reă -

pezi st pînul s u.ă ă— Dar ce. am spus eu altceva? se ap r Caleb; oi fi voră ă -

bit în dodii, ori noaptea asta ca de sfîrşitul lumii mi-o fi luat min ile... Dar b trîna e la ad post ca şi ceilal iţ ă ă ţ oameni locuitori la castel.

Domnul Ravenswoodului nu mai avu ce face auzind aceast asigurare înc o dat înt rit şi în ciuda dorin eiă ă ă ă ă ţ sale vii de a fi martorul exploziei finale care avea să doboare la p mînt cuibul p rin ilor s i, se l sa tras c treă ă ţ ă ă ă satul de la Limanul Lupului unde nu numai hanul ci şi casa prietenului nostru dogarul erau preg tite s -lă ă primeasc pe el şi pe cinstitul s u oaspete cu un belşugă ă de bucate care ar trebui probabil explicat.

Am uitat s spunem la locul potrivit c jupîn Lockhardă ă aflase pîn la urm adev rul despre felul în care Caleb fă ă ă ă-cuse rost de mîncare pentru osp , iar lordul secretar, rîăţ -zînd de aceast întîmplare şi, pe vremea aceea doritor s -ă ăi fac pe plac lui Ravenswood, pusese o vorb pentru caă ă dogarul de la Limanul Lupului s capete slujba la careă tînjea de mult şi în n dejdea c reia se împ case cuă ă ă pierderea păs rilor fripte. Noul cin al lui jupîn Girder îiă adusese o neaşteptat bucurie b trînului Caleb; c ci laă ă ă vreo cîteva zile dup plecarea st pînului s u se v zu silită ă ă ă s treac prin c tuă ă ă nul de pescari şi s se strecoare ca oă umbr prin fa a por ii dogarului de team ca nu cumvaă ţ ţ ă acesta s -l cheme şi s -l întrebe cum mai merg treburileă ă pentru care îl rugase sau mai degrab fiindu-i de-aă dreptul fric nu cumva rudele acestuia s -l dojenească ă ă pentru n dejdile zadarnice pe care le s dise în inimi.ă ă Deodat se auzi strigat pe trei voci de soă pran , tenor şiă bas – un trio compus din nevasta lui Girder, din b trînaă cum tr Loup-the-Dike şi ginerele acesă ă teia:

— Domnu' Caleb, domnu' Caleb, domnu' Caleb Balder-stone! Doar n-o s trece i pe la poarta noastr cu gîtlejulă ţ ă

306

Mireasa din Lammermooruscat, cînd v sîntem atît de îndatora i!ă ţ

Lucrurile puteau fi luate şi în glum şi în serios. Calebă gîndindu-se la r u, se f cu c nu aude şi-şi v zu de drumă ă ă ă cu capul între umeri, cu tichia de castor înfundat pîn laă ă nas, cu ochii int în parnînt de parc îşi pusese în gînd sţ ă ă ă numere to i bolovanii cu care era pietruit uli a. El se poţ ă ţ -meni înconjurat şi oprit din drum ca o corabie de nego înţ pîntecele Gibraltarului (n d jduiesc c doamnele îmi voră ă ă ierta vorba cam din topor) de trei galere algeriene.

— Dumnezeu s v binecuvînteze, domnuleă ă Balderstone, ciripi femeia lui Girder.

— Cine şi-ar fi închipuit ca un prieten vechi şi bun să treac pe lîng noi de parc nu ne-ar fi v zut! cuvînt şiă ă ă ă ă maic -sa.ă

— Şi s nu stea barem s ne primeasc mul mirile, buă ă ă ţă -bui dogarul însuşi, şi înc de la unul ca mine care nu seă prea îndeas cu ele! Eu zic c între noi nu s-a sem nată ă ă sămîn a dezbin rii, nu-i aşa, domnule Balderstone? Cine-oţ ă zice de mine c nu ştiu s - i mul umesc pentru slujba deă ă ţ ţ dogar al reginei îi cr p capul; am zis şi cu asta basta!ă

— Dragii mei, dragii mei prieteni, bîlbîi Caleb, neştiind ce s zic , ce atîta ceremonie... dac nu i-i ajuta prieteniiă ă ă ţ apoi cine s -i ajute, de-o fi s le fie cu folos ori cu pagubă ă ă tot aia e; z u c n-au rost atîtea mul umiri... Niciodat nuă ă ţ ă mi-au pl cut.ă

— Las domnule Balderstone c n-ai s pleci dumneataă ă ă de la casa mea doar cu plec ciuni, zise cinstitul starosteă al butoaielor şi doagelor care nu prea ştia multe, de-ar fi s v mul umim doar pentru bun voin s-ar fi chemat că ă ţ ă ţă ă gîsca şi r uştele s lbatice şi butelcu a de vin le-am pusăţ ă ţ la socoteal ca s fim chit. Bun voin a e ca o butie spartă ă ă ţ ă care nu ine în ea b utura. Dar fapta bun e ca unţ ă ă butoiaş, rotunjor cu sunet bun şi f r o cr p tur în careă ă ă ă ă st vinul şi pentru m ria sa regele.ă ă

— N-a i auzit c-am primit carte, se b g în vorbţ ă ă ă soacra, c John al nostru e dogar al m riei sale? Cînd maiă ă to i cei care au b tut vreodat doag pe butoi tînjeauţ ă ă ă

307

Walter Scott

dup slujba asta!ă— Dac-am auzit!!! exclam Caleb (care acum pricepuseă

de unde bate vîntul) cu nem rginit dispre fa deă ţ ţă îndoiala pe care o ar tase cum tra – auzi, cic dac-amă ă ă auzit!! Şi vorbind, nu ştiu cum dar îşi schimb pasulă şov itor, furişat şi împiedicat, într-un mers b rb tos şiă ă ă plin de greutate, îşi împinse p l ria pe ceaf , sco înd laă ă ă ţ lumina zilei o frunte mîndr şi boieroas , aşa cum ieseă ă soarele dind r tul unui nor.ă ă

— A auzit, cum s nu fi auzit, zise femeia.ă— Sigur c-am auzit, încuviin Caleb, şi-am inut s fiuţă ţ ă

eu primul care s te s rut şi s - i doresc dogarule,ă ă ă ţ bucurie mult şi cinstire mare şi s nu ui i care- i sîntă ă ţ ţ prietenii şi cine te-a ajutat pîn acum şi te mai poateă ajuta înc . M-am pref cut eu c nu ştiu nimica, ad ugă ă ă ă ă Caleb, s v d dac sînte i oameni de omenie, dar v d că ă ă ţ ă ă inima nu m-a înşelat şi c aşa este.ă

Şi zicînd aceste, le pricopsi pe cele dou femei cu cîte-ăun s rut pe amîndoi obrajii şi, cu acelaşi aer deă p rinteasc ocrotire, îşi l s mîna s -i fie scuturat cuă ă ă ă ă ă prietenie de laba b t torit a jupînului Girder. L murindu-ă ă ă ăse astfel pe deplin şi înc spre încîntarea lui, Caleb nu seă mai codi, dup cum cetitorul poate uşor s în eleag , să ă ţ ă ă se aşeze la un osp pe cinste la care fuseser chema iăţ ă ţ nu numai to i fruntaşii satului dar chiar şi vechiul s uţ ă vr jmaş, domnul Dingwall însuşi. Caleb era desigură oaspetele cel mai scump şi mai binevenit la această petrecere; şi aşa de bine îi îmbrobodi pe to i cei de faţ ţă cu poveşti cum c ce e el în stare s fac din st pînul s u,ă ă ă ă ă st pînul s u din lordul secretar, lordul secretar dină ă Consiliul Coroanei şi Consiliul din rege, încît înainte ca mesenii s se împr ştie (ceea ce se întîmpl la o or maiă ă ă ă degrab timpurie decît tîrzie) fiecare s tean mai de vază ă ă se şi vedea coco at în vîrful cl direi în l ate de Caleb înţ ă ă ţ închipuirea lor. Şiretul sofragiu nu numai c îşi recîştigă ă atunci vechea lui putere asupra s tenilor, ca pe vremeaă

308

Mireasa din Lammermoorcînd st pînii lui erau în floarea averii, ba chiar o spori maiă abitir. Notarul, ca s nu v mai spun de jude – c ci mareă ă ă este setea de m rire, – se l sar momi i de poveştile luiă ă ă ţ Caleb şi fiecare, prinzînd momentul, îl trase într-un colţ vorbindu-i cu mare durere de starea jalnic a s n t iiă ă ă ăţ ajutorului de ispravnic din inut.ţ

— Cumsecade om, domnu' Caleb,... de aur, ce mai! dar gras cît o bute! Noi ştia sîntem nişte pr p di i ca vai deă ă ă ţ lume pe lîng el, alerg m toat ziua şi ne scul m o dată ă ă ă ă cu cocoşii... Şi dac -l loveşte damblaua trebuie s fieă ă cineva în locul lui... Şi dac ocîrmui i, aşa ca s -mi piceă ţ ă mie slujba asta, n-o s v uit... Şi afla i şi v minuna i că ă ţ ă ţ ă s tenii de la Limanul Lupului ar pofti s se împace cuă ă Domnul Ravenswoodului, adic cu legiuitul lordă Ravenswood, cerul s -l aib în paz !ă ă ă

Un zîmbet şi o strîngere de mîn era r spunsul potrivită ă la astfel de vorbe cu tîlc. Şi Caleb se smulse din bra eleţ iubitoare ale vecilor cheflii ca nu cumva s se lege cu cineă ştie ce f g duial .ă ă ă

— Cel de sus m-a ajutat, îşi zise Caleb cînd se v zuă afar şi putu s dea glas bucuriei care-l f cea s se umfleă ă ă ă ca un curcan; z u dac-am mai pomenit aşa un cîrd deă guguştiuci neştiutori! Pîn şi gîştele şi potîrnichile dină Bass au de zece ori mai mult minte decît ei!... Sfinteă Doamne, de-aş fi fost şi cel mai mare dreg tor trimis înă parlamentul englez şi tot nu m-ar fi linguşit mai straşnic! Şi, ca s fim cinsti i, nici eu nu i-aş fi linguşit mai straşnic!ă ţ Dar notarul... ha, ha, ha... ah, ha, ha, ha, mare treab şi-ăasta, s ajung la b trîă ă ne e s -l trag pe sfoar chiar peţ ă ă notar! Auzi, s se vrea ajutor de ispravnic!!! Dar am eu deă pl tit socotelile mele mocofanului stuia; şi ca s se speleă ă ă de p catele din tineă re e, o s -l coste treaba tot atîteaţ ă ploconeli şi temenele ca şi cînd ar c p ta-o chiar de-aă ă binelea – fapt de care m îndoă iesc foarte, c ci Domnulă Ravenswoodului n-o s -nve e niciă ţ odat s trag sforileă ă ă astfel încît s-o scoat mai uşor la cap t în lumea asta.ă ă

309

Walter Scott

Capitolul XXVI

„Ce-aduce pe creast v p ileă ă ăacestui moment?

T ciunii sînt stele-aruncateăde pe firmament

Ruina ce cade ca ploaia —c rbuni o mul ime —ă ţ

Un foc e-al t u cuibăîn a cerului întunecime.”

(Campbell)

Cele povestite în capitolul dinainte l muresc tragereaă de inim şi d rnicia cu care s tenii de la Limanul Lupuluiă ă ă l-au întîmpinat pe marchizul de A. şi pe Domnul Ravenswoodului. Caleb nici n-apucase s dea de ştire c-aă luat foc turnul, c tot c tunul se şi înfiin ase în p r s deaă ă ţ ă ă ajutor la stinsul fl c rilor. Şi deşi zelosul servitor le maiă ă potoli rîvna vorbindu-le de înfricoş torul cuprins ală pivni ei castelului, oamenii încercar s -şi arate zelul într-ţ ă ăalt chip. Nimeni nu-şi mai amintea de un asemenea m celă de claponi, gîşte grase şi alte or t nii, de atîtea şunciă ă fierte cu mirodenii, de-atîtea tig i pline cu cl tite şiă ă pl cinte dulci, de lipii şi uscă ă ele şi pl cinte cu poale-nţ ă brîu – delicatesuri c rora cei din vremea noastr le-auă ă uitat de mult gustul. În c tunul de la Limanul Lupului nuă se mai pomeniser atîtea butoaie desă tupate şi atîtea dopuri de carafe s rind vesele. Casele mai s r cu e seă ă ă ţ preg tiser s -i primeasc pe slujitorii marchiă ă ă ă zului care n d jduiau încrez torii s teni, vesteau mana ceă ă ă ă reasc deă m riri şi nego uri ce avea s plou pe capul locuă ţ ă ă itorilor de la Limanul Lupului din inutul Lammermoorului urmînd sţ ă lase tot restul Sco iei în mare secet de chiverniţ ă seal .ă Preotul striga sus şi tare c el se cuvine s -i ad posă ă ă tească pe oaspe ii de vaz chiar în gospod ria lui înst rit fiindcţ ă ă ă ă ă

310

Mireasa din Lammermoorpusese ochii pe o parohie din vecin tate al c rei preot eraă ă cam bolnav; dar domnul Balderstone f cu aceast cinsteă ă dogarului, nevestei sale şi soacrei acestuia care nu mai ştiau ce s fac de bucurie c fericita alegere c zuseă ă ă ă asupra lor.

Plec ciuni şi temenele cît frunza şi iarb întîmpinară ă ă ă sl vitele fe e la o mas pe-atît de bogat pe cît puteauă ţ ă ă înfiripa gazdele pentru oaspe i aşa de suspuşi; şi b trîna,ţ ă care în tinere e slujise la castelul Ravenswood şi ştia camţ ce le place boierilor, tocmi totul dup tipicul acelei vremi,ă pe cît îi d dea mîna şi-o inea punga. Casa dogarului eraă ţ destul de înc p toare astfel încît fiecare oaspete s aibă ă ă ă odaia lui de odihn în care fur pofti i cu toat umilin a, înă ă ţ ă ţ timp ce bucatele gustoase erau întinse pe mas .ă

De cum se v zu singur, Ravenswood fr mîntat de o mieă ă de gînduri potrivnice, ieşi din cas , trecu prin sat şi gră ă-bind pasul, ajunse pe culmea dealului care se ridica între castel şi sat, dornic s vad cu ochii lui cum îi piere cuibulă ă str moşesc. Cî iva b ietani f r nici o treab luaser şi eiă ţ ă ă ă ă ă acelaşi drum ca s caşte gura dup ce mai întîi se holbaă ă -ser la caleaşca m rea şi la tot alaiul ei. Trecînd în fugă ă ţă ă pe lîng tîn rul nobil, ei se strigau unul pe altul ,,s vin şiă ă ă ă s vad cum sare în aer turnul cel uitat de vreme, ca foileă ă de ceap ”. Ravenswood sim i c se în buşe de mînie.ă ţ ă ă

— Şi aceştia sînt fiii supuşilor de pe moşia tat lui meu,ă zise el, oameni lega i prin leg m nt şi credin s neţ ă ă ţă ă urmeze în focul luptei, prin foc şi par ; şi-acum pieireaă casei st pînului lor nu-i decît un prilej de petrecere pentruă ei.

Aceste gînduri întunecate se oglindir în parte în aspriă -mea cu care se r sti sim ind c cineva îl trage de poalaă ţ ă mantiei:

— Ce vrei, cîine tic los?ă— Oi fi eu cîine, dar un cîine credincios, r spunseă

Caleb, c ci el era acela care îndr znise, şi sînt gata să ă ă primesc şi eu r splata pe care o cap t cîinii... Nu c mi-ă ă ă ăar fi cu supărare, dar sînt prea b trîn s mai înv s facă ă ăţ ă

311

Walter Scott

sluj ori s urmez un alt st pîn.ă ăÎn timp ce b trînul vorbea, Ravenswood ajunsese peă

culmea dealului, de unde se vedea Steiul Lupului; fl c rileă ă se stinseser de tot şi care nu-i fu mirarea cînd v zu că ă ă doar o lucire roşcat tivea norii de deasupra castelului şiă aceea p rea s vin de la t ciunii pojarului acum domolit.ă ă ă ă

— Nu-i cu putin s fi s rit în aer, gr i Ravenswood;ţă ă ă ă am fi auzit bubuitura... Dac-ar fi fost numai un sfert din praful de puşc de care ziceai ar fi r sunat pîn la oă ă ă dep rtare de dou zeci de mile.ă ă

— F r -ndoial c aşa ar fi fost, gr i cump tat Balderă ă ă ă ă ă -stone.

— Atunci focul n-a ajuns la pivni e?ţ— Dup cît se vede, nu, r spunse Caleb cu aceeaşi graă ă -

vitate de nep truns.ă— Uite ce e, Caleb, se sup r st pînul s u, am începută ă ă ă

s -mi pierd r bdarea. Trebuie s m duc s v d cum stauă ă ă ă ă ă lucrurile la Steiul Lupului.

— Domnia-voastr n-o s se duc nic ieri, rosti Calebă ă ă ă cu hot rîre.ă

— Şi m rog de ce nu? îl întreb Ravenswood aspru;ă ă cine sau ce m-ar putea opri?

— Chiar eu însumi, continu Caleb cu aceeaşi înc pă ă ă-înare.ţ

— Tu, Balderstone! gr i Ravenswood; ui i cine eşti.ă ţ— N-aş zice, nu se l s Balderstone; fiindc eu pot să ă ă ă

v povestesc toate cele ce s-au petrecut la castel stîndă aici pe movila asta de parc le-a i vedea cu ochiiă ţ dumneavoastr . Numai s nu v ieşi i din fire şi s v da iă ă ă ţ ă ă ţ de gol înaintea încilor ori a marchizului cînd ne întoarcemţ la ei.

— Vorbeşte o dat , zevzecule, se r sti st pînul s u, şiă ă ă ă spune-mi ce s-a întîmplat indiferent ce mi-ar fi dat s-aud.

— P i ce s auzi i decît c turnul a r mas în picioareă ă ţ ă ă teaf r şi nev t mat, la fel de gol şi la fel de neclintit caă ă ă atunci cînd l-a i p r sit.ţ ă ă

312

Mireasa din Lammermoor— Cum se poate! Dar focul? întreb Ravenswood.ă— Ala foc? O mîn de turb şi vreo doi t ciuni din luleaă ă ă -

ua lui Mysie, f cu Caleb.ă— Dar fl c rile... Vîlv taia care se vedea de la zeceă ă ă

mile... asta de unde a mai ieşit?— Ei, st pîne, nu şti i vorba care spune:ă ţ

,,Pe o noapte-ntunecoasă

Vezi şi candela din cas ...”ă

Un pic de iarb uscat şi b legar de cal pe care l-amă ă ă aprins în curte dup ce-am sc pat de nepricopsitul la deă ă ă lacheu; şi dac tot e s vorbim adev rat, cînd vre i să ă ă ţ ă trimite i ori s aduce i oameni la castel, m car s -i alege iţ ă ţ ă ă ţ mai de neam, şi s vin singuri, f r slugi str ine caă ă ă ă ă f arnicul acela de Lockhard, care-şi bag nasul şiăţ ă cotrob ie în toate locurile şi se uit chiorîş la tot ce le puiă ă în fa , doar or da cinstea familiei de ruşine, ba te maiţă silesc s - i duci şi sufă ţ letul în p cat turnînd minciun după ă ă minciun c nici nu stai s le mai numeri – z u c maiă ă ă ă ă degrab aş da foc de-a binelea castelului s se pr valeă ă ă tot peste mine decît s mai înghit asemenea umilin .ă ţă

— Pe cinstea mea, Caleb, bun gînd i-a venit, spuse stţ ă-pînul s u care de abia se putea ine de rîs, deşi mai eraă ţ înc mînios. Dar praful de puşc ? Avem noi aşa ceva înă ă pivni ? Marchizul p rea c ştie de el.ţă ă ă

— Praful de puşc ... ha, ha, ha... marchizul, ha, ha, ha,ă hohoti Caleb; chiar de-ar fi s -mi zbura i creierii tot nu-miă ţ pot st pîni rîsul... marchizul... praful de puşc ! Dac-avemă ă noi aşa ceva? Am avut, desigur. Dac ştie el? P i sigur că ă ă ştie şi tocmai aici a fost şmecheria; fiindc v zînd c nu-iă ă ă chip s v in în loc cu vorbele mele, am spus şi eu o voră ă ţ -buli despre praful de puşc şi marchizul a şi s rit în susţă ă ă ca ars.

— Dar n-ai r spuns la întrebare, îl întrerupse Ravensă -wood; cum de a ajuns praful de puşc şi unde-i acum?ă

— Ap i de asta, trebuie s afla i, şopti Caleb cu un aeră ă ţ

313

Walter Scott

tainic. Era vorba s fie o r scoal prin p r ile acestea; iară ă ă ă ţ marchizul şi boierii mari de la miaz -noapte erau amesteă -ca i cu to ii. Aşa c au înc rcat puzderie de puşti şi spadeţ ţ ă ă într-o corabie ca s nu mai vorbim de praful de puşc ; auă ă picat în toiul nop ii de la Dunkerque, şi vai de capulţ nostru ce-a fost pîn le-am înghesuit pe toate în turnă fiindc nu puteam chema în ajutor pe fitecine la o astfelă de treab de tain . Dar dac binevoi i s ne întoarcemă ă ă ţ ă acas s îmbuă ă ca i ceva o s v mai spun eu pe drumţ ă ă despre toate acestea.

— Şi proştii ştia de b ie andri o s r mîn aici toată ă ţ ă ă ă ă noaptea aşteptînd s sar în aer un turn care nici m cară ă ă nu arde? întreb Ravenswood.ă

— Sigur c nu, dac st pînul binevoieşte s -i trimită ă ă ă ă acas ; deşi, ad ug Caleb, o s le prind bine, de abia oă ă ă ă ă s se zb n uie mai pu in mîine şi o s doarm mai bineă ă ţ ţ ă ă noaptea. Cum pofteşte domnia-voastr .ă

Îndreptîndu-se c tre ştrengarii care se coco aser peă ţ ă gr mada de movile şi c scau gura, Caleb îi încunoştină ă ţă cu glas de st pîn c preacinstitul lord Ravenswood şiă ă marchizul de A. îi porunciser turnului s nu sar în aeră ă ă pîn a doua zi la amiaz . B ie ii se r spîndir aflîndă ă ă ţ ă ă aceast ştire îmbucur toare. Vreo doi îns se inur după ă ă ţ ă ă Caleb s mai afle cîte ceva de la el, mai ales încul peă ţ care-l p c lise cînd şedea la foc şi învîrtea frigareaă ă dogarului.

— Domnu Balderstone! Domnu Balderstone! Castelul s-a stins ca lemnele unei baborni e?ţ

— Chiar aşa, b iete, zise majordomul; ce credeai că ă palatul unui lord atît de mare ca lordul Ravenswood o să ard pîn -n temelii şi m ria-sa o s stea cu bra ele-ă ă ă ă ţncrucişate privind cum îi piere avutul? Totul e, continuă Caleb descotorosindu-se de micul lui paj în zdren e şiţ apropiindu-se din nou de st pînul s u, s -i înve i pe copii,ă ă ă ţ dup cum zice în eleptul, pe ce drum s-o apuce în via ,ă ţ ţă ba mai mult, s -i înve i s -i cinsteasc pe cei mai susă ţ ă ă

314

Mireasa din Lammermoordecît ei.

— Bine, bine, Caleb, dar tot nu mi-ai spus ce s-a ales de arme şi de praful de puşc , zise Ravenswood.ă

— Cît priveşte armele a fost ca-n jocul copiilor:

,,Unii merg la r s rit,ă ă

Al ii c tre asfin itţ ă ţ

Cioara a clocit...”

Cît priveşte pulberea, chiar eu am dat-o, dup cum s-aă ivit prilejul, ba pe gin, ba pe rachiu c pitanilor de pe coră ă-biile olandeze şi fran uzeşti şi tare bine mi-a prins ani de-ţa rîndul – sta zic şi eu schimb, s iei cît ce s - i aliniă ă ă ţ sufletul şi s dai cît ce i l-ar zbura din trup; şi totuşi amă ţ mai p strat vreo cîteva livre pentru m ria-voastr cînd vaă ă ă avea poft s mearg la vîn toare, c ci altfel, în ultimaă ă ă ă ă vreme nu ştiu de unde aş fi f cut rost. Şi acum, c v-aă ă trecut mînia, z u st pîne, nu-i aşa c n-am scos-o tocmaiă ă ă r u la cap t şi nu-i mai bine s r mîn to i peste noapteă ă ă ă ă ţ în sat decît s ne vin nou pe cap în turn care mai e şiă ă ă ruinat dup toate celea şi unde n-aveam nici de unele, deă i-e mai mare mila?ţ

— Poate c ai dreptate, Caleb. Dar înainte de-a puneă foc turnului în glum ori în serios cred ca-i fi putut s -miă ă spui şi mie despre ce e vorba, îl mustr Ravenswood.ă

— Vai de mine şi de mine, st pîne! exclam Caleb; ună ă pr p dit de r noi b trîn poate s spun minciuni cînd eă ă ţă ă ă ă ă vorba de obrazul familiei, dar cum era s -i fac ruşineaă asta domniei-voastre; şi pe urm , la tinere e n-ai atîtaă ţ minte şi nu ştii cum s faci s torni gogoşi în aşa fel încîtă ă s te cread toat lumea. Cît priveşte focul, c foc m-amă ă ă ă gîndit s pun chiar dac ar fi trebuit s ard grajdul celă ă ă vechi ca s par mai adev rat, cît priveşte focul, asta o să ă ă ă ne fie de folos şi ca s mai cerem cu fruntea sus nişteă plocoane de pe moşie, ori din sat, sc pînd astfel de trudaă de a mai turna cîte-o oal de minciuni pentru muieri şiă

315

Walter Scott

b ietani necop i în fiecare zi, ba înc dup toate celea şiă ţ ă ă f r s g sesc crezare.ă ă ă ă

— Ştiu c nu i-a fost uşor, Caleb; dar tot nu v d cum ară ţ ă putea focul sta s - i sporeasc fie creditul, fie crezania.ă ă ţ ă

— Asta-i bun ! zise Caleb; nu spuneam eu c tinerii sîntă ă pripi i la judecat ? Cum s nu ne ajute – ba o s fieţ ă ă ă pav z bun pentru cinstea familiei înc dou zeci de aniă ă ă ă ă de-acum înainte dac ştim cum s meremetisim treabaă ă asta. Unde sînt tablourile de familie? o s -ntrebe to iă ţ bîrfitorii. Focul cel mare de la Steiul Lupului le-a mistuit pe toate, o s r să ă pund eu. Unde sînt tacîmurile şi talerele familiei? o s zic altul – focul cel mare, o s -i r spund eu;ă ă ă ă cine s se mai gînă deasc la argint rie cînd erau înă ă primejdie vie i omeneşti? Unde-s toate albiturile şiţ hainele? Unde-s tapiseriile şi ornamentele? Unde sînt aşternuturile, pl pumile, draperiile de pat, perdelele,ă şervetele şi broderiile? Focul... focul... focul. S tocmimă noi treaba cu focul bine şi-o s ne slujeasă c pentru tot ceă n-avem şi s-ar cuveni s avem – şi cîteoă dat o minciună ă bun e chiar mai de pre decît lucrurile însele; fiindcă ţ ă acestea se mai sparg, ori se mai tocesc, ori se mai strică cu timpul, pe cînd o minciun bine croit şi cuă ă în elepciune turnat poate s -l slujeasc pe un nobil şi peţ ă ă ă familia sa pîn la sfîrşitul lumii!ă

Ravenswood îşi cunoştea prea bine slujitorul şi-l ştia înc p înat şi încrez tor în puterile lui aşa c nu maiă ăţ ă ă spuse nimic. L sîndu-l pe Caleb s -şi rumege izbîndaă ă n scocirilor sale, se întoarse deci spre sat unde-l afl peă ă marchiz şi pe cumetre întrucîtva neliniştite – mai întîi din pricina lipsei lui, şi-apoi de grij ca nu cumva bucatele să ă aib de p tiă ă mit de pe urma întîrzierii. To i r suflar acumţ ă ă uşura i afţ lînd cu bucurie c focul se stinsese de la sineă f r s ajună ă ă g la pivni e, c ci asta era tot ceea ceă ţ ă socotise Ravenswood de cuviin s le spun cu privire laţă ă ă sfîrşitul şiretlicului majordomului s u.ă

Şi-aşa se aşezar la o mas straşnic . În ciuda îndemă ă ă -

316

Mireasa din Lammermoornurilor oaspe ilor, jupînul şi cum tra Girder nu vruser sţ ă ă ă stea jos, chiar fiind la ei în cas , în fa a unor boieri atît deă ţ lumina i. Ei r maser în picioare s -i slujeasc cu grij şiţ ă ă ă ă ă respect pe cei de fa , c ci aşa era obiceiul pe vremeaţă ă aceea. Cum tra mai în vîrst , f loas pe anii şi peă ă ă ă leg turile ei cu familia Ravenswood, se ar t mai pu ină ă ă ţ dornic s se ia dup tipic. Purtarea ei sem na şi cu aă ă ă ă unei hangi e şi cu a st pînei casei care primeşte oaspe iţ ă ţ de rang înalt. Îi îndemna, ba chiar st ruia pe lîngă ă musafiri, s guste bucatele ce i se parcau mai gustoase şiă la rîndul ei se l sa îndemnat s îmbuce cîte ceva dină ă ă bun t ile de pe mas ca s le dea o pild bună ăţ ă ă ă ă oaspe ilor. Adesea se întrerupea ca s se plîng cum cţ ă ă ă „lordul nu m nînc , c seniorul ciuguleşte un os f ră ă ă ă ă carne, c desigur pe mas nu se afla nimic care s -iă ă ă atrag pe cinsti ii domni, c lord Allan, mîntuit s -i fieă ţ ă ă sufletul, poftea adesea la gîsca fript şi cerea o can deă ă rachiu, care venea chiar din Fran a; şi c în ciuda legilor şiţ ă z g zuirilor englezilor, cor biile sprintene de la Limanulă ă ă Lupului nu uitaser drumul Dunkerque-ului”.ă

Aici dogarul o înghionti cu cotul pe soacr -sa, ceea ce oă f cu pe cum tr s-o dreag oarecum, ca s -i fac pe plac.ă ă ă ă ă ă

— Nu- i f griji, John, continu ea; nu zice nimeni c tuţ ă ă ă ştii de unde vine rachiul; nici nu s-ar cuveni, acum c eştiă dogarul m riei-sale; c parc ce-i pas , zise ea adresînă ă ă ă -du-se lordului Ravenswood, regelui, reginei ori împ ratului de unde-şi cump r o hodoroag ca mineă ă ă ă tabacul de tras pe nas ori rachiul cu care s -şi înc lzească ă ă oasele b trîne?ă

Reuşind astfel s ias din încurc tur , cucoana Loup-ă ă ă ăthe-Dyke se str dui pe tot restul serii s scornească ă ă lucruri despre care s mai vorbeasc , trud vrednic , dară ă ă ă pu in ajutat de oaspe ii s i, pîn ce, refuzînd s maiţ ă ţ ă ă ă treac paharul de la unul la altul aceştia îi cerur voie să ă ă se retrag în od ile lor.ă ă

Marchizul avea camera de oaspe i care, în orice casţ ă mai ac t rii decît o colib , era inut cu sfin enie pentruă ă ă ţ ă ţ

317

Walter Scott

prilejuri ca acesta. Pe atunci nu se ştia de tencuial , iară tapiseriile nu erau folosite decît în casele nobililor şi ale boierilor mai r s ri i. Aşadar dogarul, care avea şi elă ă ţ mîndria lui, precum şi oarecare avere, se luase după r zeşii mai avu i şi dup oamenii bisericii care de obiceiă ţ ă îşi împodobeau camerele mai de vaz cu draperii dintr-ună soi de piele gofrat f cut în rile de jos, lucrate cuă ă ă Ţă copaci şi animale b tute din foi de aram şi cu vorbeă ţă ă în elepte şi mustrţ ătoare care, deşi scrise în limba olandez , erau la fel de respectate ca şi cînd ar fi fostă scrise în cea mai neaoş sco ian . Camera nu era dintreă ţ ă cele mai vesele; dar focul înte it din doage vechi deţ butoaie d n uia vesel în vatr ; patul era aşternut cuă ţ ă cearceafuri albe ca neaua şi curate, neîncepute şi care poate c aşa ar fi r mas dac nu s-ar fi ivit o asemeneaă ă ă împrejurare. Pe m su a de toalet era aşezat o oglindă ţ ă ă ă demodat cu ram în lucr tur de argint care odat seă ă ă ă ă aflase în castelul învecinat. De-o parte st tea o caraf cuă ă gîtul lung plin cu vin italienesc, lîng care se afla ună ă pocal aproape la fel de înalt şi asem n tor ca form cuă ă ă cele pe care Teniers le ine în mîn atunci cînd seţ ă înf işeaz pe sine în pînzele cu ospe e s teşti.ăţ ă ţ ă

De partea cealalt a acestor str ji str ine st teau deă ă ă ă paz doi ostaşi de n dejde, sco ieni din tat -n fiu; adic oă ă ţ ă ă can de bere întoars , mare cît toate zilele şi un pahar oriă ă o stacan mai degrab , f cut din fildeş şi abanos,ă ă ă încercuit cu argint, f urit de Gibbie Girder cu mîna lui. Peă lîng aceste preg tiri împotriva setei se mai afla şi ună ă taler cu de-ale gurii pe care era un cozonac; aşa cum era, camera avea merinde îndeajuns pentru un asediu de dou sau trei zile.ă

Mai r mîne s spunem c valetul marchizului era şi elă ă ă acolo, gata la porunc , aşternînd c maşa de noapte broă ă -dat a st pînului şi scufia de catifea brodat , c ptuşit şiă ă ă ă ă tivit cu dantel de Bruxelles pe un jil de piele, cît toateă ă ţ zilele, întors în aşa fel încît s primeasc din plin c lduraă ă ă

318

Mireasa din Lammermoorfocului îmbietor de care am şi pomenit. S -l l s m deci peă ă ă acest om de vaz s -şi odihneasc oasele, gîndind c aă ă ă ă ostenit din pricina multor preg tiri ce se f cuser pentruă ă ă g zduirea sa – preg tiri pe care le-am povestit înă ă am nunt ca fiind obişnuite pe vremea aceea în Sco ia.ă ţ

Nu e nevoie s mig lim la fel descrierea od ii deă ă ă culcare a tîn rului Ravenswood, care de obicei serveaă chiar dogarului şi nevestei sale. Pere ii acesteia erauţ acoperi i cu o scoar în culori vii f cut în Sco ia şiţ ţă ă ă ţ sem nînd cu pleduă rile noastre. Gilbert Girder însuşi se holba din ram , pictat fiind de un francez fl mînd careă ă Dumnezeu ştie de ce fugise din Flushing ori Dunkirk la Limanul Lupului pe o goelet a contrabandiştilor.ă Tr s turile erau într-adev r cele ale înc p înatului,ă ă ă ă ăţ înd r tnicului, dar bunului meşteşugar, pictorul îns seă ă ă apucase s -l înf işeze într-o atitudine graă ăţ ioas atît deţ ă fran uzeasc şi de nepotrivit cu gravitatea din topor aţ ă ă originalului, încît nu puteai s te ui i la el f r s rîzi.ă ţ ă ă ă Gilbert şi familia lui erau îns mîndri nevoie mare deă aceast zugr veal şi erau bîrfi i dup cum se cuvine deă ă ă ţ ă vecinii care ziceau c dogarul, şezînd ca s -lă ă smîng leasc frîncul, ba chiar îndr znind s atîrne tabloulă ă ă ă în camera de dormit, trecuse peste orice m sur chiară ă dac era cel mai avut om din sat; c nu mai ştia care i-eă ă lungul nasului şi-şi d dea aere de om cu vaz , în sfîrşit că ă ă se f cuse vinovat de trufie şi îngîmfare. Respectul pentruă amintirea prietenului meu, domnul Richard Tinto, m-a îndemnat s m opresc mai îndelung asupra acestuiă ă am nunt; dar am s -l scutesc pe cititor de observa iileă ă ţ cam încîlcite, deşi nu lipsite de interes, ale acestuia despre caracteristicile şcolii franceze precum şi despre situa ia picturii în Sco ia la începutul secolului al XVIII-lea.ţ ţ

Celelalte preg tiri din dormitorul lui Ravenswood erauă asem n toare cu cele din camera marchizului.ă ă

Dis-de-diminea marchizul şi ruda sa se g tar sţă ă ă ă porneasc mai departe. Nu puteau pleca la drum îns f ră ă ă ă s guste ceva, aşa c pe mas ap rur carne rece şiă ă ă ă ă

319

Walter Scott

carne fierbinte, budinc de fulgi de ov z, vin şi rachiu şiă ă lapte, g tite în toate chipurile, ar tînd aceeaşi dorin deă ă ţă a cinsti oaspe ii care se v dise şi cu o sear înainte dinţ ă ă purt rile primitorilor st pîni ai casei. Forfota plec riiă ă ă pusese în picioare tot satul. Se încheiau socotelile, se strîngeau mîinile, se puneau şeile cailor de c l rit şiă ă hamurile celor de la caleşti, se împ r eau gologaniiă ţ pentru b utur . Marchizul l s un galben de aur dreptă ă ă ă mul umire lui Gilbert Girder care sim ea c -l m nîncţ ţ ă ă ă palma s -l bage în buzunar şi cu asta basta, Dingwall,ă notarul, asigurîndu-l c aşa se şi cuvenea întrucît elă f cuse toat cheltuiala pentru care primise acea r splat .ă ă ă ă Cu toat aceast încuviin are a autorit ilor legiuite,ă ă ţ ăţ Gilbert nu se îndur s întunece str lucirea falei saleă ă ă b gînd în buzunar ceva care s aduc fie şi pe departe aă ă ă bacşiş. Ca atare spuse slugilor şi celorlal i rani c o s -iţ ţă ă ă socoteasc o liot de nerecunosc tori dac vor cump raă ă ă ă ă fie şi o cinzeac de rachiu dintr-alt parte decît de la elă ă din pr v lie; şi cum to i gologanii primi i aveau f ră ă ţ ţ ă ă îndoial s fie cheltui i tocmai în acest nobil scop, dogarulă ă ţ se mîngîia cu gîndul c astfel tot la el o s se întoarcă ă ă banii f r ca m re ia-i şi cinstirea de care se bucura să ă ă ţ ă aib ceva de suferit.ă

În timp ce se f ceau preg tirile de plecare,ă ă Ravenswood îi bucur inima b trînului s u majordomă ă ă dîndu-i de ştire, cu oarecare şov ial (c ci cunoştea eiă ă ă prea bine ce departe îi zboar gîndurile b trînului), că ă ă pesemne noroacele familiei şi soarta lor aveau s seă schimbe în curînd. Plecînd, îi l s lui Balderstone cea maiă ă mare parte din s rmanele lui ecoă nomii, fiind silit s -lă asigure de mai multe ori c el însuşi va g si destui baniă ă acolo unde se duce, ba chiar mai mul i decît avea nevoie.ţ Îl rug aşadar pe Caleb s se lase de şiretlicurile luiă ă împotriva s tenilor de la Limanul Lupului şi s lase înă ă plata Domnului atacurile asupra pivni elor, coteţ elor şiţ avutului lor. Credinciosul s u încuviin cu mai multă ţă ă

320

Mireasa din Lammermoortragere de inim decît s-ar fi aşteptat st pînul, spuă ă nînd că f r îndoial e o ruşine, un p cat şi o înjosire s -iă ă ă ă ă h r uieşti pe bie ii oameni dac familia poate s tr iască ţ ţ ă ă ă ă cinstit din propriile sale mijloace; şi poate c ar fi în eleptă ţ s le mai dea r gaz s respire ca s fie gata pe viitor dacă ă ă ă ă st pînul o mai avea nevoie de ei.ă

Ispr vind şi cu aceasta şi luîndu-şi r mas bun de laă ă b trînul slujitor, tîn rul lord se al tur nobilului s u proă ă ă ă ă -tector care se preg tea acum s se urce în tr sur . Celeă ă ă ă dou femei, cea tîn r şi cea b trîn , primiser cu mareă ă ă ă ă ă recunoştin cîte un s rut de la fiecare din oaspe ii deţă ă ţ vaz şi acum şedeau în prag fasolindu-se şi aşteptînd caă tr sura cu şase cai şi tot alaiul de c l re i s seă ă ă ţ ă îndep rteze cu bubuit de tunet de sat. Şi Girder r m seseă ă ă în uş privindu-şi dreapta care îi fusese strîns de ună ă marchiz şi de un lord şi aruncînd din cînd în cînd cîte o privire în cas unde se v deau toate urmele osp ului,ă ă ăţ cînt rind parc cinstea ce i se f cuse şi cheltuielileă ă ă ospe iei.ţ

În cele din urm îşi descleşt f lcile profetice şi gr i.ă ă ă ă— Întoarce i-v la treaba voastr cu mic cu mare deţ ă ă

parc n-ar fi fost niciodat pe aici nici marchiz, nici senior,ă ă nici duce, nici lord pe lumea asta. Cur a i prin cas , aduăţ ţ ă -na i resturile de mîncare şi dac nu se mai pot mînca daţ ă -iţ -le s racilor; iar voi, mam şi nevast , am s v rogă ă ă ă ă

ceva, s nu-mi vorbi i niciodat de bine sau de r u despreă ţ ă ă toat aceast pierdere de bani şi trud zadarnic ci s leă ă ă ă ă ine i pentru voi şi cumetrele voastre fiindc şi aşa îmiţ ţ ă

plesneşte capul de treab şi de gînduri.ăŞi cum str şniciei lui Gibbie nu i se-mpotrivea maiă

nimeni, to i se apucar de treab l sîndu-l s viseze dacţ ă ă ă ă ă voia la cai verzi pe pere i în urma cinstei de care avuseseţ parte şi la punga care i se uşurase sim itor.ţ

321

Walter Scott

Capitolul XXVII

„Acum am prins-o bine pe FortunaŞi-a mea e vina daca-mi va sc paăCel ce luptat-a cu-ale ei capriciiCunoaşte drumul c tre-un vînt prielnic”ă

(Pies de demult)ă

C l torii noştri ajunser la Edinburgh f r alte întîmă ă ă ă ă -pl ri, iar Domnul Ravenswoodului r mase s locuiasc îmă ă ă ă -preun cu prietenul s u, dup cum fusese orînduit.ă ă ă

Între timp, schimbarea politic pe care o aştepta toată ă lumea se petrecu şi partidul tory ob inu în consiliile scoţ -iene, ca şi în cele englezeşti de pe vremea reginei Anne,ţ

o biruin scurt asupra c reia nu e treaba noastr sţă ă ă ă ă z boă vim ar tîndu-i cauzele sau urm rile. E de ajuns să ă ă spunem c aceast schimbare a lovit diferitele partideă ă politice dup cum le erau principiile. În Anglia, mul i careă ţ erau credincioşi partidului bisericii sacerdotale, în cap cu Harley, ajuns dup aceea conte de Oxford, se treziră ă peste noapte c nu mai vor s aib de-a face cu iacobi iiă ă ă ţ şi de aceea fur porecli i Capricioşii. Pe de alt parte,ă ţ ă partidul bisericii sacerdotale din Sco ia, care-şi zicea alţ Cavalerilor, dovedi mai mult credin , deşi mai pu ină ţă ţ ă prevedere gîndind c schimb rile care se petreceau, laă ă moartea reginei aveau s duc la urcarea pe tron aă ă fratelui ei, cavalerul de St. George. Cei care avuseser deă p timit în slujba lui, acum se leg nau cu cele maiă ă trandafirii n dejdi nu numai s -şi sporeasc averile, dară ă ă s se r zbune pe duşmanii lor; cei care erau lega i deă ă ţ tab ra whigilor nu vedeau în fa decît o reînviere aă ţă tuturor nenorocirilor pe care le înduraser pe vremea luiă Carol al II-lea şi a fratelui s u, precum şi primejdia caă moşiile s le fie din nou confiscate, aşa cum se maiă

322

Mireasa din Lammermoorîntîmplase cu iacobi ii în timpul regelui William.ţ

Cei mai speria i acum cînd roata se întorsese erauţ fricoşii care se culcuşesc sub toate cîrmuirile, dar care mişun într-o administra ie provincial cum era cea aă ţ ă Sco iei de pe atunci, cei din soiul pe care Cromwell îiţ numea slugi ale norocului, cu alte cuvinte gata să serveasc orice partid ar fi cîştigat puterea. Mul i dină ţ aceştia se gr bir s -şi întoară ă ă c fa a c tre marchizul deă ţ ă A.; şi cum nu era greu de v zut c acesta e foarte grijuliuă ă cu ruda sa, Domnul Ravenswoodului, vrednicii ling i seă înghesuir care mai de care s -l sf tuiasc pe acesta ceă ă ă ă s fac ca s -şi recîştige m car o parte din avut şi s iasă ă ă ă ă ă înving tor în pricina cu asupriă torul tat lui s u.ă ă

B trînul lord Turntippet se b tea cu pumnul în piept că ă ă el nu doreşte altceva decît izbînda drept ii ,,c ci, ziceaăţ ă el, i se sfîşia inima s -l vad pe un tîn r atît de viteaz, deă ă ă vi veche şi atît de aleas ba înc şi înrudit cu marchizulţă ă ă de A. – cel pe care se jura c -l cinsteşte mai mult decît peă oricare altul de pe fa a p mîntului - s vezi aşadar oţ ă ă asemenea mîndre e de fl c u ajuns la ananghie.” Cît îlţ ă ă ajutau puterile lui s rmane, mai zicea cinstitul lord, vaă pune um rul s scoat din nou la lumin o cas atît deă ă ă ă ă nobil şi de stră ăveche. Drept care-i trimise de îndat treiă tablouri de familie f r rame şi şase jil uri cu perni eă ă ţ ţ turceşti brodate avînd blazonul familiei Ravenswood, f ră ă s cear un ban plat s u dobînd pentru cît îl costaseră ă ă ă ă ă cu şaisprezece ani în urm cînd fusese scoas la mezată ă mobila de la conacul lordului Ravenswood din Canongate.

Spre groaza, mai degrab decît spre mirarea lorduluiă Turntippet – deşi el se pref cu mai mult uimit decîtă speriat, marchizul primi darul foarte rece şi îi scrise că dac lordul avea de gînd s înapoieze tot ceea ce luaseă ă de la Ravenswood, trebuia s dea înapoi şi o ferma destulă de m ricic pe care Turntippet, dup ce pusese un picioră ă ă în ea pe o ipotec de nimica, izbutise, ca în toată ă neorînduiala în care se aflau afacerile familiei, s o fureă de-a binelea prin chi iţ buşerii cunoscute doar de avoca iiţ

323

Walter Scott

acelor timpuri, f cînă du-se stapîn pe ea.B trînul taler cu dou fe e se strîmb amarnic, jurîndu-ă ă ţ ă

se pe to i sfin ii c nu în elege de ce Ravenswood vreaţ ţ ă ţ neap rat p mîntul înapoi cînd oricum o s primeasc maiă ă ă ă tot avutul de la sir William Ashton, fapt la care el însuşiă era gata s dea o mîn de ajutor fiind treab cu dreptateă ă ă şi dup cum se cuvine; dar v zîndu-se strîns cu uşa ziseă ă c e gata s -i lase p mîntul tîn rului dup moartea sa.ă ă ă ă ă

Toat truda lui se dovedi zadarnic , şi în cele din urmă ă ă fu silit s lase din gheare ferma cu pricina întrucît primiă înapoi suma de bani pentru care fusese ipotecat . Nemaiă -avînd încotro şi pierzînd n dejdea s se împace cu ceiă ă care erau acum la putere, Turntippet se întoarse acas cuă coada între picioare, nemul umit, şi se plînseţ credincioşilor s i c pîn acum toate schimb rile oriă ă ă ă r sturn rile de la st pînire îi aduseser şi lui m car atîticaă ă ă ă ă bucurie, dar c cea de-acuă ma (fir-ar s fie) îi smulseseă una dintre cele mai f loase pene din arip .ă ă

To i cei care tr seser foloase de pe urma s r cirii neaţ ă ă ă ă -mului Ravenswood fur la fel amenin a i; mai ales sir Wilă ţ ţ -liam Ashton st tea cu frica-n sîn s nu aib de dat socoă ă ă -teal în Camera Lorzilor pentru hot rîrile judec toreşti caă ă ă -re-i d deau dreptul la castelul şi la baronia Ravenswood.ă Cu el îns Domnul Ravenswoodului se sim i îndatorat să ţ ă umble mai cu m nuşi parte de dragul lui Lucy, parte caă urmare a ospitalit ii de care se bucurase sub acoperişulăţ lui. Drept care îi scrise fostului lord secretar, c ci acum nuă mai avea acest cin, m rturisindu-i cinstit leg m ntul peă ă ă care-l schimbase cu domnişoara Ashton şi cerîndu-i bine-cuvîntarea pentru c s torie înt rindu-şi înc o dată ă ă ă ă hot rîă rea ca toate lucrurile s fie orînduite în cele dină urm dup cum va crede de cuviin sir William însuşi.ă ă ţă

Acelaşi vestitor purta o carte c tre lady Ashton în care iă se cerea iertare pentru orice sup rare pe careă Ravenswood i-o va fi adus f r voia lui înaltei doamne,ă ă m rturisind iubiă rea lui pentru domnişoara Ashton şi pasul

324

Mireasa din Lammermoorpe care cei doi îl f cuser , rugînd-o în genunchi pe ladyă ă Ashton ca fiind coborîtoare din neamul Douglas nu numai dup nume, ci şi dup fire, s uite cu m rinimie vechileă ă ă ă neîn elegeri şi vrajţ be; s cread c familia cîştigase ună ă ă prieten, iar ea îns şi un servitor umil şi credincios în celă care semna Edgar, Domn al Ravenswoodului.

Un al treilea r vaş, Ravenswood îl scrise lui Lucy şi vesă -titorul primi porunc s aib grij şi s i-l dea în mîn f ră ă ă ă ă ă ă ă s afle nimeni altcineva. Scrisoarea era plin de cele maiă ă puternice jur minte de veşnic iubire, pomenind deă ă schimb rile apropiate în starea celui ce o aşternuse peă hîrtie, schimb ri care poate c aveau s înl ture piedicileă ă ă ă ce stăteau în calea unirii lor. Tot prin ea îi spunea lui Lucy toate cîte f cuse ca s înmoaie inima p rin ilor ei,ă ă ă ţ n d jduind c în cele din urm ar putea izbîndi. Dac nu,ă ă ă ă ă era încredin at c , fiind silit s plece din Sco ia într-o solieţ ă ă ţ de seam şi de mare încredere, timpul va domoli foculă vr jm şiei, el fiind sigur de credin a domnişoarei Ashtonă ă ţ pe care se întemeia cu totul ştiind c ea va face tot ce-iă va sta în putin s înl ture orice st ruin de a-i schimbaţă ă ă ă ţă hot rîrea. Mai ură mau înc multe alte pagini care, oricit ară fi fost de interesante pentru îndr gosti i, nu i-ar folosi laă ţ nimic cititorului s le afle. Domnul Ravenswoodului primiă r spuns la fiecare din aceste trei scrisori pe c i deosebiteă ă şi alc tuite fiecare altfel.ă

Lady Ashton îi r spunse prin acelaşi vestitor c ruia nu-iă ă fu îng duit s r mîn la castel mai mult decît îi trebuiă ă ă ă doamnei ca s aştearn pe hîrtie rîndurile cu pricinaă ă pentru Domnul Ravenswood, de la Steiul Lupului:

„Domnule, pe care nu v cunosc,ăAm primit o scrisoare isc lit Edgar. Domn al Ravensă ă -

woodului, titlu ce nu îl cunosc întrucît drepturile unei familii cu nume asem n tor au fost luate, ca pedeapsă ă ă pentru înalt tr dare în persoana lui Allan, r posat lordă ă ă Ravenswood. Domnule, dac din întîmplare apar ine iă ţ ţ acestei familii, afla i c nu voi renun a la dreptul deplinţ ă ţ

325

Walter Scott

de mam a domnişoarei Lucy Ashton, drept de care m-ăam şi folosit f r putin de întoarcere, în favoarea uneiă ă ţă persoane care o merit . Şi chiar dat lucrurile nu ar staă ă aşa, nu mi-aş pleca urechea la o cerere în c s torie dină ă partea domniei-voastre sau al altuia din acelaşi neam, a c ror mîn s-a ridicat împotriva libert ii supuşilor şi aă ă ăţ drepturilor sfintei biserici. Domnule, nu o sclipire trec toare de prop şire îmi va putea schimba p rerea înă ă ă aceast privin , întrucît şi pîn acum soarta mea a fostă ţă ă s v d, precum David, pe cei r i ajunşi la cîrm şiă ă ă ă înflorind ca un l star prim vara; şi cu toate acestea euă ă am r mas neclină tit , iar ei clinti i au fost din r d cini şiă ţ ă ă praful s-a ales de semin iile lor. Dorind ca aceste lucruriţ s v r mîn întip rite în inim pentru totdeauna, ă ă ă ă ă ă v ă rog s nu încerca i s mai îmi scrie i, ramînînd slugaă ţ ă ţ dumneavoastr .ă

Margaret Douglas, c s torit Ashton”ă ă ă

Cam la dou zile dup ce primise acest r vaşă ă ă sup r tor. Domnul Ravenswoodului fu înghiontit peă ă strada mare din Fdinburgh de un om pe care îl recunoscu ca fiind Lockhard, credinciosul lui sir William Ashton. Lockhard f cu o plec ciune, îi strecur o scrisoare în mînă ă ă ă şi disp ru. Era scris înghesuit pe patru coaie mari dină ă care, aşa cum se întîmpl adeseori cu compunerileă avoca ilor iscusi i, prea pu ine lucruri se puteau în elege,ţ ţ ţ ţ în afar de faptul c cel care o alc tuise era în mareă ă ă încurc tur .ă ă

Sir William vorbea pe larg despre respectul şi cinstirea pe care o nutrea pentru dragul s u prieten, Domnul Raă -venswoodului, şi despre nemaipomenit de marea lui cins-tire şi înalt respect pentru marchizul de A., foarte dragul şi vechiul s u prieten; ştia c orice hot rîri vor binevoi să ă ă ă ia în privin a lui vor fi îndeplinite cu toat ascultareaţ ă cuvenit decretelor legiuite şi judec ilor ob inute in ă ăţ ţ foro

326

Mireasa din Lammermoorcontencioso:32 jurîndu-se în fa a oamenilor şi a cerurilorţ c dac legile Sco iei întocmite de cele mai înalte Cur iă ă ţ ţ aveau s fie r să ă turnate în parlamentul englezesc, r ul peă care aceasta avea s -l aduc oamenilor îl va durea maiă ă abitir decît orice pierdere ce avea s sufere în urma unoră obiceiuri atît de strîmbe. Fraze multe şi înflorite vorbeau de m rinimie şi iertare a p catelor amîndorura, l sînd să ă ă ă se în eleag c treburile omeneşti sînt schimb toare,ţ ă ă ă dup cum le place înrotdeaă una s cread celor mai slabiă ă în politic . Se jeluia, musă trînd cu sfioşenie graba cu care fusese azvîrlit din slujba de lord secretar pe care în elepciunea de o via îi ajutase s o împlineasc cuţ ţă ă ă folos pentru popor, nedîndu-i-se nici m car prilejul să ă m soare pîn unde mergea nepotrivirea dintre vederileă ă lui politice şi cele ale nobililor acum la putere. Era desigur convins c marchizul de A. avea cele mai sincere dorin iă ţ de bun stare a poporului şi dac sf tuindu-se, ar fi putută ă ă s -şi împace p rerile şi interesele, ar fi fost gata s -şiă ă ă pun în elepciunea în slujba cîrmuirii de acum. Cîtă ţ priveşte logodna dintre Ravenswood şi fiica sa, sir William nu pomenea decît în cuvinte înv luite şi cu două ă în elesuri, îi p rea r u c cei doi tineri se pripiser şi-lţ ă ă ă ă implora pe Ravenswood s -şi aminteasc şi el că ă ă niciodat nu încuviin ase sau nu încurajase un asemeneaă ţ pas; adaugînd c fiind vorba de un leg mînt ă ă inter minores33, f r cunoştin a proteguitorilor fireă ă ţ şti ai fiicei sale, leg mîntul era nul şi neavenit în fa a legii. Pasulă ţ acesta necugetat avusese un efect nefericit asupra lui lady Ashton a c rei hot rîre era greu s mai fie schimbată ă ă ă acum. Fiul s u, colonelul Douglas Ashton, trecuse de pară -tea ei f r s şov ie, iar sir William nu putea s fac altfelă ă ă ă ă ă de cum spuneau ei f r s aduc dezbinare în familia sa,ă ă ă ă ceea ce nu era desigur de dorit. Timpul, t m duitorul dină ă -totdeauna, avea s vindece toate r nile, încheia el.ă ă

Într-un post-scriptum sir William vorbea mai l murită 32 În contencios (lat.).33 Între minori (lat.).

327

Walter Scott

spunînd c el era gata mai degrab s jertfeasc ceva dină ă ă ă avutul s u prin bun în elegere f r s mai treac pragulă ă ţ ă ă ă ă legii, decît s dea o lovitur atît de puternic legiuiriloră ă ă sco iene, r sturnînd judecata Cur ilor Supreme în cazulţ ă ţ baroniei de Ravenswood prin mijlocirea a ceea ce, cu toat supunerea, nu putea s o numeasc altfel decît oă ă ă Curte de Apel străin .ă

De la Lucy Ashton, Ravenswood primi urm toarele rînă -duri, aduse de o mîn necunoscut :ă ă

,,Am primit rîndurile tale, dar cu mari primejdii; nu încerca s -mi mai scrii pîn ce nu se vor îndreptaă ă lucrurile. Mi-e inima frînt , dar am s -mi in cuvîntul atîtaă ă ţ vreme cît judecata nu m-a p r sit. M bucur c eşti fericită ă ă ă şi c - i merge bine şi Dumnezeu mi-e martor c în stareaă ţ ă mea orice bucurie e binevenit .”ă

Biletul era semnat L.A. Citindu-l, Ravenswood se sim iţ cuprins de o îngrijorare nespus . În ciuda opreliştilor, elă se str dui s -i strecoare mai multe scrisori domnişoareiă ă Ashton sau m car s ob in o întîlnire; dar planurile îiă ă ţ ă d dur greş şi afl spre marea lui dezam gire c seă ă ă ă ă luaser toate m surile ca s -i împiedice s schimbe veşti.ă ă ă ă Cu atît mai nec jit era Ravenswood, cu cît îi era pesteă putin s -şi amîne plecarea din Sco ia în solia de seamţă ă ţ ă ce-i fusese încredin at , înainte de a se îmbarca puseţ ă scrisoarea lui sir William Ashton în mîna marchizului de A. care-i spuse zîmbind c trecuser zilele de glorie ale luiă ă sir William şi c venise vremea s bage mai bine seamaă ă din ce parte îi rîde soarele. Dup multe rug min i,ă ă ţ Ravenswood ob inu f g duin a prietenului s u sţ ă ă ţ ă ă opreasc înaintarea pricinii în parlament dac sir Williamă ă se va ar ta doritor s îng duie unirea lui cu Lucy Ashton.ă ă ă

— Nu m-aş fi învoit în nici un chip, zise marchizul, s teă las s dai cu piciorul la cele ce i se cuvin dup rang şiă ţ ă naştere dac n-aş fi convins c lady Ashton sau ladyă ă

328

Mireasa din LammermoorDouglas sau m rog, cum îşi mai spune, n-o s in cuă ă ţ ă din ii de hot rîrea ei, cum spun sco ienii; şi c b rbatu-ţ ă ţ ă ăs u n-o s îndr zneasc în veci s ridice glasul în fa a ei.ă ă ă ă ă ţ

— Şi totuşi, întreb Ravenswood, domnia-voastr consiă ă -der acest leg mînt ca fiind sfînt, nu-i aşa?ă ă

— Dragul meu, r spunse marchizul, am s r mîn al turiă ă ă ă de domnia-ta oricîte nebunii ai face; şi spunîndu- i peţ şleau ce gîn-desc eu c e bine, o s m str dui pe cît seă ă ă ă poate s te slujesc dup cum gîndeşti dumneata c eă ă ă bine.

Lui Ravenswood nu-i r mase decît s -i mul umească ă ţ ă m rinimosului s u ocrotitor şi neam şi s -i încredin ezeă ă ă ţ bunul mers al treburilor sale. Cu acestea plec din Sco iaă ţ cu solia care dup cît se p rea avea s -l in pe continentă ă ă ţ ă timp de mai multe luni.

329

Walter Scott

Capitolul XXVIII

„Au a mai fost femeie curtenităAstfel, si-n felu-acesta dobîndit ?ăA mea va fi...”

(Richard al III-lea34)

Trecuser dou sprezece luni de ă ă cînd Domnul Ravens-woodului plecase peste mari şi ri şi deşi urma s se înţă ă -toarc în scurt vreme, totuşi treburile dup care seă ă ă dusese precum şi altele care, aşa cum se zvonise, erau scumpe inimii sale, îl ineau înc prin str in t uri. Întreţ ă ă ă ăţ timp, noua stare a familiei lui sir William Ashton se poate vedea din urm toarele vorbe schimbate între Bucklaw şiă credinciosul s u tovar ş de chefuri, cinstitul c pitană ă ă Craigengelt.

Cei doi şedeau de-o parte şi de alta a vetrei uriaşe semănînd mai degrab a cavou din sala cu bolta joas aă ă castelului Girnington. Buştenii ardeau veseli; o m suă ţă rotund de stejar, aşezat între cei doi, purta o caraf deă ă ă vin rubiniu, dou pahare şi alte lucruri de-ale gurii; şi cuă toate aceste semne de avu ie şi îndestulare, înf işareaţ ăţ st pînuă lui era îndoit , îndoielnic şi nemul umit , iară ă ţ ă spiritul n să cocitor al slugii sale era pus la grea încercare ca s scape de lucrul cel mai de temut, o toan deă ă mohoreal , dup cum îi spunea el, din parteaă ă obl duitorului s u. Dup o pauz îndelungata întreruptă ă ă ă ă doar de darabana b tut de Bucklaw cu vîrful cizmei peă ă pragul sobei, Craigengelt îndr zni s rup t cerea.ă ă ă ă

— S m nînc b taie de dou ori la rînd la c r i, dac-amă ă ă ă ă ţ v zut vreodat în via a mea un om a c rui mutr să ă ţ ă ă ă semene atît de pu in a gineric ! S nu-mi zici mie peţ ă ă nume dac nu aduci mai degrab a osîndit laă ă

34 Richard al III-lea, E.L.U., 1964, trad. Dan Du escu.ţ

330

Mireasa din Lammermoorspînzuratoare!

— Adînc plec ciune pentru asemenea vorb de laud ,ă ă ă ă r spunse Bucklaw; dar pesemne c i-e gîndul la soartaă ă ţ care te aşteapt pe tine. Şi m rog, c pitane Craigengelt,ă ă ă dac i-e cu voie, de ce-aş ar ta vesel cînd sînt trist, să ţ ă ă m ia dracu dac nu-s trist de moarte?ă ă

— Tocmai asta nu pricep nici eu, spuse Craigengelt. Taman acum cînd c s toria asta, cea mai cu vaz din totă ă ă inutul, e gata s se încheie, tu stai şi te jeluieşti ca un ursţ ă

care şi-a pierdut puişorii.— Iaca nu ştiu, r spunse lordul înc p înat, dac merită ă ăţ ă ă

s-o mai închei sau nu, atîta doar c am mers prea departeă ca s mai dau înapoi.ă

— S dai înapoi! exclam Craigengelt pref cîndu-se uiă ă ă -mit, dar asta ar însemna s m sluieşti c r ile cu ună ă ă ţ martor de fa ! S dai înapoi! Dar averea fetii...ţă ă

— Averea domni ei, dac nu i-e cu sup rare, îl întreţ ă ţ ă -rupse Hayston.

— Iert ciune, iert ciune... P i cum, dota domnişoareiă ă ă Ashton nu e oare mai mare decît oricare alta din Lothian?

— Ba bine c nu, morm i Bucklaw; dar pu in îmi pasă ă ţ ă de dota ei... Am eu parale îndeajuns.

— Dar maica-sa, care te iubeşte ca pe copilul ei?— N d jduiesc c mai mult decît pe copiii ei. zise Buckă ă ă -

law, altminteri ar arunca în balan prea pu in iubire.ţă ţ ă— Şi colonelul Sholto Douglas Ashton, care ar vrea ca

aceast c snicie s se încheie cît mai degrab ...ă ă ă ă— Fiindc de abia aşteapt s pun mîna pe comitatulă ă ă ă

X, prin înrîurirea mea.— Şi tat l, care-i aşa de doritor s -i duci fata la altar peă ă

cît sînt eu de dorit s cîştig o manş ?ă ă— Mda, cl tin din cap Bucklaw la fel de plictisit. La ceă ă

te puteai aştepta de la sir William decît s aga e m cară ţ ă un ginere bunişor dac nu-şi poate vinde copila la preă ţ bun, ca s salveze marea moşie Ravenswood pe careă parlamentul englezesc o s i-o smulg din gheare?ă ă

— Dar despre tîn ra domni ce-ai de zis? st rui Craiă ţă ă -

331

Walter Scott

gengelt; cea mai frumoas fecioar din toat Sco ia, ceaă ă ă ţ pe care o îndr geai atunci cînd ea nici nu voia s ştie deă ă tine şi acum cînd se învoieşte s ă te ia şi renun laţă leg mîntul ei cu Ravenswood, faci tu mofturi – drept să ă spun ai pe dracu în tine, de nu ştii nici ce vrei şi nici de ce ai poft .ă

— Am s - i spun ce m fr mînt , r spunse Bucklaw ridiă ţ ă ă ă ă -cîndu-se şi m surînd odaia în lung şi-n lat; tare aş vrea să ă ştiu ce naiba a f cut-o pe domnişoara Ashton s -şi schimă ă -be hot rîrea tocmai cînd ne aşteptam mai pu in?ă ţ

— Şi ce- i mai pas . se mir Craigengelt, de vreme ceţ ă ă şi-a schimbat-o înspre partea ta?

— Uite ce e, i-o retez st pînul s u, niciodat n-amă ă ă ă ştiut eu cum s ă m port cu soiul sta de domnişoare deă ă neam şi am zis întotdeauna c sînt schimb toare ca o ziă ă de mai; dar e ceva în aceast prefacere a domnişoareiă Ashton, diavolesc de neaşteptat şi prea serioas ca să ă ă fie doar o toan de-a ei. Pot s jur c lady Ashtonă ă ă cunoaşte toate caznele cu care s îngenuncheze un sufletă de om şi acestea sînt tot atît de multe pe cîte z bale,ă greb nare şi hamuri exist pentru a îmblînzi mînjiiă ă n r vaşi.ă ă

— Şi daca n-ar fi ele, zise Craigengelt, cum naiba am mai putea s -i înv m la ham?ă ăţă

— Şi asta-i adev rat. încuviin Bucklaw oprindu-se dină ţă mers şi sprijinindu-se de sp tarul unui scaun. Şi pe urmă ă mai îmi st în cale Ravenswood; crezi c-o ă s-o dezlege pe Lucy de jur mînt?ă

— Ba bine c nu, îl linişti Craigengelt; la ce bun ar maiă st rui, daca el are poft sa se însoare cu alt femeie, iară ă ă ea s se duc dup alt b rbat?ă ă ă ă

— Tu chiar crezi, zise Bucklaw, c-o s se însoare cuă acea doamna de peste m ri de care am auzit?ă

— Ai auzit cu urechile tale, ce spunea c pitanul Wesă -tenho despre toate preg tirile care se fac pentru nuntaă lor.

332

Mireasa din Lammermoor— C pitanul Westenho, r spunse Bucklaw, parc-ar fiă ă

frate cu tine, Craigie, şi de aceea nu prea am încredere în el ca martor. Bea cît şapte, joac cît şapte, înjur cîtă ă şapte şi tare mi-e team c -l duce mintea s şi mint şi să ă ă ă ă înşele m car cît unul la o adic . Un om de aur, Craigie,ă ă dac-ar sta acolo unde i-e locul, dar care miroase prea tare a pirat ca s -l asculte cineva la o Curte de Judecat .ă ă

— M rog, zise Craigengelt, atunci, poate c-o s -l creziă ă pe colonelul Douglas Asthon care l-a auzit pe marchizul de A. spunînd în fa a multora, f r s ştie c mai erau şiţ ă ă ă ă alte urechi prin apropiere, c ruda sa a agonisit comoară ă mai de pre decît fiica sp l cit a unui fanatic sc p tat şiţ ă ă ă ă ă c Bucklaw n-are decît s poarte papucii vechi ai luiă ă Ravenswood dac pofteşte.ă

— Chiar aşa a zis, pe to i dracii! strig Bucklaw într-oţ ă izbucnire de mînie nest pînit care era pe potriva firii saleă ă – dac -l auzeam îi smulgeam limba din gur în fa aă ă ţ tuturor filfizonilor lora, ba chiar şi a mocofanilor deă munteni. Şi cum de nu l-a str puns Ashton cu spada?ă

— Taie-m în buc i dac ştiu, ridic din umeri c pitaă ăţ ă ă ă -nul. O merita f r îndoial ; dar e b trîn, mare dreg tor şi-ă ă ă ă ăar fi mai mare daraua decît ocaua s ai de-a face cu el.ă Mai degrab ai mîngîia-o pe domnişoara Lucy Ashtonă pentru toate necazurile care or s se abat asupra eiă ă decît s te iei ia har cu un om care e prea b trîn ca să ţă ă ă se lupte şi e coco at mult prea sus ca s -l tragi jos de peţ ă scaun.

— Las' c -l ajung eu într-o bun zi, mîrîi Bucklaw, baă ă înc şi pe dr g laşa lui rubedenie. Între timp o s am euă ă ă ă grij ca domnişoara Ashton s nu aib de suferit de pe ură ă ă -ma bîrfelilor. Cum-necum, e o treab nepl cut şi de abiaă ă ă aştept s se termine o dat ; nici nu m pricep s -i voră ă ă ă -besc... Dar mai bine umple paharul, Craigie, s închin mă ă în s n tatea ei. Se face tîrziu şi o duşc de vin roşu e maiă ă ă bun decît toate frun ile cuget toare din Europa.ă ţ ă

333

Walter Scott

Capitolul XXIX

„Ba i-am cîntat şi zi şi noapte într-unaPas s mai doarm -n pat de gura mea;ă ăLa mas , pas s -mbuce;ă ăDe alta nu-i vorbeam, iar fa de al iiţă ţTot b team şeaua s priceap , iapa...”ă ă ă

(Comedia erorilor35)

A doua zi de diminea , Bucklaw ţă întov r şit de credină ă -ciosul s u Ahate Craigengelt, lu drumul ă ă Ravenswoodului. La castel fur întîmpina i, cu toat curtenia, de st pîn şiă ţ ă ă de doamna lui precum şi de fiul şi moştenitorul lor, colonelul Ashton. Fîstîcit şi bîlbîindu-se – c ci Bucklaw înă ciuda îndr znelii pe care o avea în alte fapte, era sfios şiă stîngaci aşa cum sînt mai to i cei care ţ au tr it prea pu ină ţ printre oamenii cumsecade – acesta reuşi în cele din urm s exă ă plice c doreşte s -i vorbeasc domnişoareiă ă ă Ashton despre apropiata lor unire. Sir William şi fiul s uă c tar c tre lady Ashton, care r spunse f r şov ial ă ă ă ă ă ă ă ă că Lucy o s -l primeasă c pe domnul Hayston de îndat .ă ă

— N d jduiesc, ad ug ea zîmbind, c întrucît ă ă ă ă ă Lucy e foarte tîn r şi de abia a reuşit s se smulg din mrejeleă ă ă ă unor jur minte în care fusese, atras , şi de care se ruşiă ă -neaz acum din suflet, scumpul nostru Bucklaw o s -iă ă ierte dorin a de a fi şi eu de fa ţ ţă la întîlnirea voastr .ă

— Chiar aşa, cinstita doamn , zise Bucklaw, e tocmaiă ceea ce doresc şi eu; c ci am fost atît de pu in deprins cuă ţ vorbele m t soase încît f r îndoial o s fac cine ştie ceă ă ă ă ă ă pozn grosolan dac nu am al turi pe domnia-voastr caă ă ă ă ă t lmaci.ă

Şi aşa se f cu ca Bucklaw, încurcat şi stînjenit şi neştiă -ind ce s fac într-o asemenea împrejurare, uit deă ă ă

35 Trad. I. Frunzetti şi D. Du escu, E.S.P.LA., Buc, 1955.ţ

334

Mireasa din Lammermoortemerile lui cum c lady Ashton ar fi silit-o pe fiica sa s -şiă ă schimbe hot rîrea, şi pierdu prilejul s-o întrebe pe aceastaă de-a dreptul ca s afle de la ea care-i sînt adev rateleă ă simţăminte.

Ceilal i gentlemani ieşir din camer şi scurt vremeţ ă ă ă dup aceea lady Ashton se întoarse acolo urmat de fiicaă ă ei. Aceast p rea neschimbat fa de cum o v zuse înă ă ă ţă ă alte da i, ar tînd o fa mai degrab liniştit decîtţ ă ţă ă ă fr mîntat ; pîn şi un judec tor mai iscusit decît el, cuă ă ă ă greu ar fi putut spune dac pacea ce i se citea pe faă ţă izvora din desperare sau din nep sare. Bucklaw era preaă tulburat de propriile lui sim minte ca s mai aib r gazulţă ă ă ă s le cerceteze în am nunt pe cele ale fetei. El bîlbîiă ă cîteva vorbe de început, amestec vreo dou sau treiă ă subiecte de conversa ie şi se opri deodat f r s maiţ ă ă ă ă apuce s încheie. Domnişoara Ashton asculta sau p reaă ă c ascult , f r s spun nici un cuvînt, privind int la oă ă ă ă ă ă ţ ă broderie la care cosea cu degete îndemînatice, din instinct sau din obişnuin . Lady Ashton se inea mai la oţă ţ parte, aproape pierdut în umbra firidei în care îşiă aşezase jil ul. De acolo şopti pe un ton care deşi blînd şiţ dulce avea o und de mustrare, dac nu de poă ă runc :ă

— Lucy, draga mea, adu- i aminte... Ai auzit ce spuneţ Bucklaw?

Nefericita copil p rea a fi uitat c mama ei se afl înă ă ă ă camer . La auzul vocii ea tres ri, sc p acul şi repet înă ă ă ă ă prip , aproape dintr-o suflare, aceste vorbe ce se b teauă ă cap în cap:

— Da, doamn ... nu, doamn ... Ierta i-m , nu am auzit.ă ă ţ ă— Nu trebuie s roşeşti, draga mea, şi mai ales n-ai deă

ce s fii atît de speriat şi alb la fa ; ştim cu to ii c ureă ă ă ţă ţ ă -chile unei fecioare trebuie s soarb cu oarecare sfială ă ă vorbele unui tîn r gentleman; dar nu trebuie s ui i că ă ţ ă domnul Hayston î i vorbeşte despre un lucru asupraţ c ruia tu te-ai învoit s -l ascul i cu toat luarea-aminte.ă ă ţ ă Ştii prea bine c atît eu cît şi tat l t u am dori foarte multă ă ă s tr im aceast bucurie.ă ă ă

335

Walter Scott

În vocea lui lady Ashton ml dierile subîn elesurilor deă ţ str şnicie, ba chiar de amenin are erau cu grij şi îndemîă ţ ă -nare înv luite de dulcea a celei mai duioase iubiri de maă ţ -m . Dulcea a era pentru Bucklaw care se l sa lesneă ţ ă p c lit de ea; am r ciunea – pentru nefericita Lucy careă ă ă ă ştia prea bine cum s în eleag cuvintele; meşteşugiteă ţ ă ale mamei sale oricît de pu in s-ar fi tr dat ele altorţ ă urechi necunosc toare.ă

Stînd eap n pe scaun, domnişoara Ashton arunc înţ ă ă ă jurul ei o privire în care al turi de team lic rea o scînteieă ă ă neomeneasc , dar nu scoase nici un cuvînt. Bucklaw, careă între timp m surase odaia în lung şi-n lat ca s capete cuă ă -raj, se opri acum la vreo cî iva paşi de scaunul ei şiţ izbucni:

— S m ia dracu de prost ce-am fost, domnişoar Ashă ă ă -ton; am încercat s v vorbesc dup cum mi-au spus oaă ă ă -menii c le place tinerelor domni e, dar nu cred c a i priă ţ ă ţ -ceput o iot din toate cîte v-am înşirat; şi nici nu-i de miă -rare fiindc s m ia naiba dac şi eu în eleg ceva! Ce să ă ă ă ţ ă mai lungim vorba, s-o spunem pe şleau şi pe limba noas-tr , p rin ii dumneavoastr s-au învoit şi dac vre i să ă ţ ă ă ţ ă lua i de so pe un tîn r care nu ştie multe, dar careţ ţ ă niciodat nă -o s v stea împotriv şi o s v fac toateă ă ă ă ă ă voile, am s v pun în mîn cea mai chipeş moşie dină ă ă ă cele trei inuturi Lothian; o s locuim la reşedin a lui ladyţ ă ţ Girnington din Edinburgh, şi-o s merge i unde pofti i, oă ţ ţ s face i ce pofti i şi-o s primi i pe cine pofti i, c ci eu oă ţ ţ ă ţ ţ ă vorb am. Doar atîta voi, s îng duim la col ul mesei peă ă ă ţ un nevrednic dar vechi so de-al meu a c rui tov r şie oţ ă ă ă s -mi lipseasc , fiindc p c tosul m-a convins c f r elă ă ă ă ă ă ă ă via a n-are nici un haz; aşa c n d jduiesc s n-ave iţ ă ă ă ă ţ nimic împotriva lui Craigie, deşi f r îndoial n-ar fi greuă ă ă s g sim tovar ş mai de soi.ă ă ă

— Vai, vai. Bucklaw, se b g în vorb lady Ashton, cumă ă ă crezi c Lucy ar putea avea ceva împotriva acelei fiin eă ţ cinstite, drepte şi bune la suflet care-i c pitanulă

336

Mireasa din LammermoorCraigengelt?

— Vede i doamn , replic Bucklaw, cît priveşte dreptaţ ă ă -tea, cinstea şi inima bun a lui Craigie, parale multe nuă prea fac, dar parc ce, asta-i totul? Omul m ştie ca pe ună ă cal breaz, mi-a fost de mult folos şi nu-mi vine s m desă ă -part de el, dup cura v spuneam. Dar nu despre asta-iă ă vorba; fiindc dac tot mi-am luat inima-n din i s -i fac oă ă ţ ă m rturisire f r ocolişuri, mi-ar place s-o aud pe domniă ă ă -şoara Ashton dîndu-mi r spunsul cu gura ei, tot f r ocoă ă ă -lişuri.

— Dragul meu Bucklaw, vorbi lady Ashton d -mi voieă să-i cru sfiala lui Lucy. Pot s - i spun în fa a ei c a f gţ ă ţ ţ ă ă ă-duit s se lase c l uzit de tat l ei şi de mine în această ă ă ă ă ă privin . Lucy, draga mea, continu ea cu aceeaşi ciudatţă ă ă îmbinare de miere şi o el în glas pe care am mai b gat-oţ ă de seam şi în alte d i, Lucy, scumpa mea! Vorbeşte, nu-ă ăţi aşa?

Victima ei r spunse cu voce tremurat şi surd :ă ă ă— Într-adev r, am promis s v ascult... dar cu o conă ă ă -

di ie.ţ— Vrea s spun , se întoarse lady Ashton c treă ă ă

Bucklaw, c aşteapt r spunsul la cererea ce i-a trimis-oă ă ă acelui om care-i acum la Viena, ori la Regensburg, ori la Paris, ori pe unde-o mai fi, s o dezlege de jur mîntul înă ă care s-a priceput s o tîrasc . Drag prietene, cred c n-oă ă ă ă s ne iei în nume de r u dac fiica noastr d dovad deă ă ă ă ă ă atîta sim ire cînd e vorba de aceste treburi. De fapt, astaţ ne priveşte pe noi to i.ţ

— Chiar aşa, chiar aşa, zise Bucklaw îngînînd pe jumă-tate sfîrşitul vechiului cîntec:

„Mai bine închei iubirea veche

Pîn începi cu alta nou .”ă ă

Dar credeam, ad ug el, c pîn acum a i primit deă ă ă ă ţ şase ori r spunsul de la Ravenswood. S m ia naiba dacă ă ă ă nu-mi trece prin gînd s dau o fug şi s vin eu cu dezleă ă ă -

337

Walter Scott

garea, dac domnişoara Ashton îmi va face cinste s mă ă ă trimit într-o astfel de solie.ă

— Nicidecum, îl întrerupse lady Ashton. Şi aşa am avut destul b taie de cap s -l împiedic m pe Douglas (care ară ă ă ă avea, oricum, dreptul) s fac un pas atît de necugetat; şiă ă crezi c te-am l sa, drag prietene, care ne eşti aproapeă ă ă la fel de scump, s pleci în întîmpinarea unui omă nes buit, cu o solie atît de nes buit ? De fapt, to iă ă ă ţ prietenii familiei sînt de p rere, şi draga mea Lucy ară trebui s se încline în fa a lor, c întrucît acest netrebnică ţ ă nu a r spuns la scrisoarea ei, t cerea lui trebuie luat , caă ă ă şi în alte cazuri, drept încuviin are, şi c un leg mîntţ ă ă poate fi socotit ca desf cut cînd una dintre p r i nu maiă ă ţ st ruie s -l in . Sir William, care se pricepe, ne-a spusă ă ţ ă l murit; drept care, draga Lucy...ă

— Doamn , grai Lucy cu neaşteptat t rie, nu mă ă ă ă pute i sili... Dac acest nefericit leg mînt va fi rupt, v-amţ ă ă spus c pute i face cu mine ce vre i... Pîn atunci aşă ţ ţ ă f ptui un pă ăcat greu în ochii lui Dumnezeu şi ai oamenilor dac aş face ceea ce-mi cere i.ă ţ

— Dar, draga mea, dac acest om se înc pa îneaz să ă ţ ă ă nu- i r spund ...ţ ă ă

— Ba o s -mi r spund , spuse Lucy; sînt şase s pt mîniă ă ă ă ă de cînd i-am trimis o scrisoare printr-un om de încredere.

— Nu se poate... Cum ai îndr znit! strig lady Ashtonă ă cu o furie cu totul nepotrivit cu blînde ea de pîn atunci;ă ţ ă dar st pînindu-se în grab ad ug : Drag Lucy, cum i-aă ă ă ă ă ţ putut trece prin cap un astfel de lucru?

— N-are a face, zise Bucklaw; m închin domnişoareiă Ashton pentru sim mintele ei şi nu-mi pare r u decît cţă ă ă nu m-a ales pe mine drept sol.

— Şi rogu-te, zise maic -sa în batjocur , cam cîtă ă ă vreme o s aştept m întoarcerea lui Pacolet al t u –ă ă ă trimisul t u înaripat pesemne – întrucît s rmanii noştriă ă vestitori în carne şi oase n-au reuşit s fac nimic?ă ă

— Am num rat zilele, s pt mînile, ceasurile şiă ă ă

338

Mireasa din Lammermoorminutele, gr i Lucy; pîn într-o s pt mîn trebuie să ă ă ă ă ă primesc r să puns dac nu e mort. Pîn atunci, domnule,ă ă vorbi ea c tre Bucklaw, v-aş r mîne îndatorat dac a iă ă ă ă ţ ruga-o pe mama s nu mai st ruie.ă ă

— Într-adev r, aceasta este şi ruga mea, spuseă Bucklaw. Pe cinstea mea, domnişoar , sim minteleă ţă dumneavoastr sînt lege pentru mine; şi deşi unireaă noastr îmi este mai scump decît orice altceva, totuşiă ă fiind un gentleman sînt gata s m îndep rtez pe vecieă ă ă dac aşa va fi s fie, mai degrab decît s v fac să ă ă ă ă ă suferi i m car o clip .ţ ă ă

— Domnule Hayston, nu cred ca poate fi vorba de aşa ceva, cînd mama pune la inim fericirea fiicei, zise ladyă Ashton alb ca varul de mînie. Aş vrea s v întreb, domă ă ă -nişoar Ashton, în ce termeni era scrisa ultima dumneaă -voastr scrisoare?ă

— Exact în aceiaşi, doamn , pe care mi i-a i dictat maiă ţ înainte.

— Cînd vor trece cele opt zile, spuse mama ei, reluîn-du-şi tonul blînd, sper draga mea c nu ne vei mai ine înă ţ aşteptare.

— N-are rost s o gr bim pe domnişoara Ashton, spuseă ă Bucklaw, a c rui vorb repezit nu izvora totuşi dintr-ună ă ă suflet hain; solii pot fi opri i, ori întîrzia i. Mi s-a întîmplatţ ţ s v d cum se poate pierde o zi, datorit c derii unei potă ă ă ă -coave. Sta i s ne uit m la calendar – a dou zecea zi, deţ ă ă ă acum înainte, adic de sfîntul Jude, trebuie s m aflu laă ă ă Caverton Edge, s v d întrecerea dintre iapa neagr a loră ă ă -dului de Kittlegirth şi carul f inarului Johnston; dar am să ă merg toat noaptea, ori Craigie poate s -mi spun cumă ă ă merge treaba, iar între timp, cum eu n-am s-o mai tulbur pe domnişoara Ashton, poate c şi dumneavoastr şi siră ă William şi colonelul Douglas o ve i l sa în pace în tot r sţ ă ă -timpul sta s -şi cerceteze inima.ă ă

— Ave i un suflet mare, domnule, spuse domnişoaraţ Ashton.

— Cît priveşte sufletul, zise Bucklaw, crede i-m c euţ ă ă

339

Walter Scott

nu ştiu s spun vorbe frumoase, dar îmi place s rîd şi să ă ă fac haz şi tare mi-ar fi drag s v pot face fericit dac -miă ă ă ă ve i îng dui şi-mi ve i ar ta cum s m port.ţ ă ţ ă ă ă

Spunînd acestea, tîn rul f cu o plec ciune p rînd maiă ă ă ă mişcat decît te puteai aştepta de la unul ca el şi îşi lu ră ă-mas bun; lady Ashton îl întov r şi pîn la uş , asigurîndu-ă ă ă ăl c fiica ei pre uia cinstea inimii şi iubirea lui şi îl rug să ţ ă ă treac pe la sir William înainte de a pleca, întrucît după ă sfîntul Jude trebuie s fie totul gata ca s şi isc leasc şiă ă ă ă pecetluiasc actul.ă

— S isc lim şi s pecetluim actul! îngîn Lucy ca ună ă ă ă ecou în timp ce uşa de la camer se închidea – s isc limă ă ă şi s pecetluim... s facem asta şi s murim! Şi frîngîndu-ă ă ăşi mîinile se pr buşi înapoi pe scaunul pe care şezuseă apăsat de gînduri grele.ă

Scurt vreme dup aceea o trezi din toropeal intrareaă ă ă zgomotoas a fratelui ei Henry care voia s -i amintească ă ă de promisiunea ce-i f cuse s -i dea doi metri de panglică ă ă roşie s -şi fac fund la ciorapi. Cu mare r bdare, Lucy seă ă ă ă ridic şi deschizînd un scrin mic, de fildeş, scoaseă panglica pe care o voia b iatul, o m sur , o t ie în două ă ă ă ă şi-i f cu o fund dup cum era cheful acestuia.ă ă ă

— Nu închide înc scrinul, zise Henry fiindc vreau s -ă ă ămi dai şi nişte sîrm de argint s leg clopo eii la leg turileă ă ţ ă şoimului meu – cu toate ca nici sta nou nu-i mai bun caă ceilal i; ştii c dup ce ne-am chinuit atîta s -l aducem totţ ă ă ă drumul dintr-un cuib de la Posso se v deşte a nu fi bun deă nimic – doar apuc potîrnichea şi dup ce-şi moaie gheaă ă -rele-n sîngele ei o las s zboare; iar biata pas re ce să ă ă ă mai fac dup aceea decît s se tîrasc sub o tuf şi să ă ă ă ă ă moar ...ă

— Da, da, Henry... ai dreptate, spuse jalnic Lucy inînţ -du-l strîns de mîn pe b iat dup ce-i d du sîrma pe careă ă ă ă o dorea; dar s ştii c pe lume sînt mul i şoimi ca al t u şiă ă ţ ă multe p s ri r nite care nu vor decît s moar în linişte,ă ă ă ă ă dar nu g sesc nici o tuf sub care s se ascund .ă ă ă ă

340

Mireasa din Lammermoor— Iar vorbeşti ca din c r i, strig ner bd tor b iatul; iară ţ ă ă ă ă

Sholto spune c numai ele i-au sucit capul. Auzi c fluieră ţ ă ă Norman s cheme şoimul... M duc s -i leg clopo eii.ă ă ă ţ

Şi f r s mai stea pe gînduri ieşi în fug cu toată ă ă ă ă veselia necugetat a vîrstei sale fragede, l sîndu-şi soraă ă prad gîndurilor ei amare.ă

— Aşa mi-e scris, ca fiecare f ptur , chiar cele ce-miă ă datoreaz blînde e şi ging şie, s m ocoleasc şi s mă ţ ă ă ă ă ă ă lase în puterea celor ce m asupresc. Dar aşa mi-e scris.ă Singur şi lipsit de sf tuitori m-am l sat înconjurat deă ă ă ă ă aceste primejdii – singur şi lipsit ă ă de sf tuitori va trebuiă s scap de ele ori s mor.ă ă

341

Walter Scott

Capitolul XXX

„...Ce altaCulegi decît moroc neal , gînduriă ăCe se-nso esc cu dezn dejdea neagr .ţ ă ăŞi, scai de ele, o droaie blestematăDe hîde n luciri ce- i pasc via a...”ă ţ ţ

(Comedia erorilor)

Trebuie s spunem, pentru ca ă cititorul s nu judeceă prea aspru uşurin a cu care Bucklaw (altfel o fire foarteţ nepăs toare dup cum recunoştea chiar el însuşi) l saseă ă ă toat treaba pe seama lui lady Ashton, deşi îi f cea curteă ă fiicei ei, c pe vremea aceea femeile dintr-o familieă sco ian erau inute deosebit de strîns la ele în cas .ţ ă ţ ă

Obiceiurile acestei ri erau asem n toare din acestţă ă ă punct de vedere, ca şi din multe altele, cu cele din Fran aţ înainte de Revolu ie. Fetele tinere din familiile de vazţ ă abia dac se ar tau în lume înainte de m ritiş şi, atît după ă ă ă lege cît şi dup obicei, erau întru totul supuse p rin iloră ă ţ lor, care le sileau s urmeze în via drumul pe care ei îlă ţă alegeau f r s ia aminte la nici o înclinare a celor tineri.ă ă ă În astfel de împrejur ri nu se aştepta din partea mireseiă sale la mai mult decît o supunere t cut în fa a voin eiă ă ţ ţ p rină ilor ei; şi cum de obicei se iveau pu ine prilejuri deţ ţ cunoştin , cu atît mai pu in de apropiere, între cei doi, elţă ţ f cea alegerea dup cît de ar toas era înf işarea fetei,ă ă ă ă ăţ aşa cum alegeau l cri a îndr gosti ii din ă ţ ă ţ Negu torul dinţă Veneţia, mul umi i s -şi încredin eze soarta în mîinileţ ţ ă ţ norocului şi ale întîmpl rii.ă

Nu e de mirare deci, ca acestea fiind deprinderile tim-pului, domnul Hayston de Bucklaw, a c rui via desfrînaă ţă -t îl inuse la o parte de societatea aleasa, nu seă ţ sinchisea prea mult de sim mintele alesei sale fa deţă ţă

342

Mireasa din Lammermoorcare mul i al ii, mai boga i la inim , cuget şi în elepciuneţ ţ ţ ă ţ a vie ii, ar fi ar tat aceeaşi nep sare. Elţ ă ă ştia ca totul e ca p rin ii şi rudele fetei s fie de partea lui şi c existauă ţ ă ă toate temeiurile pentru ca ei s se arate prietenoşi.ă

Într-adev r, purtarea marchizului de A. de la plecareaă lui Ravenswood, f cuse aproape cu neputin unirea rudeiă ţă sale cu Lucy Ashton. Marchizul inea la Ravenswood dinţ toat inima, dar nu se pricepea s -i citeasc în suflet; sauă ă ă mai degrab , ca mul i prieteni şi obl duitori se lua după ţ ă ă ceea ce credea el c e spre binele rudei sale, deşi ştia că ă astfel merge împotriva dorin elor şi sim mintelorţ ţă acestuia.

Drept care marchizul f cu plîngerea, avînd putere deă mare dreg tor, c tre parlamentul englez împotriva aceloră ă sentin e ale Cur ilor Judec toreşti care-i d duser dreptţ ţ ă ă ă de st pînire lui sir William asupra averii familieiă Ravenswood. Întrucît aceast m sur luat cu de-a sila,ă ă ă ă datorit puterii dreg toriceşti a uneia dintre p r i şi eraă ă ă ţ nou în obiceiurile legale ale Sco iei, deşi acuma toată ţ ă lumea s-a deprins cu ea, to i avoca ii din cealalt tab rţ ţ ă ă ă s rir în sus ipînd c se calc în picioare putereaă ă ţ ă ă dreptului civil al rii, fapt nemaiîntîlnit , sfruntat şiţă ă ă ă despotic . Şi dac aşa vorbeau str inii care nu aveau altă ă ă ă pricin decît ura fa de cei de la putere, ne putemă ţă închipui cam ce spunea şi gîndea familia Ashton în fa aţ unei silnicii atît de f işe. Sir William a c rui poft deăţ ă ă m rire şi avere era chiar mai puternic decît frica, ajunseă ă la dezn dejde din pricina pierderii care îl amenin a. Fireaă ţ mai trufaş a fiului s u se r zvr tea la gîndul c i seă ă ă ă ă smulge moştenirea mult aşteptat . Iar pentru ladyă Ashton, mai r zbun toare înc , purtarea lui Ravenswood,ă ă ă ori mai degrab a ocrotitorului s u, i se p rea a fi o palmă ă ă ă care cerea cea mai aprig şi mai avan r zbunare. Pîn şiă ă ă ă blînda şi încrez toarea Lucy, ame it de patimileă ţ ă dezl n uite ale celor din jurul ei, ajunsese s cread că ţ ă ă ă purtarea lui Ravenswood e pripit şi chiar nedreapt .ă ă

— Tata a fost acela, suspina ea, care l-a chemat sub

343

Walter Scott

acoperişul nostru încurajînd sau m car îng duindă ă apropierea dintre noi. Oare n-ar fi trebuit s -şi amintească ă de aceasta şi s -şi cear presupusele lui drepturi cu glasă ă mai sc zut sau cu o mai cuviincioas întîrziere? De dragulă ă lui aş fi renun at la moşii de dou ori mai nepre uite, iar elţ ă ţ alearg dup ele cu o grab ce arat c ă ă ă ă ă a uitat cît de mult r u îmi face şi mie prin purtarea lui.ă

Lucy îns nu putea decît s şopteasc aceste lucruri înă ă ă sinea sa, nevoind s sporeasc înverşunarea celorlal iă ă ţ împotriva iubitului ei, întrucît şi aşa to i cei din juru-i erauţ porni i, din pricina m surilor ce se luau în numele luiţ ă Ravenswood, judecîndu-le drept nelegiuite, nedrepte şi despotice şi asemuindu-le cu cele mai nefericite vremi şi cele mai nefericite m suri din vremea mult neferici iloră ţ Stuar i, o înjosire a Sco iei şi a înv a ilor juzi care seţ ţ ăţ ţ vedeau sili i s -şi schimbe hot rîrile în fa a unei alte Cur i,ţ ă ă ţ ţ alc tuit într-adev r din oameni de vaz , dar care nu seă ă ă ă pricepeau nici cît negru sub unghie la legiuirile privitoare la moşii şi mai mult ca sigur le priveau cu dispre pe celeţ ale Sco iei. Urmarea fireasc a presupusei nedrept iţ ă ăţ uneltite împotriva tat lui ei fu st ruin a tuturora ca Lucyă ă ţ Ashton s rup logodna cu Ravenswood ca fiindă ă ruşinoas , p c toaă ă ă s , unind-o cu duşmanul de moarte ală familiei ei şi menit s aduc nenorocire pe lîngă ă ă ă nefericirea p rin ilor ei.ă ţ

Lucy totuşi se inea tare; şi deşi singur şi neajutoratţ ă ă ar fi putut r bda multe – ar fi putut îndura mustr rileă ă tat lui, bodog nelile lui împotriva a ă ă ceea ce el numea împilarea celor de la putere, învinuirile de nerecunoştinţă aduse lui Ravenswood, nesfîrşitele predici asupra diferitelor chipuri în care leg mintele pot fi anulate şiă şterse, citatele din dreptul civil, canonic şi municipal şi multele vorbe înv luite cu privire la ă patria potestas 1.36

Ar fi putut înghi i cu r bdare sau ar fi putut respinge cuţ ă dispre învinuirile amarnice şi izbucnirile de furie aleţ

36 Puterea patriei (lat.).

344

Mireasa din Lammermoorfratelui ei, colonelul Douglas Ashton, precum şi mijlocirile necuviincioase şi iscoditoare ale altor prieteni şi rude. Dar n-avea nici o putere împotriva asupririi neîndurate şi neostoite a lui lady Ashton care, l sînd orice alt treab laă ă ă o parte, se apucase cu toate puterile ei, s macine oriceă împotrivire a fiicei ei, s fac în aşa fel încît s rupă ă ă ă leg mîntul fa de Ravenswood şi s ridice o piedic deă ţă ă ă netrecut între cei doi îndr gosti i, unind-o pe Lucy cuă ţ Bucklaw.

Mult mai bine cunosc toare decît so ul ei a tuturor cotă ţ -loanelor inimii omeneşti, ea ştia c în felul acesta seă putea r zbuna adînc şi pe deplin pe cel pe care îl priveaă ca pe duşmanul ei de moarte; nici o clip nu şov i să ă ă ridice mîna deşi ştia c trebuie s împlînte pumnalul maiă ă întîi în pieptul copilei sale. Neîmblînzit şi neîmp cat înă ă ă patimile ei, ea zgînd ri toate col işoarele mai ascunse oriă ţ mai desluşite ale sufletului lui Lucy, îmbr c pe rînd hainaă ă vicleşugului şi a linguşelii, preg tind cu sînge rece celeă mai josnice şi înfior toare şiretlicuri prin care minteaă omeneasc poate fi clintit din hot rîrea ei. Unele din eleă ă ă erau cît se poate de obişnuite şi nu trebuie decît s leă pomenim în treac t; alteă le îns erau croite cu totul după ă chipul şi m sura persoă najelor rii şi vremii în care seţă petrecea aceast dram cumplit .ă ă ă

Era aşadar nevoie s se st vileasc orice în elegereă ă ă ţ orice întîlnire între cei doi îndr gosti i. Şi, împ r ind pungiă ţ ă ţ în dreapta şi în stînga şi speriindu-i pe cei din jurul lui Lucy, lady Ashton reuşi s -i aib pe to i la mîn în aşa felă ă ţ ă încît nu se afla pe lume fort rea mai straşnic p zit ,ă ţă ă ă deşi în ochii celorlal i domnişoara Ashton nu suferea deţ pe urma nici unei oprelişti. Marginea moşiei p rin ilor s iă ţ ă deveni pentru ea asemenea hotarului vr jit şi nev zut ceă ă înconjoar castelul fermecat în care nimeni nu poate să ă intre şi din care nimeni nu poate s ias f r voie. Astfel,ă ă ă ă fiecare scrisoare în care Ravenswood îi ar ta lui Lucyă pricinile pentru care trebuie s mai z boveasc departeă ă ă de ea şi toate r vaşele pe care s rmana copil i leă ă ă

345

Walter Scott

trimitea prin oameni siguri, dup cum credea ea, c deauă ă în mîinile mamei sale. Probabil c toate aceste c r i, maiă ă ţ ales cele ale lui Ravenswood, aveau darul s -i a î e şi maiă ţ ţ tare înverşunarea acesteia şi s o înt reasc înă ă ă înd r tnicia ei, deşi lady Ashton era mult preaă ă r zbun toare din fire ca s mai aib nevoie şi de acesteă ă ă ă noi imbolduri. Dup ce le deschidea, ea ardea scrisorile; şiă în vreme ce acestea disp reau în fl c ri, le privea rînjindă ă ă şi o sclipire de o el îi lucea în ochi, la ghidul c n dejdileţ ă ă celor doi tineri se vor preface în scurt timp în cenuş .ă

Se întîmpl adeseori ca soarta s dea o mîn de ajutoră ă ă celor care sînt gata s se foloseasc de orice toan a ei.ă ă ă Se aflase de peste m ri c Domnul Ravenswoodului e peă ă cale s se însoare cu o domni str in de rang şi cuă ţă ă ă avere mare. Ca multe altele de acelaşi soi, ştirea se n scuse dină tr-o sumedenie de întîmpl ri, de crezut înă mare parte, dar ea în sine n-avea nici un temei. Amîndou taberele politice s rir în sus de bucurie laă ă ă auzul ei, fiind şi una şi alta doritoare de putere şi de aplauzele mul imii şi r scolind cele mai ascunse unghereţ ă ale vie ii fiec rui om mai de vaz ca s le transforme înţ ă ă ă pricini de gîlceav politic .ă ă

Marchizul de A. vorbise într-adev r cu glas tare şi faă ţă de mul i oameni, desigur c nu cu cuvintele atît deţ ă grosolane ca cele pe care i le pusese în seam c pitanulă ă Craigengelt, dar destul de sup r toare pentru familiaă ă Ashton. El spusese c zvonul i se parte foarte cu putină ţă şi c ar dori din inim s fie adev rat. O astfel de c snicieă ă ă ă ă era mult mai potrivit şi de dorit pentru un tîn r plin deă ă viitor decît unirea cu fiica unui b trîn whig, avocat aleă c rui sfor rii îi ruinaă ă ser p rintele.ă ă

Ceilal i, f cîndu-se c nu ştiu nimic de împotrivirea peţ ă ă care o întîmpinase Domnul Ravenswoodului din partea familiei domnişoarei Ashton îl învinov ir de perfidie şiăţ ă nestatornicie ca şi cum ar fi ademenit-o la logodn peă biata copil şi ar fi p r sit-o pentru alta f r nici o pricin ,ă ă ă ă ă ă

346

Mireasa din Lammermoordoar dintr-o toan .ă

Binevoitorii aceştia se îngrijir ca zvonul s ajung laă ă ă castelul Ravenswood pe mii de c i, lady Aston ştiind preaă bine c dac aceleaşi vorbe sînt rostite de mai multe guri,ă ă ele cap t mai mult chipul adev rului. Unii îl spuneau înă ă ă treac t, al ii îl înf işau ca pe o veste de seam ; cînd îiă ţ ăţ ă era şoptit lui Lucy ca o glum r ut cioas , cînd îi era adusă ă ă ă la cunoştin în chip de prevenire grav şi trist .ţă ă ă

Chiar tîn rul Henry fu folosit ca unealt de tortur aă ă ă surorii sale. Într-o bun diminea el intr în fug în cameă ţă ă ă -ra ei inînd în mîn o ramur de salcie şi spunîndu-i cţ ă ă ă aceasta sosise chiar atunci din Germania pentru ea. După cum am v zut, Lucy inea foarte mult la fr iorul ei şi înă ţ ăţ clipa aceea r utatea lui necugetat i se p ru maiă ă ă dureroas decît jignirile bine intuite ale fratelui ei maiă ţ mare. Durerea ei nu avea îns nici urm de pic ; ea îlă ă ă îmbr iş pe b iat spunînd cu voce slab :ăţ ă ă ă

— Bietul meu Henry, tu nu faci decît s repe i ceea ce-ă ţi spun ei, şi izbucni într-un hohot de plîns. B iatul fuţ ă

mişcat în ciuda vîrstei fragede şi a min ii lui necoapte.ţ— S fiu blestemat, Lucy, dac am s - i mai aduc vreoă ă ă ţ -

dat vreun semn atît de chinuitor; fiindc pe tine teă ă iubesc mai mult decît pe ei to i, ad ug el ştergîndu-iţ ă ă lacrimile cu s rut ri, şi dac vrei o s - i dau c lu ul meuă ă ă ă ţ ă ţ sur şi dac vrei po i s te plimbi cu el... Şi s ştii, po i să ţ ă ă ţ ă te duci şi pîn dincolo de sat.ă

— Cine i-a spus, zise Lucy, c nu am voie s m plimbţ ă ă ă încotro îmi place?

— E o tain , zise b iatul, dar o s vezi ca nu po i să ă ă ţ ă treci de sat f r ca s se întîmple ceva calului, s -şiă ă ă ă piard o potcoav ori s se vatame la picior, ori clopotulă ă ă de la castel s sune, ori s se întîmple ceva care s teă ă ă aduc înapoi. Dar dac - i spun mai multe, Douglas n-o s -ă ă ţ ămi mai dea steagurile f g duite, aşa c r mas bun!ă ă ă ă

Aceste vorbe o aruncar pe Lucy într-o dezn dejde şiă ă mai adînc , întrucît îi desluşeau f r putin de t gadă ă ă ţă ă ă ceea ce b nuise şi ea de cît va vreme, anume c nu eraă ă ă

347

Walter Scott

mai mult decît un prizonier – deşi neînc tuşat – în casaă tat lui ei. La începutul istorisirii noastre am înf işat-o caă ăţ avînd o fire vis toare, încîntîndu-se cu poveştile de iubireă şi fapte vitejeşti şi crezîndu-se uneori una cu acele f pturiă de basm cu ale c ror întîmpl ri îşi umpluse mintea, dină ă lipsa unor lecturi mai de soi. Be işorul fermecat cu care,ţ în singur tatea ei, îi pl cuse s aduc în fa -i fantasmeă ă ă ă ţă de poveste devenise acum bagheta unui vr jitor, sclav ală unor duhuri rele, nef cînd altceva decît s cheme strigoiă ă ce-l însp imîntau chiar şi pe el. Se sim ea înconjurat deă ţ ă b nuieli, de dispre ori de scîrb , chiar de omul din pricinaă ţ ă c ruia trebuia s -nfrunte duşm nia celor din jur. Din zi înă ă ă zi m rturia necreă din ei lui Ravenswood devenea din ce înţ ce mai f iş .ăţ ă

Un aventurier oarecare, pe numele lui Westenho, prieten vechi de-al lui Craigengelt, se nimeri s vin dină ă str in tate cam atunci. Vrednicul c pitan, deşi f r vreoă ă ă ă ă porunc din partea lui lady Ashton, lucra întotdeauna şiă cu cea mai mare rîvn pentru a-i sprijini planurile şi îlă convinse pe prietenul acesta al lui s stea m rturieă ă adev rului cu privire la apropiata c s torie a luiă ă ă Ravenswood.

H ituit din toate p r ile şi adus la disperare, t ria luiă ă ă ţ ă ă Lucy se frînse sub ap sare şi obijduire. Ea deveni posoă -morît şi pierdut în gînduri şi în ciuda firii sale blînde i seă ă întîmpla s r spund cu aprindere, ba chiar cu furie celoră ă ă care o sup rau mai tare. S n tatea i se înr ut i, iară ă ă ă ăţ obrazul îmbujorat şi privirea-i r t cit ar tau c sufer deă ă ă ă ă ă friguri la creier. Inima oric rei mame s-ar fi înmuiat; dară lady Ashton, aspr şi neclintit , privea aceste tulbur ri aleă ă ă s n t ii şi min ii cu înduioşarea cu care tunarul priveşteă ă ăţ ţ turnurile unei cet i asediate cînd acestea se clatin subăţ ă ghiulelele sale; şi se bucura la gîndul c aceste toane şiă hachi e arat c Lucy a început s şov ie în hot rîrea ei;ţ ă ă ă ă ă aşa cum pescarul îşi d seama dup smuciturile şi zbateă ă -rea peştelui pe care l-a prins în undi c în curînd va puţă ă -

348

Mireasa din Lammermoortea să-l trag afar f r grij . Ca s gr beasc deznodă ă ă ă ă ă ă ă ă-mîntul, lady Ashton recurse la un mijloc foarte potrivit cu firea şi cu credulitatea acelor vremuri, dar pe care cititorul îl va considera pe buna dreptate diabolic şi vrednic de dispre .ţ

349

Walter Scott

Capitolul XXXI

„Cernit vr jitoarea-aici st teaă ă ăS rac , de nevoi ei nu-i p sa;ă ă ăP rea s -i plac -o via mai tihnită ă ă ţă ă Ascunz toarea straşnic îi pria!ăDr ceasca-i art îi era ferită ă ăŞi-uşor de împlinit orice ispit .”ă

(Cr iasa zînelor)ă

S n tatea Lui Lucy Ashton Cerea ă ă îngrijirile unei persoa-ne mai pricepute în a sta la c p tîiul unui bolnav decîtă ă slugile familiei. Ailsie Gourlay, numit cîteodat vr ci aă ă ă ţ din Bowden, fu aleas de lady Ashton s o slujeasc peă ă ă fiica ei, din pricini pe care numai ea le ştia.

Acea femeie era vestit printre cei neştiutori pentruă presupusele ei t m duiri ale unor boli misterioase, în fa aă ă ţ c rora doftorul era neputincios. Leacurile ei erau mai alesă ierburi culese dup şartul vr jitoresc, descîntece, semneă ă şi cuvinte care poate c uneori lucrau în bine asupraă închipuirii bolnavilor. Acesta era meşteşugul m rturisit ală lui Ailsie Gourlay, care dup cum e lesne de în eles, eraă ţ privit chioă rîş nu numai de vecini, ci şi de fe eleţ bisericeşti. Pe ascuns, ea se îndeletnicea mai cu seamă cu ştiin ele diavoleşti; c ci în ciuda cumplitelor pedepseţ ă date celor b nui i de vr jitoă ţ ă rie, nu pu ini erau aceia care,ţ o eli i de lipsuri şi de amaţ ţ ruri, erau gata s îmbr işezeă ăţ aceast primejdioas şi oribiă ă l treab de dragul puteriiă ă însp imînt toare pe care o c pă ă ă ătau asupra celor din jur şi din pl cerea tic loas pe care o sim eau practicîndă ă ă ţ presupusa lor art .ă

Ailsie Gourlay nu era proast s m rturiseasc cum că ă ă ă ă a f cut ă o învoial cu Ucig -l Crucea, ceea ce ar fiă ă însemnat o cale scurt şi neab tut c tre rug şi butoiul cuă ă ă ă smoal . Zîna care o ocrotea pe ea, spunea cum traă ă

350

Mireasa din LammermoorGourlay, era o zîn bun , ca cea a lui Caliban. Cu toateă ă acestea baba d dea în bobi, citea vise, f cea filtre,ă ă descoperea lucruri furate, lega şi dezlega cununii cu tot atîta izbînd ca şi cînd, dup cum erau încredin a i to iă ă ţ ţ ţ vecinii, ar fi fost ajutat de însuşi Belzebut. Cel mai r uă ă era c aceşti şarlatani fiind în general urî i de restul lumiiă ţ se sinchiseau prea pu in dac cele ce f ptuiau meritauţ ă ă într-adev r ocara mul imii. Adeseă ţ ori sub ascunzişul vr jitoriilor se petreceau adev rate criă ă me; şi de multe ori dezgustul cu care citim în arhivele judec torilor despreă chinurile la care erau supuse nefericitele femei, sub învinuirea de vr jitorie scade, cînd ne gîndim c multeă ă dintre ele îşi meritau soarta fiind de fapt otr vitoare,ă corup toare şi, p rtaşe diabolice la unele omoruri întreă ă so i.ţ

Aşa era Ailsie Gourlay pe care, pentru a înnegura de tot mintea lui Lucy, mama ei socotise potrivit s o aducă ă lîng ea. O alt femeie n-ar fi îndr znit s fac ună ă ă ă ă asemenea pas; dar rangul ei înalt şi firea neînduplecat oă aşezau deasupra bîrfelilor lumii şi aşa se f cu c veciniiă ă vorbir între ei c i-a adus fiicei sale pe cea mai pricepută ă ă îngrijitoare şi doftoroaie din inut, pe cînd, dac ar fi fostţ ă vorba de o femeie de rînd, s-ar fi spus c a chemat înă ajutor pe un supus al Necuratului. Vr jitoarea pricepuă repede despre ce e vorba, scutind-o pe lady Ashton de povara unor desluşiri. În multe privin e era bine aleasţ ă pentru treaba pe care trebuia s-o fac şi care într-adev ră ă nu putea fi dus la bun sfîrşit f r oarecare cunoaştere aă ă ă inimii şi patimilor omeneşti. Cumătra Gourlay b g deă ă seam c Lucy se cutremur doar cînd o vedea şi amă ă ă v zut care era înf işarea ei atunci cînd am descris-o laă ăţ c p tîiul lui Alice cea oarb ; în sinea ei hîrca o ura peă ă ă s rmana fat pentru sila nest pînit pe care i-o treă ă ă ă zea, dar f iş îşi întinse momeala str duindu-se s înfrîng sauăţ ă ă ă s ştearg pornirile fetei pe care în suflet le sim ea ca peă ă ţ nişte s ge i înveninate. Lucrul nu era tocmai greu, fiindă ţ că urî enia cotoroan ei era întov r şit de o pref cut buţ ţ ă ă ă ă ă -

351

Walter Scott

n tate şi duioşie cu care Lucy fusese prea pu in deprinsă ţ ă în ultima vreme; grija şi priceperea ei îi cîştigar ascultaă -rea, dac nu încrederea bolnavei; şi chipurile ca s o maiă ă distreze, în curînd îi robi mintea cu legendele la care se pricepea atît de bine şi pentru care obiceiul lui Lucy de a citi şi de a cugeta o f ceau deosebit de preg tit . Laă ă ă început poveştile cum trei Gourlay erau nevinovate şiă atr g toare.ă ă

„Cu zîne-n dans de noapte pe t pşană

Şi-ndr gpsti i meni i s plîng -avană ţ ţ ă ă

Castele mîndre unde dau în bobi

Hainii vr jitori, st pîni de robi.”ă ă

Treptat, ele devenir din ce în ce mai tainice şi maiă întunecate şi în cele din urm , spuse la lumina opai ului,ă ţ cu voce tremurat , cu buze vinete şi frem tînde, cuă ă degetul desc rnat ridicat în semn de amenin are, cuă ţ capul cl tinat şi privirea fix şi albastr a b trînei, ar fiă ă ă ă putut prinde în mrejele lor o minte şi mai pu inţ încrez toare şi într-o epoc mai pu in aplecat spreă ă ţ ă închipuiri. B trîna Sycorax v zu c e pe cale s cîştigeă ă ă ă r zboiul şi începu s strîng cercul în jurul victimeiă ă ă neajutorate al c rei spirit se silea să ă-l subjuge. Istorisirile ei devenir tot mai legate de soarta familiei Ravenswoodă a c rei str veche m re ie şi tragic putere fuă ă ă ţ ă seseră încununate de c tre oamenii creduli ă de multe fapte neobişnuite şi neomeneşti. Povestea fîntînei blestemate îi fu repetat de la un cap la cel lalt cu multe ad ogiriă ă ă cutremur toare. Prevestirea pomenit de Caleb, cuă ă privire la mireasa moart pe care ultimul din neamulă Ravenswood avea s-o cîştige nu fu nici ea uitat ; iar stafiaă v zut de Domnul Raă ă venswoodului în p dure, întîmplareă care trecuse din gur în gur datorit întreb riloră ă ă ă înfrigurate pe cate el le pusese la coliba b trînei, fuă

352

Mireasa din Lammermoorpomenit într-o povestite mult umflaă t . Poate c dac ară ă ă fi fost vorba de alt familie, ori dac ar fi fost liber , Lucyă ă ă ar fi rîs de aceste n scociri. Dar aşa, gîndul c iubirea eiă ă st sub o piaz rea deveni din ce în ce mai st ruitor; iară ă ă bezna credin elor oarbe întunec o minte, sl bit deţ ă ă ă nesiguran , obid ţă ă şi am r ciune, precum ă ă şi de sim mîntul singur t ii ţă ă ăţ şi al deşert ciunii. Tot b trînaă ă îngrijitoare îi mai istorisea întîmpl ri care sem nau atît deă ă tare cu ale ei, încît în cele din urm Lucy începu s steaă ă de vorb asupra acestor lucruri tragice şi tainice cuă vr jitoaă rea, ar tîndu-i o oarecare încredere, deşi tot nu seă putea opri s se înfioare cînd se uita la ea. Cum traă ă Gourlay ştia cum s profite de pu ina încredere pe cate oă ţ cîştigase. Ea îi c l uzi gîndurile lui Lucy c tre dorin a de aă ă ă ţ citi viitorul – poate cel mai sigur chip de a distruge o minte şi de a ruina un cuget. Îi ar ta tot soiul de semneă rele, îi citea tot soiul de vise, ba poate c folosea şi cineă ştie ce alte vicleşuguri cunoscute de cei care îndeobşte se îndeletniceau cu înşelarea şi robirea celor încrez tori. Amă g sit printre învinuirile aduse lui Ailsie Gourlay (c ci eă ă poate o uşurare s afla i c în cele din urm hîrca a fostă ţ ă ă judecat , osîndit şi ars pe colina de la Berwick printr-oă ă ă sentin a Consiliului Privat), am g sit, cum spuneam,ţă ă printre alte capete de acuzare pe acela c , avînd ajutorulă lui Satan, îi ar tase unei tinere de neam într-o oglindă ă chipul unui tîn r care se afla în str iă ă n tate şi cu careă fecioara era logodit , tîn rul fiind înf işat cununîndu-seă ă ăţ cu alta. Dar aceasta, ca şi alte p r i ale înviă ţ nuirilor, a r mas destul de încîlcit poate şi din respect pentruă ă familiile care erau amestecate. Dac b trîna Goură ă lay era în stare s fac asemenea scamatorii e limpede c aveaă ă ă ajutoare mai prielnice decît simpla ei pricepere ori avere. Între timp toate aceste jocuri tainice nu r maser f ră ă ă ă urm ri, şubrezindu-i mintea lui Lucy. Ea deveni din ce înă ce mai schimbat , topindu-se pe picioare, şi fiind din ce înă ce mai trist , şov itoare şi moroc noas . Tat l ei ghicindă ă ă ă ă în parte pricina st rii în care se afla şi f cînd uz mai multă ă

353

Walter Scott

ca de obicei de autoritatea lui, izbuti s-o alunge pe cum tra Gourlay de la castel; dar s geata era trimis şiă ă ă acum tremura înfipt pîn la pan în pulpa cerbului r nit.ă ă ă ă

Scurt timp dup plecarea acestei femei, Lucy Ashton,ă îndemnat de p rin i, le d du de ştire cu o vioiciune deă ă ţ ă care şi ei se mirar , ca îşi d seama c cerul, p mîntul şiă ă ă ă iadul s-au pus împotriva unirii ei cu Ravenswood; totuşi leg mîntul nu putea fi rupt numai cu voia ei şi f r încuviă ă ă -in area logodnicului. Ea le ceru îng duin a s aţ ă ţ ă ştepte pînă ce el o va fi dezlegat, urmînd ca dup aceea s fac ceă ă ă vor vrea cu ea întrucît „dac diamantele au disp rut, la ceă ă mai foloseşte caseta”, dup cum spunea chiar Lucy.ă

Înd r tnicia cu care aceste cuvinte fur rostite,ă ă ă sclipirea neobişnuit a ochilor şi pumnii ei strînşi f ceauă ă ca orice împotrivire s fie zadarnic ; şi lady Ashton doară ă atît putu s smulg de la ea s -i dicteze scrisoarea prină ă ă care fiica sa dorea s afle de la Ravenswood dac el maiă ă st ruie ori vrea s renun e la ceea ce ea numea nefericitaă ă ţ lor leg tur . Lady Ashton se folosi cu atîta iscusin deă ă ţă aceast îng duin , încît scrisoarea suna de parc Lucy i-ă ă ţă ăar fi cerut iubitului ei s-o dezlege de un jur mînt care eraă potrivnic intereelor şi pornirilor amîndurora. Nemul umindu-se cu atît, lady Ashţ ton se hot rî în cele dină urm s opreasc de tot scrisoaă ă ă rea, sperînd ca ner bdarea lui Lucy o va face s -l osînă ă deasc peă Ravenswood f r s -l asculte şi f r ca acesta s fie deă ă ă ă ă ă fa . Aici fu îns dezam git . Trecuse într-adev r de multţă ă ă ă ă timpul cînd ar mai fi trebuit s soseasc vreun r să ă ă puns. Slaba raz de speran care mai lic rea în mintea lui Lucyă ţă ă se stinsese aproape. Dar niciodat nu-i trecuse prin capă b nuiala c scrisoarea ei ar fi putut s nu fie trimis . Ună ă ă ă nou vicleşug al mamei sale îi dezv lui îns pe neaştepă ă tate cele ce dorea s afle mai presus de orice.ă

Întrucît vr jitoarea fusese alungat de la castel, ladyă ă Ashton se hot rî s foloseasc un cu totul alt mijlocitor. Şiă ă ă anume însuşi domnul Bide-the-Bent, un preot presbiterian

354

Mireasa din Lammermoorhabotnic la culme şi îngust la vederi de care am mai pomenit, şi pe care-l chem într-ajutor asemeneaă despotului din tragedie:

,,Un preot am s rog s -i dea povaă ă ţă

C -i un p cat s nu îşi lase v lulă ă ă ă

Ca leg mîntul s nu-l calc chiar eu.”ă ă

Aici îns socoteala lui lady Ashton d du greş. Într-adeă ă -v r, înverşunarea preotului îi uşur sarcina de a-l aduceă ă de partea ei şi de a-l face s se împotriveasc din toateă ă puterile unirii dintre fiica unei familii de vaz , adîncă devotat credin ei presbiteriene, şi moştenitorul unuiă ţ tiran sîngeros şi ploconit înal ilor prela i, coborîtor dintr-ţ ţun neam mînjit pîn la coate de sîngele martirilor dreptă credincioşi. În închipuirea popii aceasta era cam tot una cu unirea unui str moş moabit cu o fiic a Sionului. Dar înă ă ciuda fanatismului s u, Bide-the Bent avea un capă limpede şi învă ase ce înseamn îng duin a chiar laţ ă ă ţ şcoala aspr a asupriă rii unde inima prea adesea devine de piatr . Vorbind între patru ochi cu domnişoara Ashton,ă el fu adînc mişcat de suferin a ei şi nu putu decît s -iţ ă încuviin eze cererea de a vorbi chiar cu Ravenswoodţ asupra leg mîntului lor solemn. Cînd ea îi ar t greleleă ă ă încerc ri şi nesiguran a în care tr ia neştiind m car dacă ţ ă ă ă scrisoarea ei ajunsese în mîinile celui c ruia îi eraă adresat , b trînul str b tu odaia cu paşi largi, îşi cl tină ă ă ă ă ă capul c runt, se sprijini în toiagul cu m ciulie de fildeş şiă ă dup mult şov ial m rturisi c îndoielile ei i se par atîtă ă ă ă ă ă de întemeiate, încît o s-o ajute chiar el ca s fac lumin .ă ă ă

— P rerea mea, domnişoar Lucy, este c cinstita dumă ă ă -neavoastr mam este cam prea ner bd toare s se facă ă ă ă ă ă nunta din dorin a ei n scut din dragoste şi grija ceţ ă ă poart pentru binele domniei-tale acum şi mai tîrziu – c ciă ă tîn rul este din neamul impilatorilor, fiind el însuşi ună r uvoitor din partida cavalerilor, şi unul care ia în deşertă

355

Walter Scott

numele Domnului – totuşi trebuie s fim drep i cu toată ţ ă lumea şi s ne îndeplinim datoria fa de p gîni ca şi faă ţă ă ţă de cei de o credin cu noi. Drept care eu, chiar eu, te voiţă ajuta s -i trimi i scrisoarea lui Edgar Ravenswood ştiindă ţ c r spună ă sul te-ar putea izb vi de leg turile în careă ă p c tosul te-a atras. Şi ca s-o pot face f r s încalc cuă ă ă ă ă ceva voin a p rinţ ă ilor t i te rog s transcrii, f r s adaugiţ ă ă ă ă ă sau s ştergi ceva, scrisoarea pe care ai scris-o subă dictarea mamei tale; iar eu am s port de grij ca ea să ă ă fie cu siguran trimis , aşa încît dac tot nu vei primiţă ă ă r spuns o s po i şti c omul c ruia i te-ai încredin at vreaă ă ţ ă ă ţ ca prin t cerea lui s distrug acel leg mînt de care poateă ă ă ă c nu are îndr zneala s te dezlege de bun voie.ă ă ă ă

Lucy primi propunerea bunului preot cu drag inim . Oă ă nou scrisoare fu scris în exact aceleaşi cuvinte ca primaă ă şi încredin at de Bide-the-Bent lui Saunders Moonshine,ţ ă aprig credincios atunci cînd se afla pe uscat şi nu mai pu-in aprig pirat cînd întindea pînzele în larg. La rug minteaţ ă

preotului, Saunders consim i s duc scrisoarea f r întîrţ ă ă ă ă -ziere Domnului Ravenswoodului la curtea la care se afla.

A trebuit s ne întoarcem înapoi pentru a l muri celeă ă petrecute cînd Bucklaw şi Lucy vorbiser în fa a lui ladyă ţ Ashton, scen descris pe larg într-un capitol anterior.ă ă

Lucy era acum precum marinarul care, aruncat pe valu-rile oceanului furtunos se aga doar de o scîndurţă ă sim ind cum cu fiecare clip încleştarea îi sl beşte, iarţ ă ă întunericul nop ii îl înconjoar , vestindu-i prin şuieratulţ ă tr snetelor ce lumineaz din cînd în cînd creştetulă ă înc run it al talazuă ţ rilor c gura acestora s-a c scat s -lă ă ă înghit .ă

S pt mînile şi zilele se scurgeau una dup alta. Veni şiă ă ă ziua sfîntului Jude, ultimul r gaz pe care-l ceruse Lucy,ă f r ca s fi sosit scrisoare ori veste de la Ravenswood.ă ă ă

356

Mireasa din Lammermoor

Capitolul XXXII

„Sînt mîndre aste nume, şi osebite foarteDe cele tare şterse cuprinse-n a mea carteDeasupra-s cele drepte, şi ascu ite cuiţDe mire isc lite, ca pini din crîngul lui,ăDar jos ale miresei mai slobode-nflorescCa margarete zvelte ce în gr din cresc”ă ă

(Crabbe)

Veni şi ziua Sfîntului Jude, sorocul ce-l alesese chiar Lucy, f r ca s fi sosit vreo scrisoare ori vreo ştire de laă ă ă Ravenswood. Se ar t îns Bucklaw, înso it deă ă ă ţ credinciosul s u so Craigengelt, care venir dis-de-ă ţ ădiminea pentru împlinirea cununiei şi semnarea hîrtiilor.ţă

Acestea fuseser preg tite cu mult grij de sir Williamă ă ă ă însuşi şi datorit s n t ii domnişoarei Ashton nimeni înă ă ă ăţ afar de cei doi tineri nu avea s fie de fa la isc lireaă ă ţă ă pergamentelor. Se mai hot rîse ca mirii s mearg laă ă ă biseric a patra zi dup pecetluirea învoielilor, la dorin aă ă ţ lui lady Ashton, care c uta s -i lase lui Lucy cît mai pu ină ă ţ timp cu putin ca s dea înapoi sau s se înc p înezeţă ă ă ă ăţ din nou. Ea îns nu p rea dornic nici de una, nici de alta.ă ă ă Ascultase cele ce i se spuseser cu nep sarea dezn dejdiiă ă ă sau mai degrab cu amor eala unui om dus pe cea lume.ă ţ Privirii pu in pricepute a lui Bucklaw, purtarea ei îi ap reaţ ă ca fiind doar ceva mai lipsit de tragere de inim decît îiă ă st tea bine unei tinere şi sfioase fecioare care, trebuia să ă recunoasc şi el, se supunea dorin ei familiei sale maiă ţ degrab decît încliă na iilor ei în favoarea lui.ţ

Dup primele vorbe de curtenie schimbate, domnişoaraă Ashton fu l sat singur cît va vreme, dar mama ei îiă ă ă ă spuse c uricele trebuie pecetluite înainte de amiaz caă ă m ritiă şul s fie cu noroc.ă

Lucy se l s împodobit pentru acest prilej dup cumă ă ă ă

357

Walter Scott

poftir slujitoarele sale fiind înveşmîntat cu scumpeturiă ă neasemuite. Rochia ei era din satin alb tivit cu horbotă ă de Bruxelles, iar p rul îi era împletit cu giuvaeruri aleă c ror focuri îi scoteau şi mai mult la iveal paloarea deă ă moarte a obrazului şi neliniştea ce se citea în ochii-i de animal fug rit.ă

De îndat ce fu îmbr cat , Henry intr ca s-o conducă ă ă ă ă în sala cea mare unde totul era preg tit pentru isc lireaă ă uricelor.

— Ştii ceva, surioar , zise el, m bucur c -l iei pe Buckă ă ă -law în loc de Ravenswood care sem na cu un nobilă spaniol, gata s ne taie beregata şi s ne calce trupurileă ă în picioare. Şi-mi pare bine c între noi stau m rile celeă ă mari fiindc n-am s uit niciodat ce fric mi-a fost cînd l-ă ă ă ăam luat drept sir Malise cel b trîn coborît din ram .ă ă Spune-mi, nu- i pare bine c-ai sc pat de el?ţ ă

— Pe mine s nu m mai întrebi, dragul meu Henry,ă ă spuse s rmana sa sor ; pe lumea asta nu mai există ă ă vreun lucru care s m fac bucuroas sau nefericit .ă ă ă ă ă

— Aşa zic toate miresele, r spunse Henry; aşa c nuă ă mai fi atît de sup rat , Lucy drag , fiindc de acum într-ă ă ă ăun an, altfel ai s ciripeşti — iar eu am s - i fiu cavaler şi-ă ă ţo s merg pe cal înaintea ta pîn la biseric şi to i aiă ă ă ţ noştri, cu mic cu mare, dimpreun cu rubedeniile luiă Bucklaw or s fie şi ei c lare şi înşira i unul dup altul şi oă ă ţ ă s -mi fac un surtuc stacojiu cu fireturi şi o p l rie cuă ă ă ă pene şi o cingătoare tivit cu aur şi în loc de sabie o să ă port pumnal; mi-ar place sabie mult mai mult, dar tata nici nu vrea s aud . Toate lucrurile or s vin de laă ă ă ă Edinburgh desear cu b trîă ă nul Gilbert şi catîrii de povară şi o s i-i ar t de cum soă ţ ă sesc.

P l vr geala b iatului fu întrerupt de sosirea lui ladyă ă ă ă ă Ashton, cam neliniştit de întîrzierea fiicei sale. Cu ună zîmbet mieros pe buze ea îi lu bra ul lui Lucy şi o c l uziă ţ ă ă spre sala unde era aşteptat .ă

Acolo se aflau sir William Ashton şi colonelul Douglas

358

Mireasa din LammermoorAshton înveşmîntat în uniforma de gal , Bucklaw, mîndruă ca un p un, Craigengelt, împopo onat din cap pîn -n pică ţ ă -ioare pe punga stâpînului s u şi înzorzonat cu vol naşeă ă de dantel ca o paia , împreun cu preotul Bide-the-ă ţă ăBent, întrucît un pop trebuia s fie întotdeauna de fa ,ă ă ţă la orice prilej mai deosebit în familiile presbiteriene dreptcredincioase.

Pe o mas erau aşezate licori de soi, bucate aleseă al turi de pergamentele ce aşteptau semn turile celor doiă ă tineri.

Înainte de a trece la treab ori la închinat, domnul Bide-ăthe-Bend, la semnul lui sir William Ashton, îi chem pe ceiă de fa s rosteasc împreun cu el o scurt rug ciune,ţă ă ă ă ă ă cerînd binecuvîntarea cerului asupra învoielii încheiate între cele dou preacinstite p r i. În simplitatea aceloră ă ţ vremuri şi a chem rii sale ce-i îng duia s vorbească ă ă ă fiec ruia, el se rug ca sufletul r nit al unuia dintre cei deă ă ă fa s se mîntuie ca mul umire pentru supunerea-i faţă ă ţ ţă de p rin i; şi cum c utase s împlineasc voia Domnului,ă ţ ă ă ă cinstindu-i pe mama şi pe tat l s u, ea şi urmaşii ei s seă ă ă bucure de roadele p mîntului, s le dea Domnul o viaă ă ţă lung pe lumea asta şi izb virea p catelor pe lumea maiă ă ă bun de dincolo. Preotul se mai rug ca mirele s scapeă ă ă de ispitele care îi duc pe tineri în greşeal s nu-şi maiă ă caute alinare în tovăr şia nedestoinic şi nefolositoare aă ă hulitorilor, cert re ilor şi a celor ce îndr gesc pesteă ţ ă m sur paharul (aici Bucklaw îi f cu cu ochiul luiă ă ă Craigengelt) şi s se îndep rteze de cei ce-l împing la r u.ă ă ă Cu cîteva vorbe pentru sir William, lady Ashton şi restul familiei, rug ciunea se încheie şi fiecare din cei de fa fuă ţă pomenit în afar de Craigengelt pe care probabilă vrednicul b trîn îl credea f r putin de îndrepă ă ă ţă tare.

Dup aceea se trecu la ceremonia isc liturilor; sir Wilă ă -liam îşi scrise numele cump tat şi f r şov ial ; fiul s uă ă ă ă ă ă cu nep sarea care şedea bine unui militar; iar Bucklaw,ă grăbindu-se s -şi pun numele de îndat ce Craigengeltă ă ă întorsese pagina, încheie ştergîndu-şi pana pe leg tura deă

359

Walter Scott

gît proasp t şi cochet înnodat a acestuia.ă ă ăEra acum rîndul domnişoarei Ashton s isc leasc hîrtiaă ă ă

şi grijulia ei mam îi c l uzi paşii c tre mas . La începută ă ă ă ă ea încerc s scrie f r s -şi moaie pana în cerneal şiă ă ă ă ă ă cînd i se ar t acest lucru îi fu cu neputin – deşi seă ă ţă str dui de mai multe ori – s o înmoaie în c limara deă ă ă argint care era drept în fa a ei.ţ

Ochiul neadormit al lui lady Ashton se gr bi s îi vin înă ă ă ajutor. Am v zut eu însumi fatalul contract şi numele luiă Lucy Ashton e scris cu litere tremurate care arat limpedeă starea ei de spirit în acea clip . Ultima semn tur e neă ă ă -terminat , ştears şi greu de citit, c ci atunci cîndă ă ă ajunsese la jum tate, se auzi tropotul gr bit al unui cală ă urmat de un pas pe sal şi o voce poruncitoare care leă striga slugilor s se dea la o parte. Pana sc p dintreă ă ă degetele tremurînde ale lui Lucy şi ea strig cu voceă sfîrşit :ă

— A venit! A venit!

360

Mireasa din Lammermoor

Capitolul XXXIII

Uşa se deschise şi în pragul ei ap ru Domnul Ravensă -woodului.

Lockhard şi înc alt slug care încercaser în zadar s -ă ă ă ă ăi taie drumul pe coridor sau în anticamer r maser înă ă ă prag, împietri i de uimire, iar to i cei din camerţ ţ ă încremenir şi ei. Colonelul Douglas Ashton era furios;ă seme , Bucklaw se pref cea nep s tor; ceilal i, chiar ladyţ ă ă ă ţ Ashton îns şi, dă ădeau semne de team , iar Lucy r maseă ă ca o stan de piatr în fa a acestei ar t ri. Într-adev r,ă ă ţ ă ă ă ar tare e cu vîntul cel mai potrivit fiindc Ravenswoodă ă p rea mai degrab c a purces din mormînt decît s fiă ă ă ă venit dintre cei vii.

El se opri în mijlocul s lii chiar în fa a mesei undeă ţ st tea Lucy. Îşi a inti asupra ei privirea în care durereaă ţ adînc se lupta cu indignarea amar , de parc doar pe eaă ă ă ar fi v zut-o. Mantia-i neagr îi c zuse de pe un um r şiă ă ă ă atîrna în falduri grele ca o pelerin spanioleasc . Hainele-iă ă bogate erau pr fuite şi mototolite de atîta drum. La şoldă purta sabie şi la cing toare pistoale. P l ria înclinat peă ă ă ă ochi nu şi-o scosese la intrare şi ea f cea ca tras turile-iă ă oacheşe s par şi mai mohorîte în aşa fel încît – bîntuită ă ă de durere şi purtînd s pate adînc semnele unei boliă îndelungate – fa a lui, din n scare s lbatic şi împietrit ,ţ ă ă ă ă p rea acum nedoă molit şi însp imînt toare. Şuvi ele deă ă ă ţ p r care-i sc pau în neorînduial de sub p l rie împreună ă ă ă ă ă cu neclintirea de marmur a obrazului îi f ceau să ă ă semene mai mult cu o statuie decît cu un om în carne şi oase. Nu spuse nici măcar o vorb şi nici unul din cei deă fa nu îndr zni s rup t cerea.ţă ă ă ă ă

Lady Ashton îşi rec p t prima îndr zneala-i înn scută ă ă ă ă ă şi vru s ştie care era pricina acestei neobr zate întreruă ă -peri.

— Aceasta este o întrebare, doamn , pe care eu amă

361

Walter Scott

primul dreptul s o pun, spuse fiul ei, şi am s -i cer Domă ă -nului Ravenswoodului s m urmeze ca s -mi poată ă ă ă r spunde pe îndelete.ă

Bucklaw se b g şi el în vorb spunînd:ă ă ă— Nimeni pe p mînt n-o s mi-o ia înainte cînd e vorbaă ă

de încheiatul socotelilor cu Ranvenswood. Craigengelt, ad ug el cu glas sc zut, fir-ai tu s fii, ce te holbezi deă ă ă ă parc ai vedea un strigoi? Adu-mi sabia din anticamer .ă ă

— N-am s -i las nim nui întîietate cînd e vorba s înă ă ă -frunt un tic los care a adus o ocar nemaiîntîlnit neamuă ă ă -lui meu, strig colonelul Ashton.ă

— Îng dui i o clip , domnilor, gr i Ravenswood întorcînă ţ ă ă -du-se grozav c tre ei şi ridicînd mîna ca s -i fac s tac .ă ă ă ă ă Dac v-a i s turat de via aşa cum m-am s turat eu, voiă ţ ă ţă ă g si timpul şi locul ca s sc p m de ea unii sau al ii; deoă ă ă ă ţ -camdat n-am timp pentru gîlcevile unor cîrcotaşi.ă

— Cîrcotaşi! îl îngîn colonelul Ashton tr gîndu-şi pe juă ă -m tate sabia din teac , iar Bucklaw puse mîna pe mînerulă ă celei pe care Craigengelt tocmai i-o adusese.

Sir William neliniştit pentru soarta fiului s u se repeziă între cei doi tineri şi Ravenswood, strigînd:

— Fiule, î i poruncesc... Bucklaw, te implor... Pace înţ numele reginei şi al legii!

— În numele legii Domnului, gr i Bide-the-Beat f cînd şiă ă ei un pas înainte cu bra ele ridicate între b rba ii furioşi.ţ ă ţ În numele celui care a adus pace pe p mînt şi în elegereă ţ între oameni, v implor, v rog, v poruncesc s uita i ceă ă ă ă ţ înseamn mînia! Cel de sus îi ur şte pe oamenii setoşi deă ă sînge şi cel ce ridic sabia, de sabie va pieri.ă

— M iei drept un cîine, se întoarse furios colonelulă Ashton c tre preot, sau un dobitoc înc şi mai lipsit deă ă darul gîndirii, ca s îndur aceast umilin sub acoperişulă ă ţă tat lui meu? Las -m , Bucklaw! O s -mi dea socoteal ,ă ă ă ă ă ori, pe ce-am mai sfînt, îl înjunghii chiar aici!

— Ba nu-l vei atinge, se repezi Bucklaw; o dat mi-aă d ruit via a şi chiar de-ar fi diavolul, venit s -mi r pească ţ ă ă ă

362

Mireasa din Lammermoorfamilia şi casa, tot n-aş îng dui decît lupt dreapt .ă ă ă

Cum cei doi tineri se certau unul cu altul, Ravenswood avu r gazul s exclame cu voce sigur şi aspr :ă ă ă ă

— T cere! Cel ce caut primejdia o va afla la timpul poă ă -trivit. Voi încheia curînd treaba care m-a adus aici. – Aces-ta e scrisul dumneavoastr , domni ? ad ug el cu voceă ţă ă ă mai blînd întinzîndu-i domnişoarei Ashton ultima ei scriă -soare.

Un „da” şov itor îi sc p mai degrab de pe buze decîtă ă ă ă fu rostit din toat inima.ă

— Şi acesta este tot scrisul dumneavoastr ? şi-i întinseă leg mîntul lor.ă

Lucy r mase t cut . Groaza şi un sim mînt mai puteră ă ă ţă -nic şi mai tulbure îi înce oşase atît de mult mintea încîtţ p rea s nu fi în eles întrebarea care i se pusese.ă ă ţ

— Dac dori i s face i plîngere pe temeiul aceluiă ţ ă ţ înscris, nu ve i putea primi r spuns la nici o întrebare careţ ă nu este pus în fa a judec torului, spuse repede siră ţ ă William Ashton.

— Sir William Ashton, spuse Ravenswood, rogu-v , şiă voi to i care m auzi i, s nu m în elege i greşit. Dacţ ă ţ ă ă ţ ţ ă domni a, de bun voie, doreşte s fie dezlegat de acestţ ă ă ă jur mînt aşa cum pare s arate scrisoarea ei – frunzaă ă uscat pe care vîntul s lbatic o alung pe b r gan nu eă ă ă ă ă mai de pre în ochii mei decît aceste rînduri. Dar vreau şiţ trebuie s aud adev rul din gura ei – f r această ă ă ă ă mul umire nu m clinţ ă tesc de aici. M pute i m cel riă ţ ă ă fiindc sînte i mai mul i; dar sînt înarmat... sînt gata deă ţ ţ orice... nu voi muri f r s m r zbun. Aceasta esteă ă ă ă ă hot rîrea mea şi lua i-o cum ve i voi. Voi neap rat s audă ţ ţ ă ă osînda de pe buzele ei; şi de pe buzele ei şi f r martori oă ă voi auzi. Şi acum alege i, spuse el, tr gînd sabia cuţ ă dreapta, iar cu stînga smulgînd pistolul de la cing toare şiă tr gîndu-i cocoşul, dar îndreptînd vîrful unei arme şi eavaă ţ celeilalte c tre podea – alege i dac vre i ca pardosealaă ţ ă ţ acestei s li s fie udat de sînge ori s -mi da i putin aă ă ă ă ţ ţ unei ultime întîlniri cu logodnica mea, întîlnire pe care atît

363

Walter Scott

legile rii cît şi ale Domnului îmi îng duie s o cer.ţă ă ăTo i se traser înapoi la auzul vocii sale şi al fapteiţ ă

hotărîte de care fu întov r şit ; c ci furia disper riiă ă ă ă ă adev rate întotdeauna copleşeşte patimile mai pu ină ţ arz toare care i-ar putea sta împotriv . Preotul vorbiă ă primul:

— În numele Domnului, spuse el, primi i o solie de paceţ de la cel mai umil slujitor ai s u. Acest tîn r cere doar ce iă ă se cuvine, deşi o face cu glas atît de mare. L sa i-l să ţ ă aud de la domnişoara Lucy c ea s-a supus voin eiă ă ţ p rin ilor şi c se c ieşte pentru jur mîntul ce i-a dat; şiă ţ ă ă ă cînd va fi auzit aceasta, va pleca în pace la locuin a lui şiţ nu ne va mai sta împotriv . Vai, purt m cu to ii în noiă ă ţ p catul str moşesc şi trebuie s ne fie mil de cei ceă ă ă ă gustînd din cupa am ră ăciunii şi sim ind biciul nedrept iiţ ăţ se las totuşi mîna i de valurile s lbatice ale sl biciuniloră ţ ă ă lumeşti. Îng dui i-i lui Ravenswood s aib întîlnirea peă ţ ă ă care o cere; pentru aceasta cinstit fecioar nu poate fiă ă decît o suferin scurt , acum cînd voin a ei s-a plecatţă ă ţ f r putin de întoarcere în fa a alegerii p rin ilor. Nu-iă ă ţă ţ ă ţ împiedica i deci; v rog domnia-voastr s primi i aceastţ ă ă ă ţ ă solie t m duitoare de pace.ă ă

— Niciodat ! strig lady Ashton a c rei furie învinseseă ă ă teama şi surprinderea – niciodat nu va r mîne acest omă ă între patru ochi cu fiica mea, mireasa altuia! S plece cineă vrea, eu voi sta aici. Nu mi-e team nici de furia lui, niciă de armele lui, deşi unii, spuse ea s getîndu-l cu privireaă pe colonelul Ashton, care-mi poart numele, par s fieă ă înfricoşa i de ele.ţ

— Doamn , r spunse Bide-the-Bent, nu mai turna i gază ă ţ peste foc. Domnul Ravenswoodului n-are de ce s seă împotriveasc s fi i de fa inînd seama de s n tateaă ă ţ ţă ţ ă ă domni ei şi de datoria voastr de mam . Voi r mîne şi eu;ţ ă ă ă poate c p ru-mi c runt va astîmp ra mînia unora.ă ă ă ă

— Sînte i binevenit, p rinte, spuse Ravenswood, şi ladyţ ă Ashton n-are decît s r mîn dac o doreşte; dar vreau caă ă ă ă

364

Mireasa din Lammermoorceilal i s plece.ţ ă

— Ravenswood, zise colonelul Ashton, înainte de a pleca, ai s dai socoteal în scurt vreme.ă ă ă

— Cînd pofti i, r spunse Ravenswood.ţ ă— Iar eu, zîmbi pe jum tate Bucklaw, am şi eu o pricină ă

cu domnia-voastr şi înc mai de demult.ă ă— Face i ce ve i voi, zise Ravenswood; l sa i-m -n paceţ ţ ă ţ ă

doar ast zi, iar mîine nu voi avea alt treab decît s vă ă ă ă ă întîmpin pe to i cu spada în mîn .ţ ă

Ceilal i plecar ; doar sir William Ashton mai z bovi.ţ ă ă— Domn al Ravenswoodului, gr i el cu voceă

împ ciuitoaă re, nu cred c am meritat aceast ruşine şiă ă ocar în familia mea. Dac a i vrea s v b ga i sabia înă ă ţ ă ă ă ţ teac şi s m urma i la mine în bibliotec v-aş puteaă ă ă ţ ă dovedi cu cele mai mul umitoare argumente c n-are rostţ ă s mai st rui i în aceast purtare nes buit ...ă ă ţ ă ă ă

— Mîine domnule... mîine... mîine am s v ascult pe înă ă -delete, îi r spunse Ravenswood; ziua de ast zi e închinată ă ă unei datorii sfinte, ce nu sufer amînare.ă

El ar t spre uş şi sir William ieşi şi el.ă ă ăRavenswood îşi b g sabia în teac , trase la loc cocoaă ă ă -

şele pistolului şi-l înfipse în cing toare, z vorî uşa, îşiă ă scoase p l ria şi privind-o pe Lucy cu ochi în care durereaă ă învinsese asprimea îşi dezgoli fruntea şi-i spuse:

— M cunoşti, domnişoar Ashton? Sînt eu, acelaşi Edă ă -gar Ravenswood. Lucy t cu şi el continu cu patim cresă ă ă -cînda: - Sînt tot acel Edgar Ravenswood care de dragul t u a c lcat în picioare scumpele leg minte prin careă ă ă cinstea tîrît în noroi striga dup r zbunare. Eu sînt acelă ă ă Ravenswood care de dragul t u am iertat, ba mai mult,ă am strîns cu prietenie mîna împilatorului şi vr jmaşuluiă casei mele, tr d torul şi ucigaşul tat lui meu.ă ă ă

— Fiica mea, r spunse lady Ashton întrerupîndu-l, n-areă de ce s se îndoiasc de numele domniei tale; fiereaă ă limbii ce vorbeşte îi aduce aminte c -l are în fa peă ţă duşmanul de moarte al tat lui ei.ă

— Rogu-v s ave i r bdare, doamn , ziseă ă ţ ă ă

365

Walter Scott

Ravenswood; r spunsul trebuie s vin de pe buzele ei.ă ă ă Înc o dat domă ă nişoar Lucy Ashton, eu sînt acelă Ravenswood de care te-ai legat prin jur mîntul sfînt deă care doreşti acum s te dezlegi.ă

Buzele palide ale lui Lucy şoptir :ă— Mama... din pricina ei.— Adev rat gr ieşte, zise lady Ashton, eu, cu drept înă ă

fa a oamenilor şi a cerurilor am sf tuit-o şi m-am în elesţ ă ţ cu ea s lase la o parte un leg mînt nefericit şi pripit şiă ă s -l rup prin autoritatea ă ă Scripturii înseşi.

— Scripturii! exclam Ravenswood dispre uitor.ă ţ— Citi i-i textul, spuse lady Ashton întoreîndu-se c treţ ă

preot, prin care chiar domnia-voastr , dup multă ă ă şov ial , a i declarat leg mîntul acesta ca fiind nul.ă ă ţ ă

Preotul scoase Biblia ferecat din buzunar şi citi: „Dacă ă o femeie se jur pe Dumnezeu şi se leag în fa aă ă ţ acestuia, fiind sub acoper mîntul tat lui şi la vremeaă ă tinere ii; şi dac tat l aude de acest jur mînt şi deţ ă ă ă leg mîntul cu care şi-a legat sufletul şi dac tat lă ă ă încuviin eaz , atunci jurţ ă ămîntul r mîne în picioare şi totă leg mîntul asemeni.”ă

— Şi nu astfel au stat lucrurile între noi? întrerupse Ravenswood.

— St pîneşte-te, tinere, r spunse preotul, şi ascultă ă ă mai departe vorba Sfintei Scripturi: „Dar dac tat l nu-şiă ă d înă cuviin area în ziua în care aude de aceste leg minteţ ă şi jurăminte, ele cad la p mînt: iar Domnul o va iertaă fiindc tat l s-a împotrivit.”ă ă

— Şi nu aşa au stat lucrurile? întrerupse de data asta lady Ashton biruitoare. Pute i t g dui c din clipa în careţ ă ă ă p rin ii au auzit de jur mînt ori de leg mîntul prin careă ţ ă ă fiica noastr şi-a legat sufletul, nu ne-am împotrivit peă fa şi nu v-am înştiin at de hot rîrea noastr ?ţă ţ ă ă

— Şi asta este tot? zise Ravenswood privind-o pe Lucy; doreşti s schimbi credin a jurat , voin a şi libertatea şiă ţ ă ţ iubirea pe aceast b lm jeal f arnic de cuvinte?ă ă ă ă ăţ ă

366

Mireasa din Lammermoor— Auzi i! strig lady Ashton, auzi i-l cum huleşte!ţ ă ţ— Dumnezeu s -l ierte, zise preotul, şi s -i luminezeă ă

mintea.— Înainte de a încuviin a cele ce s-au f ptuit în numeleţ ă

t u, ascult ce i-am jertfit, îi vorbi în continuare Ravensă ă ţ -wood lui Lucy. Cinstea unui neam vechi, sfatul celor mai buni prieteni ce în zadar s-au încercat s -mi clatineă hot rîă rea; nici dovezile, nici semnele ce mi s-au ar tat nuă mi-au zdruncinat credin a. Mor ii s-au ridicat din mormîntţ ţ s -mi atrag luarea-aminte, şi duhul lor a fost dispre uit.ă ă ţ Eşti gata s -mi str pungi inima pentru credin a ei, chiară ă ţ cu arma pe care încrederea-mi nebun i-a pus-o în mîn ?ă ţ ă

— Domn al Ravenswoodului, vorbi din nou lady Ashton, ai pus întreb rile pe care le-ai socotit de cuviin . Vezi că ţă ă fiica mea nu e în stare s - i r spund . Dar eu am să ţ ă ă ă r spund în locul ei şi nu vei putea ad uga nimic la vorbeleă ă mele. Doreşti s afli dac Lucy Ashton de bun voieă ă ă doreşte s fie dezlegat de jur mîntul în care aiă ă ă ademenit-o. Ai scrisoarea scris de mîna ei în care- i cereă ţ aceasta; ba mai mult, iat pergamentul pe care l-a isc lită ă acum în prezen a p rintelui, al turi de Hayston deţ ă ă Bucklaw.

Ravenswood privi hîrtia împietrit.— Domnişoara Ashton şi-a pus numele pe acest perga-

ment f r vreun şiretlic şi nesilit de nimeni? îl întreb elă ă ă ă pe preot.

— Jur pe ce am mai sfînt.— Într-adev r, doamn , este o dovad de net g duit,ă ă ă ă ă

spuse Ravenswood cu glas neşov itor; şi n-ar avea nici ună rost şi nici n-ar fi de demnitatea mea s -mi mai pierd vreă -mea cu dojeni sau jeluiri. Lua i, domni , spuse el întinzînţ ţă -du-i lui Lucy hîrtia isc lit de ea şi banul de aur rupt înă ă jum tate, însemnele primului vostru jur mînt – deie Domă ă -nul s r mîne i mai credincioas acestui al doileaă ă ţ ă jur mînt. Am s v tulbur doar cerîndu-v şi cealaltă ă ă ă ă parte a însemnelor încrederii mele nepotrivite – poate mai bine aş spune ale nebuniei mele.

367

Walter Scott

Lucy r spunse privirii dispre uitoare a iubitului ei cu oă ţ uit tur din care lipsea cu totul în elegerea; şi totuşiă ă ţ p rea c ştie despre ce e vorba, c ci îşi duse mîinile la gîtă ă ă ca s desfac o panglic albastr , înainte de a o puteaă ă ă ă face, lady Ashton îi smulse banul de aur pe care Lucy îl purta pe ascuns, în sîn; jur mîntul scris al îndr gosti ilor i-ă ă ţl luase mai demult. Cu o plec ciune semea ea le întinseă ţă pe amîndou lui Ravenswood care p ru înduioşat atunciă ă cînd lu în mîn bucata de aur.ă ă

— Şi l-a purtat tot timpul, spuse el pentru sine, l-a pur-tat la sînu-i... lîng inim ... şi totuşi... Dar la ce bun s neă ă ă plîngem, zise el ştergîndu-şi o lacrim ce i se adunase înă col ul ochiului şi reluîndu-şi înf işarea neînduplecat . Cuţ ăţ ă pas sigur se îndrept c tre vatr şi arunc în foc hîrtia şiă ă ă ă bucata de aur, împr ştiind j ratecul cu c lcîiul cizmei caă ă ă s fie sigur c flac ra va distruge totul. Nu mai am ceă ă ă c uă ta, spuse el. Inten iilor rele şi faptelor şi mai rele aleţ domniei-voastre, lady Ashton, le voi r spunde sperîndă doar c acestea vor fi ultimele uneltiri împotriva cinstei şiă fericirii fiicei dumneavoastr . Iar vou , domni , spuse elă ă ţă adresîndu-se lui Lucy, nu mai am nimic a v spune decîtă c m rog lui Dumnezeu s nu ajunge i de rîsul lumiiă ă ă ţ pentru aceast fapt de tr dare nemernic şi cu bun -ă ă ă ă ăştiin .ţă

Rostind aceste cuvinte Ravenswood se r suci pe c lcîieă ă şi plec din sala.ă

Mai cu rug ciuni, mai cu for a, sir William Asthon îiă ţ inuse pe fiul s u şi pe Bucklaw într-un col îndep rtat alţ ă ţ ă

castelului ca s nu-i mai ias în cale lui Ravenswood; dară ă cînd acesta cobora scara cea mare, Lockhard îi întinse un bilet semnat Sholto Douglas Ashton în care era întrebat unde avea s fie g sit peste patru sau cinci zile întrucîtă ă cel ce scrisese scrisoarea avea o socoteal grea deă încheiat cu ei de îndat ce se va fi petrecut un importantă eveniment în familia lui.

— Spune colonelului Ashton, gr i Ravenswood liniştit,ă

368

Mireasa din Lammermoorc ă m va g si la Steiul Lupului atunci cînd va pofti.ă ă

În timp ce cobora cele cîteva trepte care duceau afar ,ă îi ieşi în cale Craigengelt, care îi spuse din partea obl duiă -torului s u, lordul de Bucklaw, c acesta n d jduieşte că ă ă ă ă Ravenswood nu va pleca din Sco ia m car zece zile deţ ă acum înainte întrucît prietenul s u voia s -i mul umească ă ţ ă pentru nişte polite uri pe care i le datora mai de demultţ ca şi pentru cele de acum.

— Spune-i st pînului t u, rînji Ravenswood, s -şi aleagă ă ă ă el clipa. M va g si la Steiul Lupului dac nu cumva vaă ă ă r mîne cu buzele umflate.ă

— St pînul meu? r spunse Craigengelt curajos fiindc -iă ă ă vedea pe colonelul Ashton şi pe Bucklaw în cap tulă cel lalt al terasei; îng duie-mi s spun c nu cunosc peă ă ă ă cineva care s aib acest drept asupr -mi şi nici nuă ă ă îng dui s -mi fie adresate astfel de vorbe.ă ă

— Atunci caut - i st pînul în iad! strig Ravenswood şiă ţ ă ă dînd frîu liber furiei pe care şi-o st pînise pîn atunci îlă ă îmbrînci pe Craigengelt cu atîta putere, încît acesta se rostogoli pe sc ri r mînînd în nesim ire la p mînt.ă ă ţ ă

— Sînt un prost, ad ug Ravenswood, s -mi v rs furiaă ă ă ă pe o jigodie atît de nevrednic .ă

Şi zicînd acestea, s ri pe calul pe care şi-l legase chiară în fa a castelului, merse la pas pe lîng Bucklaw şiţ ă colonelul Ashton ridicîndu-şi p l ria în timp ce trecea peă ă lîng ei şi privindu-i drept în fa în timp ce le adresaă ţă aceast plecă ăciune mut , pe care ei i-o înapoiar euă ă aceeaşi gravitate. Cu pas la fel de m surat, Ravenswoodă merse pîn în capă ătul aleii, vrînd parc s arate c i-ar fiă ă ă pl cut mai degrab s fie întrerupt decît l sat în pace.ă ă ă ă Trecînd şi de poarta cea mare, îşi întoarse calul şi mai privi o dat int castelul; apoi d du pinteni fugaruluiă ţ ă ă disp rînd cu iu eala unui duh pe care vr jitorul îl face să ţ ă ă se topeasc în z ri.ă ă

369

Walter Scott

Capitolul XXXIV

„Din camera nup ial cine vine?ţ ăE Azrael, al mor ii înger.”ţ

Dup cumplita scen care se petrecuse la castel, Lucyă ă fu purtat pe bra e pîn în camera ei unde r mase cîtevaă ţ ă ă ceasuri în nesim ire. A doua zi, p ru c -şi vine în fire şi seţ ă ă ar t nu numai tare şi vesel , ci şi oarecumă ă ă neastîmp rat , ceea ce nu-i st tea de loc în fire. Ladyă ă ă Ashton se nelinişti şi-i cercet pe doctorii familiei. Cumă îns b t ile inimii nu se schimbaser , ei nu spuser decîtă ă ă ă ă c e bine ca bolnava s se plimbe şi s petreac , întrucîtă ă ă ă sufletul şi nu trupul e bolnav. Domnişoara Ashton nu spuse nici o vorb despre cele ce se petrecuser în salaă ă cea mare. Era îndoielnic chiar dac -şi amintea de cevaă fiindc adesea îşi ducea mîinile la gît ca şi cum ar fiă c utat panglica ce i se smulsese murmuă rînd cu surprindere şi ciud atunci cînd nu o g sea: „Era firicelulă ă care m inea legat de via ”.ă ţ ă ţă

În ciuda acestor numeroase semne îngrijor toare, ladyă Ashton nu mai putea întîrzia c s toria, cu toat boalaă ă ă fiicei sale. Nu-i era uşor s -l mint pe Bucklaw, dar ştiaă ă prea bine c dac tîn rul ar fi b gat de seam cea maiă ă ă ă ă mic rea-voin a din partea lui Lucy s-ar fi l sat p gubaşă ţ ă ă spre marea ruşine şi ocar a Ashtonilor. De aceea seă hot rî c dac Lucy tot nu d dea vreun semn deă ă ă ă împotrivire, c s toria s aib loc în ziua ce fuseseă ă ă ă dinainte aleas , încredin at fiind lady Ashton c oă ţ ă ă schimbare de locuri, de oameni şi de stare ar vindeca-o mult mai repede şi mult mai bine decît dac ar fi r masă ă mai departe în grija doctorilor care o vegheau. Fumurile de m rire ale lui sir William Ashton, dorin a de a deveniă ţ

370

Mireasa din Lammermoorcît mai puternic ca s se poat împotrivi marchiă ă zului de A. îl f cur s încuviin eze fapta la care poate c de altfel totă ă ă ţ ă n-ar fi putut s se împotriveasc , chiar dac ar fi vrut. Cîtă ă ă despre cei doi tineri, Bucklaw şi colonelul Ashton, ei erau de p rere c ar fi fost ruşinos s se amîne fie şi cu ună ă ă ceas c s toria fiindc toat lumea ar fi spus c s-au l sată ă ă ă ă ă înfricoşa i de vizita şi amenin rile lui Ravenswood.ţ ţă

Într-adev r, dac Bucklaw şi-ar fi dat seama în ce stareă ă se afl domnişoara Ashton poate ca nu ar fi gr bit într-atîtă ă preg tirile. Dar în împrejur ri ca acestea obiceiul nuă ă îng duia decît întrevederi scurte şi rare între logodnici;ă fapt de care lady Ashton se folosise din plin, în aşa fel încît Bucklaw nu ştia şi nici m car nu b nuia care esteă ă starea s n t ii şi care sînt sim mintele nefericitei luiă ă ăţ ţă mirese.

În ajunul nun ii, Lucy p ru mai voioas şi, ca toate feteţ ă ă -le, urm ri cu mult luare-aminte preg tirile pe careă ă ă familia le f cuse pentru aceast important serbare.ă ă ă

Diminea a era luminoas şi senin . Nuntaşii venir puţ ă ă ă -hoi din toate p r ile inutului. Erau de fa nu numai rudeă ţ ţ ţă -le lui sir William Ashton şi cei de un sînge cu doamna lui, ci şi nenum ratele neamuri şi prieteni ai mirelui, to iă ţ c lare pe fugari frumoşi, împodobi i şi înzorzona i careă ţ ţ mai de care, întrucît fiecare familie de vaz pe o raz deă ă cincizeci de mile inuse s fie de fa la aceast ocazieţ ă ţă ă care era considerat ca un fel de biruin asupraă ţă marchizului de A. prin înfrîngerea rudei sale. Bucate alese îi întîmpinar pe oasă pe i şi dup ce aceştia gustar cevaţ ă ă r sun veselul strig t: „Pe cai”. Mireasa ap ru condusă ă ă ă ă de fratele ei Henry şi de mam . Veselia din ajun l saseă ă loc unei adînci triste i care şedea bine unei clipe atît deţ solemne. În ochi îi sclipea o flac r rece şi obrazul îi eraă ă îmbujorat cum nu mai fusese de mult, ceea ce, al turi deă frumuse ea ei şi de bog ia roţ ăţ chiei, f cur ca la intrare să ă ă fie întîmpinat de murmure şi de aplauze la care niciă m car doamnele nu putur r mîne de-o parte. În vremeă ă ă ce veselul alai se tocmea de plecare, sir William Ashton,

371

Walter Scott

om paşnic şi tipicar, îl cert pe fiul s u Henry, care seă ă încinsese cu o sabie cît toate zilele a fratelui s u,ă colonelul Ashton.

— Dac î i trebuie arm , spuse el, chiar cu ună ţ ă asemenea prilej paşnic, de ce nu i-ai pus pumnalul celţ scurt pe care l-ai primit anume de la Edinburgh?

B iatul se dezvinov i spunînd c -l pierduse.ă ăţ ă— Ba m tem c l-ai ascuns tu însu i, spuse tat l s u,ă ă ţ ă ă

doar ca s por i sabia asta uriaş care i-ar fi putut sluji şiă ţ ă lui sir William Wallace. Dar, în sfîrşit, acum suie-te pe cal şi vezi, poart -i de grij sor -ti.ă ă ă

B iatul îl ascult aşezîndu-se chiar în mijlocul alaiului.ă ă În acea zi era prea fericit de hainele-i frumoase, de sabie, de mantia cu fireturi, de p l ria cu pene şi de calulă ă înv at ca s -i mai pese de altceva; dar pîn în ceasulăţ ă ă mor ii avea s -şi aduc aminte c atunci cînd mîna sor -ţ ă ă ă ăsi, sprijinindu-se de şa, în spatele lui, i-o atinsese pe a sa, era rece ca marmura unui mormînt.

Strab tînd culmi şi v i pestri ul şir de nuntaşi ajunse înă ă ţ cele din urm la biseric pe care o umplur ochi; c ci înă ă ă ă afar de slugi, mai bine de o sut de domni şi doamneă ă veniser la nunt . Aceasta se împlini dup credin aă ă ă ţ presbiterian la care Bucklaw g sise şi el de cuviin să ă ţă ă treac de curînd.ă

La ieşirea din biseric s rmanii din împrejurimi primiră ă ă poman îmbelşugat , împ r it chiar de Johnny Mortsă ă ă ţ ă -heugh care în vremea din urm fusese mutat dină pustnicia lui s îndeplineasc mult invidiata slujb deă ă ă paracliser la biserica din Ravenswood. Cum tra Gourlayă împreun cu dou surate se coco aser pe o piatr deă ă ţ ă ă mormînt r stură nat ar tîndu-şi una alteia pomana pe careă ă apucaser s-o primeasc .ă ă

— Johnny Mortsheugh, cronc ni Annie Winnie, puteaă s -şi aduc aminte de vremea de demult şi s nu-şi fiă ă ă uitat de fetele lui acum c se împ uneaz ca un cocoşelă ă ă cu surtucul lui cel negru. Nu mi-a dat decît cinci scrumbii

372

Mireasa din Lammermoorîn loc de şase şi banul sta sun de parc ar fi calp, ca să ă ă ă nu mai spun c f rîmi a asta de carne parc-ar fi o lecuă ă ţ ţă mai uşuric decît celelalte ce le-au împ r it; şi parc e şiă ă ţ ă mai cu zgîrciuri decît a ta, Maggie.

— Decît a mea, ce te-a apucat surato? morm i hoaşcaă damblagit , a mea e mai mult ciolane, z u aşa. Dac uniiă ă ă îi miluiesc pe s racii care vin la nun i şi la îngrop ciuni,ă ţ ă m car s le dea ceva mai de Doamne-ajut .ă ă ă

— Mila lor, scrîşni Ailsie Gourlay, nu-i n scut ă ă din dra-goste pentru noi şi nici c le pas dac o s cr p m sauă ă ă ă ă ă nu de foame. Ar fi în stare s ne ă dea şi pietre de moar înă loc de-o bucat de pîine dac le-ar gîdila f loşenia lor şiă ă ă dup toate ă alea mai vor s le pup m şi picioarele ă ă de parc mare lucru ă ar fi f cut pentru noi.ă

— C bine zici, încuviin soa a ei.ă ţă ţ— Da' ia-n ascult , Ailsie Gourlay, tu eşti a mai b trînă ă ă

dintre noi, dar mai v zut-ai vreodat asemenea mîndre eă ă ţ de nunt ?ă

— N-aş putea spune c-am v zut, r spunse cotoroan a;ă ă ţ dar team mi-e c în curînd o s vedem tot aşa oă ă ă mîndre e de îngrop ciune.ţ ă

— Tare bine mi-ar prinde, rînji Annie Winnie; fiindc şiă acolo î i d poman şi m car nu te mai pune nimeni s teţ ă ă ă ă hlizeşti şi s te sc l mb i şi s pofteşti fericire p c toşiloră ă ă ă ă ă ă stora, plini de fumuri c rora nu le mai ajungi nici cu pră ă ă-

jina la nas, de parc am fi cîini şi ar trebui s ne tîrîm înă ă praf. Tare-mi place s înfulec şi coliva mor ilor, şi s le zică ţ ă cîntecul din b trîni:ă

„Cu pita în desag , cu portofelul greu;ă

Tu nu te ii mai bine, eu nu o duc mai r u”ţ ă .37

37 Reginald Scott ne spune despre o b trîn care îns n toşeaă ă ă ă oamenii cu ajutorul unui descîntec şi pîn lă a urm ă a fost acuzat deă vr jitorie. Cînd au cercetată -o mai îndeaproape, ea le-a spus c nuă voia s priă measc drept r splat decît ă ă ă o pîine şi un b nu ă ţ de argint; şi c ă descîntecul vr jitoresc cu care înzdr venise atî ia oameni eraă ă ţ tocmai poezioara din povestirea noastr . ă (N.A.)

373

Walter Scott

— C bine zici, Annie, o mîngîie cea de-a treia; s neă ă dea Domnul un Cr ciun verde şi un cimitir plin.ă

— Da' ia spune Ailsie. Gourlay, c tot eşti mai b trîn şiă ă ă mai în eleapt , care din aceşti nuntaşi o s se întoarcţ ă ă ă mai întîi aici, la biseric , cu picioarele înainte?ă

— O vede i pe fata aceea frumoas , spuse cum traţ ă ă Gourlay, sclipind de aur şi giuvaeruri pe care o ridică acum pe calul alb în spatele b ietanului cu haine stacojiiă şi cu sabie lung ?ă

— Dar asta-i tocmai mireasa! striga baba sim ind c iniţ ă -ma-i de piatr e cuprins de oarecare înduioşare; mireasaă ă îns şi! Cum se poate! Atît de tîn r , atît de frumoas , atîtă ă ă ă de blînd ... Şi s nu aib zile?ă ă ă

— Ascult -m pe mine, zise vr jitoarea, a a vie ii ei s-aă ă ă ţ ţ tors aproape de pe caierul sor ii. Din nisiparni i s-auţ ţă prelins mai toate boabele de nisip şi nici nu-i de mirare, cînd al ii le-au scuturat atît. Pe copaci se usuc frunzele şiţ ă cad, dar fecioara n-o s mai apuce luna lui Brumar şiă vîntul care le zbur t ceşte prin v zduh.ă ă ă

— Noi am îmbr cat-o, cîrîi cea damblagit , şi parc eaă ă ă ne-a dat dou buc i de stamb roşie.ă ăţ ă

— Da, da, rînji Ailsie; şi sir William mi-a f g duit peă ă deasupra şi o rochie frumoas , stacojie – rugul, lan ul şiă ţ butoiul cu smoal , fetelor! Ce zice i de aşa bacşiş?! Astaă ţ fiindc n-am închis ochii de patru ori cîte dou zeci deă ă nop i pentru fiic -sa care se pr p dea. Dar n-are decît s -ţ ă ă ă ăşi p să treze cîrpele pentru cucoana lui, cumetrelor.

— Mi-a ajuns la ureche, zise Annie Winnie, c lady Ashă -ton asta nu-i prea dus la biseric .ă ă

— O vede i colo, ar t cu degetul cum tra Gourlay,ţ ă ă ă cum se zbîn uie pe arm sarul cenuşiu la poartaţ ă cimitirului? Muierea asta – aşa cum o vede i deţ cuviincioas şi de împoă po onat c lare pe cal – e-oţ ă ă f ptur mai dr ceasc decît toate vr jitoarele care auă ă ă ă ă c l rit vreodat pe coada m turii pe pajiştea de laă ă ă ă Berwick sub lumina lunii.

374

Mireasa din Lammermoor— Ce zicea i de vr jitoare, babe blestemate? strigţ ă ă

Johnny Mortsheugh; nu cumva v arunca i descînteceleă ţ voastre chiar aici, lîng sfîntul l caş s -i deochea i peă ă ă ţ mire şi pe mireas ? Ia c ra i-v acas , c dac îmi pună ă ţ ă ă ă ă ciomagul pe spinarea voastr team mi-e c-o s v lua iă ă ă ă ţ t lp şi a mai repejor decît v in balamalele.ă ă ţ ă ţ

— Ia te uit ! i-o întoarse Ailsie Gourlay; da' mîndri maiă sîntem, cu surtuc negru în spinare şi cu sc fîrlia pudrat ,ă ă de parc niciodat nu ne-ar fi mas şoarecii în burt ! Undeă ă ă mai pui c la l satul serii o s mai scîr îim şi din scripcă ă ă ţ ă printre ceilal i l utari din inut. S vedem numai dac teţ ă ţ ă ă mai in picioarele. Johnny, fl c ule.ţ ă ă

— Îmi sînte i martori, oameni buni, zise Mortsheugh, cţ ă m amenin şi m oc r şte. Dac mi se întîmpl cevaă ţă ă ă ă ă ă mie sau viorii mele ast -sear s şti i c -i din pricinaă ă ă ţ ă farmecelor ei şi-am s-o tîrîi de cînepa dracului în fa aţ sfîntului sinod. Şi eu sînt pe jum tate pop acum c sîntă ă ă paracliser într-o parohie de oameni cinsti i.ţ

Deşi ura dintre vr jitoare şi restul oamenilor le o eliseă ţ acestora inimile uscîndu-le orice veselie, nu astfel st teauă lucrurile cu restul gloatei. M re ia alaiului de nunt , rochiă ţ ă -ile bogate, caii focoşi, înf işarea s rb toreasc a frumoaăţ ă ă ă -selor femei şi a mîndrilor fl c i aduna i cu acest prilej avuă ă ţ urm rile obişnuite asupra celor de fa . Strig te de: „Tră ţă ă ă-iasc Ashton şi Bucklaw”, pocniturile pistoalelor, puştiloră şi muschetelor ar tau cu cît pl cere oamenii c scauă ă ă ă gura la cavalcada dup care se inur la întoarcerea spreă ţ ă castel. Ici şi colo mai era vreun ran vîrstnic sau vreoţă nevast care strîmba din nas în fa a dichisului ciocoiescă ţ şi-şi amintea de zilele acum s r ci ilor nobili deă ă ţ Ravenswood, dar pîn şi ei veneau ca muştele la miereă dup bucatele gustoase pe care s raci şi boga i leă ă ţ primeau de poman la castel, se amesteă cau prin mul imeţ şi orice-ar fi gîndit se l sau duşi de bineă cuvîntata influen a unui ţă „amphitrion ou l'on dine”38

38 Amfitrionul la care se ia masa (fr.).

375

Walter Scott

Întov r şit de s raci şi boga i, Lucy se întoarse la casaă ă ă ă ţ tat lui ei. Bucklaw se folosi de cinstea de a c l ri al turiă ă ă ă de mireas , dar nedeprins cu asemenea lucruri se str duiă ă mai degrab s atrag aten ia asupra persoanei sale şi aă ă ă ţ îndemîn rii de c l re decît s -i spun vreo vorb .ă ă ă ţ ă ă ă Ajunser la castel cu bine, întov r şi i de urale voioase.ă ă ă ţ

Se ştie c nun ile din str buni se s rb toreau pe fa ,ă ţ ă ă ă ţă f r fasoanele timpurilor moderne. Nuntaşii se aşezar laă ă ă un osp uriaş ale c rui r m şi e, dup ce slugile se ospăţ ă ă ă ţ ă ă-taser şi ele, fur aruncate mul imii de afar dimpreună ă ţ ă ă cu butoaie de bere care f cur ca veselia din curte s fieă ă ă la fel de mare ca cea din sal . B rba ii, dup obiceiulă ă ţ ă timpului, d dur pe gît vinuri scumpe, iar femeile,ă ă împodobite pentru balul care întotdeauna încheia nunta, aşteptau cu ner bă dare sosirea lor în sala cea mare. În cele din urm masa se sparse şi nobilii d dur buzna înă ă ă salonul în care, îmbujora i de vin şi de petrecere, îşiţ l sar s biile de o parte şi-şi poftir la dans dorniceleă ă ă ă partenere. Muzica se auzea din galeria de sus chiar sub acoperişul vechii s li de ospe e a castelului. Buna-cuviină ţ ţă cerea ca mireasa s deschid balul; dar lady Ashtonă ă cerînd iertare în numele fiicei sale, îi întinse mîna lui Bucklaw.

Dar în clipa în care ea-şi ridica privirea aşteptînd semnul l utarilor ca s înceap dan ul, v zu c sala eă ă ă ţ ă ă împodobit altfel de cum ştia ea şi nu-şi putu opri ună strig t de sură prindere:

— Cine a îndr znit s schimbe tablourile?ă ăTo i privir în sus şi cei care cunoşteau locul b gar deţ ă ă ă

seam c portretul tat lui lui sir William Ashton fuseseă ă ă înlocuit cu cel al b trînului Malise Ravenswood care p reaă ă s arunce fulgere de mînie şi r zbunare asupra tuturor.ă ă Schimbarea fusese probabil atunci cînd sala era goal ,ă dar nimeni nu b gase de seam pîn ce nu fuseseră ă ă ă aprinse toate tor ele şi candelabrele. Spiriteleţ înfierbîntate ale nobililor îi f cur s ceara de îndat s seă ă ă ă ă

376

Mireasa din Lammermoorcerceteze cine poart vina pentru aceast jignire adusaă ă gazdei lor şi lor înşişi; dar lady Ashton, revenindu-şi, puse întîmplarea pe seama unei servitoare cam nebune şi a c rei minte fusese înfierbîntat de poveştile cumetreiă ă Gourlay despre „fosta familie”, cum le spunea lady Ashton celor din neamul Ravenswood. Tabloul blestemat fu luat de acolo şi lady Ashton deschise balul cu o gra ieţ şi cu o demnitate care înlocuia farmecul tinere ii şiţ aproape c era la în l imea umflatelor laude pe care i leă ă ţ aduser prietenele mai în vîrst ce-i spuser ca d n uiseă ă ă ă ţ mai bine decît o fat tîn r .ă ă ă

Cînd lady Ashton se aşez b g de seam , f r preaă ă ă ă ă ă mult uimire, c fiica p r sise înc perea: şi atunci seă ă ă ă ă scul şi se duse dup ea gata s alunge orice înnourareă ă ă pe care misterioasa schimbare a portretelor ar fi putut-o aduce asupra inimii tinerei fete. Dup cît se p rea,ă ă temerile i se dovediser neîntemeiate, fiindc ea seă ă întoarse cam peste vreun ceas, şoptind ceva la ureche mirelui care imediat se desprinse dintre dansatori şi disp ru. L utarii ziceau acum cît puteau de tare,ă ă dansatorii tropoteau pe podele cu toat veselia n scută ă ă din tinere e, voioşie şi veselie, cînd deodat r sun unţ ă ă ă ip t atît de p trunz tor şi sfîşietor încît muzica şi dansulţ ă ă ă

se oprir de îndat . To i r maser nemişca i; dar cumă ă ţ ă ă ţ urletul se repet , colonelul Ashton smulse ă o tor dinţă perete şi cerînd cheia camerei nup iale de la Henry c ruiaţ ă îi fusese dat în grij ca fiind cavalerul miresei, se repeziă ă într-acolo urmat de sir William şi lady Ashton precum şi de alte cîteva rude apropiate. Nuntaşii r maser s -iă ă ă aştepte înm rmuri i de groaz .ă ţ ă

Ajuns în fa a acelei camere, colonelul Ashton b tu şiţ ă strig , dar nu primi alt r spuns decît nişte gemeteă ă înn buşite. F r s mai şov ie, descuie uşa, dar nu ă ă ă ă ă o putu deschide din cauza unei greut i aşezate înd r tul ei.ăţ ă ă Cînd intr toă tuşi, g si trupul mirelui care z cea pe prag,ă ă iar podeaua dimprejur era n cl it de sînge. Un strig t deă ă ă ă groaz şi teaă m îşni din piepturile celor de fa iară ţ ţă

377

Walter Scott

ceilal i, nuntaşi, speria i de aceast nou alarm , d durţ ţ ă ă ă ă ă buzna în anticamer . Colonelul Ashton îi şopti mameiă sale: ,,Caut-o, c ci ea l-a injughiat!” Îşi trase spada şi seă aşez în prag spunînd c nu va l sa pe nimeni s treacă ă ă ă ă în afar de preot şi de un doctor. Cu ajutorul lor, Bucklaw,ă care sufla înc , fu ridicat şi dus în alt camer undeă ă ă prietenii lui, b nuitori şi încrunta i, îl înconjurar s afleă ţ ă ă p rerea doctorului.ă

Între timp lady Ashton, so ul ei şi ceilal i o c utar înţ ţ ă ă zadar pe Lucy în pat şi în toat camera. Nu mai era nici oă alt ieşire aşa c tocmai începuser s cread că ă ă ă ă ă nefericita se aruncase probabil pe fereastr , cînd unulă dintre cei de fa inînd tor a mai sus decît ceilal i desluşiţă ţ ţ ţ o umbr alb în col ul vetrei uriaşe de mod veche dină ă ţ ă camer . Acolo se ghemuise nefericita ca un iepureă încol it, cu v lul sfîşiat, cu veşmintele rupte şi p tate deţ ă ă sînge, cu ochii s lbatici şi cu fa a schimonosit deă ţ ă nebunie. Cînd se v zu descoperit începu s rîd , s seă ă ă ă ă strîmbe şi s arate spre ei cu degetele pline de sînge şi cuă sc l mb ielele unei fiin e bîntuite de diavol.ă ă ă ţ

Fur chemate iute în ajutor servitoarele care izbutir s-ă ăo st pîneasc , deşi cu oarecare greutate. În timp ce oă ă duceau de acolo ea privi înapoi şi spuse singurele cuvinte cu noim de pîn atunci, cu un fel de bucurieă ă cutremur toare.ă

— Va s zic l-a i luat de aici pe mîndrul mire?ă ă ţServitoarele, însp imîntate, o închiser într-o cameră ă ă

mai ascuns , o legar , fiindc p rea s fie nevoie şi r maă ă ă ă ă ă -ser s o vegheze îndeaproape. Jalea p rin ilor, groaza şiă ă ă ţ încurc tura oaspe ilor, furia neîn elegerilor mocnite întreă ţ ţ cele dou tabere, neîn elegeri sporite de f r delegeaă ţ ă ă petrecut , nu se pot descrie.ă

Doctorul fu ascultat cel dintîi; el spuse c rana lui Buckă -law, deşi primejdioas , nu era de moarte, dar cu nici ună pre acesta nu putea fi mişcat. Aceasta le închise gura nuţ -meroşilor s i prieteni, care mai înainte st ruiser ca el să ă ă ă

378

Mireasa din Lammermoorfie dus de la castel la casa unuia dintre ei. Cu toate acestea ei cerur ca din cauza celor întîmplate patru dină ei s ră ămîn s -l vegheze pe prietenul lor r nit şi slujitoriă ă ă înarma i s stea de paz în apropiere. Colonelul Ashton şiţ ă ă tat l s u încuviin ar , iar ceilal i plecar de îndat , înă ă ţ ă ţ ă ă ciuda nop ii şi a întunericului. Doctorul o îngriji apoi peţ domnişoara Ashton spunînd îns c nu mai e nici oă ă n dejde. Toat noaptea ea aiur f r încetare. Maiă ă ă ă ă trimiser şi dup al i doctori. Diminea a se linişti, dară ă ţ ţ seara, prorocir medicii, boala avea s ating culmea.ă ă ă

Chiar aşa se şi întîmpl ; c ci deşi se deştept destul deă ă ă supus şi-i l s pe cei din juru-i s -i schimbe hainele oriă ă ă ă s i le orînduiasc , în clipa în care-şi duse mîna la gîtă ă c utînd parc fatala panglic albastr , o cotropi un val deă ă ă ă amintiri pe care mintea şi trupul nu-l mai putur îndura.ă Dup mai multe zbateri cumplite, nefericita muri f r saă ă ă spun vreo vorb pentru a le l muri fapta nenorocită ă ă ă petrecut cu o sear înainte.ă ă

Judec torul din inut sosi a doua zi dup moarteaă ţ ă tinerei fete f cîndu-şi dureroasa datorie de a cercetaă încheierea actului cu toat b garea de seam pentruă ă ă p rin ii greu lovi i. Nimic nu p rea s limpezească ţ ţ ă ă ă b nuiala tuturor, anume c mireasa, cuprins de nebunie,ă ă ă îl înjunghiase pe mire în pragul camerei de nunt . Armaă ucigaş fu g sit în odaie, mînjit de sînge. Era tocmaiă ă ă ă pumnalul pe care Henry ar fi trebuit s -l poarte în ziuaă nun ii şi pe care nefericita lui soţ r reuşise probabil s -lă ă ascund cu o sear înainte, atunci cînd îi fusese ar tată ă ă împreun cu alte lucruri preg tite penă ă tru cununie.

Prietenii lui Bucklaw se aşteptau ca, îns n toşindu-se,ă ă acesta s arunce o oarecare lumin asupra negrei întîmă ă -pl ri şi îl îndemnar cu vorba, dar el îi ocoli o vreme zicîndă ă c e prea slab dup boal . Cînd fu dus la el acas şi cîndă ă ă ă era aproape s n tos, îi adun pe to i cei care aveauă ă ă ţ dreptul s -l iscodeasc asupra acelor întîmpl ri şi leă ă ă mul umi penţ tru grija ce i-o purtaser şi pentru dorin a loră ţ de a-i sta al turi şi de a-l ajuta.ă

379

Walter Scott

— Aş vrea ca voi, prieteni, s în elege i c nu am nici oă ţ ţ ă poveste de spus şi nici o ocar de r zbunat. Dac deă ă ă acum înainte parte femeiasc m va întreba ceva de celeă ă petrecute în acea noaptea nefericit , voi t cea şi pe viitoră ă voi gîndi despre ea c a vrut s rup prietenia cu mine;ă ă ă într-un cuvînt n-am s -i mai vorbesc niciodat . Dar dacă ă ă parte b ră b teasc îmi va pune aceeaşi întrebare am să ă ă socotesc obr znicia ca fiind destul de mare pentru a cereă s fie r spl tit printr-o plimbare pe Aleea Duceluiă ă ă ă 39 1

unde s ne încheiem socotelile.ăVorbele acestea erau limpezi ca lumina zilei; şi mul iţ

spuser c Bucklaw se ridicase dup boal mai trist şi maiă ă ă ă în elept decît pîn atunci. Pe Craigengelt îl trimise la plimţ ă -bare dîndu-i îns destui bani ca s -l scuteasc şi de ispită ă ă ă şi de s r cie dac avea s -i cheltuie cu grij .ă ă ă ă ă

Dup aceea plec din ar şi nu se mai întoarseă ă ţ ă niciodat ; nici un cuvînt despre nefericita lui c s torie nu-ă ă ăi sc p de pe buze. Mul i cititori or s cread f r îndoială ă ţ ă ă ă ă ă c aceast povestire e tras de p r, romantic şi alc tuită ă ă ă ă ă ă de închipuirea unui autor dornic s mul umeasc gustulă ţ ă de întîmpl ri n scocite al mul imii; dar cei ce cunoscă ă ţ istoria Sco iei în timpul acela nu încape îndoial c vorţ ă ă vedea clar, sub ascunzişul numelor de împrumut şi al întîmpl rilor n scocite, c e vorba de O POVESTE PREAă ă ă ADEV RATA.Ă

39 O alee în apropiere de Holyrood House, numit astfel fiindcă ă ducelui de York, Iacob al II-lea dup aceea, îi pl cea s se plimbe peă ă ă ea în timpul cînd locuia în Sco ia. Mult vreme a fost locul de întîlnireţ ă preferat al celor ce doreau s -şi încheie socotelile de onoare. (N.A.)ă

380

Mireasa din Lammermoor

Capitolul XXXV

„Cine-i atît de rece, un suflet împietritCe de n pasta crunt de fi-va auzită ăS un înal e-n lacrimi un cîntă ţ

cumplit şi-amarV zînd viteazul mîndru, atît de plin de har.ăCum pierde şi favoruri şi calul deodat'Murind în grea ruşine în st loc blestematăFiindc -ndr zni s calce pe-un drumă ă ă

ce n-a umblat.”

(Poezie din Eraldica lui Misbet. vol. II)

Am luat-o înaintea scurgerii timpului pomenind de însă-n toşirea şi de soarta lui Bucklaw, ca s nu întrerupemă ă firul întîmpl rilor care se petrecur dup înmormîntareaă ă ă nenorocitei Lucy Ashton. Trista ceremonie se s vîrşi înă zorii înce oşa i ai unei dimine i de toamn şi nu furţ ţ ţ ă ă chema i decît cei care nu se cuvenea s lipseasc . Celeţ ă ă mai apropiate rubedenii îi întov r şir coşciugul spreă ă ă aceeaşi biseric spre care fusese condus ca mireas ,ă ă ă ar tînd atunci la fel de pu in dorin pe cît ar tau acumă ţ ă ţă ă r m şi ele ei înghe ate şi f r via . Lîng biseric era oă ă ţ ţ ă ă ţă ă ă capel f cut de sir William Ashton pentru a servi dreptă ă ă cavoul familiei. Şi acolo, într-un sicriu f r nume sau dat ,ă ă ă fur încredin ate rînei r m şi ele celei care fuseseă ţ ţă ă ă ţ odat dulce, frumoas şi nevinovat , deşi împins pîn laă ă ă ă ă nebunie de un lung şir de necru toare împil ri. În vremeţă ă ce toat lumea era în biseă ric , cele trei hîrce ale satuluiă care în ciuda orei timpurii adulmecaser carne de om caă vulturii, st teau coco ate pe piatra din fa şi tr nc neauă ţ ţă ă ă f r ruşine.ă ă

— Nu v-am spus eu, zise cum tra Gourlay, că ă mîndre ea de nunt o s fie în curînd urmat de oţ ă ă ă mîndre e de îngroţ p ciune?ă

381

Walter Scott

— Pogribania nu-i cine ştie ce mîndre e, r spunseţ ă cumătra Winnie; nici de mîncat, nici de b ut, doar cî ivaă ţ gologani pentru s raci; nici nu merit s ici drum pîn-aiciă ă ă doar pentru atîta cînd sîntem aşa de pl pînde.ă

— Tac - i gura, proasto, o cert cum tra Gourlay, ce,ă ţ ă ă parc toate bun t urile sînt atît de dulci ca r zbunareaă ă ăţ ă acestui ceas? Cei care se fî îiau pe arm sarii lor sprinteniţ ă acum patru zile, abia se tîr sc acum, mohorî i şi îngheboă ţ -şa i. Cei care sclipeau de aur şi de argint, sînt negri caţ ciorile. Şi domnişoarei Lucy Ashton, care strîmba din nas cînd se apropia de ea o cum tr cinstit , acum poate s -iă ă ă ă stea şi o broasc rîioas pe coşciug c nu mai e în stareă ă ă s se scuă ture cînd îi or c ie la ureche. Şi pe lady Ashton oă ă arde focul iadului în piept; iar sir William cu spînzur torileă şi lan urile şi rugurile lui, cum îi place vr jitoria de la elţ ă din cas ?ă

— Atunci e adev rat, morm i baba damblagit , că ă ă ă mireasa a zburat din pat, în sus, pe horn, suflat deă duhurile rele şi c pe mire l-au g sit cu fa a tras laă ă ţ ă ceaf ?ă

— Ce ne pas nou ce-au f cut sau cum au f cut, ridică ă ă ă ă din umeri Ailsie Gourlay; dar pe cinste treab şi bine le-aă prins lorzilor şi doamnelor cu nasuri de cear .ă

— Şi-i adev rat, zise şi Annie Winnie, c icoana lui siră ă Malise Ravenswood s-a desprins din ram şi-a pornită înaintea nuntaşilor spre camera cu pricina?

— Aş, rîse Ailsie; dar de intrat în sal a intrat – şi ştiu euă bine cum de a ajuns acolo – ca s -i vesteasc cum că ă ă trufia poate fi şi ea îngenuncheat . Dar ia uita i-v ceă ţ ă lucru de mirare, cumetrelor – i-am v zut pe to i cu v luriă ţ ă şi pelerine urcînd sc rile doi cîte doi, nu-i aşa?ă

— Şi ce-i cu asta? întreb una din ele.ă— Eu i-am num rat, spuse cealalt cu bucuria unei fiină ă -

e pe care priveliştea n-ar fi putut s-o lase nep s toare.ţ ă ă— Dar n-ai b gat de seam , spuse Ailsie nemaiînc pînă ă ă -

du-şi în piele de mîndrie, c mai e şi un al treisprezeceleaă

382

Mireasa din Lammermoorprintre ei, despre care nu ştiu nimic; şi dac -mi spune mieă bine inima nici asta n-o s mai h l duiasc mult peă ă ă ă aceast lume. Dar hai s mergem, cumetrelor; dac maiă ă ă st m peă -aici parc vad c-o s p im ceva şi dac apele oră ă ăţ ă s se aleag în r u, mai bine s nu se ştie c-am fost pe-ă ă ă ăaici.

Şi aşa cronc nind asemeni corbilor prevestitori deă moarte, cele trei cobe plecar din fa a bisericii.ă ţ

Cei din untru b gaser şi ei de scam c erau maiă ă ă ă ă mul i decît fuseser pofti i şi începur s şopteasc întreţ ă ţ ă ă ă ei nedumeri i. Una dintre umbrele înf şurate în mantie seţ ă sprijinea împietrit de o coloan a capelei. Neamurileă ă familiei Ashton fierbeau de mînie şi mirare pentru îndr zneala nepoftitului, cînd colonelul Ashton îiă întrerupse spunînd:

— Ştiu eu cine este omul acesta; el are ori va avea în curînd la fel de multe motive de jale ca şi noi; l sa i peă ţ mine şi nu tulbura i slujba printr-o ceart necuviincioas .ţ ă ă Spunînd aşa se desprinse dintre ceilal i şi apucîndu-l peţ necunoscut de pulpana mantiei îi spuse cu furie st pînit :ă ă

— Urmeaz -m .ă ăStr inul, trezindu-se ca dintr-un somn adînc, îl urmă ă

f r s ştie ce face urcînd scara pe jum tate pr buşită ă ă ă ă ă care ducea din cavou în curte. Ceilal i venir şi ei, darţ ă r maser în uş aşteptînd cu nelinişte s vad ce vor faceă ă ă ă ă str inul şi colonelul Ashton care p reau acum c seă ă ă sf tuiesc sub o tis b trîn în col ul cel mai îndep rtat ală ă ă ă ţ ă cimitirului.

Aici îl adusese colonelul Ashton pe necunoscut şi întor-cîndu-se îi vorbise f r mînie, dar cu voce aspr :ă ă ă

— Nu m îndoiesc c vorbesc cu Domnul Ravenswoodă ă -ului. Nici un r spuns.ă

— Nu m îndoiesc, relu colonelul tremurînd de furie,ă ă c vorbesc cu ucigaşul sorei mele.ă

— Adev rat, aşa este, r spunse Ravenswood cu voceă ă surd şi tremurat .ă ă

— Dac te c ieşti pentru ce-ai f cut, spuse colonelul,ă ă ă

383

Walter Scott

asta o s te ajute înaintea lui Dumnezeu; mie nu-mi pas .ă ă Iat , aceasta este lungimea spadei mele, locul precum şiă ora întîlnirii. Mîine diminea , la r s ritul soarelui dinspreţă ă ă Steiul Lupului.

Domnul Ravenswoodului r mase cu hîrtia în mîn ,ă ă p rînd c nu ştie ce s fac . În cele din urm vorbi:ă ă ă ă ă

— Nu-l împinge la fapte cumplite pe un nefericit care şi aşa a pierdut orice n dejde. Bucur -te de via dac po i,ă ă ţă ă ţ şi las -m s -mi caut moartea de mîna altuia.ă ă ă

— Niciodat ! strig Douglas Ashton. Vei muri de mînaă ă mea, ori vei duce pîn la cap t ruina casei mele luîndu-miă ă via a. Dac zici ba am s m folosesc de toate prilejurile,ţ ă ă ă am s te fac de ocar pe toate drumurile pîn ce numeleă ă ă de Ravenswood va fi tot una cu acela de laş, aşa cum acum e tot una cu cel de tic los.ă

— Aceasta nu se va întîmpla, r spunse Ravenswoodă mîndru; dac am r mas ultimul care mai port acestă ă nume, le sînt dator celor ce l-au cinstit înaintea mea s -lă las s se sting f r pat . Primesc provocarea, timpul şiă ă ă ă ă locul. Ne întîlnim singuri?

— Singuri, spuse colonelul Ashton, şi tot singur se va întoarce cel ce va r mîne în via .ă ţă

— Dumnezeu s aib în paz sufletul celui care vaă ă ă pieri! zise Ravenswood.

— Amin! spuse colonelul Ashton; asta pot s spun şiă pentru omul pe care-l ur sc cel mai amarnic şi cu cel maiă mare temei. Acum pleac de aici fiindc vin ceilal i. Laă ă ţ malul m rii, la r s rit de Steiul Lupului... cînd soarele seă ă ă arat pe cer... singurele arme ne vor fi spadele.ă

— De-ajuns, spuse Ravenswood, voi fi acolo.Cei doi se desp r ir , colonelul Ashton al turîndu-seă ţ ă ă

celorlal i, iar Domnul Ravenswoodului luîndu-şi calul careţ era legat de un copac în spatele bisericii. Colonelul Ashton se întoarse la castel împreun cu cerni ii oaspe i,ă ţ ţ dar g si un pretext s se despart de ei seara şi,ă ă ă schimbîndu-şi veşmintele cu cele de c l rie plec la Steiulă ă ă

384

Mireasa din LammermoorLupului culcîndu-se la hanul cel mic pentru a fi gata dis-de-diminea .ţă

Nu se ştie ce-a f cut Domnul Ravenswood în acea ziă nenorocit . Noaptea tîrziu, ajunse la Steiul Lupului sculînă -du-l din somn pe b trînul Caleb Balderstone care încetaseă s -l mai aştepte. Zvonuri amestecate şi tulburi despreă moartea tragic a domnişoarei Ashton, despre cauza eiă tainic , ajunseser la urechea b trînului care era foarteă ă ă neliniştit gîndindu-se la st pînul s u.ă ă

Purtarea lui Ravenswood nu-i alin temerile. Rug ciuniă ă -lor tremurînde ale majordomului ca s ia ceva în gur ,ă ă Ravenswood la început nu le r spunse, apoi ceru pe ună ton poruncitor vin, bînd în ciuda obiceiului s u, destul deă mult. V zînd c st pînul s u nu vrea sa m nînce, b trînulă ă ă ă ă ă îl rug s -i îng duie s -l conduc pîn -n camer . După ă ă ă ă ă ă ă dou sau trei rug min i Ravenswood încuviin , în t cere,ă ă ţ ţă ă din cap. Dar cînd Balderstone îl c l uzi spre o odaie careă ă fusese mobilat destul de bine şi în care dormise de laă întoarcerea lui, Ravenswood se opri scurt în prag.

— Nu aici, spuse el aspru; du-m -n camera în care aă murit tata; camera în care a dormit ea în noaptea în care au stat la castel.

— Cine, st pîne? îngîn Caleb prea speriat ca s maiă ă ă ştie ce vorbeşte.

— Ea, Lucy Ashton! Vrei s m ucizi, b trîne, silindu-mă ă ă ă s -i repet numele?ă

Caleb ar fi vrut s spun ceva despre starea jalnic înă ă ă care se afla acea înc pere, dar amu i v zînd furia şiă ţ ă ner bă darea ce se citeau pe fa a st pînului s u; tremurîndţ ă ă şi f r s scoat o vorb îi lumin drumul, aşez lampa peă ă ă ă ă ă ă masa din camera goal şi încerc s preg teasc patulă ă ă ă ă cînd stăpînul îi porunci sa plece pe un ton care nu îng duia r să ă puns. B trînul se retrase nu ca s se culce, ciă ă ca s se roaă ge; şi din timp în timp se furişa pîn la uş caă ă s vad dac Ravenswood s-a culcat. Pasul s u greu,ă ă ă ă m surat se auzea r sunînd pe podea şi din cînd în cîndă ă era întrerupt de gemete adînci; b t i în buşite cu c lcîiulă ă ă ă

385

Walter Scott

cizmei sale grele ar tau c nefericitul e pradă ă ă dezn dejdii. B trînul se gînă ă dea c diminea a, dup careă ţ ă tînjea, nu va mai veni niciodat ; dar timpul care se scurgeă f r grab , dar şi f r întîră ă ă ă ă ziere oricît ar p rea min iiă ţ omeneşti de inegal, aduse în cele din urm zorile,ă aruncînd o lumin roşietic peste zarea oceanuluiă ă sclipitor. Era noiembrie şi vremea era senin pentru aceaă lun . Un vînt dinspre r s rit suflase toat noaptea şiă ă ă ă fluxul mugea, mai aproape decît de obicei, de poalele steiurilor pe care era cl dit castelul.ă

La prima raz de lumin , Caleb Balderstone se strecură ă ă din nou la uşa camerei lui Ravenswood şi punînd ochiul într-o cr p tur v zu c st pînul s u m soar dou sauă ă ă ă ă ă ă ă ă ă trei spade pe care le p stra într-o camer al turat .ă ă ă ă Alegînd una dintre ele Ravenswood murmur :ă

— E mai scurt , las -l s aib şi acest avantaj aşa cumă ă ă ă le are pe celelalte.

Din ceea ce v zuse, Caleb Balderstone în elese preaă ţ bine ce are de gînd s fac st pînul s u şi cît deă ă ă ă zadarnic ar fi orice vorb din partea lui. De abia putu să ă ă se dea la o parte c st pînul s u ieşi deodat şi coborî înă ă ă ă fug c tre grajduri. Credinciosul slujitor îl urm şi dină ă ă înf işarea în neorînduăţ ial a hainelor, din expresiaă r v şit a fe ei lui Ravenswood în elese c acesta nuă ă ă ţ ţ ă închisese ochii nici o clip în acea noapte. Îl g siă ă înşeuîndu-şi calul, şi Caleb, cu voce tremurînd şi mîiniă aşijderea se oferi s -l ajute. Ravenswood îl înă dep rt f ră ă ă ă s spun un cuvînt şi ducînd fugarul în curte se preg ti să ă ă ă urce în şa cînd teama b trînului d du glas puterniceiă ă iubiri pe care o nutrea pentru st pînul s u şi aruncîndu-seă ă în genunchi la picioarele lui Ravenswood strig :ă

— O, Doamne! O st pîne! Omoar -m dac aşa i-eă ă ă ă ţ voia, dar nu te duce la pierzanie! Îng duie doar o zi,ă iubitul meu st pîn, c ci marchizul de A. vine mîine şi totulă ă o s fie bine.ă

— Nu mai ai st pîn, Caleb, zise Ravenswood str duină ă -

386

Mireasa din Lammermoordu-se s se smulg din încleştarea servitorului s u; de ceă ă ă te ag i, b trîne, de un turn care se pr buşeşte?ăţ ă ă

— Ba am st pîn, strig Caleb nesl bindu-l, atîta timp cîtă ă ă moştenitorul neamului Ravenswood mai tr ieşte. Nu-s deă -cît o slug ; dar m-am n scut sluga tat lui, ba chiar aă ă ă bunicului domniei-voastre. M-am n scut pentru această ă familie, am tr it pentru ea, aş muri pentru ea! R mîiă ă acas şi totul va fi bine.ă

— Bine, zevzecule? Bine spui? strig Ravenswood; s ră ă -man b trîn, nimic în via nu mai poate fi bine pentruă ţă mine şi binecuvîntat fie clipa care va pune mai repedeă cap t acestei vie i.ă ţ

Şi spunînd aşa se smulse din strînsoarea lui Caleb, se arunc pe cal şi porni spre poart , dar întorcîndu-se oă ă clip îi arunc o pung doldora de aur.ă ă ă

— Caleb! spuse el cu un zîmbet groaznic. Te fac moşte-nitorul meu; şi dînd pinteni calului coborî rîpa.

Aurul c zu pe jos, c ci b trînul fugi s se uite dup stă ă ă ă ă ă-pînul s u v zînd c acesta o luase la stînga, spre oă ă ă c r ruie îngust şi pe jum tate surpat care d dea peă ă ă ă ă ă malul m rii printr-o cr p tur a stîncii şi ducea într-un mică ă ă ă golfule unde de demult erau ad postite b rcileţ ă ă castelului. B gînd de seam pe ce drum a luat-o, Caleb seă ă gr bi spre metereă zele dinspre r s rit de unde se vedeaă ă toat plaja pîn spre satul de la Limanul Lupului. Şi deă ă acolo îl z ri pe st pînul s u mergînd în acea parte cît îlă ă ă ducea de repede calul. Atunci îi trecu prin minte profe iaţ blestemat , anume c lordul Ravenswoodului va pieri laă ă Apa Ştimei, adic la juă m tatea drumului între turn şiă dunele de nisip de lîng Liă manul Lupului. Îl urm ri cuă privirea chiar pîn cînd ajunse la locul fatal, dar acolo îiă pieri din ochi. Colonelul Ashton, setos de r zbunare, era laă locul hot rît, m surînd iarba cu paşi gr bi i şi c tînd cuă ă ă ţ ă ner bdare c tre turn ca s pînă ă ă deasc sosirea duşmanului.ă Soarele se ridicase acum arătîndu-şi talerul rotund în oglinda m rii, aşa c -l vedea desă ă luşit pe c l re ul careă ă ţ galopa spre el cu o gr bire ce ar ta o ner bdare la fel deă ă ă

387

Walter Scott

mare ca a lui. Deodat silueta disp ru de parc s-ar fiă ă ă topit în aer. Ashton se frec la ochi, crezînd c a v zut oă ă ă n luc , şi apoi se gr bi spre locul cu pricina lîng care seă ă ă ă întîlni cu Balderstone care venea din partea cealalt . Nuă se vedea nici urm de cal sau c l re ; pesemne c dină ă ă ţ ă cauza vîntului şi a fluxului din ultima vreme hotarele nisipurilor mişc toare se întinseser nem surat de mult,ă ă ă iar nefericitul c l re , în graba lui nebun , nu se iă ă ţ ă ţ nuse pe la poalele stîncii dup cum se vedea în urmele coă pitelor ci o luase pe drumul cel mai scurt şi mai primejdios. R m sese o singur urm a soartei sale. O pan mare,ă ă ă ă ă neagr se desprinsese din p l rie şi valurile mici aleă ă ă fluxului în creştere i-o aşternur lui Caleb la picioare.ă B trînul o lu , o usc şi o b g în sîn.ă ă ă ă ă

S tenii de la Limanul Lupului, speria i, venir şi ei, uniiă ţ ă pe mal, al ii în b rci, dar c ut rile lor r maser zadarnice.ţ ă ă ă ă ă Adîncurile nisipurilor îşi ineau în gheare prada.ţ

Povestirea noastr se apropie de sfîrşit. Marchizul deă A., speriat de ştirile înfricoş toare şi neliniştit pentruă siguran a rudei sale. veni a doua zi s -i jeleascţ ă ă pierderea; şi dup ce îi mai c ut în zadar trupul, seă ă ă întoarse s uite de cele întîmplate în vîltoarea politicii şi aă treburilor statului.

Caleb Balderstone nu uit îns . Dac avu ia l-ar fi putută ă ă ţ mîngîia, b trîne ea lui era la ad post de orice nevoi; dară ţ ă via a îşi pierduse str lucirea pentru el. Toateţ ă sim mintele, toate gîndurile, mîndria, teama, pl cereaţă ă ori durerea se n scuser în umbra familiei care acum seă ă pr buşise. De aceea nici ei nu – şi mai ridica privirile, îiă ocolea pe cei din jur şi singura lui mângâiere era să r t ceasc prin cameă ă ă rele în care locuise Domnul Ravenswoodului. Mînca f r s ştie ce duce la gur şiă ă ă ă dormea f r s ştie ce-i odihna; şi cu o credin ce seă ă ă ţă întîlneşte mai mult la cîini decît la oameni se topi pe picioare murind la un an dup tragedia pe care v-amă povestit-o.

388

Mireasa din LammermoorFamilia Ashton nu supravie ui nici ea mult vreme neaţ ă -

mului Ravenswood. Mai întîi muri colonelul, ucis într-un duel în Flandra, dup aceea sir William Ashton, iar Henryă se s vîrşi şi el nec s torit. Lady Ashton tr i pîn la adînciă ă ă ă ă b trîne e, singura r mas în via dintre to i neferici ii aă ţ ă ă ţă ţ ţ c ror soart se sfîrşise atît de tragic datorit neîndur riiă ă ă ă ei. Nu ştim şi nu îndr znim s spunem c în inima ei nuă ă ă sim ea remuşc ri şi nu încerca s se împace cu cerurileţ ă ă pe care le mîniase; dar fa de cei din juru-i nu ar t niciţă ă ă o urm de remuşcare ori de c in . R mase aceeaşiă ă ţă ă f ptur îndr znea , trufaş şi neîncovoiat ca înainteaă ă ă ţă ă ă nenorocirilor întîmplate. Un monument m re deă ţ marmur îi înşir numele, titlurile şi virtu ile pe cîndă ă ţ victimele ei au r mas una cu p mîntul, f r piatr deă ă ă ă ă mormînt ori inscrip ie.ţ

389