Deon Meyer

Treisprezece ore

Traducere din limba englezăCarmen Ion

Editura Litera

2011

Thirteen HoursDeon Meyer

Copyright © 2008 Deon Meyer

Editura LiteraO.P. 53; C.P. 212, sector 4, Bucureşti, Româniatel. 021 319 63 90, 031 425 16 19, 0752 548 372;

e-mail: comenzi@litera.ro

Ne puteţi vizita pe www.litera.ro

Treisprezece oreDeon Meyer

Copyright © 2011 Literapentru versiunea în limba română

Toate drepturile rezervate

Editor: Vidraşcu şi fiiiRedactori: Mira Velcea, Ovidiu Şerban

Corector: Cristiana MiuCopertă: Andrei Gamarţ

Seria de ficţiune a Editurii Litera este coordonatăde Cristina Vidraşcu Sturza

ISBN ePub: 978-606-600- 504-3

ISBN PDF: 978-606-600-957-7ISBN print: 978-973-675-233-2

Lectura digitală protejează mediul

Versiune digitală realizată de elefant.ro

Deon Meyer, scriitor contemporanoriginar din Africa de Sud, a studiat laPotchefstroom University și și-a începutcariera ca reporter la Die Volksblad , uncotidian din Bloemfontein. De atunci, afost copywriter, director de creație, webmanager, s-a ocupat de strategii deinternet și de consultanță de brand. Deșia scris prima carte la paisprezece ani,Meyer nu s-a dedicat serios acesteiactivități până la vârsta de treizeci deani, când a început să publice prozăscurtă în revistele sud-africane. În 1994,i-a apărut primul roman, scris înafrikaans, iar în ianuarie 2008 şi-apărăsit postul de consultant pe probleme

de strategie de brand din cadrul BMWMotorrad pentru a se consacra scrisului.

Trăieşte în Durbanville, Africa deSud, împreună cu soţia şi cei patru copiiai lor. În afară de familie, mai are câtevapasiuni care îi ocupă tot timpul:motocicletele, muzica, lectura, bucătăriaşi rugby-ul.

Cărţile lui Deon Meyer suntapreciate de critica internaţională şicâştigă pe zi ce trece tot mai mulţi adepţiîn rândul publicului. Scrise în afrikaans,ele au fost traduse până în prezent înşaptesprezece limbi și publicate îndouăzeci și cinci de țări. De asemenea,au primit premii peste tot în lume:

Premiul Deutsche Krimi, în Germania,Premiul ATKV, în Africa de Sud, LeGrand Prix de Littérature Policière și LePrix Mystère de la Critique, în Franța.Treisprezece ore se află pe lista celormai bune cincizeci de cărți de citit învara 2011 alcătuită de publicațiabritanică The Independent.

05.36–07.001

E 05.36. O fată urcă în fugă pantaabruptă a muntelui Lion’s Head. Pantofiiei de alergare răsună insistent pepietrişul potecii largi.

În acest moment, când razelesoarelui o luminează ca un proiector pefundalul munţilor, ea pare întruchipareagraţiei lipsite de griji. Văzută din spate,coada ei neagră împletită saltă pesterucsacul mic de pe umeri. Gâtul puternicbronzat îi iese în evidenţă în contrast cutricoul bleu. Înaintează cu paşi ritmici şi

energici, cu picioarele ei lungi. Poartăun şort din denim. Simbolizeazătinereţea atletică însăşi – plină devigoare, de sănătate, de concentrare.

Până când se opreşte şi aruncă oprivire peste umărul stâng. Atunci, iluziadispare. Chipul ei trădează îngrijorarea.Şi extenuarea.

Nu vede frumuseţea impresionantă aoraşului în lumina blândă a răsărituluide soare. Ochii ei înspăimântaţi cautăînnebuniţi un semn de mişcare întufişurile înalte de fynbos1 din spatelesău. Ştie că ei sunt aproape, dar nu areidee cât de aproape. Răsuflă greu – de laefort, din cauza şocului şi a fricii.

Adrenalina care îi pulsează în trup şiimpulsul înnăscut de a-şi păstra viaţa cuorice chip o îndeamnă să o ia din nou lafugă, în ciuda picioarelor care o dor, aarsurii din piept, a oboselii unei nopţinedormite şi a derutei provocate deprezenţa sa într-un oraş necunoscut,dintr-o ţară străină, de pe un continent deneînţeles.

În faţa ei, poteca se bifurcă.Instinctul îi spune să o ia la dreapta, săurce tot mai sus, spre cupola stâncoasă amuntelui. Nu gândeşte, nu are nici unplan în minte. Aleargă orbeşte, iarbraţele pistonează aerul, împingând-o totînainte.

Inspectorul Benny Griessel dormea.Visa că era la volanul unei

autocisterne uriaşe care cobora o pantăpe N1, între Parow şi Plattekloof. Cuviteză şi fără să ţină prea bine vehicululsub control. La primul sunet strident altelefonului mobil s-a trezit imediat, cuun sentiment de uşurare. A deschis ochiişi s-a uitat la ceasul radioului de penoptieră. Era 5.37.

Şi-a coborât picioarele pestemarginea patului de o persoană, cu visulcomplet uitat acum. Pentru o clipă, arămas aşa, nemişcat, ca un om cocoţat în

vârful unei stânci. Apoi s-a ridicat şi amers împleticit spre uşă, după care acoborât în camera de zi, unde îşi lăsasetelefonul cu o sea- ră în urmă. Părulneîngrijit şi prea lung îi atârna pe spate.Şi nu avea pe el decât o pereche depantaloni de rugby, scurţi şi decoloraţi.S-a gândit că un apel la o oră atât dematinală nu putea însemna altceva decâtveşti proaste.

N-a recunoscut numărul afişat peecranul telefonului.

– Griessel, a spus, vocea răguşitătrădându-l încă de la primul cuvânt rostitîn acea zi.

– Bună, Benny, Vusi la telefon.

Scuze că te-am trezit.Griessel a încercat să-şi adune

gândurile, dar mintea îi era în continuareînceţoşată.

– Nu face nimic.– Avem un… cadavru.– Unde?– St. Martini, biserica luterană de

pe Long Street.– În biserică?– Nu. Corpul ei zace în faţa uşii.– Vin imediat.A închis telefonul şi şi-a trecut o

mână prin păr.„Corpul ei“, aşa zisese inspectorul

Vusumuzi Ndabeni.

Probabil o bergie. O altăvagaboandă care băuse prea mult sauceva de genul ăsta. A aşezat telefonul pemasă, lângă noul său laptop cumpărat lamâna a doua.

S-a răsucit, încă pe jumătateadormit, şi s-a lovit de roata din faţă abicicletei care rămăsese proptită decanapeaua achiziţionată de la magazinulde amanet. A prins bicicleta în ultimaclipă, înainte să se răstoarne. Apoi aurcat scările spre dormitor. Bicicleta eraun memento vag al dificultăţilorfinanciare prin care trecea, dar nu eraacum momentul să-şi bată capul cuasemenea probleme.

În dormitor, şi-a scos şortul, şimirosul inconfundabil de mosc rămas înurma partidei de sex s-a ridicat imediatdinspre vintre spre nas.

La dracu’!Dintr-odată, s-a simţit strivit de

povara diferenţei dintre bine şi rău. Astaşi evenimentele nopţii precedente i-aualungat orice urmă de somnolenţă. Cenaiba îl apucase?

A aruncat şortul pe pat cu un gestacuzator şi s-a îndreptat către baie.

A ridicat furios capacul vasului detoaletă şi a direcţionat jetul de urină.

Acum, tânăra se afla pe asfaltul depe Signal Hill Road şi a zărit o femeiecu un căţel la o sută de metri spre stânga.Gura i s-a deschis într-un ţipăt mut, doardouă cuvinte, înecate însă în scrâşnetulrăsuflării greoaie.

A alergat spre femeia cu căţelul.Era un câine mare, un Ridgeback.Femeia părea să aibă în jur de şaizeci deani, cu pielea deschisă la culoare, purtape cap o pălărie de soare mare roz, sesprijinea într-un baston şi căra în spateun rucsac mic.

Câinele a început să se agite. Poatecă îi adulmecase de la distanţă frica şi îisimţise panica. Pantofii ei au lipăit pe

gudron când şi-a încetinit mersul. S-aoprit la trei metri de ei.

– Ajutaţi-mă, a spus fata.Vorbea cu un accent puternic.– Ce s-a întâmplat?În ochii femeii se citea neliniştea.

Fata a făcut un pas în spate. Câinele amârâit şi s-a zbătut în lesă, încercând săse apropie de ea.

– O să mă omoare.Femeia a privit în jur înspăimântată.– Bine, dar nu văd pe nimeni.Fata a întors capul şi s-a uitat peste

umăr.– Vin acum.Apoi a măsurat din ochi femeia cu

câinele şi şi-a dat seama că nu putea să-ifie de nici un ajutor. Nu aici, într-unspaţiu deschis, pe coasta muntelui. Nuîmpotriva lor. N-avea rost să-i pună şipe ei în pericol.

– Sunaţi la poliţie. Vă rog. Doaratât, sunaţi la poliţie, a spus şi a luat-odin nou la fugă, încet la început, căcipicioarele refuzau să o asculte. Câineles-a repezit spre ea şi a scos un lătrat.Stăpâna lui a tras de lesă.

– Dar ce să le spun?– Vă rog, a repetat fata, punându-se

iar în mişcare, târşâindu-şi picioarele pedrumul asfaltat spre Table Mountain. Purşi simplu, sunaţi la poliţie.

A privit în spate o singură dată,când se îndepărtase la vreo şaptezeci depaşi. Femeia rămăsese ţintuită locului,încremenită de uimire.

Benny Griessel a tras apa la toaletă,gândin- du-se cum Dumnezeu de nu-şidăduse seama că tot ce se petrecuse cu onoapte în urmă era ceva iminent. N-ocăutase cu lumânarea, ci pur şi simpluaşa se întâmplase. Iisuse, nu trebuia săse simtă atât de vinovat – la urma urmei,era şi el om.

Numai că era un bărbat căsătorit.Dacă asta se mai putea numi

căsnicie. Dormeau în paturi diferite, numâncau la aceeaşi masă şi nu împărţeaucasa. Fir-ar să fie, nu era drept ca Annasă aibă mereu câştig de cauză. Nu puteasă-l alunge din propria casă şi să seaştepte totodată ca el să întreţină douăcase, să nu pună picătură de alcool îngură timp de şase luni şi, pe deasupra,să-i fie şi fidel.

Măcar nu băuse. De o sută cincizecişi şase de zile. Mai mult de cinci luni deluptă cu sticla, o luptă dusă zi de zi, orăde oră. Până acum.

Dumnezeule, Anna nu trebuia să aflece se întâmplase în noaptea trecută! Nuacum. Cu mai puţin de o lună înainte de

terminarea perioadei de exil –modalitatea aleasă de ea pentru a-lpedepsi că bea. Dacă afla, o încurcadefinitiv, şi toată lupta şi suferinţa lui nuaveau să mai însemne nimic.

A oftat, în vreme ce stătea în faţadulăpiorului cu oglindă din baie şi sepregătea să se spele pe dinţi. S-a privitcu atenţie. Păr încărunţit la tâmple,riduri în colţurile ochilor, trăsăturislave. Nu fusese niciodată genul debărbat demn de un portret în ulei.

A deschis uşa dulăpiorului şi a scosdinăuntru periuţa şi pasta de dinţi.

Ce naiba văzuse Bella la el? La unmoment dat, în noaptea aceea, se

întrebase dacă nu cumva se culcase cu eldin milă, însă fusese mult prea excitat,prea al naibii de recunoscător pentruvocea ei blândă, sânii mari şi gura ei,Iisuse, gura aceea! El avusesedintotdeauna o slăbiciune pentru guri –de aici plecaseră, de altfel, toatenecazurile. Nu. Totul pornise de la LizeBeekman, dar parcă Anna ar fi crezutaşa ceva.

La naiba!Benny Griessel s-a spălat în grabă

pe dinţi. Apoi s-a băgat sub duş, dânddrumul tare la robinet, ca să alunge câtmai repede de pe corp mirosurileacuzatoare.

Nu era o bergie, aşa cum crezuse.Inima i-a stat o clipă în loc lui Griesseldupă ce a sărit peste grilajul de fier cuţepi în vârf care înconjura incintabisericii şi a văzut trupul fetei întins pejos. Pantofii sport, şortul kaki, maioulportocaliu şi fermitatea braţelor şi apicioarelor i-au dat de înţeles că era ofată tânără. Îi aminteau de fiica lui.

A străbătut aleea îngustă de asfalt,trecând de palmierii şi de pinii înalţi, şide un panou pe care scria: „ACCESULINTERZIS PERSOANELORNEAUTORIZATE. PERMIS NUMAI

VEHICULELOR. PE RISCULPROPRIETARILOR“, spre locul situatimediat la stânga frumoasei bisericicenuşii, unde stătea întinsă fata.

Şi-a ridicat privirea. Era odimineaţă perfectă. Senină şi aproapefără vânt, doar cu o briză uşoară careaducea spre munţi mirosurile proaspeteale mării. O vreme deloc potrivităpentru a muri.

Vusi stătea în picioare lângăcadavru, alături de cei doi criminalişti –unul gras, celălalt slab –, de un fotografal poliţiei şi de trei oameni în uniformede la SAPS2. În spatele lui Griessel, petrotuarul de pe Long Street, se înşirau şi

alte persoane în uniformă, cel puţin patrudintre ele în cămăşile albe cu epoleţinegri specifice poliţiei metropolitane.Păreau cu toţii plini de sine. Stăteaualături de un grup de trecători, cu braţelesprijinite de grilaj, şi se holbau la trupulneînsufleţit.

– ’Neaţa, Benny, l-a salutat VusiNdabeni, în stilul lui liniştit.

Era un bărbat de înălţime medie, lafel ca Griessel, dar părea mai scund.Subţire şi îngrijit, cu pantalonii călcaţila dungă, cămaşă de un alb imaculat,cravată şi cu pantofii proaspăt lustruiţi.Părul creţ era tuns scurt şi aranjat înunghiuri bine definite, iar barbişonul –

tăiat impecabil. Îşi trăsese pe mâinimănuşi de cauciuc. Griessel îl cunoscusejoia trecută, alături de alţi cinci detectivipe care i se ceruse să îi îndrume în anulacela. „Mentor“ – acesta fusese termenuloficial folosit de John Africa, comisarulregional de la Departamentul deDetectivi şi Criminalistică. Dar, cândrămăsese singur cu Griessel în biroullui, Africa îi spusese: „Benny, am dat dedracu’. Am dat-o în bară cu cazul Vander Vyver, şi superiorii zic că e dinpricină că ne-am pierdut vremea înCape, aşa că acum ar fi cazul să punemosul la treabă. Dar ce pot să fac?Oamenii cei mai buni pleacă, şi cei noi

sunt cam pe lângă, nu au habar de nimic.Ascultă, Benny, pot să mă bazez petine?“

O oră mai târziu, Griessel se afla însala mare de conferinţe a comisarului,împreună cu şase dintre cei mai bunioameni „noi“, deloc impresionaţi,aşezaţi în şir pe scauneleguvernamentale cenuşii. De data aceasta,John Africa şi-a mai temperat discursul:„Benny va fi mentorul vostru. E înpoliţie de douăzeci şi cinci de ani; afăcut parte din vechea divizie de crimeşi furturi pe vremea când cei mai mulţidintre voi eraţi în şcoala primară. Auitat o grămadă de lucruri de care voi

nici măcar nu veţi auzi vreodată. Băgaţiînsă bine la cap: nu e aici ca să vă facăvouă treaba. El este consilierul vostru,placa voastră de rezonanţă. Şi mentorulvostru. Conform dicţionarului, astaînseamnă… – a spus comisarul uitându-se peste notiţe – «un sfătuitor sau unîndrumător înţelept şi de încredere». Dinacest motiv, l-am transferat pe Benny laForţa de Intervenţie Regională. Pentru căBenny este înţelept şi puteţi aveaîncredere în el, căci eu însumi amîncredere în el. Am pierdut o grămadăde oameni cu experienţă şi ne-am trezitpe cap cu prea mulţi poliţişti noi, însă nutrebuie să inventăm roata de fiecare

dată. Învăţaţi de la el! Aţi fost selectaţicu mare grijă, şi nu mulţi se vor întâlnicu o asemenea şansă în viaţă.“ Griesselle-a urmărit expresiile în timp cecomisarul vorbea. Erau patru bărbaţinegri şi slabi, o femeie grasă de culoareşi un detectiv metis, cu umeri largi, toţiabia trecuţi de treizeci de ani. Nu păreauprea prietenoşi, cu excepţia luiVusumuzi („dar toată lumea îmi spuneVusi“) Ndabeni. Detectivul metis,Fransman Dekker, îi era ostil pe faţă.Însă Griessel devenise deja uncunoscător al dedesubturilor din noulSAPS. Stând în picioare alături de JohnAfrica, şi-a spus că ar trebui să se simtă

recunoscător că încă mai avea unserviciu după desfiinţarea Unităţii deDelicte Majore şi Infracţiuni cuViolenţă. Recunoscător că el şi fostulsău comandant, Mat Joubert, nu fuseserăexilaţi într-o circă de poliţie dintr-un locuitat de Dumnezeu, ca majoritateafoştilor colegi. Noile structuri, care nuerau de fapt noi, ci un fel de întoarcerecu treizeci de ani în urmă, îi trimiteau pedetectivi să lucreze în secţii de poliţiefiindcă aşa se proceda acum înstrăinătate, iar SAPS trebuia, nu-i aşa,să se alinieze la noile tendinţe. Măcar nufusese dat afară – ba, mai mult, Joubertîl propusese pentru promovare. Dacă

norocul avea să fie în continuare departea lui, iar ei aveau să ignoreproblemele pe care le avusese-n trecut,în fine, toate chestiunile acelea cupolitica de cadre şi alte rahaturi, atunciastăzi urma să afle dacă fusese înaintatla gradul de căpitan.

„Căpitan Benny Griessel.“ Suna OKdin punctul lui de vedere. Iar banii înplus aveau să-i prindă bine. Chiar foartebine.

– ’Neaţa, Vusi, a salutat el.– Bună, Benny, l-a întâmpinat

Jimmy, criminalistul înalt şi scheletic înhalat alb. Am auzit că mai nou ţi se zice„Oracolul“.

– Ca mătuşicii din StăpânulInelelor, a completat Arnold, celălalthalat alb, un individ gras şi scund.Împreună, cei doi erau cunoscuţi încercurile poliţieneşti din Cape Towndrept Grasul şi Slabul3 sau „Echipa labine şi la rău“, ca în expresia aceearăsuflată: „Criminaliştii vă vor staalături la bine şi la rău“.

– E din Matrix, tembelule, l-acontrazis Jimmy.

– Mă rog.– ’Neaţa, a spus Griessel.S-a întors spre poliţiştii în uniformă

care stăteau sub pom şi a tras adânc aerîn piept, gata să îi repeadă: „Aici e locul

crimei, mişcaţi-vă naibii fundurile şitreceţi de partea cealaltă a zidului“, darapoi şi-a dat seama că nu era cazul lui,ci al lui Vusi, iar el nu trebuia decât să-şi ţină gura şi să-l îndrume, nimicaltceva. S-a uitat urât spre poliţiştii înuniformă, însă fără nici un efect, apoi s-aaplecat pe vine pentru a examina maiîndeaproape cadavrul.

Fata era întinsă pe burtă, cu capulrăsucit spre partea opusă străzii. Părul eiblond era tuns foarte scurt. Pe spinareavea două tăieturi scurte, orizontale,care se prelungeau până spre omoplaţi.Dar nu ele fuseseră cauza morţii. Ci ranaenormă de la gât, suficient de adâncă

pentru a scoate la iveală esofagul. Faţaşi trunchiul zăceau cufundate în baltamare de sânge. Mirosul de moarte seinstalase deja, amar precum arama.

– Iisuse, a mârâit Griessel, simţindcum teama şi repulsia cresc în el şiforţându-se să respire încet şi cât maifiresc, aşa cum îl învăţase doctorulBarkhuizen. Trebuia să se distanţeze, sănu pună nimic la inimă.

A închis ochii preţ de o clipă. Apoii-a deschis şi a privit în sus spre copaci.Se străduia să gândească obiectiv, dartocmai văzuse un mod îngrozitor de amuri. Iar mintea i se învârtea, recreândscena aşa cum se întâmplase, cuţitul care

se înălţase strălucitor în aer şi coborâse,tăind adânc în ţesuturi.

S-a ridicat repede, prefăcându-se căse uită în jur. „Echipa la bine şi la rău“părea cufundată într-o dispută, aşa cumîi era obiceiul. A încercat să tragă cuurechea.

Dumnezeule, fata era atât de tânără.Optsprezece, poate nouăsprezece ani.

Cât de nebun poţi fi ca să tai gâtulunui copil în asemenea hal? Cât depervers?

S-a forţat să îşi alunge imaginea dinminte, concentrându-se asupra faptelor,a implicaţiilor. Fata era albă. Ceea cemirosea din start a belele. Mass-media

avea să stea pe capul lor, urmau săreînceapă circul cu aşa-zisele crimescăpate de sub control şi criticile laadresa poliţiei. Asta însemna o presiuneuriaşă pe umerii lor, ore nesfârşite demuncă, prea mulţi oameni care aveau să-şi bage nasul unde nu le fierbe oala, cutoţii încercând însă să-şi acoperespatele, iar el era sătul de toate astea.

– Am dat de necaz, i-a şoptit luiVusi.

– Da, ştiu.– Ar fi mai bine dacă poliţiştii în

uniformă s-ar retrage în spatele zidului.Ndabeni a încuviinţat şi s-a

îndreptat spre poliţişti. Le-a cerut să se

îndepărteze prin spatele bisericii. N-aufost prea încântaţi, căci voiau să aibă şiei parte de ceva acţiune. Dar s-auconformat.

Vusi s-a întors şi s-a apropiat deGriessel cu carnetul şi pixul în mână.

– Toate porţile erau încuiate. Existăo intrare pentru maşini în partea aceea,lângă birouri, iar intrarea principală e înfaţa clădirii bisericii. Presupun că fata asărit peste grilaj – e singura cale de apătrunde. Vusi vorbea prea repede. Aarătat spre un metis care stătea petrotuarul de vizavi. Acel ou4… JamesDylan Fredericks, el a găsit-o pe fată. Emanagerul de zi de la Kauai Health

Foods de pe Kloof Street. Susţine căvine aici din Mitchell’s Plain5 cuautobuzul Golden Arrow şi că de lastaţie merge pe jos. Trecea pur şi simplupe aici şi ceva i-a atras atenţia. Aşa că aescaladat zidul, însă, când a văzutsângele, s-a retras şi a sunat la secţia depoliţie din Caledon Square, fiindcă aveanumărul salvat în telefon, în caz deurgenţă la magazin.

Griessel a dat din cap în semn căînţelegea. Bănuia că Ndabeni nu sesimţea în largul lui în prezenţa sa, deparcă el s-ar fi aflat acolo pentru a-levalua pe poliţistul de culoare. Trebuiasă clarifice lucrurile.

– O să-i spun lui Fredericks căpoate să se ducă acasă, ştim cum să dămde el dacă mai avem nevoie de ceva, aspus Vusi.

– E în regulă. Ştii, nu e cazul să…Crede-mă, apreciez că vrei să mă pui întemă, dar nu vreau ca tu să… ştii tu…

Ndabeni l-a atins pe braţ, ca şi cumdorea să-l liniştească.

– E OK, Benny. Sunt dispus să învăţde la tine… Vusi a tăcut preţ de câtevaclipe. Pe urmă a adăugat: Nu vreau s-odau în bară, Benny. Am lucrat timp depatru ani în Khayelitsha6, şi n-am nici unchef să mă întorc acolo. Acesta este însăprimul meu caz cu… o persoană albă, a

precizat rostind cuvintele cu multă grijă,de parcă îi era teamă ca afirmaţia lui sănu fie interpretată ca având conotaţiirasiste. E o lume cu totul diferită…

– Aşa e.Griessel nu se pricepea la asemenea

lucruri şi nu ştiuse niciodată ce vorbeerau potrivite – sau, mai bine zis,corecte din punct de vedere politic.

Vusi i-a sărit în ajutor.– Am căutat un act de identitate în

buzunarele şortului. N-am găsit nimic.Deocamdată nu avem altceva de făcutdecât să aşteptăm rezultatele autopsiei.

O pasăre se agita prin copaci,scoţând sunete ascuţite. Doi porumbei au

aterizat lângă poliţişti şi au început săciugulească de pe jos. Griessel a aruncato privire în jur. În incinta bisericii seafla o singură maşină, un microbuzToyota parcat pe latura sudică, cuspatele la zidul de cărămidă înalt de doimetri. Pe portieră era scris cu litereroşii, mari de o şchioapă, cuvântul„Aventură“.

Ndabeni a văzut la ce se uita.– Probabil că îşi lasă maşinile aici

din motive de securitate, a explicat elarătând spre zidul înalt şi poartaîncuiată. Mi se pare că au un birou peLong Street.

– S-ar putea.

Long Street era pentru Cape centrulturismului accesibil, preferat îndeosebide tineri şi de studenţi veniţi din Europa,Australia şi America, în căutare deaventură şi de posibilităţi de cazare câtmai ieftine.

Griessel s-a lăsat din nou pe vine,lângă cadavru, dar de data asta în aşa felîncât să nu mai vadă faţa fetei. Nu voiasă se mai uite la rana cumplită sau latrăsăturile ei delicate.

„Doamne, fă să nu fie o străină“, s-arugat în gând.

Altfel, lucrurile chiar că aveau săscape de sub control.

1 Specie de arbuşti originari din Africa de Sud,unde cresc cu precădere pe coasta provincieiWestern Cape şi în zonele muntoase (n.tr.)2 South-African Police Service, poliţia sud-africană (n.tr.)3 În engleză, în original, Thick and Thin, literal„Grasul şi Slabul“, expresia însemnând însă „labine şi la rău“ (n.tr.)4 În limba afrikaans, în original, „tip, individ“(n.tr.)5 Suburbie situată la circa douăzeci dekilometri de Cape Town, locuită în principal depopulaţia de culoare (n.tr.)6 Oraş-satelit al Cape Town, întemeiat deregimul de apartheid în anul 1985 prinrelocarea, în multe cazuri forţată, a populaţieide culoare (n.tr.)

2

Fata alerga de-a lungul Kloofneck Roadşi s-a oprit o clipă, nehotărâtă. Voia săse odihnească, să-şi tragă suflul şi săîncerce să-şi stăpânească frica. Avea deales între a o lua spre dreapta şi a ieşidin oraş, îndreptându-se spre CampsBay, după cum arăta indicatorul, şi cătreceea ce se afla de cealaltă parte amuntelui, sau spre stânga, adică, maimult sau mai puţin, o întoarcere pedrumul pe care venise. Instinctul oîmpingea să o ia la dreapta, să sedistanţeze de urmăritori, să lase în spateevenimentele îngrozitoare de noaptea

trecută.Dar ei tocmai la asta s-ar fi aşteptat

din partea ei şi, în plus, ar fi însemnat săse adâncească şi mai mult în necunoscutşi să se îndepărteze de Erin. A cotit lastânga fără a mai sta pe gânduri, şizgomotul pantofilor ei sport se auzea peasfalt în timp ce cobora panta. S-a ţinutpe partea stângă a şoselei cu două benzipe o distanţă de vreo patru sute de metri,apoi a luat-o brusc la dreapta şi s-anăpustit în josul unei pante stâncoase,trecând printr-o porţiune de savană şiajungând la normalitatea de pe HiggoRoad, o zonă rezidenţială situată laînălţime, chiar la poalele muntelui, cu

case mari şi scumpe ascunse printregrădini bogate, în spatele unor ziduriînalte. În minte i-a licărit speranţa căaici ar putea da peste cineva care să oajute, care să-i ofere adăpost şiprotecţie.

Toate porţile erau însă încuiate.Casele păreau adevărate fortăreţe, iarstrăzile – complet pustii la ora aceea adimineţii. Drumul şerpuia abrupt în suspe munte, iar picioarele o lăsaseră şirefuzau să o poarte mai departe. A zăritîn dreapta o poartă deschisă, iar trupulei tânjea după un pic de odihnă. Aaruncat o privire peste umăr, dar n-avăzut pe nimeni. S-a strecurat pe poartă.

Dincolo de ea erau o alee scurtă şiabruptă, un garaj şi un şopron pentrumaşini. În dreapta, tufişuri dese pe lângăzidul înalt, în stânga – casa, iar înspatele ei – grilajul metalic, la fel deînalt, şi o poartă încuiată. S-a târât şi s-aascuns în tufişuri, sprijinindu-se de zidultencuit, într-un loc în care nu putea fizărită din stradă.

A îngenuncheat, cu rucsacul proptitde zid. De extenuare, capul i-a căzut înpiept şi ochii i s-au închis. S-a lăsat pespate. Ştia că umezeala din cărămizi şifrunzele moarte aveau să-i murdăreascăşortul bleu din denim, dar nu-i păsa. Totce îşi dorea era să se odihnească puţin.

Scena petrecută cu mai bine de şaseore în urmă i-a revenit dintr-odată,nepoftită, în minte. A simţit cum trupul îitremură din cauza şocului, iar ochii i s-au deschis. Nu îndrăznea să segândească la cele întâmplate. Era… eraprea mult. Prin perdeaua întunecată afrunzişului verde, punctat de flori maride un roşu aprins, a zărit o maşinăadăpostită în şopron. Avea o formăneobişnuită, era deosebită şi elegantă,deşi nu nouă. „Ce marcă o fi?“ s-aîntrebat, încercând să-şi distragă atenţiade la spaima cumplită prin care trecuse.Răsuflarea i s-a mai potolit, însă inimaîi bătea în continuare nebuneşte.

Oboseala o apăsa puternic, dar a rezistatcu încrâncenare; odihna era un lux pecare nu şi-l putea permite.

La 06.27, a auzit nişte paşi alergândpe stradă: mai mult de o persoană, dindirecţia din care venise şi ea. Inima i-aluat-o din nou la trap.

I-a auzit cum se strigă unul pe altulpe stradă, într-o limbă necunoscută.Apoi paşii au încetinit şi s-a aşternutliniştea. Ea s-a mişcat uşor printre tufe,căutând o gaură în frunziş, şi a aruncat oprivire spre poarta deschisă. Unul dintreei stătea acolo, aproape invizibil,piesele de mozaic conturând silueta unuibărbat de culoare.

Fata a încremenit.Mozaicul s-a pus în mişcare. A

intrat pe poartă fără să scoată vreunzgomot cu pantofii lui cu tălpi dincauciuc. Ea ştia că bărbatul avea să seuite după orice fel de ascunzătoare, apoiavea să scotocească prin casă şi înmaşina adăpostită pe platformă.

Silueta nedesluşită s-a înjumătăţitbrusc. Oare se îndoise de mijloc? Seuita sub maşină?

Piesele disparate din acel întreg s-au dublat, conturul s-a mărit. Bărbatul seapropia. Oare putea să îi vadă spatele?

– Hei!Fata a tresărit, iar vocea a lovit-o

ca un ciocan în piept. Nu şi-a dat seamadacă nu cumva se clintise din loc dincauza şocului.

Silueta întunecată s-a îndepărtatpuţin, dar fără grabă.

– Ce cauţi aici?Vocea venea din casă, de undeva de

sus. Cineva i se adresa bărbatului deculoare.

– Nimic.– Pleacă naibii de pe proprietatea

mea!Nici un răspuns. Bărbatul a rămas

nemişcat câteva clipe, apoi a păşit încet,fără tragere de inimă, până când adispărut complet, şi piesele disparate ce

formau silueta nu s-au mai putut zări prinfrunziş.

Cei doi detectivi au cercetat laturade sud a curţii bisericii. Vusi a începutdin faţă, mergând pe partea dinspre LongStreet, de-a lungul grilajului metalicbaroc cu vârfuri ascuţite. Griessel apornit din spate, înaintând pe lângă zidulînalt din cărămidă. Mergea încet, păşindcu grijă, cu capul plecat şi cu ochiicercetând zona. Se străduia să seconcentreze, să scape de senzaţia dedisconfort, de un sentiment nedefinit, vagşi amorf. Acum era momentul să-şi

canalizeze atenţia asupra terenului,asupra smocurilor de iarbă din jurulcopacilor şi a aleilor asfaltate. Din cândîn când, se apleca şi culegea câte cevade jos, apoi ţinea obiectul în mână,studiindu-l – gâtul unei sticle de bere,inelele de la două doze de băuturirăcoritoare, un burete metalic de vaseruginit, o pungă goală de plastic.

Şi-a croit drum către partea dinspate a bisericii, acolo unde zgomotulstrăzii se auzea înăbuşit. Şi-a ridicatprivirea spre turlă. În vârf, era o cruce.De câte ori trecuse pe aici fără s-ovadă? Clădirea bisericii eraîncântătoare, într-un stil arhitectonic

care nu îi era familiar. Grădina era bineîngrijită, plină de palmieri, de pini şi deoleandri înalţi, plantaţi cu cine ştie câttimp în urmă. A făcut ocolul micii anexecare adăpostea birourile, sesizând dinnou sunetele trepidante ale oraşului. Încolţul nordic al incintei, s-a oprit şi s-auitat în susul şi în josul străzii. În zonaaceea se mai păstrase ceva din vechiulCape Town, cu case semivictoriene,majoritatea cu doar două etaje, unelerevopsite acum în culori strălucitoare,probabil pentru a face o impresieplăcută tineretului. De ce se simţeatotuşi vag neliniştit? Era o senzaţie carenu avea nimic de-a face cu cele

petrecute cu o noapte în urmă. Şi nici cucealaltă chestiune pe care, de două, treisăptămâni, tot încerca să şi-o alunge dinmin- te – cea referitoare la Anna, laîntoarcerea lui acasă şi la posibilitateaca relaţia lor să continue.

Să fie vorba despre noua luiînsărcinare, de mentor al tinerilorpoliţişti? Despre faptul că, fiind prezentla locul unei crime, nu avea voie decâtsă privească, fără să se atingă de nimic?Avea să-i fie greu să se obişnuiască, ştiade pe acum.

Poate ar fi bine dacă ar lua ogustare.

A privit înspre sud, către intersecţia

cu Orange Street. Nu era nici şaptedimineaţa, într-o zi de marţi, şi totuşistrada era deja animată – maşini,autobuze, taxiuri, scutere, pietoni.Freamătul ener- gic al unei zile dinmijlocul lunii ianuarie, cu şcolile carese redeschiseseră şi vacanţele care eraudeja de domeniul trecutului. Pe trotuarse adunaseră şi mai mulţi curioşi.Sosiseră şi doi fotografi de presă, cugenţile atârnându-le pe umeri şiobiectivele prelungi ţinute în faţă, canişte arme. Îl cunoştea pe unul dintre ei,un amic de pahar din vremurile când îşipierdea timpul prin baruri şi carelucrase ani de zile pentru Cape Times,

iar acum vâna evenimente de senzaţiepentru un tabloid. Într-o noapte, pe cândse aflau amândoi în cârciuma Fireman’sArms, el îi spusese că, dacă ar fi caziariştii şi poliţiştii din Robben Islandsă fie cu toţii încuiaţi în casele lor,industria alcoolului din Cape Town arda faliment.

A văzut un ciclist strecurându-se cuîndemânare prin trafic pe bicicleta lui decurse, cu roţi incredibil de înguste,purtând o pereche de pantaloni negriscurţi şi strânşi pe picior, o cămaşă înculori aprinse, pantofi speciali şi ocască de protecţie pe cap – avea până şimănuşi afurisitul. L-a urmărit cu privirea

până la semaforul de la intersecţia cuOrange Street, spunându-şi în sinea luică el, unul, nu avea să pară niciodatăatât de ridicol. Şi aşa se simţea ca unprost cu casca aia ca o oală de noaptetrântită pe cap. Nici n-ar fi purtat-o dacănu ar fi primit-o gratis, în momentul cândcumpărase bicicleta.

Doctorul Barkhuizen, naşul lui de laAlcoolicii Anonimi, fusese capulrăutăţilor. Griessel i se plânsese,frustrat, că nu reuşea să scape de tentaţiade a bea. Primele trei luni trecuseră demult, era aşa-numita perioadă de criză,şi totuşi dorinţa rămânea la fel deputernică în el ca în prima zi. Doctorul îi

pusese placa bine cunoscută cu „luatulpas cu pas“, dar Griessel obiectase căasta nu era de ajuns. Iar Barkhuizen îispusese:

– Ai nevoie de ceva care să-ţidistragă atenţia. Ce faci seara?

Seara? Poliţiştii n-aveau seri libere.Atunci când, printr-o minune, ajungeatotuşi devreme acasă, îi scria fiicei lui,Carla, sau îşi alegea unul dintre celepatru CD-uri cu muzică pe care le aveaşi le asculta pe computer, luându-şichitara bas ca să acompaniezemelodiile.

– Seara am treabă, doctore.– Şi dimineaţa?

– Uneori mai fac câte o plimbare înparc. Până la lac.

– Cât de des?– Nu ştiu. Din când în când. O dată

pe săptămână, poate mai rar…Problema cu doctorul era că avea o

elocvenţă de invidiat. Şi un entuziasm pemăsură. Îl încânta te miri ce. Era unuldintre acei indivizi cu gândire pozitivă,care văd numai „partea plină apaharului“ şi nu se lasă până nu temolipsesc şi pe tine.

– Benny, acum vreo cinci ani, m-amapucat să merg cu bicicleta. Nu pot săfac jogging din cauza genunchilor, darbicicleta e mai potrivită pentru

mădularele unui om bătrân, aşa ca mine.Am luat-o uşor, cu cinci, şase kilometripe zi. Şi, încetul cu încetul, am prinsmicrobul. E aşa distractiv. Aerulproaspăt, miresmele, soarele. Simţicăldura sau frigul cum îţi pătrunde înoase, priveşti lucrurile dintr-o nouăperspectivă, fiindcă te mişti în ritmultău, te simţi împăcat cu tine însuţi. Şi aitimp să gândeşti…

După al treilea discurs ţinut dedoctor pe această temă, s-a lăsat convinsşi, spre sfârşitul lui octombrie, a începutsă caute o bicicletă, în felul său obişnuit,doar era Benny Griessel, Vânătorul deChilipiruri, aşa cum îl tachina cu

blândeţe fiul său Fritz. Mai întâi s-ainteresat în magazine de preţurilebicicletelor noi şi a înţeles două lucruri– în primul rând, că erau ridicol descumpe, şi în al doilea, că preferinţelesale se îndreptau spre bicicletele demunte, mătăhăloase, şi nu spre celesuple, de curse, prea efeminate dupăgustul lui. A făcut turul magazinelor deamanet, dar tot ce aveau erau bicicleteMakro ieftine, uzate şi bune de aruncatîncă din fabricaţie. Şi apoi a studiatCape Ads, şi acolo a dat pestenenorocitul ăla de anunţ – o descriereînflorită a unei Giant Alias cu douăzecişi şapte de viteze, cadru de aluminiu

superuşor, schimbător de viteze Shimanoşi frâne pe disc, cobur gratuit, cu tot cuunelte, cască gratuită şi „vechime numaio lună, preţ iniţial 7 500 ranzi,upgradare la DH“, ceea ce, după cum i-aexplicat ulterior proprietarul, însemna„Downhill“, ca şi cum asta i-ar fi spusceva. Numai că s-a gândit, ce naiba, 3500 de ranzi era o afacere al naibii debună şi, la urma urmei, ce îşi cumpărasenumai pentru el în ultimele şase luni, decând îl dăduse nevasta afară din casă?Nimic. În afară de mobila de hol de lamagazinul de amanet al lui Mohammed„Buze Dulci“ Faizal, din Maitland. Şi defrigider. Şi de chitara bas pe care

intenţiona să i-o dea cadou de Crăciunlui Fritz, un alt chilipir de la Faizal,achiziţionat în septembrie. Asta era tot.Numai lucruri de strictă utilitate.Laptopul nu intra la socoteală. Căcialtfel cum ar fi putut ţine legătura cuCarla?

Pe urmă s-a gândit la Crăciun şi lacelelalte cheltuieli pe care trebuia să lefacă. S-a târguit cu proprietarulbicicletei şi a mai scăzut două sute deranzi din preţ, după care a scos bani dela bancă, a cumpărat bicicleta şi aînceput să pedaleze în fiecare dimineaţă.Purtând vechiul şort de rugby, un tricou,sandale şi casca aceea de protecţie

absolut ridicolă.Şi-a dat curând seama că nu locuia

într-o zonă ideală pentru ciclism.Apartamentul era situat la un sfert dindrumul care urca pe Table Mountain.Aşa că, şi dacă o lua în jos spre mare,când se întorcea tot trebuia să urce. Maibine o lua mai întâi în sus, spre KloofNek, ca să se bucure când mergea lavale către casă, numai că asta implica unefort substanţial la urcuş. După osăptămână, era cât pe ce să renunţe. Însă,pe urmă, doctorul Barkhuizen îi vândusepontul cu „cele cinci minute“.

– Eu aşa fac, Benny. Dacă într-o zin-am chef să dau la pedale, îmi spun

„numai cinci minute“ şi, dacă văd cănici aşa nu merge, mă duc înapoi acasă.

A pus sfatul în aplicare şi a văzut cănu s-a întors niciodată după cele cinciminute. Odată pornit, nu mai era cale deîntoarcere. Spre sfârşitul lui noiembrie,totul a devenit, dintr-odată, o plăcere. Agăsit un traseu pe placul său. Imediatdupă ora şase dimineaţa, o lua pe StJohn’s Street, pe urmă o tăia ilegal prinCompany Gardens, înainte ca pazniciizeloşi să îşi înceapă lucrul. Apoi coteape Adderley şi le făcea cu mânaflorarilor care îşi descărcau marfa dinremorci la Golden Acre, şi din capătullui Duncan Street pedala spre port,

pentru a vedea ce vapoare maiacostaseră peste noapte. După aceea,mergea pe cheiul Waterkant până laGreen Point şi mai departe pe ţărmulmării, până la piscina Sea Pont. Iar pedrum se uita la munte, la mare şi laoameni, la tinerele care făceau jogging,cu picioarele lor lungi şi bronzate şi cusânii care săltau în fugă, la pensionariiplecaţi cu treburi de acasă, la mamelecare împingeau cărucioarele în caredormeau pruncii, la ceilalţi ciclişti careîl salutau, şi asta în ciudaechipamentului său rudimentar. Şi peurmă o lua înapoi spre casă – în totalşaisprezece kilometri –, şi se simţea

bine. Şi împăcat cu sine. Şi cu oraşul,din care, mult timp, nu văzuse decâtmăruntaiele.

Se mândrea cu achiziţiile luiinspirate. Asta până când, cam cu douăsăptămâni înaintea Crăciunului, fiul săul-a vizitat şi l-a anunţat că se hotărâse sărenunţe la chitara bas, care nu maicorespundea pretenţiilor sale.

– Chitară solo, tată. Iisuse, vineriam fost la concert la Zinkplaat şi l-amvăzut pe chitaristul solo, BassonLaubscher, e nemaipoment, ce mai! Săvezi cum cântă! Fără nici un efort. Egenial! Ăsta-i visul meu.

Zinkplaat.

Benny nici nu ştiuse că exista oasemenea trupă.

Ascunsese chitara de Fritz timp deaproape două luni. Intenţionase să i-odea cadou de Crăciun. Aşa că a fostnevoit să-i facă din nou o vizită luiFaizal „Buze Dulci“ şi, cum nu aveatimp la dispoziţie, n-a găsit decât ochitară, o nenorocită de Fender, aproapenouă şi înfiorător de scumpă. În plus,trebuia să cumpere şi pentru Carla,aflată la Londra, ceva de o valoareapropiată. Era, aşadar, strâmtorat, cuatât mai mult cu cât Anna îi ceruse să-iplătească o rentă, de parcă eraudivorţaţi. Modul în care ea făcea

calculele rămăsese un mister pentru el,dar bănuia că era tras pe sfoară şijecmănit la sânge, asta în timp cenevastă-sa câştiga bani frumoşi caasistentă la o casă de avocatură. Însă,ori de câte ori încercase să protesteze,ea îi închisese gura spunându-i: „Pentrubăutură ai găsit întotdeauna bani,Benny…“

Chestie de avantaj moral. Ea ţineaîn mână toate atuurile. Aşa că el eranevoit să plătească. Era parte a pedepseila care îl supusese.

Şi totuşi, nu din această cauză aveaacum un ghem în stomac.

Griessel oftă şi se întoarse la locul

crimei. Mintea i se concentră asupramulţimii tot mai numeroase de gură-cască pe care trebuia să-i ţină subcontrol şi, în acelaşi timp, îşi dăduseama ce anume îl neliniştea.

N-avea nimic de-a face cu viaţa luisexuală, cu situaţia materială sau cufoamea care începuse să-l roadă. Eraaltceva, o presimţire. Da, era una dintreacele zile aducătoare de belele.

A scuturat din cap. Nu-şi permiseseniciodată să se lase influenţat deasemenea fleacuri.

Oamenii de la poliţia metropolitană

au ajutat zeloşi o tânără metisă să sarăpeste grilaj. Ea şi-a recuperat servieta, aînclinat din cap în semn de mulţumire şis-a îndreptat spre Griessel şi Ndabeni.Cei doi nu o cunoşteau.

– Tiffany October, s-a prezentatîntinzând o mână mică spre Griessel.

El a observat că mâna îi tremurauşor. Femeia purta ochelari cu ramenegre subţiri. Pe sub machiaj avea urmede acnee. Era subţirică şi mică destatură, îmbrăcată într-o haină albă.

– Benny Griessel, s-a recomandat elgesticulând apoi spre detectivul dealături. Şi acesta este inspectorulVusumuzi Ndabeni. El se ocupă de acest

caz.– Spune-mi Vusi.– Mă bucur să te cunosc, a spus

tânăra, strângând mâna poliţistului deculoare.

Cei doi au privit-o întrebător. Ei i-aluat câteva clipe să-şi dea seama demotivul nedumeririi lor.

– Sunt medicul legist.– Eşti nouă? s-a interesat Vusi după

o pauză penibilă.– Primul meu caz solo.Tiffany October le-a aruncat un

zâmbet nervos. Cei doi criminalişti din„echipa la bine şi la rău“ s-au tras maiaproape, curioşi. Ea a dat mâna,

politicoasă, cu fiecare.– Aţi terminat? i-a întrebat Griessel

nerăbdător pe cei doi.– Mai avem de verificat aleea şi

zidul, a răspuns Jimmy, criminalistul celslab. S-a întors spre colegul său maiscund. Ai grijă, Benny nu e o persoanăprea matinală, l-a avertizat el.

Griessel s-a făcut că nu-l aude. Seplictisise de aceleaşi bârfe.

Tiffany October a privit în jos, sprecadavru.

– Ai, a exclamat.Detectivii au rămas tăcuţi. Au

urmărit-o cum şi-a deschis servieta şi ascos dinăuntru mănuşile, apoi a

îngenuncheat lângă fată.Vusi s-a apropiat de Griessel.– Benny, l-am rugat pe fotograf să

facă nişte poze în care… stricăciunile sănu apară atât de vizibile. Poze ale feţei.Vreau să le arăt pe aici, pe Long Street.Trebuie să identificăm fata. Poate chiarsă dăm fotografiile şi la mass-media.

Griessel a încuviinţat.– Bună idee. Însă trebuie să faci

presiuni asupra fotografilor. Nu prea auobiceiul să se grăbească…

– Aşa o să fac. Ndabeni s-a aplecatspre legist. Doctore, ar fi bine dacă mi-ai putea furniza o estimare a oreidecesului…

Tiffany October nu şi-a ridicatochii.

– E prea devreme. N-am cum…Griessel s-a întrebat pe unde umbla

în clipa aceea profesorul Phil Pagel,legistul-şef. Pagel ar fi stat acolo pânăcând ar fi fost capabil să emită o ipotezăpertinentă, cu o marjă de eroare detreizeci de minute de la momentul morţii.Şi-ar fi înmuiat degetul în balta desânge, ar fi împuns cadavrul ici-colo,susţinând că rigor mortis se instala maiîntâi în muşchii mici, şi apoi ar fi trasconcluzia că fata era moartă deaproximativ atâtea ore, fapt pe care l-arfi confirmat ulterior. Numai că Tiffany

October nu avea experienţa lui Pagel.– Măcar încearcă să ghiceşti, i-a

cerut Griessel.– N-am cum, din păcate.„Se teme să nu greşească“, şi-a spus

Griessel. S-a îndreptat spre Vusi şi i-aşoptit la ureche, în aşa fel încât doctoriţasă nu-l audă.

– A murit de ceva vreme, Vusi.Sângele s-a înnegrit deja.

– De cât timp?– Nu ştiu. Patru ore… poate chiar

mai mult. Cinci.– OK. E cazul să ne punem pe

treabă.Griessel a dat aprobator din cap.

– Da. Spune-le băieţilor să scoatăpozele alea cât mai repede. Şi vorbeştecu cei de la poliţia metroplitană. Auinstalat camere de supraveghere astrăzilor, inclusiv pe Long Street. Săsperăm că au funcţionat noaptea trecută.Centrul de control e pe Wale Street.Poate c-o să dăm peste ceva util…

– Mersi, Benny.Fata a adormit rezemată de zid, în

spatele tufişurilor.Nu voise decât să se odihnească

puţin. A închis ochii şi s-a sprijinit curucsacul de zid, întinzându-şi picioareleîn faţă şi încercând să-şi alunge pentru ovreme oboseala şi tensiunea.

Evenimentele nopţii precedente i seînvălmăşeau ca nişte demoni în cap.Pentru a le da uitării, se gândise lapărinţi şi la ora de acasă, dar calcululdiferenţei de fus orar era prea multpentru ea. Dacă în Lafayette7 eradimineaţă, atunci tatăl ei tocmai citeaJournal & Courier, clătinând din cap lacomentariile lui Joe Tiller, antrenorulechipei de fotbal de la PurdueUniversity. Mama întârzia, ca de obicei,şi apărea coborând scara, cu pantofii cutocuri înalte ţăcănind pe trepte şi cugeanta ei veche din piele maro atârnatăde umăr. „Am întârziat, cum Dumnezeude am întârziat din nou?“ zicea ea în

timp ce soţul şi fiica îşi aruncau câte unzâmbet peste masa din bucătărie. Rutina,adăpostul şi siguranţa oferite de familieau copleşit-o dintr-odată, umplând-o dedor, şi a simţit o nevoie năvalnică să-isune, să le audă glasurile, să le spună câtde mult îi iubea. A continuat conversaţiaimaginară, cu tatăl care răspundea blândşi calm, până când a cuprins-o somnul,iar ea s-a lăsat cu totul în voia lui.

7 Oraş din statul american Indiana (n.tr.)

3

– Inspectore! l-a strigat dr. TiffanyOctober.

– Da?– Acum aş putea face nişte

speculaţii.Griessel s-a întrebat dacă nu-l

auzise şoptindu-i la ureche lui Vusi.– Mi-ar fi de ajutor.– Cred că fata a murit chiar aici.

Modul în care s-a prelins sângelesugerează că gâtul i-a fost tăiat în acestloc. Cred că a fost ţinută cu forţa, întinsăpe jos, pe burtă, şi apoi înjunghiată. N-au căzut stropi de sânge, deci nu stătea

în picioare în clipa aceea.– Aha.Îşi dăduse şi singur seama că aşa se

întâmplase.– Iar aceste două tăieturi…Tiffany October a arătat spre

tăieturile de pe omoplaţi.– Da?– Se pare că au fost făcute post-

mortem.El a încuviinţat.– Iar aici avem nişte fibre…

Doctoriţa a folosit o pensetă mică pentrua scoate la iveală cu multă grijă bucăţilede haine lipite de rană. Material sinteticde culoare închisă, complet diferit de

lucrurile purtate de fată…Ndabeni s-a uitat spre cei doi

criminalişti care mergeau de-a lungulaleii cu capetele apropiate şi plecate,cercetând din ochi terenul, fără să tacă oclipă.

– Jimmy, a strigat el, uite, avem aiciceva pentru tine…

După care s-a aşezat pe vine, lângălegist.

Femeia a spus:– Cred că individul i-a tăiat ceva ce

purta în spate. Probabil rucsacul. Vezi,uite aici urmele celor două curele…

Jimmy a îngenuncheat alături.Tiffany October a arătat spre fibre.

– O să aştept până colectaţiprobele.

– OK, a răspuns Jimmy.El şi partenerul său au scos

instrumentele de prelevare a probelor.Şi-au reluat firul conversaţiei, de parcănici nu fuseseră întrerupţi.

– E Amoré, îţi spun eu.– Nu e Amoré, e Amor, a răspuns

grasul de Arnold, după care a extras dingeantă un săculeţ din plastic transparent,ţinându-l pregătit.

– Despre ce e vorba? a întrebatVusi.

– Soţia lui Joost.– Care Joost?

– Van der Westhuizen.– Cine-i ăsta?– Jucătorul de rugby.– A fost căpitan la Springbok8,

Vusi.– Mie îmi place mai mult fotbalul

european.– Oricum, tipa are o pereche de…Arnold a gesticulat, desenând în aer

nişte sâni mari. Tiffany October a privitîn lături, ofensată.

– Nu fac decât să expun nişte fapte,s-a scu- zat el.

Jimmy a scos atent fibrele din ranăcu penseta.

– O cheamă Amoré, a repetat el.

– Ba nu, Amor. Şi acel ou desprecare îţi ziceam se suie pe scenă cu eaşi…

– Care ou? a întrebat Vusi.– Nu ştiu. Un tip oarecare, care s-a

dus să vadă un spectacol de-al ei. Şideci individul înşfacă microfonul şi îispune lui Amor: „Ai cele mai grozaveţâţe“, şi Joost s-a înfuriat rău, era moerin9.

– Dar ce căuta tipa pe scenă? aîntrebat Griessel.

– Fir-ar să fie, Benny! Tu nu citeştirevista You? E cântăreaţă.

– Aşa că Joost îl ia deoparte pe tipdupă spectacol şi îi zice: „N-ai dreptul

să vorbeşti aşa cu nevastă-mea“. La careou răspunde: „Păi, pe bune că are nişteţâţe tare mişto…“

Arnold se strica de râs.Jimmy i-a ţinut isonul. Tiffany

October s-a îndepărtat, luând-o spre zid,vizibil deranjată.

– Ce-i? Ce-am zis? s-a arătat miratcriminalistul cel scund, uitându-se înurma ei. N-am făcut decât să redau oîntâmplare reală.

– Ar fi trebuit să spui sâni, nu ţâţe.– Bine, dar dacă aşa a zis tipul…– De ce nu l-a pocnit Joost?– Asta aş vrea şi eu să ştiu. Că pe

Jonah Lomu l-a placat de i-au clănţănit

dinţii-n gură…– Care Jonah? a întrebat Vusi.– Hai, mă Vusi, ce Dumnezeu,

uriaşul ăla neozeelandez, aripa dinechipa lor naţională de rugby. Oricum,ce vreau să zic e că Joost e ca turbatcând joacă, e dracul gol pe teren. Înschimb, nu e în stare să-l pocnească peun ou care se leagă de… sânii nevesti-sii.

– Stai aşa, ia să ne gândim o clipăcum s-ar fi descurcat dacă fapta ar fiajuns în faţa magistraţilor. Avocatultipului n-ar fi trebui decât să aducă latribunal un vraf de reviste You şi sădeclare: „Onorată instanţă, vă rog să

verificaţi, în fiecare fotografie femeiaasta îşi etalează podoabele, dinTittendale până în Naval Hill“. Şi atuncila ce te poţi aştepta? Sigur că bărbaţiivor discuta despre dotările nevesti-tii deparcă le-ar aparţine lor înşişi.

– Asta aşa e. Dar, îţi spun, ocheamă Amor.

– Aiurea!– O confunzi cu Amoré Bekker, DJ-

iţa.– Nici vorbă! Şi să-ţi mai spun

ceva, eu n-aş lăsa-o pe nevastă-meapentru nimic în lume să umble aşa goalăîn public.

– Nevastă-ta n-are ţâţe aşa mişto.

Că, dacă ar avea, ar umbla şi ea cu elela vedere…

– Hai, aţi terminat? i-a întrebatBenny.

– Trebuie să verificăm aleea şi peurmă să ne apucăm de zid, a răspunsJimmy ridicându-se brusc.

Vusi l-a chemat pe fotograf.– Cât timp îţi ia să faci pozele alea

ale feţei?Fotograful, un tânăr cu părul creţ, a

ridicat din umeri.– O să văd ce pot face.„Pe naiba“, şi-a zis Griessel. Vusi,

în schimb, s-a mulţumit să dea aprobatordin cap.

– Nu, a intervenit Griessel. Avemnevoie de ele înainte de ora opt.Nenegociabil.

Fotograful s-a îndreptat spre zid,fără să se obosească să-şi ascundăiritarea. Griessel a privit în urma luidezgustat.

– Mersi, Benny, a spus Vusi încet.– Nu fi prea cumsecade cu ei,

Vusi…– Da, ştiu…După câteva clipe de tăcere

stânjenitoare, a îndrăznit să întrebe:– Benny, e ceva care îmi scapă?Griessel a răspuns pe un ton blând,

sfătos:

– Rucsacul. Probabil a fost vorbadespre un jaf, Vusi. Banii fetei,paşaportul, telefonul mobil…

Lui Ndabeni i-a căzut imediat fisa.– Crezi că au abandonat rucsacul

undeva.Griessel nu mai suporta situaţia. A

aruncat o privire spre trotuarul undespectatorii începeau să scape de subcontrol.

– Mă ocup eu de asta, Vusi. Hai săle dăm şi celor de la poliţiametropolitană ceva de făcut. S-aapropiat de zid şi a strigat: Cine e şefulaici?

Poliţiştii s-au mulţumit să se uite

unul la altul.– Trotuarul ăsta intră sub jurisdicţia

noastră, a răspuns un poliţistmetropolitan îmbrăcat într-o uniformăimpresionantă, plină de embleme alerangului său.

„Ca şi cum ar fi cel puţinfeldmareşal“, s-a gândit Griessel.

– Jurisdicţia voastră?– Exact.Griessel a simţit cum furia creştea

în el. Avea o problemă cu tot ceea ceînsemna poliţia orăşenească şi cunenorociţii de poliţişti de la rutieră carenu-şi vedeau de treabă, şi cu cei de lacirculaţie care n-aveau grijă ca

drumurile să fie sigure. Şi-a ţinut însăfirea şi a arătat cu degetul cătresergentul de la SAPS.

– Vreau să împrejmuieşti locul, deaici şi până acolo. Dacă oamenii vor săcaşte gura în continuare, n-au decât săstea pe trotuarul de vizavi.

Sergentul a clătinat din cap.– N-avem bandă.– Atunci du-te şi fă rost!Sergentului nu i-a convenit să fie

arătat cu degetul, dar s-a întors şi aînceput să înainteze prin mulţime. Dinpartea stângă şi-a făcut apariţia oambulanţă, croindu-şi cu greu drumprintre curioşi.

– Trotuarul e sub jurisdicţianoastră, a repetat încăpăţânat poliţistulmetropolitan galonat.

– Tu eşti şeful aici? l-a întrebatBenny.

– Da.– Cum te numeşti?– Jeremy Oerson.– Şi zici că trotuarele intră sub

jurisdicţia voastră?– Exact.– Perfect. Atunci, asigură-te că

ambulanţa parchează aici. Fix aici. Şidupă aia vreau să verifici toatetrotuarele şi aleile cale de şase cvartalede jur împrejur. Fiecare coş de gunoi şi

fiecare colţişor în parte, ai înţeles?Bărbatul s-a uitat lung la el,

cântărind probabil în gând consecinţeleunui refuz. În cele din urmă a încuviinţatcu o mutră acră şi a început să latreordine către subordonaţi.

Griessel s-a întors spre Vusi.– Ar trebui să vă uitaţi la asta, a

auzit-o el pe legistă strigând, în vremece stătea îngenuncheată deasupracadavrului.

S-au dus spre ea. Femeia a ridicatcu penseta o etichetă, cea cusută pespatele tricoului fetei.

– Broad Ripple Vintage,Indianapolis, a spus Tiffany October,

aruncându-le o privire cât se poate desugestivă.

– Ce vrei să zici cu asta? a întrebatVusi Ndabeni.

– Că fata e probabil americană.– O, dar-ar dracii, a izbucnit

Griessel. Eşti sigură?Tiffany October s-a holbat,

surprinsă cumva de limbajul lui, iartonul cu care a răspuns i-a subliniatmirarea.

– Destul de sigură.– Asta e, am dat de belea, a spus

Ndabeni. De o belea cât noi de mare.

8 Numele echipei naţionale de rugby a Africiide Sud, dat după numele antilopei consideratede sud-africani unul dintre simbolurilenaţionale (n.red.)9 În afrikaans, în original, „supărat foc“ (n.tr.)

07.02–08.134

În biblioteca vilei sale mari de peBrownlow Street, din Tamboerskloof1,Alexandra Barnard a fost brusc sculatădin somn de ţipetele ascuţite şi îngroziteale servitoarei.

Trăia un moment suprarealist. N-avea nici cea mai vagă idee unde se afla,avea o senzaţie ciudată în mădulareleamorţite care refuzau să o asculte, iarmintea îi era la fel de moale şi de inertăca melasa. Şi-a ridicat capul şi aîncercat să-şi concentreze privirea. A

văzut-o pe femeia rotofeie stând în uşă,cu gura strâmbată într-o schimonosealăpe care a recunoscut-o ca fiind derepulsie. Apoi ţipătul ei i-a pătruns încreier.

Şi-a dat seama că stătea întinsă pecovorul persan şi s-a întrebat cum deajunsese acolo. A devenit conştientă degustul oribil din gură şi de faptul că îşipetrecuse noaptea pe podea, beatămoartă, şi a urmărit privirea SylvieiBuys: cineva zăcea pe jos, lângă fotoliulde piele încăpător aflat vizavi de ea. S-aproptit în braţe, dând să se ridice şidorindu-şi ca Sylvia să înceteze cuurletele. Nu-şi amintea să fi băut în

compania cuiva în noaptea precedentă.Cine putea fi? S-a ridicat în genunchi şi,uitându-se de sus, a avut o perspectivămai bună asupra siluetei întinse pecovor. Adam. Soţul ei. Avea un singurpicior încălţat, şi din celălalt îi atârnaciorapul, ca şi cum se pregătea să îlscoată. Purta pantaloni negri şi o cămaşăalbă, murdară de ceva negru pe piept.

Apoi, ca şi cum cineva ar fifocalizat în sfârşit lentilele, a înţeles căAdam era rănit. Pata neagră de pecămaşă era sânge, şi cămaşa fusesesfâşiată. Alexandra şi-a sprijinit braţelede podea pentru a se ridica în picioare.Era derutată, şocată. A zărit pe măsuţa

de lemn de alături sticla şi paharul.Degetele au dat peste ceva pe covor, şis-a uitat în jos. O armă de foc. Pistolullui Adam. Ce căuta acolo?

A reuşit într-un final să se ridice.– Sylvia, a spus.Metisa continua să ţipe.– Sylvia!S-a simţit uşurată când tăcerea s-a

aşternut brusc. Sylvia stătea în prag, cumâna la gură, fără să-şi dezlipeascăochii de la pistol.

Alexandra a făcut precaută un pasînainte, apoi s-a oprit. Adam era mort.Acum ştia, văzând toate rănile şi modulîn care zăcea întins, însă tot nu înţelegea.

Oare visa?– De ce? a întrebat Sylvia pe un ton

vecin cu isteria.Alexandra s-a uitat la ea.– De ce l-ai ucis?Legistul şi cei doi brancardieri

sosiţi cu ambulanţa au băgat cu grijăcadavrul într-un sac cu fermoar.Griessel se aşezase pe bordura de piatrăcare împrejmuia un palmier. VusiNdabeni vorbea la telefon cu şefulsecţiei de poliţie.

– Am nevoie de cel puţin patru,şefu’, ca să cerceteze terenul… Înţeleg,dar e vorba despre o turistăamericană… Da, suntem siguri… Da,

ştiu… Ştiu… Nu, deocamdată nimic…Mersi, şefu’. O să-i aştept aici.

S-a dus spre Benny.– Şefu’ zice că e un protest al nu

ştiu cărui sindicat, în faţa Parlamentului,şi că nu ne poate da decât doi oameni.

– Mereu e câte un afurisit de protestsindical, a replicat Griessel şi s-aridicat. O să ajut eu cu amprentele, Vusi,până ajung fotografiile.

Nu putea sta degeaba.– Mersi, Benny. Nu vrei nişte

cafea?– Trimiţi pe cineva?– Nu, dau eu o fugă. E un bar mai

jos pe stradă.

– Lasă că mă duc eu.

Umpleau până la refuz secţia depoliţie din Caledon Square, petiţionari,victime, martori şi susţinători, cupoveştile lor despre noaptea precedentă.Peste hărmălaia protestelor şi aacuzelor, se auzea ţârâitul monoton alunui telefon. O femeie sergent, obositădupă cele nouă ore petrecute în picioare,s-a făcut că nu vede figura pusă pe harţădin faţa ei şi a ridicat receptorul.

– Caledon Square. SergentThanduxolo Nyathi. Cu ce vă pot ajuta?

Era o voce de femeie, însă abia se

putea desluşi ce zicea.– Doamnă, vă rog să vorbiţi mai

tare. Nu vă aud.– Vreau să raportez un incident.– Da, doamnă?– E vorba despre o fată…– Da, doamnă?– Azi-dimineaţă, în jur de ora şase,

pe Signal Hill. M-a rugat să sun lapoliţie. Zicea că cineva vrea s-oomoare.

– O clipă, vă rog. Sergentul a luatun formular SAPS şi a scos un pix dinbuzunarul de la piept. Numeledumneavoastră?

– Bine, dar nu vreau decât să

raportez…– Da, ştiu, dar am nevoie de numele

dumneavoastră.Tăcere.– Doamnă?– Mă numesc Sybil Gravett.– Adresa?– Chiar nu văd de ce ar conta.

Repet, am văzut-o pe fată pe Signal Hill,în timp ce îmi plimbam căţelul.

Sergentul s-a stăpânit să nu ofteze.– Şi ce anume aţi văzut?– Fata aceea a venit în fugă spre

mine şi mi-a spus să sun la poliţiefiindcă cineva încearcă să o ucidă, şi peurmă a luat-o iar la fugă.

– Şi aţi zărit pe cineva care ourmărea?

– Da. I-am văzut după câtevaminute, alergând în direcţia ei.

– Câţi erau?– Nu i-am numărat, dar probabil

cinci sau şase.– Îi puteţi descrie?– Erau, cum să zic, unii erau albi şi

alţii, negri. Şi destul de tineri… M-amcam speriat văzându-i cum alergau cuatâta hotărâre…

A fost trezită brusc de cineva careţipa la ea. Panicată, a încercat să se

ridice, dar picioarele au trădat-o şi s-aclătinat, căzând şi lovindu-se cu umărulde zid.

– Tu, drogată nenorocită de eşti!Bărbatul stătea de cealaltă parte a

tufişului, cu mâinile în şolduri. Fata arecunoscut vocea care strigase maidevreme din casă.

– Vă rog, a răspuns ea hohotind şireuşind să se ridice.

– Ieşi naibii de pe proprietatea mea,a spus bărbatul arătând spre poartă. Cenaiba e cu voi? Să sforăiţi aşa, îngrădinile oamenilor…

Fata a ieşit din tufişuri. A văzut căindividul purta un costum închis la

culoare – un om de afaceri între douăvârste foarte furios.

– Vă rog, am nevoie de ajutoruldumneavoastră…

– Nu. Du-te şi droghează-te în altăparte. M-am săturat de voi. Ieşi de aici,când îţi spun!

Fata a început să plângă. S-aapropiat de el.

– Nu e ceea ce credeţi. Domnule, vărog, sunt din Statele Unite…

Bărbatul a prins-o de braţ şi a târât-o spre poartă.

– Nu-mi pasă de unde eşti. Aîmbrâncit-o cu duritate. Nu vreau decâtsă încetaţi să-mi folosiţi proprietatea

pentru tot felul de obiceiuri nenorocite.Ajunşi în faţa porţii, a împins-o înstradă. Ia-o din loc, înainte să sun lapoliţie, a spus întorcându-se şi pornindspre casă.

– Vă rog, sunaţi la poliţie, a spusfata printre hohote, cu umeriiscuturându-se de plâns şi tremurând dintoate încheieturile.

Bărbatul a continuat să meargă, aajuns la o poartă de fier, a trântit-o înurma lui şi s-a făcut nevăzut. O,Doamne! Fata a rămas plângând petrotuar, tremurând toată. O, Doamne!Printre lacrimi, a privit instinctiv însusul şi în josul străzii, mai întâi spre

stânga, apoi spre dreapta. În depărtare,acolo unde drumul făcea o cotitură, pelinia coastei muntelui, stăteau doi dintreurmăritori. Două siluete mici, vigilente,una dintre ele cu un telefon mobil laureche. Înspăimântată, a pornit îndirecţia opusă, de unde venise ceva maidevreme. Nu ştia dacă o zăriseră. Arămas pe partea stângă a străzii,înaintând lipită de zidurile caselor şiuitându-se peste umăr. Bărbaţii nu maierau acolo. Alergau spre ea.

Dintr-odată, disperarea a pusstăpânire pe ea. O alternativă era să seoprească, şi astfel totul avea să setermine, iar inevitabilul urma să se

producă. Nu mai făcea faţă, puterile opărăseau. Preţ de o clipă, opţiunea i s-apărut irezistibilă, modul perfect de aîncheia socotelile, şi gândul acesta i-aîncetinit paşii. Apoi însă, a revăzut înminte scena cu Erin din noapteaprecedentă, şi adrenalina a început să-ipulseze în trup, şi s-a pus iar pe alergat,cu lacrimile şiroind pe obraji.

Când Griessel s-a înapoiat cucafelele, brancardierii ridicau peste zidcadavrul închis în sac şi întins pe otargă. Spectatorii s-au bulucit în faţă,apropiindu-se de banda galbenă care

delimita acum trotuarul de locul crimei.Griessel încetase de mult să se mai mirede fascinaţia bolnavă pe care oamenii oaveau faţă de moarte. I-a întins unadintre ceştile din polistiren coleguluisău.

– Mersi, Benny.Aroma cafelei i-a amintit lui

Griessel că nu apucase să ia miculdejun. Poate că avea timp să se ducăacasă şi să înghită repede un bol cucereale Weet-Bix înainte să revină omulcu fotografiile. La urma urmelor, nu eradecât la un kilometru distanţă, şi puteaastfel să verifice şi dacă nu cumva îitrimisese Carla vreun răspuns. Fiindcă

noaptea trecută…Nu, n-avea nici un rost să se

gândească la noaptea trecută.L-a auzit pe Vusi spunând ceva în

dialectul xhosa, dar n-a înţeles ce anume– un fel de exclamaţie de surpriză. Aurmărit privirea detectivului şi a zărittrei poliţişti metropolitani sărind pestezid şi îndreptându-se spre ei. Oerson,cel cu care Griessel se certase maidevreme, ducea în mâini un rucsacalbastru. Cei trei fanfaroni înaintauîncet.

– uNkulunkulu2, a spus Vusi.– Iisuse, i-a ţinut Griessel isonul.– L-am găsit, a declarat Oerson plin

de importanţă, întinzându-i rucsacul luiVusi.

Bărbatul din tribul Xhosa a clătinatdin cap şi şi-a scos din buzunar mănuşilede cauciuc.

– Ce e? a întrebat Oerson.– Data viitoare, l-a atenţionat

Griessel pe un ton rezonabil, ar fi maibine să ne anunţi când găseşti ceva. Înfelul ăsta, putem chema criminaliştii şisă încercuim perimetrul, pentru a evitaca oamenii voştri să atingă ceva.

– Zăcea pe pragul unei case, peBloem Street. E posibil să fi trecut dejaprin o mie de mâini. Oricum, mare lucrunu e înăuntru.

– L-ai deschis? a întrebat Vusiluând rucsacul.

Cele două curele fuseseră, într-adevăr, tăiate, exact aşa cumpresupusese medicul legist.

– Înăuntru ar fi putut fi o bombă, aripostat Oerson defensiv.

– Ai pus mâna pe obiectele astea? aîntrebat Vusi scoţând o trusă de machiaj.S-a lăsat pe vine, întinzând pe caldarâmconţinutul rucsacului.

– Nu, a răspuns Oerson, însăGriessel şi-a dat seama că minţea.

Vusi a scos din rucsac un pachet debatiste de hârtie Steers. Apoi o micăstatuetă din lemn închis la culoare

înfăţişând un hipopotam, o lingură albăde plastic şi o lanternă de cap marcaPetzl.

– Asta-i tot?– Tot, a spus Oerson.– Nu vreţi să-mi faceţi un serviciu?Cei trei poliţişti au tăcut.– Întoarceţi-vă şi vedeţi dacă nu

cumva reuşiţi să mai găsiţi ceva. Cevacare să fi fost aruncat mai încolo. Orice.Mă interesează mai ales vreun act deidentitate. Paşaportul, carnetul deconducere, chestii de genul ăsta…

Oerson nu părea prea dornic să-isară în ajutor.

– N-avem cum să stăm după voi

toată ziua.– Ştiu, a spus Vusi liniştit şi

răbdător. Fă-o pentru mine, te rog!– OK. O să mai chem câţiva

oameni. Oerson s-a întors şi s-a căţăratdin nou peste zid.

Degetele lui Vusi au cercetatbuzunăraşele laterale ale rucsacului.Primul era gol. Din fundul celui de-aldoilea a extras ceva – o carte de vizităverde pe care era imprimat, cu negru şiauriu, un logo: Hodson’s Bay Company.Şi, cu litere mici: „Biciclete, echipamentde fitness, drumeţii, camping, căţărări şiaccesorii pentru toate vârstele şiabilităţile“. Era şi o adresă: „360

Brown Street, Leeve Plaza, WestLafayette, IN 47906“. Plus două numerede telefon. Bărbatul din tribul Xhosa astudiat cartea de vizită, apoi i-a întins-olui Griessel.

– Cred că IN înseamnă statulIndiana.

– West Lafayette, a spus Griesselgânditor.

– Bănuiesc că e un orăşel. N-ammai auzit de el până acum.

– Trimite-le poza prin fax, Vusi.Poate reuşesc să o identifice ei pe fată.

– Bună idee.Telefonul mobil al lui Griessel a

început să sune strident în buzunarul

hainei. L-a scos şi a răspuns.– Griessel.– Benny, sunt Mavis. A sunat un

inspector pe nume Fransman Dekker.Mi-a spus să te anunţ că s-a comis ocrimă pe Brownlow Street la numărul47, în Tamboerskloof, asta în caz că vreisă-i dai o mână de ajutor.

– Dacă vreau?– Aşa a spus. Tipul părea cam

stresat, ştii tu, niţel windgat3.– Mersi, Mavis. Brownlow,

numărul 47 ai zis?– Exact.– OK, am plecat. A închis telefonul

şi s-a întors spre Vusi. A avut loc o altă

crimă. În Tamboerskloof. Îmi pare rău,Vusi, dar…

– Nici o problemă. Te sun dacăapare ceva.

Griessel a pornit spre ieşire.Ndabeni a strigat după el:

– Benny…Griessel s-a întors. Vusi s-a

apropiat.– Voiam să te întreb… ăăă…– Da?– Despre legistă. Ea… Tu ce

zici…? Crezi că o doctoriţă metisă arieşi cu un poliţist negru?

Lui Griessel i-a luat câteva clipepentru a sări de la una la alta.

– Hmm… nu cred că sunt omulpotrivit să răspundă la o asemeneaîntrebare, Vusi… Dar, la urma urmei, dece nu? Merită să încerci, nu-i aşa?

– Mersi, Benny.Griessel a sărit peste zid. A văzut

un bărbat înalt şi sobru, cu o expresie deîngrijorare pe chipul încruntat în timp cedeschidea poarta bisericii. Sosisepreotul, şi-a dat el seama – sau oareluteranii le spuneau altfel slujitorilorbisericii?

1 Suburbie din Cape Town (n.tr.)2 În limba zulu, în original, numele zeuluicreator, Dumnezeu (n.tr.)

3 În olandeză, în original, literal „gaură de aer“,figurativ „înţepat, încrezut“ (n.tr.)

5

Traficul devenise acum imposibil. I-aluat nu mai puţin de un sfert de oră ca săajungă din Long Street pe Buitengracht.Pe Buitesingels’ Hill se urca bară labară. A dat pe gât restul de cafea dulce.Trebuia să-i ţină de foame până cândapuca să mănânce ceva. Însă planul de aparcurge rapid e-mailul Carlei îi fusesedejucat. N-avea ce face, trebuia săamâne până seara. Trecuse o săptămânăde când nu mai reuşise să-şi conectezenenorocitul ăla de laptop la internet –putea să mai aştepte câteva ore. Carlaavea să înţeleagă – avusese probleme cu

afurisitul de computer încă din prima zi.De unde să ştie el că existau laptopuricare n-aveau modem intern? Îlcumpărase la un preţ de nimic la olicitaţie organizată de poliţie pentrubunuri sustrase şi nerevendicate. CumCarla plecase la Londra, el trebuia săştie neapărat ce mai făcea – fiica luivoise „să scoată capul în lume“ înaintede a se decide încotro s-o pornească înviaţă.

Dar cum puteau nişte podele bineaspirate dintr-un hotel londonez să teajute să-ţi pui ordine în gânduri?

Îl costase 500 de ranzi să-şiconecteze laptopul la internet. Fusese

nevoit să cumpere un modem şi săapeleze la un furnizor de servicii deinternet. Pe urmă, stătuse trei ore latelefon discutând cu un specialist încomputere ca să facă nenorocita deconexiune, iar Microsoft OutlookExpress se dovedise un coşmar cândîncercase să configureze computerul.Asta îi mai luase încă o oră, dar dupăaceea îi trimisese Carlei un e-mail:

Iată-mă. Tu ce mai faci? Mi-edor de tine şi-mi fac griji din cauzata. Am citit un articol în Burger încare se spunea că în Londra sunt

tineri sud-africani care beau mult şicreează probleme. Nu te lăsainfluenţată…

Şi-a dat seama în timp ce scria căsimbolurile în afrikaans erau practicimposibil de redat în programul folositde acest computer.

Dragă tată,Am o slujbă la hotelul

Gloucester Terrace de lângăMarble Arch. E într-o zonă foartedrăguţă a Londrei, în apropiere de

Hyde Park. Lucrez ca femeie deserviciu, de la zece dimineaţa lazece seara, şase zile pe săptămână.Lunea am liber. Nu ştiu cât o să mairezist, nu e o muncă prea plăcută şinici nu câştig cine ştie ce, darmăcar e un început. Celelalte fetede la hotel sunt toate poloneze.Primul lucru pe care mi l-au spusdupă ce le-am zis că sunt din Africade Sud a fost: „Bine, dar eştialbă…“

Tată, doar ştii că nu pun alcoolîn gură şi că n-am să punniciodată…

Cuvintele astea din urmă l-au ars caun fier înroşit. Îi aminteau cu duritate derăul pe care i-l făcuse Carlei. Carla nuavea să pună gura pe alcool fiindcă tatălei era un beţiv care îşi distrusesefamilia. Chiar dacă nu se mai atinsese dealcool de o sută cincizeci şi şase de zile,trecutul nu putea fi şters cu buretele.

Nu ştiuse ce să-i răspundă, căcireamintirea sinistrului trecut îi alungasetoate vorbele din minte. Nu i-a scrisdecât peste două zile. I-a povestit că îşicumpărase bicicletă şi că fusesetransferat la Forţa de IntervenţieRegională. Iar ea l-a încurajat:

Mă bucur să aflu veşti de latine, tati. Sunt lucruri mult maiinteresante decât ceea ce fac euaici. Muncesc, dorm şi mănânc.Atât. Totuşi, luni am apucat săvizitez Palatul Buckingham…

În timp, corespondenţa lor s-adezvoltat într-un mod care le conveneaamândurora: într-un ritm de două mailuripe săptămână, de câte patru sau cinciparagrafe. El a început să aştepte acestschimb cu tot mai multă plăcere – atât

mesajele trimise, cât şi pe cele primite.În timpul zilei, îşi creiona replicile încap – trebuia să-i spună Carlei un lucrusau altul. Cuvintele confereau vieţii salemărunte o anumită greutate.

Dar, cu o săptămână în urmă,conexiunea la internet căzuse. Misteriosşi brusc, şi nici măcar marele specialistîn computere care îi dăduse sfaturi latelefon cu privire la chestiuni desprecare nu avusese habar până atunci nu ştiace se întâmplase.

– Va trebui să duci computerul deunde l-ai cumpărat, a fost ultimul luidiagnostic.

Numai că Griessel nu avea unde să-

l ducă – computerul era, la urma urmei,marfă furată. Vineri după-amiaza, învreme ce se întorcea acasă, dăduse îndrum peste Charmaine Watson-Smith.Charmaine trecuse binişor de şaptezecide ani şi locuia la numărul 106. Arăta cao bunicuţă, cu părul ei nins strâns într-uncoc. Băgăcioasă din fire şi totuşigeneroasă şi plină de viaţă, ea îicunoştea pe toţi locatarii din bloc şi ştiacu ce se ocupa fiecare.

– Ce mai face fiica ta? îl întrebaseCharmaine.

Griessel îi povestise desprenecazurile lui cu calculatorul.

– Păi cred că ştiu eu pe cineva care

ar putea să te ajute.– Cine?– Lasă-mă să mă interesez şi

vorbim peste o zi, două.Cu o zi în urmă, adică luni, pe la

şase şi jumătate seara, el tocmai îşicălca rufele în bucătărie, când Bellabătuse la uşă.

– Mătuşa Charmaine mi-a spus săarunc o privire la PC-ul tău.

Griessel o mai văzuse, era o tânărăcare umbla îmbrăcată într-o uniformă grilargă şi deloc sexy şi care se ducea înfiecare seară spre apartamentul ei situatpe cealaltă latură a clădirii. Avea părulblond şi scurt, purta ochelari şi arăta

întotdeauna obosită la sfârşitul zilei,când târa după ea o servietă.

Abia dacă o recunoscuse atuncicând o văzuse în prag: părea chiardrăguţă. Servieta pe care o ţinea însă înmână l-a pus pe gânduri.

– A… sigur… intră.– Bella van Breda. Stau în

apartamentul şaizeci şi patru.Părea la fel de stânjenită ca el.Griessel îi strânsese mâna într-un

gest rapid. Mâna ei era mică şi moale.– Benny Griessel.Femeia era îmbrăcată în blugi şi cu

o bluză roşie şi îşi conturase buzele curuj. În spatele ochelarilor se întrezăreau

ochii sfioşi, dar de la bun începutGriessel a fost conştient de gura ei mare,cu buze pline.

– Mătuşa Charmaine e… sebâlbâise el căutându-şi cuvintele. Tareocupată…

– Da, ştiu. Dar e o femeie minunată.Bella văzuse laptopul pe care îl ţinea înbucătăria deschisă, unde gătea. Ăsta e?întrebase.

– A… da. Griessel pornisecomputerul. E vorba despre conexiuneala internet… nu ştiu ce are… nu maifuncţionează. Te pricepi la computere?

Stătuseră amândoi unul lângă altulîn picioare, aşteptând să pornească

laptopul.– Sunt tehnician de PC-uri, răspunse

ea şi îşi pusese servieta deoparte.– Ah!– Da, ştiu, majoritatea oamenilor

consideră că e o muncă mai potrivităpentru un bărbat.

– Nu, nu, eu n-am… în fine…oricine care se pricepe la computere…

– E cam singurul lucru la care măpricep. Îmi permiţi? întrebase tânăra,gesticulând spre computer.

– Chiar te rog.Trăsese un taburet şi o invitase să

se aşeze. Ea stătea acum în faţacreierului de tinichea.

Griessel îşi dăduse brusc seama căera mai slabă decât îşi închipuise el.Probabil că uniforma din două piese îicrease o impresie greşită. Sau poate faţaei. Era rotundă, ca şi cum ar fi fost ofemeie plinuţă.

Avea spre treizeci de ani. Putea lafel de bine să-i fie tată.

– Asta e conexiunea la internet?Fata deschisese un meniu şi arăta cumouse-ul spre o iconiţă.

– Da.– Pot să creez un shortcut şi să-l

salvez pe desktop?Lui îi luase ceva timp ca să

proceseze întrebarea.

– Da, te rog.Bella dăduse un clic, studiase

problema gânditoare şi spusese:– Se pare că ai schimbat din

greşeală numărul de dial-up. Ai cu ocifră în minus.

– Ah!– Ai scris numărul pe undeva?– Cred că da… Scosese din dulap

vraful de documente şi de manuale deutilizare pe care le ţinea laolaltă într-opungă de plastic şi începuse să le ia,unul câte unul, la mână.

– Uite aici… spusese arătând cudegetul. OK. A dispărut cifra opt, vezi?Probabil că ai şters-o, se întâmplă destul

de frecvent…Fata tastase numărul, dăduse un clic

şi din- tr-odată conexiunea prin dial-upprinsese viaţă şi se auzise ţârâitul acelaenervant.

– Măi, să fiu al naibii! exclamaseGriessel uimit.

Fata izbucnise în râs. Cu gura aceeafrumoasă a ei. Aşa că el o întrebasedacă nu dorea o ceaşcă de cafea. Sau deceai rooibos, de care bea Carlaîntotdeauna.

– Asta e tot ce pot să-ţi ofer.– O cafea ar fi grozavă, mulţumesc.El pusese ibricul pe foc, iar ea

spusese:

– Deci eşti detectiv.La care el răspunsese:– Ce ţi-a povestit mătuşica

Charmaine despre mine?Şi astfel începuseră să converseze.

Poate că totul se întâmplase fiindcă peamândoi îi aştepta o seară de luni îndeplină singurătate. El nu avusese niciun fel de intenţii ascunse, Doamnefereşte, şi, atunci când dusese cafeaua înliving, fusese conştient că, teoretic, îiputea fi tată, şi asta în ciuda gurii ei,deşi la momentul acela îi remarcase şipielea palidă şi curată, şi sânii care, lafel ca faţa rotundă, păreau să fie făcuţipentru o femeie mai plină.

Era o discuţie politicoasă şi destulde rezervată, între doi oameni carefăceau conversaţie într-o seară de luni.

După două ceşti de cafea cu zahăr şifrişcă, el făcuse marea greşeală. Fără săse gândească, luase primul CD din celepatru şi îl băgase în laptop, fiindcă altechipament nu avea în casă, în afară deun Sony portabil la care nu puteai săasculţi muzică decât în căşti.

Ea întrebase surprinsă:– Îţi place Lize Beekman?Iar el îi răspunsese într-o clipă de

sinceritate:– Foarte mult.Şi ceva se schimbase în ochii ei, ca

şi cum asta o făcea să-l privească într-ocu totul altă lumină.

Griessel cumpărase CD-ul după ceascultase la radioul din maşină un cântecinterpretat de Lize Beekman – MySuikerbos. Femeia avea ceva în voce –compasiune, nu, mai degrabă un soi devulnerabilitate, sau poate melancoliacare răzbătea din melodia aceea îldăduse gata? Nu ştia ce anume îlimpresionase, dar îi plăcuserăaranjamentul muzical şi instrumentaţiadelicată, şi după aceea căutase şicumpărase CD-ul. Îl ascultase mai întâila micul Sony, cu intenţia de a reţinenotele cântate de chitara bas. Însă

versurile îl captivaseră. De fapt, nuversurile, ci combinaţia dintre muzică,versuri şi vocea cântăreţei îl încântase şiîl întristase deopotrivă. Nu-şi maiamintea când se întâmplase ultima oarăca muzica să-l facă să aibă astfel detrăiri, o asemenea năzuinţă către ceva ceel însuşi nu-şi putea explica. Iar atuncicând Bella van Breda îl întrebase dacăîi plăcea Lize Beekman, avusese pentruprima oară ocazia să-şi exprimesentimentele în faţa cuiva. Aşa cărăspunsese, din toată inima: „Foartemult“.

– Mi-aş dori să pot să cânt şi euaşa, zisese Bella.

Şi, surprinzător, el pricepuse cevoia să zică. Şi el simţise la fel, aceeaşidorinţă de a cânta despre viaţă în toateaspectele ei, cu aceeaşi înţelepciune şicu o intuiţie profundă, cu acelaşisentiment de… acceptare a lucrurilor.Să pună pe melodii frumoase tot ceînseamnă bine şi rău în viaţă. Niciodatăpână atunci nu mai trăise un sentiment deînţelegere şi de acceptare atât deputernic. Dezgustul, da, el îl însoţise petot parcursul vieţii. Niciodată nu îşiexplicase de ce simţea acel dezgustconstant şi umilitor faţă de toţi şi detoate, şi în primul rând faţă de sine.

Răspunsese „Şi eu“ şi, după o

tăcere lungă, conversaţia lor prinsesedintr-odată aripi. Discutaseră despre omulţime de lucruri. Ea îi spusesepovestea vieţii ei. El îi vorbise despremunca lui, servindu-i vechile istorii,întotdeauna la îndemână, cu arestăriciudate, martori ridicoli şi colegiexcentrici. Bella îi mărturisise că i-arplăcea să-şi deschidă cândva propriaafacere şi faţa i se luminase de pasiuneşi de entuziasm. El o asculta admirativ.Fata avea un vis al ei. El nu. Poate doarcâte o mică fantezie. De genul celor pecare le ţii pentru tine, de genul celor lacare se gândea seara, atunci când îşiacorda chitara. De pildă, cum să-l aducă

pe Theuns Jordaan încătuşat în faţamicrofonului şi să-i spună: „Acum cântăHex-vallei, dar nu doar un fragment,cântă naibii toată melodia aianenorocită“. Cu Anton L’Amour lachitară solo şi el însuşi la chitară bas, unrock-and-roll de să se zguduie pereţii.Sau să aibă posibilitatea să îl întrebe peSchalk Joubert4: „Cum dracu’ faci decânţi aşa la chitară bas, de parcă ai fibăgat-o în priză la tine în creier?“

Sau poate să-şi facă din nou oformaţie de patru instrumentişti. Şi săcânte vechile bluesuri ale lui RobertJohnson şi John Lee Hooker sau rock-and-roll adevărat – Berry, Domino,

Ricky Nelson, Elvis în tinereţe…Dar nu îi împărtăşise şi ei aceste

fantezii. Se mulţumise să o asculte. Campe la zece seara, ea se ridicase şi sedusese la baie, iar când se întoarse, eltocmai venea dinspre chiuveta dinbucătărie spre canapea şi o întrebase:

– Mai vrei cafea?Stăteau aproape unul de altul, şi ea

îşi ferise privirea, cu un zâmbet mic şitainic, ca şi cum ştia la ce să se aştepteşi n-avea nimic împotrivă.

Aşa că el o sărutase.Şi, stând aşa în traficul aglomerat în

dimineaţa aceea însorită de marţi, Bennyşi-a amintit că la început nu fusese

pasiune, ci mai degrabă o urmarefirească a conversaţiei lor. Ca un fel deconsolare plină de dor, o apropiereblândă, ca în melodiile lui LizeBeekman. Doi oameni care tânjeau dupăo atingere.

Se sărutaseră îndelung şi seîmbrăţişaseră strâns. El îşi întăriseimpresia că Bella era mai slabă decâtcrezuse iniţial. Apoi ea făcuse un pas înspate şi se aşezase pe canapea. Iar el îşiînchipuise că îi dădea de înţeles cămerseseră prea departe. Dar ea îşiscosese ochelarii şi îi pusese cu multăgrijă pe jos, lângă canapea. Şi, dintr-odată, ochii ei păruseră de un căprui

intens şi inofensivi. El se aşezase alăturişi o sărutase din nou, şi următorul lucrude care îşi aducea aminte era că ea seridicase şi îşi scosese sutienul, oferindu-i cu o mândrie timidă sânii ei ceifrumoşi. Şi, în timp ce conducea maşinapoliţiei, el a rememorat senzaţia pe careo avusese atingându-i corpul – eramoale, cald şi primitor. Şi intensitateaînceată cu care se mişcaseră. Cum opătrunsese acolo, pe canapea, şi îşiînălţase capul pentru a se uita în ochii ei,unde văzuse aceeaşi imensă gratitudinepe care o simţea şi el adânc, în inimalui. Gratitudine pentru prezenţa ei,pentru ceea ce se întâmpla între ei,

pentru faptul că totul decurgea atât defrumos, de blând şi de încet.

„Fir-ar să fie“, şi-a spus, „cum sepoate ca un lucru atât de minunat să fifost o greşeală?“

Ţârâitul telefonului mobil l-a adusînapoi cu picioarele pe pământ; probabilcă Dekker îl suna ca să-l întrebe undeera. Dar pe micul ecran a apărut afişatnumele ANNA şi şi-a simţit inimasărindu-i în piept.

Căderea fusese cea care o salvase.Instinctiv, sprintase în sus pe

treptele abrupte ale scării care ieşea în

stradă şi apoi pe creasta muntelui, întredouă ziduri acoperite de iederă, şi maideparte pe o potecă îngustă şişerpuitoare. Table Mountain i-a apărutdintr-odată în faţă ca un colos care seînălţa deasupra ei, cu pante stâncoaseabrupte, arbuşti fynbos şi porţiunideschise de teren. Era sigură că făcuse ogreşeală. Aveau să o zărească şi să oprindă în timp ce urca spre culme. Să oînşface, să o pună la pământ şi să îi taiegâtul, aşa cum făcuseră şi cu Erin.

A continuat să urce. Fără să se uiteîn spate. Urcuşul o storcea de puteri, îielibera toată energia din coapse, dingenunchi, ca o otravă lentă care avea, în

cele din urmă, să o paralizeze cu totul. Avăzut sus, în dreapta, staţia de teleferic,cu soarele bătând în geamurile cabinei şicu feţele mici ale oamenilor atât deaproape, şi totuşi atât de departe. Dac-ar fi putut să ajungă la ei! Dar nu, pantaera mult prea abruptă şi la mare distanţă,n-avea cum să reuşească.

A zărit răscrucea de drumuri şi aluat-o la fugă în stânga. După vreopatruzeci de paşi, poteca s-a terminatbrusc într-o prăpastie stâncoasă caretăia muntele în două. Luată prinsurprindere, a început să alunece pepietricelele rotunde, prăbuşindu-se lavale, în stânga. A încercat să se

oprească din cădere folosindu-se debraţe, dar s-a lovit tare la umăr şi a fostazvârlită ceva mai încolo. S-a răsucitîncă o dată, apoi a rămas nemişcată,conştientă de zgârieturile din palme şide lovitura din bărbie şi tânjind dupăaer, încercând să-l tragă în piept icnindadânc. La prima încercare, a scos unhorcăit, dar ştia că era esenţial sărămână tăcută, ca să nu fie auzită. A trascu lăcomie aer în piept de două ori şi şi-a dres glasul, apoi a respirat mai încet,sacadat. A zărit malul râului şi crăpăturasăpată de apă de-a lungul secolelor înstânca uriaşă. Era suficient de mare câtsă încapă înăuntru.

S-a târât spre deschizătură ca unşarpe, peste rocile rotunjite de acţiuneaîndelungată a apei, cu mâinilesângerânde întinse în faţă. A auzitrăsunând persistent paşii urmăritorilor.Cât de aproape erau? Şi-a dat seama cărucsacul nu avea cum să intre în crevasă.Nu mai avea timp; aveau s-o zărească.S-a ridicat în genunchi pentru a-şi scoaterucsacul peste cap, apoi s-a oprit ca sădeschidă catarama cu care era prins demijloc. Şi-a tras mai întâi cureaua de peumărul drept, apoi de pe cel stâng şi s-astrecurat în crăpătură, trăgând rucsaculdupă ea. Trei dintre bărbaţi au săritpeste albia secată a râului, la trei metri

distanţă de ea, agili, atletici şi tăcuţi, iarea şi-a ţinut răsuflarea care o ardea şi azărit picăturile de sânge care îi cădeaudin bărbie pe pietre. A rămas nemişcată,cu ochii închişi, ca şi cum astfel ar fidevenit invizibilă.

Blocat în trafic, cu telefonul laureche, a spus:

– Bună, Anna.Îşi simţea inima bătându-i în gât, în

vreme ce gândul îi zbura la noapteatrecută.

– Benny, trebuie să vorbim.Nu, era pur şi simplu imposibil.

Nevastă-sa nu avusese cum să afle.– Despre ce?– Despre toate, Benny. Poate reuşim

să ne întâlnim diseară.– Sigur. Vrei să vin eu acasă?– Nu. M-am gândit… că ar fi mai

bine dacă am ieşi în oraş.Iisuse! Ce naiba voia să însemne

asta?– E în regulă. Unde?– Nu ştiu. Canal Walk e cam la

jumătatea distanţei. E un local Primiacolo…

– La ce oră ţi-ar conveni?– Şapte?– Bine, Anna. Mersi. Ar fi drăguţ.

– Bun. La revedere, Benny.Şi cu asta a încheiat convorbirea, de

parcă el ar fi spus ceva nepotrivit.Griessel a rămas cu telefonul în

mână. În spatele lui, un şofer a claxonat.Şi-a dat seama că trebuia să înainteze. Aluat piciorul de pe ambreiaj şi s-aapropiat de maşina din faţă. „Despretoate, Benny.“ Ce însemna asta? Şi de cenu se întâlneau acasă? Poate că ea avea,pur şi simplu, chef să iasă în oraş. Sămeargă la o întâlnire cu el. Deşi, atuncicând el spusese „Ar fi drăguţ“, ea segrăbise să-şi ia rămas-bun, ca şi cum arfi fost supărată pe el.

Să fi aflat de cele petrecute cu

Bella? Dacă fusese acolo, la uşaapartamentului lui? N-ar fi putut să vadănimic, dar ar fi putut să audă – să o audăpe Bella scoţând la un moment dat niştesunete atât de dulci, de mulţumite.Doamne, ce mult îi plăcuseră lui acelemomente, însă, dacă Anna ar fi prins deveste…

Dar ea nu venise niciodată laapartamentul lui. De ce să fi venitnoaptea trecută? Ca să stea de vorbă cuel? Nu era exclus. Şi poate că auziseceva, aşteptase şi o văzuse pe Bellaplecând, şi…

Dar, dacă s-ar fi întâmplat aşa, oarel-ar mai fi invitat să ia masa împreună în

oraş?Nu. Poate.Dacă Anna aflase… Era terminat.

Acum îi era foarte clar. Dar ea nu aveacum să afle.

4 Interpreţi sud-africani contemporani (n.tr.)

6

Brownlow Street a fost o surpriză pentruGriessel, fiindcă se aştepta caTamboerskloof să fie un cartier bogat.Dar aici vechile case victorieneacopereau tot spectrul, de la cele recentrestaurate la cele de-a dreptuldărăpănate. Unele fuseseră construitelipite una de alta, în oglindă, altele seghemuiau pe versanţii muntelui, ca niştecoloşi. Vila de la numărul 47 era mare şiimpunătoare, cu două etaje, verande şibalcoane cu balustrade din fier cuornamente dantelate, ziduri de culoarecrem şi obloane din lemn la ferestre.

Fusese renovată cândva în ultimii zeceani, dar părea să aibă nevoie de maimultă îngrijire.

Nu avea garaj. Griessel a parcat pestradă, în spatele unui Mercedes SLK200 negru decapotabil, a două maşini depoliţie şi al unui Nissan alb ce aveainscripţionată pe portieră emblemaSAPS şi dedesubt, cu litere negre,cuvintele „Servicii Sociale“.Microbuzul celor de la criminalisticăera parcat vizavi. „Echipa la bine şi larău.“ Probabil că venise aici direct dinLong Street.

Un poliţist în uniformă l-a oprit lauşa mare, din lemn, de la intrare. Şi-a

arătat legitimaţia.– Trebuie să o luaţi prin spate,

inspectore, locul crimei e în zona delocuit, a spus poliţistul.

Griessel a încuviinţat, mulţumit.– Criminaliştii se află, probabil, în

continuare în bucătărie, domnule. Puteţiintra pe acolo şi apoi ocoliţi casa.

– Mulţumesc.A dat ocol casei. Între gard şi

clădire era o mică grădină, nu cine ştiece. Pomii şi arbuştii erau bătrâni şi mari,parcă un pic cam prea înalţi. Din spatelecasei se vedea Lion’s Head. Un altpoliţist stătea de pază la uşa din spate. Ascos din nou legitimaţia SAPS din

portofel şi i-a arătat-o sergentului.– Inspectorul vă aşteaptă.– Mulţumesc, a răspuns Griessel şi

a trecut prin spălătorie, deschizând uşaprin care se pătrundea în casă.

Dekker era aşezat la masă, cu ocană de cafea în mână şi cu un carneţelşi un pix alături. Era concentrat asuprafemeii metise care stătea vizavi. Eapurta o uniformă de menajeră, roz cualb, şi ţinea în mâini o batistă, iar ochiiîi erau roşii de plâns. Era rotofeie şi deo vârstă incertă.

– Fransman…, a salutat Griessel.Dekker şi-a ridicat privirea iritat.– Benny. Apoi l-a invitat, cu

întârziere: Intră.Era un metis înalt, atletic, cu umeri

largi şi puternici, cu o faţă numai bunăpentru o reclamă la ţigări, frumoasă, darcam aspră.

Griessel s-a apropiat şi i-a strânsmâna.

– Ea este doamna Sylvia Buys.Lucrează aici ca menajeră.

– Bună dimineaţa, l-a salutat SylviaBuys pe un ton solemn.

– ’Neaţa, doamnă Buys.Dekker a împins cana de cafea

deoparte, de parcă voia să ia distanţă, şia tras mai aproape carneţelul, fără preamare chef.

– Doamna Buys a sosit la muncăla… Şi-a consultat notiţele… Şase şipatruzeci şi cinci de minute. A făcutordine, apoi a pregătit cafeaua înbucătărie înainte de a intra în living… laora şapte…

– Ca să evaluez daunele, a spusSylvia Buys dispreţuitoare. Femeia aia eîn stare să facă prăpăd.

– … Şi i-a descoperit pe defunct,domnul Adam Barnard, şi pe suspectă,doamna Sandra Barnard…

– De fapt, o cheamă Alexandra, apârât-o Sylvia Buys dezgustată.

Dekker şi-a notat ceva în carneţel,apoi a continuat:

– Doamna Alexandra Barnard.Doamna Buys i-a găsit pe amândoi înbibliotecă, zăcând întinşi pe covor. Laora şapte. Pistolul se afla pe podea,lângă doamna Barnard…

– Ca să nu mai vorbim desprebăutură. Doamna Barnard e o alcoolică,bea până cade lată în fiecare seară, iardomnul Adam…

Sylvia şi-a şters nasul cu batista,vorbind acum cu o voce pierdută şipiţigăiată.

– Noaptea trecută era sub influenţaalcoolului?

– Era beată moartă, ca în fiecarenoapte. Am plecat acasă la patru şi

jumătate după-amiaza, şi deja o luasebine pe ulei – la ora aia, de obicei,începe să vorbească singură.

– Doamna Buys a declarat că ieri,când a plecat, a lăsat-o pe suspectăsingură în casă. Nu ştie la ce oră a ajunsacasă defunctul.

– Domnul Adam era un bărbat tarede treabă. Mereu avea o vorbă bună dezis. Nu înţeleg. De ce l-a împuşcat?Pentru ce? Nu o supăra cu nimic, îisuporta decăderea şi beţiile, le suportapur şi simplu şi o ducea în pat în fiecarenoapte, aşa că de ce Dumnezeu să-l fiîmpuşcat?

A izbucnit în plâns, clătinând din

cap.– Surioară, văd că eşti traumatizată.

O să chem un consilier psihologic săstaţi de vorbă.

– N-am nevoie de nici un consilier,a replicat Sylvia Buys hohotind. Lavârsta mea, unde o să-mi găsesc eu oaltă slujbă?

– Nu e aşa simplu cum pare, a spusDekker în timp ce urca treptele din lemngălbui către bibliotecă. O să vezi.

Griessel simţea tensiunea care îlapăsa pe tânărul bărbat. Ştia că uniicolegi îi spuneau pe la spate Dekker

„Fronsman“ din cauza frunţii lui mereuîncruntate, a lipsei de umor şi a ambiţieinemăsurate. Auzise poveştile deoarece,pe coridoarele Forţei de IntervenţieRegionale, vedetele în devenire erautema predilectă a bârfelor. Dekker erafiul unui rugbist francez. Mama lui, ometisă din suburbiile sărace aleAtlantisului, tânără şi plină de viaţă,lucra în anii ’70 ca femeie de serviciu lacentrala nucleară din Koeberg. Din câteaflase Griessel, la vremea aceearugbistul depăşise de mult perioada deglorie şi era angajat ca om de legăturăcu consorţiul franţuzesc care construiseşi întreţinea centrala nucleară.

Avuseseră o singură întâlnire şi, la puţintimp după aceea, rugbistul se întorseseîn Franţa, fără să ştie că urma să devinătată. Mama lui Dekker nu-şi mai aminteanumele lui, aşa că îşi botezase fiulFransman, adică „Francezul“ înafrikaans.

Griessel n-avea de unde să ştie câtdin toate astea era adevărat. Dar,aparent, copilul moştenise de la tatănasul galic, constituţia atletică şi părulnegru şi lins, tăiat acum periuţă, iar de lamamă – tenul ciocolatiu.

L-a urmat pe Dekker în bibliotecă.„Echipa la bine şi la rău“ era la lucru.Cei doi criminalişti şi-au ridicat

privirile la intrarea lor.– Benny, ar fi bine să nu mai tot

dăm unii peste alţii, că o să ne iasăvorbe, a spus Jimmy.

Gluma era răsuflată, dar Griessel arânjit, apoi s-a uitat la victima întinsă pecovor, în partea din stânga a camerei.Pantaloni negri, cămaşă albă, fărăcravată, un pantof lipsă şi două răni deglonţ în piept. Adam Barnard fusese unbărbat înalt şi solid. Avea părul negru şio frizură în stilul anilor ’70, cu pletelăsate să crească până la umeri, careîncepuseră să încărunţească elegant latâmple. Murise cu ochii deschişi şi cu oexpresie de uşoară mirare întipărită pe

chip.Dekker şi-a încrucişat braţele la

piept, în aşteptare. Cei doi criminaliştiau rămas în picioare, urmărindu-l.

Griessel s-a apropiat încet,întipărindu-şi în memorie rafturilebibliotecii, covorul persan, tablourile,sticla de băutură şi paharul de lângăscaunul din colţul din dreapta alîncăperii. Pistolul fusese împachetatîntr-un plic din plastic transparent şizăcea pe podea, încercuit de criminalişticu cretă albă.

– Femeia se afla în partea asta? l-aîntrebat el pe Dekker.

– Da.

– Oracolul îşi arată măiestria, aexclamat unul dintre criminalişti.

– Lasă vrăjeala, Arnold, a spusGriessel. S-a tras cu pistolul acesta?

– Da, şi de puţină vreme.– Dar nu în încăperea asta.– Bingo! a răspuns Arnold.– Ţi-am zis eu c-o să se prindă

imediat, a intervenit Simmy.– Da, a spus Dekker. Părea

dezamăgit. E un pistol automat din carelipsesc trei gloanţe, însă cartuşele nusunt aici. Nici pic de sânge pe podea,nici o gaură de glonţ pe pereţi sau perafturile bibliotecii, iar el nu are unuldintre pantofi în picioare. Am cercetat

toată casa. Jimmy & Co. au verificatgrădina. Nu, tipa nu i-a venit de hac aici.Mai avem de controlat maşinile de pestradă…

– Unde e femeia?– În camera de zi, cu Tinkie

Kellerman de la Serviciile Sociale.– Cioc, cioc, s-a auzit dinspre uşă.Fotograful cu părul lung.– Intră, l-a invitat Dekker. Ai

întârziat.– Fiindcă a trebuit să scot nişte

printuri nenorocite… L-a zărit peGriessel şi şi-a schimbat iute atitudinea.I-am dat fotografiile lui Vusi, Benny.

– Mersi.

– Jimmy, i-ai făcut testul să vezidacă are urme de praf de puşcă pemâini?

– Nu încă. Dar i-am înfăşuratmâinile în hârtie. Nu i-a plăcut deloc.

– Nu poţi să verifici acum? N-amcum să discut cu ea dacă stă cu mâinileînfăşurate în hârtie.

– Dacă a pus mâna pe pistol, atuncitestul va ieşi pozitiv. Nu ştiu dacă asta osă-ţi convină.

– Lasă-mă pe mine să-mi fac grijipentru asta, Jimmy.

– Zic şi eu. Reziduurile de praf depuşcă nu mai sunt ce-au fost. Avocaţii audevenit acum al naibii de deştepţi.

Jimmy a scos o cutie din servietă.Era marcată cu denumirea „ExaminareSEM5“. A urcat scara cu ambii detectivipe urmele sale.

– Fransman, ai făcut o treabă bunăaici, a spus Griessel.

– Da, ştiu, a replicat Dekker.

Camera de control alechipamentelor de supraveghere videostradală aparţinând poliţieimetropolitane era impresionantă. Aveadouăzeci de monitoare care pâlpâiaucontinuu, un număr mare devideorecordere şi un tablou de comandă

care părea desprins din era spaţială.Inspectorul Vusi Ndabeni stătea înpicioare, urmărind pe unul dintre ecraneimaginea granulară a unei siluete micicare alerga pe sub felinarele de pe LongStreet. Nouă secunde de înregistrare,acum derulate cu încetinitorul: şaptepersonaje întunecate alergând disperateunul după altul din stânga în dreaptaecranului. Fata era în frunte,recognoscibilă numai datorită umflăturiiînchise la culoare care îi atârna în spate– rucsacul. În acel moment, se afla întreLeeuwen şi Pepper Street, cu doar treipaşi în faţa celui mai apropiat urmăritor,iar braţele şi picioarele ei tăiau cu forţă

aerul, făcând-o să înainteze. Alte cincipersoane fugeau la şaisprezece,şaptesprezece metri în spatele ei. Înultima imagine, surprinsă de camera desupraveghere înainte ca fata să dispară,Ndabeni a văzut-o cum îşi întoarce capulca să vadă cât de aproape erauatacatorii.

– Altă înregistrare mai bună nu e?Operatorul, un bărbat alb, mărunţel

de statură, care semăna cu o bufniţă, cufaţa ascunsă îndărătul unor ochelari genHarry Potter, a ridicat din umeri.

– Poţi să măreşti imaginea asta?– Nu prea, a răspuns operatorul cu

voce nazală. Pot să umblu puţin la

luminozitate şi la contrast, dar, dacă dauzoom in, atunci n-o să vezi decâtgranulaţia. N-ai cum să măreşti pixelii.

– Poţi totuşi să încerci, te rog?Bufniţa a apăsat pe butoanele din

faţa sa.– Să nu te aştepţi la minuni.Pe ecran au apărut personajele

alergând încet cu spatele, apoi imagineaa îngheţat. Omul a tastat ceva, şi pesteimagine s-au suprapus tabele şihistograme.

– Care porţiune te interesează?– Cea cu urmăritorii.Operatorul a folosit mouse-ul pentru

a selecta ultimii doi atacatori. Dintr-

odată, siluetele lor au umplut ecranul. Aapăsat din nou pe tastatură, şi imaginea adevenit mai luminoasă, iar umbrele –estompate.

– Nu pot decât să încerc ofocalizare…, a spus el. A obţinut oimagine ceva mai clară, dar figurile totnu puteau fi identificate. Măcar acumpoţi vedea că sunt bărbaţi şi că tipul dinfaţă e negru, a comentat Bufniţa.

Vusi s-a uitat gânditor la monitor.Înregistrarea nu îi era de prea mareajutor.

– Şi sunt tineri, a adăugatoperatorul.

– Poţi să scoţi un print?

– Sigur.– Au fost surprinşi doar de o

singură cameră de supraveghere?– Eu ies din tură la ora opt. După

aia o să mă uit să văd dacă mai găsescceva. Cred că veneau din direcţiaGreenmarket sau Church Street. Oricum,o să-mi ia ceva timp. În zona aceea suntinstalate şaisprezece camere desupraveghere. Însă nu-s toatefuncţionale.

– Mersi, a spus Vusi Ndabeni.Şi totuşi, ceva nu se lega. Dacă unul

dintre urmăritori se afla la numai treipaşi în spatele ei pe Pepper Street, de cenu o prinsese înainte de a ajunge în

dreptul bisericii? Biserica era la cincisute de metri depărtare, poate chiar maimult. Ce se întâmplase? Individulalunecase şi căzuse? Sau aşteptaseintenţionat să dea de un loc mai liniştit?

– Mai am o rugăminte, dacă nu tesuperi…

– Hei, asta mi-e slujba…– Poţi să măreşti imaginea cu cele

două siluete care aleargă în faţă?

Dekker a intrat în camera de ziurmat de Griessel. Era o încăperespaţioasă, cu canapele largi, fotolii şi omasă de cafea uriaşă, cu mobilier vechi,

de bun gust şi bine întreţinut. Micuţă şidelicată, Tinkie Kellerman de laServiciile Sociale SAPS stătea dreaptăîntr-un fotoliu imens, care o făcea săpară o pitică. Pe ea o trimiteau atuncicând aveau de-a face cu un suspect saucu o victimă femeie, şi asta fiindcădădea dovadă de compasiune şi deempatie. Numai că acum avea întipărităpe chip o expresie încruntată şistingheră.

– Doamnă, haideţi să vă scoatempungile alea de hârtie de pe mâini, s-adresat Jimmy jovial Alexandrei Barnard,o siluetă cocârjată îmbrăcată într-unhalat alb.

Stătea pe marginea unei canapele depatru persoane, cu coatele sprijinite pegenunchi, cu capul foarte plecat şi părulmurdar, blond-cenuşiu, căzut peste faţă.Femeia a întins braţele fără să-şi ridiceprivirea. Jimmy a desfăcut hârtia deambalaj în care îi fuseseră înfăşuratemâinile.

– O să vă apăs aceste discuri pemâini. Sunt lipicioase, dar n-o să vădoară…

Jimmy a rupt sigiliul de la cutiamarcată SEM şi a scos dinăuntrudiscurile metalice rotunde. Griessel avăzut cum Alexandrei Barnard îitremurau mâinile, dar faţa i-a rămas

ascunsă sub pletele lungi.El şi Dekker s-au aşezat pe câte un

scaun. Dekker şi-a deschis carneţelul.Jimmy a lucrat repede şi cu

pricepere, mai întâi la mâna dreaptă,apoi la stânga.

– Gata, doamnă, mulţumesc.Le-a aruncat detectivilor o privire

de parcă voia să spună: „Băieţi, o săaveţi de furcă aici“, apoi a băgat totulînapoi în trusă.

– Doamnă Barnard…, a spusDekker.

Tinkie Kellerman a clătinat uşor dincap, ca pentru a-l avertiza că suspecta nuera prea comunicativă. Jimmy a ieşit din

încăpere dându-şi ochii peste cap.– Doamnă Barnard, a repetat

Dekker, de data aceasta vorbind mai tareşi pe un ton oficial.

– Nu l-am ucis eu, a replicat femeiafără să se mişte, cu o voce surprinzătorde profundă.

– Doamnă Barnard, aveţi dreptul laun avocat. Aveţi dreptul să nu spuneţinimic. Însă orice veţi declara va putea fifolosit împotriva dumneavoastră îninstanţă.

– Nu eu l-am ucis.– Vreţi să luaţi legătura cu avocatul

dumneavoastră?– Nu.

Femeia şi-a ridicat încet capul,scuturându-şi părul de pe frunte şi dândla iveală ochii injectaţi şi pielea de onuanţă albăstruie nesănătoasă. Griessel aremarcat sub urmele abuzului de alcooltrăsăturile regulate care trădau ofrumuseţe apusă. Mai văzuse o versiunea acestei feţe, o recunoştea, deşi nureuşea deocamdată să-şi aminteascăunde o zărise. Femeia s-a uitat mai întâila Dekker, apoi la Griessel. Singuraexpresie care i se putea citi pe chip erauna de epuizare totală. A întins o mânăspre o măsuţă de lângă ea şi a luat unpachet de ţigări şi o brichetă.Tremurând, a desfăcut pachetul şi a scos

o ţigară.– Doamnă Barnard, sunt inspectorul

Fransman Dekker. Şi acesta esteinspectorul Benny Griessel. Ne puteţirăspunde la nişte întrebări?

Dekker vorbea mai tare decât eranecesar, de parcă se adresa uneipersoane puţin cam surde.

Femeia a încuviinţat încet, cu maredificultate, şi şi-a aprins ţigara. Ainhalat fumul adânc în plămâni, găsindparcă sprijin şi putere în acest gest.

– Defunctul era soţuldumneavoastră, domnul Adam Barnard?

A încuviinţat din cap.– Numele lui complet?

– Adam Johannes Barnard.– Vârsta?– Cincizeci şi doi de ani.Dekker nota.– Profesia?Femeia şi-a îndreptat ochii obosiţi

spre Dekker.– AfriSound.– Mă scuzaţi?– AfriSound. E firma lui.– AfriSound?– E o companie de înregistrări

muzicale.– Şi el deţinea această companie de

înregistrări?Femeia a dat aprobator din cap.

– Numele dumneavoastră?– Alexandra.– Vârsta?– O sută cincizeci.Dekker a aşteptat, cu pixul pregătit

să scrie.– Patruzeci şi şase.– Profesia?Femeia a scos un pufăit ironic şi şi-

a dat din nou părul de pe faţă. Griessel asesizat că menajera avusese dreptate –Alexandra era alcoolică, o trădaumâinile tremurătoare, ochii, culoareapielii, chipul îmbătrânit. Toate îiaminteau de ceva. Ştia că o mai întâlnisecândva în trecut.

– Vă ascult, a insistat Dekker.„De unde mi-e cunoscută?“ s-a

întrebat Griessel.– Nu am serviciu.– Casnică, a spus Dekker şi a notat

în carneţel.Femeia a pufnit din nou, un sunet

plin de înţelesuri.– Doamnă Barnard, puteţi să-mi

spuneţi ce s-a întâmplat azi-noapte?Ea s-a lăsat încet pe spate, şi-a pus

cotul pe braţul canapelei şi şi-a sprijinitcapul în palmă.

– Nu.– Mă scuzaţi?– Nu ştiu cât o să mai rezist tentaţiei

de a vă răspunde că sunteţi scuzat de tot.Încordarea fălcii lui Dekker trăda

faptul că bărbatul scrâşnea din dinţi.Alexandra a răsuflat uşor, adânc, ca şicum încerca să-şi adune forţele pentru aface faţă unui atac şi mai puternic.

– Sunt alcoolică. Beţivă. Beau înfiecare zi, începând de pe la unsprezecedimineaţa. Din fericire, până la şasesunt, de obicei, beată. Şi rareori îmiaduc aminte câte ceva ce se petrecedupă ora opt şi jumătate seara.

În clipa aceea, probabil pentru căvocea joasă şi profundă a rezonat cumvaîn mintea lui, Benny Griessel şi-a datseama cine era. Cuvântul aproape că i-a

ţâşnit de pe buze, dar s-a oprit la timp:Soetwater. Apă dulce.

Ea era, cântăreaţa Xandra. Doamne,cât de bătrână părea!

Soetwater. Asta i-a deşteptat înmemorie imaginea televizată a uneifemei îmbrăcate într-o rochie neagră,mulată pe corp, stând singură, cumicrofonul în mână, sub luminareflectoarelor, pe o scenă învăluită înfum.

Un păhărel de soare,O cupă de ploaieSorbiţi cu adorare,

O gură de durereApă dulce să beţi.

Un cântec de pe la mijlocul anilor’80 sau cam aşa ceva. Griessel şi-aamintit-o aşa cum era pe atunci,cântăreaţa blondă incredibil de senzuală,cu o voce gen Dietrich şi cu suficientăîncredere în sine pentru a nu se lua preatare în serios. Nu o cunoscuse decât prinintermediul televiziunii şi al copertelorde reviste, în zilele de dinainte ca el săse apuce de băutură. Avusese patru saucinci hituri, ’n Donkiekar net vir twee,Tafelbaai se Wye Draai şi, desigur, cel

mai mare succes al ei, Soetwater.Dumnezeule, fusese o mare vedetă, iaracum ajunsese o epavă.

Lui Benny Griessel i s-a făcut milăde ea. Milă însoţită de empatie şi desentimentul unei mari pierderi.

– Deci nu vă amintiţi ce s-a petrecutnoaptea trecută?

– Nu prea.– Doamnă Barnard, a remarcat

Dekker pe un ton înţepat şi formal, amsenzaţia că nu sunteţi prea afectată demoartea soţului dumneavoastră.

„Dekker se înşală“, şi-a spusGriessel. O judecase greşit; era preaîncordat şi n-avea răbdare.

– Nu, inspectore, nu-l jelesc. Dar osă mă străduiesc să mă port cât mai binedacă o să-mi oferiţi un pahar de gin seccu lămâie.

Dekker s-a foit o clipă pe scaun,nesigur de ceea ce trebuia să facă, apoişi-a îndreptat umerii şi a întrebat-o:

– Şi totuşi, ce vă amintiţi dinnoaptea trecută?

– Suficient cât să ştiu că nu eu l-amucis.

– Aha!– Întoarceţi-vă după-amiază. Pe la

trei. E ora cea mai potrivită din zi pentrumine.

– Asta nu e o chestiune de negociat.

Femeia a făcut un gest care sugeracă asta nu era problema ei.

– Va trebui să vă facem un test dealcoolemie.

– Daţi-i drumul!Dekker a sărit în picioare.– Mă duc să-i chem pe tehnicieni.Griessel s-a luat după el. În camera

de zi, „echipa la bine şi la rău“ îşistrângea echipamentul.

– Înainte să plecaţi, puteţi preleva oprobă de sânge?

– Sigur, şefu’, a răspuns Jimmy.– Fransman, a spus Griessel,

conştient că trebuia să se poarte cumănuşi cu tânărul poliţist. Nu ştiu dacă

ai aflat, dar eu sunt alcoolic.– Ah! a exclamat Arnold,

criminalistul cel gras, acum vă faceţiconfidenţe, ca de la detectiv la detectiv.Ce drăguţ!

– Ia cară-te de aici! l-a repezitGriessel.

– Păi asta şi făceam.– Nu uitaţi să verificaţi Mercedesul

de pe stradă, le-a amintit Dekker.– E următorul punct de pe lista

noastră, l-a asigurat Arnold, ieşind dinîncăpere cu braţele pline de probe şi deaparate.

– Ce spuneai?Dekker s-a întors spre Griessel

imediat ce au rămas singuri.– Că ştiu cum se simte femeia asta,

Fransman…– Nu simte nimic, îţi spun eu.

Bărbat-său zace mort, şi ea nu simtenimic. Vechea poveste.

Cum să-i explici unei persoane carenu bea prin ce trecea AlexandraBarnard? Tot trupul ei tânjea acum dupăalcool. Se cufunda în şuvoiul îngrozitorîn care se trezise în acea dimineaţă, iarbăutura era pentru ea singurul colac desalvare, Griessel o ştia prea bine.

– Fransman, eşti un detectiv bun.Te-ai descurcat foarte bine la loculcrimei, faci totul ca la carte şi pariez

zece contra unu că ai dreptate. Dar, dacăvrei să obţii o mărturisire, dă-mi mievoie să mă ocup. Ştii, dacă discuţisingur cu omul, faţă în faţă, nu mai e aşaintimidat…

Telefonul mobil al lui Griessel asunat. A urmărit expresia lui Dekker.Metisul nu părea prea dornic să-iaccepte propunerea.

– Griessel la telefon.– Benny, sunt Vusi. Mă aflu în

camera de control al monitoarelor desupraveghere stradală. Benny, ascultă,sunt două.

– Două ce?– Două fete. Pe ecran văd cinci

bărbaţi care aleargă în urma a două fete,pe Long Street.

5 Scanning Electron Microscopy, scanaremicroscopică (n.tr.)

7

– Fir-ar al dracului! a exclamatGriessel. Zici că le fugăresc pe fete? PeLong Street?

– Ora afişată pe monitor e două fărăun sfert, noaptea trecută. Sunt cincibărbaţi, care aleargă dinspre WaleStreet spre biserică.

– Cât înseamă asta? Patru cvartale?– Sunt şase de la Wale Street până

la biserică. Cam jumătate de kilometru.– Iisuse! Vusi, nu alergi aşa după un

turist căruia vrei să-i furi portofelul.– Da, ştiu. Dar mai e ceva…

Înregistrarea nu e prea grozavă, dar tot

se poate vedea: urmăritorii sunt şi negri,şi albi, Benny.

– N-are nici un sens. În ţara lor,atacatorii care operau în bande nudepăşeau graniţele impuse de culoareapielii.

– Păi da… aşa mi-am zis şi eu. M-am gândit că ar putea fi oamenii deordine din vreun club în care fetele aufăcut scandal sau ceva de genul ăsta,numai că…

– Oamenii de ordine nu obişnuiescsă taie gâturile turiştilor străini.

– Cel puţin din câte ştim noi, a spusVusi pe un ton aluziv, şi Griessel şi-adat seama unde bătea. Cluburile de

noapte şi cei care le păzeau erau un cuibal crimei organizate, un adevărat butoicu pulbere. Oricum, am dat-o înurmărire pe cealaltă fată, a adăugat Vusi.

– Bine-ai făcut.– Nu ştiu dacă asta o să ne fie de

mare ajutor, a spus Ndabeni şi a încheiatconvorbirea.

Griessel a văzut că Dekker îlaştepta ca pe ace.

– Scuze, Dekker. Era Vusi, mi-aspus ceva în legătură cu cazul lui.

– Şi ăsta e cazul meu.Limbajul corpului său dădea de

înţeles că era gata să se ia la ceartă.Griessel nu se aşteptase la o

atitudine atât de agresivă, însă eraconştient că se afla într-o situaţie foartedelicată. Dekker îşi revendica teritoriul,iar el nu se afla, la urma urmei, acolodecât în calitate de mentor.

– Ai dreptate, a spus îndreptându-sespre uşă. Păcat totuşi. Aş fi putut să-ţidau o mână de ajutor.

Dekker a rămas locului, încruntat.Chiar înainte ca Benny să iasă, l-a

oprit cu un cuvânt:– Aşteaptă…– Da?– OK, s-a decis într-un final

Dekker. Vorbeşte cu ea!

Fata nu îi mai auzea acum. Spre eanu răzbăteau decât ciripitul păsărilor,ţârâitul greierilor şi freamătul oraşului,aflat mai jos. Stătea întinsă în umbrarăcoroasă, adăpostită sub stâncă, darîncepuse deja să transpire pe măsură cetemperatura se ridica vertiginos îndeschizătura săpată de apă în munte. Ştiacă nu putea să se ridice.

Urmăritorii aveau să se opreascădin alergare cât de curând şi să o cautecu privirea.

A luat în calcul posibilitatea de arămâne ascunsă acolo toată ziua, până lacăderea întunericului, când avea să

devină invizibilă. Putea să o facă, deşi îiera sete şi nu mai mâncase de searatrecută. Dacă ar putea să se odihnească,să doarmă puţin, ar avea mai multă forţăcând urma să iasă noaptea ca să cearăajutor.

Dar atacatorii ştiau că era pe-acolope undeva.

Aveau să îi cheme şi pe ceilalţi, şiîmpreună aveau să pornească în căutareaei. Aveau să se întoarcă pe urmele pecare veniseră şi să cerceteze fiecarepistă posibilă, iar dacă unul dintre eiajungea în apropiere, urma să ozărească. Gaura nu era suficient deadâncă. Deja îi putea recunoaşte pe cei

mai mulţi dintre ei, le ştia trupurilesuple, energia şi determinarea, erafamiliarizată de-acum cu abilităţile şi cuîncrederea lor în sine. Şi mai ştia că nuîşi puteau permite să renunţe să o caute.

Trebuia neapărat să o ia din loc.S-a uitat în jos, de-a lungul albiei

secate a râului, spre pasajul îngust careşerpuia pe panta muntelui, între fynbosşi stânci. Trebuia să coboare acolo, săse târască pe furiş, atentă să nu facăzgomot. Muntele nu era o opţiune, eraprea pustiu, un spaţiu mult prea deschis.Trebuia să coboare spre locurile undeputea da de oameni, unde avea şansa de-a obţine sprijin. Era imposibil să nu

găsească pe cineva care să o asculte şisă-i dea o mână de ajutor.

Şi-a ridicat şovăind capul de perucsac, a împins micul bagaj în faţă şi s-a strecurat cu grijă după el. Nu putea săîl târască, ar fi făcut prea mult zgomot.S-a înălţat atât cât să stea pe vine, şi-aaşezat uşor rucsacul pe spate şi a închiscataramele. Apoi a început să se târascăîn mâini şi pe genunchi pe pietrelerotunjite. Încet, încercând să înaintezecât mai tăcut cu putinţă.

Griessel a intrat în camera de zi şii-a şoptit ceva la ureche lui Tinkie

Kellerman. Alexandra Barnard trăgeadin a doua ţigară; a urmărit-o cu privireape Tinkie în timp ce se ridica şi ieşeadin încăpere. Griessel a închis uşa înurma ei şi s-a îndreptat tăcut spre unbufet mare în stil victorian cu uşi dinsticlă jivrată în partea de sus şi din lemnîn cea de jos. A deschis o uşă de sus, ascos dinăuntru un pahar şi o sticlă de ginşi s-a dus cu ele spre scaunul cel maiapropiat de locul unde şedea Alexandra.

– Numele meu este Benny Griesselşi sunt alcoolic. N-am mai băut de o sutăcincizeci şi şase de zile, a spus rupândsigiliul sticlei.

Femeia şi-a aţintit ochii asupra

lichidului transparent pe care el îl turnacu grijă în pahar, trei degete groase, numai mult. El i-a întins paharul. Ea l-aluat cu mâini tremurânde. A sorbitînsetată, o înghiţitură zdravănă,închizându-şi ochii.

Griessel s-a întors la bufet şi a pussticla la loc. S-a aşezat şi a avertizat-o.

– Mai mult nu pot să-ţi ofer.Ea a dat din cap în semn de

înţelegere.Griessel ştia exact cum se simţea.

Ştia că alcoolul îi curgea prin corp ca unflux blând, alinător, vindecându-i rănileşi potolind vocile care îi sunau în cap,aducând cu el o linişte dulce, argintie. I-

a acordat timpul necesar; uneori eranevoie de patru înghiţituri, poate chiarmai mult; trebuia să laşi căldura aceeadumnezeiască să te învăluie. Şi-a datseama că se uita pofticios la paharul pecare femeia şi-l apropia de buze, căadulmeca mirosul alcoolului, jinduind cutot corpul după el. S-a rezemat despătarul scaunului, a inspirat adânc şi aaruncat o privire spre revistele aşezatepe masa de cafea, Visi şi House &Garden, amândouă vechi de doi ani şirămase necitite, doar expuse acolo, pânăcând a auzit-o spunând, pe un ton maipuţin tăios:

– Mulţumesc.

Femeia a pus paharul jos cu mişcăriîncete din care tremurul aproape cădispăruse şi i-a întins pachetul de ţigări.

– Nu, mulţumesc, a refuzat el.– Un alcoolic nefumător?– Încerc să mă las.Alexandra şi-a aprins o ţigară.

Scrumiera de lângă ea era plină.– Naşul meu de la Alcoolicii

Anonimi e medic, i-a oferit el oexplicaţie.

– Atunci caută-ţi un alt naş, i-asugerat ea încercând să facă o glumă.

Numai că nu i-a ieşit; colţurile guriii s-au strâmbat, şi Alexandra Barnard aînceput să plângă tăcută, cu faţa

schimonosită într-o grimasă chinuită şicu lacrimile curgându-i pe obraji. Astins ţigara şi şi-a ascuns faţa în palme.Griessel a scos o batistă din buzunar. I-aîntins-o, dar femeia n-a observat. Umeriii se scuturau de plâns, capul i-a alunecatîn jos şi părul i-a căzut din nou, ca operdea, peste faţă. Griessel a remarcatcă era blond înspicat cu argintiu, ocombinaţie rar întâlnită; majoritateafemeilor îşi vopseau părul. S-a întrebatde ce Alexandra nu se mai obosea să ofacă. De ce decăzuse în asemenea hal?

A aşteptat până când hohotele s-aumai domolit.

– Naşul meu este doctorul

Barkhuizen. Are şaptezeci de ani şi e unalcoolic cu păr lung, strâns în coadă.Mi-a povestit cum copiii lui îl întrebaude ce fuma, şi el inventa tot felul descuze – că asta îl ajuta să scape de stres,că îi făcea plăcere… Griessel vorbea peun ton lejer. Era conştient că povesteaera un fleac, dar nu conta, nu urmăreadecât să o facă să vorbească. Şi atuncifiica lui i-a zis că probabil nu-l deranjadacă se apuca şi ea de fumat. Iar el şi-adat seama că se autoamăgea cu ţigările.Şi s-a lăsat. Şi acum încearcă să mă facăşi pe mine să renunţ la fumat. Deja amreuşit să le reduc la trei, patru pe zi.

Într-un final, ea şi-a ridicat ochii

spre el şi a văzut batista. A luat-o.– A fost greu?Vocea îi era acum chiar mai groasă.

Şi-a şters lacrimile şi şi-a suflat nasul.– A fost greu să renunţ la băutură. Şi

încă mi-e greu şi acum. Şi cu fumatul afost la fel.

– Eu, una, n-aş putea.A mototolit batista în pumn, a luat

paharul în mână şi a sorbit din nou.Griessel a rămas tăcut. Trebuia să o laseîn pace, să-i acorde suficient timp pânăcând avea să vorbească. Era convins căurma să o facă.

– Batista ta…– Poţi s-o păstrezi.

– O să pun să o spele. A lăsatpaharul din mână. Nu eu l-am ucis.

Griessel a dat aprobator din cap.– Ştii, nu ne mai vorbeam, a

continuat ea ferindu-şi privirea.Griessel s-a forţat să nu intervină.– Venea acasă de la birou la şase şi

jumătate după-amiaza. Intra în bibliotecăşi rămânea acolo în picioare, urmărindu-mă, ca să vadă cât de beată eram. Dacănu spuneam nimic, se ducea în bucătărieşi mânca singur sau mergea la el înbirou. Ori ieşea în oraş. În fiecare searămă ducea în pat. Seară de seară. După-amiezile, când încă mai sunt în stare săgândesc, m-am întrebat de multe ori

dacă ăsta e motivul pentru care beau. Cael să facă în continuare asta pentru mine.Nu-i aşa că e de-a dreptul tragic? Nu ţise rupe inima? Lacrimile au început să-icurgă din nou pe obraji. O împiedicau săvorbească, dar ea a continuat: Uneori,când venea, încercam să îl provoc… Măpricepeam foarte bine la asta… Noapteatrecută… l-am întrebat cine era la rând.N-ai cum să înţelegi… Aveam… Mărog, e o poveste lungă… Şi pentru primaoară a hohotit zgomotos, de parcă abiaacum simţea pe umeri întreaga povară aconfesiunii.

Pe Griessel l-a cuprins mila în timpce în memorie i-a revenit fantoma

cântăreţei care fusese cândva.Într-un final, Alexandra şi-a stins

ţigara.– Mi-a răspuns: „Du-te dracului“ –

niciodată nu îmi spunea altceva –, şi peurmă a ieşit. Am strigat după el: „Aşa,lasă-mă aici, singură“, dar nu cred că m-a auzit. Eram beată… Şi-a suflat iarnasul. Şi asta e tot. Tot ce ştiu. Nu m-adus la culcare, m-a lăsat acolo, şi azi-dimineaţă zăcea pe podea… A luatpaharul în mână. Ultimele cuvinte pecare mi le-a spus au fost: „Du-tedracului“. Alte lacrimi. A golit paharulşi l-a privit fix pe Griessel. Crezi că eposibil să-l fi ucis eu?

Fata grăsuţă de la recepţia hoteluluiCat & Moose s-a uitat la fotografia pecare i-o întindea sergentul şi a întrebat:

– De ce arată aşa de ciudat?– Fiindcă e moartă.– O, Doamne! Brusc, a început să

pună lucrurile cap la cap. Pe ea aţi găsit-o în dimineaţa asta în curtea bisericii,nu-i aşa?

– Da. O recunoşti?– Sigur că da. Au venit ieri, erau

două americance. Stai puţin… A deschisregistrul şi a urmărit cu degetulcoloanele. Uite aici, Rachel Anderson şi

Erin Russel. Sunt din… S-a aplecat, sădesluşească mai bine adresele scrisemărunt… West Lafayette, Indiana.Doamne, Dumnezeule! Cine a ucis-o?

– Deocamdată, nu ştim. Fata dinpoză e Anderson?

– Nu ştiu.– Ai idee unde e cealaltă fată?– Nu. Eu lucrez în tura de zi. Dar

hai să vedem, au fost cazate în cameraşaisprezece. A închis registrul şi a luat-oînainte pe coridor, murmurând: Doamne,Dumnezeule!

Prin întrebările potrivite, Griessel a

reuşit să scoată de la ea informaţiiledespre pistol. Îi aparţinuse soţului.

Adam Barnard îl ţinea încuiat într-un seif în casă. Lua întotdeauna cheia cuel, probabil de teamă ca ea să nu facăvreo prostie la beţie. Alexandra adeclarat că nu ştia cum ajunsese arma pepodea, lângă ea. Poate că totuşi ea îlucisese, aşa îi spusese; la urma urmei,avea destule motive şi strânsese în easuficientă furie, autocompătimire şi ură.Într-adevăr, uneori îi dorea moartea, darfantezia ei era să se sinucidă şi apoi să-iurmărească reacţia. Să-l vadă cum vineacasă la şase şi jumătate, cum urcăscările şi o găseşte moartă. Cum

îngenunchează lângă ea cerşindu-iiertarea, cum plânge disperat. Numai că,a comentat ea ironic, aşa ceva n-aveacum să se întâmple. Nu te poţi uita lacineva în momentul când eşti mort.

Apoi tăcuse. Griessel îi şoptise laun moment dat „Soetwater“, însă ea nicinu clipise. Stătuse acolo o veşnicie, cuchipul ascuns în spatele pletelor, pânăcând, într-un târziu, îşi ridicase paharulgol, iar el înţelesese că trebuia să i-lumple dacă voia să afle întreagapoveste.

08.13–09.038

Benny Griessel ascultase, aşadar,povestea Alexandrei Barnard.

– Alexa. Nimeni nu-mi spuneAlexandra sau Xandra.

Şi acum, când se pregătea sădeschidă uşa din faţă a casei de peBrownlow Street numărul 47 şi să iasăca să-l caute pe Dekker, simţea oapăsare pe inimă, iar capul i se păreagolit de orice gânduri, ca şi cum rupsesetoate punţile care îl ţineau legat derealitate, ca şi cum pusese câţiva

milimetri între el şi lucrurile concrete şise afla cu o secundă sau două încontratimp cu lumea exterioară.

Nu-i de mirare deci că i-au trebuitcâteva clipe ca să înţeleagă ce haosdomnea afară. Strada, atât de liniştită înmomentul în care sosise, era acum plinăde ziarişti şi de gură-cască: un stol defotografi, o turmă de reporteri, o echipăde filmare de la e.tv şi o mulţime tot mainumeroasă de curioşi atraşi de prezenţaacestora. Zgomotul a trecut pe lângă el,valuri de sunete puternice care l-au lovitîn plin şi l-au făcut să-şi dea seama căascultase cu atâta concentrare povesteaAlexandrei, încât nu remarcase nimic

din toate astea.Pe verandă, Dekker, extrem de

încordat, avea un schimb de repliciaprinse cu un bărbat chel.

– Nu înainte să stau de vorbă cu ea,spunea bărbatul necunoscut, afişând oatitudine superioară şi agresivă.

Avea craniul complet ras, era înaltşi musculos, cu urechi mari şi cărnoaseşi un singur cercel rotund din argint.Cămaşă neagră, pantaloni negri şi genulde bascheţi negri pe care îl poartăadolescenţii, cu toate că părea să aibăspre cincizeci de ani. Un Zorro întredouă vârste. Mărul lui Adam, foartepronunţat, urca şi cobora în ritmul

vorbelor. Dekker l-a zărit pe Griessel.– Insistă să o vadă, i-a spus el iritat.Bărbatul nu i-a acordat nici o

atenţie lui Griessel. A scos un mictelefon mobil negru din etuiul prins decurea.

– Îmi sun avocatul; comportamentuldumneavoastră este inacceptabil. Aînceput să tasteze numărul. Femeia aceeae bolnavă, a adăugat.

– Domnul este partenerul de afacerial defunctului. Willie Mouton, a precizatDekker.

– Domnule Mouton, i s-a adresatGriessel pe un ton rezonabil, denerecunoscut chiar şi pentru el.

– Ia mai du-te dracului, l-a repezitMouton. Nu vezi că vorbesc la telefon?

Vocea lui era la fel de tăioasă ca unferăstrău de măcelărie industrial.

– Domnule Mouton, nu vă permit săvorbiţi aşa cu un ofiţer de poliţie, a spusDekker pe un ton tot mai ridicat. Dacăvreţi să daţi un telefon în interespersonal, vă rog să o faceţi din stradă…

– Din câte ştiu, asta e o ţară liberă.– … Şi nu de la locul unei crime pe

care o anchetez eu.– Locul crimei pe care o anchetezi

tu? Dar cine naiba te crezi? Apoi,vorbind în telefon: Scuze, pot să vorbesccu Regardt, vă rog?

Dekker s-a apropiat ameninţător,gata să-şi iasă din fire.

– Regardt, sunt Willie, sunt la Adamacasă, pe verandă, cu Gestapoul defaţă…

Griessel a încercat să-l potoleascăpe Dekker, punându-i o mână pe braţ.

– Fransman, ai grijă, în jur suntmulţi fotografi.

– N-o să-l pocnesc, l-a asiguratDekker, îmbrâncindu-l puternic peMouton, dându-l jos de pe verandă şiîmpingându-l spre poarta grădinii.

Bliţurile au intrat imediat în acţiune.– Regardt, mă bruschează, s-a plâns

Mouton la telefon, de data aceasta mai

puţin sigur pe sine.– ’Neaţa, Nikita, s-a auzit vocea

profesorului Phil Pagel, legistul-şef, dinspatele porţii.

Omul părea amuzat.– ’Neaţa, profesore, l-a salutat

Benny, urmărindu-l pe Dekker cum îlscotea pe Mouton din curte.

Ajuns în stradă, l-a avertizat pepoliţistul în uniformă:

– Ai grijă să nu intre înapoi pepoartă.

– O să vă dau în judecată,nenorociţilor, a spus Mouton. Regardt,depune imediat plângerea. Şi prezintă-teaici cu ordinul de restricţie. Alexa e

înăuntru şi cine ştie ce îi fac naziştiiăştia… Vorbea foarte tare în modintenţionat, ca să fie auzit şi de Dekker,şi de reporteri.

Pagel s-a strecurat pe lângă Zorro şia urcat scările cu servieta lui neagră înmână.

– „Ce lucru desăvârşit e omul!“1 aexclamat el.

– Profesore? a murmurat Griessel şidintr-odată senzaţia de distanţare delume a dispărut; revenise în prezent, cumintea perfect limpede.

Pagel i-a strâns mâna.– E din Hamlet. Hamlet le spune

asta lui Rosencrantz şi lui Guildenstern.

Chiar înainte de a defini omul drept o„mână de lut“. Am fost la teatru asearăşi am văzut piesa. Ţi-o recomand cumare căldură. Ei, ce zici, pare odimineaţă cam agitată, nu-i aşa, Nikita?

Pagel îl striga Nikita de vreodoisprezece ani. Atunci când îlcunoscuse îi spusese: „Cred că aşa arătaHruşciov în tinereţe, exact ca tine“.Griessel îşi scormonise mintea ca să îşidea seama la cine se referea. Pagel eraîmbrăcat foarte dichisit, ca de obicei.Era un bărbat înalt, mereu în formă, şiarăta excepţional la cei cincizeci şi cevade ani ai săi. Erau voci care susţineau căsemăna cu unul dintre starurile dramelor

acelora siropoase de televiziune pe careGriessel nu le urmărise niciodată.

– Chestii palpitante, nimicneobişnuit, profesore.

– Înţeleg că eşti mentorul noiigeneraţii de apărători ai legii, Nikita.

– Mda, şi, după cum vezi, mădescurc de minune, a replicat Griesselrânjind.

Dekker a urcat înapoi pe verandă.– L-ai cunoscut pe Fransman,

profesore?– Da, am avut onoarea. Inspectore

Dekker, îţi admir puterea şi eficienţa.Dekker era în continuare încordat.– ’Neaţa, profesore.

– Umblă vorba că defunctul e AdamBarnard.

Cei doi detectivi au încuviinţat launison.

– „Sau apucând o armă tu să curmial restriştilor noian?“ a citat Pagel.

Detectivii s-au uitat miraţi la el,fără să înţeleagă.

– Abuzez de Hamlet ca să vă atragatenţia că asta înseamnă că aveţi o mareproblemă, domnilor.

– Ah!Cei doi pricepuseră acum ce voia

să spună.

Au stat unul lângă altul în bibliotecăşi au discutat, în vreme ce-l urmăreau pePagel cum îngenunchea lângă cadavru şiîşi scotea trusa.

– Nu ea l-a ucis, Fransman, a spusGriessel.

– Eşti sută la sută sigur?Griessel a ridicat din umeri. Nimeni

nu putea fi sută la sută sigur.– Nu e vorba numai despre ceea ce

a declarat. Ci şi despre modul în caretoate se potrivesc cu scena crimei.

– Poate că a angajat pe cineva să-lomoare.

Griessel a fost nevoit să recunoascăîn sinea lui că ideea nu putea fi trecută

cu vederea. Angajarea unor ucigaşi deprofesie care să le scape de propriii soţidevenise în ultima vreme un soi de sportnaţional pentru multe femei. A clătinatînsă din cap.

– Nu prea cred. Nu apelezi la unucigaş plătit care să te facă să parisuspectul numărul unu.

– Orice e posibil în ţara asta, areplicat Dekker.

– Amin! Profesore, l-ai cunoscut peAdam Barnard?

– Foarte puţin, Nikita. Îl ştiu maimult din auzite.

– Şi ce se spune despre el? aîntrebat Dekker.

– Muzică şi femei, a rezumat Pagel.– Da, asta ne-a spus şi nevastă-sa, a

intervenit Griessel.– Cum adică muzică şi femei,

profesore? a insistat Dekker.– Nu ştii că ea a fost o mare stea?– Zău?Detectivul era uluit. Pagel a

continuat să vorbească fără să-şi ridiceprivirea. Mâinile lui se mişcau cudibăcie, umblând cu instrumentele şiîntorcând pe toate părţile cadavrul.

– Barnard a „descoperit-o“, deşimie, unul, îmi displace grozav aceastăexpresie. În fine, trebuie să vămărturisesc ignoranţa mea în domeniu,

domnilor. După cum ştiţi, eu sunt unîmpătimit al muzicii clasice. Din câte amînţeles, Barnard era avocat de profesie,şi la un moment dat s-a implicat înindustria muzicii pop. Xandra a fostprima vedetă pe care a lansat-o…

– Xandra?– Ăsta era numele ei de scenă, a

precizat Griessel.– Vrei să spui că a fost cântăreaţă?– Da. Şi încă una foarte bună, a

replicat Pagel.– Când se întâmpla asta, profesore?– Păi, să tot fie cincisprezece,

douăzeci de ani de atunci.– N-am auzit în viaţa mea de ea, a

recunoscut Dekker scuturând din cap.– A dispărut, pur şi simplu, din

lumina reflectoarelor. Pe neaşteptate.– L-a surprins cu o altă femeie, a

spus Griessel. Şi de atunci a început săbea.

– Da, aşa umblă zvonul. Domnilor,neoficial şi neconfirmat, estimez oradecesului ca fiind… Pagel s-a uitat laceasul de la mână… Undeva între douăşi trei noaptea. După cum v-aţi dat şisinguri seama, cauza morţii o reprezintădouă plăgi împuşcate. Ucigaşul a folositun pistol de calibru mic. Poziţia rănilorşi reziduul de praf de puşcă sugerează cădistanţa de la care s-a tras a fost de doi

până la patru metri… şi că avem de-aface cu un bun ţintaş: rănile se află lamai puţin de trei centimetri una de alta.

– Crima nu a avut loc aici, aprecizat Dekker.

– Aşa este.– Nu sunt decât două plăgi? a

întrebat Griessel.Legistul a încuviinţat.– Totuşi, din pistolul lui Barnard s-

au tras trei focuri…– Profesore, a spus Dekker, să

zicem că femeia e alcoolică. Şi că a băutnoaptea trecută. Am pus să-i fieprelevate probe de sânge, dar oare testulva fi edificator după opt sau zece ore de

la comiterea crimei?– A, Fransman, acum avem etil

glucuronidul. Cu ajutorul lui, putemverifica nivelul alcoolemiei la treizecişi şase de ore după. Şi, dacă se iauprobe de urină, testul poate fi făcut şi lacinci zile după consumul de alcool.

Dekker a dat aprobator din cap,mulţumit.

– Însă trebuie să mărturisesc căînclin şi eu spre teoria lui Nikita. Nucred că ea l-a ucis.

– De ce, profesore?– Uită-te şi tu cum arată bărbatul,

Fransman. Are probabil în jur de unmetru nouăzeci înălţime. Şi e uşor

supraponderal; aş zice că bate spre osută zece kilograme. Eu sau tu n-amputea să îl cărăm în sus pe scări decât cumare greutate – şi ţine cont că nici unuldintre noi n-a băut. Pagel a început să-şistrângă instrumentele. Să ducemcadavrul la morgă! N-am de ce să pierdvremea în locul ăsta.

– Cineva a făcut eforturi mari ca săaducă aici cadavrul, a spus Dekker.

– Da, aici e clenciul, a răspunsPagel.

– Vreo femeie părăsită? a speculatdetectivul.

Pagel s-a ridicat brusc.– Fransman, nu cred că ar trebui să

treci cu vederea industria muziciiafrikaans ca potenţială sursă a unuiastfel de conflict.

– Cum aşa?– Ia spune, citeşti tabloidele?Dekker a negat.– Of, viaţa oamenilor legii – muncă

şi iar muncă şi nici un pic de timp liber,ca să răsfoiţi şi voi ziarele de duminică.Se scot bani din industria muziciiafrikaans, Fransman. Bani frumoşi. Darăsta e numai vârful aisbergului, cum săzic, urechile hipopotamului. Căci ceeace contează cu adevărat în acestăindustrie sunt intrigile. Scandaluri legatede divorţuri, cazuri de hărţuire sexuală,

pedofilie… Mai multe cuţite lungi şiînjunghieri pe la spate decât în IuliusCaesar, din câte se pare. Se ceartă şi sebat între ei pentru orice – întâietate,contracte, drepturi de difuzare, drepturide autor, dreptul de a face un musicaldespre cutare şi cutare personalitateistorică, cine ce loc poate revendica înistoria muzicii…

– Bine, dar de ce, profesore? aîntrebat Griessel profund dezamăgit.

– Fiindcă aşa sunt oamenii, Nikita.Aşa se întâmplă întotdeauna atunci cândmiza e bogăţia sau celebritatea…Obişnuitul joc: clici şi tabere, orgoliinemăsurate, temperamente artistice,

sentimente delicate, ură, gelozie,invidie; sunt oameni care nu-şi vorbescde ani de zile, în permanenţă seformează alianţe noi, apar noiduşmani… şi tot aşa. Iar Adam Barnardera băgat până în gât în treburile astea.Suficient de implicat pentru a fi ucis dinaceastă cauză? Nu ştiu, dar, aşa cum asubliniat prietenul Dekker, în ţara astaorice e posibil.

Cei doi criminalişti, Jimmy şiArnold, au intrat în cameră.

– O, a sosit profesorul. ’Neaţa,profesore, l-a salutat Arnold,criminalistul cel gras.

– Uite-i şi pe Rosencrantz şi

Guildenstern. Bună dimineaţa, domnilor.– Profesore, putem să vă întrebăm

ceva?– Sigur.– E vorba despre…, a început

Arnold.– Femei…, a continuat Jimmy.– De ce au sânii aşa de mari,

profesore?– Fiindcă animalele…– Au mamelele mult mai mici,

profesore…– Iisuse, asta ne mai lipsea, a

bombănit Fransman Dekker.– Eu zic că aici avem de-a face cu o

revoluţie, a spus Arnold.

– Ba nu, cu o evoluţie, tembelule, l-a corectat Jimmy.

– Mă rog…Pagel s-a uitat la ei cu o bunăvoinţă

părintească.– Interesantă observaţie, stimaţi

colegi. Dar mi-e teamă că va trebui săcontinuăm conversaţia în altă parte.Puteţi să-mi faceţi oricând o vizită înSalt River2.

– Nu e stilul nostru să ne băgămnasul în treburile de la morgă,profesore…

Telefonul mobil al lui Dekker asunat. Detectivul s-a uitat la numeleafişat pe ecran şi i-a anunţat:

– E Cloete.– „Vorbească toba Trompetelor,

trompeta către tunuri“3, a declamatPagel în drum spre ieşire.

Cloete era purtătorul de cuvânt alSAPS, ofiţerul însărcinat să ţină legăturacu presa.

– Rămas-bun, stimaţi colegi!Profesorul a plecat, iar ceilalţi şi-au

îndreptat atenţia către Dekker, care i-adat lui Cloete toate detaliile relevanteale anchetei.

Griessel a clătinat din cap. Secocea ceva, ceva mare. Era de-ajuns săpriveşti în jur ca să-ţi dai seama. Şi-aauzit mobilul sunând.

– Griessel, a răspuns.– Benny, l-a auzit el pe Vusi, cred

că ar fi bine să vii încoace.

1 William Shakespeare, Hamlet, traducere deIon Vinea (n.tr.)2 Suburbie din Cape Town şi principala zonăindustrială a oraşului (n.tr.)3 Traducere de Ion Vinea (n.red.)

9

Rachel Anderson se târa în jos, de-alungul albiei secate a râului. Pe măsurăce înainta, albia se adâncea, iar maluriledeveneau tot mai abrupte, maiaccidentate, mai impracticabile. Seîngustau, oferindu-i însă adăpost cât săpoată înainta în poziţie verticală. Iarurmăritorilor nu le era uşor să ozărească. Panta a devenit tot maiabruptă, iar terenul – mai denivelat. Nuera decât puţin peste ora opt, dar căldurapusese deja stăpânire pe munte. S-acăţărat pe stânci agăţându-se derădăcinile copacilor, cu gâtlejul arzând

şi cu genunchii ameninţând să cedeze.Trebuia să găsească apă şi ceva demâncare, trebuia să continue să meargă.

Apoi a văzut o potecă în dreapta ei,nişte trepte care urcau, tăiate în stâncăşi-n pământ. S-a uitat ţintă la ele. Nuavea nici cea mai vagă idee despre ceeace avea să o aştepte acolo sus.

Alexa Barnard i-a urmărit cu faţaschimonosită de durere pe criminaliştiicare treceau pe lângă ea cărând cadavrulsoţului său.

Tinkie Kellerman s-a ridicat, atraversat camera şi a venit să se aşeze

lângă ea, pe canapea. Şi-a pus uşor mânape braţul femeii. Alexa a simţit o nevoiecopleşitoare de a fi ţinută în braţe depoliţista aceea slăbuţă. Dar n-a lăsat săse înţeleagă ce-şi dorea, ci s-a mulţumitsă-şi cuprindă singură umerii cu braţeleîntr-o îmbrăţişare disperată. Şi-a plecatcapul, şi lacrimile au început să-i cadăpe halatul de casă alb, dispărând apoibrusc, de parcă nici nu existaserăvreodată.

Rachel Anderson s-a căţărat pânăaproape de vârf şi a aruncat precaută oprivire peste marginea prăpastiei, cu

inima bubuindu-i în piept. În faţa ei nu seîntindea decât muntele. Şi tăcerea. Încăun pas, şi apoi, dându-şi brusc seama căurmăritorii puteau să o vadă din spate, s-a răsucit înspăimântată, însă nu eranimeni. A făcut ultimii doi paşi cuprudenţă. Spre stânga, a zăritacoperişurile caselor care formauultimul şir, cel mai adânc împlântat înmunte. În faţă, poteca din spatelecaselor, cu pomi care ofereau umbră şiadăpost. La dreapta, crevasa adâncă dela poalele muntelui, peste care se înălţamuntele propriu-zis.

S-a uitat o singură dată peste umăr,pe urmă s-a grăbit să o ia pe potecă,

înaintând cu capul plecat.

Griessel a condus înapoi înspreLong Street printr-un trafic mult maipuţin aglomerat. Vusi îl chemase la Cat& Moose.

– Ce naiba se petrece acolo?întrebase el.

– O să-ţi spun când o să ajungi aici.Tonul lui Ndabeni dădea de înţeles

că nu era singur.Dar Griessel nu la asta se gândea

acum. Mergea cu maşina de poliţie, şigândul îi zbura la Alexa Barnard. Lavocea şi la povestea ei, la frumuseţea

ascunsă în spatele a douăzeci de ani deabuz de alcool. La modul în care mintealui reînviase imaginea aceea a femeii,mai tânără şi mai atrăgătoare,suprapunând-o peste cea actuală, aşaîncât să le vadă simultan pe amândouă –trecut şi prezent, atât de distanţate întimp una de alta şi totuşi inseparabile. S-a gândit la ardoarea cu care băuse ginul,conştient că acea metodă de vindecareera periculoasă pentru el. Fiindcă îiredeşteptase pro- pria lui dorinţă, carese zvârcolea acum în el precum o mie defire rupte. În cap îi răsună o voce,spunându-i că era un magazin de băuturăchiar aici, pe Kloof Street, unde firele

puteau fi reconectate şi curentulrestabilit. Iar electricitatea vieţii aveasă-i curgă iar, cu toată forţa, prin vene.

– Dumnezeule! a exclamat Benny şia cotit în mod conştient pe Bree Street,ferindu-se de ispită.

Când Alexa s-a oprit din plâns,Tinkie Kellerman a spus:

– Haide, o să te simţi mai bine dupăce faci o baie.

Alexa a încuviinţat şi s-a ridicat depe canapea. Era cam nesigură pepicioare, şi poliţista a ajutat-o să urcescările, să treacă prin bibliotecă şi prin

holul care ducea spre dormitor.– Cred că poţi să mă aştepţi aici.– Nu, nu pot, a răspuns Tinkie pe un

ton compătimitor.Alexa a rămas o clipă nemişcată.

Abia apoi a priceput sensul vorbelorfemeii. Poliţia se temea pentru ea. Setemea să nu-şi facă singură rău. Era oposibilitate, ştia asta. Dar mai întâitrebuia să ajungă la băutură, la cei patrucentimetri de gin rămaşi în sticlaascunsă sub lenjeria de corp.

– Promit să nu fac nimic.Tinkie Kellerman s-a mulţumit să o

privească fix, cu ochii ei mari, plini deînţelegere.

Alexa a intrat în dormitor.– Măcar nu veni după mine în baie.Avea să ia sticla din dulăpior

împreună cu lenjeria şi să o ascundă cupropriul ei trup.

– Aşază-te aici, i-a spus poliţisteiarătând spre taburetul din faţa măsuţeide toaletă.

Ciocănitul la uşă nu se mai oprea.Fransman Dekker s-a dus să deschidă.Willie Mouton, acel Zorro chel,îmbrăcat în negru, era pe verandă,împreună cu un alter ego – un bărbat lafel de zvelt ca el, dar cu o claie de păr

negru pe cap, despărţit cu mare greutateîn două de o cărare făcută într-o parte.Avea înfăţişarea unui antreprenor depompe funebre, cu o faţă lungă şisumbră, ochi cercetători şi un costum cucravată de culoarea cărbunelui.

– A sosit avocatul meu. Acum suntpregătit pentru tine.

– Pregătit pentru mine, ziceţi?Dekker era gata să izbucnească, enervatde faptul că bărbatul cel alb îl trata desus, dar afară, în stradă, obiectiveleaparatelor de fotografiat erau aţintiteasupra lui, iar reporterii şi curioşiistăteau înghesuiţi lângă gard.

– Regardt Groenewald, s-a

prezentat avocatul pe un ton reţinut,întinzând precaut o mână.

O ofertă de pace care îl obliga peDekker să schimbe foaia.

A scuturat mâna subţire şi nesigură.– Dekker, a spus, măsurându-l pe

avocat din cap până-n picioare.Se aşteptase la un doberman, nu la

un basset.– Clientul meu vrea să spună că

putem începe discuţia, a continuatGroenewald.

– Unde e Alexa? a întrebat Moutonuitându-se în casă peste umărul luiDekker.

Groenewald şi-a pus mâna flască pe

braţul lui Mouton, ca pentru a-l potoli.– Avem pe cineva care se ocupă de

ea.– Cine?– O poliţistă de la Serviciile

Sociale.– Vreau să o văd.Glasul poruncitor al unui individ

alb, însă avocatul a intervenit din nou,dezamorsând situaţia.

– Ia-o uşor, Willie.– Deocamdată, nu puteţi să vorbiţi

cu doamna Barnard, a spus Dekker.Mouton s-a uitat cu reproş la

avocat.– Regardt, doar n-au dreptul să facă

asta.Groenewald a scos un oftat.– Willie, sunt sigur că i s-a spus

Alexei ce drepturi are.Vorbea lent, pe un ton de scuză,

rostind cu grijă fiecare cuvânt.– Bine, dar femeia asta este

bolnavă.– Doamna Barnard nu a dorit să

discute cu poliţia în prezenţa unuiavocat.

– Dar nu e compis mentos, a insistatMouton.

– Compos mentis4, l-a corectatGroenewald răbdător.

– În stadiul actual al anchetei,

doamna Barnard nu este consideratăsuspectă, a spus Dekker.

– Nu asta am aflat de la menajeră.– Din câte ştiu eu, menajerele nu

sunt angajate ale poliţiei.– Uite, Regardt. Ţi-am spus eu că

aşa sunt toţi. Fac pe deştepţii. Mi-ampierdut prietenul, colegul, şi ei…

– Willie dragă, domnule Dekker, vărog să ne păstrăm cu toţii calmul.

– Sunt calm, Regardt.– Clientul meu are informaţii legate

de caz, a spus Groenewald.– Ce fel de informaţii?– Informaţii relevante. Dar nu putem

să…

– Atunci este de datoriadumneavoastră să ni le puneţi ladispoziţie.

– Nu şi dacă o să faci în continuarepe deşteptul cu mine.

– Domnule Mouton, dacă ştiţi ceva,este obligaţia dumneavoastră să necomunicaţi şi nouă. Tăinurea de probeeste…

– Vă rog, domnilor…, a intervenitGroenewald. Apoi, adăugă precaut:Poate ar fi mai bine dacă am discutaînăuntru.

Dekker a ezitat.– Clientul meu are suspiciuni

serioase referitoare la persoana care l-a

ucis pe Adam Barnard.– Dar nici nu vreau să defăimez pe

cineva, a spus Mouton.– Willie, având în vedere

circumstanţele, calomnia nici nu intră îndiscuţie.

– Vreţi să spuneţi că ştiţi cine l-aîmpuşcat pe Adam Barnard?

– Clientul meu nu deţine nici odovadă în acest sens, dar consideră căeste de datoria lui să împărtăşeascăreprezentanţilor legii informaţiile pecare le are.

Fransman Dekker s-a uitat mai întâila mulţimea strânsă în spatele gardului,apoi la Groenewald şi la Mouton.

– Cred că ar fi mai bine să intrăm încasă.

Rachel Anderson mergea pe cărareacare urmărea conturul muntelui,înaintând mai rapid acum, fiindcă terenulera drept şi nici nu se mai putea bucurade adăpostul oferit de pini. Dedesubt sevedeau numai case, vile cu piscine şigrădini luxuriante împrejmuite de ziduriînalte. Dincolo de ele se întindeauoraşul şi fâşia lungă a golfului Table, oimagine ca de carte poştală, cu marea deun albastru strălucitor şi un mănunchi dezgârie-nori înghesuiţi laolaltă, de parcă

apropierea le-ar aduce solidaritate.Totul nu era decât o minciună, toată

frumuseţea aceea, şi-a dat ea seama.Ceva de faţadă. Iar ea şi Erin se lăsaserăînşelate de aparenţe.

În faţă, poteca o cotea spre dreapta,înconjurând un lac. Malurile înalteaveau să o ascundă de privirileurmăritorilor preţ de câteva sute demetri.

În spatele uşii de la baie, AlexaBarnard şi-a scos halatul şi cămaşa denoapte şi a întins mâna după sticlaascunsă sub lenjeria de corp curată. A

desfăcut-o cu mâini tremurânde. Nu mairămăsese cine ştie ce. A dus sticla lagură şi a băut. A zărit mişcarea înoglindă şi a urmărit-o fără să vrea.Trupul gol, feminitatea din el de multpierdută, părul lung şi unsuros căzând înlaţe peste faţă, axilele nerase, guradeschisă, sticla ridicată într-o încercaredisperată de a sorbi şi ultima picătură. Atresărit văzând demonul acela şi modulîn care oglinda se focalizase parcăasupra sticlei goale.

Cine era persoana care o privea dinoglindă?

S-a întors cu spatele la oglindă, custicla acum goală în mână. Băutura nu îi

adusese uşurarea. A pus sticla jos, pepodea, şi s-a rezemat de perete,întinzând un braţ în faţă.

Ea să fie oare persoana pe care ovăzuse în oglindă?

Soetwater, aşa îi şoptise detectivulcel îngăduitor, cu trăsături neregulate şipăr ciufulit. „Cum de ai ajuns în halulăsta?“ voise de fapt să spună. Ea îipovestise totul, dar acum, stând în faţareflexiei neaşteptate a propriului corp,explicaţia i se părea cumva insuficientă.

S-a răsucit şi s-a uitat din nou laimaginea femeii. Trupul înalt părea atâtde lipsit de apărare. Picioarele,şoldurile, stomacul uşor proeminent,

sânii fermi cu sfârcuri lungi, pieleagâtului încreţită, neîngrijită. O faţăridată, uzată, înecată în băutură.

Da, ea era. Corpul ei, faţa ei.Dumnezeule!„Cum de ai ajuns în asemenea hal?“

Îşi punea întrebarea cu o curiozitateautentică. S-a învârtit pe călcâie şi aintrat sub duş. Până aici îi fusese, nuavea să meargă mai departe. Nu putea.

A dat drumul la robinet mai mult dininstinct.

Adam era mort. Ce avea să facă eadin acel moment? Diseară? Peste o zi?

Spaima care urca în ea era atât demare, încât a fost nevoită să se sprijine

cu palmele de plăcile de faianţă ca să anu cadă. A rămas o vreme aşa, cu apaopărită şiroind pe ea, dar fără să simtăcă o arde. Pastile, de asta avea nevoieacum, de pilulele de dormit, ca să poatăsă plece, să plece cât mai departe defemeia din oglindă, de procesul deautodistrugere în care se complăcea deatâta timp, de setea care o copleşea zi dezi, de bezna care o aştepta.

Pilulele erau în dormitor, însă acoloo aştepta Tinkie Kellerman.

Trebuia să găsească altceva. A ieşitrepede de sub duş şi a deschis uşadulăpiorului cu mâini tremurânde. Dincauza grabei, sticluţele s-au ciocnit una

de alta. Nimic nu îi era de folos. A luataparatul de ras, a văzut că n-avea ceface cu el şi l-a aruncat scârbită în uşabăii, apoi a scotocit frenetic prindulăpior. Nimic, nimic…

– Doamnă Barnard? s-a auzit o vocede dincolo de uşă.

Alexa s-a întors şi a încuiat uşa.– Lasă-mă în pace.Nici măcar vocea nu era a ei.– Doamnă, vă rog…A zărit sticla de gin. A înşfăcat-o de

gât şi a izbit-o de perete. Cioburile aulovit-o în frunte. S-a uitat lung lamarginea tăioasă a bucăţii de sticlărămase în mână. Şi-a ridicat braţul stâng

şi a tăiat violent, adânc, cu disperare, dela palmă până la cot. Sângele a ţâşnitşuvoi. A făcut încă o tăietură.

În camera de zi, Mouton şiGroenewald s-au aşezat unul lângă altulpe canapea. Dekker stătea vizavi.

– Nu am dovezi, a subliniat Mouton.– Povesteşte-i pur şi simplu ce s-a

întâmplat, Willie.Semănau cu tipii ăia doi din vechile

filme alb-negru, şi-a dat seama Dekker.Cum Dumnezeu îi chema?– Individul ăsta a dat buzna la mine

în birou, ameninţând că-l omoară pe

Adam…– Şi cine e individul despre care

vorbiţi?Mouton şi-a consultat avocatul.– Eşti sigur că nu pot fi acuzat de

calomnie, Regardt?– Sunt sigur.– Dar dacă o să mă cheme să depun

mărturie la tribunal?– Willie, asta nu e calomnie.– Da, dar ar putea să le distrugă

cariera. Dacă nu l-a ucis el?– Willie, trebuie să spui tot ce ştii,

n-ai de ales.Laurel şi Hardy, şi-a amintit

Dekker. Stan şi Bran. Doi comici albi.

– Domnule Morton, despre cine evorba? a repetat.

Mouton a răsuflat adânc, şi mărullui Adam i-a tresărit.

– Josh Geyser, a spus rezemându-sepe spate, ca şi cum vorbele lui ar fideclanşat o furtună.

– Cine?– Cântăreţul de gospel, a răspuns

Mouton nerăbdător. Ştii tu, Josh şiMelinda.

– N-am auzit în viaţa mea de ei.– Cum? N-ai auzit de Josh şi

Melinda? Toată lumea îi ştie. Au vândutşaizeci de mii de CD-uri din ultimulalbum lansat, patru mii într-o singură zi,

când au figurat în topul întocmit de radioRSG. Sunt adevărate vedete.

– Şi de ce-ar fi vrut Josh Geyser să-l ucidă pe Adam Barnard?

Mouton s-a aplecat în faţă, şoptindconspirativ:

– Pentru că Adam i-a pus-oMelindei în birou.

– I-a pus-o?– Ştii… A făcut sex cu ea.– În biroul lui Barnard?– Exact.– Şi Geyser i-a prins?– Nu. Melinda a mărturisit.– Lui Josh?– Nu. Cuiva mai sus. Dar Josh a fost

lângă ea în acel moment.Fransman Dekker a pufnit, un sunet

undeva între râs şi neîncredere.– Domnule Mouton, doar nu vorbiţi

serios.– Ba da! Mouton părea de-a dreptul

indignat. Doar nu-mi arde de glume înasemenea clipe!

Dekker a clătinat din cap.– Ieri după-amiază Josh Geyser a

năvălit la mine ca o furtună, a trecut înfugă pe lângă Natasha şi aproape că mi-a spart uşa biroului. Mi-a spus că-l cautăpe Adam şi, când l-am întrebat de ce, azis c-o să-l omoare fiindcă o violase peMelinda. Şi atunci eu l-am întrebat:

„Cum poţi să spui aşa ceva, Josh?“, iarel mi-a răspuns că Melinda mărturisise.„Ce anume a zis Melinda?“ l-am întrebateu, şi el mi-a răspuns că Melinda serugase şi că mărturisise că înfăptuisepăcatul cel mare acolo, în biroul luiAdam, ba chiar pe birou, şi că fusesediavolul, însă el, Josh adică, cunoşteaprea bine stilul lui Adam. Şi că avea să-l omoare în bătaie. Josh e un munte deom, a fost gladiator5 înainte. Mouton şi-a coborât din nou vocea. Umblă vorbacă nu poate… ştii tu… să şi-o scoale dincauza steroizilor.

– Asta n-are nici un fel derelevanţă, Willie, a spus Groenewald.

– Ba nu, asta ar putea fi o motivaţie.– Nu, nu…, a insistat avocatul.– Să-l omoare în bătaie? a repetat

Dekker. Aşa a zis?– A zis şi c-o să-l ucidă. A zis c-o

să-l ucidă de-o să-l ia mama naibii, c-osă-i taie boaşele şi-o să le atârne deCD-ul de platină din camera de zi.

– Stilul lui Adam. Ce a vrut săspună cu asta?

– Adam e… Mouton a ezitat. Nu-mivine să cred că Adam e mort. S-arezemat de spătarul canapelei şi şi-atrecut palma peste craniul ras. Mi-a fostprieten. Mi-a fost partener de afaceri.Ne cunoşteam de multă vreme… L-am

prevenit că într-o bună zi cineva…Tăcere. Mouton şi-a şters ochii cu dosulpalmei. Scuze. Mi-e tare greu să vorbescdespre el.

Avocatul a întins o mână lungă,subţire, bătându-şi uşurel clientul pebraţ.

– E de înţeles, Willie…– A fost un om remarcabil…Dekker a auzit vocea stridentă şi

panicată a lui Tinkie Kellermanstrigându-l:

– Fransman!S-a ridicat repede şi s-a năpustit

spre uşă.– Fransman!

– Aici sunt!Şi-a ridicat ochii şi a văzut-o pe

Kellerman în capul scărilor.– Grăbeşte-te! Am nevoie de ajutor!

La o sută de metri dincolo de lac,poteca o cotea la stânga şi coboramuntele spre oraş, printr-o râpă largă şipuţin adâncă. Rachel Anderson a mersprintre pini, pe cărarea care ocoleabolovanii uriaşi. În faţă a zărit un blocstâncos cu o despicătură în mijloc, şi,mai departe, spre dreapta, o casăaproape terminată, ascunsă în spateleunui stejar imens. Un umbrar răcoros, un

loc de odihnă, deşi primul ei gând a fostsă-şi domolească setea cumplită.

A trecut de garaj, cercetând din ochistrada. Un pin, tăiat şi aşezat în stive,bloca intrarea în garajul pentru douămaşini. A zărit un robinet de apă înapropierea uşii din spate a casei, s-arugat în gând să fie conectat la sistemulde apă curentă, a înaintat repede spre el,s-a aplecat şi i-a dat drumul. Apaargintie a ţâşnit imediat, la începutcaldă, apoi tot mai rece. Fata s-a lăsat săcadă într-un genunchi, a dat drumul şimai tare la robinet, şi-a făcut palmelecăuş şi a sorbit îndelung.

Fransman Dekker forţase destule uşila viaţa lui ca să ştie că nu le poţi spargecu umărul. A făcut un pas în spate, şi-aluat avânt şi a lovit cu piciorul. Uşa s-acrăpat, dar a rămas închisă. A lovit iarşi iar, până când în uşă s-a căscat odeschizătură de numai vreo patruzeci decentimetri. Suficientă însă pentru a zărisângele.

– Dumnezeule! a exclamat TinkieKellerman din spatele său.

– Ce e? Ce s-a întâmplat? a întrebatWillie Mouton încercând să se strecoarepe lângă ea.

– Domnule, n-aveţi voie să…

Dekker intrase deja în baie. Avăzut-o pe Alexa Barnard zăcând întinsăpe podea. A păşit în balta de sânge şi aîntors trupul gol cu faţa în sus. Femeiaavea ochii deschişi, dar privirea îi eraînceţoşată.

– Repede, cheamă salvarea, i-a zisdetectivul lui Tinkie.

S-a aplecat să vadă mai bine rănile.La încheietura mâinii stângi erau celpuţin trei tăieturi adânci.

Sângele încă se mai scurgea dinrăni. Dekker a luat o cârpă de pe jos şi alegat-o în jurul rănii cât de strâns aputut.

Alexa a şoptit ceva, abia auzit.

– Ce-aţi spus, doamnă? a întrebatel.

– Braţul celălalt, a murmuratfemeia.

– Ce-i cu el?– Tăiaţi-l şi pe el, vă rog, şi cu un

gest sfârşit, i-a întins sticla spartă.

Fata şi-a potolit setea şi şi-a spălatsângele de pe mâini, braţe şi faţă. Apois-a ridicat, a închis robinetul şi ainspirat adânc. Oraşul era chiar îndreptul ei, ceva mai jos… A dat ocolcasei, mai puţin înspăimântată acum, cuteama ceva mai domolită după ce îşi

astâmpărase setea.Şi dintr-odată i-a zărit, la numai

douăzeci de paşi mai jos în stradă. Aîncremenit şi respiraţia i s-a oprit în gât.Stăteau cu spatele la ea, unul lângă altul.Îi cunoştea. Încremenise. Inima îi bubuiaîn urechi.

Urmăritorii se uitau în jos, de-alungul străzii care cobora în pantă spreoraş.

Garajul. Stivele din lemn de pin.Trebuia să ajungă acolo. Erau la cincipaşi în spatele ei. Era prea speriată casă-şi ia ochii de la atacatori. Şi-a târşâitpicioarele înapoi, gândindu-se cu groazăcă ar putea să calce pe ceva şi să facă

zgomot. Şi rugându-se ca bărbaţii să nuse întoarcă spre ea. A ajuns la peretelegarajului. Încă un pas. Şi atunci unuldintre ei a început să se răsucească. Eracel care declanşase coşmarul. Cel carese aplecase peste Erin, cu cuţitul înmână.

4 În limba latină, în original, „în deplinătateafacultăţilor mentale“ (n.tr.)5 Referire la spectacolul de televiziuneGladiatorii, turnee de diverse întrecerisportive difuzate în Africa de Sud în 1991–2001 (n.tr.)

10

În salonul pentru micul dejun de lahostelul Cat & Moose, Oliver „Ollie“Sands, în vârstă de nouăsprezece ani,stătea cu capul sprijinit în mâini. Uşorsupraponderal, tânărul avea părul roşcatşi o piele albă care fusese prea multexpusă la soare. Ochelariidreptunghiulari cu rame negre erauaşezaţi pe masa din faţa lui. Vizavi deel, mai spre uşă, stăteau inspectoriiVusumuzi Ndabeni şi Benny Griessel.

– Domnul Sands a identificatvictima ca fiind domnişoara Erin Russel,a spus Vusi cu fotografia fetei şi cu

carneţelul de notiţe ţinute la îndemână.– Iisuse! a exclamat Sands,

clătinându-şi capul ascuns în mâini.– Domnul Sands călătoreşte prin

Africa împreună cu domnişoara Russelşi prietena ei, Rachel Anderson. Nu ştieunde se află domnişoara Anderson înacest moment. Ultima oară le-a văzutnoaptea trecută, în clubul de noapte VanHunks. De pe Castle Street, a adăugatVusi, aruncându-şi privirea spre Sandspentru a primi de la el confirmarea.

– Iisuse, a repetat acesta,coborându-şi mâinile şi trăgândochelarii mai aproape.

Griessel a sesizat că avea ochii

roşii.– Domnule Sands, aţi ajuns în Cape

Town ieri?– Da, domnule. Venind dinspre

Namibia.Tânărul vorbea cu un accent

american inconfundabil şi vocea îitremura sub impactul emoţiei. Şi-a pusochelarii pe nas şi a clipit des, de parcăatunci îl vedea pentru prima oară peVusi.

– Eraţi numai voi trei? a întrebatGriessel.

– Nu, domnule. Eram un grup dedouăzeci şi una de persoane. De fapt,douăzeci şi trei am plecat în tur din

Nairobi. Dar un tip şi o tipă s-au oprit înDar es Salaam. Nu… nu le-a plăcut.

– Ce fel de tur? a întrebat Griessel.– The African Adventure Tour . Un

circuit cu autocarul.– Şi tu şi cu cele două fete

călătoreaţi împreună?– Nu, domnule, ne-am cunoscut în

Nairobi. Ele sunt din Indiana, iar eu –din Phoenix, Arizona.

– Dar aţi fost aseară împreună laclub? a întrebat Vusi.

– Am fost mai mulţi din grup.– Câţi?– Nu ştiu… Vreo zece, cred, nu sunt

foarte sigur.

– Şi cele două fete au mers şi ele cugrupul?

– Da.– Şi ce s-a întâmplat la club?– Ne-am distrat… ştiţi cum e…

Sands şi-a scos din nou ochelarii şi s-afrecat la ochi. Am băut ceva, am dansatun pic…

Şi-a pus ochelarii înapoi pe nas.Gestul l-a făcut pe Griessel să

devină bănuitor.– La ce oră ai plecat din club? a

întrebat Vusi.– Păi, ştiţi… eram cam obosit. M-

am întors aici pe la unsprezece seara.– Şi fetele?

– Nu ştiu ce au făcut.– Dar erau în club când ai plecat tu?– Da, domnule.– Deci ultima oară când ai văzut-o

pe domnişoara Russel în viaţă a fostacolo, la club.

Faţa lui Sands s-a schimonosit. Adat aprobator din cap, de parcă brusc numai era convins că putea rosti vreuncuvânt.

– Şi fetele beau şi dansau?– Da, domnule.– Erau în continuare cu grupul?– Da.– Poţi să ne spui numele celor cu

care erau în acel moment?

– Cred că… Jason, Steven, Sven,Kathy…

– Ştii şi numele lor de familie?Vusi şi-a tras carneţelul mai

aproape.– Nu pe toate. Dar ştiu că pe Jason

îl cheamă Dicklurk, iar pe Steven,Cheatsinger…

– Poţi să ne spui numele pe litere?– Păi, Jason, cred că ştiţi, e

J.A.S.O.N. Dar numele de familie… nusunt sigur cum se scrie. Pot să…?

– Steven cu „v“ sau cu „ph“? aîntrebat Vusi, pregătindu-se să noteze.

– Nu ştiu.– Şi numele lui de familie?

– Staţi un pic… N-ar fi mai bine săvă fac rost de listă? Găsiţi acolo toatenumele, inclusiv ale ghizilor.

– Chiar te rog.Stands s-a ridicat şi s-a îndreptat

spre uşă. S-a oprit din drum.– A, mi-am amintit. Am nişte poze

cu Rachel şi cu Erin.– Fotografii?– Da.– Putem să le vedem şi noi?– Sunt în aparat, dar vi le pot

arăta…– Ar fi grozav.Ollie Sands a ieşit pe uşă.– Dacă o să avem poza fetei

dispărute…, a spus Vusi.– Tipul ne ascunde ceva, a comentat

Griessel. Ceva în legătură cu searatrecută.

– Crezi?– Adineauri, când şi-a scos

ochelarii… a început să ne toarneminciuni.

– A plâns înainte să vii tu. Poatecă…

– Îţi spun, ne ascunde ceva, Vusi.Ochelariştii… au un fel al lor de a…Griessel s-a oprit, şovăielnic. Dinexperienţa cu Dekker, învăţase cătrebuia să se poarte cu mănuşi cudiscipolii săi. Vusi, astea sunt lucruri pe

care le înveţi în timp, după multeinterogatorii…

– Benny, ştii bine că vreau să învăţtot ce pot de la tine.

Griessel s-a ridicat.– Atunci vino şi aşază-te aici!

Persoana pe care o interoghezi trebuiesă stea întotdeauna cu spatele la uşă. Amutat scaunele şi s-a aşezat pe unuldintre ele, cu Vusi alături. Asta ca să-ţidai seama dacă îţi ascunde ceva, acontinuat el. Să zicem că individul eaşezat aici, ceea ce înseamnă că stă cupicioarele îndreptate spre uşă. Atunci nuprea o să poţi să-i descifrezi limbajulcorpului. Însă, dacă are uşa în spate, se

va simţi încolţit. Şi semnalele pe care leva transmite vor fi mai clare; de pildă,va transpira, se va trage de guler, va danervos din picioare, se va freca la ochisau, dacă poartă ochelari, îi va scoate şiîi va pune la loc. Individul ăsta exactasta a făcut atunci când ne-a spus că s-aîntors devreme la hotel.

Ndabeni îi sorbise fiecare cuvânt.– Mersi, Benny. O să văd ce are de

zis despre asta.– E singurul din grup care e prezent

acum aici, în hotel?– Da. Unii dintre ei au plecat aseară

cu avionul spre casă. Ceilalţi sunt fieîntr-un tur „drumul vinului“, fie pe

munte.– Dar el era încă aici?– Da, era tot în pat.– Hmm, de ce oare?– Bună întrebare.– Ştii cum să procedezi ca să-i

urmăreşti privirea?Detectivul cel negru a clătinat din

cap.– Mai întâi, îl pui să scrie ceva, ca

să-ţi dai seama dacă e dreptaci saustângaci. Pe urmă te uiţi cum îşi mişcăochii atunci când răspunde…

Telefonul lui Griessel a sunat. Avăzut pe ecran numele AFRIKA.

– E comisarul, a spus.

Vusi a ridicat din sprâncene.– Griessel la telefon.– Benny, ce naiba se petrece? a

întrebat comisarul regional de laDepartamentul de Detectivi şiCriminalistică pe un ton atât de ridicat,încât Vusi l-a putut auzi fără probleme.

– Poftim?– E un avocat care mă tot sună, unul

Groenewoud, Groenewald sau ceva degenul ăsta, şi îmi ţine predici de parcă arfi misionar, cum că ai dat-o în bară cunevasta lui Adrian Barnard…

– Adam Bar…– Nu mă interesează! Susţine că

femeia s-a sinucis pentru că tu ai

intimidat-o şi că ea nu are nimic de-aface cu moartea soţului…

Griessel a simţit un junghi în inimă.– Femeia e moartă?– Nu, slavă Domnului că e încă în

viaţă, dar tu, Benny, eşti acolo ca mentoral tinerilor poliţişti, eu de aia te-am adusla mine în secţie. Parcă văd ce scandal osă iasă în presă. Am aflat că Barnardăsta era o celebritate…

– Domnule, vă asigur, nimeni…– Ne vedem la spital, şi vezi să fie

şi Fransman Dekker cu tine. O să fiu şieu acolo. Dekker ăsta plesneşte de atâtaambiţie, şi, dacă eu încerc să îl acopăr,vor zice că e din cauză că e hotnot6, ca

mine, şi că eu nu apăr decât intereselecelor din neamul meu. Fir-ar să fie,Benny, ia spune-mi, tu pe unde naibaumbli acum?

– Sunt cu Vusi, comisare. Ştiţi,crima aceea de la biserică…

– Şi mai aflu şi că tipa moartă eamericană. Iisuse, Benny, o chestie caasta nu se putea întâmpla decât într-o zide marţi. Deci ne vedem la spital, încinci minute.

S-a auzit tonul. Benny şi-a amintitcă îi dăduse Alexei Barnard să bea, apoişi-a dat seama că şeful uitase săprecizeze la ce spital urmau să seîntâlnească, şi, în clipa aceea, Oliver

„Ollie“ Sands a intrat în încăpere cuaparatul de fotografiat în mână şiplângând în timp ce se uita la ecran. Aridicat aparatul în aşa fel încât detectiviisă poată vedea şi ei pozele. BennyGriessel a simţit apăsarea aceea atât defamiliară, de parcă o nălucă îi strivea îngheare inima ca într-o menghină. RachelAnderson şi Erin Russel râdeau fericiteşi lipsite de griji, cu muntele Kiliman-jaro în fundal. Tinere şi pline de viaţă,exact ca fiica lui, Carla, toate treipornite în Marea Aventură.

Rachel Anderson stătea întinsă pe

burtă în spatele stivei de lemne de pin,în răcoarea garajului, încercând să-şiţină respiraţia sub control.

La un moment dat, a auzit paşi şivoci apropiindu-se şi a crezut că ozăriseră.

– … Mai mulţi oameni, a spus unuldintre bărbaţi.

– Poate. Dar, dacă Şeful o scoate lacapăt, vom fi mai mult decât suficienţi.

Le-a recunoscut vocile.Stăteau de vorbă exact în faţa

garajului.– Sper că e totuşi pe-aproape.– Munte nenorocit! E imens! Însă,

dacă fata face vreo mişcare, Barry o s-o

vadă. În plus, poliţiştii noştri o săscotocească şi ei străzile, aşa că dămnoi de târfa aia. Vă spun, mai devremesau mai târziu, tot o să punem mâna peea, şi atunci o să se termine definitiv cuporcăria asta.

Fata a rămas ascunsă, ascultândvocile şi paşii care se îndepărtau.„Poliţiştii noştri o să scotocească şi eistrăzile.“ Cuvintele îi răsunau în minte,risipindu-i orice urmă de speranţă.

Benny Griessel a şoptit în afrikaans:– O să ciripească, Vusi. Trebuie

doar să-l sperii niţel. Ameninţă-l că-ipui cătuşele. Dacă e cazul, bagă-l câtevaore la răcoare. Îmi pare rău, acum

trebuie să plec.– OK, Benny.Griessel a ieşit şi, în drum spre

maşină, l-a sunat pe Dekker.– E încă în viaţă, Fransman?– Da, trăieşte. Tinkie a stat tot

timpul cu ea, însă, la un moment dat, tipaa intrat în baie, s-a încuiat pe dinăuntruşi şi-a tăiat venele de la mână cu o sticlăde gin spartă…

Sticla din care o servise el? Darcum naiba de reuşise să o ia cu ea înbaie?

– O să supravieţuiască?– Aşa cred. Am chemat imediat

Salvarea. A pierdut mult sânge, dar cred

că o să-şi revină.– Unde eşti acum?– În City Park. Te-a sunat

comisarul?– Da, e foc şi pară.– Benny, n-a fost vina nimănui.

Nenorocitul ăla de Mouton a făcut oscenă… Când a văzut sângele pe jos, şi-a ieşit din minţi.

– Lasă că o rezolvăm noi cumva,Fransman. Plec acum spre spital.

S-a urcat în maşină, întrebându-sedacă nu cumva scăpase ceva din vedereîn timpul conversaţiei cu Alexa Barnard.Să fi ratat vreun semn?

– Sunt prietenul tău, a zisinspectorul Vusi Ndabeni. Mie poţi să-mi spui tot, apoi l-a văzut pe OliverSands cum îşi duce mâna la ochelari şişi-i scoate.

– Da, ştiu.Tânărul a început să-şi şteargă

ochelarii cu marginea tricoului, stândacum aşezat cu spatele la uşă.

– Deci, spune-mi, ce s-a întâmplatde fapt seara trecută? a întrebatdetectivul, urmărind semnalele desprecare îi pomenise Griessel.

– V-am spus deja, a răspuns Stonespe un ton prea controlat.

Vusi a lăsat tăcerea să se aştearnă.S-a uitat fără să clipească la tânăr, daracesta şi-a ferit privirea. A aşteptat caSands să-şi pună din nou ochelarii penas, apoi s-a aplecat în faţă.

– Nu cred că mi-ai povestit tot.– Ba da, jur.Mâinile au urcat din nou spre

ochelari, aşezându-i mai bine pe nas.Benny îl sfătuise să-l sperie. Dar Vusinu ştia dacă băiatul putea fi convins. Ascos din buzunarul de la haină o perechede cătuşe şi a pus-o pe masă.

– Ştii, închisoarea nu e cel maiplăcut loc din lume.

Sands s-a holbat la cătuşe.

– Domnule, vă rog…– Vreau să te ajut.– N-aveţi cum.– De ce?– O, Doamne!– Domnule Sands, vă rog să vă

ridicaţi, cu mâinile la spate.– O, Doamne, a repetat Oliver Sans,

ridicându-se încet.– Ai de gând să-mi spui adevărul

sau nu?Tânărul s-a uitat la Vusi, s-a

cutremurat şi s-a aşezat la loc, la fel deîncet precum se sculase.

– Da.6 În afrikaans, în original, „metis“, termenpeiorativ (n.tr.)

09.04–10.0911

Griessel conducea în jos pe Loop Streetcătre port. Ar fi trebuit să o ia pe BreeStreet, ca să evite traficul aglomerat,vehiculele care înaintau încet şi pietoniicare se plimbau agale pe şosea,obişnuita turmă de gură-cască locali.Plus turiştii veniţi din Gauteng1. Erauinconfundabili. Acesta era al doilea val:primii soseau în decembrie, în vacanţade iarnă, şi se purtau ca nişte nemernici,de parcă erau darul lui Dumnezeu pepământ pentru Cape Town. În general

erau familii cu copii morocănoşi,obsedaţi de telefoanele lor mobile, cumămici puse pe cumpărături şi taţinefamiliarizaţi cu topografia locului şiîncurcând pe toată lumea. Al doilea valsosea în ianuarie şi era format dingrăsanele alea arogante care stătuserăacasă, în Sandton2, de Crăciun, şi acumveneau aici ca să arunce cu banii, într-ofrenezie care se repeta an de an.

A văzut grupuri micuţe de turiştistrăini, europeni fără îndoială, genulcare respectă cu stricteţe regulile şitraversează numai prin locurile marcate,cu nasurile vârâte în ghidurile decălătorii şi fotografiind tot ce le iese în

cale. S-a oprit; toate semafoarele arătauroşu. De ce naiba nu îşi săltau cei de lapoliţia metropolitană fundurile de pescaun ca să sincronizeze odatănenorocitele alea de semafoare?

Asta i-a amintit că trebuia să-l sunepe Jeremy Oerson. Poate că oamenii luidescoperiseră ceva. Nu, mai bine îispunea lui Vusi să-l sune. Era cazul lui.A bătut nerăbdător darabana în volan,dându-şi seama că era ritmul de laSoetwater şi că nu putea să şi-o scoatădin minte pe Alexa Barnard. Ar fi trebuitsă se aştepte la tentativa ei desinucidere.

Ea îi povestise despre fantezia sa

suicidală: „Îmi închipui cum Adam vineacasă la şase şi jumătate, urcă scările şimă găseşte moartă. Şi pe urmăîngenunchează lângă mine şi-mi spune:«Tu ai fost singura mea dragoste». Dar,fiind moartă, sigur că n-am să-l aud peAdam cerşindu-mi iertarea; visul ăsta nuse va împlini niciodată“.

Griessel a clătinat din cap. Cumnaiba de îi scăpase asta? Aşa seîntâmplă când te scoli prea devreme, cuo oră mai devreme decât de obicei. Şi,deşi trecuseră deja câteva ore, încă nuîşi revenise. În plus, îi dăduse femeii săbea. Benny, marele mentor, cel care„uitase o grămadă de lucruri de care

alţii nici măcar nu aveau să audă“.A încercat să-şi caute scuze în

modul în care Alexa îşi prezentasepovestea. Îi distrăsese atenţia, făcându-lsă creadă că era o femeie care maipăstra încă o brumă de control. Îlmanipulase. Atunci când el şoptiseSoetwater, ea întinsese paharul să i-lumple din nou –, taxa pe care trebuia s-oplătească pentru a asculta povestea.

Iar el se concentrase asuprabăuturii; asta fusese, de fapt, problema.Îi turnase două degete de gin, iar ea îşidăduse părul de pe faţă şi îi spusese:„Eram o puştoaică al naibii de nesigurăpe mine“. Şi pe urmă povestea ei îl

făcuse să-şi ia gândul de la posibilitateaca Alexa să se sinucidă; fusese, pur şisimplu, fascinat. Nu mai auzise decâtvorbele rostite de ea, cuvintele încărcatede ironie, modul în care ea se luasingură peste picior, ca şi cum întreagapoveste nu era decât o parodie, şi nupovestea vieţii ei.

Alexa fusese copil unic. Tatăl eilucra la o bancă, iar mama era casnică.O dată la patru sau cinci ani, atunci cândtatăl era trimis în alt oraş sau promovat,se mutau – Parys, Potchefstoom, PortElizabeth şi în cele din urmă Bellville,care întrerupsese şirul localităţilor alcăror nume începea cu „P“. La fiecare

plecare, ea lăsa în urmă prietenii abiaformate şi o lua de la capăt la şcoală, caun nou-venit ce era, conştientă de fiecaredată că nu era decât ceva temporar.Începuse să trăiască tot mai mult înpropria lume, refugiindu-se în spateleuşii dormitorului. Ţinea un jurnal în careîşi nota, dureros de corect, tot ceea ce ise întâmpla, citea mult şi fantaza – iar înultimii ani de liceu visase să devinăcântăreaţă, să facă spectacol pe scenaunor săli arhipline, cu spectatoriovaţionând în picioare, să apară pecopertele revistelor, să stea seara la unpahar de whisky cu alte celebrităţi şi săfie curtată de prinţi.

Sursa acestor visuri şi singurulelement constant pe tot parcursulcopilăriei şi al adolescenţei sale fusesebunica din partea tatălui. Alexa îşipetrecea Crăciunul cu ea în călduraînăbuşitoare din Kirkwood şi dinSunday’s River Valley. Ouma Hettiefusese toată viaţa profesoară de muzică,o femeie energică, organizată, cu ogrădină frumoasă şi o casă imaculată, cuo pianină tronând în camera de zi. Ocasă în care domneau parfumurile şisunetele: marmelada şi gemul de caisefierbeau pe plită, pesmeţii saupicioarele de miel se rumeneau încuptor, iar bunica vorbea sau cânta, şi

seara sunetele dulci ale pianinei seînălţau şi ieşeau pe ferestrele deschiseale căsuţei albastre, spre terasele largi,grădinile bogate şi livezile de portocalidin apropiere, către cresteleprăpăstioase ale munţilor Addo şi cătrezările în nuanţe veşnic schimbătoare.

La început, Alexa stătea lângăbunica ei, mulţumindu-se să o asculte.Mai târziu, a învăţat şi ea pe dinafarămelodiile şi cuvintele şi deseori oacompania pe bătrână.

Oumei Hettie îi plăceau sonatele luiBeethoven şi Schubert, dar nutrea omare pasiune pentru fraţii Gershwin.Între cântece îi povestea nostalgică mici

istorii despre Ira şi George. RialtoRipple şi Swanee fuseseră magiccompuse, ca melodii armonice, în timpce Oh, Kelly fusese concepută pentru a fiinterpretată vocal. I-a spus Alexei căacel cântec fusese inspirat de mareadragoste a lui George Gershwin,compozitoarea Kay Swift, ceea ce nu îlîmpiedicase însă pe George să aibă orelaţie cu frumoasa actriţă PauletteGoddard.

Într-o seară înăbuşitoare, pe cândAlexa avea cincisprezece ani, OumaHettie se oprise brusc din cântat şi îispusese:

– Mergi acolo!

Docilă, ea se apropiase de pianină.– Acum, cântă!Şi aşa şi făcuse, iar vocea ei se

înălţase singură pentru prima dată. OfThee I Sing, iar bătrâna îşi închiseseochii, zâmbetul mic din colţul gurii fiindsingurul care îi trăda extazul. După ceultima notă se stinsese în aerulînăbuşitor al serii, Ouma Hettie se uitasela nepoata ei şi, după un lung moment detăcere, spusese:

– Draga mea, înălţimea sunetelor eperfectă, voce ta e minunată. Vei ajungeo mare stea.

După care se dusese şi scosese dinvraful de LP-uri Gershwin Songbook al

Ellei Fitzgerald.Aşa începuse visul. Şi lecţiile

predate de Ouma Hettie.Părinţii Alexei nu se arătaseră prea

impresionaţi. O carieră de cântăreaţă nuera ceea ce aveau ei în minte pentruunica lor fiică. Îşi doreau ca ea sădevină profesoară, să aibă o diplomă,ceva practic, „pe care să se poată baza“.„Ce fel de bărbat ar vrea să se însoarecu o cântăreaţă?“ Vorbele ironice alemamei îi rămăseseră întipărite în minte.

Petrecuse ultimul an de liceu înconflicte cu părinţii, în certuri aprige încamera de zi a casei din Bellville adirectorului băncii. Făcând uz de muniţia

verbală furnizată de bunică, Alexarecursese la argumentul suprem:

– E viaţa mea. A mea. Cu osăptămână înaintea examenelor de finalde liceu, se dusese să dea o probă cuorchestra Dave Burmeister.

Tracul aproape că o dăduse gata.Nu era ceva nou. Experimentase asta şila festivaluri, şi atunci când cântaseocazional la câte o nuntă sau în cluburimici, alături de formaţii necunoscute.Devenise pentru ea un soi de ritual, undemon care începea sistematic să odevoreze cu patru zile înainte de a urcape scenă, aşa încât, cu inima bătându-inebuneşte în piept, palmele asudate şi o

convingere fermă că avea să se facă derâs, nu reuşea să parcurgă drumul de lacabină până în faţa microfonului decâtcu un suprem efort de voinţă.

Dar, imediat ce începea să cânte,odată cu prima notă scoasă din gâtlejulîncordat, demonul se evapora ca prinminune, ca şi cum nici nu existasevreodată.

La primul ei spectacol cu orchestraBurmeister, într-un club dinJohannesburg, bunica venise să o suţinăşi să o încurajeze.

– Draga mea, tu te-ai născut să fiicântăreaţă. Aşa că urcă pe scenă şi fă-ipraf.

Şi reuşise. Recenziile din revistaThe Star se aflau lângă patul OumeiHettie când, la două luni după aceea,murise liniştită în somn. „AlexandraBrink, îmbrăcată într-o rochie neagrăstrălucitoare, se simte în largul ei pescenă – tânără, blondă şi frumoasă. Decum începe să cânte, cu vocea ei joasă şisenzuală, complet stăpână pe repertoriulclasic, dar cu tendinţe inovative îninterpretare, se vede că posedă omaturitate rar întâlnită şi o inteligenţămuzicală ieşită din comun. Repertoriulsău cuprinde melodii de Gershwin, NatKing Cole, Ma Rainey, Bessie Smith şiBobby Darin, iar aranjamentele

muzicale ale lui Dave Burmeister sepotrivesc ca o mănuşă stilului şipersonalităţii sale.“

Oliver Sands din Phoenix, Arizona,i-a mărturisit inspectorului VusiNdabeni că se îndrăgostise de RachelAnderson în ziua a opta a AventuriiAfricane. În Zanzibar. Pe când mânca,foarte concentrat, un platou cu fructe demare.

„Se vede că-ţi place la nebunie“,spusese Rachel.

El îşi ridicase privirea. Fata eraaşezată în capătul celălalt al mesei de larestaurant, cu marea de smarald în spate,cu părul negru lung, de un castaniu-

închis, împletit în coadă, şi o şapcă debaseball pe cap. Avea picioarele lungişi frumoase şi purta o pereche depantaloni scurţi. Ollie fusese luat prinsurprindere şi se simţise stânjenit demodul în care îşi devorase mâncarea.Însă, atunci când fata zâmbise şi îşitrăsese scaunul în faţa lui, întrebându-l„Pot să stau aici?“, nu îi venise săcreadă ce noroc dăduse peste el.

Oliver i-a povestit lui Vusi că toţimembrii grupului se prezentaseră stândîn cerc, sub cerul înstelat al Africii, înprima seară a turului. El nici nuîncercase să ţină minte numele lui Erinşi al lui Rachel. Erau două fete drăguţe,

sportive, bine-crescute, care nu aveau dece să-l bage pe el în seamă. Când ea seaşezase la masa lui şi dăduse gata, cumare poftă, propriul platou cu fructe demare, se străduise, panicat, să îşi aducăaminte numele ei. Pentru că ea i seadresase. Îl întrebase de unde era şi ceplanuri de viitor avea. Îi ascultase cuinteres răspunsurile şi îi povestise, larândul ei, că visa să devină medic şi sălucreze cândva chiar aici, în Africa.

Aşa că Oliver îşi pierduse capuldupă o fată fără nume.

Alexa Brink avea probleme tot maimari cu tracul. Pierderea bunicii fuseseo grea lovitură, ca şi cum temelia pe

care îşi construise visul se năruise cutotul, aşa că se apucase de fumat ca săîşi ţină sub control teama.

În ciuda recenziilor elogioase şi areacţiei entuziaste a publicului mic, darloial din Johannesburg, Durban şi CapeTown, demonul nesiguranţei de sine nu oslăbea deloc. Îi şoptea la ureche, cu ovoce răutăcioasă, că într-o bună zi aveasă fie demascată, că cineva din publicavea să-şi dea seama cine era ea cuadevărat şi avea să strige în gura marecă nu era decât o impostoare, oprefăcută. Stând singură în cabină,simţea că nu mai putea să facă faţă. Într-o seară, izbucnise în plâns de faţă cu

Dave Burmeister, mărturisindu-şispaimele. Astfel intrase într-un cercvicios. Cu o răbdare părintească,Burmeister îi explicase că toţi mariimuzicieni ai lumii sufereau de trac. Laînceput, vocea lui calmă o liniştise şi-oajutase să urce în faţa microfonului. Dar,cu fiecare seară, domolirea spaimei luatot mai mult timp şi era nevoie de tot maimulte argumente şi laude care să odetermine să traverseze scena cătremicrofon.

Până ce într-o zi, ajuns la capătulputerilor, Dave Burmeister îi pusese înfaţă un pahar de coniac cu cola,spunându-i: „Pentru numele lui

Dumnezeu, dă-l pe gât!“

Oliver Sands şi-a controlat cu omână de fier atracţia irezistibilă faţă deRachel Anderson. A simţit instinctiv cănu trebuia să îşi dezvăluie în faţa eidorinţa arzătoare şi că era mai bine săpăstreze distanţa. Nu căuta să stea câtmai aproape de ea în autocar, nu-şiridica lângă ea cortul seara. Aşteptaacele momente magice când – de obiceiaflându-se în compania lui Erin – Racheli se adresa spontan ori îi cerea să lefilmeze cu camera ei video la câte unobiectiv turistic. Uneori îl vedea cu o

carte în mână şi îl întreba ce citea. Şiîncepeau să discute despre literatură.Seara, venea şi se aşeza lângă el la foculde tabără, spunându-i, cu energia eidebordantă: „Ei bine, Ollie, ce zici, estecă azi ne-am distrat pe cinste?“

Zi şi noapte, Oliver era conştient deprezenţa ei, ştia unde se afla în oricemoment, ce făcea, cu cine vorbea. Asesizat că se purta prietenos cu toatălumea din grup şi a măsurat timpulpetrecut cu ceilalţi, dându-şi seama căera privilegiat – avea parte de mai multăatenţie şi conversaţie din partea ei decâtoricine altcineva. Cei doi ghizi zvelţi şiplini de ei se bucurau de mare trecere

printre fete, dar ea îi trata ca pe toţiceilalţi bărbaţi din grup cu politeţe şicamaraderie, preferând să ia masa cuOllie şi împărtăşindu-i numai luisecretele.

Şi aşa au decurs lucrurile până ceau ajuns la lacul Kariba. În a doua zi decând se aflau acolo, în casele plutitoare,ea s-a schimbat, devenind tristă şităcută, toată veselia şi spontaneitateadispărându-i dintr-odată.

Alexa Brink s-a obişnuit să bea câtetrei pahare înainte de fiecare spectacol.Doza necesară pentru a-l potoli cât de

cât pe demon. Asta era limita ei. Patrupahare o făceau să se bâlbâie şi să i seamestece versurile în cap. O încruntareîngrijorată luase locul zâmbetuluimândru şi părintesc de pe faţa luiBurmeister. Însă două pahare nu îi erauAlexei de-ajuns.

Îşi dădea seama la ce riscuri seexpunea. De aceea nu bea niciodată întimpul zilei sau după spectacol. Semărginea la cele trei pahare – primul datpe gât cu o oră şi jumătate înaintearidicării cortinei, celelalte două sorbitemai încet. Violoncelistul fusese cel careîi sugerase ginul, fiindcă nu mirosea atâtde tare precum coniacul. Ea încercase

gin tonic, dar nu-i plăcuse. Aşa că sefixase asupra amestecului cu lămâie.

Astfel ţinuse demonul sub controltimp de patru ani, sute de reprezentaţii şidouă discuri înregistrate cu Burmeisterşi orchestra lui.

Apoi îl cunoscuse pe AdamBarnard.

Îl remarcase într-o seară în micasală de spectacole din Cape Town –bărbatul înalt, viril, atrăgător, cu părulnegru şi des, care o ascultase vrăjit.Care revenise în seara următoare. Dupăconcert, îi bătuse la uşa cabinei cu unbuchet de flori în mână. Era volubil şifermecător şi o complimen- ta cu

măsură, ceea ce făcea ca felicitările luisă pară cu atât mai sincere. O invitase lamasă, precizând clar că era vorbadespre un prânz de afaceri.

Conştientă de limitele genuluimuzical pe care îl abordase, Alexa erapregătită să îl asculte. Era cunoscută şidevenise populară în cercuri restrânse,dăduse câteva interviuri strălucite înpaginile de divertisment alecotidienelor, iar vânzările albumelor eise menţinuseră la cifre modeste. Ştia căatât cariera şi publicul, cât şi veniturileei erau pe cale să se plafoneze. Ajunsesepe culmile unui munte mic, unde nu oaştepta decât un viitor predictibil şi

deloc înălţător.Trei zile mai târziu, semnase un

contract cu Adam Barnard. Acesta olega de compania lui de înregistrări şide el, în calitate de manager.

Adam se ţinuse de cuvânt. Îi căutasecompoziţii afrikaans de Anton Goosen,Koos du Plessis şi Clarabelle vanNiekerk, cântece potrivite pentru voceaei şi pentru ceea ce avea să devină noulei stil. Angajase cei mai buni muzicieni,crease un sunet specific şi unic pentru eaşi o prezentase presei de specialitate. Îifăcuse curte cu acelaşi tip deprofesionalism liniştit şi se căsătorise cuea. Reuşise chiar să o facă să renunţe la

cele trei pahare de gin de dinainte deapariţiile scenice, cu sprijinul său deplinşi cu încrederea lui în talentul şi învocea ei de aur. Timp de doi ani, viaţaşi cariera Alexei fuseseră ceva de vis.Într-o zi, din cauza vremii nefavorabile,cei de la revista Sarie contramandaserăo şedinţă foto în aer liber, iar ea veniseacasă pe neaşteptate. Acolo, în aceeaşicameră de zi unde mult mai târziu aveasă stea de vorbă cu Griessel, dădusepeste Adam cu pantalonii în vine şiPaula Phillips stând în genunchi şifăcându-i pricepută o felaţie, cu degeteleei lungi şi gura conturată cu roşu. Da,acea Paula Phillips, cântăreaţa brunetă

cu picioare lungi şi ţâţe mari careinterpreta melodii de rahat destinateclasei de mijloc. Din ziua aceea, AlexaBarnard se apucase cu adevărat de băut.

Cu toate că Rachel Anderson îşischimbase comportamentul faţă de toţimembrii grupului, Oliver Sands seînvinovăţea că făcuse sau spusese cevanepotrivit. Revăzuse în minte toatediscuţiile lor, fiecare cuvinţel în parte,însă nu reuşise să descopere sursaaversiunii ei. Poate că, de fapt, osupărase ceva ce el spusese sau făcusede faţă cu altcineva. Noaptea nu putea să

doarmă şi, în drum spre cascadaVictoria, Rezervaţia Naturală ChobeGame, Okavango, Etosha şi în finalCape Town, se holba pe geam cusperanţa vagă că avea să găseascăacolo, afară, soluţia prin care săîndrepte lucrurile.

Cu o noapte în urmă, în clubul VanHunks din Cape Town, clacase dincauza stresului. Ar fi trebuit să-i spună:„Rachel, văd că ai o problemă. Pot să teajut? Nu vrei să discutăm despre asta?“Dar dăduse pe gât prea multe sticle debere ca să prindă curaj. Se aşezase lângăea şi, ca un idiot ce era, rostise cu totulaltceva: „Nu ştiu ce te-a apucat de mă

urăşti aşa dintr-odată, dar să ştii că eu teiubesc, Rachel“. O privise cu ochi marişi flămânzi, de căţeluş, în speranţaabsurdă că ea avea să-i răspundă: „Şi eute iubesc. Ollie. Din clipa aceea magică,din Zanzibar“.

Numai că ea nu o făcuse.Se uitase în gol, iar el crezuse

pentru o clipă că nu îl auzise, fiindcămuzica era îngrozitor de tare. Apoi însăea se întorsese spre el şi îl sărutase pefrunte.

– Bietul de tine, spusese şi seîndepărtase strecurându-se prin mulţime.

– De asta m-am întors la hotel, i-amărturisit Sands lui Vusi.

– Nu înţeleg.– Pentru că ştiam că n-o să fie

nimeni în dormitor. Fiindcă nu voiam sămă vadă nimeni plângând, a adăugat elfără să-şi scoată ochelarii. Şi lacrimile is-au scurs pe după rame, prelingându-sepe obrajii roşii şi rotunjori.

1 Una dintre cele nouă provincii din Africa deSud, cuprinzând oraşele Pretoria şiJohannesburg (n.tr.)2 Suburbie bogată a Johannesburgului (n.tr.)

12

Rachel stătea întinsă pe burtă,neputincioasă şi epuizată, în spatelestivei de lemne de pin.

Ceva o zgâria pe burtă, dar nu s-aclintit. Autocompătimirea, pe carereuşise până atunci să o ţină în frâu, acopleşit-o brusc, paralizând-o. Nuplângea; canalele lacrimale parcă îisecaseră. Răsuflând iute şi înfundat, cugura căscată în căutarea aerului, s-aholbat la grămada de lemne, fără să vadănimic.

Mintea încetase să-i maifuncţioneze, blocată de lipsa de

alternative, şi toate portiţele de scăparepăreau să îi fi fost trântite în nas, cuexcepţia uneia singure, aceea de arămâne acolo, zăcând la umbră, la fel deneajurorată ca un peşte pe uscat.

Nu mai auzea glasurile bărbaţilor.O luaseră în sus pe munte. Poate căaveau să dea peste urmele paşilor ei,care i-ar putea conduce înapoi aici.Aveau să vadă garajul neterminat şi să-şi dea seama că era ascunzătoareaperfectă, şi aveau să se uite pe dupăstiva de lemne, şi unul dintre ei avea s-oînşface de păr cu o mână de fier şi să-itaie gâtul. Nu se imagina sângerând,înăuntrul ei nu mai rămăsese nimic.

Nimic. Nici măcar spaima de lamaaceea mare; gândul la ea nu mai făceaadrenalina să-i invadeze corpul.

O, ce bine ar fi fost acasă.Era un dor nedesluşit care a

învăluit-o treptat – o imaginefantomatică ivindu-se din ceaţă, salvareaei, vocea tatălui, vagă şi îndepărtată:„Nu-ţi face griji, scumpete, nu-ţi facegriji“.

O, să stea în braţele lui, să i secuibărească la piept şi să-şi închidăochii. În locul cel mai sigur de pepământ.

Respiraţia i s-a calmat şi imagineadin minte s-a limpezit. Ideea de a se

ridica şi de a-şi suna tatăl i s-a conturatdintr-odată în minte, instinctivă şiiraţională.

El avea să o salveze.

Dacă pe timpul nopţii avea loc ocrimă sau un jaf armat, ofiţerii SAPS dinCalendon Square fuseseră instruiţi să îitelefoneze acasă comandantului desecţie. Întâmplările ceva mai banaletrebuiau să aştepte însă până a doua zidimineaţa, când şeful verificaînregistrările efectuate de poliţiştii carefuseseră de serviciu în noapteaprecedentă. Comandantul era un tip de

culoare cu douăzeci şi cinci de ani deexperienţă. Ştia că nu-şi putea facetreaba decât cu grijă şi obiectivitate.Altfel, sarcinile pe care le avea puteausă-l copleşească prin natura şiamploarea lor. Aşa că şi-a trecut cudetaşare profesională pixul peste listaevenimentelor înregistrate cu o noapte înurmă – violenţă domestică, ebrietate,furt de telefoane mobile şi deautoturisme, droguri, tulburarea liniştiipublice, spargeri de case, atacuri,exhibiţionism şi tot felul de mărunţişurişi alarme false.

În primă fază, a trecut rapid pesteincidentul din Lion’s Head, consemnat

pe pagina şapte, însă apoi a revenit la el.L-a recitit cu mai multă atenţie. O femeieşovăitoare care raportase că văzuse otânără pe munte. Pe urmă, comandantul aluat buletinul de avertizare care stăteape un colţ al biroului din lemn scrijelit.Un sergent tocmai îl adusese, însă el îlparcursese în grabă. Acum i-a acordatatenţia cuvenită.

A făcut imediat legătura. În josulpaginii erau trecute numele inspectoruluiVusumuzi Ndabeni şi numărul lui detelefon.

Comandantul a ridicat receptorul.

Vusi cobora pe Long Street cătreport, în drum spre clubul de noapte VanHunks, când a sunat telefonul. A răspunsfără să se oprească din mers.

– Inspectorul Ndabeni.– Vusi, Goodwill la telefon, a spus

comandantul secţiei Caledon Square îndialectul xhosa. Cred că am ceva carete-ar putea interesa.

Benny Griessel stătea împreună cucolegii într-una dintre sălile de aşteptarede la secţia de urgenţe din City ParkHospital. Avea un puternic sentiment dedéjà vu.

Spaţiul era mic, aşa că stăteaudestul de înghesuiţi în spatele uşilorînchise. Fransman Dekker vorbea cuobişnuita-i înverşunare, iar Griessel îiobserva pe ceilalţi. John Afrika,comisarul regional de la Departamentulde Detectivi şi Criminalistică, în toatăsplendoarea uniformei lui, cusimbolurile rangului poliţienescatârnând greu pe epoleţi. Afrika era maiscund decât Dekker, dar avea prestanţăşi o energie care îl făceau să pară forţadominantă în acea încăpere. Lângă elstătea micuţa Tinkie Kellerman, cutrăsăturile ei delicate eclipsate de ochiiimenşi, intimidaţi de tot ce se petrecea

în jur. Şi pe urmă mai era şi Dekker, cuumerii lui laţi, părul scurt şi faţacolţuroasă, vorbind serios, concentrat,cu vocea sa profundă şi sonoră. Umblazvonul că femeilor li se înmuiaugenunchii când îl vedeau, însă Griesselnu înţelegea de ce. Se mai spunea că eracăsătorit cu o metisă frumoasă, cu ofuncţie de conducere la companiaSanlam, şi că din această cauză îşipermitea să locuiască într-o casăluxoasă, undeva în suburbia Tygerberg.Se mai spunea şi că din când în când îşifăcea de cap cu alte femei.

Lângă el era Cloete, ofiţerul depresă, cu pete de tutun pe degete şi

cearcăne permanente sub ochi. Cloete,cu răbdarea şi calmul lui nesfârşite,omul care era mereu prins la mijloc,între diavolii din mass-media şiuniformele albastre ale poliţiei. De câteori nu avusese Griessel de-a face cuasemenea scene, cu întruniri de urgenţăîn care se căutau cele mai bune soluţiiastfel încât toată lumea implicată să fieacoperită şi explicaţiile date mai-marilor din SAPS – cât maiconsistente?! Numai că de data aceastaera şi Griessel prins la mijloc, asemenealui Cloete, într-un tărâm al nimănui, şiasta din cauza ideii năstruşnice ca el săfacă pe mentorul – idee pe care o

considera tot mai proastă.Dekker şi-a terminat expunerea, şi

Griessel a răsuflat încetişor, pregătindu-se să asculte concluziile atât deprevizibile.

– Eşti sigur? a întrebat Afrikauitându-se spre Griessel.

– Absolut, comisare, a răspunsDekker.

Toată lumea a dat aprobator dincap, cu excepţia lui Cloete.

– Dar de ce naiba se poartă aşa aceldoos3? Comisarul a aruncat o privirevinovată spre Tinkie Kellerman. Scuze,dar ăsta e adevărul.

Femeia s-a mulţumit să îl aprobe,

fără să zică nimic. La viaţa ei, auzisedestule.

– Ne-a făcut necazuri de la bunînceput, a precizat Fransman Dekker. Lapoartă l-a îmbrâncit pe sergent,încercând să pătrundă cu forţa. Dar eralocul unei crime, domnule, iar eu faclucrurile ca la carte.

– Foarte bine, a spus John Afrika,aplecându-şi gânditor capul, cu o mânăla gură. Apoi şi-a ridicat ochii. Presa…,a spus, uitându-se întrebător cătreCloete.

– E, fără îndoială, o ştire de primapagină, a răspuns Cloete, defensiv caîntotdeauna, de parcă împărtăşea setea

de sânge a ziariştilor. Barnard a fost ocelebritate în domeniul lui…

– Tocmai aici e buba, a spus JohnAfrika, gânditor.

Şi-a aţintit apoi ochii asupra luiDekker, cu o strâmbătură în semn descuză, iar Griessel şi-a dat seama ceavea să urmeze.

– Fransman, a spus comisarul, s-arputea să nu-ţi facă deloc plăcere ce o săauzi…

– Comisare, poate că…, a încercatsă intervină Griessel, care îl maiînfruntase şi cu alte ocazii.

Afrika a ridicat o mână, făcându-isemn să tacă.

– Benny, presa o să ne sfâşie dacăMouton o să dea vina pe noi. Ţine contcă poliţia era prezentă acolo, cu femeiaaia, la ea în casă… Şi ştii foarte binecum procedează ăştia din presă. Mâine osă citim în ziare că toate s-au întâmplatpentru că am dat cazul pe mâna unorofiţeri lipsiţi de experienţă.

Dekker a priceput şi el, în sfârşit,unde bătea Afrika.

– Nu, ascultaţi, comisare…– Fransman, vreau să mă fac bine

înţeles. Tu te-ai ocupat de acest caz, atunat Afrika. Apoi, cu ceva mai multăblândeţe în glas: Nu sugerez că tu ai fivinovatul; nu vreau decât să te protejez.

– Să mă protejaţi?– Trebuie să înţelegi. Trecem prin

vremuri grele…Ştiau cu toţii că se referea la eşecul

unor anchete recente asupra căroraziariştii şi politicienii se aruncaseră canişte păsări de pradă.

Dekker a mai făcut o ultimăîncercare:

– Dar, domnule, dacă rezolv cazul,mâine o să scrie că…

– Djy wiet dissie sóé maklikie! Ştiică nu e atât de simplu.

Griessel s-a întrebat de ce metişiidin Cape Town nu vorbeau între ei decâtîn dialectul afrikaans de Cape Flats4,

făcându-l să se simtă întotdeauna exclus.Dekker a dat să mai adauge ceva,

dar John Afrika a ridicat un deget. Guralui Dekker s-a închis, maxilarele i s-auîncleştat, iar ochii au aruncat fulgere.

– Benny, preiei cazul, a spuscomisarul. Iar tu, Fransman, vei lucra însubordinea lui. Lat hy die pressure vat.Lat hy die Mountons van die lewehandle. Să ia el asupra lui presiunea, săse ocupe el de Mouton şi de ceilalţi deteapa lui. După care, ca şi cum abiaatunci se gândise la asta, a adăugat: Deacum sunteţi o echipă. Dacă rezolvaţicazul…

Telefonul lui Griessel a sunat.

– … Atunci o să împărţiţi onorurile.Benny a scos telefonul din buzunar

şi s-a uitat la ecran.– E Vusi, a spus privindu-l cu

înţeles pe comisar.– Iisuse! a exclamat Afrika şi a

clătinat nemulţumit din cap. Un necaz nuvine niciodată singur.

– Vusi? a întrebat Griessel întelefon.

– Comisarul mai e cu tine acolo,Benny?

– Da, e aici.– Atunci ţine-l acolo, te rog. Ţine-l

pur şi simplu acolo.

Tafelberg Road este un drumasfaltat care urmează conturul munteluiîncepând de la 360 de metri deasupranivelului mării. Trece pe lângă staţia deteleferic, cu cozile ei interminabile deturişti, dar, imediat după defileulPlatteklipstroom, o barieră interziceaccesul maşinilor, astfel că se poatemerge mai departe numai pe jos sau cubicicleta. De acolo, pe parcursul a patrukilometri sau chiar mai mult în jurulDevil’s Peak, drumul tot urcă şi coboarăîntre 380 şi 460 de metri altitudine,înainte de a se transforma într-o potecăplină de praf şi de a face în cele din

urmă joncţiunea cu traseul montan numitKings Battery.

Punctul de observaţie care oferă ceamai bună panoramă a căldării în careeste aşezat oraşul se află la o sută demetri mai jos de Mount Prospect, peculmea nordică a Devil’s Peak, chiarînainte ca poteca să cotească brusc spreest.

Tânărul era aşezat pe o stâncă, laumbra unei tufe de protea neînflorite,deasupra potecii. Era un bărbat alb, spretreizeci de ani, firav şi bronzat. Purta opălărie cu boruri largi, o cămaşăalbastră decolorată cu guler verde, unşort kaki până la genunchi şi sandale

Rocky vechi şi uzate, cu tălpi arcuite. Adus un binoclu la ochi, cercetând încetîntinderea din faţa lui, de la stânga spredreapta, de la vest la est. Privelişteaoraşului era atât de frumoasă, încât îţităia respiraţia – cabina telefericuluialunecând uşor, aparent lipsită degreutate, dincolo de Table Mountain cucrestele sale râpoase, dincolo deunduirile senzuale ale Lion’s Head şi aleSignal Hill, pe deasupra apelor albastreale golfului, o nestemată strălucitoare ceducea către orizont, şi, în sfârşit, jos detot, Cape Town însuşi cuibărindu-se, caun copil fericit, în braţele muntelui.Numai că tânărul nu a văzut nimic din

toate astea fiindcă atenţia îi eraconcentrată asupra periferiei oraşului.

Lângă el, pe stânca netedă, era unghid turistic al Cape Town, cu o hartădeschisă la Oranjezicht, suburbia aflatăimediat sub el. Briza întorcea când şicând paginile, aşa că tânărul era nevoitsă întindă mâna, absent, ca să dea foileînapoi.

Rachel Anderson s-a ridicat încet,de parcă ar fi fost o somnabulă. S-aapropiat de stiva lungă de lemne şi aprivit înspre munţi. Nu a văzut penimeni. A ieşit din umbra garajului şi acotit la dreapta, în direcţia oraşului,mergând pe dalele de ciment şi pe

pavajul de piatră, apoi pe drumulasfaltat Bosch Avenue, care, după zecemetri, dădea în Rugby Road. Eraepuizată şi nu mai putea să alerge, aveasă meargă până când avea să dea de untelefon ca îşi sune tatăl, da, da, asta aveasă facă, o să-şi sune tatăl.

Tânărul cu binoclul a zărit-oimediat, lentilele au trecut încet pestesilueta singuratică şi mică, aşa cum ovedea de la distanţă. Şortul din denim,tricoul bleu, rucsacul mic din spate – eaera.

– Iisuse Hristoase! a exclamat cu

voce tare.Şi-a dus din nou binoclul la ochi,

focalizându-l asupra ei şi asigurându-secă nu era nici o îndoială, apoi a scos dinbuzunarul cămăşii un telefon mobil şi aînceput să caute printre numerelesalvate. A sunat în timp ce cu mânacealaltă îşi ducea iar binoclul la ochi.

– Da? a răspuns o voce.– O văd. Nu ştiu de unde naiba a

apărut.– Unde e?– Chiar aici, pe şosea, tocmai face

la dreapta.– Care şosea, Barry?– Of, dar-ar dracii, a spus Barry,

punând binoclul jos pe stâncă şi luândharta. Vântul întorsese din nou paginile.A dat foile înapoi, trecându-şi degetul îngrabă peste hartă, în căutarea locului.

– E chiar aici, primul drum desub…

– Barry, cum mama dracului senumeşte strada?

– Acum o caut, a răspuns Barry cuvocea răguşită.

– Calmează-te. Şi dă-ne un nume.– OK. OK… E Rugby Road. Stai

puţin…A luat binoclul în mână.– Rugby Road înconjoară tot

muntele, tâmpitule.

– Da, ştiu, dar fata tocmai a cotit lastânga şi a intrat pe… A pus jos binoclulşi a luat harta, căutând înnebunit. PeBraemar. Asta e. A luat-o pe Braemar, aspus Barry ducându-şi binoclul la ochi.

A prins-o din nou preţ de-o clipă pefată în vizor. Mergea încet, fără grabă.Apoi a început să dispară, ca şi cum eraabsorbită treptat de suburbie, începândcu picioarele.

– Rahat, fata… a dispărut, cumnaiba, a dispărut…

– Imposibil.– Cred că tocmai coboară un taluz

sau ceva de genul ăsta.– Trebuie să te străduieşti mai mult!

Barry s-a uitat iar pe hartă,tremurând din tot corpul.

– Scări. Coboară scările spreStrathcona Road. A focalizat din noubinoclul. Ja. A, gata! E fix acolo!

Griessel stătea afară, pe trotuar,împreună cu Dekker şi cu Cloete. Prinuşile de sticlă ale spitalului, îl urmăreaupe John Afrika încercând să-i calmezepe Willie Mouton şi pe avocatul său,îmbrăcat sobru.

– Îmi pare rău, Fransman, a spusGriessel.

Dekker n-a răspuns; s-a mulţumit

să-i privească pe cei trei bărbaţidinăuntru.

– Se mai întâmplă, a comentatCloete filosofic. A tras adânc din ţigarăşi s-a uitat la telefonul mobil, pe al căruiecran se derulau, una după alta,plângerile sosite din partea ziarelor. Aoftat. Ştii şi tu. Nu e vina lui Benny.

– Da, ştiu, a zis Dekker. Numai căne pierdem vremea de pomană aici. Întretimp, Josh Geyser poate a ajuns deja ladracu-n praznic, tocmai în Timbuktu5.

– Josh Geyser ai spus? a întrebatCloete.

– Cine? intervenit Griessel.– Cântăreţul de gospel. Ieri,

Barnard a făcut sex cu nevastă-sa la el înbirou, şi ea s-a dus la biserică şi amărturisit tot.

– Cine? Nevasta lui Barnard?Griessel era în continuare

nedumerit.– Nu, a lui Geyser.– Melinda? l-a presat Cloete pe

Dekker.– Exact.– Nu!Cloete părea de-a dreptul şocat.– Stai puţin…, a zis Griessel.– Am toate CD-urile lor, a spus

Cloete. Nu-mi vine să cred, drăciadracului! Asta susţine Mouton sus şi

tare?– Îţi place muzica gospel? l-a

întrebat Dekker.Cloete a aprobat scurt din cap, apoi

şi-a aruncat chiştocul pe jos.– Mouton minte, sunt sigur. Melinda

e fată cuminte. În plus, ea şi Josh suntnăscuţi din nou6 – ea nu ar faceniciodată aşa ceva.

– Născuţi din nou sau nu, asta adeclarat Mouton.

– Fransman, stai puţin. Explică-mişi mie, că nu înţeleg, a intervenitGriessel.

– Se pare că ieri Barnard a regulat-o pe Melinda Geyser în biroul lui. Şi

soţul ei, Josh, a apărut ieri după-amiazăla firmă, ameninţând că îl omoară înbătaie, numai că Barnard nu era acolo.

– Nu se poate, a repetat Cloete, darde data aceasta mai puţin sigur pe sine,pe tonul poliţistului care a văzut multe laviaţa lui şi ştie că oamenii sunt capabilide orice. După care i-a căzut faţa. Of,Doamne, presa…

– Ja, a spus Griessel.– Benny!Toţi trei s-au întors la auzul vocii

lui Vusi. Detectivul negru s-a apropiat înfugă, gâfâind din greu. Unde ecomisarul?

Cei trei bărbaţi au îndreptat la

unison câte un deget acuzator spre uşiledin sticlă prin care se vedea cum unmedic li se alăturase lui Afrika şi luiMouton.

– Benny, fata cealaltă e în viaţă.Dar tipii o urmăresc chiar în clipa asta.Şi nu ştiu pe unde sunt, pe undeva prinoraş. Comisarul trebuie să-mi dea maimulţi oameni ca să o caut.

Fata cobora fără grabă pe MarmionRoad, spre oraş. Mergea total absentă,ca şi cum îşi acceptase soarta. A văzutîn faţă o maşină ieşind cu spatele de peo alee, un Peugeot mic, de culoare

neagră. La volan era o femeie. Rachel nua mărit pasul, ci a continuat să înaintezeîncet, cu un aer paşnic. Femeia a ajuns laşosea, apoi a oprit. S-a uitat mai întâi înstânga, ca să se asigure, apoi în dreapta.A zărit-o pe Rachel, şi ochii lor s-auîntâlnit preţ de o clipă, însă apoi a întorscapul.

– Bună, a spus Rachel, dar femeianu a auzit-o.

Rachel a păşit în faţă şi a bătut uşorîn geam cu încheietura degetuluimijlociu. Femeia a întors capul spre ea,iritată. Gura ei avea o formă stranie, cucolţurile trase puternic în jos. A deschisgeamul câţiva centimetri.

– Pot să folosesc telefonuldumneavoastră, vă rog? a întrebatRachel pe un ton lipsit de orice emoţie,ca şi cum ştia deja răspunsul.

Femeia a măsurat-o cu privirea dincap până în picioare, a văzut hainelemurdare, bărbia şi mâinile zgâriate şigenunchii juliţi.

– Există un telefon public laCarlucci’s. Pe Montrose Road.

– Am necazuri mari.– E imediat după colţ, a spus femeia

verificând din nou traficul de peMarmion Road. Fă următoarea ladreapta şi mergi înainte, e a douaclădire.

A închis geamul şi a dat înapoi. Avirat la stânga şi s-a înscris în trafic,uitându-se din nou la Rachel cususpiciune şi cu scârbă.

Barry a analizat harta întinsă pecapota maşinii şi a vorbit în telefon:

– Uite care-i treaba. Fata ar fi pututsă o ia la stânga pe Chesterfield sau peMarmion, dar n-am cum s-o văd de aici.Unghiul nu e bun.

– Care stradă coboară în oraş?Omul avea vocea pierită.– Marmion.– Atunci concentrează-te pe

Marmion. Noi suntem la două minute, înLand Rover, dar va trebui să ne spui

poziţia exactă. Copoii n-o să ajungăacolo decât în zece minute. Şi, întretimp, cine ştie unde va fi fata…

Barry a dus din nou binloclul laochi.

– Stai aşa…A urmărit prin lentile Strathcona

Road din punctul – mărginit de copacistufoşi – în care se intersecta cuMarmion. Binoclul nu îi oferea oimagine de ansamblu. În zonă erau preamulte case cu două etaje şi vegetaţia eraprea deasă; nu zărea decât ici-coloporţiuni de trotuar. A urmărit traseulcare mergea spre nord, în direcţiaoraşului, şi a aruncat o privire iute pe

hartă.Marmion dădea în… Montrose.

Dacă voia să ajungă în oraş, acolotrebuia să o ia la stânga.

Şi-a dus din nou binoclul la ochi. Agăsit Montrose Road, un bulevard larg şiceva mai uşor de observat din locul încare se afla. S-a uitat spre vest. Nimic.Oare fata cotise la dreapta, spre est?

– Barry?– Da?– Am ajuns la Land Rover. Mergem

pe Marmion.– OK, a răspuns uitându-se în

continuare prin binoclu.A zărit-o, undeva departe şi mică de

la acea distanţă, dar inconfundabilă.Traversa intersecţia.

– O văd. E pe Montrose… Barry s-a uitat repede pe hartă. Tocmai atraversat Forest şi a luat-o spre est.

– Bine. Noi suntem pe Glencoe. N-oscăpa din ochi, atâta tot.

3 În afrikaans, în orginal, „idiot, dobitoc“ (n.tr.)4 Zonă rezidenţială situată în sud-estulcartierului de afaceri din Cape Town (n.red.)5 Oraş în statul Mali (n.tr.)6 În creştinism, expresia se referă la renaştereaspirituală prin acceptarea lui Iisus ca Mesia şiprin primirea Duhului Sfânt, fiind asociată cuideea de mântuire. Originea expresiei seregăseşte în Noul Testament: „Răspuns-a Iisus

şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: Dacă nu seva naşte cineva de sus, nu va putea să vadăîmpărăţia lui Dumnezeu“ (Ioan 3:3). În epocamodernă, a fost preluată şi folosită în specialde către Biserica evanghelică. (n.tr.)

13

John Afrika a ieşit singur pe uşa dinsticlă a secţiei de urgenţe. Din câte sepărea, Willie Mouton şi avocatul său celsobru, Regardt Groenewald, intraseră înspital.

– Veşti bune, kêrels7, a spus elalăturându-se grupului. Alexa Barnard eîn afara oricărui pericol. Rănile nu suntatât de grave. Însă a pierdut mult sângeşi trebuie să mai rămână internată… A,Vusi, ce-i cu tine aici?

– Îmi pare rău, domnule… Ştiu căsunteţi ocupat până peste cap, dar m-amgândit să vin să vă cer ajutorul…

– N-ai de ce să te scuzi. Ce pot facepentru tine?

– Americanca găsită moartă lângăbiserică… cunoaşteţi cazul… De fapt,au fost două fete, acum ştim asta. VusiNdabeni şi-a scos carneţelul dinbuzunarul jachetei imaculate, şi-aîndreptat spatele şi a spus: Victima estedomnişoara Erin Russel. Iar prietena eise numeşte Rachel Anderson. Au ajunsieri aici într-o excursie organizată.Domnişoara Anderson a fost văzută azi-dimi- neaţă pe Signal Hill, în jurul oreişase, şi era urmărită de atacatori.Domnule, ea este martor ocular şi se aflăîn mare pericol. Trebuie neapărat s-o

găsim.– Fir-ar al naibii, a spus John

Afrika în engleză, atenuând astfel forţaînjurăturii. Şi zici că era urmărită deatacatori? Ce atacatori?

– Cinci sau şase bărbaţi, unii albi,alţii negri, aşa a declarat martorul carei-a văzut.

– Şi cine este acest martor?– O doamnă pe nume… Sybil

Gravett. Îşi scosese căţelul la plimbarepe Signall Hill, şi domnişoara Andersona venit la ea şi i-a cerut ajutorul. Arugat-o să sune la poliţie, după care aluat-o la fugă în direcţia Camps Bay.Câteva minute mai târziu, nişte bărbaţi

au trecut în goană pe lângă doamnaGravett.

Comisarul s-a uitat la ceas.– La dracu’, Vusi, asta a fost cu mai

bine de trei ore în urmă…– Da, ştiu. De-asta am nevoie de

mai mulţi oameni.– Bliksem!8 Afrika şi-a frecat

gânditor bărbia. Vusi, nu mai amoameni. Va trebui să apelăm la secţiilede poliţie.

– Am luat deja legătura cu ele. Ceide la Caledon Square asigură ordinea laun miting sindical din faţa Parlamentului,iar Camps Bay nu are decât douăvehicule disponibile. Comandantul mi-a

spus că o maşină de patrulare a fostfurată în ajunul Anului Nou şi o altadistrusă în…

– Nee, o bliksem, a înjurat Afrika,nelăsându-l să-şi ducă propoziţia pânăla capăt.

– Am emis un al doilea buletin deavertizare în atenţia tuturor secţiilor,domnule, dar m-am gândit că, dacă amobţine un elicopter şi am pune presiuneasupra comandanţilor…

Afrika şi-a luat telefonul mobil.– Bun, să văd ce pot face… Cine

naiba putea să o urmărească pe fata aia?– Nu ştiu, domnule. Dar ştim că a

fost la un club aseară. Van Hunks…

– Iisuse! a exclamat Afrika formândun număr. Când o să radem speluncileastea de pe faţa pământului?

Rachel Anderson a intrat pe uşarestaurantului Carlucci’s Quality FoodStore şi s-a îndreptat direct spretejgheaua pe care un tânăr cu şorţ albscotea mărunţiş dintr-o pungă mică deplastic.

– Pot să folosesc telefonul? aîntrebat ea cu o voce lipsită de oriceinflexiune.

– Sigur, e acolo, lângă bancomat, arăspuns bărbatul, apoi şi-a ridicat ochii

spre ea. A văzut petele de pe haine,sângele uscat de pe faţă şi genunchi. Văsimţiţi bine?

– Nu. Trebuie să telefonez urgent.– Nu e telefon cu cartelă. Vreţi

mărunţiş?Rachel şi-a dat jos din spinare

rucsacul.– Nu, nu e nevoie, am nişte fise.A mers în direcţia indicată de el.În ciuda stării în care se afla,

tânărul şi-a dat seama că era o femeiefrumoasă.

– Vă pot ajuta cu ceva?Rachel n-a răspuns. Bărbatul a

urmărit-o plin de îngrijorare.

– Iisuse Hristoase, a spus Barry latelefon. Tipa tocmai a intrat într-unrestaurant sau ceva de genul ăsta.

– Rahat! Unde?– Stai puţin. E pe colţul Montrose

cu… Upper Orange, aşa cred… Da,exact…

– Ajungem acolo în două minute.Urmăreşte-o în continuare.

– N-o s-o scap din ochi.

Ţârâitul telefonului l-a trezit dinsomn pe Bill Anderson în casa lui din

West Lafayette, Indiana. La primaîncercare de a răspunde, receptorul acăzut pe jos, aşa că a fost nevoit să seridice în fund şi să se aplece ca să-l ia.

– Ce e? a întrebat soţia din pat, pejumătate adormită.

– Tati? a auzit o voce.A dus receptorul la ureche.– Rachel?– Tati!Fiica lui, aflată la treizeci de mii de

kilometri distanţă, a început să plângă.Bill Anderson a simţit imediat un

junghi în stomac şi s-a trezit de-abinelea.

– Scumpete, ce s-a întâmplat?

– Erin e moartă, tati.– O, Doamne, scumpo, cum aşa?– Tati, trebuie să mă ajuţi. Vor să

mă omoare şi pe mine.

În stânga ei, o fereastră mare dădeaspre Montrose Avenue; în faţă eratejgheaua. Trei femei metise au schimbatîntre ele priviri mirate auzind-o vorbind.

– Scumpa mea, eşti sigură? aîntrebat tatăl, şi vocea lui sunaincredibil de apropiată.

– Am văzut cum i-au tăiat gâtulnoaptea trecută, tati…

Glasul lui Rachel s-a frânt.

– Dumnezeule! a exclamat BillAnderson. Şi acum unde eşti?

– Nu mai am timp, tati. Sunt în CapeTown… poliţia… nici măcar nu pot sămă duc la poliţie… A auzit un scrâşnetde cauciucuri afară. S-a uitat pe geam.Un Land Rover Defender nou-nouţ seoprise în faţa magazinului. I-arecunoscut pe pasageri.

– Au ajuns aici. Tati, te rog, ajută-mă…

– Despre cine vorbeşti? Cine aucis-o pe Erin? a întrebat Bill Andersonpanicat, însă ea îi zărise pe cei doibărbaţi sărind din maşină şi alergândspre intrarea principală în restaurant. A

lăsat receptorul din mână şi a traversatîn fugă magazinul, pe lângă cele treimetise care o priveau uluite din faţatejghelei, către o uşă albă din lemn dinspate. A împins-o cu putere. În timp cealerga, l-a auzit pe tânărul vânzătorstrigând după ea „Hei!“. Se afla pe oalee lungă şi îngustă, între clădirearestaurantului şi un zid înalt şi alb cuferestre sparte în partea de sus. Singuracale de ieşire era în capătul aleii, ladreapta – o altă uşă din lemn. A sprintat,cuprinsă iarăşi de groază.

Dacă uşa era încuiată…Tălpile pantofilor răsunau tare în

spaţiul îngust. A tras de uşă, dar aceasta

a rămas închisă. A auzit în spate uşarestaurantului deschizându-se. S-a uitatpeste umăr. O zăriseră. S-a concentratasupra uşii. Avea o încuietoare cu yală.A răsucit-o. Din gură i-a ieşit un scâncetmic, înspăimântat. A deschis uşa cu osmucitură. Bărbaţii se apropiaseră. Aieşit pe uşă şi a trântit-o în spatele ei cuputere. A văzut strada care se întindea înfaţă şi şi-a dat seama că uşa avea lacătpe dinafară, s-a întors şi a început săumble la el în grabă, cu degetetremurânde, însă nu reuşea să-l închidă.I-a auzit pe urmăritori de partea cealaltăa uşii. A lovit în lacăt cu palma, şidurerea a săgetat-o. Lacătul a alunecat,

încuind uşa. De partea cealaltă, bărbaţiitrăgeau de ea.

– Târfă nenorocită! a strigat unuldintre ei.

A coborât în goană patru trepte. Aajuns în stradă, dar nu s-a oprit dinalergare, ci a cotit la stânga şi a luat-o înjos pe Upper Orange Street, căutând dinochi o cale de scăpare, fiindcă bărbaţiierau prea aproape – chiar dacă fuseserănevoiţi să se întoarcă în magazin, erau lafel de aproape ca în noaptea trecută,când o prinseseră pe Erin.

Bill Anderson a coborât în fugă

scara spre biroul de la parter, cu soţiasa, Jess, pe urmele lui.

– Au omorât-o pe Erin? a întrebatfemeia.

Vocea îi era încărcată de teamă şide îngrijorare.

– Dragă, trebuie să ne păstrămcalmul.

– Sunt calmă, dar trebuie să-miexplici şi mie ce se petrece.

Anderson s-a oprit la intrarea înhol. S-a întors şi şi-a pus mâinile peumerii soţiei.

– Nu ştiu ce se petrece, a spus încet,măsurându-şi cu grijă vorbele, darRachel mi-a spus că Erin a fost ucisă. Şi

că ea e în continuare în Cape Town şi căe în mare pericol…

– Doamne, Dumnezeule!– Dacă vrem s-o ajutăm, trebuie să

ne păstrăm cumpătul.– Bine, dar ce putem face?

Tânărul cu şorţ i-a văzut pe cei doibărbaţi care o urmăreau pe fată intrândînapoi în restaurant. A strigat din nou„Hei!“ şi le-a blocat drumul spre uşă,cerându-le să se oprească.

Bărbatul din faţă – un alb foarteîncordat şi concentrat – abia dacă i-aaruncat o privire în timp ce îşi ridica

ambele braţe şi îl împingea în piept,făcându-l să se clatine şi să seprăbuşească, proptindu-se cu spinarea întejgheaua de lângă uşă. În clipaurmătoare, trecuseră de el şi ieşiseră înstradă. Tânărul s-a ridicat împleticindu-se şi i-a văzut şovăind o clipă pe trotuar.

– Sun la poliţie! a strigat el,frecându-şi spatele.

Bărbaţii nu au răspuns, ci doar auprivit în josul străzii, apoi au vorbitceva între ei, au alergat spre Land Roverşi au sărit în maşină.

Tânărul s-a întors la tejghea şi aîntins mâna după telefon, formândnumărul de urgenţă. Land Roverul a cotit

de pe Belmont pe Upper Orange,scrâşnind din roţi şi forţând unVolkswagen Golf verde şi vechi săfrâneze brusc. Tânărul şi-a dat seama căar fi trebuit să ia numărul maşinii. Atrântit receptorul şi s-a repezit afară,făcând câţiva paşi în fugă. Numărul deînmatriculare începea cu CA, urmau 416şi alte patru cifre pe care însă nu le-amai văzut fiindcă maşina se îndepărtase.S-a întors repede înapoi în magazin.

Pe creasta Devil’s Peak, telefonullui Barry a început să sune. A răspuns.

– Da?

– Unde e fata, Barry?– A luat-o în jos, pe Upper Orange

Street. Ce s-a întâmplat?– Unde naiba e în clipa asta?– Nu ştiu. Credeam că o vedeţi voi.– Ce dracu’ faci acolo? Nu te uiţi

prin binoclu?– Ba da, sigur că mă uit, dar n-am

cum să văd de aici toată nenorocita aiade stradă…

– Iisuse! Şi zici că a luat-o în jos peUpper Orange?

– Da. Am văzut-o alergând cam…şaizeci de metri, dar pe urmă a dispărutdupă nişte copaci…

– Fir-ar a dracului de treabă! Bine,

încearcă s-o găseşti. Şi nu-ţi lua ochii dela stradă.

Bill Anderson stătea cu coatelerezemate pe biroul său vechi şi cureceptorul la ureche. Îşi suna avocatul.Soţia lui, Jess, se postase în spatele săuşi plângea încetişor, cu braţeleînfăşurate în jurul trupului.

– Ce face? Nu răspunde? a întrebatea.

– E două noaptea. La ora asta, pânăşi avocaţii dorm.

La capătul celălalt al firului s-aauzit o voce familiară şi somnoroasă.

– Connelly.– Mike, sunt Bill. Îmi cer scuze că

te sun la ora asta, dar e vorba despreRachel. Şi despre Erin.

– Atunci n-ai de ce să-ţi ceri scuze.Patru poliţişti SAPS în uniformă

preluau plângerile la secţia CaledonSquare – un căpitan, un sergent şi doiagenţi. Unul dintre agenţi a răspuns latelefonul dat de tânărul de la Carlucci’sQuality Food Store. Nu era la curent cubuletinul de avertizare emis de VusiNdabeni şi nici cu incidentul de peLion’s Head.

A notat datele referitoare la celepetrecute în restaurant, apoi s-a dus la

sergentul aflat în dispecerat, care acontactat prin radio maşinile depatrulare ale secţiei. Sergentul ştia cătoate vehiculele disponibile se aflau laParlament, unde se desfăşura un mitingal sindicatelor. A descris rapidincidentul şi a cerut ca una dintre maşinisă meargă să facă cercetări la faţalocului. S-au oferit mai mulţi voluntari.Marşul de protest al sindicatelor nuadunase prea multă lume, aşa că acolodomneau liniştea şi plictiseala.Sergentul a ales maşina situată în acelmoment cel mai aproape de UpperOrange Street. Agentul s-a întors labirou ca să preia alte plângeri.

Dar mai întâi s-a asigurat că toatedocumentele referitoare la convorbireatelefonică avută cu tânărul de larestaurant erau în perfectă ordine.

7 În afrikaans, în original, „băieţi, tipi“; prinextensie, „copoi, poliţişti“ (n.tr.)8 În afrikaans, în original, înjurătură sauexclamaţie de surpriză (n.tr.)

14

S-au aşezat afară, la o cafenea de pecolţul dintre Shortmarket şi Bree Street,cinci poliţişti în jurul unei mese de patrupersoane. Cloete stătea retras, ceva maideparte de adăpostul oferit de umbrelamare şi roşie, vorbind încet la telefonulmobil, încercând să-l liniştească pe unziarist mult prea insistent. Ceilalţi îşirezemaseră coatele pe masă şi îşiapropiaseră capetele.

Pe fruntea lui John Afrika era săpatăo cută adâncă, semn că responsabilitateaapăsa greu pe umerii lui.

– Benny, cum ai de gând să

procedezi? a întrebat el.Griessel se aşteptase la asta. Aşa se

întâmpla întotdeauna: şefii erau dispuşisă facă orice, în afară de a-şi asumaluarea unor decizii.

– Comisare, e important să folosimoamenii cât mai eficient cu putinţă.

Cuvintele îi sunau şi lui ciudat; oarede ce avea mereu tendinţa să vorbeascăpompos atunci când se adresa unuisuperior?

Afrika a încuviinţat din cap cusolemnitate.

– Principala noastră problemă estecă încă nu ştim unde anume a fost ucisBarnard, a continuat Benny. Avem

nevoie de datele colectate decriminalişti de la scena crimei. Existărăni de ieşire din corp, ceea ce înseamnăcă la faţa locului ar trebui să găsimsânge şi cartuşe… Şi pe urmă trebuie săîl plasăm pe Greyling la locul faptei.

– Geyser, l-a corectat FransmanDekker, în continuare morocănos.

„Ar fi trebuit să-mi amintescnumele“, s-a dojenit Griessel singur.„Ce Dumnezeu se întâmplă? Geyser“, arepetat în gând pentru a-şi întipărinumele în memorie.

– O să-i aduc pe cei doi, pe Geyserşi pe nevastă-sa, la secţie. O să-iinterogăm separat. Între timp, Fransman

ar putea să se ducă la sediul companieide înregistrări AfriSound… I-a aruncat oprivire scurtă lui Dekker, pentru a vedeadacă reţinuse bine numele firmei, însăacesta nu a reacţionat. Trebuie să aflămcum şi-a petrecut Barnard ultimele ore.Unde a fost noaptea trecută şi cu cine.Până la ce oră şi de ce. Trebuie săconstruim cazul pornind de la toatedatele pe care le putem strânge.

– Amin, a spus Afrika. Sunt deacord. Ne trebuie un caz foarte solid.

– Avem nevoie şi de o declaraţie înscris de la Willie Mouton. Fransman?

– Mă ocup eu.– L-a văzut cineva ieri pe Geyser

sau a vorbit cu el la telefon? Şi cine avăzut-o pe nevastă-sa intrând în biroullui Barnard?

– Dumnezeu din ceruri, a răspunsCloete scârbit, încheind convorbirea.

Telefonul i-a sunat din nou. A oftatşi a răspuns, răsucindu-se cu spatele laceilalţi.

– În ceea ce priveşte cazul anchetatde Vusi, ei bine, comisare, el are în modcert mare nevoie de ajutor, de cinevacare să coordoneze secţiile de poliţie,de cineva cu autoritate şi care poateaduce şi oameni din suburbiile sudice,Milnerton sau Table View…

– Table View? a spus Dekker.

Tâmpiţii ăia nu sunt în stare nici să-şigăsească fundurile uitându-se într-ooglinjoară.

– Elicopterul o să ne fie pus ladispoziţie cam într-o oră. Benny, tu tevei ocupa de coordonare. Cinealtcineva? a spus John Afrika, uşorstânjenit.

Griessel a vorbit pe un ton calm şiserios:

– Fata aia nu e decât un copil. Şiindivizii o urmăresc de câteva orebune…

Afrika şi-a ferit ochii. Nu-iconvenea să vadă intensitatea privirii luiGriessel. Ştia că avea legătură cu

povestea aceea din urmă cu şase luni,când fiica lui Benny fusese răpită.

– Da, aşa e, a spus.– Trebuie să luăm la puricat zona.

Cu maşini, cu patrule. Vusi, fotografiaaceea făcută de ameri- can – cea cu fatadispărută… Avem nevoie de cât maimulte copii. Să le distribuim tuturorpoliţiştilor din peninsulă… la poliţiametropolitană…, a adăugat Griessel,întrebându-se ce se alesese decercetarea făcută în perimetrul bisericiide către Jeremy Oerson şi oamenii lui.

– Poliţia metropolitană? a întrebatDekker. La ce dracu’ să te aştepţi dinpartea unor poliţişti de la circulaţie?

John Afrika i-a aruncat o căutăturătăioasă. Dekker şi-a mutat privireaînspre stradă.

– Nu contează, a răspuns Griessel.Cu cât sunt mai mulţi ochi, cu atât maibine. Chestore, eu mă gândeam să-laducem pe Mat Joubert ca săcoordoneze căutările. Ştiu că n-are preamulte de făcut la poliţia regională…

– Nu, l-a oprit Afrika ridicându-şisprâncenele. Cum? N-ai aflat ce s-aîntâmplat cu Joubert?

– Nu. Despre ce e vorba? Mobilullui Griessel a sunat. S-a uitat şi a văzutcă nu apărea numele apelantului, ci doarun număr de telefon. Scuzaţi-mă, a spus.

Alo? Aici Benny Griessel.– Willie Mouton, s-a recomandat

bărbatul plin de importanţă.– A, domnul Mouton, a repetat

Griessel, ca să audă şi ceilalţi.– Eu i-am dat numărul tău, a spus

John Afrika în şoaptă.– L-am sunat pe Josh Geyser şi l-am

rugat să treacă pe la mine, că am cevaimportant de discutat cu el, a continuatMouton. Ajunge aici în zece minute, astadacă veţi dori să-l arestaţi.

– Domnule Mouton, am fi preferatsă îl ridicăm noi, a spus Griessel,încercând să-şi ascundă frustrarea.

– Dar v-aţi plâns de mine că nu am

fost suficient de cooperant, a punctatMouton ofensat.

Griessel a scos un oftat.– Bun, unde anume e biroul

dumneavoastră?– Pe Buiten Street la numărul 16.

Traversaţi holul de la parter – intrareala noi se face prin grădina din spate. Osă vedeţi pe perete un panou mare cunumele firmei. Întrebaţi de mine larecepţia de la parter.

– Pornim imediat, a răspunsGriessel închizând telefonul. Mouton i-acerut lui Geyser să vină la el la birou. Osă ajungă acolo în zece minute, i-a pus ella curent pe ceilalţi.

– Iisuse, ce dobitoc! a exclamatDekker.

– Fransman, o să discut eu cuGeyser, şi tu te ocupi de nevastă-sa…

– De Melinda? a intervenit Cloete,nevenindu-i să creadă. De frumoasaMelinda?

– O să iau adresa de la Mouton şi tesun ca să ţi-o dau. Comisare, nimic dince-am stabilit până acum nu îi e de vreunajutor lui Vusi. Chiar n-aveţi pe nimeni?

– Păi, se pare că în cazul Barnardne aflăm pe drumul cel bun. Dacădovezile împotriva lui Geyser vor fisuficient de solide, arestează-l, şi dupăaceea dă-i o mână de ajutor lui Vusi. O

să ne ocupăm mâine de restul detaliilor.Afrika a văzut pe faţa lui Benny că

nu aceasta era soluţia pe care o aştepta.– OK. Putem să o detaşăm pe Mbali

Kaleni temporar, până ce preiei tu cazul,Benny.

– Mbali Kaleni? a întrebat Dekkersurprins.

– Rahat! a izbucnit Vusi Ndabeni,adăugând imediat: Scuze…

– Nee, o fok9, a plusat Dekker.– E o fată deşteaptă. Şi foarte

muncitoare, a ripostat comisarul, pentruprima oară pe un ton defensiv.

– E Zulu, a spus Vusi.– E o pacoste. Şi acum lucrează în

Bellville, iar comandantul ei n-o să fiede acord cu detaşarea, a zis Dekker.

– Ba da, a replicat John Afrika, dinnou stăpân pe sine. Oricum, e tot ce văpot oferi, şi face şi ea parte din grupulde poliţişti al căror mentor este Benny.Poate să asigure coordonarea echipelorstabilin- du-şi baza la secţia CaledonSquare – vorbesc eu cu ei să facă toatearanjamentele necesare.

Pe chipul lui Vusi şi al lui FransmanDekker nu se citea uşurarea.

– În plus, a adăugat Afrika pe un tonferm, e ceva temporar, până preia Bennycazul. După care adăugă cu reproş, ca ungând întârziat: Iar voi toţi ar trebui să ne

sprijiniţi să aducem cât mai multe femeiîn rândurile poliţiei.

Tânărul negru atletic a alergatprintre copacii din De Waal Park, dincapătul lacului Molteno spre LandRoverul care aştepta pe Upper OrangeStreet.

– Nimic, a spus urcând în maşină.– La naiba! a exclamat şoferul alb,

la fel de tânăr. A băgat în viteză înainteca negrul să apuce să închidă portiera.Trebuie s-o ştergem de aici. Cred căbăiatul ăla a sunat la poliţie. Şi poate avăzut şi numărul de înmatriculare.

– Atunci va trebui să-i chemăm pepoliţiştii noştri.

Bărbatul alb a scos telefonul mobildin buzunarul de la piept şi i l-a datnegrului.

– Sună-i. Şi explică-le exact unde adispărut fata. Şi cheamă-l şi pe Barryîncoace. Nu ne mai e de nici un folossus, acolo, pe muntele ăla nenorocit.Spune-i să se ducă la restaurant.

Griessel şi Dekker se îndreptauîmpreună spre Loop Street.

– Ce ai împotriva inspectoruluiKaleni? s-a interesat Griessel.

– E o grăsană, a răspuns Dekker, caşi cum asta ar fi explicat totul.

Griessel şi-a amintit-o de laîntâlnirea de joia trecută: scundă, foartegrasă, cu o faţă respingătoare,impasibilă ca un sfinx, îmbrăcată într-uncostum negru cu pantaloni mult preastrâmţi.

– Am lucrat împreună în Bellville şiîi scotea pe toţi din minţi. E o feministăal dracului de convinsă că le ştie ea petoate şi îl perie pe comandant de nu-ţivine a crede… Dekker s-a oprit dinmers. Eu o iau pe-aici, a spus arătând înjosul străzii.

– Vino la AfriSound când termini.

Dekker nu terminase însă ce avea despus.

– Mai are şi obiceiul ăsta moerse10

enervant de-a se ivi de unde nici nu teaştepţi, ca o piază-rea. Se strecoară aşa,pe tăcute, ca într-un vis dintr-ăla, erotic,pe picioruşele alea ale ei, şi pe urmă ovezi dintr-odată că apare, mirosindmereu a KFC, deşi n-am văzut-o în viaţamea mâncând porcării dintr-alea.

– Nevastă-ta ştie?– Ce?– Că-ţi ard călcâiele după Kaleni?Dekker a mormăit iritat ceva

neinteligibil. Pe urmă şi-a dat capul pespate şi a scos un hohot de râs care s-a

auzit până peste drum.

În timp ce se îndrepta spre maşină,Griessel se gândea la poliţiştii graşi pecare îi cunoscuse la viaţa lui. Lainspectorul Tony O’Grady, decedat întretimp. Un englez obez, un ticălos arogantcare mesteca tot timpul nuga cu guradeschisă. Şi nu făcea baie atât de des pecât ar fi trebuit. La băutură se lua însă laîntrecere cu cei mai buni, şi din cauzaasta fusese popular printre colegi. Nu,nu despre kilograme era vorba, cidespre faptul că Mbali Kaleni erafemeie, iar detectivii nu erau încă

pregătiţi pentru asta.Unde erau zilele lui O’Grady Nuga?Pe vremea aceea, Griessel nu bea,

era pasionat de slujba lui şi nu se temeade nimeni şi de nimic. Plin de energie,era capabil să-i facă pe toţi detectivii săse tăvălească de râs la birou în fiecareluni dimineaţa. S-a gândit dintr-odată ladivizia de crime şi furturi, la asceticulcolonel Willie Theal, mort de cancer înurmă cu trei luni, la căpitanul GerbrandVos, ulterior ajuns inspector-şef, cuochii lui albaştri strălucitori, împuşcatmortal în faţa casei sale de mafia dinCape Flats. Şi la Mat Joubert… Ceea cei-a amintit lui Griessel de spusele

comisarului. A scos telefonul dinbuzunar şi a sunat.

– Mat Joubert, a răspuns o vocefamiliară.

– I-am propus comisarului să tecoopteze ca să ne ajuţi cu o treabă şi ştiice mi-a răspuns: „Cum? N-ai aflat ce s-aîntâmplat cu Joubert?“

– Benny…, a murmurat Joubert peun ton de scuză.

– Deci ce s-a întâmplat?– Ascultă, unde eşti acum?– Pe Loop Street, mă duc să arestez

un cântăreţ de gospel sub acuzaţia decrimă.

– O să vin în oraş. După ce termini

cu treburile, îţi fac cinste cu o cafea.– Bine, bine, dar ce ai de zis?– Benny… O să-ţi spun când ne

întâlnim. Nu vreau să discut despre astala telefon.

– Iisuse, Mat!– Vreau să-ţi povestesc faţă în faţă,

da? Sună-mă când termini.Griessel s-a urcat în maşină şi-a

trântit portiera cu toată puterea. A pornitmotorul.

Nimic nu mai era la fel.Toţi plecau. Mai devreme sau mai

târziu.Fiica lui plecase la Londra. El o

condusese la aeroport şi stătuse alături

de Anna, urmărind-o pe Carla cumtrecea de uşile păzite spre poarta deîmbarcare. Târând valiza cu rotile cu omână şi ţinându-şi biletul şi paşaportulîn cealaltă, grăbindu-se spre MareaAventură, lăsându-l în urmă pe el, pe ei.Emoţiile fuseseră cât pe-aci să-lcopleşească în timp ce stătea lângă soţiade care se înstrăinase. Îi venise să o iape Anna de mână şi să-i spună: „Nu vămai am decât pe tine şi pe Fritz, Carla aplecat, a intrat în lumea adulţilor“. Însănu îndrăznise.

Fiica lui se uitase în urmă fixînainte de a dispărea după colţ. Eradeparte, dar tot îi văzuse faţa îmbujorată

de bucurie şi de speranţă, de febraaşteptării.

El rămânea întotdeauna în urmă.Avea să fie la fel şi în acea seară?

Dacă Anna avea să-l anunţe că dorea săpună capăt relaţiei lor? Era oare în staresă suporte?

Dar dacă avea să-i spună: „OK,Benny, te-ai lăsat de băutură, acum poţisă te întorci acasă“? Ce mama naibiiavea să facă atunci? În ultimelesăptămâni, îşi pusese insistent aceastăîntrebare. Poate că gândurile care nu îidădeau pace erau un soi de modalitatede a se proteja împotriva unei eventualerespingeri din partea Annei, dar în

acelaşi timp nu era deloc sigur căîmpăcarea cu ea avea sorţi de izbândă.

Avea sentimente amestecate cuprivire la asta, şi o ştia. Încă o mai iubeape Anna. Dar bănuia că reuşise să selase de băut tocmai datorită singurătăţii,pentru că nu mai aducea acasă, în fiecareseară, violenţa şi moartea cu careavusese de-a face la serviciu, fiindcă numai intra acum pe uşă înfricoşat lagândul că şi ei ar putea fi găsiţi într-obună zi la fel, nişte cadavre cu mâinileîncleştate în nemişcarea teribilă amorţii.

Dar lucrurile nu fuseserăîntotdeauna aşa.

El şi Anna fuseseră fericiţiîmpreună. Cu mult timp în urmă. Înainteca el să se apuce de băut. Aveau lumealor, mica lor familie, la început numai eidoi, apoi veniseră Carla şi Fritz, iar else jucase pe covor cu copiii şi noaptease cuibărise în pat lângă soţie,discutând, râzând şi făcând dragoste cu ouimitoare uşurinţă lipsită de griji,fiindcă viitorul era pentru ei o utopieprevizibilă, cu toate că erau săraci, cutoate că datorau bani pentru fiecarepiesă de mobilier, pentru maşina pe careo aveau şi pentru casa în care stăteau. Şipe urmă el fusese promovat şi trimis ladivizia de crime şi furturi, şi viitorul îi

alunecase printre degete, încetul cuîncetul, zi după zi, atât de discret, încâtnu îşi dăduse seama, atât de subtil încât,treisprezece ani mai târziu, atunci cândse trezise din beţie, văzuse că se alesesepraful de tot şi de toate.

Şi niciodată n-aveai cum să recapeţitrecutul. Asta era nenorocirea. N-aveaicum să dai timpul înapoi, viaţa, oamenii,circumstanţele în care trăiseşi erau dedomeniul trecutului, terminate, la fel demoarte ca O’Grady, Theal şi Vos. Aşacă n-aveai altceva de făcut decât să o ieide la capăt, dar de data asta fărănaivitatea, inocenţa şi optimismul de laînceput şi fără ca mintea să-ţi mai fie

înceţoşată de aburii iubirii. Fiindcă numai erai acelaşi, nu aveai cum să scapide cel care deveniseşi între timp, deexperienţa de viaţă acumulată, depropriul realism şi de propriiledeziluzii.

Nu ştia dacă era capabil să o facă.Nu ştia dacă mai avea energia necesarăca să se întoarcă în locul acela în carefiecare zi era o zi a judecăţii de apoi. CuAnna pândindu-l cu ochi de vultur searăde seară, atunci când ajungea acasă, casă vadă pe unde umblase sau dacămirosea a băutură. Şi cu el intrând peuşă ştiind toate astea şi străduindu-se dinrăsputeri să demonstreze că era treaz,

făcându-i astfel jocul şi observându-idisperarea până când se asigura că nubăuse, pentru ca abia apoi să serelaxeze. Era mult prea mult pentru el, opovară pe care nu era pregătit să opoarte.

Mai era şi faptul că în ultimeledouă, trei luni lui începuse să îi placăviaţa pe care o ducea în acel apartamentspartan, vizitele pe care copiii i lefăceau înainte ca fiica lui Carla să pleceîn străi- nătate, atunci când ea şi Fritz seaşezau şi stăteau de vorbă cu el încamera de zi sau într-un restaurant canişte adulţi, ca nişte… prietenineîncătuşaţi de regulile şi normele unei

familii convenţionale. Începuseră să-iplacă liniştea care îl întâmpina acasăatunci când intra şi faptul că nu îl aşteptanimeni ca să îl cerceteze cu privirea şisă-l judece. Deschidea uşa de la frigiderşi bea, sorbind lung şi adânc, din sticlade doi litri cu suc de portocale. Pe urmăse întindea pe canapea şi moţăia cupantofii în picioare până pe la şapte sauopt seara, când se scula şi se ducea laEngen sau la Annandale şi îşi cumpăraun sendviş Woollies Food şi o sticluţăde suc de ghimbir. Sau preferatul său, unburger Dagwood de la Steers, după carese întorcea acasă şi îi scria, tastând cuun deget, un e-mail Carlei, printre

înghiţituri şi sorbituri. Pe urmă cânta lachitara bas şi visa visuri imposibile. Sause ducea să-i ducă farfuria goalădoamnei Charmaine Watson-Smith,bătrânica de şaptezeci şi ceva de ani dela apartamentul numărul 106. „O, Benny,dar n-ai de ce să-mi mulţumeşti. Amfăcut şi eu o faptă bună pe ziua de azi.Doar eşti poliţistul meu preferat.“ Înciuda vârstei, ochii ei erau plini deviaţă, iar mâncarea – absolut delicioasăde fiecare dată.

Charmaine Watson-Smith, cea carei-o trimisese pe Bella. Iar el profitase deBella, fir-ar să fie, şi acum era un soţadulter, dar fusese atât de incredibil, de

uimitor de bine. Totul se plăteşte înviaţă.

Poate că Anna aflase desprepovestea cu Bella. Poate că în seara astaavea să-i reproşeze că s-o fi lăsat el debăutură, dar că era un nenorocitnecredincios, cu care nu mai voia săaibă de-a face. Iar el voia ca Anna să-ldorească. Avea nevoie de acceptul ei,de dragostea ei, de îmbrăţişările ei şi desiguranţa căminului lor. Însă nu ştia dacăîn momentul de faţă acesta era lucrul celmai bun pentru el.

Doamne, de ce trebuia să fie viaţaatât de complicată?

Ajunsese pe Buiten Street şi nu

găsea nici un loc de parcare, iarprezentul, realitatea, aşa cum era ea, l-auizbit cu toată puterea drept în faţă, ca şicum cineva aprinsese brusc lumina. Şi aclipit des, ferindu-şi ochii.

9 În afrikaans, în original, înjurătură careînseamnă, în traducere aproximativă: „Ce mamadracului?“ (n.tr.)10 În afrikaans, în original, „foarte, extrem de“(n.tr.)

10.10–11.0215

– Nu, a spus Mbali Kaleni cufermitate.

Inspectorul-şef Cliffie Mketsu,comandantul secţiei de poliţie dinBellville, a tăcut. Ştia că trebuia săaştepte ca femeia detectiv, hotărâtă,principială şi încăpăţânată, să îşidescarce tunurile pe el.

– Cum rămâne cu celelalte femeidate dispărute? a întrebat eanemulţumită. Cum rămâne cu somalezaîn legătură cu care nimeni nu vrea să mă

ajute? De ce nu apelăm la toată poliţiasă lucreze la cazul ăsta?

– Care somaleză, Mbali?– Femeia al cărei cadavru zace la

morga din Salt River de două săptămâni,dar legiştii susţin că nu e mare grabă, căar fi putut să moară din cauze naturale.Cauze naturale? Fiindcă avea o ranăcare s-a infectat, fiindcă a murit într-ococioabă amărâtă din carton şi scânduri,de asta? Nimeni nu e dispus să-mi dea omână de ajutor, nici cei de la Interne,nici cei de la Persoane Dispărute, nicimăcar de la secţiile de poliţie, deşi le-am trimis tuturor fotografia, rugându-i s-o afişeze la avizier. Şi, când mă duc să-i

întreb, ridică toţi din umeri – nici nu s-au obosit să citească buletinul deavertizare. Însă, imediat cum dispare uncetăţean american, ne dăm de ceasulmorţii. Kaleni şi-a încrucişat braţele lapiept. Nu, nu vreau să mă ocup de asta.

– Ai dreptate, a răspuns CliffieMketsu cu răbdare.

Avea el o teorie, cum că MbaliKaleni era fiica tatălui ei. Într-o ţară încare taţii erau în majoritate absenţi, eafusese crescută de doi părinţi puter- nici– mama ei era soră medicală, iar tatăl –directorul unei şcoli din provinciaKwaZulu, un lider al comunităţii care sepreocupase să-i ofere singurului său

copil şansa de a-şi dezvolta operspectivă proprie asupra vieţii,încurajând-o să judece singură şi să-şiexprime părerile deschis şi cu tărie. Aşacă şeful trebuia să o lase să spună cegândea.

– Da, Mbali, ai dreptate. Însăcomisarul te-a cerut în mod expres petine, a adăugat el.

Femeia a pufnit supărată.– E o problemă de interes naţional.– De interes naţional?– Turismul, Mbali. Elementul cel

mai dinamic al economiei noastre.Gândeşte-te şi tu: schim- buricomerciale, posibilitatea ca atâţia şi

atâţia oameni să-şi găsească de lucru.Este industria noastră cea maiînfloritoare şi şansa noastră de aprospera. Şi-a dat seama că femeiaîncepuse să se înmoaie, căci nu îşi maiţinea braţele încrucişate la piept. Mbali,au nevoie ca tu să te ocupi de acest caz.

– Dar cum rămâne cu celelaltefemei?

– Trăim într-o lume imperfectă, acomentat comandantul cu blândeţe.

– Da, dar nu aşa ar trebui să fie, aspus femeia şi s-a ridicat.

Era trei şi zece minute noaptea, şiBill Anderson stătea pe vechea canapeadin piele de două persoane din biroul

său, cu mâna dreaptă petrecută pe dupăumărul soţiei, care plângea, şi cu oceaşcă de cafea în stânga. În ciudaatitudinii sale calme, îşi auzea inimabătând în liniştea de pe North SalisburyStreet. Gândurile îi rătăceau de la fiicasa la părinţii prietenei ei, Erin Russel.Cine avea să le dea vestea îngrozitoare?Să-i sune el? Sau să aştepte oconfirmare oficială din parteaautorităţilor? Şi ce putea el să facă?Fiindcă voia să facă neapărat ceva,trebuia să îşi ajute fiica, să o protejeze,dar de unde să pornească, atâta timp câtnu ştia nici măcar unde se afla ea în aceaclipă?

– N-ar fi trebuit să plece în excursiaaia, a spus soţia. Le-am spus de-atâteaori. De ce nu m-au ascultat? De ce nu s-au dus în Europa?

Anderson nu ştia ce să răspundă. Astrâns-o mai tare la piept.

Telefonul a sunat, un sunet ascuţitcare a spart liniştea adâncă a nopţii.Anderson a vărsat câţiva stropi de cafeaîn graba de a ridica receptorul.

– Bill, sunt Mike. Îmi pare rău, dara durat ceva timp până să dau decongresman, e în Monticello cu familia.Tocmai am vorbit cu el la telefon şi mi-apromis că se ocupă numaidecât deproblemă. În primul rând, m-a rugat să-ţi

transmit că e cu sufletul alături de tine şide familie.

– Da, mersi, Mike, te rog să-itransmiţi mulţumirile noastre.

– Aşa o să fac. I-am dat numărultău, şi o să-ţi telefoneze imediat ceobţine mai multe informaţii. O să-i sunepe ambasadorul nostru de la Pretoria şipe consulul general din Cape Town, casă obţină confirmarea şi orice alte datesunt disponibile în acest moment.Cunoaşte pe cineva din stafful lui CondiRice1, şi o să ceară şi Departamentuluide Stat să îi acorde tot sprijinul. Bill,ştiu că tu votezi cu democraţii, darcongresmanul a fost militar, a renunţat la

firma lui de avocatură pentru a servi înPrimul Război din Golf. O să se ocupe,sunt sigur. Nu-ţi face griji, o s-o aducempe Rachel înapoi acasă.

– Mike, nu ştiu cum să-ţi mulţumesc.– Nu e nevoie.– Părinţii lui Erin…– Da, şi eu m-am gândit la asta, dar

trebuie să avem confirmarea oficialăînainte de a-i anunţa.

– Aşa ar fi cel mai bine. M-amgândit să îl rog pe şeriful Dombkowskisă vină cu mine. Nu cred că sunt în stares-o fac singur.

– Imediat ce o să avem mai multeinformaţii, o să-l sun pe şerif. Şi o să

mergem toţi trei să-i anunţăm pe părinţiilui Erin.

Agentul a ieşit din restaurantulCarlucci’s, s-a îndreptat spre maşina depatrulare, a deschis portiera şi a luatstaţia. A luat legătura cu biroul careînregistra plângerile cetăţenilor la secţiade poliţie Caledon Square şi a vorbit cusergentul care îi dăduse însărcinarea. I-araportat că luase o declaraţie cum că otânără era urmărită de un bărbat alb şide un altul negru, dar că în acel momentnici unul dintre ei nu se mai afla în razalui vizuală.

– Vedeţi dacă nu găsiţi înregistrat încomputer un Land Rover Discovery cunumăr de înmatriculare CA 416, maideparte n-a putut să mai vadă, şi nici deastea nu este sută la sută sigur. Rămânaici să mai arunc o privire, a adăugat.

A doua maşină de patrulare tocmaicobora pe Upper Orange Street. Şi-aamintit de cele două patrule pedestre, înuniforma poliţiei metropolitane, pe carele zărise în drum spre restaurant. De cenu îl ajutaseră la marşul sindicatelor, înloc să umble haihui, în căutare decontravenienţi de circulaţie? Sau decumpărători de permise de conducerecontrafăcute?

Partenerul său a ieşit şi el dinmagazin şi i-a spus în vreme ce seapropia:

– Dacă mă întrebi pe mine, eu zic căe vorba despre droguri.

Vusi Ndabeni s-a întâlnit cufotograful poliţiei la hostelul Cat &Moose şi a cerut să-l vadă din nou peOliver Sands, cu tot cu aparatul defotografiat.

Sands a intrat în holul pensiunii,marcat în continuare de cele întâmplate.

– Aş vrea să folosesc fotografiaaceea, cu Erin şi Rachel, a spus Vusi.

– Sigur.– Putem împrumuta aparatul de

fotografiat câteva ore?– Nu-mi trebuie decât cardul de

memorie, a intervenit fotograful poliţiei.– OK. Am nevoie de… cincizeci de

printuri. Urgent! Domnule Sands, vă rog,arătaţi-i omului nostru în care fotografieapare Rachel Anderson.

– O să-mi daţi cardul înapoi? aîntrebat Sands.

– N-am cum să fac printurile astăzi,a spus fotograful.

Vusi s-a holbat la bărbatul cu părlung şi atitudine neprietenoasă.

„Trebuie să fii mai dur“, aşa îl

sfătuise Benny.Numai că el nu era aşa. Şi nici nu

era convins că putea fi. Era nevoit sărecurgă la un alt plan.

Şi-a înăbuşit oftatul.– Mâine e bine?– Da, e mai bine, a încuviinţat

fotograful.Vusi şi-a scos telefonul din buzunar.– Scuză-mă o clipă, a spus formând

un număr şi ducând telefonul la ureche.– La semnalul următor – a auzit o

voce feminină monotonă –, va fi orazece, şapte minute şi patruzeci desecunde.

– Cu chestorul Afrika, vă rog, a

spus Vusi. Apoi, în şoaptă, cătrefotograf: Vreau să mă asigur că domnulcomisar n-o să se înfurie mâine, când os-o găsim pe fată moartă.

– La semnalul următor va fi…– Care fată? a întrebat fotograful.Oliver Sands îşi plimba privirea,

uimit, de la unul la altul.– … Ora zece, şapte minute şi

cincizeci de secunde.– Fata din fotografie. E pe undeva,

prin Camps Bay, şi e urmărită de niştebărbaţi care vor s-o omoare. Dacă abiamâine avem fotografiile…

– La semnalul următor…– Stai puţin…

– Da, aştept să se eliberezecomisarul, a spus Vusi în telefon, în timpce vocea feminină continua:

– … Va fi ora zece şi opt minute.– N-am ştiut cum stă treaba, a spus

fotograful.Vusi a ridicat întrebător din

sprâncene.Fotograful s-a uitat la propriul ceas.– La ora douăsprezece, mai

devreme n-am cum.Vusi a închis telefonul.– OK. Du printurile la secţia

Caledon Square şi dă-i-le lui MbaliKaleni.

În secunda următoare, telefonul a

început să sune.– Inspectorul Vusi Ndabeni, s-a

recomandat el.– Sawubona2, Vusi, l-a salutat

Mbali Kaleni în limba zulu.– Molo3, Mbali, a răspuns Vusi în

xhosa.– Unjani?4 l-a întrebat, tot în zulu.– Ntwengephi5, a răspuns Vusi în

xhosa pentru a-şi impune punctul devedere, după care a trecut pe engleză.Unde eşti acum?

– Pe N1, vin dinspre Bellville. Tuunde eşti?

– Pe Long Street. Tu trebuie însă săajungi la secţia din Caledon Square.

– Nu, frate, trebuie să mă întâlnescmai întâi cu tine. Nu pot să preiau cazuldacă nu ştiu despre ce este vorba.

– Cum?– Comisarul mi-a spus să preiau

cazul.Vusi şi-a închis încet ochii.– Pot să te sun eu înapoi?– Aştept.Griessel a ajuns în dreptul intrării

de la numărul 16 de pe Buiten Street.Clădirea era construită în jurul uneigrădini interioare cu poteci pavateprintre straturile de flori, un heleşteu şiun mic bazin pentru păsări. Pe pereteledinspre aripa sudică trona panoul uriaş

al firmei AfriSound, cu un scris cu litereprelungi care voiau probabil să parăafricane. Logoul înfăţişa o pasăresemeaţă, cu pieptul negru, gâtul şifruntea galbene, cântând cu cioculdeschis pe fundalul unui soareportocaliu. Griessel n-a recunoscutspecia. A traversat holul, îndreptându-sespre uşile duble din sticlă. Telefonulmobil a sunat. S-a uitat la ecran. Dejaînvăţase numărul.

– Da, Vusi.– Benny, cred că a apărut o

neînţelegere.

Maşina de patrulare a poliţieimetropolitane a oprit lângă cei doibărbaţi din Land Roverul Defender aflatla intersecţia dintre străzile Prince şiBreda. Pe locul pasagerului din maşinade poliţie stătea Jeremy Oerson. Acoborât geamul şi l-a întrebat pe tânărulalb de la volanul Land Roverului:

– Ştii cu ce e îmbrăcată, Jay?Bărbatul a încuviinţat din cap.– Şort albastru din denim, tricou

bleu. Şi are un rucsac.– OK, a spus Jeremy Oerson,

întinzându-se după staţia radio. I-a făcutapoi semn şoferului. Hai să mergem!

– Mulţumesc, domnule, a zis BennyGriessel în telefon. Pe urmă a închis şi arămas o clipă în faţa uşilor din sticlă dela AfriSound, clătinând din cap.

Nu era nici pe departe mentor, doarun nenorocit de pompier care nu făceaaltceva decât să stingă focul.

A oftat, a deschis uşa şi a intrat.Pe pereţii vopsiţi în roşu sângeriu şi

albastru precum cerul erau agăţate CD-uri din aur şi platină înrămate şi posterecu diverşi artişti. A recunoscut câtevanume. În spatele unui birou modern dinlemn de esenţă moale era aşezată onegresă între două vârste care şi-a

ridicat privirea spre el. Avea ochiiroşii, ca şi cum plânsese, însă bravaafişând un zâmbet larg.

– Vă pot ajuta cu ceva?– Am programată o întâlnire cu

Willie Mouton.– Probabil, sunteţi inspectorul

Griessel.Femeia a pronunţat numele

impecabil.– Exact.– Ce lovitură îngrozitoare! Ştiţi, cu

domnul Barnard… A făcut un semn dincap în direcţia scărilor. Vă aşteaptă laetajul unu.

– Mulţumesc.

Griessel a urcat scara din lemn.Balustrada era din crom, şi pe pereţierau înşirate alte CD-uri înrămate, subcare se afla câte o plăcuţă de bronz pecare era gravat numele artistului sau alformaţiei.

A ajuns la etaj. Decorul era luminosşi multicolor, dar totuşi sobru. Nu seauzea muzică, ci doar fâşâitul aeruluicondiţionat şi vocile înăbuşite ale unoroameni, cinci sau şase la număr, carestăteau în jurul unei mese de cafea mari,din crom, pe canapele şi fotolii din pielede struţ în nuanţe strălucitoare –albastru, verde şi roşu.

S-au oprit din discuţie la intrarea

lui şi au întors capetele spre el. Ofemeie mai vârstnică plângea, şi toţiceilalţi păreau trişti, dar nici urmă deMouton. Unele feţe îi erau familiare – abănuit că erau cântăreţi sau muzicieni.Să fie şi Josh Geyser printre ei? Pentru oclipă, s-a gândit că poate Lize Beekman,Theuns Jordaan sau Schalk Joubert seaflau acolo. Dar ce ar fi putut să lespună în asemenea circumstanţe?

Totuşi, nu era nici o ruşine să speri.În stânga sa, o metisă s-a ridicat de

la biroul de lângă fereastră. Era tânără şifrumoasă, cu pomeţi înalţi, gură plină şipăr negru lung. A dat ocol biroului.Haine elegante croite pe corp, pantofi cu

toc înalt, o siluetă zveltă.– Domnul inspector?Acelaşi ton liniştit şi prietenos ca al

femeii de la recepţie.– Benny Griessel, s-a recomandat el

întinzând mâna.– Natasha Abader. Avea mâna

mică. Sunt asistenta personală adomnului Mouton. Vă rog, poftiţi.

– Mulţumesc, a răspuns Griesselurmând-o pe coridor.

S-a uitat la fundul obraznic, perfectal Natashei Abader şi nu s-a putut abţinesă nu se întrebe dacă Barnard o regulaseşi pe ea la el în birou. Şi-a întors în modvoit privirea spre CD-urile înrămate şi

spre postere. Pe uşi erau fixate plăcuţe:„AfriSound Promo“, „Producţie“,„Finanţe & Administraţie“, „Studio deînregistrări“, „AfriSound online“. Şi,aproape de capăt, pe dreapta, „WillieMouton, director“.

În partea stângă, o altă uşă închisă.„Adam Barnard, director executiv.“

Natasha a ciocănit la uşa birouluilui Mouton, apoi a deschis-o. A băgatcapul înăuntru.

– Inspectorul Griessel este aici.S-a dat la o parte, făcându-i loc să

intre.– Mersi, a spus Benny.Femeia a dat uşor din cap şi a

pornit înapoi spre biroul său. Griessel aintrat în încăpere. Mouton şi avocatullui, Groenewald, stăteau tolăniţi înfotolii ca doi magnaţi, de o parte şi dealta a biroului.

– Pofteşte, l-a invitat Mouton.Avocatul a rămas aşezat şi a întins

mâna fără prea mare tragere de inimăspre Griessel.

– Regardt Groenewald.– Benny Griessel. Geyser e acolo,

la intrare?– Nu, sunt în sala de conferinţe.Mouton a arătat cu capul spre

capătul îndepărtat al coridorului. Aveaun aer solemn, iar agresivitatea îi

dispăruse cu totul.– Sunt?– Da, a adus-o şi pe Melinda cu el.Griessel nu şi-a putut ascunde

iritarea, fapt sesizat imediat de Mouton.– N-am avut ce să fac. Nu eu i-am

spus să o aducă, a explicat de parcă seadresa unui subaltern.

Îi ştia foarte bine pe cei de teapa luiMouton, oameni plini de sine în lumealor mică şi obişnuiţi să dea ordine.Acum, că obţinuse acordul comisaruluiregional, îşi închipuia că putea să-şibage în continuare nasul în treburilepoliţiei.

– Vrem să-i interogăm separat, a

spus Griessel şi şi-a scos telefonul.Colegul meu s-a dus să o caute acasă.Trebuie să-l sun.

A format numărul lui Dekker.– Cât de mult ştie Geyser? a întrebat

în timp ce telefonul suna.– Deocamdată, nimic. Natasha nu i-

a spus decât să aştepte în sala deconferinţe, dar se vede pe faţa lui că evinovat. Transpiră ca un porc.

– Benny, a răspuns Dekker.– Schimbare de plan, l-a anunţat

Griessel.

1 Condoleezza Rice, secretar de stat în timpulcelui de-al doilea mandat (2005–2009) al

preşedintelui american George W. Bush (n.tr.)2 În limba zulu, în original, „Bună!“ (n.tr.)3 În limba xhosa, în original, „Bună!“ (n.tr.)4 În limba zulu, în original, „Ce mai faci?“(n.tr.)5 În limba xhosa, în original, „Aşa şi aşa“ (n.tr.)

16

Vusi Ndabeni mergea repede în jos peLong Street, când John Afrika l-a sunat.

– S-a rezolvat, Vusi. Comandantulinspectorului Kaleni a înţeles greşit.

– Mulţumesc, domnule.– Kaleni s-a dus la Caledon Square

şi va lua, între timp, legătura cu secţiilede poliţie.

– Mulţumesc, domnule.– O să-ţi fie de mare ajutor, Vusi. E

o femeie deşteaptă.– Mulţumesc, domnule.

La peste 1300 de kilometri sprenord, în clădirea Wachthuis, parte acomplexului Thibault Arcade de pePretorius Street, Pretoria, telefonulînlocuitorului comisarului general alpoliţiei naţionale a scos un singur ţârâit.Bărbatul a ridicat receptorul.

– Ministrul adjunct vrea să văvorbească, domnule, a auzit glasulsecretarei.

– Mulţumesc. A ezitat o secundăînainte de a apăsa butonul alb al „Liniei1“. Ştia că nu puteau fi veşti bune.Ministrul adjunct nu îl suna decât ca să-idea veşti proaste despre comisarulgeneral, aflat într-un concediu pe termen

nelimitat, în aşteptarea apropiatuluiproces în care era învinuit de corupţie.

– Bună dimineaţa, doamnă ministru,a spus.

– ’Neaţa, comisare, l-a salutatfemeia, şi el şi-a dat seama după vocecă se întâmplase ceva rău. Tocmai m-asunat consulul general al Statelor Unitedin Cape Town.

Intrarea în clubul Van Hunks sefăcea de pe Castle Street. O firmă deneon cu numele şi logoul Smokin’ eraplasată deasupra. Inspectorul VusumuziNdabeni a tras şi a împins de clanţă, dar

uşa era încuiată.– Of, a mormăit, apoi a luat-o pe

după colţ şi s-a oprit la magazinul dealături. La tejghea era o metisă, pe carea întrebat-o dacă era cineva în club laora aceea.

– Încearcă la uşa din spate, l-asfătuit ea, conducându-l spre aleea pecare se făcea aprovizionarea. Vusi i-amulţumit, a trecut pe lângă nişte bărbaţicare descărcau lăzi de bere dintr-uncamion şi le cărau înăuntru, apoi a intratîn bucătărie. Un bărbat alb cu părulnegru prins într-o coadă de cal scurtă şicu ochi mici îi supraveghea pemuncitori. L-a zărit imediat pe Vusi.

– Hei! a strigat. Ce cauţi aici?Ton agresiv, un uşor accent.Vusi a scos legitimaţia SAPS. A

ridicat-o în dreptul ochilor bărbatului.– Aş vrea să discut cu managerul, a

spus politicos.Tipul, cu un cap mai înalt decât

Vusi, a strâmbat din nas la vedereapoliţistului şi a legitimaţiei.

– De ce?– Tu eşti managerul? a continuat

Vusi pe un ton la fel de amabil.– Nu.– Aş prefera să discut cu el.– Cu ea. Şi e foarte ocupată.Un vag accent străin.

– Vrei să mă conduci la ea, te rog?– Ai mandat de percheziţie?– N-am nevoie de mandat, a spus

Vusi răbdător. Anchetez o crimă, şivictima a fost în acest club aseară. Amnevoie de câteva informaţii.

Tipul l-a cântărit din priviri, şi Vusia sesizat că avea ochii prea apropiaţi.Auzise că la albi ăsta era semn deprostie. Poate că aşa se explica purtareabărbatului.

– Trebuie să aştepţi. Dacă nu staucu ochii pe ei, îmi fură berea. A arătatspre muncitorii negri care cărau lăzile.Şi cum crezi că ar reacţiona poliţia înacest caz?

– Aţi făcut plângere?– De ce?– Pentru ca poliţia să deschidă o

anchetă, a răspuns Vusi vorbind rar şilimpede. Trebuie să depuneţi o plângerela secţia de poliţie.

Tipul şi-a dat ochii peste cap. Vusinu ştia cum să interpreteze gestul. Fărăurmă de îndoială, îi explicase foarte clarce avea de făcut.

– Uite ce-i, ancheta asta e urgentă.Trebuie să discut imediat cu managerul.

Bărbatul l-a privit şovăitor.– Pe coridor. A treia uşă la dreapta,

a spus într-un final.– Mulţumesc, a zis Vusi şi a ieşit

din încăpere.

Willie Mouton a ţinut uşa sălii deconferinţe deschisă, lăsându-l peGriessel să o ia înainte. Doamna şidomnul Geyser stăteau aşezaţi la masalungă şi ovală. Se ţineau de mână. Bennyîşi imaginase două feţe tinere, drăgălaşe,angelice, purtând pe chip acea expresiede bucurie extaziată a celor nouconvertiţi. Însă cei doi nu mai erautineri, amândoi se apropiau de patruzecide ani, şi femeia părea chiar mai învârstă decât bărbatul. Arătau încordaţi şisumbri. Josh era un bărbat solid, cu

părul de un blond albicios aranjat într-otunsoare militară elegantă. Avea riduriadânci pe faţă, o mustaţă căzută, înaceeaşi nuanţă aurie ca părul de pe cap,şi atent tăiată ca să îi încadreze bărbia.Umeri laţi, braţe lungi, un luciu detranspiraţie pe frunte. Stând alături de el,Melinda părea micuţă ca o păpuşă, cufaţa ei rotundă şi părul blond-roşcatcăzându-i în valuri de cârlionţi strânşi înjurul capului, o piele albă lăptoasă şigene lungi. Se fardase strident şi avea unsoi de frumuseţe demodată. Ceva anumeîn forma gurii şi a ochilor ar firecomandat-o în Parow6, acolo unde îşipetrecuse Griessel tinereţea, drept o

„femeie uşoară“.– Willie, a spus Josh Geyser

ridicându-se brusc. Ce se întâmplă aici?– Dumnealui e sergentul Benny

Griessel de la poliţie, Josh. Vrem sădiscutăm cu tine.

Griessel a întins mâna.– Inspector, l-a corectat el.Geyser s-a făcut că nu vede mâna

întinsă.– Dar de ce? a întrebat şi i-a

aruncat o privire mânioasă,dispreţuitoare şi arogantă.

– Adam e mort, Josh.Dispreţul a dispărut ca prin farmec

de pe faţa lui Josh. Griessel l-a văzut

cum păleşte.În încăpere s-a aşternut liniştea.Rămasă aşezată, Melinda a scos un

zgomot slab, însă Griessel nu şi-adezlipit ochii de la Josh. Bărbatul celmasiv părea realmente şocat.

– Cum s-a întâmplat? a întrebat el.– A fost împuşcat ieri, la el acasă, a

răspuns Mouton.– Doamne, Dumnezeule! a exclamat

Melinda.– Aş dori să discut cu

dumneavoastră între patru ochi, domnuleGeyser, a intervenit Griessel repede,îngrijorat că impetuosul Mouton ar puteaspune prea multe.

– Melinda, nu vrei să aştepţi lamine în birou? a invitat-o Mouton.

Femeia nu s-a clintit.– Faceţi o mare greşeală, i s-a

adresat Geyser lui Griessel.– Vă rog, luaţi loc, domnule Geyser.– Haide, Melinda, a îndemnat-o

Mouton.– Nu, rămân aici, cu Josh.– Doamnă Geyser, trebuie să discut

cu soţul dumneavoastră în particular.– Melinda nu pleacă nicăieri, a spus

Geyser.Vusi a găsit-o pe tipa care se ocupa

de club într-un birou mic şi dezordonat,cu dosare şi role pentru maşina de calcul

împrăştiate peste tot, pe masă şi perafturi. Introducea nişte numere într-uncomputer de mari dimensiuni, şi unghiilevopsite treceau de la o tastă la alta cuviteza luminii. Vusi a ciocănit în toculuşii deschise şi a întrebat-o dacă ea eramanagerul clubului.

– Da.Femeia şi-a ridicat privirea. În jur

de patruzeci de ani, păr negru tuns scurt,trăsături puternice şi dure.

Vusi i-a arătat legitimaţia şi s-aprezentat.

– Galina Federova. I-a strâns mânacu multă siguranţă de sine. Cu ce vă potfi de folos?

Acelaşi accent ca tipul de la intrare.Vusi i-a prezentat cazul pe scurt.– Vă rog, luaţi loc.Vorbele fuseseră rostite repezit, pe

un ton între ordin şi invitaţie. Femeia aînceput să caute printre facturile înşiratepe masă. A găsit un pachet de ţigări şi obrichetă şi l-a invitat pe Vusi să seservească.

– Nu, mulţumesc.Femeia şi-a aprins o ţigară şi a

vorbit în vreme ce scotea rotocoale defum pe gură:

– Ştiţi câţi oameni am avut aiciaseară?

Vusi a răspuns că nu ştia.

– Vreo două sute, poate chiar maimulţi. Suntem foarte poplari.

Pronunţia greşită i-a distras o clipăatenţia poliţistului.

– Bun, înţeleg. Însă ceva s-apetrecut aici, doamnă Federova.

– Spuneţi-mi Galia. În ruseşte, ăstae numele de alint pentru Galina.

– Sunteţi proprietara clubului?– Nu, Ghennadi Demidov e. Eu doar

îl administrez.Vusi a scos carneţelul din buzunar

şi a notat ceva în el.– De ce vă notaţi?Vusi a ridicat din umeri.– Până la ce oră ţineţi deschis?

– Lunea, uşile se închid ladouăsprezece noaptea.

– Şi atunci pleacă toată lumea?– Nu. Nu mai poate intra nimeni,

dar cei care sunt deja înăuntru pot săstea cât poftesc. Nu închidem decât dupăce pleacă ultimul client.

– Mai era lume în club azi-noapte ladouă şi un sfert?

– Trebuie să îl întreb pe Petr,managerul de noapte.

– Îl puteţi suna?– La ora asta doarme.– Îmi pare rău, dar va trebui să-l

treziţi.Femeia nu era deloc încântată de

idee. A tras din ţigară şi a suflat fumulpe nas, ca un taur dintr-un desen animat.Pe urmă a început să scotocească dinnou printre facturi, de data asta încăutarea telefonului. Vusi s-a întrebatcum Dumnezeu puteau da randamentoamenii atât de dezordonaţi.

Benny Griessel s-a apropiat de JoshGeyser. A privit în sus spre bărbatulsolid care îşi împinsese acum,încăpăţânat, bărbia în faţă.

– Să vă explic alternativa, domnuleGeyser. Putem sta aici, doar noi doi, şidiscuta în linişte…

– Eu şi Regardt vom fi de faţă, Josh,aşa că nu-ţi face griji, a intervenit WillieMouton din spatele lui.

– Nu, a ripostat Griessel, luat prinsuprindere. Nu aşa merg lucrurile…

– Ba sigur că da. Omul are dreptulsă…

Griessel s-a întors încet spre el.Începea să-şi piardă răbdarea.

– Domnule Mouton, înţeleg cătreceţi cu toţii prin momente grele.Înţeleg că victima vă era partener deafaceri şi că doriţi soluţionarea cazului.Însă asta este treaba mea. Aşa că o să vărog să ieşiţi, ca să-mi pot face meseria.

Willie Mouton s-a înroşit la faţă.

Mărul lui Adam i se mişca iute, glasul i-a răsunat ascuţit, ca un ferăstrău demăcelărie:

– Omul are dreptul la un avocat, şiieri a fost la mine în birou. Eu şiRegardt o să rămânem aici.

Avocatul, Groenewald, s-a apropiatprin spatele lui Mouton, conştient defaptul că trebuie să dea o mână deajutor.

Benny a încercat să îşi adune brumade răbdare pe care o mai avea.

– Domnule Geyser, acesta este uninterogatoriu, nu o arestare. Doriţi cadomnul Groenewald să vă asiste?

Geyser i-a aruncat o privire soţiei.

Ea a clătinat din cap.– E avocatul lui Willie…– Da, dar sunt disponibil, a

intervenit Groenewald pe un ton afectat.– Insist să rămânem amândoi, a spus

Mouton.Benny Griessel ştia că sosise

momentul să-l pună la punct pe Mouton.Şi nu exista decât o singură cale. S-aîndreptat hotărât spre bărbatul cu capulras, gata să rostească formula oficială,însă avocatul cel arogant s-a doveditextrem de rapid. S-a interpus între el şiMouton.

– Willie, dacă te arestează pentruobstrucţionarea justiţiei, să ştii că n-am

cum să intervin. L-a prins pe Mouton debraţ cu fermitate. Hai să mergem la tineîn birou! Josh, dacă ai nevoie de mine,ştii unde să mă găseşti.

Mouton s-a ridicat iute. Buzele i s-au mişcat dar n-au scos nici un sunet. S-a întors încet pe călcâie, cu privireaprovocatoare aţintită în continuareasupra lui Griessel. Groenewald l-a trasde braţ; şi Mouton a luat-o spre uşă. Dinprag, a strigat peste umăr:

– Josh, nu uita că ai nişte drepturi.Pe urmă a ieşit.Griessel a luat o gură mare de aer,

apoi şi-a îndreptat atenţia spre cei doisoţi.

– Domnule Geyser…– Noaptea trecută am fost amândoi

la biserică, a spus Melinda.Benny a încuviinţat tăcut din cap,

apoi a întrebat:– Domnule Geyser, doriţi un

avocat?Josh s-a uitat spre soţie. Ea a

clătinat uşor din cap. Griessel a înţelescum decurgeau lucrurile la ei în familie.Femeia avea întotdeauna ultimul cuvânt.

– Nu, n-am nevoie, a spus Josh. Haisă terminăm odată cu asta. Ştiu ce văînchipuiţi.

– Doamnă, sunteţi amabilă sămergeţi în biroul lui Mouton?

– O să aştept în holul din faţă. S-aapropiat de soţ, i-a mângâiat braţulputernic şi i-a aruncat o privireliniştitoare.

– Beertjie…, a murmurat ea.„Ursuleţul meu.“ Păruse micuţă cât

stătuse lângă soţ, dar era mai înaltădecât îşi imaginase Griessel. Eraîmbrăcată într-o pereche de blugi şi obluză smarald, de aceeaşi culoare cuochii. Pe vremea când avea cu zecekilograme mai puţin, arăta probabilsenzaţional.

– E în regulă, Pokkel7, a spus Josh,dar Griessel a simţit că între cei doiexista o anumită tensiune.

Femeia s-a îndepărtat, a privit odată înapoi, apoi a închis încet uşa înurma ei.

Griessel a scos telefonul dinbuzunar şi l-a închis. S-a uitat în susspre Geyser, care stătea lângă masaovală, cu picioarele răşchirate şi înfiptezdravăn în podea.

– Luaţi loc, vă rog, domnuleGeyser. A gesticulat spre scaunul aflatcel mai aproape de uşă.

Josh nu s-a mişcat din loc.– Mai întâi, spune-mi, eşti fiu al lui

Dumnezeu?

6 Suburbie nordică în Cape Town (n.tr.)7 În afrikaans, în original, „iubito“ (n.tr.)

17

La etajul patru al unei clădiri modestede pe Alfred Street, numărul 24, dincartierul Green Point, paşii chestoruluiSAPS al provinciei Western Caperăsunau pe coridorul lung.

Era un bărbat scund din tribulXhosa, îmbrăcat în uniformă, dar fărăjachetă şi cu mânecile cămăşii albastresuflecate până la coate. S-a oprit în faţauşii deschise a biroului lui John Afrika,comisiarul regional de la Departamentulde Detectivi şi Criminalistică. Afrikavorbea la telefon, dar şi-a auzit şefulbătând în uşă şi l-a poftit să intre.

– Te sun mai încolo, a spus întelefon şi a închis.

– John, tocmai am primit un telefonde la comisarul general. Ştim cevadespre o americancă ucisă aseară?

– Da, a răspuns John Afrikaresemnat. Chiar mă întrebam când o săînceapă nebunia.

Chestorul provinciei s-a aşezat pescaunul din faţa biroului lui Afrika.

– Prietena fetei ucise şi-a sunat tatălîn America, acum o jumătate de oră, şi i-a spus că o urmăreşte cineva şi căîncearcă să o asasineze şi pe ea.

– A sunat de aici, din oraş?– Da.

– Bliksem. A spus unde e?– Nu. Tatăl a declarat că părea să fi

fost nevoită să fugă înainte să termine ceavea de spus.

– Trebuie să îi anunţ pe Benny şi peVusi. Şi pe Mbali, a zis John Afrika şi apus iarăşi mâna pe telefon.

Galia Federova, directoareaclubului Van Hunks, a vorbit în ruseştela telefon, apoi i l-a întins lui Vusi.

– E Petr. Poţi discuta cu el.Detectivul a luat telefonul.– Bună dimineaţa. Numele meu este

Vusi. Vreau să vă întreb dacă azi-

noapte, între orele două şi două şi unsfert, s-a petrecut ceva neobişnuit înclub. Mă interesează două feteamericane şi câţiva bărbaţi tineri.Camerele de supraveghere le-ausurprins pe fete alergând pe Long Streetşi avem martori care au declarat că aufost aici în seara trecută.

– Am avut multă lume ieri, a spusPetr cu un accent mult mai puţinsesizabil decât al femeii.

– Da, ştiu, dar n-aţi observat nimicneobişnuit?

– Ce înseamnă „neobişnuit“?– O ceartă. O bătaie. Ceva de genul

ăsta.

– Nu ştiu. Eu am stat în birou.– Atunci cine ar putea şti?– Barmanul şi chelnerii.– Şi cum dau de ei?– Presupun că sunt acasă şi dorm.– Domnule, vă rog să îi sunaţi.

Vreau să vină cu toţii la club.– Imposibil.– Ba nu, domnule, e posibil. E

vorba despre investigarea unei crime.La celălalt capăt al firului, Petr a

oftat adânc, pentru a-şi sublinia iritarea.– Domnule, e o chestiune presantă.

Cealaltă fată e încă în viaţă, dar, dacă nudăm de ea rapid, va fi şi ea ucisă.

Telefonul lui Vusi a început să

ţârâie.– O oră, a răspuns Petr.– Spuneţi-le tuturor să vină aici, la

club, a spus Vusi, apoi i-a dat telefonulGaliei Federova şi a răspuns la propriultelefon.

– Vusi.– Fata e încă în viaţă, Vusi, a spus

John Afrika. L-a sunat pe tatăl ei înAmerica, acum o jumătate de oră. Dar nureuşesc să dau de Benny.

Rachel Anderson a sprintat în jos peUpper Orange Street. Ochii îi fugeau întoate direcţiile, căutând cu disperare o

cale de scăpare, însă casele de peambele laturi ale străzii păreauinaccesibi- le – ziduri înalte, gardurielectrificate, grilaje şi porţi securizate.Ştia că nu mai avea timp, bărbaţii seîntorseseră în magazin, iar ea nu luaseprobabil un avans mai mare de o sută demetri. Vocea tatălui ei îi dăduse un nouimbold, o dorinţă puternică de a trăipentru a-şi revedea părinţii. Cât deîngrijorată trebuia să fie mama ei, dragade ea, mama ei care acum îşi ieşiseprobabil din minţi.

A zărit o casă la mică distanţă derestaurant, pe colţ, la stânga, o clădire înstil victorian cu un singur nivel, cu gard

scund din pari vopsiţi în alb şi cu ogrădină drăguţă. Şi-a dat seama că erasingura ei şansă. A încălecat gardul careîi ajungea până la şolduri, dar vârfulpantofului i s-a agăţat, aşa că s-adezechilibrat şi a căzut pe stratul deflori, cu mâinile întinse zadarnic în faţăpentru a atenua şocul, şi s-a rostogolit pesuprafaţa alunecoasă, solul umed lăsândo pată mare de noroi pe tricoul ei bleu.

S-a ridicat împleticindu-se, cugândul să fugă în spatele casei, să seîndepărteze de stradă înainte ca ei săapuce să o vadă. Prin iarbă era tăiată opotecă din pietriş, mărginită de altestraturi de flori în nuanţe vesele de alb,

galben şi albastru. Alerga cu guradeschisă, încercând să tragă aer în piept.Dincolo de colţul cel mai îndepărtat alcasei, erau tufişuri de bougainvillea,mari şi dese, florile purpurii căzândpeste un umbrar. O ascunzătoare. Aezitat o clipă, estimând mărimeatufişurilor, fără să-şi dea seama căaveau spini. S-a aruncat în mijlocul lor,cât mai adânc cu putinţă. Ţepii ascuţiţi is-au înfipt în carne, făcându-i zgârieturilungi pe braţe şi pe picioare din care aţâşnit sângele. A scos un geamăt înfundatşi a rămas culcată pe burtă, în spatelefrunzişului. „Ajută-mă, Doamne“, aimplorat, întorcându-şi faţa spre stradă.

Nu vedea nimic, decât perdeaua groasăde frunze şi florile mici şi albe, fiecareaşezată în câte o cupă violet.

Dacă nu o zăriseră, era în siguranţă.Pentru moment. Şi-a coborât mâinile,spre picioare, încercând să-şi scoatăspinii din piele.

– O să mă duc să-l sun pe consululamerican, i-a spus chestorul provincieilui John Afrika în timp ce se ridica de pescaun. O să-l asigur că facem tot ce sepoate ca să dăm de urma fetei. John, aigrijă, nu mă face să mint. Pune-l peBenny Griessel să preia ancheta.

– Am înţeles. Dar să ştiţi că cei dela secţiile de poliţie nu par prea dornicisă ne ajute cu nişte oameni…

– Mă ocup eu de asta. Chestorulprovinciei s-a îndreptat spre uşă, apoi s-a oprit. Ia ascultă, Griessel nu urma săfie promovat?

– Ba da, s-a aprobat. Cred că astăzii se va aduce la cunoştinţă.

– Anunţă-l tu! Anunţă toată echipa.– Bună idee.Telefonul lui Afrika a sunat.

Chestorul provinciei a aşteptat în praguluşii, în speranţa că avea să afle noutăţi.

– John Afrika.– Comisare, sunt inspectorul Mbali

Kaleni. Mă aflu la secţia CaledonSquare. Mi se spune că n-au loc aicipentru mine.

– Mbali, vreau să te duci la şeful depost. Chiar în clipa asta va primi untelefon.

– Da, domnule.– Fata dată dispărută… Am aflat că

trăieşte. A sunat acasă acum o jumătatede oră.

– Unde e?– N-a avut timp să spună. Trebuie

neapărat să dăm de ea. Imediat.– O s-o găsesc, comisare.Cu câtă siguranţă de sine vorbea!John Afrika a pus telefonul jos.

– Caledon Square, a spus. Cei deacolo nu vor să coopereze.

– Stai puţin că-i dau eu un telefon, azis comisarul cel scund, în uniforma luiimpecabilă.

– Aţi dori să-mi povestiţi ce s-aîntâmplat ieri? Griessel s-a aşezat decealaltă parte a mesei ovale, cu faţa spreuşă. Bărbatul masiv stătea acum pe unfotoliu, cu coatele sprijinite de masă şicu o mână răsucindu-şi nervos mustaţablondă căzută.

– Nu l-am ucis eu, a spus fără să seuite spre Griessel.

– Domnule Geyser, haideţi săîncepem cu începutul. Din câte am aflat,aici s-a petrecut un incident ieri…

– Tu ce ai face dacă fiul Satanei s-ar încurca cu femeia? Ce-ai face?

– Domnule Geyser, cum aţi aflat căAdam Barnard şi soţiadumneavoastră…?

– Cu toţii păcătuim. Numai că el n-avea mustrări de conştiinţă. Niciodată.Nu se oprea pentru nimic în lume. Idoli.Lăcomie. Preacurvie. I-a aruncat luiGriessel o privire ameninţătoare:Credea în teoria evoluţiei.

– Domnule Geyser…– Fiul Satanei, asta era. Şi acum

arde în flăcările iadului…– Domnule Geyser, cum aţi aflat?Insista, fără să-şi piardă răbdarea.Bărbatul şi-a îndreptat umerii, ca şi

cum încerca să se îmbărbăteze.– Ieri, când a venit acasă, nu arăta

bine, aşa că am întrebat-o ce era înneregulă… Geyser şi-a sprijinit frunteaîn mâini, uitându-se în jos, spre masă. Laînceput, a zis că e totul OK. Dar nu m-am lăsat păcălit… Aşa că i-am spus:„Pokkel, e ceva cu tine, spune-mi ce e înneregulă“. Şi pe urmă ea s-a aşezat, darn-avea curaj să se uite în ochii mei. Şiatunci mi-am dat seama că se petrecuseceva foarte rău… A tăcut, dând de

înţeles că nu voia să retrăiască acelemomente.

– Cât era ceasul?– În jur de ora trei.– Şi pe urmă?– M-am aşezat lângă ea şi am luat-o

de mână. Şi ea a început să plângă. Apoimi-a zis: „Beertjie, hai să ne rugămîmpreună“. Şi m-a ţinut strâns de mână şis-a rugat: „Doamne, iartă-mă fiindcăSatana…“ Geyser şi-a încleştat şidescleştat pumnii, copleşit de emoţie.„… Fiindcă Satana a intrat azi în viaţamea.“ Şi atunci eu am întrebat-o:„Pokkel, ce s-a întâmplat?“ Dar ea nuvoia să deschidă ochii şi să se uite la

mine…Bărbatul cel masiv şi-a ascuns faţa

în mâini.– Domnule Geyser, îmi dau seama

cât de greu vă este…Geyser a clătinat din cap, cu faţa în

continuare ascunsă în palme.– Melinda mea…, a spus şi vocea i

s-a frânt. Iubita mea…Griessel a aşteptat.– Pe urmă ea l-a rugat pe Dumnezeu

să o ierte pentru că fusese slabă, şi euam întrebat-o dacă furase ceva, dar eami-a recitat din Evanghelia după Ioan,versetul opt, l-a tot repetat, iar şi iar,până când i-am cerut să se oprească şi

să-mi spună clar ce se întâmplase. Şiatunci s-a oprit, a deschis ochii şi mi-azis că păcătuise în biroul lui AdamBarnard, şi că nu era la fel de puternicăprecum o credeam eu, şi că nu se putuseîmpotrivi diavolului, iar eu am întrebat-o ce fel de păcat înfăptuise, şi ea mi-azis: „Păcatul carnal, Beertjie, păcatulsuprem…“

Vocea lui Geyser s-a frânt din nou,şi bărbatul şi-a ascuns faţa în mâini.

Benny Griessel a rămas locului,înăbuşindu-şi dorinţa de a se ridica şi dea pune mâna pe umărul masiv albărbatului, de a-l consola, de a-i spuneceva. În cei douăzeci şi cinci de ani de

muncă, învăţase să fie sceptic, să nucreadă nimic până nu vedea cu ochii luitoate probele. Învăţase că, atunci cândsabia dreptăţii îţi atârna deasupracapului, erai capabil de orice – să daiimpresia că ai inima sfâşiată, să negitotul vărsând lacrimi amare, să te arăţiindignat că eşti acuzat pe nedrept, săprotestezi cu vehemenţă, să te prefaci căte căieşti sincer sau să îţi plângi singurde milă. Oamenii erau în stare să mintăcu o pricepere uimitoare, şi uneori seautoamăgeau în asemenea hal, încât seagăţau cu o convingere deplină de onevinovăţie imaginară.

Aşa că a tăcut. A aşteptat pur şi

simplu ca Geyser să-şi revină din plâns.

Galia Federova a apăsat pe uncomutator şi luminile de neon au pâlpâitsus, pe tavan, atât cât să cufunde spaţiulvast în semiobscuritate.

– Poţi aştepta aici, i-a spus lui Vusiarătând spre mesele şi scaunele din jurulringului de dans. Vrei ceva de băut?

– Un ceai, dacă se poate.I s-a părut că femeia zâmbeşte

înainte de a-i răspunde:– O să-i rog să-ţi aducă un ceai.Apoi s-a făcut nevăzută.Vusi s-a îndreptat spre mesele care

nu fuseseră încă aranjate după noapteacare trecuse.

S-a oprit în faţa uneia, a dat josscaunele şi s-a aşezat. Şi-a puscarneţelul, pixul şi telefonul mobil pemasă şi s-a uitat în jur intrigat. Îndreapta, lipită de perete, era tejgheaualungă, din bârne groase de lemn, aspre lapipăit. Pe pereţi erau atârnate ornamenteînchipuind nave eşuate, din epocavaselor cu pânze, printre ghirlandemoderne din neon cu influenţepiratereşti. În stânga, chiar în colţul dinspate, era o platformă rotitoare plină cuechipament electronic, şi în faţa ei sezărea ringul de dans. Alte patru ringuri

de dans erau suspendate la câţiva metrideasupra. Şi, mai sus, agăţate de tavan,erau aparatele laser şi reflectoarele,acum stinse. Difuzoare uriaşe eraumontate în fiecare perete.

A încercat să-şi imagineze scenaaşa cum fusese cu o noapte în urmă. Sutede oameni, muzica dată tare, trupuriunduitoare, lumini pâlpâitoare. Şi acumtotul era tăcut, gol şi sinistru.

Nu se simţea în largul lui în acestloc.

Şi nici în Cape Town. Şi asta dincauza oamenilor, sau aşa presupunea. LaKhayelitsha simţise deseori cum i sefrânge inima din cauza crimelor lipsite

de sens, a violenţei domestice, asărăciei cumplite, a cocioabelor, aluptei zilnice pentru supravieţuire. Darmăcar acolo fusese bine primit,reprezenta legea şi ordinea, iar oameniiaceia simpli – oamenii lui – îlrespectaseră, îl susţinuseră şi îlajutaseră.

Nouăzeci la sută dintre cazurile cucare avusese de-a face fuseseră cât sepoate de clare. În oraşul acesta însă,lucrurile erau mult mai complicate,posibilităţile – nenumărate, iarmotivaţiile – greu de înţeles. Aici totulse rezuma la antagonism şi suspiciune.Şi se simţea asemenea unui intrus.

„Oamenii nu mai au pic de respect“,aşa îi spunea maică-sa. „Asta eproblema cu lumea asta nouă.“ Mama luisculpta elefanţi din lemn în oraşulKnysna, îi freca cu şmirghel şi îi lustruiapână ce aproape că prindeau viaţă, însărefuza să îi vândă la taraba aşezată pemarginea drumului, la intrarea în lagună.„Fiindcă oamenii nu mai au pic derespect“, aşa zicea. Pentru ea, „lumeanouă“ însemna tot ce se afla dincolo deapele maronii ale râurilor Fish şiMzimvubu, însă în Gwiligwili, la ea„acasă“, nu se găsea nimic de lucru. Aşacă devenise şi ea o exilată, izgonită şiforţată să trăiască în „lumea nouă“. Se

mărginea totuşi să iasă la cumpărături osingură dată pe săptămână. În restultimpului, stătea în faţa cocioabei saledin tablă ondulată din cartierulKhayalethu, cu elefanţii ei, aşteptând cafiul să o sune pe telefonul mobil pe carei-l cumpărase. Sau să primească un apelde la Zukisa, ca să îi spună câte obiectede artă mai vânduse turiştilor lipsiţi deorice respect.

Vusi şi-a amintit de legista TiffanyOctober, doctoriţa patolog tânără şizveltă. Avea aceeaşi privire liniştită caa mamei lui şi vocea la fel de blândă,care părea să vină dintr-o înţelepciuneprofundă.

S-a gândit să o sune, dar a simţit unghem în stomac.

Oare o femeie ca ea ar ieşi cu unbărbat Xhosa?

„Invit-o, îl sfătuise Griessel. Ce aide pierdut?“ Vusi a căutat în carneţelnumărul de la morgă.

A format numărul. Telefonul a sunatmult înainte să răspundă cineva. A trasaer în piept şi a întrebat:

– Pot să vorbesc cu domnişoaradoctor October, vă rog?

Apoi şi-a pierdut însă tot curajul;teama că ea avea să îl refuze i s-a furişatîn măruntaie, rozându-l ca o boală.Panicat, a închis telefonul.

S-a dojenit singur, furios pe sine, înlimba xhosa, apoi l-a sunat imediat peVaughn Cupido, singurul membru dinforţa de intervenţie din cadrulDepartamentului Crimă Organizată dinBellville South pe care îl cunoştea. Afost nevoit să aştepte ceva înainte caVaughn să răspundă cu tonul lui obişnuit,plin de sine:

– Ia zi, care-i treaba?Vusi l-a salutat, apoi l-a întrebat

dacă ştia ceva despre GhennadiDemidov. Cupido a fluierat printre dinţi,în chipul cel mai sugestiv cu putinţă.

– Ghenna, sigur că am auzit de el. Eun ticălos de nu se poate, dacă înţelegi

ce vreau să spun. Frate, tot oraşul e allui – prostituţie, droguri, şantaj, spălarede bani, trafic de ţigări…

– Deţine clubul Van Hunks…– Ja. Şi mai are un club în Bree,

Moscow Redd, aşa îi zice, şi o casă deoaspeţi în Oranjezicht care nu e altcevadecât un bordel. În plus, umblă vorba căşi Cranky Croc din Longmarket e tot allui.

– Cranky Croc?– Cafeneaua şi barul din

Greenmarket Square. Locul de unde poţisă cumperi iarbă fără probleme.

– Am o turistă americană de vreonouăsprezece ani căreia i s-a tăiat gâtul

azi-noapte pe Long Street. Şi, înainte deasta a fost în club, la Van Hunks.

– E vorba despre droguri, ascultă-mă pe mine. O afacere care s-a sfârşitprost. Ruşii aşa procedează. Ca să ledemonstreze celor cu care lucrează că nusunt dispuşi să înghită orice rahat.

– O afacere care s-a sfârşit prost?Ce vrei să spui?

– Ticălosul de Ghenna e importator.Dealerii cumpără de la el marfă deminimum o mie de ranzi la fiecarelivrare.

– Şi de ce nu îl arestaţi?– Nu e aşa de simplu, frate.

Individul nu e prost deloc.

– Dar fata despre care îţi spun aajuns abia ieri în Cape Town, pentruprima oară. N-are cum să fie un dealerde-al lui.

– Atunci înseamnă că e cărăuş.– Cum adică?– Cărăuşii sunt cei care transportă

drogurile. Cu avionul, cu traulere, cuorice le e mai la îndemână.

– Aha.– Aşa că, probabil, fata n-a livrat

ceea ce ar fi trebuit. Sau ceva de genulăsta. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar sigurare legătură cu drogurile…

Comandantul secţiei de poliţie dinCaledon Square mergea pe coridor, înurma inspecto- rului Mbali Kaleni,incapabil să îşi ascundă iritarea.

Cu zece minute în urmă, totulmergea ca pe roate; secţia lui funcţionanormal şi eficient. Şi pe urmă apare ea,cu mersul ei legănat, fără a fi invitată, şiîncepe să dea ordine în stânga şi-ndreapta şi să ceară un birou pe care n-are de unde să i-l dea, şi refuzând să-lîmpartă pe al asistentului social. Dupăcare el se trezeşte luat la rost la telefonde către chestorul provinciei, care îireproşează că face poliţia de ruşine. Aşacă acum e nevoit să îşi împartă el biroul

cu asistentul social, pentru a-i face locfemeii ăsteia dominatoare.

Au intrat în biroul ofiţerului deserviciu. Femeia arăta ca un porumbelîndopat până la refuz – scundă, cu oumflătură mare în faţă şi o alta, la fel demare, în spate, îndesate în costumul einegru. O poşetă mare aruncată pe umăr,pistolul de serviciu fixat într-o curealată şi neagră în jurul şoldurilor şilegitimaţia SAPS atârnată cu un şnur degât, probabil pentru că altfel nimeni nuar fi crezut-o că era poliţistă.

Femeia s-a oprit în mijloculîncăperii, cu picioarele depărtate,înfipte în podea, şi a bătut tare din

palme, de două ori.– Ascultaţi aici, pee-pol8, a spus

tare, cu accent zulu.Câteva capete s-au întors spre ea.– Linişte! a ţipat.S-a aşternut tăcerea; toată lumea se

uita acum la ea: reclamanţi, însoţitoriilor, poliţişti.

– Mulţumesc. Numele meu esteinspectorul Mbali Kaleni. Avem oproblemă, şi trebuie să ne mişcăm câtmai iute. O turistă americană este datădispărută aici, la noi în oraş, o fată denouăsprezece ani, undeva în Camps Bay,în Clifton sau poate în Bantry Bay. Eurmărită de nişte bărbaţi care vor s-o

ucidă. Trebuie să o găsim. Eu voicoordona operaţiunea. Aşa că vreu să văasiguraţi că mesajul ajunge la toateechipele de pe teren. După oradouăsprezece, trebuie să treacă pe lasecţie şi să ia o fotografie a fetei.Chestorul provinciei i-a telefonatpersonal comandantului vostru şi l-aavertizat că nu va tolera nici unsubterfugiu…

– Inspectore…, a intervenitpoliţistul care preluase apelul de larestaurantul Carlucci’s.

– N-am terminat.– Ştiu unde e fata, a spus poliţistul,

nelăsân- du-se intimidat, spre satisfacţia

comandantului său.– Ştii? Cum aşa? a întrebat Kaleni

uşor dezumflată.– Nu e în Camps Bay, e în

Oranjezicht.

În semiobscuritatea clubului, VusiNdabeni a format numărul de telefon allui Benny Griessel, dar a intratmesageria vocală.

– Benny, sunt Vusi. Cred că feteleau introdus droguri în ţară şi că urmau săle predea în clubul Van Hunks. Acum îiaştept pe barman şi pe chelneri, dar suntsigur că n-o să aflu nimic de la ei. Cred

că trebuie să apelăm la cei de la CrimăOrganizată. Te rog, sună-mă înapoi.

Şi-a trecut din nou ochii pestenotiţe. Ce altceva putea să facă?

Camerele video.A sunat la camera de control a

echipamentelor de supraveghere videostradală aparţinând poliţieimetropolitane şi, într-un târziu, i s-afăcut legătura cu Bufniţa.

– Deocamdată, ce pot să-ţi spun ecă fetele au venit pe Long Street de josîn sus. Camera instalată pe colţul dintreLongmarket şi Long Street le arată pecele două fete trecând la ora 1.39. Nu eun unghi prea bun, dar am putut să fac

comparaţia cu restul materialului. Suntaceleaşi fete.

– Au trecut prin faţa camerei, aşa aizis?

– Da, mergeau repede, dar nualergau. Însă la 01.39.42 se văd trecândnişte bărbaţi. Unghiul este ceva mai bun,aşa că am desluşit cinci bărbaţi alergândîn aceeaşi direcţie, de la nord la sud.

– Alergau după fete.– Exact. Încă mai caut ceva care să

se fi petrecut înainte de asta, dar camerainstalată pe cealaltă latură a Shortmarkete defectă. Aşa că nu trebuie să-ţi faciprea mari speranţe.

– Mersi mult, a spus Vusi.

Aşadar, la două sute de metri declub fetele mergeau liniştite, fără să ştiecă erau urmărite.

Ce însemna asta?Şi-a notat totul în carneţel. Bun,

altceva?Trebuia să-i sune pe cei doi

criminalişti şi să le ceară să caute înbagajul lui Rachel Anderson orice urmăde droguri.

A căutat numărul lor în lista salvatăpe telefon, l-a găsit, apoi a ezitat. La cebun?

Laboratorul lucra tot timpul cuîntârzieri de câte şase luni; ducea lipsăde personal, şi angajaţii erau epuizaţi de

atâta muncă.Nu, asta putea să mai aştepte.

Prioritatea era găsirea lui RachelAnderson.

Fransman Dekker s-a uitat şovăitorprin sala de recepţie de la AfriSound,până când frumoasa metisă s-a ridicat şis-a apropiat de el.

– Vă pot ajuta cu ceva? a întrebat eape acelaşi ton liniştit ca negresa de laparter, dar cu ceva mai mult interes.

– Sunt inspectorul FransmanDekker. A întins mâna. Îmi pare răupentru pierderea suferită.

Femeia şi-a coborât privirea.– Natasha Abader. Mulţumesc.Mâna ei era micuţă şi rece în palma

lui.– Îl caut pe inspectorul Benny

Griessel.– E în sala de şedinţe. Femeia i-a

pipăit calmă şi expertă degetul, încăutarea verighetei. Nu s-a trădat când adat de firul subţire de aur, ci doar şi-aridicat ochii spre el.

– E un ziarist afară, în faţa uşii. V-aş ruga să nu lăsaţi presa să intre.

– Sigur. O s-o previn pe Naomi. Potsă vă ofer o cafea? Ceai? Sau poatealtceva?

Ultimele vorbe fuseseră rostite cuun zâmbet calculat, care îi dezveleadinţii albi perfecţi.

– Nu, mulţumesc, a răspuns elferindu-şi ochii. N-avea rost să se bageacum în aşa ceva. În nici un caz.

8 Cuvântul englezesc people, „oameni“,pronunţat cu accent zulu, seamănă cu„pişăcioşilor“, de la pee, „a urina“ (n.red.)

18

– Îmi cer scuze, a spus Josh Geyser.– N-aveţi de ce.– Ştiţi… Melinda e totul pentru

mine.– Da, înţeleg, a replicat Griessel.– Eram un om terminat. Un nimeni.

Şi pe urmă am cunoscut-o pe ea…Josh Geyser a început să-şi depene

povestea. Griessel l-a lăsat săvorbească.

Bărbatul cel masiv stătea acum cucoatele rezemate de masă şi din noustăpân pe el. Se holba la peretele dinspatele lui Griessel. O luase pe căi

greşite, explicase el. Fusese unul dintregladiatorii din spectacolul TV şiavusese parte din belşug de femei,băutură, steroizi şi cocaină. Ajunsese ocelebritate; înota în bani şi se bucura denotorietate. Şi pe urmă cei de la SABCsuspendaseră spectacolul. Peste noapte.Şi totul se schimbase. Nu imediat; încămai era plătit pentru apariţii lacazinourile Gauteng, încă mai avea cevabani puşi deoparte în bănci. Dar, dupăşapte luni, se trezise că nu-şi maipermitea să achite chiria casei cu douăetaje din Sandton. Îl evacuaseră, şioamenii şerifului îi luaseră mobila,banca îi ridicase BMW-ul şi odată cu

ele îşi pierduse şi prietenii.Urmaseră trei luni de stupoare, de

dormit pe canapelele altora şi de cerşitcâţiva ranzi de la oameni care sesăturaseră de el şi de necazurile sale. Şiapoi îl găsise pe Iisus. În CasaCredinţei, biserica mare şi frumoasă dincartierul Branston din Johannesburg, şiviaţa lui se schimbase radical. Fiindcăacolo totul era adevărat. Totul.Prieteniile, iubirea, compasiunea, grija,iertarea păcatelor.

Şi, într-o zi, pastorul le spusese căavea nevoie de baritoni pentru PraiseSingers, uriaşul cor al bisericii. Joshcântase încă din copilărie. Avea voce,

un instinct pentru armonie, fusese născutpentru asta, însă viaţa îl purtase într-oaltă direcţie, îndepărtându-l de muzică.Intrase în cor, şi în chiar prima zi derepetiţii o remarcase pe Me- linda –femeia aceea frumoasă cu o faţă de îngercare îi zâmbea pe deasupra capetelortenorilor.

După repetiţii, ea se apropiase şi îispusese: „Te ştiu. Eşti gladiatorul FulgerAlb.“

El îi răspunsese că nu se mai ocupaacum de asta, şi privirea ei se îndulcise.Îl luase de mână şi îl trăsese după ea.„Hai cu mine…“

Stătuseră de vorbă în cafeneaua

bisericii. Ea îi povestise că era dinBloemfontein, că divorţase şi că înaintecântase în orchestra fostului soţ şidusese o viaţă plină de păcate. Dupădivorţ, se simţise dezorientată şi semutase în Johannesburg, în speranţa căavea să-şi găsească de lucru. CasaCredinţei fusese salvarea ei, colacul decare se agăţase pentru a trece prinfurtună. În seara aceea, îşi dăduserăseama amândoi că se înfiripase cevaîntre ei… Dar în momentul în care aicăzut atât de jos şi ai ajuns atât dedistrus, iei lucrurile încet şi mai întâistai de vorbă, ore în şir, în siguranţaoferită de biserică. Şi asta şi făcuseră,

noapte de noapte. Până într-o zi, treisăptămâni mai târziu, când ea îlîntrebase după repetiţii: „Ştii Down tothe River to Pray? E un «negrospiritual»9“. El îi răspunsese că nucunoştea cântecul, iar ea începuse săfredoneze melodia aceea simplă cuvocea ei minunată, şi el o prinsese dinzbor şi începuse să cânte cu ea, launison. Cântaseră împreună încetişor,doar ei doi, uitându-se unul în ochiiceluilalt, conştienţi că vocile li searmonizau perfect.

– A fost un moment magic, a spusJosh cu privirea aţintită în continuareasupra peretelui din spatele lui Griessel.

Ca o străfulgerare venită din rai.Cântaseră din nou, ceva mai tare,

aceeaşi melodie, şi toată lumea dincafenea tăcuse ca să îi asculte până lasfârşit.

– Şi aşa a început…– Da, înţeleg.– Ea e totul pentru mine.– Domnule Geyser…– Spune-mi Josh.– Josh, vreau să-mi povesteşti ce s-

a petrecut ieri.Bărbatul i-a aruncat o privire

detectivului, apoi şi-a ridicat mâinile însemn de neputinţă.

– Pur şi simplu, a fost prea mult

pentru mine.Griessel s-a mulţumit să

încuviinţeze din cap.– Pe vremea aceea, nici nu auzisem

de Adam Barnard. Primul CD l-am scosla Chorus. Un mic studio de înregistrăride muzică gospel, în Centurion. Adam l-a ascultat şi a venit să discute cu noi.Ne-a spus că suntem prea buni şi cătrebuie să ne facem cunoscuţi, fiindcăaveam un mesaj minunat de transmislumii. Părea un sfânt, se considera copilal lui Dumnezeu, ne-a spus că nu voiaaltceva decât să ne ajute… În fine, amsemnat contractul şi ne-am mutat în CapeTown. Abia aici ne-au ajuns la urechi

zvonurile cu privire la purtările lui.– Ce zvonuri?– Ei, ştii şi tu…O bătaie discretă în uşă.– Intră, a spus Griessel.Fransman Dekker şi-a băgat capul

pe uşă.– Benny…Griessel s-a ridicat.– Scuză-mă o clipă, i-a spus lui

Geyser.S-a îndreptat spre uşă şi a închis-o

în urma lui.– Ai telefonul închis, a şoptit

Dekker.– Da, ştiu.

N-avea nevoie de astfel deîntreruperi în asemenea momente.

– Voiam să te anunţ că am sosit.Acum îmi caută un loc unde să stau devorbă cu Melinda Geyser.

– Bine, vin şi eu după ce terminaici.

Natasha, frumoasa asistentăpersonală a lui Mouton, s-a apropiat pecoridor.

– Fransman, a strigat ea.Griessel a ridicat din sprâncene.– Ce e? a întrebat Dekker.– Văd că deja vă spuneţi pe

nume…, a murmurat Griessel.Dekker a ridicat din umeri.

– Asta e, n-am ce să fac. Mi seîntâmplă tot timpul.

– Fransman, poţi s-o interoghezi înstudioul de înregistrări, a spus Natasha.Se eliberează în zece minute.

Tipul cu coadă de cal a adus o tavăcu un ceainic şi toate cele trebuincioasepentru ceai. Le-a aşezat la trei mesedistanţă de Vusi, apoi a ieşit.

Vusi s-a ridicat şi s-a îndreptat spremasă.

Toţi aveau să se poarte la fel, erasigur de asta. Toţi angajaţii clubului VanHunks. Agresivi şi necooperanţi. N-avea

să scoată nimic de la ei. Era o pierderede vreme. Teoria cu cărăuşul de drogurii se părea tot mai plauzibilă.

A turnat ceai într-o ceaşcă, aadăugat lapte şi zahăr, apoi a dus tava lamasa de la care se ridicase.

Oliver Sands îi spusese căAnderson se schimbase la un momentdat. Vusi s-a aşezat pe scaun, a împinsceaşca de ceai deoparte şi şi-a frunzăritcarneţelul, în căutarea notiţei. Da, lalacul Kariba. Acolo Rachel devenisedintr-odată morocănoasă. Probabil căatunci fetele intraseră în posesiadrogurilor. Sau poate că scăpaseră deele? Asta putea fi explicaţia.

Rachel şi Erin introduseserădrogurile în ţară, fiindcă turiştii erauacum aur curat pentru Africa şi treceauuşor de controlul vamal. Poate căaduseseră drogurile din America, saupoate din Malawi ori Zambia. Vusi nuştia cum funcţiona sistemul. Darpresupunea că nu era pentru prima oarăcând fetele făceau pe cărăuşii.

Şi pe urmă ceva se întâmplase saupoate că ele vânduseră drogurilealtcuiva, după care veniseră în CapeTown, se duseseră la club şi îispuseseră asta lui Demidov, GalieiFederova sau managerului de noapte,Petr. Apoi o luaseră pe jos spre hostel,

dar după un minut sau două Demidov îşitrimisese gorilele ca să le facă felul şisă le dea o lecţie. Urmărirea începusedincolo de Longmarket Street. Oprinseseră pe Erin şi îi tăiaseră gâtul.„Ruşii aşa procedează. Ca să ledemonstreze celor cu care lucrează că nusunt dispuşi să înghită orice rahat“, aşaîi spusese Vaughn Cupido.

Să fi fost Erin Russel şefa echipei?Sau Rachel Anderson avusese, pur şisimplu, norocul să scape?

Şi oamenii lui Demidov o vânauacum. Întrebarea era cum putea sădemonstreze toate astea. Şi ce trebuia săfacă pentru a-i opri?

S-a întins după ceaşca de ceai.Trebuia să ia urgent legătura cuGriessel. A format numărul. Din noumesageria vocală.

Josh Geyser i-a povestit luiGriessel că dăduse drumul mâinii iubiteisale Melinda în camera de zi a casei lorşi că din clipa aceea se purtase ca un omposedat de diavol. Se urcase în BMW-ulM3 şi condusese de pe Milnerton Roadpână aici, la sediul AfriSound, înasemenea hal, că nici nu-şi mai aminteanimic de pe drum. Urcase pe jumătatemaşina pe trotuar, fiindcă în parcare nu

se găsea niciodată un loc liber, şi peurmă năvălise înăuntru ca o furtună, gatasă-i rupă gâtul lui Adam Barnard, n-aveanici un rost să nege că asta intenţionase.Dacă ar fi dat de Adam, ar fi făcut, fărăîndoială, ceva pentru care Dumnezeuavea mai târziu să-l pedepsească.

– Deci recunoşti că ai dat buzna înbiroul lui Willie Mouton şi ai ameninţatcă îl omori pe Adam Barnard?

– Deja îi spusesem asta Natashei,imediat ce am intrat. Înjuram cât măţineau puterile. Acum i-am cerut scuzeNatashei. Şi ea m-a înţeles. Ştie şi eacum stă treaba cu lucrătura diavolului.

– Şi pe urmă ai intrat în biroul lui

Mouton?– Nu, mai întâi m-am dus la Adam.

M-am gândit că poate totul era doar ominciună. Adam nu era în birou. Aşa căm-am dus la Willie.

– Şi după asta?– L-am întrebat dacă ştia ceva

despre povestea aia, şi el mi-a spus cănu, şi atunci i-am zis c-o să-l omor peAdam. Dar Adam nu era acolo. Ce erasă fac?

– Ce ai făcut?– M-am dus să-l caut.– Unde?– La Café Zanne şi la Bizerca

Bistro.

– De ce tocmai acolo?– Acolo obişnuia să ia prânzul.– Şi l-ai găsit?– Nu, slavă Domnului!– Şi pe urmă?– Pe urmă diavolul a ieşit din mine.Griessel a ridicat din sprâncene.– Am fost prins într-un ambuteiaj, a

explicat Geyser. Am luat-o spre casă şiam rămas blocat în trafic. O oră şijumătate. Atunci a ieşit diavolul dinmine. Bărbatul s-a holbat iar la pereteledin spatele lui Griessel, apoi acontinuat: Am stat acolo, la semaforulautomat de la Paardeneiland şi am plâns,fiindcă diavolul mă încercase, şi eu îl

dezamăgisem pe bunul nostru Dumnezeu.Şi m-am gândit la Melinda mea…

– Josh, de acolo te-ai dus directacasă?

Geyser a încuviinţat.– Deţii vreo armă de foc?O clătinare din cap.– Va trebui să-ţi percheziţionăm

casa, Josh. Ştii, există instrumentespeciale care detectează urmele de armesau de muniţie chiar dacă nu se mai aflăacolo.

– N-am nici o armă, ţi-am spus.– Unde ai fost ieri, începând de la

miezul nopţii?– Am fost cu Melinda.

– Unde anume?– La biserică.– Care biserică?– The Tabernacle. În Parklands.– Până la ce oră aţi stat acolo?– Nu ştiu exact… Cred că până pe

la zece şi jumătate.– Atât de târziu?– După slujbă, am rămas să stăm de

vorbă cu pastorul. Pentru consiliere.– Până la zece şi jumătate?– Cam aşa ceva.– Şi pe urmă?– Pe urmă ne-am dus acasă. I-a

aruncat o privire lui Griessel şi a văzutcă nu îl convinsese. Şi-a împletit

degetele groase peste masă, uitându-seconcentrat la ele. Mi-a fost… foartegreu. Ea… Melinda… a vrut să o ţin înbraţe. Şi eu… eu…

A tăcut.– Josh, ai rămas în casă toată

noaptea trecută?– Da.– Eşti sigur?– Da. N-am ieşit din casă până azi-

dimineaţă, când a sunat Willie.Griessel l-a privit cu insistenţă. Şi-

a dat seama de simplitatea bărbatuluimasiv aşezat în faţa sa, de onestitatea luicopilărească. S-a gândit la lacrimilevărsate de el, la inima lui sfâşiată de

trădarea soţiei. Nu ştia dacă să-l creadăsau nu. Şi pe urmă s-a gândit la răul pecare Adam Barnard i-l făcuse Alexei, luiJosh şi cine ştie şi cui altcuiva. Şi şi-aamintit de propria lui infidelitate, cu onoapte în urmă, şi s-a ridicat grăbit înpicioare.

– Dacă nu te superi, o să te rog sămă aştepţi aici, Josh.

Fransman Dekker a invitat-o peMelinda Geyser să se aşeze pe unuldintre scaunele de la pupitrul mare deînregistrări din studio, însă, după ce aînchis uşa izolată fonic şi s-a întors spre

ea, a văzut că rămăsese în picioare, ca şicum avea ceva presant să-i comunice.

– Vă rog să luaţi loc, a spus el.– Nu pot…Vocea femeii era încordată,

neliniştită.– Doamnă, discuţia noastră ar putea

să dureze ceva. Ar fi mai bine dacă aţista jos.

– Nu înţelegeţi…– Ce anume nu înţeleg?Dekker s-a aşezat pe un scaun de

birou.– Eu… O să vă rog să mă iertaţi…

Ştiţi, eu sunt de modă veche…A gesticulat, încercând să se

explice.Dekker a privit-o mirat.– Nu… nu pot să discut cu

dumneavoastră despre cele petrecuteieri…

Felul în care o spusese i-a trezitbănuieli.

– Nu puteţi să discutaţi cu mine? aîntrebat-o pe un ton tăios ca un brici.

Femeia şi-a ferit ochii,confirmându-i suspiciunile.

– Şi de ce, mă rog? Fiindcă suntmetis?

– Nu, nu… Nu pot să stau de vorbăsingură cu un bărbat…

Dekker a avut impresia că vocea ei

era aceea a unui om prins cu mâţa în sac.S-a uitat şi a văzut o licărire în ochii ei.

– Minciuni, a izbucnit, în timp cefuria creştea în el ca şi cum cinevaapăsase pe un comutator.

– Vă rog, şi aşa mi-e foarte greu.Bărbatul s-a ridicat brusc, făcând-o

să tresară şi să se dea cu un pas înapoi.– Oamenii de genul dumitale…, a

spus el, pier- zându-şi pentru o clipăcontrolul, alte vorbe stându-i pe buze întimp ce îşi încleşta şi îşi descleştapumnii.

A reuşit într-un final să sestăpânească. A pufnit, scoţând un sunetciudat, ceva între dispreţ şi neîncredere.

– Vă rog…, a îngăimat femeia.I-a ignorat, furios, rugămintea. S-a

îndreptat spre uşă, încercând să otrântească în urma lui. Pe coridor eraBenny Griessel, cu telefonul la ureche.

– Vusi, n-am pic de încredere în ceide la Crimă Organizată.

Barry stătea pe terasa de laCarlucci’s ascultând sirenele poliţieicare se apropiau dinspre oraş. Un tânărîncins cu un şorţ le-a auzit şi el şi a ieşitca să vadă ce se petrecea.

Maşinile de patrulare goneau în suspe Upper Orange, cu luminile albastrerotindu-se pe capotă. Patru dintre ele s-au oprit în faţa băcăniei, scrâşnind din

roţi. Uşile au fost deschise cu putere şimai multe uniforme albastre au coborâtîn grabă. O negresă scundă şi grasă, cu ogeantă mare aruncată pe umăr şi cu unpistol prins pe şold, a trântit portiera dindreptul scaunului din faţă.

A traversat iute strada, cu hoarda depoliţişti pe urmele ei.

Clientela aşezată la mese urmăreauimită procesiunea.

Tânărul cu şorţ i-a întâmpinat peterasă.

– Tu ai telefonat în legătură cu fataaceea? a auzit-o Barry pe negresăîntrebând cu o voce autoritară.

– Da.

– Atunci te rog să-mi povesteşti totce ştii.

Femeia a auzit un târşâit de picioareîn spatele ei şi s-a întors, surprinzândrânjetul amuzat de pe feţele poliţiştilor.Zâmbetele au dispărut imediat ce i-auvăzut expresia furioasă.

– N-aveţi de ce să staţi cu toţii aici.Mergeţi şi aşteptaţi-mă afară.

9 Cântec folcloric de factură religioasă creatde sclavii negri africani din sudul StatelorUnite începând de prin anii 1670 (n.red.)

19

La patru fără şaptesprezece minute, oraCoastei de Est – cu cinci ore în urmaorei Greenwich şi cu şapte faţă de ceadin Cape Town –, Bill Anderson stăteala birou cu laptopul în faţă, citindarticole despre Africa de Sud. Soţia sa,Jess, era aşezată pe canapeaua din pieledin spatele lui, cu genunchii la piept,acoperiţi cu o pătură. A tresărit cândtelefonul a scos un sunet strident.

Bărbatul a înşfăcat repedereceptorul.

– Bill Anderson, s-a prezentat, şitonul îi trăda îngrijorarea.

– Domnule Anderson, numele meueste Dan Burton. Sunt consulul generalal Statelor Unite în Cape Town. Vocearăsuna limpede precum cristalul, înciuda distanţei. Ştiu că treceţi prinmomente extrem de dificile.

– Mulţumesc, domnule.– Cine e? a întrebat Jess Anderson

apropiin- du-se de soţul ei.Bărbatul a acoperit receptorul cu

mâna şi i-a şoptit:– Consulul general din Cape Town.Apoi a ţinut receptorul astfel încât

femeia să poată auzi conversaţia.– Tocmai am vorbit cu chestorul

naţional şi cu cel al provinciei şi, deşi

nu au găsit-o pe Rachel…Jess a scos un mic ţipăt, şi soţul şi-a

trecut braţul peste umărul ei, trăgând-omai aproape.

– … M-au asigurat amândoi că vorface tot posibilul să o găsească. Chiar înacest moment, ei alocă toate resurseledisponibile şi sunt convinşi că e numai ochestiune de timp…

– Mulţumesc, domnule…– Singurul motiv pentru care

ambasadorul nu a putut să vă sune înpersoană este faptul că se află într-omisiune oficială în provincia Limpopo,în nord. Dar sarcina mea este de acoordona activităţile guvernului

american în districtul consular CapeTown, şi în această calitate ţin legăturacu oficiali sud-africani de rang înalt atâtla nivel naţional, cât şi la nivel deprovincie…

– Domnule Burton…– Vă rog să-mi spuneţi Dan…– Noi suntem foarte îngrijoraţi

fiindcă Rachel a menţionat ceva desprepoliţie atunci când m-a sunat.

– Da?– A spus că nu poate nici măcar să

se adreseze poliţiei.Consulul general a rămas pe gânduri

preţ de câteva clipe.– V-a explicat de ce?

– Nu, n-a avut timp să o facă. Erafoarte speriată, n-a apucat să zică decâtcă „au ajuns aici“, şi pe urmă am auzitnişte zgomote…

– Se referea la poliţie?– Nu… Adică nu ştiu… A spus: „au

ajuns aici, te rog, ajută-mă“… Însă, dintonul ei, nu ştiu cum să vă explic, dar amavut impresia că nu are încredere înpoliţie… M-am uitat şi eu un pic peinternet. Şi, din câte am văzut, persoanacare conduce întreaga forţă de poliţie deacolo este acuzată de corupţie şi desubminarea justiţiei…

– O, Doamne! a exclamat Jessuitându-se la monitorul computerului.

– Ei bine… Consulul general păreasă aibă nevoie de ceva timp pentru adigera informaţia. Ştiu ce vă imaginaţi,domnule Anderson, dar vă asigur că amtoate motivele să cred că forţele deordine din Cape Town sunt competenteşi de încredere. O să-l sun însă imediatpe chestor pentru a obţine nişterăspunsuri… Între timp, să ştiţi că mi-amluat libertatea de a da număruldumneavoastră de telefon autorităţilorsud-africane. Chestorul m-a asigurat căofiţerul care conduce investigaţia vă vatelefona imediat ce va putea şi vă va ţinela curent. Numele său este… Ghreezil,inspectorul Benny Ghreezil…

– Întreabă despre Erin, a şoptit JessAnderson.

– Domnule Burton, Erin Russell…Aveţi vreo veste în legătură cu ea?

– Domnule Anderson, îmi pare răucă sunt nevoit să vă anunţ că domnişoaraRussel a fost ucisă noaptea trecută…

Jess şi-a lăsat pătura să-i alunecede pe umeri, şi-a petrecut braţele pedupă spatele soţului ei, în- gropându-şifaţa în gâtul lui, şi a izbucnit în plâns.

Inspectorul Mbali Kaleni le-a spuspoliţiştilor în uniformă că restaurantulCarlucci’s trebuia tratat asemenea

scenei unei crime. Întreaga zonă a fostîmprejmuită cu o bandă galbenă. I-a scospe angajaţi şi pe clienţi şi i-a pus să steala mesele de pe terasă, în timp ce doiagenţi le luau declaraţii, notându-şinumele şi adresa fiecăruia.

I-a ordonat unui sergent să-i chemepe criminalişti pentru a prelevaamprente de pe uşa din faţă şi din spateşi pentru a efectua teste. I-a spustânărului cu şorţ care urmărise întreagascenă şi telefonase la poliţie să meargăîmpreună cu un ofiţer la secţia dinCaledon Square şi să ajute la realizareaportretelor-robot ale atacatorilor.Tânărul a zis că el era responsabil de

restaurant. Femeia l-a întrebat dacă nuera altcineva care să îi ţină locul, iar ela răspuns că avea să facă tot ce ţinea deel.

– Grăbeşte-te, a rostit Kaleni petonul ei obişnuit, de comandă. N-avemtimp.

– Aţi verificat numărul? a întrebattânărul.

– Ce număr?– Numărul de înmatriculare al Land

Roverului. Am văzut o parte din el. Şi l-am comunicat oamenilor voştri care ausosit aici primii.

– O să verific.Înainte ca tânărul să apuce să se

îndepărteze, Kaleni i-a cerut să îi indiceîn ce direcţie alergaseră fata şiurmăritorii. Tânărul i-a arătat, darfemeia şi-a ridicat mâna grăsuţă şi aspus:

– Nu, vino după mine!Şi-a pus pe nas ochelarii de soare

sport marca Adidas şi a luat-o înainte,spre intersecţia dintre Upper Orange şiBelmont. Tânărul a făcut un semn cudegetul spre centru.

– Ca să fim înţeleşi, ai văzut-oalergând în direcţia aceea?

– Nu, v-am spus că n-am văzut-oalergând în nici o altă direcţie, decitrebuie să o fi luat în sus pe Upper

Orange. Bărbaţii au intrat înapoi înrestaurant, m-au împins din calea lor şis-au repezit în sus spre colţul străzii,după care s-au întors, s-au urcat în LandRover şi au plecat tot în direcţia aia.

– Erau tineri?– Da.– Ce vârstă aveau?– Nu ştiu. Puţin peste douăzeci de

ani.– Puternici şi atletici?– Da.Femeia a dat aprobator din cap,

apoi i-a făcut semn că putea să plece. L-a strigat pe sergentul care venise să iaprima declaraţie. Bărbatul i-a confirmat

că transmisese prin radio numărul deînmatriculare al Land Roverului.

– Sună şi vezi dacă au găsit ceva.Sergentul s-a grăbit spre o maşină

de patrulare.Kaleni a cercetat din nou strada cu

privirea.De ce se întorseseră atacatorii la

maşină? Doi bărbaţi tineri şi în puterecare urmăreau o fată încă din noapteatrecută, de pe la ora două. Fata era, fărăîndoială, epuizată, şi totuşi ei nualergaseră după ea, ci se urcaseră înLand Rover. N-avea nici un sens.

Şi-a şters fruntea de transpiraţie, şi-a aranjat mai bine cureaua genţii peste

umăr şi şi-a pus mâinile în şolduri,ignorându-i pe poliţiştii în uniformă careo urmăreau chicotind pe înfundate şişoptind între ei, cu mâinile făcute căuş lagură.

S-a răsucit încet pe călcâie,cercetând din ochi fiecare stradă înparte. Şi-a şters din nou fruntea. Nu omai zăriseră pe fată, da, asta eraexplicaţia. Dacă ar fi văzut-o, cei doiatacatori ar fi urmărit-o pe jos. Fata sefăcuse însă nevăzută; de asta seîntorseseră la maşină.

Kaleni s-a uitat spre doi agenţitineri care stăteau rezemaţi de dubiţă.

– Tu şi tu, a spus ea, veniţi încoace.

Cei doi s-au apropiat râzând timid.Le-a ordonat să se ducă în spatelerestaurantului, până la uşa din lemn, careera în continuare încuiată.

– Dar să nu atingeţi nimic, aţiînţeles?

– Da, inspectore.– Şi, când o să mă auziţi strigând

„start“, alergaţi şi intraţi înapoi înrestaurant, apoi ieşiţi prin uşa din faţă şiveniţi în fugă încoace. Întrebaţi-l petânărul acela cu şorţ în ce direcţie auluat-o atacatorii şi fugiţi pe acelaşidrum. E clar?

– Da, inspectore.– OK. Ngokushesha!10

Kaleni a luat-o pe afară, ocolindclădirea spre uşa din lemn. A aşteptatpână când a auzit paşii poliţiştilor pealee, îndreptându-se spre uşă.

– Aţi ajuns la uşă?– Da.– Aveţi grijă, nu atingeţi nimic. S-a

uitat la ceasul de mână, aşteptând casecundarul să se apropie de punctul caremarca ora 12.

– Sunteţi gata?– Da.– Când voi spune „start“… A

numărat invers, de la cinci la unu, apoi astrigat: Start!

A auzit paşii alergând de-a lungul

zidurilor restaurantului. A urmăritsecundarul înaintând cinci, zece,cincisprezece, douăzeci de liniuţe, apoicei doi poliţişti au dat colţul. Douăzecişi patru de secunde pentru a ajunge la ea.

– OK. Acum, vreau să porniţi deaici, de la uşa din faţă, şi să alergaţi înjosul străzii cât de repede puteţi.

Cei doi s-au uitat la ea cu răsuflareatăiată, dar nu au protestat, ci au luat-o lagoană.

– Staţi!Poliţiştii s-au oprit şi s-au întors

spre ea. Zâmbetul le pierise de pe faţă.– Porniţi numai la semnalul meu, a

spus inspectorul Kaleni cu ochii aţintiţi

la ceas. A aşteptat din nou ca secundarulsă se apropie de punctul de la ora 12, afăcut numărătoarea inversă şi apoi astrigat: Start!

Cei doi bărbaţi au sprintat, şi ea i-aurmărit cu privirea, uitându-se din cândîn când la ceas. Tânărul de la restaurantspusese că, în goana lor, atacatorii îldăduseră la o parte – asta însemna osecundă, poate două în plus. Şi, pe urmă,când ieşiseră din restaurant, nu ştiuserăîn ce direcţie o luase fata, aşa că seopriseră probabil să se uite în sus peUpper Street şi în jos pe Belmont. Altedouă sau trei secunde.

A reţinut cele două numere:

douăzeci şi patru de secunde, apoitreizeci, după care a strigat sprepoliţişti:

– Gata! Ajunge!Însă bărbaţii n-aveau cum să o mai

audă, aşa că au continuat să alerge cât îiţineau picioarele, două uniformealbastre fugind în josul pantei.

– Hei! a ţipat din nou, dar fără niciun rezultat.

– Isidomu11, a murmurat, după carea început să coboare strada, uitându-setot timpul la ceas.

Rachel Anderson a auzit sirenele

urlând la numai douăzeci de metri delocul unde stătea ascunsă în tufele debougainvillea. Ştia că o căutau pe ea,căci era sigură că tânărul de larestaurant telefonase la poliţie. Şi peurmă auzise maşinile, cu tot cu sirene,oprindu-se chiar după colţ.

A rămas întinsă la pământ,nemişcată. Reuşise să-şi scoată spiniidin piele, dar rănile o dureau. Respiraacum normal, şi transpiraţia i se uscaseîn răcoarea umbrarului. N-aveau cum săo vadă, aşa cum stătea ascunsă, nicidacă ar fi trecut prin dreptul ei pe stradăsau ar fi intrat în grădină.

Avea să aştepte până când renunţau

s-o mai caute şi plecau. Apoi urma sădecidă ce avea de făcut.

Mbali Kaleni s-a îndreptat sprecolţul dintre Upper Orange şiAlexandria Avenue – locul care marcaaproximativ cele douăzeci şi patru desecunde. A traversat încet strada.

Fata cotise probabil la stânga,luând-o pe Alexandria Avenue. Deaceea nu mai fusese zărită de urmăritori.

Ceva nu era în regulă.S-a uitat cu atenţie la Alexandria

Avenue. Panta. Fata era, în mod cert,obosită moartă. Azi-dimineaţă devreme,

înainte de ora şase, fusese văzută sus, peLion’s Head. Şi la scurt timp după orazece – aici, jos, în Oranjezicht.Străbătuse un drum lung, dar era clar căse îndrepta în jos spre oraş. Şi atunci dece să fi ales o stradă care să oîndepărteze de destinaţie? O pantă careurca abrupt şi care avea să-i omoarepicioarele?

Deşi, dacă ţi-era teamă de atacatoriicare îţi suflau în ceafă…

Cufundată în gânduri, s-a sprijinitde gardul din ţăruşi albi care împrejmuiacasa – în stil victorian cu un singur nivelaflată în stânga. S-a uitat după cei doiidioţi în uniformă. Da, i-a zărit, veneau

înapoi spre ea trăncănind veseli.La o clădire distanţă începea lacul

de acumulare Molteno. La pestepatruzeci de secunde de Carlucci’s, astachiar dacă Rachel Anderson era în staresă alerge la fel de repede ca acei doipoliţişti tineri şi în formă. Nu, fata cotisepe Alexandria Avenue. Asta dacă nucumva…

Kaleni s-a uitat cu atenţie la casavictoriană şi la gardul care o înconjura.Era singura clădire de pe această parte astrăzii fără gard înalt, deci singuraalternativă.

Şi-atunci a văzut straturile de flori.Pământul fusese răscolit. Kaleni şi-a

scos ochelarii de soare. Amprentelepalmelor erau acolo, urmele încălţărilorimediat după, trei dintre ele înainte demarginea peluzei. A apreciat din ochidistanţa dintre gard şi straturile de flori.Era posibil să sară careva gardul şi săaterizeze acolo?

A mers de-a lungul gardului,uitându-se după poartă. S-a apropiatrepede de ea, o siluetă ciudată, cu geantaaruncată pe umăr, cu pistolul frecân- du-se de coapse şi ochelarii de soare înmână.

– Nu sunt destul de alb pentru ea, s-a plâns Fransman Dekker după ceGriessel şi-a terminat discuţia cu Vusi.

– Poftim? a întrebat Griessel cutelefonul încă în mână. Scuză-mă,Fransman, dar am primit patru mesaje…Şi-a dus din nou telefonul la ureche. Ceziceai de Melinda?

– „Nu pot să stau singură de vorbăcu un bărbat“, a maimuţărit-o Dekkersarcastic.

– Stai puţin. Termin într-o clipă.Griessel a ascultat mesajul. Era de

la John Afrika.Dekker a făcut doi paşi pe hol, apoi

s-a întors spre el.– Nu de-asta n-a vrut să discute cu

mine, ci fiindcă sunt hotnot. Cântăreţiiăştia de gospel sunt nişte ipocriţi

nenorociţi, a adăugat clătinând din cap.– Alt mesaj de la John Afrika, a

spus Griessel.– Şi se mai dă mare creştină, a

bombănit Dekker.– Trebuie neapărat să-l sun pe

comisar, s-a scuzat Griessel. Fata i-atelefonat tatălui ei. În America… Bună,comisare, sunt Benny…

Dekker s-a oprit în faţa uşiistudioului de înregistrări, sprijinindu-secu mâna de ea, cu capul plecat.

Griessel a repetat „da, domnule“ şi„nu, domnule“ de câteva ori, apoi aîncheiat convorbirea:

– Plec acum. Ajung în câteva clipe.

Apoi, cu faţa spre Dekker: Ce-ai zis? Căa refuzat să discute cu tine fiindcă eştimetis?

– Nu s-a exprimat aşa, dar ştiu căasta a vrut să spună.

– Dracu’ s-o ia! Poate să ceară unavocat sau să solicite să fie interogatăde o femeie, astea sunt singurele opţiunipe care le are.

– Atunci du-te şi spune-i!– Exact asta am de gând să fac.În clipa aceea, lumina s-a stins

brusc.

10 În limba zulu, în original, „repede“ (n.tr.)11 În limba zulu, în original, „proştilor“ (n.tr.)

20

Ndabeni nu mai putea sta locului. Asorbit ultima înghiţitură de ceai, a pusceaşca pe tavă şi a dat-o la o parte. Câttrebuia să mai aştepte până cândangajaţii clubului aveau să vină? Şi cumse descurca Mbali Kaleni singură larestaurant? Acolo se petrecea ceva; aicinu se întâmpla nimic. Încă zece minute,atât. Şi dacă până atunci nu veneanimeni…

Dintr-odată, sala s-a cufundat înbeznă, şi totul a încremenit într-o tăcerestranie. Până şi fâşâitul aeruluicondiţionat s-a oprit. Altă pană de

curent. Ieri durase nu mai puţin de treiore.

Era întuneric beznă, nu vedea nimic.Trebuia să iasă de-acolo. A bâjbâit

după telefon, a apăsat o tastă pentru alumina ecranul şi a îndreptat fascicululde lumină spre masă, de unde şi-a luatcarneţelul, apoi s-a ridicat. Şi-a croit cugrijă drum printre mese şi scaune, apoipe coridor. O licărire palidă gălbuievenea dinspre biroul Galinei Federova.S-a îndreptat spre uşă şi a văzut căfemeia aprinsese o lumânare şi tocmaise pregătea să mai aprindă încă una,îndesând-o pe gâtul unei sticle goale debere.

– Bună, a salutat-o.Femeia a tresărit, a scos un sunet de

spaimă şi aproape că a scăpat sticla dinmâini.

– Scuze, n-am vrut să vă sperii…– Ăştia de la Eskom12, a zis ea şi a

ridicat din umeri.– Da, ce poţi face? a replicat el

retoric.Galina Federova a aprins şi a doua

lumânare, s-a aşezat în spatele birouluişi a scos o ţigară din pachet.

– Nu pot face nimic, a răspunsaprinzând ţigara de la flacăra lumânării.

Poate că ruşii nu ştiau ce înseamnăîntrebările retorice.

– Îmi pare rău, dar nu mai potaştepta, sunt nevoit să plec, a spus Vusi.

– Vă pot oferi o lumânare.– Nu. Fata… tocmai a fost văzută.– Ah?Sprâncenele conturate cu creionul

dermatograf s-au ridicat. Vusi nu ştiacum să interpreteze gestul. A scos ocarte de vizită din buzunar şi a aşezat-ope birou, în faţa femeii.

– Sunteţi amabilă să mă sunaţi cândsoseşte personalul care a fost deserviciu azi-noapte?

Federova a luat cartea de vizită cudegetele ei cu unghii lungi.

– OK.

– Mulţumesc. Folosindu-şi telefonulmobil pe post de lanternă, Vusi s-aîntors pe unde venise, trecând prinbucătăria unde tipul cu coadă de cal eraocupat să numere sticlele cu băutură lalumina ce se strecura înăuntru prin uşadin spate.

– Ce se întâmplă cu penele decurent? Ce face poliţia ca să rezolvetreaba asta?

Vusi s-a gândit dacă era cazul să îiexplice că poliţia n-avea nimic de-a facecu furnizarea de electricitate. Dar s-aabţinut.

– O să-i sunăm pe cei de la Eskom.A ieşit pe uşa din spate pe alee,

unde soare- le strălucea orbitor. L-aauzit pe tip strigând în urma lui:

– Ha, ha, ce amuzant! Mă dau învânt după poliţiştii care au umor.

Nu s-a obosit să răspundă. Segrăbea, iar maşina lui era tocmai peLong Street, la mai bine de zece minutede mers pe jos. Voia să ia legătura cuKaleni, să afle ce se întâmplase larestaurant şi pe urmă să… A, dar puteasă facă totuşi ceva, deşi Benny Griesselîi spusese că nu era cazul să-i implice şipe cei de la Crimă Organizată. L-a sunatpe Vaughn Cupido.

– Ia zi, care-i treaba? a răspunsacesta imediat.

– Aveţi fotografii cu oamenii luiDemidov?

Cupido n-a răspuns.– Alo, Vaughn?– De ce mă întrebi? s-a auzit vocea

bănuitoare de la celălalt capăt al firului.– Aveţi sau nu?– Nu pot nici să confirm, nici să

neg.– Ce vrea să însemne asta?– Înseamnă că nu sunt decât

inspector, şi atât. Va trebui să teadresezi altora, mai sus.

– Cui?– Superiorilor mei.– Vaughn, un martor i-a zărit pe cei

doi atacatori. Dacă îi identifică peoamenii lui Demidov… asta i-ar puteasalva viaţa fetei.

Tăcere.– Vaughn?– O să văd ce pot face… Te sun eu.

Rachel Anderson a auzit târşâitulunor pantofi de femeie pe cărarea dingrădină, la numai câţiva metri de ea, şiun alt sunet, fâşâitul unor ţesături care sefrecau între ele. Zgomotul s-a întreruptbrusc. Au urmat un oftat şi o bătaieputernică în uşă. Rachel şi-a ţinutrăsuflarea; şi-a întors încet capul pentru

a-i vedea picioarele. Oare se ascunsesesuficient de adânc în tufişuri?

Altă bătaie în uşă.– Hei, e cineva acasă?O voce feminină imperioasă, cu

accent african.Ce însemna asta?– Hei, băieţi! a lătrat aceeaşi voce

pe un ton autoritar. Am strigat după voi,dar n-aţi auzit.

Un bărbat a răspuns de undeva dinstradă, apoi aceeaşi femeie:

– Nu, rămâneţi afară, pe trotuar, arputea fi probe relevante aici. Mergeţiînapoi la restaurant şi luaţi legătura cucriminaliştii. Vreau să vină să ia

amprentele de aici, din grădină, şi să leidentifice.

Uşa s-a deschis şi o vocebărbătească a întrebat:

– Pot să vă ajut cu ceva?– Bună ziua, ce mai faceţi?– Nu mi se pare o întrebare tocmai

potrivită. De ce bateţi în halul ăsta lauşă? a continuat bărbatul cu voce calmă,timidă.

– Pentru că soneria nu funcţionează.– Ba funcţionează, dar s-a luat

curentul.– Cum? Iarăşi?– Da. Vă pot ajuta?– Sunt inspectorul Mbali Kaleni de

la SAPS. Căutăm o fată care fuge denişte atacatori şi cred că a trecut pringrădina dumneavoastră. Vreau să ştiudacă aţi văzut-o.

– Nu, n-am văzut-o.– Uitaţi aici! Puteţi să veniţi o clipă

să vă uitaţi?– Asta e legitimaţia dumneavoastră

de poliţist?– Da.– Când s-a întâmplat asta?– Cu circa patruzeci de minute în

urmă. Sunteţi amabil să veniţi până aicisă vă uitaţi? Spuneţi că n-aţi văzut-o?

– Nu. Dar am auzit-o…Lui Rachel i-a stat inima în loc.

– Da?– Da. Am auzit paşi în spatele

casei.– Unde? Aici, după colţ?– Da, exact. Am auzit-o alergând

spre zidul ăla. Cred că a sărit în curteade alături. A dispărut până să apuc sămă uit pe fereastră.

– Veniţi să aruncaţi o privire aici,la urmele lăsate, a spus poliţista.

O clipă de uşurare, cât vocile s-auîndepărtat, dar pulsul i s-a accelerat dinnou când şi-a dat seama că nu ştiaîncotro i se îndreptau urmele. Şi-aamintit cum căzuse peste straturile deflori când sărise peste zid. Asta era tot?

Sau urmele duceau spre tufişul în care seascunsese? Se oprise la un moment datpe pământul umed; poate lăsase noroi pealee.

A auzit din nou paşii femeiimergând pe cărare. A rămas nemişcată,cu ochii închişi.

Benny Griessel a deschis furios uşagrea a studioului de înregistrări. JohnAfrika îi ceruse să se grăbească; îlaşteptau dincolo. Camera era completcufundată în beznă, n-avea nici ofereastră. Raza de lumină s-a proiectatpe faţa Melindei; stătea în picioare, cu

ochii mari, înfricoşaţi şi braţele strânsela piept. Căprioara Bambi înfricoşată.

– S-a luat curentul, i-a zis Griessel.Femeia a lăsat braţele să-i cadă pe

lângă corp. Să-şi fi închipuit cumva căbezna fusese un truc al poliţiei?

Griessel s-a apropiat de ea şi i-aspus, cu toată răbdarea de care eracapabil:

– Doamnă, va trebui să discutaţi cuinspectorul Dekker. Cu sau fără unavocat de faţă. La alegereadumneavoastră. Puteţi cere să discutaţicu o femeie ofiţer de poliţie, dar, cum nusunteţi victimă, rămâne la latitudineadomnului inspector dacă acceptă sau nu.

– O femeie? a întrebat Melindaconfuză.

– Da, o femeie poliţist.A căzut o clipă pe gânduri, apoi a

spus:– Cred că domnul inspector m-a

înţeles greşit.– Cum aşa?– După cele petrecute ieri, am

considerat că îmi va fi mai uşor să staude vorbă cu o femeie.

Ce mai mieluşel nevinovat!– Deci cum doriţi să procedaţi?– Nu vreau decât să mă asigur că tot

ce voi declara va rămâne confidenţial.Griessel i-a explicat că, dacă ea sau

Josh aveau să fie puşi sub acuzare, nimicnu putea rămâne confidenţial.

– Bine, dar n-am făcut nimic.– Atunci totul va fi confidenţial.În cele din urmă, Melinda a acceptat

să-i dea declaraţia lui Dekker, şiGriessel a fost nevoit să-i cearănenorocitului de Mouton să-i pună ladispoziţie un alt birou, având în vederecă studioul era cufundat în beznă.Natasha a adus o lampă cu gaz, pe care aaşezat-o lângă Melinda, în studioul deînregistrări.

Griessel şi Dekker au privit-oieşind. După ce a dispărut după colţ,Griessel l-a tras pe Dekker pe coridor

până în faţa biroului gol al lui AdamBarnard. Primise un mesaj din parteachestorului John Afrika şi trebuia să i-ltransmită. Ştia care avea să fie reacţialui. Şi totuşi n-avea de ales.

– John Afrika mi-a spus că trebuies-o aduc pe Mbali Kaleni să te asiste.

Fransman Dekker a explodat. Nudin prima clipă, de parcă ar fi avutnevoie de ceva timp pentru a înţelege pedeplin implicaţiile. Apoi s-a încordat;ochii îi aruncau scântei, gura s-a închisşi s-a deschis iute, apoi maxilarul arămas încleştat, iar el a dat un pumnzdravăn în uşa biroului lui AdamBarnard.

– Iisuse!S-a răsucit pe loc, pregătindu-se să

mai lovească o dată în uşă, dar Griessell-a prins de braţ.

– Fransman!Dekker s-a zbătut să se elibereze

din strânsoare.– Cazul rămâne al tău.Detectivul metis s-a oprit,

holbându-se la el cu braţele încă în aer.Griessel i-a simţit forţa din umeri întimp ce îl împingea, încercând să-lpotolească.

– Am un fiu în ultimul an de liceu, aspus Griessel. El îmi tot spune: „Tată, artrebui să te mai relaxezi“. Şi exact asta

ar trebui să faci şi tu acum, Fransman.Dekker a început din nou să-şi

încleşteze muşchii maxilarului. Şi-asmuls braţul din strânsoare şi s-a uitatfurios spre uşă.

– Fransman, te enervezi prea uşor.Şi asta te bagă-n rahat.

– Nu poţi să înţelegi.– Atunci, explică-mi!– N-am cum. Tu eşti alb.– Ce naiba vrea să însemne asta?– Înseamnă că nu eşti metis, a

răspuns Dekker îndreptând un degetacuzator spre faţa lui Griessel.

– Fransman, crede-mă, n-am nicicea mai vagă idee…

– N-ai văzut săptămâna trecută, laşedinţa aia cu comisarul? Ia spune, câţimetişi erau în sală?

– Tu erai singurul.– Exact. Asta fiindcă îi împing în

faţă pe negri. Şi de asta o trimit acum peKaleni pe capul meu. Pentru că negriitrebuie mereu împinşi în faţă. Eu nu suntdecât un element de statistică pentru ei.Procentul şi atât, Benny. L-ai urmărit joipe comisar? N-avea ochi decât pentrunenorociţii ăia de Xhosa, la mine nici nus-a uitat. Opt la sută metişi. Optnenorocite de procente. Atâţia metişi vorfi. Cine a hotărât asta? Şi de ce? Nici n-ai idee câţi metişi suferă de pe urma

acestor calcule. Mii de oameni, îţi spuneu. Nu eşti suficient de negru, frate, nepare rău, ia-ţi o slujbă la Coin Securityşi fă-te şofer pe furgoneta blindată caretransportă bani. Dar pe mine nu mă ducei cu preşul, Benny, eu nu plec de-aici.

Ardoarea lui Dekker îi amintea luiGriessel de propria copilărie înAtlantis.

– E vorba despre nenorocita mea deviaţă, Benny. Eram atât de mic când i-am spus maică-mii că o să mă facpoliţist. A muncit pe brânci pentru ca eusă termin liceul şi să mă duc la polieste.Nu să conduc o nenorocită de furgonetăblindată…

Şi-a şters spuma din jurul gurii.Griessel a dat să intervină:

– Da, înţeleg perfect ce vrei să spui,Fransman, dar…

– Chiar crezi că înţelegi? Ai fostmarginalizat toată viaţa ta? Acum, căvoi, albii, practicaţi discriminareapozitivă13, chiar vă închipuiţi căînţelegeţi? Îţi spun eu, înţelegeţi pedracu’, voi eraţi fie Baas, fie Klaas14,noi eram întotdeauna fokkol15. Atunci nueram suficient de albi, acum nu suntemdestul de negri; şi tot aşa, nu se maitermină niciodată, suntem prinşi lamijlocul paletei cromatice. Şi acumdoamna asta albă, mare creştină cum e,

zice că nu poate să discute singură cu unbărbat, dar nu-şi dă seama că pot s-ocitesc ca pe o carte deschisă, aşa cumpot cu toţi albii.

– Pe mine poţi să mă citeşti? aîntrebat Griessel tot mai iritat.

Dekker n-a răspuns; s-a întors cuspatele, răsuflând din greu.

Griessel l-a ocolit, proptindu-se înfaţa lui.

– Uite ce-i, mi s-a spus că eşti untip ambiţios. Acum ascultă-mă bine, eumi-am ratat cariera pentru că nu m-amcontrolat, pentru că m-am lăsat dus deval. De-aia sunt acum aici. Pentru că numai aveau alte opţiuni pentru mine. Tu

vrei să ai opţiuni, Fransman? Sau vrei săajungi, la fel ca mine, un amărât deinspector la patruzeci şi patru de ani, şipe fişa postului tău să scrie „mentor“,asta fiindcă şefii nu mai ştiu ce mamanaibii să in- venteze pentru tine? Ai ideecum te face asta să te simţi? Când temăsoară toţi din cap până-n picioare şise întreabă ce kak16 ai făcut de-ai rămasun prăpădit de inspector când părul ţi-aîncărunţit? Asta vrei să devii? Sau vreisă fii mai mult decât o cifră statistică? Şisă ajungi cel mai bun poliţist? Atuncilasă tâmpeniile, ocupă-te de caz şirezolvă-l, indiferent de ceea ce se spunedespre tine, de cum îţi vorbesc

superiorii şi de omul pe care JohnAfrika vrea să ţi-l vâre pe gât. Şi tu aidrepturi, la fel ca Melinda Geyser. Şiexistă reguli. Foloseşte-te de ele. Dar,ţine minte, orice ai face, nimic n-o să seschimbe. Sunt poliţist de douăzeci şicinci de ani, Fransman, şi îţi spun căîntotdeauna te vor trata ca pe un câine.Toţi – oamenii, presa, şefii, politicie-nii –, indiferent că eşti alb, negru saumetis. Asta dacă nu cumva te sună înmijlocul nopţii – şi atunci eşti un erou.Însă, a doua zi când te scoli şi soarelestrăluceşte pe cer, o să vezi că tot unnimeni ai rămas. Întrebarea e: Poţi săfaci faţă sau nu? Pu- ne-ţi întrebarea,

Fransman. Şi, dacă îţi dai seama că nupoţi, mai bine renunţă şi caută-ţi altămeserie. Dacă nu, ia-o ca atare,Fransman, fiindcă lucrurile nu se vorschimba niciodată.

Dekker a rămas nemişcat, respirândcu dificultate.

Lui Griessel îi mai stăteau şi altevorbe pe limbă, dar a renunţat. S-aîndepărtat de Dekker, cu minteaconcentrată acum asupra lucrurilor maipresante.

– Nu cred că Josh Geyser eucigaşul. Dacă minte, atunci merită unnenorocit de Oscar. Singurul lui alibi eMelinda, şi mi se pare că ceva e în

neregulă cu ea… ea nu ştie ce mi-a spusmie Josh, aşa că mai bine las-o săvorbească în voie, să-ţi dea cât maimulte detalii despre cele petrecute ieri,să-ţi povestească exact ce s-a întâmplat,şi după aceea sună-mă ca să comparămdeclaraţiile celor doi. Acum trebuie săplec să mă întâlnesc urgent cu comisarul.

Dekker nu l-a privit. Griessel apornit pe coridor.

– Benny, l-a strigat Dekker cândaproape că ajunsese în holul de larecepţie.

Griessel s-a întors spre el.– Mulţumesc, a zis el cu o

sinceritate reţinută.

Griessel a făcut un semn cu mâna,apoi a plecat.

Unul dintre bărbaţii aşezaţi pe holîntr-un fotoliu din piele de struţ i-ablocat calea. Griessel a încercat să evitecontactul vizual, dar bărbatul a fost maiiute decât el.

– Sunteţi de la poliţie?Era înalt, cu puţin trecut de treizeci

de ani, şi faţa acestuia i s-a părut luiGriessel foarte familiară.

Grăbit şi iritat, a răspuns:– Da, însă acum n-am timp să stau

de vorbă cu dumneavoastră. I-a venit săadauge „pentru că şefii mă plimbă decolo-colo“, dar s-a obţinut. Colegul meu

e înăuntru. Puteţi să discutaţi cu el cândtermină ce are de făcut acum, acontinuat, după care a coborât rapidscările şi a traversat peluza,îndreptându-se spre locul unde îşi lăsasemaşina.

Pe mijlocul parbrizului îl aştepta oamendă pentru parcare.

– Fir-ar al dracului, a mârâit,frustrarea făcând o breşă în zidulautocontrolului pe care şi-l impusese.

Îl aştepta acum altă hârţogăraie.Poliţia metropolitană avea timp să scrieamenzi de parcare, dar Doamne fereştesă le ceri ajutorul! A lăsat tichetul acolounde era, s-a urcat în maşină, a pornit

motorul, a dat cu spatele şi a plecat cuscârţâit de roţi. Voia să-i cearăcomisarului o fişă a postului explicită.

Benny Griessel, Marele Mentor, nuera o titulatură care să-i convină. Joi îlîntrebase pe John Afrika ce anumepresupunea această însărcinare.Răspunsul fusese: „Benny, tu vei fi plasamea de siguranţă, supervizorul meu. Nutrebuie decât să stai cu ochii pe ei, săverifici dacă sunt capabili să gestionezecum trebuie scena crimei şi să nu-i laşisă le scape vreun suspect printre degete.Bliksem, Benny, îi instruim de lescoatem untul din ei, şi pe urmă, când setrezesc la locul crimei, fie îşi pierd

minţile de frică, fie tratează totul cusuperficialitate. Poate că îi împingemprea repede de la spate, dar n-amîncotro, trebuie să-mi îndeplinescobiectivele. La blestematul ăla de cazVan der Vyver, individul a datministerul în judecată şi cere milioane;nu avem voie s-o păţim din nou. Uită-tepeste umăr, Benny, şi, dacă e nevoie, dă-le câte un ghiont prietenesc.“

Un ghiont prietenesc?A fost nevoit să frâneze brusc din

cauza unui ambuteiaj – două şiruri demaşini, câte zece pe fiecare bandă. Panade curent însemna că semafoarele nufuncţionau. Haos total.

– Iisuse, a izbucnit cu voce tare.Măcar Eskom era o instituţie de stat

şi mai de rahat decât SAPS.S-a aşezat mai bine în scaun. N-

avea nici un rost să se enerveze.Dar, fir-ar al dracului, ce putea să

facă?Era trimis de la un caz la altul, ca o

minge de ping-pong. Mai întâi aici, peurmă acolo. O reţetă sigură pentrudezastru.

Dacă Josh Geyser nu îl ucisese peAdam Barnard…

Şi-a amintit brusc cine era individuldin holul casei de discuri: Iván Nell,vedeta rock. Îi auzise toate melodiile la

postul RSG; un rock de bună calitate,bine modulat, deşi cam zgârcit cu chitarabas. I-a părut rău că nu se oprise puţin sădiscute cu el, ar fi avut despre ce să-iscrie Carlei, dar asta era, n-avusesetimp, şi acum era blocat în trafic şi n-avea altceva de făcut decât să blesteme.

Pe deasupra, i se făcuse şi foame.Nu băuse decât o cafea de dimineaţă;trebuia să facă neapărat ceva cu nivelulglicemiei şi dintr-odată i-a venit un chefnebun să fumeze. A deschis torpedoul, ascotocit înăuntru şi a dat peste un pachetde Chesterfield pe jumătate gol şi pesteo cutie de chibrituri Lion. A aprins oţigară, a coborât geamul şi a simţit

căldura ţâşnind din asfalt şi năvălindînăuntru.

A tras din ţigară, scoţând uşor fumulpe nas. Acesta s-a lovit de parbriz, apoia plutit afară.

De dimineaţă, Alexa Barnard îioferise o ţigară, iar el refuzase. „Unalcoolic care nu fumează?“ întrebase ea.Iar el îi răspunsese că încerca să se lasefiindcă aşa îl sfătuise naşul său de laAlcoolicii Anonimi, care era medic.

Şi atunci ea îi spusese să-şi cautealt naş.

Îi plăcuse de ea.N-ar fi trebuit să-i dea de băut.Pe urmă şi-a adus aminte că putea

face totuşi ceva pentru a-şi ispăşi dinpăcate. A băgat mâna în buzunar în timpce înainta doar câte doi, trei metri, agăsit telefonul şi a apăsat cu degetulmare pe taste.

Ca de obicei, telefonul a sunat cevatimp până să i se răspundă.

– Benny! a spus medicul, pe tonulsău mereu vesel. Ce faci? Sper căperseverezi.

– Doc, ai auzit de faimoasacântăreaţă Xandra Barnard?

– Văd că sunt foarte interesaţi de ocasă de aici, a spus Barry la telefon.

Cobora pe Upper Road, în vechea luidubiţă Toyota roşie.

– Cum adică?– Sunt o mulţime de poliţişti în

uniformă pe trotuar, iar în grădină e ofemeie grasă care stă de vorbă cu unmoş.

– Atunci află despre ce e vorba.Barry a cercetat din ochi strada. A

văzut un loc în care putea sta ascuns, ladreapta, la o sută de metri mai jos,vizavi de casa în stil victorian. O aleelungă asfaltată ducea spre un garaj cu osingură uşă.

– Mda… A sesizat că poliţiştii îlurmăreau cu privirea. Poate. Dar nu

acum. E prea multă lume în jur. O să vădpeste vreo zece minute…

12 Companie de utilităţi publice sud-africană,furnizoare de energie electrică (n.tr.)13 Seturi coerente de măsuri menite săstabilească egalitatea efectivă între rase,naţiuni, religii, femei şi bărbaţi etc., îndomeniul vieţii sociale şi politice, luate deobicei pentru a contracara discriminărileanterioare. Noţiunea a fost folosită pentruprima dată în timpul administraţiei Kennedy,fiind apoi explicitată în conţinutul unordocumente federale din 1965, sub mandatul luiLyndon Johnson. (n.tr.)14 În afrikaans, în original, „patron“ sau„muncitor“ (n.tr.)15 În afrikaans, în original, „nimic, nimeni“(n.tr.)

16 În afrikaans, în original, „rahat“ (n.tr.)

11.03–12.0021

Lampa cu gaz care sâsâia pe pupitrul demixaj proiecta o umbră ciudată aMelindei Geyser pe peretele opus. Eastătea în picioare, cu faţa la nu- maicâţiva centimetri de sticlă şi cu cabinelede înregistrare în spate, cufundate înîntuneric. Dekker şedea pe un scaun dinpiele, aplecat în faţă şi cu coatele pegenunchi, pentru că scârţâia deranjantatunci când se lăsa pe spate. Transpira.Fără aer condiţionat, încăperea seîncinsese.

– Îmi pare rău pentru neînţelegere, aspus Melinda, încrucişându-şi braţele lapiept.

Era o femeie destul de atrăgătoare –purta o bluză verde, o pereche de blugiîncinşi cu o curea albă cu cataramă marede argint şi o pereche de sandale cu tocortopedic din plută. Totuşi, nu la asta seaşteptase din partea unei cântăreţe degospel. Ceva în ţinuta ei îl deranja –hainele erau un pic prea strâmte. Îlfăceau să se gândească la femeile carese arătau ostentativ interesate de el –femei în jur de patruzeci de ani, careîncepeau să se ofilească şi încercau săprofite la maximum de ultimii lor ani de

tinereţe senzuală.Poate că aşa erau muzicienii.– Cred că am exagerat şi eu, a spus,

şi sinceritatea vorbelor l-a luat şi pe elprin surprindere.

– Ştii care e diferenţa dintre viaţă şiun CD? a întrebat femeia.

Se holba în continuare la geam.Dekker s-a întrebat dacă se uita lapropria reflexie.

– Nu, a răspuns.– În viaţă nu ţi se dă decât o şansă.Avea de gând să-i ţină o prelegere?– Adam nu îmi mai ceruse niciodată

să vin aici singură. Ieri-dimineaţă m-asunat şi mi-a spus că trebuia să mă

vadă. Acestea au fost exact cuvintele lui,vorbea ca şi cum nu avea de ales. Ca şicum dăduse de necazuri. „Trebuieneapărat să te văd numaidecât. Singură.“Ca un director de şcoală care cere să îifie adus un elev neastâmpărat.

Melinda s-a mişcat, şi-a desfăcutbraţele şi s-a întors cu faţa spre detectiv.A făcut doi paşi şi s-a aşezat pe ocanapea din piele de două locuri, în faţalui, cu mâna dreaptă pe braţul canapeleişi cea stângă pe perne. L-a fixat cuprivirea şi a spus:

– Dacă ai făcut la viaţa ta lucruricare ar putea să te ajungă din urmă,atunci n-ai cum să te împotriveşti. Îi

torni o minciună soţului iubit şi dai fugaîn biroul lui Adam Barnard să vezi care-i treaba, domnule Dekker.

„Domnule. Acum am devenitdomn.“

Adam, atât de jovial de obicei, oîntâmpinase foarte sobru, a continuatMelinda. Stătea neclintită, fără să-şimişte mâinile sau corpul, ca şi cumpatina pe o gheaţă subţire, formată lasuprafaţa unei ape adânci. Vocea eipărea hotărâtă.

Barnard îi împinsese în faţă ocarcasă subţire cu un DVD înăuntru, culogoul producătorului vizibil prinplasticul transparent. Ea se uitase

întrebătoare la el. Adam nu spusesenimic. Deschisese carcasa. Cinevanotase cu markerul pe suprafaţa albă aDVD-ului „Melinda 1987“. Şi ea şi-adat seama imediat ce conţinea.

A tras aer adânc în piept şi aaruncat o privire în dreapta spre geam,de parcă voia să-şi vadă pentru ultimaoară imaginea.

– Trebuie să vă spun câte cevadespre mine, domnule Dekker. Ştiţi,trăim într-o lume ciudată, într-osocietate care simte nevoia să punăetichete pe tot şi pe toate pentru a leputea încorpora.

Limbajul femeii l-a luat pe Dekker

prin surprindere, fiind mai sofisticatdecât se aşteptase.

– Procesul acesta nu este nici logicşi nici corect. Dacă eşti o persoană caredin fire are greutăţi de adaptare, atunciîn tinereţe eşti catalogată drept rebelă.Mai târziu, ţi se pun alte etichete. Eu amfost o aşa-zisă rebelă. În şcoală eram…neascultătoare. Voiam să fac totul aşacum mă ducea pe mine capul. Eramcurioasă şi voiam să aflu totul despreorice. Şi voiam să mă distrez şi să măsimt bine, adică tot ceea ce îi erainterzis unei fetiţe afrikaans bine-crescute. Ani în şir, am avut de-a facenumai cu bărbaţi care reprezentau un

anumit risc. Era ceva instinctiv, nudeliberat. Uneori mă întreb cum ar fimers lucrurile dacă aceasta ar fi fostsingura mea slăbiciune. Dar nu a fostaşa. Încă de mică am simţit nevoia să măafirm. Să obţin recunoaşterea faptului căsunt deosebită. Voiam să mă disting, săfiu altfel decât restul lumii. Nu căutamneapărat faimă, ci atenţie – consideramcă asta era suficient. În definitiv, aceastăcombinaţie mă face cine sunt.

Nu era o femeie proastă, a constatatDekker. Şi era capabilă să ducă uşoroamenii de nas.

– N-am fost niciodată extraordinarde frumoasă. Nici urâtă, slavă

Domnului! Dacă îmi exploatez bineatuurile, pot să atrag atenţia, însă nu suntgenul care să taie respiraţia bărbaţilor.Am fost conştientă că sunt suficient deinteligentă pentru a putea studia, dar înceea ce mă interesa pe mine nu sedădeau diplome. Tot ce aveam eravocea. Şi degajarea cu care mă mişcampe scenă, deşi pe asta am descoperit-omai târziu. Atunci l-am cunoscut peDanny Vlok. Poate să cânte la oriceinstrument, de la vioară la trompetă.Avea un magazin de muzică în oraş, încartierul Bloemfontein, şi cânta la nunţişi la petreceri cu încă trei muzicieni. Adat un anunţ pentru o solistă în

Volksblad. Danny visa să ajungă vedetărock. Şi se purta ca atare. La vremeaaceea, mi s-a părut cool, plus că era cuzece ani mai mare. Şi cu mai multăexperienţă de viaţă. Trăia ca un rocker.Băutură şi droguri. Problema era căDanny cânta numai muzica altora. Alui… nu era bună de nimic. M-am dus laaudiţie şi după aceea ne-am întors la elîn apartament, am fumat o zol1 şi amfăcut sex. După două săptămâni, ne-amcăsătorit în faţa magistratului. Şi dupăpatru ani am divorţat.

Folosea povestea pentru a seautopedepsi, a constatat Dekker.Dezvăluirile erau modul ei de a-şi ispăşi

păcatele. Femeia s-a oprit însă şi s-auitat în jur.

– De obicei, găseşti apă aici. E aşade cald…

– O să o rog pe Natasha, a spusDekker ridicându-se brusc.

A ieşit pe uşă şi l-a văzut pe Josh încapătul culoarului, cu un aer îngrijorat.

– Aţi terminat?– Nu încă, domnule Geyser.Bărbatul masiv a dat înţelegător din

cap şi s-a întors în sala de conferinţe.

Rachel Anderson a auzit vocileîndepărtân- du-se, fără a desluşi însă

vorbele. Au continuat să se distanţeze totmai mult, şi ea era de acum convinsă cănu lăsase urme care să ducă spre tufişulîn care se pitise. Încordarea i-a dispăruttreptat din corp şi inima a început să-ibată regulat.

Până ce zgomotul unor pantofi dedamă a răsunat în apropiere, la numaidoi, trei paşi distanţă.

– OK. Mulţumesc, a spus aceeaşinegresă pe care o auzise şi mai devreme.

– Sper să o găsiţi pe fată, a răspunsbărbatul.

– Nu poate fi prea departe. O sămergem să cercetăm parcul.

– Succes!

– OK. A auzit paşii femeiiîndepărtându-se. După câteva clipe, uşas-a închis, şi abia atunci s-a simţit cuadevărat în siguranţă.

Melinda Geyser a băut penerăsuflate o jumătate din paharul cu apăşi l-a ţinut în continuare în mâna cu carese sprijinea de braţul canapelei.

– Am fost să cântăm la o nuntă înBethlehem, în partea de est a provincieiFree State. După petrecere, am rămas sădormim în cabanele de pe malul laculuiAthlone. Locul era complet pustiu. Amfăcut un foc afară în beznă, am băut şi

am trăncănit. Danny a spus că se duce săse culce, era obosit, băuse şi era drogat.Eram căsătoriţi de trei ani, şi lucrurilenu mergeau prea bine. Eu am rămasafară împreună cu ceilalţi trei. Ei erautineri, abia trecuţi de douăzeci de ani, lafel ca mine. Chitaristul bas avea ocameră video pe care o cumpărase decurând. Şi s-a apucat să ne filmeze. Laînceput, a fost o distracţie nevinovată, neprosteam pretinzând că eram celebri şică dădeam un interviu la SABC2. Amcontinuat să bem. Şi am exagerat cubăutura. Cred că totul s-a întâmplat dincauza modului în care funcţiona grupul.Danny era liderul, iar noi, ceilalţi patru,

angajaţii, slujitorii lui. Aşa că amînceput să spunem tot felul de lucruriurâte despre Danny în faţa camereivideo. L-am imitat, ne-am bătut joc deel. Ştiam că, dacă vedea filmul, avea săse enerveze cumplit – se înfuria uşor,mai ales după o noapte de beţie. Şitocmai acest risc făcea ca totul să fie aşade amuzant; el era în apropiere, dormea,în timp ce noi îl luam în râs, şi aveam…dovezi pentru asta, era filmat şi rămâneaînregistrat, pentru veşnicie.

Chitaristul a fost cel care m-asărutat primul. A spus că ştia el ce săfacă pentru a-l scoate din sărite peDanny. A venit la mine şi m-a sărutat pe

gură. Şi de aici totul a decurs firesc,având în vedere starea în care eram cutoţii. Nu trebuie să intru în amănunte.Am fost filmată în timp ce mă dezbrăcau,şi eu îi ajutam, şi pe urmă fiecare mi-alins câte un sfârc. Am făcut sex cuamândoi deodată, cu unul prin faţă, cucelălalt pe la spate. Şi mi-a plăcut. Sevede clar, pentru că mi-a filmat faţa deaproape… Şi se aude cum gemeam deplăcere… Melinda s-a oprit şi s-a uitatla Dekker. Părea cumva plină deenergie. A continuat: O să mă întrebtoată viaţa în ce măsură faptul că eramfilmaţi a contribuit la toate astea. A tăcutcâteva clipe, apoi şi-a coborât ochii: N-

am regretat niciodată. Până ieri. Cândmi-am dat seama că păcatele m-au ajunsdin urmă şi că Josh avea să sufereîngrozitor din cauza mea. El are nevoiede mine aşa cum sunt acum, nu aşa cumeram pe vremea aceea.

Dekker a spart liniştea:– Asta era pe DVD?Melinda a încuviinţat.– Şi Barnard te-a şantajat, a spus el

sigur pe sine.– Nu. El era cel şantajat. I-am

împins DVD-ul înapoi şi i-am spus căştiam ce era pe el, şi atunci mi-a zis căfusese nevoit să plătească şaizeci de miipentru DVD. Că îl primise cu mandat

poştal cu o săptămână în urmă, însoţit deun bilet pe care era scris: Uită-te numaicând eşti singur. Altfel carieraMelindei e terminată. După trei zile, afost sunat de un bărbat care i-a cerutcincizeci de mii ca să nu să postezefilmul pe internet. L-am întrebat peAdam de ce îi plătise şaizeci de mii deranzi. Mi-a răspuns că celelalte zece miierau garanţia că aceea era singura copie.

– Şi cum anume a rezolvatproblema?

– Da, şi eu l-am întrebat acelaşilucru. Mi-a răspuns că nu era prima oarăcând fusese nevoit să protejezeinteresele artiştilor lui. Avea nişte

oameni la care apela în asemeneasituaţii, o agenţie. Ei au mers pe urmatransferului bancar şi au dat de bărbatulcare îl şantajase.

– Cine era? Chitaristul bas?– Nu, Danny Vlok.– Fostul tău soţ?– Trebuie să recunoşti că, într-un

fel, aşa s-a făcut dreptate.– Şi cum s-au asigurat că asta era

singura copie?– Nu ştiu. După ce am plecat de

aici, am încercat să-l sun pe Danny. Dela magazin mi s-a spus că era în spital.Duminică noaptea cineva pătrunsese lael în apartament şi îl bătuse.

Dekker a digerat informaţia. Cazuldevenea tot mai amplu. Şi maicomplicat.

– Bine, dar de ce ţi-a povestit AdamBarnard toate astea, din moment cerezolvase deja problema?

– Cred că filmul l-a excitat.– Şi te-a şantajat să te culci cu el?– Nu, pur şi simplu a speculat o

oportunitate.– Poftim?– Mi-a spus că n-am de ce să-mi fac

griji. Iar eu i-am mulţumit. Şi pe urmămi-a zâmbit şi a băgat DVD-ul în player.Aş fi putut să plec, dar n-am făcut-o. Amvrut să mai văd filmul o dată. Ultima

dată. Ne-am uitat împreună. Şi, când s-aterminat, m-a întrebat dacă poate să măsărute. Şi eu am acceptat. A văzutexpresia întipărită pe faţa lui Dekker şi acontinuat: I-am fost foarterecunoscătoare lui Adam. Se purtase cuatâta discreţie! Se străduise să rezolveproblema şi cheltuise o groază de bani.Şi revăzând filmul… Eram aşa de…tânără şi de… senzuală…

Dekker s-a încruntat.– Probabil că te întrebi cum de

poate face aşa ceva o femeie născută dinnou. Vezi dumneata, domnule Dekker, eunu cred că Dumnezeu ne condamnă. Mise pare că episcopul Tutu3 este cel care

a spus: „Dumnezeu are o slăbiciunepentru păcătoşi. Standardele Lui nu suntprea înalte“. Dumnezeu nu vegheazăasupra noastră cu pumnii încleştaţi, gatasă ne pedepsească. Eu îl văd maidegrabă drept un Dumnezeu al iubirii.Ştie că suntem ceea ce suntem, aşa cumne-a făcut, cu slăbiciunile noastre şitoate cele. El înţelege. Ştie că acestelucruri nu fac decât să ne ducă, în celedin urmă, mai aproape de El. Tot cevrea de la noi este să ne spovedim.

Dekker a rămas fără cuvinte. Au statamândoi în tăcerea întreruptă doar desâsâitul lămpii cu gaz. Melinda şi-astrâns, pentru prima oară, mâinile în

poală.– Vrei să afli de ce i-am povestit

totul lui Josh. Nu prea pot să-ţi explic.Am ieşit de aici cu DVD-ul în geantă.Ştiam că ceilalţi aflaseră ce făcusem, şiWillie, şi Wouter…

– Wouter?– Directorul financiar, Wouter

Steenkamp. Are biroul chiar lângă al luiAdam. Sunt sigură că m-a auzit, fiindcăsunt zgomotoasă atunci când fac sex. IarAdam avea şi el… talentele lui. Şi peurmă felul în care mi-a vorbit Natashacând am trecut pe lângă ea, spre ieşire…Poate că era pe coridor când s-auîntâmplat toate astea. Oricum, cred că

bănuia ceva. Dar nu m-am oprit, am ieşitşi m-am urcat în maşină. Aveam DVD-ul, şi tot ce îmi doream era să-l distrug.Nu mi-am dat seama până atunci cât degreu era să fac asta. Ştii, de îndoit seîndoaie, dar nu se rupe, exact ca spirituluman. Am scos o pensetă din poşetă şi l-am zgâriat. Mai mult n-aveam ce să fac.L-am zgâriat până când am fost sigură căn-avea să mai funcţioneze niciodată. L-am sunat pe Danny la magazin, pe urmăm-am dus acasă şi am aruncat DVD-ul înpubela de gunoi. Când am intrat în casă,pe canapea stătea dragul meu Josh, celcare mă iubeşte necondiţionat. M-a luatîn braţe, aşa cum o face de fiecare dată,

dar eu nu mă puteam gândi decât că o săsimtă mirosul lăsat de partida de sex.Josh şi-a dat seama că eram încordată –e un bărbat sensibil, care se teme că nu esuficient de bun pentru mine. Şi tocmaiasta m-a descumpănit, dragostea lui faţăde mine. Eram confruntată cu diferenţadintre imaginea pe care şi-o făcusedespre mine şi realitatea a ceea ce eramcu adevărat. Şi atunci am trăit niştemomente devastatoare, scuză-milimbajul atât de teatral. Eram convinsăcă Josh avea dreptul să afle adevăruldespre mine, însă vorbele nu îmi ieşeaudin gură. Vechiul obicei, avem tendinţade a ne proteja până în pânzele albe. Îmi

place să cred că am vrut să-l protejez peel, pentru că, oricât de greu mi-ar fi miesă mă accept aşa cum sunt, lui Josh i-arfi imposibil să îşi revină dacă ar aflaîntregul adevăr.

1 În afrikaans, în original, „ţigară cu marijuana“(n.tr.)2 South African Broadcasting Corporation,compania publică de radiodifuziune (n.tr.)3 Reverendul Desmond Tutu (n. 1931), clericcreştin şi activist sud-african care s-a făcutcunoscut în anii 1980 prin opoziţia faţă deapartheid. Laureat al Premiului Nobel pentruPace în 1984 (n.tr.)

22

Când Vusi Ndabeni şi-a parcat maşinavizavi de restaurantul Carlucci’s,elicopterul poliţiei se rotea deasupra, şizgomotul elicei era asurzitor. A zărit-ope Mbali Kaleni lângă o maşină depatrulare, cu o staţie în mână şi firulieşind prin geamul deschis. Cu cealaltămână ţinea desfăşurată pe capotă o har-tă a oraşului.

Vusi a traversat strada spre ea şi aauzit-o rostind tare:

– Punctul acesta unde stau eu acumeste centrul. De aici trebuie să porniţicăutările. Pentru început, verificaţi toate

casele din cvartal. Fata nu vrea să fievăzută din stradă, aşa că probabil stăascunsă undeva, prin vreo curte dinspate. Pe urmă, treceţi la cercetareaparcurilor. De Waal Park e imediat maijos, mai e şi Leeuwenhof… la două, trei,patru cvartale distanţă spre est. Nu, staţiaşa… spre vest, îl vedeţi?

Vusi s-a oprit lângă ea. Femeia i-aaruncat o privire, încercând să înţeleagăce spunea pilotul elicopterului.

– Nu te aud, a zis ea.– Unde vrei să mergem după ce

terminăm cu parcurile?– Cercetaţi zona dintre punctul

central şi oraş.

– Recepţionat. Elicopterul s-aîndepărtat clătinându-se în direcţia nord,spre De Waal Park. Kaleni s-a aplecatpeste geamul maşinii pentru a pune staţiala loc.

N-a reuşit să ajungă, fiind preascundă şi grasă. Vusi i-a deschisportiera. Ea i-a întins staţia, ca şi cum elera de vină. Vusi a pus-o la loc şi aînchis portiera, în timp ce zgomotulelicopterului devenea tot mai slab.

– O s-o găsim, a spus Kaleni.Duba albă a criminaliştilor a tras

alături. Cei doi, grasul şi slabul, aucoborât şi au înaintat spre ei, cu truseleîn mâini.

– Pe unde aţi umblat până acum? i-aluat Kaleni la rost.

Benny Griessel se afla la două sutede metri distanţă de intersecţia cuRiebeeck Street când şi-a dat seama cătrebuia să lase maşina undeva pe BreeStreet şi să meargă pe jos până la AlfredStreet. Traversarea cartieruluiBuitengracht pe traficul ăla haotic i-ar filuat cel puţin patruzeci de minute.

A găsit un spaţiu de parcare vizavide un magazin de biciclete, ceea ce l-afăcut să se întrebe dacă n-ar trebui să-şiia bicicleta cu el în portbagaj în fiecare

dimineaţă. Penele de curent erau la felde regulate ca salva de tun de la oradouăsprezece de pe Signal Hill.Taxatoarea parcării s-a apropiat de el cuun aer oficial şi cu maşina de emistichete în mână.

– Poliţia, a spus Griessel arătându-ilegitimaţia, grăbit să plece şi cu glasullui John Afrika răsunându-i presant încap.

– Nu mă interesează, a răspunsfemeia. Cât vreţi să staţionaţi aici?

Poate ar trebui să plece pur şisimplu.

– Două ore. Cât costă?– Paisprezece ranzi.

– Iisuse!A scotocit prin portofel, în căutare

de mărunţiş, i-a întins femeii banii, aîncuiat maşina şi a pornit pe jos.Maşinile erau în continuare blocate întrafic. N-avea decât patru cvartale demers; dacă o lua pe Prestwick, scurtadrumul. Între timp, putea să afle ultimelenoutăţi. A scos telefonul din buzunar şil-a sunat pe Vusi.

– Bună, Benny.Undeva, în fundal, se auzea huruitul

unui elicopter.– Vusi, mă duc să mă întâlnesc cu

comisarul. Ce se mai întâmplă? Tu undeeşti?

– La Carlucci’s.– Noutăţi?– Încă n-am găsit-o pe fată, Benny,

însă elicopterul cercetează zona, şi acumavem la dispoziţie nouă vehicule, şi unaltul e pe drum, însă cu ambuteiajeleastea…

– Da, ştiu. Ai luat legătura cu cei dela poliţia metropolitană?

– N-am avut timp.– Lasă că mă ocup eu. Va trebui să

facem o schemă, altfel riscăm să nesuprapunem. O să te sun imediat cetermin cu chestorul. Dacă se maiîntâmplă ceva între timp, dă-mi de ştire.

– Benny, cei de la Crimă Organizată

au fotografii cu oamenii lui Demidov.Vreau să i le arăt băiatului de larestaurant.

Benny a ezitat. Cu şase luni în urmă,descoperise un focar de corupţie încadrul Crimei Organizate. Drept urmare,nu erau în cele mai bune relaţii, deşiechipa lor fusese complet schimbată şiacum împărţea sediul cu ei, în BellvilleSouth. Totuşi, Vusi avea dreptate.

– Fă-o, dacă poţi, Vusi. N-avemnimic de pierdut.

În biroul lui John Afrika de la etajulpatru, pe Alfred Street, numărul 24,

Green Point, era cald din cauză că aerulcondiţionat nu funcţiona. Tocmaideschidea fereastra, când a auzit pe holpaşii grăbiţi ai comisarului provinciei.

Afrika a oftat. Alte belele. A rămasîn picioare, aşteptându-şi şeful. De dataaceasta, micul Xhosa n-a mai bătut lauşă; era prea îngrijorat şi iritat.

– Mi s-a spus că fata se teme depoliţie, a spus scurt intrând în încăpereşi sprijinindu-şi mâinile de margineabiroului, ca un om care simte bruscnevoia să se rezeme de ceva.

– Poftim? a întrebat Afrika mirat,pentru că nu înţelegea care era treaba.

– Consulul general m-a informat că

Rachel Anderson i-a spus tatălui ei că nuse poate duce la poliţie.

– Nu se poate duce la poliţie?– Tatăl a zis că a avut impresia că

fiica lui nu are încredere în poliţie.– Bliksem, a spus John Afrika

aşezându-se la birou.– Da, aşa ziceam şi eu, a răspuns

chestorul provinciei.

Buitengracht era un coşmar.Traficul era blocat pe toate cele cincibenzi de circulaţie. Griessel a alergatprintre maşini, bucuros că avusese ideeade a o lua pe jos. I-a sunat telefonul

mobil. Probabil că era comisarul, carevoia să afle pe unde naiba umbla. Dar peecran a văzut numele lui Dekker.

– Da, Fransman.– Benny, aici e o întreagă

televonelă. I-a relatat povestea Melindeipână când Griessel a ajuns la intersecţiadintre Prestwick şi Alfred.

– Fir-ar al dracului! a izbucnitGriessel într-un final. Ce ţi-a zis, undeau fost noaptea trecută?

– La biserică până la unsprezece.The Tabernacle, în Parklands. Şi peurmă s-au dus acasă. Melinda a dormitpe canapea, şi Josh în dormitor, dar nuau ieşit din casă până azi-dimineaţă. Şi

nu deţin nici o armă de foc.– Asta a zis şi el… Poate că Geyser

minţise în legătură cu arma, dar oricumar fi avut suficient timp la dispoziţie casă scape de ea. Fransman, anunţă-l peJosh că vrei să faci o percheziţie la elacasă.

– Am luat deja legătura cu cei de laregistrul naţional. Nu au nici o armăînregistrată pe numele Geyser…

– Nu, n-am spus că vreau să facemefectiv percheziţia. Ci doar că vreau săaflu cum reacţionează cei doi. Pune-leplaca aia cu mandatul…

– Care placă?– Aia cu „putem obţine un mandat

de percheziţie, dar, dacă vă daţi acordul,nu va fi necesar“.

– OK. Dar cred că fostul soţ alMelindei ar fi putut să o facă. Toatăpovestea asta e un nenorocit de circ. Osă sun la poliţia din Bloemfontein, săvăd ce îmi pot spune despre el. Şi o să-ilas pe Josh şi pe Melinda să plece…

– Da, poţi să faci asta. Sau poţi săle spui să aştepte în sala de conferinţe.Să-i laşi să fiarbă niţel până primeştiinformaţiile din Bloemfontein. Şi discutăşi cu amica aia a ta sexy de la recepţie.Află pe unde a umblat Barnard aseară.Verifică-i agenda, scotoceşte-i prinbirou, uită-te pe e-mailuri…

Dekker a tăcut câteva clipe, apoi aspus:

– OK.Însă nu părea deloc binedispus.– Îmi pare rău, Fransman, iar fac pe

şeful.– Încerc să fiu cât mai relaxat cu

putinţă, Benny. Cât mai relaxat.

Vusi Ndabeni vorbea cu VaughnCupido la telefon:

– Stai să aflu ce adresă de e-mail auaici. S-a dus la tânărul încins cu un şorţcare stătea pe terasa restaurantuluiîmpreună cu ceilalţi angajaţi.

– Aveţi o adresă de e-mail aici?Cei de la Crimă Organizată o să vătrimită nişte fotografii la care vreau săvă uitaţi.

– Da, avem. Adresa esteinfo@Carlucci’s.co-za. Dar n-o să vă fiede prea mare ajutor.

– De ce?– Din cauza penei de curent.

Computerul nu funcţionează.Vusi şi-a încovoiat umerii.– Trimite-le oricum, Vaughn.

Adresa este…Mbali Kaleni, inspectoarea cea

grasă, s-a apropiat şi l-a întrebat petânăr:

– Eşti sigur în legătură cu numărulde înmatriculare al Land Roverului?

– Sunt sigur că era CA, 416…– Nu există nici un Land Rover

Discovery cu numărul ăsta…– Nu era Discovery.– Nu?– Nu, era un Defender, aşa i-am

spus şi poliţistului. O maşină cuampatament mare. Şi nouă.

– Bărbaţii ăştia! a exclamat Kaleniclătinând din cap.

– Ce vrei să spui? a întrebat tânărul.– Nu despre tine vorbeam, a

replicat Kaleni scoţându-şi telefonulmobil. Despre tâmpiţii cu care sunt

nevoită să lucrez. A sunat la secţia dinCaledon Square şi a aşteptat mult până acatadicsit cineva să răspundă. A cerut săstea de vorbă cu poliţistul care făcuseverificarea numărului maşinii.

– Nu e Land Rover Discovery, ciDefender. Va trebui să verifici din nou.

– N-am cum.– De ce?– A căzut curentul.

Benny Griessel a intrat în biroul luiJohn Afrika transpirat şi gâfâind – de lacăldura de afară, de la cele patru şiruride trepte pe care le urcase fiindcă liftul

nu mergea şi de la presiunea căreia eraobligat să-i facă faţă.

Comisarul provinciei era aşezat decealaltă parte a biroului lui John Afrika.Amândoi păreau extrem de serioşi.

– Bună ziua, chestore, a salutatGriessel, după care s-a uitat la ceasul dela mână. Era douăsprezece fără douăzecişi cinci; lui i se părea că se făcuse dejaora trei. Bună dimineaţa, s-a corectat.

Micuţul Xhosa s-a ridicat de pescaun şi i-a întins mâna.

– Felicitări, domnule căpitanGriessel.

Griessel a fost luat pe neaşteptate.I-a strâns mâna derutat şi i-a aruncat o

privire lui John Afrika. Acesta i-a făcutcu ochiul şi a zis:

– Felicitări, Benny.– Ăăă…, s-a bâlbâit Griessel

ştergându-şi transpiraţia de pe frunte.Ăăă… Fir-ar să fie, comisare!

Micuţul Xhosa a izbucnit în râs şi l-a bătut pe spate.

– Cred că mai bine ai lua loc,căpitane. Am aşa o senzaţie că astăzi osă ne dovedeşti că îţi meriţi din plinpromovarea.

În grădina casei în stil victorian,lângă cele trei urme de paşi întipărite în

solul moale, criminalistul cel slab penume Jimmy ţinea deschisă punga deplastic cu ciment dentar, urmărindu-l pegrăsanul de Arnold cum turna în ea omăsură de apă.

– E aşa de grasă că, atunci când seurcă pe cântar, acesta zice: „Continuareaîn episodul următor“, a spus Arnold.

– Hi, hi, a chicotit Jimmy.– E aşa de grasă, încât are un cod

poştal numai al ei.– Măcar dacă n-ar fi aşa de al

naibii de autoritară, a spus Jimmyînchizând punga şi scuturând-o. Nici tunu eşti slab, dar cel puţin nu te porţi ca ojavră.

– Şi asta ar trebui să mă facă să măsimt mai bine?

– Nu, ziceam şi eu, aşa, a replicatJimmy scuturând şi mai abitir punga. Totce vreau să ştiu e la ce mama dracului îitrebuie mulajele astea. Deja se ştie căurmele paşilor sunt ale fetei. E ca şi cumai urina împotriva vântului.

– Vezi că e gata. Frământ-o!Jimmy a început să frământe

substanţa verde şi lipicioasă.– Nu sunt nici pe departe la fel de

gras ca ea.– Asta fiindcă eşti mai înalt, de-aia,

a spus Jimmy. Pregăteşte mulajul.Arnold a luat un mulaj lung, l-a

ajustat cât să se potrivească pe urma depicior şi a apăsat cu grijă. A scos osticlă cu pudră de talc şi a presărat-opeste mulaj.

– Hai, toarnă!Jimmy a deschis punga şi a ţinut-o

deasupra centrului urmei. Pasta a începutsă curgă.

– Am un metabolism leneş, asta-iproblema mea, a continuat Arnold. Întimp ce tipa e o mâncăcioasă de nu s-apomenit – KFC dimineaţa, la prânz şiseara, aşa am auzit…

Aflat înăuntrul casei în stil

victorian, în spatele perdelelor tip plasăşi la numai zece metri de locul undestăteau în genunchi cei doi criminalişti,bătrânul nu le putea auzi conversaţia.Dar îi putea vedea. Aşa cum o văzuse şipe fată sărind gardul, cum văzuse LandRoverul trecând pe stradă la puţin timpdupă aceea, cu cei doi bărbaţi cercetândtotul cu privirea. Şi pe poliţiştii carealergaseră atât de hotărâţi în jos peUpper Orange Street, şi pe negresa carese oprise mai întâi lângă gard, şi apoicercetase straturile de flori.

Ştia pe cine căutau. Şi ştia şi undese ascunsese fata.

23

Căpitanul Benny Griessel. Ce chestie!Stătea aşezat, savurând vestea cea

bună şi dorindu-şi din tot sufletul să sepoată duce chiar în clipa aceea acasă şisă-i scrie fiicei sale un e-mail: „Dragamea Carla, astăzi tatăl tău a fostpromovat căpitan“. Diseară va intra laPrimi Piatti şi o va găsi pe Anna stând lao masă cu lumânări aprinse, şi se vaapleca şi o va săruta pe obraji,spunându-i: „Căpitan Benny Griessel,mă bucur să vă cunosc“, iar ea se va uitaîn sus spre el, surprinsă, va exclama„Benny!“, apoi îl va săruta pe gură.

– Cum a primit Dekker vesteadespre Kaleni? i-a întrerupt John Afrikavisarea.

– I-am spus că e în continuare cazullui, aşa că a acceptat.

Afrika părea sceptic, dar s-amulţumit să dea uşor din cap.

– Dar ei i-ai spus?Benny uitase. Cu desăvârşire. Avea

să fie nevoit să-şi mute fundul şi să ialegătura cu femeia poliţist.

– Încă nu am avut ocazia.– Ştii ce înseamnă Mbali în limba

zulu? a întrebat chestorul privinciei.Floare. Asta înseamnă.

Afrika a rânjit.

– Fătuca asta vorbeşte cinci limbi şiare un IQ de o sută treizeci şi şapte. Nue rău deloc pentru o floare.

– Într-o bună zi, o să stea pe scaunulmeu, a prezis micuţul Xhosa.

– Deja se poartă ca şi cum ar sta, areplicat Afrika, şi cei doi ofiţeri auizbucnit deodată în râs.

Griessel a rânjit, nesigur dacă erapotrivit pentru un căpitan să se amuzealături de şefi.

Comisarul regional a devenit bruscserios.

– Benny, au intervenit nişte lucrurinoi. Tatăl lui Rachel Anderson i-amărturisit consulului general că fiica lui

i-a spus că nu poate apela la poliţiepentru ajutor. Crede că fata a vrut săspună că nu are încredere în noi.

– Nu are încredere în noi? a repetatGriessel.

Cei doi ofiţeri superiori auîncuviinţat la unison, aşteptându-l săvină cu o soluţie.

– Asta i-a spus ea tatălui ei latelefon?

Încă o mişcare a capului în sincron.– Ia staţi puţin, a spus Griessel

sprijinindu-se pe perna cenuşie ascaunului guvernamental cu cadru dinoţel. Comisare, cred că privim problemadintr-o perspectivă greşită. Vusi are o

teorie cum că fata şi prietena ei ucisăsunt cărăuşi de droguri. Asta s-ar potrivicu o grămadă de detalii – modul în careau intrat în ţară, clubul de noapte, ruşii,rucsacul ale cărui bretele au fost tăiate,urmărirea. Problema nu e că n-ar aveaîncredere în poliţie, ci că e oinfractoare. N-are cum să intre într-osecţie de poliţie şi să spună: „Ajutaţi-mă, am introdus în ţară droguri învaloare de o jumătate de milion şi peurmă l-am tras pe sfoară pe Demidov…“

A văzut uşurarea de pe feţele celordoi comisari. Însă în clipa următoareJohn Afrika s-a încruntat.

– N-avem cum să-i spunem aşa ceva

consulului general sau tatălui fetei. Nuatâta timp cât n-avem dovezi.

– I-am promis tatălui că o să-lsunăm, a spus comisarul provinciei. Avăzut că Benny nu părea delocentuziasmat de idee şi a adăugat, înmodul cel mai explicit cu putinţă: Deci,căpitane…

– Imediat, a intervenit şi JohnAfrika.

– Ca să-l asigurăm că ne dăminteresul, a spus micuţul Xhosa.

– Poate s-ar mai linişti puţin…– Dacă ar şti că de caz se ocupă un

ofiţer superior.– Şi nu trebuie să ne pripim nici în

privinţa teoriei cu drogurile.– Mă duc să-ţi aduc numărul de

telefon, a spus comisarul provincieiridicându-se iute.

– Foloseşte biroul directoruluiArendse, a spus John Afrika. E înconcediu. S-a ridicat şi el de pe scaun.Haide, îţi arăt eu unde e.

Şi dintr-odată curentul a revenit cuun zgomot care a cutremurat întreagaclădire.

– N-ai de gând să-l arestezi? aîntrebat Willie Mouton, nevenindu-iparcă să creadă, în timp ce tubul

fluorescent de deasupra capului său chela început să pâlpâie şi apoi s-a aprins.

– În clipa de faţă, nu avem probecare să justifice o asemenea măsură, arăspuns Dekker din pragul uşii. Se poatesă vă adresez câteva întrebări?

– Mie?Dekker a traversat încăperea spre

un scaun aşezat lângă cel pe care stăteaavocatul.

– Vă rog. Despre Adam Barnard. Şidespre familia Geyser.

– A, sigur. Luaţi loc, vă rog, l-ainvitat Mouton cu falsă amabilitate.

Dekker s-a aşezat.– Azi-dimineaţă, când aţi venit

acasă la Barnard, aţi pomenit cevadespre „stilul“ lui, chiar înainte cadoamna Barnard să…

L-a văzut pe Mouton cum se uităspre Groenewald, cerându-i din priviriaprobarea.

– În ziare s-a scris deja despre asta,Willie…, a spus avocatul încet.

Mouton şi-a dres glasul şi şi-atrecut iute mâna peste capul ras.

– Hărţuire sexuală, a rostit prudent.Dekker l-a aşteptat să continue.– Deşi nu cred că asta are vreo

legătură cu moartea lui.– Willie, nu e treaba ta să decizi

asta, a intervenit Groenewald.

– Da, Regardt, dar, acumcincisprezece ani, un bărbat încă se maiputea da la o femeie, iar femeia puteasă-l refuze, şi cu asta, basta. Nu seîntâmpla nimic. Acum asta se cheamăhărţuire sexuală. Şi-a trecut din noumâna peste chelie – un gest denesiguranţă. S-a jucat puţin cu cercelulde argint din ureche, apoi, dintr-odată, s-a aplecat repede în faţă, ca şi cum luaseo hotărâre. Toată lumea ştie că lui Adamîi plăceau femeile. Şi ele îl plăceau,puteţi să fiţi sigur. Acum cincisprezeceani, eu eram impresarul unor trupe demuzică pop, le promovam, le organizamturnee şi aşa mai departe, şi atunci am

auzit prima dată zvonurile. Adam o aveape Xandra, dar nu îi era de ajuns, voiamai mult. În perioada aceea, m-a căutatşi mi-a propus să mă alătur lui capartener cu drepturi egale în AfriSoundşi să mă ocup de producţie şi depromovare. Şi mi-a spus: „Willie, ca săştii şi tu, mie îmi plac femeile“. Nu-i eradeloc ruşine de asta. Ce hărţuire? Asta-io tâmpenie crasă. Sigur că se dădeamereu la femei. Dar niciodată nu leşantaja, nu le spunea că încheiacontractul numai dacă făceau sex cu el.N-a făcut asta niciodată. Niciodată.Asculta CD-urile demo sau o urmărea pecântăreaţă într-un spectacol şi pe urmă

zicea „da“ sau „nu“. „Ai potenţial, vremsă semnezi con- tractul cu noi“ sau,dimpotrivă, „Nu eşti ce ne trebuie“. Văspun, au fost cântăreţe care s-au dat lael, au intrat la el în birou – numai ţâţe şipicioare, şi farduri cât cuprinde – şi şi-au fluturat genele în nasul lui, iar el le-aspus: „Cu regulatul se rezolvă, dar cucontractul nici gând“.

– „Cu regulatul“, a repetat Dekkersavurând termenul şi gândindu-se căalbii chiar aveau un limbaj numai al lor.

– Ştii ce înseamnă asta, nu?– Şi ce-i cu povestea asta cu

hărţuirea?– Acum un an, Nerina Stahl a primit

o ofertă bună de la Centre Stage şi peurmă, dintr-odată, în presă au apărut totfelul de articole cum că Adam ohărţuise…

– Nu înţeleg.– Nerina Stahl… vedeta.Dekker a clătinat din cap. Nu auzise

în viaţa lui numele ăsta.– Probabil că asculţi Kfm – ăştia nu

dau muzică afrikaans.– Five-FM, a precizat Dekker.Mouton a dat aprobator din cap, ca

şi cum asta explica totul.– Adam a făcut om din ea. Acum

patru ani, cânta…– Despre cine vorbiţi acum? Despre

Nerina Stahl?– Da, ea era angajată să cânte

pentru McCully, într-un turneu-tributadus formaţiei Abba. O lună la Liberty,în Johannesburg, o lună la Pavilion, ştii,genul acela de spectacole itinerante. ŞiAdam a văzut-o într-o seară. Era drăguţăşi avea o voce bună – era şi tânără, aveadouăzeci şi patru de ani atunci, eoriginară din Danielskuil sau dinKuruman4… În fine, dacă n-am fi făcutnoi om din ea, acum ar fi lucrat laagenţia imobiliară Pam Golding dinPlattekloof, ascultă-mă pe mine. Adam ainvitat-o să ia prânzul cu el şi i-a spuscă putea avea o carieră solo. A semnat

contractul chiar în ziua aceea. I-am făcuto mărire de sâni, Adam i-a tradus niştecântece pop nemţeşti şi am cheltuitcâţiva bani pe un videoclip. CD-ul s-avândut în douăzeci şi cinci de mii deexemplare, şi după doi ani ea a apărutîntr-un spectacol grandios, HuisgenootSkouspel. Mai avea încă un an decontract cu noi când cei de la CentreStage i-au oferit mai mulţi bani, şi atunciea s-a dus la presă cu povestea astanenorocită cu hărţuirea sexuală, fiindcănumai aşa putea să rezilieze contractul.Şi pe urmă alte trei tipe au prins ideeadin zbor, plus două cu care încetaserămcontractul…

– Domnule Mouton… Dekker afăcut un semn din mână, cerându-i să oia mai uşor. Ce-i cu Centre Stage?

– O companie rivală. Înainte camuzica afrikaans să ajungă la modă, nuse ocupau decât de formaţii care cântauîn engleză. Pe urmă, au început să furecântăreţi de la celelalte case de discuri.Nikki Kruger s-a dus la ei, şi cei de laBloedrivier Blues Band la fel. ŞiMinistry of Music. Însă Nerina a venitcu povestea cu hărţuirea.

– Şi s-au luat şi alte femei după ea?– O făceau pentru publicitate. Tanya

Botha şi Largo, amândouă au început s-ocam ia la vale, aşa că…

A observat încruntarea lui Dekker.– Ştii, s-o ia la vale, vânzările au

scăzut rapid. Tanya s-a prăbuşit dintr-odată. Primele ei două CD-uri fuseserăpreluări de melodii mai vechi, îicreaserăm un sound bun, dar nu, acum numai voia decât propriile ei cântece,toate de jale, chestii pe care nimeni nuvoia să le asculte. Şi Largo… Presupuncă îi sosise ceasul, era deja expirată.

– Şi ele două l-au acuzat pe AdamBarnard de hărţuire sexuală?

– Pe prima pagină din Rapport:„Sangeresse span saam teen seks“,„Cântăreţii se ridică împotriva hărţuiriisexuale“, sau cam aşa ceva era titlul.

– Şi de ce anume l-a acuzat NerinaStahl pe Barnard?

– O grămadă de prostii. Că Adam n-o lăsa în pace, că o tot pipăia când intrala el în birou, că voia să o ia mereu cu elacasă, asta deşi se ştia că o avea peXandra, care era bolnavă, şi că el nuproceda aşa.

– Şi pe urmă ce s-a întâmplat?– Am reziliat contractul cu Nerina,

şi lucrurile s-au liniştit. Tanya Botha avenit cu avocatul şi am negociat, i-amoferit treizeci de mii şi a fost mulţumită.Aud că va lansa un CD gospel la o altăcasă de discuri. Acum toată lumea cântăgospel afrikaans, e la mare modă.

– Când s-a scris ultima oară desprechestiunea aceasta cu hărţuirea?

– Nu ştiu sigur… E readusă pe tapetori de câte ori ziarele n-au un alt subiectde scandal. Regardt, tu ce zici?

– În ultimele cinci, şase luni nu s-amai auzit nimic. Dar acum, după moartealui Adam…

– Vă imaginaţi ce circ o să iasă? Şinimeni n-o să îşi aducă aminte că Adama salvat industria muzicii afrikaans.

– Cum aşa? a întrebat Dekker.– Nimeni nu a făcut pentru

luisterliedjie5 mai mult ca AdamBarnard. Poate doar Anton Goosen…

– Ce înseamnă luisterliedjie?

– N-ai cum să ştii, eşti prea tânăr.Asta se petrecea pe la începutul anilor’80. Trebuie să înţelegi cum eraulucrurile pe-atunci. În anii ’70,afrikaanderii ascultau muzică poplejeră… Jim Reeves, G. Korsten, MinShaw, Groep Twee, Herbie and Spence,cu versuri de genul „Te iubesc, teiubesc“. Era epoca de aur aapartheidului, şi nimeni nu era dispus săgândească, tot ce se voia era să sefredoneze ceva. Şi pe urmă au apărutAnton Goosen şi Koos du Plessis, cumuzica lor originală şi cu texteinteligente… În orice caz, specialiştiivorbesc despre Mişcarea pentru Muzică

şi Versuri, nu mă întreba de ce. Adicăluisterliedjie, pentru că ideea era săasculţi cuvintele, nu doar să fredonezimelodia. Şi Adam, care la vremea aceeaavea douăzeci şi ceva de ani, lucrapentru De Vries & Kotz, una dintrecasele acelea mari de avocatură, dar nu-i plăcea ce făcea. Era înnebunit dupămuzică. Mergea prin puburi, princluburile mici, şi şi-a dat seama căapăruseră noi talente, încă neşlefuite, decare firmele mari de discuri nu se arătauinteresate; ele nu voiau să aibă de-a facedecât cu vedetele. Şi pe urmă adescoperit-o pe Xandra. Ştiai că AlexaBarnard a fost o mare cântăreaţă?

– Da, am auzit…– Şi-a dat demisia şi şi-a înfiinţat

propria companie, AfriSound, şi aîncheiat contracte cu Xandra şi cu alţicâţiva muzicieni. A ajuns să deţină celemai bune cântece şi le-a lansat pe piaţăîntr-un mod inteligent, fiindcă ştia că elereprezentau viitorul. Şi s-au descurcatOK. Nu excelent, dar au făcut mai multdecât să supravieţuiască, şi-apoi aapărut Voëlvry, şi el a continuat săsusţină ambele curente…

– Voëlvry? Adică „liber ca pasăreacerului“?

Mouton a oftat.– Ai auzit vreodată de Johannes

Kerkorrel şi Koos Kombuis?– Da.– Ei au făcut parte din mişcare. Şi

atunci am apărut eu, organizam turneepentru unul dintre ei. Dormeam în tren,n-aveam studio de înregistrări. Erasfârşitul anilor ’80, şi vindeam casetedin spatele microbuzului. Mă ocupam detoate, de la condusul dubei la menţinereabăieţilor departe de băutură, cumpăratulmâncării, amenajarea scenei, montareaamplificatoarelor, lipirea afişelor,strângerea banilor obţinuţi din vânzareabiletelor… Au fost nişte ani nebuni, şim-am distrat pe cinste. Voëlvry a fost omuzică afrikaans de protest, ştii,

împotriva apartheidului. A prins grozavla studenţi, veneau cu miile la concerte,în timp ce mămica şi tăticul lor stăteaufrumuşel în casa din suburbii ascultândbaladele de dragoste ale lui BlesBridges. Valul acesta nou a răsărit cadin pământ, chiar sub nasurile lor. Campe vremea aia, Adam a venit la mine cupropunerea, şi am început să lucrămîmpreună. Datorită nouă curentulVoëlvry a reuşit să se impună. I-am creatimaginea care l-a ajutat să ajungă pe val,ne-am ocupat de management, demarketing, de promovare. Şi lucrurile auevoluat continuu, şi uită-te acum lamuzica afrikaans. În ultimii cinci sau

şase ani, s-a cam dus de râpă, şi astapentru că limba afrikaans esteameninţată cu dispariţia, şi ziarele nu facdecât să scrie prostii despre hărţuiresexuală sau despre hitul ăla, De la Rey6,deşi puţină lume a ascultat tot discul.Ştii că majoritatea cântecelor de pealbum sunt despre sex şi băutură?

– Ce cântece?– De pe albumul De la Rey.Dekker a clătinat din cap. A ezitat,

gândindu-se bine înainte de a puneurmătoarea întrebare:

– În ultima săptămână, a făcut AdamBarnard vreo referire la vreun DVD?

– Ce DVD?

Mouton părea cu adevărat surprins.– Orice fel de DVD.– În momentul de faţă, avem mai

multe DVD-uri în lucru. Cel al lui Joshşi al Melindei va fi, de fapt, oînregistrare live din concertul de lafestivalul KKNK…

Dekker a scuturat din cap.– Nu, nu despre asta e vorba. V-a

spus Barnard ceva despre un DVD pecare l-a primit prin poştă?

– De ce să-i trimită cineva lui unDVD prin poştă? Eu mă ocup deproducţie şi de promovare. Dacă l-ar fiprimit, mi l-ar fi dat mie.

– Totuşi, se pare că a primit un

pachet cu un DVD prin poştă săptămânatrecută. Nu v-a spus nimic?

– Nu. Ce fel de DVD? Şi cine v-azis că Adam a primit DVD-ul?

– Îşi deschidea singurcorespondenţa?

– Cine, Adam? Sigur că da. Cinealtcineva să i-o deschidă?

– Nu avea secretară?– Natasha e secretara personală a

amândurora, dar nu ne deschide eacorespondenţa. Oricum, majoritateacorespondenţei noastre este în formatelectronic. Dacă s-ar fi primit un DVD,Natasha mi l-ar fi dat mie. Dar ce era peDVD-ul ăla?

– În stadiul actual al anchetei, nu văpot divulga această informaţie, domnuleMouton. Cu cine pot să vorbesc înlegătură cu plăţile făcute de domnulBarnard în ultima săptămână şi ceva?

– Plăţi? Dar de ce vă intereseazăasta?

– Willie…, i-a atras atenţiaGroenewald.

– E firma mea, Regardt, am dreptulsă ştiu. Cu ce v-au împuiat capul Josh şiMelinda?

– Willie, ancheta aceasta este subjudice7. Ceea ce înseamnă că trebuie…

– Da, Regardt, ştiu ce înseamnă, daracum, că Adam nu mai e, asta e

compania mea.– Domnule Mouton, din păcate,

aveţi obligaţia de a-mi răspunde laîntrebări.

Mărul lui Adam i-a tresărit; mâna s-a dus la cap, jucându-se cu cercelul deargint din ureche.

– Care era întrebarea?– Cu cine pot să discut despre

plăţile făcute de domnul Barnard înultima săptămână?

– Plăţi către cine?– Nu contează.– Adam se ocupa cu partea

financiară şi administrativă. El semnaordinele de plată. Dar Wouter cunoaşte

toate astea. E contabilul nostru.– Şi unde îl găsesc pe Wouter?– Uşa de alături.– Mulţumesc, a spus Dekker

ridicându-se. Va trebui să cercetez şibiroul domnului Barnard. A intrat cinevaacolo de ieri-seară încoace?

– Nu ştiu. Întrebaţi-o pe Natasha.Dekker s-a îndreptat spre uşă.– Mint, a spus Mouton. Josh şi

Melinda mint ca să-şi apere fundurile.Plăţi? Ce fel de plăţi?

– Willie…, a încercat Groenewalddin nou să-l calmeze.

Griessel stătea în birouldirectorului aflat în concediu. Scaunulmare era confortabil, biroul din faţa lui– lat şi gol. Studia foaia albă de hârtieprimită de la chestorul provinciei. BillAnderson, asta era scris pe ea. Plus unnumăr de telefon cu prefix internaţional.

Nu-i venea să sune. Nu se pricepeala asemenea lucruri. S-ar fi străduit preatare să-l liniştească şi i-ar fi aprinssperanţe deşarte, iar el putea să-şiînchipuie cum se simţea bietul om. Dacăi-ar fi telefonat Carla din Londra şi i-arfi spus că nişte bărbaţi, care maiomorâseră pe cineva, o urmăreauîncercând s-o ucidă, şi-ar fi ieşit pur şi

simplu din minţi. Şi s-ar fi urcat înprimul avion.

Dar nu numai asta îl îngrijora.După ce John Afrika ieşise din

birou şi închisese uşa în urma lui,Griessel se gândise la cealaltăalternativă. Dacă Rachel Anderson nuera cărăuş?

Ghennadi Demidov era notoriu,implicat într-o serie de activităţi ilegale.Umbla zvonul că îi avea la mână pe uniidintre consilierii orăşeneşti. Şi pe niştemembri SAPS. Cel puţin câţiva poliţiştiîn uniformă. Se depusese o plângere,ceva în legătură cu nişte persoane bătutecu bâte de baseball pen- tru că

refuzaseră să-şi vândă proprietăţile luiDemidov – terenuri pe care primăriatrebuia să le cumpere pentru a construistadionul pentru Campionul Mondial deFotbal. Dosarul dispăruse din secţia SeaPoint, iar martorii nu mai voiseră sădeclare nimic. Cu şase luni în urmă, ceide la Crimă Organizată fuseseră triaţi,însă cu mare tam-tam.

Nu fusese schimbat doarcomandantul, ci şi detectivii, unii fiindaduşi tocmai din Gauteng şi dinKwaZulu, dar asta se întâmplase cu şaseluni în urmă. Rusul avea buzunarelelargi.

Comisarilor nu avea să le placă

deloc teoria asta a lui.A oftat, a ridicat receptorul şi a

auzit tonul.Avea să se prezinte „căpitanul

Benny Griessel“.Măcar asta îl făcea să se simtă al

dracului de bine.

4 Localităţi din centrul Africii de Sud (n.tr.)5 În limba olandeză, în original, „şansonetă“(n.tr.)6 Album lansat în 2006 de Louis Pepler, uninginer constructor de 28 de ani cu un succesmuzical modest până la acel moment. Melodiacare dă titlul albumului, De la Rey, o baladărock, se referă la numele generalului Koos dela Rey, erou local al celui de-al doilea război

dintre britanici şi buri (1899–1902), şi exaltăvirtuţile populaţiei afrikaans şi ale istoriei sale,afirmând mândria de a fi afrikaander. Melodia aavut un succes enorm, dar a iscat un scandalpolitic pe măsură, fiind privită de unele grupărietnice ca un strigăt de luptă al populaţiei carese considera discriminată la acel moment, dupăabolirea apartheidului. (n.tr.)7 În limba latină, în original, „sub judecare“(n.tr.)

24

Vusi Ndabeni, Mbali Kaleni şi tânărulcu şorţ stăteau în faţa computerului, într-o cămăruţă din restaurantul Carlucci’s.Se uitau cum se descărcau fotografiileataşate în e-mail.

– N-aveţi ADSL? a întrebat Kalenipe un ton care sugera că era o crimă sănu-l ai.

– N-avem nevoie de aşa ceva, areplicat tânărul.

Vusi s-a întrebat dacă ar fi fostcazul să ştie şi el ce-i ăla ADSL. A fostînsă salvat de un telefon care a începutsă sune. Era al lui Kaleni.

– Da, a răspuns ea tăios, iritată. Arămas mult timp tăcută. Stai puţin,aşteaptă, a spus apoi. Şi-a luat geanta depe umăr, a scotocit înăuntru şi a scos uncarnet negru şi un set de instrumente descris. A deschis carnetul cu un aersolemn şi l-a aşezat pe masă, a apăsat pebutonul pixului, pregătindu-se să scrie,şi a continuat: OK. Dă-i drumul! Vreausă zic că poţi să-mi dictezi.

A notat totul.– Gata! a exclamat şi a închis

telefonul. Vusi, mă duc în Parklands. Auidentificat numărul de înmatriculare.

– Al Land Roverului?– Da. E al unui oarecare J.M. de

Klerk, de pe Atlantic Breeze, numărul24, Parklands. A înregistrat înseptembrie un Land Rover Defender 110Hard Top, an de fabricaţie 2007. Numărde înmatriculare CA 4167889. E născutîn 1985. Un tip tânăr.

– Nu e rus, a remarcat Vusidezamăgit.

– Cred că taică-său e putred debogat, a intervenit tânărul cu şorţ în timpce deschidea e-mailul. Un Land Roverdintr-ăsta costă trei sute de mii.

– Unde lucrează individul? aîntrebat Vusi plin de speranţă.

– La aceeaşi adresă. Lucrează deacasă.

Griessel a ascultat ţârâitultelefonului de pe celălalt continent. Seauzea foarte clar, şi s-a întrebat cât eraceasul în West Lafayette, Indiana.

– Anderson, a spus vocea de lacelălalt capăt al firului.

– Domnule Anderson, numele meueste Benny Griessel… Era conştient deaccentul său afrikaans, şi pentru ofracţiune de secundă continuarea logicăa propoziţiei i-a stat pe limbă, „… şisunt alcoolic.“ Şi-a muşcat buzele şi s-arecomandat: Sunt căpitan în poliţia sud-africană şi conduc operaţiunea de

căutare a fiicei dumneavoastră. Îmi pareextrem de rău să vă cunosc în asemeneacircumstanţe, dar vă asigur, domnule, căfacem tot ce ne stă în putinţă pentru a ogăsi şi a o proteja.

– Domnule căpitan, în primul rând,vă mulţumesc că v-aţi găsit timp pentru amă suna. Aveţi vreo veste?

Vocea era politicoasă, cu accentamerican, şi totul părea ireal pentruGriessel, ca şi cum aterizase peneaşteptate în mijlocul unui serialdramatic de televiziune.

– Avem un elicopter al poliţiei caresurvolează zona unde a fost zărită ultimadată şi peste zece unităţi de patrulare,

cărora li se vor adăuga altele cât decurând. Însă, deocamdată, nu amlocalizat-o.

S-a aşternut tăcerea, nu acea pauzăobişnuită la convorbirile transatlanticeprin satelit.

– Căpitane, îmi vine greu să vă spunasta, însă, când Rachel m-a sunat, mi-azis că nu poate apela la ajutorulpoliţiei… Sper că mă înţelegeţi. Ca tată,sunt extrem de îngrijorat. Ştiţi ce a vrutsă spună cu asta?

Griessel a luat o gură mare de aer.Era întrebarea de care se temuse cel maimult.

– Domnule Anderson, ne-am gândit

şi noi la această… chestiune. Nu-şialesese cuvintele potrivite… La aceastăproblemă, am vrut să spun. Ar putea săînsemne o mulţime de lucruri, şi euinvestighez toate posibilităţile. „Nu, nu ede ajuns“, şi-a spus Griessel. Vreau săştiţi că şi eu am o fată de vârsta luiRachel. Ea se află în acest moment laLondra. Ştiu cum vă simţiţi, domnuleAnderson. Sunt convins că vă este…foarte greu. Copiii noştri sunt tot ceavem.

Era conştient că vorbele îi sunauciudat, cumva fals.

– Da, căpitane, exact la asta m-amtot gândit în ultimele ore. Şi tocmai din

această cauză sunt atât de îngrijorat.Spuneţi-mi, pot să am încredere îndumneavoastră?

– Da, domnule Anderson. Puteţiavea încredere în mine.

– Atunci aşa am să fac. Văîncredinţez viaţa fiicei mele.

„Of, Doamne, nu spune asta!“ şi-azis Griessel. Înainte de toate, trebuia sădea de fată.

– Voi face tot ce depinde de mine, arăspuns.

– Vă pot ajuta cu ceva… de aici?Orice…

– O să vă dau numărul meu demobil, domnule Anderson. Puteţi să mă

sunaţi oricând. Dacă Rachel vă sună dinnou, vă rog să-i daţi numărul meu şi să-ispuneţi că mă duc să o iau, de oriunde arfi, singur… dacă îşi face griji. Şi văpromit că, dacă aflu ceva, vă sunimediat.

– Ne gândeam… dacă n-ar fi binesă ne urcăm în avion şi să venimacolo…

N-a ştiut ce să răspundă.– Eu… da, sigur că puteţi… Lăsaţi-

mă s-o găsesc, domnule Anderson. Maiîntâi, s-o găsesc.

– Dar o s-o găsiţi, căpitane? Tonullui era disperat, al unui om care se agaţăde un fir de pai.

– N-o să am o clipă de linişte pânăn-o găsesc.

Bill Anderson a pus receptorul joscu mare grijă şi s-a lăsat pe spate înscaun. Şi-a acoperit faţa cu mâinile.Soţia lui stătea alături, în picioare, cu omână pe umărul lui.

– E în regulă, acum poţi să plângi, aşoptit ea.

Bărbatul nu a răspuns.– Eu mi-am revenit, aşa că poţi să

plângi.Bill Anderson şi-a luat încet

mâinile de pe faţă. S-a uitat spre şirurile

lungi de cărţi de pe rafturile bibliotecii.„Atâtea cunoştinţe“, şi-a spus. „Completinutile acum.“

Şi-a lăsat capul să cadă. Umerii i s-au zguduit de plâns.

– L-am auzit vorbind, a spus JessAnderson. O s-o găsească, sunt sigură.Am simţit asta din vocea lui.

Căpitanul Benny Griessel stătea cucoatele pe biroul directorului şi cubărbia în palme.

N-ar fi trebuit să o spună. Nu voiasă facă promisiuni. Ar fi trebuit să semulţumească să-l asigure că avea să îşi

dea silinţa. Sau ar fi putut să spună:„Date fiind împrejurările, nu vreau săfac predicţii“. Însă tatăl lui RachelAnderson mai că îl implorase. „Dar o s-o găsiţi, căpitane?“

Iar el îi răspunsese că nu va avea oclipă de linişte până ce nu o găsea.

De unde mama naibii să înceapă?Şi-a lăsat braţele să cadă, încercând

să se concentreze. Prea multe lucruri, şitoate deodată.

Elicopterul şi patrulele n-aveau s-ogăsească. Fata se ascundea, îi era fricăde poliţie. Iar el nu ştia de ce.

Soluţia era să afle cine o vâna.Ideea lui Vusi prindea tot mai mult

contur. Trebuia să-l sune, să afle cummai mergeau lucrurile.

S-a ridicat în picioare şi a întinsmâna după telefonul mobil. Însătelefonul a început chiar în clipa aceeasă sune tare în liniştea biroului, făcându-l să tresară.

– Griessel.– Sunt inspectorul Mbali Kaleni, de

la poliţia sud-africană, Benny. Accentulzulu era evident, dar rostea cu mare grijăfiecare cuvânt în afrikaans. Am găsit unLand Rover Defender al cărui număr deînmatriculare pare să se potrivească. Eal unui tip din Parklands, J.M. de Klerk.Sunt în drum spre el.

– Bună treabă, însă chestorul a cerutsă te ocupi de un alt caz. Să îl ajuţi cuancheta pe Fransman Dekker.

– Fransman Dekker?Griessel s-a făcut că nu sesizează

dispreţul din vocea femeii.– Să-ţi dau numărul de telefon al lui

Fransman. Acum e în oraş, la…– Am numărul lui.– Atunci, te rog să-l suni.– Nu-mi convine, a spus Mbali, dar

o să-l sun.

– Pe data de unsprezece ianuarie,am transferat electronic suma de

cincizeci de mii de ranzi într-un contABSA, la cererea lui Adam, a intonat cuprecizie Wouter Steenkamp, contabilulde la AfriSound.

Era instalat confortabil în spateleunui monitor mare şi plat, cu coatele pebirou şi palmele împreunate la nivelulpieptului. Era un bărbat scund, abiatrecut de treizeci de ani, cu faţa ascuţităşi sprâncene stufoase. Era clar că acordao atenţie sporită propriei înfăţişări –ochelari cu rame late şi păr tuns scurt înton cu moda, o umbră de barbă aparentneîngrijită, de parcă nu se bărbierise dedouă zile, iar părul negru de pe piept eraabia vizibil pe sub cămaşa sport bleu cu

dunguliţe înguste albe, descheiată la gât.Ceas sport butucănos la mână, braţebronzate. Emana multă încredere în sine.

– Către cine s-a făcut plata? aîntrebat Dekker de pe scaunul de vizavi.

Steenkamp s-a uitat pe monitor,stând în continuare cu degeteleîmpreunate.

– Potrivit notei pe care am primit-ode la Adam, deţinătorul contului este„Bluegrass“. Iar contul este deschis la ofilială a ABSA din Bloemfontein.Tranzacţia a fost efectuată cu succes.

– V-a spus domnul Barnard pentruce a solicitat virarea banilor?

– În e-mailul pe care mi l-a trimis

mi-a cerut să trec plata la „cheltuielidiverse“.

– Atât? Nu v-a dat alte explicaţii?– Nu.– A existat şi o altă plată, în valoare

de zece mii de ranzi?– Zece mii fix? Ochii lui Steenkamp

au scrutat rapid tabelul de plăţi de peecran.

– Da, aşa cred.– Şi ziceţi că plata s-a făcut

săptămâna trecută?– Da.– Nu apare în înregistrările mele.Dekker s-a aplecat în faţă.– Domnule Steenkamp…

– Wouter, vă rog.– Am informaţii cum că Adam

Barnard s-a folosit de serviciile uneiagenţii pentru a da de urma persoaneidin spatele contului Bluegrass. Iaronorariul a fost de zece mii de ranzi.

– Ah! a exclamat Steenkampîndreptându-şi spatele şi întinzând mânaspre tăviţa cu documente frumosordonate. A căutat printre foi şi a extrasun act. Poftiţi! Fix zece mii de ranzi deplătit către Jack Fischer and Associates,a spus şi i-a întins documentul.

Dekker cunoştea numele – erau foştiofiţeri superiori de poliţie, albi, careieşiseră la pensie cu cinci sau şase ani

în urmă şi îşi fondaseră propria firmă deinvestigaţii. A luat documentul şi l-aparcurs cu privirea. Era o factură.„Client: AfriSound. Numele persoaneide contact: domnul Adam Barnard.“

În rubricile „Servicii“ şi „Costuri“stătea scris „Investigaţii administrative,R 4 500“, respectiv „Interviuripersonale, R 5 500“.

– Interviuri personale? a citit el cuvoce tare.

Steenkamp a ridicat din umeri.– Aceasta este semnătura lui Adam

Barnard?– Da. Nu fac plăţi decât dacă

facturile sunt semnate de el sau de

Willie.– Deci nu ştiţi, de fapt, ce fel de

servicii au fost facturate?– Nu. Eu şi Adam nu discutam

asemenea lucruri. Pur şi simplu, a pusfactura vizată în tăviţa lui cu documente,şi Natasha a adus-o aici. Dacă erasemnată de el, atunci…

– Apelaţi des la firma Jack Fischer?– Din când în când.– Cunoaşteţi faptul că sunt detectivi

particulari?– Inspectore, industria muzicală nu

înseamnă clar de lună şi trandafiri…Însă Adam era cel care se ocupa deobicei de aceste probleme.

– Willie Mouton era şi el la curent?– Va trebui să-l întrebaţi pe el.– O să păstrez această factură.– Pot să fac mai întâi o copie?– Sigur.

Inspectorul Vusi Ndabeni nu maizburase până atunci cu elicopterul.

Pilotul i-a întins peste umăr un setde căşti, cineva a tras uşa, motorul ahuruit cu putere, rotoarele au pornit şielicopterul s-a ridicat de la pământ.Stomacul i s-a strâns ghem. Şi-a puscăştile pe urechi cu mâini tremurânde şis-a uitat în jos: De Waal Drive se făcea

tot mai mică.„Uneori, maşinăriile astea se

prăbuşesc“, şi-a spus. „Nu trebuie săpriveşti niciodată în jos“, aşa îl sfătuisecineva mai demult, dar acum oraşul erachiar sub el, Parlamentul, Castelul,liniile ferate ce mergeau spre gară înşiruri ordonate, portul, marea orbitoare,cu soarele reflectându-se în ea. Vusi şi-ascos din jachetă ochelarii de soare culentile întunecate şi şi i-a pus la ochi.

– Cei de la Table View ştiu căsuntem în drum spre ei? a întrebatuitându-se în jos spre insula Robben şiminunându-se.

– Îndreaptă microfonul spre tine, îl

ţii prea departe de gură, a spus copilotulşi a mimat ce ar trebui să facă.

Vusi a îndoit microfonul, aducându-l în dreptul buzelor.

– Cei de la Table View ştiu căvenim?

– Vrei să vorbeşti cu ei? a întrebatpilotul.

– Da, te-aş ruga. O să avem nevoiede maşini de patrulare.

– Îţi fac legătura.Cu Table Bay strălucind în stânga şi

parcul industrial din Paarden Islandîntinzându-se în dreapta, VusumuziNdabeni a vorbit prin radioul dinelicopter cu agentul principal din Table

View. Când a terminat, s-a întrebat ce arfi zis mama lui dacă l-ar fi văzut în acelmoment.

25

Benny Griessel a luat-o înapoi peBuitengracht, tot pe jos. Nici urmă deblocaj rutier, de parcă nici nu existase.Mintea lui era însă concentrată asuprafugarei. Încotro se îndrepta RachelAnderson? Singura posibilitate, dupăpărerea lui, era hostelul Cat & Moose;acolo îşi lăsase bagajul şi tot acolo eraşi amicul ei, Oliver Sands. Unde în altăparte ar fi putut să se ducă?

A sunat la secţia din CaledonSquare şi i-a cerut operatorului radio sătrimită un echipaj pe Long Street.

– Să nu parcheze în faţa pensiunii.

Să aştepte înăuntru. Dacă fata apareacolo, nu trebuie să îi vadă.

Asta era tot ce putea face. Vusi îlanunţase că martorul ocular de laCarlucci’s se uitase la fotografiile făcutepe furiş oamenilor lui Demidov şiclătinase din cap; nu era nici unul dintreurmăritori.

Asta nu însemna mare lucru, avândîn ve- dere că era posibil ca tipii de laCrimă Organizată să nu fi trimis prin e-mail toate pozele pe care le aveau. Lafel de bine, fotografiile puteau fi preavechi, iar arhiva – incompletă.

Fie el, fie Vusi trebuia să seîntoarcă la clubul Van Hunks. Dar mai

întâi avea să vadă ce era cu casa dinTable View. Să orienteze ancheta într-odirecţie. Avea să folosească secţiaCaledon Square drept bază; era situatăcentral, şi acolo se afla staţia radio careasigura legătura cu maşinile depatrulare.

A alergat ultimele două sute demetri spre maşina lăsată în parcare, totmai conştient de arşiţa care acopereaoraşul ca o pătură.

– Nu ştiu pentru ce servicii a fostemisă factura, a spus Willie Moutondându-i documentul înapoi lui Dekker,

peste birou. Şi nu cred că o să vă spunănici ei.

– De ce?– E o chestiune delicată. O treabă

care ţine de confidenţialitate.– Cum aşa?– Willie, te înşeli, a intervenit

avocatul Groenewald.– Ba nu. Ei garantează

confidenţialitatea. Tocmai de astacolaborăm.

– Numai medicii, psihologii şiavocaţii pot invoca dreptul laconfidenţialitate pentru clienţii lor,Willie. Dacă poliţia vine cu mandat, vorfi nevoiţi să ofere informaţii.

– Atunci ce rost mai are garanţia pecare ne-au dat-o?

Mărul lui Adam i se mişca din nouspasmodic.

– Cu cine anume de la firma JackFischer lucraţi?

– Cu Jack însuşi. Deşi, vă spun eu,aţi luat-o pe o pistă greşită.

Rachel Anderson nu a mai auzitelicopterul.

La început, tăcerea i s-a părutstranie, dar treptat a devenit liniştitoare.În ciuda urmelor pe care le lăsase înstratul de flori şi a faptului că o poliţistă

de culoare se aflase la numai doi paşi deascunzătoare, reuşise să nu se dea degol.

Avea să rămână ascunsă până lacăderea nopţii.

S-a uitat la ceasul de la mână. Eraora douăsprezece fără unsprezeceminute. Opt ceasuri până la apus. Multtimp. Suficient însă ca ei să renunţe lagrădină şi să o caute prin alte locuri.

Zgârieturile şi vânătăile de pe totcorpul o dureau constant şi sâcâitor.Trebuia să se aşeze mai confortabil dacăurma să aştepte atât de mult.

S-a ridicat încet în fund şi a datramurile groase, pline de ţepi, la o parte,

atentă să nu facă zgomot sau mişcăribruşte. Nu ştia dacă nu cumva erau nişteochi aţintiţi asupra tufelor.

Trebuia să-şi dea jos rucsacul. Şisă-l folosească pe post de pernă.

A desfăcut clemele, a tras bretelelede pe umeri şi a dat rucsacul jos. Acestaa rămas agăţat aiurea, undeva în spateleei, printre crengi şi spini. L-a descurcatcu infinită grijă şi l-a aşezat pe pământ.S-a întors pe spate şi şi-a pus capul peel.

Pământul era chiar confortabil.Umbra deasă avea să o împiedice să sedeshidrateze. Ştia că nivelul glicemiei îiscăzuse, dar era sigură că putea rezista

până la căderea nopţii. Atunci avea săîncerce să găsească un telefon; cinevaavea s-o lase să sune, trebuia să o lase,avea să implore pe careva. Trebuianeapărat să-şi anunţe tatăl, să-i spunăunde era.

A răsuflat adânc şi a privit în susspre peticele de cer care se zăreau prinfrunzişul des. Ochii i s-au închis.

Apoi a auzit uşa casei deschizându-se.

Barry conducea o bakkie8 Toyotavenind dinspre oraş. Upper OrangeStreet era acum pustie; maşinile de

patrulare şi poliţiştii în uniformă sefăcuseră nevăzuţi. În colţul străzii nu mairămăsese decât un microbuz alb cuemblema SPAS inscripţionată peportieră.

S-a întrebat dacă merita sau nu săcerceteze casa în stil victorian.

A căutat cu privirea aleea pe care oobservase mai devreme, a întors maşinaşi a dat cu spatele spre uşa garajului. Şi-a luat binoclul de pe scaunul de alături,acoperit cu o husă uzată. Şi-a dat seamacă nu putea zări casa din unghiul în carese afla. Zidul din stânga casei era preaînalt.

S-a căţărat pe platforma camionetei

şi s-a lăsat pe spate, cu binoclul la ochi.Distanţa până la casă nu era decât devreo sută de metri. A privit cu atenţie.

Nici o mişcare.A îndreptat binoclul spre grădină.

Din nou spre casă.Pierdere de vreme.Apoi uşa din faţă s-a deschis. A

apărut un bărbat. Barry a focalizatbinoclul asupra lui şi a aşteptat. Unbătrân se oprise în pragul uşii. Şirămăsese acolo neclintit.

Josh şi Melinda Geyser stăteaufoarte aproape unul de altul la masa

mare ovală din sala de conferinţe înmomentul când Dekker a deschis uşa. Şi-au ridicat ochii spre el, privindu-lîntrebător, dar fără să spună nimic,aşteptându-l să se aşeze, la un scaundistanţă de Josh.

– Eu şi inspectorul Griessel nu văconsiderăm suspecţi în acest stadiu alanchetei…

– În acest stadiu?– Doamnă, ancheta abia a demarat.

Noi…– Nu noi l-am ucis, a subliniat Josh.– Atunci ajutaţi-ne să vă ştergem

numele de pe lista suspecţilor.– Cine mai e pe listă? a întrebat

Melinda.Dekker a încercat să-i închidă gura.– Deocamdată, vrem să dăm de

urma unui pachet.A sesizat expresia de teamă de pe

faţa femeii.– Ce fel de pachet? a întrebat Josh.– Nu vă pot da amănunte, domnule

Geyser, dar, repet, am nevoie de ajutoruldumneavoastră.

– Cum vă putem ajuta?– Acordaţi-ne permisiunea de a vă

percheziţiona casa, pentru a ne asiguracă nu aveţi acolo nimic care să vă legede moartea lui Barnard.

– Ca de pildă ce?

– Vreo armă de foc. Desigur, puteţisă refuzaţi, şi în acest caz va trebui săobţinem un mandat. Însă, dacă ne daţipermisiunea…

Josh s-a uitat spre Melinda. Ea aîncuviinţat.

– Daţi-i drumul! N-avem nimic deascuns.

Dekker a privit-o fix. Nu a putut citinimic altceva pe faţa ei decât hotărâre.

– Vă rog să aşteptaţi aici. Revin câtpot de repede.

Mbali Kaleni a intrat pe uşile dublede la parter ale casei de discuri

AfriSound. Patru persoane albe stăteauadunate în faţa biroului recepţionereinegrese, adâncite într-o conversaţieanimată.

– Scuzaţi-mă, a spus Kaleniridicându-şi legitimaţia. Poliţia.

Toţi cei patru s-au întors spre ea.Unul dintre ei avea un aparat foto atârnatde gât.

– Sunteţi aici în legătură cu cazulBarnard? a întrebat-o o tânără cu părblond tuns foarte scurt.

– Sunteţi ziarişti? a întrebat larândul ei Kaleni.

– Die Burger, a răspuns femeia.Este adevărat că Josh şi Melinda Geyser

sunt interogaţi chiar în această clădire?– Nu discut cu mass-media, a spus

Kaleni îndreptându-se spre recepţioneră.– Inspectorul Dekker.

Ngaphakathi?9

– Da, e înăuntru.– Spuneţi-ne, este familia Geyser

aici? a strigat un alt ziarist.Kaleni a clătinat din cap, urcând

scările. „Izidingidwane“10.Rachel Anderson stătea concentrată,

dar nu reuşea să audă nimic.Oare bărbatul tocmai deschisese şi

închisese uşa din faţă sau doar i sepăruse ei?

Abia mai respira.

Şi pe urmă paşii s-au apropiatîncetişor de ea: unu, doi, trei, patru.

Apoi s-a lăsat liniştea.– Poliţista mi-a spus că eşti o tânără

americană, a auzit aceeaşi voce ca maiînainte. A tresărit, surprinsă de vorbelecare spărseseră tăcerea, apoi s-aîncordat dându-şi seama că bărbatul i seadresa ei.

– Te-am zărit când ai sărit gardul.Am văzut cât de speriată erai. Şi peurmă i-am văzut pe bărbaţii aceia înLand Rover… Vocea era încărcată decompasiune, dar spaima că omul ştiaunde stătea ascunsă o paraliza.

– Poliţista mi-a spus că bărbaţii

aceia te urmăresc, că vor să-ţi facă rău.A respirat pe gură, fără să facă

zgomot.– Probabil că eşti extrem de

speriată şi de obosită. Şi nu ştii în cinesă ai încredere. O să las uşa descuiată.Dacă vrei să intri, eşti mai mult decâtbine-venită. Locuiesc singur. Soţia meaa murit acum un an. Îţi pot da să mănâncişi să bei şi îţi promit că nimeni nu vaafla că ai pus vreodată piciorul la mineîn casă.

A simţit cum emoţia creştea în ea.Şi autocompătimirea, recunoştinţa şidorinţa de a sări în picioare şi de a ieşidin ascunzătoare.

Nu!– Pot să te ajut.A auzit târşâitul picioarelor.– O să fiu înăuntru. Las uşa

descuiată.Pentru o clipă, tăcerea s-a aşternut

din nou, apoi paşii s-au îndepărtat. Uşas-a deschis şi s-a închis.

Şi pe urmă a răsunat o salvă de tun,şi tot trupul ei s-a cutremurat de spaimă.

8 În afrikaans, în original, „camionetă“ (n.tr.)9 În limba zulu, în original, „înăuntru“ (n.tr.)10 În limba zulu, în original, „tâmpiţi, idioţi“(n.tr.)

12.00–12.5626

Fransman Dekker s-a oprit o clipă peculoarul de la AfriSound, adâncit îngânduri, cu un braţ încrucişat la piept şicu celălalt sprijinindu-şi bărbia,holbându-se la modelul simplu dedhurrie1 întins pe podea. Toate uşile dinjurul său erau închise: familia Geyserrămăsese în sala de conferinţe dinspatele lui, Mouton şi avocatul său – înbiroul din stânga, contabilul WouterSteenkamp – în cel din dreapta.

Trebuia să sune la poliţia din

Bloemfontein şi să vadă ce informaţiiputea obţine despre fostul soţ alMelindei, să meargă la firma JackFischer and Associates, să cercetezebiroul lui Barnard şi să discute cuNatasha despre programul acestuia dinziua precedentă. Nu ştia de care dintreaceste sarcini să se apuce mai întâi, darnu avea nici un chef să se ocupedeocamdată de Jack Fischer şi deNatasha Abader. Agenţia de investigaţiiera formată exclusiv din detectivi albi,foşti poliţişti care ar fi fost încântaţi săpună SAPS într-o lumină proastă şi să selaude apoi în faţa presei. Natasha, pe dealtă parte, reprezenta o ispită de care

trebuia să se ferească. Povestea despreAdam Barnard fustangiul fusese ca ooglindă care i se pusese în faţă. Nu voiasă o ia şi el pe aceeaşi cale; soţia lui erao femeie bună, drăguţă şi deşteaptă, careavea încredere deplină în el.

Tunul de pe Signall Hill a tras salvace marca miezul zilei, întrerupându-imeditaţia. Şi-a ridicat ochii şi a văzut-ope Mbali Kaleni înaintând ca o furtunăprin sala de recepţie, sau hol, sau cumDumnezeu îi spuneau oamenii ăştia dinindustria muzicală.

– Fir-ar al dracului! a murmuratîncet.

Benny Griessel a auzit salva de tunîn clipa când trecea pragul secţiei depoliţie din Caledon Square şi s-a gânditcât de tare îl speria zgomotul de fiecaredată: nu avea să se obişnuiascăniciodată cu el. Nu era decât oradouăsprezece? L-a observat pefotograful cu părul lung îndreptându-secătre el şi cercetând din ochi sala, cu unplic de fotografii în mână.

– Pe Vusi îl cauţi?– Da, a răspuns fotograful. Nu dau

de el.– Ştiu, s-a dus în Table View. Ai

întârziat al naibii de mult.

– A fost oprit curentul, cum era săscot fotografiile la imprimantă fărăcurent? a replicat fotograful întinzându-ifurios printurile.

Benny le-a luat.– Mersi.Fotograful a ieşit din clădire fără să

mai adauge nici un cuvânt. Indignat laculme.

Griessel s-a uitat la primafotografie. Rachel Anderson şi ErinRussel râzând, pline de viaţă. Una cupielea deschisă la culoare, cealaltă cutenul mai închis, una blondă, cealaltăbrunetă. Russel avea aerul unei nimfe, cupărul blond tuns scurt, nasul mic şi

drăguţ, ochii mari, verzi. RachelAnderson părea mai temperamentală şiavea un gen de frumuseţe mai complexă,cu părul negru împletit în coadăcăzându-i pe umăr, nasul lung şi drept,gura mare, linia maxilarului puternică,denotând nu doar farmec, ci şi multădeterminare. Însă amândouă nu eraualtceva decât nişte copiliţe, exuberanteşi lipsite de griji, cu ochii sclipind deîncântare.

În spatele lor se înălţa munteleemblematic pentru Africa, Kilimanjaro.

Cărăuşi de droguri?Era conştient că orice era posibil,

văzuse destule la viaţa lui. Lăcomie,

nesăbuinţă, prostie. Infracţiunile nuaveau o faţă anume; totul depindea depredispoziţie, de mediul în care trăiai,de ocaziile care ţi se iveau în cale. Darinima lui respingea ideea; nu, cele douăfete nu erau capabile de aşa ceva.

Era sfâşiată între teama de a seîncrede în cineva şi blândeţea pe care osimţise în vocea bărbatului. Nu putea sămai rămână acolo, fusese descoperită;nu se putea întoarce în stradă, undeurmărirea avea să reînceapă. Gândul căuşa stătea descuiată la numai câţiva paşide ea şi că dincolo de ea o aştepta ceva

de mâncat şi de băut, un adăpost sigur, acopleşit-o, punând în umbră toatecontraargumentele.

S-a ridicat încet, cu inima bătându-inebuneşte în piept, perfect conştientă deriscul pe care şi-l asuma. Şi-a luatrucsacul şi s-a târât în genunchi, ferindu-se de crengile groase şi pline de ţepi dedeasupra, până la marginea adăpostuluioferit de frunziş.

O alee scurtă, pietruită, ducea sprecasa cu o singură treaptă la intrare, overandă joasă cu un covoraş pe careerau ţesute cuvintele „Bine aţi venit“, şio uşă din lemn cu lustrul mâncat devreme.

A şovăit o clipă, cântărind din nouîn minte posibilele consecinţe. Apoi s-atârât şi ultimii câţiva centimetri, clipindmărunt în lumina puternică a soarelui. S-a ridicat, dezmorţindu-şi picioareleînţepenite. A parcurs repede cărarea,mergând cu paşi mari, a urcat treapta şia ajuns pe veranda umbrită. A pus mânape clanţa din cupru oxidat, a simţit-orece sub palmă, a răsuflat adânc şi adeschis uşa.

Barry nu se uita în clipa aceea prinbinoclu. Era prea greu ca să îl poată ţinetot timpul în mână fără să-şi sprijine

braţul de ceva.A întors puţin capul şi a privit

strada, în direcţia restaurantuluiCarlucci’s. Cu coada ochiului, a sesizato mişcare la mai bine de o sută de metride el, lângă casă. A întors iute capul şişi-a mijit ochii. A zărit silueta ofracţiune de secundă, mică de la aceadistanţă, o umbră albăstruie. A ridicatbinoclul la ochi şi a focalizat imaginea.

Nimic. „Rahat!“ a înjurat cu vocetare.

A rămas cu binoclul fixat asuprauşii de la intrare în vizor. Nu o vedea înîntregime din cauza ornamentelor baroceale verandei, însă în mod cert nu era

nimeni acolo.Să-i fi jucat imaginaţia o festă? Nu,

chiar o văzuse. A clipit, încercând să seconcentreze. O siluetă mărunţică,albăstruie.

„Rahat!“ a înjurat din nou,gândindu-se că poate doar i se păruse.Sus pe munte avusese de mai multe oriimpresia că o zărise pe fată, şiadrenalina îi pulsase în vene, dar, defiecare dată când focalizase pe imagine,îşi dăduse seama că se înşelase, că nuera decât o iluzie optică, o proiecţie apropriilor speranţe şi aşteptări.

A lăsat jos binoclul şi şi-a aţintitochii spre casă, încercând să

reconstituie mişcarea.O văzuse oare pe fată cu mâna

dreaptă pe clanţă? Şi cu stânga dusă înspate, ţinând ceva? Rucsacul?

A ridicat iar binoclul la ochi. Deunde apăruse fata? Pentru prima dată, arecunoscut potenţialul de ascunzătoareperfectă oferit de tufa de bougainvilleabătrână, înaltă şi deasă. A cercetat-o cuatenţie, încercând să-şi dea seama cât demare era. „Fir-ar să fie“, a murmurat, totmai sigur de ceea ce văzuse,imaginându-şi-o pe fată cum plonjase înea, apoi revăzând-o cu ochii minţii pepoliţista cea grasă care cercetase stratulde flori din stânga…

A băgat mâna în buzunarulpantalonilor şi a scos telefonul mobil,fără să-şi ia ochii de la casă.

Ea era. Aşa se explica faptul cădispăruse fără urmă. Era aproape sigurde asta.

Aproape. În proporţie de nouăzecila sută. Optzeci.

Însă dacă se înşela…„Rahat!“

Casa era răcoroasă şi tăcută.A rămas în hol, ascultându-şi

respiraţia. O piesă clasică de mobilierera rezemată de perete, având deasupra

o oglindă mare, ovală. Alături se înşirauportrete alb-negru, nişte feţe bărboase înrame din lemn întunecat la culoare.

Un pas înainte. Podeaua a scârţâit,aşa că s-a oprit. În stânga, între douăcoloane simple, se deschidea o încăperelargă; s-a aplecat în faţă ca să o vadămai bine. O masă mare, frumoasă, cu unlaptop pe ea, aproape pierdut printremaldărele de cărţi şi ziare. Rafturi fixatede pereţi, pline ochi cu cărţi, treiferestre mari, una dintre ele cu vederespre stradă şi spre gardul pe care îlsărise. Pe podea, un covor persan ros devreme, în nuanţe de roşu, albastru şi bej.

– Sunt în bucătărie.

Vocea, care venea direct din faţă,era liniştitoare, dar tot a speriat-o.

Cărţi. Multe cărţi. La fel ca în casapărintească. Nu putea fi altfel decât însiguranţă cu o asemenea persoană,iubitoare de cărţi.

A înaintat în direcţia vocii. Unadintre bretelele rucsacului se târa pepodea, fâşâind.

Bucătăria era dincolo de o uşăvopsită în alb. Bărbatul stătea înpicioare, cu spatele la ea. Cămaşă albă,pantaloni maro, pantofi albi de sport;părea un călugăr bătrân, cu părul rar şialb înconjurându-i chelia care străluceaîn lumina fluorescentă. S-a răsucit încet,

cu spatele la masa unde pregăteamâncarea, ţinând în mână o lingură dinlemn.

– Fac o omletă. Vrei şi tu?Era mai bătrân decât crezuse, uşor

adus de spate şi cu o faţă blândă, curiduri adânci şi pielea atârnându-ideasupra cravatei roşii strânse la gât, cupete maronii pe cap şi pe mâini. Aveaochi de un albastru şters, care păreau a oprivi răutăcios din spatele ochelarilorsupradimensionaţi, cu rame din aur. Aaşezat lingura lângă un bol, şi-a ştersmâinile pe un prosop de bucătărie alb şia întins apoi o mână spre ea.

– Numele meu este Piet van der

Lingen, a spus, zâmbetul dezvelindu-idinţii albi, falşi.

– Mă bucur să vă cunosc, a răspunsea automat, din reflex, scuturându-imâna.

– Omletă? Poate şi nişte pâineprăjită?

A luat din nou lingura în mână.– Ar fi grozav.– Poţi să-ţi atârni rucsacul în

cuierul de la intrare, a spus arătând culingura spre hol. Apoi s-a întors la bolulîn care bătea ouăle.

Fata a rămas în picioare în mijloculbucătăriei, nevenindu-i parcă să acceptesenzaţia de uşurare, revenirea la normal,

relaxarea.– Şi baia e mai jos pe hol, a doua

uşă pe stânga.

– Am văzut-o, a spus Barry latelefon, pe un ton mai sigur decât simţea.

– Unde?– A intrat într-o casă, foarte

aproape de restaurant.– Iisuse. Când?– Acum câteva minute.– Şi zici că ai văzut-o?– Am avut noroc. N-am zărit-o

decât o fracţiune de secundă, dar ea era,fără îndoială.

– O fracţiune de secundă? Cummama naibii vine asta?

S-au aşezat în studioul deînregistrări. Dekker voia să o punăimediat la curent cu cele descoperite încazul Barnard.

– O clipă, a spus Mbali. Şi-a închisochii. Voia să îşi scoată din cap cazulamericancei dispărute; fusese atât desigură că avea s-o găsească. Şi-alimpezit mintea şi a deschis ochii. Suntgata, acum poţi să-i dai drumul.

Dekker a început să vorbească sec,scurt şi la obiect, fără a-şi ascunde

dispreţul.Mbali n-a fost surprinsă de

atitudinea lui.Ştia că poliţiştii bărbaţi nu o

agreau. Şi, cel mai puţin dintre toţi,Fransman Dekker. N-o deranja, ştiamotivele. În general, bărbaţii se simţeauameninţaţi de talentul ei şi intimidaţi demoralitatea şi de integritatea de caredădea dovadă. Ea nu bea, nu fuma şi nuînjura niciodată. Dar nici nu-şi ţineagura. Poliţia nu era locul potrivit pentrupălăvrăgeală, asta era părerea ei; aveaulucruri mult prea importante de făcut, şicircumstanţele le erau de multe oripotrivnice. Iar Mbali spunea exact ce

gândea. Despre colegii bărbaţi carecredeau, plini de sine, că totul seînvârtea în jurul lor. Desprecomportamentul lor sexist şi rasist.Despre lipsa lor de interes faţă demuncă. „Hai să aruncăm o friptură pegrătar“ sau „Hai să bem o bere“ – preades îi auzise invitându-se aşa unii pealţii, ca nişte băieţei care amânau lanesfârşit maturizarea. Prea multe discuţiila birou despre sport, politică şi sex. Leatrăgea de fiecare dată atenţia că nu sepurtau cum trebuia. Şi ei o urau pentruasta. Însă Dekker avea şi un alt motiv săo deteste. Îl prinsese pe picior greşit cuo săptămână în urmă. El se retrăsese pe

coridor, într-un loc pe care îlconsiderase ferit de urechile celorlalţi.Îi şoptea vorbe de amor la telefon uneioarecare Tamaryn, când pe soţia lui ochema Crystal. Şi, când se furişaseînapoi în birou, ea se apropiase debiroul lui şi îi spusese: „Un bărbat artrebui să-i fie credincios soţiei“. Dekkerse mulţumise să se holbeze la ea, fără săscoată vreun cuvânt. Aşa că Mbaliadăugase: „Înşelăciunea ia diversechipuri“, după care plecase. De atunci,sesizase că el o privea mereu cu ură.Pentru că îi descoperise secretul şi îldispreţuia ca om.

Numai că acum era altceva; aveau

un caz de rezolvat. L-a urmărit atentă. Şii-a răspuns numai în engleză, deşi el îivorbea în afrikaans. Fiindcă ştia că urainclusiv acest lucru.

Rachel Anderson a închis uşa băiiîn urma sa; simţea o nevoie urgentă săfacă pipi. Şi-a tras fermoarulpantalonilor, şi-a lăsat chiloţii până lagenunchi şi s-a aşezat pe vasul detoaletă. Senzaţia de uşurare şi zgomotulfăcut au fost atât de puternice, încât s-aîntrebat dacă bărbatul nu o auzise cumvadin bucătărie. S-a uitat în jur. Pereţiierau vopsiţi în albastru-deschis pal iar

accesoriile din porţelan luceau albe cazăpada. S-a simţit brusc tentată de cadă,un model vechi, cu picioare, dar recentreparată, de gândul la apa înspumatăcare să îi aline oboseala îngrozitoare şidurerea din tot trupul. Şi-a înăbuşit însădorinţa – ar fi fost un gest de capitularepentru care nu era încă pregătită. În plus,bătrânul o aştepta cu masa.

După ce a terminat, s-a aplecatpeste chiuvetă, a deschis robinetele, aluat săpunul şi s-a spălat cu grijă,îndepărtând sângele uscat şi noroiul depe mâini, toată mizeria adunată dupăatingerea rocilor şi a plantelor, azidurilor şi a pământului. S-a uitat cum

se scurgea, dispărând în gaura deevacuare. A combinat apă rece cu caldăşi s-a stropit pe faţă. Apoi a luatsăpunul, l-a frecat în mâini până când afăcut spumă şi s-a spălat pe obraji,frunte, gură şi bărbie, după care s-aclătit din nou.

Prosopul albastru-închis era curat şiaspru la pipăit. S-a şters încet pe faţă,după care l-a împăturit şi l-a pus la loc.Abia apoi s-a uitat în oglindă. Cu omişcare reflexă, mâinile i s-au ridicat lacap, dând părul pe spate.

Avea o înfăţişare de om nebun.Înspăimântătoare. Părul îi era îndezordine, câteva şuviţe ieşiseră din

coadă şi îi atârnau în jurul feţei, ochiierau injectaţi, iar în jurul gurii aveariduri de oboseală. Pe bărbie avea otăietură înconjurată de o vânătaieroşiatică, iar pe frunte – o altăzgârietură, pe care nu-şi amintea cum ocăpătase. Murdăria se impregnase în gât,precum şi în tricoul bleu.

Dar trăia.S-a simţit copleşită de un sentiment

de profundă recunoştinţă, înlocuit rapidde vinovăţie, pentru că Erin, draga deErin, era moartă. Emoţia s-a năpustitasupra ei ca un val gigantic, bruscă şicopleşitoare, ruşinea îngrozitoare căputea să se bucure că trăia în timp ce

Erin era moartă. Senzaţia devastatoare arupt pentru prima dată zidul de apărarepe care şi-l înălţase, făcând-o săretrăiască momentele de teroare cândele două fugiseră înspăimântate, iar Erinse folosise de braţe pentru a sări pestezidul bisericii. O mişcare fatală.

„Nu!“ ţipase ea atunci după Erin,dar o urmase apoi orbeşte, sărind şi eapeste zid, aparent fără nici un efort. Erinse oprise pe o alee îngustă în curteabisericii, stând în bezna adâncă dintrecopacii uriaşi. În acel moment, Rachelînţelesese că intraseră singure încapcană şi începuse să alerge disperată,căutând o cale de ieşire. Pornise înainte,

spre clădirea bisericii, convinsă că Erino urma. Ajunsese în spatele bisericii,ferită de luminile străzii şi de privirileurmăritorilor, când îşi dăduse seama cănu mai auzea paşii lui Erin. Se întorsese,aproape paralizată de frică. Unde eraErin? Speriată şi şovăitoare, fugiseînapoi spre colţul clădirii.

Erin era la pământ, şi toţi cei cincibărbaţi stăteau îngenunchiaţi deasupraei, urlând ca nişte animale. Şi pe urmăvăzuse sclipind lama cuţitului. Ţipătuldisperat al lui Erin, curmat brusc.Sângele negru ţâşnind în întunecimeanopţii.

Momentul îi rămăsese întipărit în

sinapsele din creier, ireal, copleşitor.Greu ca plumbul.

Şi atunci fugise pentru a-şi salvaviaţa. Ocolise biserica prin spate. Sărisedin nou gardul. De data aceasta, avea unavans mai mare.

Uşurare. Recunoştinţă. Trăia.Tot ce se întâmpla era prea mult

pentru ea. Nu îşi putea privi chipul. Şi-aplecat capul, sufocată de sentimentul devinovăţie, sprijinindu-se cu ultimeleputeri de marginea chiuvetei. Resimţeaemoţia ca pe o senzaţie acută de greaţăcare urca din stomac, provocându-i unspasm. Îi venea să vomite şi să râgâie. Ascos un geamăt, cutremurându-se. Apoi a

izbucnit în plâns.

Vusi Ndabeni stătea în faţă, într-omaşină de patrulare, între un agent şi uninspector, ambii în uniformă. În spatelelor, pe West Coast Road, venea o altădubă a poliţiei.

Voiseră să pună în funcţiune sirenaşi girofarul, dar Vusi se împotrivise.Avea de gând să ajungă la casa lui J.M.de Klerk cu maximă discreţie, s-oîncercuiască şi apoi să bată la uşă.Inspectorul i-a spus că ştia adresa, într-ozonă în plină dezvoltare din Parklands,un nou cartier rezidenţial unde albii şi

negrii din clasa de mijloc convieţuiauaparent în armonie – o dovadă asuccesului noii politici din Africa deSud.

La un semafor, au făcut la dreaptape Park Road. Centre comerciale,complexuri de locuinţe, au luat-o lastânga pe Ravenscourt, apoi la dreaptape Humewood. Labirintul de străduţeîntortocheate şi fundături nu semănadeloc cu străzile în linie dreaptă dinMandela Park şi Harare, dinKhayelitsha, pe care Vusi le cunoşteaatât de bine. S-a uitat întrebător spreinspector.

– E chiar în faţă, prima la stânga şi

a doua la dreapta.Vile, clădiri de apartamente, toate

curate şi nou-nouţe, cu grădini abiasăpate şi arbori mici.

– Să nu parcăm în faţa casei. Nuvreau să-l speriem, a spus Vusi.

– OK, a răspuns inspectorul,arătându-i agentului pe unde să o ia. Încele din urmă, au ajuns la un indicatorpe care era scris „Atlantic Breeze“.

Vile. Numerele din zona unde seaflau înce- peau de la patruzeci, şi niştecomplexuri de locuinţe erau ascunse înspatele unor ziduri înalte.

– Sunt numai vile aici? a întrebatVusi.

– Nu cred.Dar cea de la numărul 24 era. Au

oprit maşina ceva mai departe.– Lasă-mă să cobor, a spus Vusi.Inspectorul a deschis portiera şi s-a

strecurat afară, făcându-i loc, apoi s-aurcat înapoi în maşină.

Zidul era înalt şi alb, prevăzut cusârmă ghimpată, iar cifrele doi şi patruerau scrise mare cu vopsea. În centrulzidului era o poartă de fier acţionatăelectric, iar în spate se vedeau caselecare imitau stilul rural, cu obloanealbastre şi verzi prinse în rame simplede fereastră şi cu acoperişuri ascuţite.Un specialist în proprietăţi imobiliare

şi-ar fi dat repede seama că întregulcomplex urma să devină depăşit în cinciani şi total neinteresant pentruinvestitori.

– Ah! a exclamat Vusi.Nu se aşteptase la asta. A făcut un

semn spre cei doi poliţişti în uniformă.Amândoi s-au dat jos din maşină şi s-auapropiat.

– Vestele, a cerut el.Inspectorul a deschis portbagajul

dubei. Vestele antiglonţ nu mai erauaranjate ordonat, aşa cum fuseseră laplecare. Vusi a luat una, şi-a tras-o pestecap şi a început să o lege.

– Puneţi-vă şi voi vestele.

Aşteptaţi-mă aici să arunc o privire şi săvăd dacă ni se deschide poarta.

Cei doi au încuviinţat plini deentuziasm. Vusi a traversat strada şi amers de-a lungul zidului. Lângă poartaînchisă erau un panou şi un interfon cubutoane; în dreptul unora erau trecutenişte nume. Le-a cercetat cu privirea,însă nu a zărit numele de Klerk. În parteadin stânga sus era un buton în dreptulcăruia scria: „Administrator“. A apăsat.S-a auzit o sonerie. Nici un răspuns.

A apăsat din nou. Tot nimic.A privit prin grilajul porţii. Aleea

mergea drept înainte, apoi cotea sprestânga la nouăzeci de grade şi dispărea

după un complex de locuinţe. Nu sezărea nici ţipenie de om. A apăsat dinnou pe buton, de acum fără nici osperanţă.

S-a auzit un pârâit şi un fluieratscurt.

– Ce doriţi? a întrebat o vocemonotonă de femeie.

La 16 etaje deasupra aglomeraţieide pe Adderley Street, bărbatul stătea înfaţa ferestrei, cu spatele la decorul luxosal apartamentului. Privea oraşul de sus.În faţă era Golden Acre, la stânga –Cape Sun Hotel, iar în spate – blocurile-

turn din cartierul Foreshore, un amalgamde stiluri arhitectonice. Se vedea puţin şimarea albastră, deşi frumuseţeapeisajului era cumva alterată demacaralele din port, de două instalaţiide foraj şi de catargele navelor.

Părul şi barba deasă ale bărbatului,tăiate scurt, erau de culoarea nisipului,dar prematur încărunţite – nu părea săaibă nici cincizeci de ani. Era zvelt şi înformă, îmbrăcat cu o cămaşă din denim,pantaloni kaki din bumbac şi pantofialbaştri cu talpă de cauciuc. Pe suprafaţaferestrei late şi înalte, imaginea feţeisale se reflecta lipsită de orice expresie.

Avea o mână în buzunar; în cealaltă

ţinea un telefon mobil subţire. Şi-a mutatprivirea de la panoramă la tasteletelefonului. A format un număr dinmemorie şi a dus telefonul la câţivamilimetri de ureche. A auzit un singurţârâit, apoi Barry a răspuns:

– Domnule B.Bărbatul a dat uşor din cap,

satisfăcut de reacţia rapidă şi de calmuldin vocea lui Barry.

– Preiau controlul, a spus pe un tonmăsurat.

– Sigur.Uşurare.– Cum arată casa?Barry a descris cum putea el mai

bine clădirea cu un singur nivel, colţulcasei şi poziţia uşii de la intrare.

– Există o intrare şi prin spate?– Nu ştiu.– Dar, dacă ar fi, ar da spre

Belmont Avenue?– Exact.– OK. O să-i trimit pe Eben şi pe

Robert să se ocupe de asta. Deşi cred căfata n-o să îşi pună problema să iasă peuşa din spate, fiindcă nu ştie că amvăzut-o. E o presupunere corectă, Barry?

– Da, domnule.– Nu ştie nici că supraveghem casa,

aşa-i?– Da, domnule.

– Bun. Înţeleg că ai văzut un singurlocatar în casă, un bătrân.

– Da.– Şi pe nimeni altcineva?– Nu, domnule.– Bine. Acum, ascultă-mă cu

atenţie, Barry. Tu, Eben şi Robert vatrebui să fiţi gata să interveniţi în caz deurgenţă. Dacă primiţi un astfel detelefon, intraţi în casă şi puneţi mâna pefată, orice s-ar întâmpla. Ai înţeles?

– Da, domnule.– Dar asta este a doua opţiune, la

care vom apela numai în cazul în carefata sună la poliţie. Nu ştim de ce nu afăcut-o până acum, dar o poate face în

orice clipă, şi atunci nu vom avea,probabil, decât cinci minute ladispoziţie. Ceea ce înseamnă că vatrebui să acţionaţi rapid.

– Da.Neliniştea răzbătea din vocea lui.– Şi, indiferent cum procedaţi, nu

plecaţi fără rucsac.– OK.– Şi fără martori.– Dar eu n-am pistol.– Barry, Barry, ce te-am învăţat eu

pe tine?– Adaptează, improvizează şi

învinge.– Exact. Probabil că nici nu vei

avea nevoie de armă, fiindcă încercămprima tactică. O să ne ia douăzeci, poatetreizeci de minute, fiindcă vrem să neasigurăm că totul va decurge repede,curat şi în linişte. Între timp, tu eşti mânamea dreaptă, Barry. Dacă te sunăm, intrădupă ea. Dacă pleacă, urmăreşte-o şiprinde-o. Nu se admit greşeli. Nu ne maiputem permite. E limpede?

– Da, domnule.– Eşti sigur? Te-ai gândit la toate

implicaţiile?– Da.– Bine.A închis telefonul şi l-a băgat la loc

în buzunar exact în momentul în care

elicopterul poliţiei survola Table Bay,îndreptându-se direct spre el. L-aurmărit cu privirea până când s-aîndepărtat, zburând la mică înălţime pedeasupra oraşului.

1 Ţesătură indiană tradiţională, din lână,bumbac, iută sau mătase. Se execută manual, îndiverse modele şi dimensiuni, în funcţie descopul pentru care a fost creată: carpetă saucovor, preş pentru rugăciune, suport pentrutelefon şi vaze etc. (n.tr.)

27

În stradă stăteau doi poliţişti înuniformă, înarmaţi cu pistoale automateşi îmbrăcaţi cu veste antiglonţ. Vusi eraînăuntru cu administratorul complexului.Femeia părea moale ca aluatul, ştearsăşi lipsită de personalitate; inclusivvocea îi suna impersonal.

– De Klerk locuieşte la A-şase. Nue chiriaş, ci proprietar. Nu-l văd preades. Îşi plăteşte întreţinerea prin ordinde plată.

Femeia îşi transformase una dintrecamerele apartamentului în încăpere delucru. Stătea la un birou mic şi ieftin, din

pal melaminat, pe care se aflaucomputerul şi tastatura, iar în spate eraumai multe rafturi albe, tot din pal, plinede dosare. Unul dintre acestea stăteadeschis lângă tastatură. Vusi rămăsese înpicioare, în prag.

– Domnul de Klerk este acumacasă?

– Nu ştiu.Un răspuns sec şi direct, legat de o

chestiune total lipsită de interes.– Când l-aţi văzut ultima dată?– Cred că prin noiembrie.– Deci ultima dată a trecut pe aici în

noiembrie?– Nu ştiu. Nu prea ies din casă.

– E trecut vreun număr de telefon?Femeia a verificat în dosar.– Nu.– Cum arată?– E tânăr. Şi-a apăsat arătătorul

butucănos pe documentul din faţa ei. Aredouăzeci şi şase de ani. Şi-a ridicatochii şi a văzut privirea întrebătoare alui Vusi. Relativ înalt, păr castaniu, aadăugat.

– Unde lucrează?Degetul arătător a urmărit din nou

rândurile scrise în dosar.– Aici nu scrie decât că este

„consultant“.– Pot să mă uit şi eu, vă rog?

Femeia a întors dosarul spre el.Vusi şi-a scos carneţelul şi pixul, le-aaşezat pe dosar şi a studiat formularul.Nume J.M. de Klerk. Urma seria actuluide identitate.

Unitate locativă: duplex cu douădormitoare

Statut: proprietar şi locatarSubînchiriere: nuÎntreţinere: 800 R/lunăData ocupării apartamentului: 1

aprilie 2007Ocupaţia: consultantAdresa poştală: Unit A6, Atlantic

Breeze 24, Parklands 7441Adresa de serviciu: –Număr telefon acasă: –Număr telefon serviciu: –Număr telefon mobil: –Adresă şi date de contact rude

apropiate: –Sub declaraţia conform căreia era

de acord cu regulamentul de ordineinterioară al complexului de locuinţe şică a acceptat prevederile acestuia era osemnătură dată în grabă.

– Are cumva un Land RoverDefender?

– Nu ştiu.Vusi a împins dosarul înapoi spre

femeie.– Mulţumesc foarte mult, a spus,

după care a adăugat plin de speranţă:Aveţi cumva o cheie de rezervă laapartamentul lui?

– Da.– Sunteţi amabilă să ne descuiaţi

uşa?– Regulamentul prevede că nu pot

face asta decât dacă mi se prezintă unmandat de percheziţie.

Benny Griessel stătea îndispeceratul pentru comunicaţii prinradio al secţiei de poliţie din Caledon

Square, cu o hartă a oraşului întinsă pebirou şi cu carneţelul şi pixul pusedeasupra. Îl asculta pe tânărul sergentdiscutând cu fiecare unitate de patrulare.Îşi nota rapid cele aflate, încercând să-şiformeze în minte o imagine cu privire lalocul unde ar fi putut să se afle în acelmoment fata şi la destinaţia ei, precum şila ceea ce aveau ei de făcut. Capul îivâjâia de atâtea necunoscute şischimbări rapide de situaţie.

Şi-a auzit telefonul sunând. I-a făcutsemn sergentului să dea staţia radio maiîncet pentru o clipă, s-a uitat rapid peecran şi a răspuns.

– Vusi?

– Benny, avem nevoie de mandat depercheziţie.

– Nu e nimeni acasă?– Nu cred. O să batem mai întâi la

uşă, însă îngrijitoarea are cheia… Înfundal s-a auzit o voce de femeie.Pardon, doamna administrator are cheia.

– N-avem suficiente probe pentru unmandat, Vusi. Trei cifre de la un numărde înregistrare auto…

– Da, aşa mă gândeam şi eu. Te sunmai încolo…

Griessel a închis telefonul, şi-a luatpixul în mână şi i-a făcut semnsergentului să-şi vadă de treabă. Astudiat din nou harta, plimbând vârful

pixului în sus, spre Company Gardens.Acolo era fata.

Instinctul îi spunea asta. CunoşteaDe Waal Park şi Upper Orange, erauteritoriul său, ruta pe care circula zilniccu bicicleta. Upper Orange Street,Government Avenue, Company Gardens.Dacă ar fi fost în locul ei, dacă ar fitrebuit să fugă, înspăimântat şi nesigurpe sine, încercând să ajungă pe LongStreet, atunci ar lua-o prin Gardens.

– Vreau două echipaje în Gardens,i-a spus sergentului. Dar mai întâi săvină să ia fotografia fetei.

Piet van der Lingen a auzit hohotede plâns înăuntru. A rămas în faţa băii,puţin adus de spate şi cu mâna ridicatăpentru a ciocăni încet în uşă. Nu voia săo sperie pe fată.

– Rachel, a spus el cu blândeţe.Plânsul s-a potolit brusc.– Rachel?– Cum de ştii cum mă cheamă?– Poliţista mi-a spus. Eşti Rachel

Anderson din Lafayette, Indiana. Aurmat o tăcere lungă, apoi uşa s-adeschis, şi Rachel a apărut în prag, culacrimile şiroind pe obraji.

– West Lafayette, l-a corectat ea.Bătrânul a zâmbit cu multă bunătate.

– Haide, draga mea! Masa eaproape gata.

Fransman Dekker i-a povestitgrăsanei Mbali Kaleni despre cei zecemii de ranzi care fuseseră plătiţi firmeiJack Fischer and Associates. În clipaaceea, şi-a dat seama cu maximăclaritate că putea rezolva dintr-un singurfoc mai multe probleme. Şi-a planificatstrategia în timp ce o punea pe Mbali lacurent. Trebuia să fie atent cum s-oademenească. Mbali era recunoscutăpentru capacitatea ei de a mirosi de la opoştă când ceva era putred.

– Cheia afacerii e la Bloemfontein,a spus păstrându-şi tonul neutru. DarFischer şi compania nu sunt deloc proşti.Crezi că te descurci? a întrebat-o,alegându-şi cuvintele cu mare grijă.

Femeia a pufnit dispreţuitor pe nas.– Nu sunt proşti? Ei, haide! Nu sunt

decât nişte amărâţi de bărbaţi, a spusridicându-se şi grăbindu-se deja să iasă.

Dekker s-a simţit uşurat, dar nu alăsat să i se citească pe chip satisfacţia.

– Sunt unşi cu toate alifiile, aadăugat.

– Las’ pe mine, mă ocup eu deBloemfontein, a spus Mbali deschizânduşa.

Vusi a bătut mai întâi la uşa din faţă,apoi şi la cea din spate, după care i-atrimis pe poliţiştii în uniformă să-iîntrebe pe vecini dacă ştiau ceva desprede Klerk. A rămas în curtea din spate,încercând, de lângă grătarul mare, să seuite înăuntru prin singura deschizăturădin perdele.

A văzut o cameră de zi largă, cubucătăria mică în spate, şi o sticlă goalăde bere pe un dulap. O canapea cutapiţerie de culoare închisă şi, drept înfaţa lui, colţul unui televizor cu ecranplat uriaş.

Pe dalele podelei nu era nici uncovor. Sticla de bere ar fi putut să zacăacolo de săptămâni. Nici cenuşa dinbraai2 nu îi spunea mare lucru.

A stat la umbra micului balcon,uitându-se la bucata de gazon şiaşteptându-i pe poliţişti să se întoarcă.

„Administratorul complexului delocuinţe“ îl informase că acest tip devile, cu două dormitoare şi o baie laetaj, iar la parter cu o cameră de zispaţioasă, o bucătărie deschisă şi un WCde serviciu, costaseră în urmă cu un ancu puţin sub un milion de ranzi. Un LandRover nou costa peste trei sute de mii.Mai era şi televizorul cu ecran mare.

Cum de îşi permitea un tânăr dedouăzeci şi şase de ani toate astea?

„Droguri“, şi-a spus.I-a văzut pe poliţişti întorcându-se.

Şi-a dat seama din felul în care mergeaucă nu aveau nimic de raportat. Dintr-odată, a simţit că trebuia să se întoarcăîn oraş cât mai repede cu putinţă, laclubul Van Hunks, pentru că acolo seafla răspunsul. Aşa că s-a grăbit să-iîntâmpine pe poliţişti.

Totul părea ireal. Bătrânul încămaşa lui albă impecabilă i-a trasscaunul ca să se aşeze. Aroma

delicioasă de bacon prăjit i-a înteţitfoamea, deşteptând în ea instincteanimalice. Masa fusese frumos aranjatăpentru două persoane. Picăturile decondens care se scurgeau pe paharul plincu suc rece de portocale au făcut-onerăbdătoare să guste băutura dulceagă.

Bărbatul s-a apropiat de maşina degătit şi a întrebat-o dacă voia şuncă şibrânză la omletă.

– Da, vă rog, a răspuns.El a invitat-o să bea din sucul de

portocale. Şi-a turnat suc cu o mână uşortremurândă şi a dus paharul la gură,încercând să-şi controleze senzaţia desete copleşitoare.

Voia cumva două felii de pâineprăjită?

– Da, vă rog.Bărbatul a uns tigaia, a bătut

gălbenuşurile de ou şi le-a adăugat pestealbuşurile deja bătute, apoi a turnatcompoziţia în tigaie. Pe o farfuriearanjase bucăţelele de şuncă prăjită şibrânza rasă. A pus tigaia pe foc.

După moartea soţiei, aranjaîntotdeauna masa pentru două persoane,i-a povestit el. De fapt, făcea asta încăde dinainte, de când ea se îmbolnăvise.Îl ajuta să se simtă mai puţin singur.Acum era un adevărat privilegiu pentruel să aibă pe cineva la masă. Fata

trebuia să îl scuze că vorbea atât demult, însă nu avea prea des companie.Doar cărţile; ele erau acum tovarăşelelui de zi cu zi. Când mâncase ea ultimaoară?

Trebuise să se gândească înainte dea-i răspunde.

– Ieri, spusese amintindu-şi burgeriimari pe care îi mâncase pe la ora patruîntr-un loc cu atmosferă asemănătoareanilor ’60 din America. „Oprăvălioară“, aşa o descrisese Erin,după care ea şi-a înlăturat iute imagineadin cap, fiindcă nu dorea să retrăiascăacele clipe.

Bărbatul a pus şunca şi brânza peste

ouă şi a deschis cuptorul. A luat tigaiade pe foc, a băgat-o în cuptor şi a închisuşa. S-a întors cu faţa spre ea.

– Omleta se lasă atât de uşor dacănu eşti atent, a explicat.

A văzut că nu mai avea suc în paharşi i l-a umplut la loc. Ea i-a mulţumit cuun zâmbet slab, dar sincer. Au tăcutamândoi, însă era o linişte plăcută.

– Cărţile…, a spus ea, pe jumătateîntrebare, pe jumătate afirmaţie, pentru aface conversaţie, pentru a fi politicoasă,pentru a-i arăta recunoştinţa.

– Am fost istoric, a răspuns el.Acum sunt doar un moşneag, cu un fiumedic în Canada care îmi trimite e-

mailuri şi mă bate la cap să-mi văd delucru, pentru că încă am atâtea de oferit.

S-a aplecat şi s-a uitat în cuptor.– E aproape gata, a anunţat-o. Acum

scriu o carte. Mi-am promis că-i ultima.Despre reconstrucţia Africii de Suddupă războaiele cu burii. O scriu pentrupoporul meu, pentru afrikaanderi, ca săînţeleagă că şi ei au trecut prin ceea cetrec acum negrii. Şi ei au fost oprimaţi,şi ei au fost săraci, lipsiţi de pământurişi de orice speranţă. Dar, prindiscriminarea pozitivă, şi-au revenit.Inclusiv economic. Pot fi făcute paralelechiar interesante. Şi englezii s-au plânsla primării de servicii, care dintr-odată

nu mai erau la fel de bune pentru căfuseseră preluate de afrikaanderiiincompetenţi… A luat un prosop şi adeschis uşa cuptorului. Omleta seridicase în tigaie şi brânza se topise, iarmirosul plutea ademenitor, făcând-o săsaliveze. Bărbatul a luat o spatulă şi ascos omleta pe o farfurie albă ca zăpada,a împăturit-o ca un expert şi i-a adus-o.

– Catsup3? a întrebat-o făcându-iironic cu ochiul din spatele ramelor maridin aur ale ochelarilor. Mi se pare căaşa îi ziceţi voi, americanii.

– Nu, mulţumesc, arată minunat aşa.Bărbatul a dat sarea şi piperul mai

aproape de ea şi i-a spus că se

dezvăţase să mai mănânce sărat, aşa îiordonase fiul lui, care era medic, şioricum nu mai avea acelaşi simţ algustului ca altădată. Prin urmare, eraposibil ca omleta să nu fie suficient desărată.

– Problema cu omletele este că nupot face decât una deodată. Dar, te rog,serveşte-te în timp ce eu o prepar pe-amea.

S-a întors iar la aragaz. Ea a luatcuţitul şi furculiţa, a tăiat omleta pufoasăşi a dus o bucăţică la gură. Îi eraîngrozitor de foame, iar gustul era pur şisimplu divin.

– Dar cartea mea se adresează

populaţiei de culoare, a continuatbărbatul. Afrikaanderii şi-au revenit, orealizare uimitoare. Dar propria puterei-a corupt. Şi, dacă ne uităm în jur,vedem că istoria se repetă acum cu nouaadministraţie de culoare. Mi-e teamă căgreşelile se vor repeta. Şi ar fi păcat.Suntem o ţară cu un potenţialextraordinar, cu oameni buni, minunaţi,care nu vor decât un singur lucru: unviitor pentru copiii lor. Aici. Nu înCanada. A băgat din nou tigaia în cuptor.I-a spus că era mare amator debrânzeturi, deşi fiul lui îl prevenise călactatele nu îi făceau bine la vârsta lui.Dar la şaptezeci şi nouă de ani nu prea

mai avea cine ştie ce importanţă,adăugase zâmbind şi dezvelindu-şi iardinţii albi, regulaţi şi falşi. Pâineaprăjită! Uitase de ea… A plescăit dinlimbă, a scos două felii de pâine dintr-opungă şi le-a pus în toaster.

– Omleta e delicioasă, a spus ea, şiaşa şi era.

Deja mâncase jumătate.– Ce-ai zice de nişte cafea bună? La

Bo-Kaap prăjesc o cafea grozavă. Darmie îmi place să o râşnesc singur.

– Ar fi minunat.Îi venea să se ridice şi să-l

îmbrăţişeze. Tristeţea era copleşitoare,stăvilită numai de entuziasmul şi de

ospitalitatea bătrânului.Bărbatul a deschis bufetul şi a scos

o cutie de argint. Nu trebuia să uite deomletă – la vârsta lui uitarea era oproblemă. În tinereţe, era perfect capabilsă facă mai multe lucruri deodată, daracum asta era tot ce-şi mai amintea –zilele lui de glorie. A pus boabe decafea cu măsură în râşniţă şi a apăsat pebuton. Lamele au scos un zgomot ascuţitîn timp ce măcinau boabele. A murmuratceva; ea i-a văzut buzele mişcându-se. Aterminat de râşnit şi a vărsat cafeaua înfiltru. A luat prosopul şi a deschis uşacuptorului.

– E un amestec de brânză cheddar şi

Gruyère; mirosul mi se pare maiapetisant decât gustul. Aşa se întâmplăcând îmbătrâneşti. Simţul mirosului teţine mai mult decât cel al gustului.

Cele două felii de pâine au sărit dintoaster. A luat o farfurioară, le-a pus peea şi le-a adus la masă.

– Nişte smochine verzi uscate? Amun Camembert foarte bun care ar mergede minune cu ele, cremos şi bogat, făcutundeva lângă Stellenbosch. A deschisuşa frigiderului şi a scos cele enumeratefără să-i aştepte răspunsul.

S-a întors la cuptor şi şi-a pusomleta pe farfurie. A adus-o la masă, s-aaşezat şi a luat o înghiţitură.

– De multe ori adaug şi brânză feta,dar amestecul ar putea fi prea săratpentru o tânără… Ah, am uitat de cafea!A sărit de pe scaun cu o energiesurprinzătoare şi a turnat apă în filtru. Avărsat puţină apă, dar a şters-o iute cucârpa de vase albă, după care a pornitfiltrul şi s-a întors la masă.

– West Lafayette. Eşti tare departede casă, draga mea.

2 În afrikaans, în original, „grătar“ (n.tr.)3 În argoul american, ketchup (n.tr.)

28

La etajul şaisprezece al blocului deapartamente, bărbatul cu barbagrizonantă frumos aranjată stătea cumâinile la spate, gravat parcă pestepanorama scânteietoare a oraşului.

În faţa lui se aflau şase tineri. Seuitau la el fără să se lase intimidaţi, înaşteptare. Trei negri, trei albi, toţi şasetineri, zvelţi şi netemători.

– S-au făcut greşeli, a zis bărbatulîn engleză, însă cu un accent pronunţat.Învăţaţi din ele. O să preiau acumconducerea. Ceea ce nu trebuieinterpretat drept un vot de neîncredere.

Este o ocazie de a învăţa.Unul sau doi dintre ei au încuviinţat

uşor din cap; ştiau că bărbatul nu suportaafişarea emoţiilor.

– Timpul este duşmanul nostru. Aşacă o să fiu scurt. Prietenul nostru de lapoliţia metropolitană ne va furniza unvehicul potrivit, o dubă care stă de patruluni nerevendicată în închisoarea dinGreen Point. Mergeţi şi luaţi-o! Oersonvă aşteaptă la poartă. Lăsaţi autobuzul înparcarea hotelului Victoria Junction.

A ridicat de pe podea o cutiemetalică lucioasă şi a aşezat-o pe masadin faţa lui.

S-a uitat la unul dintre tineri.

– Taurus4?– Pe fundul apei, în port.– Bine. Bărbatul cu barba

grizonantă a deschis cutia şi a răsucit-oîn aşa fel încât să fie văzută de toţi.Patru APS-uri Stecikin5, modelul APB.B vine de la Besşumnîi, adică„silenţios“ în ruseşte, fiindcă ţeava estealezată pentru viteză mică şi, după cumvedeţi, are amortizor. Armele acestea autreizeci şi cinci de ani vechime, dar suntcele mai de încredere pistoale automatedin lume. Nouă milimetri, douăzeci decartuşe; muniţia a fost fabricată cu maipuţin de şase luni în urmă. Amortizorulnu înseamnă că arma e complet

silenţioasă. Zgomotul pe care îl face estesimilar celui produs de un pistol decalibrul .22 fără amortizor; suficientpentru a atrage atenţia, ceea ce nu nedorim. Deci nu le folosiţi decât în caz deurgenţă. E clar?

De data aceasta, au încuviinţat cutoţii, uitându-se cu lăcomie la arme.

– Nu uitaţi, are un recul mult maiputernic decât Taurus. Seriile au fostşterse, aşa că armele nu pot fiidentificate. Purtaţi mănuşi şi, dacă ecazul, scăpaţi de ele.

A mai aşteptat câteva clipe, pentru ase asigura că lucrurile erau clare.

– Foarte bine! Uite cum vom

proceda.Inspectorul Fransman Dekker se

îndrepta spre biroul Natashei, dar fuîntâmpinat de bărbatul alb şi înalt.

– Sunteţi de la poliţie? a întrebat el.– Da, a răspuns Dekker.Chipul i se părea cunoscut.– Sunt Iván Nell, s-a prezentat

bărbatul cu o inflexiune a vocii saleputernice care sugera că numele însemnaceva.

– N-aţi apărut într-o emisiune latelevizor?

– Ba da, am fost membru în juriulde la Superstars…

– Sunteţi cântăreţ…

– Exact.– Soţia mea a urmărit Superstars.

Mă bucur să vă cunosc. O să vă rog sămă scuzaţi, e o dimineaţă camaglomerată, a spus Dekker şi dădu săplece.

– De-aia mă aflu şi eu aici, areplicat Nell. Din cauza lui Adam.

Dekker s-a oprit din mers, fără niciun chef.

– Într-adevăr?– Cred că sunt ultima persoană care

l-a văzut în viaţă.– Noaptea trecută?Cântăreţul se bucura acum de toată

atenţia lui Dekker.

Nell a dat aprobator din cap.– Am luat cina împreună la Bizerca

Bistro, pe lângă Pier Place, până la zeceseara.

– Şi pe urmă?– Pe urmă eu m-am dus acasă.– Înţeleg. Dekker a rămas câteva

clipe pe gânduri. Şi Barnard?– Nu ştiu unde s-a dus după aceea.

Dar azi-dimineaţă, când am auzit vesteala radio… Nell a aruncat o privire înjur, spre oamenii care stăteau preaaproape, în opinia lui, şi la Natasha,care se ridicase şi se îndrepta acum spreei. N-am putea discuta în altă parte?

– Despre ce?

Nell s-a tras mai aproape şi a spusîncet:

– Cred că moartea lui are cumvade-a face cu conversaţia noastră deaseară. Adică aşa bănuiesc…

– Despre ce anume aţi discutat,domnule Nell?

Bărbatul nu părea în largul lui.– N-am putea vorbi în altă parte? a

şoptit pe un ton grav.Dekker şi-a înăbuşit un oftat.– Daţi-mi, vă rog, două minute.– Sigur. Nu vreau să credeţi că, mă

rog, ştiţi ce vreau să spun…– Nu, domnule Nell, nu ştiu, a

răspuns Fransman Dekker. S-a uitat la

Natasha, care aştepta răbdătoare lanumai câţiva paşi distanţă de ei, apoi s-aîntors din nou spre Nell. Termin într-oclipă.

– Desigur.

Lui Benny Griessel nu-i plăcea săstea şi să aştepte. A ieşit dindispeceratul pentru comunicaţii prinradio, a trecut prin biroul aglomeratunde se depuneau plângerile, apoi deuşile securizate, şi a ieşit pe BuitenkantStreet. Rotiţele i se învârteau în creier,dar curajul îl cam părăsise. Nu aveau săo găsească pe fată. Paisprezece maşini

de patrulare cercetau străzile dintr-unperimetru bine stabilit, şi o alta eraparcată pe Long Street, iar doi poliţiştiaşteptau la Cat & Moose. Mai erau zecepatrule pedestre, din care două făceauverificări în Company Gardens.Elicopterul se întorsese de la TableView şi acoperise practic totblestematul de oraş. Nici urmă deRachel.

Unde putea fi?S-a dus la maşina lui, a descuiat

uşa, a scos pachetul de Chesterfield dintorpedou, a încuiat din nou portiera şi arămas pe trotuar, cu ţigările în mână. Ceîi scăpase?

În toată nebunia acelei dimineţi,pierduse ceva din vedere? Cunoşteaacea senzaţie. În ziua când avea loc ocrimă, informaţiile erau atât de nume-roase încât mintea îi era suprasolicitată,datele, aparent fără nici o legătură întreele, se suprapuneau şi se aglomerau,riscând să rămână pe dinafară. Eranevoie de timp, uneori de o noapte desomn, pentru ca subconştientul să lesorteze şi să le îndosarieze, ca osecretară înceată care lucrează în ritmulei domol.

A scos o ţigară şi a dus-o la gură.Îi scăpa ceva…A deschis cutia de chibrituri.

Jeremy Oerson şi căutarearucsacului…

Porni în grabă înapoi, băgândchibriturile în buzunarul de la pantalonişi ţigara înapoi în pachet. A intrat însecţia de poliţie. Ăsta să fie singurullucru pe care subconştientul lui se luptasă-l scoată la suprafaţă?

În centrală, l-a întrebat pe unpoliţist în uniformă de unde putea facerost de o carte de telefon.

– Biroul de gardă.Griessel a înşfăcat una şi a răsfoit-

o. Numerele de telefon ale instituţiilorlocale erau tocmai la sfârşit. L-a găsit pecel al poliţiei metropolitane şi a aşezat

cartea pe masa guvernamentală vechedin lemn închis la culoare, lângă hartă,carnet, pix şi telefonul mobil. A ţinutdegetul pe număr şi a format. După ce asunat de două ori, s-a auzit o voce defemeie:

– Poliţia Metropolitană din CapeTown, bună ziua, goeimiddag.

– Cu Jermey Oerson, vă rog.– Vă rog să aşteptaţi, a spus femeia

şi i-a făcut legătura. Telefonul a sunatdestul de mult până să răspundă unbărbat:

– Metro.– Jeremy Oerson?– Jeremy nu e aici.

– Sunt insp… căpitanul BennyGriessel, SAPS. Cum pot să dau de el?Este urgent.

– O clipă… O mână a acoperitreceptorul, pentru a înăbuşi un schimbde cuvinte. Jeremy trebuie să seîntoarcă. Vreţi să vă dau numărul lui demobil?

– Chiar vă rog.Griessel şi-a luat carneţelul şi

pixul.Bărbatul i-a dictat numărul, şi

Griessel l-a notat. A închis şi a formatcifrele. Oerson a răspuns imediat.

– Jeremy.– Benny Griessel, SAPS. Am vorbit

azi-dimineaţă, pe Long Street.– Da.Lipsă totală de entuziasm.– Ai găsit ceva?– Unde?– În oraş. Rucsacul fetei. Trebuia

să-l cauţi…– A, da. Nu, n-am găsit nimic.Griessel nu s-a lăsat intimidat de

atitudinea bărbatului.– Poţi să-mi spui exact unde ai

căutat?– Va trebui să verific. Nu m-am

ocupat personal. Chiar suntem ocupaţi,ştii…

– Credeam că de asta vă ocupaţi, să

combateţi criminalitatea.– Ăsta nu este singurul caz la care

lucrăm.Mda, într-adevăr, mai aveau şi

amenzi de scris. Însă a preferat să nu seabată de la subiect.

– Şi eşti absolut sigur că nu aţi găsitnimic? a întrebat el.

– Nimic care să aparţină fetei.– Deci aţi găsit ceva?– Pe străzi dai peste tot felul de

tâmpenii. Am în birou un sac plin cuprostii, dar nici urmă de paşaport, deportofel sau de orice altceva care săaparţină unei americance.

– Şi cum de ştii tu asta?

– Mă crezi idiot?Iisuse. Griessel a inspirat încet şi

profund.– Nu, nu te cred idiot. Unde e sacul?Oerson a făcut o scurtă pauză

înainte de-a zice:– Unde eşti în clipa asta?– Nu, spune-mi tu unde aveţi biroul

şi o să trimit pe cineva să-mi aducăsacul.

Natasha Abader a descuiat uşabiroului lui Adam Barnard.

– O să ai nevoie de parolă dacăvrei să-i verifici laptopul, a zis ea.

A intrat, urmată îndeaproape deDekker. Pe pereţi erau atârnate fotografiimari, înrămate, Barnard şi vedetele lui,înşirate una după alta, bărbaţii ţinându-lpe după umeri, femeile – de mijloc. Pefiecare poză erau o semnătură şi unmesaj scris cu markerul: „Mulţumesc,Adam!“, „Adam preşedinte!“, „Cudragoste şi mii de mulţumiri“, „Tu eştisteaua mea“, „Tu eşti iubirea mea “.Inimi şi cruci reprezentând sărutări saunote muzicale.

S-a uitat la biroul unde, potrivitpropriilor declaraţii, Melinda Geyserfusese regulată. În afară de laptop, numai era nimic altceva. Dekker şi-a dat

frâu liber imaginaţiei: Melinda, goalăpuşcă, stând întinsă pe spate pesuprafaţa lată din lemn, cu picioareleîncolăcite pe după umerii lui Barnard,care o regula stând în picioare, cu guradeschisă în extaz, scoţând sunete care seauzeau fără probleme prin pereţiisubţiri.

A privit-o pe Natasha cu un aervinovat. Ea se uita concentrată la laptop,cu sprâncenele ridicate în semn denedumerire.

– Ce e?– Adam şi-a lăsat laptopul deschis.Dekker a ocolit biroul şi s-a

apropiat de ea. Îi putea simţi parfumul.

Subtil. Şi sexy.– Aşa, şi?– Nu ar face asta în mod normal. Eu

i-l deschid, dimineaţa, când ajung labirou…

Pe ecran se vedea sigla AfriSoundfluturând ca un steguleţ. Natasha amişcat mouse-ul, şi screen saverul adispărut, înlocuit de fereastra undetrebuia scrisă parola. S-a aplecat şi atastat-o cu unghiile ei lungi, iar decolteulei i-a oferit lui Dekker o privelişteinteresantă. Acesta nu şi-a putut feriprivirea. Avea sânii mici, fermi,perfecţi.

Natasha s-a ridicat brusc. Privirea

lui alunecă spre ecran. Nu rula nici unprogram.

– Va trebui să-i verific mesajele.Ea a dat aprobator din cap şi s-a

aplecat din nou înspre mouse. De ce nuse aşeza? Era conştientă că el o urmăreacu privirea?

– Unde e agenda lui?– Folosea Outlook. Dă-mi voie să-ţi

arăt, a spus Natasha dând câteva clicuri.Apeşi pe Alt şi pe Tab ca să treci de lae-mail la calendar, a adăugat, apoi s-adat la o parte, făcându-i loc să se aşezeîn scaunul mare şi confortabil.

– Mersi. Pot să-ţi pun câtevaîntrebări?

Femeia s-a îndreptat spre ieşire.Dekker a avut iniţial impresia că aceastaîl ignora, însă ea a închis uşa, s-a întorsşi s-a aşezat în faţa lui. L-a privit fix înochi.

– Ştiu ce vrei să mă întrebi.– Ce?– Vrei să ştii dacă eu şi Adam…

am… ştii tu….– Şi de ce aş vrea să întreb aşa

ceva?Natasha a ridicat nepăsătoare din

umeri. Era un gest senzual, dar el bănuiacă nu îl făcuse deliberat. Avea un aertrist şi supus.

– Oricum va trebui să interoghezi pe

toată lumea, a spus ea.Acum chiar voia să afle, deşi din cu

totul alte motive.– Bun, aţi făcut-o?Creierul lui ţipa: „Fransman, ce

mama naibii faci?“ Dar el ştia ce făcea –o căuta cu lumânarea, nu se putea abţine.

– Da.Şi-a plecat privirea.– Aici?A arătat înspre birou.– Da.De ce se dăruise unui bărbat alb,

unui alb trecut de prima tinereţe, cândera atât de frumoasă încât putea apăreape coperta unei reviste? Voia să afle

dacă asta însemna că era uşuratică şiaccesibilă. Pentru el.

– În dimineaţa asta chiar mă bucuracă am făcut-o.

– Fiindcă e mort?– Da.– Circulă tot felul de poveşti despre

relaţia lui cu… femeile.Natasha nu a răspuns.– Le obliga?– Nu.Din atitudinea ei se vedea clar că nu

agrea întrebarea.– Ieri ai auzit? Când a fost Melinda

aici?– Da, am auzit.

Fără să roşească sau să-şi fereascăprivirea.

– Ştii de ce a chemat-o?– Nu. Am văzut însă în agendă că

urma să vină.– Dar Josh o însoţeşte de obicei?O nouă ridicare din umeri.– Uite, asta nu înţeleg eu: doi sau

trei dintre voi aţi auzit cum… „oregula“. Degetele lui Dekker au desenatîn aer ghilimelele. O cântăreaţă degospel la el în birou, şi nimănui nu i s-apărut ciudat. Ce fel de loc mai e şi ăsta?

Asta a scos-o din sărite. Se vedeadin limbajul corpului, din felul cum îşistrânsese buzele, brusc ţâfnoasă.

– Hai, surioară, gândeşte-te cumpare…

– Nu mă lua cu „surioară“.A aşteptat o explicaţie, dar femeia

stătea pur şi simplu fără să spună nimic.– Săptămâna trecută ţi-a zis Adam

ceva despre un DVD? Ceva primit prinpoştă.

– Nu.– Ştii cine l-a împuşcat?Răspunsul s-a lăsat aşteptat. Şi,

când a venit a fost ezitant, mai degrabă oîntrebare decât o afirmaţie.

– Josh Geyser?– Poate că nu.Natasha a părut surprinsă. Şi-a dat

părul lung pe spate, cu o mişcare desexersată.

– De ce crezi că Josh a făcut-o?– L-am văzut ieri. Era foarte furios.

Şi e… ciudat.– Ciudat?O nouă ridicare din umeri, şi sânii i

s-au mişcat, prin materialul subţire,elastic.

– Un gladiator transformat încântăreţ de gospel. Asta nu ţi se pareciudat? E de ajuns să te uiţi la el ca să…

– Nu pot să-l arestez din cauzafelului în care arată. Cine altcineva erasupărat pe Adam Barnard?

Natasha a scos un sunet mic, un fel

de pufnet.– Asta e industria muzicală, a pufnit

ea.– Adică?– Uneori, toată lumea se supără pe

toată lumea.– Şi toată lumea regulează pe toată

lumea.Din nou indignare.– Cine altcineva îl ura suficient

încât să-l omoare?– Chiar nu ştiu.I-a pus întrebarea care îi stătea pe

buze de atâta timp:– De ce erau femeile atât de…

înnebunite după el? La urma urmei, era

un bărbat trecut de cincizeci de ani…Natasha s-a ridicat, şi-a încrucişat

braţele la piept, distantă şi furioasă.– Cincizeci şi doi de ani, atât urma

să împlinească în februarie.Dekker a aşteptat răspunsul. Cum

aceasta nu a venit, a insistat:– De ce?– Nu e vorba despre vârstă, ci

despre aură.– Aură?– Da.– Ce aură?– Există mai multe feluri de aure.– Şi-a lui de care era?– N-ai cum să înţelegi.

– Atunci explică-mi tu.– O aură de putere. Foarte

puternică. L-a privit provocator şi acontinuat: Femeilor le place putereabanului, şi el avea asta. Şi, pentru multefemei, Adam reprezenta poarta cătrestele. El le putea introduce în lumeacelebrităţilor bogate. Dar mai există şiun alt tip de putere – puterea de a daputere.

– Acum chiar că m-ai pierdut.– Premiul de consolare înseamnă să

ai un bărbat puternic lângă tine. Premiulcel mare presupune să deţii tu însăţiputerea, astfel încât să nu ai nevoie deun bărbat. Şi ăsta era genul de putere pe

care îl putea oferi Adam Barnard.– Artiştilor? Asigurându-le faimă şi

bogăţie?– Da.Dekker a încuviinţat încetişor din

cap. Natasha a ezitat, apoi s-a răsucit şis-a îndreptat spre uşă.

– Dar tu nu eşti cântăreaţă, aremarcat el.

Femeia a rămas în prag, cu mâna peclanţă. A spus, fără să se întoarcă spreel:

– Nici premiul de consolare nu e delepădat.

A deschis uşa şi a ieşit.– Trimite-l pe domnul Nell la mine,

a strigat Dekker în urma ei, fără să fiesigur că-l auzise.

4 Marcă de pistoale semiautomate fabricate înSUA (n.tr.)5 Pistol mitralieră automat de fabricaţierusească. Poartă numele inventatorului său,Igor Stecikin (n.tr.)

29

Alexa Barnard şi-a dat seama că stăteacineva lângă patul ei.

Şi-a deschis pleoapele grele şi asimţit imediat durerea surdă dinantebraţ. A devenit conştientă degreutatea propriului corp şi de mirosulspeci- fic de salon de spital. În dreaptapatului a zărit nişte ochi mari, în spateleunor ochelari cu lentile groase. Aîncercat să-şi concentreze privirea, darochii i s-au închis la loc.

– Numele meu este VictorBarkhuizen şi sunt alcoolic, a şoptit ovoce pe un ton jos, plină de compasiune.

Alexa a deschis din nou ochii. Eraun bărbat în vârstă.

– Benny Griessel m-a rugat să trecpe la tine şi să văd cum te mai simţi.Detectivul. Eu sunt naşul lui de laAlcoolicii Anonimi. Vreau să ştii că nueşti singură.

Femeia avea gura uscată. Se întrebădacă era aşa din cauza medicamentelor,a chestiilor care o făceau să doarmă.

– Doctorul? a întrebat ea, dar limbai se blocă în cerul gurii, buzele îi erauamorţite şi cuvintele refuzau să seformeze.

– Nu trebuie să vorbeşti. O să staucu tine o vreme şi o să-i las numărul meu

de telefon asistentei. Şi o să vin din noula noapte.

Alexa şi-a întors cu dificultatecapul spre el şi a reuşit să deschidăochii. Bărbatul era scund şi încovoiat,chel şi cu ochelari, iar părul pe care îlmai avea îi era împletit într-o coadă ce-icădea pe spate. Ea a întins încet mânadreaptă. El i-a luat-o şi i-a strâns-o cuputere.

– Tu eşti doctorul, a murmurat ea.– Pedeapsa pe care-am primit-o.– Eu fumez.– Şi nici măcar n-ai febră.Alexa nu şi-a dat seama dacă

zâmbetul i se vedea şi pe faţă.

– Mulţumesc, a spus şi a închis dinnou ochii.

– N-ai pentru ce.Şi pe urmă şi-a adus aminte, un

gând învăluit în ceaţă, un mesaj. A şoptitfără să deschidă ochii:

– Detectivul…– Benny Griessel.– Da. Trebuie să-i spun ceva.– Îi pot transmite eu mesajul.– Spune-i să vină. E vorba despre

Adam…– O să-i spun.Alexa a vrut să mai adauge ceva,

ceva care însă acum îi scăpa, ca unpeştişor auriu care îţi alunecă din palmă

în apele întunecate. A oftat şi a bâjbâitdupă mâna lui Victor Barkhuizen, pecare o apăsă uşor pentru a se asigura cămai era încă acolo.

– Aş vrea să-l sun pe tata. O săplătesc bineînţeles, a spus RachelAnderson în timp ce-l ajuta pe bătrân, înciuda protestelor sale, să ducă farfuriilegoale la chiuvetă.

– Nu e nevoie. Telefonul e pe masade lucru.

Apoi bătrânul a izbucnit în râs.– Dacă reuşeşti să-l găseşti. Du-te,

o să spăl eu vasele.– Nu, a răspuns ea. Măcar atâta

lucru să fac şi eu.

– Nici nu încape vorbă!– Vă rog, insist. Îmi place să spăl

vasele.– Draga mea, minţi cu atâta graţie.– Ba nu, e adevărat! Acasă, eu spăl

vasele.– Bine, atunci o să le spălăm

amândoi, a răspuns bărbatul turnânddetergentul peste farfurii şi deschizândrobinetele. Tu le speli, eu le şterg şi lepun la locul lor. Locuieşti în continuarecu părinţii?

– Da, abia am terminat liceul. Anultrecut. Acesta e un an de pauză, înaintede-a merge la colegiu.

– Uite, poţi să-ţi pui mănuşile

astea… Şi unde vrei să studiezi?– La Perdue. Părinţii mei lucrează

acolo.– Sunt profesori universitari?– Tata predă literatură engleză. Iar

mama lucrează la Şcoala de Aeronauticăşi Astronautică, în echipa de cercetarepentru Aplicaţii în DomeniulAstrodinamicii şi Spaţiului Cosmic.

– Ce surpriză!– E un adevărat om de ştiinţă, cea

mai împrăştiată persoană pe care ocunosc. O iubesc la nebunie, are o mintestrălucită, se ocupă de dinamicaaeronavelor, de mecanica orbitelor, ştiţi,este vorba despre controlul sateliţilor,

despre căderea orbitelor lor, despremodul în care reintră în atmosferaterestră, e ca un fel de poezie, deşi eu nuînţeleg nimic din ce face ea acolo, credcă semăn mai degrabă cu tata, iar acumnu-mi mai tace gura…

Bărbatul şi-a pus o mână pe braţulei.

– Iar eu mă bucur de fiecare minut,aşa că nu te jena.

– Mi-e tare dor de ei.– Sunt convins.– Nu, e mai degrabă… Am plecat

de acasă acum aproape două luni, amstat departe de ei atâta timp, încât…Până acum nu mi-am dat seama cât de

nesuferită am fost…– Toţi suntem aşa. Asta e viaţa.– Da, ştiu, numai că mi-am dat

seama de asta numai după ce s-aîntâmplat ceva cu adevărat îngrozitor…

Mâinile i s-au oprit în aer, capul i-acăzut în piept şi a rămas nemişcată.

Bărbatul n-a spus nimic în primăfază, ci, s-a mulţumit să o privească plinde compasiune. A văzut cum lacrimile ise scurgeau în linişte pe obraji.

– Vrei să vorbim despre asta?Fata a clătinat din cap, străduindu-

se să-şi revină.– Nu pot. N-ar trebui…– Aproape ai terminat cu spălatul

vaselor. Du-te şi sună-ţi tatăl.– Mulţumesc. A ezitat. Ştiţi, aţi fost

atât de drăguţ cu mine…– N-am făcut mare lucru.– Ar fi nepoliticos din partea mea

dacă…?– Draga mea, nu cred că există nici

urmă de nepoliteţe la tine. Cu ce te maipot ajuta?

– Aş vrea să fac o baie. Nu cred c-am fost în viaţa mea aşa de murdară. N-o să stau mult, promit…

– Doamne, Dumnezeule, sigur căda! Şi n-ai de ce să te grăbeşti. Vrei şinişte spumant de baie? Am primit unflacon cadou de la nepoţii mei, dar nu l-

am folosit niciodată…

Pe Castle Street nu era nici un locde parcare. Griessel şi-a lăsat maşina ladistanţă de clubul Van Hunks, pe LongStreet, iar îngrijitorul s-a năpustit asupralui ca un vultur. A plătit pentru două oreşi s-a grăbit să ajungă la clubul denoapte, în faţa căruia îl aştepta, spresurprinderea lui, Vusi.

– Nu credeam că ai ajuns.– Poliţiştii din Table Views sunt

nebuni de legat. Nu circulă decât cusirenele puse în funcţiune. Uşa asta eîncuiată. Trebuie să intrăm prin spate.

– Am trimis după martorul ocularde la Carlucci’s, Vusi. Şi după OliverSands, de la hotel, a spus Griessel întimp ce ocoleau clădirea.

– OK, Benny.Au ajuns pe aleea din spate.

Telefonul lui Griessel a sunat. Pe ecrana apărut numele apelantului: „MATJOUBERT“.

– Bună, a răspuns Benny.– Vorbesc cumva cu domnul

căpitan Benny Griessel? a întrebatJoubert.

– Aşa-i că nu-ţi vine să crezi?– Felicitări, Benny. Era şi timpul.

Unde eşti?

– Într-un club de noapte de peCastle Street. Van Hunks.

– Sunt după colţ. Nu vrei să-ţi iauceva de la Steers6?

– Iisuse, ar fi grozav. Nu maimâncase de seara trecută. Un burgerDagwood, cartofi prăjiţi şi o cola; îţidau eu banii. A simţit cum îi chiorăiestomacul. Stai să-l întreb pe Vusi dacănu vrea şi el ceva…

La etajul trei al unei clădiri debirouri recent restaurate din St George’sMall, uşile liftului s-au deschis lăsând-osă iasă pe femeia cea grasă.

Şi-a atârnat geanta pe umăr, şi-apotrivit mai bine pistolul în toc şi a păşithotărâtă pe covorul gros, maro-deschis,spre locul unde o recepţioneră metisă devârstă mijlocie era aşezată în spateleunui birou din lemn întunecat la culoare.Şi-a prins legitimaţia SAPS care îiatârna la gât între degetul mare şiarătător şi a întins-o spre recepţioneră,uitându-se între timp în sus spre panouldin lemn de nuanţă închisă pe carecuvintele „Jack Fischer and Associates“erau scrise cu litere sclipitoare dinaramă, montate individual.

– Inspectorul Mbali Kaleni, SAPS.Aş dori să vorbesc cu Jack Fischer.

Metisa nu s-a arătat impresionată.– Mă îndoiesc că este disponibil, a

spus şi-a întins o mână ezitantă spretelefon.

– E aici?Recepţionera nu a băgat-o în seamă.

A format un număr din patru cifre şi avorbit încet în receptor:

– Marli, avem aici o poliţistă carevrea să discute cu Jack…

– Jack e aici? a repetat Kaleni.– Înţeleg, a spus metisa în telefon cu

o expresie mulţumită. Mulţumesc, Marli.A pus receptorul la loc, apoi aadulmecat aerul. Ce miroase aşa?

– Am întrebat dacă Jack Fischer

este aici.– Agenda domnului Fischer este

plină. Nu vă poate primi decât după oraşase.

– Dar e aici?Femeia a încuviinţat fără entuziasm.– Anunţă-l că vizita mea are

legătură cu moartea clientului său, AdamBarnard. Şi că intenţionez să stau devorbă cu dumnealui în următorul sfert deoră.

Recepţionera a dat să răspundă, dara văzut-o pe Kaleni răsucindu-se pecălcâie şi îndreptân- du-se legănat spreunul dintre fotoliile mari aliniate lângăperete. S-a aşezat şi s-a făcut comodă,

şi-a pus geanta în poală şi a scos din eao pungă albă din plastic inscripţionatăcu logoul KFC şi cu figura unui bătrâncu barbă şi ochelari.

Metisa a devenit chiar maiîncruntată când a văzut-o cum îşi bagămâna dolofană în pungă şi scoate o cutiede carton mică şi roşie şi o doză deFanta de struguri. Apoi a văzut-o că-şipune geanta pe podea şi Fanta pe măsuţade alături şi deschide cutia cu maximăconcentrare.

– Nu poţi să stai acolo şi sămănânci, a protestat recepţionera maidegrabă şocată decât autoritară.

Mbali Kaleni a scos un copănel din

cutie.– Ba pot, a răspuns şi-a luat o

înghiţitură.Recepţionera a clătinat din cap,

pufnind de uluire şi de disperare. Aîntins mâna după telefon fără să-şi iaochii de la poliţista care continua săclefăie.

Galina Federova a străbătut aleea,cu Vusi şi Griessel în urma ei. Benny aadulmecat mirosul de alcool înainte de aintra în imensul club de noapte – mirosulfamiliar, de stătut, al birturilor undebăutura era turnată, dată pe gât şi vărsatăpe jos, mirosul care timp de zece ani îioferise un refugiu. Stomacul i s-a strâns

de teamă şi de anticipare. Imediat ceclubul i s-a deschis în faţa ochilor,privirea i-a fugit către rafturile fixate depereţi, cu sticlele lucind ca bijuteriile,înşirate una lângă alta ca nişte becuristrălucitoare.

A auzit-o pe rusoaică spunând:„Aceştia sunt oamenii din schimbul denoapte“, însă a continuat să se holbeze laalcool, cu mintea năpădită de amintiri. Asimţit un val puternic de nostalgieamintindu-şi zilele şi nopţile petrecutecu tovarăşii de pahar, acum uitaţi. Şiatmosfera acelor locuri obscure,senzaţia de supunere totală atunci cândstrângea paharul în mână, conştient că la

un semn avea să-i fie umplut din nou.Însă acum nu simţea gustul de

coniac sau de Jack Daniels pe careobişnuia să le bea, ci de gin, ginul pecare i-l turnase în dimineaţa aceeaAlexei Barnard. Şi-a amintit uşurarea eicu o claritate tulburătoare, a revăzut înminte cât se poate de limpede efectul pecare alcoolul îl avusese asupra ei,modul în care îi alungase toţi demonii.Asta îşi dorea şi el acum: nu mirosul saugustul de băutură, ci calmul, echilibrulcare îl ocoliseră toată ziua. Tânjea dupăefectul alcoolului. L-a auzit pe Vusirostindu-i numele o dată sau de două orişi şi-a întors ochii de la sticle,

acordându-i, într-un final, atenţiecolegului său.

– Sunt oamenii din schimbul denoapte, a spus Vusi.

– OK. Griessel a aruncat o privireîn jur, conştient că inima îi bătea prearepede, că palmele îi asudaseră şi cătrebuia să facă un efort ca să-şi alungedorinţa. S-a uitat la toţi cei prezenţi.Unii erau aşezaţi, alţii aranjau scauneleşi ştergeau mesele. Pentru prima dată decând intrase, a auzit muzica din fundal, omelodie rock pe care nu a recunoscut-o.

– Puteţi să le spuneţi tuturor să seaşeze, vă rog? i-a cerut GalineiFederova gândindu-se că tre- buia să se

adune cât mai repede cu putinţă – trebuiasă dea de urma unei tinere fugare,confuze şi înspăimântate.

Femeia a încuviinţat din cap şi abătut din palme pentru a atrage atenţiatuturor.

– Veniţi aici. Aşezaţi-vă. Griessel aobservat că toţi erau tineri şi arătoşi –majoritatea bărbaţi, nouă sau zece, pluspatru femei. Nici unul nu păreaentuziasmat să se afle acolo.

– Poate opri careva muzica? aîntrebat Griessel, la capătul răbdării dinpricina lipsei generale de interes, abăuturii şi a dorinţei care îl măcina.

Un tânăr s-a ridicat şi s-a îndreptat

spre sistemul audio, a apăsat sau arăsucit un buton şi dintr-odată s-a făcutlinişte.

– Ei sunt de la poliţie, a spus GalinaFederova pe un ton plat, care nu i-a pututascunde însă iritarea. Vor să vă punănişte întrebări referitoare la noapteatrecută.

S-a uitat la Griessel.– Bună ziua, i-a salutat el. Seara

trecută, două americance, două turistetinere, au fost în acest club. Azi-dimineaţă, cadavrul uneia dintre ele afost găsit în capăt, pe Long Street. Cugâtul tăiat.

A ignorat exclamaţiile înăbuşite de

groază; măcar acum le atrăsese atenţia.– O să vă dau o fotografie a

victimei şi a prietenei ei. Avem marenevoie de ajutorul vostru. Dacă văamintiţi de ele, vă rog să ridicaţi mâna.Credem că fata cealaltă este încă înviaţă şi vrem s-o găsim.

– Înainte de a fi prea târziu, aadăugat Vusi încet.

– Da, a întărit Griessel şi i-aînmânat o parte dintre fotografii lui Vusi,după care s-a îndreptat spre masa neagrăşi a început să le împartă şi el pe restul,urmărindu-i pe tineri cum se uitau lafotografii cu acel interes macabru care îiera atât de familiar.

S-a întors şi a rămas în picioare înfaţa lor, aşteptând ca Vusi să termine cuîmpărţirea pozelor.

Federova s-a aşezat la bar şi şi-aaprins o ţigară. Tinerii şi-au plecatcapetele, studiind cu atenţie chipurile.

Apoi doi sau trei şi-au ridicat ochiiprudenţi, cu o expresie nesigurăîntipărită pe faţă care sugera că lerecunoscuseră pe fete, dar nu voiau săridice ei primii mâna.

6 Lanţ de restaurante fast-food din Africa deSud (n.tr.)

30

Mbali Kaleni era conştientă dedezaprobarea cu care o urmărearecepţionera metisă, dar nu îi înţelegeaatitudinea. Oamenii mai şi mănâncă. Eraora prânzului, şi avea la îndemână omasă şi un scaun. Asta era problema înţara ei, toate acele mici diferenţeculturale. Un Zulu mănâncă atunci cândtrebuie; e un lucru cât se poate de firesc.Doar nu deranja pe nimeni; şi nu ointeresau chestiuni de genul cum, ce şiunde mâncau oamenii, fie ei albi saumetişi. Dacă voiau să-şi mănâncesendvişurile alea albe şi fade închişi în

birou sau în vreo bucătărioară, n-aveaudecât să o facă, era treaba lor. Ea nu îijudeca.

A clătinat din cap, a scos din pungăcaserola cu piure de cartofi şi sosul, adeschis capacul transparent, a luatlinguriţa albă din plastic şi a gustat oînghiţitură, ca o persoană manierată.Acesta era ritualul ei: mai întâi mâncatot puiul, apoi cartofii, lăsând pentrufinal jumătate din băutura răcoritoare.Şi, tot ca de obicei, în timp ce mânca, segândea. Nu la asasinarea bărbatului dinindustria muzicală; tânăra americană eracea care o obseda. Fusese convinsă căavea s-o găsească. Colegii ei alergaseră

de colo-colo, cuprinşi de panică; aveaude-a face cu o criză, ei se purtaseră canişte pui de găină fără cap, dar aşa eraubărbaţii. Când apărea o urgenţă, eitrebuiau să acţioneze cumva; nu seputeau abţine. Într-o asemenea situaţieera nevoie de calm, de logică şi degândire cauzală. Aşa descoperise eaurmele de paşi din straturile de flori.

Şi pe urmă, nimic. Ceea ce o uluisede-a dreptul.

Fata n-ar fi sărit gardul numaipentru a se căţăra după aceea pe zidulurmător şi a reveni apoi pe stradă.

Şi totuşi, bătrânul îi spusese că oauzise sărind gardul.

De ce nu îi bătuse Rachel Andersonla uşă ca să-i ceară ajutorul? Nu avuseseprea mult timp la dispoziţie.

Dar, dacă era în criză de timp,atunci ar fi trebuit să-şi caute adăpost, săse ascundă undeva, nu să iasă înapoi înstradă. De ce nu fusese zărită dinelicopter? După cum vedea acum Kalenilucrurile, o fugară care încerca să se ţinăla distanţă de străzi nu avea decât douăopţiuni: să intre într-o casă sau să seascundă într-o grădină, într-un loc undenimeni nu avea cum să o zărească. Dacănu intrase în casa bătrânului, atuncisărise peste zidul dinspre nord şi fugisespre casa următoare. Dar Kaleni îl

pusese pe un poliţist, un Xhosa înalt şislăbănog, să se uite peste zid, fiindcă eaera prea scundă. Iar el îi spusese că nuerau decât o grădină micuţă cu buruienişi o masă cu scaune din plastic.

Să fi sărit şi peste zidul următor şisă fi intrat în altă curte? Dar pilotulelicopterului ar fi zărit-o, mai devremesau mai târziu.

Şi dacă reuşise să fugă, atunci de ceavea Mbali Kaleni sentimentul că fata seafla undeva în apropiere?

A strâns şi ultimele rămăşiţe decartofi, a pus capacul şi a băgat totulînapoi în pungă.

După ce termina cu domnul Jack

Fischer, avea să se ducă iar pe UpperOrange Street să mai arunce o privire. Îidatora asta fetei: calmul, logica şigândirea cauzală specifice unei femei.

Iván Nell stătea în faţa lui FransmanDekker, în biroul lui Adam Barnard.

– Am vrut să îl văd pe Adamfiindcă îi suspectam că mă înşală labani, spuse el cu o voce gravă.

– Cum aşa?– E o poveste lungă…Dekker şi-a tras mai aproape

carneţelul şi pixul.– Puteţi să îmi enumeraţi

elementele-cheie?Nell s-a plecat uşor, şi-a pus

coatele pe genunchi şi a zis cu oexpresie serioasă întipărită pe faţă:

– Îi bănuiesc că măsluiesc registrelecontabile. Aseară i-am spus lui Adam căvreau să cer un audit, fiindcă lucrurilenu mi se par în regulă. Iar azi-dimineaţă,când am auzit la radio că Adam a fostucis…

– De ce credeţi că lucrurile nu suntîn regulă?

– Ei bine, pentru că a obţine de la eicifrele de vânzări e ca şi cum ai extrageun dinte; e foarte greu să scoţi ceva. Şi,anul trecut, banii pe care i-am câştigat

din compilaţii făcute cu alte case dediscuri independente… au fost multpeste aşteptări. Atunci m-am apucat sărefac calculele…

– Deci nu mai colaboraţi cuAfriSound?

– Nu, din februarie anul trecut.– Ei v-au scos CD-urile?– Am avut cu ei un contract pentru

trei albume originale, cu posibilitateade-a scoate şi un Greatest Hits. Au ieşitanul trecut, Adam s-a ocupat de toate.

– Şi după aceea v-aţi adresat alteifirme?

– Nu, mi-am înfiinţat propria casăde înregistrări.

– Fiindcă AfriSound vă trăsese pesfoară?

– Nu, nu. La vremea aceea nu ştiamcă mă furau la drumul mare.

Dekker s-a lăsat pe spate în scaunulconfortabil.

– Domnule Nell, puteţi s-o luaţi, vărog, de la capăt.

– Vă rog, spuneţi-mi Iván.Dekker a încuviinţat din cap fără să-

şi arate surprinderea. Se aşteptase caomul să-şi dea aere, că doar era celebru,alb şi bogat. Însă nici vorbă de aroganţăşi de privit de sus un poliţist metis, cidoar dorinţa sinceră de a fi de ajutor.

– Când eram student, am început să

cânt prin puburi, mai mult pentru a facerost de bani de buzunar. Asta seîntâmpla prin 1996. Cântam cover-uricelebre, Kristofferson, Cohen, Diamond,Dylan, chestii de genul ăsta, acompaniatdoar de chitară. Pe urmă, în 1998, cândam absolvit, am început să umblu din uşăîn uşă prin Pretoria ca să-mi găsescangajamente. Am cântat la Café Amics,McGinty’s, Maloney’s, de multe ori fărăa fi plătit. Nimeni nu auzise de mine.Cântam cam două calupuri de melodiicelebre, în engleză, la început, şi unul înafrikaans la sfârşit, şi între ele câtevapiese de-ale mele, ca să testez reacţiapublicului. Şi a început să meargă

treaba. Când ajungeam la ultimelemelodii, sala era dintr-odată plină. Şitoată lumea cânta cu mine. Şi-apoipublicul a devenit tot mai numeros, deparcă oamenii tânjeau după muzicăafrikaans, după sentimentul deapartenenţă, studenţi, tineri în general. Înorice caz, am devenit tot mai căutat. Încele din urmă, am ajuns să cânt şase seripe săptămână şi să câştig din asta maimult decât la serviciu, aşa că în 2000 m-am dedicat pe deplin muzicii. În 2001am scos singur un CD şi l-am vândut pela spectacole…

– Sub ce marcă?– Nici una.

– Dar cum poţi să scoţi un albumfără să apelezi la o casă de discuri?

– Nu trebuie decât să ai bani. Amcunoscut un tip din Hartebeespoort7 careavea un studio de înregistrări într-oanexă a casei. Acolo am înregistratalbumul. Mi-a cerut cam şaizeci de miide ranzi. A trebuit să împrumut bani…

– Atunci la ce sunt bune casele dediscuri?

– La multe, dar în primul rând vincu capital. Dacă vrei să scoţi un albumdecent, cu sunet bun, muzicieni decalitate şi câteva ore bune petrecute înstudio, ai nevoie de vreo două sute demii de ranzi. Eu nu mi-am putut permite.

Primul meu CD a fost înregistrat încondiţii destul de primitive, şi asta seobservă cu uşurinţă. Dar, dacă ai oînţelegere cu un pub şi cânţi noapteaacolo şi le spui oamenilor că ai scos şiun CD, după câteva pahare unii îlcumpără, vreo zece pe noapte, şi uite aşaîţi scoţi banii. Dar nu poţi să-l dai unuiradio să-l difuzeze, din cauza calităţii. Înschimb, dacă ai contract cu o firmă deînregistrări, se ocupă ea de toate,orchestră, producător, inginer de sunet,marketing şi distribuţie – e cu totulaltceva.

– Şi cum ai ajuns să lucrezi cuAfriSound?

– Adam a auzit de mine, de publiculmeu tot mai numeros şi aşa mai departe.A venit să mă asculte şi mi-a oferit uncontract. Sincer, Adam Barnard eravisul oricărui muzician, o legendă,Domnul Muzică Afrikaans. El m-a lansatşi m-a făcut cunoscut, şi pentru asta o să-i fiu veşnic recunoscător… Deci amsemnat pentru trei albume şiposibilitatea realizării unui albumGreatest Hits. Mi-a cerut ca pe primulsă reînregistrez toate melodiile pe carele scosesem deja, de data asta împreunăcu acompaniamenul celor mai bunimuzicieni. Adam însuşi a fostproducătorul; am făcut o echipă de vis.

Au plătit difuzarea lui la radio, şialbumul a obţinut două discuri deplatină. A durat mai bine de trei ani, darne-am descurcat bine. Şi aşa s-aîntâmplat şi cu următoarele două albumeşi cu Greatest Hits, toate premiate cudiscul de platină.

– Atunci de nu vrei să maicolaborezi cu AfriSound?

– Din multe motive. Uitaţi cum vinetreaba: casele mari de discuri îi storc pemuzicieni de ultimul cent. Îţi facpromisiuni, dar nu se ţin întotdeauna decuvânt… În fine, totul se reduce, de fapt,la cotele care îţi revin din vânzări. De lao casă de discuri obţii doisprezece la

sută, uneori şi mai puţin. În timp ce, dacălucrezi pe cont propriu, iei totul – maipuţin costurile de producţie –, adică înjur de optzeci şi cinci la sută, asta dupăce ţi-ai recuperat cheltuielile custudioul. E o mare diferenţă. Acum eudispun de suficient capital pentru aînchiria un studio bine echipat pe operioadă suficient de mare încât să potscoate un produs de calitate.

– Ce vrei să spui prin faptul că „v-aţi descurcat bine“? Despre ce sumevorbim?

– Ei, depinde… Bărbatul părea uşorstânjenit, ca şi cum nu îi convenea cursulpe care îl luase discuţia.

– Plus sau minus.– Jonkmanskas a fost primul meu

album realizat în colaborare cu Adam. Înprimul an nu s-a vândut decât încincisprezece mii de exemplare, darideea este să-ţi construieşti un nume,pentru că, dacă al doilea album aresucces, atunci oamenii îl cumpără şi peprimul. Deci Jonkmanskas a mers laînceput rezonabil, aş putea zice, daracum a ajuns la o sută cincizeci de miide exemplare vândute…

– Şi care a fost câştiguldumneavoastră din această afacere?

– Depinde dacă îl vând eu însumi laconcerte sau dacă e cumpărat din

magazine.Dekker a oftat.– Iván, eu încerc să-mi fac o idee

despre industria muzicală. Dă-mi o cifrăaproximativă de câştig de pe urma unuialbum. Ceva recent.

Nell s-a ridicat încet, în continuarederanjat de subiect.

– În jur de şapte sute cincizeci demii, în trei sau patru ani.

– Şapte sute cincizeci de mii deranzi?

– Da.– Fir-aş al naibii! a exclamat

Dekker şi a notat suma în carnet. Acumspune-mi cum te-au înşelat cei de la

AfriSound.– Inspectore, pare o sumă foarte

mare, dar asta e înainte de impozitare, şimai sunt o mulţime de cheltuieli…

– Cum te-au înşelat?– Nu ştiu. Tocmai de aceea vreau să

apelez la un expert contabil.– Dar îmi închipui că ai o idee.– Ei bine, anul trecut am înregistrat

trei cântece pentru nişte albume decompilaţii – unul pentru CD-ul lui SeanElse, dedicat rugby-ului, şi două pentruJeremy Taylor, un cântec country şi unulde Crăciun. Sean şi Jeremy suntproducători independenţi şi, când amprimit banii pentru primul CD, am

început să-mi pun întrebări, fiindcă erauo grămadă de bani, mult mai mulţi decâtluam de la Adam şi AfriSound. Aceeaşipoveste şi cu cântecul country. Aşa căm-am uitat cu atenţie la rapoartele devânzări, la bonificaţii, la drepturile deautor şi aşa mai departe, şi, cu cât măuitam mai mult, cu atât părea mai fărălogică. Pe un album de compilaţii eştiunul din zece sau doisprezece artişti, aşacă obţii în jur de zece la sută, să zicem,din ceea ce câştigi dacă scoţi singur unCD. Deci nu mă aşteptam la cine ştie ce,dar suma a fost chiar măricică. Atunciam devenit suspicios.

– Şi ai discutat cu Adam Barnard?

– L-am sunat cam cu o săptămână înurmă şi i-am spus că vreau să îl văd. Nui-am spus de ce, doar că voiam să discutcu el despre contractul meu. Şi el mi-apropus să luăm cina împreună, o masă caîntre prieteni.

– V-aţi întâlnit aseară?– Da.– Şi cum a reacţionat când i-ai spus

despre bani?– A răspuns că, din câte ştia el, nu

aveau nimic de ascuns. Şi, când i-am ziscă vreau să aduc un expert contabil, mi-aspus că nu era nici o problemă.

– Şi după aceea?– Mi-a oferit un nou contract. I-am

mulţumit, însă l-am refuzat. Şi cu asta,basta. Am vorbit despre alte lucruri.Adam… era întotdeauna o companieplăcută. Şi avea darul povestirii…Problema e că Adam stătea de obiceipână pe la douăsprezece, unu noaptea,nu obosea niciodată. Dar aseară, pe lanouă şi jumătate, mi-a zis că trebuia sădea un telefon scurt şi a ieşit dinrestaurant ca să sune, după care s-aîntors şi mi-a spus că trebuia să plece.Am achitat nota şi am plecat pe la zece.

Dekker s-a uitat în computer laagenda lui Barnard. În dreptul orei 19.00era scris „Iván Nell – Bizerca“, ultimaprogramare pe ziua respectivă. Şi-a

notat în carnet: „Convorbire telefonică21.30?“ şi s-a întrebat unde era telefonulmobil al lui Adam Barnard, căci nu îlvăzuse la locul crimei mai devreme înacea zi.

– Nu bănuieşti pe cine a sunat?– Nu. Însă Adam nu era genul care

să se ridice de la masă ca să dea telefon.Indiferent cu cine vorbea, rămânea lamasă, nu se ferea. Azi-dimineaţă, cândam aflat de moartea lui, în momentulcând mi-am revenit din şocul iniţial, amînceput să-mi pun întrebări.

A stat cu un singur picior băgat în

cada plină cu apă fierbinte şi spumă,întrebându-se dacă să cedeze acelui lux,dorindu-şi să se spele pe cap şi să îşifrece bine mizeria de pe corp, după caresă se întindă pur şi simplu şi să aştepteca durerea şi oboseala să dispară.

Dar nu putea. Trebuia să îl sune petatăl ei; părinţii săi erau probabilînnebuniţi de îngrijorare. Dar s-a hotărâtsă facă mai întâi o baie rapidă. Cândstătuse în bucătărie, avusese pentruprima dată revelaţia unei posibile căi descăpare, întrezărise perspectiva de a sepune în siguranţă. Dacă îi telefona tatăluiei, acesta ar putea trimite pe cineva să oia de acolo, poate pe cineva de la

ambasadă, şi pe urmă ea avea săpovestească totul. Avea să dureze mult –o discuţie îndelungată şi detaliată despretot ce se petrecuse. Asta însemna căaveau să mai treacă ore bune până să sespele şi să şteargă de pe ea orice urmăde sânge, de transpiraţie şi de praf.Trebuia să profite acum de ocazie şi săse cureţe cât mai repede cu putinţă.

A intrat în cadă şi s-a aşezat. Apafierbinte i-a reamintit de toatezgârieturile şi vânătăile, dar satisfacţiaera imensă. S-a lăsat încet pe spate pânăcând spuma i-a acoperit sânii.

Trebuia să se grăbească.Impunându-şi această

autodisciplină, s-a ridicat repede înfund, apoi în picioare, a luat săpunul şiburetele şi a început să-şi frece cuputere trupul tânăr.

7 Oraş din nord-vestul Africii de Sud (n.tr.)

12.57–14.0131

O chelneriţă, doi chelneri şi unbarman îşi amintiseră de Erin Russel şide Rachel Anderson. Griessel le-a cerutsă se aşeze la o masă separată, alături deVusi. Apoi s-a aşezat şi el, cu spatele labar, ca să nu mai vadă blestematele aleade sticle, deşi împotriva mirosului n-avea ce face.

– Restul pot merge acasă, a ordonatGalina Federova.

– Nu, mai am nevoie de ei, aripostat el. Tânărul de la Carlucci’s

trebuia să vadă dacă nu identifica pecareva dintre cei prezenţi.

– Pentru ce?Femeia asta începea să-l calce pe

nervi. Îi venea să-i spună să-şi vadănaibii de treburile ei; nu-i plăceaatitudinea ei, dar nevoia de a obţine câtmai repede informaţii l-a făcut să seabţină.

– Să aştepte zece minute, i-a cerutpe un ton tăios, ca ea să înţeleagămesajul şi să nu-şi mai bage nasul.

Femeia a replicat ceva în ruseşte, aclătinat din cap şi a ieşit. Griessel aurmărit-o cu privirea. Apoi s-a întorsîncercând să-şi limpezească mintea şi i-

a întrebat pe tinerii adunaţi în jurulmesei:

– Care dintre voi vrea să înceapă?– Uite, aici stăteau, a spus unul

dintre chelneri arătând spre o masă dinapropiere şi jucându-se timid cu lanţulde mărgele din lemn care îi atârna la gât.

După care toţi tinerii au întorscapul, uitându-se la uşa din spatele luiGriessel. S-a răsucit şi el. Mat Joubertstătea în uşă, cu câte o pungă de mâncareîn fiecare mână.

– Continuaţi, a spus Joubert. Amvenit pentru căpitanul Griessel. S-aapropiat de masă, a pus jos pungile, ascos cutiile şi le-a împins spre Vusi şi

spre Benny. Aroma de cartofi prăjiţi i-afăcut stomacul lui Griessel să chiorăie.

– Mersi, Mat.– Mulţumesc, comandante, a spus

Vusi.Joubert a dat uşor din cap, şi-a tras

un scaun şi s-a aşezat şi el la masă.– Acesta este inspectorul-şef Mat

Joubert de la forţa de intervenţieregională, l-a prezentat Griessel,observând cum chelnerii se intimideazăla vederea unui bărbat atât de masiv. Nue foarte răbdător din fire, a minţit ca săpună paie pe foc. S-a întors spre tânărulcare vorbise primul: Underămăseserăm?

Chelnerul s-a uitat mai întâi la el,apoi, plin de respect, la Joubert, şi acontinuat pe un ton dintr-odată foartedeschis:

– Fetele astea două din poză au statla început singure la masă. Ştiu pentru căeu le-am servit. Au comandat BrutalFruit1. Blonda se distra pe cinste.Cealaltă s-a mulţumit cu patru sau cincibăuturi toată seara. Cam ciudat.

– De ce? a întrebat Griesseldesfăcând pacheţelul cu sare de laSteers şi presărând-o peste cartofiiprăjiţi.

– Tinerii ăştia de genul lor, carecutreieră lumea cu rucsacul în spate…

beau de obicei până se fac criţă.Griessel şi-a înăbuşit pornirea de a

arunca o privire şirurilor de sticle dinspatele tejghelei.

– De unde ştii că fetele astea douăcutreierau lumea cu rucsacul în spate? Aînfipt furculiţa de plastic în câţivacartofi şi i-a aruncat în gura plină desalivă.

Chelnerul s-a încruntat. A răspunssincer.

– Lucrez aici de doi ani…Cu gura plină, Griessel a dat

aprobator din cap şi i-a făcut semn cufurculiţa să continue.

– Cu timpul ajungi să-i cunoşti.

După bronz, după haine, după accent…Şi în plus, nu lasă bacşişuri prea mari.

– Când au ajuns fetele aici?– Hmm… staţi să mă gândesc.

Înainte de prima mea pauză de fumat,cam pe la nouă seara, să zicem.

Griessel a mai înfipt câţiva cartofiîn furculiţă.

– Şi la început au stat singure lamasă?

– Da, dar nu mult. Pe urmă localuls-a umplut. Eu mă ocup de opt mese, n-am cum să văd tot ce se întâmplă. Înorice caz, fetele au dansat; mai mulţi tipile-au invitat. La un moment dat, eraucinci aşezaţi la masă – nişte prieteni, aşa

am avut impresia.– Fete sau băieţi?– Ăăă, şi, şi… Ascultaţi, trebuie să

înţelegeţi… S-a uitat direct spre MatJoubert. Aici e o adevărată nebunie cândclubul se umple. Îmi amintesc de fetefiindcă erau amândouă drăguţe, dar maimulte n-am ce să vă spun.

– Deci nu-ţi aminteşti de bărbaţiicare au stat cu ele la masă?

– Nu.– Dar i-ai recunoaşte dacă i-ai

vedea?– Nu ştiu. Poate.Griessel a desfăcut doza de suc.– Dar voi? s-a adresat celorlalţi

tineri.– Eu le-am văzut dansând, a spus

chelneriţa. Mesele de care răspund eusunt în partea aceea. Au dansat multîmpreună, ceea ce nu e neobişnuit, darmi s-a părut că se ceartă, ştiţi, dansau şise certau. Altceva nu ştiu.

Cu gura plină de burger, Griessel afăcut semn cu capul în direcţiabarmanului.

– Fata asta…, a spus tânărulindicând-o în fotografie pe Erin Russel.Eu servesc în capătul acela al barului.Doi bărbaţi stăteau acolo la tejghea şibeau, şi ea a venit la un moment dat la eişi le-a vorbit. Îmi amintesc de ea fiindcă

mi-am spus că are un fund de nota zece,cel mai frumos pe care îl văzusemaseară, şi, cum vă spuneam, ea a venit laei şi au început să discute…

– Cum adică de nota zece?– E un joc de-al nostru, al

barmanilor. Dăm punctaje pentrupicioare, funduri… şi aşa mai departe.Note de la unul la zece. Şi…

– Sunteţi nişte obsedaţi, a intervenitchelneriţa.

– I-auzi! Dar voi, fetele, nu faceţi lafel? Mai zilele trecute, când tipul ăla dela Idols…

Mat Joubert şi-a lăsat încet braţelesă se odihnească pe masă, făcând ca

umerii să-i pară şi mai laţi. Barmanul şi-a înghiţit restul vorbelor, uitându-se cu oprivire vinovată spre el.

– Mă rog, fata avea un fund de notazece. Şi picioare de nota nouă, şi mi separe că i-am dat opt la…

– Povesteşte-mi despre bărbaţii ăiade la bar, i-a cerut Griessel pierzându-şirăbdarea.

– Unul dintre ei… cred că pot să-lrecunosc… l-am mai văzut pe-aici, pecelălalt nu sunt sigur… Cred că erauamici, beau împreună, n-au dansat, doarau stat la bar şi au băut.

– Şi pe urmă?– Le-am spus celorlalţi barmani că

am găsit un fund de nota zece acolo,unde tejgheaua se curbează spre perete.Dar, când m-am întors să le-o arăt, fatadispăruse. Şi pe urmă bărbaţii au plecatşi ei, destul de brusc.

– Stai aşa. Deci fata a stat cu ei şiau discutat. Despre ce? I-ai auzit?

– Nu. Nu… nu am fost atent.– Asta fiindcă te uitai la fundul ei, a

intervenit din nou chelneriţa, enervată.Barmanul a ignorat-o.– Şi pe urmă fata a plecat?– De fapt, nu am văzut-o efectiv

plecând.– Cât timp a stat de vorbă cu

bărbaţii?

Barmanul a căzut pe gânduri.– N-am cum să ştiu, fiindcă n-am

văzut-o când a venit, noi suntem mereuîn mişcare şi aici nu sunt niciodatăsuficienţi barmani. Tot ce ştiu e că amvăzut-o la un moment dat stând la bar cucei doi tipi. Am zărit-o aşa, în fugă, peurmă a trebuit să merg să mai aducbăuturi şi, când am avut ocazia să mă uitmai bine, am văzut că avea un fundmişto. M-am dus la Andy şi la ceilalţi,ca să le spun şi lor, dar, când am vrut săle-o arăt, plecase. Nu ştiu, o fi stat cinciminute cu ei. Poate zece…

– Şi bărbaţii ăia doi au plecat îngrabă?

– Absolut.– Cât era ceasul?– În jur de… Era târziu, nu ştiu

exact, dar aş zice că în jur de ora unu.Griessel şi Vusi au făcut schimb de

priviri. Povestea devenea din ce în cemai interesantă.

– Şi l-ai mai văzut aici pe vreunuldintre ei?

– Aşa cred. Mi s-a părut o figurăfamiliară.

– Descrie-l!– Destul de înalt…Barmanul s-a oprit.– Bătrân? Tânăr? Negru? Alb?– Nu, era un alb cam de vârsta mea,

puţin trecut de douăzeci de ani, cu părulscurt şi închis la culoare, foartebronzat…

– Şi celălalt bărbat?– Un negru cam de aceeaşi vârstă…Chelnerul cu mărgele din lemn la

gât a arătat dintr-odată cu degetul, agitat,spre uşa din spatele lui Griessel.

– Uite acolo un oke2 care a stataseară cu fetele la masă.

Detectivii au întors iute capul. Treipoliţişti în uniforme albastre stăteaurezemaţi de perete, aşteptând răbdători.Unul dintre ei avea un sac de gunoi mareşi transparent aşezat la picioare. Între eistăteau Oliver Sands şi un alt tânăr, pe

care Griessel nu-l cunoştea.– Da, ştim, a spus el.– Celălalt e băiatul de la

Carlucci’s, a spus Vusi şi s-a ridicat dela masă.

Griessel l-a urmat.– Sacul ăsta e pentru mine, de la

poliţia metropolitană? l-a întrebatGriessel pe unul dintre poliţiştii înuniformă.

– Da, inspectore.– Căpitane, l-a corectat Mat Joubert

de la masa unde rămăsese aşezat.– E adevărat, Benny? a întrebat

Vusi cu o bucurie nedisimulată în glas.

Înainte de a părăsi biroul lui AdamBarnard, Fransman Dekker a sunat lalaboratorul de criminalistică.

– Jimmy la telefon, a răspunscriminalistul cel slab.

– Jimmy, aici Fransman Dekker.Voiam să te întreb… în legătură cu cazulBarnard… dacă aţi găsit pe undevatelefonul mobil al victimei.

Lui Jimmy i-a luat câteva clipe casă înţeleagă.

– Stai puţin, aşteaptă…Dekker l-a auzit vorbind încet:– Arnie, acel ou din industria

muzicală care a fost împuşcat, avem

mobilul lui? Apoi către Dekker: Nu,Fransman, n-am găsit nimic.

– Nici la el în maşină?– Nu.– Mersi, Jimmy.Dekker a rămas câteva secunde pe

gânduri, apoi a deschis uşa şi s-aîndreptat spre biroul Natashei Abader.Femeia vorbea la telefon, dar, când l-avăzut apropiindu-se, a acoperitreceptorul cu o mână şi a ridicatîntrebător din sprâncene.

– Care e numărul mobilului luiAdam Barnard?

Natasha a recitat numărul ţinând încontinuare mâna peste receptor. Dekker

l-a format.– Mersi.S-a îndepărtat, lăsând telefonul să

sune. Se afla pe culoar – dacă telefonulera în biroul lui Barnard, atunci avea să-l audă. Singurul ţârâit era însă cel de lael din ureche. A tot sunat şi, exact înclipa când se aştepta să intre mesageriavocală, a răspuns un glas familiar:

– Alo?– Cine e acolo? a întrebat Dekker

luat prin surprindere.– Căpitanul Benny Griessel, SAPS.– Căpitan? a replicat Dekker

complet şocat.

Griessel şi Vusi îl aşteptau petânărul angajat de la Carlucci’s, sperândcă avea să identifice pe cineva dinpersonalul clubului Van Hunks, când unmobil a început să sune, scoţând acelsunet ascuţit şi monoton al unui telefonde epocă dintr-o fermă. Lumea a începutsă-şi caute telefoanele prin buzunare. Unpoliţist în uniformă a spus:

– Zgomotul vine dinspre sac.Griessel a desfăcut în grabă sacul

de gunoi şi a început să răscoleascăfrenetic prin el. A pus mâna pe ceva şi ascos telefonul. S-a uitat uluit la el preţde o secundă înainte de a răspunde.

Conversaţia i se părea ireală – aparent,cealaltă persoană îl cunoştea –, însă, încele din urmă, misterul a fost în cele dinurmă elucidat.

– Benny, sunt eu, Fransman Dekker.Am format numărul de mobil al luiAdam Barnard.

– Glumeşti.– Nu.– N-o să-ţi vină să crezi unde am

dat de telefonul ăsta. Într-un pantof negrubăgat într-un sac de gunoi găsit depoliţia metropolitană pe o stradă dinapropiere de biserică şi de scena crimei.

– Un pantof? Ce mărime?Griessel a ridicat pantoful în mână

şi s-a uitat în interior; nu scria nimic. L-a răsucit uitându-se pe talpă. Numărulera destul de şters.

– Zece şi jumătate3.– Incredibil! Unde anume l-au găsit?– Nu ştiu, va trebui să-l întrebi pe

Jeremy Oerson de la poliţiametropolitană. E feldmareşal sau cevade genul ăsta.

– Cum adică feldmareşal?– Ei, are cine ştie ce nenorocit de

rang înalt. Stai aşa, îţi dau numărul lui…A început să-l caute în memoria

propriului telefon.– Deci te-au făcut căpitan?Griessel şi-a dat seama după voce

că Dekker încearcă să-şi ascundăsentimentul de invidie. A adăugat:

– Poţi să verifici, te rog, ce apeluris-au dat de pe el recent?

– Da. Aşteaptă.Lui Griessel i-a luat ceva timp ca

să-i dea de capăt, căci nu erafamiliarizat cu modelul.

– Cred că Barnard a sunat pe cinevaieri-aseară, cu puţin înainte de ora zece,a explicat Dekker.

Griessel a găsit în cele din următasta potrivită, însă nu i-a apărut nici unnumăr.

– Nu e nimic aici, i-a spus luiDekker.

Barry a răspuns la telefon fără a-şilua ochii de la camioneta care descărcamarfă în colţul străzii, vizavi derestaurantul Carlucci’s.

– Barry.– De ce n-au intrat până acum în

casă? a întrebat bărbatul cu barbăgrizonantă.

– N-au cum. E o camionetă în faţă,descarcă marfă la un magazin, e parcatăpe Upper Orange Street şi şoferul se uităpe stradă.

– De cât timp e acolo?– Păi, de ceva vreme, aşa că ar cam

trebui să termine…Un moment de tăcere.– Am intrat în criză de timp, Barry.Era pentru prima oară când Barry

sesiza o notă de îngrijorare în voceabărbatului. Dar numai pentru câtevaclipe.

– Sună-mă când au cale liberă.Vreau să ştiu exact când intră.

– OK, domnule B.

1 Marcă sud-africană de băuturi alcoolizate cudiverse arome (n.tr.)2 În afrikaans, în original, „tip, individ“ (n.tr.)3 Corespunzând mărimii 45, după standardeleeuropene (n.tr.)

32

Mustaţa era pe măsura aroganţei, aconstatat Mbali Kaleni.

Stătea aşezată împreună cu JackFischer la o masă rotundă în biroul luiluxos. Pe o latură a încăperii trona unbirou scump din lemn în nuanţă închisă,de cealaltă parte o bibliotecă acopereatot peretele; din câte putea ea să vadă,era plină de cărţi juridice. Pe fiecaredintre ceilalţi doi pereţi era atârnat câteun tablou mare în ulei, peisaje înfăţişândBushveld4, respectiv Boland5. În spatelebiroului, perdele grele, de un roşu-închis, atârnau la fereastră. Pe podea era

aşternut un covor persan nou şi frumos.Fischer se apropia de şaizeci de

ani, dar avea o coamă bogată de părpieptănat frumos cu cărare. Tâmplelegrizonante îi încadrau faţa îmbătrânită,cu aer războinic, iar ridurile fine dădeaude înţeles că era un fumător înrăit. Şimai avea şi mustaţa aia mare,extravagantă. Mbali bănuia că îşi făcusecostumul bleumarin la comandă, fiindcăprea îi venea bine.

Nu îi plăcea de el. Jovialitatea luiera falsă şi uşor condescendentă, aceaatitudine faţă de negri pe care o aveauafrikaanderii trecuţi de o anumită vârstă.Se ridicase de la biroul lui cu un dosar

albastru într-o mână şi o invitase să ialoc la masa rotundă. Deschisese discuţiaîntrebând-o: „Cu ce vă putem fi defolos?“, accentuând pluralul vă. Iar cândea îi explicase motivele pentru care seafla acolo, zâmbise pe sub mustaţă şispusese „Aha“. După care adăugase:„V-aş oferi un suc, dar am înţeles că aţivenit cu băutura de-acasă“.

Ea nu reacţionase.– Cred că ştiţi că nu am obligaţia să

vă ofer informaţii în lipsa unui mandat.Mbali se aşezase mai comod pe

scaunul cel scump şi dăduse aprobatordin cap.

– Cu toate acestea, noi suntem foşti

membri ai Forţelor.Expresia „cu toate acestea“ a făcut-

o să ia atitudine şi să-l pună la punct.– Acum preferăm formula

„Servicii“, nu „Forţe“, atunci când nereferim la SAPS. Iar eu mă bazez pefaptul că foştii membri sunt perfectcapabili să înţeleagă importanţa şicaracterul urgent al unei anchetecriminale.

Un alt zâmbet pe sub mustaţă.– Înţelegem prea bine. Şi tocmai din

acest motiv veţi beneficia de cooperareamea.

A deschis dosarul. Pe copertainterioară apăreau cuvântul „AfriSound“

şi un număr de înregistrare. Mbali s-aîntrebat dacă nu cumva îl sunasecontabilul casei de discuri, informându-lcă avea să fie contactat de poliţie. Ideeaîn sine i se părea o pistă incitantă.

– Noi nu am făcut altceva decât săurmărim plata aceea de cincizeci de miide ranzi, şi am descoperit că deţinătorulcontului era un oarecare domn DanielLodewikus Vlok, după care am luatlegătura cu un intermediar de-al nostrudin Bloemfontein, căruia i-am cerut săse ducă şi să discute cu domnul Vlok.Scopul conversaţiei a fost de a neasigura că domnul Vlok ştia că platafusese efectuată şi că era conştient de

circumstanţele care duseseră larespectiva situaţie. Nu voiam să aducemîn vizorul clientului nostru un omnevinovat.

– Deci intermediarul dumneavoastrăa fost cel care l-a atacat.

– Nici pomeneală.Tonul era indignat.Mbali i-a aruncat o privire care

spunea ceva de genul: „Oi fi eu o femeieîntr-o lume dominată de bărbaţi, dar astanu înseamnă că trebuie să mă iei deproastă“.

– Inspectore Kaleni, a continuatbărbatul cu o falsă curtoazie, suntemfirma de investigaţii cu cea mai rapidă

creştere a cifrei de afaceri din toată ţa-ra – şi asta, pentru că suntem etici şieficienţi. De ce aş risca viitorul nostruimplicându-mă în activităţi ilegale?

În clipa aceea, Mbali a făcutlegătura dintre mustaţa şi aroganţaindividului.

– Numele şi datele de contact aleintermediarului?

Jack Fischer nu părea dornic să-iofere aceste informaţii. La început, s-amulţumit să se holbeze la unul dintretablourile în ulei, limbajul trupuluisugerând un oftat interior. Apoi s-aridicat încet şi a scos un registru deadrese dintr-un sertar al biroului său

imens.

Mat Joubert a zis că ar fi timpul săplece şi să-i lase să-şi vadă de treabă.Griessel l-a condus până la uşă. Când s-au îndepărtat suficient de mult pentru anu mai putea fi auziţi, poliţistul cel solida spus:

– Benny, o să mă mut la firma luiJack Fischer.

– Iisuse, Mat!Joubert a ridicat din umerii masivi.– Am reflectat serios la asta, Benny.

Şi a fost o decizie dificilă. Doar măcunoşti, sunt poliţist până în măduva

oaselor.– Şi atunci de ce vrei să te retragi?

Din cauza banilor?Era supărat pe Joubert. Acum avea

să fie singurul alb rămas în SAPS, şi secunoşteau de atâta amar de vreme.

– Ştii bine că nu e vorba numaidespre bani.

Griessel s-a uitat spre masa la careVusi discuta cu Oliver Sands. Ştia căJoubert spunea adevărul: soţia lui,Margaret, primise o moştenire frumoasăcare le asigura confortul financiar.

– Şi atunci de ce vrei să pleci?– Pentru că nu îmi mai place ceea

ce fac, Benny. Dacă aş fi rămas la

Unitatea de Delicte Majore şi Infracţiunicu Violenţă ar fi fost altceva, dar aşa…

Joubert fusese comandantulrespectivei unităţi, acum desfiinţată, şifăcuse treabă bună, fusese cel mai bunşef pe care Griessel îl avusese vreodată.A dat înţelegător din cap.

– Sunt la forţa de intervenţieregională de patru luni, şi nu mi s-au datnici un fel de atribuţii deocamdată, aspus Joubert. Nu am oameni însubordine; nici măcar o fişă a postului.Nu ştiu nici ei ce vor face cu mine. JohnAfrika mi-a cerut să accept faptul că nuvoi mai fi promovat niciodată – pur şisimplu, aşa stau lucrurile. În fine, treaba

asta nu m-a deranjat prea tare, dar ideeade a sta degeaba… În plus, am începutsă îmbătrânesc, Benny, şi m-am camsăturat de toate porcăriile astea, deafacerile murdare ale comisaruluinaţional, de suspendarea Scorpionilor6,de cotele rasiale care se schimbă de laan la an; acum totul e politizat. Şi dacăZuma7 e ales preşedinte, Xhosa o să fiedaţi afară şi înlocuiţi cu Zulu, şi uite aşao s-o luăm de la capăt: alte ierarhii, altepriorităţi, alte belele.

„Şi unde e locul meu în toateastea?“ îi venea lui Griessel să-lîntrebe, devenind tot mai neliniştit, dars-a mulţumit să-l privească fix pe

Joubert.– Eu mi-am făcut treaba, Benny. Am

dat tot ce am avut mai bun în mine pentruţara asta. Ce opţiuni am la vârsta mea?În iulie voi împlini cincizeci de ani. M-acontactat un individ care recruteazăoameni pentru poliţia din Australia, darde ce să plec de aici? Asta e ţara mea şio iubesc…

– OK, a spus Benny Griessel,sesizând că Jou- bert vorbea serios şireprimându-şi propriile nemulţumiri.

– Am vrut doar să te anunţ.– Mersi, Mat… Când pleci?– La sfârşitul lunii.– Dar Jack Fischer nu e un ticălos?

Joubert a zâmbit. Numai Bennyputea să pună o asemenea întrebare.

– Pentru câţi ticăloşi am lucrat noila viaţa noastră, Benny?

– Prea mulţi, a răspuns Griesselrânjind la rândul său.

– Am fost coleg cu Jack. Era undetectiv bun şi corect, deşi aveaobiceiul ăsta tâmpit de-a se opri lafiecare oglindă care îi ieşea în cale casă îşi aranjeze părul şi mustaţa.

Bill Anderson a coborât în grabăscările. În West Lafayette era ora şase şinouă minute dimineaţa. Avocatul său,

Connelly, şi şeriful Dombkowski îlaşteptau în hol, alături de soţie.

– Scuze că v-am făcut să aşteptaţi, aspus Anderson. A trebuit să trag ceva pemine.

Şeful poliţiei, un bărbat solid întredouă vârste şi cu nas de boxer, i-a întinsmâna.

– Îmi pare tare rău pentru aceastăsituaţie, Bill.

– Mulţumesc.– Mergem? a întrebat Connelly.Ceilalţi doi bărbaţi au încuviinţat

din cap. Anderson a luat mâinile soţieiîn ale sale.

– Jess, dacă sună Rachel, păstrează-

ţi calmul şi încearcă să afli cât maimulte informaţii.

– Aşa o să fac.– Şi nu uita să-i dai numărul de

telefon al căpitanului Ghree-zil. Trebuiesă-l sune…

– Bill, n-ar fi mai bine să rămâiacasă? a întrebat Connelly.

– Nu, Mike, o să vin cu voi. Trebuies-o fac, de dragul lui Erin şi al părinţilorei. A deschis uşa de la intrare. Aerulrece a năvălit înăuntru, şi soţia lui s-aînfăşurat mai strâns în halat. Am mobilulla mine. Sună-mă dacă intervine ceva.

– Sigur.Bărbaţii au ieşit pe verandă.

Anderson a închis uşa în urma lor. Jesss-a întors în birou, adâncită în gânduri.

În clipa aceea, telefonul a sunat.Femeia a tresărit, ducându-şi

speriată mâna la piept şi a tras zgomotosaer în piept. Apoi s-a repezit înapoi lauşă, a deschis-o şi i-a văzut pe bărbaţicum se urcau în maşina de poliţie.

– Bill! a strigat cu o voce ascuţită,panicată.

Soţul ei a început să alerge sprecasă, iar ea s-a grăbit să ridicereceptorul.

Rachel Anderson era aşezată la

masa pe care Piet van der Lingen îşiţinea laptopul, dar şi tot felul de cărţi şide reviste de specialitate împrăştiate.Auzea ţârâitul telefonului de pe un altcontinent – dura prea mult, pe undeumbla tatăl ei?

– Rachel? a răspuns mama ei într-untârziu, îngrijorată şi cu răsuflarea tăiată.

– Mami! Rachel a fost prinsă pepicior greşit, se aşteptase să audă glasulcalm al tatălui.

– Dumnezeule, Rachel, unde eşti, cefaci, eşti bine?

Isteria şi panica răzbăteau din tonulfemeii.

– Mamă, sunt bine, sunt acasă la un

domn foarte drăguţ, deocamdată sunt însiguranţă…

– O, slavă Domnului, slavăDomnului! Am luat legătura cu poliţiasud-africană, cu ambasadorul şi cucongresmanul nostru, totul o să fie bine,Rachel. O să vezi, totul o să fie… Bill,Rachel e bine, e acasă la cineva, undomn amabil, Rachel, asta-i o vesteminunată, te iubesc, draga mea, mă auzi,te iubesc mult.

– Şi eu te iubesc, mamă…– Acum te las să vorbeşti cu tatăl

tău, te rog să-l asculţi cu atenţie, o să-ţidea un număr de telefon la care să suni.Promite-mi că o să faci exact ceea ce-ţi

spune tata, te rog…– Promit. Mamă, sunt OK, ştiu că vă

e greu…– Nu contează, nu-ţi face griji

pentru noi, o să ne ocupăm noi de toate,iubito, mă bucur atât de mult să te aud,nici nu-mi vine să cred, ţi-l dau pe tataacum, te iubesc, Rachel, nu uita asta, teiubesc mult.

– Şi eu, mamă, a replicat Rachelprintre lacrimi.

Tatăl a luat receptorul.– Iubito, eşti bine?– Da, tati, sunt OK, sunt acasă la un

domn foarte drăguţ. Sunt în siguranţăaici.

– Nici nu pot să-ţi spun cât deuşurat mă simt să aud asta, e o veste cuadevărat grozavă. Vocea lui era calmă.Noi am făcut tot ce-am putut ca să teajutăm de aici, Rachel. Am vorbit cuconsulul general din Cape Town, sunt înalertă, o să le dau numărul de telefon dela care suni acum. Dar mai întâi o să-ţidau ţie numărul unui căpitan de poliţie.Ştiu că ai spus ceva în legătură cupoliţia atunci când m-ai sunat primadată, dar omul acesta mi-a fostrecomandat de superiorii lui şi amdiscutat şi eu personal cu el. El se ocupăde caz şi mi-a promis că te va aduceacasă în siguranţă. OK?

– Eşti sigur, tati?– Absolut, până şi secretarul lor

de… ministrul lor de Interne e la curent,consulul general l-a informat, deci s-aajuns la cel mai înalt nivel, n-ai ce săpăţeşti. Poţi să-ţi notezi numărul?

Rachel s-a uitat pe masă şi a zăritun capăt de creion galben ieşind de subun maldăr de foi. L-a luat şi a întors pedos o coală de hârtie.

– Sunt gata, a spus plină de hotărâreşi extrem de uşurată.

Coşmarul avea să se termine cât decurând.

Mbali Kaleni a parcat pe ParadeStreet. Soarele strălucea sus pe cer întimp ce parcurgea aleea florăreselor,trecând pe lângă fosta poştă centrală şiprintre tarabele unde se vindeau detoate, de la pantofi la pungi cu alune.Preţ de o clipă, s-a simţit tentată să seoprească pentru a cumpăra nişte caju înglazură, dar se grăbea să ajungă peUpper Orange Street. Voia să se întoarcăla casa aceea cu grădină…

A grăbit pasul, legănându-şi geantamare, neagră.

– Uite ce-i, explică-mi şi mie ceva,i-a cerut Griessel lui Oliver Sands.Stătea în picioare, în timp ce Oliver era

aşezat la masă, urmărindu-l cu ochiimari, ca şi cum se simţea copleşit deatenţia care îi era acordată.

– De ce au venit fetele la club curucsacurile la ele?

– Rucsacurile… Nu ştiu… Nuplecau nicăieri fără rucsac. E o chestietipică pentru fete, aşa bănuiesc. Îşi ţinacolo fardurile şi tot felul de nimicuri…

Griessel s-a uitat la sacul adus deoamenii lui Oerson. Mic şi compact.Puştiul avea probabil dreptate. Va trebuisă cerceteze sacul, să ia la mână toatelucrurile dinăuntru şi să le sorteze. Darnu acolo. Trebuia să se întoarcă la secţiade poliţie din Caledon Square.

– Jeremy la telefon, a răspunsOerson, iar Fransman Dekker şi-a datimediat seama că bărbatul era metis şică se afla în momentul acela în trafic.

– Frate, numele meu este FransmanDekker, de la SAPS, ce mai faci? aîntrebat amabil, fiindcă Griessel îlprevenise că tipul de la poliţiametropolitană avea un „caracter dificil“.

– Totul e bine, frate, da’ pe la voicum mai merg treburile?

– E OK. Ascultă, am avut o surprizănemaipomenită când am deschis pungaaia de la voi; am găsit un pantof

mărimea patruzeci şi cinci, mi-ar fi demare folos să aflu unde l-aţi găsit.

– Frate, n-am nici cea mai vagăidee, dar o să iau legătura cu oameniimei şi o să-i întreb.

– Mii de mulţumiri, e vorba despreo crimă. Acum trebuie să închid, măgrăbesc, ştii şi tu cum e.

– Da, ştiu. Dă-mi zece minute, înclipa asta sunt prins cu altceva.

– Mă suni tu înapoi?– Daatlik8, frate.Dekker a închis telefonul şi a bătut

la uşa contabilului Wouter Steenkamp.Nici un răspuns. A deschis uşa.Steenkamp vorbea la telefon:

– … Nenorociţii ăştia de poliţiştitrebuie să ne ajute, altfel voi fi nevoit săgândesc alt plan. L-a văzut pe Dekker şia spus în telefon: Aşteaptă, apoi s-aîntors spre detectiv: Presa a blocat holulde la recepţie. Trebuie să ne ajutaţi săţinem situaţia sub control.

– OK.– O să ne ajute, a repetat Steenkamp

în telefon. Bun, ne-am înţeles. Pa!S-a uitat expectativ spre Dekker.– O să cobor să le spun ziariştilor

să aştepte afară. Ar fi mai bine dacă aţiîncuia uşa de la intrare.

– Ce nebunie! a exclamat contabilul.– O să vă rog să aşteptaţi aici în

birou, mai avem ceva de discutat.– Acum ce mai e?– Am intrat în posesia unor

informaţii noi, a spus Dekker înainte dea ieşi pentru a rezolva situaţia cu presa.Am primit plângeri împotriva voastrăcum că aţi înşelat nişte clienţi.

– Puteţi să le spuneţi angajaţilor săplece, i-a zis Vusi Galinei Federova.

– Deci nu arestaţi pe nimeni, a zispe un ton sarcastic, ţinând ţigara întredegete.

– Nu. Ne-au fost de mare ajutor.Griessel s-a gândit că Vusi se purta

prea politicos; ar fi trebuit să-i spunănenorocitei ăleia de străine că avea să-iarunce fundul în închisoare dacă maifăcea pe amuzanta. Şi-a dat seama căîncepea să-şi piardă răbdarea. Trebuiasă iasă cât mai repede de acolo, ca să numai simtă mirosul de alcool şi să nu maivadă sticlele înşirate la bar. Dorinţa dea bea era gata să răbufnească. N-aveanici cea mai vagă idee despre ce să facăîn continuare. Ştiau că fata fusese acolo,că avuseseră loc nişte discuţii şi certuri.Aflaseră că doi bărbaţi părăsiserăclubul la scurtă vreme după plecareafetelor şi că americancele fuseserăurmărite pe Long Street, dar toate astea

nu îi erau de folos pentru că nu îi dădeaunici un indiciu despre locul unde se aflaîn acel moment Rachel Anderson. Aauzit mobilul sunând, l-a scos dinbuzunar şi a răspuns enervat:

– Benny Griessel.– Am fost s-o văd pe Alexa

Barnard, Benny, a spus doctorulBarkhuizen.

– Ce face, e bine?– Deocamdată au pompat

medicamente în ea, dar tu ştii prea binece-o aşteaptă. Însă e o femeie puternică,Benny. Şi frumoasă pe deasupra. Înţelegde ce te preocupă aşa mult soarta ei.

– Las-o baltă doctore! Barkhuizen a

chicotit, şi Griessel a auzit în aceeaşiclipă bipul unui alt apel.

– M-a rugat să-ţi spun că vrea sădiscute ceva cu tine când o să ai timp.Ceva în legătură cu soţul ei.

– Doctore, mai am pe cineva pe fir,sunt prins până peste cap, îţi mulţumesccă te-ai dus s-o vezi. Vorbim mai încolo,a spus Griessel răspunzând celuilaltapel.

S-a recomandat, şi o voce femininăcu accent american a întrebat:

– Sunteţi căpitanul Benny Ghree-zil?

Griessel s-a gândit: „Ce mamanaibii, tocmai i-am zis cum mă cheamă“,

dar a răspuns politicos:– Da.– Sunt Rachel Anderson. Tata mi-a

spus să vă sun.Numele l-a străpuns ca un fier

înroşit, făcându-l să dea instantaneuuitării dezamăgirea provocată de decizialui Mat Joubert, frustrările de careavusese parte în acea zi, dorinţaarzătoare de a bea şi cutremurându-i tottrupul.

– Iisuse! a exclamat. Apoi aadăugat: Da, da, eşti bine, unde te afliacum?

Adrenalina a început să-i curgărepede prin vene, însoţind sentimentul

de uşurare. A făcut doi paşi în faţă şi l-aprins pe Vusi de umăr. Detectivul negrus-a întors spre el, şi Griessel i-a şoptit:„Rachel Anderson“ şi a arătat spretelefon. A văzut cum Vusi se lumineazăla faţă.

– Sunt acasă la domnul Pete van derLingen, adresa este… În fundal s-a auzito voce de bărbat. Apoi din nou glasulfetei: Upper Orange Street numărulşase… În Orainisiegh…

– Da, da, Oranjezicht, UpperOrange Street, numărul 6, am reţinut,rămâi acolo, vin spre tine, să nu deschiziuşa la nimeni, te rog, domni- şoarăAnderson, o să sun la telefon când ajung

acolo, da?Dumnezeule, ce veste bună! I-a

făcut semn lui Vusi şi a ieşit în grabă,îndreptându-se spre alee, repede, tot mairepede, cu Vusi pe urmele lui.

– Nu o să plec nicăieri, a răspunsRachel Anderson pe un ton ce păreavesel, ca şi cum îi aştepta sosirea cumare nerăbdare. Benny era deja pe aleeşi alerga cât îl ţineau picioarele.

Barry stătea pe bancheta din spate adubiţei urmărindu-l pe şoferulcamionetei cum urcă la volan şi porneştemotorul. S-a uitat la dreapta, spre locul

unde autoduba argintie Peugeot Boxeraştepta nemişcată. În mâna transpiratăţinea pregătit telefonul. A apăsat tasta deapel şi a dus mobilul la ureche.

– Alo, a răspuns bărbatul cu barbăgrizonantă.

– Camioneta pleacă în clipa asta.– Bun. Poţi să vezi autoduba din

locul în care eşti?Barry a aruncat o privire spre

maşina murdară, plină de praf.– Da, tocmai a pornit.– Jay o să-l sune pe Eben ca să

meargă să asigure uşa din spate. Pe urmăo să întoarcă duba şi o să revină lapoarta din faţă, de pe Upper Orange

Street, cu faţa înspre oraş. Rămâi latelefon şi anunţă-mă când îi vezi că iesdin dubă şi trec de poartă.

– Bine. Sunt pe poziţie.

4 Denumire generică pentru savana sud-africană (n.tr.)5 Zonă de văi din provincia Western Cape,cunoscută mai ales datorită podgoriilor şivinurilor de bună calitate (n.tr.)6 Directoratul de Operaţiuni Speciale (poreclit„Scorpionii“), agenţie sud-africanămultidisciplinară înfiinţată în 2001 şiînsărcinată cu investigarea şi aducerea în faţajustiţiei a cazurilor de corupţie şi de crimăorganizată. Activitatea sa a fost suspendată lasfârşitul anului 2009 de către preşedintele sud-african Kgalema Mothlante, care a intrat în

conflict cu Jackie Selebi, fostul şef al SAPS şial Interpolului, condamnat în 2010 lacincisprezece ani de închisoare pentrucorupţie. (n.tr.)7 Jacob Gedleyihlekisa Zuma (n. 1942),actualul preşedinte al ţării, ales de parlament înmai 2009, figură controversată a politicii sud-africane, acuzat în trecut de viol, corupţie şifraudă fiscală. Orientarea sa este descrisă deexperţi ca fiind în esenţă una socialist-populistă. (n.tr.)8 În afrikaans, în orginal, „desigur“ (n.tr.)

33

Piet van der Lingen stătea lângă masamare de lucru.

– Poliţia e în drum spre noi. Uncăpitan pe nume Benny Ghree-zil, a spusRachel. Bătrânul a urmărit transformareade pe chipul ei – ochii îi străluceau şiîncordarea dispăruse. I-a zâmbit cudinţii lui albi, falşi, şi a corectat-o:

– Griessel. Va trebui să înveţi săpronunţi cum trebuie în afrikaans.

– Gggg…, a rostit ea din gât, ca şicum îşi dregea glasul.

– E bine. Şi acum rulează şi „r“-ul.G-riessel.

– Ghe-riessel.– E aproape bine. Ggg-rriessel.– Griessel.– Bravo!Au izbucnit amândoi în râs.– Cum aş putea vreodată să vă

mulţumesc? a întrebat ea.– Pentru ce? Pentru că ai luminat o

zi din viaţa unui moşneag ca mine?– Nu, pentru că mi-aţi salvat viaţa.– Ei bine, dacă o iei aşa… Atunci o

să te rog să mai vii să iei o dată masa cumine înainte să pleci acasă.

– Mi-ar face mare plăcere…L-a văzut cum îşi întoarce brusc

privirea spre fereastră şi o umbră de

îngrijorare îi întunecă faţa. S-a uitat şiea şi a văzut patru bărbaţi care înaintaupe alee.

– O, Doamne. I-a recunoscut. S-aridicat de pe scaun. Nu deschide uşa! aspus, teama revenindu-i în voce. Vor sămă omoare – aseară au ucis-o peprietena mea! A făcut câţiva paşi în fugăpe coridor, dar în direcţia aceea nu eranici o ieşire. A auzit pe cineva trăgândcu furie de uşă şi s-a răsucit în loc,cuprinsă de panică.

Şi apoi geamul din partea de sus auşii din faţă s-a sfărâmat. A luat-o lafugă pe hol, spre bucătărie şi spre uşadin spate. O mână s-a strecurat prin

spărtură şi a răsucit clanţa din interior.– Vino! a strigat spre bătrân, însă

acesta a rămas locului împietrit, ca şicum voia să se interpună între ea şiatacatori. Nu! a ţipat ea.

Uşa s-a deschis. A luat-o la goanăspre bucătărie, dar a auzit o împuşcăturăpe hol. A scâncit, cuprinsă de groază. Atraversat bucătăria şi a ajuns la uşa dinspate. Atunci a zărit cuţitul lung de tăiatcarne, pus la uscat alături de celelaltetacâmuri. L-a înşfăcat în grabă, a tras deuşă şi a ieşit, în lumina orbitoare asoarelui. Doi bărbaţi, unul alb, altulnegru, amândoi cu hotărârea întipărită pechip, s-au repezit spre ea, blocându-i

drumul spre portiţa din colţul curţii.Cum paşii celorlalţi se apropiauameninţător din spate, nu avea de ales. Aalergat spre cel din faţa ei, bărbatul albcare stătea cu braţele întinse în lături,pregătit să o prindă. A împins brusccuţitul înainte, şi l-a înfipt, copleşită deură şi de spaimă. Bărbatul a vrut să sedea în lături, dar era prea târziu – cuţitulîi pătrunsese în gât. S-a uitat la ea uluit.

– Târfă nenorocită! a urlat bărbatulnegru şi a lovit-o cu pumnul în frunte,deasupra ochiului.

O cascadă de lumini i-a explodat încap. S-a prăbuşit în dreapta, pe iarbă. I-a auzit strigând şi a încercat să se ridice,

dar acum erau deasupra ei, unu, doi, trei,chiar mai mulţi. Un alt pumn încasatdrept în figură, braţe care o ţintuiau lapământ. Mârâituri şi gâfâieli scurte,animalice, un braţ înălţat, un obiectmetalic masiv fluturat prin faţa ochilor,apoi întuneric deplin.

Griessel conducea cât putea derepede. Scosese girofarul din torpedouşi îl conectase la bricheta maşinii.Aşezase girofarul pe tabloul de bord,dar drăcia nu funcţiona. S-a mulţumit săînainteze cu luminile de avertizareaprinse, ceea ce nu îl ajuta însă prea

mult. A claxonat lung, insistent,spunându-i lui Vusi:

– Ar fi trebuit să iau o maşină cu onenorocită de sirenă.

Au prins viteză pe Long Street,trecând la mai multe semafoare pe roşu.La fiecare intersecţie trebuia săîncetinească şi să scoată mâna pe geam,făcându-le semn şoferilor să se ferească.Vusi proceda la fel la celălalt geam dinfaţă.

– Măcar e în siguranţă, a comentatVusi, diplomat ca întotdeauna.

Griessel şi-a dat seama că voia defapt să spună: „N-avem de ce să gonimca nebunii, a zis că e acasă la cineva

care se poartă bine cu ea“.– Aşa ar trebui, a răspuns Griessel

fluturându-şi braţul pe geam şicontinuând să claxoneze neîntrerupt, darnu-mi permit să o dau în bară. A apăsatbrusc pe frână, şi Opelul s-a opritscrâşnind din roţi.

Mbali Kaleni conducea seninămaşina prin traficul aglomerat de peAnnandale, spre intersecţia cu UpperOrange Street. A semnalizat pentru aschimba banda, aşteptând răbdătoare,dar nimeni nu părea dispus să-i facă loc.A clătinat din cap: şoferii ăştia din Cape

Town erau de groază. În Durban nu s-arfi întâmplat aşa ceva. Într-un final, fluxulde maşini de pe banda dreaptă s-a maisubţiat, şi a reuşit şi ea să se strecoare,continuând să semnalizeze dreapta.

Semaforul arăta roşu.

Părea un cuib de viespi, a constatatFransman Dekker, cu mulţimea aia carezumzăia neîncetat şi îşi împingeamicrofoanele în faţă, ca şi cum ar fi vrutsă te înţepe cu ele în nas.

A strigat de pe scări:– Atenţie toată lumea!S-au repezit grămadă spre el, ca un

roi de albine, vreo douăzeci de oameni,poate şi mai mulţi, cu microfoaneleţinute în mâinile disperate. În vacarmulcreat, nu desluşea decât frânturi deîntrebări: „… Iván Nell l-a împuşcat?“,„… Se rugaseră Melinda şi JoshGeyser?“, „… A încercat să-l ucidă peAdam Barnard?“, „… A fost arestat JoshGeyser?“, „… Xandra moartă?“

A ridicat mâna dreaptă cu palmaîntinsă în faţă şi şi-a plecat ochii pentrua evita contactul vizual. Aveau să sepotolească la un moment dat.

Kaleni i-a zărit.

A văzut autoduba trasă în faţa casei,şi la început s-a gândit că erau cei doiclovni de criminalişti. Nu putea să-isufere, şi s-a întrebat, iritată, ce căutauacolo.

S-a apropiat şi a sesizat agitaţie pestrada paralelă, Belmont Avenue.

Erau nişte bărbaţi care cărau dupăei ceva.

Ce Dumnezeu se întâmpla?S-a apropiat şi mai mult şi a văzut

că erau patru bărbaţi care înaintau îngrabă, fiecare dintre ei târând ceva. Semişcau cu spatele, dar gardul leascundea povara. Şi-a dat seama că seîndreptau spre autoduba parcată pe

Upper Orange Street. Ciudat.O persoană, asta târau după ei. A

zărit-o când bărbaţii au dat colţul, ieşinddin umbra gardului de pari. A rămas cuochii fixaţi asupra lor. Era fata – părealipsită de viaţă, şi ei o ţineau de mâini şide picioare. Mbali a accelerat şi şi-adus o mână la şold, a scos din tocul depiele pistolul de serviciu, a învârtitmaşina pe loc şi a tras în autodubă,ţintind partea din faţă. Avea viteză preamare şi nu a reuşit să controleze maşina,fiind nevoită să frâneze brusc. Un bărbata sărit din Peugeot de pe scaunulşoferului, cu un pistol cu amortizor înmână. Cauciucurile micii ei Corsa au

scrâşnit, maşina a derapat, gata să intreîn coliziune, chiar la margineatrotuarului. Mbali a tras puternic devolan şi a oprit la numai un metru dePeugeot, perpendicular pe autodubă.Instinctiv, s-a uitat la numărul deînmatriculare, CA 4…

A văzut pistolul îndreptat spre ea.Parbrizul s-a făcut ţăndări, şi glonţul s-alovit de ceva metalic, în spatele ei. Avrut să se aplece ca să se ferească, darcentura de siguranţă a împedicat-o.

– uJesu, a murmurat, şi-a întins omână pentru a desface centura.

Bărbatul a nimerit-o. A simţit cumglonţul pătrunde în corp, dar reuşise să

desfacă centura de siguranţă şi s-aaplecat, bâjbâind cu mâna dreaptă dupăpistol. L-a ridicat şi a tras orbeşte detrei ori prin parbriz. Durerea o sfâşia,înaintând încet prin ea, de neoprit. S-auitat la rană. O gaură sub sânul stâng dincare sângele ţâşnea pe tapiţerie. Cepăcat, maşina ei era mereu curată lună.A mai tras de câteva ori, apoi s-a ridicatrepede. Durerea i-a săgetat trunchiul. Acercetat iute cu privirea strada prinparbriz, căutându-l pe bărbat. Nu maiera acolo. O mişcare – era chiar lângăuşă, cu pistolul în ambele mâini şi cuamortizorul la nivelul ochilor ei. A văzutcă purta un fel de şirag african la gât şi

că mărgelele formau un cuvânt. Şi-a datcapul pe spate, balansând pistolul,perfect conştientă de moartea care oaştepta. Un val trecător de tristeţe, ceviaţă! Apoi l-a văzut pe bărbatîncordând degetul pe trăgaci.

Griessel şi-a croit drum claxonândprin traficul aglomerat şi a cotit de peAnnandale pe Upper Orange Street. Untip într-un nenorocit de Humvee galbeni-a făcu semne obscene, alte două maşiniau frânat brusc în timp ce traversa înviteză intersecţia. Rămas fără cuvinte,Vusi s-a agăţat de mânerul de deasupra

portierei.Benny a apăsat pe acceleraţie

imediat ce a cotit. Mai aveau puţin şiajungeau. Un nebun într-o autodubă mareargintie a coborât dealul circulând pemijlocul drumului. Benny a claxonat dinnou şi a tras de volan pentru a se feri dincalea lui. Cu coada ochiului, l-a zărit peşofer o fracţiune de secundă, un tânăr cuo expresie cruntă întipărită pe faţă, apois-a uitat înainte şi a văzut strada dintr-odată pustie. A schimbat viteza, a apăsatdin nou pe acceleraţie, fără să ia înseamă huruitul motorului care protesta, aschimbat viteza şi a urcat dealul întrombă. Era la el în cartier, apartamentul

său se afla la numai un cvartal distanţă,pe nenorocita de Vriende Street, cenume tâmpit! De Waal Park era îndreapta. L-a auzit pe Vusi spunând:„Aici e“, exact în clipa când au ajuns pecreasta dealului. Amândoi au văzutmaşina Corsa în acelaşi timp şi au rămastăcuţi, fiindcă unghiul în care se oprisele-a dat de înţeles că era ceva înneregulă.

O bakkie cu două locuri a ieşit cuspatele de pe o alee din stânga şi i-a luatfaţa. Griessel a apăsat cu putere pefrână, şi maşina s-a întors la nouăzeci degrade, iar roţile au scârţâit şi au scosfum. A lăsat-o să derapeze până când

roţile din stânga au lovit trotuarul.– Rahat! a spus simţind mirosul de

cauciuc ars şi smucind spatele Opelului,ratând cu puţin aripa Toyotei.

A văzut ochii măriţi de şoc aibărbatului din spatele volanului.Parbrizul Corsei era spart sau doar i sepărea lui? A înaintat cu maşina spremicul vehicul, oprindu-se în spatele lui,şi a sărit jos, în timp ce Toyota seîndrepta în viteză spre oraş. I-a aruncato privire rapidă, nenorocitul dracului!S-a uitat la numărul de pe poarta dinlemn. Şase. Cartuşe, simţea mirosul decordită. Şi de necazuri: găuri de gloanţeîn parbriz înspre locul şoferului, iar în

spatele volanului stătea cu certitudinecineva, of, fir-ar a naibii de treabă!

– E Mbali! a strigat Vusi deschizândportiera.

Griessel a văzut capul căzut pepiept, sângele şiroind pe rezemătoareascaunului. A tras de uşă şi a deschis-o.

– Iisuse! a spus pipăind gâtul femeiişi încercând să-i ia pulsul.

Degetele i-au alunecat din cauzasângelui. A văzut gaura de sub ureche şifragmentele de maxilar ieşite în afară canişte aşchii albe, vena din care sescurgea fluidul roşu, gros.

– Sună la Salvare! Trăieşte! a ţipatmai tare decât intenţionase, şi inima îi

bătea să-i spargă pieptul. A împins încetumărul lui Mbali până a răsucit-o cuspatele la el, apoi a prins-o de subsuorişi a simţit sângele prelingându-se în jospe trup. A tras-o cu grijă afară dinmaşină şi a aşezat-o pe trotuar. Vusi aocolit maşina în fugă, apropiindu-se, cutelefonul la ureche.

Două răni, dar cea de la capsângera puternic. Griessel s-a ridicatiute în picioare, şi-a căutat batista înbuzunar, a găsit-o şi a apăsat-o pe rană,rămânând îngenuncheat lângă MbaliKaleni. A schimbat mâna în care ţineabatista şi a scos telefonul, şi în clipaaceea a auzit o maşină demarând în

trombă şi patinând la colţul cu Belmont,dar n-a reuşit să-şi întoarcă la timpcapul ca să vadă numărul. S-a uitat laKaleni, dar n-avea nici o şansă,ambulanţa nu putea ajunge atât derepede.

– Ajută-mă, i-a spus lui Vusi. O duceu la spital.

Vusi a îngenuncheat lângă el şi i-aspus calm:

– Benny, ambulanţa e pe drum.– Iisuse, eşti sigur, Vusi? a întrebat

în timp ce căuta în telefon numărulsecţiei din Caledon Square.

– Ştiu că e vorba despre o poliţistă.Au plecat deja.

Griessel a apăsat şi mai tare batistape rană. Mbali Kaleni s-a mişcat,smucind uşor din cap.

– Mbali, a spus el disperat.Femeia a deschis ochii. Privirea

înceţoşată s-a focalizat treptat asupralui.

– Ambulanţa e pe drum, Mbali, aspus încurajator. O să vezi, o să scapi.

Mbali a scos un sunet.– Stai liniştită, o să ajungă în câteva

clipe.Vusi i-a luat mâna lui Mbali. I-a

vorbit încet, într-o limbă africană.Griessel a remarcat calmul miculuiXhosa şi şi-a spus că nu o fi Vusi un dur,

dar avea un caracter puternic.Mbali voia să spună ceva. I-a simţit

maxilarul mişcându-se sub mâna cu careo sprijinea şi a văzut sângele ţâşnindu-idin gură.

– Nu, nu, nu încerca să vorbeşti,ambulanţa va fi aici în câteva clipe.

Şi-a ridicat ochii spre casă.– Vusi, trebuie să vezi ce se petrece

înăuntru.Detectivul negru a dat aprobator din

cap, a sărit în picioare şi a alergat spreuşa din faţă. Griessel s-a uitat în jos,spre Mbali. Ochii ei îl priveau fix,implorându-l. I-a ţinut în continuarebatista strâns apăsată pe gât, dându-şi

seama că avea telefonul mobil încealaltă mână. A sunat la secţie. Aveaunevoie de mai mulţi oameni. Ochii luiMbali Kaleni s-au închis.

34

La început, a fost conştientă doar dezgomotul din jur, de vocile care strigau,de motorul puternic ambalat. Apoi asimţit cum durerea îi cuprindea faţa şi avrut să-şi ridice mâna şi s-o acopere,dar nu a putut. O senzaţie de mişcare,pierdere a echilibrului, un vehicul careîntorcea brusc şi accelera.

Şi pe urmă şi-a amintit tot şi s-asmucit.

– Târfa s-a trezit, a spus unul dintrebărbaţi. Fata a încercat să deschidăochii, voia să vadă ce se petrecea, darnu a reuşit. Un ochi era atât de umflat,

încât nu-l putea ţine deschis, iar celălaltnu reuşea să se focalizeze, astfel căvederea îi era înceţoşată. Patru oameni oţineau ţintuită. O apăsau prea tare, preadureros pe braţe şi pe picioare.

– Vă rog, a scâncit.– Du-te dracului!Cuvintele fuseseră scuipate cu ură,

şi saliva i-a împroşcat faţa. Un telefon asunat ascuţit.

– E Şefu’, a auzit o voce cunoscută.– Fir-ar al naibii! Altă voce

familiară. Vorbeşte tu.Fata şi-a rotit ochii în cap,

încercând să-i vadă, dar nu erau altcevadecât patru siluete care o ţineau fixată la

podea. Acum toţi bărbaţii priveau înfaţă.

– Iisuse. OK. Domnule B, Steve latelefon. Târfa asta nenorocită l-aînjunghiat pe Eben… Nu, era cu Robert,la uşa din spate… E grav… Nu, acum ecu Rob în bakkie, va trebui să-l sunaţipe el… OK. Da, e aici… Nu… OK, staţisă mă uit… Şeful vrea să ştie ce e înrucsac.

Bărbatul care o ţinea de un picior i-a dat drumul.

– Poftim, ia-l, a spus, şi în clipaaceea fata l-a lovit cu toată puterea,orbeşte.

– Rahat! Un pumn greu a pocnit-o în

cap, picioarele i-au fost din nouimobilizate, iar ea a ţipat tare, plină defrustrare, durere, furie şi spaimă. S-azbătut, încordându-şi braţele şipicioarele pentru a se elibera dinstrânsoare, dar fără folos.

Vusi s-a apropiat în fugă. Griesselşi-a dat seama după ritmul rapid alpaşilor.

– Benny, înăuntru e un bărbat învârstă. A fost împuşcat, dar e în viaţă.

– Un bătrân?– Da, e rănit la nivelul pieptului,

cred că glonţul a pătruns în plămâni.

– Nimeni altcineva?– Nu.– La dracu’!Şi pe urmă urletul sirenei

ambulanţei, clar şi puternic.

– Dacă mai faci o dată o chestie caasta, o să te împuşc în picior, m-aiînţeles?

Faţa schimonosită de ură abărbatului care o scuipase se apropiaseacum ameninţător de a ei, şi vocea luipărea înnebunită. Fata a închis ochii şi arămas nemişcată.

– Nu e aici, a spus Steve de pe

scaunul din faţă.– Iisuse! a exclamat Jay.– Domnule B., nu e în rucsac… Da,

sunt sigur. O tăcere prelungă, sunetulvehiculului încetinind până la o vitezănormală şi continuând să avanseze mailin. Apoi: Nu, n-am avut când, şi peurmă a apărut şi poliţista aia grasă, darJay a împuşcat-o, sunt sigur că a murit…Nu, vă spun, n-am avut timp… OK…OK… Pocnetul unei clape de telefoncare se închide. Şefu’ a zis să o ducemla depozit.

După ce a reuşit să scoată din

clădire şi ultimul jurnalist şi să încuieuşa de la intrare, Fransman Dekker aauzit o voce în spatele lui:

– Dă-o naibii de treabă, trebuie săfaceţi ceva, nu mai putem continua înfelul ăsta.

Mouton stătea în picioare pe scară,cu mâinile în şolduri, vizibil iritat.

– O să sun acum, şi oamenii noştride la PR o să vină aici ca să dea o mânăde ajutor, a spus Dekker.

– PR?– Relaţii publice.– Bine, dar când o să terminaţi cu

toată nebunia asta?– Când o să pun ultima întrebare, a

răspuns Dekker urcând scările şi trecândpe lângă Mouton, care s-a întors şi s-aluat după el.

– Şi câte întrebări mai ai de pus?Ţine cont că ai discutat cu angajaţii meiîn lipsa unui avocat. Asta nu poate săcontinue la infinit. Acum cu cine maivrei să stai de vorbă?

– Steenkamp.– Dar ai discutat deja cu el.Traversau ampla sală de aşteptare.

Dekker s-a oprit şi s-a răsucit pecălcâie, apropiindu-şi ameninţător faţade a lui Mouton.

– Trebuie să discut din nou cu el,Willie. Şi am dreptul să interoghez pe

oricare dintre membrii nenorocitului tăude personal fără să fie nevoie deprezenţa vreunui avocat. Aşa că n-amnici un chef să mă ciondănesc iarăşi cutine, ai înţeles?

Mouton s-a înroşit pe gât şi la faţă,iar mărul lui Adam a început să-i salte însus şi în jos, de parcă vorbele i seblocau în gât.

– Ce ţi-a spus Iván Nell?Dekker şi-a reluat mersul apăsat pe

coridor, cu Mouton la doi paşi în spatelesău.

– Iván Nell nu mai are contract cunoi; n-are nici un cuvânt de spus cuprivire la AfriSound.

Dekker nu l-a băgat în seamă. Ajunsla uşa biroului lui Steenkamp, a deschis-o fără să bată. A vrut să o trântească înnasul lui Mouton, dar pe urmă l-a văzutpe nenorocitul de reprezentant juridic alfirmei stând aşezat în faţa contabilului.

– Ia loc, inspectore, l-a invitatGroenewald pe tonul lui plat.

Paramedicii au ieşit în fugă pe uşadin faţă, împingând o targă. Griessel le-aţinut deschisă poarta, apoi a alergat dupăei.

– Ce ziceţi, femeia are şanse săscape?

– Nu ştiu, a spus bărbatul din faţă,întinzându-i punga de plasmă. Ţine-obine în sus cât timp o umplu.

– Dar bătrânul? Griessel a luat înmână punga de plastic cu fluidultransparent. Vusi ţinea una dintre uşileambulanţei deschisă ca să împiedicevântul să o trântească.

– Aşa cred, a răspuns paramedicul.Au ridicat targa cu bărbatul vârstnic

şi au împins-o înăuntru, alături de cea pecare zăcea întinsă Mbali Kaleni, douăsiluete nemişcate sub pături bleu. Unuldintre paramedici a ocolit în fugăvehiculul spre scaunul şoferului, adeschis portiera şi a sărit înăuntru.

Celălalt s-a urcat în spate.– Închideţi uşile, a spus el, şi

Griessel şi Vusi au trântit fiecare câteuna.

Sirena a început să urle, ambulanţaa pornit pe Upper Orange Street, a făcuto întoarcere în buclă şi a trecut pe lângăei. În clipa aceea, primul vehicul depatrulare din convoi şi-a făcut apariţiape creasta dealului.

– Vusi, a strigat Griessel pentru aacoperi zgomotul sirenei, cere-le sădelimiteze perimetrul şi să nu permităaccesul nimănui în casă. Nu vreau săvăd picior de poliţist în uniformădincolo de trotuar.

– OK, Benny.Griessel şi-a scos mobilul din

buzunar.– Trebuie să-i sunăm şi pe

criminalişti. A rămas nemişcat, studiindscena – maşina lui Mbali, car-tuşeleîmprăştiate pe jos, uşa din faţă a caseirămasă deschisă, cu geamul spart.Bătrânul fusese împuşcat înăuntru, şi peurmă o prinseseră pe RachelAnderson… Avea să dureze ceva pânăsă pună lucrurile cap la cap. Şi nu aveala dispoziţie atâta timp. Vânătoriiînşfăcaseră prada. Cât aveau să o ţină înviaţă? Şi de ce nu o omorâseră pe loc,aşa cum procedaseră cu Erin Russel? De

ce el şi Vusi nu găsiseră cadavrul fetei?Da, asta era marea întrebare.

Un singur lucru ştia cu certitudine:avea nevoie de ajutor, trebuia sărecupereze din timpul pierdut. El şi Vusinu erau de ajuns.

A format numărul de telefon al luiMat Joubert. Ştia că decizia lui avea să-lscoată din sărite pe John Afrika. Dar,având în vedere situaţia, asta era ultimalui grijă.

– Benny.Joubert recunoscuse numărul afişat

pe ecran.– Mat, am nevoie de ajutorul tău.– Vin imediat.

Contabilul Wouter Steenkamp aizbucnit în râs, iar Willie Mouton, rămassprijinit de perete cu trupul său lung şischeletic, a scos un pufnet dispreţuitor.Avocatul Groenewald a clătinat din capcu mâhnire; acum chiar că le auzise şi levăzuse pe toate.

– Ce e aşa de amuzant? a întrebatDekker.

Steenkamp s-a lăsat pe spate întronul său din dosul computerului şi şi-aîntrepătruns degetele.

– Chiar crezi că Iván Nell esteprimul artist care are impresia că e tras

pe sfoară?Dekker a ridicat din umeri. De unde

era să ştie?– Mereu aceeaşi poveste, a spus

Willie Mouton.– Da, mereu aceeaşi poveste, a

comentat gânditor Steenkamp, răsucindu-şi în afară palmele cu degeteleîntrepătrunse şi întinzându-le până autrosnit. Şi-a rezemat capul de spetează.Toţi fac la fel, imediat cum prind gustulbanului.

– Când încasează primul cec, să-ivezi cum vin: „Mersi, băieţi, jislaaik9,în viaţa mea n-am văzut atâţia bani“.Mouton vorbea pe un ton afectat,

imitându-l pe Nell. Atunci suntem eroiilor, şi ei se simt extrem derecunoscători…

– Numai că asta nu durează, aintervenit Steenkamp.

– Acum nu „arta“ primează.– Toţi o fac numai pentru bani.– Şi, cu cât au mai mulţi, cu atât îşi

doresc să devină şi mai bogaţi.– O maşină ultimul răcnet, o casă

cât mai mare, cu toate cele în ea. Şi peurmă o casă pe plajă şi un autobuz cuechipament audio pentru turnee şi ofotografie imensă cu ei înşişi pictată pelateral, şi tot ce au trebuie musai să fiemai mare şi mai bun decât au Kurt, sau

Dozi, sau Patricia. Şi pentru astea enevoie de o grămadă de bani.

Groenewald a încuviinţat încet dincap. Steenkamp a hohotit din nou:

– Doi ani, amice, poţi să te uiţi pecalendar dacă nu mă crezi, nici o zi maimult, şi pe urmă vin la tine şi te întreabă:„Ce-i cu bonificaţia aia, de ce e atât demică?“, şi dintr-odată din eroi devenimun zero barat, şi uită că erau săraci lipiţipământului când au semnat contractul cunoi.

Acum contabilul îşi ţinea mâinile înpoală şi îşi răsucea cu o mână verigheta.

– Nell zice că…, a dat Dekker săspună.

– Ştii care-i numele lui adevărat? aîntrebat Mouton dezlipindu-se brusc deperete şi îndreptându-se spre uşă. SakkieNell. De la Isak ne-a venit ideea cuprenumele care începe cu „I“. Iván. Cuaccent pe „a“. Mouton a ajuns la uşă. Măduc să-mi iau un scaun.

De data aceasta, până şi avocatulcel placid din fire s-a alăturat coruluiindignat. Steenkamp s-a aplecat în faţă,gata să deschidă gura, dar Mouton l-aoprit.

– Wouter, aşteaptă, ţine-ţi vorba.Nu vreau să pierd gluma, a spus ieşindpe culoar.

Benny Griessel stătea în holul casei,tremurând de nerăbdare. Nu dorea să seimplice prea mult în această fază aanchetei, ci trebuia să se concentreze pegăsirea lui Rachel.

Şi-a tras o pereche de mănuşi decauciuc şi s-a uitat în trecere la petelede sânge de pe covorul frumos, albastrucu argintiu, din locul unde bătrânulcăzuse împuşcat, şi la cioburilegeamului spart. Trebuia să îl sune petatăl lui Rachel.

Cum Dumnezeu dăduseră de ea?Cum ştiuseră că fata se refugiase aici?„Sunt Rachel Anderson. Tata mi-a spus

să vă sun.“ Fata vorbise la telefon maiîntâi cu tatăl ei, apoi cu el. Şi lui cât îiluase ca să ajungă aici? Zece minute?Nouă, opt? Douăsprezece, în cel mai răucaz. Cum de avuseseră timp indivizii săvină, să îi împuşte pe Mbali şi pe bătrânşi să o răpească pe Rachel?

Cum să-i explice toate astea tatăluilui Rachel? Bărbatului care îl întrebase:„Pot să am încredere îndumneavoastră?“

Iar el răspunsese: „Da, domnuleAnderson. Puteţi avea încredere înmine“.

„Atunci aşa am să fac. Îţiîncredinţez viaţa fiicei mele.“

Cum o găsiseră? Aceasta eraîntrebarea, singura care conta cuadevărat, fiindcă, dacă afla răspunsul laîntrebarea „cum?“, atunci ştia şi „cine“o făcuse, şi fix asta urmărea.

Bun, ce avea de făcut mai departe?Oare fata mai sunase şi pe altcineva? Deaici putea începe. Trebuia să afle. Ascos telefonul mobil din buzunar, cugândul să sune la Telkom.

Nu, mai întâi trebuia să discute cuJohn Afrika. Fir-ar al dracului! Ştia ceavea să spună chestorul regional. Parcăîi auzea vocea consternată: „Cum,Benny? Cum?“

Griessel a oftat, un geamăt uşor şi

grăbit. Senzaţia aia nenorocită, care nu îlpărăsise încă de dimineaţă, că îlaşteptau o grămadă de necazuri…

Şi ziua era departe de a se termina.

Mouton şi-a tras scaunul luxos dinpiele lângă Groenewald, s-a aşezat şi aspus:

– Bun, hai să începem!– Mai întâi aş vrea să vă explic ce

înseamnă o compilaţie, a zis Steenkampaplecându-se peste birou, luând în mânăun pix şi răsucindu-l între degete. Unclovn sau altul se gândeşte să scoatăbani cu ocazia Sfântului Valentin, de

Crăciun sau oricând altcândva. Se punepe dat telefoane în stânga şi în dreapta,întrebând: „N-ai cumva un cântec pentrumine?“ Nu există nici un fel de cheltuielide studio, nici măcar un cent, şi astapentru că înregistrările au fost făcutedeja. E o diferenţă uriaşă, pentru că elnu are altceva de făcut decât să împingăCD-ul pe piaţă, adică să facă niştereclame TV folosindu-se de un tip cucomputer Apple şi un progran Final Cutcare să pună totul cap la cap, aşa că nuplăteşte decât timpul de publicitate, şispotul se rezumă la cincisprezecesecunde difuzate în pauzele de la Sevende Laan10 timp de trei zile, şi pe urmă

toate hoaşcele bătrâne se reped săcumpere CD-ul.

– Poate să-şi ţină socotelilecontabile pe spatele unui pachet deţigări, a adăugat Mouton nervos.

– Nici un fel de alte facturi deachitat. Asta în timp ce noi avem aici undepartament administrativ, unul financiarşi un altul de marketing şi promovare.Cerem patruzeci la sută din încasăripentru că oferim servicii complete –contractele noastre sunt pe termen lung.Noi construim nume, nu doar vindemCD-uri.

– Spune-i despre RISA şi NORM, aintervenit Mouton.

Steenkamp a scos o foaie A4 dinimprimantă, a desenat un asterisc şi ascris lângă el „RISA“.

– Recording Industry of SouthAfrica.

– Nişte nenorociţi de mafioţi, acomentat Mouton.

– Măcar ei sunt cei care decerneazăpremiile SAMA11, a punctatGroenewald.

Mouton a pufnit batjocoritor.– Ei iau douăzeci şi cinci la sută din

fiecare CD vândut de noi pentru că…„ne protejează de piraterie“, a zis el şi amarcat în aer ghilimelele.

– Ha! a exclamat Mouton.

– Ai cumva senzaţia că persoaneleindependente care produc compilaţii ţinevidenţa vânzărilor şi plătesc impozitepentru fiecare CD vândut? Hai să fimserioşi, asta ar fi o prostie, aici e oafacere, vorbim despre cheltuieli şidespre profit. Steenkamp a desenat un altasterisc şi a scris lângă el cuvântul„NORM“. NORM se ocupă dedrepturile de autor. Dacă eu scriu uncântec şi tu faci un cover după el,NORM se asigură că eu îmi primescdrepturile. Lor trebuie să le plătim şasevirgulă şapte la sută. Dar asta numai înteorie. Fiindcă, în practică, doar firmelemari, aşa ca noi, plătesc corect. Dacă

lucrezi ca independent, trebuie săplăteşti când sunt scoase CD-urile. Aşacă imprimi cinci mii de copii într-un loc,apoi alte cinci mii în altă parte, şi lespui celor de la NORM că n-ai scos pepiaţă decât cinci mii de exemplare, learăţi chitanţele pentru ele şi achiţi numaijumătate din cât ar fi trebuit. Aşa îipăcăleşte independentul şi pe cei de laNORM, şi pe cântăreţ, şi după aia seprăpădeşte de râs.

– Facem plăţile către NORM pemăsură ce avem cifrele de vânzări, totulperfect auditat, dincolo de oricesuspiciune. Şi pe urmă artiştii vin şi seplâng la noi: „Vai, dar de ce e cota mea

de încasări aşa mică?“ Mouton îl imitadin nou pe Iván Nell. Să-ţi mai spunceva. Jumătate dintre hiturile din ţaraasta sunt cântece pop germane care aufost traduse. Sau olandeze, flamande, nucontează. Adam a fost cel care a venit cuideea asta genială – a făcut contacte înEuropa şi, imediat cum apărea un cântecpop mai acătării, ni-l trimiteau prin e-mail în format MP3, şi Adam se aşeza,lua un pix şi traducea versurile înafrikaans. Patruzeci de minute, atât îilua, şi pe urmă o suna pe Nerina Stahlşi…

– Asta înainte să rezilieze contractulcu voi…

– Toate hiturile alea nenorocite aleei au fost cântece nemţeşti. Acum cinedracu’ crezi că o să-i mai facă rost dealtele? Mă rog, problema e că apoi noitrebuie să-i plătim pe toţi. Aşa că baniise duc în Germania, fiindcă autorulmelodiei şi casa de discuri trebuie să-şiia cota-parte. Dar pe urmă vineindependentul şi scoate un cover latraducerea în afrikaans făcută de Adamcântecului ăluia nemţesc… Ei, te-aiprins cum merge treaba?

– Aşa cred, a răspuns Dekker căzutpe gânduri.

– … Şi apoi, în mod normal, artrebui să-i plătească pe Adam, pe

autorul german şi casa de discuri, darindependentul ce face? Zice nu, nu amscos decât cinci mii de CD-uri, darminte, îţi spun eu, însă nu există nici unfel de control al distribuţiei, pentru căindependenţii se ocupă de asta pe contpropriu şi deci nu ai cum să urmăreştivânzările.

– Şi de-asta a primit Iván Nell uncec aşa de mare.

– Păi da, şi pe urmă ticălosul vineaici şi ne acuză că îl fraierim.

– Lasă-l să-şi scoată propriul CD,să plătească din buzunarul lui două sutede mii pentru studio şi alte patru sute demii pentru campania TV, şi pe urmă mai

vorbim.– Amin, a spus Groenewald. Spune-

i despre parole şi PDF-uri.– A, da, a sărit şi Mouton. Să-l

întrebe pe Iván dacă independentul i-atrimis un document PDF parolat.

Steenkamp a desenat încă unasterisc pe coala de hârtie.

– În Africa de Sud, sunt numai treisau patru distribuitori de talie mare. Suntcei care iau CD-urile înregistrate şi letrimit la magazinele de muzică din toatăţara şi la hipermarketuri. Adam a fondato filială de distribuţie care a devenitcompanie independentă, AMD, AfricanMusic Distribution; noi deţinem

patruzeci la sută din acţiuni. Iar AMD-ul, ca toţi ceilalţi distribuitori mari, ţineevidenţa vânzărilor la toate CD-urile şio dată la trei luni primesc pe e-mail unPDF parolat, cu încasările fiecărui artistîn parte. Şi pe urmă noi transferăm baniicuveniţi în contul artistului…

– Înainte de-a încasa banii de ladistribuitori, a subliniat Mouton.

– Exact. Plătim din banii proprii.Riscul e al nostru. Iar eu trimit maideparte fişierul PDF fiecărui artist,exact aşa cum l-am primit, şi deci toatălumea vede ce vânzări a făcut fiecare.N-am cum să umblu la fişier fiindcă nuam parola.

– Şi atunci, cum aş putea eu să-ltrag pe sfoară pe artist? a intervenitMouton.

– Imposibil, a pus Groenewald.– Suntem prea al naibii de cinstiţi,

asta e problema noastră.– Ştii ceva? Lasă-l să-şi scoată CD-

ul singur! Şi să-şi bată capul cucheltuielile. Şi pe urmă mai vedem ce-omai fi.

– Amin! a repetat Groenewald.

9 În afrikaans, în original, exclamaţie desurpriză (n.tr.)10 Serial TV sud-african foarte popular, difuzatîncepând cu anul 2000 (n.tr.)

11 Premiile industriei muzicale sud-africane(n.tr.)

35

John Afrika tunase şi fulgerase latelefon: „Tu să-l suni pe tatăl lui Rachelîn America, Benny, e treaba ta, nu a mea,tu s-o faci, cum dracu’ de s-a întâmplatasta? Iisuse, Benny, hai c-am plecat spretine“. A închis, şi Griessel s-a trezitstând cu telefonul în mână şi întrebându-se dacă Jack Fischer and Associates nuavea un post liber pentru un alcooliccare reuşise să facă praf două cazuriîntr-o singură zi. Îi venea să zdrobeascătelefonul de perete. Dar rămăsese acolo,cu capul plecat şi cu privirea aţintită lapodea, gândindu-se că abstinenţa nu-i

folosise la nimic – la fel de bine ar fiputut şi să se îmbete criţă. Pe urmă, Vusiintrase alergând, cu răsuflarea tăiată:„Benny, a fost autoduba aia care ne-atăiat calea, avem un martor ocular“.

Aşa că acum se aflau pe trotuar,vorbind cu o femeie cu puţin trecută detreizeci de ani, palidă şi timidă, cuochelari cu lentile întunecate. Avea oînfăţişare ştearsă, o tipă banală – astapână au auzit-o vorbind, cu o voceblândă şi melodioasă care părea să vinădin adâncurile inimii. Se numea EvelynMarais şi văzuse întreaga scenă.

Ieşise din restaurantul Carlucci’s şitraversa spre locul unde îşi parcase

maşina. A arătat spre o Toyota Tazzroşie, veche de vreo zece ani. Atunciauzise împuşcături şi se oprise înmijlocul străzii. Femeia vorbea calm,clar şi fără să se grăbească, dar nu sesimţea în largul ei acum când era încentrul atenţiei.

– Primele zgomote nici nu mi s-aupărut la început focuri de armă, ciartificii; abia pe urmă mi-am dat seamace erau. Şi atunci m-am uitat în jur. Eraupatru bărbaţi care târau o fată, veneaudin partea aceea, a spus arătând cu undeget spre intersecţia cu Belmont. Ei…

– Cum târau fata?– Doi o ţineau pe după umeri şi doi

de picioare, o prinseseră pe dupăgenunchi.

– Aţi văzut dacă fata opunearezistenţă?

– Nu, mi s-a părut că… Cred căavea sânge pe mâini, aşa că m-am gânditcă poate era rănită şi bărbaţii o ajutau săurce în dubă, în ambulanţă…

– Vreţi să spuneţi că maşina era oambulanţă?

– Nu, dar eu aşa am presupus înacea clipă. Mi s-a părut logic, asta pânăam auzit următoarele împuşcături, multmai puternice. Însă nu am văzut cinetrăgea, pentru că stăteau în faţa dubei.Abia după ce au ocolit duba în fugă, am

putut vedea ce se petrecea. Era unbărbat, şoferul dubei, care ţinea în mânăun pistol cu amortizor. Observaţia l-afăcut pe Griessel să-şi dea seama că nuavea de-a face cu un martor ocularobişnuit.

– Un pistol cu amortizor?– Da.– Doamnă, cu ce anume vă ocupaţi?– Sunt documentaristă. Lucrez la o

casă de producţie de filme. Şi suntdomnişoară.

– Îi puteţi descrie pe bărbaţi?– Erau tineri, puţin trecuţi de

douăzeci de ani, aş zice. Nişte băieţidrăguţi. Tocmai din cauza asta la început

am crezut că o ajutau pe fată. Trei dintreei erau albi, al patrulea – negru. N-amobservat culoarea părului, scuze…Dar… trei dintre ei purtau blugi şitricouri, nu, staţi, unul avea o cămaşă degolf verde-deschis, aproape de nuanţalămâii necoapte, care se potrivea cublugii. A, şi celălalt avea pantaloni dinbumbac maro şi o cămaşă albă cu gulerşi buzunar, şi pe buzunar era imprimatceva. N-am reuşit să văd ce, era preadeparte… Griessel şi Vusi se uitau la eaînmărmuriţi.

– Ce este? a întrebat femeiastânjenită, săltându-şi ochelarii pe cap şiuitându-se înspre Griessel. El i-a

remarcat ochii albaştri strălucitori, înnuanţa mării tropicale. Ochii care îischimbau complet faţa, de la ştearsă laminunată, de la banală la extraordinară.

– Aveţi un simţ al observaţieiformidabil, domnişoară.

Femeia a ridicat cu timiditate dinumeri.

– Pur şi simplu asta am văzut.– Fata, domnişoară, asta este ceva

extrem de important… Aţi spus că aveasânge pe mâini?

– Da, de fapt, numai pe o mână…staţi un pic… da, pe mâna dreaptă şi pebraţ până aici, a spus arătând spre cot.

– Nu şi în altă parte?

– Nu.– Şi, cu toate acestea, nu se zbătea?– Nu.– Credeţi că era… inconştientă?– Nu ştiu… poate. Oricum, nu se

zbătea.– Şi autoduba? a întrebat Vusi. Aţi

observat cum- va ce marcă era?– Peugeot. Deşi trebuie să recunosc

că nu mi-am dat seama din prima. Numaidupă ce a pornit şi am văzut logoul. Ştiţi,leul acela mic ridicat pe labele dinspate…

Griessel a dat aprobator din cap. Lanaiba, el, unul, n-ar fi făcut legătura întreleu şi marca Peugeot. S-a uitat din nou la

ochii ei, gândindu-se că femeia era unadevărat geniu.

– Un Peugeot argintiu, dar destul demurdar, a continuat ea. Va trebui săverific modelul… Înainte ca Griessel săapuce să-i spună că nu era nevoie, aadăugat: Şi numărul de înmatriculare,dacă vă e de folos.

– Aţi reţinut numărul deînmatriculare? a întrebat-o Vusi uluit.

– CA patru zero nouă, apoi liniuţă, aspus femeia trasând cu degetul o linieorizontală în aer, trei patru unu.

Cei doi detectivi şi-au scossimultan telefoanele mobile dinbuzunare.

– Domnişoară, a spus BennyGriessel, nu vă tentează o slujbă la noi,la poliţie?

– În orice caz, a zis Willie Moutonridicându-se şi împingând scaunul spreuşă pe rotilele silenţioase, Adam m-asunat aseară, cândva după ora nouă, şimi-a povestit ce discutase cu Iván Nell.

– Şi? a întrebat Fransman Dekker.– Şi ne-am amuzat amândoi pe tema

asta. Adam a zis că n-are decât să aducăun expert contabil şi să verifice cifrele.

– Asta a fost tot?– Nu, Adam mi-a zis că se duce

acasă. Alexandra nu se simţea bine, şiera îngrijorat din cauza ei. Şi acolo îlaştepta Josh Geyser. Nu-mi pasă cegogoşi v-a turnat individul. Nu suntdetectiv, dar se vede în ochii lui că e înstare de orice.

– Vusi, am intrat în criză de timp,vom fi nevoiţi să lucrămcontracronometru, a spus Benny Griesselîn poarta grădinii. Aşa că l-am rugat peMat Joubert să vină să ne ajute… Avăzut expresia lui Vusi şi s-a grăbit săadauge: Da, ştiu, dar nu mă intereseazăce o să zică John Afrika, sarcina noastră

este să o găsim pe fată. Vreau să teocupi de pista cu acel Peugeot. Poate cănumărul de înmatriculare e fals, darverifică-l oricum. Nu-mi pasă cumprocedezi, n-au cum să fie sute deautodube Peugeot în oraş. Uită de scenacrimei, uită de toate şi ocupă-te exclusivde dubă!

Vusi a încuviinţat frenetic din cap,impulsionat de elanul lui Griessel.

– Mat Joubert o să se ocupe descena crimei. Vusi, o s-o găsesc pe fată,asta e tot ce îmi doresc. O să fac overificare rapidă a casei, să văd dacădau peste ceva indicii, şi pe urmă o săîncerc să descopăr cum de-au ştiut

indivizii că fata se adăpostise aici. Într-un fel sau altul, tot o să aflu… Nu ştiuexact cum, poate că a mai dat telefon şialtcuiva…

– OK, Benny.– Mersi, Vusi.S-a întors şi a pornit spre casă,

încercând să reconstituie în minteevenimentele. Indivizii spărseserăgeamul de la uşa din faţă şi pătrunseserăînăuntru. Îl împuşcaseră pe bătrân în hol.În stânga era o încăpere de lucru uriaşă,transformată probabil dintr-o cameră dezi. Masa mare era acoperită cunenumărate documente, printre care seiţea un telefon. Alături de masă se afla

un scaun, care fusese răsturnat. Oare deaici telefonase fata?

A înaintat pe hol, vârând capul întoate încăperile. Nimic important. S-aîntors şi a intrat în baia pentru oaspeţi.Mirosea ca şi cum cineva o utilizaserecent. Şi-a trecut un deget pesteinteriorul căzii. Era ud. A adulmecataerul. Mirosea a săpun. A examinat atentcada. Fire de păr în gaura de scurgere,două fire lungi, de culoare închisă. Alelui Rachel? A ieşit. Fata făcuse baie.Avusese timp pentru asta. Ceea ceînsemna că avusese mare încredere înbătrân. Trebuia să afle numele acestuia.

A traversat din nou holul şi a intrat

în bucătărie. Totul sclipea de curăţenie.A zărit uşa din spate, rămasă deschisă,şi a ieşit în fugă, având grijă pe undepăşeşte. A văzut sânge, o dâră lungă carese întindea pe aleea pavată şi pe o partedin gazon. Teama i-a strâns inima caîntr-o menghină. S-a aplecat pentru aexamina mai îndeaproape stropii desânge.

Doamne, oare îi tăiaseră gâtul? S-acutremurat la acest gând.

Nu, imposibil. O întrebase peEvelyn Marais dacă zărise sânge numaipe mâna fetei.

„Pe mâna dreaptă şi pe braţ pânăaici.“

„Nu şi în altă parte?“„Nu.“Dar urmele de sânge pe care le

vedea el acum o contraziceau.Sperând că femeia nu plecase încă,

a ieşit în fugă pe poarta din spate caredădea în Belmont, unde mulţimea tot mainumeroasă de gură-cască se adunase încolţul străzii, în spatele benzii galbene şisub ochii vigilenţi ai poliţiştilor. Acercetat cu privirea strada, în căutareaToyotei Tazz. Era în continuare acolo, şifemeia se afla la volan, pe punctul de a olua din loc.

– Scuze, scuze, a spus făcându-şiloc prin mulţime.

Maşina a pornit, dar Benny a reuşitsă ajungă la timp cât să bată uşor înlateralul automobilului. Evelyn Maraiss-a uitat speriată, l-a văzut şi a oprit.

– Domnişoară, a spus Griessel curăsuflarea tăiată, stând lângă portieră.

Femeia a coborât geamul, şi-aridicat ochelarii şi şi-a sprijinit braţuldrept de uşă.

– Mă scuzaţi.– E OK? a răspuns ea, privindu-l

întrebător cu ochii ei albaştri.– Fata…, a spus Griessel încercând

să-şi recapete suflul. Sunteţi absolutsigură că sângele era… doar pe un braţ?

Femeia a oprit motorul şi a închis

ochii. A rămas aşa cam o jumătate deminut. Griessel şi-a stăpânit cu greunerăbdarea crescândă; voia să fie sigur.

Ochii s-au deschis.– Da, a spus Evelyn Marais dând

din cap cu hotărâre.– Nu aţi văzut sânge pe alte părţi ale

corpului?O clătinare fermă din cap.– Nu, numai pe braţ.– Nu şi pe gât sau în zona capului?– În mod cert nu.– Slavă Domnului! Griessel a

apucat mâna re- zemată de geam şi asărutat-o. Mulţumesc! Mulţumesc! a spusalergând înapoi spre casă.

Sângele pe care îl văzuse nu era allui Rachel Anderson.

Primul impuls al lui FransmanDekker a fost de a da vina pe Mouton şipe Steenkamp pentru frustrarea şi furiape care şi le stăpânea cu greu. A rămasîn spatele uşii închise a biroului luiAdam Barnard, uitându-se sprefotografiile înrămate atârnate pe pereţi.Îi venea să pună mâna pe una, să o deade podea şi să sară pe ea. Cel mai tare îlenervase modul în care Moutondeclarase că Josh Geyser era criminalul,ca şi cum el, Dekker, era un idiot. Şi

felul în care Steenkamp se rezemase despătarul scaunului, albul ăla windgatcare îl privise cu atâta superioritate…

L-a studiat cu atenţie pe AdamBarnard într-una dintre poze. Un tipsolid, plin de încredere în sine. Afişaacelaşi zâmbet în toate fotografiile,stând cu corpul uşor aplecat în faţă şi cubraţele pe după umerii sau pe după taliaartiştilor. Întruchiparea succesului,Bărbatul Adorat, omul fără de duşmani.

Nu, imposbil.Şi asta, o ştia prea bine, se afla la

originea frustrării sale: intrase într-ofundătură. Întreaga anchetă se scufunda,încet, dar sigur, într-o mlaştină de

improbabilităţi. Nimic nu avea sens, şialbii îşi permiteau acum să-şi bată jocde el.

Şi Mbali Kaleni pe unde umbla?A dat ocol biroului mare, s-a aşezat

şi şi-a sprijinit coatele, cu capul înmâini şi frecându-se la ochi. Trebuia săstea să se gândească, să-şi înăbuşe furiaşi să refacă totul în minte, de la început,pentru că piesele nu se potriveau delocîntre ele. Josh şi Melinda Geyser.Amândoi minţeau. Sau poate nici unul.DVD-ul cu înregistrarea vechii scene deamor. Şantajistul. Şi unde era Mbali?Precis descoperise o pistă şi acum ocerceta, poate chiar că o să rezolve

cazul, şi el o să pară un prost în ochiituturor. A scos telefonul din buzunar şi aformat numărul acesteia. A ascultat cumsună şi tot sună.

Mbali îi văzuse numele pe ecran şiîl ignora în mod intenţionat. A simţit cumse înfierbântă iar, gata să răbufnească.

„Nu, aşteaptă, stăpâneşte-te!“Şi-a prins din nou capul în mâini şi

a închis ochii. La naiba, trebuia să facămai mult dacă voia să dea de capătîntregii afaceri.

„Concentrează-te!“ Adam Barnardfusese târât înăuntru în casă şi apoi suspe scări şi aşezat lângă nevasta lui ceabeţivă.

Asta însemna că cineva ştia căAlexa Barnard se îmbăta zi de zi pânăcând îşi pierdea cunoştinţa. Şi că acelcineva era suficient de puternic pentru aputea căra trupul lui Adam Barnard. Şicunoştea şi faptul că Barnard ţinea unpistol în casă – şi unde anume.Bloemfontein şi povestea cu şantajistuln-aveau nimic de-a face cu asta. Cheiaera pistolul.

Cine putea şti?Josh Geyser? Posibil. Şi poate şi

Melinda. Cunoştinţe. Motivaţie. Forţă.Dar Benny Griessel zisese că nu

Josh o făcuse. Şi Griessel nu se lăsaprostit de nimeni, deşi se zvonea că bea

şi el de stingea. Să se fi înşelat Griessel,atenţia proaspătului promovat la rangulde căpitan să fi fost distrasă de crimadin curtea bisericii? La urma urmei, eraşi el om… Deci cine mai ştia deexistenţa pistolului? Alexa Barnard, oalcoolică, deşi Griessel o considera şipe ea nevinovată. Oare Benny îşipierduse obiectivitatea? Şi se lăsase dusde nas de o tovarăşă în ale beţiei? Careapelase, poate, la un ajutor din afară? Unamant?

Cine altcineva? Nu trebuia să uitecă şaptezeci sau optzeci la sută dintrecrime erau comise de rude apropiate.

Şi, dintr-odată, şi-a amintit de

menajeră. Sylvia Buys, cea care setânguise de mama focului, îngrijorată cănu avea să-şi mai găsească de lucru.Sylvia, care îl plăcea atât de tare peAdam Barnard, încât se grăbise să deavina pe Alexandra. Nu, nu trebuia s-oscape din vedere. Motivul? Oricare.Poate că Adam o prinsese furând şi oameninţase că avea s-o dea afară.

Cât de bine îl cunoşteau cei doi soţiGeyser pe Adam? Merseseră în vizită?

Unul dintre ei descoperise unde îşiţinea Barnard pistolul? Trebuia să afle.Dar mai întâi trebuia să-l sune peGriessel, să-i spună că avea suspiciunicu privire la Alexandra şi la familia

Geyser. Iar lui Benny n-avea să-i placă.Unde naiba era Mbali?Un ciocănit în uşă.– Da?Natasha Abader şi-a vârât capul în

încăpere.– Te aşteaptă un poliţist la intrare.

Zice că vrea să-ţi arate unde au găsit unpantof.

Dekker a sărit ca ars.– Mulţumesc, a spus îndreptându-se

spre ea. O să mai vreau să stăm puţin devorbă.

Femeia nu a părut deloc încântată.

14.02–15.1036

Dekker şi tânărul poliţist negru au fostnevoiţi să-şi croiască drum cu coateleprintre jurnaliştii strânşi la uşa din faţă,de-a lungul peluzei şi apoi prin pasajuldintre clădiri pentru a ajunge pe BuitenStreet. Reprezentanţii presei i-au urmăritaruncându-le întrebări acuzatoare, pânăcând au reuşit să scape şi de ultimulvultur, la colţul cu Bree Street. De ce nuvenea Cloete mai repede, ca să facăordine în tot acest haos?

– E acolo, imediat după colţ, a spus

agentul de poliţie în timp ce mergeaualături în tăcere.

Dekker şi-a dat seama că vântulîncepuse să bată dinspre sud-est şi căzilele cu vreme frumoasă trecuseră. Şi-aridicat privirea spre munte. Norul era pecale să se formeze deasupra crestei, caun semn de rău augur. Spre sfârşituldupă-amiezii, avea să izbucneascăprobabil furtuna, dar era ianuarie, n-aveai ce-i face.

Poliţistul l-a condus spre capătulstrăzii, apoi au cotit la stânga şi au intratpe Church Street, pe care au traversat-o.Şase paşi mai încolo, s-a oprit, arătândcu bastonul în jos.

– Aici.– Aici era pantoful?– Exact aici, gata să cadă în canalul

de scurgere.– Eşti sigur?– Aici l-am găsit.– Te-ai uitat înăuntru?– Înăuntrul pantofului? Agentul s-a

încruntat, privindu-l suspicios, ca şi cumpunea la îndoială capacitateaintelectuală a lui Dekker.

– Nici eu n-aş fi făcut-o, a spusDekker. Mersi mult.

– Pot să plec?– Stai. Spune-mi, ce anume ţi s-a

cerut să faci, să strângi lucrurile de pe

jos?– Da, inspectorul Oerson ne-a

trimis să strângem orice ar fi pututproveni dintr-un rucsac. Orice. Am văzutpantoful. L-am luat şi l-am băgat într-opungă de plastic. Am mai găsit şi opălărie, acolo, la colţul cu WatsonStreet. Dar nimic altceva. I-am dus-o luiAbrams – el ţinea sacul mare de gunoi –şi am băgat-o înăuntru. Şi Abrams i-adus sacul inspectorului Oerson, pentrucă el ceruse să vadă tot ce găsim.Poliţistul a relatat povestea amănunţit şisistematic, de parcă n-avea încredere înjudeca lui Dekker.

– Mulţumesc. Asta e tot ce voiam să

aflu.Bărbatul a dat uşor din cap, s-a

răsucit pe călcâie şi a plecat, legănându-şi bastonul cu o mână şi cu cealaltăţinându-şi cascheta ca să n-o ia vântul.

Dekker a studiat locul unde fusesegăsit pantoful. Apoi s-a uitat spreintersecţia dintre străzile New Church şiBuiten. Două, cel mult trei sute de metride sediul AfriSound.

Ce putea să însemne asta?Şi-a scos telefonul. Era momentul

să discute cu Benny Griessel.

De la registrul auto al poliţiei, Vusi

a aflat că autoduba Peugeot Boxer cunumărul de înmatriculare CA 409-341părea să aparţină firmei CapSudTrading…

– Dictează-mi, te rog, pe litere, acerut Vusi.

– C mare, a-p, S mare, u-d…Persoana de contact este domnulFrederik Willem de Jager, adresa:unitatea locativă numărul douăzeci şiunu, Access City, La Belle Street, înStikland1.

– Mulţumesc foarte mult.– Mai este însă o menţiune notată

aici, a spus femeia de la celălalt capăt alfirului. Vehiculul se află în custodia

noastră.– Unde anume?– În parcul nostru de maşini din

apropiere, în Greenpoint.– Maşina este acolo în clipa de

faţă?– Aşa rezultă din datele din

calculator.Vusi a rămas o clipă pe gânduri. Pe

urmă a întrebat:– Aveţi cumva numărul de telefon al

domnului de Jager?– Da, a răspuns femeia şi i l-a dat.

Griessel stătea aşezat la masa mare

din camera de lucru a bătrânului, ţinândîn mână o foaie de hârtie pe care eraunotate două numere de telefon. Unul eranumărul lui de mobil. Celălalt, un numărlocal pe care nu l-a recunoscut. A studiatscrisul, comparându-l cu mâzgălelilemărunte, aproape indescifrabile, de pezecile de documente împrăştiate pemasă. Cifrele erau mai mari, mairotunjite – un scris feminin.

Scrisul lui Rachel Anderson?A format celălalt număr, din Cape

Town. Telefonul a sunat de trei ori, apoia răspuns o femeie, care a întrebat cu unaccent distinct:

– Consulatul american, bună ziua,

cu ce vă putem ajuta?– A, scuze, am geşit numărul, a spus

Griessel şi a închis.

– Gourmet Foods, bună ziua, s-aauzit o voce de femeie.

– Nu este CapSud Trading?– Ba da, CapSud, producătorul

mărcii Gourmet Foods.– Aş dori să vorbesc cu domnul de

Jager, vă rog.– Cine îl caută?– Sunt inspectorul Vusi Ndabeni de

la poliţia sud-africană.– Domnul de Jager a decedat,

inspectore.– Oh, îmi pare rău să aud asta. Când

s-a întâmplat?– Acum patru luni.– Sun în legătură cu o autodubă

Peugeot Boxer cu numărul deînmatriculare CA patru zero nouă, treipatru unu, înregistrată pe numele CapSudTrading.

– Probabil e vorba despre vehicululcare ne-a fost furat.

– Poftim?– A fost cumpărat anul trecut, la

începutul lunii octombrie, şi pe urmă afost trimis la cei care se ocupă cuatocolantele auto, ca să fie inscripţionat

cu logoul nostru. A fost furat chiar înnoaptea aceea, de la sediul firmei deinscripţionări. Şi nu a fost găsit, aadăugat femeia pe un ton acuzator.

– Cunoaşteţi faptul că autoduba seaflă în custodia poliţiei metropolitane?

– Da, a fost recuperată dintr-oparcare a pompierilor din cartierul SaltRiver; au tractat-o şi ne-au sunat să neanunţe că poliţia a preluat-o în custodie.Asta se întâmpla pe la jumătatea luioctombrie.

– Şi de ce nu v-aţi dus să o ridicaţi,doamnă?

– Pentru că, după moartea lui Frik,toate conturile firmei au fost blocate. Nu

s-au mai putut scoate bani în numerar şinici nu s-au putut semna cecuri, şisituaţia nu se va rezolva decât pestedouă luni. Aşa se petrec lucrurile acumîn noua Africă de Sud, trebuie să stai şisă aştepţi cu răbdare.

– Deci, din câte ştiţidumneavoastră, autoduba nu s-a mişcatde-atunci din parcarea poliţiei?

– Aşa cred, pentru că în fiecaresăptămână cineva de acolo ne sună şi nespune că trebuie să ne prezentăm ca săplătim amenda şi să ridicăm maşina, şi,cu cât le dau mai multe explicaţii cuprivire la moartea lui Frik, cu atât par săînţeleagă mai puţin, şi săptămâna

următoare mă sună altcineva, şi totaşa…

– Sunteţi doamna…?– Saartjie de Jager, soţia lui Frik.– Pot să vă întreb din ce cauză a

murit domnul de Jager?– Din cauza colesterolului. Medicul

l-a prevenit, l-am prevenit şi eu, dar n-avrut să asculte de nimeni. Aşa a fost Friktoată viaţa lui. Şi acum eu trebuie să facordine în toate treburile lui rămasenerezolvate.

Toate s-au petrecut deodată.Griessel stătea în continuare la masă,

aşteptând nerăbdător să fie sunat înapoide omul lui de legătură de la Telkom,când John Afrika a ocolit cu grijă petelede sânge din hol, uitându-se oripilat laele şi murmurând „Ne, o, jirre2“,telefonul mobil al lui Griessel a începutsă sune şi Vusi a intrat pe uşa din faţăstrigându-l entuziasmat.

Benny s-a întors cu spatele lacolegi, grăbit să răspundă, convins căera omul de la Telkom. Prin fereastră l-azărit pe Mat Joubert înaintând pe aleeadin grădină.

– Benny, Fransman la telefon.Prea multe deodată.– Fransman, pot să te sun eu înapoi?

L-a auzit pe chestor spunând cevape un ton de reproş.

– Benny, o întrebare scurtă. Cât desigur eşti că soţia lui Barnard şi JoshGeyser nu sunt implicaţi în omor?

Trebuia să-i explice lui Afrika dece îl rugase pe Joubert să vină, astaînainte ca între cei doi să sară scântei.

– Nu ştiu ce să-ţi răspund, a zis el,cu mintea în altă parte.

– Deci pot să-i interoghez din nou?O să o rog pe Mbali să discute cuAlexandra…

S-a concentrat la auzul numeluipoliţistei.

– Cum? N-ai aflat? l-a întrebat pe

Dekker.– Ce cauţi aici? l-a auzit pe John

Afrika.S-a întors spre el. Mat Joubert

intrase în încăpere. Griessel a acoperittelefonul cu mâna în timp ce Dekkerîntreba:

– Ce să aud?– Chestore, vă explic eu, a spus

Griessel. Apoi, vorbind în telefon:Mbali a fost împuşcată, Fransman. Aici,pe Upper Orange Street, tânăraamericană…

Dekker a rămas ca trăsnit.– A fost dusă la spital, a adăugat

Griessel.

– Americanca? Ce căuta Mbaliacolo?

– Tocmai voiam să te întreb şi euacelaşi lucru.

– De unde să ştiu? Eu am trimis-osă discute cu Jack Fischer.

– Jack Fischer? a repetat Griesselsurprins, dându-şi prea târziu seama cănu trebuia să rostească numele înprezenţa lui Afrika şi a lui Joubert.

– Da, firma lui a făcut ceva muncăde investigaţie pentru AfriSound, darsenzaţia mea este că asta nu ne va ducenicăieri. Cum se simte Mbali? O săscape?

– Fransman, deocamdată nu ştim

mare lucru, îmi pare rău, acum trebuie săînchid. Dacă e cazul, discută cu Geyser.Te sun mai încolo. A terminatconvorbirea şi a spus: Chestore, eu l-amrugat pe Mat să vină să ne ajute. A văzutcum Afrika se schimbă la faţă, iritat, darnu i-a lăsat timp să reacţioneze. Cu totrespectul, s-a grăbit să continue –conştient că afirmaţiile pe care avea săle facă numai respectuoase nu se puteaunumi, dar fără să-i mai pese câtuşi depuţin –, dumneavoastră aţi spus că avemun deficit de forţă de muncă. Mat nu e…folosit la adevărata lui capacitate acolounde lucrează acum şi e cel mai bundetectiv din Cape, iar sarcina mea este

să o găsesc cu orice preţ pe americancă.Mâine n-aveţi decât să mă concediaţisau să mă retrogradaţi la rangul deinspector, sau chiar de sergent, dacăvreţi, dar problema e că n-avem timp depierdut. Vusi se ocupă de autoduba cucare au răpit-o pe Rachel Anderson, iareu trebuie să descopăr cine mai ştia căfata se afla aici în casă. Nici unul dintrenoi nu are timp să se ocupe deprocesarea datelor de la locul crimei, şie nevoie de cineva priceput. Mi-aţi spussă îl sun pe tatăl lui Rachel, şi aşa am degând să fac, dar nu înainte de a şti ce seîntâmplă. Fiindcă o să mă întrebe, iar euva trebui să-i ofer răspunsuri

satisfăcătoare. Aşa că, vă rog, haideţi sălăsăm toate porcăriile şi să neconcentrăm pe găsirea fetei. Pauză, apoia adăugat, cu speranţă în glas: „Cu totrespectul, chestore“.

Şi a aşteptat ca ghilotina săcoboare.

John Afrika s-a uitat la Griessel, laJoubert, la Ndabeni, apoi din nou laGriessel. Pe chipul lui, emoţiilecontradictorii s-au succedat precumanotimpurile. A încuviinţat încet din cap.

– Du-te şi găseşte-o, Benny, a spus,după care a ieşit ocolind cu grijăbăltoaca de sânge.

Telefonul lui Griessel a sunat din

nou.A răspuns şi a auzit vocea omului

de la Telkom:– Benny, între orele douăsprezece şi

două, de la numărul pe care mi l-ai dats-au efectuat numai două convorbiri.Prima către West Lafayette, în Indiana, adoua către tine.

– Dave, la ce oră a fost primulapel?

– Stai puţin să verific… Latreisprezece şi treizeci şi şase de minute.Şi a durat două minute şi douăzeci şidouă de secunde.

– Mersi, Dave, mersi mult.A închis şi a rămas pe gânduri,

încercând să pună cap la cap miile delucruri care i se învălmăşeau în minte.

– Benny…, a dat Vusi să spună, darel a ridicat mâna oprindu-l, căutând întelefon printre apelurile primite.

Rachel îl sunase la treisprezece şipatruzeci şi unu de minute. Şi pe urmă elieşise în fugă din clubul Van Hunks, iarbărbaţii aceia necunoscuţi intraseră dupăRachel în casă. Dacă atacatorii i-ar fiinterceptat, într-un fel sau altul, primulapel, nu ar fi avut la dispoziţie decâtcinci minute. Dar indivizii s-ar fi pututafla în apropierea casei. Sosiserăprobabil imediat ce terminase elconvorbirea cu Rachel. Reacţionaseră

rapid. Prea rapid…Ceva l-a străfulgerat, o revelaţie.– Vusi, nu aici, imediat după colţ, a

intrat Rachel în cafenea?– Ba da, în restaurantul Carlucci’s.– Şi pe urmă a luat-o la fugă în jos,

pe Upper Orange Street.– Mbali i-a găsit urmele de paşi în

grădină.Griessel s-a scărpinat în cap.– Tipii o aşteptau undeva, Vusi.

Probabil au zărit-o, dar, cu atâta poliţieîn jur…

– Benny, autoduba…Dar Griessel nu îl urmărea. De ce

nu o împuşcaseră? Nu trăseseră decât în

bătrân. Lui Erin Russel îi tăiaseră gâtul.Însă pe Rachel o lăsaseră în viaţă, cândle-ar fi fost atât de uşor s-o ucidă. Aici,în casă. Şi atunci de ce se mulţumiserăsă o răpească?

O altă revelaţie.– Rucsacul, a spus Griessel. Lui

Erin Russel i-au tăiat curelele de larucsac. S-a aplecat şi s-a uitat sub masă.Vedeţi dacă nu găsiţi un rucsac. A intratpe hol. Vusi, tu ocupă-te de partea dinstânga, baia, dormitorul. Eu de cea dindreapta. S-a oprit. Mat, vrei, te rog, săcauţi în bucătărie şi afară?

– Cum arată rucsacul?– Nu ştiu.

Pe urmă i-a venit o altă idee şi aîncremenit, astfel că Vusi aproape s-aciocnit de el. A format în grabă un numărde telefon. Sergentul de la secţia dinCaledon Square a răspuns, şi Benny s-aprezentat, întrebând dacă agenţii maierau pe poziţie la pensiunea Cat &Moose de pe Long Street.

– Da, sunt acolo.– Sergent, cere-le să întrebe unde se

află bagajele celor două americance,Erin Russel şi Rachel Anderson. Să legăsească neapărat şi să le păzească,dacă e nevoie chiar şi cu preţul vieţii.

– Da, domnule.Griessel s-a întors spre Ndabeni.

– Vusi, nenorociţii ăia umblă dupăceva, ceva ce aveau fetele. Din cauzaasta i-au cruţat viaţa lui Rachel. S-arepezit spre dormitoare, în căutarearucsacului.

1 Suburbie a Cape Town (n.tr.)2 În afrikaans, în original, „la naiba!“ (n.tr.)

37

– Acum ce mai e? a întrebatNatasha Abader închizând în urma ei uşabiroului defunctului Adam Barnard.

– Ia loc, te rog, a invitat-o Dekkeraplecându-se peste birou şi invadându-ispaţiul intim cu scopul de a o intimida.

Femeii nu i-a convenit, ochii săifrumoşi trădau asta, dar l-a ascultat.

– Surioară, pot să mă încred în tine?– Ţi-am mai spus, nu sunt sora ta.– Şi, mă rog, de ce nu? Sau poate că

ţi s-a urcat la cap de când lucrezi cualbii, iar eu nu-s decât un amărât dehotnot din Atlantis? Nu uita, la urma

urmei eşti doar o chlora3, finish enklaar4.

– Crezi că despre asta e vorba?Ochii ei aruncau scântei. Nu suporţi căm-am culcat cu un alb, aşa-i? Nu, nu, n-are nici un rost să scuturi din cap, te-amvăzut eu cum te-ai schimbat la faţă într-oclipă atunci când ţi-am povestit că amfăcut şi eu amor cu el aici, în birou. Să-ţispun ceva, nu e primul alb cu care m-amculcat şi nici ultimul. Eu nu facdiscriminări, mă culc cu cine am chef,pentru că asta e noua Africă de Sud, dartu nici nu vrei să auzi, tu îi dai înainte cu„surioară“ şi cu „frate“. Ai vrea ca noi,metişii, să fim un trib separat, eşti genul

care se vaită tot timpul de cât de greu esă fii metis. Trezeşte-te la realitate,inspectore, şi renunţă la speranţeledeşarte. Dacă nu te integrezi, o să ajungiun ratat. Ăsta e necazul cu ţara asta,toată lumea se plânge, dar nimeni nuvrea să facă nimic şi nici să uite detrecut. Apropo, tu cu câte femei albe te-ai culcat la viaţa ta?

Dekker a evitat să-i răspundă,uitându-se spre fereastră.

– Bănuiam eu, a spus Natasha.– Cum de ţi-ai dat seama?– Ce femeie care se uită la tine nu s-

ar gândi imediat la sex? a întrebat ea.Acum Dekker s-a uitat drept în ochii

ei, iar ea i-a susţinut privirea,provocatoare, furioasă.

– O s-o iau drept un compliment.Ştia că pierduse bătălia, aşa că a

încercat să-şi consolideze poziţia.– De ce mă aflu aici?Era rândul lui Dekker să se simtă

stânjenit în apropierea ei. S-a ridicat şia ocolit biroul.

– Fiindcă am încredere în tine.Ea a clătinat din cap, lăsând pletele

lungi să-i cadă în cascadă.– O să-ţi spun nişte lucruri care vor

trebui să rămână între noi.Natasha stătea în expectativă.– Cei care l-au ucis pe Adam

Barnard îl cunosc foarte bine. Ştiu căsoţia lui bea până cade lată în fiecarenoapte. Ştiu unde îşi ţine el pistolul. Eştisingura persoană pe care mă pot baza.Spune-mi cine îl cunoaşte atât de bine peAdam.

– Cum poţi afirma aşa ceva? Doar afost omorât la el în casă…

– Nu, a fost ucis în altă parte, nu încasă. Poate nu departe de aici, în stradă.Am găsit unul dintre pantofii lui. Şitelefonul mobil. A văzut, satisfăcut, căfemeia era surprinsă de veste. Pe urmă l-au dus acasă şi l-au cărat în sus pe scărişi l-au lăsat acolo… Deci cine cunoaştesituaţia soţiei lui? Cine ştie despre

pistolul pe care îl ţinea în casă? FamiliaGeyser cumva?

Natasha şi-a aranjat fusta şi şi-a datpărul pe spate înainte de a răspunde.

– Nu. Nu cred. Nu cred că au fostvreodată la el acasă. Lui Adam… îi eraruşine din cauza Alexei. De câteva ori,ea…

– Ce?– A făcut scandal când el a invitat

oameni acasă. Adam locuia aici. Dedimineaţa până noaptea. Se ducea acasăîn jurul orei şapte seara, dar de multe orise întorcea la birou. Pe la opt sau nouă.Şi lucra până pe la miezul nopţii…

– Deci cine ştia asta?

Natasha a rămas câteva clipe pegânduri.

– Chiar nu am habar.– Măcar dă-ţi cu părerea.– Poftim?– Spune-mi pe cine bănuieşti.– Eu cunoşteam situaţia Alexei…– Cine altcineva?– Willie, Wouter şi Michèle…– Cine e Michèle?– A fost aici toată dimineaţa. Ea se

ocupă de PR.– Credeam că Willie Mouton se

ocupă de producţie şi de promovare.– Da, dar nu şi de PR. Promovarea

înseamnă reclamă plătită. PR-ul e

altceva: atunci când numele îţi apare înziare, la televiziune sau la radio, şi nuplăteşti pentru asta.

– Care anume e Michèle?– Femeia aceea mai vârstnică.

Stătea lângă Spider şi Iván…Dekker şi-a amintit vag o femeie în

mai vârstă, aşezată între cei doi bărbaţimai tineri.

– Şi zici că ea îl cunoştea bine peAdam?

– Au colaborat mulţi ani. Încă de laînceputurile companiei. De şapte anilucrează pe cont propriu, dar se ocupă încontinuare de PR pentru noi, pe bază decontract.

– Lucrează pe cont propriu.– Da, şi-a înfiinţat propria agenţie.

Are drept clienţi artişti care nu sunt subcontract cu case de discuri, dar şi firmemici de înregistrare.

– Se înţelegea bine cu Adam?– Mult prea bine…, a răspuns ea pe

un ton aluziv.– Cum adică?– Se spune că a fost amanta lui. Cu

mulţi ani în urmă.– Câţi?– Nu sunt decât nişte zvonuri.Dekker s-a uitat la ea chiorâş.– Ia mai lasă-mă cu prostiile astea!– Din câte am auzit, s-au cuplat în

momentul când Alexa s-a apucat de băut.Adam ar fi plâns atunci pe umărul luiMichèle. La vremea aceea, şi ea eramăritată…

– La naiba! a exclamat Dekker.Natasha s-a uitat la el

dezaprobatoare.– La naiba, surioară, a spus el

indignat, lista mea se tot lungeşte în locsă se scurteze.

Mat Joubert s-a întors, traversândbucătăria spre holul unde îl aşteptauGriessel şi Vusi. A clătinat din cap. Niciurmă de rucsac. L-a urmărit pe Griessel

cum procesează tăcut informaţia. L-alăsat o vreme în pace înainte de a spune:

– Ştii de petele de sânge de afară? aîntrebat, şi Griessel a dat aprobator dincap. Stătea nemişcat, cu capul lăsat într-o parte şi cu mâna dreaptă scărpinându-se inconştient în spatele urechii şiînfoindu-şi şi mai tare coama de păr desşi rebel.

Joubert a fost cuprins de unsentiment puternic de compasiune faţă decolegul, faţă de prietenul, faţă de omulpe care îl cunoştea de o viaţă.Conformaţia lui Griessel fusesedintotdeauna prea fragilă pentru energiasa debordantă, care uneori părea că

vibra, valurile pasiunii pulsând în el caun tsunami. Faţa aceea – în urmă cudouăzeci de ani, avusese în ea ceva despiriduş, căutătura răutăcioasă a unuibufon al curţii, cu un râs molipsitor şi unumor fin, ascuns îndărătul ochilor slavişi al gurii mari, mereu de neoprit, mereugata pentru orice. Acum abia i se maizărea – viaţa îi săpase pe chip brazde deriduri fine. Şi totuşi, Joubert ştia că încreierul lui Griessel sinapsele scoteauacum scântei. Împins de colo-colo toatădimineaţa, acum încerca să-şi punăordine în gânduri. Dar şi când avea săreuşească… Benny avea cu adevărat ominte de detectiv, mai sprintenă şi mai

inventivă decât a lui. Joubert fusesedintotdeauna mai încet, mai metodic şimai sistematic, însă Griessel aveainstinct, un fler nativ, acea sclipire pecare Joubert o compensase prin multămuncă pentru a avansa în ierarhie.

– Ar putea fi vorba despredroguri…, a spus Griessel mai multpentru sine… Cred că… rucsacul…

– Benny, autoduba a stat în parculde maşini al poliţiei metropolitane, l-aanunţat Vusi.

Griessel se uita însă absent în gol.– … Şi fetele… nu, nu înţeleg.

Poate au furat drogurile. Sau au luatdroguri fără să plătească…

Joubert a aşteptat răbdător ca Bennysă-şi concentreze atenţia asupra lui şi alui Vusi. Pe urmă a întrebat:

– Sângele este al fetei?– Nu. Griessel l-a privit fix,

străfulgerat de o nouă idee. Nu, Mat, nue sângele lui Rachel, e al unuia dintrenenorociţii ăia de atacatori. A scos iutetelefonul din buzunar.

– Stai că sun eu la spitale, Benny.– Nu, Mat, lasă-i pe cei de la

Caledon Square. A sunat şi a cerutlegătura cu sergentul din dispeceratul detransmisiuni prin radio. Vreau să fiuinformat despre orice tânăr între, săzicem, optsprezece şi douăzeci şi cinci

de ani, indiferent de culoarea pielii,rasă, limbă vorbită, care e adus la spital.Pe urmă s-a uitat spre Vusi. În parcul demaşini al poliţiei metropolitane, aşa aispus?

– Exact. Acelaşi Peugeot, acelaşinumăr de înmatriculare. A fost furat, şipoliţia l-a găsit în Salt River. Se află încustodia lor încă din octombrie, pentrucă proprietarul a făcut infarct şi a murit,şi conturile firmei au fost îngheţate. Măduc să mă interesez, Benny. Ca să afluce se petrece acolo. Şi cum au scos dubadin parcare.

Joubert a sesizat o sclipire în ochiilui Griessel, o revelaţie de moment.

– Ce e? a întrebat, preţuind intuiţialui Benny.

Griessel a scuturat din cap.– Nu ştiu. Ceva mi-a trecut ca

fulgerul prin cap. Iisuse. Ar trebui săstau şi să mă gândesc, dar nu avem timp.Vusi, ai făcut o treabă excelentă, du-te şifă săpături, trebuie să dăm de dubă,fiindcă altă pistă nu prea mai avem… Atras scurt aer în piept. Stai! l-a strigat peNdabeni. Spune-mi, tânărul de laCarlucci’s a văzut pozele oamenilor luiDemidov?

– Da.– Şi?– Nu a recunoscut pe nimeni.

– OK. Mersi, Vusi.Vusi a ieşit în fugă din casă, şi

Griessel şi-a cuprins capul cu mâinile,în timp ce Mat aştepta răbdător,urmărindu-l. Timp îndelungat. Într-oasemenea tăcere, încât se auzea ticăindorologiul vechi din camera de lucru abătrânului. Ei doi erau dinozaurii dinSAPS, o specie ameninţată cu dispariţia.Încălzirea politică globală şischimbările climatice rasiale ar fitrebuit să îi răpună pe amândoi, şi totuşiiată că supravieţuiseră cumva, doibătrâni carnivori ai junglei, cu oaselecam înţepenite şi cu dinţii tociţi, dar încănu complet inutili.

Griessel şi-a scărpinat părul stufosdin spatele urechii. A mârâit ceva şi aieşit din casă. Joubert l-a urmat întăcere, păşind peste covoraşul pus laintrare şi în verandă, apoi trecând detufa de bougainvillea şi mai departe, pepoteca pietruită. Griessel a deschispoarta şi a ieşit în stradă. S-a întors cufaţa spre Lion’s Head. Joubert a rămasîn spatele lui, uitându-se la cupolastâncoasă care se înălţa deasupraoraşului, în bătaia vântului, văzând cum ise zburleşte şi mai mult părul lui Benny.Ziua, care începuse cu o vreme atât defrumoasă, avea să se strice din cauzavântului care sufla dinspre sud-est. La

noapte, urma să şuiere cumplit dinspreTable Mountain.

– Înainte de şase dimineaţa, fata eraacolo, a spus Griessel arătând spreLion’s Head. Atunci a rugat o femeie săsune la poliţie. Tinerii aceia o urmăreaude pe la două noaptea. La oraunsprezece l-a sunat pe tatăl ei de larestaurantul din colţ şi i-a spus la cutiac u tickey5 că nu putea să apeleze lapoliţie.

„Cutia cu tickey. Ce termendemodat“, şi-a spus Joubert.

Griessel şi-a plecat din nou capul.Apoi l-a ridicat şi s-a uitat spre TableMountain. A măsurat din ochi distanţa

până la Lion’s Head. Apoi a privit spreJoubert.

– La cinci ore după ce a fost peLion’s Head, ajunge la restaurantul ăla.Şi nenorociţii îşi lasă maşina în stradă şiintră după ea. Cum de au ştiut unde era,Mat? Şi pe unde a umblat ea în acestrăstimp, de nu au reuşit să-i dea deurmă? Şi de ce s-a răzgândit în privinţapoliţiei? Şi-a ciufulit din nou părul. Cumfaci ca să pui mâna pe o fată, o străină,când eşti atât de disperat să o găseşti,iar ea ar putea fi oriunde? Cum poţi ţinesub supraveghere tot oraşul?

Au rămas tăcuţi, unul lângă altul,privind înspre munte. Ca de fiecare dată,

Joubert era fermecat de capacitatea luiGriessel de a se pune în pielea altcuiva,fie el victimă sau agresor.

Şi apoi, dintr-odată, a înţeles ceeace Benny, în mod evident, ştia deja.Atacatorii urmăriseră tot oraşul de pemunte.

– E posibil, a spus.– Numai că asta nu ne mai foloseşte

acum la nimic, a remarcat Griessel, încontinuare cu un pas înaintea lui pe firullogicii. Fiindcă au prins-o.

– Totuşi, n-ai cum să vezi casa depe munte, a obiectat Mat, arătând cucapul spre clădirea în stil victorian dinspatele lor.

– Asta aşa e…– Benny a căzut iar pe gânduri, şi

rotiţele creierului său se învârteau cumare viteză – Joubert era conştient deasta. Cunoştea frustrarea, cantitateauriaşă de informaţii lipsite de valoarecare se acumulau într-o asemenea zi,când toate păreau a se petrece deodată.Şi atunci trebuia să te mişti prin tot acelhaos; fiecare lucru pe care îl văzuseşisau îl auziseşi, tot ce aflaseşi trebuiasortat. El făcea asta noaptea, atunci cândstătea întins în pat lângă trupul cald allui Margaret, cu braţul înlănţuindu-irotunjimea pântecului. Atunci gândurilelui o luau încet şi sistematic pe cărări

bine definite, ordonându-se din mers.Însă la Griessel procesul decurgeaaltfel: nestăpânit, năvalnic, nu totdeaunalipsit de imperfecţiuni, dar cu siguranţăîn mai mare viteză. L-a văzut peGriessel tresărind. O pubelă căzuse pestradă, şi detectivul pornise în direcţiaei. Joubert s-a grăbit pentru a ţine pasul.La circa o sută de metri mai încolo,Griessel s-a oprit pe o alee care ieşeadintr-o curte şi s-a uitat înapoi spre casăşi garaj.

– Aici era, stătea într-o bakkie…Nenorocitul mai că ne-a scos în decor, aspus surescitat.

A înaintat pe alee, s-a întors şi s-a

uitat din nou spre casa lui Piet van derLingen.

– Nu… a zis el. S-a răsucit, a mersînainte şi înapoi, s-a săltat pe vârfuri,apoi i-a spus: Mat, vino, te rog, încoace.

Joubert s-a apropiat.– Acum ridică-te pe vârfuri.Joubert s-a conformat.– Ce anume poţi să vezi din casă?Bărbatul cel înalt şi solid a privit

spre clădire.– E prea jos ca să văd ceva.– Individul de aici a plecat în

bakkie. O Toyota de teren, roşie,prăfuită, model vechi. Nenorocitul dinspatele volanului era un bărbat tânăr şi

foarte grăbit care a fost cât pe ce să intreîn noi. Pe urmă a luat-o în viteză spreoraş…

Joubert s-a concentrat şi el asuprascenei, dar altfel, neîmpovărat depresiunea amintirii.

– Poate că a stat pe platformacamionetei, a spus. Astfel ar fi putut săvadă totul.

– Iisuse! a exclamat Griessel.Tânăr, foarte tânăr, la fel ca restul. L-aprivit în ochi pe Joubert. Mat, l-aşrecunoaşte dacă l-aş vedea din nou penenorocit. L-aş recunoaşte. A tăcut câtsă-şi recapete suflul, apoi a adăugat. OToyota veche… Asta nu e maşină de

traficant de droguri, Mat…Telefonul lui Griessel a sunat. S-a

uitat pe ecran, apoi a răspuns:– Da, sergent. A ascultat timp de

circa patruzeci de secunde, apoi s-a pusîn mişcare.

Cu Mat în urma lui, nescăpându-ldin ochi, înaintând din ce în ce mairepede. Un alt tsunami se apropia, intuiaasta.

– Mai cheamă nişte oameni acolo,sergent, a spus Griessel. Vin şi euimediat.

S-a întors spre Joubert, cu aceascânteie, atât de familiară, în privire.

– În urmă cu aproximativ zece

minute sau ceva de genul ăsta, cineva aadus la camera de gardă a spitalului CityPark un tânăr alb. L-a lăsat acolo şi aplecat în mare grabă. Victima a fostînjunghiată în gât cu un cuţit, dar eposibil să scape cu viaţă. Trebuie săplec, Mat…, a spus Griessel luând-o lafugă.

– Eu mă ocup de scena crimei, astrigat Joubert după el.

– Mersi, Mat.Vorbele lui Griessel au fost luate de

vânt.– Benny, găseşte-o pe fată, a ţipat

Mat, fără să-şi dea seama dacă era auzitsau nu.

A urmărit din ochi silueta coleguluisău care alerga, atât de hotărât, şi s-asimţit din nou cuprins de emoţie, denostalgie şi de tristeţe, ca şi cum ar fifost pentru ultima oară când îl vedea peBenny Griessel.

3 În afrikaans, în original, „metis“ (n.tr.)

4 În olandeză, în original, „atât şi nimic mai mult“ (n.tr.)

5 Veche monedă sud-africană în valoare de trei penny, înlocuită în1961 cu cea de cinci cenţi. Era folosită la telefoanele publice. (n.tr.)

38

Jess Anderson a fost cea care a sparttăcerea în camera de lucru, dând glasîngrijorării:

– De ce nu ne sună?Bill Anderson nu mai putea să stea

jos, îi venea să umble de colo-colopentru a mai scăpa de tensiune. Dar nu-şi permitea, fiindcă asta ar fi necăjit-o şimai tare pe soţia lui. Aşa că a rămasaşezat lângă ea pe canapeaua din pielemaro. Avocatul şi prietenul său Connellyşi şeriful Dombkowski insistaseră ca elsă stea acasă pentru a-i răspunde latelefon poliţistului sud-african. Acum îi

părea rău că nu se dusese cu ei lapărinţii lui Erin. Era de datoria lui. Darnu putea să o lase pe Jess singură acasăîn asemenea circumstanţe.

– Au trecut aproape patruzeci deminute, a spus Jess.

– Nu avem de unde să ştim dacă nuare mult de mers până să ajungă la ea, arăspuns bărbatul.

– Am putea să-l sunăm…– Eu zic să mai aşteptăm puţin.Patru dintre ei au ţintuit-o pe

podeaua din beton. Al cincilea i-a tăiatcu cuţitul tricoul, şortul, lenjeria decorp, şi le-a scos de pe ea. Acelaşi cuţitcare tăiase gâtul lui Erin, aceeaşi mână o

dezbrăca acum fără nici un efort. Auridicat-o apoi în picioare şi au împins-olângă un stâlp îngust din oţel, i-au îndoitbraţele la spate şi i le-au legat în jurulstâlpului. După care s-au îndepărtat şi aulăsat-o să alunece cât mai mult în jos,pentru a-şi ascunde ruşinea, fixându-şiprivirea asupra pantofilor de sport.

– Unde e?Fata nu a răspuns. L-a auzit cum se

apropie, înaintând spre ea pe podea şioprindu-se la numai doi paşi. A apucat-ode păr şi i-a smucit capul, lovindu-l destâlpul metalic. S-a aşezat pe vine în faţaei.

– Unde e? a repetat.

Ochiul ei stâng era umflat şi odurea. Pe celălalt şi l-a fixat asupra lui.Aproape că îşi lipise faţa de a ei şi oprivea calm. Vocea lui nu emana decâtautoritate, control.

Scârba faţă de el era mai puternicădecât teama de moarte. A conştientizatasta dintr-odată; gândul a eliberat-o şi i-a dat impulsul de a face ceva, de a-l lovicu piciorul, de a-l scuipa, aşa că şi-aadunat saliva în gură. Pentru tot ce îifăcuse voia să îl trateze cu dispreţ, să îiarate cât de mult îl ura, însă s-arăzgândit. Nu era chiar neputincioasă.Nu puteau s-o omoare. Nu acum. Nuîncă. Putea să mai tragă de timp. Şi nici

nu era singură. „Rămâi acolo, vin spretine, să nu deschizi uşa la nimeni, te rog,domnişoară Anderson, o să sun latelefon când ajung acolo, da?“ şi-aamintit vocea poliţistului, îngrijorarealui, dorinţa lui de a o pune la adăpost, dea o salva. Era pe undeva pe acolo, ocăuta; într-un fel sau altul, avea sădescopere cine erau oamenii care ovânaseră. Da, în mod cert avea să aflecine o urmărise şi avea s-o găsească.

I-a răspuns bărbatului clătinândîncet din cap.

El a prins-o din nou de păr,strângându-l cu o mână de fier.

– Nu o să mă port cu blândeţe, a

spus în stilul lui pragmatic.– Dă-i drumul!Rachel a încercat să i se adreseze

pe o voce la fel de plată ca a lui.Tânărul i-a râs în faţă.– Nici n-ai idee…„Nu contează“, şi-a spus ea. N-avea

decât să râdă.Bărbatul i-a dat brusc drumul din

strânsoare.– Bagajele lor au rămas la Cat &

Moose…– Ar fi trebuit să le luăm de mult de

acolo.– Dar n-aveam de unde să ştim.

Steve. Ţii minte ce ne-a spus tipa la

club, nu?… Unde naiba e Barry? Sunaţi-l, spuneţi-i să meargă la hotel să ialucrurile fetelor.

– Cei de la recepţie n-o să nepermită să le luăm pur şi simplu, Jay.

Fata şi-a ridicat ochii şi i-a surprinsuitându-se unul la altul. Se simţeatensiunea dintre ei.

Steve, bărbatul negru, a încuviinţatîn cele din urmă din cap, apoi s-a răsucitpe călcâie şi a ieşit. Jay s-a adresat unuialt tânăr, necunoscut lui Rachel.

– E un magazin cu articole de menajmai sus pe stradă, pe colţ, în dreapta…

Rachel l-a văzut cum scoate dinbuzunar câteva bancnote şi i le dă

celuilalt.– Du-te şi cumpără o foarfecă de

grădină. O să-i tăiem mai întâi degetelede la picioare. Pe urmă, pe cele de lamâini. Şi sfârcurile. Deşi-i mare păcat.Are ţâţe tare mişto.

Lui Fransman Dekker i-a luat cevatimp să-şi adune curajul de a o întrebape Michèle Malherbe dacă fuseseamanta lui Adam Barnard. Când ovăzuse intrând pe uşă, fusese copleşit dedemnitatea pe care aceasta o afişa, şiabia mai târziu îşi dăduse seama cât descundă era. Avea păr blond, tuns scurt,

şi o faţă atrăgătoare. Nu i-a putut ghicivârsta decât atunci când s-a uitat lamâinile ei şi a bănuit că avea spreşaizeci de ani, dacă nu chiar puţin peste.Femeia se prezentase, îl ascultase atentăatunci când îi precizase numele şifuncţia, după care se aşezase pe unuldintre scaunele destinate oaspeţilorlăsând impresia că încerca să-şistăpânească durerea. Dekker a simţit căera mai bine să nu stea la biroul luiBarnard în timpul discuţiei cu ea. S-aaşezat pe celălalt scaun pentru vizitatori.

– E o mare pierdere, inspectore, aspus ea stând cu coatele rezemate debraţele scaunului şi cu mâinile

împreunate în poală.Se vedea că plânsese. Dekker s-a

întrebat imediat cum de o femeie ca eaputuse să-l placă pe Adam Barnard.

– Într-adevăr. Eraţi apropiaţi?– Ne cunoşteam de aproape

douăzeci şi cinci de ani.– A! Hmm… doamnă, înţeleg că

sunteţi o cunoscătoare a industrieimuzicale, a tipurilor de relaţii care sestabilesc în acest domeniu…

Femeia a dat aprobator din cap,privindu-l serioasă şi concentrată.

– De ce ar vrea cineva să… îi vinăde hac lui Adam Barnard? a întrebat elbâjbâind după o expresie adecvată.

– Nu cred că moartea lui Adam areceva de-a face cu industria muzicală,inspectore.

– Nu?Michèle a ridicat uşor mâna

dreaptă, ca pentru a-şi sublinia spusele.Purta un singur inel, elegant, pe degetulmijlociu.

– Sigur, poate că, prin definiţie, noisuntem mai temperamentali din fire. Laurma urmei, muzica asta şi înseamnă,emoţie, nu-i aşa? Dar, în esenţă, suntmulte asemănări între industria muzicalăşi toate celelalte industrii. Ne batem şine certăm între noi, doar suntem încompetiţie unii cu alţii, spunem şi facem

lucruri pe care mai apoi le regretăm, darnu e altfel decât în alte domenii. Singuramare diferenţă este că mass-media… neîmpinge să ne spălăm rufele murdare înpublic.

– Nu sunt sigur că înţeleg.– Încerc să vă explic că nu văd

absolut nici un motiv pentru care cinevadin branşă i-ar fi dorit moartea luiAdam. Nu văd pe nimeni capabil să îlucidă. Dekker a dat să răspundă, darfemeia l-a oprit cu acelaşi gest discret.Nu sunt o naivă, inspectore. Ştiu că noi,oamenii, suntem în stare de orice. Dar,după douăzeci şi cinci de ani de muncă,ajungi să cunoşti oamenii, cu părţile lor

mai bune şi mai rele, şi să adunisuficientă înţelepciune de pe urma căreiasă poţi să tragi anumite concluzii înastfel de circumstanţe.

– Doamnă, din modul în care s-apetrecut crima… rezultă că ar fi vorbadespre cineva care cunoştea bine situaţiafamilială a lui Adam.

Femeia nu şi-a ferit privirea. Aveaochii căprui-deschis. Şi o senzualitatesubtilă – sau aşa i s-a părut lui Dekker înlumina a ceea ce aflase despre ea şi arafinamentului de care aceasta dădeadovadă.

– Nu sunt sigură că înţeleg ce vreţisă spuneţi.

– De pildă, cineva care era lacurent cu situaţia soţiei…

Michèle a zâmbit plină decompasiune.

– Inspectore, din păcate, situaţiaAlexandrei este cunoscută de toatălumea. Mai ales de cei din industriamuzicală.

– Adam discuta despre asta?Indignare mascată.– Nici prin cap nu i-ar fi trecut aşa

ceva.Dekker a rămas în expectativă.– Ştiu că presa ne prezintă drept un

mediu în care nimănui nu îi pasă deceilalţi, dar această impresie este falsă,

inspectore. Mulţi au păstrat contactul cuAlexa, încercând să comunice cu ea, însperanţa că… îşi va reveni. Este un omminunat.

– Şi dumneavoastră vă număraţiprintre aceştia?

A încuviinţat din cap.– Dar înţeleg că relaţia

dumneavoastră cu Adam Barnard eramai mult decât una de amiciţie, nu-i aşa?

O întrebare deliberat provocatoare.Michèle Malherbe a părut

dezamăgită.– O să-i las Natashei numărul de

telefon al avocatului meu, a spus, apoi s-a îndreptat liniştită şi demnă spre uşă, a

deschis-o şi a închis-o încet în urma ei.Dekker a rămas cu privirea ţintă la

uşa închisă, copleşit de un sentiment dedispreţ faţă de propria persoană. Şineavând nici cea mai vagă idee despreceea ce urma să facă.

Asistenta medicală de la urgenţe i-aspus lui Griessel că trebuia să ialegătura cu administratorul spitalului, iarel i-a cerut să-l sune. Şeful e femeie, l-apus la punct asistenta, însă Griessel areplicat că nu-l interesa, voia să discutecu persoana care răspundea de spital.

Asistenta a sunat şi a şoptit ceva în

telefon, apoi a pus la loc receptorul şi i-a spus că şefa era prinsă într-o întâlnire.Atitudinea ei trăda o iritare crescândă.

– Domnişoară, am o colegă detectivcare se află acum pe masa de operaţie,cu două plăgi împuşcate, şi nu ştiu dacăva supravieţui. Am o americancă denouăsprezece ani care a fost răpită deaceiaşi oameni care i-au tăiat gâtulprietenei ei în dimineaţa aceasta, peLong Street. Acel – s-a stăpânit cu mareefort să nu-l numească „nenorocit“,arătând în schimb cu degetul peste umăr,spre sala de operaţie – tânăr reprezintăunica mea şansă de a o găsi pe fatăînainte s-o omoare şi pe ea. Aşa că,

dacă i se întâmplă ceva din cauză cădumneavoastră obstrucţionaţi cursul uneianchete, o să mă asigur că veţi ajunge încea mai întunecată şi mai aglomeratăcelulă de detenţie de pe toată peninsula.Sper că m-am făcut înţeles.

Femeia şi-a înghiţit indignarea, s-auitat cu ochii mari la el, a luat din noutelefonul în mână şi a format acelaşinumăr.

– Julie, cred că ar fi bine să-i spuidoamnei doctor Marinos să vină urgentla terapie intensivă.

La poarta de intrare în parcul auto

al poliţiei metropolitane, tânărul agentde circulaţie îmbrăcat într-o uniformăimaculată a deschis un dosar verdevoluminos, l-a frunzărit cu gesturiafectate, a apăsat cu palma pe pagina cupricina, netezind-o, şi şi-a trecut degetulpeste formularul oficial.

– Da, acest vehicul a fost scos desub custodie la fix douăsprezece şitreizeci şi patru de minute; eu eram deserviciu. Şi aici – a spus întorcânddosarul spre Vusi – este formularul deeliberare a maşinii, ştampilat şi semnat.

– A cui e semnătura?Agentul de circulaţie a răsucit

dosarul spre el, studiind scrisul.

– Îmi pare rău, nu pot descifra.– Unde pot afla?– La biroul administrativ.– Şi unde este acesta?– Acolo. În clădirea unde se fac

înmatriculările. Va trebui să urcaţi pescări. E la etajul întâi.

– Mulţumesc. Pot să iau formularulcu mine?

Agentul de circulaţia a scuturat dincap.

– Nu, n-am cum să vă ajut în aceastăprivinţă. Formularul trebuie să rămânăaici.

Vusi s-a gândit că bărbatul glumea.Dar pe faţa ofiţerului nu se vedea nici

umbră de zâmbet.– Vorbeşti serios?– Acest dosar este în sarcina mea,

conform regulamentului.– Domnule…– Inspector.– Inspectore, anchetez un caz de

crimă şi răpire, e ceva extrem de urgent.– Administraţia are o copie a

formularului. Nu trebuie decât săprecizaţi numărul de înregistrare aldosarului.

Vusi s-a întrebat de ce nu îi spuseseasta de la bun început. Şi-a scoscarneţelul, l-a deschis, a apăsat pebutonul pixului şi a întrebat:

– Poţi, te rog, să-mi dai număruldosarului?

Mat Joubert şi-a tras o pereche demănuşi din cauciuc, s-a aplecat prindeschizătura portierei automobiluluiCorsa al lui Mbali Kaleni şi a luatcartuşele căzute pe covoraşul din maşinăşi de lângă scaunul şoferului. Şi-a notatcu grijă numerele în carneţel. I-a auzit pecei doi criminalişti târşâin- du-şipicioarele pe asfalt, în apropiere,încercuind cu creta celelalte cartuşe,ridicându-le şi plasând în locul lor micitriunghiuri din plastic numerotate.

Lucrau în tăcere.S-a îndreptat de spate, apoi şi-a

strecurat trupul masiv în maşină,înghesuindu-se între scaun şi volan.Geanta mare neagră a lui Kaleni eraaşezată pe scaunul pasagerului. Peste eaera trântit un carnet A5 cu paginilerăsucite şi cu picături mici de sânge pecopertă, unde a văzut ceva scris.

A ridicat cu atenţie carnetul şi aieşit din maşină cu el în mână. Şi-a scosdin buzunarul de la piept ochelarii decitit şi i-a pus pe nas. S-a holbat la celetrei litere scrise cu majuscule de o mânătremurândă: „JAS“.

L-a strigat pe Jimmy, criminalistul

cel înalt şi slab.– Am nevoie de o pungă pentru

probe.– Imediat, şefu’. De ce se plângeau

tot timpul colegii lui de „echipa la bineşi la rău“? Lui nu-i dăduse niciodatăbătăi de cap.

JAS. Adică „haină“ în afrikaans. Nuavea nici un sens.

Jimmy a revenit cu un săculeţZipLoc transparent pe care i l-a ţinutdeschis. Joubert a băgat înăuntrucarneţelul astfel încât cele trei litere săfie vizibile. Jimmy a închis punga.

– Mersi, Jimmy.– Cu plăcere, şefu’.

Joubert s-a aplecat din nou,vârându-şi capul în maşină, şi s-a uitatpe sub scaune. Un pix, nimic altceva.

Şi-a scos din buzunar propriul pixşi l-a folosit pentru a-l împinge pe celdin maşină, aducându-l aproape, apoi l-aluat între degete. L-a ridicat şi s-a uitatla el prin ochelarii pentru citit. MontBlanc Starwalker. Cool Blue. Pecapacul bleumarin se vedeau vag douămici picături de sânge.

S-a întors şi s-a îndreptat spreJimmy, cu gândul la probele prelevate.Sângele de pe carneţel nu îl interesaprea tare. Însă amprentele rămase pesângele de pe pix, da. Dovedea că Mbali

Kaleni scrisese literele J, A şi S după cefusese împuşcată.

JAS?Ce însemna asta? Că suspectul purta

haină? Sau poate era un cuvânt în limbazulu?

Şi-a căutat telefonul în buzunar.Trebuia să afle.

39

Administratorul spitalului City Park, ofemeie îngrijită de patruzeci şi ceva deani, s-a mulţumit să dea de trei ori dincap pe parcursul relatării lui Griessel,apoi a spus:

– Aşteptaţi, vă rog, aici, căpitane.A trecut repede prin uşile din sticlă

pe care stătea scris: „Bloc operator.Intrarea permisă numai personalului“.

Benny nu putea să stea locului. S-aplimbat până la biroul asistentelor şiînapoi. „Dumnezeu să-l ţină în viaţă penenorocitul acela“, s-a rugat – măcaratâta timp cât să scoată de la el

informaţiile care îl interesau. S-a uitat laceasul de la mână. Aproape trei fărădouăzeci şi cinci. Trecuse prea multtimp de când o răpiseră pe fată. Dar erasigur că nu o împuşcaseră, pentru căRachel Anderson avea ceva care letrebuia. Asta era singura lui şansă, şiunica speranţă.

Undeva, la periferia conştiinţei,ceva a licărit şi s-a stins, o viziunefantomatică, trecătoare, intangibilă,lăsând în urmă numai o senzaţie. Ceva înacea dimineaţă… S-a oprit din mers şi aînchis ochii. Ce era? Ceva în creierul luiîi spunea că ticălosul rănit nu era singuralui speranţă. Mai exista şi altceva.

Trebuia să se gândească, trebuia sărevadă în minte tot ce se petrecuse înziua aceea. Ce se întâmplase dedimineaţă? Unde? La biserică? Careerau elementele esenţiale? Rucsacul luiErin, curelele tăiate…

Administratorul spitalului a ieşitrepede prin uşile de sticlă şi s-aîndreptat spre Griessel. A început săvorbească înainte de a ajunge la el:

– Căpitane, carotida a fostsecţionată, relativ sus, mi-e teamă, într-un loc lipsit de protecţie. A pierdut ocantitate enormă de sânge, am instituitCodul Albastru şi am reuşit să îlresuscităm. Se află într-o stare critică, şi

în clipa de faţă se încearcă închidereaplăgii, o procedură foarte dificilă avândîn vedere tensiunea arterială extrem descăzută a pacientului şi faptul căsângerarea nu a putut fi complet oprită.Din păcate, nu cred că veţi putea discutacu el în următoarele cinci sau şase ore.Şi chiar şi atunci mă îndoiesc că veţiputea obţine ceva de la el. Coardelevocale i-au fost, din câte se pare,afectate – nu aş putea precizadeocamdată în ce măsură.

Griessel a digerat informaţiile,străduindu-se din răsputeri să nu înjure.

– Doctore, vreau hainele lui, vreausă le am, tot ce avea asupra lui.

– O să-l sun, a spus Bill Andersonpe un ton hotărât.

S-a ridicat brusc de pe canapeauadin piele şi s-a apropiat de birou. S-auitat la numărul pe care îl notase, a pusmâna pe receptor şi a format numărul. Arămas cu receptorul la ureche, ascultândmai întâi tăcerea, apoi sunetul limpedeprecum cristalul venind din punctul celmai sudic al unui alt continent.

Telefonul lui Griessel a sunat. S-auitat la ecran, a văzut afişat numele

„MAT JOUBERT“ şi a răspuns.– Da, Mat?– Benny, nu ştiu cât e de important,

dar Mbali Kaleni şi-a notat „jas“ încarneţel, şi sunt aproape sigur că a făcut-o după ce a fost împuşcată. Am găsitamprente îmbibate de sânge pe pix şicâţiva stropi pe pagină. M-am gândit căar putea fi un cuvânt în zulu, deşi nu pareprea plauzibil.

– „Jas“ ai spus? A auzit apoisunetul discret care îl anunţa că avea unalt apel în aşteptare. Mat, nu închide, mămai sună cineva. A văzut pe ecrannumărul lung, cu prefixul nefamiliar, şişi-a dat seama cine era.

Dumnezeule!Nu putea să vorbească acum cu ei,

ce avea să spună? Ce putea să spună?Că îi părea rău?Probabil că erau îngrijoraţi de

moarte fiindcă el nu sunase. Era copilullor. Şi aveau dreptul să ştie ce seîntâmpla cu el.

– Mat, te sun eu înapoi. A preluatcelălalt apel. Domnul Anderson?

– Slavă Domnului, căpitane, ne-amfăcut atâtea griji. Rachel e OK?

„Rahat!“– Domnule Anderson, Rachel nu se

afla la adresa pe care mi-a dat-o.Încercăm în conti-nuare să îi dăm de

urmă şi suntem pe calea cea bună.– Nu era acolo? Cum adică?– Nu ştiu, domnule. Chiar nu ştiu.

Doi tineri, plini de elan şi dearoganţă, au intrat pe uşa hostelului Cat& Moose şi s-au îndreptat spre femeiagrăsuţă aflată la recepţie.

– Bună! a salutat-o zâmbindbărbatul negru. Am venit să luămlucrurile lui Rachel.

– Ale cui?– Ale lui Rachel Anderson,

americanca. Ştii, cea care fusese datădispărută.

– Sunteţi de la poliţie?– Nu, suntem nişte prieteni de-ai ei.– Oare nu te cunosc de undeva? a

întrebat fata cu forme generoase.– Nu cred. Deci unde e bagajul?– La ea în cameră. Îl păzeşte poliţia.

Au găsit-o?– Poliţia e în cameră?Tonul devenise brusc mai puţin

amabil.– Da, au arme şi tot tacâmul. Va

trebui să vorbiţi cu ei. Au găsit-o pefată?

Cei doi nu au răspuns. S-au uitatunul la altul. Apoi s-au întors şi aupornit spre uşă.

– Hei! a strigat fata după ei, dartinerii nu s-au obosit să privească înurmă. Recepţionera a dat ocol birouluişi s-a repezit afară, pe trotuar. I-a văzutmergând repede pe Long Street. S-auuitat o singură dată peste umăr, apoi auluat-o pe după colţ.

– Te cunosc, a spus ea, şi s-a grăbitsă intre în hotel şi să urce la cei doipoliţişti care păzeau bagajul lui Rachel.

Bărbatul încerca să-i scoatăîncălţămintea. Rachel şi-a apăsat cutoată puterea tălpile de cimentul podelei,aşa că tânărul a scos o înjurătură, s-a

dus lângă ea şi a lovit-o zdravăn cucizmele.

Picioarele i-au alunecat în faţă, şiRachel s-a prăbuşit şi s-a lovit depodea. S-a forţat să se scoale şi să-şiascundă din nou tălpile sub ea, dar unuldintre ceilalţi bărbaţi a prins-o şi astrâns-o cu sălbăticie.

– Da’ ştiu că eşti o figură, a spusJay.

A scuipat spre el, însă nu l-animerit. S-a zbătut, încercând să seelibereze din strânsoare, dar fără succes.Jay a început să-i desfacă şireturile şi i-a scos unul dintre pantofii de sport. S-astrâmbat din cauza mirosului.

– Voi, târfele astea nenorocite deamericance, nu vă schimbaţi niciodatăşosetele?

Rachel a dat din nou să îl scuipe,însă iar a ratat. Acum îi desfăcea şicelălalt şiret; i-a scos pantoful de sport,l-a azvârlit deoparte şi i-a smuls ambeleşosete.

– Mai bine ai ţine-o de picior, i-aspus el unui al treilea bărbat. O s-odoară de o să-şi iasă din minţi.

S-a întins şi a luat foarfeca degrădină, un instrument mare cu mânereverzi.

– OK, pentru ultima oară, unde efilmul video?

– Mort şi îngropat, a răspuns ea.Acum o ţineau doi bărbaţi de

picioare, apăsând dureros, cu toatăgreutatea lor, şi ţintuind-o pe podeaua deciment.

– Nu, i-a spus Jay unuia din ei.Vreau să vadă ce fac. Dă-te puţin maiîncolo.

I-a înşfăcat piciorul drept,înconjurând cu mâna talpa şi degetulmare. A apropiat foarfeca şi i-a prinsdegetul mic între lame. Fata s-a zbătutdin răsputeri. Dar n-avea cum să le facăfaţă. Bărbatul a închis mânerelefoarfecii. Durerea a fost imediată şicopleşitoare. Fără să vrea, a urlat,

scoţând un sunet de care nu ştia că eracapabilă.

Sângele s-a lipit de lamele argintii.Jay a scuturat foarfeca, şi bucăţile decarne şi de unghie au căzut pe podea.

– Nenorocita asta mică…, a spusbărbatul care o ţinea de piciorul dreptchicotind nervos.

Rachel a ţipat isterică.– Unde e filmul? a întrebat Jay

apucând-o din nou de picior.– Du-te dracului! a strigat ea.Bărbatul a rânjit, a strâns-o de

picior, i-a prins al doilea deget întrelamele foarfecii şi a tăiat.

– În bagajele mele, a urlat ea,

incapabilă să mai suporte durerea,violenţa şi umilinţa la care era supusă.

– Bun. Unde sunt bagajele?– La hostel.Telefonul lui Jay a sunat, şi au

tresărit cu toţii, înspăimântaţi.

Administratorul spitalului a trecutprin uşile de sticlă ţinând în mâini un sacmare de plastic transparent prin care sevedeau haine pătate de sânge. Griessel i-a spus lui Bill Anderson:

– Domnule, îmi pare rău, dartrebuie să închid. Dacă aflu ceva, văsun, promit.

Tăcerea s-a aşternut la celălaltcapăt al firului.

– Nu cred că promisiuniledumneavoastră înseamnă aşa mult.

Apoi s-a auzit un declic în clipacând americanul a închis telefonul.Griessel a rămas înmărmurit, sfâşiatîntre sentimentul că i se făcuse onedreptate şi conştientizarea faptului căşi el, în calitate de tată, ar fi simţit la fel.

Administratorul i-a întins sacul deplastic.

– Căpitane, asta e tot ce avem. Nuştiu dacă îţi va fi de mare folos.

Benny a revenit la realitate, şi-abăgat telefonul în buzunar şi a luat sacul

de plastic în mâini.– Nu aveţi pe aici o pereche de

mănuşi din cauciuc?– Domnişoară, adu-i, te rog,

domnului căpitan o pereche de mănuşichirurgicale, a cerut doctoriţa. Asistentas-a grăbit să plece. Asta e tot, căpitane?

– Doctore, colega mea, inspectorulKaleni?

– Femeia de culoare?– Da. Aveţi vreo veste în privinţa

ei?– Şansele ei de supravieţuire sunt

mai mari decât ale tânărului. Plagaîmpuşcată din gât… se pare că oaselemaxilarului au deviat proiectilul, aşa că

a fost afectată doar marginea artereicarotide, deasupra celei de-a patravertebre cervicale. Din câte am aflat, aprimit ajutor la locul crimei pentrustoparea hemoragiei, fapt care a contatenorm.

– O să supravieţuiască?– E prea devreme ca să mă pronunţ.Asistenta s-a întors cu mănuşile

chirurgicale.– Mulţumesc, a zis Griessel.– Să mă anunţaţi dacă mai aveţi

nevoie de ceva, a spus doctoriţaîndreptându-se spre lift.

– Mulţumesc foarte mult, doamnădoctor.

Benny a aşezat sacul de plastic pebiroul asistentelor. Şi-a tras în grabămănuşile. O pereche de pantaloni, ocămaşă, nişte ghete maro… A deschissacul şi a scos cămaşa. Era, de fapt, untricou alb, pătat de sânge. Fără buzunarla piept. A scos încălţămintea şi a dat-odeoparte. Apoi pantalonii, nişte blugi cuo curea de piele uzată. A pipăitbuzunarele, a scos un lanţ de chei şi l-aexaminat. Chei de maşină, avândinscripţionată marca Mazda, apoi altepatru chei – două de la uşa de intrare încasă şi alte două mai mici. De lacăt?Asta nu-l ajuta cu nimic. A pus şi cheiledeoparte, lângă ghete. Nu mai era nimic

altceva în acel buzunar. În celălalt, a datde o batistă curată, împăturită cu grijă. Aîntors pantalonii pe dos şi şi-a datimediat seama că buzunarele din spateerau goale. Dar ceva atârna de curea,ceva greu, un etui din piele maro-ruginie, cu clapă, înăuntrul căruia era unobiect. A deschis repede clapa.

Pe clapă era scris ceva, dar s-aconcentrat mai întâi asupra conţinutuluietuiului – un briceag Leatherman. L-ascos. Mâner roşu, inscripţionat cu marcaLeatherman şi cu denumirea modelului:„Juice Cs4“. Ustensila multifuncţionalănu era nouă şi părea să fi fost folosită.Amprente, da, de pe ea se puteau

preleva amprente. Şi-a îndreptat atenţiaasupra clapei. În interior erau scrise cumarker permanent trei litere: „A.O.A.“

Iniţiale?Cum dracu’ te cheamă,

nenorocitule? Andries? Şi-a amintit deJoubert şi de literele notate de Mbali.Jas. Trebuia să-l sune pe Mat înapoi,dar mai întâi să termine cu ce avea defăcut. A introdus briceagul Leathermanîn etui şi s-a întors la conţinutul saculuide plastic. Înăuntru nu mai rămăseserădecât o pereche de chiloţi şi o alta deciorapi. Le-a scos şi le-a întors pe toatefeţele, în căutarea unor iniţiale, a uneietichete de la vreo spălătorie, orice, dar

n-a găsit nimic. „A.O.A.“„Jas?“– Domnişoară, i s-a adresat

asistentei, aveţi cumva o pungă mică dinplastic?

A scos cureaua maro de la pantalonişi a desfăcut etuiul prins de ea.

Femeia a aprobat din capascultătoare şi dornică să-l ajute, luândexemplul şefei.

A cotrobăit pe sub birou şi a dat laiveală o punguliţă de medicamentegoală.

– Perfect, a spus Griessel, mersimult. A băgat briceagul cu totul înăuntru.Apoi a pus etuiul în buzunarul de la

cămaşă. A vârât hainele înapoi în sac.Asistenta îl urmărea cu o privire atentă,ca şi cum se aştepta ca, din clipă înclipă, să facă un miracol.

Şi-a scos mănuşile chirurgicale şi s-a uitat dezorientat în jur. Unde putea săle arunce?

– Daţi-mi-le mie, a spus cu blândeţeasistenta medicală.

I le-a întins dând din cap în semn demulţumire, a scos din buzunar telefonulmobil şi l-a sunat pe Mat Joubert.

– Benny, a răspuns acesta cu vocealui profundă.

– Jas, aşa ai zis? a întrebatGriessel.

– JAS. Trei litere. Ai găsit ceva?– Alte trei litere. A.O.A. Cu puncte

între ele. Cred că sunt iniţialeleindividului.

– Sau poate o abreviere?– S-ar putea.– J.A.S. Şi asta ar putea fi tot o

abreviere, nu ştiu ce să zic… Sau unsuspect îmbrăcat cu o astfel de haină, peo vreme ca asta…

O scânteie s-a aprins undeva într-uncotlon al minţii lui Griessel, două ideicare îi trecuseră prin cap şi acum selegau între ele… Apoi a dispărut.

– Repetă, te rog.– Am zis că J.A.S. ar putea fi tot o

abreviere.Nimic, viziunea dispăruse, fără a

lăsa vreo urmă.A auzit în ureche sunetul care îl

avertiza că avea un apel în aşteptare. S-auitat la ecran. Dispeceratul din CaledonSquare.

– Mat, mă mai sună cineva, trebuiesă răspund. Vorbim mai încolo. Apreluat celălalt apel şi s-a prezentat:Griessel la telefon.

– Căpitane, doi bărbaţi tocmai auîncercat să ridice bagajul fetei de la Cat& Moose.

Benny a simţit cum îi zvâcneşteinima în piept.

– Aţi pus mâna pe ticăloşi?– Nu, căpitane, au plecat în fugă,

dar ni s-a comunicat că recepţionera l-arecunoscut pe unul dintre ei.

– Iisuse! a exclamat Griesselînşfăcând sacul din plastic şi luând-o lafugă. Am plecat!

– OK, căpitane.– Cum naiba ai aflat că am fost

avansat? a întrebat Griessel năvălind înstradă şi fiind cât pe ce să trântească lapământ două eleve.

– Veştile bune circulă repede, arăspuns sergentul, dar Griessel nu l-aauzit. Era prea ocupat să-şi ceară scuzefetelor.

40

Femeia de la administraţia poliţieimetropolitane a scos un formular dindosar. S-a uitat lung la el, s-a încruntatşi a spus:

– Asta-i ciudat.Vusi a aşteptat explicaţiile.

Derutată, femeia a lăsat formularuldeoparte şi a început să răsfoiască prindosar, căutând ceva.

– Nu se poate să…– Doamnă, care e problema?– Nu găsesc chitanţa.– Ce chitanţă?Femeia a renunţat să cotrobăie prin

dosar şi a început să scoată documentedintr-un coş de gunoi din care se înălţaun morman de hârtii.

– În formular se precizează că aufost plătite cheltuielile de custodie şiamenda…

– N-ar ajuta dacă am şti a cui estesemnătura?

– Oamenii ăştia semnează cupicioarele. A continuat să răvăşeascăhârtiile din coş, fără să găsească nimic,apoi a luat formularul şi a arătat cudegetul: Uite, rubricile sunt clar marcate– contravenţie în trafic, amenda plătită şitaxa de eliberare a maşinii din custodianoastră. Şi totuşi, chitanţa nu e

nicăieri…– Asta e singura modalitate prin

care poţi ridica vehiculul din parcul autoal poliţiei?

– Nu, celelalte opţiuni sunt ordinuljudecătoresc şi procesul cu poliţiacâştigat. I-a arătat rubricile din formular.Dar şi pentru confirmarea acestora enevoie de documentaţie.

– Doamnă, vă rog, semnătura…Femeia s-a holbat la mâzgăleala din

partea de jos a formularului.– Pare… nu ştiu ce să zic, dar pare

semnătura lui Jerry…– Care Jerry?– Inspectorul Jeremy Oerson. Dar

nu sunt sigură… Seamănă totuşi cusemnătura lui.

– Nu putem afla?– Asta e treaba ta. Eu n-am timp,

sunt îngropată în hârtii.– Puteţi să-mi faceţi o copie după

formular?– Cinci ranzi.Vusi şi-a căutat portofelul.– Nu, nu poţi plăti la mine, ci la

casieria de la parter. Pe urmă îmi aducichitanţa.

Inspectorul Vusi Ndabeni i-aaruncat o privire iritată; începea să-şipiardă răbdarea.

– Ar fi mai uşor să-l întreb direct pe

Oerson.– Biroul lui e la etajul doi.

Fransman Dekker l-a văzut peGriessel fugind pe după colţul spitaluluiCity Park şi l-a strigat, dar detectivul albdispăruse. Poate că era mai bine aşa,pentru că oricum intenţiona să o ia de lacapăt, să cercetezele pistele pe careGriessel le acoperise în dimineaţaaceea. Voia să stea din nou de vorbă cuAlexa. Din orice perspectivă ar fi privitcazul, îi era clar că ucigaşul era unapropiat al lui Adam Barnard. Cinevacare avea informaţii din interior.

Dar nu la modul descris de MichèleMalherbe. „Din păcate, situaţiaAlexandrei este cunoscută de toatălumea. Mai ales de cei din industriamuzicală.“ Le ştia el pe cele de teapa ei,care auzeau, vedeau şi comentau totul,chipurile fără să facă vreun rău nimănui.Stătuse acolo, în faţa lui, plină dedemnitate – vezi, sunt o femeieafrikaander decentă, un stâlp alcomunităţii, şi acum sunt tare îndurerată–, dar de tras, şi-o trăsese cu Barnard, şiasta pe vremea când erau amândoicăsătoriţi. El, Fransman Dekker,cunoştea prea bine genul: îmbrăcate canişte călugăriţe, ţâfnoase şi mereu cu

nasul pe sus, deveneau nişte tigroaice înpat. Avusese de-a face cu una de genulăsta cu un an în urmă, o femeie albă,vecina unei victime răpite cu maşina.Bătuse la uşă, în căutare de martori. Ei îifusese frică să deschidă, privindu-l cuochi mari din spatele ochelarilor, bluzaîncheiată până la gât. Cu puţin trecută depatruzeci de ani, casnică, soţul la muncăşi copiii la şcoală. După ce terminase depus întrebările, sesizase ceva înatitudinea ei – nu voia să-l lase să plece.„N-ai vrea o ceaşcă de ceai?“ Nicimăcar n-avusese curaj să se uite în ochiilui. Atunci îşi dăduse seama, fiindcă nu ise întâmpla pentru prima oară.

Acceptase invitaţia, curios să vadă ce seafla dincolo de hainele caste. Şipreluase iniţiativa în conversaţie: „Credcă ţi-e tare greu să stai aşa, singură, încasă“. Şi, înainte să-şi fi terminatcafeaua, ea îi povestise totul desprecăsnicia ei, care trecea prin momente decumpănă, iar el ştiuse să scoată sunetelede compătimire potrivite şi să opregătească, să o facă să se deschidă.Zece minute mai târziu, se năpustiserăunul asupra celuilalt, iar ea eraînfometată, înfometată, înfometată,fusese nevoit să o ţină de mâini ca să nu-l zgârie.

– Sunt însurat. Trebuia s-o

împiedice să-i lase urme pe spate. Cecorp! O adevărată tigroaică.

Şi ce cuvinte scosese din ea în timpce o regulase pe canapeaua aia mare şialbă din camera de zi!

Şi-a scos legitimaţia SAPS, a ţinut-o în sus pentru ca recepţionera de laspitalul City Park să o poată vedea bineşi a spus:

– Vreau să vorbesc cu AlexandraBarnard.

– Ah, o clipă vă rog, a spus femeiaşi a ridicat receptorul.

Preţ de o clipă, în momentul când a

ajuns la maşină, Griessel s-a gândit dacănu cumva era mai bine să alerge celeşase cvartale, dar ce se făcea dacă deacolo trebuia să se grăbească într-o altădirecţie?… A sărit în maşină şi ademarat. Telefonul a sunat. A înjurat,chinuindu-se să-l scoată din buzunar.

FRITZ. Fiul lui. Amintirile despreceea ce făcuse în noaptea precedentă aunăvălit asupra lui, iar întâlnirea cu Anna,din seara aceea, la ora şapte, l-a făcut săse uite instinctiv la ceas. Trei fără unsfert; mai erau patru ore. S-o sune şi să-ispună că s-ar putea să nu ajungă?

– Fritz? a spus în telefon,întrebându-se dacă fiul său ştia ceva

despre intenţiile Annei.– Tată, am terminat cu şcoala.– Ce înseamnă asta?– Tată, avem un spectacol mare…– Avem?– Da, adică noi, formaţia. „Wet en

Orde“, ăsta e numele formaţiei, dar nu sescrie cu „en“, ci cu semnul ăla pentru„şi“, care seamănă cu „s“.

– Un semn grafic.– Mă rog. Wet en Orde, ca la

poliţie, Lege şi Ordine, a fost ideea mea,tati. Nu crezi că e cool?

– Şi de-asta nu vrei să te mai ducila şcoală?

– Da, tată, cântăm în deschidere la

spectacolele din turneul lui Gian Groenşi Zinkplaat, ne dau douăzeci şi cinci demii pe lună, adică mai bine de şase miide persoană.

– Şi ce-i cu asta?– Nu mai am de ce să-mi pierd

vremea cu şcoala, tati.

Chestorul provinciei Western Capea primit legătura la ora 14.48. MiculXhosa a răspuns, prevenit de secretarăcă îl căuta Dan Burton, consululamerican.

– Da, domnule Burton.– Domnule chestor, puteţi, vă rog,

să îmi spuneţi ce se întâmplă?Bărbatul a luat poziţia de drepţi în

spatele biroului.– Da, domnule, vă pot spune. Toţi

agenţii noştri disponibili au fostmobilizaţi să o caute pe fată. Ofiţerul pecare noi îl considerăm cel mai bundetectiv din peninsulă coordoneazăancheta şi facem tot ce ne stă în putinţăpentru a da de urma tinerei.

– Da, înţeleg, însă tocmai am primitun telefon din partea părinţilor ei, caresunt foarte, foarte îngrijoraţi. Din câteam înţeles, la un moment dat fata era însiguranţă, l-a sunat pe căpitanul Ghree-zil, numai că el a pierdut timpul şi, când

a ajuns acolo, fata nu mai era.– Nu acestea sunt informaţiile pe

care le-am primit eu.– Ştiţi măcar ce se întâmplă acolo?

Cine sunt oamenii aceia? Şi de ce ovânează ca pe un animal?

– Nu, domnule, la asta nu aş puteasă vă răspund. Dar vă pot spune căfacem tot ce este omeneşte posibilpentru a o găsi pe fată.

– Se pare, domnule, că asta nu e deajuns. Îmi pare rău, dar mă văd nevoit săsun la ministru. Ceva trebuie făcut.

Chestorul a ieşit de după birou.– Ei bine, domnule, sigur, puteţi

suna la minister. Deşi nu ştiu ce altceva

am mai putea face.A pus receptorul în furcă şi a ieşit

din încăpere, luând-o pe hol spre biroullui John Afrika. Pe drum, a rostit printredinţi o vorbă în limba lui maternă, ecoulizbindu-se de pereţi.

Nu-i auzea certându-se de cealaltăparte a uşii din lemn. Stătea cu spatelegol lipit de stâlp, cu dureri îngrozitoareîn picioare, cu sângele încă şiroind dintălpi şi cu degetele tăiate zăcând încontinuare pe podeaua de ciment. Capuli-a căzut în piept, şi a plâns, lacrimi şisecreţii scurgându-i-se din nas, gură şi

ochi şi amestecându-se între ele.Nu îi mai rămăsese nimic.Nimic.

Inspectorul Jeremy Oerson era peteren, asta i s-a spus lui Vusi Ndabeni.Putea să ia legătura cu el pe telefonulmobil. Avuseseră aceeaşi atitudinerezervată, de genul „nu e treaba mea“,acelaşi aer de superioritate prost mascatpe care nu reuşea să şi-l explice. Aşafusese toată ziua – mai întâi tipul cucoadă de cal de la clubul de noapte şirusoaica aceea, pe urmă ofiţerul de laparcul auto şi femeia de la administraţie;

nimănui nu-i păsa. În oraşul acesta,nimeni nu se gândea decât la propriapersoană. Şi-a înăbuşit frustrarea şisentimentul de nesiguranţă tot maiapăsător. Trebuia să-i înţeleagă peaceşti oameni – asta era singura soluţiepentru a-i da de cap. Şi-a notat numărulde telefon al lui Oerson, dar, înainte săapuce să sune, a fost atenţionat:

– Iată-l!Vusi s-a întors. L-a recunoscut

imediat: era bărbatul pe care îl văzuse îndimineaţa aceea la biserică. Uniforma numai arăta acum la fel de impecabilă, iarfaţa îi lucea de transpiraţie.

– Inspector Oerson? a întrebat.

– Ce-i? a răspuns omul nervos şigrăbit, vizibil deranjat.

– Sunt inspectorul VusumuziNdabeni de la SAPS. Mă aflu aici înlegătură cu un vehicul care a fosteliberat de sub custodia dumneavoastrăastăzi, la ora douăsprezece şi treizeci şipatru de minute, o autodubă PeugeotBoxer, numărul de înmatriculare patru-zero-nouă, trei-patru-unu…

– Şi?Oerson continua să meargă spre

birou. Vusi l-a urmat, uimit decomportamentul lui.

– Se pare că dumneata ai semnatformularul de eliberare a maşinii.

– Ai idee câte formulare dintr-asteasemnez eu?

Oerson stătea acum în faţa uşiiînchise a biroului său.

Vusi a luat o gură de aer.– Inspectore, aţi fost la scena crimei

în această dimineaţă, vă amintiţi, tânăraamericană…

– Şi?– Vehiculul despre care vorbesc a

fost folosit pentru răpirea prietenei fetei.E singurul indiciu. Fata se află în marepericol.

– N-am cum să te ajut. N-am făcutaltceva decât să semnez formularul, aspus Oerson ridicând din umeri şi

punând mâna pe clanţă. În fiecare zi vinfuga aici fetele alea de la administraţieca să le semnez diverse formulare. Eudoar mă asigur că e totul în ordine.

Din spatele uşii s-a auzit telefonulsunând.

– Pe mine mă caută, a spus Oersonşi a deschis uşa.

– Şi era totul în ordine cuvehiculul?

– Sigur, altfel n-aş fi semnat.Telefonul continua să ţârâie.– Dar mi s-a spus că nu există

chitanţă.– Totul era OK când am semnat eu

formularul, a spus Oerson intrând în

birou şi închizând uşa în urma lui.Vusi a rămas ca trăsnit pe hol.Cum puteau unii oameni să se

poarte în asemenea hal?S-a sprijinit cu mâna de tocul uşii.

Nu trebuia să-şi facă sânge rău. Avea osarcină de îndeplinit. Trebuia să meargăpe firul problemei, de la cap la coadă.Cu ce începeai dacă voiai să scoţi unvehicul de sub custodia poliţiei? Cine seocupa de verificarea documentelor? Ţise cerea vreun act de identitate?

A oftat, gata să se întoarcă şi săplece, când a auzit prin perete vocea luiOerson rostind un nume care îi erafamiliar… „Cat and Moose… Stai aşa,

nu închide…“A încremenit, şocat.Uşa s-a deschis brusc. Oerson l-a

privit acuzator.– Ce naiba mai cauţi aici?– Nimic, a spus Vusi şi s-a

îndepărtat. La jumătatea coridorului, aîntors capul. Oerson stătea rezemat deuşă, urmărindu-l. A continuat să meargă.După o clipă, a auzit uşa închizându-se.S-a oprit în faţa scărilor.

Cat & Moose? Ce treabă aveaOerson cu hotelul?

Coincidenţă?Oerson fusese acolo de dimineaţă,

şi încă foarte devreme. Ce căuta acolo

un inspector superior de la poliţiametropolitană?

El descoperise rucsacul lui ErinRussel şi li-l adusese, plin de îngâmfare,dar asta după ce răscolise prin el. Iar laclub îl auzise pe Benny Griessel vorbindla telefon cu Fransman Dekker. Îispusese să-l sune pe Oerson în legăturăcu sacul pe care îl găsiseră oamenii lui.

Şi tot Oerson fusese cel caresemnase formularul. Atitudinea lui,aroganţa, transpiraţia de pe frunte.

Cat & Moose.Şarpele din iarbă.S-a gândit dacă să-l sune sau nu pe

Griessel. A hotărât că nu era cazul.

Benny avea şi aşa prea multe pe cap.S-a răsucit pe călcâie şi a luat-o

înapoi spre uşa închisă a birouluiinspectorului Oerson.

41

Lui Fransman Dekker i s-a comunicat căpe moment nu putea discuta cuAlexandra Barnard. „Medicul zice că afost sedată“, asta de parcă medicul eraînsuşi Dumnezeu. S-a înfuriat rău. „Ce-icu obsesia asta a voastră cu ce zice saunu zice doctorul? Ia mai dă-l dracului!“,asta meritau să li se spună, dar el şi-apăstrat cumpătul. Vorbele rostite îndimineaţa aceea de Benny Griessel îşiatinseseră ţinta.

„Mi s-a spus că eşti un tip ambiţios.Acum ascultă-mă bine, eu mi-am ratatcariera pentru că nu m-am controlat,

pentru că m-am lăsat dus de val.“Fusese pentru prima oară în viaţa

lui când cineva îi vorbise astfel. Pentruprima oară când cineva îşi dăduseosteneala. Se săturase de câte discursuriînghiţise de-a lungul timpului, dar aleanu erau de obicei decât critici sauavertismente. Griessel i se adresasealtfel.

– Când credeţi că o să pot discutacu ea? a întrebat-o pe asistentă,stăpânindu-şi nervii.

– Doctorul zice că după ora patru,când va trece efectul sedativelor.

Dekker s-a uitat la ceas. Trei fărăzece. Mai bine ar mânca ceva; simţea o

gaură în stomac şi i se făcuse şi sete.Asta avea să-i dea răgazul de a-şi faceordine în gânduri. În plus, ce altceva îirămânea de făcut, din moment ce ledăduse voie lui Josh şi Melindei Geysersă meargă acasă? „Dar să mă anunţaţidacă aveţi de gând să plecaţi din oraş“ –aşa îi ameninţase, apoi se ferise deprivirile lor încărcate de reproşuri. Peurmă, se dusese la Natasha şi îi spusese:„Poţi să-mi dai datele de contact aletuturor angajaţilor?“ Iar ea se uitaseindignată la el, cu aerul că ştia ea de ceîi cerea aceste informaţii.

A ieşit pe uşa spitalului mort defoame.

Vusi stătea la uşa închisă a birouluilui Oerson, trăgând cu urechea. L-a auzitvorbind în engleză. „Dar dacă ei nu ştiuce anume căutăm, mai bine maiaşteptăm. Mai devreme sau mai târziu, osă mute lucrurile de acolo.“ Tăcereprelungită. „E o chestie sigură?“ Unhohot de râs scurt, dispreţuitor, un soi delătrat. Şi apoi vorbele care i-au îngheţatsângele în vine lui Vusumuzi Ndabeni:„Mai întâi să ne asigurăm că e totul înregulă, şi pe urmă să o ucidem pe târfă.Înainte să strice totul. Dar aşteptaţi-măşi pe mine, vreau să văd…“

Mâna lui Vusi a coborât sprepistolul prins în toc şi l-a înşfăcat. Aridicat mâna stângă ca să împingă uşa şia văzut că tremura; atunci şi-a dat seamacă inima îi bătea să-i spargă pieptul şică respira greu, cuprins de panică.

„Nu, totul e bine. N-au nimicîmpotriva mea, nici o dovadă“, l-a auzitpe Oerson rostind, plin de îngâmfare.

Asta l-a pus imediat pe gânduri. Aîncremenit în faţa uşii. Nu avea decâtnişte simple bănuieli şi câteva crâmpeiedintr-o conversaţie la care trăsese cuurechea. Şi-a imaginat scena care aveasă urmeze: se năpustea în birou, Oersonnega orice implicare, îl aresta, dar el

refuza să coopereze, cerea un avocat şitotul dura ore în şir, timp în care fataavea să fie ucisă. Cuvântul lui Oersonîmpotriva cuvântului său.

„Hai că vin şi eu acolo. Aşteptaţi-mă“, a spus Oerson.

Vusi Ndabeni a spus în gând orugăciune. Ce trebuia să facă?

Şi-a băgat pistolul înapoi în toc, s-aîntors şi a luat-o la fugă pe hol. Trebuiasă-l urmărească pe Oerson. Şi, întretimp, să ia legătura cu Benny.

Doamne, Dumnezeule! Cu nici unchip nu trebuia să-l scape pe individ.

Pe Long Street nu era nici un loc deparcare. O maşină de patrulare SAPSblocase deja o altă maşină, oprind îndreptul ei. Griessel a urcat două roţi alemaşinii pe trotuarul mai lat din faţasediului agenţiei Travel Centre – SafariTour Specialists de lângă hotelul Cat &Moose, a sărit din maşină şi, văzând-ocam la o sută de metri distanţă petaxatoarea parcării, şi-a dat seama căavea să fie amendat. A murmurat printredinţi o înjurătură, a încuiat portiera şi asprintat spre intrarea pensiunii, vopsităţipător în roz şi portocaliu. S-a dat la oparte din calea unui cuplu tânăr carediscuta într-o limbă necunoscută. Fata

cea rotofeie stătea în spatele biroului derecepţie, prinsă într-o conversaţieanimată cu doi poliţişti în uniformă, unadintre patrulele trimise de secţia dinCaledon Square. S-a repezit spre ei.Fata nu l-a recunoscut. A trebuit să seprezinte.

– Benny Griessel, SAPS. Am fostaici azi-dimineaţă. Am înţeles că l-airecunoscut pe unul dintre bărbaţi.

Chipul fetei s-a schimbat cât ai clipide la cel de recepţioneră nesigură pesine la cel de martor ocular indignat.

– Asta le spuneam şi colegilordumneavoastră, tipii pur şi simplu auintrat şi au cerut să ia bagajele fetei, ce

ziceţi, ce tupeu pe capul lor, nu?– Şi l-ai recunoscut pe unul dintre

ei?– Au încercat să mă fraierească, au

zis că sunt prieteni cu fata, da’ ce, măcred proastă?

– Dar îl cunoşti pe unul dintre ei?– Nu, nu îl cunosc personal, dar l-

am mai văzut. Aşa că le-am spus:„Băieţi, de ce nu vorbiţi voi cu echipaSWAT6?“, şi indivizii au încremenit purşi simplu, şi pe urmă…

– Ce echipă SWAT? a întrebatGriessel.

– Ei, colegii ăia ai voştri carepăzesc valiza fetei, la ea în cameră, şi

pe urmă îi văd că se îndepărteazăgrăbiţi.

– Domnişoară, unde l-ai mai văzutpe acel bărbat?

– Pe aici…Şi-a fluturat mâna. Griessel nu era

sigur la ce se referea.– Aici, în hostel?– Păi, se poate să fi fost şi aici, dar

vă spun, l-am văzut prin zonă, sigurlucrează în industrie.

– Care industrie?– Industria turismului, evident, a

spus fata pe un ton care sugera că astaera de la sine înţeles.

– Uite ce-i, a spus Griessel disperat

că noua pistă s-ar putea dovedi inutilă.Viaţa unei fete depinde de posibilitateaidentificării individului ăstuia, aşa că, terog, încearcă să-ţi aminteşti unde l-aimai văzut…

– Chiar aşa? Responsabilitatea îiapăsa acum greu pe umeri, iar loculindignării a fost luat de entuziasm. Eibine, staţi să mă gândesc… Ştiu sigur căl-am zărit la cafenea…

– Care cafenea?– Cea de pe Long Street.– Lucrează acolo?– Nu, nu, era client…Adâncită în gânduri, cu ochii mijiţi,

întruchiparea concentrării.

Griessel a încercat o altă abordare.– Poţi să-l descrii?– Negru. Înalt. Un tip chipeş,

douăzeci şi ceva de ani… Faţa fetei s-aluminat dintr-odată. E slab, ştii, ca toţiceilalţi ghizi… Cred că l-am văzut încafenea cu ceilalţi ghizi… da, astatrebuie să fie…

Dar Benny Griessel nu o maiasculta, căci acea străfulgerarealunecoasă îi invada din nou mintea şitrebuia să o facă pe fată să tacă.

– Stai, aşteaptă…– Ce-i? a întrebat ea, dar detectivul

nu i-a răspuns.Şi-a trecut mâna prin păr şi şi-a

coborât-o spre gât. S-a scărpinat îndosul urechii, cu capul plecat, gândurilei se învălmăşeau în cap, trebuia să lepună în ordine. În dimineaţa aceea… Aprivit în dreapta, spre locul unde îlinterogaseră pe Oliver Sands. Asta sechinuise să-şi amintească toată după-amiaza, conversaţia aceea. A încercat săo reconstituie, bâjbâind prin mulţimeade informaţii adunate peste zi. Ollie lepovestise despre club, despre cefăcuseră fetele acolo…

Nu. Nu era asta.S-a uitat la fata de la recepţie, care

părea dezamăgită că fusese redusă latăcere. Ce spusese? „E slab, ştiţi, ca toţi

ceilalţi ghizi.“ Da, vorbele asteadeclanşaseră scânteia în el. Ghizii. Cezisese Sands despre ghizi? Vusi fusesecel care pusese întrebările. Încercase săafle cine mai fusese împreună cu fetelela club. Şi Sands răspunsese că fusese ogaşcă întreagă. Un grup. Şi, la unmoment dat, menţionase faptul că şighizii fuseseră prezenţi.

„Iisuse“, şi-a spus Griessel. Eraaproape, atât de aproape să descopereceea ce îl sâcâise toată ziua. Doamne,dac-ar putea să-şi dea seama despre ceera vorba. A făcut inconştient un gest defrustrare, fără să-i bage în seamă pe ceidoi poliţişti în uniformă şi pe fată, care

se zgâiau, uşor îngrijoraţi, la el.Telefonul a început să-i sune în

buzunar. L-a ignorat. Nu, nu acum. Aîncercat să-şi stoarcă din creier toatecuvintele rostite în dimineaţa aceea încursul interogatoriului lui Sands. Şi-asprijinit mâinile pe biroul de la recepţieşi şi-a plecat capul. Fata a făcut ojumătate de pas în spate.

Cu telefonul la ureche, VusiNdabeni a ascultat ţârâitul, urmărindu-lpe Jeremy Oerson cum ieşea în grabădin clădirea poliţiei metropolitane şi olua spre parcare.

– Răspunde, Benny, răspunde, s-arugat Vusi, apoi s-a îndreptat rapid sprepropria maşină.

L-a văzut pe Oerson urcând într-unNissan Sentra cu logoul poliţieimetropolitane inscripţionat pe portieră.

Telefonul continua să sune.– Hai, Benny, răspunde, te rog.Ţârâitul s-a întrerupt şi a intrat

mesageria vocală. Vusi şi-a descuiatmaşina şi a sărit înăuntru.

– Vă simţiţi bine? a întrebatrecepţionera de la Cat & Moose.

Unul dintre agenţii de poliţie a

înţeles ce se întâmpla şi i-a făcut semnsă tacă ducându-şi degetul la buze.

Benny stătea nemişcat. El cu Vusi şicu Oliver Sands. La masă. Sands lepovesteşte că fac un circuit în Africa. Peurmă discută despre cele întâmplatenoaptea trecută. Clubul. Ce făcuserăfetele acolo. Faptul că se băuse. Cu cinemai fuseseră? Cu tot grupul. Ştii cum îicheamă? Vusi îşi pregătise carneţelul, şiSands spusese…

Răspunsul a venit peste el cu forţaunei lovituri de ciocan. Griessel s-acutremurat din tot corpul.

– La dracu! a rostit tare, triumfător,făcându-i pe ceilalţi să tresară.

Oliver le dictase numele, caresunaseră atât de caraghios din cauzapronunţiei lui, da, asta era năluca aianenorocită care îl bântuise toată după-amiaza, un nume, un singur nume, pecare îl auzea acum în cap, aşa cum îlrostise Ollie: Jason Dicklurk. Dicklurk.În dimineaţa aceea, lui Griessel îitrecuse fulgerător prin cap ideea cănumele acela era cumva tare ciudat.Dick Lurk. Pronunţia roşcovanuluifusese însă de vină. Iisuse, ar fi trebuitsă facă mai devreme legătura. Mai alesdupă ce-l auzise pe tatăl lui Rachelspunându- i Ghree-zil. Asta fiindcănumai afrikaanderii erau în stare să-şi

rostească numele corect. Afrikaanderiişi un singur Zulu. Mbali Kaleni. Ea îlsunase atunci când se afla în birouîmpreună cu chestorul. „Sunt inspectorulMbali Kaleni, de la poliţia sud-africană,Benny.“ Accentul zulu era sesizabil, darpronun- ţia – impecabilă. „Am găsitLand Roverul Defender cu numărul deînmatriculare comunicat de tânărul de laCarlucci’s. Maşina aparţine unui domndin Parklands, J.M. de Klerk.“

Dicklurk era de fapt de Klerk. J.M.de Klerk. Jason de Klerk. Unul dintreghizi.

– Agenţia de voiaj, s-a adresatGriessel recepţionerei. Cum se numeşte

agenţia?– Care agenţie? a întrebat fata

intimidată de fervoarea lui.– Cea care a organizat turul Africii

la care s-au înscris cele douăamericance.

– A! O scurtă încruntare, preţ de oclipă, apoi faţa fetei s-a luminat. AfricanOverland Adventures. Acolo lucreazănegrul, acolo l-am văzut, au contract cunoi, fac cazarea turiştilor în Cape Townnumai la noi la pensiune, uneori mă ducpe la ei ca să…

– Unde au sediul?– La un cvartal distanţă, în josul

străzii. Doamne, Dumnezeule, acolo…

– Vino şi arată-mi, i-a cerutGriessel alergând spre uşă.

Fata l-a urmat, s-a oprit pe trotuar şia arătat peste drum, spre dreapta.

– Pe colţ.– Haideţi cu mine, kêrels, le-a

ordonat Benny Griessel celor doi agenţiîn uniformă. O nouă revelaţie l-a izbit înmoalele capului. A.O.A. AfricanOverland Adventures. Sub impulsulmomentului, a sărutat-o pe fata ceaplinuţă pe obraji, apoi a luat-o la fugă.

Ea a privit în urma lor, mută deuimire.

6 Special Weapons and Tactics (Arme şitactici speciale), unităţi de elită din cadrulforţelor de ordine americane, specializate înintervenţii în cazuri de mare risc – luări deostatici, operaţiuni teroriste, arestări depersoane considerate periculoa- se etc. (n.tr.)

42

Fransman Dekker a muşcat din sendvişulcu pui fript şi maioneză pe care îl ţineaîn mâna stângă, în timp ce cu dreapta îşinota ceva în carneţel.

Alexa Barnard. Şi modul în care secomportase ea în dimineaţa aceea.

Cunoaşterea situaţiei familiale.O femeie care stătea toată ziua

ascunsă în casă. Singură. Completizolată. Alcoolică. Având tot timpul dinlume să se gândească la soţul ei, la viaţape care o ducea, la destinul său. Un soţbolnav de infidelitate cronică, incapabilsă-şi ţină mâinile departe de oricine

purta fustă. Un bărbat care câştiga averiîn timp ce soţia lui se ofilea stând încasă.

Imposibil să nu se fi gânditniciodată la cum ar fi fost viaţa ei fărăAdam. Şi devenise la modă să angajeziun negru care să rezolve treaba în locultău cu o împuşcătură. Sau cu un cuţit înpiept. Trei sau patru cazuri de genulacesta numai în anul care trecuse. Oboală, asta era, o nenorocită deepidemie.

Hai, Sylvia, vino să stai puţin devorbă cu mine, ia spune-mi, unde aşputea găsi pe cineva care să-i facă felulstăpânului?

Sau: Sylvia, am observat că ai furatdin argintărie. Aşa că hai să avem omică discuţie până nu sun la poliţie.

Sau: Draga mea, stăpânul are opoliţă de asigurare de viaţă babană. Cecotă-parte îţi convine, dacă găseşti pecineva care să-l împuşte?

Informaţii din interior. Două femeicu toate informaţiile din interiorposibile.

Era însă o mică problemă. „Nuapelezi la un ucigaş plătit ca să te facăsă pari suspectul numărul unu“, aşa îispusese căpitanul Benny Griessel.Căpitane, căpitane, dar dacă tipa a cititziarele şi a văzut ce greşeli făcuseră

altele înaintea ei? Şi s-a gândit: „Eu n-am să cad în cursă, sunt prea deşteaptă,am fost vedetă pop, doar nu sunt tâmpită.O să fac să pară totul o înscenare. Şi,odată cu asta, să îndepărtez o partedintre suspiciuni. Industria muzicală esteo zonă de conflicte, poliţia o săcerceteze mai întâi pista asta, înainte dea-şi îndrepta atenţia asupra mea. Iarcând va ajunge totuşi la mine, hei, eu nu-s decât o beţivancă, nimic altceva, cumaş fi putut eu să car un bărbat aşa solidsus pe scări?“

Ei, ce mai zici de chestia asta,căpitane?

În timp ce gonea spre sediulagenţiei African Overland Adventures,făcând slalom printre pietonii de petrotuare, Griessel s-a gândit că astaîncercase Mbali Kaleni să noteze încarneţel.

Jason.Cum îşi dăduse seama? Ce anume o

făcuse să se întoarcă pe Upper OrangeStreet? Ce observase ea, dar le scăpasetuturor celorlalţi?

Chiar înainte de a se năpusti pe uşă,a început să-i sune din nou telefonul. Nua răspuns. Avea să pună mâna pe Jasonde Klerk şi să o găsească pe Rachel

Anderson.Trebuia să trăiască.

John Afrika ţinea receptorul înmână, ascultând tonul de apel al luiGriessel.

În faţa lui stătea chestorulprovinciei.

– Dacă facem o singură greşeală…– Benny este un ofiţer corect şi

cinstit, a intervenit Afrika.– John, e în joc cariera mea.– Sunt Benny, lăsaţi un mesaj, s-a

auzit la telefon. Afrika a oftat şi a pusreceptorul în furcă. Nu răspunde, a spus

el.– După ce Zuma câştigă alegerile, o

să înceapă curăţenia. Vor folosi oricepretext. Ştii şi tu cum e. Vin câţiva Zulu,pleacă nişte Xhosa.

– Comisare, crede-mă, te înţeleg.Dar nu ştiu ce-aş putea face.

– Nu mai este nimeni altcineva?John Afrika a scuturat din cap.– Şi, chiar dacă ar fi, oricum e prea

târziu.S-a uitat la telefon.– Benny e un ofiţer corect şi cinstit,

a repetat, dar nu mai părea prea sigur.

Jeremy Oerson a luat-o la stânga peEbenezer. Vusi a lăsat o maşină să seinterpună, apoi a cotit şi el. Eraîncordat: nu trebuia să-l scape din ochipe tip.

Nissanul cu însemnele poliţieimetropolitane circula acum pe chei, pesub Western Boulevard Freeway. Vusi acontinuat să şofeze prudent, fără să seapropie prea mult, ori să rămână prea înspate. Trebuia să vadă pe unde o luaOerson.

Acesta a intrat în sensul giratoriu depe Harbour Road şi a luat-o la dreapta.

Se îndrepta spre N1.Vusi s-a mai realaxat puţin. Asta îi

făcea urmărirea ceva mai uşoară.

Griessel a izbit de perete uşileduble din sticlă, cu cei doi poliţişti înspatele său. Holul agenţiei AfricanOverland Adventures era spaţios – unbirou de recepţie lung, la care stăteaudouă tinere şi un bărbat, un televizor cuecran plat agăţat pe perete, câtevamăsuţe şi fotolii. În total, nouă oameni,toţi tineri, unii în picioare, alţii aşezaţi,câţiva sorbind din ceştile de cafea. Autresărit şi şi-au ridicat miraţi privirea.Griessel a scos pistolul din toc înaintede a ajunge la recepţie. Telefonul încă îi

suna în buzunar.– SAPS. Staan net stil dan het ons

nie moelikheid nie.– Ce a spus? a auzit o voce venind

dinspre un fotoliu.S-a întors şi a văzut că ambii agenţi

de poliţie îşi scoseseră şi ei pistoaleledin dotare. A dat din cap în semn deaprobare.

– Am spus să staţi liniştiţi şi totulva fi în regulă. Nu iese nimeni şi nimeninu are voie să vorbească la telefon.

Toată lumea a tăcut. Inclusivtelefonul lui Griessel. Sonorultelevizorului i-a atras atenţia. Pe ecranulmare se derulau imagini de reclamă

ilustrând aventura africană. Pe pereţistăteau atârnate afişe de mari dimensiuniînfăţişând scene de pe continentul negru,cu oameni care râdeau fericiţi, cu munţi,animale şi lacuri pe fundal. Pe tejgheauade la recepţie erau suporturi cu broşuri.

– Vă rog să închideţi televizorul.– Am putea vedea o legitimaţie? a

întrebat una dintre recepţionere, ofrumuseţe focoasă şi cam încăpăţânată.Şi-a scos legitimaţia din buzunar. „Înzilele noastre, toată lumea se uită latelevizor“, şi-a spus Benny. „Poate artrebui să port şi eu legitimaţia prinsă cuun şnur de gât, ca Mbali Kaleni.“

Fata cea încăpăţânată a inspectat-o.

– E adevărată?– Cum te cheamă?– Melissa, a răspuns ea provocator.– Te rog, închide televizorul şi pe

urmă sună la poliţie. Formează zero unuunu unu. Căpitanul Benny Griessel cereîntăriri la sediul African OverlandAdventures, aşa să le spui. Şi pe urmăcere-le să-l sune pe sergentul de lasecţia din Caledon Square.

– Va trebui să mă mişc, a spusMelissa. Nu am telecomanda laîndemână.

– Atunci mişcă-te! Fata s-a întins, aluat telecomanda şi a îndreptat-o spretelevizor. Griessel a sesizat că avea un

tatuaj pe partea superioară a braţului, osârmă ghimpată. Fata a stins televizorul,şi în încăpere s-a aşternut liniştea. Acumsună la poliţie, i-a ordonat el.

– E în regulă. Te cred.– Sună!Melissa a ridicat şovăitoare

receptorul.– Care dintre voi este Jason de

Klerk?Abia după câteva clipe cealaltă

recepţioneră a murmurat:– Jason nu e aici.– Nu răspunde nimeni, a spus

Melissa.– Aşteaptă. O să răspundă. Unde e

Jason de Klerk?– Nu ştim.– Toţi bărbaţii să prezinte actele de

identitate. Verificaţi-le! le-a zis el celordoi agenţi.

– Jason n-a mai trecut pe-aici deieri, a spus Melissa.

– Deci unde ar putea fi?– Numărul ăsta de urgenţă al vostru

e de tot rahatul. Tot nu răspunde nimeni,a spus Melissa enervată.

Griessel a explodat. S-a dus ţintă latejghea şi s-a aplecat peste ea, cu faţa lanumai câţiva centimetri de fată.

– Ascultă-mă bine, rahat mic ceeşti: azi-noapte, Jason şi amicii lui i-au

tăiat gâtul unei fete, şi vor ucide din noudacă nu îi opresc. În clipa asta, aş zicecă tu nu eşti implicată, dar asta s-arputea schimba rapid, şi nu vrei asta,crede-mă pe cuvânt. Aşa că te mai întrebo dată: unde putem să dăm de el? Şi,dacă mai încerci să faci pe deşteapta cumine, o să-ţi pară al dracului de rău, m-ai înţeles?

Melissa a înghiţit cu zgomot.– Ar putea fi acasă. Sau la birouri

ori la depozit, acum sunt între circuite.Pur şi simplu nu ştiu exact.

– Birouri?– La etajul doi. Uşa de intrare de

alături.

– Şi depozitul?– Stanley Street, în cartierul

Observatory. În clipa aceea, cineva arăspuns la telefon, şi fata s-a grăbit săspună: Am de transmis un mesaj urgentdin partea… Cum aţi spus că văcheamă?

Când cei trei bărbaţi s-au întors înîncăpere, Rachel nici măcar nu şi-aridicat privirea.

– Ţineţi-o de picioare, a spus Jasonde Klerk aplecându-se să ia foarfeca degrădină.

Ceilalţi doi tineri s-au aşezat pe

vine lângă fată şi au apucat-o depicioare.

– Rachel, a strigat-o Jason, însă ean-a răspuns. Hei, Rachel!

– A leşinat, Jay, şi-a dat cu părereaunul din- tre ei.

– Mai bine să fim siguri. Aîngenunchiat lângă picioarele ei. Rachel,ascultă-mă. Trebuie să fiu sigur că ne-aispus adevărul în legătură cuînregistrarea video, OK? E foarteimportant, e o chestiune de viaţă şi demoarte, înţelegi ce-ţi spun?

Nici o reacţie.A apropiat lama de degetul mijlociu

de la piciorul drept.

– Deci, încă o dată, unde eînregistrarea?

– Nu te aude.– Vă rog, a scâncit Rachel atât de

încet, încât abia i-au desluşit vorbele. Eîn geanta cea mare, aşa cum v-am spus.

Jason i-a tăiat degetul de la picior.Tot corpul i s-a cutremurat.

– Eşti sigură? Vocea lui Jason eraîn continuare calmă. Absolut sigură?

– Da, da, da, da, da, da… a ţipat ea,isteric cu trupul scuturat de convulsii.

Bărbatul i-a apucat un alt deget.– Şi unde anume e geanta?Un sunet primitiv a ieşit din gura ei.– Fir-ar a naibii de treabă, Jay, ce

altceva mai vrei? a întrebat celălalttânăr, cu faţa schimonosită de dezgust.

Furios, Jay l-a pocnit cu dosulpalmei.

– Cretinule, ai habar care e miza?Vrei să-ţi petreci restul vieţii înînchisoare?

Vusi Ndabeni l-a urmărit pe JeremyOerson înscriindu-se pe banda dreaptă aEastern Boulevard şi apoi ieşind cătreautostrada N2. A rămas cam la patrusute de metri în urmă, lăsând şaptemaşini între ei. Şi-a scos telefonul mobilşi l-a sunat din nou pe Benny Griessel.

„Birourile“ agenţiei AfricanOverland Adventures de la etajul doi seaflau în spatele unor uşi securizate.Griessel a apăsat pe butonulinterfonului. A auzit o voce de femeie:

– Da?– Poliţia. Deschideţi.Uşa s-a deschis cu un clic. Primul

lucru pe care l-a făcut a fost să cercetezedin priviri dacă nu exista o a douaieşire. Dar nu a văzut nimic altcevadecât trei femei, birouri, computere şifişete cu dosare. Şi-a ţinut legitimaţia laîndemână.

– Vă rog să coborâţi cu mine.– De ce?Erau speriate de pistolul lui.– Îl caut pe Jason de Klerk.– Nu e aici.– Da, ştiu. Haideţi! A gesticulat cu

pistolul. Femeile au luat-o supuseînaintea lui, spre scări.

Telefonul a sunat din nou. Cinenaiba insista în halul ăsta? S-a uitat peecran. VUSI.

– Vusi, nu e cel mai bun moment.– Benny, îmi cer scuze, dar am ceva

urgent. Cred că tipul pe care îl urmărescacum e în drum spre Rachel.

Griessel a înlemnit. În tonul cu care

detectivul de culoare mitralia cuvintelea desluşit o nuanţă de disperare.

– Iisuse!– Benny, n-o să-ţi vină să crezi.

Jeremy Oerson. L-am auzit vorbind latelefon şi am tras cu urechea. E implicatîn răpirea fetei, deşi nu ştiu exact în cemod.

Jeremy Oerson? Ce mamadracului?!!

– Unde eşti?– Pe N2, chiar înainte de Groote

Schuur7. Tocmai a intrat pe Main Road.Observatory. Depozitul.– Vusi, cred că se îndreaptă spre

Stanley Street, e acolo un depozit al

agenţiei African Overland Adventures.Urmăreşte-l în continuare, nu-l scăpa dinochi. Plec şi eu numaidecât. A coborâtscările tropăind, făcându-le pe cele treifemei de vârstă mijlocie să priveascătemătoare înspre el.

– Benny! a strigat Vusi, îngrozit căavea să închidă telefonul.

– Sunt aici.– O vor omorî, Benny. Imediat ce

Oerson ajunge acolo.

7 Cartier din Cape Town (n.tr.)

15.12–16.1443

Griessel le-a spus agenţilor să nu lasepe nimeni să intre în sediul firmeiAfrican Overland Adventures; nu ştiaucine era implicat. Imediat ce soseauîntăriri, trebuiau să sigileze birourile dela etaj, să nu permită scoatereadocumentelor sau efectuarea de apeluritelefonice; dacă telefonul suna, nutrebuia să răspundă nimeni. Oricine intratrebuia să rămână.

Cei doi poliţişti au încuviinţat dincap.

A ieşit pe uşă în normalitateaaglomerată de pe Long Street. Şi-a vârâtpistolul în toc, a alergat cincizeci demetri, apoi s-a oprit brusc. Traficul. Însedanul poliţiei, fără sirenă şi girofar. S-a întors, croindu-şi drum printretrecători, şi a dat uşile de sticlă deperete. Toţi ochii s-au aţintit asupra lui.Aveau o maşină de patrulare dotată cusirenă?

Da, căpitane. Unul dintre agenţi s-ascotocit în buzunarul de la pantaloni, ascos cheile şi le-a aruncat spre Griessel.Detectivul n-a reuşit să le prindă.Melissa a pufnit dispreţuitoare, darGriessel nu a băgat-o în seamă. S-a

aplecat şi a luat cheile de jos, a împinsdin nou uşile şi a ieşit în fugă.

Între Vusi Ndabeni şi JeremyOerson nu era decât o maşină înmomentul în care au ajuns la semaforulde la intersecţia dintre Browning şiMain Road.

Vusi a tras parasolarul în jos şi s-aridicat cât putea mai mult în scaun,încercând să-şi ascundă faţa. Oersonsemnaliza dreapta.

Unde era Stanley Street?African Overland Adventures şi

poliţia metropolitană? Nu vedea nici olegătură. Semaforul s-a făcut verde. Vusii-a lăsat un avans de o sută de metri,

apoi s-a pus şi el în mişcare, cu intenţiade a coti la dreapta, dar o maşină s-aapropiat din faţă, aşa că a fost nevoit săo lase să treacă.

A intrat pe Main Road, însă nu avăzut Nissanul lui Oerson.

Imposibil.Vusi a accelerat, din nou încordat.

Pe unde ar fi putut să o ia? A trecut deintersecţia de unde pornea Polo Roadînspre stânga, apoi a privit de-a lungulstrăzii, dar nu a văzut nimic. În dreaptanu erau decât cimitirul musulman şispitalul. A trecut de Scott Road, care olua la stânga. A văzut Nissanul Sentra îndepărtare, la ceva distanţă pe Scott

Road.Vusi a pus frână – prea târziu,

trecuse de intersecţie. S-a grăbit să bageîn marşarier şi s-a uitat în spate. A zăritmaşini venind pe Main Road. N-avea deales. A tras repede de volan. Douămicrobuze s-au năpustit spre el; şoferulunuia dintre ele claxona continuu. S-astrecurat în spatele celuilalt vehicul şiaproape s-a ciocnit de maşina lui Vusi.Dar detectivul reuşise să vireze la timppe Scott Road şi să-l vadă pe Oersoncotind la dreapta, la o jumătate dekilometru mai în faţă.

Oare era într-adevăr Oerson?

Cel mai repede ajungea dacă o luape De Waal Drive, şi-a dat seamaGriessel. A pus în funcţiune sirena şigirofarul şi a demarat cu scrâşnet deroţi. S-a înscris în trafic şi-a trecut pelângă biserica luterană St. Martini, loculunde începuse totul în acea dimineaţă.Parcă trecuse o săptămână de atunci, cezi de tot rahatul. La intersecţia cuBuitensingel, semaforul era pe roşu. Aîncetinit doar puţin – şoferii îl văzuseră.Apoi a cotit la stânga, trăgând tare devolan, şi s-a alăturat traficului aglomeratde pe Upper Orange.

Şi semaforul de pe Upper Orange

era pe roşu. I-a luat câteva secunde bunesă treacă de intersecţie, dar apoi aapăsat pe acceleraţie şi a traversatGardens Centre pe pod. În faţa lui seîntindea De Waal. Şi-a luat telefonul depe scaunul pasagerului, trebuia să-l sunepe Vusi şi să ceară întăriri. Fata rotofeiede la agenţie sunase la forţa deintervenţie. Nu, nu folosea la nimic,chiar dacă se mobilizau în celecincisprezece minute teoretice, tot eraprea târziu.

El şi Vusi trebuiau să afle mai întâice se petrecea.

Vusi a răspuns la al doilea ţârâit altelefonului.

– Da, Benny?– Unde eşti?Colegul său a murmurat ceva

nedesluşit.– Vorbeşte mai tare.– Pe Stanley Street. Benny, nu pot

să vorbesc prea tare, nu vreau să măaudă. Văd depozitul. Autocarele lor suntparcate în faţă. Au sigla AfricanOverland Adventures.

– Vusi, spune-mi cum ajung acolo.N-am harta la mine.

– E uşor, Benny. Intră pe GrooteSchuur, din Main…

– Vin dinspre De Waal, Vusi, astanu mă ajută.

Vusi a mormăit ceva în xhosa, unstrigăt de ajutor, apoi a întrebat:

– Poţi să găseşti Main Road, înObservatory?

– Da.– Atunci de acolo coteşte spre

Scott… în direcţia est. Pe urmă, intri peLower Main, faci prima la dreapta şi osă-i vezi.

– Vin acum.– Grăbeşte-te, Benny, Oerson a

intrat în clădire.

Jeremy Oerson a împins uşileglisante mari atât cât să se poată strecura

înăuntru. Şi-a scos ochelarii cu lentileîntunecate şi i-a băgat în buzunarul de lapiept, apoi a închis uşa în urma lui.

În depozitul spaţios domnealiniştea: corturi, saci de dormit,termosuri, unelte, lămpi de petrol, lopeţide nisip, cricuri de maşină, toatearanjate în grămezi ordonate. Pe o laturăa încăperii a văzut un Land RoverDefender alb nou-nouţ.

– Hei, a strigat.În stânga şi în dreapta sa, doi

bărbaţi au apărut de după mărfurilestivuite, fiecare cu câte un pistolîndreptat asupra lui.

– Hristoase, a spus Oerson ridicând

braţele. Eu sunt.Cei doi şi-au coborât încet armele.

Jason de Klerk s-a ivit de dupăautodubă.

– Te-am sunat, Jeremy.– Sunt inspector de poliţie, nu pot

să răspund la telefon când sunt în trafic.– Pe dracu’, nu eşti decât un curcan

de la circulaţie.Oerson s-a făcut că nu îl aude.– Unde e fata?– Domnul B vrea să ştie dacă poţi

pune mâna pe geanta ei.Oerson a înaintat şi a aruncat o

privire în jur. În spatele unei grămezi decorturi a zărit o siluetă ghemuită pe

podea, posacă şi cu urme de sânge pebuza superioară.

– Nu acum, a răspuns. Ce a păţit?Fata a făcut pe dura?

– Nici eu nu m-am gândit că aiputea acum, Jeremy, a replicat Jason peun ton iritat. Important e dacă poţi să puimâna pe geantă.

– Nu-ţi face griji, atâta timp cât nuştiu ce anume căutăm, suntem în regulă.O să ducă geanta în camera unde suntţinute probele, şi atunci o să fie uşor.

– Cât de uşor?– O să-i ung pe unii, o să găsesc eu

un dobitoc care să intre acolo şi să mi-oaducă. E o casetă video, o bagi în

buzunar, e o nimica toată. Mâine,săptămâna viitoare, toată povestea astan-o să mai intereseze pe nimeni. Odatăce fata dispare, dispare şi presiunea.Linişteşte-te. Unde e?

– Eşti sigur?– Sunt al naibii de sigur. Pentru o

mie de ranzi, o să stea la coadă să ofacă.

– OK, a spus Jason şi a scostelefonul mobil din buzunar.

– E încă în viaţă, nu? Fiindcă mi-aţirămas datori cu o favoare.

După ce a trecut de intersecţia cu

Roodebloem, Griessel şi-a dat seama căar fi trebuit să o ia pe acolo. A tăiat-o peEastern Boulevard, pe aceeaşi rutăparcursă de Vusi, dar întârziase al naibiide mult. Singura alternativă eraLiesbeeck Park, apoi în jos pe StationRoad, dar asta însemna unul, două sauchiar trei minute în plus.

A virat cu scrâşnet de roţi, fixînainte ca De Waal să dea înspre spital.Traficul era aglomerat şi nu avea timpde gândire. Ce legătură avea JeremyOerson cu povestea asta? A fost cât pece să intre într-o motocicletă care livramarfă la o farmacie şi a fost nevoit sătragă tare de volan în faţa unei alte

maşini. Claxoanele au urlat, idioţii nuauziseră sirena? A ajuns la N2 şi s-aînscris pe banda din stânga. Acumşoferii i-au dat prioritate, şi a putut săapese pe acceleraţie. Jeremy Oerson?Poliţia metropolitană? African OverlandAdventures?

Ce mama dracului?A intrat în bifurcaţia spre Liesbeeck

cu viteză prea mare, drumul cotea maibrusc decât ţinea el minte, iar culoarearoşie a semaforului l-a luat penepregătite. Maşinile traversauintersecţia în faţa lui. Nu mai avea timpsă frâneze. Dubiţa a început să derapeze,avea să intre în careva. Brusc, a reuşit

să se strecoare printre două maşinitrăgând tare de volan, redobândindcontrolul şi accelerând din nou.

Nu a oprit sirena decât în momentulcând a intrat pe Lower Main.

Benny întârzia.Vusi parcase pe trotuar, la

jumătatea distanţei dintre străzile Scottşi Stanley. Ţinea pistolul la îndemână, înpoală, cu piedica trasă. Prin parbrizputea vedea depozitul – o clădire lungăcu pereţi din cărămidă şi acoperiş dintablă zincată. Uşi glisante mari, vopsiteîn alb, ascunse în spatele a patruautocare şi a patru remorci, toateinscripţionate cu logoul African

Overland Adventures. Vehicule mari, cuplatforme înalte şi cu spaţii pentrubagaje dedesubt. Fata era acolo. Undeera Benny? Poate c-ar trebui să pătrundăîn depozit. Dar câţi oameni or fiînăuntru? Oerson şi persoana cu carevorbise la telefon, asta era sigur. Darcâţi alţii?

A rămas pe loc, răsuflând greu, cuinima bubuindu-i în piept.

A scos cheile din contact, a ieşit dinmaşină şi i-a dat ocol, apoi a deschisportbagajul şi s-a uitat pe deasupra. Nuaveau cum să îl vadă. Şi, oricum,depozitul nu avea ferestre pe parteaaceea. A pus pistolul în portbagaj, şi-a

dat jos haina şi a scos dinăuntru vestaantiglonţ Kevlar. Şi-a pus-o şi a luatpistolul. S-a uitat la ceas. 15.22. Târziu.

Trebuia să facă numaidecât ceva.A luat o hotărâre: viaţa fetei era

prioritatea numărul unu. A ridicatpiedica la pistol şi a închis încetportbagajul.

Trebuia să intre.Şi pe urmă a auzit în spate

scrâşnetul unor cauciucuri şi s-a întorsca să vadă ce era. O dubiţă de patrularea SAPS a apărut de după colţ, a înaintatdrept spre el şi a oprit în faţa lui într-unnor de praf. O siluetă ciufulită a sărit dinmaşină, cu o armă în mână.

Benny Griessel sosise.

– Hei! a spus Jeremy Oerson, darfata nu şi-a ridicat ochii.

A rămas rezemată de stâlp, goalăpuşcă, iar el putea vedea tot, ţâţele,părul pubian, talpa dreaptă care sângeraşi trei degete de la picior zăcând înpraful de pe podea ca nişte râme grase.

A stat crăcănat, cu picioareleîncălţate în cizmele negre înfipte bine înpodea, cu pistolul îndreptat spre capulfetei.

– Fă-o să se uite la mine, i-a spusunuia dintre băieţi.

– Dă-o dracului, termină mai repedece ai de făcut.

– Nu. Vreau să îi văd faţa. Hei,ticăloasă de yankee, uită-te la mine!

Rachel şi-a ridicat încet capul.Părul îi atârna în laţe peste faţă. Oersona văzut ochiul învineţit şi umflat, sângeleuscat de pe frunte.

– Ei, da’ ştiu c-aţi avut ceva treabă,le-a spus celorlalţi.

Capul lui Rachel era înălţat, darochii priveau în altă parte.

– Fă-o Jerry!– Uită-te la mine, i-a cerut el,

urmărind cum ochii fetei se ridicaupentru a-i susţine privirea. A tras

piedica pistolului cu degetul mare.

44

– Du-te prin spate, Vusi, trebuie săexiste şi acolo o uşă. Îţi dau un avans, aspus Griessel din fugă.

L-a văzut pe detectivul negruîndepărtându-se spre colţul clădirii.

Benny a ajuns la uşa glisantă mareşi albă şi s-a lipit cu spatele de zid,ţinând pistolul în faţă cu ambele mâini.Respira precipitat. Trebuia să-şi tragăsufletul. A numărat: o mie unu, o miedoi, o mie trei, lăsându-i lui Vusidouăzeci de secunde. S-a rugat în gând:„Doamne, fă ca fata să fie în viaţă!“

O mie şapte. Când se rugase ultima

oară? Când Carla se aflase în pericol demoarte, rugăciunea îi fusese numaiparţial ascultată. Acum nu-şi dorea decâtsă poată să-l sune pe Bill Anderson şisă-i spună: „Trăieşte“. O miedoisprezece. A auzit o împuşcătură, asărit din loc, a tras de uşă cu mânastângă, a deschis-o şi a năvălit înăuntruîn fugă. Un bărbat tânăr, înalt şi zveltstătea chiar în faţa sa, cu un pistol cuamortizor îndreptat spre inima lui. Aştiut într-o clipă că totul se sfârşise,propriul pistol era aţintit mult prea spredreapta.

Împuşcătura a bubuit, şi lovitura l-aclătinat zdravăn pe Griessel. S-a izbit cu

spatele de uşă, şi durerea i-a explodat înpiept. Şi-a dat imediat seama că maiîntâi simţise glonţul şi abia apoi auziseîmpuşcătura. S-a prăbuşit pe podea.

Senzaţia aceea neplăcută care îlurmărise toată ziua, presimţirea că aveasă se întâmple ceva rău se adeverea.

Oerson îi pândea ochii. Voia ca elsă fie ultimul chip pe care fata să-l vadăînainte de moarte. Voia să afle cum arătateama de moarte, să vadă lumina vieţiipierind din trupul ei. Dar, mai presus deorice, voia să simtă acea forţă – sespunea că era o putere indescriptibilă.

De atâta timp se întreba cum era atuncicând luai viaţa cuiva.

Ea l-a privit în ochi. El nu a văzutspaima întipărită în ei. Poate odrogaseră. Părea absentă.

Şi apoi, dintr-odată, a auzitîmpuşcătura. S-a întors cu faţa spre uşă.

O altă împuşcătură.– Rahat! a spus el.

Vusi a sprintat pe după primul colţ,de-a lungul laturii mici a depozitului,apoi spre colţul următor. Depozitul aveaferestre înalte, situate cam la doi metride podea. O singură uşă de oţel, cu un

lacăt mare pe ea. Încuiată. Nu a şovăitnici o clipă. S-a sprijinit de zid, a ţintitspre lacăt şi a tras o singură dată.Cartuşul de calibrul nouă milimetri aspulberat lacătul. A tras de uşă cu putereşi a deschis-o. Înăuntru era întuneric, ocameră mică, o bucătărioară cu pahareşi ceşti de cafea murdare în chiuvetă şi oa doua uşă, tot închisă.

A auzit destul de slab împuşcătura,probabil o armă de calibru mic. Benny!A alergat spre uşa interioară şi adeschis-o. O încăpere mare plină deteancuri de echipamente. Prin uşaglisantă strălucea un fascicul de lumină.În apropierea ei, cineva zăcea întins la

podea. O, Doamne, era Benny! Omişcare, un tânăr alb în stânga lui Vusi,cu o armă lungă în mână. „Stai!“ Nu erade bine, tânărul s-a întors spre el. Vusi atras. Bărbatul s-a prăbuşit. Vusi nu maiîmpuşcase pe nimeni în viaţa lui,uSimakade1, ce ajunsese să facă din eloraşul ăsta nenorocit! Un glonţ s-a înfiptîn peretele din spatele său. Venise dindreapta. S-a aruncat printre canistre, s-arostogolit spre dreapta, s-a ridicat şi atras o dată, de două, de trei ori. Bărbatuls-a clătinat şi a căzut pe o stivă de cănidin plastic. Nu avusese de ales – eravorba despre supravieţuire. Tocmaiucisese un om. S-a ridicat încet, cu ochii

fixaţi asupra siluetei nemişcate,urmărind sângele care se scurgea în dârelungi din corp peste plasticul alb albidoanelor. Sângele vieţii.

O umbră s-a mişcat în dreapta, Vusia revenit cu picioarele pe pământ, darera prea târziu, pistolul îi presa tâmpla.

– Târâtură neagră! a auzit un glas.

Din pricina durerii îngrozitoare dinpiept, Griessel nu putea să se mişte, nuputea respira. Zăcea întins pe podeauadin ciment. Moartea era pe aproape,totul se sfârşise, ar fi trebuit să aştep- teîntăririle. Cu colţul ochiului, a zărit o

mişcare în capătul celălalt al încăperii şişi-a întors cu mare greutate capul. Oîmpuşcătură asurzitoare, căderea unuitrup prăbuşit la pământ undeva îndreapta sa. Totul părea filmat cuîncetinitorul, ireal, vag, detaşat. Acestaera începutul, plecarea din viaţă, curândavea să audă ţipătul de frică, urletulacela terifiant în momentul când teprăbuşeşti în abisul întunericului. Şiatunci de ce nu îi era teamă? De ceaceastă… pace, de ce totul se reduseseacum la dorul sfâşietor de copiii săi, desoţia lui, Anna? Acum ştia că o dorea, ovoia înapoi, acum, când era prea târziu.O mişcare. O văzuse. Asta însemna că

încă nu murise. Vusi a tras din nou, detrei ori. Şi-a urmărit din ochi colegul.Respiraţia i se mai domolise. Cum eraposibil? Mâna lui Benny a urcat încetspre piept, căutând rana căscată în trup.Uscată. Nici urmă de sânge. S-a uitat înjos, pipăind în continuare. O gaură înbuzunarul de la piept. Nici pic de sânge.De ce durea? A pipăit obiectul dur.

Briceagul Leatherman. Glonţullovise briceagul. Uşurarea l-a învăluitcând a conştientizat ce se întâmplase. Ceprostie pe capul lui să creadă că era pemoarte. A auzit o voce „Târâturăneagră!“ A privit în sus. Tipul caretrăsese în el se afla acolo, cu ţeava

îndreptată spre capul lui Vusi.Griessel a întins mâna spre pistolul

său, care îi alunecase pe podea, l-aînşfăcat şi l-a ridicat repede, dar nuavea timp să ţintească. A apăsat petrăgaci, a văzut cum mâna bărbatuluizvâcneşte, cum Vusi cade, şi a tras dinnou, ratând. Bărbatul a rămas înpicioare. Pistolul lui cu amortizordispăruse. Benny a încercat să se ridice,pieptul îi ardea, durerea îl săgeta,chinuitoare, în ciuda ajutoruluineaşteptat primit din partea briceagului.Mai întâi s-a târât, apoi s-a ridicatclătinându-se şi a făcut câţiva paşi.

Vusi s-a mişcat.

Griessel şi-a îndreptat pistolul spretânăr.

– Nu mişca!A văzut că bărbatul se ţinea de braţ.

Cotul îi fusese zdrobit, sângele curgeaşiroi, un amestec îngrozitor de tendoaneşi bucăţi de oase.

Vusi s-a ridicat.– Benny… Vocea lui părea doar o

şoaptă pentru urechile asurzite deîmpuşcături ale lui Griessel.

– L-am prins, Vusi.– Am crezut că eşti mort.– Aşa am crezut şi eu, a spus

Griessel, aproape stânjenit. L-a tras pebărbat de guler, smucindu-l. La podea, i-

a ordonat. Tânărul s-a prăbuşit încet îngenunchi. Unde e Rachel?

Bărbatul şi-a îndreptat privirea spreuşa închisă din spatele său.

– Acolo!– E singură?– Nu.– Jason e acolo? Jason de Klerk?O clipă de tăcere.– Eu sunt Jason.Furia, frustrarea, uşurarea l-au

cuprins pe Griessel. L-a înşfăcat pe deKlerk de păr.

– Gunoi nenorocit, a spus, copleşitde o dorinţă arzătoare de a-l ucide peloc, de a-l împuşca în gât, pentru Erin

Russel, pentru tot.Degetele i s-au încordat în jurul

trăgaciului.– Benny!În spatele lor s-a auzit un zgomot, o

uşă care se închidea. S-au întorsamândoi, cu armele în mâini, pregătite.

– Nu trageţi! Un alt tânăr stăteaacolo, cu braţele în aer, cu un aerînspăimântat. Din buza de sus îi curgeasânge.

– La podea! a strigat Vusi.– Vă rog! i-a implorat tânărul şi s-a

aruncat imediat cu faţa în jos.– Unde e Rachel? a întrebat Benny.– Dincolo.

Cei doi poliţişti s-au uitat spre uşă.– Vusi, dacă unul dintre ei face vreo

mişcare…, a spus Griessel şi s-a repezitspre uşă.

– Ai grijă, l-a avertizat tânărul.Oerson e dincolo, cu fata.

Era conştientă de arma aţintităasupra ei, de prezenţa bărbatuluiîmbrăcat în uniforma lui impunătoare,care o domina cu statura sa impozantă. Îirostise numele. O cunoştea? Şi-a ridicatochii spre el, încercând să seconcentreze, de ce se afla în continuareacolo tipul ăla, unul dintre tinerii care o

ţinuseră de picioare?A răsunat o împuşcătură. Ochii ei s-

au închis din reflex – se aştepta caglonţul să vină dinspre arma îndreptatăcătre ea.

Dar ochii i s-au deschis cândbărbatul în uniformă s-a pus pe înjurat.Se întorsese şi îşi ţinea pistolul aţintitspre uşă. Celălalt bărbat, tânărul, sepitise şi se târa la adăpostul peretelui.

Cineva a tras din nou. Zgomotul i s-a părut mai puţin intens.

– Ce mama dracului? a şoptitpoliţistul în uniformă.

O altă împuşcătură, de data aceastaasurzitoare. Bărbatul s-a mişcat iute,

apropiindu-se de uşă, pe urmă alte treibubuituri, una după alta.

Şi brusc Rachel a înţeles: poliţistul.Griessel. O găsise. Simţea nevoia să seaşeze în fund. Şi-a mişcat picioarele,însă durerea era incredibil de puternică,dar nu-i păsa, şi-a tras călcâiele în spateşi s-a proptit în ele. Altă împuşcătură.Benny Griessel trăgea în ei, trebuia să îiomoare pe toţi. S-a prins de stâlpul receca gheaţa. Dac-ar putea să se ridice!Poliţistul şi tânărul rămăseserăîncremeniţi. Alte două împuşcături.Tăcere.

– Eu plec, a spus tânărul, apoi adeschis uşa şi a închis-o rapid la loc.

– Rahat! a exclamat poliţistul înuniformă.

Voci venite din cealaltă încăpere,vorbe nedesluşite. Şi răsuflareaîntretăiată a bărbatului.

– O să te omoare, a spus ea pe unton plin de ură.

Poliţistul s-a mişcat brusc, s-aapropiat, şi-a pus picioarele de o parteşi de alta a genunchilor ei şi i-a lipitarma de obraz.

– Mai taci dracului din gură! aşuierat. Tu mergi cu mine.

Apoi a privit cu ochi înnebuniţi spreuşă.

L-a lovit cu piciorul. Şi-a ridicat

genunchiul piciorului suferind, şi l-alovit între picioare cu toată puterea careîi mai rămăsese.

– Acum! a ţipat.Un ordin disperat. Poliţistul în

uniformă a strigat ceva şi s-a prăbuşitpeste ea. Un zgomot bubuitor, uşa datăde perete, apoi o singură împuşcătură, şibărbatul s-a rostogolit departe de ea. L-avăzut în cadrul uşii, o siluetă cu un pistolîn mână, o gaură în cămaşă, păr camlăţos şi trăsături slave.

– Benny Griessel, a spus eapronunţându-i perfect numele.

Bărbatul a coborât arma şi a păşitspre ea cu o infinită compasiune în ochi.

I-a luat hainele de pe jos şi a acoperit-oîn grabă, şi-a pus braţele în jurul ei şi astrâns-o cu putere la piept.

– Da, a spus. Te-am găsit.

1 În limba zulu, în original, „Întâiul“,„Atotputernicul“, metaforă pentru Dumnezeu(n.tr.)

45

La scurt timp după ora patru, asistenta aieşit din salonul de spital şi i s-a adresatlui Fransman Dekker:

– Cincisprezece minute, nici osecundă în plus. I-a ţinut uşa deschisă.

Alexa Barnard stătea sprijinită deperne. Dekker a văzut bandajul cu care îifusese înfăşurat braţul, apoi i-a sesizatdezamăgirea din priviri.

– Îl aşteptam pe celălalt detectiv, aspus ea încet, rostind cu greu cuvintele.

Efectul sedativelor încă se maifăcea simţit.

– Bună ziua, doamnă, a salutat-o el

pe un ton neutru, gândindu-se că puteaprofita de pe urma stării ei de confuzie.Trebuia să evite cu orice preţ conflicteleşi să-i câştige încrederea. Şi-a tras unscaun albastru de spital mai aproape,lângă pat şi şi-a pus coatele pecearşafurile albe subţiri. Ea l-a privit cuun vag interes. Arăta ceva mai bineacum decât de dimineaţă – avea părulpieptănat şi prins la ceafă, iar faţa păreamai puternică, şi frumuseţea ei ofilită –mai vizibilă, o fosilă dintr-o trupă rockdemodată.

– Căpitanul Griessel nu se maiocupă de acest caz, a spus el.

Ea a încuviinţat încet din cap.

– Acum cred că înţeleg mai bine, acontinuat el pe un ton liniştit, plin decompasiune.

Alexa a ridicat o sprânceană.– A fost un bărbat… dificil.Femeia i-a cercetat atentă chipul,

pentru a se asigura de sinceritateavorbelor lui. Apoi a privit în gol.Dekker a văzut cum ochii i se umezesctreptat şi buza de jos începe să îitremure involuntar. Cu dosul palmeidrepte, cea sănătoasă, şi-a şters încetlacrimile de pe faţă.

Era chiar mai bine decât sperase.– Aţi ţinut foarte mult la el.Ea a privit dincolo de Dekker, a dat

uşor din cap şi şi-a şters din nouobrazul.

– V-a făcut mult rău. Atâţia ani. V-arănit de nenumărate ori, în mod repetat.

– Da.O şoaptă abia auzită. Totuşi, ea era

cea care trebuia să vorbească. Aaşteptat. Ea nu a spus nimic. Zgomotulunui elicopter a răzbătut printredraperiile trase, huruitul devenind totmai puternic. A aşteptat ca sunetul să sestingă.

– V-aţi învinovăţit. Aţi crezut că eravina dumneavoastră.

Femeia şi-a întors privirea spre el.În continuare mută.

– Dar nu a fost. Există asemeneabărbaţi. E o boală. O dependenţă.

Ea a încuviinţat din cap,îndemnându-l parcă să vorbească.

– E un drog al sufletului. Bănuiesccă înăuntrul lor este un gol, o gaură pecare nu reuşesc niciodată să o umple,poate la un moment dat e ceva mai bine,apoi răul revine. Cred că motivul efaptul că ei înşişi se dispreţuiesc, iarasta este pentru ei o modalitate de aîncerca să…

Era încordat din cauza efortului de-a vorbi într-un limbaj formal.

– Dobândească acceptul, acompletat ea.

Dekker a aşteptat, acordându-irăgazul. Dar ea i-a susţinut privirea, înaşteptare, aproape implorându-l din ochisă vorbească.

– Da. Acceptul. Poate chiar maimult. Pentru că s-a sfărâmat ceva în ei şiîncearcă să refacă întregul. Este o durereveche, foarte veche, care nu dispareniciodată cu totul, revine iar şi iar, defiecare dată tot mai rea, şi încetul cuîncetul nimic nu o mai alină, este un…Şi-a fluturat mâna ca şi cum căutacuvântul potrivit, de data asta în moddeliberat.

– Un cerc vicios.– Da.

Femeia a refuzat să umple tăcereape care el o crease. Dekker a şovăit,apoi a continuat:

– În felul lui, v-a iubit, cred că v-aiubit mult, cred că problema a fost că nuvoia să o facă, însă, de fiecare dată cândo făcea, se gândea de fapt mai puţin la elînsuşi, pentru că era conştient că vărănea. Şi pe urmă, treptat, acesta adevenit motivul pentru care o făcea dinnou, ca un animal care se devoreazăsingur. Fără să se poată opri. Dacă ofemeie dădea semne că îl doreşte, astaînsemna că nu era un om atât de rău, şipe urmă pur şi simplu nu mai gândea,totul se rezuma la simţuri, era ca o febră

care punea stăpânire pe el, ceva deneoprit. Vrei să încetezi, dar nu poţi,oricât de mult ţi-ai iubi soţia… A tăcutbrusc, conştient de schimbareafundamentală în propria percepţie, şi s-alăsat pe spate în scaun.

A urmărit-o, întrebându-se dacă acăzut în plasă. A sesizat că femeia era cugândul în altă parte.

– L-am rugat să se trateze, a zis ea.El a aşteptat plin de speranţă. Alexa

s-a uitat la măsuţa de lângă pat. Sertarulnu era bine închis, şi din el ieşea un colţdintr-o batistă de hârtie. A tras-o afară,s-a şters pe rând la ochi şi apoi amototolit-o în mâna dreaptă.

– Cred că la început am încercat să-l înţeleg, să văd în el un băieţaş singur.Nu ştiu, el nu mi-a vorbit niciodatădespre asta, şi eu nu mi-am dat seamaniciodată de unde îi veneau pornirile.Deşi, la urma urmei, de unde vine totul?Alcoolismul meu de unde vine? Sauteama mea, nesiguranţa mea?Sentimentul meu de inferioritate? Amîncercat să le găsesc rădăcinile încopilărie, asta e calea cea mai uşoară.Vina aparţine mamei şi tatălui. Ei suntcei care au făcut greşeli, n-au fostperfecţi, dar… scuza asta nu e de-ajuns.Problema vine dinăuntrul meu. De laatomii din mine, de la modul în care ei

vibrează, de la frecvenţa vibraţiilor,înălţimea lor, cheia în care rezonează…

El bănuia unde voia să ajungă.– Şi nimeni nu poate interveni,

nimeni nu te poate ajuta…, a încurajat-oel.

– Decât tu însuţi.– Iar el nu s-a putut schimba.Alexa a scuturat din cap. Nu, Adam

Barnard nu se putuse schimba. Aimpulsionat-o:

– Deci aţi luat dumneavoastrămăsuri…, a spus, dându-i şansa săcontinue.

Femeia s-a lăsat să cadă uşor înapoipe perne, ca şi cum se simţea epuizată.

– Nu ştiu…, a suspinat.– Ce aţi făcut? a invitat-o el şoptit.– Avem oare dreptul ăsta? De a

schimba oamenii? Ca să ne facă apoinouă pe plac? Să ne apere de noi înşine?Nu cumva schimbăm în felul acestaresponsabilitatea? Slăbiciunea meacontra slăbiciunii lui. Dacă aş fi fost maiputernică… Sau dacă el ar fi fost.Tragedia noastră a venit din aceastăcombinaţie, fiecare dintre noi reprezentaun catalizator pentru celălalt. Împreunăam declanşat… o reacţie chimicănefericită…

Cele cincisprezece minutetrecuseră.

– Şi atunci ceva trebuia să seîntâmple, a spus el. Cineva trebuia săfacă neapărat ceva.

– Nu. Era prea târziu ca să maifacem ceva. Comportamentul nostru, alunuia faţă de celălalt era preaînrădăcinat în noi, devenise o parte apropriilor noastre fiinţe, nu puteam trăialtfel. Dacă depăşeşti un anumit punct,nu mai e nimic de făcut.

– Nimic?A scuturat din nou din cap.– Dar întotdeauna rămâne ceva de

făcut.– Ca de exemplu?– Dacă durerea este suficient de

puternică, la fel şi senzaţia de umilinţă.Nu, nu era suficient, şi-a dat seama

Dekker, îi trebuia mai mult de-atât. Şi-aîncercat norocul, aruncând laîntâmplare: Atunci când el începe să teblesteme şi să te ameninţe. Când teloveşte…

Femeia şi-a întors încet capul spreel. La început, faţa îi era completinexpresivă, aşa că el nu şi-a putut daseama dacă tactica funcţionase sau nu.Apoi a venit însă încruntarea, iniţial,provocată de confuzie, după care aînceput să înţeleagă şi să simtă un regretreţinut. Într-un final, s-a uitat în jos, sprebatista de hârtie pe care o mototolise.

– Nu te pot învinovăţi.– Cum adică? a întrebat el, ştiind

însă că dăduse greş.– Tu doar îţi faci meseria.Dekker s-a aplecat în faţă,

încercând disperat o altă cale deabordare.

– Ştim destule, doamnă Barnard, aspus cu aceeaşi compasiune ca pânăatunci. Cineva care avea cunoştinţe dininterior a făcut-o. Cineva care ştia undeîşi ţinea Adam pistolul. Cineva ca- recunoştea… situaţia dumneavoastră.Cineva care avea suficiente motive. Iardumneavoastră corespundeţi tuturorcriteriilor. Ştiţi că am dreptate.

Femeia a încuviinţat gânditoare.– Cine v-a ajutat?– Willie Mouton.– Willie Mouton? Nu şi-a putut

ascunde surpriza din voce, nesigur deceea ce voise ea să spună, deşi i seaprinsese un beculeţ.

– De aceea l-am rugat pe celălaltdetectiv… pe Griessel… să vină.

– A, da?– Probabil că şi eu am gândit exact

ca dumneata. În privinţa pistolului.Numai patru oameni ştiam unde îl ţinea,şi numai Adam avea cheia.

– Ce cheie?– Cheia de la seiful din dulapul lui.

Însă Willie l-a instalat. Acum patru saucinci ani. Se pricepe la lucruri de genulăsta, este un tip foarte practic. Pevremuri, el făcea scenografia pentruorchestre. Adam, în schimb, eraneîndemânatic, însă nu a vrut să aducăpe cineva din afară ca să monteze seiful,nu voia să afle cineva de pistol, îi erateamă să nu-i fie furat. Azi-dimineaţă…Willie a fost aici, împreună cu avocatul,o conversaţie tare ciudată, dar nu mi-amdat seama decât după ce au plecat…

Femeia s-a oprit brusc, de parcă serăzgândise, cu mâna ţinând batista dehârtie suspendată în aer, între pat şi faţă.

Dekker nu mai suporta suspansul.

– De ce anume v-aţi dat seama?– Willie e genul care vrea

întotdeauna mai mult. O cotă-parte maimare, bani mai mulţi. Asta deşi Adam s-a purtat cu el foarte bine.

– Doamnă, ce vreţi să spuneţi?– Willie a venit aici şi a stat la

căpătâiul meu. Voia să afle ce anume îmiaminteam din noaptea trecută. Ultimaoară îl văzusem cu mai bine de un an înurmă. Şi, pe urmă, azi-dimineaţă m-amtrezit cu el aici, ca şi cum i-ar fi păsat demine. Şi-a manifestat compasiunea, m-aîntrebat cum mă simt, mi-a spus ce multregretă moartea lui Adam, dar dupăaceea a vrut să afle dacă îmi aminteam

ceva din noaptea trecută. Când i-amrăspuns că nu ştiam, că eram derutată, cănu înţelegeam ce se petrecea… atunci arepetat întrebarea: „Nu poţi să-ţiaminteşti nimic, chiar nimic?“ Abiadupă ce a plecat împreună cu avocatul…când stăteam întinsă în pat, sub efectulmedicamentelor… m-am întrebat de ceera atât de curios să afle ce îmiaminteam eu. Şi de ce venise cuavocatul? Asta am vrut să-i spun luiGriessel… că mi s-a părut foarte ciudat.

– Dar aţi zis că v-a ajutat.L-a privit surprinsă.– Nu, n-am spus niciodată aşa ceva.– V-am întrebat cine v-a ajutat. Şi

aţi răspuns că Willie Mouton.Uşa din spatele lui Dekker s-a

deschis.– Nu, nu, a spus ea complet

derutată, iar Dekker s-a întrebat cemedicamente i se administrau.

– Inspectore, a intervenit asistenta.– Încă cinci minute.– Îmi pare rău, nu se poate.– M-ai înţeles greşit, a zis Alexa

Barnard.– Vă rog, i s-a adresat Dekker

asistentei.– Inspectore, doctorul a spus foarte

clar: cincisprezece minute, atât pot să văacord.

– Să-l ia dracu’ pe doctor! aexplodat el fără să vrea.

– Afară! Sau chem imediat paza!Dekker şi-a cântărit opţiunile.

Fusese atât de aproape, femeia erabuimacă, o altă şansă nu mai putea avea,dar asistenta fusese martoră.

S-a ridicat în picioare.– Mai vorbim, a spus ieşind pe hol

şi luând-o spre lift.A apăsat furios pe buton, apoi din

nou şi din nou. Fusese atât de aproape…Uşa s-a deschis cu un foşnet, liftul

mare era gol. A intrat şi a văzut căbutonul pentru parter era aprins. Şi-aîncrucişat braţele la piept. Acum Alexa

Barnard voia să dea vina pe WillieMouton. Numai că el n-avea să se lasedus de nas.

Liftul a început să coboare.Avea să meargă să discute cu

menajera, cu Sylvia Buys. Avea adresaei notată în carneţel. Stătea pe AthloneStreet. S-a uitat la ceas. Aproape patruşi douăzeci. S-o ia spre Athlone, întraficul aglomerat de la ora aceea? Darpoate că femeia era încă la casa familieiBarnard, în Tamboerskloof.

Willie Mouton? Şi-a amintit detoată nebunia din dimineaţa aceea, pestrada din faţa casei, cu energiculMouton, cavalerul în negru cu capul ras

stând cu telefonul lipit de urechea încare avea înfipt un cercel. Vorbind cuavocatul. Mouton, care îşi dorise cuatâta ardoare ca el să îi aresteze pe Joshşi pe Melinda.

Uşile liftului s-au deschis. Oameniiaşteptau să intre. A păşit afară încet,adâncit în gânduri. S-a oprit în holul dela intrare.

Avocatul care stătuse toată ziuanedezlipit de Mouton, ca o nălucă,individul acela impasibil şi atât deserios. Mouton şi Groenewald aici, învizită la Alexa. „Ce-ţi aminteşti?“ Dece?

Oare alcoolica îl minţise?

„Adam m-a sunat aseară, cândvadupă ora nouă, şi mi-a povestit cediscutase cu Iván Nell.“ Telefonul mobila sunat. S-a uitat pe ecran. Griessel, careera convins de nevinovăţia Alexei.

– Benny?– Fransman, eşti tot la AfriSound?– Nu, sunt la City Park.– Unde?– La spitalul City Park.– Nu, voiam să întreb unde anume în

spital.– La intrare. De ce?– Stai acolo. Vin şi eu într-un minut.

N-o să-ţi vină să crezi ce s-a întâmplat.

46

Griessel i-a eliberat mâinile lui RachelAnderson cu ajutorul cleştilor curbaţi aibriceagului Leatherman care îi salvaseviaţa. Apoi a adus patru saci de dormit,l-a rugat pe Vusi să sune şi să cearăîntăriri şi o echipă medicală, a întins pepodea doi saci şi a ajutat-o pe fată să seîntindă, acoperindu-i trupul care tremuracu ceilalţi doi saci.

– Nu pleca, a spus ea.– Nu plec.L-a auzit însă pe Oerson gemând şi

s-a dus să culeagă de pe jos pistolulpoliţistului metropolitan înainte de a se

aşeza alături de ea, a scoate telefonul şia-l suna pe John Afrika.

– Benny, pe unde mama draculuiumbli? Te-am tot sunat…

– Chestore, am găsit-o pe RachelAnderson. Sunt lângă ea. Suntem încartierul Observatory. Vreau să vă rogun lucru: trimiteţi elicopterul, are nevoiede îngrijiri, nu este grav rănită, dar înnici un caz nu am de gând să o duc laspitalul Groote Schuur.

O clipă de tăcere, apoi Afrika arăspuns:

– Aleluia! Elicopterul pleacă într-oclipă, dă-mi adresa.

– Îmi pare rău, domnule Burton, darpur şi simplu nu vă cred, a rostit BillAnderson în telefonul mobil. Pe site-ulconsulatului american este postat unavertisment: în ultimul an, paisprezeceamericani au fost jefuiţi sub ameninţareaarmei imediat ce au coborât din avion laAeroportul Internaţional OR Tambo.Tocmai am citit că un ministru sud-african a declarat că poliţia ar trebui să-i ucidă pe loc pe criminali, fără să-şifacă griji în privinţa respectării legii.Ideea e că acolo este Vestul sălbatic. Unalt titlu: „În anii de după abolireaapartheidului, au fost ucişi în misiune

mai mulţi poliţişti decât în timpulregimului precedent“. Alt exemplu:„Jafurile armate din locuinţe auînregistrat o creştere de treizeci la sută“.Iar dumneavoastră îmi spuneţi că nuavem nevoie de protecţie?

– Vă asigur că nu e aşa de rău pe câtpare, a încercat consulul american să-lliniştească.

– Domnule Burton, în după-amiazaaceasta zburăm spre Cape Town. Tot cevă rog este să ne recomandaţi o firmă deprotecţie.

Dan Burton a oftat zgomotos.– Ei bine, noi recomandăm, de

obicei, Body Armour, o firmă care se

ocupă de securitatea personală aclienţilor. Puteţi să luaţi legătura cudoamna Jeanette Louw…

– Puteţi să-mi dictaţi numele pelitere?

În clipa aceea, telefonul de pebiroul lui Anderson a început să sune şiel a spus:

– Vă rog să mă scuzaţi o clipă.A ridicat receptorul.– Bill Anderson.– Tăticule, a auzit vocea fiicei lui.– Rachel! Dumnezeule, unde eşti?– Cu căpitanul Benny Griessel,

tati…Apoi vocea lui Rachel s-a frânt.

Griessel stătea cu spatele rezematde zid, înconjurând-o pe Rachel cuambele braţe. Şi-a sprijinit trupul de elşi şi-a pus capul pe umărul lui în timp cevorbea cu tatăl ei la telefon. A termi- natconvorbirea, i-a înapoiat mobilul, şi-aridicat ochii spre el şi a spus:

– Mulţumesc.Griessel n-a ştiut ce să răspundă. A

auzit sunetul tot mai apropiat al sirenelorşi s-a gândit că elicopterul întârzia.

– Aţi găsit caseta video? a întrebatfata.

– Ce casetă?

– Caseta cu crima de la Kariba.– Nu, a răspuns el.– Din cauza asta au ucis-o pe Erin.– Nu e nevoie să-mi povesteşti

acum.– Ba da, trebuie.

Împărţise cortul cu Erin pe totparcursul circuitului african.

Erin se obişnuise rapid cuschimbarea de fus orar, dormea bine, sescula odată cu ivirea zorilor, se întindeaca o pisică şi declara:

– O altă zi perfectă în Africa.La început, Rachel se chinuise să

adoarmă. După prima săptămână,lucrurile se mai îmbunătăţiseră, dar înfiecare noapte, cândva între orele unu şitrei, ceasul ei biologic o trezea dinsomn. Dimineaţa îşi amintea vag clipelede conştienţă când încerca să-şi deaseama unde se afla şi se minuna deaventura aceea extraordinară de careavea parte, de privilegiul de care sebucura, stând întinsă în cort şi ascultândsunetele acelui continent de vis. Dupăcare aluneca din nou, uşoară ca un fulg,într-un somn lipsit de griji.

Când ajunseseră la lacul Kariba,lumina lunii o luase prin surprindere. Cupuţin după ora două noaptea, aflată

cumva între somn şi trezie, deveniseconştientă de strălucirea astrului şideschisese ochii. Se gândise căaprinsese cineva un reflector. Pe urmăîşi dăduse seama că era lună plină.Fusese fermecată de claritatea, deimensitatea ei, şi era pe punctul săadoarmă din nou. Pe urmă şi-a imaginatluna înălţată peste lac, frumuseţeascenei. Şi a vrut să o imortalizeze pentrujurnalul ei video. Putea fi imaginea deînceput a DVD-ului pe care intenţionasă-l monteze cu ajutorul programuluiPremiere Pro. Sau fundalul animaţiei cucare avea de gând să realizezesecvenţele de titlu, asta dacă avea să

reuşească vreodată să-şi facă suficienttimp pentru a descifra enigmele softuluiAfter Effects.

Încet, încercând să nu facă zgomotşi să o trezească pe Erin, se târâse afarădin cort în aerul arzător al nopţiiafricane, cu camera Sony în mână.

În tabără domnea liniştea. Merseseprintre corturi până la marginea lacului.Priveliştea era exact aşa cum seaşteptase, o altă scenă care îţi tăiarăsuflarea – luna era ca o bijuterie matădin argint care aluneca pe covorulmiliardelor de stele, totul reflectat înoglinda apei. Pornise camera şi o setasela „Apusuri & Lună“. Însă luna era prea

sus pe cer. Putea filma fie astrul, fiereflexia sa, dar nu pe ambele într-unsingur cadru. Se uitase în jur şi văzuse,cam la o sută de metri mai încolo, niştestânci. Din ele crescuse o acacia. Deacolo putea avea perspectiva dorită, erapunctul de observaţie ideal. Încercasedin nou din vârful stâncilor.Experimentase mai întâi cu ramurilecopacului, până ce auzise dedesubt niştezgomote, la doar cincisprezece metridistanţă.

Se răsucise spre locul de undeveneau sunetele. Două siluete înîntuneric. O discuţie din care nurăzbăteau până la ea decât crâmpeie

înăbuşite, nedesluşite. Instinctiv, seaplecase să se ascundă. Cei doi erauJason de Klerk şi Steven Chitsinga,lângă una dintre remorcile autocarelor.

Zâmbise răutăcioasă, îşi îndreptasecamera video spre ei şi începuse săfilmeze. Cei doi ghizi îi luau cel mai despeste picior pe turiştii americani şieuropeni din cauza dorinţei lor deconfort, a ciorovăielilor dintre ei, alamentărilor nesfârşite, a incapacităţiilor de a se adapta la condiţiile dinAfrica. Acum avea dovada că nici ei nuerau perfecţi. Rânjise la gândul că, adoua zi, la micul dejun, avea să-i dea degol în faţa tuturor. Ca să se simtă şi ei,

măcar o dată, stânjeniţi.Asta până când Steven se aplecase

şi trăsese de uşa compartimentuluiîncăpător destinat depozitării bagajelordin partea de jos a remorcii. Smucise demâner, şi dintr-odată o altă persoană,mult mai scundă, se interpusese întresiluetele înalte şi slabe ale celor doighizi.

O voce bărbătească rostise unsingur cuvânt. Steven îl apucase pe tipulscund din spate şi îi acoperise gura cupalma. Rachel Anderson îşi luase şocatăprivirea de la display, de parcă voia săse asigure că videocamera nu minţea.Zărise ceva sclipind în mâna lui Jason,

un obiect strălucitor şi letal ce se înălţaîn lumina lunii. Îl văzuse cum coboarăobiectul şi îl împlântă în pieptulbărbatului mai scund şi cum acesta seprelinge în braţele lui Steven.

Jason îl luase de picioare, Stevende mâini, şi amândoi începuseră să-lcare, făcându-se nevăzuţi în întunericulnopţii.

Rachel rămăsese mult timp ascunsă.La început, refuzase să creadă, n-aveacum să fie adevărat, totul nu fusese decâtun vis, o fantezie. Oprise sonorul şiderulase filmul înapoi. Imaginea nu eragrozavă, aparatul ei nu era renumitpentru calitatea filmării pe timp de

noapte, dar rezultatul era cât se poate declar, iar adevărul o lovise în moalelecapului: fusese martora unei crime,comisă de doi bărbaţi cărora ea leîncredinţase propria viaţă.

A doua zi trecuse ca prin ceaţă. Eratraumatizată, dar nu ştia ce să facă. Seînchisese în sine. Erin tot încercase să odescoasă: „Ce s-a întâmplat?“ Şi maitârziu: „Am greşit eu cu ceva?“ Dar easpusese că pur şi simplu nu se simţeabine.

Erin o bănuia de malarie. Oîntrebase ce simptome avea, Rachel nu îi

dăduse decât răspunsuri vagi şi evazive,aşa că până la urmă se lăsase păgubaşă.Voia să raporteze crima, dar cui?Circulau atâtea zvonuri cu privire lapoliţia din Zimbabwe, atâtea poveştidespre corupţie, încât ezitase. După ovizită la Cascada Victoria, părăsiserăţara şi intraseră în Botswana. Şi acolochiar nu mai avea ce face. Rămăsese cupovara îngrozitoare a amintirii scenei şicu conştiinţa faptului că o crimă comisăîn Zimbabwe de către cetăţeni ai aceleiţări nu era treaba poliţiei altui stat. Nupe acel continent.

În Cape Town se dusese împreunăcu Erin şi cu alţi membri ai grupului lor

la clubul de noapte Van Hunks, fără săştie că avea să apară şi Jason.

Amândouă băuseră mult, în specialErin. Începuse să o ia la rost pe Rachel,reproşându-i comportamentul – mai întâila masă, apoi pe ringul de dans. Oasaltase în primă fază cu vorbe tăioase,apoi cu lacrimi izvorâte din melancoliaprovocată de beţie. Chestii despreprietenie, încredere, trădare.

Alcoolul o înmuiase pe Rachel.Devenise sentimentală, simţise nevoiade a se descărca de povara secretului şide a nega acuzaţiile oribile care îifuseseră aduse. În cele din urmă, aşezatecap în cap la masă, îi mărturisise lui

Erin totul. Şi Erin se calmase brusc.Insistase că nu putea fi adevărat, că lamijloc era o neînţelegere. Nu Jason şiSteven. Imposibil. Rachel o asigurase cărevăzuse filmul de mai multe ori. Şi cănu era nici o greşeală.

„Hai să îi întrebăm, să lămurimodată lucrurile.“ Un raţionament tipicpentru o naivă superoptimistă, care nuvedea niciodată răul din oameni, chiar şiatunci când era puţin beată. „Nu, nu“,protestase Rachel, „promite-mi că n-o sădiscuţi cu nimeni, hai să ne întoarcemacasă, tata va şti ce e de făcut“.

Erin îi promisese. Apoi dansaseră.După aceea, Erin dispăruse o vreme şi,

când se întorsese, îi spu- sese că Jasonşi Steven erau şi ei acolo şi că îi luasela întrebări, iar ei îi răspunseseră căvisase. Rachel se uitase printre marea decapete şi văzuse ochii lui Jason aţintiţiasupra ei. Stătea cu telefonul mobil laureche şi pe faţă avea întipărită oexpresie de hotărâre care îi îngheţasesângele în vine. Îşi înşfăcase rucsacul şiîi ceruse lui Erin să o urmeze, trebuiausă plece chiar în clipa aceea din club.Erin protestase – ce naiba era în capulei? –, dar ea o apucase de braţ şi îispusese: „Vii cu mine. Acum!“

Se aflau la câteva sute de metri declub, mergeau în jos pe Long Street,

când Jason şi Steven ieşiseră în grabă.Se uitaseră în stânga şi în dreapta, levăzuseră şi o luaseră la fugă după ele.Ceilalţi trei apăruseră ca din senin.Barry, Eben şi Bobby.

Ştia că alergau pentru a-şi salvaviaţa.

În camioneta Toyota, StevenChitsinga şi Barry Smith cotiseră de pestrada Scott Street şi intraseră pe SpekeStreet. În momentul acela, au văzutmaşinile poliţiei trase în faţa depozituluiAfrican Overland Adventures, o mulţimede girofaruri aprinse şi de poliţişti în

uniformă.Steven a rostit un cuvânt în shona2;

Barry a rămas tăcut şi a frânat brusc,cauciucurile mari ale vehiculului deteren scrâşnind pe asfalt. A băgat grăbitîn marşarier, a luat piciorul de peambreiaj, a apăsat pe acceleraţie şi a datînapoi până a intrat în ceva. În oglindaretrovizoare a zărit plafonul unei maşini.Abia când a întors panicat capul, şi-adat seama că era o altă maşină depatrulare a poliţiei. Cu o ambulanţă înspate care bloca practic tot drumul. Abâjbâit din nou după schimbătorul deviteze şi s-a năpustit înainte. Dacăreuşea să cotească pe Stanley Street şi

de acolo pe Grant…Dar Stanley Street era şi ea închisă,

dubele Opel ale SAPS o blocaseră. Maimulţi poliţişti în uniformă s-au apropiatîn fugă de Toyota, cu armele în mâini.

– Rahat! a înjurat Steven.Barry n-a spus nimic. A oprit

maşina, şi-a ridicat uşor braţele de pevolan şi le-a dus deasupra capului.

– El vine cu mine, a spus RachelAnderson în timp ce era transportată peo targă către elicopter. A arătat spreGriessel, care mergea pe lângă ea,ţinând-o de mână.

– N-avem loc, a replicatparamedicul.

– Atunci nu merg.– Rachel, o să ajung şi eu în câteva

minute, a încercat Griessel să oliniştească.

Fata s-a smucit, dând să coboare depe targă.

– Nu merg.– Stai, a strigat paramedicul. Bine,

merge cu tine. Apoi spre Griessel: Undeţi-e maşina?

Benny a arătat spre dubiţă.– Acolo. Cheile sunt în contact.Au urcat targa în elicopter, şi

Griessel s-a strecurat cu greu lângă ea.

– Aşteaptă, a spus paramedicul,apoi a alergat spre depozit. S-a întors cudegetele de la picioarele lui Rachelvârâte într-o punguţă de plastic şi i-aîntins ambalajul înspăimântător luiGriessel.

– Le pot coase la loc, a zis bărbatul.Să sperăm…

În elicopter, ea a încercat săvorbească, însă huruitul motorului îiacoperea vocea.

Imediat ce au aterizat pe acoperişulspitalului, când erau gata să o transportespre sala de operaţii, aceeaşi undemedicii se ocupaseră mai devreme deMbali Kaleni şi de Eben Etlinger, ea le-

a cerut să aştepte. I-a spus lui Griesselcă în noaptea care trecuse se maiîntâmplase ceva. După ce îi tăiaserăgâtul lui Erin.

– Vorbim mai târziu, a rugat-o el.Trebuia să se întoarcă la Vusi, mai

erau atâtea lucruri de făcut.– Nu. Trebuie să ştii. Au mai ucis

un bărbat.

Îi văzuse când îi tăiaseră gâtul luiErin şi alergase orbeşte, înnebunită despaimă şi de şoc, înapoi în stradă, dupăcare intrase pe prima stradă, încercândsă se distanţeze. La puţin după aceea,

zărise o clădire în stânga ei, cu intrareaprintr-o grădină interioară. Voise să seascundă şi ţâşnise într-acolo.

Un bărbat între două vârste, înalt şicu înfăţişare plăcută, îmbrăcat în costum,stătea în faţa heleşteului, uitându-se dupăalţi doi bărbaţi care se îndepărtau.Strigase furios spre ei, înainte ca tineriisă deschidă uşa din sticlă şi să dispară.Pe perete era un logo, un desen cu opasăre, îşi amintea asta.

– Te rog, ajută-mă, îi spusese eabărbatului, de acum uşurată că găsise pecineva care să-i ofere ajutor.

Bărbatul cel înalt o privise, şi furiai se transformase imediat în îngrijorare.

– Ce s-a întâmplat? o întrebase.– Vor să mă omoare, răspunsese ea

apropiindu-se.– Cine?Auziseră zgomotul unor paşi

alergând şi se întorseseră amândoi cufaţa spre intrare, unde Jason şi ceilalţitocmai îşi făcuseră apariţia. Jason ţineaîn mână un pistol.

– N-avem treabă cu tine, pe ea ovrem, i se adresase el bărbatului maivârstnic.

Acesta înconjurase protector umărullui Rachel cu braţul.

– Nu înainte să sun la poliţie,spusese el.

– A furat ceva de la noi şi vrem sărecuperăm lucrul respectiv. Nu vrem sădăm de necazuri.

– Cu atât mai mult trebuie să sun lapoliţie, ripostase bărbatul şi băgasemâna în buzunar, după telefon.

Jason îndreptase pistolul înspre el.– Atunci n-o să am încotro, va

trebui să te împuşc.Bărbatul scosese din buzunar un

telefon mobil.În clipa aceea, Rachel se gândise că

nu voia să fie responsabilă pentru o altămoarte şi o luase la fugă. Bărbatulîncercase să-i oprească.

Auzise două împuşcături. Bărbatul

înalt, îmbrăcat într-un costum închis laculoare, se prăbuşise la pământ.

Rachel dispăruse pe după colţ. Înstradă, un vehicul cu însemnelemunicipalităţii era tras la trotuar, uncamion urât mirositor care transportagunoiul. Sărise în el şi văzuse grupul detineri apropiindu-se. Camionul prinseseviteză şi silueta lui Jason devenise totmai mică. După o jumătate de kilometru,tocmai când credea că scăpase de ei,camionul prinsese roşu la semaforul dincapătul străzii. Maşina se oprise şi ea asărit înapoi în stradă.

– Şi zici că ai văzut doi bărbaţiintrând în clădire chiar înainte să tezărească? a întrebat Griessel în timp ceo împingeau pe targa cu rotile spre salade operaţie.

– Da.Griessel a continuat să meargă pe

lângă targă.– Cum arătau?– Nu mi-l amintesc decât pe unul

dintre ei. Avea un aer… excentric.Foarte slab, cu capul ras… A, şi cu uncercel din argint în ureche.

Medicul a intervenit, avertizându-lpe Griessel că trebuia să plece.

– Şi era îmbrăcat complet în negru,

a mai apucat Rachel să strige înainte cauşile sălii de operaţie să se închidă înurma ei.

2 Dialect bantu vorbit de populaţia cu acelaşinume din estul statului Zimbabwe şi sudulMozambicului (n.tr.)

16.41–17.4647

Inspectorul Vusi Ndabeni şi-a pierdut încele din urmă calmul profesional în salade interogatorii a secţiei de poliţie dinCaledon Square.

Îl lăsaseră pe Steven Chitsinga într-o celulă. I se ceruse lui Mat Joubert să îlinterogheze pe Jason de Klerk într-unbirou liber în momentul acela, după ceBenny Griessel refuzase să o facă,declarând că, dacă se trezea faţă în faţăcu Jason, „îl omora pe nenorocit înbătaie“.

Vusi îl condusese pe Barry Smithspre sala oficială pentru interogatorii.Benny Griessel se ocupa de BobbyVerster într-un alt birou alăturat. Versterfusese cel care ieşise ultimul din camerade tortură, cel care o lăsase singură peRachel cu Jeremy Oerson. Bănuiau că elera veriga slabă.

Joubert n-a obţinut nimic de laJason de Klerk, în ciuda experienţei, astaturii lui impunătoare şi a dureriisfâşietoare pe care Jason o resimţea dincauza cotului zdrobit. Tânărul ignorasetoate întrebările, stând pur şi simplu pescaun şi holbându-se la pereţi.

La fiecare întrebare pusă de Vusi,

Barry Smith mârâise: „Du-te dracului“.Vusi se enervase tot mai tare, dar seabţinuse şi trecuse la următoareaîntrebare.

– Du-te dracului!În celălalt birou, Bobby Verster

tocmai îi declara lui Griessel că el nuluase parte la acel circuit turistic.Noaptea trecută se întâmplase să se afleîmpreună cu Barry şi cu Eben în barulPurple Turtle în momentul cândtelefonase Jason. Barry sărise de pescaun şi le ceruse celorlalţi doi să îlînsoţească, iar afară îi zăriseră pe Jasonşi pe Steven care urmăreau două fete înjos pe Long Street. Aşa că li se

alăturaseră.Pe Griessel îl durea tot corpul dar

fusese cuprins de o stare de euforiedatorită uşurării că o găsiseră peRachel. S-a ridicat de pe scaun şi s-aapropiat de masă. S-a uitat la Bobby.Tânărul şi-a ferit privirea.

– Ai auzit bancul ăla cu căţeluşul?l-a întrebat Griessel.

– Care banc?Cu o voce bănuitoare.Benny s-a aşezat pe masă şi şi-a

încrucişat cu mare grijă braţele la pieptşi-a zis pe un ton răutăcios, jucăuş şiprietenos:

– Bancul ăla cu căţeluşul care îi

aude pe câinii mari discutând despre sexşi cât de bine e să te regulezi. „Ceînseamnă să te regulezi?“ întreabăcăţeluşul. „E cel mai grozav lucru de pelume, hai cu noi să-ţi arătăm.“ Câinii oiau la goană pe stradă şi dau de o căţeaîn călduri. Căţeaua fuge de haită. Ofugăresc dând ocol blocului, o dată, apoiîncă o dată. Când ajung la a patra tură,căţeluşul spune: „Băieţi, mă mai regulezo singură tură, şi pe urmă mă retrag“.

Bobby Verster n-a râs.– Nu ai obosit de atâta vânătoare,

Bobby? a întrebat Benny Griessel.Verster nu a răspuns.– Nici atunci când i se taie gâtul

unei fete nevinovate?Bobby a răspuns că fusese şocat de

ceea ce făcuse Jason. Protestase. ÎnsăSteven Chitsinga îl prevenise: „Tu o săfii următorul dacă nu-ţi ţii gura şi nu neajuţi“. Asta îl speriase. Dar nu ştia cenaiba îi apucase pe Jason şi pe ceilalţi.

– Deci ai fost obligat să participi?– Da.– Şi, de fapt, eşti nevinovat?– Da!– Vrei să dai o declaraţie în acest

sens? Ca să putem închide cazul în ceeace te priveşte.

– Sigur, a replicat tânărulnerăbdător.

Benny i-a împins un pix şi o foaiede hârtie. Benny a scris declaraţia.

– Semneaz-o! După ce a terminat,detectivul i-a citit declaraţia cu vocetare. Apoi l-a întrebat: Tot ce ai scrisaici este adevărat?

– Da.– Atunci eşti complice la crimă. Vei

fi închis, şi încă pentru mult timp.Ochii lui Bobby Verster s-au mărit

brusc. A protestat, exact cum pretindeacă făcuse şi cu o noapte în urmă.

– Bine, dar mi-ai spus că suntnevinovat.

– Nu, eu doar te-am întrebat dacăeşti nevinovat. Acum hai cu mine, în faţa

secţiei este o dubă a poliţiei care te vaduce la închisoarea Pollsmoor.

– La Pollsmoor?– Doar până când va avea loc

audierea. Într-o săptămână, două. Poatetrei.

– Stai…Griessel a aşteptat.Bobby Verster s-a gândit îndelung.

Apoi a spus:– Blake este cel pe care îl căutaţi.– Cine e Blake?– Dacă îţi spun, mă mai duceţi la

Pollsmoor?– Totul e negociabil.– Blake este proprietarul agenţiei

African Overland Adventures. Noi nufacem decât să îi aducem oameni.

– Ce oameni?– Negri.– Ce negri?– Negrii pe care îi transportăm în

compartimentul pentru depozitareabagajelor din autocare. Din Zimbabwe.Deşi nu sunt toţi de acolo.

– Imigranţi ilegali?– Ceva de genul ăsta. Nu ştiu. Eu nu

i-am ajutat cu transportul decât o singurădată, cam cu o lună în urmă, şi nu mi-aupovestit mare lucru.

– Cum îl mai cheamă pe Blake?– Duncan. Dar noi îi spunem

domnul B. Locuieşte aici, în oraş. Asta etot ce ştiu.

– Mulţumesc foarte mult.– Tot mai trebuie să merg la

Pollsmoor?– Mda.

Fransman Dekker a sosit laAfriSound însoţit de doi poliţişti înuniformă. Au trecut prin mijloculziariştilor adunaţi în grădina interioară.Detectivul le-a ignorat întrebările. Unuldintre cei doi agenţi care păzeau intrareale-a deschis uşa. Dekker le-a ceruttuturor poliţiştilor să îl urmeze. Au urcat

scările în şir indian, Dekker în frunte,cei patru agenţi în uniformă în spatelelui. Au traversat zona recepţiei. Dekkeri-a zâmbit Natashei. Pentru prima oarăîn acea zi, se simţea încrezător în sine.Au străbătut coridorul până la biroul luiWillie Mouton. A intrat fără să bată lauşă.

Avocatul nu era înăuntru.– Acum ce mai e? a întrebat

Mouton.– Cel mai bun lucru în meseria asta

a mea, care mă bucură cel mai mult, estesă arestez un nenorocit de alb, a zisDekker.

Lui Mouton i s-a pus un nod în gât şi

nu a mai reuşit să scoată nici un cuvânt.Dekker i-a însărcinat pe doi dintreagenţi să stea cu ochii pe Mouton, apoile-a cerut celorlalţi doi să-l urmeze şi adeschis uşa biroului lui WouterSteenkamp. Contabilul stătea pe scaun,în faţa computerului.

– Am aflat tot ce s-a petrecutnoaptea trecută, a spus Dekker. Nici unmuşchi nu s-a clintit pe faţa luiSteenkamp.

– Staţi aici. Nu are voie să se miştesau să dea telefoane, i-a instruit Dekkerpe cei doi poliţişti. Mă întorc repede.

Griessel i-a chemat pe Vusi şi peJoubert. S-au strâns în biroulcomandantului secţiei pentru o şedinţăscurtă. I-a pus la curent cu informaţiileobţinute de la Bobby Verster. Dupăaceea, Vusi s-a întors la Barry Smith.

– Mergem să-l arestăm pe domnulB, a spus el. Ştim totul.

Barry Smith s-a albit la faţă.– Du-te dracului, a spus cu şi mai

mult venin în glas.– Îl vom acuza de crimă. Închisoare

pe viaţă.– Du-te dracului, negru nenorocit.Nedreptăţile îndurate în acea zi

apăsau greu pe umerii lui Vusumuzi

Ndabeni, dar s-a temperat şi de aceastădată. Însă Barry Smith a continuat.

– Fiu de curvă! a spus.Vusi a explodat ca un talaz uriaş

care mătură ţărmul. Cu o mişcarefulgerătoare, s-a apropiat de tânărul alb,suplu şi în formă şi l-a lovit cu toatăforţa cu pumnul în tâmplă.

Capul lui Barry s-a smucit, şi el s-aclătinat, dărâmând scaunul. S-a prăbuşitcu capul de podea cu o bufnitură surdă.Vusi s-a repezit la el, l-a prins de gulerşi şi-a lipit faţa de a lui.

– Mama mea e o femeie decentă, aiînţeles?

I-a dat drumul şi s-a ridicat,

răsuflând greu. Şi-a aranjat haina, şi-adat seama că îl dureau încheieturiledegetelor, şi a observat că Barry aveadificultăţi în focalizarea privirii.Tânărul s-a ridicat ezitant, a întins mânaîncet după scaun, l-a îndreptat şi s-aaşezat. Şi-a pus mâinile pe masă şi şi-aîngropat capul în mâini, ascunzându-şifaţa.

Lui Vusi i-a luat ceva timp până să-şi dea seama că plângea. Şi-a tras şi elun scaun şi s-a aşezat. A aşteptat fără săspună nimic, de teamă că vocea avea să-l trădeze: furia nu îi trecuse, şi numaiumbra pală a unui regret licărea în el.

Au rămas aşa mai bine de un minut.

– Mama o să mă omoare, a spusBarry din spatele mâinilor.

– Te pot ajuta.Barry a plâns în hohote. Tot trupul i

se cutremura. Apoi a început săvorbească.

Dekker stătea în faţa lui Mouton.– Ştiu că nu tu l-ai împuşcat pe

Adam Barnard. Am aflat despre ceipatru bărbaţi care o urmăreau pe fată.

– Cinci, l-a corectat Mouton, dupăcare şi-a dat seama că făcuse o greşealăşi a părut că vrea să-şi muşte limba.

– Cinci, a spus Dekker mulţumit.

– Vreau să îmi sun avocatul.– Mai încolo. Lasă-mă să-ţi

povestesc eu ce s-a întâmplat. Barnardţi-a telefonat aseară, la scurt timp dupăora nouă. Ştiai că vom obţine listaconvorbirilor şi de-asta ne-ai oferitsingur informaţia…

Mouton a înghiţit în sec, a dat săspună ceva, dar Dekker l-a oprit cu ungest.

– Adam nu te-a sunat ca să îţi spunăcât de ridicole erau acuzaţiile lui IvánNell. Era neliniştit. Nell mi-a zis căAdam părea tulburat. Nu era în apele lui.Intrase la bănuieli. Ştia că cineva făceamanevre cu banii. Încă nu ştiu de ce, dar

o să aflu. În orice caz, Adam ţi-a spus căvrea să te vadă. Ţi-a cerut să vii labirou, împreună cu Wouter? Sau a fostideea ta – ca să ţii necazurile departe decasă? Aşa că ai venit aici, îngrijoratprobabil la culme, pentru că eştivinovat. Cât era ceasul, Willie? Ţi-aspus cumva să vă întâlniţi la unsprezece,ca să aibă timp să se uite prin actelecontabile? Ştiu că a lucrat la computeraseară. Şi a fost atât de supărat de ceeace a găsit, încât a uitat să închidălaptopul. Azi-dimineaţă l-am găsit înstand-by. Poate că a salvat toate datelepe un CD, ca să nu poţi să îl prosteşti înfaţă. V-aţi întâlnit aici, sau poate în

biroul lui, şi el te-a provocat. Ai negattotul, nu-i aşa, Willie? Cum mă descurc?Nu contează, lasă-mă să continui. V-aţicertat de la unsprezece până la unu şijumătate noaptea. Şi pe urmă presupuncă Barnard ţi-a propus să lăsaţi totul pea doua zi. Era obosit. Şi se gândea lasoţia lui care zăcea beată acasă. Iar tu şiSteenkamp l-aţi urmărit în grădină.Continuând cearta. Aţi intrat înapoi înclădire exact în clipa când a apărut fata.Aţi avut noroc cu carul. Fiindcă, dacă aţifi rămas afară, aţi fi fost şi voiîmpuşcaţi. Aşa, l-au împuşcat numai peAdam. Problema numărul unu rezolvată.Şi voi doi, uitându-vă de la fereastră în

jos, la cadavru, v-aţi zis: „Ei, şi acum cee de făcut?“ Necazul vostru era IvánNell. Fiindcă, orice aţi fi făcut, dacă eldeclara poliţiei că era ceva putred înafacerile voastre, atunci dădeaţi debelele.

Aşa că v-aţi gândit cum să faceţi casă ne induceţi în eroare, să pară că nicin-aţi trecut pe aici. Şi să pasaţi vinaaltcuiva. Şi pe urmă v-aţi amintit de JoshGeyser şi de păcatul suprem comis deMelinda. De Alexa şi de pistolul pe careAdam îl ţinea încuiat în casă. Deşteaptămişcare, Willie, trebuie să recunosc. L-aţi târât pe Barnard până la maşină.Dacă l-aţi transportat în maşina ta sau a

lui Wouter, atunci acolo au rămas urmede sânge, păr, fibre şi urme ADN, şi levom găsi.

Acum, trebuie să mărturisesc că nuînţelegeam care e treaba cu pantoful şicu telefonul mobil. Până acum o jumătatede oră, când i-am dat de capăt. Pantofuli-a ieşit lui Adam din picior atunci cândîl căraţi spre maşină. Probabil că l-aţiapucat de picioare. Iar în momentul cânda fost împuşcat ţinea telefonul mobil înmână. Ai luat telefonul şi ţi-ai adusaminte că te sunase. Aşa că ai şters toatenumerele formate. Şi ai pus telefonul înpantof şi pantoful în buzunar sau pesteBarnard, e un amănunt pe care nu îl vom

şti probabil niciodată. Şi, când aţi ajunsla maşină, ai deschis portbagajul şi aipus pantoful pe plafonul maşinii, doarcât să băgaţi cadavrul înăuntru. Pe urmă,din cauza grabei, aţi uitat de pantof. Aţiplecat, Wouter în faţă, la volanul maşiniilui Adam, şi tu după el, în maşina ta.Ceva de genul ăsta. Şi, când aţi virat lacolţul străzii, pantoful a căzut fără ca tusă-ţi dai seama. Cum mă descurc,Willie? Îţi spun, mi-a dat multă bătaie decap chestia asta cu pantoful, până cândm-am dus iar la colţul străzii. Şi atunciam avut o străfulgerare. De-a dreptulgeniali, trebuie să recunosc.

Mouton s-a mulţumit să se holbeze

la el.– Tu şi Wouter l-aţi cărat pe Adam

sus pe scări şi l-aţi aşezat lângă Alexa.Pe urmă ai scos pistolul din seiful pecare tu însuţi îl instalaseşi. Presupun căte-ai dus undeva ca să tragi cele treigloanţe, n-aveai cum să faci asta în casă.Chiar dacă ai fi folosit o pernă saualtceva pentru a atenua zgomotul, îţi eraprea frică să nu o trezeşti pe Alexa,oricât de beată ar fi fost. Aşa că ai mersundeva cu maşina. Unde, Willie? Pemunte? În orice caz, într-un loc absolutnesemnificativ. Pe urmă te-ai întors şi ailăsat pistolul lângă Alexa. Ingenios. Darnu suficient de ingenios.

– Vreau să-mi sun avocatul.– Da, Willie, sună-l. Şi spune-i să

vină la sediul din Green Point. Pentru căavem mandat de arestare pe numele tăuşi mandat de percheziţie a birourilor.Voi aduce experţi să cerceteze totul,Willie. Auditori, specialişti încomputere şi în infracţiuni financiare. I-ai furat pe Adam Barnard, pe Iván Nellşi Dumnezeu ştie pe câţi alţii, dar îţigarantez eu că o să aflu cum ai procedat,şi pe urmă tu şi Wouter o să înfundaţipuşcăria, şi nici măcar nenorocitul ălade Frankestein al tău, avocatul, n-o să văpoată ajuta cu nimic. Sau a fost şi elimplicat în povestea asta?

Benny Griessel l-a împins pe bărbatprin uşa din faţă a secţiei de poliţie dinCaledon Square. Barba lui deasă şipărul castaniu, prematur înspicate cu firealbe, erau tunse cu grijă şi impecabile.Arăta suplu şi în formă în cămaşa lui deblugi, pantalonii kaki din bumbac şipantofii albaştri cu talpă de cauciuc.Numai cătuşele de la mâini arătau cădăduse de necaz, altfel faţa lui era totalinexpresivă. Vusi îi aştepta în hol.

– Fă cunoştinţă cu domnul DuncanBlake, l-a prezentat Griessel extrem deîncântat.

Vusi l-a privit de sus până jos,cântărindu-l parcă din ochi şisuprapunându-i imaginea peste celeauzite despre el. Pe urmă i s-a adresat,îngrijorat, lui Griessel:

– Benny, va trebui să-l aducem aicipe chestor.

– De ce?– E o treabă foarte serioasă. Şi

foarte urâtă. Va trebui să trimitem oechipă în Camps Bay, la spital. O echipămare.

Abia atunci o umbră de teamă s-aaşternut pe chipul lui Duncan Blake.

17.47–18.3648

Se aflau în biroul şefului de secţie –Griessel, Vusi şi John Afrika.

– Vreau să vă spun că sunt mândrude voi, şi la fel şi chestorul provinciei.Iar doamna ministru m-a rugat să vătransmit felicitările ei, a spus Afrika.

– Vusi i-a dat de cap, a spusGriessel.

– Nu, chestore, e meritul luiBenny… Al căpitanului Griessel.

– SAPS e mândră de voi amândoi.– Domnule, treaba e foarte serioasă,

a spus Vusi.– Cât de serioasă?– Introduceau ilegal oameni în ţară,

câte opt odată, prin Zimbabwe. DinSomalia, Sudan, Zimbabwe…

– Din zonele cu probleme.– Exact. Oameni care nu au nimic

sau care au pierdut totul şi vor să o ia dela capăt, care sunt dispuşi să facăorice…

– Cred că le-au cerut o grămadă debani ca să-i aducă aici, la borcanul cumiere.

– Nu, chestore, nu foarte mulţi.– Cum aşa?– La început, am fost convins că era

vorba des- pre imigranţi ilegali. ÎnsăBarry Smith, unul din- tre ghizi, mi-apovestit despre spital şi toatecelelalte…

– Ce spital? a întrebat John Afrika.– Poate ar fi mai bine s-o luăm cu

începutul. Benny l-a interogat pe Blake.Griessel a încuviinţat din cap, s-a

scărpinat după ureche şi şi-a răsfoitcarnetul până a dat de pagina pe care ocăuta.

– Duncan Blake, chestore. Născut înZimbabwe, în vârstă de cincizeci şicinci de ani. Văduv, soţia i-a murit decancer în 2001. În anii ’70 a făcut partedin Forţele Aeriene Speciale din

Rhodesia. Timp de treizeci de ani, s-aocupat de ferma familiei, în Hurungwe,provincia Mashonaland West. Sora lui,Mary-Anne Blake, a fost chirurg laspitalul din Harare. În mai 2000, liderulMişcării Veteranilor, Chenjerai „Hitler“Hunzvi1, i-a ocupat ferma. Se pare căadministratorul fermei lui Blake, JusticeChitsinga, a încercat să se opună şi afost împuşcat mortal. Timp de doi ani,Blake a încercat să îşi recapeteposesiunile umblând prin tribunale, însăîn 2002 a renunţat şi s-a mutat, împreunăcu sora lui, în Cape Town. L-a adus cuel şi pe fiul lui Chitsinga, Steven. Aînfiinţat African Overland Adventures.

Majoritatea angajaţilor sunt tineri şitinere din Zimbabwe, copiii unorfermieri deposedaţi de pământuri saufoşti angajaţi ai acestora. De Klerk,Steven Chitsinga, Eben Etlinger, BarrySmith…

– Dar poliţistul metropolitan pecare l-ai omorât? Oerson? a întrebatchestorul.

– Asta e o altă poveste, domnule, azis Vusi. Smith mi-a spus că Oersonlucra la poliţia rutieră. Acum doi ani seafla la cântarul de pe N7, în dreptullocalităţii Vissershoek, şi a tras pemargine unul dintre autocarele de laAfrican Overland Adventures. Era

supraîncărcat. Pe urmă a început să facătot felul de aluzii, cum că trebuiau săplătească o amendă, şi de Klerk a fostimediat de acord să-i dea nişte bani pesub mână. Oerson a luat banii şi i-a lăsatsă plece. Dar s-a întrebat de ce fuseserăatât de grăbiţi să îi accepte cererea şi săplătească o groază de bani ca să se carede acolo cât mai repede. S-a gândit mult.Autocarul venea dinspre nord şistrăbătuse Africa, iar el era sigur că tipiifăceau contrabandă. Peste o lună, i-apândit din nou în acelaşi loc. Şi i-aoprit. Le-a spus că voia să arunce unochi în autocar şi-n remorcă. De Klerk i-a spus că nu era nevoie, câţi bani voia?

Oerson a răspuns că voia să se uite, căcibănuia că aveau ceva de ascuns. DeKlerk a crescut oferta, dar Oerson ainsistat. De Klerk a refuzat, şi Oerson i-a spus: „Atunci vreau şi eu să mă bag înafacere, pentru că-mi miroase a mulţibani“. Aşa că de Klerk l-a sunat peBlake. Şi Oerson a fost trecut pe statulde plată. Dar cu o condiţie. Să setransfere la poliţia metropolitană,fiindcă aveau nevoie de încă un om caresă stea cu ochii pe somalezii şizimbabwenii care donaseră deja organeşi se stabiliseră în oraş…

– Donaseră organe?– Ajung şi acolo. Mulţi dintre cei

care donaseră organe şi-au deschistarabe în oraş cu banii primiţi. Câţiva auameninţat că vor ciripi dacă nu li sedădeau mai mulţi bani. Sarcina luiOerson era de a-i reduce la tăcere.

– Pentru totdeauna?– Uneori, domnule. Niciodată cu

mâna lui, pentru asta avea la dispoziţiealţi oameni. Tot de la poliţiametropolitană…

– Iisuse, a spus John Afrikaîncrucişându-şi braţele. Apoi s-a uitat laVusi: Şi faza cu organele?

– Blake a fondat African OverlandAdventures şi în 2003 a cumpărat,împreună cu sora lui, vechiul Atlantic

Hotel din Camps Bay. L-au renovat şi audeschis un spital privat. Sora lui este„directorul“ spitalului…

– Un spital?Lui Vusi i-a venit o idee.– Numai puţin, a spus, apoi a tras

tastatura şi mouse-ul spre el. A răsucitmonitorul ca să vadă mai bine, a dat unclic pentru a accesa motorul de căutareşi-a tastat adresa.

Cuvintele Google South Africa auapărut pe ecran.

Vusi a tastat „AtlantiCare“, şimotorul a început căutarea. A afişat olistă lungă. Detectivul a ales primul link.Site-ul s-a încărcat încet. Pe monitor s-a

ivit imaginea unei clădiri albe, pepantele muntelui Twelve Apostles, iarsus un – banner pe care scria„ATLANTICARE: ExclusiveInternational Medical Centre“. O altăpoză: spitalul văzut din spate, cuOceanul Atlantic întinzându-se laorizont.

– Acesta e spitalul, chestore.John Afrika a scos un fluierat.– Da, e o afacere serioasă.– Steven Chitsinga mi-a spus că

Blake fusese un fermier bogat. Deţineasau arenda multe ferme, avea vite,cultiva porumb şi tutun. Mulţi bani lamijloc, multe investiţii… Oricum,

domnule, a spus Vusi accesând linkul„Transplanturi“, ideea este că se factransplanturi de organe. Pe site a apăruto altă pagină, cu aceeaşi clădire albă înbannerul din partea de sus a paginii. Şi,sub el, titlul „Transplanturi la preţuriaccesibile“. Vusi a citit cu voce tare: „ÎnStatele Unite ale Americii, costul mediual unui transplant de inimă este de treisute de mii de dolari. Pentru untransplant de plămân veţi scoate dinbuzunar două sute şaptezeci şi cinci demii de dolari, iar pentru un intestin –aproape o jumătate de milion. Imposibilpentru cineva fără asigurare de sănătate.Însă, chiar dacă asigurarea acoperă

cheltuielile, nu aveţi garanţia că veţiprimi organul donat la timp. Deexemplu, lista de aşteptare pentru untransplant de rinichi în SUA cuprindepeste cincizeci şi cinci de mii deoameni…“

– Să nu-mi spui că…– Ba da, a răspuns Vusi continuând

să citească pe site: „Cu cele maimoderne dotări medicale, in- clusivîngrijire postoperatorie dedicată şispecializată, şi într-un peisaj splendid,beneficiind de o echipă de chirurgi derenume mondial şi de o reţeainternaţională de donatori, vă puteţiîmplini visul de a avea un transplant în

trei săptămâni de la internare şi la uncost extrem de mic“.

– De asta introduc imigranţi ilegaliîn ţară, a spus Griessel.

– Pentru organe, a completat Vusi.– Bliksem, a înjurat chestorul. Să

trimitem imediat o echipă la spital ca săobţină dovezi.

– Mat Joubert se află deja acolo,împreună cu o echipă numeroasă.

– Deci aduc oameni în ţară şi peurmă îi ucid?

– Nu totdeauna, domnule, a răspunsVusi. Din câte se pare, acesta era preţulpe care trebuiau să-l plătească pentru aavea o viaţă mai bună în Africa de Sud.

Să doneze un rinichi, un plămân sau oparte din ficat. Sau din ochi, din cornee,şi din măduva spinării. Încă încerc să mălămuresc. Din câte am aflat, se pot donamulte organe sau părţi de organe fărăconsecinţe grave asupra sănătăţii.

– Dar cum rămâne cu donarea deinimi?

– Va trebui să verificăm, comisare,fiindcă, într-adevăr, pe pagina lor estemenţionat şi transplantul de inimă.Individul pe care Rachel Anderson l-avăzut, cel ucis de Klerk şi de Chitsingala Kariba, avea SIDA. Smith mi-apovestit că purtau permanent la ei kituride analize – înainte de a urca o persoană

în remorcă, îi luau sânge şi îi făceauanalize. Aşa şi-au dat seama că omulavea SIDA. Şi nu şi-au permis să îl lasesă plece, de teamă să nu ciripească.

– Ce fel de oameni sunt ăştia? aizbucnit John Afrika.

– Asta l-am întrebat şi eu pe DuncanBlake, a răspuns Griessel. Şi el mi-a ziscă Africa i-a luat tot ce avea, i-a furatvisurile, i-a sfâşiat inima. Şi atunci, dece să nu facă şi el acelaşi lucru?

Telefonul lui Griessel a început săsune. S-a uitat pe ecran, s-a ridicat şi aieşit din încăpere ca să răspundă.

Chestorul s-a aplecat în faţă pentrua se uita mai bine la pagina web a

spitalului şi a oftat adânc, ascultându-lpe Griessel cum scotea sunete deneîncredere.

Benny Griessel a revenit înîncăpere.

– Era Mat Joubert. Chestore, treabase împute.

– De ce? a întrebat John Afrikaîngrijorat.

– În dosarele spitalului figurează şinumele unui ministru.

– Din actualul guvern?– Da, chestore. Un transplant de

ficat.– Ag nee, liewe fok!2 a exclamat

John Afrika.

Fransman Dekker auzise căspecialistul în computere de la SAPS,metis şi el, era un adevărat geniu. Seaşteptase la cineva gen Bill Gates. Darbărbatul cu care avea acum de-a face eraun tip sfrijit cu o figură de şcolar, doidinţi din faţă lipsă, o tunsoare afro cucreastă înaltă, fără pic de simţ alumorului şi extrem de peltic.

– Floale la uleche, i-a spus geniullui Dekker în biroul contabilului WouterSteenkamp.

– Scuză-mă, ce ai zis, frate? aîntrebat Dekker, pentru că nu înţelesese

nimic.– Am zis că-i floale la uleche.– A, floare la ureche.– Esact.– De ce, frate?– O ilusie. Un PDF palolat nu

foloseste la nimic.– Un PDF palolat?– Nu, palolat.– Parolat?– Esact. Oamenii cled că, dacă ai

palolă la PDF, esti plotejat, da’ nu-i asa.– Deci cum au procedat?– Acest ou, a spus, arătând cu

degetul spre computerul luiSteenkamp… Plimea plin mail

documentele PDF palolate cu vânsălilefiecălui cântăles, de la distlibuitol. Sepale că tleaba lui ela să tlimită PDF-ulla cântăles atunci când se făceatlansfelul banilol.

– Da, aşa e.– Cântălesul clede că, dacă numai

el ale palola, atunci filma de înlegistlălinu poate modifica siflele. Clede că ăiasunt tosi banii.

– Fiindcă documentul îi parvine dela distli… de la distribuitor, nu-i aşa?

– Da, distlibuitolul a intloduspalola, da’ el tlimite e-mailul la acestou. Si el îl tlimite după aia la cântăles.

– OK. Am înţeles.

– Da’ uite… Specialistul a deschisun program. Uite se soft ale. AdvanthedPDF Pathword Recovery, EntepritheEdition, fablicat de Elcomthoft3. Îl posicumpăla de pe site-ul lol, costă pusinsub o mie de ransi, da’ după aia posi săfasi se vlei cu documentul PDF, chialdacă ale o încliptale de patluzesi de biside la Thunder Tableth4. Si atunsi efloale la uleche, si palola nu foloseste lanimic.

– Deci Steenkamp putea obţineparola cântăreţului şi putea modificafără probleme cifrele de vânzări?

– Esact. Copia tabelele PDF înMicrothoft Exthell5, făsea modificălile

în tabel si pe ulmă făsea un alt documentPDF, fiindcă au Adobe AcrobatProfethional, velsiunea Thee Eth Four6,e ultimul stligăt, si pe ulmă punea la locaceeasi palolă. Si cântălesul clede că ePDF-ul oliginal, nu stie că a fost păcălit.

– Şi cu cât au modificat cifrele devânzări?

– Se pale că valiasă de la cântălesla căntâles, de la zese până la patlusesila sută, în funcsie de cât de mult sevinde. La cântălesii mari ca Iván Nell aumodificat cu patlusesi la sută.

– Dar-ar dracii!– Da, asa siseam si io.

1 Om politic din Zimbabwe (1949–2001). Apretins că a participat, sub pseudonimul„Hitler“, la lupta de eliberare a populaţiei deculoare din Rhodesia de sub dominaţiaminorităţii albe, încă de la vârsta de şaisprezeceani, şi că a fost lider al unor organizaţii politiceşi paramilitare de eliberare, afirmaţiidezminţite de liderii respectabili ai acestororganizaţii. În 1997 a fost ales preşedinteleAsociaţiei Veteranilor Războiului pentruEliberare, şi în această calitate a reuşit, prindemonstraţii şi acţiuni de intimidare, să obţinăcrearea unui uriaş fond guvernamental dedespăgubiri şi pensii pentru veterani, consideratulterior unul dintre factorii majori îndeclanşarea crizei economice din ţară. (n.tr.)2 În afrikaans, în original, aproximativ „O, nu,dar-ar dracii!“ (n.tr.)3 Advanced PDF Password Recovery,Enterprise Edition, fabricat de Elcomsoft

(n.tr.)4 Thunder Tables (n.tr.)5 Microsoft Excel (n.tr.)6 Adobe Acrobat Professional versiunea CS4(n.tr.)

18.37–19.5149

Era 18.37. Trecuseră fix treisprezeceore de când fusese trezit din somn.Benny Griessel i-a spus lui John Afrika:

– Până la şapte trebuie să ajung înCanal Walk, îmi permiteţi, vă rog, să măretrag?

Chestorul s-a ridicat şi şi-a pus omână pe umărul lui Griessel.

– Căpitane, nu vreau să-ţi spundecât un singur lucru. Dacă meritacineva să fie promovat, tu eşti acela. Num-am îndoit nici o clipă că vei rezolva

cazul. Nici o clipă.– Mulţumesc, comisare.– Vusi o să termine ce mai e de

făcut. Tu du-te şi vezi-ţi de treburiletale, ne auzim mâine-dimineaţă.

– Mersi, Benny, a spus Vusi, aşezatla masa unde dosarul începea să seîngroaşe.

– Cu plăcere, Vusi.A ieşit în grabă. Nu mai avea timp

să meargă acasă ca să îşi schimbecămaşa, dar îi putea povesti Annei cumse alesese cu gaura. Apoi şi-a amintit căîi rămăsese dator cu un telefon. Fritz îlsunase să să-l anunţe că voia să renunţela şcoală pentru că formaţia lui, Wet &

Orde (scris cu „&“, nu cu „şi“), obţinuseun angajament baban, „cântăm îndeschidere la spectacolele din turneullui Gian Groen şi Zinkplaat, e vorba săne plătească douăzeci şi cinci de mii pelună, adică peste şase mii de persoană“.Şi Griessel răspunsese: „Te sun euînapoi, acum am multe pe cap“.

A urcat în maşină, a scos dintorpedou casca hands-free şi a pornit peBuitengracht spre şoseaua N1.

– Bună, tată.– Cum merge treaba, Fritz?– Grozav, tată.– Şase mii de ranzi pentru fiecare

membru al formaţiei?

– Da, tată. Nu e grozav? Şi neplătesc şi mâncarea, cazarea, toatecelelalte.

– Fantastic, a spus Griessel.– Da, ştiu. Un muzician profesionist

n-are de ce să-şi termine liceul, la ce i-ar folosi? Adică, de ce să-mi bat eucapul să învăţ despre viaţa sexuală amelcilor? Dar, tată, tu şi mama trebuiesă vă daţi acordul în scris, pentru că nuîmplinesc optsprezece ani decât îndecembrie.

– Bine, adu-mi hârtia să o semnez,Fritz.

– Pe bune, tată?– Sigur. N-ai nevoie de mai mult de

şase mii de ranzi pe lună. Să vedem:apartamentul te-ar costa în jur de douămii pe lună…

– Nu, tată, stai un pic, n-am de gândsă plec de acasă, aşa că…

– Dar îi vei plăti mamei partea ta dechirie, nu-i aşa? Plus cheltuielile pentruspălarea rufelor, curăţenie, mâncare?

– Crezi că ar trebui?– Nu ştiu, Fritz. Tu ce crezi că ar

trebui să faci?– Sigur, tată, cred că ar fi OK.– Şi o să ai nevoie de maşină. Să

zicem că o iei în rate, cu vreo două miipe lună, plus asigurarea, combustibilul,cheltuielile de reparaţii şi de service,

asta înseamnă trei mii, trei mii cincisute…

– Nu, tată, Rohan şi-a luat un FordBantam cu treizeci şi două de mii deranzi. Nu e nevoie, pentru început, decine ştie ce maşină de fiţe.

– Şi de unde a avut banii?– De la tatăl lui.– Şi tu de unde o să iei treizeci şi

două de mii de ranzi?– Eu… păi…– Să zicem că plăteşti o rată de

două mii pe lună pentru maşină; astaînseamnă că într-un an şi jumătate, adicăîn şaisprezece luni, vei avea propriulBantam. Dar, cu toate cheltuielile pentru

întreţinere despre care ţi-am pomenit,ajungi la circa patru mii de ranzi pelună. Şi asta fără să pui la socotealăhainele pe care trebuie să ţi le cumperi,factura de la telefonul mobil, corzilepentru chitară, lamele de ras, aftershave-ul, deodorantul şi fără să ieşi cu vreopuicuţă în oraş…

– Acum nu li se mai zice „puicuţe“,tată, a spus Fritz. Dar din tonul lui sevedea că pricepuse, iar entuziasmulîncepea să îi scadă.

– Cum li se spune acum?– Fete, tată.– Şi după turneu, Fritz, de unde o să

ai şase mii de ranzi pe lună?

– Ei, o să apară ceva.– Dar dacă nu apare?– De ce trebuie să fii atât de

negativist, tată? Nu vrei să fiu fericit?– Cum să fii fericit dacă nu ai un

venit sigur?– O să facem un CD. Cu banii

câştigaţi în turneu o să facem un CD, şipe urmă…

– Dacă vă băgaţi toţi banii dinturneu în CD, atunci cu ce o să maitrăieşti?

Tăcere.– Nu mă laşi niciodată să fac ce

vreau. Puştii nu mai au voie nici săviseze.

– Vreau să ai parte de tot ce e maibun, fiule. Tocmai de-aia îţi pun toateaceste întrebări.

Nici o reacţie.– Nu vrei să te mai gândeşti puţin,

Fritz?– De ce trebuie să aflu despre viaţa

sexuală a melcilor, tată?– Asta e cu totul altceva. Dar o să te

mai gândeşti?– Mda, bine.Un răspuns ezitant.– OK, mai vorbim.– Pa, tată.Griessel a zâmbit în sinea lui, în

timp ce mergea pe N1. Fiul lui. La fel

cum fusese şi el.Şi pe urmă s-a gândit la ce îl

aştepta. Întâlnirea cu Anna. Zâmbetul i-apierit de pe buze, înlocuit de o senzaţiede nelinişte.

Anna stătea aşezată la o masă de peterasă şi se uita la mare. „E un semnbun“, şi-a spus el. A rămas o clipă înpragul restaurantului Primi şi s-a uitat laea. Anna lui. Patruzeci şi doi de ani, darîncă arăta bine. În ultimele câteva luni,părea să fi scăpat de povaraalcoolismului soţului şi să-şi fi recăpătataerul tineresc. Bluza albă, blugii,

puloveraşul aruncat neglijent pe umeri…Apoi l-a zărit. Benny i-a urmărit cu

atenţie expresia feţei în timp ce seapropia. Îi zâmbea, dar nu din totsufletul.

– Bună, Anna.– Bună, Benny.El a sărutat-o pe obraz. Ea nu şi-a

ferit capul. Alt semn bun.Şi-a tras un scaun lângă masă.– Scuză-mă că arăt în halul ăsta, dar

a fost o zi nebună.Ochii ei s-au oprit asupra găurii din

buzunarul de la piept.– Ce s-a întâmplat?– Am fost împuşcat.

S-a aşezat pe scaun.– Dumnezeule, Benny!Alt semn bun.– Am avut un noroc chior. Cu numai

o oră înainte, am băgat un Leatherman înbuzunar, ştii, un briceag.

– Ai fi putut să mori.Griessel a ridicat din umeri.– Dacă ţi-a sunat ceasul, n-ai ce

face.Ea şi-a trecut privirea încet peste

chipul lui. Benny visa la momentul cândea avea să întindă mâna şi să-inetezească părul ciufulit, aşa cum ofăcea pe vremuri, şi să-i spună:

– Benny, tufa asta.

A văzut-o mişcându-şi mâna. Apoiretrăgând-o.

– Benny…, a dat ea să spună.– N-am pus nici un strop de băutură

în gură. De aproape şase luni.– Ştiu. Şi sunt foarte mândră de tine.Semn bun. I-a zâmbit, aşteptând să

continue.Ea a luat o gură mare de aer.– Benny… nu există decât un mod

de a-ţi spune asta. Am pe altcineva,Benny…

50

Aşezat în maşina sa, Fransman Dekkerşi-a scos din buzunar lista cu numele şinumerele de telefon. Prima pe listă eraNatasha Abader.

„Ce femeie care se uită la tine nu s-ar gândi imediat la sex?“

Era momentul să afle dacă vorbisepe bune sau nu.

A salvat numărul.„E un drog al sufletului. Bănuiesc

că înăuntrul lor este un gol, o gaură pecare nu reuşesc niciodată să o umple,poate la un moment dat e ceva mai bine,apoi răul revine. Cred că motivul e

faptul că ei înşişi se dispreţuiesc.“Vorbele pe care le rostise în faţa

Alexei Barnard.Dar el avea o soţie. O femeie bună,

frumoasă, sexy şi deşteaptă. Crystal.Care îl aştepta acasă.

S-a uitat la micul buton verde altelefonului.

S-a gândit la picioarele NatasheiAbader. La fundul ei. La sâni. Mici şiobraznici, ştia cum arătau, şi-i puteaimagina cu uşurinţă, mai ales sfârcurile.I-ar încăpea probabil în pumn. Şi totuşi,femeia asta era o belea.

Ceva se rupsese în el. Avea odurere foarte veche, care nu îl părăsea

niciodată cu totul, şi, de fiecare datăcând revenea, era tot mai rău, iarremediile nu ajutau cu nimic.

Mai devreme sau mai târziu, trebuiasă pună capăt acestei absurdităţi. Pentrunumele lui Dumnezeu, îşi iubea soţia, nuîşi putea imagina viaţa fără Crystal, eaera totul pentru el. Dacă afla…

Dar cum ar fi putut să afle?Febra creştea în el. A apăsat pe

butonul telefonului.– Bună, Natasha.

– Sunt Vusi Ndabeni. Detectivul.Ne-am cunoscut azi-dimineaţă, la cazul

acela cu fata ucisă în curtea bisericii.– A, bună, a răspuns Tiffany

October, medicul legist.Părea obosită.– Cred că ai avut o zi plină.– Toate sunt aşa.– Mă întrebam dacă… a început

Vusi simţindu-şi inima bubuind în piept.Mă întrebam dacă nu ţi-ar plăcea să…

Tăcerea de la celălalt capăt alfirului era asurzitoare.

– Dacă ţi-ar plăcea să ieşim să luămmasa împreună. Sau poate să bemceva…

– Acum?– Nu neapărat, adică, poate altă

dată dacă acum eşti ocupată…– Nu, a spus femeia şi toate

speranţele lui Vusi s-au năruit. Nu altădată, acum. Te rog. O bere. O sticlă deWindhock Light şi un platou de slapchips1 ar fi grozave. După o zi ca asta…

Conducea pe N1, plănuind în gândce avea de făcut. Se va opri labancomatul ABSA de pe Long Street,lângă birourile Fiscului. Ultimii bani i-idăduse lui Mat Joubert, pentru burgeriipe care îi cumpărase de la Steers. Şi peurmă va merge la magazinul de băuturide pe Buitengracht, era deschis până la

opt. Va cumpăra o sticlă de Jack Danielsşi o cola de doi litri. Şi o să se îmbetecriţă.

„Am pe altcineva, Benny…“Atunci el întrebase:– Cine e?Şi ea răspunsese:– Nu contează. Benny, îmi pare atât

de rău. N-am plănuit asta. Pur şi simplu,s-a întâmplat.

Pe dracu’! Lucrurile nu se întâmplăaşa, pur şi simplu. Trebuie să vrei să seîntâmple. Mai întâi îi cere să renunţe labăutură timp de şase luni, şi pe urmă seapucă să-şi caute alt bărbat. O să-l facăpraf pe nenorocit. O să afle el cine e, o

s-o urmărească pe Anna şi o să-lîmpuşte pe individ între ochi. Probabilcă era unul dintre avocaţii aceia tineride la biroul unde lucra ea. Unul care nuera în stare să-şi caute o femeie în altăparte. Se dăduse mare cu BMW-ul luiultimul răcnet şi cu costumele aleafiţoase în faţa unei soţii de poliţist. Da, osă-l omoare pe nenorocit. Şi pe urmă osă vadă el ce va mai fi.

În acel moment, el se ridicase.– Benny, îmi pare atât de rău. N-am

plănuit asta. Pur şi simplu, s-a întâmplat.Se aşezase la loc şi se holbase la ea

fără să zică nimic, aşteptând-o să spunăcă nu se petrecuse nimic, că totul nu

fusese decât o glumă. Refuzând săaccepte realitatea. Mersese acolo ca săo audă spunând că totul era în regulă, căse putea întoarce acasă, fiindcă se lăsasede băut. Însă ea tăcea, cu lacrimi în ochi,îşi plângea singură de milă. Mii degânduri se învolburaseră în capul lui. Înziua aceea scăpase cu viaţă ca prinurechile acului. Timp de o sută cincizecişi şase de zile se luptase cu dorinţa de abea, îi plătise Annei cheltuielile deîntreţinere a casei, avusese grijă defamilie; făcuse totul ca la carte. Nu, n-avea cum să-i facă una ca asta, nu aveadreptul să o facă, Iisuse, dar apoi ochiiei înlăcrimaţi îi întâlniseră pe ai lui şi îl

priviseră cu o hotărâre năucitoare, şiatunci întreaga povară a implicaţiilordeciziei ei se năruise peste el ca o casăprost construită, zdrobindu-l. Se ridicaseşi plecase.

– Benny! strigase Anna după el.Benny se ducea acum să se îmbete,

asta ar fi trebuit să-i răspundă, însă, înloc de asta, continuase să meargă spreieşirea restaurantului aceluia nenorocitşi să se îndrepte spre maşină, cu cămaşagăurită şi cu părul ciufulit, fără să vadănimic, simţind doar ceva, o furie; jucasetotul pe o singură carte, totul pe onenorocită de carte.

A retras cinci sute de ranzi de labancomat şi s-a uitat să vadă câţi bani îimai rămăseseră până la sfârşitul lunii.Şi-a amintit de Duncan Blake, care îlîntrebase în camera de interogatoriu:

– Cât ai vrea ca să ştergi toatăpovestea asta cu buretele?

– Nu sunt de vânzare.– Suntem în Africa. Aici orice şi

oricine e de vânzare.– Nu eu.– Cinci milioane.– De ce nu zece?– Se poate aranja.După care nemernicul izbucnise în

râs. Ar fi trebuit să ia banii. Cu zecemilioane, ar putea cumpăra o tonă debăutură, un BMW, nişte costumeelegante, ar putea plăti o sută cincizecide ranzi pentru o tunsoare modernă şi arputea cumpăra toate celelalte lucruricare o determinaseră pe Anna să-lpărăsească pentru căcăciosul ăla mic.

Avea să-şi cumpere de băut.Telefonul mobil a sunat. S-a întors

la maşină. A răspuns fără să se uite peecran ca să vadă cine îl căuta.

– Griessel, a spus răstit, pe un tonposomorât.

– Căpitane, aici e Bill Anderson…Puteţi vorbi?

Primul său gând a fost că Rachelfusese din nou răpită.

– Da, a răspuns.– Căpitane, nu ştiu cum să fac

chestia asta. Cum poţi mulţumi unui omcare ţi-a salvat fiica? Cum poţi mulţumiunui om care şi-a riscat viaţa pentru asalva o fată necunoscută, fiica unui ompe care nici măcar nu l-a întâlnitvreodată? N-am fost niciodată pus într-oasemenea situaţie. Eu şi soţia mea vremsă vă mulţumim. Vă rămânem datori şiştim că nu ne vom putea revanşaniciodată. Avionul nostru pleacă pestedouă ore spre Africa de Sud. Şi, cândajungem acolo, vreau să vă rog să ne

acordaţi onoarea de a lua cina cu noi. Caun mic gest de recunoştinţă şi deapreciere. Dar pe moment nu vreaudecât să vă mulţumesc.

– Ăăă… eu doar mi-am făcutdatoria.

Nu ştia ce altceva putea spune.Fusese luat prin surprindere, iar capul îivuia de atâtea gânduri.

– Nu, domnule, ceea ce aţi făcutdepăşeşte cu mult o sarcină de serviciu.Vă mulţumim din inimă. Eu, soţia meaJess şi Rachel. Vă dorim tot binele dinlume, dumitale şi familiei. Fie ca toatevisurile să vi se împlinească.

A rămas aşezat în maşină, în faţabancomatului. S-a gândit la vorbele luiBill Anderson. „Fie ca toate visurile săvi se împlinească.“ Singurul lui visfusese ca Anna să îl primească înapoi.Şi se dusese naibii.

Îi rămăsese doar visul de a seîmbăta criţă.

A pornit motorul.S-a gândit la ceea ce îi spusese fiul

său, la visul lui Fritz. Wet & Orde.Şi la Carla, care plecase la Londra

ca să strân- gă bani, să se întoarcă, să-şicumpere o maşină şi să meargă lafacultate. La amândoi copiii lui, care nu

îşi doreau un tată alcoolic.A oprit motorul.S-a gândit la Bella şi la visul ei de

a-şi deschide propria afacere. La AlexaBarnard, care îi povestise că în tinereţeîşi dorise cu ardoare să ajungă o marecântăreaţă. La Duncan Blake. „Africami-a luat tot ce aveam, mi-a furatvisurile…“

Şi la Bill Anderson. „Fie ca toatevisurile să vi se împlinească.“

A deschis torpedoul, a luat o ţigarădin pachet şi a aprins-o. Cufundat îngânduri. Versurile melodiei lui LizeBeekman i-au trecut prin minte. „As jyvir liefde omdraai.“ „Dacă te uiţi în jur

în căutarea iubirii.“A rămas mult timp acolo, în timp ce

universul gonea pe lângă el pe LongStreet. Apoi a pornit motorul şi a întorsmaşina.

Benny Griessel a făcut praf ceicinci sute de ranzi pe flori. Primulbuchet l-a lăsat la salonul lui MbaliKaleni, unde nu i se permisese să intre.Împreună cu o carte de vizită pe care ascris: „Eşti o femeie curajoasă şi undetectiv bun“.

Pe urmă s-a dus în camera în careera internată Rachel Anderson şi a

aşezat buchetul pe pat, lângă ea.– Sunt frumoase, a spus ea.– Ca tine.– Şi cu ăsta ce e? a întrebat ea

arătând spre celălalt buchet din braţelelui.

– Mită.– Da?– Da. Vezi tu, am şi eu un vis. Să-mi

fac o formaţie. Şi pentru asta am nevoiede o cântăreaţă. Iar întâmplarea face căo asemenea persoană, o cântăreaţăminunată, se află acum chiar aici, înspital.

– Super, a spus Rachel, şi Griessels-a întrebat dacă nu i-ar putea face

cunoştinţă cu Fritz.

1 Modul uzual de preparare a cartofilor prăjiţiîn Africa de Sud – moi şi uleioşi, înmuiaţi înoţet şi serviţi în general la pachet, într-unambalaj de hârtie groasă de împachetat. De latermenul afrikaans slap – „moale“ (n.tr.)

51

De la: Benny Griessel[mailto:

bennygriessel2@mweb.co.za]Trimis la data: 16 ianuarie 2009

22.01Către: carla805@hotmail.comSubiect: astăzi

Dragă Carla,

Scuze că nu ţi-am mai scris deceva vreme. Am avut probleme cu

laptopul şi cu conexiunea la internet.Mi-a dat multă bătaie de cap, dar pânăla urmă am rezolvat-o.

Am avut o zi lungă şi foarte grea.M-am gândit mult la tine. Îţi simt lipsa.Dar am cunoscut o cântăreaţă celebrăşi am fost avansat. De astăzi, tatăl tăueste căpitan.

MULŢUMIRIDocumentarea pentru scrierea unei cărţieste o călătorie de explorare – succesuldepinde de cunoştinţele, priceperea,experienţa şi bunăvoinţa ghizilor care teînsoţesc. Când am scris Treisprezeceore am avut privilegiul de a călătorialături de ghizi străluciţi, cărora ledatorez multă recunoştinţă şi apreciere:

• Lui Theuns Jordaan, adevăratuldomn al industriei muzicale afrikaans şiîntruchiparea a tot ce este mai bun şi maivaloros în ea. În pofida unui program

extrem de încărcat, a petrecutnenumărate ore din timpul său atât depreţios răspunzând numeroaselor meleîntrebări cu o răbdare nesfâr- şită – la unmoment dat, chiar în culise, înaintea unuispectacol. Fără contribuţia sa,Treisprezece ore ar fi fost un romanmult mai sărac. Multe mulţumiri LindeiJordaan, care a aranjat aceste întâlniri,cu atâta profesionalism şi ospitalitate.

• Lui Albert du Plessis, fondatorulşi directorul executiv al firmei RhythmRecords, fără îndoială una dintre celemai ascuţite minţi din domeniul muziciisud-africane, care mi-a dezvăluit o partedintre secretele acestei industrii.

• Inegalabilei Elmarie Myburgh,căpitan în cadrul Departamentului deInvestigaţii Psihologice al Poliţiei Sud-africane din Pretoria. Niciodată nu îi voiaduce îndeajuns de multe laude şimulţumiri.

• Excelentului meu redactor decarte, dr. Etienne Bloemhof. Acesta esteal şaselea roman al meu în care a jucatun rol extrem de important. Cum ai puteamulţumi pentru aşa ceva?

• Agentului meu literar, IsobelDixon, pentru profesionalismul,sprijinul, încurajările şi judecata fărăcusur.

• Soţiei mele, Anita, pentru

dragostea, răbdarea, sprijinul,înţelepciunea, spiritul organizatoric,fotografii, mâncare…

• Lui Andries Wessels, pentrusfaturile excelente.

• Lui Anton Goosen, lui AntonL’Amour, lui Richard van derWesthuizen, lui Steve Hofmeyr şi luiJosh Hawks de la Freshlyground, carem-au ajutat prin discuţiile noastreamicale.

• Lui Neil Sandilands, cel care mi-asugerat subiectul cărţii.

• Lui Jill Quirk, de la Catedra deEngleză a Universităţii Purdue.

• Lui Dan Eversman de la Hodson’s

Bay Company din West Lafayette,Indiana.

• Lui Judy Clain din New York.• Personalului restaurantului

Carlucci’s Quality Food de pe UpperOrange Street.

De asemenea, doresc să menţionezurmătoarele surse:

• Baza de date a Media24,http://argief.dieburger.com

• LitNet (www.litnet.co.za)• Anatomia lui Gray

(www.graysanatomyonline.com)• http://world.guns.ru

• Studiul Standards Employed toDetermine Time of Death, JeffKercheval, VICAP InternationalSymposium, Quantico, Virginia

• www.baltimoresun.com• www.eurasianet.org• www.africanoverland.co.za• http://goafrica.about.com

De acelaşi autor:Safari Însângerat

1Lucram cu barosul într-un ritm lent.

Era o zi de marţi, 25 decembrie, abiatrecut de amiază. Peretele era gros şi seîncăpăţâna să nu cedeze. După fiecarebufnitură surdă, cioburi de cărămizi şibucăţi de ciment se desprindeau şiaterizau ca un şrapnel pe podeaua dinscânduri. Am simţit cum sudoarea îmi

alunecă pe faţă şi pe corpul plin de praf.În ciuda ferestrelor deschise, parcă eramîntr-un cuptor.

Printre lovituri am auzit telefonulsunând. N-aveam nici un chef să măopresc şi să rup ritmul. Pe căldura aia,cu greu l-aş fi reluat. Am aşezat încetmânerul lung pe jos şi am traversatcamera de zi, cu cioburile scârţâind subtălpi. Pe ecran am zărit numeleapelantului: „JEANETTE“. Mi-am ştersmâna murdară de pantaloni, am luattelefonul şi am răspuns.

– Da.– Crăciun fericit! Vocea aspră a lui

Jeanette Louw era încărcată de o ironie

inexplicabilă. Ca de obicei.– Mersi. Şi ţie.– Cred că e bine şi cald acolo la

tine.– Treizeci şi opt de grade la umbră.Iarna ar fi comentat că „e bine şi

rece acolo la tine“, fără să-şi ascundădezaprobarea pentru locul unde trăiam.

– Loxton1, am auzit-o acum rostindpe un ton care sugera că făcusem un fauxpas în alegerea locuinţei. O să tespeteşti muncind. Şi cum îşi petrecoamenii Crăciunul prin părţile alea?

– Dărâmă peretele dintre bucătărieşi baie.

– Dintre bucătărie şi baie ai zis?

– Păi da, pe vremuri aşa seconstruiau casele.

– Şi deci aşa sărbătoreşti tuCrăciunul. În spiritul vechilor tradiţiirurale, nu?

După care a scos un singur „Ha!“scurt, ca un lătrat.

Ştiam că nu mă sunase ca să-miureze „Crăciun fericit“.

– Ai ceva de lucru pentru mine?– Îhî.– Ce sunt? Turişti?– Nu, e o femeie din Cape Town.

Susţine că a fost atacată ieri. Vrea să teangajeze pentru o săptămână sau două.

M-am gândit imediat la bani.

Aveam mare nevoie.– Aşa, şi?– Acum e în Hermanus2. Îţi trimit un

SMS cu adresa şi numărul ei de mobil.O anunţ că eşti pe drum. Sună-mă dacăintervine ceva.

Am întâlnit-o pentru prima oară peEmma le Roux într-o casă de vacanţăridicată pe plajă, cu vedere spre vechiulport din Hermanus. Casa eraimpresionantă, o clădire de bogătaş, cutrei etaje în stil toscan nou şi o uşă deintrare din lemn sculptat manual, cu unciocănel în formă de cap de leu.

Era ora şapte fără un sfert, în searade Crăciun, când un tânăr cu părul lungşi cârlionţat şi cu ochelari cu rame dinoţel mi-a deschis uşa. S-a prezentat cafiind Henk şi mi-a comunicat că eramaşteptat. Am sesizat că era curios, deşinu arăta făţiş acest lucru. M-a invitat săintru în camera de zi şi să aştept, apoi astrigat:

– Domnişoară le Roux!Pe un ton ceremonios. Din interior

răzbăteau diverse zgomote – muzicăclasică, sunetul unei conversaţii. Şimiros de mâncare.

Tânărul s-a făcut nevăzut. Nu m-amaşezat. După şase ore de condus prin

regiunea Karoo, preferam să stau înpicioare. În încăpere fusese montat unpom de Crăciun, unul mare, artificial, cuace de pin din plastic şi cu imitaţie defulgi de zăpadă. Plus o instalaţie debecuri multicolore care se aprindeauintermitent. În vârful pomului era unînger cu păr lung şi blond şi cu aripileîntinse ca o pasăre de pradă. În spatelepomului, draperiile care acopereauferestrele largi fuseseră trase în lături.Golful arăta minunat în lumina apusului,cu marea liniştită, fără valuri. Am stataşa, admirând peisajul.

– Domnul Lemmer?M-am întors.

Era o femeie micuţă de statură şisubţirică. Avea părul negru foarte scurt,o tunsoare aproape bărbătească. Ochicăprui mari, vârfurile urechilor uşorascuţite. Părea o nimfă descinsă dintr-unbasm. A rămas nemişcată o clipă,cântărindu-mă involuntar din priviri şicomparându-mă cu imaginea pe care şi-o făcuse despre mine. Şi-a ascuns binedezamăgirea. În general, oamenii seaşteaptă la un bărbat mai voinic, maiimpunător, nu la o persoană de înălţimemedie şi cu o înfăţişare ştearsă.

S-a îndreptat spre mine şi mi-aîntins mâna.

– Sunt Emma le Roux, a spus.

Avea mâna caldă.– Îmi pare bine.– Vă rog să luaţi loc. A arătat spre o

canapea cu fotolii. Pot să vă ofer cevade băut?

Avea un timbru surprinzător, maidegrabă potrivit pentru o femeie multmai solidă.

– Nu, mulţumesc.M-am aşezat. Se deplasa cu mişcări

fluide, semn că se simţea perfect înpropria piele. S-a aşezat în faţa mea. Şi-a strâns picioarele sub ea, făcân- du-secomodă. M-am întrebat dacă ea eraproprietara casei şi de unde proveneaubanii.

– Ăăă… A fluturat din mână. Ştiţi, epentru prima oară când… apelez la unbodyguard.

N-am ştiut ce să răspund.Beculeţele din pomul de Crăciun îşiaruncau luminile asupra chipului ei cu oregularitate monotonă.

– Poate ar fi mai bine să-miexplicaţi dumneavoastră cumfuncţionează sistemul. În practică, vreausă zic, a adăugat, deloc stânjenită.

Mi-a stat pe limbă să îi spun că,dacă te decizi să comanzi asemeneaservicii, ar trebui să ai măcar idee în ceconstau. Doar nu există nici un fel demanuale cu instrucţiuni.

– E destul de simplu. Ca să vă potproteja, trebuie să ştiu ce program aveţizilnic…

– Sigur.– Şi natura ameninţării.A încuviinţat din cap.– Da, înţeleg… N-aş putea să vă

spun exact despre ce este vorba. Însă înultima vreme s-au întâmplat nişte lucruriciudate…. Carel m-a convins să… O săsosească şi el imediat; a mai beneficiatde serviciile dumneavoastră. Eu… înfine, ieri-dimineaţă a avut loc un atac…

– Asupra dumneavoastră?– Da. Cel puţin, aşa cred… Au

spart uşa…

– Erau mai mulţi?– Trei bărbaţi.– Înarmaţi?– Nu. Da. Nu ştiu… Totul s-a

petrecut atât de repede… abia dacă amapucat să-i văd…

M-am stăpânit cu greu să nu ridicdin sprâncene.

– Ştiu că pare… bizar.Am tăcut.– Dar, ştiţi, totul a fost atât de…

ciudat. Ceva… ireal.Am dat aprobator din cap,

încurajând-o să continue.M-a privit intens preţ de o clipă,

apoi s-a aplecat să aprindă veioza

aşezată pe măsuţa de lân- gă ea.– Casa mea e în Oranjezicht3, a

spus.– Deci nu locuiţi aici?– Nu… asta e casa lui Carel. Am

venit în vizită, de Crăciun.– Înţeleg.– Ieri-dimineaţă… am vrut să-mi

termin treburile înainte să-mi facbagajele. Ştiţi… lucrez acasă. Pe lanouă şi jumătate m-am dus să fac unduş…

Vorbea poticnit. Ca şi cum îi veneagreu să retrăiască momentele. Nu-şitermina frazele, stătea cu braţelenemişcate, rostind cuvintele pe un ton

politicos, indiferent, monoton. Şioferindu-mi mai multe amănunte decât arfi fost necesar. Poate din cauză că speracă povestea avea să fie astfel maicredibilă.

După ce ieşise de la duş, intrase îndormitor să se îmbrace şi tocmai îşivârâse un picior în jeanşi, iar celălaltatârna în aer, într-un echilibru precar.Atunci auzise poarta curţii deschizându-se, se uitase prin perdeaua de dantelă şizărise trei bărbaţi străbătând rapid şifoarte hotărâţi grădina din faţă. Înaintesă dispară din raza ei vizuală şi săajungă la uşă, sesizase că purtau cu toţiicagule. Şi că aveau în mâini nişte

obiecte tăioase.Era o celibatară modernă. Şi

conştientă de riscurile la care seexpunea locuind singură. Se gândise înrepetate rânduri că era posibil să devinăţinta unui atac şi îşi pusese problemacum ar fi mai bine să reacţioneze într-oasemenea situaţie. Aşa că îşi trăsesepantalonii pe ea, în mare grabă. Era doarpe jumătate îmbrăcată, în sutien şi cujeanşii pe ea, dar prioritatea ei era săajungă la butonul de alarmă şi să fiepregătită să îl acţioneze. Fără să apesenumaidecât, căci existau totuşi o uşăsecurizată şi gratii la fereastră care să oapere de intruşi. Nu ţinea să se facă de

râs chemând firma de pază fără rost.Lipăise cu picioarele goale pe

covor, traversând camera spre butonulde alarmă montat în pereteledormitorului. Ridicase degetul şirămăsese în aşteptare. Inima îi bubuia înpiept, dar îşi păstrase cumpătul. Auzisezgomot de metal îndoit şi rupt. Uşasecurizată nu îi mai era de nici un folos.Apăsase butonul. Dinspre tavanizbucnise un urlet prelung şi, odată cu el,o cuprinsese un val de panică.

Acum femeia părea tot maicaptivată de propria poveste şi începusesă dea din mâini, explicân- du-mi. Iarvocea căpătase un ton muzical şi se

înălţase cu o notă.Emma le Roux alergase pe hol spre

bucătărie. Într-o străfulgerare, îşi dăduseseama că spărgătorii şi hoţii nu operauîn mod normal cu asemenea metode.Asta o înspăimântase şi mai tare. Dingrabă, se lovise cu un pocnet surd de uşade lemn din spate. Mâinile îi tremurau întimp ce trăgea ambele zăvoare şirăsucea cheia în broască. În clipa cândsmucise de uşă, deschizând-o, auzise dinhol zgomot de sticlă spartă, de geamfăcut ţăndări. Atacatorii trecuseră de uşadin faţă. Şi pătrunseseră în casă.

Făcuse un pas afară, apoi se oprise.Se întorsese în bucătărie, să ia o cârpă

de vase pusă la uscat lângă chiuvetă. Casă-şi acopere goliciunea. Mai târziu,avea să regrete gestul complet lipsit desens, însă atunci acţionase din instinct.Ezitase încă o fracţiune de secundă. Săia cu ea o armă, poate un cuţit? Îşiînăbuşise pornirea.

Ieşise în fugă în lumina strălucitoarea soarelui, ţinându-şi lipită de sâni cârpade vase. Curtea din spatele casei, frumospavată, era şi foarte mică.

Se uitase la zidul înalt de beton,menit să o pro- tejeze, să ţină lumeadeparte. Dar care acum o ţineaprizonieră. Pentru prima oară strigasedupă ajutor. Un ţipăt de disperare

adresat vecinilor pe care nu îi cunoştea– aşa era în Cape Town, în zona urbană,unde păstrai distanţa, rupeai searapunţile de comunicare cu exteriorul şi teretrăgeai înăuntru. Îi auzise pe atacatorimişcându-se în spatele ei, în casă. Unuldintre ei strigase ceva. Cu coadaochiului, zărise tomberonul de gunoilipit de zidul din beton – mai avea unpas până să scape.

– Ajutor! strigase încercând săacopere urletele alarmei, care veneau învaluri.

Nu-şi mai amintea cum reuşise săsară peste zid. Dar o făcuse, din una saudouă mişcări, sub impulsul adrenalinei.

Cârpa de vase căzuse, aşa că aterizaseîn curtea vecinilor cu pieptul aproapedezgolit. Piciorul stâng i se agăţase deceva. Pe moment, nu simţise nici odurere, însă mai târziu avea sădescopere că îşi rupsese pantalonii şi sezgâriase.

– Ajutor! ţipase ascuţit, în culmeadisperării. Îşi încrucişase braţele pestepiept pentru a-şi păstra cât de câtdecenţa şi alergase spre uşa din spate acasei. Ajutor!

Auzise tomberonul răsturnându-se şiînţelesese că atacatorii se apropiaseră.Uşa se deschisese şi în prag apăruse unbărbat cărunt, îmbrăcat într-un halat roşu

cu buline albe. Ţinea o puşcă în mână.Deasupra ochilor, sprâncenele argintiierau atât de lungi şi de stufoase, încâtpăreau nişte aripi fâlfâind peste frunte.

– Ajutor! strigase ea din nou, dedata aceasta ceva mai uşurată la vederealui.

Vecinul îşi oprise o secundăprivirea asupra chipului ei – o femeie întoată firea, dar cu alură de băieţel. Apoiîşi ridicase sprâncenele şi ochii sprezidul din spatele ei. Îşi sprijinise puşcade umăr şi ţintise într-acolo. De acum,ea se apropiase şi întorsese capul ca săse uite în urmă. O cagulă se ivise pentruo secundă pe deasupra zidului din beton.

Bărbatul trăsese. Împuşcăturareverberase prin numeroasele ziduricare îi înconjurau şi glonţul lovise casaei cu un pocnet. Timp de trei sau patruminute după aceea, nu mai auzise nimic.Rămă- sese lângă vecin, tremurând dintoate încheieturile. El nu o privise.Trăsese piedica puştii. Un cartuş căzusepe ciment, însă urechile ei asurzite nupercepuseră zgomotul. Vecinul cercetasedin ochi zidul.

– Ticăloşii, spusese el, ţintind încontinuare în aceeaşi direcţie.

Plimbase apoi puşca în stânga şi îndreapta, în aceeaşi poziţie orizontală,pentru a acoperi toată grădina.

Ea nu ştia cât timp stătuseră acoloîmpreună, umăr la umăr. Atacatoriiplecaseră. Îşi recăpătase brusc auzul şiprimul sunet perceput fusese urletulalarmei. Într-un târziu, bărbatul coborâsepuşca şi o întrebase îngrijorat, cu unputernic accent est-european:

– Eşti bine, draga mea?Şi atunci ea izbucnise în plâns.

2Numele vecinului era Jerzy Pajak.

O condusese în casa lui. Îi ceruse soţiei,Alexa, să sune la poliţie, apoi

începuseră amândoi să se agite în jurulei, vorbind cu accent polonez. Bărbatulîi adusese o pătură uşoară cu care să-şiacopere goliciunea şi o cană de ceaidulce. Şi, mai târziu, când sosiserăpoliţiştii, cei doi soţi o însoţiseră înapoila ea acasă.

Uşa metalică securizată eraîntredeschisă, iar cea din lemn –complet distrusă. Poliţistul metis avearang mai mare, căci avea trese peuniforma impecabilă. Ea se gândise căera probabil sergent, dar, nefiind sigură,preferase să li se adreseze ambilor cu„domnule“. Poliţistul îi ceruse săverifice dacă nu lipsea ceva din casă. Ea

răspunsese că avea să facă asta în timpce se îmbrăca. Încă mai avea înfăşuratăpe umeri păturica multicoloră, iartemperatura începuse să crească. Urcaseîn camera ei şi rămăsese preţ de câtevaclipe aşezată pe pilota albă careacoperea patul dublu. Trecuse o oră dela incident. Şi era convinsă că indiviziinu intraseră în casă cu gândul de-a ojefui. Avusese suficient timp pentru aajunge la această concluzie, care îialimenta şi mai mult îngrijorarea.

Se îmbrăcase cu un tricou verde şicu pantaloni de trening. După aceeacercetase casa, pentru a-i face pe placsergentului, şi raportase că nu se furase

nimic. Pe urmă, se aşezaseră cu toţii încerc, familia Pajak pe canapea, şi eaîmpreună cu poliţiştii pe scaune, iarpoliţistul metis începuse să ochestioneze atent şi cu înţelegere, într-olimbă afrikaans regulamentară şiîngrijită. Sesizase cumva că o urmărisecineva în ultimele zile?

– Nu.– Aţi remarcat vreo maşină sau un

alt tip de vehicul staţionând înapropiere?

– Nu.– Dar indivizi dând târcoale casei?– Nu.– Înţeleg că eraţi în dormitor când

au pătruns în casă.Ea încuviinţase.– Mă îmbrăcam când am auzit un

zgomot la poartă. Ştiţi, scoate unscârţâit. Şi pe urmă i-am zărit cumaleargă spre uşa de la intrare. Nu, amgreşit, nu alergau, mergeau repede. Şi,când am văzut că purtau cagule, m-amgândit…

– Presupun că n-aţi avut cum să levedeţi feţele.

– Nu.Vecinii polonezi nu vorbeau

afrikaans, însă urmăreau schimbul dereplici întorcându-şi capetele de la unulla altul, ca nişte spectatori la un meci de

tenis.– Sau culoarea pielii.– Nu…– Nu păreţi prea sigură.Ei i se păruse că bărbaţii erau negri,

dar nu voia să-l jignească pe celălaltpoliţist.

– N-am cum să fiu sigură. Totul s-apetrecut atât de repede.

– Da, înţeleg, domnişoară Le Roux.Eraţi speriată. Dar orice amănunt nepoate fi de folos.

– Am impresia că… unul dintre eiera negru.

– Şi ceilalţi doi?– Nu ştiu…

– Aţi făcut cumva lucrări saureparaţii la casă în ultima vreme?

– Nu.– Aveţi cumva lucruri de mare

valoare în casă?– Nimic deosebit. Câteva bijuterii.

Un laptop. Televizorul…– Aveţi laptop?– Da.– Şi nu l-au luat?– Nu.– Îmi cer scuze, domnişoară Le

Roux, dar e ceva total neobişnuit aici.Ceea ce povestiţi dumneavoastră nureprezintă un modus operandi tipicpentru nişte hoţi. Spargerea uşii şi faptul

că v-au urmărit până în curtea dinspate…

– Da?– Se pare că intenţionau să vă atace,

nu să vă jefuiască.Ea încuviinţase.– Şi, în cazul acesta, trebuie să

decoperim motivaţia, înţelegeţi ce văspun?

– Înţeleg.– Şi motivaţia este, în marea

majoritate a cazurilor, de naturăpersonală.

– Ah!– Îmi cer scuze, dar sunt nevoit să

vă întreb: Aţi avut cumva vreo relaţie

amoroasă care s-a sfârşit prost?– Nu, răspunsese ea cu un zâmbet,

pentru a-şi masca uşurarea. Cel puţin…nu atât de prost, cred.

– Nu se ştie niciodată, domnişoară.Deci aţi avut pe cineva în viaţadumneavoastră în ulti- mul an?

– Vă asigur, domnule, că a trecutmai bine de un an de la ultima mearelaţie serioasă. În plus, era englez şi s-aîntors la el în ţară.

– Deci v-aţi despărţit în termenibuni?

– Absolut.– Şi de-atunci nu a mai existat

nimeni care ar putea avea resentimente

pentru că aţi rupt legătura?– Nu. Categoric nu.– Cu ce vă ocupaţi, domnişoară Le

Roux?– Sunt consultant de branding.Observase că poliţistul era derutat

şi încercase să-i explice:– Ajut companiile să-şi poziţioneze

marca sau produsele pe piaţă. Sau să lereinventeze.

– La ce firmă lucraţi?– Lucrez pe cont propriu.

Companiile sunt clienţii mei.– Deci nu aveţi angajaţi?– Nu.– Şi lucraţi pentru companii mari?

– De obicei. Dar sunt şi unele maimici…

– În ultima vreme s-a întâmplat cevaîn relaţiile dumneavoastră profesionalecare să îi supere pe unii clienţi?

– Nu. Ştiţi, eu nu… Eu mă ocup demărci şi de produse – sau, mai bine zis,de percepţia publicului asupra lor. Astanu are cum să deranjeze pe nimeni.

– Poate un incident? Cu maşina, depildă? Cu cineva care vă făcea unserviciu? Sau un angajat personal.Grădinarul…?

– Nu.– Nu vă vine nimic în minte? Nimic

de natură să fi provocat incidentul?

Fusese o întrebare la care ea nu eradeocamdată pregătită să răspundă.

1 Orăşel din regiunea Karoo, provinciaNorthern Cape, cunoscut mai ales drept centrude prelucrare a lânii de oaie (n.tr.)2 Staţiune situată pe malul mării, la circa 120de kilometri de Cape Town, considerată cel maibun loc din lume pentru observarea balenelorde pe uscat (n.tr.)3 Suburbie din Cape Town (n.tr.)