Accidentele și complicațiile generale sunt determinate de substanța anestezică sau de vasoconstrictorul din soluția anestezică.

Cel mai adesea apar manifestări minore, dar excepțional pot surveni și accidente grave, cu sfârșit letal.

Prevenirea lor se realizează prin: Examenul complet și corect al pacientului; Pregătire preanestizică corespunzătoare; Tehnică perfectă de anestezie; Evitarea dozelor mari și a substanțelor concentrate Cunoașterea farmacologiei substanțelor anestezice utilizate.

Psihogene

Reacții generale pe sisteme

Complicații determinate de

factorul „teren”

Pentru foarte mulți pacienți o vizită la stomatolog constituie un „stres mental” ce poate produce simptome ca: transpirații reci, palpitații, anxietate, neliniște, emoție sau leșin înainte de efectuarea anesteziei, la simplul contact cu cabinetul dentar, la așezarea pe fotoliu sau la perceperea mirosului specific de medicamente. Astfel de reacții, sunt adesea greșit interpretate drept „simptome toxice” ele fiind de obicei psihogene de origine vasomotorie.

În asemenea cazuri e necesară o pregătire preanestezică

Pacientul în vârstă

Acesta trebuie considerat ca „insuficient renal”, chiar dacă analizele sunt în regulă. Totodată se asociază și scăderea funcției respiratorii, cardiace și hepatice. Anestezia la acești pacienți trebuie să fie redusă, de la o jumătate, până la o treime.

La Gravide complicațiile de obicei sunt rare, însă trebuie ales anestezicul potrivit, doza minimă, și în trimestrul II de sarcină

Angina pectorală

Infarctul miocardic acut

Șocul cardiogen

Accidentul vascular cerebral

Accidentul general hipertensiv

Aritmii

Sincopa vaso-vagală (lipotimia)

Convulsiile

Hipotensiunea ortostatică

Colapsul

Urticare

Edemul Quincke

Șocul anafilactic

Criza de astm bronșic

Aspirația de corpi străini

Aspirația de conținut gastric

Stopul respirator

Reacții de hipoglicemie

Reacții de hiperglicemie

Reacții

Cardio-Vasculare:

Durerea apare în solicitări crescute: efortul fizic,

anxietate, în timpul digestiei, la pacienții cu cardiopatie

ischemică, HTA, când nu există suficient aport de O2.

Simptome:

Senzație de încleștare, presiune, ruptură (de obicei nu e o

durere vie);

Localizare retrosternală cu iradieri variabile în umăr, braț

sau partea stângă a gâtului și mandibulei;

Este declanșată frecvent de anxietate, efort, mese

copioase;

Este însoțită de dispnee, greață, slăbiciune, palpitații,

transiprații și/sau senzație de moarte iminentă.

Tratament:

Întreruperea tratamentului stomatologic;

Așezarea pacientului în poziție semișezândă;

Administrarea unei tablete de Nitroglicerină

sublingual sau Nifedipin sublingual repetat până la 3

ori;

Urmărirea pulsului și TA;

Dacă durerea este severă, se administrează 1 fiolă

Mialgin diluat în 8 ml ser – (se administrează câte 2

ml) până se remite durerea;

Pregătirea pentru transportul în serviciul de urgență.

Necroză ischemică a unei porțiuni de miocard

presupunând o stare clinică ce nu suferă amânare și

necesită spitalizare urgentă. Are o letalitate maximă în

primele ore de la apariție.

De regulă, cauza cea mai frecventă este ateroscleroza

stenozantă și obliterantă. Urmează tromboză, embolie,

arterite infecțioase sau inflamatorii, anomalii congenitale

ale coronarelor.

Simptome:

Localizare ca la angina pectorală;

Intensitatea deosebit de mare, sub formă de strivire,

pumnal sau gheară violentă;

Durata de 20-30 min, până la ore sau zile (ca jenă

retrosternală);

Nu se calmează după utilizarea nitroglicerinei, însă

cedează la analgetice centrale, opiacee;

Factorii precipitanți: scădere bruscă a TA, hemoragie

masivă, tulburări de ritm;

Fenomene asociate: anxietate cu „senzație de moarte

iminentă”, transpirații reci, grețuri, vome, sughiț.

Astmatică: boala debutează cu sufocare, dispnee;

Gastralgică: apar dureri în abdomen, adesea în regiunea

epigastrică;

Asimptomatică: semne de rău general, slăbiciuni,

adinamie.

Tratament:

Poziționarea pacientului în decubit dorsal;

Apelarea Serviciului de Urgențe;

Administrarea 1 pastile de Nitroglicerină sublingual;

Controlul TA în dinamică;

Administrarea de O2 prin mască;

Administrarea unei linii venoase (injecție i.v.) sau

intramusculare de:

- Analgin 50% - 2,0 ml;

- Dimedrol 1% - 1,0 ml sau Baralgin – 5,0 ml;

Administrarea unei linii venoase (injecție i.v.) (se poate

administra și subcutanat) de Heparină – 10 U.I.

Modificările fluxului sanguin cerebral, fie prin creşterea

bruscă, cu ruperea unui vas (hemoragie cerebrală), fie prin

reducerea sa (ischemie) ca în trombozele sau emboliile

cerebrale, determină tulburări ale perfuziei cerebrale, cu

hipoxia şi edemul cerebral consecutive. Creierul este foarte

sensibil la hipoxie; deşi reprezintă numai 3% din greutatea

corpului însă utilizează 20% din oxigenul consumat de

organism şi primeşte 15% din debitul sanguin cardiac.

Simptome:

Hemoragia cerebrală are de obicei un debut brusc, cu

cefalee severă, greţuri, vertij ce poate evolua cu pierderea

cunoştinţei.

Se constată pupila midriatică de partea lezată,

Hipotonia muşchilor obrazului (bolnavul "fumează pipă")

Respiraţie stertoroasă şi dacă se adaugă respiraţie

Cheyne-Stokes, tulburări sfincteriene, hipotermie,

Babinski bilateral, prognosticul este totdeauna letal.

Ictusul embolic este precedat de cefalee, scurtă perioadă

de pierdere a cunoştinţei, uneori convulsii (localizare

corticală a emboliei). În embolia arterei bazilare bolnavul

intră de la început în comă şi sucombă în câteva ore.

Tratament:

Întreruperea manoperelor terapeutice,

Administrare de oxigen, monitorizarea semnelor vitale,

Instalarea unei linii venoase cu tratament antiedem

Hidrocortizon 200 mg., sau Dexametazonă 8-16 mg. în

perfuzie cu glucoză 10%)

Solicitarea serviciului de specializat de urgenţă.

La tratamentele menţionate mai sus se va susţine respiraţia

prin restabilirea libertăţii căilor respiratorii superioare

(aspiraţia secreţiilor traheo-bronşice, administrarea de

oxigen 100%), eventual respiraţie artificială. Se va susţine

circulaţia, eventual efectuându-se masaj cardiac,

tratamentul puseelor de HTA (furosemid 1 fiolă IV,

nifedipin 5-10 mg. injectat foarte lent în perfuzie).

Simptome:

cefalee intensă, o stare de agitaţie nemotivată,

senzaţia de greaţă, tulburări ale stării de conştienţă, de

vedere;

semne de angină pectorală, pot fi determinate de

prezenţa unui puseu de HTA şi ne determină să

măsurăm TA.

se întrerupe imediat anestezia sau tratamentul

pacientul cu HTA rămâne în poziţie şezândă în fotoliul dentar, cu

membrele inferioare decliv

administrarea de oxigen 100% pe mască, ochelari nazali, etc.

asigurarea unei căi venoase

medicaţie antihipertensivă orală – nifedipină 10 mg (se poate repeta

după 20- 30 minute)

medicaţie diuretică –furosemid 20 mg/2ml V2- 1 fiolă i.v lent

sau indapamid (2,5 mg/tabletă, o tabletă)

Monitorizarea TA deoarece se pot produce căderi tensionale foarte

pronunţate, cu risc de ischemie cerebrală şi coronară acută. Valorile

TA nu trebuie scăzute sub 160-170 mm Hg valoare maximă şi 100

mm Hg valoarea minimă.

Spitalizarea obligatorie.

Sunt dereglări ale ritmului normal al inimii, fie sub

raportul frecvenței, fie al regularității frecvenței

cardiace

Tahicardia paroxistică (FBC=140-222 b/min)

slăbiciune generalizată

senzații neplăcute sau durere cu un caracter constructiv

în regiunea iniii

dispnee

paliditate

tahicardie (accelerarea bruscă a bătăilor cardiace)

scăderea TA sistolice și creșterea celei diastolice

Stoparea oricărui tratament stomatologic

Controlul TA și a pulsului

Oxigenoterapia

Valocardin (40 pic per os)

Presiune digitală pe globii oculari timp de 10-15 sec până la apariția senzației dureroase (semnul Ashner)

Anaprilin (1 tab sublingual)

În caz de lipsă a efectului (reducerea bătăilor cardiace și îmbunătățirea stării generale a pacientului) – apelarea serviciului de urgență, iar între timp:

Administrarea i.m: Lidocaină 80 mg (sol. De 2%-4,0 ml)

Controlul TA!!!

Reacții toxice cu

alterarea

conștienței:

Reprezintă cel mai frecvent accident care

constă în pierderea conştienţei de scurtă durată

(în medie 1-2 minute) şi se manifestă printr-o

slăbiciune generală musculară, cu pierderea

tonusului postural şi incapacitatea pacientului

de a se menţine în ortostatism.

precedat de stare de rău general, ameţeli,

alterări ale percepţiei vizuale,

parestezii ale extremităţilor,

paloare, transpiraţii, greţuri, dar excepţional

de vărsături

slăbiciune generalizată

senzații neplăcute sau durere cu un caracter

constructiv în regiunea iniii

dispnee

paliditate

tahicardie (accelerarea bruscă a bătăilor

cardiace)

scăderea TA sistolice și creșterea celei

diastolice

Stoparea oricărui tratament stomatologic

Controlul TA și a pulsului

Oxigenoterapia

Valocardin (40 pic per os)

Presiune digitală pe globii oculari timp de 10-15 sec până la apariția senzației dureroase (semnul Ashner)

Anaprilin (1 tab sublingual)

În caz de lipsă a efectului (reducerea bătăilor cardiace și îmbunătățirea stării generale a pacientului) – apelarea serviciului de urgență, iar între timp:

Administrarea i.m: Lidocaină 80 mg (sol. De 2%-4,0 ml)

Controlul TA!!!

Reacții alergice

Simptome:

Debutează brusc cu mâncărime de intensitate mare pe o

porțiune de tegumente, sau uneori chiar și pe întregul

organism. În scurt timp apar papule cutanate se umflă și

produc leziuni de culoare roză sau roșie, denumite popular

"bubițe dulci“, au margini bine delimitate și au vârful plat.

Diametru de 1-5 cm. Apoi se unesc rapid și formează plăci

întinse, plate (arii mai extinse de leziuni tumefiate, cu

modificarea de culoare a pielii).

Debutul urticariei acute poate fi însoțit de indispoziție,

cefalee, temperatură înaltă de până la 38-39,50C, grețuri,

vome, scăderea TA.

Durata perioadei acute – de la câteva ore până la câteva zile.

Întreruperea imediată a inoculării alergenului

Așezarea pacientului în poziție orizontală

Administrarea de oxigen

Urmărirea pulsului și TA

Instalarea unei linii venoase (injecție i.v):

Dimedrol 1% - 2 ml (Suprastin 2% - 2 ml)

Prednisolon 60 mg

Pregătirea pentru transportul de urgență

Aproximativ 30% dintre cazurile de urticarie

însoțesc edemul Quincke.

Simptome:

Edem răspândit, indurativ, palid, nepruriginos al pielii și

țesutului celulo-adipos subcutanat, la presiune nu rămâne

amprenta, eritem, senzație de amorțire care poate asocia sau

nu urticarie

Are ca localizare mai frecventă fața (buze și pleoape),

extremități, organe genitale

Cea mai periculoasă localizare este laringele, se întâlnește în

25% din cazuri și poate provoca asfixia

Dacă este localizat intracerebral, poate provoca dereglări

neurologice – convulsii, afazie, hemiplegii

Stoparea imediată a utilizării preparatului

Poziționarea pacientului în decubit dorsal

Oxigenarea cu O2 prin mască

Administrarea unei lini venoase: Dimedrol 1%-2ml, Suprastin

2%-2ml, Prednisolon 90,0 mg (în caz de edem al limbii),

Furosemid 1%-4,0ml i.v, Adrenalină 0,1%-0,3 ml subcutanat.

Controlul TA în dinamică (cel puțin 1 dată în 5 min)

Apelarea Serviciului de Urgențe

În caz de apariție a cianozei cu pericolul de asfixie este

indicată conicotomia și aspirarea secrețiilor salivare din căile

respiratorii

Este o reacție de hipersensibilitate sistemică ce

apare la indivizi deja sensibilizați, cu manifestări

imediate, brutale, cu prăbușirea hemodinamicii și

insufiență respiratorie după introducerea în

organism a oricărei substanțe, mai ales proteice, care

provoacă eliberarea de mediatori chimici.

Reacțiile anafilactice pot apărea la orice persoană,

indiferent de vârstă, și se poate produce în anumite

circumstanțe etiologice, luând 2 forme:

Senzația de rău general (prodromal)

Edem pulmonar, dispnee

Bronhoconstricție cu dificultăți de respirație

Disfonie, disfagie, palpitații, TA scăzută

Greţuri, vomă, diaree, poliurie, urticarie

Prurit la nivelul buzelor, palatului, membrilor

Înroșirea tegumentelor

Lipotimie

Anxietate

Colaps

Răspunsul apare începând de

la câteva minute până la 2 ore

și se caracterizează prin

hipotensiune, tahicardie,

hiperemia tegumentelor,

urticarie, senzația de

mâncărime în gură, pe buze,

gât, edem facial, rash

generalizat (rinoree, weezing)

Reacțiile apar după câteva minute de la contactul

cu alergenul. Acestea au tendință de generalizare,

cu manifestări mai grave: apare constricția căilor

aeriene în formă de criză de astm sau edem

Quincke. Scade brusc TA, apare tahicardia, puls

rapid, slăbiciune, aritmie, angină pectorală,

vertije, paloare, confuzie mentală. Uneori survin

vome, anxietate, vertije, letargie, diplopie.

(fulminant) Răspunsul apare în primele

secunde sau odată cu atingerea factorului

alergen. Brusc apare colapsul (paliditate,

cianoză, prăbușire TA, puls filiform),

stare de agonie (paloare, confuzie

mentală și inconștieță, midriază).

Încetarea administrării alergenului

Poziționarea pacientului în decubit dorsal cu

extremitățile inferioare ridicate de la nivelul

corpului, Controlul TA în dinamică – cel puțin 1

data în decurs de 5 minute, Oxigenoterapia.

Apelarea Serviciului de Urgențe

Preaparate antihistaminice: i/v Dimedrol 1% - 2,0

ml, Suprastin 2% - 2,0 ml, Prednisolon 90 mg

În scopul înlăturării vasodilatației se introduc: sol.,

Adrenalină 0,1% - 0,5 ml i.m, Mezaton 1% - 1,0 ml

i.m

Controlul TA!!!

Administrarea i.v cu picături rapide:Sol. Poliglicină

400,0 ml, Sol. Reopoliglicină 400,0 ml

În caz de asfixie, se administrează i.v Sol.

Aminofilină 2,4% - 10-20 ml

La apariția semnelor de eem pulmonar: sol.,

Furosemid 40mg (4,0ml – sol 1%) i.v, Corglicon

0,5ml – 0,06% , în sol izotonică de NaCl

În caz de nereușită sau tratament fără schimbări

clinice (persistența insuficienței circulatorii) se recomandă reanimarea cardio-pulmonară și cerebrală

Reacții ale

aparatului

respirator:

Simptome:

Faza prodromală:

Strănut, guturai, eructații, cefalee, anxietate.

Faza dispneică:

Senzație de sete de aer, adoptarea poziției de ortopnee,

toracele este distins, blocat în inspir, Wheezing (respirație

șuierătoare), pe fundalul respirației se aud raluri uscate

(ronflante, sibilante).

Faza umedă:

Tuse productivă (spută „perlată”), apariţia ralurilor umede

(subcrepitante).

evitarea şedinţelor prelungite (peste 70-75 minute) de tratament dentar

combaterea emoţiilor prin sedarea pacienţilor fie inhalator cu N20/02, fie i.v cu Midazolam

evitarea antiinflamatorilor nesteroidieni (aspirina) şi a antibioticelor, in tratamentul pacienţilor respectivi

evitarea anestezicelor care conţin sulfiţi ca antioxidanţi ai vasoconstrictorului

evitarea anestezicului local cu adrenalină este indicată şi pentru prevenirea accidentelor generale cardio-vasculare prin interacţiunea cu bronhodilatatoarele de tip beta 2 adrenergice din tratamentul pacientului.

respectarea de către pacient a medicaţiei de fond antiastmatice şi menţinerea medicamentelor la îndemână.

Întreruperea intervenţiei dentare

Pacientul rămâne în poziţie şezândă în fotoliul dentar

Se administrează un bronhodilatator inhalator (albuterol,

epinefrina), subcutanat Adrenalină 0,1% - 0,3 ml.

Apelarea Serviciului de Urgență. Între timp: oxigenoterapia.

Administrarea i.v: Eufilină 2,4% - 10,0 ml, Prednisolon 90

mg, Monitorizare pulsului, T.A, saturaţiei cu 02.

Dacă remiterea se prelungeşte, se administrează: eufilină

2,4% - 20,0 ml, în perfuzie ser fiziologic 200,0 ml cu viteza

de 60 de picături per minut.

În caz de remisie totală a atacului de astm, se poate prelungi

tratamentul stomatologic cel puțin peste jumătate de oră de

la terminarea crizei

Simptome:

Corpi străini mari:

Tuse

Senzație de sufocare

Dispnee severă

Cianoză

Conținut gastric:

•Tuse

•Wheezing sau raluri

•Tahicardie

•Hipotensiune

•Dispnee

•Cianoză

Variază în funcție de gradul de obstrucție respiratorie.

Dacă obstrucția este parțială, iar reflexul de tuse este

intact, corpii străini pot fi expectorați prin tuse.

Dacă aceștia nu sunt expectorați, se administrează

oxigen și se transportă într-un serviciu de urgență

pentru bronhoscopie sau laringoscopie.

Sincopa se poate complica trecând în stop cardio-respirator. Dar el poate apărea și în urma unei crize convulsive sau a unui accident alergic. Patogenetic poate si interpretat fie ca o reacție vagală, fie acționând toxic asupra inimii, producând vasodilatație cu scăderea debitului cardiac și prăbușirea TA.

Clinic, se constată absența pulsului, TA, a bătăilor cardice, mișcărilor respiratorii. Este prezentă midriaza bilaterală areactivă și oprirea sângerării din plagă.

Tratamentul de urgență constă în măsuri de resuscitare cardio-respiratorie aplicate cât mai precoce, anterior instalării leziunilor organice și în ordinea logică a importanței de moemnt. Astfel, SAFAR propune o schemă de tratament, unanim acceptată în specialitate, și care cuprinde 3 etape:

A (airway)

B (breathing)

C (circulation)

A. Asigurarea libertății căilor aeriene:

Așezarea bolnavului în decubit lateral, cu capul în extensie și mandibula în subluxație anterioară.

Tripla manevră Safar de eliberare a căilor aeriene superioare.

Prin aceste manevre se ridică limba din faringe și se deblochează căile respiratorii (se îndepărtează corpii străini, aspirarea sângelui, salivei, secrețiilor gastrice)

În cazuri grave se recurge la puncția traheală

B – Respirația

După eliberarea căilor respiratorii, trebuie să se obțină o respirație spontană. Se administrează în continuare oxigen, inhalare de amoniac, respiruri adânci.

Dacă pacientul nu-și revine, se recurge la respirație gură la gură

C – asigurarea circulației

Se obține prin refacerea rapidă a activității miocardului și se realizează prin metoda „pumnului sternal” (în primul minut).

Apoi se trece la pomparea artificială a sângelui prin „masaj cardiac extern”

Reacții ale

sistemului

endocrin

Simptome:

Prodromale: senzaţia acută de foame, slăbiciuni, vertij,

cefalee, tremorul membrelor superioare.

Propriu-zise: apare brusc o diminuare a funcţiei cerebrale,

manifestată prin confuzie mentală, incapacitatea de a gândi

clar şi diminuarea capacităţii de a se exprima prin vorbire,

greaţă şi creşterea motilităţii gastrice, diaforeză cu

extremităţi reci, umede, tahicardie, transiprații reci

abundente, parestezii, comportament straniu şi lipsa

cooperării, pierderea stdrii de conştienţă, fasciculaţii

musculare, convulsii tonico-clonice, hipotensiune arterială,

şoc şi eventual deces.

Se întrerupe anestezia sau intervenţia terapeutică

Pacientul se poziționează în decubit dorsal

Se administrează sol. Glucoză 40% - 20 ml , zahăr per os

Dacă simptomele se remit, pacientul va fi monitorizat 30-60

minute, după care poate părăsi unitatea însoţit de rude.

Dacă simptomele se agravează, apare obnubilarea sau

pierderea cunoştinţei, se creează un acces venos, prin care

se introduce perfuzie cu glucoză 10% şi se solicită asistenţă

de urgenţă într-un serviciu specializat

Simptome:

Prodromale: xerostomie, slăbiciune generală, senzație

de vomă, dureri în regiunea epigastrică, este posibil un

miros de acetonă din cavitatea bucală

Ale comei:obnubilare sau pierderea conștienței, miros

de acetonă din cavitatea bucală, respirație îngreunată,

wheezing, scăderea TA, tahicardie, tegumente uscate

Se întrerupe anestezia sau intervenţia

Apelarea Serviciului de urgență

Cu scop de a diferenția criza hiperglicemică de cea

hipoglicemică se administrează i.v Sol. Glucoză 40% - 10,0

ml

Controlul TA în dinamică cel puțin o dată în 10 minute. În caz

de scădere a TA –intravenos sol. Cordiamină 2,0

Administrare de perfuzie sol. NaCl 0,9% - 400,0 ml, cu

picături rapide (controlul TA!!!)