R O M Â N I ATRIBUNALUL CLUJSECŢIA MIXTĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALEDosar nr. Cod operator de date cu caracter personal 3184aflate sub incidenţa Legii nr. 677/2001

DECIZIA Nr. 753/R/2013Şedinţa publică din data de 05 iunie 2013

Instanţa constituită din:PREŞEDINTE: A. G. C.JUDECĂTOR: I. N. B.

JUDECĂTOR: S. T.GREFIER: D. B.

S-a luat sper examinare recursul promovat de recurenta OTP BANK ROMANIA SA împotriva sentinţei civile nr. 9259/2012 pronunţată în data de 26.04.2012 în dosarul cu nr. 29584/211/2011 privind şi pe intimaţii K. N. C., K. E. M., B. M. A., A. H. S. M., având ca obiect pretentii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se constată lipsa părţilor.Procedura de citare este legal îndeplinită.S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că s-a solicitat

judecarea cauzei şi în lipsă în temeiul dispoziţiilor art. 242(2) C.pr.civ., şi va reţine cauza în pronunţare pe excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj invocată de intimaţi prin întâmpinare.

T R I B U N A L U L

Prin sentinţa civilă nr. 9259/2012/26.04.2012 al Judecătoriei Cluj-Napoca a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanţii K. N. C. şi K. E. M., B.M.A. şi A. H. S. M.cu domic. procesual ales în Cluj-Napoca, str. nr., jud. Cluj, la SCA P.&S. împotriva paratei OTP Bank Romania SA cu sediul procesual ales la Sucursala Mănăştur Cluj cu sediul în Cluj-Napoca, Calea Floresti, nr. 81, jud. Cluj şi în consecinţă:

S-a constatat nulitatea absolută a clauzei potrivit căreia clientul datorează şi va plăti băncii o dobândă revizuibilă în conformitate cu politica băncii, cuprinsa în art.6.1,al Contractului de credit nr. C 2202/2010/6854/2007 încheiat de reclamanţii K. N. C. şi K. E. M., aceasta reprezentând o clauză abuzivă.

A fost obligată pârâta să precizeze şi să actualizeze Contractul de credit anterior menţionat prin semnarea unui act adiţional la acesta, cuprinzând următoarele clauze minimale:

- precizarea şi definirea elementelor componente ale dobânzii şi a cuantumului acestora, respective 2,75+LIBOR CHF 3M

- modalitatea de modificare a dobânzii exclusive în funcţie de indicele de referinţă LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa în contract, cu menţiunea ca marja băncii este fixă, neputând fi modificată decât prin acordul scris al părţilor, modificarea dobânzii urmând a se produce atât în sens crescător cât şi în sens descrescător, în funcţie de variaţiile indicelui de referinţă LIBOR.

A fost obligată pârâta să recalculeze pe viitor (cu aplicare de la data cererii introductive) nivelul dobânzii percepute reclamanţilor în temeiul Contractului de credit nr. C 2202/2010/6854/2007 după următoarea formula:marja băncii fixă în valoarea avuta în vedere la încheierea contractului de credit, respectiv 2,75 puncte, plus valoarea indicelui de referinţă LIBOR CHF la 3 luni.

A fost obligată pârâta la restituirea către reclamanţi a sumei de 16.312 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plăţii efective, plus dobânda legala calculată asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anterior cererii introductive, respective pana la limita termenului de prescripţie.

S-a dispus compensarea sumei de 16.312 CHF cu cea deţinută de pârâtă împotriva reclamanţilor K. N. C. şi K. E. M., în baza contractului de credit încheiat, fără ca pârâta să fie îndreptăţită la reţinerea comisionului pentru rambursare anticipată.

S-a constatat nulitatea absolută a clauzei potrivit căreia dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii, cuprinsa în art.5.2 al Contractului de credit C 2204/1000/10527/2008, respective dobânda este variabila, putând fi modificată în mod unilateral de către Banca, în funcţie de politica OTP Bank Romania SA de costurile de finanţare ale Băncii, cuprinsa în art.6.2 al Contractului de credit 2202/2010/6921/2008, ca fiind o clauză abuzivă.

A fost obligată pârâta să precizeze şi să actualizeze contractele de credit menţionate anterior, încheiate de reclamanta B.M.A. prin semnarea unui act adiţional la acestea, cuprinzând următoarele clause minimale:

- precizarea şi definirea elementelor componente ale dobânzii şi a cuantumului acestora: 2,75+LIBOR CHF 3M(CC nr. C 2202/2010/6921/2008), respective 4,21+LIBOR CHF 3M (CC nr. 2204/1000/10527/2008)

- modalitatea de modificare a dobânzii exclusive în funcţie de indicele de referinţă LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa în contract, cu menţiunea că marja băncii este fixă, neputând fi modificată decât prin acordul scris al părţilor, modificarea dobânzii urmând a se produce atât în sens crescător cât şi descrescător, în funcţie de variaţiile indicelui de referinţă LIBOR.

A fost obligată pârâta să recalculeze pe viitor, de la data de 08.11.2011, nivelul dobânzii percepute reclamantei în temeiul Contractului de credit după următoarea formulă:marja băncii fixa în valoarea avută în vedere la încheierea contractelor de credit respective 2,75 puncte+LIBOR CHF 3M(CC nr. C 2202/2010/6921/2008) şi 4,21+LIBOR CHF 3M (CC nr. 2204/1000/10527/2008) plus valoarea indicelui de referinţă LIBOR CHF la 3 luni.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantei B.M.A. a sumei de 9784 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plăţii efective, plus dobânda legală calculată asupra sumei pretense pe cei 3 ani anterior cererii introductive, respective până la limita termenului de prescripţie.

2

S-a constatat nulitatea absolută a clauzei potrivit căreia clientul datorează şi va plăti băncii o dobândă revizuibilă în conformitate cu politica băncii, cuprinsă în art.6.2,al Contractului de credit nr.C 2202/1000/7727/2008, încheiat de reclamanta A. H. S. M. şi pârâta, ca fiind o clauză abuzivă.

A fost obligată pârâta la restituirea către reclamanţi a sumei de 3433 CHF în echivalent în lei la cursul BNR la data plăţii efective, plus dobânda legală calculate asupra sumei pretense pe cei 3 ani anterior datei de 08.11.2011, respective până la limita termenului de prescripţie.

A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor suma de 4960 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin acţiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanţii K. N. C., K. E. M., B.M.A., A. H. S. M.au chemat în judecată pe pârâta OTP Bank Romania SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata:

1.- sumei de 16.312 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plăţii efective (respectiv 57.481,85 în echivalent în lei din data de 1 noiembrie 2011, respectiv 3,5239 lei/1 CHF), plus dobânda legală calculată asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anteriori, respectiv până la limita termenului de prescripţie (noiembrie 2008 – octombrie 2011 inclusiv); compensarea acestei creanţe cu cea deţinută de pârâtă împotriva reclamanţilor de rândul 1, în baza contractului de credit încheiat, respectiv până la concurenţa sumei de 16.312 CHF, fără ca pârâta să fie îndreptăţită la reţinerea comisionului pentru rambursare anticipată, în ceea ce-i priveşte pe reclamanţii de rândul 1;

2.- sumei de 9.784 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plăţii efective (respectiv 34.477,8376 în echivalent în lei din data de 1 noiembrie 2011, respectiv 3,5239 lei/1 CHF), plus dobânda legală calculată asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anteriori, respectiv până la limita termenului de prescripţie (noiembrie 2008 – octombrie 2011 inclusiv); compensarea acestei creanţe cu cea deţinută de pârâtă împotriva reclamantei de rândul 2, în baza celor două contracte de credit încheiate, respectiv până la concurenţa sumei de 6.010 CHF, aferentă primului contract de credit şi de 3.774 CHF, aferentă celui de-al doilea, fără ca pârâta să fie îndreptăţită la reţinerea comisionului pentru rambursare anticipată, în ceea ce o priveşte pe reclamanta de rândul 2;

3.- sumei de 3.433 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plăţii efective (respectiv 12.097,5487 în echivalent în lei din data de 1 noiembrie 2011, respectiv 3,5239 lei/1 CHF), plus dobânda legală calculată asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anteriori, respectiv până la limita termenului de prescripţie (noiembrie 2008 – octombrie 2011 inclusiv);

Cu cheltuieli de judecată.În motivare reclamanţii de rândul 1 arată că au încheiat cu pârâta la data de

21.12.2007 prin Sucursala Mănăştur Cluj, în calitate de titular (împrumutat) şi, respectiv codebitor, contractul de credit ipotecar nr. 02202/2010/6854. Contractul are ca obiect acordarea de către bancă a unui credit ipotecar, în valoare de 277.000 CHF, pe o durată de 320 luni. Restituirea sumei împrumutate s-a garantat prin instituirea unei ipoteci de rangul 1, asupra imobilului dobândit ca urmare a contractării împrumutului. Subliniază că noul scadenţar, respectiv cel care

3

cuprindea valoarea ratei după modificarea dobânzii, nu le-a fost comunicat, deşi l-au solicitat în repetate rânduri, astfel cum rezultă din dovezile anexate.

De asemenea reclamanta de rândul 2 arată că a încheiat cu pârâta la data de prin Sucursala Mănăştur Cluj, în calitate de titular (împrumutat) contractele de credit nr. C/2202/2010/6921/4.02.2008 şi nr. C/2204/1000/10527/17.06.2008. Primul dintre aceste două acte re ca obiect acordarea de către bancă a unui credit ipotecar, în valoare de 84.546 CHF, iar cel de-al doilea, acordarea unui credit de consum în cuantum de 66.488 CHF, pe o durată de 360 de luni. Restituirea ambelor sume împrumutate s-a garantat prin instituirea a două ipoteci, de rangul 1 şi 2, asupra unui imobil dobândit de reclamantă ca urmare a contractării primului împrumut.

Reclamanta de rândul 3 arată că a încheiat cu pârâta la data de 4.08.2008 prin Sucursala Mănăştur Cluj, în calitate de titular (împrumutat) şi, respectiv codebitor, contractul de credit ipotecar nr. C2202/1000/7727. Contractul are ca obiect acordarea de către bancă a unui credit ipotecar, în valoare de 119.200 CHF, pe o durată de 180 luni. Restituirea sumei împrumutate s-a garantat prin instituirea unei ipoteci de rangul 1, asupra imobilului dobândit ca urmare a contractării împrumutului.

Conform art. 6.7 din contrat, la data încheierii lui, rata dobânzii curente era de 5,5%. Art. 6.1 şi 6.2 stipulează că dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii. Banca îşi rezervă dreptul de a revizui periodic rata dobânzii, în funcţie de evoluţia indicatorilor de referinţă pentru fiecare valută (LIBOR în cazul CHF), fără a exista consimţământul clientului, în ceea ce priveşte contractul reclamanţilor de rândul 1.

O clauză echivalentă se regăseşte inserată în art. 6.1 şi 6.2 şi,. respectiv, în cadrul celui de-al doilea contract, la art. 5.1 şi 5.2 , referitor la contractele reclamantei de rândul 2.

Conform art. 6.-1 din contract, la data încheierii lui, rata dobânzii curente era de 6,49% în cazul creditului acordat reclamantei de rândul 3. Art. 6.2 şi 6.3 stipulează că dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii. Banca îşi rezervă dreptul de a revizui periodic rata dobânzii, în funcţie de evoluţia indicatorilor de referinţă pentru fiecare valută (LIBOR în cazul CHF), fără a exista consimţământul clientului, în ceea ce priveşte contractul reclamantei de rândul 3.

Faţă de aceste dispoziţii contractuale şi a evoluţiei indicatorului de referinţă (s.n. 2,75% la data acordării creditului reclamanţilor de rândul1 respectiv primului contract al reclamantei de rândul 2), arată că pe parcursul derulării contractelor, respectiv în cursul anului 2008, când valoarea indicatorului de referinţă a crescut la o valoare de 2,81%, rata dobânzii a fost revizuită de către bancă, în sensul majorării acesteia cu 0,99 procente, modificându-se corespunzător rata lunară aferentă şi, implicit, costul total al creditului.

În acest context, a fost contractat de către reclamanta de rândul 2 şi ce-l de-al doilea credit, dobânda stabilită de 6,99% ţinând cont deja de această evoluţie a pieţelor financiare, aceeaşi fiind şi situaţia reclamantei de rândul 3, diferenţele e dobândă datorându-se tipului diferit de credit angajat de cele două petente.

Ulterior, evoluţia indicelui LIBOR pentru CHF, în contextul economic pe plan mondial, a fost descendentă, ajungând la valori uşor peste 0, însă cu toate că

4

valoarea indicelui LIBOR pentru CHF a înregistrat o scădere mai mult decât semnificativă, respectiv acesta a scăzut cu peste 2 puncte procentuale în raport cu data la care Banca a revizuit rata dobânzii, deşi creşterea indicelui a fost semnificativ mai mică, nu a beneficiat de nici o revizuire în sensul scăderii ratei dobânzii, cu toate că Banca şi-a revizuit dreptul de a revizui/modifica rata dobânzii (s.n. atât în sensul majorării, cât şi în cel al scăderii acesteia), nu doar de a majora atunci când valoarea indicelui de referinţă îi era mai favorabilă. Aceasta,cu atât mai mult cu cât părţile unui contract trebuie să beneficieze de drepturi şi obligaţii echitabile pe parcursul derulării raporturilor dintre ele.

În ceea ce priveşte actele adiţionale propuse de bancă, urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, menţionează că au refuzat în mod expres semnarea acestora. În acest sens a notificat pârâta întrucât a apreciat că s-a încercat o redefinire a clauzei referitoare la dobândă într-o manieră care îi prejudicia în mod evident în sensul în care aceasta cuprinde, pe lângă LIBOR la CHF la 3 luni, o marjă a băncii revizuibilă trimestrial, de 6,27%, respectiv de 6,77%, pentru cel de-al doilea contract de credit încheiat de către reclamanta de rândul 2, adică mai mult decât întregul cuantum al dobânzii convenite iniţial. O astfel de interpretare ar fi de natură să denatureze scopul acestui act normativ şi să-l transforme într-un instrument îndreptat împotriva clienţilor captivi.

Sub acest aspect. arată că potrivit art. 95 din OUG nr. 50/2010, modificat prin legea nr. 288/2010: „Prevederile prezentei ordonanţe de urgenta nu se aplica contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, cu excepţia dispoziţiilor art. 371, ale art. 66-69 şi, în ceea ce priveşte contractele de credit pe durata nedeterminata existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, ale art. 50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1)şi (2), precum şi ale art. 66-71."

Aşadar pretenţiile reclamanţilor au la bază clauzele cu privire la dobândă asumate prin contractul de credit şi nu cele din actele adiţionale.

Or, din coroborarea modalităţii în care pârâta a înţeles să se raporteze la condiţiile economice, cu prevederile art. 6 şi, respectiv 5 din contracte, rezultă că marja băncii, la data acordării creditului, a fost de 2,75 puncte procentuale pentru reclamanţii de rândul 1 şi 2 şi 3,73 p.po pentru reclamanta de rândul 3, în condiţiile în care riscurile valutare şi cele ale creşterii indicatorului de referinţă au fost transferate exclusiv în sarcina reclamanţilor.

Pentru cel de-al doilea contract încheiat de către reclamanta de rândul 2, pe baza aceluiaşi raţionament, rezultă că marja băncii, la data acordării creditului, a fost de 4,21 puncte: 6,99-2,78, aceasta din urmă valoare fiind corespunzătoare indicatorului Libor CHF la 3 luni, de la data acordării celui de-al doilea credit.

Ca atare, apreciază că marjele stabilite iniţial, sunt singurele care pot fi luate în considerare şi la momentul actual neexistând nici o justificare rezonabilă şi pertinentă pentru aplicarea altora.

Cu toate acestea, ulterior, pe parcursul derulării contractului, deşi evoluţia indicatorului de referinţă pentru moneda creditului s-a modificat în sens descendent, pârâta nu a procedat la modificarea dobânzii, deşi cauzele contractuale o impuneau, „modificarea” de care fac vorbire taxele referitoare la dobândă, fiind clauze asumate de contractanţi, putând fi aşadar atât în favoarea, cât şi în

5

defavoarea părţilor, o altă interpretare fiind de natură să creeze premisele unui grav dezechilibru contractual şi să pună sub semnul întrebării buna credinţă şi loialitatea care trebuie să guverneze raporturile lor contractuale.Ca atare demersul reclamanţilor are ca şi temei răspunderea pârâtei pe tărâm contractual pentru modul defectuos în care a înţeles să-şi exercite drepturile derivate din contractele încheiate, ceea ce le creează prejudiciul pentru a cărui reparare au apelat la concursul justiţiei.

Libertatea contractuală îşi găseşte limita în legătura de solidaritate dintre părţile contractuale, în temeiul căreia fiecare parte trebuie să-şi asume sarcina de a realiza interesul din contract al celeilalte părţi. Ori, interesul împrumutatului nu este numai acela de a-şi asigura la un anumit moment pentru un anumit interval, lichidităţile pretinse prin convenţie, ci şi acela de a-şi asuma în condiţii de transparenţă costul împrumutului. Cu alte cuvinte, interesul împrumutatului este acela de a-şi da consimţământul în cunoştinţă de cauză, că produsul de creditare care face obiectul contractului corespunde aşteptărilor sale şi că angajamentul asumat nu este disproporţionat în raport cu bunurile şi veniturile sale.

Legătura de solidaritate impune părţilor contractante două îndatoriri: obligaţia de cooperare şi obligaţia de coerenţă. În temeiul obligaţiei de coerenţă părţile nu trebuie să adopte comportamente sau conduite care se află în contradicţie cu realizarea intereselor reciproce pe care le urmăresc prin executarea întocmai a acelui contract.

Obligaţia de coerenţă impune titularilor săi, să nu exercite drepturile ce le revin de o mani eră bruscă, neobiectivă, de natură a trăda încrederea celuilalt contractant.

În privinţa celui de-al doilea petit susţinut de reclamanţii de rând 1 şi 2, înţelege să invoce prevederile art. 1143-1153 din vechiul Cod civil, având în vedere disp. art. 102 din legea nr. 71/2011, solicitând să se dispună compensarea judecătorească a sumei pretinse cu capitalul împrumutat, fără a lua în considerare dobânda calculată conform scadenţarelor, până la concurenţa celei mai mici, în speţă până la nivelul pretenţiilor deduse judecăţii, pârâta urmând a emite un nou scadenţar în cadrul căruia să ia în calcul această compensare.

În drept: art. 969 vechiul Cod civil, art. 1143-1153 vechiul Cod civ., art. 102 din legea nr. 71/2011, art. 95 din OUG 50/2010, art. 1 alin. 3 coroborat cu art. 4 din legea nr. 193/2000 şi a pct. 1 lit. b din lista anexă a acestui act normativ, OG 9/2000 şi nr. 13/2011, art. 242 alin. 2 C.pr.civ.

Prin întâmpinarea formulată pârâta OTP Bank Romania SA, a invocat: excepţia lipsei competenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, excepţia netimbrării, excepţia litisconsortiului procesual activ, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada anterioară datei de 2.11.2008.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor.Excepţia lipsei competenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca.Potrivit prevederilor art. 5 C.pr.civ. „cererea se face la instanţa domiciliului

pârâtului (aceasta este regula).Prezenta cauză se referă la litigiul comercial intervenit cu privire la punerea

în executare a următoarelor contracte de credit: C 2202/2010/6854 (semnat cu

6

d-na K.); C/2202/2010/6921 şi C/2204/1000/10527 (semnate cu d-na B.) şi C2202/1000/7727 (semnat cu d-na A. H.).

Potrivit prevederilor art. 18.3 din contractul C 2202/2010/6854 semnat şi asumat de către cele două părţi: „În cazul în care o soluţie amiabilă nu este posibilă, litigiul se supune spre soluţionare instanţelor judecătoreşti de drept comun din România din localitatea în care este înregistrat sediul social al băncii…”.

Prevederile similare se află în toate contractele de credit mai sus menţionate.Având în vedere faptul că sediul social al pârâtei se află în loc. Bucureşti şi

raportat la prevederile legale invocate, a solicitat admiterea excepţiei lipsei competenţei teritoriale, astfel cum a fost invocată şi declinarea competenţei către Tribunalul Bucureşti.

Excepţia netimbrăriiÎn fapt reclamanţii au solicitat restituirea unor sume de bani încasate de

pârâtă în baza contractelor de credit menţionate în acţiune.Potrivit prev. art. 1(1) lit. f din legea nr. 146/1997 „Acţiunile şi cererile

evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel: f) între 50.001 lei şi 250.000 lei – 2.611 lei + 2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei”.

Prin urmare, acţiunea astfel cum a fost formulată reprezintă o acţiune privitoare la modul de executare a unor clauze contractuale, reclamanţii solicitând restituirea unor sume de bani, astfel că aceştia sunt obligaţi să timbreze această acţiune la valoarea sumelor solicitate prin acţiune.

Având în vedere că reclamanţii nu au timbrat acţiunea, au solicitat admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată şi anularea acţiunii ca netimbrată.

Excepţia lipsei litisconsortiului procesual activ.Legislaţia procesuală română permite ca mai multe persoane să fie

reclamante sau pârâte, în cadrul unui proces civil, numai în situaţia coparticipării sau litisconsortiului procesual.

În raport de dispoziţiile art. 47 C.pr.civ., solicită să se reţină că în dreptul nostru legea impune o singură condiţie pentru realizarea unei coparticipări procesuale, respectiv, că obiectul pricinii să fie un drept sau o obligaţie comună a părţilor, ori ca drepturile sau obligaţiile acestora să aibă aceeaşi cauză. rezultă, aşadar, anterior, că scopul coparticipării este soluţionarea unui litigiu faţă de mai mulţi subiecţi de drept.

Raportând cele menţionate anterior la obiectul prezentei cereri de chemare în judecată ce se referă la punerea în aplicare a unor clauze din contracte diferite, precizează că nu suntem în prezenta unui litisconsortiu procesual activ, având în vedere faptul că obiectul pricinii se sprijină pe contracte de credit distincte deci raporturi juridice distincte, derivând din cauze disti Având în vedere argumentele invocate, a solicitat instanţei admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată şi formarea a trei dosare diferite.

Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada anterioară datei de 2.11.2008.

Potrivit prev. art. 2517 C.civ. termenul de prescripţie este de 3 ani.Potrivit prev. art. 2500 din C.civ. dreptul material la acţiune se stinge prin

prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

7

Având în vedere faptul că reclamanţii solicită anumite sume de bani achitate în temeiul unor relaţii comerciale înainte de data de 2.11.2008, au solicitat instanţei admiterea acestei excepţii astfel cum a fost formulată.

Pe fondul cauzei au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.Cu privire la contractul nr. 02202/2010/6854/21.12.2007 încheiat de d-na K.

N. C. şi dl. K. E. solicită instanţei să reţină următoarele:Potrivit prevederilor art. 6.1-6.2 din contractul de credit „Pentru creditul

acordat, clientul datorează şi va plăti băncii o rată de dobândă revizuibilă în conformitate cu politica Băncii.

Banca îşi rezervă dreptul să revizuiască periodic rata dobânzii în funcţie de evoluţia indicatorilor de referinţă pentru fiecare valută (EURIBOR pentru euro, RUBOR pentru RON, etc.)”

Astfel în contractul de credit semnat şi asumat de către reclamanţi nu era prevăzută perioada de timp la care Banca era obligată să procedeze la actualizarea ratei de dobândă şi nici un indice aplicabil.

În luna mai a anului 2008 creditul contractat de către reclamanţi a suferit o modificare a nivelului de dobândă de la 5,5% la 6,49%. Reclamanţii au fost înştiinţaţi despre modificarea dobânzii, situaţie recunoscută de către aceştia.

Aceştia au achitat timp de dobânda modificată, ceea ce din punct de vedere contractual constituie obligaţie acceptată.

În data de 21.06.2010 au intrat în vigoare prevederile OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Potrivit dispoziţiilor art. 95 din OUG nr. 50/2010: „(1) Pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligaţia ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiţionale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă (5) Nesemnarea de către consumator a actelor adiţionale prevăzute la alin. 2 este considerată acceptare tacită”.

Reclamanţii nu au semnat actul adiţional de conformare cu prevederile OUG nr. 50/2010 (anexa 3).

În conformitate cu prevederile art. 95(5) din OUG nr. 50/2010, clauzele contractului de credit au fost aliniate la rigoarea prevederilor ordonanţei începând cu data de 21.09.2010, inclusiv prin indicarea în contractul de credit a formulei de calcul a dobânzii, prevăzută în art. 37 lit. a din OUG nr. 50/2010: „În contractele de credit cu dobânda variabila se vor aplica următoarele reguli: a) dobânda va fi raportata la fluctuaţiile indicilor de referinţa EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referinţa a BNR, în funcţie de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumita marja, fixa pe toata durata derulării contractului.”

Reclamanţii nu au modificat Banca în termenul legal prevăzut la art., II alin. 2 din Legea nr. 288/2010 astfel că actul adiţional de conformare cu prevederile OUG nr. 50/2010 produce efecte la această dată.

În contractul de credit nu există nici o clauză abuzivă.

8

În fapt, potrivit Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, o clauză contractuală va fi considerată abuzivă dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute la art., 4.1 din legea nr. 193/2000.

Arată faptul că nici una din condiţiile prev. în art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 nu este întrunită în cazul contractului încheiat de către pârâtă cu cei doi reclamanţi.

Cu privire la contractul de credit nr. C/2202/2010/6921/4.02.2008, încheiat cu d-na B.M.A. solicită instanţei să reţină următoarele:

Potrivit art. 6.2 din contractul de credit: „Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii. Dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru fiecare valută (ex. EURIBOR (EUR), LIBOR (CHF), RUBOR (RON), etc.) fără a exista consimţământul clientului”.

Rata de dobândă aplicată creditului era stabilită convenţional, iar modificarea nivelului ratei de dobândă a fost stabilită prin acordul ambelor părţi contractante ca fiind un drept al băncii de a modifica acest nivel, fără a exista consimţământul clientului, în conformitate cu politica Băncii.

Astfel, în contractul de credit semnat şi asumat de către părţi nu este prevăzută perioada de timp la care Banca era obligată să procedeze la actualizarea ratei de dobândă şi nici o marjă a băncii.

În fapt reclamanta a studiat clauzele contractuale atât înainte de semnarea contractului cât şi după semnarea acestuia şi a fost de acord cu toate clauzele, nedepunând nici o obiecţie scrisă cu privire la clauzele contractuale, nici înainte şi nici după semnarea contractului.

Mai mult, reclamanta a mai semnat încă un contract de credit la aproape 5 luni de la semnarea acestui contract fapt ce dovedeşte încă odată faptul că aceasta a fost de acord cu toate clauzele contractuale iar contractul a fost semnat prin acordul părţilor.

Precizează că potrivit art. 19.6 din contractul de credit, semnat şi asumat de către părţi, aceştia: „ declară că i-au fost prezentate spre analiză, anterior semnării prezentului document, în mod integral, clauzele contractului de credit, inclusiv toată documentaţia aferentă a analizării şi aprobării creditului. Clientul declară că prevederile prezentului document nu sunt abuzive în sensul Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, cu modificările şi completările ulterioare, pe care le acceptă integral, fiind conforme intereselor sale financiare”.

Prin urmare, reclamanta a recunoscut în mod explicit faptul că a avut posibilitatea să analizeze clauzele contractuale şi că nici o clauză din contract nu reprezintă o clauză abuzivă.

Reclamantei i s-a adus la cunoştinţă modificarea dobânzii curente.În contractul de credit nu există nici o clauză abuzivă.Cu privire la contractul de credit nr. C/2204/1000/10527/2008 încheiat cu d-

na B.M.A. solicită instanţei să reţină următoarele:Potrivit art. 5.2 din contractul de credit: „Dobânda este variabilă în

conformitate cu politica Băncii. Dobânda poate fi modificată în mod unilateral de

9

către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru fiecare valută (ex. EURIBOR (EUR), LIBOR (CHF), RUBOR (RON), etc.) fără a exista consimţământul clientului”.

Rata de dobândă aplicată creditului era stabilită convenţional în forma procentuală, iar modificarea nivelului ratei de dobândă a fost stabilită convenţional, prin acordul ambelor părţi contractante ca fiind un drept al băncii de a modifica acest nivel, fără a exista consimţământul clientului, conform politicii băncii.

Astfel, în contractul de credit semnat şi asumat de către părţi nu este prevăzută perioada de timp la care Banca era obligată să procedeze la actualizarea ratei de dobândă şi nici o „marjă” a băncii.

Până la intrarea în vigoare a prev. OUG nr. 50/2010, creditul contractat de către reclamantă nu a suferit nici o modificare a nivelului de dobândă.

Menţionează faptul că potrivit prevederilor art. 5.4 din contract „În cazul în care, ca urmare a modificării nivelului de dobândă de către Bancă, Împrumutatul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat şi dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificării modificării dobânzii, se consideră ca acesta a acceptat noul procent de dobândă.”

În contractul de credit nu există nici o clauză abuzivă.Cu privire la contractul de credit nr. C 2202/1000/7727/2008 încheiat cu d-

na A. H. S. M.solicită instanţei să reţină urătoarele:În data de 4.08.2008 reclamanta a încheiat cu OTP Bank Romania SA

cntractul de credit ipotecar. Creditul a fost rambursat integral la sfârşitul anului 2010, astfel că reclamanta nu are dreptul să solicite restituirea unor sume de bani pentru anul 2011, din moment ce nu a făcut dovada plăţii acestora.

Potrivit art. 6.2 din contractul de credit: „„Dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii. Dobânda este variabilă putând fi modificată în mod unilateral de către Bancă în funcţie de politica OTP Bank Romania SA, de costurile de finanţare ale băncii, de evoluţia pieţei financiar-băncare luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru fiecare valută (ex. EURIBOR (EUR), LIBOR (CHF), RUBOR (RON), etc.) fără a exista consimţământul clientului”.

Rata de dobândă aplicată creditului era stabilită convenţional, iar modificarea nivelului ratei de dobândă a fost stabilită prin acordul ambelor părţi contractante ca fiind un drept al băncii de a modifica acest nivel, fără a exista consimţământul clientului, inclusiv în funcţie de politica băncii.

Astfel, în contractul de credit semnat şi asumat de către părţi nu este prevăzută perioada de timp la care Banca era obligată să procedeze la actualizarea ratei de dobândă şi nici o „marjă” a băncii.

În fapt reclamanta a studiat clauzele contractuale atât înainte de semnarea contractului cât şi după semnarea acestuia şi a fost de acord cu toate clauzelor nedepunând nici o obiecţie cu privire la clauzele contractuale, nici înainte şi nici după semnarea contractului.

Astfel, potrivit art. 19.6 din contractul de credit, semnat şi asumat de către părţi, aceasta: „declară că i-au fost prezentat spre analiză, anterior semnării prezentului document , în mod integral, clauzele contractului de credit, inclusiv

10

toată documentaţia aferente a analizării şi aprobării creditului. Clientul declară că prevederile prezentului document nu sunt abuzive în sensul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, cu modificările şi completările ulterioare, pe care le acceptă integral, fiind conforme intereselor sale financiare.”

Prin urmare, reclamanta a recunoscut în mod explicit faptul că a avut posibilitatea să analizeze clauzele contractuale şi că nici o clauză din contract nu reprezintă o clauză abuzivă.

În data de 21.06.2010 au intrat în vigoare prevederile OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Potrivit disp. art. 95 din OUG nr. 50/2010 mai sus menţionate, pârâta a fost obligată să modifice contractul conform prev. OUG nr. 50/2010, printr-un act adiţional.

Reclamanta nu a semnat actul adiţional de conformare cu prev. OUG nr. 50/2010.

În conformitate cu prev. art. 95(5) din OUG nr. 50/2010, clauzele contractului de credit au fost aliniate la rigoarea prevederilor ordonanţei începând cu data de 21.09.2010, inclusiv prin indicarea în contractul de credita formulei de calcul a dobânzii, prevăzută în art. 37 lit. a din OUG nr. 50/2010 mai sus menţionat.

Astfel, prevederile art. 6.2 din contractul de credit a fost modificat de drept, conform prevederilor art. 95 din OUG nr. 50/2010.

Totodată, pârâta i-a propus reclamantei o scădere a ratei dobânzii , după intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2010, dar aceasta a refuzat oferta pârâtei.

În contractul de credit nu există nici o clauză abuzivă.Având în vedere argumentele prezentate, solicită instanţei admiterea

excepţiilor astfel cum au fost formulate, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

Prin precizarea cererii de chemare în judecată reclamanţii K. N. C., K. E. M., B.M.A., A. H. S. M.au solicitat instanţei ca subsecvent admiterii cererii introductive să se constate nulitatea absolută a clauzei potrivit căreia „clientul datorează băncii o dobândă revizuibilă în conformitate cu politica băncii”, cuprinsă în contractele de credit l art. 6.1, 6.2 teza întâi, 5.2 teza întâi şi, respectiv 6.2 teza întâi, aşa cum au solicitat de altfel şi prin expunerea de motive a cererii introductive, precizarea fiind necesară faţă de poziţia pârâtei exprimată prin întâmpinare.

De asemenea solicită obligarea pârâtei, în ceea ce priveşte reclamanţii de rândul 1 şi 2 , să se recalculeze pe viitor nivelul dobânzii percepute acestora în temeiul contractelor de credit după următoarea formulă: marja băncii fixă în valoarea avută în vedere la încheierea contractelor de credit, respectiv 2,75 puncte, în cazul contractelor nr. 02202/2010/6854/2007 (reclamanţii K.) şi nr. C/2202/2010/6921/2008 (reclamanta B.) şi respectiv 4,21 puncte în cazul contractului nr. C/2204/1000/10527/2008 (reclamanta B.) + valoarea indicelui de referinţă LIBOR la 3 luni; să fie obligată pârâta să precizeze şi să actualizeze contractele de credit anterior menţionate prin semnarea unui act adiţional la contractele de credit mai sus menţionate cuprinzând:

11

a) precizarea şi definirea elementelor componente ale dobânzii şi a cuantumului acestora;

b) modalitatea de modificare a dobânzii exclusiv în funcţie de indicele de referinţă LIBOR, în virtutea clauzei de intexare cuprinsă în contract, cu menţiunea că maja băncii este fixă, nepunând fi modificată decât prin acordul scris al părţilor, modificarea urmând a se produce atât în sens crescător, cât şi în sens descrescător,. în funcţie de variaţiile indicelui de referinţă LIBOR.

Totodată în ceea ce o priveşte pe reclamanta B.M.A. a solicitat să se dispună obligarea pârâtei să procedeze la plata sumei de 9.784 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plăţii efective, plus dobânda legală calculată asupra sumei de compensare a acesteia cu capitalul restant, stingerea raportului obligaţional urmând a se face, în ipoteza admiterii acţiunii, prin remiterea acestei sume de bani către reclamantă.

O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

În acest sens a solicitat să se observe că asemenea clauze au fost calificate de către legiuitor ca fiind abuzive prin lista anexă a legii, respectiv pct. 1 lit. b potrivit căruia sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului, fără a mai fi necesară administrarea unui probatoriu suplimentar.

În acelaşi sens, invocă şi disp. Legii nr. 296/2004 (art. 5 lit. c, art. 27 lit. b, art. 36 şi art. 54), conform cărora banca are obligaţia de informare completă a clientului la momentul semnării contractului, asupra elementelor esenţiale şi determinate în luarea hotărârii de contractare a creditului /rata dobânzii şi facturii care implementează variaţia acesteia) asupra riscurilor implicate, asupra clauzelor care acordă băncii drepturi specifice contractelor bancare – cum este dreptul de am odifica unilateral dobânda. Astfel, la momentul semnării contractelor au convenit să suporte doar riscul creşterii valorii dobânzii de referinţă LIBOR nu şi creşterea marjei băncii, realizată absolut discreţionar şi fără a avea la bază o clauză contractuală asumată de ambele părţi .

Aşadar, chiar dacă în contract nu a fost menţionată iniţial componenta efectivă a dobânzii, înlăturând clauza abuzivă şi, ulterior din modalitatea de calcul a dobânzii aplicată de bancă , a rezultat că dobânda este suma a două elemente: marja băncii (compusă din costurile acesteia şi profit) +valoarea indicelui de referinţă – LIBOR, în cazul de faţă.

Astfel, la momentul semnării contractelor., decembrie 2007, februarie 2008 şi respectiv iunie 2008, situaţia se prezenta astfel:

- pentru cele două contracte de credit ipotecar, dobânda: 5,5% pe an, compusă din: valoarea LIBOR – 2,75%, marja băncii – 2,75%.

- pentru contractul de nevoi personale, dobânda: 6,99% pe an, compusă din: valoarea LIBOR – 2,78%, marja băncii – 4,21%.

Ulterior, au intervenit modificări astfel cum s-a arătat în acţiune, Banca menţinând dobânda modificată la câteva luni de la încheierea contractului în pofida

12

faptului că indicele de referinţă LIBOR a avut o evoluţie des crescătoare începând cu luna noiembrie 2008 (1,9666%), ajungând la o scădere dramatică în martie 2009 (0,43561%) iar în prezent, fiind de aproximativ 0,004%, ceea ce ar fi impus şi diminuarea corespunzătoare a ratei dobânzii, conform prevederilor contractuale şi legale.

În sensul susţinerilor lor reclamanţii invocă şi disp. OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor care, în art. 9 ind. 3, lit. g) reglementează regulile aplicabile contractelor de credit cu dobânda variabilă.

Reglementarea legală din OG nr. 21/1992 art. 9 indice 3 lit. g) pct. 3 prevede: „formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia”.

Concluzionând, solicită să se aibă în vedere că la data acordării creditului, marja băncii a fost cea precizată în petitul cererii şi în nici un caz nu cea stabilită de către bancă la data intrării în vigoare a dispoziţiilor OUG nr. 50/2010 act normativ care, trebuie precizat, nu este aplicabil contractelor în derulare şi nici nu impune stabilirea unei marje a băncii alta decât cea avută în vedere la încheierea contractului.

În practica, trebuie să completez cu acestea:“Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe sub

nr. de mai sus, reclamanţii au chemat în judecată pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata unor sume de bani percepute în baza contractelor de credit încheiate între părţi, cu încălcarea prevederilor acestora.

Primul termen de judecată a fost stabilit în cauză pentru data de 31 ianuarie 2012, în condiţiile în care cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la începutul lunii noiembrie 2011, dispunându-se de îndată luarea măsurilor administrative necesare în vederea soluţionării acţiunii, respectiv emiterea citaţiilor pentru a încunoştinţa părţile cu privire la termenul acordat, pârâta fiind citată cu un exemplar al cererii şi al actelor anexate.

Cu toate acestea, deşi au fost respectate în cauză prevederile art. 114 ind. 1 alin. 2 şi 3 şi art. 720 ind. 4 alin. 2 C.pr.civ., citarea părţii adverse fiind realizată în condiţii procedurale, întâmpinarea a fost înregistrată la dosarul cauzei abia în data de 30.01.2012, respectiv cu o zi înainte de termenul de judecată.

Aşa fiind, în privinţa excepţiei lipsei competenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca în soluţionarea cauzei, vă solicităm să constataţi că pârâta este decăzută din dreptul de a o invoca, în acord cu prev. art. 159 alin. 1 şi 2 şi art. 159 ind. 1 alin. 3 C.pr.civ.

Întrucât pârâta a înţeles să invoce necompetenţă teritorială ainstanţei sesizate de reclamanţi, care, conform prev. art. 159 alin. 2C.pr.civ., este de ordine privată, excepţia putea fi invocată, în speţă,numai prin întâmpinare, date fiind disp. art. 118 alin. 1 şi art. 720ind. 4 alin. 2 C.pr.civ., conform cărora, în materia dedusă judecăţii, întâmpinarea este obligatorie.

În doctrină s-a relevat că, pornind de la prev. art. 103 alin. 1 C.pr.civ., sancţiunea nedepunerii deloc a întâmpinării sau a nedepunerii acesteia în termenul

13

prevăzut de lege, ca în cazul de faţă, este decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe în apărare şi de a invoca excepţii de procedură relative. În susţinerea acestui punct de vedere s-a intenţionat ca prin instituirea obligativităţii întâmpinării, sa se realizeze accelerarea judecăţii, ceea ce înseamnă că acest act de procedură nu este lăsat la dispoziţia părţilor. Cu alte cuvinte, nu va interveni decăderea ce operează ca urmare a incidenţei prev. art. 115, art. 136, art. 138 C.pr.civ., numai dacă întâmpinarea este depusă în termen şi este făcută în condiţii de regularitate procedurală.

Textul art. 159 ind. 1 alin. 3 C.pr.civ. este neechivoc în sensul în care sancţionează cu decăderea neinvocarea excepţiei de necompetenţă de ordine privată prin întâmpinare, act procedural care, prin jocul combinat al textelor legale mai sus arătate, trebuie depus cu cel puţin 5 zile înainte de termen.

Chiar daca instanţa ar trece peste cele menţionate mai sus, excepţia invocată este neîntemeiată, prevederile art. 18.3 din contracte neputându-şi găsi aplicare în modalitatea prefigurată de pârâtă.

Astfel, chiar dacă părţile au convenit ca litigiile născute din modul de derulare al contractelor să fie supuse spre soluţionare instanţelor judecătoreşti din localitatea în care este înregistrat sediul social al băncii, o astfel de clauză nu poate fi interpretată în sensul restrictiv indicat de pârâtă.

Astfel, contractele de credit ale reclamanţilor au fost încheiate cu pârâta OTP Bank România SA - prin Sucursala/Agenţia Mănăştur - Cluj, sucursala având date de identificare (J, CUI, sediu, reprezentant) diferite de cele ale societăţii mamă, o astfel de concluzie desprinzându-se din simpla comparare a conţinutului contractelor de credit cu cel al întâmpinării.

Ca atare, din perspectiva reclamanţilor, părţi în contractele de credit, sediul băncii la care se referă clauza invocată de pârâtă nu poate fi altul decât cel indicat în contract, neputându-se presupune că reclamanţii şi-ar fi asumat obligaţia de a identifica un alt sediu şi de a sesiza o altă instanţă de judecată, cu sediul în Bucureşti.

Deoarece este prevăzută de către legiuitor obligativitatea înregistrării sucursalei, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona, se consacră, implicit individualitatea sediului acesteia, astfel încât, din perspectiva reclamanţilor sediul băncii creditoare este situat în Cluj-Napoca, astfel încât Judecătoria Cluj-Napoca este competentă teritorial.

În privinţa excepţiei netimbrării instanţa ar fi ţinută de faptul că acţiunea de faţă este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, orice încercare a pârâtei de a repune în discuţie această chestiune fiind neavenită.( filele 282-286).În ceea ce priveşte excepţia „lipsei litisconsorţiului procesual activ":

Instanţa de fond a considerat că şi în privinţa acestei excepţii sunt incidente cele mai sus arătate, referitoare la decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepţii de procedură relative.

Şi în privinţa excepţiei prescripţiei, sunt incidente cele de mai sus, mai mult din chiar petitul cererii de chemare în judecată rezultă că pretenţiile reclamanţilor sunt solicitate doar pe cei 3 ani anteriori introducerii acţiunii, respectiv noiembrie 2008 – octombrie 2011.”””””””

14

Analizând actele şi lucrările dosarului s-a reţinut în fapt următoarele:Reclamanţii de rândul 1 au încheiat cu pârâta la data de 21.12.2007, prin

Sucursala Mănăştur Cluj, în calitate de titular (împrumutat) şi, respectiv codebitor, contractul de credit ipotecar nr. 02202/2010/6854. Contractul are ca obiect acordarea de către bancă a unui credit ipotecar, în valoare de 277.000 CHF, pe o durată de 320 luni. Restituirea sumei împrumutate s-a garantat prin instituirea a unei ipoteci de rangul 1, asupra imobilului dobândit ca urmare a contractării împrumutului.

Reclamanta de rândul 2 a încheiat cu pârâta, prin Sucursala Mănăştur Cluj, în calitate de titular (împrumutat) contractele de credit nr. C/2202/2010/6921/4.02.2008 şi nr. C/2204/1000/10527/17.06.2008. Primul dintre aceste două acte are ca obiect acordarea de către bancă a unui credit ipotecar, în valoare de 84.546 CHF, iar cel de-al doilea, acordarea unui credit de consum în cuantum de 66.488 CHF, pe o durată de 360 luni. Restituirea ambelor sume împrumutate s-a garantat prin instituirea a două ipoteci, de rangul 1 şi 2, asupra unui imobil dobândit de reclamanta ca urmare a contractării primului împrumut.

Reclamanta de rândul 3 a încheiat cu pârâta la data de 4.o8.2008, prin Sucursala Mănăştur Cluj, în calitate de titular (împrumutat) şi, respectiv codebitor, contractul de credit ipotecar nr. C2202/1000/7727. Contractul are ca obiect acordarea de către bancă a unui credit ipotecar, în valoare de 119.200CHF, pe o durată de 180 luni. Restituirea sumei împrumutate s-a garantat prin instituirea a unei ipoteci de rangul 1, asupra imobilului dobândit ca urmare a contractării împrumutului.

Conform art. 6.7 din contract, la data încheierii lui, rata dobânzii curente era de 5,5%. Art.6.1 şi 6.2 stipulează ca dobânda este variabilăîn conformitate cu politica băncii. Banca îşi rezervă dreptul de a revizuiperiodic rata dobânzii, în funcţie de evoluţia indicatorilor de referinţăpentru fiecare valută (UBOR, în cazul CHF), fără a existaconsimţământul clientului, în ceea ce priveşte contractul reclamanţilorde rândul 1.

O clauză echivalentă se regăseşte inserată în art.6.1 şi 6.2 şi, respectiv, în cadrul celui de-al doilea contract, la art. 5.1 şi 5.2, referitor la contractele reclamantei de rândul 2.

Conform art. 6.1 din contract, la data încheierii lui, rata dobânzii curente era de 6.49% în cazul creditului acordat reclamantei de rând 3. Art.6.2 şi 6.3 stipulează că dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii. Banca îşi rezervă dreptul de a revizui periodic rata dobânzii, în funcţie de evoluţia indicatorilor de referinţă pentru fiecare valută (L1BOR, în cazul CHF), fără a exista consimţământul clientului, în ceea ce priveşte contractul reclamantei de rând 3.

Faţă de aceste dispoziţii contractuale şi a evoluţiei indicatorului de referinţă (s.n. 2,75% la data acordării creditului reclamanţilor de rând 1, respectiv a primului contract al reclamantei de rând 2), pe parcursul derulării contractelor, respectiv în cursul anului 2008, când valoarea indicatorului de referinţă a crescut la o valoare de 2,81%, rata dobânzii a fost revizuită de către bancă, în sensul majorării acesteia cu 0,99 procente, modificându-se corespunzător rata lunară aferentă şi, implicit, costul total al creditului.

15

În acest context, a fost contractat de către reclamanta de rând 2 şi cel de-al doilea credit, dobânda stabilită, de 6,99%, ţinând cont deja de această evoluţie a pieţelor financiare, aceeaşi fiind şi situaţia reclamantei de rând 3, diferenţele de dobânda datorându-se tipului diferit de credit angajat de cele două reclamante.

Ulterior, evoluţia indicelui LIBOR pentru CHF, în contextul economic pe plan mondial, a fost descendentă, ajungând la valori uşor peste 0, însă cu toate că valoarea indicelui LIBOR pentru CHF a înregistrat o scădere mai mult decât semnificativă, respectiv acesta a scăzut cu peste 2 puncte procentuale în raport cu data la care banca a revizuit rata dobânzii, deşi creşterea indicelui a fost semnificativ mai mică, reclamantele nu au beneficiat de nicio revizuire în sensul scăderii ratei dobânzii, cu toate că banca şi-a rezervat dreptul de a revizui/modifica rata dobânzii, nu doar de a o majora atunci când valoarea indicelui de referinţă îi era mai favorabilă.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât părţile unui contract trebuie să beneficieze de drepturi şi obligaţii echitabile pe parcursul derulării raporturilor dintre ele. Relevant în executarea contractului din partea pârâtei este însuşi modul în care s-a realizat această „ajustare" a dobânzii, funcţie de evoluţia LIBOR, în sensul în care o majorare,de doar 0,06 puncte procentuale a acestui indicator a „îndreptăţit” banca să majoreze dobânda cu 0,99 puncte procentuale, ceea ce a însemnat o creştere a ratelor lunare de cea 10%.

Astfel, pretenţiile deduse judecăţii rezultă din derularea contractelor de credit menţionate mai sus, mai precis, din diferenţa de dobândă pe care pârâta a perceput-o în plus ca rezultat a interpretării art. 6 şi, respectiv art.5 din contractele de credit, coroborat cu evoluţia indicelui de referinţă descrisă mai sus.

În ceea ce priveşte actele adiţionale propuse de bancă, urmare a . intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, reclamanţii au refuzat semnarea acestora, notificând pârâta, întrucât s-a apreciat că s-a încercat o redefinire a clauzei referitoare la dobândă într-o manieră care ii prejudicia pe reclamanţi, în sensul în care aceasta cuprinde, pe lângă LIBOR la CHF la 3 luni, o marjă a băncii, revizuibilă trimestrial, de 6,27%, respectiv de 6,77%, pentru cel de-al dpilea contract de credit încheiat de către reclamanta de rând 2, adică mai mult decât întregul cuantum al dobânzii convenite iniţial. În condiţiile în care reclamanţii ar fi acceptat actele adiţionate în forma propusă de bancă ar fi însemnat ca se înlocuia o clauză abuzivă cu o altă mai abuzivă o astfel de interpretare fiind de natură să denatureze scopul acestui act normativ şi să- transforme într-un instrument îndreptat împotriva clienţilor captivi.

În cauza devin pe deplin aplicabile prevederile art. 1 alin. 3 coroborat cu art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori şi a pct. 1 lit. b din lista-anexă a acestui act normativ. „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.”

Conform textelor legale precitate, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data

16

semnării contractului /'pct. 1 lit. b din lista-anexa), fără a mai fi necesară administrarea unui probatoriu suplimentar.

O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Or, în speţă, nu doar că reclamanţilor nu li s-a acordat dreptul de a negocia clauzele a căror nulitate absolută o solicita prin acţiunea formulată şi precizată, ci, mai mult, ne-a fost indusă, impresia că unei dobânzi variabile prin raportare la un unic indice de variaţie obiectiv, verificabil, respectiv Libor CHF.

În realitate, prin modul de redactare al contractelor de credit, nenegociate, Banca şi-a arogat dreptul de a modifica dobânda prin raportare la criterii neverificabile, transformând o condiţie potestativa simplă (modificarea costurilor de finanţare în cazul modificării Libor) intr-o condiţie potestativa pura, sancţionată cu nulitatea absolută (modificarea costurilor de finanţare în cazul modificării politicii băncii, privita ca debitor al obligaţiei de finanţare).

Instanţa de fond a mai reţinut că potrivit art. 95 din OUG nr. 50/2010, modificat prin Legea nr. 288/2010: „prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării” în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu excepţia dispoziţiilor art. 37A1, ale art. „66-69 şi, în ceea ce priveşte contractele de credit pe durata nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ale art. 50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. fi) şi (2), precum şi ale art. 66-71.”

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile cuprinse în art. II din Legea nr. 288/2010:(1) Actele adiţionale încheiate şi semnate până la data intrării în vigoare a

prezentei legi în vederea asigurării conformităţii contractelor cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 îşi produc efectele în conformitate cu termenii contractuali agreaţi între părţi.

(2) Actele adiţionale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, îşi vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepţia cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de - la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Instanţa de fond a reţinut că deşi marja de dobândă aplicată este cea stabilită unilateral de bancă, fără nicio negociere, prin actul adiţional care nu le este opozabil,reclamanţii achita ratele conform pretenţiilor băncii,

Mai mult, reclamanta de rând 3 pana la finalul lunii noiembrie 2010, a şi achitat integral creditul.

Or, din coroborarea modalităţii în care pârâta a înţeles să se raporteze la condiţiile economice, cu prevederile art. 6 şi, respectiv 5 din contracte, rezultă că marja băncii, la data acordării creditului, a fost de 2,75 puncte procentuale pentru reclamanţii de rând 1 şi 2 şi 3,73 p.p. pentru reclamanta de rând-3, în condiţiile în care riscurile valutare şi cele ale creşterii indicatorului de referinţă au fost transferate exclusiv în sarcina noastră.

17

Pentru cel de-al doilea contract încheiat de către reclamanta de rând 2, pe baza aceluiaşi raţionament, rezultă că marja băncii, la data „acordării creditului, a fost de 4,21 puncte: 6,99-2,78, această din urmă valoare fiind corespunzătoare indicatorului Libor CHF la 3 luni, de la data acordării celui de-al doilea credit.

Numai marjele stabilite iniţial, sunt singurele care pot fi luate în considerare şi la momentul actual, neexistând nicio justificare rezonabilă şi pertinenta pentru aplicarea altora, în sprijinul acestei susţineri venind disp. OG nr.21/1992 art.9 indice 3 lit.g) pct.3, conform cărora: „formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia”. Drept urmare, se vor putea utiliza dobânzi variabile, dar modificările acestora trebuie să fie realizate în funcţie de indicii de referinţă ai pieţei, independent de voinţa băncii.

Pe parcursul derulării contractului, deşi evoluţia indicatorului de referinţă pentru moneda creditului s-a modificat în sens descendent, pârâta nu a procedat la modificarea dobânzii, deşi clauzele contractuale o impuneau, „modificarea” de care fac vorbire textele referitoare la dobândă, fiind clauze asumate de cocontractanţi, putând fi aşadar atât în favoarea, cât şi în defavoarea părţilor, o altă interpretare fiind de natură sa creeze premisele unui grav dezechilibru contractual şi să pună sub semnul întrebării buna credinţă şi loialitatea care trebuie să guverneze raporturile contractuale.

Nu pot fi ignorate a prevederilor OG nr.21/1992 privind protecţia consumatorilor care, în art.9 ind.3, lit.g) stipulează faptul că „variaţia ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voinţa furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuaţiile unor indici de referinţă verificabili, menţionaţi în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru”, „dobânda poate varia în funcţie de dobânda de referinţă a furnizorului de servicii financiare, cu condiţia ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice şi ca nu fie majorata peste un anumit nivel, stabilit prin contract.”

Demersul juridic al reclamanţilor are ca şi temei răspunderea pârâtei pe tărâm contractual pentru modul defectuos în care a înţeles să-şi exercite drepturile derivate din contractele încheiate, ceea ce ne creează prejudiciul pentru a cărui reparare am apelat la concursul justiţiei.

În acest context, în doctrină s-a subliniat că solidarismul contractual plasează interesul în centrul raporturilor dintre părţile contractante.

Analiza interesului urmărit de părţile contractante face posibilă punerea în evidenţă a realităţii legăturilor contractuale. Dându-şi consimţământul la încheierea contractului, fiecare parte acceptă să-şi asume sarcina realizării interesului celuilalt contractant, care la rândul sau are încredere că acest obiectiv comun al încheierii şi existenţei contractului va fi obţinut. între părţile contractului există o stare de dependenţă reciprocă, ceea ce justifică şi caracterizează legătura de solidaritate dintre ele. Pentru a-şi îndeplini rolul său de instrument de satisfacere a trebuinţelor, contractul trebuie să permită realizarea interesului fiecărei părţi contractante. Prin conţinutul său contractul asigură existenţa acestor interese ale părţilor şi concilierea lor pentru ca, deşi opuse, ele să fie compatibile. în scopul realizării unei concilieri reale a intereselor părţilor este necesar să se recurgă la două principii,

18

care joacă un rol director şi unul corector al conţinutului contractului: principiul proporţionalităţii şi principiul coerenţei.

Principiul proporţionalităţii are valoarea unei reguli generale de echilibru între sarcinile şi avantajele care rezultă din contract pe seama şi respectiv în favoarea părţilor contractante.

Principiul coerenţei semnifică faptul că diferitele clauze care alcătuiesc conţinutul contractului, trebuie să se prezinte într-o armonie logică, fără nicio contradicţie. Acest principiu este un instrument în serviciul justei repartizări a sarcinilor şi profiturilor între părţile contractante, altfel spus, un mijloc de asigurare a echilibrului contractual.

Solidarismul contractual este principiul care impune ce trebuie să fie contractul şi, în acest scop, este dotat cu o funcţie corectivă. El guvernează atât conţinutul contractului cât şi comportamentul părţilor contractante.

Libertatea contractuală îşi găseşte limita în legătura de solidaritate dintre părţile contractuale, în temeiul căreia fiecare parte trebuie să-şi asume sarcina de a realiza interesul din contract al celeilalte părţi. Ori, interesul împrumutatului nu este numai acela de a-şi asigura la un anumit moment pentru un anumit interval, lichidităţile pretinse prin convenţie, ci şi acela de a-şi asuma în condiţii de transparentă costul împrumutului. Cu alte cuvinte, interesul împrumutatului este acela de a-şi da consimţământul în cunoştinţă de cauză, că produsul de creditare care face obiectul contractului corespunde aşteptărilor sale şi că angajamentul asumat nu este disproporţionat în raport cu bunurile şi veniturile sale.

Împrumutătorul are şi trebuie să aibă interesul ca debitorul său să fie solvabil pentru a rambursa creditul fără o dificultate previzibilă. A susţine că majorarea dobânzii s-ar putea face ţinând cont numai de politica de creditare a băncii, ar însemna ca împrumutatul sa nu fi avut şi să nu aibă posibilitatea sa aprecieze şi să evalueze avantajele şi inconvenientele care pot rezulta din contract. Prin urmare, în aceste condiţii nici banca nu ar fi fost în măsură să îşi dea seama la data încheierii convenţiei daca putea sau nu realiza interesul celeilalte părţi.

Legătura de solidaritate impune părţilor contractante doua îndatoriri: obligaţia de cooperare şi obligaţia de coerenta. În temeiul obligaţiei de coerenta părţile trebuie să adopte comportamente sau conduite care nu sunt în contradicţie cu realizarea intereselor reciproce pe care le urmăresc, iar obligaţia de coerenta impune titularilor săi să nu exercite drepturile ce le revin de o maniera neobiectivă şi bruscă.

Un contract trebuie respectat şi executat întocmai conform clauzelor convenite, astfel ca reclamanţii şi-au achitat corespunzător ratele aferente, înţelegând să-şi asume riscurile valutare şi cele ale creşterii indicatorului de referinţă LIBOR, insa în aceeaşi măsură şi banca, la rândul ei trebuia sa-şi asume riscurile derivând din scăderea indicatorului de referinţa LIBOR.

Rezultă că pretenţiile reclamanţilor sunt rezultatul dispoziţiilor contractuale, respectiv evoluţia indicatorului de referinţă, respectiv LIBOR la CHF la 3 luni, pe care de altfel şi pârâta 1-a avut în vedere la modificarea dobânzii, însă numai când evoluţia indicatorului a fost în favoarea sa, nu şi în sens invers, la care am adăugat marja de 2,75 puncte procentuale (în ceea ce priveşte contractul reclamanţilor de rând 1 şi primul contract de credit încheiat de reclamanta de rând 2), respectiv 3,73

19

( în cazul reclamantei de rând 3) şi 4,21 puncte procentuale (pentru al doilea contract încheiat de reclamanta de rând 2), conform distincţiei de mai sus, avute în vedere la data încheierii contractelor.

Faţă de cele de mai sus, instanţa de fond a apreciat acţiunea reclamanţilor ca fiind întemeiată motiv pentru care a admis-o cu această motivare.

Ca urmare a constatat nulitatea absolută a clauzei potrivit căreia clientul datorează şi va plaţi băncii o dobândă revizuibilă în conformitate cu politica băncii, cuprinsa în art.6.1,al Contractului de credit nr. C 2202/2010/6854/2007 încheiat de reclamanţii K. N. C. şi K. E. M., aceasta reprezentând o clauza abuziva.

A fost obligată pârâta să precizeze şi să actualizeze Contractul de credit anterior menţionat prin semnarea unui act adiţional la acesta, cuprinzând următoarele clauze minimale: precizarea şi definirea elementelor componente ale dobânzii şi a cuantumului acestora, respective 2,75 +LIBOR CHF 3M:- modalitatea de modificare a dobânzii exclusive în funcţie de indicele de referinţa LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa în contract, cu menţiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificata decât prin acordul scris al pârtilor, modificarea dobânzii urmând a se produce atât în sens crescător cat şi în sens descrescător, în funcţie de variaţiile indicelui de referinţa LIBOR.

A fost obligată pârâta să recalculeze pe viitor(cu aplicare de la data cererii introductive) nivelul dobânzii perceputre reclamanţilor în temeiul Contractului de credit nr. C 2202/2010/6854/2007 după următoarea formula: marja băncii fixa în valoarea avuta în vedere la încheierea contractului de credit, respective 2,75 puncte, plus valoarea indicelui de referinţa LIBOR CHF la 3 luni.

Instanţa a obligat-o pe pârâtă la restituirea către reclamanţi a sumei de 16.312 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plaţii efective, plus dobânda legală calculate asupra sumei pretense pe cei 3 ani anterior cererii introductive, respective pana la limita termenului de prescripţie.

Instanţa de fond a constatat nulitatea absolută a clauzei potrivit căreia dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii, cuprinsă în art.5.2 al Contractului de credit C 2204/1000/10527/2008, respective dobânda este variabilă, putând fi modificată în mod unilateral de către Bancă, în funcţie de politica OTP Bank România SA de costurile de finanţare ale Băncii, cuprinsă în art.6.2 al Contractului de credit 2202/2010/6921/2008, ca fiind o clauză abuzivă.

A fost obligată pârâta să precizeze şi să actualizeze contractele de credit menţionate anterior, încheiate de reclamanta B.M.A. prin semnarea unui act adiţional la acestea, cuprinzând următoarele clauze minimale:precizarea şi definirea elementelor componente ale dobânzii şi a cuantumului acestora: 2,75+LIBOR CHF 3M(CC nr. C 2202/2010/6921/2008), respective 4,21+IIBOR CHF 3M (CC nr. 2204/1000/10527/2008): modalitatea de modificare a dobânzii exclusive în funcţie de indicele de referinţa LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa în contract, cu menţiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificată decât prin acordul scris al părţilor, modificarea dobânzii urmând a se produce atât în sens crescător cat şi descrescător, în funcţie de variaţiile indicelui de referinţa LIBOR

A fost obligată pârâta să recalculeze pe viitor, de la data de 08.11.2011, nivelul dobânzii percepute reclamantei în temeiul Contractului de credit după

20

următoarea formula: marja băncii fixa în valoarea avuta în vedere la încheierea contractelor de credit respective 2,75 puncte+LIBOR CHF 3M(CC nr. C 2202/2010/6921/2008) şi 4,21+LIBOR CHF 3M (CC nr. 2204/1000/10527/2008) plus valoarea indicelui de referinţa LIBOR CHF la 3 luni

Instanţa a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei B.M.A. a sumei de 9784 CHF, în echivalent în lei la cursul BNR la data plaţii efective, plus dobânda legală calculată asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anterior cererii introductive, respectiv până la limita termenului de prescripţie.

Instanţa de fond a constatat nulitatea absolută a clauzei potrivit căreia clientul datorează şi va plaţi băncii o dobânda revizuibilă în conformitate cu politica băncii, cuprinsă în art.6.2, al Contractului de credit nr.C 2202/1000/7727/2008, încheiat de reclamanta A. H. S. M.şi pârâta, ca fiind o clauză abuzivă.

A fost obligată pârâta la restituirea către reclamanta A. H. S. M.a sumei de 3433 CHF în echivalent în lei la cursul BNR la data plaţii efective, plus dobânda legala calculate asupra sumei pretinse pe cei 3 ani anterior datei de 08.11.2011, respectiv pana la limita termenului de prescripţie.

Având în vedere prevederile art. 1143-1153 din vechiul Cod civil, disp. art.102 din Legea nr. 71/2011, instanţa de fond a dispus compensarea judecătorească a sumei de 16.312 CHF cu cea deţinută de pârâta împotriva reclamanţilor K. N. C. şi K. E. M., în baza contractului de credit încheiat, fără ca pârâta să fie îndreptăţită la reţinerea comisionului pentru rambursare anticipată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta OTP Bank Romania S.A. solicitând admiterea recursului, în sensul casării cu trimitere sau modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii acţiunii.

În motivare arată în esenţă că, instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la probatoriul solicitat în cauză, nu s-a pronunţat pe excepţiile invocate, nu a comunicat recurentei încheierea din 24.06.2012 care face parte din sentinţa recurată; a reţinut motive străine de natura pricinii, pentru a motiva sentinţa atacată; a interpretat greşit actele juridice deduse judecăţii şi a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora, a aplicat greşit prevederile legale aplicabile în cauză.

Intimaţii au depus întâmpinare, solicitând în principal admiterea excepţiei de necompetenţă materială a Trib. Cluj şi declinarea competenţei materiale de soluţionare a recursului în favoarea Trib. Specializat Cluj, iar în subsidiar respingerea recursului, cu menţinerea în totalitate a hotărârii atacate.

Asupra excepţiei invocate în cauză, tribunalul reţine că, având în vedere disp. art.316, 298, 137 al.1 şi art.159/1 al.2 C.pr.civ., raportat la obiectul cererii deduse judecăţii, respectiv pretenţii în contradictoriu cu OTP Bank România SA, în speţă, este vorba despre raporturi juridice privind persoane care au calitatea de profesionişti în materia activităţilor de producţie, comerţ sau prestări servicii.

Potrivit disp. art.36 al.3 din Legea 304/2004, în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau după caz, complete specializate pentru cauze civile, penale, comerciale, cauze cu minori şi familie, de contencios administrativ şi fiscal, privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii.

21

Conform art.228 din Legea 71/2011, normă specială faţă de art.227 din acelaşi act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeş, Cluj şi Mureş se reorganizează ca tribunale specializate sau după caz, ca secţii civile în cadrul tribunalelor mai sus menţionate, în condiţiile art.226.

Stabilirea întregii sfere de competenţă a tribunalelor specializate revine, potrivit art.226 al.1 din Legea71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, disp. art.227 din acelaşi act normativ vizând doar o parte dintre cauzele de competenţa tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la Noul Cod Civil prevăd expres că, anumite cauze sunt de competenţa tribunalelor comerciale sau, după caz, de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel.

Prin Hotărârea CSM nr.654/31.08.2011, Tribunalele Comerciale Argeş, Cluj şi Mureş au fost reorganizate ca tribunale specializate, avându-se în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor 3 tribunale comerciale, prin comparaţie cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în alte localităţi în care îşi au sedii curţi de apel, similar cu situaţia în care se află cele trei tribunale specializate şi care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.

Deşi CSM nu s-a pronunţat expres asupra competenţei materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanţe, volum care include toate cauzele a căror natură comercială era determinată prin aplicarea disp. art.3,4,7,9 şi 56 din Codicele de Comerţ din 1887.

În consecinţă, nu se poate reţine intenţia legiuitorului de a transfera competenţa de soluţionare a acestor cauze în favoarea secţiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competenţa materială în limitele competenţei fostelor tribunale comerciale.

Pentru aceste motive, tribunalul, va admite excepţia necompetenţei materiale funcţionale a Tribunalului Cluj.

În temeiul art.158-159 C.pr.civ., va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale funcţionale a Tribunalului Cluj.Declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului

Specializat Cluj. Irevocabilă.Pronunţată în şedinţa publică din 05.06.2013.

PREŞEDINTE JUDECĂTORI A. G. C. I. N. B. S. T.

22

GREFIER D B

23