Socializare si cultura politica

Cultura politica este un sistem de idei, norme si obiective cu privire la rolul activitatii politice si in special, importanta acesteia pentru coeziunea sociala.Cultura politica reprezinta rezultatul comportamentelor politice, invatate, impartasite si transmise de catre membrii unei societati date si joaca un rol foarte important in functionarea politicii. Fara ea, politica ar deveni un haos. Ea creaza si mentine ordinea normativa, adica un sistem de reguli care controleaza comportamentele politice.Exista mai multe dimensiuni de operationalizare ale acestui concept si anume:1.Ideile politice care sunt moduri de gandire si de organizare a constiintei umane. Printre principalele idei politice, se numara credintele politice (propozitii simbolice care considera un lucru un adevar), atitudinele politice (evaluari ale realitatii politice, fie positive, negative sau neuter), valorile politice (criteriu pe baza carora se fac evaluarile si se formeaza atitudinile), opiniile politice (acele pareri fara un fundament stiintific) si mentalitatile politice ( care imbina mai multe idei politice).2. Normele politice : modalitati de punere in practica a ideilor. Ele fac legatura dintre statusul social al cuiva si comportamentul sau, intrucat comportamentul trebuie sa fie adecvat statusului pe care il are.3.Limbajul politic : mijlocul de transmitere a culturii politice. El se realizeaza intre indivizii si grupurile dintr-o societate data de la o generatie la alta. Vocabularul politic reprezinta produsul unei istorii indelungate, al relatiilor de putere care au functionat intr-o societate, al dominatiei unui grup sau a altuia. Schimbarea politica produce si schimbari in limbajul politic. Limbajul politic este utilizat atat in cadrul unor discutii libere, a unor discurcuri, dar mai ales in campania electorala.4.Ideologiile politice: reprezinta o combinare intre ideile politice si normele politce.5. Simbolurile politice: sunt acele elemente reprezentate de obiecte (drapele , steme,sigle), gesturi (salutari, surasuri, imbratisari intre liderii politici), cuvinte , ceremonii , serbari, ritualuri (sunt acele evenimente care se repeta in fiecare an: de exemplu sarbatorirea zilei nationale la 1 decembrie), miturile politice (puncte de spprijin pentru oameni care se confrunta cu o realitate noua, incerta, greu de controlat)Pe langa toate acestea, cultura politica poate fi de mai multe feluri. Conform lui Almond si Verba, cultura politica poate fi: parohiala, traditionala si participativa. Cultura parohiala este tipica statelor in care nu exista asteptari legate de schimbari sociale care sa apartina sistemului politic.Cultura politica traditionala se intalneste in societatile in care oamenii sunt constienti de existenta unor autoritati guvernamentale specializate, dar in care deciziile se iau de sus in jos si nu de jos in sus, iar cultura participativa este specifica statelor in care oamenii se implica active in spatiul politic si la luarea deciziilor.De asemenea, mai exista si cultura politica conformista (care sprijina regimul), reformista (regimul nu este perfect, insa exista o colaborare asupra unor reforme), revolutionara (acordul social nu este posibil), cultura politica consensuala (bazate pe credinte comune) sau polarizata (sisteme de atitudini care se pot confrunta cu violenta, populatia fiind divizata).Sa nu uitam si de cultura politica oficiala (legitimarea regimului politic), extremista(constientizarea unor grupuri ca sunt response sau excluse), nationala, regionala, locala, cultura politica a violentei (conditii de viata neadecvate traite de unele grupuri excluse si marginalizate), precum si subculturile din care fac parte si contraculturile (subculturi diferite care se opun culturii politice oficiale).In ceea ce privesc culturile nationale, Hofstede clasifica aceste culturi in functie de niste axe:a) distanta fata de autoritate-reflecta inegalitatea sociala si perceptiile diferite ale indivizilor create intr-o ierarghie;b) axa individualism / collectivism: reflecta echilibrul dintre libertatea individuala si solidaritatea de grup;c) axa feminitate/masculinitate : exista societati feminine bazate pe cooperare si societati masculine bazate pe competitive si performanta individuala.d) gradul de evitare a incertitudinii: exista societati in care incertitudinea si riscul sunt considerate lucruri normale, iar in alte societati, stabilitatea si siguranta sunt mai apreciate.Cultura politica are mai multe functii, iar printre cele mai importante se numara integrarea politica prin intermediul careia oamenii socializeaza si isi expun propriile idei, comportamente (conforme cu cultura politica) si legitimarea puterii, mentinerea ordinii politice si sociale prin anumite mecanisme de interiorizare a culturii oficiale.Asadar, ca urmare a celor prezentate, cultura politica exista si functioneaza intr-un regim fundamentat pe principii si valori democratice. Numai intr-un asemenea regim,ea poate sa isi puna in valoare continutul, si esenta sa democratica, utilitatea si eficienta sociala, fiind o valoare politica. Cultura politica cuprinde atitudini politice profunde si relatii stabile care determina perceptiile asupra mediului social, politic, asupra guvernarii sau a procesului electoral.In ceea ce priveste socializarea politica, aceasta reprezinta un proces de asimilare a normelor si valorilor politice de catre individ, care ii vor permite acestuia integrarea lui in viata politica a societatii.Socializarea politica are la baza mai multe mecanisme, printre care invatarea valorilor si atitudinilor cumune, a vocabularului politic, a datoriei civice, a rolurilor politice, a regulilor jocului politic, a simbolurilor politice, precum si intretinerea valorilor si atitudinilor comune.Socializarea politica reprezinta cheia participarii politice. Grupurile si indivizii care parcurg mai rapid mecanismele enumerate mai sus, au mai mari sanse sa se implice.Etapele socializarii politice se clasifica astfel: etapa primara (cea din familie), secundara (la scoala sau grupul de prieteni), tertiara (trecerea la noi statusuri si roluri sociale). Cea mai importanta este socializarea primara, intrucat in cadrul acesteia sunt assimilate normele si valorile care vor fi puse in aplicare mai tarziu in societate. Socializarea politica este identificata in special in spatiul familial si in organizatiile politice, mai ales in partidele politice.Aculturatia- trecerea la o noua cultura politica (Boudon)Cei mai importanti agenti ai socializarii politice sunt familia, grupurile de apartenenta, scoala, intreprinderea, sindicatele, bisericile, armata, partidele politice, campaniile electorale, mass media, dar si liderii de opinie care sunt bine informati, avand cunostinte mai multe.Scopul socializarii politice este asigurarea continuitatii sistemului politic, asimilarea normelor si valorilor politice, transmiterea cunostintelor politice noilor generatii, avand ca finalitate pregatirea individului pentru activitatea in domeniul politic ca un cetatean ascultator de legi , cu o cultura politica participativa inalta.Rezultatul socializarii este conformismul sau devianta,unde conformismul reprezinta acceptarea ordinii politice legitime, iar devianta apare atunci cand socializarea legitima esueaza.