*

,

;

t.:*

le.

'+L!.

5

g

':f.$

.Fq*. ]Et4

.s:Lr'ta

,}

lNE

Capitolul 7

CASA SESEMANNZARVA MUTTA

In dimineala zilei urmitoare, dupi ce-i des-chise uga domnului preceptor gi mai apuc6sd-l conduci in sala de studii. Sebastian auzidin nou zbirniitul soneriei, de data asta ins6atit de tare, incit valetul o rupse la goani pesciri, inchipuindu-gi ci domnul Sesemann,stdpinul casei, s-a intors din c6l6torie. fir6sa-l mal anunte...

Sebastian veni sd anunle ci a venit cinevacu un co$ pentru domnigoara Clara.

- Pentru mine?! intrebi mirati fnicuta in-firmi. Adu-l repede si vid ce e in et.

Sebastian aduse cogul 9i pleci.

- Sper ci n-ai de gind si-l deschizi inaintede terminarea lectiei, spuse guvernanta cu se-veritate.

Neinfelegind cine ar putea si-i trimiti unasemenea cog, micuta Clara stitea tot timpulcu ochii afintiti asupra lui.

- Domnule preceptor, intreba ea h unmoment dat, in mijlocul unei decliniri; n_agputea si vid ce e in el?

- Nu gtiu ce si spun. De fapt, n-ar trebuisi vi las, dar, din picate, nu mai sinteliatenti decit la obiectul acesta...

$,r nina si ispr6veasc6 preceptorul, fetila aqi deschis cogul 9i citeva pisicule figniri gionldin el, rispindindu-se prin toati inciperea.Sireau pe pantofii preceptorului gi-l apucaude pantaloni, se agdgau cu ghearele de ioitriadomnigoarei Rdttenmeier, se citirau pe Heidi'gi pe Clara, mieunau gi-i zgiriau pe toti, deo_potrivi.

Clara era in culmea fericirii gi striga in-truna:

- Heidi, Heidi, uite ce driguli e asta! $ice frumos gtie si sari. Uite, 9i asta... 9i asta...Una mai driguli ca alta...

Heidi zburda dupi ele prin toati odaia, iarpreceptorul silta mereu cite un picior, ca siscape de zgirieturi.

Domnigoara Rottenmeier rimase increme-niti in fotoliul ei; nu indrdznea si se ridice,de teami ci toate animalele aveau si se ni-pusteasci asupra ei.

- Sebastian! Tinette! Eipd, ea, ca din guride garpe.

Auzind chemarea ei deznddltjdui6, servito-rii veniri in grabi gi, dupi multe peripelii, iz-butiri si vire pisiculele inapoi in cosul tor.La pufin timp dupi aceea, se aflau la adi-post, impreuni cu tovarigele lor din ajun.

Seara, cind igi mai veni putin in fire dupiatitea emofii, domnigoara Rottenmeier. iichemi la ea pe Sebastian gi pe Tinette, spre ale cere limuriri in legiturd cu aceasti intim-plare ciudat6. Se minie la culme aflind ci totnecazul se trdgea de la Heidi.

Le spuse servitorilor si plece gi le ceru s-otrimiti la ea pe vinovati.

- Nu cunosc decit o singuri pedeapsicare ar putea si te invete curn si te porfi.Egti o mici silbaticd gi, de aceea, o si porun-cesc si fii inchisd in pivnili, si stai in intune-ric printre qopirle gi gobolani, 9i o si vezi peurmi ce repede o si te imblinzesti. Sint si_

36

1

:-'

1'

ffits.,_l ," ,1'll- !

\--o* 1]

M'rtsIt'

- Nu 9i nu! ii spuse ea domnigoarei Rot-tenmeier. Si agteptim s6 vin6 tatace-i vom povesti ce s-a intimplat,rasci el ce-i de fdcut.

Guvernanta n-avu incotro Si trebui s6-i deaascultare.

- Bine, rdspunse ea tdios. Dar voi avea

povestea

dupihotd-

bitrina era nevoitl s-o manince er indemna slrenunte.

Dupd mesele de prinz, in timp ce Claridormea, Heidi iqi petrecea dou6 ore nesfir5it,in camera ei. Nu putea sd iasd aga cum fdcella munte, iar domnigoara Rottenmeier nu_mai dddea voie si se duc6 s6 stea de vorba clSebastian, in sufragerie.

tii in sufragerie, gi-i spuse, cu sufletul la gura.prin ce spaimi trecea. Dupd pdrerea ei, Heidisuferea cu siguranfi de tulburiri mintale. da_toritd noului ei mod de via1i. li povesti pclarg despre incercarea ei de fugd gi despre lu_crurile ciudate pe care le aflase de la ea. pre_ceptorul o linigti, spunindu-i c6, degi sivirgeaanumite fapte nesdbuite, fetila avea totugi L,

mare putere de infelegere qi, fErd indoiala.intr-o zi, lucrurile se vor indepta. Mai ciudati se pirea faptul c6 nu izbutea sd invele alfa_betul gi cd descrierile lui trezeau in mintea eitot felul de idei ndstrugnice. Dar 9i asta vatrece cu timpul. Cuvintele preceptoruluravuri darul sd mai domoleascd nelinisteirdomnigoarei Rottenmeier.

Dupi-masi, igi aduse aminte de imbrdca-mintea bizard a fetei in timp ce incerca sAfugi gi hotdri s6-i dea citeva rochitre de-aleClarei. Micufa infirmi incuviinld numaidecitaceastl propunere.

gurl ca dupd aceastd pedeapsa n-o sa-1i maiardd de asemenea glume.

Heidi ascultd cu multi atenfie hotdrirea gu-vernantei. Nu vizuse niciodati qopirle gi gtt_bolani, iar la cabana lor din munfi pivnilaera o incipere pldcutd, in care bunicul pdstrabrinza 9i laptele.

Clara se impotrivi cu indirjire acestei hot6-riri.

$i,

A doua zi, cind sosi perceptorul, guver_nanta ii ficu semn, pe ascuns, sd vind mai in-

grijd sd stau gi eu de vorb6 cu domnul Sese--mann. $i fird si mai spun6 buni seara, pd-rdsi inciperea trintind uga in urma ei...

Zilele treceau gi supirarea ei tot nu se malpotolea. Era incredinlat6 c6 Heidi stricase rotrostul casei gi cit timp va rf,mine ea aici, totulva merge anapoda.

C\ara, in schimb, era din ce in ce mai binedispus6. Nu se mai plictisea in timpul lectrii-lor, cdci colega ei se linea mereu de tot felulde qotii. Se incurca in literele alfabetului qiori de cite ori preceptorul incerca s-o ajute cuexemple din via[6, asemdnind, de pild6, o li-teri cu un corn de animal, iar alta cu un ciocde pasire, ea se grdbea sd rdspundd: asta e ocapr6., iar 6sta un uliu.

Dupd-amiezile, inainte de cind. ln cer gi

Nu trecu mult gi domnigoara Rottenmeier

dat[, i$i incheia poves- - Ce-am descoperit, Adelheid? strisi eaingrozitd. O multime de chifle uscate in gifo_nier. Unde s-a mai pomenit una ca asta! piinein gifonier! !! repeta ea intruna, neputind sI semai stdpineasca.

O lu6 cu ea pe Heidi qi pe Tinette qi-i prr-runci cameristei si scoatd. din gifonier tclarechiflclc li pdldria clc pai.

- N u. nul lipd llcicli, pdldria vreau s-()pdstrez, gi piinilele vreau s6 le pdstrez. sinr

veni inapoi in sufragerie, cu o falcdalta in pimint.

pentru bunica!Se repezi s-0

SA

Clarei despre viala ei frumoas6 din impdrdfiamunlll0r $1, cle tlecaretea, spunind:

- Miine plec, md a$teaptA bunica.Clara cduta insd intotdeauna s-o linig-

teascd, rugind-o si agtepte pind se va intoarcetatil ei, care, desigur, va lua o hot6rire...

Heidi se mai linigtea pi ta gindul c6 bunicase va bucura nespus de mult cind va primipiinilele pe care, in fiecare dimineafd gi sea16,le lua din fatra farfuriei ei, 9i apoi le ascundeain fundul gifonierului. Nici nu se atingea c1e

clc, cdci numai amintirea piinii negre pe care

38

impiedice pe Tinette, dar

domnigoara Rottenmeier se impotrivi categtr-

ric .

Necljiti, Heidi se duse in camera Clarei 9i.

aruncindu-se la picioarele miculei infirme, in-cepu sd plingd cu lacrimi amare:

- Acum bunica n-o si mai aibl piinile,le-au aruncat pe toate, ingiimi ea printre sus-

pine, gi suspinele ei erau atit de sfigietoare,

incit ai fi zis ci i se fringe inima.

- Nu mai plinge, fetila mea' o mingiie

Clara. O si-ti dau eu altele, mai multe 9i mai

proaspete. Ale tale s-ar fi ficut, oricum' prea

tari pind s6 ajungl [a bunica.Cuvintele bolnavei o mai linigtiri un pic,

dar aceasta trebui s1-i mai figiduiasci de ci-

teva ori ci la plecare va avea atitea piinifccite strinsese Pini atunci.

La cin6, Heidi avea ochii ro$ii de plins ;i

suspina adinc vlzind piinila din fala ei, dar

se stipini, ltiind ci la masi trebuia sA stea

cuminte.in timp ce intra cu platourile in sufragerie'

Sebastian ii fdcea mereu nigte semne cludate'

Se uita la ea lli clipea din ochi, ca 9i cum at

fi vrut sl-i spun6: ,,Fii linigtiti, micuti dom-

nigoard, am vizut tot.'."Cind se urci itl camera ei, Heidi gist pe

pat piliria de pai. O strinse la piept fericitiqi, dup[ ce o inf69ur6 intr-o basma, o ascuns(

in fundul gifonierului. O pusese acolo bunu

gi curajosul Sebastian, care auzise tot ce s(

intimplase gi, cind Tinette trecuse pe lingi e

.u petetiu in brafe, i-o inglbcase zicind: "Lasc-o duc eu!" Era tare bucuros ci izbutise sl

i-o inapoieze li de aceea ii tr-rt fdcuse el semn'

in timpul mesei.

in miinile lui, apoi ii spuse lui Heidi, caretre timp se ridicase in picioare:

- Stai pufin, micuJo, adu-mi... adu_migtia exact ce si-i ceard, dorinla lui era sdmind singur cu Clara), adu-mi, te rog, unhar cu api.

- Rece? intrebe Heidi.

- Da, da, foarte rece, rispunse el.Heidi iegi, inchizind u;a in urma ei.

ln-

(nuri-pa-

CASEILUCRURI

Capitolul 8

srApiNur,AFLA NI$TE

NEMAIPOMENITE

La citeva zile dupi aceste intimpliri, in:asa Sesemann era agitalie mare. Stipinul ca_;ei se intorsese din indelungata sa cilitorie gi,ca de obicei, adusese cu el o mulfime de pa-chete pe care Sebastian gi Tinette trebuiau sdle aducd de la magind in apartament. DomnulSesemann se repezi mai intii sd-gi vadi fiica,in sala de studii. Era tocmai intr-un momentcind cele doui colege igi petreceau timpul li_ber impreuni. O gdsi pe Heidi ling6 fetiJa lui.

Clara ii urd bun venit, intimpinindu-l cumult5 celdurd,, iar tatdl, la rindul siu, o im-brdfigi cu toati dragostea pirinteasci._ _

Se intoarse apoi cu mina intinsd spreHeidi, care se diduse la o parte, gi-i spuse:

- A! Micufa noastri elveliani. ilai, vinoincoace, sd-1i string mina. Aga! Ia spune, voidoud sinteli prietene bune? Nu vi certali dincind in cind, ca pe urmi si plingeti ti s6 viimpicafi, pentru ca a doua zi s-o luali de lacapLt?

- Nu, nu, Clara e intotdeauna buni cumine, rispunse Heidi.

- Iar Heidi nu se cearti niciodati cumlne, se gribi sd adauge Clara.

- Foarte bine, foarte bine, md bucur siaud asta. Acum vi las, m6 duc s6 mdnincceva, ci n-am mincat inci nimic de azi-dimi-neald... Pe urm[, vd arlt ce lucruri frumoaser--am adus...

Se asezi pe scaun lingi Clara, ii lu6 miinile

- Ei, gi acum, scumpa mea Clara, incepudomnul Sesemann, lipindu-se de copilul lli,am si te rog si rispunzi cit se poate de lim_pede la tot ce te voi intreba. tntii: ce fel deanimale a adus in casi prietena ta, incit s_ofaci pe domnigoara Rottenmeier si creadi cinu_e in toate mintile? Ai putea tu si_mi spui?

Clara ii povesti despre toate intimplirilepetrecute in casi, de la venirea lui Heidi, des_pre spaima domnigoarei Rottenmeier la vede_rea pisiculelor gi despre saltul ei caraghios.

Domnul Sesemann rise cu poftd, apoi o in_trebi:

- Agadar, tu nu vrei s-o trimitem inapoi?Cum s-ar zice, nu te-ai plictisit de ea?

- Nu, titicule, si n-o trimi;il Nici nu gtiice repede imi trece timpul de cind e ea aici !In fiecare zi se petrece ceva vesel in casd giHeidi imi poveste$te mereu despre tot felul delucruri frumoase! ...

- Bine, bine, am infeles. Dar, ia te uiti,micufa ta prieteni a gi venit cu apa rece,spuse domnul Sesemann, luind paharul dinmina fetilei.

- Da, api rece de la fintin6, finu si subli_nieze Heidi.

- Doar n-ai alergat pin[ la fintinl! spuseClara mirati.

- Ba da, rispunse Heidi, 9i a trebuit sdmd duc departe, fiindci la prima fintini eraprea multi lume. Dar am luat-o pe altistradi gi, cum gi acolo era inghesuiali in jurulfintinii, m-am dus mai departe, gi abia acoloam umplut paharul. Un domn cu pirul albm-a rugat si vd urez sinitate, domnule Sese_mann.

- Cum vid, ai ficut o adevdrati excursie!$i cine era, md rog, acel domn?

40

IIEIDI. FIITITA lVITJNTII,OR

- Nu qtiu, s-a apropiat de fintind, s-a ui-tat la mine 9i mi-a spus: ,,D6-mi qi mie s5

beau, dacl tot ai venit cu paharul". Dupd cea biut, m-a intrebat: ,,Cui ii duci apir?".,Domnului Sesemann", i-am rdspuns eu.Cind a auzit asta, a ris cu poftd gi m-a rugatsd vi urez multi sinitate 9i si vd priascdapa...

- Cine si-mi faci mie o urare atit de fru-moas6? se intrebi domnul Sesemann. Cumaratd acest domn? N-ai putea s6 mi-l descrii?

- E un domn foarte vesel gi poarti unlanJ gros de aur, de care atirni ceva tot deaur, iar bastonul lui are un cap de cal, in-cercd sd-i explice Heidi.

- Domnul doctor! Da, bunul gi bdtrinulnostru doctor! strigari, intr-un glas, Clara 9iIatal ei.

Domnul Sesemann rise cu poft6, inchipuin-du-qi ce trebuie si-i fi trecut prin rninte bdtri-nului sdu prieten, cind a vizut noua sa me-todd de a-gi procura apd rece.

In aceeagi sear6, in timp ce discuta cudomniqoara Rottenmeier despre treburile ca-sei, domnul Sesemann ii spuse guvernantei ci

micuta elveliand va r6mine la ei, aceasta fiinddorinta Clarei, care a indrdgit-o foarte mult qi

pentru nimic in lume nu voia 35 se despartdde ea.

- De altfel, fetila e perfect sindtoasl 9i nuexisti nici un motiv si fie indepdrtata,addugi el, apisind pe fiecare cuvint; de aceea.aq dori si fie tratati intotdeauna cu blindele9i gingigie, iar felul ei de a fi si nu fie socotito comportare anormali. Curind, o sd aveli gi

un ajutor. Soseqte mama mea, care urmeazAsa ramlna arcl mal multa vreme $1, precum

;tifi, ea se intelege bine cu toatd lumea.

- Desigur, domnule Sesemann, murmurAguvernanta, dar pe fap ei nu se citea cd ar iiprea incintatl de aceasti vizitit.

Dupd paisprezece zile de odihni, stlpinulcasei se pregitea si plece iar la Paris, unde ila$teptau numeroase treburi. Pe micula Clara.care nu era in stare si priceapd de ce trebuies-o piriseasci atit de repede, o linigti anun-finou-i bucuria cd foarte curind va veni bu-nica si stea cu ea.

$i, intr-adevdr, dupd plecarea lui drnFrankfurt, doamna Sesemann igi anunld pen-tru a doua zi sosirea, cerind s-o agtepte tra-sura Ia gar5.

Capitolul 9

O BUNICA

Judecind dupi preg[tirile din seara aceea qi

din ziua urmdtoare, oricine ar fi putut s6-gidea seama ci bunica era a$teptate cu toatecinstea cuvenitd. gi ci ea va avea un cuvint

-qreu de spus !n aceastd cas6. Tinette igi pusenumaidecit o bonelicd albd ca laptele, iar Se-bastian avu grijd sd fie peste tot cit mai multescaune, aga fel incit doamna Sesemann si se

poati ageza oriunde i-ar face plicere.Domnigoara Rottenmeier controld. camerd

dup[ cameri, si vadd dacd totul era in or-dine, avind griji in acest timp s[ stea cit maifeapini, spre a-i face pe toJi sl infeleagd cidaci in casi venea o stipini noui, domnia einu s-a incheiat.

a-In sfirpit, se auzi uruitul rofilor 9i, in clipaurmdtoare, trisura se opri in fata casei. Se-bastian gi Tinette coborird iute sd ia bagajele.Domnigoara Rottenmeier ii urmi tanfog6, cupas domol, s-o primeasci pe doamna Sese-mann,

Heidi primise porunci sd agtepte in cameraei, pini va fi chematl,, cd,ci, fdri indoiali,doamna Sesemann va dori mai intii si rd-mini citeva clipe singuri, cu nepoata ei.Heidi se aSezd pe marginea patului 9i se

apuc6 sd repete in gind cum sd-i vorbeascibunicii. Dar iati ci nu-i fu dat si aptepteprea mult pi in pragul trgii apiru Tinette, ca-rc-i spusc cu vocea ei uricioasd:

- Coborifi in sala de studii.

Bunica o intimpini cu glas prietenos:

- Vino mai aproape, copila mea, s6 te p.'r

vedea mai bine.

- Bund ziua, stimati doamn6, ii spus,Heidi respectuoasd.

- Nu, nu, fetiJo, mie si nu-mi spui agamie s6-mi spui simplu: bunico. Pentru copiimel vreau sd rimin intotdeauna aceeasi bun lca.

Heidi se uitd cu admiralie la bunica astiatit de blajin6, care o fdcu sd se simti numaidecit in largul ei. Nu se mai sdtura privindu-chipul frumos, impodobit de un pir alb, minunat, ce se revirsa de sub pilirioara de mdtase neagrd.

- Cum te cheam6? o intrebi ea.

- Heidi, rdspunse copila, dar trebuie si

md cheme 9i Adelheid qi si am mereu grijd si

rispund la acest nume.Se simfea putrin vinovat6, uitind uneori ci

de fapt acesta era numele ei adevirat gi astfese intimpla si nu rdspundi pe loc la chemdrile dom nigoarei Rottenmeier.

Aceasta tocmai intra pe ug6 gi, auzind despre ce-i vorba, ii spuse doamnei Sesemann

- A trebuit s6-i d[m un nume care, d,

bine de riu, si poatd fi rostit de fa15 cu toatilumea. chiar daci ar fi fost vorba numai d,

servitori.. .

- Dacd un copil are un nume al siu, nrvld nici un motiv sI i se dea un altul. o intrerupse bitrina.

Domnigoara Rottenmeier se ardti foartrmihniti, auzind-o pe bunicd cum ii spune fetitei pe numele de risfit qi cum ii permite s-inumeascd, simplu, ,,bunic6". Bitrina insiavea pirerile ei gi nimeni n-ar fi fost in star,s-o facd si li le schimbe. in ciuda virstei, envioaie gi avea o minte foarte ageri, astfel ci

nimic nu-i scipd din ceea ce se petrecea ir

casd. Se simlea aici de parc6. ar fi triit iraceasti casd de cind lumea. A dclua zi dimineaf6, se duse mai intii in dormitorul ClarerFetifa tocmai afipise din nou; se agezi un pi,pe marginea patului gi iqi privi nepoata indelung, apoi se ridici 9i porni spre sufragericNegdsind acolo pe nimeni, ciocini la usi

42

domnigoarei Rottenmeier, care se ardtd foartemirati de aceastd vizitd neagteptati...

Heidi intr6 in camera bunicii si duod cc

aceasta ii ariti ci4ile, se apuc6 si le ris-foiascd cu infrigurare. Era mut6 de admiraliein fatra unor poze atit de frumoase; deodat6,insd ochii i se umezird de lacrimi qi picurrfierbinli incepuri sd i se prelingd pe obraji.VSzuse o pozb cu un cimp veTl qi frumos, pecare pdgtea o turm[ de vite. In mijlocul tur-mei se afla pistorul, sprijinit in toiag. Totulin jur era scildat intr-o lumini aurie, cicisoarele tocmai se l6sa in asfintit. Bunica o ludde cu glnga$le $r-l spuse:

- Hai, nu mai plinge. fetila mea. Pozaasta ii-a amintit, desigur, ceva ce te face sisuferi, nu-i aqa? Uite, vezi, sub ea e scrisd trpoveste frumoasi. Dacd vrei, !i-o povestesc.

$i mai sint gi altele in cartea asta, gi tot atitde frumoase. Hai, $terge-ti lacrimile gi nu maiplinge. Ala, qi acum sintem din nou vesele.

Peste putrin, timp, nelol lnceta sa malplin96.

- Spune-mi, te rog, o intreb6 apoi bunica;cum stai tu cu inviidtura? Ai invdtat sd ci-tegti'?

- Oh, ou, rdspunse Heidi suspinind; qi

$tiu prea bine cd cu nici nu sint in stare si in-v61...

- Dar de ce, fetilo?Pentru c6 e tare greu. Cititul nu se

poate invdla, aSa mi-a spus Peter; el incearcimereu, dar degeaba...

- Ba da,si crtesc...

voinlaluim

Foarteosd

c6rtile

mea; cu putineAga, qi acum sA

la Clara.

Din ziua in care domni$oara Rottenmeier tr

mlna

- Me rog, rdspunse bunica; s-ar puteaPeter sd nu fie in stare sd invete, dar tu,e$ti o fetile cuminte gi trebuie s5 fii atentdtot ce spune domnul preceptor. Numai a$a

catulaaio

a

t

S inve[i...

- Niciodatd, spuse Heidi, oftind.

- Ascultd, Heidi, o linigti bunica, pin6. azrn-ai invllat si citeqti fiindci l-ai crezut pe Pe-IL'r, acum lnsa te r0g Sa mA Crezr pe mlne $l.ri sd vezi ce repede ai sl invegi sd citegti prr-,,cgtile astea minunate. Numai in felul [sta airiltr'l \i at'li ce s-a intinrplat cu pdstorul 5i culurma lui. Nu crezi cL am dreptate, feti;o?

rbspunse Heidi. Aq vrea sd inval

bine, copilameargi totul.qi sd mergem

impiedicase si fugd, in sufletul copilei s-a

schimbat ceva. Din clipa aceea, Heidi gi-a datseama cd va trebui sd rimini mai multAvreme la Frankfurt gi nu va putea sd se in-toarcd acasi oricind., aqa cum ii flgdduiseDete. A infeles cd domnul Sesemann s-ar ne-cdji de plecarea ei qi ar spune despre ea cA ro fetili rea gi nerecunoscdtoare, ata cum 1'a-

cuse, inainte, domnig.rara Rottenmeier. Se

speria numai la gindul ci bunica asta noua.atit de bund 9i de prietenoasi, ar putea fi 1.,

fel de r[utdcioasi ca domnigoara Rottenmer;rdacd i-ar spune cd vrea sd-i pirdseasca.

$i totugi, dorul de-acasd cregtea mere u l::inima ei. Nici poft6 de mincare nu mai ar.-.,qi, din zr in zi, era tot mai palida.

Adeseori, seara, nu putea s6 adoarma d-.irfoarte.' foarte tirziu, cdci, de indatA ce :r'culca, pe dinaintea ochilor incepeau sA r .-'perinde munlii poleili de revdrsatul zrrriltrr :rpdqunile smdlluite de flori multicolore: cind.in sfirgit, izbutea sd adoarmd, ii apdreau invis creasta muntelui Falkniss gi ghelarulaprins de fldcdrile purpurii ale amurgului. Dr-mineatra se trezea gata sd dea luga in faga ca-banei, dar mare ii era dezamigirea cind i>i

dddea seama cd se afld in patul ei alb dinFrankfurt. Atunci isi ascundea capul subpern6,, cuprinsd de un plins sfigietor.

Bunica o simli numaidecit cit estc de abi-tut6. Ldsd si treacd doue-trei zile, dar. vdzindfafa vegnic plinsi a copilei, rr chema intr-rr cji-mineafd in camcra ei gi tr intrebd, r, 6u1.r5ie.de ce e nccijitd. Heidi nu vtria sd pard tr t'i-in(i nerecur.)r)scetr)are in ochii acestei bunrcratit de bla.jinc pi de cumsecade. de aceea ir

rispunsc cu tristele in glas:

- Nu ptrt sd vd spun...

- Dar Clarei ai outea sd-i soui'l intrebAbatrina cu blirrcielc.

Nici ei, mdrturisi Heidi fdrd govlire.Bunica igi didu seama cit e de nefericiti si

r se fdcu mil6 de ea.La o siptimind dupi aceea, preceptorul

ceru sd fie primit de doamna Sesemann.Aceasta il pofti si ia loc 9i, dupi obignuitelecuvinte de bun venit, il intrebS:

- Ce s-a intimplat?!? Sper ci nu aveiiveqti proaste sau vreo plingere de fdcut??

- Dimpotrivd, rdspunse bucuros precepto-rul; s-a petrecut un lucru la care nu md maiagteptam gi, dacd tinem seama de ce a fostinainte, a$ putea spune ci e... un adevdratmiracol.

- Nu cumva Heidi a invitat si citeasci?spuse bltrina intr-o doa16.

- intocmai, distinsi doamni. intocmai!izbucni preceptorul cu insuflelire. Vizind cinu-i in stare sd tini minte semnele, m-am gin-dit s-o invdtr alfabetul cu mijloacele cele maisimple 9i iatd cd, intr-un timp foarte scurt, a$

putea spune peste noapte, acest copil a invi-tat si citeascd cum n-a izbutit niciodatd sd ci-

teasci un incepitor. Dar partea cea mai inte-resanti este cb dumneavoastri v-ati datseama numaidecit de acest lucru care, cinstitvorbind, pirea cu neputintd de infiptuit.

- In viali se petrec multe lucruri nemai-pomenite, spuse zimbind doamna Sesemann.De pildi, acum, ne putem bucura de doui in-timplSri fericite: dorinla de invS(itu16, care larindul ei a dus la o nou6. 9i mai bund metoddde predare. $i una gi cealaltd sint la fel deliudabile, iar noud nu ne rdmine decit sd nebucurim de aceste progrese 9i s5 ni le dorimin continuare.

+, ^ll insoti apoi pe preceptor in sala de studii,pentru a se incredinta personal de adevirulacestei veqti imbucurdtoare. Heidi stitea ald-turi de Clara gi, pe mdsurd ce pitrundea inmiezul povestirii, citea cu tot mai multd infl1-cirare.. .

Cind se asezard,la masa de seri, Heidi ziriin fap ei cartea care-i plicuse atit de mult,cu o copertd nespus de frumos ilustratS. iiaruncd bunicii o privire intrebdtoare si

44

aceasta se grebi s6-i spuni., clitinind din cap:

- Da, fetifo, e a ta.

- De tot? intrebi Heidi, rogie in obraji debucurie. $i-o sl pot s-o iau cu mine cind o sdplec?

- Da, incuviinfi bunica, iar de miine in-cepem s-o citim amindoui.

- Tu insi n-ai si pleci, nu-i aga? se ames-teci in vorbi Clara. Dupi plecarea bunicii,rimii cu mine gi ai si vezi ce bine are si fie.

Pini la culbare, cele doui fetige nu se maisiturari risfoind cartea si admirind fiecarepozi in parte.

Seari de seari, dupi cini, bunica o ruga peHeidi si-i citeasci o poveste. Fetiga nu maiputea de fericire. Citea repede gi cu multiugurinti povegti de o neasemuiti frumusele,pe care acum le intelegea gi mai bine, cdci, inacest timp, bunica avea grijd sd-i dea mereutot felul de ldmuriri...

Heidi se uita intotdeauna cu incintare la

poza ciobinagului care, sprijinit in toiagul lui.pizea bucuros turma de oi gi capre a tatilui-+sdu. In altd pozir, insd, el apirea slab gi

zdrenfiros. Pirisise casa pirinteascl qi ple-case intr-o Jari striini, unde pierduse banircipdtali de la tatil siu li acum era nevoit s6

pdzeascl o turmi de porci, cu care impd4eao hranl ingrozitoare. in poza asta, cerul eramai pulin luminos, iar pajigtea era cenugie gi

acoperiti de brumi. Urma apoi a treia poz6,in care bltrinul tatd alerga cu bralele deschisein intimpinarea fiului siu, fericit cd poate sd-lierte. Dintre toate povegtile, pe asta o indrA-gise Heidi cel mai mult. O citea acleseori, as-cultind intotdeauna, cu incintare, explicaliilepe care i le didea bunica. Mai erau multe po-vestiri frumoase in aceasti carte pi Heidi le

citea pe toate cu interes gi cu nesal; zilele tre-ceau $l ele cu repezrclune $l lata ca sosl tlclipa cind bunica incepu si vorbeascd de

apropiata sa plecare.

-

veni, finind la subsuoarimai putea despirli, 9i se

buna ei prieteni.

atit de veseli?Ce-i cu tine,

cartea de care nu se

agezi cuminte lingi

ne, copila mea, de nq mai egtiintrebi cu griji bunica. Ce te

Vechile necazuri?mirturisi Heidi, dind din cap.

rogi lui dumnezeu si te ajute si tebuni 9i si-fi indeplineasci dorintele?

raspunse Ieula, acum nu ma mat

- Fiindci nu ajuti la nimic. Degeabam-am rugat, cb dumnezeu tot nu m-a auzit.

- De unde gtii? intrebi bunica.

- Fiindci m-am rugat s[ptimini in girnu m-a ascultat niciodati, rispunse Heidr

Capitolul

amitdciune, dupi o clipi de ticere.

- Fetila mea, spuse bunica, tu trebuie s6

ai incredere in tot ceea ce este bun gi frumospe aceasti lume. Chiar daci nu ne putem daseama intotdeauna ce este mai bun pentru

HEIDI CISTIGA PIERDE noi, nu trebuie si ne pierdem niciodati incre-fetila mea?

$rcu

frimint6?

Iacl

Da,Te

maiNu,

rog.

- De ce?

10

$r

Dupi-amiezile, in timp ce Clara gi domni-goara Rottenmeier se odihneau, bunica ochema pe Heidi in camera ei gi stitea cu ea

de vorbi, despre tot felul de lucruri.Bunica avea intotdeauna la indemini nigte

resturi de stof6 gi citeva pipugi drigitaSe ti oinvila pe Heidi si le faci rochile, gortulefe gi

alte haine de toati frumusetea. lncet, incet,frri s6-gi dea seama, Heidi inviti sd coas6.Dar cel mai mult ii plicea s-o asculte pe bu-nica citindu-i povestirile ei indrigite. in tul-burarea ei nemirginitl, trdia alituri de eroiiacestor povestiri toate bucuriile gi suferinfelelor qi, in inchipuirea ei de copil, personajelecipitau infiligiri apropiate de fiinfele pe careea le cunogtea in realitate.

De la o vreme. Heidi nu mai era atit de ve-sel6. Clipele de fericire ce ficeau si i se lumi-neze ochii erau din ce in ce mai putine. Bu-

Intr-o dimineall, in timp ce Clara mai dor-

nica simti gi aceasti schimbare in sufletul co- - Hai s6-fi citesc o poveste, vrei?pilului.

derea... Ai inteles,

- Da, rispunsegoviire.

Heidi. de data asta firi

- Foarte bine, fetila mea, egti o copili cu-minte gi toate o si gi se implineascl in viafl...$i rostind aceste cuvinte, bunica ii mingiieobrajii, cu duioqie...

ln sfirgit, sosi $i ziua despirtirii. Dar bu-nica avu grijd si potriveasci lucrurile in aga

fel, incit si nu fie o zi tristd ci, dimpotrivi, ozi plinb, de veselie, pini in ultima clipi, cindvizitiul trase trisura la scari.

Dupd plecarea bunicii, copiii simlird un golmare in sufletul lor. Clara era mute gi poso-moriti. Heidi 9i Clara stiteau ticute gi, ingind, igi puneau intreb'area cum vor putea triifEri bunica. A doua zi. la ara la care bunicaobignuia s[-i citeasci, Heidi aduse cartea eiindrigiti gi-i spuse Clarei:

Clara se ardtd foarte incintati de propune-rea prietenei sale 9i Heidi se apuci si ci-teasci. De abia citise citeva rinduri dintr-omea, o chemi pe Heidi in camera ei. Heidi

46

poveste in care era vorba despre o buntcdmoarti, 9i izbucni intr-un plins sfigietor:

- Acum bunica de la munte a murit gi eun-am si mi mai pot intoarce la ea, ca s6-idau piinile proaspete, bolborosi ea, printresughiluri.

Clara incerci s-o linigteascd, spunindu-i cdnu bunica de la munte murise, ci in povestireera vorba despre o alti bunic6. Heidi credeainsi atit de mult in ceea ce citea, incit Clareiii fu tare greu s-o facd sd i,nteleagd deosebireadintre o poveste gi viala de toate zilele. Incele din urm6 izbuti, dar gindul ci bunica pu-tea sd moari in lipsa ei continua s-o frimintcmereu pe micuta Heidi.

Domnigoara Rottenmeier intri in camerd

;i, vdzind cit de mult se striduiegte Clara s-oIinigteasci pe aceasti zvdpbiatd cu ochii ine-cali in lacrimi, se apropie de ea li-i spuse cutoata aspnmea:

- Adelheid, vdicirelile tale sint necugetatc

;i fdri temei qi dac6 nu te astimperi qi te matprind plingind, i1i iau cartea gi nu 1i-o maiciau niciodatb, ai intreles?!?

Cuvintele ristite ale guvernantei avurd da-rul s-o sperie pe Heidi, care, de fricd, se f6cu.rlba ca varul. Cici, in afard de Clara, carteaasta era pentru ea lucrul cel mai de prel inaceasti casi.

De aceea, incetd pe loc si mai plingd gi.

qtergindu-qi la iuteald lacrimile, se ciznea dinrisputeri si n-o mai podideasci plinsul. Deatunci, marea ei griji era s6 nu mai verse la-crimi de fatri cu domnipoara Rottenmeier qi

nu o dati Clara o intreba:

- Ce-i cu tine, Heidi, de ce te strimbi inhalul ista? Niciodati nu te-am vizut aqa...

Dar strimbiturile ei aveau rostul de a nutrezi atenlia guvernantei, cici in felul [sta iliindbugea plinsul. Curind, Heidi iti pierdu de

tot pofta de mincare. Sllbea mereu gi era dince in ce mai palidS. Bunul Sebastian nu puteasi mai indure vizind-o cum se stinge gi nu ..,

datd, cind Heidi nu voia si minince, ii spu-nea cu o voce pirinteascd:

- Luafi, micuf1 domnigoari, de ce numairr lingurd'l luagi doud, nici nu $titi ce gustoasie...

Dar blindelea lui era zadarnicd.Seara, cind se culca, Heidi zirea mereu ir.

tafa ei munfii 9i pajigtile inverzite gi tristele;care o cuprindea era atit de mare, incit igi a.-cundea capul sub pernd ca s6 nu i se audAplinsul. Vremea trecea qi Heidi nu mai gtia

dacd e vard sau iarnd, c6.ci zidurile din lurulcasei erau vegnic cenuqii. De iegit, iegeau

foarte rar, cbci Clara nu era in stare sd faci tr

plimbare mai lun96...

SEARACapitolul 11

DE VARA LA MUNTE

Domnul Sesemann urci sprinten scara gibitu la uga domnigoarei Rottenmeier. Trezitd"din somn la o ori atit de neagteptati, guver-nanta siri in sus, scofind un gipit de spaimi.In aceeagi clipi auzi vocea stipinului ei:

- Ve rog sd coboriti cit mai repede in su-fragerie, si facem pregitirile de drum...

ErA ora patru gi jumitate. Niciodati nu semai sculase domnigoara Rottenmeier atit dedevreme. Buimaci de somn 9i speriati degraba stipinului, nu mai gtia ce face. Trigeape ea rochie dupi rochie, le scotea gi learunca de colo pini colo, ca apoi si le cautedin nou prin toati inciperea.

In acest timp, domnul Sesemann apisa dezor pe butoanele soneriei, alarmindu-i pe toliservitorii.

Coboriri, pe rind, in sufragerie. DomnulSesemann avea o mind atit de odihnitl 9i pi-rea atit de vesel, incit era limpede ci nu vi-zuse nici urmi de stafie. ii porunci lui Jo-hann si pregiteasci trisura, iar Tinettei iiceru s-o trezeasci pe Heidi si s-o imbrace de

drum. 1l trimise apoi pe Sebastian s-o cautpe Dete, care lucra undeva prin apropiere. i,sfirgit, cobori li domnigoara Rottenmeielcare, de bine de riu, izbutise pini la urmi sse imbrace 9i si se aranjeze un pic. De emotiigi pusese piliria de-a-ndoaselea, lisind impresia ci merge cu spatele inainte. Era bosumflati Si avea un aer foarte misteriosDomnul Sesemann puse toate astea pe seamlzdplcelii stirnite dr de$teptarea atit de matinali. O lisi citeva clipe si se dezmeticeasc6apoi ii spuse si pregiteasci repede geamantanul micufei elvefiene gi si puni in el cit mamulte din imbricimintea Clarei.

Guvernanta rim5.sese incremeniti, negtiinrce si mai cread[. Se agteptase si aud6 de listipinul ei o descriere nemaipomeniti in legituri cu aparigia strigoilor in timpul nopfii gicind colo, primea nigte porunci care nu-i ficeau nici o pl6cere. Stitea neclintiti, agteptind o explicafie din partea domnului Sesemann. Acesta ins[ nici nu se gindea si-i madea gi alte aminunte; pirisi sufrageria, lisind-o pe guvernanti cu gura ciscati de uimire, 9i se duse in camera fiicei lui. Mirati dtzarva din cas6, Clara trdgea cu urechea, in,cercind si afle ce se intimplase. Pirintele stagezi lingi patul ei pi-i povesti, pe larg, ade.virul despre fantoma ce-gi fbcea aparilienoapte de noapte, gi-i spuse c6, dupi pirereedoctorului, Heidi era foarte bolnavd gi, dacinu vor fi luate imediat misurile cuvenite. arputea se umble mai departe, nopti in gir, pe

acoperigul casei, ceea ce, fh.ri indoiali. ar frfoarte primejdios pentru ea. De aceea, a lualhotirirea s-o trimiti cit mai grabnic inapoi, labunicul ei, socotind cd nu-gi poate asuma ris.punderea de a o mai refine la Frankfurt. ln.cheie ardtindu-gi convingerea ci fiica lui vainfelege situalia gi va fi de aceeagi pirere cutatil ei, aceasta fiind, dealtfel, singura gi ceamai bunl misuri ce putea fi luatd.

in primele clipe, Claia se impotrivi, invo-cind tot felul de motive. Tatil ei era de nein-duplecat. Ca s-o linigteasci, ii figidui ci laanul^vor face, impreuni, o cilitorie in Elve-tia. In cele din urmi, neavind incotro, Clara

48

se supuse hotiririi tatdlui siu, cerind inschimb sd i se inglduie sd pund in geamanta-nul lui Heidi tot ce qtia cd i-ar face maimulti plecere. Domnul Sesemann nu avu nl-mic impotrivi, 9i astfel Clara ii pregdti priete-nei sale un trusou de toatd frumuse{ea.

in sfirgit' sosi qi Dete. Agtepta ingrijoratdin anticamerd, spunindu-gi in sinea ei cd, debund seami, s-a petrecut ceva cu totul neo-bignuit, de vreme ce era chematd cu noapteain cap. Domnul Sesemann ii explicd desprece-i vorba qi o rugd s-o duci pe Heidi, chiarazi, la bunicul ei. Mdtuga Dete se sperie au-zind aceastd veste, cici atunci.' la despdrfire,Unchiul din muntri le spusese cu toati hotdri-rea cd nu vrea si le mai vadd niciodatd inochii lui. Socotind ci n-ar fi deloc nimeritsd-i duci inapoi copilul, dupd ce i-l incredin-fase gi apoi il luase dupi doi ani' incepu s6turuie verzi qi uscate, spunind cd azi nupoate, ci e tare ocupat6, cd miine e cu nepu-tinld sd-qi pirdseasci lucrul, iar in zilele ur-mitoare, cu atit mai pu1in. Domnul Sesemannigi dddu numaidecit seama cum stau lucrurile;i o l6si sd. plece, fbrd s[-i mai spund nimic..Apoi il chemi la el pe Sebastian qi il anunldcd va trebui s-o ducd pe Heidi acasd. la buni-cul ei.

- Dupd-amiaz6, ve\i ajunge la Basel, spuseel, unde vefi rdmine peste noapte, iar miinedimineatd vi continuatri drumul spre Dorfli.Iat6 adresa unui hotel bun din Basel si aigrili sd alegi, pentru copil, camera cea maibund. Dupd ce se culcd, sd inchizi ferestrele gisa incui u$a cu cheia, cdci fetila e somnam-buld qi ar fi foarte primejdios dacd s-ar ducela miezui noptii sd deschidi uga de la inrrare,intr-o casi strdini.

- Aaal ficu Sebastian, uluit, dindu-giseama de adevdrul cu strigoii ce bintuiaucasa.

- Da, aga e, il asiguri incd o datd st6pi-nul sdu. Acum ai infeles, sper c6 sintetri amin-dor. 9r tu gi Johann, nigte fricogi fdrd pereche.Si rostind aceste cuvinte, se agezd la birou silncepu sd-r scrie o scrisoare luned Unchiului

In timp ce stipinul scria, Sebastian sta pro-lapit in rnijlocul oddii qi repeta mereu:

- Ce bine era dacd nu mi ldsam impinsde Johann inapoi in salon gi fugeam dupAardtarea a lbd ! .. .

Acum avea curaj, cdci incdperea era l-umr-natd $i se puteau vedea toate ungherele. Intretimp, Tinette o trezise pe Heidi 9i o imbrA-case la iuteald cu rochia ei de duminici, {brAinsi si-i spuni vreun cuvint.

Domnul Sesemann se inapoie in sufragerie.unde era pregdtit micul dejun.

- De ce n-a venit cooilul? intrebd el.Heidi sosi curind qi-i dddu bunir dimineala.

- Ce-ai zice, micufo, o intimpind el cutoatd blindefea, dacd azi te-ai intoarce la tineacasd'l

- Acasd?!'? repeti Heidi, pilind. La auzulacestei ve$ti atit de neagteptate, nu mai era instare sd sufle nici o vorbI.

- Nu vrei'/ o intrebd domnul Sesemann.

- Ba da, izbuti sd murmure Heidi. \'reau.cum sd nu vreau!...

- Atunci si mincdm gi pe urm6. in rri-suri !

Heidi era atit de tulburatd, incit nu pureasi inghitd nici o imbucdturd qi nu-;i dddeaseama daca e lreaz6, sau dacd viseazd gi se in-treba mereu dacd nu va pdtri ca in noapteatrecutd, cind s-a trezil, f6,rd, voia ei, in pragulporf ii, in cimaqd de noapte.

- Nu trebuie sd ne prindd mirarea cd mi-cuta nu mdninc6. E un lucru cit se poate defiresc, spuse domnul Sesemann gi-i poruncidomniqoarei Rottenmeier sd-i dea luimerinde Dentru drum.

Heidi

Heidi pdrdsi sufrageria gi se duse se stea cuClara. In mijlocul camerei se afla un geaman-tan mare, neinchis.

- Vino s5, vezi qi tu ce-am pus in el, irspuse Clara, qi s[-mi spui, te rog, daca i1iplace... $i numaidecit ingird in fap ei o mul-time de lucruri: rochitre, batiste, galuri de torfelul. Apoi, cu un aer triumfator, ii ardtd uncogulel in care se aflau doudsprezece piinicelealbe, proaspete. La vederea lor. Heidi nu s.-

mai putu stdpini qi incepu sa sari in sus de11n rnrrnti

De Sesemann ii faeddui sa-i indeolineasca acea:ridorinlS 9i, dupa ce-ibun, trisura porni...

mai urd o dati drunr

La scurt timp dupd aceea, Heidi se afla inHeidi didu fuga in camera ei 9i, trigind de tren, finind co;uletrul in brafe, cu toatd stra;-

nicia. Nu voia sd-l lase nici o cliod oe miini

coqulet, sub piinitre. Apoi deschise repede du- niqtiti. Apoi, deodatd, iqi dddu seama cd eralapul 9i scoase din el o bucatd de pinzd ro9ie,in care era impachetati pildria ei de paie. i;;ipuse la iuleald pdldria de sdrbdtoare, iar bu-cata de pinz5. o impituri frumos gi o aqezd cugrijd in cogulef, pe urmd se repezi din nou inodaia Clarei, ca s6-gi imbr6figeze cu dragosteprietena gi, in sfirgit, se apropie de domnulSesemann, care o lud de mina si o conduseoini la trisu16.

Domnigoara Rottenmeier agtepta jos,capulc uta

Adelheid, strigi ea indignatd, zdrind bu- Dupa un timp. intrebd dincata de pinzd rogie. Doar n-ai de gind sd pleci - _ Lreoell. lnlr-aoevar. ca

tate. La rindul ei, Heidi ii mullumi din inimd mare grabd. Nici n-apucard si pund bine pi-

bucurie. Cele doua prietene:ele, incit nimdnui nu i-ar fipeste citeva clipe aveau sdaltfel, nici nu avurd timp sdrru duri mult li-l auzir6. pe

-'Trdsura vi aqteapti!

sub pernicare nu se

cartea capatatd de

erau atit dedat prin mintese despartd.

se intristeze, cdciSebatian strigind:

bunica,viri iute

bine pentru eadoctor nu era

9i era incredin;atA cistrain de fericirea ei

ve-

inml-

batrinuDomnu,

oeln

t^t<7,

o

scirii, ca sd-qi iaelvef iand.

r[mas bun de la

din casa noastrd cu aceastd cirpd, care nu i1it'olosegte la nimic. $i, in culmea indigndrii,smulse pinza din coguletr 9i o arunci pe Jos.

Heidi nu indrdznea s-o ridice. Se uita ladomnul Sesemann cu o privire atit de trista,de parci in clipa aceea i-ar fi luat cineva co-moara cea mai de pre1.

din urm[ stdpinul casei, induiogat de chipulabdtut al copilului. Vi rog s-o ldsali sd ia deaici tot ce vrea, chiar gi pisici sau broagte 1es-toase, dacd ii face pl5cere acest lucru.

Auzindu-I, Heidi prinse curaj ;i se aplecds6-qi ia pachetul. Cind ajunse in faJa trdsurii,domnul Sesemann igi lui rdmas bun de la ea

cu toatd cildura. Ii spuse ci atit el, cit marales fiica lui se vor gindi adeseori la ea cu dorgi drag, apoi ii urd drum bun li multd sdn[-

pentru bundtatea pe care i-o aritase gi il rugis6-i transmiti gi doctorului mullumirile ei gi

cele mai bune urdri. igi aminti ci, in ajun.doctorul ii spusese cd totul se va sfirgi cu

- Domnigoard Rottenmeier, spuse in cele - Gata, micutd domnigoari, am ajuns la

desplrfea niciodat6,

noapte atit de agitati. Nu

strdine. Citeva ore rdmase cit se poate de li-

in drum spre casd gi pe dinaintea ochilor irr-cepurd sd ise perinde liguri cuntrscute: buni-cul, Peter, bunica... Gindul ei se opri la bu-nica gi, dupd un timp, il intrebi pe Sebastran:

- Sinteti sigur cd bunica mea din munlin-a murit?

- Eu cred citian liniqtit.

e in viatrd, rispunse Sebas-

Heidi se uit6 de citeva ori, indelung, la pii-nicile albe din coqulel 9i nu mai putea de bu-curie, gindindu-se la clipa in care avea sd leinSire pe masa bunicii.

nou:bunica mai

trdieg

llatrdiasci? bolborosi Sebas-adormit.qi Heidi,

momentul in care Sebastian o apucd de minAgi., scuturind-o u;or, ii spuse incet la ureche:

Basel.A doua zr mai avurd de mers citeva ceasurl

cu trenul. In acest timo Heidi nu ldsi nici o

clipd coguleiul din bra1e. Stitea cuminte, firisd scoatd o vorbi, qi privea mereu pe fereas-trd, cuprinsi de emofia apropierii de locurileei natale. Cind se a$tepta mai pufin, se auz,i

strigdtul conducitorului:,,Mayenfeld". Sbrrraamindoi de pe scaun, Sebastian inqfdcd la iu-

teal6 geamantanul ii coboriri din vagon' in

ciorul pe peron gi trenul porni din nou lu

vale. Sebastian se uite in urma lui. cu perere

de rdu, c[ci i-ar fi fdcut mai multi pldcerc sa

riegte?

-Decesdnun, pe.lumltateCurind adormi istovitd de ()

se trezi decit in

50

cdldtoreascd mai departe decit sd bati. pe 1rrs,

un drum necunr)scut. la capdtul caruia il a5- sdu, ar fi trebuit sd meargd cu Heidi pind sus.

- Dacd nu vd supdLratri,

mai sigur spre Dorfli?

- Aici toate drumurilepunse omul binevoitor.

care e drumul

sint sigure, ii

tepta un urcu$ anevoios. Nu mai p6[ise nicio-datd aga ceva, iar drumurile in tara astastriini i se pdreau nespus de primejdioase. Se

uitd bine in jurul lui, ciutind sigeata ce ln-dica drumul spre Dorfli. Nu departe de garizd.rt o ciruld incdrcati cu doi saci, trasi de

un cal costeliv, inaintea cdruia p6:gea domolun bdrbat inalt qi spitos. Se apropie de el qi ilintrebi:

ca sd fie sigur ci a ajuns cu bine la bunicul

'""In sfir;;it, ciruta porni la deal. Sebastian o

urmdri un timp, apoi se agezi pe o banc6, inmicufa gari, agteptind cu neribdare s5 so-seascd un tren.

Cdrutagul nu era nimeni altul decit bruta-rul din Dorfli., care venise la Mayenfeld dupdfiind. N-o vdzuse niciodatd pe Heidi, inschimb ii cunoscuse bine pe plrinlii ei $i, ca

tofi oamenii din sat, qtia cd locuise doi ani laUnchiul din munti. iti dddu numaidecitseama cd fetitra era nepoata morocinosulurbdtrin gi era curios sd afle de ce se intorceade la Frankfurt, dupd un timp atit de scurt.Frdmintat de acest gind, nu mai avu ribdarcsi, la un moment dat, deschise vorba:

- Spune-mi, tu egti copilul care, pind nude mult, a stat la Unchiul din mun;i?

- Da, eu sint, rdspunse Heidi, cu mindneln gras.

- Pei, atunci, inseamni cd nu te-ai simgitprea bine la Frankfurt, de vreme ce te intorciatit de repede?

- Nu, nu-i aga. Domnul Sesemann qi fiicalui s-au purtat cu mine cum nu se poate malfrumos. il contrazise Heidi.

- $i-atunci de ce n-ai rdmas la ei, dacate-ai simlit acolo atit de bine?

- Fiindci domnul Sesemann mi-a datvoie sd vin inapoi, acas6...

- Bine, bine, fi-a dat voie, dar eu tot nuinfeleg de ce te-ai intors, daca te simtreai la ei

atit de bine...

- Cum, de ce'J Fiindci la bunicul mi-e de

o mie de ori mai bine decit oriunde pe lume.

- Me rog, asta eu nu am de unde sd gttu.mormii neincrezdtor brutarul. Dar s-ar puteaca, mai tirziu, sd gindegti altfel...

Apoi murmurd pentru sine: ,,Ce ciudat, sd

vind inapoi, de la bogitria orapului la sdriciadin munte". Dupd care, incepu sd fluiere insurdind gi tot drumul nu mai scoase o vorbd.Heidi se uita mereu in jurul ei. Pe mdsurd cc

se apropiau de Dorfli. era din ce in ce maiemofionatd. Recunogtea pind 9i copacri de pe

cel

ras-

.'i .

Atunci Sebastian il intrebd. din nou. care edrumul cel mai putin primejdios qi cum arputea si ajungd mai ugor:, cu geamantanul,pini sus.

Cdrulagul il mdsurd din ochi ;i,, dupd uniimp de gindire, ii spuse ci i-l duce el, cucondilia si nu fie prea greu. $i tot aga, dinr orbd in vorb6, se invoird pind la urmd s-o ta;i pe Heidi, pini la Dorfli.

- De acolo' adiugd cdrufaqul' gisegte ea

cineva s-o insoteasci pini sus, la bunicul

- Nu e nevoie, spuse Heidi, care ascultasecu atentie convorbirea dintre cei doi bdrbali.De acolo md duc sinsurd. cdci cunosc foartebine drumul.

Sebastian era fericit cd scdpase de povaragrea a urcugului. O chemi pe Heidi lingi el

;i. cu un aer foarte misterios, ii inmind unpachet greu 5i o scrisoare. ii lamuri ca e

\ orba de un dar din partea domnului Sese-mann, pe care trebuia si-l pund bine in cogu-re1. iar scrisoarea sd i-o dea bunicului. Dupdrceea, ii mai atrase de citeva ori atenJia sd nu:iardd nimic.

- Nici o gn1i,:ierde nimic...

ll asleura t_letol. nu vol

Cdrutaqul il ajutd pe Sebatian sd salte gea-nantanul in cdrutd. dpoi, o aqezi pe Heidi:r caprd qi Sebastian ii strinse mina, de rd-ras bun. O mai sfitui inci o datd si fie cu:lir in patru 9i si nu lase nici o clipd cogule-

:-.. din mind, cdci, potrivit poruncii stdpinului

ta-gata se sare din cdrutri gi s-o rupd la fuga, in sfirgit, ajunse gi, de emotie, abia izbur

marginea drumului. Deodata. la o cotitura,ziri piscurile inalte ale stincilor Falkniss. Pd-reau ce o salutd. gi-i ureazd bun venit, iar ne-ribdarea ei nu mai cunoitea margini. Era ga-

pina in sat. Cind ajunseri in Dorfli, ceasuldin turnul bisericii bdtea ora cinci. in jurulcdrutrei se adund pe loc o droaie de femei gide copii. Geamantanul fetilei le atrdsese aten-1ia gi toli erau curiogi si afle de la ea cit maimulte. Brutarul o ajutd si coboare de pe ca-pr6, iar Heidi, dupd ce ii mulgumi frumos gi-ispuse ci geamantanul o sI vind sd-l ia bunr-cul a doua zi, porni la deal, cu coguleful inbra1e. Zadarnicd-i era insd graba cdci, la totpasul, oamenii o opreau gi n-o mai sldbeaucu intrebirile. in cele din urm[. fata ei neca-jitn ii ficu pe toti s-o lase sd treac6. Sdteniiprlveau supirarea ei ca un semn al fricrr, qr

astfel aveau un nou prilej sd spuni ci, de unan incoace, Unchiul din mun(i se inrS.ise qi

mai mult gi nu incape indoiali cd dacd Heidiar avea un alt loc pe aceastd lume, nu s-arduce acum in cuibul lui de balaur. in toiulaprinselor disculii,, sosi in mijlocul lor 9i bru-tarul satului. Acesta le vorbi despre domnulcare o adusese pe Heidi pini la Mayenfeld 9icare, dupi ce-i plitise transportul cu virf giindesat, igi luase rdmas bun de la Heidr, caun adevdrat pirinte. Apoi, pe drum, fetifa iipovestise cd nimeni n-a silit-c sd pirdseascdFrankfurtul gi i-a mdrturisit ci, nunrai la do-rinla ei a fost ldsatd si se intoarcd. la Unchiuldin munfi.

Surprinzdtoarea veste se rdspindi ca fulge-rul in tot satul, iar seara, in toate casele se

vorbea despre fetitra care renuntase la vialatihniti ti plind de bucurii a oraquluiFrankfurt, pentru a se intoarce in sdric6-cioasa caband a bunicului ei.

+In acest timp, Heidi urca mereu, alergindcit o lineau picioarele. Din cind in cind se

mal oprea si-gi mai tragd un pic sufletul, cicipovirnigul era abrupt, iar cogulelul nu era de-loc ugor. Pe mdsurd ce inainta, in minte r se

cuibiri din nou gindul ci bunica ar fi pututsd moard in lipsa ei. Deodati, insi, zdrt ca-

bana bunicii gi inima incepu sa-i batd cu putere. Spori pasul gi, de atita tulburare. inint;ei o lu5. razna, mai-mai s1-i spargi pieptulnu alta.

si deschidd uga. Tremurind din tot corpuiintri in casd gi se opri in mijlocul incaperrr

- Dumnezeule, se auzi deodatd dintr-urcolf al oddii, numai Heidi deschide aga u5ilece bine ar fi s-o mai simt o datd aga, lingrmine, inainte de a muri! Dar cine gtie dacd s

va mai intoarce vreodatd ! .. .

- Aici sint, bunicufo, aici sint, srrisiHeidi', lisindu-gi capul pe genunchii bdtrinei

Bunica e atit de emolionat5, incit nu mai ,

in stare sd scoatd o vorbd. Mingiie un timpcu blindete, capul copilei, apoi, cu vocea sugrumatd, rosteste in goapti:

- Da, e p[rul ei, pdrul ei cirliontat gr vt,cea ei! Mullumesc lui Dumnezeu ci mi-a fosdat sd mai t16iesc aceasti fericirel

Lacrimile de bucurie din ochii oarbei s,

preling pe bratrele fetitei.

- Eqti tu, cu adevdrat'l intrebe de citer a

ori bdtrina, tremurind de emotie.

- Da, eu sint, bunico, gi te rog frumos, numai plinge; o si vin si te vdd in fiecare z;

9i-1i fdgdduiesc s5 nu mai plec de aici nicio-datd. Iar tu, tu n-ai sd mai mininci niciodataplrne neagra. uscata.

$i rostind aceste cuvinte, Heidi scoase iuttdin coqulej cele douisprezece piinile albe qi ie

inlird in poalele bunicii.

- Ah, copila mea, asta e o adevdratd bi'necuvintare, murmuri bdtrina, frdmintind in.tre degete piinea buni gi proaspdtd. Dar cea

mai mare bucurie pentru mine egti tu, fetil;mea, adeugd ea, petrecindu-gi mina zbircitipe obrajii aprinqi ai copilei. Hai, mai spunrceva s5-1i aud glasul...

$i Heidi incepu s6-i povesteascd despre ne

linigtea ei la gindul cd, intre timp, bunica ar

fi putut sd moard qi n-ar mai fi apucat sd mdnince piinilele aduse de ea.

In acest timp, intrd in odaie Brigitte, mam;lui Peter.

- Nu. nu se Doate! izbucni ea de bucurie

52

Heidi, Heidi a noastrd!...i.

^li strinse mina. apoi se invirti in jurul ei. cas-o admire din toate pdrf ile.

- Nici nu gtii, mamd, ce rochili frumoasi

te-o. ..a ta?vlne...

$1

pe a mea, pe asta de gind s-o port ni-place atit de mult,

nutie

amili

{xFl

are Heidi, dacd ai vedea-o nici n-ai recunoas-pdl6noara cu pene, de pe masi, e totai, pune-o, te rog, sd v[d cum ifi

- Nu, rispunse Heidi, cit timp o mai am

ciodat6; dar dacdpotl s-o pistrezi. Apoi, scoase din coguletr pd-Laria ei de pai, mototolitd in timpul cdldtoriei;i, punindu-;i-o pe cap., i;i aminti c6 bunrcu-iui nu-i pldceau deloc pdliriile cu pene. Dealtfel, acesta era singurul motiv pentru carerdstrase, cu atita sfinlenie, vechea ei pild-:ioari. Brigitte era atit de incintati de pdld-rioara cu pene, incit ii spuse ci dac6, intr-a-

,!, i t'

devdr, nu avea de -eind sd o poarte. ar fi pu-tut si o vindd, pe bani buni, fiicei invdgitoru-lui din Ddrfli. Heidi se dezbrdcd la iuteala derochia cea frumoas[ 9i, dupd ce igi trase pe eavechea ei rochie de lina rogie, lui miinile bu-nicii intr-ale ei qi-i spuse:

- Acum trebuie sl md duc la bunicul, darmiine am sd vin sa te vid. Noapte bund, bu-nlco...

- Noapte bund, copila mea, spuse bunica,imbrdtriqind-o cu duioqie. $i vino, vino miine,,te a$tept...

O stringea atit de tare la pieptul ei de parcan-ar mai fi vrut s-o lase si plece.

- De ce ti-ai scos rochia asta atit de fru-moas6? o intrebd Brigitte cu mirare.

- Pentru cd e mai bine sd ajung la cabandimbricati a$a cum sint acum. Altfel, s-ar pu-tea ca bunicul sd nu md recunoasci. Dealtfel,gi tu ai spus ci era cit pe ce sd nu mi recu-no$tl.

- Puteai sd rdmii cu ea, ii spuse Brigitte,in timp ce o conducea spre ug6. Bunicul te-arfi recunoscut oricum; dar vezi, fii atentd, Pe-ter mi-a spus ci bitrinul e din ce in ce maiuricios qi nu mai schimbi cu nimeni o vorbd.

i9i luari rimas bun qi Heidi porni grdbitdspre cabana bunicului. Soarele tocmai se l6saspre asfin(it qi lumina amurgului se a;terneaaurie pe verdele povirniqului muntos. Heidi se

oprea la tot pasul, uimitd de frumusefea nea-semuiti a crestelor ce pdreau cI inleapd cerulcu ascufiqul 1or. Deodatd, o raz6, de lumindrogieticd se intinse la picioarele ei. Era refle-xul stincilor Falkniss. Ghe[arul, invdluit infldcdri, impurpura zdrenfele de nori ce alune-cau u$or pe fondul albastru al cerului, lisindsa se strecoare printre ele o lumind portoca-lie. ce scdlda intreaga pajigte.

- Niciodatd, murmuri Heidi coplegitd deaceste splendori, nici micar in visele cele marfrumoase de la Frankfurt, nu mi-a fost dat s[vid o asemenea minundtrie.

Rimase un timp nemiqcatd', plingind deatita incintare pi de bucurie. Era atit de feri-citi, incit nici nu gisea cuvinte potrivite sd

preamireascd aceste meleaguri binecuvintate.

Deodati incepu sA se lase inserarea gi Herdi ,

rupse din nou la fugd. Curind, zdri virfurilbrazilor inilfindu-se peste acoperigul cabanerapoi intreaga caband gi, in sfirgit, il vazu pbunicul ei, agezat pe bancu[6,, cu pipa in guraZbur\ spre el ca o sdgeatd gi pind sd apucs6-gi dea seama bdtrinul cine gonea spre el cl

o vijelie, Heidi azvirli co;ul cit colo 9i s

agdfd de gitul ursuzului unchiag din singuratatea munfilor. Era atit de coplegitd, incit nrizbutea sa spuni nimic altceva decit sd repetintruna:

- Bunicule, bunicule, buniculelBdtrinul tdcea. nefiind in stare si rosteascl

o vorbd. in schimb, ochii lui, care de mullani nu mai gtiau ce-i plinsul, erau acum incarcafi de lacrimi. O mingiie un timp pHeidi, cu toatl duioqia, apoi, desprinzindu-sdin inlinluirea bralelor ei, igi agezd nepoatrpe genunchi qi o cerceti indelung, cu o privirinduiogatd:'

- Cum se face cd: te-ai intors? spuse e

intr-un tirziu. Sper cd nu te-au gonit...

- Oh, nu, bunicule, se gribi s6-i rdspundrHeidi, nici nu te gindi la aqa ceva! Toti ar

fost buni cu mine, dar, gtii, mi-era atit de dode tine, de Peter gi de caprele noastre, incituneori, simteam cd mi sufoc. Mi-era insi ruqine si le spun, de teamd si nu-qi inchipuie cr

sint o fetitri nerecunoscdtoare. Cred cd doctorul, prietenul domnului Sesemann, m-a ajutacel mai mult si mi intorc acasd. Despre toatastea s-ar putea sd scrie in scrisoarea pe carfi-am adus-o.

Sdri de pe genunchii bunicului 9i, scotin<repede din coqulef plicul qi pachetul rotun(ldsate de Sebastian, le agezd in fala bdtrinutul.

- Asta e pentru tine, spuse bunicul, punind pachetul pe bancd 9i, dupd ce citi scrisoarea., o impituri gi o viri in buzunar.

- Hai nu vrei sd bei un pic de lapte cr

mine? o intreba el pe fetili. Ia-ti pachetul 5

sd intrdm in cas6... Acum o s6 ai cu ce si-1cumperi un pat bun ;i imbriciminte pe toanul.

54

- N-am nevoie de nimic. rispunse Heicir

Pat am, iar haine am cdpitat de la Clara atitde multe, incit nu gtiu ce sd mai fac cu ele.

- Nu-i nimic, spuse bunicul, o sd folosegtibanii alti datd.

Urcard impreund in podul de fin. Deodat6,Heidi se opri inmdrmuriti:

- Ce s-a intimplat cu patul meu, buni-cule? !?

- L-am desfdcut... Stii, nu credeam cd aisd te mai intorci, dar fii liniqtiti, i1i pregitescun altul, mai frumos, rispunse bunicul. Maiintii, insi, sd mergem si bem laptele.

Heidi se agezd pe locul ei obignuit. Iqi biulaptele cu poftd, dintr-o risuflare, apoi lisdcana pe masi qi spuse, suspinind de pldcere:

- Ah, ce lapte minunat, nu cred ci: existialtul mai bun pe lumel ...

Deodati, de afar6, se auzi un fluierat pre-lung. Heidi ieqi iute in fafa cabanei, de undezdri intreaga turmd de capre alergind la vale,cu Peter in mijlocul lor. Cind o vizu pe

Heidi, ciobdnagul se opri, uluit.

- Buni seara, Peter, strigd Heidi 9i, inaceeagi clipi, se repezi intr-acolo, chemindfiecare capri pe numele ei. Acestea, de buniseam6, ii recunoscuserd vocea, cdci, pe neag-teptate., se strinseri toate in jurul ei. Ciocirlia9i Turcoaica o imbrincird un pic pe grdsanaCertSreafi, care igi ridicase bdrbufa, ca sd fievazutd. Heidi nu mai putea de bucurie.Zburda, sdLrind de colo pind colo, fericiti cdse gisea din nou aldturi de micufele ei prie-tene. Le imbrdtiga pe toate, una cite una, gi,

de bucurie, caprele topdiau zglobii 9i o im-pungeau u$or cu cornilele lor. $i tot jucin-

du-se aga, Heidi se trezi deodatb fatrd in faldcu ciobinagul Peter.

- Te-ai intors, spuse el gi-i strinse mina cu

duiolie. Miine mergem impreund cu turma la

piscut, nu-i aqa?

- Nu, miine nu, rdspunse Heidi, miine miduc la bunica, dar poimiine mergem sigur.

?

- Imi pare bine ci te-ai intors, mai spuse

Peter qi fala i se lumind de bucurie.Nu-i fu deloc ugor sd pund din nou in mt5-

care zvdpdiatele capre, care nici in ruptul ca-pului nu mai voiau sd porneasci la vale.Dac6, Heidi nu s-ar fi inchis in staul cuFulg-de-nea qi cu Pestrita, turma nu s-ar malfi urnit din loc niciodati. Cind, in sfir;it.reintrd in caban6, patul ii era ficut 9i Heidinu se mai situra trigind in piept mirosul de

fin proaspdt. Bunicul a$ternuse patul cu cear-qafuri albe ca zA,pada 9i Heidi, neribdatoare.se culcd qi dormi cum nu mai dormise de

multi vreme.in timpul nopfii, bunicul se duse de nenu-

mirate ori s6 vadd cum doarme nepoata :lcercetd cu griji gura lucarnei pe care er astu-pase cu fin, aga fel incit mci o razd de lunA sd

nu pdtrund[ in podul cabanei. Heidi insidormea, cufundatd intr-un somn adinc. gi nrciprin gind nu-i mai trecea sd iasi la plimbarein toiul nopfii. Dorinfa ei cea mai arzitoare irfusese implinitd. Revdzuse frumusetea soare-lui in asfintrit, ghelarul qi stincile incinse dcrogeata amurgului, ascultase freamdtul brazr'lor in bitaia ugoard a vintului qi respira dinnou, la ea acasd, aerul de munte, curat gi sa-

nitos.

Capitolul 12

CIND TOATE CLOPOTELE BAT

Heidi il agtepta pe bunic ca si meargl im-preuni la Dorfli. Bdtrinul se ducea ca si-i iageamantanul de la megterul brutar gi, in tim-pul 6sta, ea avea si rimind la bunica. Ardeade neribdare s-o vadi gi s-o intrebe daci i-auplicut piinilele de la Frankfurt. Stitea feri-citd la umbra brazilor, trigind in piept, cunesa!, aerul curat de munte, imbibat de mi-resmele pajigtii inflorite. Sufla o adiere ugoarice se strecura, parc6, fremitind, printre cren-gile bdtrinilor copaci.

In sfirgit, se ardti gi bunicul care, dupi cemar aruncd o privire cercetitoare in jurul ca-banei, spuse:

- Gata, acum putem merge.Era simbiti dupi-amiazi gi, in aceast6" zi,

bltrinul ficea ordine gi curilenie generali..Totul in casd 9i in preajmd lucea de curile-nie. Se apucase de treabi dis-de-dimineafd, cas[ aibd timp si coboare cu Heidi in Dorf1i.

Porniri impreuni, finindu-se de mini, gi

cind ajunseri in dreptul cabanei lui Peter sedespirtird, vizindu-gi fiecare de drumul lui.Heidi intri repede in odaia bunicii gi aceastaii recunoscu numaidecit pagii. Cind copila se

apropie de ea, bitrina ii cuprinse miinile cuduio$ie qi nu se mai indura si i le lase dinstrinsoare, de teami, parcd,, si nu i-o fure ci-neva. ii mullumi din inimi pentru piinile,

spunindu-i c6, mul;umiti lor, a prins din nouputere. Dupi ce le-a mincat, s-a simfit ca onou-niscuti. Brigitte se gribi s-o dea de gol,mirturisind ci, de fapt, bunica nu mincasedecit o singuri piinila, ca s6-i rimind celelaltepe mai multe zile, fiind incredintad ce in fe-lul acesta se va insinitoSi Si va fi iar dornicisi triiascd allturi de cei dragi

Heidi stitu citeva clipe pe ginduri, apoi, capi cind ar fi rezolvat o problemi grea, strigdbucuroasd:

- Gata, am gdsit! ii voi scrie Clarei gi sintsigurd cd, ea o sd mi ajute. De altfel, mi-a f6-giduit ci-mi va da atitea piinile cite am avutin dulap, pini mi le-a luat domnigoara Rot-tenmeier, guvernanta. Clara e o prieteni mi-nunatl gi se va fine de cuvint.

- Grozavd idee, ii curmd vorba Brigitte.Numai ci piinigele astea, pini si ajungi laDdrfli, vor fi tari ca piatra $i cine sd le maiminince... Ei, dacl ag avea qi eu din cind incind cite un binut in plus, i-ag cumpira piinede la brutarul nostru, care le face la fel debune; din picate, ins6, cu greu imi pot ing6-dui si cumpir 9i piinea neagri...

- Bani?!? Bani am eu! strigi Heidi 9i chi-pirl i se lumini de fericire. incepind de azi,bunica va avea in fiecare zi cite o piinilialbi 9i proaspiti, iar duminica, doui. Peterse va duce si le ia de la brutarul din sat gieu.,.

- Nu, nu, o intrerupse bunica. Tu n-aiprimit acegti bani ca sl-mi cumperi miede-ale gurii. Nu, nu!... Banii 59tia trebuie s6-idai bunicului tiu, el o s5 gtie mai bine ce sifaci cu ei.

Vorbele bitrinei n-avuri insi darul s6-istrice bucuria copilei.

- in fiecare zr o si ai piinita ta, relui ea.Si vezi ce bine o si-1i prindi gi ce zdravdni osi te faci. Pe urr46, dupi ce mai capefi pu-fini putere, sint siguri ci o si-ti recapefi 9ivederea.

In dorinta ei de a nu tulbura bucuria ini-moasei fetile, bitrina ticu.

Deodat6, Heidi ziri pe o policioard, carteade cintece a bunicii 9i se grdbi sd spun6:

56

- $tii, bunic6, eu am invitrat sd citesc.Vrei sd-tri citesc ceva? Un imn, de pildd.

- Adevdrat, scumpa mea copild? Ai puteas6-mi faci qi aceasti bucurie?l? exclamd b6-trina, in culmea f,ericirii.

Heidi nu agtepti si fie rugati de doud ortgi, urcindu-se pe un scaun, lui de pe poli-cioard carrea gi o scuturi de praf, cdci, aga

cum era qi firesc, nimeni n-o mai deschisesede ani de zile. Dupi ce o mai $terse cu o

cirp6, se aqezd din nou gi intrebi pe b6,trindce imn sd-i citeasci.

Bunica impinse intr-o parte roata de tors qi

spuse:

- Care vrei tu, copila mea.gi Heidi incepu s6-i citeascd, plin6 de insu-

flefire, un imn nespus de frumos li induioli-tor. Era un imn pe care bunica il cintase intinerefe gi cuvintele lui ii mergeau drept lainimf,. Il ascultS, ticuti, cu bratele incruci-gate la piept gi, pe mdsurd ce Heidi citea, chi-pul brdzdat de cute al bdtrinei se inviora,oglindind o fericire ce izvora din adincul su-fletului ei chinuit. Niciodatd n-o mai vizuseHeidi atit de fericiti 9i, cind termind de citit,bdtrina o rugl si mai citeasci o dati. Apor irmullumi, spunindu-i:

- Datoritd tie, scumpa mea copil6, mi s-ainseninat inima. Acum sint fericitd...

Heidi strdlucea toatd de bucurie. Bltrinanu mai avea fala tulbure gi obositl, iar ochiiei parcd vrjdeau din nou frumuseJea de odi-nioar6. Deodat6, se auzi un ciocdr it in fe-reastra. Bunicul se intorsese din vale qi ficeasemn nepoatei sd ias6. Heidi iqi lui in grabirAmas bun, fdgdduindu-i bitrinei si vini iarla ea, a doua zi. Deqi i-ar fi ficut mare pli-cere sd urce cu Peter pe crestele inalte alemuntrilor, prefera totugi s[ coboare, ca si-i ci-teascd nefericitei oarbe ceva care sd-i meargdla inimi 9i, in felul acesta, s6-i vadi din nouchipul strdlucind de o tainicd bucurie.

Cind sd plece, mama lui Peter ii intinse ro-chila 9i pdliria pe care le lisase aici, in ajun.Heidi lud rochitra, gindindu-se cd bunicului:rea s5-i facd pldcere, in schimb se impotrivi:u invergunare si ia 9i pdldria.

- Phstreaz-o, e a ta; spuse ea cu toatd ho-Ianrea.

Era atit de fericiti, incit pe drum ii po\estrbunicului totul: c6-i poate cumpira butrtctrpiinile proaspete de la brutarul din Dorfli. cA

i-a citit bdtrinei din cartea ei de cintece )r ce

bucuroasi qi veseld a fost ea in timp ce-i cr-tea. tn cele .din urmi, il intrebd pe

din muntri:

- Spune, bunicule, nu-i aqa ci o s6-mi darvoie sd-i cumpdr in fiecare zi cite o piinila.chiar daci ea s-ar impotrivi?

- $i cu patul tiu ce facem? rdspunse bu-nicul.

Heidi nu se dddu insd bdtuti 9i stirut. spu-nindu-i c5, in ceea ce o privegte, ea doarmemult mai bine in patul ei de fin decit in cel

mai frumos pat din Frankfurt.

- La urma urmei, sint banii tdi, se inr..tbunicul. Foloseqte-i cum crezi tu ci e malbine. Cu banii igtia poli s6-i cumperr pirnrlemulli ani de acum incolo.

Heidi era incintati. Sirea in sus de bucurte9i striga intruna:

Unchiui

piinelar

rl lor,

Bunica n-o sd mai mdnince nrciodatdneagrb. qi uscatd!...strigitul ei se asemuia cu cintecul pAsA-

in amurg.Deodati lnsa se polou $l lncepu:

- Ce bine imi pare cf, rugdmintea mea nua fost zadarnicd. qi bunul Dumnezeu mi-a im-plinit dorinta. Nu-i aqa, bunicule, ci o sa ne

rugdm amindoi. in liecare zi. a5a cum m-a in-vitat pe mine bunica de la Frankfurt. ca

Dumnezeu sd nu ne uite?

- Ei, mai uiti el, cu rugiciune cu tol.mormii pe sub nas omul munlilor. Dacd n.ri.oamenii, nu ne ajutdm singuri, nimeni nu ne

ajut6.Heidi nu-i rispunse. lviergea ticutd, stradu-

indu-se s6 lini pasul cu bunicul ei, care acumpdrea cd se grdbegte sd ajungd cit mai repedeacasa.

Cind intrard in cabani, Heidi fugr repedein odaia ei. Bunicril lf,sd los coqul pe care-lpurtase in spinare. ?p, l re duse sA se a)czc pibdncuta lui. Nepoata veni numaidecit. cu ..

carte mare sub bra!. gi se aqezd gi ea iinga bu-nicul ei. Deschise cu ugurinfa cartea la paginadorita, cdci, vorba ceea, o citise de atitea orr,iar povestirea indrdgitd o gtia aproape pedinafard. Se lipi de bdtrin qi incepu sd-i recitepovestea fiului plecat de-acas6:

,,A fost odatd un gospodar care avea unilu. Fiul acesta se ducea cu vitele la p6scut,pe o pajigte nespus de frumoasd, li tritiafoarte bine acasd, la pdrintrii lui. intr-o bun6zi, i se ndz6.ri sd-gi pdrdseascd pimintul natal9i sd plece intr-o farb striina. ii ceru tat6luisdu partea de bani ce i se cuvenea pentrumunca lui gi se duse. Banii insd se isprdvirdcurind gi, ca sd-gi agoniseascd traiul, se vizunevort sa se angajeze ca paznic de porci, prin-tre strdini. Umbla zdrenfdros gi nu o datd seintimpla sd nu aibi ce minca. Uneori, trebuiasi se mulfumeascd cu pufinul ce rdminea dinhrana porcilor. A$a stind lucrurile, intr-obuni zi se hotdri se se intoarci acasi. $i agafdcu. Iar cind ajunse in fala pdnntelui siu' iispuse: ,,Iartd-md tatd, am gregit fatrd de tine qr

fald de consitenii mei. Tu qi toti cei din jurafi fost buni 9i drepfi cu mine, iar eu, in locde recunogtinfS, v-am pirdsit. Primegte-miinapoi qi, in schimb, itri voi fi cel mai ascultd.-tor dintre servitori..."

Deodati, Heidi se intrerupse gi-i spuse bu-nicului, uitindu-se steruitor in ochii lui:

- lfl inchlpul poate cd tatdl siu, care, debund seami, mai era incd supirat pe el, a in-ceput sa-l dojeneasc6? Nu, dimpotrivd, gi-aprimit fiul cu bratrele deschise, i-a dat harnenoi, l-a hrdnit bine gi l-a socotit iar ca peunul din fiii sai buni...

Se agternurd citeva clipe de tdcere, dupdcare Heidi relu6:

- E o poveste tare frumoasd, nu-i a5a, bu-nicule?

Ar fi dorit ca bunicul sd se arate incintatde aceastd poveste gi sd zimbeascd fericit, dar,in loc si se bucure, bitrinul cA.zu pe gindurigi ramase neclintit pe banca lui. Abia duplun timp mai indelungat rosti incet, cu toateseriozitatea:

- Da, intr-adevdr, e o Doveste frumrlasd.

Heidi ridica un pic carrea spre ochii buni.cului gi-i aritd bdtrinului poza in care fiul celnesdbuit se intoarce acasd la tat6l s[u. raracesta il stringe cu putere la pieptul tui. Buni-cul privi poza indelung, apoi ii spuse nepoatetsi pund masa gi, dupi ce mincari pe sdtu-rate, se duserd amindoi la culcare.

La citeva ceasuri dupi aceea, in timp ceHeidi dormea cufundatd intr-un somn adinc.bunicul se trezi gi, luind cu el un scdunel.urca in pod 9i se agezd ling6 patul de fin alnepoatei. O razd, de lund se strecura prin crd-pitura lucarnei, luminind chipul frumos alcopilei. Pe fap ei fericitd se citea bucuria qiincrederea in viald. Bdtrinul stitu muitavreme aga, la cdpdtiiul nepoatei iubite, pinacind, rdpus 9i el de somn, cobori 5i se intinsepe patul lui. Adormi numaidecit gi nu se maitrezi decit odati cu revirsatul zorilor, cindieqi grdbit in fatra cabanei 9i privi multd vremeimprejurimile aprinse de primele raze ale soa-relui. In ochii lui scdpdrau scinteile bucuriei.

Era duminicd, pe cer nu se zd.rea nici ozdreanfd de nor, iar munfii sclipeau in aerulproaspit gi curat al diminelii. in coroanelebrazilor din spatele cabanei, pdsdrelele se in-treceau in cintecele lor de veselie. La un mo-ment dat, bunicul intrd in casd gi strigi cuvoce tare:

- Heidi, copila mea, scoald-te qi vino re-pede afard; soarele s-a gi sdltat peste crestelemunfilor qi abia a;teapte sd te vadd. pune-firochitra cea frumoasd gi si mergem impreunajos, in sat', la serbare.

Heidi nu se l6si mult agteptati. peste ci-teva minute se gi afla in fatra cabanei gi, vd-zindu-l pe bunicul ei, rimase mut6 de uimire:

- Vai! izbucni ea in cele din urmd.. Cebine ifi std in hainele tale de sirbitoare. Ni-ciodatd nu te-am vizut cu tunica asta cu nas-turii de argint!... Nici nu gtii ce frumos esti,bunicule!...

Bunicul i9i privi nepoara ;i se gr6bi sd-irispundd cu fata numai zimbet:

- $i tu egti frumoasd in rochi{a asta desarbd.toare, copila mea.

mind, porniri amindoi pe

58

Apoi, luind-o de

potece, la vale. Pe mdsuri ce se apropiau de

sat se avzea, tot mai puternic^, dangdtul clo-potelor din turlele bisericilor. Incintatd de at-mosfera sirb[toreasci, Heidi sdrea in sus de

bucurie qi striga, la tot Pasul:

- Auzi, bunicule, auzi ce frumos bat clo-potele? Azi o s6 fie serbare cum n-a mai fostniciodatd...

Cind intrare, linindu-se de mini, in pialasatului, fanfara tocmai intona un mar$ caden-

tului, caremenilor.

intru totul pdrerile tri

- La urma urmei,, unde s-a mal ptrlll!'ll:un copil, care se bucurd la orag de toatc piicerile vie;ii, sd se intoarcd la un bunic pt'.agi singuratic, dacd acesta ar fi, intr-adetaspalma lmprejurtmllor.

Cele oovestite mai de mult de butrlca llPeter, de Peter gi de mama acestula erau ripetate acum de mai toli sdtenii 9i, curind. ir

incuviin!i

ii aliii

$tll$i

cI am sA r.in. raspunsc. itt.llr.tlin sa-ti spun de pe acurr:bine la sfatul dumitale de

a;ezaraacolo

pe o bancd lapriveau forfota J

din jurul fanfarei. Deodatd, aceasta amuti qi t6-iarn6, cind ai fost la mine sus, 9i creu .

am gregit cd nu te-am ascultat. De ?Cc'c'r.

a tll

ace st

Oamenii din jur cdscau gura la ei, uluili.Vedeti, spuse unul, bitrinul nu e chiar

de rdu pe cit pare...E de ajuns si te uili cu citi gingdgie i;i

nepoata de mind ca s6-ti dai seama de

lucru., se gribi sd adauge un altul.Eu am spus asta intotdeauna, spuse un

al treilea. Daca n-ar fi asa, ce-ar ciuta acumcu fetila, la serbarea noastr6?...

in t<''iul acestor disculii, sosi gi brutarul sa- ul l.l.

Unchiul din munti ii, numaidecit, ii ficu

{at. Numeroqi siteni se gi adunaseri in mijlo- lreaga suflare adunati in piatd era de p.irte

cul pielii veneau mereu sa le lngroa;e bunicului gi, in cele din urmd, tot silttliprimi cu braiele deschise, ca pe un vecl.tt 1'r':,

ten reintors in rindurile obltei.Bitrinul, coplegit de emofie, nu era it.t ::.ri

si scoatd nici un cuvint. Ca s6-l itlcurelezpastorul ii spuse:

- U$a casei mele iti va fi vegnic deschrsr

Nu qovii qi vino, sd mai stdm un Prc L

vorbi, sd mai punem fara la cale, ca in tin,refe.

rindurile. Unul din multrime il zdri deodatl pe

semn cu cotul vecinului siu:

- Ai vdzuI, spuse el, ai vbzul cine a venit?Morocinosul din virful munfilor a coboritprintre noi.

$i, numaidecit, incepurd toti s6-9i dea cucotul. Vestea se rdspindi prin mullime cu iu-leala fulgerului, iar femeile intorceau capul sd

vadd minunea minunilor.Bunicul qi Heidi se

marginea pietrii, qi de

toli sdtenii se uitau acum la cei doi, ne$tiindce sd mai cread6. La un moment dat, dinmullime se desprinse un birbat inalt, cu ochiistrdlucind de bucurie. Era pastorul, prietenulde altd dati al bunicului. Se apropie de b6-trin gi, stringindu-i mina cu toati cdldura, iispuse:

- Bine ai venit in mijlocul nostru, vecine.Sint fericit ci nu ne-ai dat uiterii gi nu te-atsfiit si te intorci printre acei din rindurile cd-rora ai plecat, cu sau fdrd voia dumitale.Deci, incd o datd, fii binevenit printre noi...

_sdbunicul.

rog si md ierti pentru nechibzuinl? nlel. r.

atunci... Dumneata ai avut dreptate. litltrebuie datd la scoali...

in culmea fericirii, pastorul o

$r

mlngllaHeidi., cu blindefe, pe obra.li 9i spuse:

- Egti o fatd isteald 9i sint sigur ca o 'A'placi si invef i,

- Cum si nulnu-i aqa?

Dealtfel, sd 9ti1i ca anr t

vilat sd citesc 9i sd scrru...

- Bravo, bravo! se bucura pastttrul. \prluindu-li rdmas bun, addugd: Acum ra i:trebuie sd md duc' c[ mai am o mulltnl: ,

treburi de fdcut...Bunicul gi Heidi pornird sa strabata ptal

linindu-se mereu de mina. La tttt pasui. erl

intimpinali cu cdldura 5i bdtrinul rlu nral )1

incotro sd se uitc ntai intii.

- Sintem l'ericilr ci te alli tar pritltrc r-,,

strisau unii.De mult n-am mai stat de \orba intc

strigau algri.

m-am gindit

Unchiulel

lnduiogat, bunicul le rispundea:

- Ve mullumesc din inim6 pentru fru-moasa voastri primire $i sint fericit ci voitrii iar in mijlocul vostru. La iarnd mi intorcin sat, printre vechii mei prieteni.

Sitenii ii insotird un timp pe potecS, in sus,iar la despdrtire il rugari pe bunic si nu uiteci uga lor ii va fi deschisi oricind.

Bitrinul om al munfilor ii urmiri un timpcum coboard cdrarea, gi pe chipul lui senin secitea acum mullumirea 9i linigtea sufleteasci.Migcatd de fericirea bunicului, Heidi exclamdcu lnsulletrre:

- Ce zi frumoasi! Iar tu egti azi mai fru-mos ca oricind. bunicule!

- Da, rispunse bitrinul, cu fatra luminatdde zimbetul bucuriei, azi toate sint mai fru-moase ca oricind, iar eu sint fericit c[ m-amimpicat cu fralii mei - oamenii. Nu m6 ag-teptam la o asemenea primire din partea lor...

Cind ajunser[ in dreptul casei lui peter, bu-nicul impinse chiar el upa 9i strigd:

- Buni ziua, bunico! Peste citeva zile o sivenim iar s6-fi reparim cocioaba.

- Nu, nu se poate, strigi bitrina cuprinside emotie, nu se poate! Ce surprizi!... Nicinu gtiu cum si-1i mullumesc pentru tot ceeace ai ficut pentru mine! Hai, vino maiaproape, si-fi string mina... $i te rog, te rogdin suflet si m[ ierfi dacl te-am necijit vreo-dati 9i sd nu md pedepsegti, l6sind-o pe Heidisi plece iar la orag inainte de a mi duce eu laodihna vegnic6. Nici nu gtii ce izvor de bucu-rie este pentru mine acest copil...

- Nu{i fie teami, bunico, nici prin gindnu-mi trece si te pedepsesc... Dealtfel, nici nuvid.de ce ar trebui si te pedepsesc. De-acuminainte vom trii in pace ca. si ne putem bu-cura de viati.

Deodati, mama lui Peter il trase pe bitrinintr-un coll al odiii qi, aritindu-i frumoasapllirie cu pene, ii spuse-n goaptd c6 nu poateprimi de la Heidi un dar atit de prefios. Bu-nicul se uitd cu coada ochiului la nepoata lui,apoi spuse cu mullumire in glas:

- La urma urmei, pdlhia e a ei. Dac6 fi-adat-o, pistreaz-o sin6toas6.

La auzul acestei vegti neagteptate, Brigittesiri in sus de bucurie. Zburda prin odaie caun copil 9i striga:

- Nici nu gtii, Unchiule, ce fericiti sint!Piliria asta meriti pe pulin zece franci. Casi vezi citi bucurie a putut s6 ne aduci de [aFrankfurt aceast6. fetifi minunati. Ce bine arft s6-l pulem trimite acolo gi pe peter al nos-tru, intr-o buni zi! ...

Bunicul incuviinfd aceastd idee... dar clipidin ochi $treng1re$te, dindu-i Brigittei a inle-

60

HF]IDI, I]ETITA MUNTILOR

iege ca va trebui sa mai a$tepte un timp pind:A se iveasci un asemenea prilej. Tocmaratunci. didu buzna in cas6, ca o vijelie, pis-

3-tr)rul Peter. ln graba lui, se izbise cu frunteadc- usi gi acum avea un cucui in lege deasupraLrchiului. Cu sufletul la gurd, scoase din buzu-nar o scnsoare pentru Heidi, spunind ci i-odaduserd cei de la pogta din Dorfli, pe undetrecuse intimpldtor. Era o scrisoare de laClara. Heidi o deschise cu neribdare, dupd ce:e agez?rd cu totii, gi incepu sd citeasci, firisi se incurce, vegtile primite de la buna ei

; :tena, care ii merturisea tristelea ce se cui-banse in casa qi in sufle^tul ei dupi plecareairepreluitei sale prietene. In dorinta de a o re-redea cit mai curind pe Heidi, l-a rugat stiru-itor pe tatdl ei si vind, impreund cu bunrca,la Bdile Ragaz, aflate nu departe de Dorfli.Cum era gi firesc, pind Ja urmd domnul Sese-:lann .i-a dat consimfimintul gi astfel, lai,.rilmna, vor veni tofi trei s-o vadi pe Heidi)1. cu acest prilej, vor merge s-o viziteze gi pe

bunica oarbd gi, bineinfeles, pe bunicul dinmunfi.

Scrisoarea Clarei le pricinui tuturor o marcbucurie, 9i atitea intreberi avu de pus fiecare.incit bunicul nici nu-gi didu seama cd, intretimp, incepuse sd se lase inserarea.

- Pentru mine, izbucni bunica in toiul ve-seliei, pentru mine cea mai mare bucurie e to-tugi aceea de a reglsi un vechi prieten, care avenit s6-mi string6 mina, qi n6d6jduiesc cd deacum incolo o si dea mai des pe la noi,lmpreuna cu nepoata lui.

Bunicul ii fdgddui si n-o mai ocoleascdciodati gi, dupd ce le strinse mina tuturoi,toate celdura, porni cu Heidi pe cirare,SUS,

Aceleagi clopote, care ii imbiaserd de dimi-neap se coboare in sat, ii insofeau acum, cudangdtul lor pagnic, in drum spre cabana sin-guratici. Aceasta se ariti curind, poleitd deultimele raze ale amurgului, in mijlocul uneinaturi incintdtoare...

ni-culn

62

HEIDI. FETITA MUNTILOR

Capitolul 13

PREGATIRI DE CAT-,ATONTE

nu ne-am vdzut? intrebi el urcind scirile, in-solit de Sebastian.

Dar pini si apuce valetul s6-i rispundi, fuintimpinat de stipinul casei, care-l agtepta incapul scirii.

- Ce bine imi pare ci ai venitl Voiam sine mai sfituim o dat6 in lee6tur6 cu cilltorianoastr[ in Elve]ia.

$i, dupi ce-l inviti in salon gi-l pofti s6 se

ageze intr-un fotoliu, se gribi s6 adauge:

- inainte de toate, te-a$ ruga si-mi spur

dacd n-ai putea s6-[i schimbi hotirirea in pri-vin!a CIarei...

- Dragul meu, ii rispunse doctorul, pe unton blajin, cum vid, cu tine n-o scot la capitlCel mai bine ar fi s-o chemi pe mama ta siasiste la disculia noastri. Cu ea, sint sigur citotul s-ar lamuri intr-o clipiti 9i n-am mai sta

si despicdm firul in patru. E pentru a treiaoari cind md silegti sl repet acelagi lucru.

Bunul gi blajinul doctor, la sfatul cdruia fu- - Da, ai dreptate, imi dau seama cd sint

sese luati hotirirea ca micuta Heidi sd fie tri- foarte cicilitor, dar trebuie si mi intelegi,misi inapoi in munfii ei, strSbdtea in dimi- prietene...neala aceea largul bulevard ce ducea spre $i rostind aceste cuvinte, domnul Sesemann

casa domnului Sesemann. Era o zi frumoasi igi l6si miinile pe umerii doctorului, incercindde septembrie, soarele mingiia cu razele sale

blinde fetele trecitorilor 9i pe chipul lor se ci-sd-l induplece:

- inlelege c5 mi-e tare greu s6-i spun co-

tea bucuria qi incintarea. Nu acelagi lucru se pilului c6 nu md pot tine de figiduiala fEcutiputea spune insi despre doctorul nostru, care cu luni in urm6. De atunci, zi 9i noapte vi-pigea incet gi ingindurat, privind in jos spre seaz6 sd se implineascl aceast1 dorinfd 9i

pietrele trotuarului, de parciL albastrul cerului daci in ultima vreme a indurat totul cu atitanici n-ar fi existat. Avea ochii tri$ti, lucru ne- curaj, asta se datoreazi numai speranfei inobignuit pentru el, iar pdrul siu negru, ca td- apropiata ei c6l6torie in Elvetia, unde i s-ar

ciunele, la inceputul primdverii, strilucea oferi prilejul s-o viziteze 9i pe micuta ei prie-acum ca argintul. Avusese o fiicd pe care o ten6 Heidi. Nu mi lasi inima si-i rdpesc

iubea nespus gi, de la moartea sotiei lui, locu- aceasti bucurie.iseri impreuni in cea mai desdvirgiti armo- - Trebuie, dragul meu Sesemann, spuse

nie. Dar iatd cd moartea nemiloasi venise doctorul, firi lovdire. Trebuie! Apoi, vlzin-sd-i ripeasci fiica adorat[, in floarea virstei du-gi prietenul intristat, continue: Gindegte-te

bine. De mult Clara nu s-a mai simtrit atit deprost ca in vara asta, gi o cdlitorie indelun-

Sebastian ii deschise uga foarte respectuos, gatd ar putea sd aibd pentru ea urmiri foartecdci musafirul nu era pentru el doar cel mai grave. Ca si nu mai vorbim de faptul cd sin-

bun prieten al casei Sesemann, ci, prin bun6- tem in septembrie $i, la munte, timpul s-ar

tatea $i felul sdu de a se purta, doctorul igi putea si se riceasci. Asta pe de-o parte. Pe

cigtigase gi pretuirea personalului de serviciu. de alta, ziua e acum din ce in ce mai scurti 9i

- S-a mai schimbat ceva pe aici de cind Clara nu poate si rdmini peste noapte un-

gi, de atunci, veselia a prins si se gteargi depe chipul siu vegnic surizitor...

facd intotdeauna cind era pus in fala uneprobleme greu de rezolvat. in cele din urmAse opri in fafa prietenului sdu qi, bdtindu_t cLpalma pe umdr, izbucni:

- Doctore, mi-a venit o idee grozavdl..Asculti: ce-ar fi si pleci ru singur J-o vizitezrpe m^icula Heidi, in numele nostru, al tutu_ror? In felul dsta, mai schimbi 9i tu pufrn ae-rul 9i o sd-!i prindd bine. Cici, ziu. mr sestringe inima cind te vdd atit de posomoritlEi, ce zici'!

Surprins de propunerea prietenului, docto_rul nu gtia ce sd rdspundi, dar stipinul caseinu-i didu rd.gaz sd se mai gindeasid si, luin_du-l de bra{, il conduse in odaia fiicei sale.

Pentru Clara, prezenla doctorului era intot_deauna un prilej de mare bucurie. Se purta cuea prieteneqte gi intotdeauna ii p()vest;a cite e)

snoavd plind de haz. Acum insi, Clara Stia cabunului ei prieten nu-i prta ardea de glume.

Domnul Sesemann $i doctorul se a-sezaralingd ea gi, din vorbd in vorbd, incepura sadiscute despre cdlitoria lor in Elvefia. Ca sd_icrufe lacrimile, doctorul ii spuse fd16 ocoli_guri pdrerea lui, iar tat6l ei se gr6bi si._i ex_plice cit de binefdcdtoare ar fi o asemen ea ca_ldtorie pentru bunul lor prieten. Ochii Clareise umplurd totugi de lacrimi la auzul acesteivegti; dar, gtiind ci tatdl ei se intristeazd cindo vede licrimind, se sdpini din rdsputeri sanu plingd; dealtfel, era incredintatd cd ar fil6sat-o si plece, dacd bunul ei prieten n_ar fifost de pdrere cd oboseala drumului ar fi fostde naturd si-i gubrezeascd sinitatea. Se in_toarse spre doctor gi, apucindu-l de miini. iispuse cu gingdgie in glas:

- Da, domnule doctor, duce(i-v6, duce_1i-vi s-o vedeti pe Heidi pi, la inroarcere.sd-mi povestili dumneavoastrd despre frumu_setrile acelor meleaguri, despre caie prietenamea mi-a vorbit de atitea ori. Si-i vedefi netoti. $i pe ciobdnapuf p.i.r-.u ."prA."nli."upe bunicul, pe tofi, cdci eu pe toti ii qtiu dincele povestite de Heidi. gi am s6 vd mai rogsd luatri 9i darurile pe care vreau sd i le trimitprietenei mele gi bunicii. De mult le am pre-gitite, gindindu-md la plecarea mea. Acum

deva in creierii munlilor. Ar fi o singura solu_1ie: s-o ducem de fiecare datd pind ius la ca_band gi inapoi, la bdile Ragaz, in scaunul eicu rotile. in felul acesta, insi, drumul ar duracrreva ore $l pentru ea ar fi mult Drea obosi_tor... Nu, hici vorbd nu poate fi de asa ceva.Eu unul sint categoric impotriva acestei ple_cari. Am sd-i explic Clarei cum vid eu lucru_rile gi sint sigur cd ea o sd md inleleagd. Dar,deocamdati, asculti planul meu; la anul, inluna mai, va face mai intii un tratament labdile Ragaz gi pe urmi., cind vremea va in_cepe s6 se incilzeascd, o vom putea duce maiugor pin6 sus la caband. in felul dsta, se vaintoarce acas[ fortificata 9i calitoria ii va fimai de folos decit acum. Nu crezi? Gindeg_te-te bine^la propunerea mea, scumpul meupneten... In clipa de fap, ce_i drept, srareasindtdfii ei s-a imbunatdfit. gi atunci, te in_treb: n-ar fi oare pdcat s6-i intrerupemdintr-o datd un tratament care ii priegte gi, inloc s-o ferim de orice oboseali, s-o supunemunui efort fard rost care i-ar putea spulberasperantra unei amelioriri?

Domnul Sesemann il ascultd fdr6 sd i seimpotriveascd, apoi, ridicindu-se brusc de oescaun. il intrebe cu ingrijorare in glas:

- Te rog sd-mi spui, dar, te rog, cu toatesinceritatea, bunul meu prieten. Existd vreosperanfd in restabilirea totald a sdn6t6trii fiiceimele?

- O speranfd exist6, dar foarte slabd, ris_punse doctorul cu jumdtate de gurd. Apoi, cuvoce tare contrnui. Tu, ins6, dragul meu prie_ten, ai cel pufin un copil pe care_l adori gicare, la rindul sdu, i1i poartd mereu dorul qi ein culmea fericirii ori de cite ori te intorciacasi din cdlStoriile tale indelungate. Tu nurntri niciodat6,, ca mine, intr-o casd pustie giniciodatd nu te agezi la masd de unul sinsur.E drept ci fiica ta, prin infirmitatea ei, e-lip_sitd de multe din bucuriile altor cooii. inschimb, are alre bucurii pe care multri copiinu le au. Crede-md, dragul meu, nu sintetri depllns nlcl tu, nlcl ea...

Stdpinul casei incepu sd umble prin odaiecu pagi mari gi apdsali. aga cum obisnuia sd

64

insi, vd rog mult de tot sd le duceli dumnea-voastrd gi in schimb vi promit cd am si rauciti unturi de peqte o sd spuneti.

Nu se gtie dacd promisiunea aceasta a avutdarul si-l induplece pe doctor, dar se pare cada, de vreme ce,, intr-o clipiti, fala lui moho-rit[ se lumini de un zimbet blajin.

- Bine, scumpa mea, dacd a$a stau lucru-rile, atunci s6 qtii c[ md duc, spuse el. Iar tu,in schimb, ai si iei unturi de pegte qi ai si teingragi ca si prinzi puteri, aga cum doresc pi

eu, gi tatdl tdu. Dar, ia spune, cind ai vrea tusd plec?

- Dacd s-ar putea miine, ag fi fericitd, se

dis-de-dimi-

ma duc la ea'? in-

gribi si rdspundi Clara. Miine,neaf6...

- Da,veni tatdl ei. Vremea e atit de frumoasd gi arfi pdcat sd pierzi aici o zi insoritd 9i senin[, inloc si f i-o petreci la munte... printre...

- Bine, bine, il intrerupse doctorul suri-zind. Aga o sd fac. Nu de alta' dar mi-eteamd c6,, dacd nu o sd mi supun, o si-miscof i ochii toatd viata...

$i rostind aceste cuvinte., se ridicd de pescaun, cu gindul sd iasd. Clara insd il apucdde braf qi-l mai rugi o dati sd transmiti dinpartea ei cele mai bune ginduri bunicului,ciobdnaqului Peter si bunicii.

- Vreau sd aflu cit mai multe despre tt'r1igi, mai cu seam6, despre buna mea Heidi. Pa-chetul pentru Heidi vi-l trimit incd azi. gti1i,domnigoarq Rottenmeier, care trebuia sa-lpregateasca, lipsegte acum de acas[, dar n-a-vefi nici o grijl, pind deseard il vefi primi.

$i in timp ce valetul Sebastian il conduceape doctor spre iegire, Clara o chemi pe Ti-nette la ea gi-i spuse, aritindu-i ct cutie mare5i frumoas6:

- Ia, te rog, cutia asta

lituri fragede,, din aceleaastdzi la micul dejun.

qi umple-o cu prd-care le-am avutpe

- Meritd osteneala? intrebi Tinette. cuue$nicul ei zimbet dispreluitor, ori de cite oripomenea cineva de micufa Heidi. Dar pind saapuce Clara sd-i rdspundd, camerista ieSielont din odaie.

Tocmai atunci Sebastian ii deschise usa

doctorului 9i, fdcindu-i o pleciciune adinci, i

se adresd:

- V-ali supdra, domnule doctor, dacd v-agruga s-o salutafi gi din partea mea pe miculadomnisoa16'l

- Dar de unde gtii citreba drrcttrrul,, cu mirare.

- Hm... cum sd vi spun... gtili, eram in su-

fragerie 9i... aga... intimplitor, am auzlt vor-bindu-se despre micufa domnigoard 9i qti1i..

mi-a venit 9i mie ideea cd...

- Da., ai dreptate, zimbi docto.ul., s61)tin-du-l astfel pe Sebastian din incurciturd. Aidreptate, cu cit are omul mai multe idei, cuatit intelege mai bine ce se petrece in jurullui... Nici o grij6, Sebastian, voi transmite cuplicere saiutdrile dumitale...

Cind sd treacd pragul, se trezi fatr6 in faga

cu un obstacol greu de dep6git. Domnigt,araRottenmeier, pe care vintul ce se stirnise dinsenin o impiedicase sd-gi ispraveasca treburileprin orag, se intoarse grabnic acasd gi iat-,.,acum tdindu-i calea doctorului, care se pregA-tea tocmai sd iasd. Vintul. din ce in ce martare, umfla qalul guvernantei, fdcind-rr sa se-

mene cu o ambarcatiune cu pinzele intrnse.Doct,rrul. curtenittrr. fdcu un pas inap..'i. irrdorinta de a o lasa sa treacd, dar domnig.rar:rRottenmeier, la fel de respectuoasd, ficu ace-lagi lucru. $i iatd-i acum invitindu-se unul pealtul care sa treaci mai intii. Deodatd. o ra-fald puternici de vint o impinse pe guver-nant6, cu pinzele intinse, in vestibul. Dr.)ctt'r-rul izbuti sd se retrag[ la timp ;i in l'elulacesta si evite ciocnirea cu domniSo?r& Rt)t-tenineier, care, la rindul ei, strcoti cu cale sa

se dea din nou inapoi,, spre a-l ^saluta,

asacum se cuvine,, pe prietenul casei. Intimplareaavu darul s-o necdjeascd pu1in., dar doctorulii vorbi cu atita insuflelire despre apropiarasa cd16tiirie in Elve[ia, incit guvernanta igi re-cdpdtd numaidecit buna dispozilie.

La despirlire o rugi. stiruitor, cll vocea sa

blajini, si impacheteze cit mai bine darurilepe care Clara le pregitise pentru Heidi. Apoiigi luard rdmas bun si fiecare igi vizu hnigtit

fetifa noastrd. are dreptate, inter-

de drumul siu.Clara se a$tepta si fie dojeniti pentru su-

ntedenia de daruri pe care avea de gind s6 i lctrimiti bunei sale prietene, dar, intimplitor,dr)mni$oara Rottenmeier era intr-o dispoziliede zile mari gi, fird si mai ziboveasci, se

apuci si facd pachetul, sub privirile inflici-rate ale miculei infirme.

De toti avusese grijd Clara: un paltonaggros de lin6, cu un capigon de toatdt'rumusefea, pentru Heidi. Asta, firegte, in do-rinfa ca buna sa prieteni si poati cobori labunica ei oarbd chiar gi pe gerul cel mai as-pru, firi si mai fie insogiti de bunicul ei. Un

;;al cilduros pentru betrine, ca sd-i [ind drcald gi, tot pentru ea, cutia cu prdjituri fragede. Un salam mare, de fapt pentru Peterdar gtiindu-I, din cele povestite de Heidi, cit r

de lacom, i-l trimitea Brigiitei, cu rugdminrcis6-l imparti cum va silcoti ea mai bine. Urpachet cu tutun de pipd pentru bunicul dirmunfi 9i, in sfirqit, o multime de cutiuge 9i drpachetele misterioase, la care Clara se uita crnespusi bucurie. O gi vedca pe Heidi sirincin sus de fericire, atunci cind le va deschide..

Cind pachetul fu gata, domni$oara Rottenrrrcier il chemd pe Sebastian gi-i spuse s6 i-ducd doctorului acasd.

66