a viii-a conferinţă naţională - cnmrmc.insp.gov.ro de rezumate-2018 .pdf · hygeia este zeita...
TRANSCRIPT
INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
A VIII-a Conferinţă Naţională
pentru Sănătate şi Mediu
Cu mulțumiri pentru colaborarea specialiștilor
din Institutul Național de Sănătate Publică,
Ministerul Sănătății și
Direcțiile de Sănătăte Publică județene
26 - 28 SEPTEMBRIE 2018
2
CUPRINS
Mai mult de 100 de ani de igiena si medicina muncii ? ........................................................... 4
Alimente destinate unor grupuri specifice, scurt istoric și reglementări actuale ..................... 7
100 de ani de aplicaţii ale câmpurilor electromagnetice: Dezvoltarea tehnologiilor şi protecţia
sănătăţii ....................................................................................................................................
10
TOXICOLOGIA INDUSTRIALĂ între trecut și viitor .......................................................... 11
Igiena apei în România: trecut, prezent şi viitor ...................................................................... 13
Aditivii alimentari – actualizări și provocări viitoare .............................................................. 14
Rolul alimentului în izbucnirile de toxiinfecţii alimentare – 2017 .......................................... 15
Priorităţi privind starea de sănătate şi dezvoltarea urbană ....................................................... 16
Evaluarea activității bactericide a antisepticelor și dezinfectanților din categoria TP2 .......... 17
Considerații privind hidrocarburile policiclice aromatice din apa potabilă ............................. 18
Aspecte privind supravegherea calităţii apei potabile distribuite în sistem centralizat în zonele mici
de aprovizionare cu apă potabilă din România în 2017 ..........................................................................
19
Asigurarea suportului informațional în vederea implementării și monitorizării la nivel
național a activităților de audit clinic în practicile radiologice medicale .................................
21
Dezechilibre în alimentaţie şi impactul pe starea de sănătate a populaţiei in 2017 ................. 23
Evoluția calității apelor de îmbăiere din zonele naturale de îmbăiere ale României din
momentul clasificării lor pâna la nivelul anului 2017 .......................................................
24
Nivelurile superioare de consum admise pentru micronutrienţii vitaminici şi minerali din
produse alimentare ..................................................................................................................
25
Posibilitati si limite in utilizarea instalatiilor comerciale ce folosesc tehnica LSC "triple to
double coincidence ratio" in determinarea radioactivitatii apei potabile .................................
26
Aspecte privind intoxicaţiile acute neprofesionale de etiologie chimică– 2017 ...................... 27
Intoxicaţii acute cu alcool, droguri, medicamente, ciuperci în România– 2017 ...................... 28
Monitorizarea alimentelor tratate cu radiaţii ionizante- 2017 .................................................. 29
Riscul contractării tuberculozei pulmonare (ca boală profesională) la personalul angajat în
unităţile medicale din România ...............................................................................................
30
Corelaţii între indicatorii de expunere şi cei de efect în expunerea ocupaţională la radiaţii
ionizante a personalului din sectorul medical ..........................................................................
31
Frecvenţa şi distribuţia Legionella pneumophila în sistemele de aprovizionare cu apă din
regiunea de Nord-Est a României .............................................................................................
32
Monitorizarea apelor minereale îmbuteliate din România ..................................................... 33
3
Monitorizarea consumului de aditivi alimentari – determinarea sulfiților din bere ............... 34
Monitorizarea apelor potabile îmbuteliate – altele decât apele minerale naturale sau decât
apele de izvor ...........................................................................................................................
35
Aspecte privind bolile profesionale osteo-musculo-articulare (OMA) şi cele generate de
expunerea profesională la vibraţii .............................................................................................
36
Masa rotunda 1
“Analiza și diagnoza situației și a resurselor pentru realizarea strategiei naționale în
domeniul securității și sănătății în muncă” ..............................................................................
37
Masa rotunda 2
“Reglementări tehnice și legislative în domeniul gestionării ..................................................
38
Masa rotunda 3
Actualități în domeniul Radiațiilor Ionizante ..........................................................................
42
Atelier de lucru 1
Noile reglementări europene în domeniul dezinfectanților pentru apa potabilă: implicații
pentru producătorii de produs biocid, producătorii de apa potabilă și autorități ......................
48
Atelier de lucru 2
Implementarea actelor normative de punere în aplicare a regulamentelor europene și a
legislației naționale în domeniul alimentului: suplimente alimentare, alimente cu adaos de
vitamine/minerale, alimente noi, mențiuni nutriționale/de sănătate, ingrediente alimentare,
alimentele pentru copii și alimentele destinate unor scopuri medicale speciale ......................
50
Atelier de lucru 3
Noile directive europene privind agenţii chimici, cancerigeni şi mutageni la locurile de
muncă – rolul autorităţilor de sănătate publică în implementare, aplicare și promovarea
sănătății în rândul lucrătorilor .................................................................................................
54
Atelier de lucru 4
REGISTRUL RISCURI DE MEDIU – RESANMED ............................................................
57
4
Mai mult de 100 de ani de igiena si medicina muncii ? Andra Neamțu, Anca Tudor, Luminita Smaranda Iancu, Mihaela Noditi, Klara Jeszenszky
INSP
Hygeia este zeita iubitoare care odata s-a uitat asupra starii de sanatate a atenienilor. Ea este
aparatorul sanatatii si simbolizeaza credinta ca omul poate ramane sanatos daca traieste in anumite
limite rationale. De-a lungul timpului Hygeia a continuat sa simbolizeze virtutea unei vieti sanatoase intr-
un mediu sanatos, idealul pentru “mens sana in corpore sano”.Numele Hygeia deriva dintr-un cuvant
abstract care inseamna sanatate. Mitul Hygeiei ne spune ca sanatatea reprezinta o ordine naturala a
lucrurilor, un atribut pozitiv pe care oamenii il pot pastra daca isi traiesc viata in mod ordonat.
Conform acestora rolul cel mai important al medicinei este sa descopere si sa invete legile naturii.
Printre precursorii igienei în România se numără medicul Constantin Caracaş (1773-1828) –
medic comunal în Bucureşti, care a propus înlocuirea unor legi şi regulamente sanitare, precum
şi înfiinţarea unui organ sanitar (de poliţie medicală), care să supravegheze aspectele ce se
referă la păstrarea sănătăţii şi a vieţii private şi publice. În secolul al XVIII-lea au început
activităţi importante de organizare sanitară. Atunci se iau primele măsuri de “poliţie sanitară”
prin înfiinţarea primelor carantine la frontiere, angajarea medicilor de oraşe plătiţi din buget,
popularizarea cunoştinţelor de igienă. Sunt prevăzute şi măsuri pentru curăţenia străzilor,
târgurilor şi satelor, cercetarea locurilor de alimentaţie etc. În anul 1830 au loc două evenimente
importante: adoptarea Regulamentului pentru îmbunătăţirea şi buna orânduială în poliţia
Bucureştiului şi Instalarea carantinei de-a lungul Dunării. Conform Regulamentului, medicii
angajaţi aveau obligaţii nu numai curative, ci şi de inspecţie a pieţei de produse alimentare,
sesizarea aspectelor de igienă publică.
Invatamantul romanesc de igiena a fost inaugurat oficial in 1861, prin infiintarea, in cadrul
Scolii nationale de medicina si farmacie din Bucuresti, a unei catedere independente de igiena.
Asfel la initiativa Dr.lui Carol Davila, i-a fost incredintata aceasta catedra lui Iacob
Felix (1832-1905), care a deţinut mai multe funcţii în administraţia sanitară a statului. Acesta
a scris primul volum din Tratatul de igiena publica si politie sanitara, in anul care a urmat
infiintarii Facultatii de medicina din Bucuresti. In acest Tratat, sunt expuse noţiunile privind
igiena atmosferei şi a solului, igiena locuinţelor, salubritatea satelor şi oraşelor, cerinţele
igienice la înhumarea cadavrelor. Dr. Iacob Felix pune problema înfiinţării laboratoarelor de
igienă. El este fondatorul igienei ştiinţifice în România, jucând un rol foarte important în
dezvoltarea sănătăţii publice la sfârşitul secolului XIX, când se pun bazele unei organizări
sanitare moderne. Dr. Iacob Felix a scris Istoria igienei în România în secolul al XIX-lea. În
această lucrare el îşi expune concepţiile progresiste privind influenţa condiţiilor socio-
economice asupra sănătăţii populaţiei.
Dr. Iacob Felix 1832-1905 Prof dr Iuliu Moldovan 1882 –1966 Prof. Mihai Ciuca 1883-1969
5
De asemenea, nu trebuie uitată nici personalitaea dr.ului Victor Babeş (1854-1926), care a
activat nu numai сa anatomopatolog şi bacteriolog, ci şi сa igienist. El a deschis o cale nouă în
igienă, promovând cercetarea sistematică chimică şi bacteriologică a mediului. Lucrând în
Institutul de Patologie şi Bacteriologie, V. Babeş a efectuat unele lucrări experimentale
originale în domeniul igienei mediului. S-a referit la problemele igienice ale asigurării
populaţiei din Bucureşti cu apă potabilă. El publică rezultatele cercetărilor sale în lucrările:
Studiul filtrelor de nisip şi apeductului oraşului Bucureşti (1889), Asupra unui nou principiu
aplicat în sterilizarea apei (1892). Victor Babeş propune principiul coagulării cu ajutorul
substanţelor chimice, în domeniul tratării apei pentru a fi potabilă. În perioada 1896-1898
efectuează remarcabile cercetări pentru verificarea eficienţei aparatelor şi a mijloacelor
destinate dezinfecţiei aerului din încăperi.
Realizări importante au fost obţinute de dr. Ion Cantacuzino (1863-1934). Fiind preocupat mult
de problemele sănătăţii publice, el contribuie la organizarea şi dezvoltarea bazei materiale
igienico-sanitare. Cea mai importantă realizare a lui I. Cantacuzino este înfiinţarea
laboratoarelor de igienă în mai multe oraşe ale ţării
In anul 1903 – Asociatia generala a medicilor din Romania a intocmit si a publicat anteproiectul
unei legi sanitare si expunerea de motive, unde se mentiona: “prima din datoriile statului este
garantarea sanatatii publice, aceasta fiind temelia prosperitatii populatiunii”
La numai patru ani de la infiintarea Organizatiei de Igiena a Societatii Natiunilor Unite de la
Geneva (1923), in anul 1927 se infiinteaza la Bucuresti cu sprijinul Fundatiei Rockfeller , prin
Decret Regal– Institutul de Igiena si Sanatate Publica din Bucuresti, care a fost temelia igienei
si sanatatii publice.
În baza Prevederilor Legii Sanitare şi de Ocrotire promulgate la 4 iulie 1930 se înfiinţează în
acelaşi an, prin Înalt Decret Regal, în vechea cetate a istoriei şi culturii naţionale, oraşul Iaşi,
Institutul de Igienă şi Sănătate Publică, aşezământ medical și ştiinţific în care, s-au afirmat
valori de răsunet naţional şi internaţional în domeniul medicinii preventive. Institutul ieşean,
care a cuprins teritorial problemele de sănătate publică din Moldova, a funcţionat pentru
început pe lângă Facultatea de Medicină, având la conducere în perioada 1930-1938 pe
Profesorul Al. Slătineanu, titularul cetedrei de bacteriologie din Iaşi, spirit creator cu vastă
experienţă în organizarea de acţiuni medico-sanitare complexe cu caracter profilactic şi social.
Catedra de igienă de la Iaşi a fost condusa în perioada 1922-1934 de către remarcabilul profesor
Mihai Ciucă (1883-1969),
Învăţământul medical se va dezvolta atât la Bucureşti, unde Catedra de igienă este condusă de
Dimitrie Mezincescu (1880-1961), cât şi la Cluj prin Catedra de igienă condusă de Iuliu
Moldovan (1882-1966). Un puternic curent de medicină preventivă a fost creat de Şcoala de
igienă din Cluj. Rezultatele întregii activităţi ale lui I. Moldovan ca igienist şi organizator de
sănătate se află în Tratatul de sănătate publică (1947).
Institutele de igienă din Bucureşti, Cluj şi Iaşi au au fost deschizatoarele de drumuri în
domeniul igienei.
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională Regele Mihai I al României a decretat in
10.08.1946 actul de inființare al Institutului de igiena si sanatate publica Timisoara apărut în
Monitorul Oficial ca Legea nr.644 din 16 august 1946, cu 23 de angajați. Primul director a fost
Prof.Dr.Petre Rîmneanțu (1946-1951), urmat de Dr.Vl. Bușilă (1951-1953), care a reorganizat
institutul introducand cercetarea biomedicală. În această perioadă s-a ridicat aripa mijlocie a
clădirii cu un amfiteatru și o bibliotecă.
In 1966 se înființeză Baza de Cercetări Științifice Tg. Mureș. Unitatea avea 2 secții: Secția de
cercetare medicală și Secția de cercetări istorice. Pe baza Ordinului Ministrului Învățăntului nr.
466 din 27 mai 1966 se transmite corpul de clădire nr. IV. din administrarea Institului de
Medicină și Farmacie Tg. Mureș în administrarea Academiei Republicii Socialiste România în
care funcționează unitatea.
6
Daca igiena s-a referit intotdeauna la tot ce inseamna mediul ambiant si actiunea asupra omului,
medicina muncii este acea ramura care are grija ca omul sa fie protejat atunci cand munceste.
Îmbolnăvirile legate de practicarea unei meserii au fost cunoscute dintotdeauna. Intoxicaţia cu
oxid de carbon trebuie să fi fost des observată în atelierele şi forjele primitive, unde se prelucra
fierul încă cu 4.000 ani Î.C. Prima lucrare care face legătura între condiţiile de muncă şi bolile
profesionale apare în secolul al XVI-lea şi aparţine cunoscutului filozof, medic şi chimist
Georg Bauer cunoscut şi sub numele de Georgius Agricola. Acesta se stabileşte în 1526 în
Boemia, unde se găseau minele, celebre pe atunci, pentru exploatarea argintului, şi mai târziu,
prin descoperirea în minereuri a uraniului şi a radiului.
Părintele de necontestat al medicinei muncii este Bernard Ramazzini, profesor în 1671 la
Modena şi în 1700 la catedra de medicină din Padova. La vârsta de 67 de ani, în 1700 el publică
lucrarea,,De morbis artificum diatriba’’.Ramazzini spunea: ,,Medicina, ca şi dreptul, trebuie să
dea o contribuţie la bunăstarea muncitorilor şi să vadă atât cât poate mai bine, dacă ei pot să
lucreze meseriile lor fără neajunsuri. Astfel, eu, din partea mea, am făcut ce am putut şi nu am
socotit nepotrivit să intru şi în cele mai mizerabile ateliere, pentru a studia misterele artelor
mecanice. Când un doctor vizitează o casă a unui muncitor, să fie mulţumit a sta pe un scaun
cu trei picioare, dacă acolo nu există un scaun cu spetează, să ştie să aibe timp pentru examinare
şi la întrebările recomandate de Hippocrat, să mai adauge una: „care este ocupaţia dumitale?”.
Cu aceste cuvinte simple s-a deschis un nou orizont medical şi medico-
social.
În România, un început organizatoric de mare importanţă l-a constituit crearea în 1920 a
Departamentului Muncii şi Ocrotirii Sociale,cu preocupări în domeniul „medicinei asigurărilor
şi igienei industriale”.
Legea sanitară din 1930 şi următoarele din acest domeniu aduc îmbunătăţiri organizatorice în
raport cu problemele concrete de sănătate ale salariaţilor din întreprinderi.În domeniul
învăţământului de medicina muncii, dr. Constantin Poenaru-Căplescu a fost cel care a susţinut
primele cursuri. În 1934 el publică o lucrare de referinţă „Accidentele muncii,
bolile profesionale şi asigurările sociale”
În 1951 se organizează centrele sanitare şi antiepidemice în toată ţara, având şi o secţie de
igienă industrială. În perioada imediat următoare se reglementează declararea obligatorie a
bolilor profesionale, reorganizarea asistenţei medicale în întreprinderi, obligativitatea
examenului medical la angajare şi periodic, participarea financiară, precum şi asigurarea bazei
materiale de către întreprinderi. În acelaşi timp, apar primele servicii încadrate cu medici de
specialitatea medicina muncii în întreprinderile mari. Prin stabilirea, începând cu 1970, a unui
concept unitar de activitate de medicina muncii se creează premizele sistemului actual în acest
domeniu.
7
Alimente destinate unor grupuri specifice, scurt istoric
și reglementări actuale dr. Cristina Viman, Dr. Mariana Vlad – CRSP Cluj
Introducere
Alimentația grupurilor de persoane vulnerabile (sugari și copii mici, persoane bolnave
și obeze) au preocupat omenirea încă din antichitate. Inițial empiric, apoi pe baza dovezilor
științifice aduse de cercetători au fost dezvoltate alimente speciale care să asigure sănătatea și
protecția acestor persoane, în timp apărând și reglementări legislative care să asigure atingerea
scopurilor propuse.
Istoricul alimentației artificiale - formulele de început și de continuare
În timpul perioadei preindustriale alimentația sugarilor a variat foarte puțin și șansa de
supraviețuire a fost strâns legată de alăptarea naturală maternă sau de la doică. Doicile au fost
cea mai bună alternativă la laptele matern, încă din antichitate, până la revoluția pasteurizării.
Dezvoltarea alimentației cu biberon și disponibilitatea laptelui animal au dus la dispariția până
în 1900 a meseriei de doică. În lipsa alăptării naturale sugarii erau hrăniți cu lapte animal (vacă,
bivoliță, oaie, cămilă, măgăriță, iapă etc.), alimente mestecate sau terci, sărace în nutrienți sau
contaminate, cauzând rate ridicate de mortalitate.
O dată cu începutul Revoluției Industriale, cu inventarea biberoanelor moderne și a
tetinelor, disponibilitatea laptelui animal și, ulterior, a formulelor (lapte diluat, pe bază de făină,
praf, soia) și a scăderii acceptanței în societate a doicilor, alimentația artificială a devenit o
alegere populară.
Istoricul alimentației artificiale – preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru copii
mici De-a lungul istoriei, în multe culturi sugarii erau alimentați complementar cu alimente
mestecate sau cu terci, variante de păsat sau „panada”, fierturi de zeamă de carne și firimituri
de pâine, fiertură de orz și hrișcă (amestecuri semisolide de cereale și apă, lapte animal sau
supă).
Schimbările au survenit o dată cu Revoluția Industrială, astfel în 1865, chimistul Justus
von Leibig a dezvoltat, patentat și comercializat un aliment pentru sugari, mai întâi sub formă
lichidă și mai apoi sub formă de pudră pentru o mai bună conservare. Formula lui Leibig, ce
conținea lapte de vacă, făină de grâu și de malț și bicarbonat de potasiu, era considerată
mâncarea perfectă pentru un copil. Până în 1883 existau 27 de produse alimentare pentru sugari
brevetate. Aceste produse veneau sub formă de pudră și consistau în carbohidrați precum
zaharurile care erau adăugate laptelui.
Producătorii au dezvoltat de-a lungul timpului produse tot mai variate și mai adecvate
scopului propus, reglementările legislative fiind adoptate și modificate succesiv pentru a
asigura protecția sănătății sugarilor și copiilor mici.
8
Istoricul înlocuitorilor (totali) ai dietei în scop de control al greutății În 1960 compania Mead Johnson a produs Metrecal, primul shake ambalat în cutie de
metal. În anii 1970 înlocuitorii dietelor au început să fie produși inițial ca alimente cu scop
medical, nefiind modificați specific pentru pierdere în greutate și beneficii pentru sănătate. În
1977 Thompson Medical a lansat produsul Slim Fast, care a deschis drumul pentru o cale de a
lupta împotriva „epidemiei” de obezitate. În timp au fost dezvoltate numeroase produse, ceea
ce a condus la nevoia reglementării lor din punct de vedere legislativ prin impunerea unor
criterii compoziționale și de administrare care să protejeze sănătatea persoanelor cărora le sunt
destinate.
Istoricul alimentelor destinate unor scopuri medicale speciale
Scopul acestor alimente este pentru managementul evoluției unei boli și nu pentru
tratarea acesteia. În anii 1940 au fost dezvoltate în SUA primele alimente cu scopuri medicale
special, formulate din proteine din zer, carbohidrați și lipide pentru pacienți vârstnici din case
de bătrâni și spitale. În 1960 a apărut primul produs comercial, Lofenalac, o formulă pentru
sugari bolnavi de fenilcetonurie (PKU). În SUA în 1983 aceste alimente au fost definite în
documentul Orphan Drug Act ca fiind amestecuri special formulate de nutrienți și fitochimicale
pentru a fi utilizate sub supraveghere medicală, fără a avea nevoie de rețetă, iar în Europa prin
Directiva 89/398/EEC au fost clasificate ca „Alimente dietetice destinate unor scopuri medicale
speciale”.
Istoricul legislativ european și reglementări actuale
În Europa primul control al produselor alimentare destinate unei alimentații speciale a
fost prin Directiva 77/94/CEE a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre privind
produsele alimentare destinate unei alimentații speciale. A fost creat și definit conceptul
„produse alimentare cu destinație nutrițională specială” (ADNS = PARNUTS - Foodstuffs for
PARticular NUTritional uses). A fost rezervată utilizarea cuvântului „dietetic” pentru alimente
care au fost conforme cu definiția ADNS de la momentul respectiv. O dată cu crearea „Pieței
interne” a fost înlocuită de Directiva 89/398/EEC, care acoperă produse alimentare destinate
unei alimentații speciale (9 categorii de alimentele dietetice), și care a fost modificată prin
Directiva 96/84/CE. În 1999 Directiva CE nr. 99/41 a redus această listă la 6 categorii și a fost
adoptată fost adoptată Directiva 1999/21/CE a Comisiei privind alimentele dietetice destinate
unor scopuri medicale speciale, o directivă specială în sensul articolului 4 alineatul (1) din
Directiva 89/398/CEE .
În 2009 a fost publicată Directiva (CE) nr. 2009/39, (“PARNUTs Directive”), care
caracterizează ADNS-urile ca „produse alimentare care, datorită compoziției lor speciale sau a
procesului de fabricație, se pot distinge ușor de produsele alimentare destinate consumului
normal, care sunt corespunzătoare obiectivului nutrițional indicat și comercializate astfel încât
să indice că răspund acestui obiectiv.
Ordinul comun MSF/MAAP nr. 387/251/2002 pentru aprobarea Normelor privind
alimentele cu destinaţie nutriţională specială transpune în legislația noastră Directivele
referitoare la alimentele pentru grupuri specifice – AGS.
9
În 2011 Comisia a propus o structură simplificată care să limiteze controlul la 4
categorii principale, care a fost adoptată în 2013 sub forma Regulamentului (UE) nr. 609/2013
privind alimentele destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică, alimentele destinate unor
scopuri medicale speciale și înlocuitorii unei diete totale pentru controlul greutății - denumit
Regulamentul „Food for Specific Groups - FSG” (alimente pentru grupuri specifice - AGS)
pentru a acoperi aceste categorii și pentru a înlocui acronimul PARNUTS (ADNS).
Regulament a intrat în vigoare începând cu 20 iulie 2016, el elimină conceptul de aliment
„dietetic” și stabilește cadrul pentru controlul specific la doar 4 categorii de alimente: formulele
de început și formulele de continuare; preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru copii;
produsele alimentare destinate unor scopuri medicale speciale și înlocuitori ai unei diete totale
pentru controlul greutății. Pentru clarificări până în prezent au fost adoptate următoarele acte
delegate:
- Regulamentul Delegat (UE) 2016/127 în ceea ce privește cerințele specifice privind
compoziția și informarea pentru formulele de început și formulele de continuare și în ceea ce
privește cerințele privind informațiile privitoare la alimentația sugarilor și a copiilor de vârstă
mică,
- Regulamentul Delegat (UE) 2016/128 în ceea ce privește cerințele specifice privind
compoziția și informarea aplicabile alimentelor destinate unor scopuri medicale speciale,
- Regulamentul Delegat (UE) 2017/1798 în ceea ce privește cerințele specifice privind
compoziția și informațiile aplicabile înlocuitorilor totali ai dietei în scop de control al greutății.
De precizat că Regulamentul (CE) nr. 41/2009 care a reglementat compoziția și
etichetarea alimentelor fără gluten sau cu conținut redus de gluten, adoptat în cadrul Directivei
(CE) 39/2009, a fost abrogat de Regulamentul nr. 609/2013 începând cu 20 iulie 2016, dată de
la acest grup de alimente este reglementat de legislația europeană orizontală din domeniul
alimentar aplicabilă alimentației normale, în mod particular de Regulamentul (UE) nr.
1169/2011 privind informarea corectă a consumatorilor cu privire la produsele alimentare și
de Regulamentul (UE) nr. 828/2014, care stipulează cerințe specifice pentru furnizarea
informației asupra absenței sau prezenței reduse a glutenului.
Etichetarea produselor „fără lactoză” este în prezent reglementată în cadrul
Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 privind informarea corectă a consumatorilor cu privire la
produsele alimentare deoarece Regulamentul (UE) nr. 609/2013 abrogă reglementările
anterioare privind alimentele cu destinație nutrițională specială și produsele fără lactoză sunt
considerate alimente pentru consum normal.
Directiva (CE) 2009/39 („PARNUTs Directive”) a prevăzut posibilitatea adoptării unei
Directive speciale pentru persoanele care suferă de tulburări ale metabolismului glucidic
(diabet), dar un Raport al Comisiei a concluzionat că nu există bază științifică pentru stabilirea
unor reglementări compoziționale specifice pentru produse alimentare pentru „diabetici”,
controlul diabetului fiind realizat prin managementul alimentației normale.
Toate ingredientele utilizate la producerea alimentelor destinate grupurilor specifice
(AGS) sunt adecvate, adecvare demonstrată, după caz, prin studii corespunzătoare.
Este responsabilitatea operatorilor din sectorul alimentar de a demonstra această
adecvare și a autorităților naționale competente din domeniul sănătății de a lua în considerare,
de la caz la caz, dacă acest lucru este îndeplinit pentru a contribui la furnizarea unei alimentații
sigure și sănătoase.
10
100 de ani de aplicaţii ale câmpurilor electromagnetice:
Dezvoltarea tehnologiilor şi protecţia sănătăţii Cristian Goiceanu, Răzvan Dănulescu, Eugenia Dănulescu - INSP – CRSP Iaşi,
Violeta Calotă, Andra Neamţu - INSP – CNMRMC
Aplicaţiile electromagnetismului au condus la o revoluţie nu numai în domeniul
comunicaţiilor, ci şi al transporturilor şi al medicinii. Principiile electromagnetismului sunt
utilizate în domeniul transmisiunilor, al transportului feroviar, al aeronauticii, la generarea
energiei electrice (turbine hidroelectrice, eoliene sau cu aburi şi panouri fotovoltaice), la
aparatele de uz casnic (cuptorul cu microunde, cuptorul cu inducţie), precum şi în laboratoarele
de cercetare.Printre cele mai importante aplicaţii ale ultimei sute de ani sunt: radioul, telefonul,
computerul, comunicaţiile prin satelit, tehnologia celulară, internetul wireless. Internetul
găzduieşte o bază enormă de informaţii şi educaţia online face posibilă predarea cunoştinţelor
oriunde în lume.
În domeniul medicinii, aplicaţiile care utilizează câmpuri electromagnetice ajută atât la
diagnosticarea bolilor, cât şi la tratarea lor, fie prin metode neinvazive, fie prin intermediul
chirurgiei. Imagistica prin rezonanţă magnetică permite determinarea cu acurateţe a
diagnosticului şi monitorizarea unui tratament, într-un mod neinvaziv. Electroterapia şi
magnetoterapia sunt utilizate pe scară largă în tratarea diverselor afecţiuni. Electrochirurgia
reprezintă o metodă modernă şi eficientă de intervenţie terapeutică invazivă, iar telemedicina
ajută la salvarea de vieţi de la distanţă.
O consecinţă a folosirii tehnologiilor care utilizează câmpuri electromagnetice este
aceea că expunerea omului la aceste câmpuri s-a modificat de-a lungul ultimilor 100 de ani faţă
de expunerea doar la câmpurile naturale. Astfel, a devenit necesară limitarea expunerii umane
la câmpurile electromagnetice artificiale. ICNIRP – Comisia Internaţionala pentru Protecţia
faţă de Radiaţiile Neionizante este principalul organism care elaborează recomandări pentru
limitarea expunerii populaţiei şi a lucrătorilor. ICNIRP şi-a început activitatea în 1973, pe
atunci parte a Asociaţiei Internaţionale pentru Protecţia Radiologică (IRPA) şi colaborează cu
OMS.
La nivel comunitar, reglementările UE în domeniul expunerii la câmpuri
electromagnetice au la bază recomandările ICNIRP. În 1999 au apărut primele recomandări
ale CE referitoare la expunerea populaţiei, aceste recomandări fiind în vigoare până în prezent.
În 2004 a fost emisă prima directivă CE referitoare la expunerea lucrătorilor, modificată
ulterior prin directiva din anul 2013.
În România, primele norme au fost adoptate în anul 1996 şi priveau doar expunerea
lucrătorilor la câmpuri electromagnetice, insă ulterior în 2002 au apărut şi primele reglementări
pentru expunerea populaţiei. Ambele norme au fost înlocuite pe parcurs cu reglementări noi.
Reglementările în vigoare datează din anul 2006 pentru expunerea populaţiei şi din anul 2016
în cazul expunerii lucrătorilor şi transpun în legislaţia naţională actualele reglementări
europene.
În toată această perioadă de peste două decenii de reglementare la nivel naţional a
expunerii umane la câmpuri electromagnetice INSP a contribuit activ la politicile de protecţie
a sănătăţii, atât prin efectuarea de studii privind efectele câmpurilor asupra sănătăţii, cât şi prin
propunerea de norme de expunere. Anul acesta, ca urmare a întregii experienţe acumulate şi
ţinând cont de complexitatea noilor norme, specialiştii INSP au realizat un ghid practic pentru
facilitarea aplicării prevederilor normelor de expunere a lucrătorilor la câmpuri
electromagnetice.
11
TOXICOLOGIA INDUSTRIALĂ între trecut și viitor
Daniela Rusea, Marioara Georgescu
INSTITUTUL NATIONAL DE SANATATE PUBLICA BUCURESTI
Toxicologia sau știința otrăvurilor este o știința socială binefăcătoare care permite să se asigure
protecția oamenilor împotriva pericolelelor de intoxicare (otrăvire) la care se pot expune în
activitatea lor (R. FABRE).
Evoluția toxicologiei s-a desfășurat paralel cu progresele realizate de științele fizice, chimice
și biologice. Adevăratele baze ale toxicologie le-a pus Orfila Mathieu Joseph Bonaventure,
medic și chimist francez care publică în 1814 un tratat de toxicologie generală.
Studiul subsatntelor de la locul de muncă, care dăunează sănătății lucrătorilor este una din
problemele esențiale ale toxicologiei moderne si de care se ocupă toxicologia din domeniul
igienei industriale.
TOXICOLOGIA INDUSTRIALĂ este știința care studiază acțiunea asupra organismelor
umane, a noxelor chimice care apar în cursul proceselor de producție în scopul stabilirii
metodelor de prevenire și combatere a intoxicațiilor industriale produse din aceasta. Sub
aspectul metodelor de cercetare și a normelor de prevenire a intoxicațiilor este strâns legată de
farmacologie, chimie, medicina muncii, medicină internă, etc.
Obiectivele toxicologiei industriale sunt:
1. cunoașterea stucturii chimice a toxicului și a proprietăților sale fizico-chimice pentru
a anticipa acțiunea lui asupra organismului. Acestea se completează cu studii
experimentale, studii care se fac inainte de introducere substantelor in procesul
tehnologic.
2. studiul stării de sănătate a muncitorilor expuși acțiunii diferitelor noxe.
3. stabilirea concentrațiilor maxim admisibile ale substanțelor chimice în atmosfera
zonei de muncă.
Medicina muncii, in sensul cel mai larg definita, este specialitatea medicala care studiaza
specific interelatia dintre sanatate si munca. Cuprinde o serie de domenii specifice, care ii
definesc insasi continutul, printre care si toxicologia industriala.
Pentru a înțelege poziția toxicologiei industriale în situația prezentă, ca o știință cu un conținut
social atât de larg, o scurtă privire istorică este necesară.
Preocupările în domediul toxicologiei industriale au existat încă de la fondarea Institutului de
Igienă și Sănătate Publică din București.În anul 1930 a fost creată în cadrul acestuia Secția de
Igienă Industrială și Toxicologie, sectie care în 1943 adoptă denumirea de Secția de Igiena
Muncii și boli profesionale. Practic, problemele igienei industriale erau rezolvate doar de un
laborator de chimie.În cadrul secției se realizau cicluri de prelegeri și lucrări practice ( cu durată
până la trei luni) pentru specializarea în problemele toxicologiei industriale și ale protecției
muncii.Cercetările științifice efectuate de colectivul secției și-au găsit valorificarea publicistică
mai ales în „Revista de Igienă Socială”.
Fondarea în 1951 a Centrului, iar în 1954 a Institutului de igiena muncii și boli
profesionale a constituit un moment de seamă în afirmarea medicinii muncii la noi în țară.
In perioada urmatoare, până în anul 1977, Secția de Medicina Muncii din cadrul
Institutului s-a tot dezvoltat devenind una dintre cele mai mari secții. S-au creat laboratoare de
specialitate pentru investigarea condițiilor de muncă: toxicologie și chimie sanitară industrială,
toxicodinamie, pneumoconioze, ergonomie, factori fizici, etc. Cum era și firesc, aceste
12
compartimente erau populate cu specialiști de diferite profiluri: medici, clinicieni, chimiști,
biologi, matematicieni, sociologi, etc.
In afara Institutului, in teritoriu, activitatea de toxicologie industriala se desfasura conform
Ordinul MS 75/1973, in care se precizau atributiile laboratoarelor de toxicologie industriala
ale intreprinderii sau laboratorul de toxicologie industriala al Centrului Sanitaro-Antiepidemic,
de a efectua investigatii biotoxicologice, biochimice si hematologice, concomitent cu
cercetarea noxelor la locul de munca.
In prezent, activitatea de toxicologie industriala, se desfasoara atat in cadrul Institutului
National de Sanatate Publica cat si in cadrul Directiilor de Sanatate Publica Judetene.
Semnalam organizarea in sistem privat a unor structuri diverse ca forme de activitate de
profil(centre de sanatate, laboratoare de toxicologie particulare, asociatii profesionale, etc.),
care au aparut spotan, firesc, din necesitatea resimtita privind rolul si importanta activitatii de
toxicologie industriala in noul context economic al Romaniei.
TOXICOLOGIA INDUSTRIALA, este in ACTUALITATE dat fiind schimbarile majore in
toate sectoarele de munca, atat in perioada pe care o parcurgem cat si in anii urmatori, conform
studiilor de prognoza.
13
Igiena apei în România: trecut, prezent şi viitor Ioan Chirila, Anca Tudor, Andra Neamţu, Oana Iacob, Nicoleta Florescu, Edit Vartic
INSP - CRSP Timisoara, INSP- CNMRMC
Apa este însăşi esenţa vieţii, având un rol determinant pentru sănătate. Igiena, ca
specialitate a medicinei preventive care studiază acţiunea factorilor de mediu asupra sănătăţii
populaţiei, în vederea prevenirii îmbolnăvirilor, a ţinerii sub control a riscurilor de mediu, a
scăderii expunerii la factorii de risc a populaţiei prin eforturi concertate ale societăţii şi
utilizarea eficientă a resurselor a acordat întotdeauna o atenţie deosebită apei, în special celei
utilizate pentru consumul uman.
Personalităţi medicale precum: Felix Iacob (1832-1905, fondatorul igienei ştiinţifice în
România), Victor Babeş (1854-1926), Ion Cantacuzino (1863-1934), Dimitrie Mezincescu
(1880-1961), Iuliu Moldovan (1882-1966) sau Mihai Ciucă (1883-1969) au adus contribuţii
valoroase la dezvoltarea igienei şi, implicit, la îmbunătăţirea condiţiilor sanitare din România.
Deşi în 1903, „acţiunea morbiferă a unei ape rele“ nu pare să fi „atras încă, în mod serios,
atenţiunea publicului şi nu a suscitat un interes real nici în clasele sociale mai ridicate“, Direcţia
Sanitară a întreprins, doi ani mai târziu, o anchetă asupra calităţii apei de băut la nivelul întregii
ţări, „cu statistica şi harta corespunzătoare pentru România", dovadă a importanţei care i se
acorda acestei probleme de către igienişti.
Ulterior, legislaţia sanitară din România a cuprins capitole tot mai vaste de reglementări
în privinţa apei, iar curricula de pregătire a igieniştilor a acoperit tematici precum: nevoile de
apă ale individului şi colectivităţilorşi modalităţi de acoperire a acestora; caracterizarea sanitară
a surselor de apă; autopurificarea apelor; criterii de calitate ale apei potabile; tratarea apei în
vederea potabilizării; compoziţia minerală a apei în relaţie cu sănătatea; patologia hidrică
neinfecţioasă (poluarea chimică a apei) şi infecţioasă (poluarea biologică a apei); criterii de
calitate, riscuri pentru sănătate, măsuri de prevenire şi combatere a efectelor nocive pentru
apelerecreaţionale.
Astăzi România este parte activă a Protocolului Apa şi Sănătatea (ratificat încă din anul
2000) şi face eforturi pentru atingerea ţintelor propuse, iar ca stat membru al Uniunii Europene
a transpus în legislaţia naţională directivele europene privind calitatea apei potabile.
România aderă la conceptele şi strategiile Organizaţiei Naţiunilor Unite (organizaţie cu
vocaţie universală, care reprezintă cadrul multilateral cel mai extins pentru abordarea marilor
teme globale, inclusiv aspecte legate de dezvoltarea pe termen lung) şi este angajată să
implementeze Obiectivele de Dezvoltare Durabilă la nivel naţional. Obiectivul 6 din Agenda
2030 pentru dezvoltare durabilă, prevede asigurarea disponibilităţii şi managementului durabil
al apei şi sanitaţie pentru toţi, stabilind ca ţinte până în 2030: asigurarea accesului universal şi
sigur la apă potabilă, asigurarea accesului adecvat şi echitabil la igienă, îmbunătăţirea calităţii
apei prin reducerea poluării, protejarea şi restaurarea ecosistemelor legate de apă, sprijinirea şi
îmbunătăţirea participării comunităţilor locale în managementul apei şi al igienei.
Instrumentele oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (precum programul WASH –
Water, sanitation and hygiene) vor contribui la îmbunătăţirea condiţiilor igienice, în general şi
în special la nivelul unităţilor medicale şi de învăţământ.
14
Aditivii alimentari – actualizări și provocări viitoare Dr.Corina-Aurelia Zugravu, CNMRMC
Aditivii alimentari, alături de arome și enzyme, aparțin unei grupe mai mari de
substanțe, denumite agenți de ameliorare a alimentelor. Deși reglementarea folosirii lor este de
dată mai recentă, aditivii sunt folosiți în diferite scopuri și în forme necontrolare ca puritate
încă din vremuri care țîn de istorie. Utilizarea lor era realizată fie folosindu-se substanța izolată,
fie era vorba de produse care conțineau în mod natural ceea ce am clasifica astăzi că aditivi
alimentari, chiar dacă unii nu mai sunt acceptați în legislația UE. Amintim în acest sens
bicarbonatul de sodiu, folosit pentru prăjituri, silitra (nitrit de sodiu și potasiu) aplicata pentru
conservarea cărnii, glutamatul, pentru a aduce gust umami mâncărurilor, coșenila din insecte
pentru culoare, acidul acetic sau ascorbic sub formă de oțet sau zeamă de lămâie, ca agenți
conservanți, sulfatul de sodiu în vinuri, curcumina, ca agent colorant, fumul, ca agent
conservant, lecitinele din gălbenuș că agenți emulsifiant, etc. Alimentele procesate foarte
consumate de omul modern necesită adaos de aditivi pentru diferite obiective tehnologice.
Totuși interesul consumatorilor este întotdeauna avut în vedere, legislația precizând că simplă
necesitate tehnologică nu este suficientă pentru a se admite introducerea unui aditiv alimentar
într-un produs. Aditivii trebuie obligatoriu să prezinte avantaje și să fie folosiți în interesul
consumatorilor (Art.6 (1), reg 1333/2008)
În condițiile în care oamenii au devenit din ce în ce mai preocupați în a evita asa-zisele
“substanțe chimice” din alimente, aditivii alimentari au devenit țapul ispășitor în cazul multor
probleme care țîn de sănătatea consumatorilor. În ciuda verificării minuțioase a siguranței
aditivilor de către organisme științifice de frunte (în cazul Europei, EFSA), consumatorii sunt
cu mult mai receptivi față de informatii care descriu aditivii alimentari ca substanțe toxice și
cauzatoare de îmbolnăvire. În acest cadru, industria a trebuit să găsească soluții de compromis
care să permită atât asigurarea necesităților tehnologice de producție a unor alimentelor
procesate cu anumite caracteristici de siguranță și organoleptice, cât și menajarea
susceptibilitatii consumatorilor referitor la aditivi.
Printre soluțiile și provocările în domeniu amintim:
- necesitatea fabricării de produse care să permită o “eticheta curată”. În acest context, unii
producători recurg la alternative ilegale (folosirea de extracte vegetale foarte bogate în nitriti,
introduse în produsele de carne)
- creșterea cererii de îndulcitori hipocalorici în contextul epidemiei de obezitate dar și
punerea sub semnul întrebării de către consumatori a siguranței unor substanțe din categoria
respectivă (in ciuda lipsei de risc evidentiata de evaluarile EFSA)
- înlocuirea de îndulcitori discutabili (din punct de vedere al percepției: aspartam) cu
îndulcitori “naturali’ (glicozizii de steviol; în ciuda faptului că obținerea lor înseamnă procesare
intensă a materiei prime, sunt mai bine acceptați de consumatori)
- legislația aditivilor, uneori diferită care guvernează piețele (UE versus Rusia, Japonia sau
SUA)
- necesitatea de a găsi aditivi cu rol de conservare cât mai eficienți, dar și mai naturali, în
contextul globalizării piețelor și a aparitiei segmentului de e-commerce care este în extindere.
15
Rolul alimentului în izbucnirile de toxiinfecţii alimentare - 2017 Rodica - Irina Ferezan - INSP – CRSP Bucureşti,
Mirela Nedelesc - INSP – CNMRMC
Introducere Toxiinfecţiile alimentare reprezintă conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) ”orice
boală de natură toxică sau infecţioasă provocată de consumul de alimente”.
Obiective -
cunoaşterea caracteristicilor focarelor TIA prin identificarea rolului alimentelor contaminate,
a agenţilor etiologici implicaţi, a factorilor favorizanţi, etc. în vederea prevenirii apariţiei altor
focare TIA, îmbunătăţind astfel starea de sănătate a populaţiei;
-elaborarea unor programe de educaţie sanitară eficiente, realizate datorita evidenţierii
practicilor neigienice în unităţile de alimentaţie publică sau în familie.
Material şi metodă
Analiza focarelor TIA se efectuează în cadrul unei sinteze retrospective elaborată în
conformitate cu Ordinul M.S. nr. 377/2017 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a
Programelor Naţionale de Sănătate Publică pentru anii 2017 şi 2018.
Datele din focarele TIA sunt comunicate la INSP, CRSP Bucureşti – Igiena Alimentaţiei şi
Nutriţiei, prin intermediul fişelor de raportare tip OMS a focarului TIA care folosesc anual
pentru coerenţa raportării aceleaşi coduri: de aliment, agent cauzal, mod de comercializare,
mod de consum, loc al contaminării, loc al achiziţiei alimentului, factori favorizanţi, etc. Monitorizarea TIA în România (conform metodologiei actuale) constă în:
-raportarea la emiterea suspiciunii de focar TIA către CNSCBT pentru luarea măsurilor de
prevenire şi control în timp real şi la închiderea focarului, pentru confirmare;
-completarea fişei de raportare TIA tip OMS la închiderea focarului şi trimiterea ei prin poştă
la CRSP Bucureşti pentru a putea participa la elaborarea sintezei TIA în cadrul PN II.
Rezultate În
anul 2017 au fost comunicate 34 de focare TIA, în care s-au înregistrat 2176 consumatori dintre
care 501 bolnavi, iar 174 internaţi, fără decese în fişele analizate. Numărul mare de consumatori
raportaţi se datorează focarelor TIA - alimentaţie colectivă.
Alimentele incriminate în focarele TIA 2017 sunt reprezentate de: lapte şi produse lactate
(23,53%), carne de porc şi preparate (20,58%), ouă şi preparate din ou (14,71%), carne de
pasăre şi preparate (11,76%), prăjituri (11,76%), mese gata pentru servit (8,82%), carne de
vită şi preparate (5,88 %), alimentaţie de tip familial (2,94%).
Agenţii etiologici depistaţi în focarele TIA/2017 sunt reprezentaţi de Staphylococcus Sp.
(Aureus), Salmonella Sp. (Enteritidis, Typhimurium), asociere de 2 sau mai multe bacterii
(Staphylococcus şi Escherichia coli), Escherichia coli, Trichinella.
Repartiţia focarelor / medii de provenienţă indică apariţia a 19 focare TIA în mediul urban
(55,9%) si 15 focare TIA în mediul rural (44,1%).
Repartiţia focarelor TIA / luni evidenţiază un maxim de izbucniri în lunile calde: luna august
(11 focare), luna mai (7 focare), luna iunie (5 focare), luna martie (3 focare), etc.
Factorii favorizanţi în contaminarea alimentelor au fost reprezentaţi în majoritatea focarelor
TIA analizate în anul 2017, de “gătirea neadecvată a alimentelor” şi “păstrarea neadecvată a
alimentelor după preparare”
16
Priorităţi privind starea de sănătate şi dezvoltarea urbană Doina Lupulescu, Felicia Stroe, Mihaela Fulga - INSP – CNMRMC
În mediul urban în permanentă schimbare, adaptarea permanentă şi viabilă este singura soluţie,
în cursa cu timpul care aduce schimbări diverse şi majore: încalzirea globală, dezvoltarea
extrem de rapidă a unor zone defavorizate de pe Glob, supra aglomerarea unor regiuni
concomitent cu părăsirea altora.
În ţările dezvoltate se observă o mişcare dinspre urbanizare spre “suburbanizare” pe măsură ce
oamenii, dar şi activitățile industriale, caută locaţii în jurul marilor oraşe. Trebuie subliniat
totuşi că, mişcarea netă a populaţiei în ţările dezvoltate este spre urbanizare.
Metodologie
Propunerea acestui studiu, în cadrul PN II a avut ca premiză, realizarea unui mediu sănătos de
viață în contextul supraaglomerarii urbane, precum și evaluarea riscului de poluare cu
amprentă ecologică redusă, pentru proiecte noi sau de modernizare a unor obiective /activităţi,
cu posibil impact negativ asupra sănătăţii şi mediului de viaţă. Au fost aplicate chestionare de
DSP, la nivel naţional.
Scop şi obiective
În ultimi ani s-au identificat ca priorități:
Necesitatea elaborarii unor criterii de evaluare si măsurare a riscurilor , în condiţiile
unor neconformitati privind legislaţia în vigoare,
Stabilirea unei baze de date la nivelul DSP, privind elaborarea studiilor de impact
asupra sănătăţii populaţiei (SIS) precum şi monitorizarea obiectivelor/activităţi, cu
impact negativ asupra sănătăţii şi mediului de viaţă, în general.
Rezultate şi concluzii preliminare
1. Cele mai multe SIS în perioada 2014-2016 au fost în jud. Prahova, în număr de 190 ,
jud. Cluj cu 161 studii, urmează 3 județe cu 50-60 studii, iar în rest numărul SIS este
mai mic de 10.
2. După tipul obiectivelor şi numărul lor, cea mai mare frecvenţă numerică o au
construcţiile şi PUZ de locuinţe urmate de cele zootehnice (grafic 1)
3. Numărul mare de SIS pentru anumite judeţe, în funcţie de tipul de dezvoltare urbană / rurală
se corelează cu solicitarea unor modificări ale OMS nr. 119/2014 , art. Art 11. alin. (1),
referitoare la distanţele minime de protecţie sanitară între teritoriile protejate şi unităţi care
produc disconfort şi riscuri asupra sănătăţii populaţiei, situaţie întâlnită pentru majoritatea SIS.
Pentru unitățile, care prin specificul activității lor necesită protecție specială: spitale, case de
sănătate, centre de diagnostic, centre multifuncţionale, ambulatorii de specialitate, creşe,
grădiniţe, şcoli, ponderea notificărilor DSP a fost redusă.
0 50 100 150 200
constructii locuinte
constructii zootehnie
statie comunicatii
hala productie
invatamant/sanatate
17
Evaluarea activității bactericide a antisepticelor și dezinfectanților
din categoria TP2
Liliana Neagu, Violeta Martin , Niculina Coman
INSP - CRSP București
Introducere:
Biocidele joacă un rol esenţial în prevenirea sau limitarea răspândirii bolilor infecţioase,
devenind o componentă fundamentală a vieţii cotidiene, cu o varietate de aplicaţii în sectorul casnic,
industrial sau medical.
Scop:
Metodologia ,,Evaluarea activității bactericide a antisepticelor și dezinfectantelor chimice
din categoria TP 2ˮ - produse utilizate pentru dezinfecția apei din piscine și a suprafețelor bazinelor de
înot şi-a propus să demonstreze prin teste de eficacitate bactericidă că substanţele active incluse în
compoziţia biocidelor au capacitatea de a inhiba dezvoltarea microorganismelor, în condiţiile specifice
de utilizare.
Material și metodă: În perioada 09.2017- 03.2018, în laboratoarele din cadrul INSP București şi DSP Ialomiţa s-au
analizat din punct de vedere a activităţii bactericide 22 de probe de biocide din categoria TP 2.
Conform cerinţelor SR EN ISO 14885/2015, demonstrarea eficacităţii bactericide a biocidelor
TP 2 utilizate pentru dezinfecția apei de piscine și a suprafețelor bazinelor de înot a fost realizată
utilizând standardul de metodă SR EN 1276/AC:2011 care permite testarea cantitativă a suspensiilor
microbiene în condiţii reprezentative celor din practică. Pentru evaluarea activității bactericide a
antisepticelor și dezinfectantelor chimice s-a utilizat metoda diluție - neutralizare.
Probele au fost analizate în laboratorul de microbiologie – LNRSCA din cadrul Institutului
Național de Sănătate Publică - Centrul Regional de Sănătate Publică București și în Laboratorul de
Diagnostic și Investigare în Sănătate Publică din cadrul DSP Ialomița.
Rezultate:
Rezultatul principal al metodologiei privind evaluarea eficacității produselor biocide este
implementarea metodelor de testare pentru analiza din punct de vedere a activității bactericide a
produselor biocide, comercializate pe teritoriul țării și ulterior acreditarea laboratoarului din cadrul
DSPJ și a INSP.
Concluzie:
Rezultatele obținute arată că produsele biocide testate au activitate bactericidă la concentrațiile
recomandate de producător.
Rezultatele evaluării eficacităţii bactericide a biocidelor TP 2 pot forma o bază informaţională
actualizată ce se poate constitui într-un suport de decizie în funcţie de care poate fi elaborat și
implementat un program eficient de prevenire și control a evenimentelor epidemiologice, cu impact
asupra sănătăţii populaţiei.
18
Considerații privind hidrocarburile policiclice aromatice din apa potabilă
Daniela Rusea -INSPCNMRMC, Andreea Donise, Florica Tudose, Ruxandra Moisescu –
INSP-CRSP Bucuresti
INTRODUCERE
Hidrocarburile policiclice aromatice (HPA) constituie o clasă largă de compuși organici ce
conțin două sau mai multe inele aromatice condensate. Acești compuși au caracter ubicuitar și
rezultă din combustii incomplete: casnice, industriale, transport și fumat.
Pentru populația generală, căile principale de expunere la HPA-uri sunt: alimente (afumate,
prăjite), mediul înconjurător (aer, apă, sol), apa potabilă, aerul interior, fumatul și produsele
farmaceutice.În apele de suprafață, HPA-urile au proveniență exogenă (apele reziduale
industriale și apele reziduale menajere) și exogenă (sintetizate de către unele microorganisme
și plante, telurice și acvatice).Creșterile importante a concentratiei de HPA-uri în apa potabilă
de la robinet se datorează însă rezervoarelor, aducțiilor și conductelor de apă (toate aceste
materiale în contact cu apa potabilă sunt tratare cu gudron, bitum, smoală).
În acord cu Directivele EEC (1980) care urmează recomandările OMS (1971), în apa potabilă
trebuie sa se determine concentrația a șase compuși de referință (cunoscuți ca BORNEFF
PAH): benz(a)piren (B(a)P), benzo(b)fluorantren (B(b)F), benzo(k)fluorantren (B(k)F),
benzo(ghi)perilen (B(ghi)P), indeno(1,2,3-cd)piren (I(1,2,3,-cd)P), fluoranten (F), pentru a se
verifica conformitatea cu valoarea limită cumulativă a clasei PAH.
În prezentul studiu s-a urmărit cuantificarea conținutului de HPA-uri din probele de apă
potabilă distribuite în sistem centralizat și recoltate în cadrul monitorizării de audit.
METODĂ Identificarea și cuantificarea a 16 PAH-uri s-a facut prin tehnica cromatografiei de lichide de
înaltă performanță (HPLC) utilizându-se un echipament HPLC model Agilent 1100 Series cu
detector de fluorescență.
REZULTATE
În cadrul studiului, analizând cele 6 HPA-uri BORNEFF, s-a constatat:
concentrația B(a)P(<1,73 ng/L), B(b)F(<1,70 ng/L), (B(k)F(<1,93ng/L),
B(ghi)P(<1,07ng/L), I(1,2,3,-cd), P(<3,37 ng/L) si F(2,71 ng/L) se află sub limita
de cuantificare a procedurii
S-a constatat prezența urmatoarelor HAP-uri:
acenaften (concentrația 23-305 ppb);
crisen (concentrația 132 ppb);
fenantren (concentrația 9 ppb);
antracen (concentrația 6,3 ppb);
piren (concentrația 1,97 ppm);
naftalină (concentrația 0,86-17,3 ppb).
CONCLUZII
Concentrațiile HPA-urilor determinate în prezentul studiu se află sub cencentrația maxim
admisă conform Legii apei potabile 458/2002 cu modificările anterioare.
S-a observat prezența unor HPA-uri care sunt normate în analiza apelor reziduale de către
USEPA (US Environmental Protection Agency) și de catre Autoritările Norvegiene (State
Pollution Control Authority and Norvegian Food Control Authority) pentru sănătate și mediu:
acenaften, antracen, crisen, fenantren, piren, naftalină.
19
Aspecte privind supravegherea calităţii apei potabile distribuite în sistem
centralizat în zonele mici de aprovizionare cu apă potabilă din România în 2017 Marta Bajureanu, Edit Vartic, Mariana Vlad INSP–C.R.S.P. Cluj
Colaboratori: C.R.S.P Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara şi Târgu Mureş, D.S.P. judeţene
INTRODUCERE
Lucrarea de faţă îşi propune să facă o evaluare a calităţii apei potabile distribuite
populaţiei de către sistemele mici de aprovizionare cu apă potabilă de pe teritoriul României în
anul 2017, pe baza rezultatelor monitorizării parametrilor microbiologici, chimici şi indicatori,
raportate de D.S.P. judeţene.
MATERIAL ŞI METODĂ
Colectare datelor de monitorizare a privind calitatea apei potabile furnizate de
sistemele mici de aprovizionare cu apă potabilă din România în anul 2017 s-a făcut pe baza
raportărilor transmise de Direcţiile de Sănătate Publică judeţene. Machetele de reportare au fost
concepute pe baza cerinţelor din ghidul de raportare către Comisia Europeană. Parametrii
microbiologici, chimici şi indicatori menţionaţi în machetele de raportare au fost: Escherichia
coli, Enterococci, colonii la 220 C, bacterii coliforme, Clostridium Perfringens, culoare, miros,
gust, turbiditate, TOC, conductivitate, pH, oxidabilitate, nitrat, nitrit la ieşirea din uzină, nitrit
la robinetul consumatorului, amoniu, cloruri, sulfaţi, fluoruri, bromaţi, cianuri, antimoniu,
aluminiu, arsen, bor, cadmiu, crom, cupru, plumb, mercur, nichel, fier, mangan, sodiu, benzen,
benzo(a)piren, 1,2dicloretan, hidrocarburi aromatice policiclice, pesticide totale (lista scurtă de
pesticide individuale), tetracloretenă şi tricloretenă, trihalometani, tritiu şi total doza
orientativă.
REZULTATE ŞI DISCUŢII
În anul 2017, Direcţiile de Sănătate Publică judeţene au raportat un număr total de 2530
sisteme mici de aprovizionare cu apă potabilă care au furnizat un volum total de
146005296,2m3apă/an, deservind un număr de 3078587 locuitori.
Tabel 1 Situaţia monitorizării ZAP mici din România în 2017 (pentru parametrii cu număr crescut
de analize neconforme)
PARAMETRI
Nr. total
analize
efectuate
Nr total
analize
neconforme
PARAMETRI
Nr. total
analize
efectuate
Nr total
analize
neconforme
Escherichia coli 2386 369 Aluminiu 223 5
Enterococi 2385 396 Amoniu 2309 273
Arsen 634 21 Bacterii colif. 2273 650
Bor 299 10 Clostridium perf. 245 30
Nitraţi 2335 125 Fier 1893 242
Nitriţi 2272 73 Mangan 829 112
Plumb 1018 2 Nr. colonii 220C 1933 328
În tabelul nr. 1 am redat numărul total de analize efectuate precum şi numărul de analize
neconforme pentru parametrii care s-au evidenţiat prin numărul crescut de situaţii de
neconformare.
Pe graficul din figura nr. 1 sunt reprezentate procentele de analize neconforme raportate
la numărul total de analize efectuate pentru parametrii: microbiologici, unii parametri chimici
(nitriţi, nitraţi) şi indicatori (amoniu).
Se observă că parametrii microbiologici pentru care s-au înregistrat cele mai mari
procente de neconformare au fost: bacteriile coliforme (7,63%), nr. colonii la 370C (5,06%),
20
nr. colonii la 220C (4,62%) şi Clostridium perfringens (4,4%). Procente mai mici de
neconformare s-au înregistrat pentru: E. Coli (2,99%), şi Enterococi (3,13%). În cazul
parametrilor chimici: nitriţi, nitraţi şi amoniu, se remarcă procentul crescut de neconformare
pentru amoniu (8,83%) şi nitraţi (4,82%) comparativ cu procentul mai mic în cazul nitriţilor
(1,68%).
Pe graficul din figura nr. 2 sunt reprezentate procentele de analize neconforme raportate
în urma monitorizării unor metale/metaloizi din probele de apă potabilă recoltate din sisteme
mici de aprovizionare. Este de remarcat procentul crescut de analize neconforme în cazul:
manganului (12,67%), fierului (8,81%), borului (5,36%) şi arsenului (4,61%) comparativ cu
procentul mai mic de analize neconforme pentru aluminiu (1,05%) şi plumb (0,36%).
Fig.1 Fig.2
D.S.P. judeţene au raportat prin intermediul machetelor şi informaţii cu privire la
cauzele care au generat situaţiile de neconformare pentru anumiţi parametri precum şi cu
privire la măsurile de remediere care s-au aplicat.
În cazul parametrilor microbiologici, cauzele care au generat neconformare au fost
legate în special de procesul de tratare şi de starea sistemului de distribuţie. În cazul
parametrilor precum: arsen, bor, sodiu, amoniu, cloruri, nitrat, pH, conductivitate, cauzele de
neconformare au fost legate în principal de zona de captare. Pentru parametrii THM, aluminiu
şi culoare cauzele de neconformare au fost constituite de deficienţele de tratare. Pentru
remedierea situaţiilor de neconformare constatate se impun măsuri de modernizare şi
îmbunătăţire a tratării apei distribuite în cazurile de depăşire a CMA în special pentru
parametrii: microbiologici, nitraţi, nitriţi, mangan, fier, amoniu precum şi măsuri de: curăţare,
spălare, dezinfectare a componentelor contaminate şi a instalaţiilor exterioare şi interioare.
CONCLUZII
Rezultatele monitorizări calității apei potabile furnizate de sistemele mici de aprovizionare cu
apă potabilă din România trebuie să conducă la identificarea cauzelor/ situaţiilor de
neconformare şi aplicarea măsurilor de remediere adecvate
Procente de analize neconforme raportate de DSP judeţene
pentru parametrii: microbiologici, nitriţi, nitraţi şi amoniu în
apa potabilă
Amoniu: 8,83%
Nitriţi: 1,68%
Nitraţi: 4,82%
Escherichia coli:
2,99% Enterococi: 3,31%
Bacterii coliforme:
7,63%
Clostridium perf.:
4,4%Nr. colonii la 22C:
4,62%
Nr. colonii la 37C:
5,06%
Procente de analize neconforme raportate de DSP judeţene
pentru unele metale din apa potabilă
Bor: 5,36%
Arsen: 4,61%
Fier: 8,81%
Mangan: 12,67%
Aluminiu: 1,05%
Plumb: 0,36%
21
Asigurarea suportului informațional în vederea implementării și monitorizării la nivel
național a activităților de audit clinic în practicile radiologice medicale
Loredana Bogdan, Rita Burkhardt, Teodora Dan – INSP-CRSP Cluj
Introducere
Studiul “Asigurarea suportului informațional în vederea implementării și monitorizării la nivel
național a activităților de audit clinic în practicile radiologice medicale”, propus pentru
perioada 2017-2018, are ca scop susținerea la nivel național a implementarii cerințelor
Directivei 2013/59/EURATOM referitoare la auditul clinic, în vederea îmbunatăţirii calităţii
îngrijirii pacientului.
Obiective
În anul 2017 s-au urmărit ca obiective principale:
- dezvoltarea metodologiei de efectuare și de monitorizare la nivel naţional a activităţilor de
audit clinic în practicile radiologice medicale.
- dezvoltarea de instrumente utile în aplicarea auditurilor clinice personalizate
- creşterea gradului de conştientizare, la nivel naţional, în randul furnizorilor de servicii
medicale, a asociaţiilor profesionale şi a personalului de specialitate cu privire la importanţa
efectuării auditului clinic
- oferirea de resurse informaţionale specifice pentru instruirea personalului
Metodă
În vederea atingerii obiectivelor specifice stabilite s-au desfășurat urmatoarele activități,
conform planului strategic privind implementarea auditului clinic în practicile radiologice
medicale:
- analiza literaturii de specialitate privind modalităţile de efectuare a auditului clinic
- comunicarea cu autorităţile competente în vederea finalizarii cadrului legislativ de
implementare a auditului clinic în practicile radiologice medicale
- realizarea de instrumente specifice, utile în efectuarea auditurilor clinice (ex.: ghid privind
auditul clinic în radiologia de diagnostic si intervenţională, modele formulare de audit,
template raport anual de audit)
- elaborarea metodologiei de monitorizare a activităţii de audit clinic la nivel naţional
- diseminare informații
Rezultate și discuții
Ca urmare a comunicării cu autorităţile competente, în vederea finalizării cadrului legislativ de
implementare a auditului clinic în practicile radiologice medicale, s-au revizuit propunerile de:
- “Ordin pentru aprobarea Normelor privind auditul clinic în practicile radiologice medicale” -
care transpune Articolul 58 (e) din Directiva 2013/59/Euratom și
- “Normele privind auditul clinic în practicile radiologice medicale” - care transpun
Recomandările Comisiei Europene privind auditul clinic pentru practicile medicale radiologice
(RP 159/2009).
Față de variantele inițiale, propunerea de ordin introduce activitatea de monitorizare la nivel
național a auditul clinic în practicile radiologice medicale ca responsabilitate a Institutului
Național de Sănătate Publică, iar propunerea de “Norme privind auditul clinic în practicile
radiologice medicale” conține în anexe:
- criterii generale minime prioritare de bună practică în practicile radiologice medicale - care
corespund cu cerințele cap VII privind expunerile medicale din Directiva 2013/59/Euratom și
- template-uri pentru principalele documente utilizate în activitățile de audit clinic: raport de
audit, plan de îmbunătățire, raport de progres, raport anual de audit.
22
Deoarece la momentul prezent nu există un organism de audit clinic recunoscut la nivel
național, noua propunere de norme doar definește auditurile clinice externe și cere efectuarea
lor cu o frecvență de minim cinci ani.
Proiectul revizuit de “Ordin pentru aprobarea Normelor privind auditul clinic în practicile
radiologice medicale”, împreună cu nota de fundamentare și tabelul cu concordanta dintre
articolele Directivei EURATOM 59/2013 și transpunerea lor în proiectul de ordin au fost
transmise spre consultare catre specialiștii INSP.
S-au elaborat draft-uri pentru “Ghidul privind auditul clinic în practica de radiologie de
diagnostic si intervenţională” și “Metodologia de monitorizare a activităţii de audit clinic la
nivel național”, urmănd ca forma finală să fie stabilită după aprobarea Normelor privind auditul
clinic în practicile radiologice medicale, în scopul oferirii unor informații coerente și unitare.
Demersurile efectuate la nivel național privind implementarea auditului clinic în practicile
radiologice medicale au fost sintetizate în lucrarea “First Steps in Clinical Audit in Romania”
și prezentate la sectiunea The Voice of EPOSTM a Congresului European de Radiologie (ECR),
Viena 1-4 martie 2017.
Concluzii Activitățile desfășurate în cadrul prezentului proiect duc la creşterea capacităţilor furnizorilor
de servicii medicale de implementare a activitatilor de audit clinic în practicile radiologice
medicale in vederea monitorizarii lor la nivel naţional.
În vederea creării unui mediu adecvat la nivel naţional şi local, se impune implicarea atât a
societăților profesionale cât şi a organismelor de reglementare pentru:
- adoptarea ghidurilor de bună practică specifice pentru fiecare tip de procedura care implică
expunerea medical, general acceptate la nivel național;
- crearea unor structuri pentru pregătirea şi certificarea personalului implicat in activitățile de
audit clinic, atât intern cât și extern.
Toate acestea răspund necesităţii implementării în practică a recomandarilor Directivei
59/2013/Euratom privind audit clinic în practicile radiologice medicale și nevoii de
îmbunătăţire a calităţii serviciilor de sănătate din punctul de vedere al siguranţei, eficienţei,
eficacitaţii rentabilităţii şi orientării spre pacient, în vederea creşterii gradului de satisfacţie al
pacientului.
23
Dezechilibre în alimentaţie şi impactul pe starea de sănătate
a populaţiei in 2017 dr. Horaţiu Zăpîrţan -INSP- CRSP Cluj
Evaluarea stării de nutriţie a populaţiei şi cuantificarea lipsurilor și exceselor din
alimentaţia populaţiei în legătură cu starea de sănătate se impune cu scopul de a puncta riscurile
determinate de dezechilibrele alimentare în vederea conturării de măsuri profilactice, de
limitare şi reducere a acestora.
Factorii nutriţionali sunt consideraţi actualmente, după agenţii infecţioşi, drept cei mai
importanţi determinanţi ai îmbolnăvirilor. Modul de alimentaţie, originea produselor,
obiceiurile alimentare în general au o importanţă majoră în echilibrul organismului.
Lipsurile sau excesele din alimentaţia subiecţilor participanţi la acest studiu au
determinat desprinderea următoarelor observaţii la nivelul grupului (1104 de subiecţi, din care
femei 59,4% şi 40,6% bărbaţi cu vârsta medie de 51,45 ani) :
- aportul caloric, în medie este ușor sub recomandările energetice din ţara noastră,
singurele depăşiri faţă de recomandări înregistrându-se atât la bărbaţi cât şi la femei, la
categoriile de vârstă peste 62, respectiv 60 de ani.
- aportul insuficient de carbohidraţi, doar 41,3% din raţia energetică este acoperită de
glucide faţă de 55% cât ar fi raţional.
- aportul de fibre alimentare de doar 11g/zi faţă de 25-30g/zi cât ar fi necesar.
- aportul mare de grăsimi totale şi în special de grăsimi saturate şi colesterol, care face
ca procentul din raţia energetică acoperită de grăsimi să fie de 40,3% faţă de 15-30%
recomandat, iar aportul de colesterol să fie mai mult de dublu (660g/zi) faţă de limita
considerată tolerabilă în alimentaţie (300 mg/zi).
- aport crecut de proteine faţă de recomandări, predominant de origine animală, cu raţia
energetică acoperită în procent de 18,35% de proteine, faţă de 15% recomandat.
- aport crecut de sare, peste 5,95 g/zi - sare adăugată- care conduce la un cosum total estimat
de peste 10g/zi consum total
- aport insuficient de calciu, magneziu şi Vitamina C, din punct de vedere al micronutrieţilor.
Toate aceste dezechilibre alimentare decelate şi anume o alimentaţie axată pe
produse bogate în grăsimi și proteine de origine animală, se transpun în indicii antropometrici
studiaţi, cu procente crescute de supraponderali (45,8% la bărbați, respectiv 36,9% la femei),
şi de obezi (27,7% la bărbaţi, respectiv 22,6% la femei)
Aceste dezechilibre alimentare au afectat starea de sănătate a subiecților investigați,
înregistrându-se un procent crescut de hipertensivi ( 24,1%) şi de diabetici (7,9%).
Aportul zilnic crescut de grăsimi saturate şi de proteine de origine prepoderent animală
din consumul alimentar a avut efecte asupra valorilor parametrilor biochimici ai subiecţilor.
Nivelul colesterolului sanguin total la subiecţii incluşi în studiu a fost crescut la 21,6% din
subiecţi, HDL-colesterolul a fost scăzut la 12,5% dintre subiecţi, nivelul lipidelor serice totale
crescut a fost înregistrat la 17,7% din totalul populaţiei în studiu, iar valorile trigliceridelor
serice au înregistrat valori crescute la 39,2% din totalul subiecţilor.
● Aportul scăzut de minerale din alimentaţia lotului se transpune în procentaje de
36,2% subiecţi cu hipomagnezemie şi de 63,6% subiecţi cu hiposideremie.
Promovarea sănătăţii nutriţionale trebuie considerată o prioritate. Acţiunile de
informare a populaţiei referitor la consumul alimentar sănătos trebuie realizate constant . O alta
prioritate ar fi reorientarea sistemului de sănătate în vederea abordării prevenirii şi controlului
bolilor netransmisibile legate de dietă, subnutriţie şi deficienţe de micronutriente prin servicii
de asistenţă medicală primară orientate spre populaţie.
24
Evoluția calității apelor de îmbăiere din zonele naturale de îmbăiere ale
României din momentul clasificării lor pâna la nivelul anului 2017 Ioana-Rodica Lupşa, Ofelia Cătănescu, Daniela Tulhină,
Gabriela Gârban, Mihaela Coman-INSP –CRSP Timisoara,
DSP Constanţa, DSP Tulcea
Introducere
Conform HG nr. 546/2008, document care transpune în legislaţia din România Directiva
2006/7/CE a PARLAMENTULUI EUROPEAN şi a CONSILIULUI, din 15 februarie 2006,
privind gestionarea calității apei pentru scăldat și de abrogare a Directivei 76/160/CEE,
prevede la Art. 24 (1) clasificarea apelor de îmbăiere din zonele naturale de îmbăiere, în
vederea asigurării unor condiţii sanogene de îmbăiere pentru populaţia care le frecventează.
Această clasificare se efectuează pentru România anual începând cu 2015. Prezentăm în această
lucrare dinamica evoluției calității apelor de îmbăiere din toate zonele de îmbăiere din România
raportate la CE pe perioada 2015-2017.
Metodologie
Clasificarea apelor s-a efectuat pe baza rezultatelor evaluării efectuate în conformitate cu
prevederile HG nr. 546/2008, art. 18-23, şi a dispozitiilor anexei nr. 2 - Proceduri privind
evaluarea și clasificarea apelor de îmbăiere, ca fiind de calitate: a) nesatisfacatoare; b)
satisfacatoare; c) bună; d) excelentă; calculul statistic a utilizat percentila 95, respectiv a percentia
90, conform HG nr. 546/2008 Anexa nr. 2 - Proceduri privind evaluarea și clasificarea apelor de
îmbăiere.
Rezultate
În România clasificarea apelor de îmbăiere s-a realizat pentru 49 din zonele naturale de
îmbăiere din categoria „ape costiere şi de tranziţie” (judeţele Constanţa şi Tulcea), respectiv
pentru o zonă din categoria ”ape interioare” (județul Tulcea), pentru care în perioada 2013-
2017 s-au efectuat monitorizări ale calităţii lor referitor la valorile E. Coli şi enterococi
intestinali. Clasificarea apelor de îmbăiere a eviențiat următoarele evoluții a calității lor:
pozitivă 14 (28%), constantă 20 (40%) – calitate ”bună” 9 (45%; 18% din total), respectiv
calitate ”excelentă” 11 (55%; 22% din total), negativă 4 (8%) și fluctuantă 12 (24%).
Concluzii
Calitatea apelor de îmbăiere din zonele naturale din România evaluate în dinamică pe perioada
2015-2017 evidențiază modificări evolutive la 80% din apele de îmbăiere, fără a se putea stabili
cauze concrete (surse de poluare constante eliminate sau noi apărute), motiv pentru care nici
zonele cu caliate constant ”bună” nu a evoluat spre ”excelentă”. Se impune revizuirea profilelor
zonelor de îmbăiere pentru depistarea potențialelor surse de poluare.
25
Nivelurile superioare de consum admise pentru micronutrienţii
vitaminici şi minerali din produse alimentare Gârban Gabriela, Lupşa Ioana-Rodica, Bratan Alina, Sârb Bianca, Lungu Camelia,
Sîrb Liliana -INSP-CRSP Timisoara
În ultimul deceniu, atât la nivel naţional cât şi în Statele Membre ale Uniunii Europene,
comercializarea suplimentelor alimentare a luat o deosebită anvergură.
Aşa cum se ştie deja, în Directiva CE nr. 46/2002 a fost formulată - pentru prima dată -
definiţia suplimentelor alimentare. Conform definiţiei, suplimentele alimentare sunt
„produsele alimentare al căror scop este să completeze dieta normală şi care sunt surse
concentrate de nutrienţi sau alte substanţe cu efect nutriţional ori fiziologic, separat sau în
combinaţie, comercializate sub formă de doză, ............ destinate consumului în cantităţi mici,
măsurabile”
Pe parcursul anilor, Directiva iniţială a fost preluată în legislaţiile naţionale şi a fost
permanent modificată în conformitate cu ultimele date ştiinţifice apărute.
În prezent, la nivel naţional comercializarea suplimentelor alimentare este admisă doar
după o prealabilă notificare. Emiterea unui act care să ateste notificarea suplimentelor
alimentare, în funcţie de ingredientele din compoziţia acestora, cade în sarcina Ministerului
Sănătăţii, a Institutului Naţional de Sănătate Publică prin cele trei Centre Regionale de Sănătate
Publică (Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara) şi a Institutului Naţional de Bioresurse Alimentare
Bucureşti.
Dat fiind faptul că la solicitările de notificare din ultima perioadă au fost depuse
documente care atestă prezenţa unor micronutrienţi vitaminici şi minerali în cantităţi din ce în
ce mai mari, intituţiile notificatoare au fost puşi în situaţia de a recomanda modificări în modul
de aministrare sau de a refuza notificarea anumitor suplimente alimentare.
Deşi, atât în Directiva CE nr.46/2002 cât şi în legislaţia naţională - Ordin MS nr.
1069/2007, Art.5 cantităţile de vitamine şi minerale sunt fixate de fabricant ţinându-se cont de
de faptul că „limitele superioare de securitate pentru vitaminele şi mineralele stabilite după o
evaluare ştiinţifică a riscurilor, în baza datelor ştiinţifice general acceptate, ţinându-se cont,
după caz, de diferenţa nivelurilor de sensibilitate ale diferitelor grupuri de consumatori”,
solicitanţii nu respectă această prevedere.
Recent, în septembrie 2017, EFSA a emis un act oficial în care sunt menţionate
nivelurile superioare de vitamine şi minerale care pot fi utilizate ca ingrediente în suplimente
alimentare. Având în vedere faptul că la nivel naţional nu există prevederi legislative specifice
privind limitele maxime admise pentru aceşti micronutrienţi şi de faptul că România este Stat
Membru UE specialiştii aparţinând Ministerului Sănătăţii pot solicita operatorului economic
care a cerut notificarea de suplimente alimentare cu cantităţi excesive de micronutrienţi
scăderea acestora sau reducerea porţiei zilnice recomandată.
26
Posibilitati si limite in utilizarea instalatiilor comerciale ce folosesc tehnica
LSC "triple to double coincidence ratio" in determinarea radioactivitatii
apei potabile. Laszlo Toro INSP - CRSP Timisoara
Legea nr. 301/2015 privind stabilirea cerințelor de protecție a sănătății populației în ceea ce
privește substanțele radioactive din apa potabilă prin tabelul 3.2 din Anexa 3 impune valori
maxime privind limitele de detectie penru instalatiile de masurare utilizate.
Prezenta lucare investigheaza posibilitatile si limitele utilizarii tehnicii LSC (liquid stincillation
counting) pentru cuantificarea radionuclizilor alfa activi (izotopii uraniului, plutoniului,
curiului, 241Am, etc.). Scopul final al lucrării este de a stabili posibilitatile de utilizare a acestei
tehnicii ca un back-up in cazul in care instalatiile “clasice” de spectrometrie alfa cu detectori
cu semiconductori sunt indisponibile. Experimentele au fost efectuate cu singura instalatie
comercială existentă ce utilizeaza tehnica TDCR (triple to double coincidence ratio).
Metodologie:
Radionuclizi trasori au fost adaugati la cocktail-ul LSC (doua tipuri : Ultima Gold si Aqua
Light). Trasori utilizati:
243Am — 2 Bq in solutie HNO3 3M
242Pu — 1.5 Bq in solutie HNO3 2M
232U — 2 Bq in solutie HNO3 3M
Rezultate
Spectrele alfa ce corespund celor trei trasori:
Spectru experimental si simulat
o 243A si 241Am
o 242Pu respectiv 238Pu si 239+240Pu
o 232U si descendeti, 228Th and 224Ra in echilibru secular respectiv 220Rn, 216Po, 212Bi impreună cu spectrul aceluiasi radionuclid obtinut cu specrometru alfa cu
detector de semiconductor
Diferente inexplicabile intre pozitia picului 216Po simulat si obtinut experimental
Concluzii
In unele cazuri picurile alfa sunt neasteptat de largi (FWHM foarte mare)
Deplasare inexplicabila a picurilor la energii mari (6000-7000keV)
Rezolutia sitemului LSC nu este suficenta pentru a separa picurile provenite de la trasor
si radionuclidul cautat
Sistemul poate fi utilizat pentru determinarea radionuclizior alfa activi, dar
Utilizarea trasorilor nu este posibila datorita rezolutiei scazute
1 Bq 242Pu + 0.25 Bq 238Pu+0.25 Bq 239+240Pu 2 Bq 243Am + 0.5 Bq 241Am 232U si descendenti:228Th and 224Ra in ecilibru secular, 220Rn, 216Po, 212Bi
Spectru detector PIPPS
27
Aspecte privind intoxicaţiile acute neprofesionale de etiologie chimică–
2017 Gabriela Albu INSP – CRSP Iaşi, Andra Neamţu INSP-CNMRMC
Introducere: Multe dintre produsele chimice utilizate în viaţa de zi cu zi, pentru prevenirea şi
controlul bolilor, dăunătorilor, fito-patogenilor, pot, în special dacă nu sunt utilizate în mod
corespunzător, să pună în pericol sănătatea noastră şi mediul. Conform Reg.(CE) nr. 1272/2008
(CLP), ETICHETA este „legea” privind siguranţa (fişa de securitate, pentru profesionali).
Incepând cu anul 2013, CNMRMC a dispus şi a coordonat acţiunea de monitorizare a
intoxicaţiilor acute cu produse chimice (inclusiv pesticide) în rândul populaţiei generale pentru
identificarea eventualelor pericole, prin declararea nominală obligatorie.
Obiective: Reducerea incidenţei intoxicaţiilor grave prin stimularea măsurilor preventive de
către producători şi a autorităţilor de reglementare şi prin evaluarea eficacităţii acestor măsuri,
îmbunătăţirea cunoştinţelor despre efectele chimice asupra sănătăţii.
Metoda: Declararea cazurilor de intoxicaţie cu substanţe chimice s-a realizat de către unitaţile
medicale de urgenţă şi de medicină legală prin anunţarea DSP/judeţ care investighează cauzele
şi completează fişa tip. Date centralizate la CRSP Iaşi (baza de date), au fost transmise la
CNMRMC. Din iulie 2017, expunerile la chimicale se raportează la INSP în registrul ReTox.
Rezultate: In 2017 au fost înregistrate 721 cazuri de intoxicaţie cu produse chimice şi 25 cazuri
letale. Acestea au fost încadrate şi analizate după următoarele criterii:
După grupa de vârstă: 0-5 ani (244 cazuri), 4-14 ani (52 cazuri), 15-60 ani (353 cazuri), peste
60 ani (94 cazuri). Pe medii: urban 313 cazuri, rural 379 cazuri, neprecizat 53 cazuri.
După circumstanţele de expunere: accidentale (neintenţionate/neaşteptate) 474 cazuri,
voluntare 257 cazuri, imprecise 10 cazuri, necunoscute 17 cazuri.
După calea de expunere: orală 649 cazuri (înghiţire voluntară/accidentală), inhalare 80 cazuri,
dermală 11 cazuri, oculară 9 cazuri, necunoscută 8 cazuri.
După clasa şi tipul de produs: substanţe de curăţat/detergenţi 100 cazuri (Ariel 27), cu
dezinfectanţi 119 cazuri (prin inhalare de vapori de clor 28); cu pesticide neagricole 76 cazuri
(insecticide/uz veterinar, rodenticide,); cu pesticide agricole 86 cazuri (insecticide 47, erbicide
20, fungicide 8, îngrăşăminte 5), altele precizate: cu vopsea 20, cu diluanţi 49, cosmetice 8,
antigel 65, sodă caustică 42, metanol 16, acizi 7, petrol 9, adezivi 4, formol 2, necunoscute 22.
Un alt aspect analizat de către specialişti este gravitatea simptomelor locale/sistemice: de formă
gravă/medie/uşoară/fără simptome.
Decesele (26) au fost înregistrate prin intoxicaţie voluntară: cu insecticide agricole 13 cazuri,
cu antigel 6, metanol 3, cu formaldehidă 2, cu pesticid neagricol un caz, cu dezinfectant un caz.
Alte intoxicaţii - cu monoxid de carbon, alcool, droguri, medicamente, ciuperci, care nu fac
obiectul ReTox sunt prezentate în alt poster.
Concluzii: Copiii de 0-3 ani sunt cei mai vulnerabili la intoxicaţii (cu detergent Ariel - în Sibiu
4 copii, în Bucureşti 9 şi alţii, cu simptome: edem perioral, faringe congestionat, vărsături,
iritaţie conjunctivală, precum şi cu alte produse: dezinfectanţi, spirt, diluanţi, acetonă, antigel,
raticide, medicamente lăsate la îndemâna lor, alimente contaminate.
Persoanele în vârstă sunt vulnerabile la intoxicaţii prin inhalare de vapori de clor, insecticide,
medicamente, cu monoxid de carbon/gaze emanate de instalaţii defecte, sobe necurăţate.
Deşi în ultimii ani s-au facut progrese în reglementarea substanţelor chimice, în clasificarea,
etichetarea şi restricţionarea furnizării unor substanţe periculoase publicului larg, unii adulţi/
părinţi ignoră avertismentele şi precauţiile de pe etichetă şi din mass-media.
EDUCAŢIA POPULAŢIEI privind utilizarea corectă a chimicalelor este încă DEFICITARĂ!
28
Intoxicaţii acute cu alcool, droguri, medicamente, ciuperci în România–
2017 Gabriela Albu INSP – CRSP Iaşi, Andra Neamţu INSP-CNMRMC
Introducere: Consumul excesiv şi frecvent de alcool poate determina serioase probleme de
sănătate şi chiar decese. Conform OMS, alcoolul este a treia cauză de boală şi moarte prematură
pentru populaţia generală. Abuzul de alcool şi consumul de substanţe cu efect psihoactiv ilicite
(etnobotanice, canabis/marijuana, ş.a.), adicţia, au consecinţe severe asupra stării de sănătate
şi vieţii sociale. Statisticile pentru consumul de droguri la tineri sunt incomplete.
Obiective: Identificarea persoanelor vulnerabile, a cauzelor, conştientizarea pericolelor de
către factorii responsabili cu protejarea sănătăţii, luarea unor decizii ferme la nivel
politic/administraţii locale pentru combaterea alcoolismului/nemuncii prin aplicarea de
sancţiuni financiare/muncă în folosul comunităţii pentru recuperarea cheltuielilor cu
spitalizarea, la nivelul autorităţilor din sănătate prin intensificarea acţiunilor educative pentru
o viaţă sănătoasă, responsabilă.
Metoda: Monitorizarea intoxicaţiilor cu produse nocive care nu sunt vizate de registrul ReTox
s-a realizat prin înregistrarea cazurilor de către DSP-uri de la CPU/spitalele de urgenţă şi IML
pe fişe tip. Acestea au fost centralizate la CRSP Iaşi, iar situaţia preliminară trimisă la
CNMRMC.
Rezultate şi discuţii: In 2017 au fost raportate la nivel naţional un număr de 8490 cazuri de
intoxicaţii acute, în trim. II, III, IV cele mai multe.
Un număr mai mare au fost din judeţele: Brăila-1113, Bucureşti-1039, Galaţi-713, Bihor-619,
Iaşi-389, Caraş-Severin-365, Ialomiţa-358, Bacău-346, Prahova-327, Argeş-312, Mureş-309,
în rural şi în urban. Cca. 50 % dintre acestea au fost centralizate şi repartizate după categoria
de produs/ circumstanţe, astfel: intoxicaţii voluntare cu alcool în exces cca. 3000 cazuri (34
decese), 159 cazuri cu alcool asociat cu alte substanţe/droguri/medicamente, 785 cu
medicamente (151 accidental, 634 voluntare/suicid, 17 letale), 198 cazuri după
inhalare/consum de droguri (3 decese), 199 cu monoxid de carbon (43 decese), altele 2 cu
nicotină, 14 cazuri cu plante toxice la copii (cu mătrăgună, omag, philocazia). Intoxicaţiile cu
ciuperci-124 cazuri (2 decese), în judeţele Arad-40, Sălaj-13, Bistriţa Năsăud-11, Vâlcea-9,
Bacău şi Iaşi câte 8, Neamţ, Mureş, Bihor şi în alte judeţe-6. 2/3 din numărul total centralizat,
se referă la pacienţi care au consumat băuturi alcoolice în exces – majoritatea bărbaţi tineri şi
adulţi (adolescenţii sub 18 ani-400 cazuri, femei-298 cazuri), în general cu simptome specifice
intoxicaţiei etanolice (halenă, greţuri, vărsături, cefalee, logoree, agitaţie, somnolenţă, comă,
cu escoriaţii, traumatisme prin cădere). Unii au fost aduşi de poliţie după conflicte în
familie/spaţiul public/pentru încălcarea legislaţiei rutiere/după accidente pe fondul consumului
de alcool/droguri; cu tulburări de comportament /manifestări agresive/sevraj, tentative de
suicid/crimă, cazuri sociale cu stare generală degradată. Cheltuielile cu
îngrijirea/tratamentul/spitalizarea, pentru un număr atât de mare de intoxicaţii, în
UPU/spital/ATI/Psihiatrie/alte secţii sunt incomensurabile (ex. pentru 544 dintre cazuri,
300.000 RON). Au fost raportate şi 20 cazuri intoxicaţii accidentale cu alcooli toxici
(antigel/metanol, spirt sanitar, alcool iodat) la adulţi şi copii, ca urmare a neglijenţei.
Concluzii: Alcoolul este unul dintre principalii factori care cauzează deces şi incapacitate. In
cadrul acestei metodologii, cele mai multe intoxicaţii au fost prin consumul voluntar de alcool,
şi ca urmare a obiceiului de a bea peste măsură şi des - la orice ocazie, eveniment, sărbătoare,
parastas, la birt, bar, în cluburi. Tinerii expuşi unor factori de vulnerabilitate, sărăcie, din familii
dezorganizate, probabil au riscuri asociate consumului cu mult mai mari decât cei din rândul
populaţiei avantajate. Trebuie să înţelegem consecinţele şi gravitatea acestor situaţii! Să le
prevenim! - în primul rând prin EDUCAŢIE – EDUCAŢIE – EDUCAŢIE şi sprijin psihologic.
29
Monitorizarea alimentelor tratate cu radiaţii ionizante- 2017 Cristina Cîmpeanu- INSP- CRSP Iaşi
Scopul lucrării:
Supravegherea comercializării produselor/ingredientelor alimentare tratate cu radiaţii
ionizante, în vederea respectării legislaţiei europene şi naţionale din domeniu, pentru
asigurarea securităţii alimentare şi protejarea sănătăţii consumatorilor
Material si metodă:
Metodologia de lucru a cuprins etapa de verificare a etichetării produselor alimentare permise
a fi iradiate în condiţiile prevederilor legale precum şi etapa de detecţie a iradierii în cazul unor
produse/ingrediente alimentare importate din ţări terţe, aflate la raft.
Verificarea etichetării- Au fost verificate prin sondaj etichetele unor condimente, plante
aromatice uscate, ingrediente vegetale uscate (prezente ca atare sau ca ingrediente în unele
suplimente alimentare vegetale), din unităţi de desfacere de tip supermarket/hipermarket,
magazine alimentare, unităţi de desfacere produse naturiste, farmacii precum şi din unele
depozite. La această etapă au participat 30 DSP judeţene care au verificat 4934 produse
indigene sau din import (2280 condimente, 1431 plante aromatice uscate, 622 ingrediente
vegetale uscate şi 601 suplimente alimentare vegetale), din 309 unităţi (232 unităţi de desfacere
de tip supermarket/hipermarket şi magazine alimentare, 68 unităţi de desfacere produse
naturiste şi farmacii, 9 unităţi de depozitare produse naturiste).
Detecţia iradierii: 39 DSP au analizat la IISPV Bucureşti 78 de probe de produse importate în
special din ţări asiatice (câte 2 probe/DSP): 48 suplimente alimentare vegetale, 17 condimente,
10 plante aromatice uscate şi 3 ingrediente vegetale uscate, s-a aplicat standardul: SR EN
13751: 2009- Produse alimentare. Detecţia alimentelor iradiate prin fotoluminescenţă
Rezultate: Verificarea etichetării produselor/ingredientelor alimentare permise a fi iradiate nu a evidenţiat
prezenţa menţiunii tratamentului cu radiaţii ionizante - „iradiat” sau „tratat cu radiaţii
ionizante”- la niciunul dintre produsele controlate (4934 produse).
Analiza de detecţie a iradierii efectuată celor 78 de probe nu a identificat nicio probă iradiată
(100 % probe conforme); probele recoltate au reprezentat 92,86 % din numărul total propus
pentru anul 2017 (84 de probe).
Concluzii:
- în anul 2017, ca şi în anii precedenţi, nu au fost identificate la raft produse alimentare/
ingrediente cu menţiunea tratamentului de iradiere pe etichetă, putând concluziona faptul că în
România există un import redus de astfel de produse;
- analiza de detecţie a iradierii nu a identificat nicio probă iradiată, sugerând faptul că
importatorii în special de produse alimentare provenite din ţări terţe s-au conformat într-o mare
măsură legislaţiei; rezultatele sunt comparabile cu anii 2013 şi 2016 (100% probe conforme);
- este necesară participarea tuturor DSP la supravegherea pieţei de desfacere a
alimentelor/ingredientelor iradiate pentru asigurarea respectării prevederilor legale comunitare
şi naţionale având drept scop final informarea şi protejarea sănătăţii consumatorilor; de
asemenea, datele sintezei stau la baza elaborării Raportului de ţară, inclus în Raportul anual al
Comisiei Europene.
Cuvinte cheie: etichetare, radiaţii ionizante, detecţie, legislaţie comunitară, ţări terţe.
30
Riscul contractării tuberculozei pulmonare (ca boală profesională) la
personalul angajat în unităţile medicale din România Micaela Mărgineanu, Carmen Cozmei, Mădălina Ipate, Carmen Croitoru, Eugenia Dănulescu,
Felicia Grădinariu -INSP - CRSP Iaşi
Introducere Cu 15.195 de cazuri noi de tuberculoză în 2015, cu o rată de 76,5 cazuri %000
locuitori, (conform European TB surveillance and monitoring report in Europe 2017
ECDC/WHO 2017), România rămâne una din țările europene cu cea mai mare incidenţă a
cazurilor de tuberculoză activă (în 2016 de 5 ori peste media UE) reprezentând aproximativ
20% din cazurile de TB din UE in condiţiile în care deţine doar 4% din populaţia UE.
Personalul care lucrează în unităţile sanitare se regăseste in categoria grupurilor vulnerabile
pentru TB, si este necesar a fi monitorizat cu o atenţie specială, in cadrul acţiunilor de depistare
intensivă.
Obiectiv: Întocmirea unei baze de date naţionale cu angajaţii din sectorul medical cu scopul
de a realiza o strategie de evaluare a riscului ocupaţional de contractare a TB, distribuirea ei
către structurile sanitare implicate în supravegherea stării de sănătate a personalului medical si
diseminarea măsurilor care sa contribuie la protecţia personalului din sectorul medical in
scopul de prevenire a bolilor profesionale şi a bolilor legate de profesie;
Material şi metode: În anul 2017 am conceput formularul de raportare (Fişa unităţii sanitare)
cu scopul de a realiza o colectare cât mai completă şi uniformă a datelor, pe care
l-am distribuit tuturor DSP-urilor din ţară pentru a realiza catagrafia personalului angajat în
unităţile sanitare cu paturi şi a afla care sectoare sunt mai expuse la TB. În acest scop am
efectuat instruirea şi formarea personalului direcţiilor de sănătate publică pentru aplicarea
unitară a metodologiilor naţionale. Datele cuprinse in formularele completate care ne-au
parvenit de la unităţile spitaliceşti au fost introduse într-o bază de date electronică, care este
permanent actualizată.
Rezultate şi discuţii: Din prelucrarea informaţiilor primite din teritoriu (de la 30 DSP-uri)
până la sfârşitul anului 2017, de multe ori incorecte sau/şi incomplete, am obţinut următoarele
date:
- în spitalele din România în cursul anului 2017 au fost confirmaţi cu tuberculoză un număr de
3330 pacienţi;
- la nivelul personalului medical din unităţile spitaliceşti au fost diagnosticate un număr de 21
de cazuri de TB dintre care 6 cazuri au fost declarate ca fiind TB profesională (4 din spitale de
pneumoftiziologie)
Concluzii: Este cunoscut riscul ocupaţional major de contractare a tuberculozei ca boală
profesională la personalul medico-sanitar din unităţile de pneumoftiziologie dar există şi un
risc important (a cărui pondere încercăm să o evaluam) în secţiile de altă specialitate întrucât
un pacient încă nediagnosticat cu TB poate să circule prin diverse unităţi sanitare până la
stabilirea diagnosticului, perioada în care riscul de contaminare cu Mycobacterium tuberculosis
pentru contacţi este maxim.
Tot demersul nostru are ca scop final identificarea gradului de risc şi, în consecinţă, propunerea
unor măsuri preventive ca ăi elaborarea de politici şi proceduri concrete de luptă şi evaluări
periodice a măsurilor necesare pentru limitarea riscului de transmitere a Mycobacterium
tuberculosis în funcţie de priorităţile stabilite la nivelul Ministerului Sănătăţii.
31
Corelaţii între indicatorii de expunere şi cei de efect în expunerea
ocupaţională la radiaţii ionizante a personalului din sectorul medical Felicia Grădinariu, Diana Costin, Andreea Teodor,
Irina Anca Popescu -INSP-CRSP Iasi
Introducere: monitorizarea stării de sănătate a personalului expus la radiaţii ionizante (RI) se
efectuează la personalul medical din departamentele de radiologie convenţională, medicină
nucleară, radioterapie şi chirurgie intervenţională, acesta din urmă incluzând personalul din
secţiile de ortopedie, urologie şi cardiologie. Riscul în expunerea ocupaţională la RI este mai
mare la personalul din laboratoarele de radioizotopi, care manipulează radiofarmaceutice, dar
şi la chirurgi, posibil datorită duratei prelungite a intervenţiilor, ceea ce determină implicit o
durată crescută a expunerii, ale cărei efecte sunt măsurabile, în pofida progreselor notabile
înregistrate în domeniul protecţiei radiologice individuale a celor expuşi.
Obiectiv: analiza rezultatelor privind supravegherea diferitelor categorii de personal medical
în dinamică, a evidenţiat faptul că frecvenţa micronucleilor (MN) în limfocitele periferice a
fost în mod constant mai scăzută la personalul din serviciile de radiologie diagnostică, faţă de
salariaţii din celelalte departamente care utilizează RI în actul medical. În acest context, în
etapele de monitorizare periodic a personalul din două unităţi sanitare, pe lângă frecvenţa MN
din limfocitele periferice (biodozimetria standard) s-au urmărit şi alţi indicatori de efect, în
special de stress oxidativ: nivelul lipoperoxizilor serici (LP) şi activitatea superoxiddismutazei
eritrocitare (SOD). Scopul acestui studiu a fost analiza variaţiei acestor parametric şi
interpretarea lor în contextual expunerii profesionale.
Materiale şi metode: loturile incluse în studiu: lotul I cu13 subiecţi din serviciul de
radioterapie (6 bărbaţi, 3 fumători) cu vârsta medie de 43,0±8,5 ani şi vechimea profesională
de 7,3±5,1 ani; lotul II reprezentat de 16 lucrători de la un laborator de medicină nuclear (5
bărbaţi, 4 fumători) cu vârsta medie de 38,6±9,1 ani și vechimea în RI de 8,7±6,2 ani. MN s-
au determinat printestul cu blocarea citochinezei cu citocalazină (CBMN), rezultatele
exprimându-se prin numărul MN/1000 celule examinate. LP serici s-au dozat colorimetric prin
reacţia cu acid tiobarbituric, iar activitatea SOD din lizatul eritrocitar s-a determinat prin
metoda cu xantin-oxidază. Rezultatele obţinute au fost prelucrate statistic cu ajutorul testelelor
t student şi Pearson.
Rezultate: între cele 2 loturi a existat o diferenţă semnificativă a incidenţei MN de 61,5% la
lotul I faţă de 37,5% la al II-lea (p=0,10). Cu toate acestea, media frecvenţei MN este apropiată
la cele 2 loturi (1,62±0,92 la lotul I şi 1,33±0,82 la lotul II). Atât nivelul LP cât şi activitatea
SOD au fost semnificativ mai mari la lotul I faţă de lotul II (t=4,13; p=0,0003 respectiv t=2,32;
p=0,028). Pe loturile reunite (I+II, n=29) frecvenţa MN s-a corelat direct cu vârsta (r=0,54;
p=0,047). Vechimea în RI s-a corelat cu frecvenţa MN doar la barbaţi (r=0,97; p=0,002).
Frecvenţa medie a MN a fost statistic mai mare la cadrele medii comparativ cu personalul cu
studii superioare (2,25 faţă de 1,00; p=0,04). Nivelul LP s-a corelat direct cu indicele fumatului
(r=0,52; p=0,004) corelaţia fiind şi mai semnificativă în cazul subiecţilor care prezentau şi MN
(r=0,63; p=0,016).
Concluzii: corelaţiile găsite ilustrează nu doar efectele RI asupra sistemului de protecţie
antioxidantă al organismului, dar şi influenţa stilului de viaţă asupra parametrilor de
monitorizare biologică a personalului medical expus ocupaţional la RI. Se impune periodic
monitorizarea biodozimetrică prin CBMN concomitent cu respectarea normelor de securitate
radiologică specific fiecărui loc de muncă în care există expunere la RI. De asemenea este
necesară şi căutarea de noi biomarkeri care să surprindă cât mai precoce efectele radiobiologice
induse prin expunerea profesională.
32
Frecvenţa şi distribuţia Legionella pneumophila în sistemele de
aprovizionare cu apă din regiunea de Nord-Est a României Manuela Luminiţa Minea, Cătălina Luncă, Teodora Vremeră
INSP-CRSP Iasi, UMF “”Grigore T. Popa”Iasi
Introducere: Legionella pneumophila este un microorganism ubicvitar, frecvent detectat în
diverse ecosisteme acvatice naturale (lacuri, râuri, ape subterane, ape marine) şi soluri umede.
Capacitatea de a supravieţui şi a se multiplica la temperaturi cuprinse între 00-550C, în
condiţiile unor variaţii extreme ale pH–ului (2,3-8,5) şi în prezenţa biofilmului care le oferă
acestor bacterii nutrienţii necesari activităţii metabolice, reprezintă caracteristici ce conduc la
colonizarea reţelelor de distribuţie a apei şi diseminarea în mediu.
Obiective: În acest studiu ne-am propus să evidenţiem elementele comune şi particularităţile
distinctive ale prezenţei L. pneumophila în apa potabilă în relaţie cu factorii fizico-chimici
(temperatură, clor rezidual) implicaţi în favorizarea colonizării reţelelor de distribuţie, ce vor permite
conturarea teritoriilor şi a colectivităţilor cu risc crescut.
Material şi metodă: În perioada septembrie-octombrie 2017, am analizat 44 de probe de apă
şi 39 de tampoane biofilm (robinet şi duş) care au fost recoltate, respectând cerinţele SR EN
ISO 19148: 2007, din 21 de sisteme de aprovizionare mici (ZAP variind între 10-1000 m³/zi),
situate în comunităţi rurale din judeţele Bacău, Botoşani, Buzău, Iaşi, Galaţi, Neamţ, Prahova,
Suceava, Vaslui şi Vrancea. Probele au fost concentrate prin filtrare (1000 ml apă) respectiv
centrifugare (5 ml/tampon biofilm), iar după inactivarea chimică au fost cultivate pe medii
adecvate conform SR EN ISO 11731-2: 2008. Temperatura apei şi nivelul clorului rezidual au
fost măsurate în timpul recoltării probelor. Rezultatele obţinute au fost prelucrate şi interpretate
folosind programul PASW Statistics 17.0, iar valoarea p < 0,05 a fost considerată ca având
semnificaţie statistică.
Rezultate: Prezenţa L. pneumophilla (serogrup 2-14) a fost detectată doar în 5 probe de apă
(11,4%), provenind din 2 sisteme de aprovizionare localizate în judeţul Bacău. În peste 2/3 din
probele de apă în care am identificat acest agent patogen, nivelul contaminării a fost redus (<
102 UFC/1000 ml). De asemenea, am evidenţiat o cauzalitate semnificativă între nivelul
clorului rezidual (χ2= 4,46; p < 0,05) respectiv valoarea temperaturii apei (χ2= 4,07; p < 0,05)
şi probabilitatea izolării L. peumophila. Aplicând modelul regresiei liniare pentru factorii
studiaţi, predictorul semnificativ al prezenţei acestui microorganism a fost confirmat ca fiind
temperatura apei >200C (R t= 0,304; p = 0,045; y = 2,18 - 0,2t). Am apreciat că din cauza
numărului mic de probe examinate, nu am reuşit să demonstrăm o corelaţie între prezenţa L.
peumophila şi nivelul clorului rezidual < 0,1 mg/l (RC l= 0,309; p = 0,712; y = 2,13 - 0,2t +
0,17Cl).
Concluzie: Rezultatele acestui studiu dovedesc necesitatea implementării monitorizării
prezenţei L. pneumophila pentru crearea unor reţele sigure de distribuţie a apei potabile,
reprezentând o abordare preventivă care poate asigura protejarea sănătăţii populaţiei şi a
mediului ambiant de impactul declanşării unor evenimente epidemiologice.
33
Monitorizarea apelor minereale îmbuteliate din România
Jeszenszky Klára, Vitályos Orsolya, Csiszér Attila, Kelemen Eszter, Szász Andrea, Butiulva
Zorina, Iurian Anabela, Oroian Monica, Jeszenszky Csengele Monika, Vitus Nándor-, DSP
Județene
SCOPUL: Monitorizarea şi supravegherea calităţii apei minerale naturale îmbuteliate în anul
2017.
OBIECTIVE: Protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor asociate de consumul de apă
minerală naturală îmbuteliată.
MATERIAL ȘI METODĂ:
Conform OAP 22/2016 a Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale în România sunt recunoscute
oficial 68 de sortimente de apă minerală naturală îmbuteliate din 73 de surse, localizate în 17
judeţe. Conform raportărilor DSP în anul 2017 din cele 73 de surse au fost exploatate 35 de
surse de apă minerală naturală, 38 surse fiind neexploatate sau în conservare. Din cele 35 de
surse exploatate au fost monitorizate 35 surse (100 %), din care se îmbuteliază 51 sortimente
de apă minerală de către 25 unităţi de producţie. S-a prelevat probă pentru analize din toate
sortimentele îmbuteliate. Conform Metodologiei de lucru s-a prevăzut efectuarea a 8 de
parametrii din cele 35 de surse (în total 280 analize) şi 17 parametri din cele 51 de sortimente
prelevate (867 analize), în total 1147 analize.
REZULTATE:
Au fost efectuate 276 analize din surse (98,57 %) și 861 analize din sortimente (99,30 %), în
total 1137 analize (99,12 %), în laboratoarele acreditate ele DSP județene, CRSP Mureș și
CRSP Cluj, conform metodologiei de lucru;
Surse: 11 analize (3,98 %) din 276 au depăşit CMA, respectiv limitele admise, conform HG
1020/2005 Hotărâre pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a
apelor minerale naturale. Valori depăşite ale CMA s-au constatat la parametrii la parametrii
microbiologici din 4 surse (NTG la 22oC, NTG la 37oC, Esherichia coli, enterococi intestinali).
Sortimente: 5 analize (0,58 %) din 861 au depăşit CMA, respectiv limitele admise, conform
HG 1020/2005 Hotărâre pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a
apelor minerale naturale. Valori depăşite ale CMA s-au constatat la parametrii: bariu (3
sortimente), nichel (1 sortiment), enterococi intestinali (1 sortiment).
CONCLUZII:
S-a monitorizat calitatea apelor minerale naturale la sursă şi după îmbuteliere. Numărul
analizelor neconforme prezintă o tendinţă de scădere faţă de anii anteriori. Inspectorii
Serviciului de Control de Sănătate Publică din cadrul DSP-urilor judeţene au anunţat
producătorii despre neconformităţile constate și producătorii au luat măsuri de remediere
pentru rezolvarea neconformităţilor în timp util.
Se recomandă continuarea sintezei, scopul principal fiind creşterea numărului produselor
controlate în cadrul programului naţional, creşterea eficacităţii controlului oficial prin stabilirea
şi sancţionarea contravenţiilor la normele din domeniul sănătăţii publice din partea DSPJ.
34
Monitorizarea consumului de aditivi alimentari – determinarea
sulfiților din bere
Fárr Ana-Maria¹, Demeter Eszter², Tarcea Monica¹, Jeszenszky Klára²
1-INSP-CRSP Tg.Mureș, UMF Tg.Mureș
2-INSP-CRSP Tg.Mureș
Introducere. Respectarea normelor în vigoare, care reglementează aditivii alimentari
destinaţi produselor alimentare pentru consumul uman, este importantă şi necesară în
supravegherea calităţii alimentelor şi prevenirea riscurilor asupra sănătăţii.
Scop. Introducerea mai largă în controlul oficial a monitorizării cantitative a aditivilor
utilizaţi în produsele alimentare, ca urmare protejarea populaţiei împotriva efectelor datorate
consumului inadecvat de aditivi alimentari, depistarea precoce şi înlăturarea sau limitarea
factorilor de risc pentru sănătatea populaţiei.
Material și metode. Determinarea cantitativă a grupului de aditivi alimentari „E 220-228
Dioxid de sulf – Sulfiţi”din bere. S-a determinat dioxidul de sulf liber şi total din berea produsă
în România. Probele au fost recoltate de către inspectorii sanitari în colaborare cu medicul
responsabil pentru derularea PN II din cadrul Serviciului de supraveghere, de la nivelul
Direcțiilor de Sănătate Publică județene Probele s-au recoltat din următoarele categorii de
alimente (descriere din Codex Alimentarius): 14.2.1. Bere şi băuturi pe bază de malţ definite
în Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 - în ambalaje de sticlă închise ermetic (îmbuteliate), în
cutii de aluminiu, gata pentru comercializare. Probele recoltate, împreună cu chestionarele
completate conform metodologiei au fost trimise la Centrul Regional de Sănătate Publică
Tg.Mureș pentru centralizarea şi prelucrarea datelor. Analizele s-au efectuat prin metoda
validată conform SR EN 1988:2-2003 – Partea 2 – Metoda enzimatică. Buletinele de analiză
au fost trimise la Direcțiile de Sănătate Publică județene pentru ca în cazul apariţiei unor
neconformităţi Serviciul de control în sănătate publică din cadrul DSP-urilor să dispună
măsurile legale care se impun, conform competenţelor, urmând ca în cazul apariţiei unor
neconformităţi să fie comunicate de către inspectorii sanitari măsurile legale care s-au impus
producătorilor.
Rezultate. Metodologia sintezei naţionale a fost trimisă către toate cele 42 DSP-uri (41
DSP-uri judeţene şi DSP Bucureşti) din ţară în format electronic pe e-mail. Au trimis raportări
34 DSP-uri, din care 19 DSP-uri au raportat că pe teritoriul judeţului nu funcţionează
producători de bere, fiind astfel înregistrate și prelucrate 50 de probe de bere pentru
determinarea sulfiților totali. Nu au fost identificate probe neconforme din punct de vedere a
aditivilor utilizați.
Concluzii. La CRSP Tg.Mureș au fost analizate în total 50 de probe de bere. Nu s-au
înregistrat depășiri ale cantității de sulfiți din probele de bere analizate.
35
Monitorizarea apelor potabile îmbuteliate –
altele decât apele minerale naturale sau decât apele de izvor dr. Orbán Antónia, chim. Csiszér Attila - INSP – CRSP Târgu Mureş
OBIECTIV
I. Evaluarea implementării legislaţiei în domeniul apelor potabile îmbuteliate:
II. Efectuarea unui control de calitate în vederea depistării unei posibile contaminări prin
determinarea concentraţiei de metale din sortimentele îmbuteliate - Determinarea cantitativă a
11 metale -As, B, Cd, Cr, Cu, Fe, Mn, Hg, Ni, Pb, Se – din fiecare sortiment îmbuteliat.
MATERIAL ŞI METODĂ
Activităţile s-au derulat: la nivel DSPJ înregistrarea datelor, trimiterea probelor și
chestionarelor, la nivel CRSP Tg. Mureş și București efectuarea analizei a 11 metale, la nivel
CRSP Tg. Mureş prelucrarea datelor și redactarea sintezei.
REZULTATE
I. Evaluarea implementării legislaţiei în domeniul apelor potabile îmbuteliate Au trimis raportări 29 DSPJ, din care 6 DSPJ a raportat că pe teritoriul judeţului nu
funcţionează producător/importator de apă potabilă îmbuteliată, în final au fost prelucrate
datele de monitorizare a 55 produse de la 37 producători din 23 judeţe.
Dintre producătorii raportaţi 2,56% (1 prod.) funcţionează fără autorizaţie sanitară, și toți
dispun de HACCP. Dintre produsele raportate 3,64% (2 produse) nu sunt notificate, 9,09% (5
produse) nu sunt înregistrate în “Registrul Naţional al apelor potabile îmbuteliate”.
Monitorizarea calităţii apei îmbuteliate se desfăşoară prin monitorizarea de control şi de audit,
iar parametri analizaţi şi numărul de probe de prelevat anual se stabileşte în funcţie de cantitatea
medie anuală îmbuteliată conform legislaţiei. În totalitate s-au raportat 21 valori neconforme
(16 valori neconforme în cadrul monitorizării de control şi 5 valori neconforme în cadrul
monitorizării de audit) din 7 produse (7 producători), la 9 parametri, şi anume: Bacterii
coliforme, Bor, Duritate tot., Culoare, E.coli, Fier total, Mangan, Nr. col. la 22 şi Nr. col. la
37° C).
II. Efectuarea unui control de calitate în vederea depistării unei posibile contaminări prin
determinarea concentraţiei de metale din sortimentele îmbuteliate.
22 DSPJ au trimis 52 probe pentru determinarea conţinutului de metale, 1 probă (1,92%) este
neconformă - 2 analize (0,34%) din cele 534 analize efectuate - la parametrul Mn și B. Toate
situaţiile privind parametrii cu valori neconforme au fost remediate.
PROBLEME IDENTIFICATE ŞI RECOMANDĂRI Probleme identificate: deficienţe în implementarea legislaţiei în domeniu: notificarea,
înregistrarea, monitorizarea produselor raportate; prezenţa pe piaţă a unor produse denumite
ca “Apă de masă” care nu sunt notificate şi înregistrate; ineficienţa monitorizării de control şi
de audit a produselor. Recomandări: continuarea sintezei naţionale, inclusiv controlul de
calitate în vederea depistării posibilelor contaminări şi în următorii ani, scopul principal fiind
creşterea numărului produselor evaluate, creşterea numărului produselor controlate în cadrul
programului naţional şi astfel conştientizarea operatorilor economici privind obligativitatea
monitorizării calităţii apelor potabile îmbuteliate.
36
Aspecte privind bolile profesionale osteo-musculo-articulare (OMA) şi cele
generate de expunerea profesională la vibraţii
Eugenia Herlea –INSP CRSP Bucuresti, Felicia Steliana Popescu, Lavinia Delia
Călugăreanu INSP-CNMRMC
Introducere: Bolile profesionale OMA creează un grup de afecţiuni generate de activităţile
desfăşurate cu efort fizic mare, în poziţii vicioase, neanatomice sau/şi în contextul expunerii la
riscuri fizice cum ar fi vibraţiile cu frecvenţe medii şi ridicate, ori a microclimatului rece.
Analiza de faţă va compara numeric bolile profesionale OMA, cele generate de expunerea la
vibraţii şi totalul bolilor profesionale declarate în perioada 2015-2017.
Material şi metodă: Bolile profesionale au fost investigate prin aplicarea unor chestionare A3
adresate medicilor de medicina muncii din Direcţiile de Sănătate Publică în care se cereau
informaţii despre bolile profesionale declarate din domeniul musculo-scheletal sau cele induse
de expunerea profesională la vibraţii, pentru anii 2015-2017, date coroborate cu cele provenind
din Sinteza Naţională anuală privind morbiditatea profesională, respectiv totalul bolilor
profesionale.
Rezultate şi discuţii: Totalul bolilor profesionale a evoluat astfel în perioada 2015- 2017: în
2015 au fost inregistrate 854 de afecţiuni, în 2016 au fost 626 şi în 2017 se declară 553 de boli
profesionale. Tendinţa este descrescătoare asemănatoare bolilor profesionale OMA cu 341 de
boli profesionale în 2015, 315 în 2016 şi 260 în 2017; aceste afecţiuni se situează pe primele
locuri în totalul bolilor profesionale declarate. Bolile profesionale generate de expunerea la
vibraţii ocupă niveluri de ordinul unităţilor, fiind declarate 3 în 2015, una în 2016 şi 6 în 2017.
Raportul dintre bolile generate de vibraţii şi cele OMA declarate este scris în grafic în culorile
cu care numărul lor este ilustrat şi este de 1:100 pentru 2015, 1:300 pentru 2016 si 1:43 pentru
2017. În acest ultim an raportul a scăzut deoarece a crescut împarţitorul (număr de boli
profesionale date de vibraţii) la 6 şi a scăzut deîmpărţitul (număr de boli profesionale OMA).
Referitor la numărul total de boli profesionale declarate în perioada 2015 – 2017 cel mai mare
raport a fost înregistrat în 2016, o boală profesională, dată de vibraţiile profesionale la un număr
total de 626 boli profesionale declarate, raport de aproximativ 1: 600. Cel mai mic raport a fost
în 2017, de 1:92. Astfel în 2015 bolile profesionale generate de vibraţii au reprezentat 0,35%
din totalul bolilor profesionale, raportul a scăzut în 2016 la 0,16% şi a crescut în 2017 la 1,1%.
2015 2016 2017
3 1 6
341 315260
854
626 553
ANALIZA COMPARATIVĂ A BOLILOR PROFESIONALE GENERATE DE VIBRAŢII CU TOTALUL
BOLILOR PROFESIONALE OSTEO-MUSCULO-ARTICULARE GENERATE ŞI DE ALTE CAUZE ŞI
NUMĂRUL TOTAL DE BOLI PROFESIONALE, ÎN PERIOADA 2015 - 2017
BP generate de vibratii BP OMA total BP
1: 2,5
1:300
1:100
1: 2
1:600
1:300 1:43
1: 2
1:92
37
Masa rotunda
“Analiza și diagnoza situației și a resurselor pentru realizarea strategiei
naționale în domeniul securității și sănătății în muncă”
Moderatori: Felicia Steliana Popescu, Lavinia Delia Calugareanu, Cristina Bunghez - INSP
– CNMRMCDana Mates, Corneliu Neagu, Eugnia Herlea – INSP – CRSP Bucuresti
La nivelul Uniunii Europene problematica securității și sănătății în muncă a constituit
și constituie un domeniu foarte important, cu un impact socio-economic deosebit. Existența
unui cadru strategic în domeniu, la nivel european, a provocat statele membre să identifice
strategii coerente și măsuri practice pentru promovarea securității și sănătății în muncă.
Cadrul legislativ al domeniului securității și sănătății în muncă a fost construit
urmărind integrarea sistemului românesc în principiile cadrului european de SSM. Pornind de
la dreptul, garantat constituțional, la securitate și sănătate în muncă, domeniul securității și
sănătății în muncă este guvernat de prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată,
cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, de
legislația privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, de statutul
medicului de medicina muncii, de acte normative care asigura supravegherea starii de sanatate
a lucratorilor, precum şi de strategia naţională de sănătate 2014-2020; din 16 aprilie 2018 a
intrat in vigoare H.G. nr. 191/2018 pentru aprobarea Strategiei naționale în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020.
Strategia națională în domeniul securității și sănătății în muncă 2018-2020 stabilește
obiectivele generale și specifice la nivel național pe termen scurt și mediu și este elaborată în
concordanță cu necesitățile identificate în contextul dezvoltării României, precum și cu
obiectivele cadrului strategic comunitar. Scopul este de a continua acțiunile specifice stabilite
la nivel național, ținând cont de provocările principale stabilite la nivelul Uniunii Europene,
cât și de obiectivele strategice stabilite prin Cadrul strategic european 2014-2020 privind
securitatea și sănătatea la locul de muncă.
Obiectivele generale si specifice se vor realiza potrivit Planului național de acțiuni
pentru implementarea Strategiei naționale din domeniul securității și sănătății în muncă pentru
perioada 2018-2020, elaborat pe baza consensului tuturor părților implicate.
Actiuni ce implica Ministerul Sănătăţii:
- Revizuirea legislației din domeniul securității și sănătății în muncă în vederea soluționării
problemelor identificate în procesul de implementare corelate cu schimbările de pe piața
muncii;
- Revizuirea legislației din domeniul asigurării privind accidentele de muncă și bolile
profesionale în vederea soluționării problemelor identificate în procesul de implementare;
- Revizuirea cadrului legislativ privind serviciile de sănătate în muncă în scopul simplificării
procedurii de semnalare și declarare a bolilor profesionale și a actualizării tabelului bolilor
profesionale;
- Dezvoltarea sistemului de supraveghere a expunerii lucrătorilor la agenți cancerigeni;
- Creșterea calității și competitivității furnizorilor de servicii de medicina muncii;
- Dezvoltarea unor instrumente și ghiduri practice în sprijinul implementării legislației din
domeniul securității și sănătății în muncă; elaborarea unor ghiduri de specialitate pentru
supravegherea sănătății lucrătorilor;
- Campanii și acțiuni de sensibilizare cu privire la respectarea legislației din domeniul
securității și sănătății în muncă;
- Organizarea de evenimente și acțiuni cu prilejul Săptămânii europene pentru securitate și
sănătate în muncă pe tematicile lansate de Agenția Europeană pentru SSM;
38
- Îmbunătățirea cunoștințelor legate de promovarea sănătății și aplicarea legislației în
domeniul medicinii muncii
- Conștientizarea importanței măsurilor de prevenire;
- Asigurarea și monitorizarea calității serviciilor de medicina muncii, publice și private
- Creșterea calității serviciilor oferite de laboratoarele de toxicologie profesională și a
laboratoarelor de radiații ionizante din INSP;
- Monitorizarea morbidității profesionale la nivel național si imbunătățirea sistemului de
raportare a bolilor profesionale.
Puncte slabe si aspecte deficitare identificate:
- lipsa corelării prevederilor legislative din domeniul SSM cu schimbările și evoluțiile de
pe piața muncii;
- informații insuficiente pentru abordarea corectă a gestionării riscurilor noi și emergente;
- număr insuficient de instrumente în domeniul SSM necesare pentru abordarea unitară a
procesului de aplicare a prevederilor legale, la nivelul angajatorilor;
- limitarea serviciilor medicale preponderent către acțiuni de evaluare a stării de sănătate,
în detrimentul programelor de prevenire și promovare a sănătății; - subdiagnosticarea și subraportarea bolilor profesionale și a celor legate de profesie;
- absența unor instrumente eficiente în raportare și monitorizare a activității de
supraveghere medicală a lucrătorilor;
- dificultăți în colectarea datelor statistice și crearea bazelor de date privind nivelul de
expunere, numărul de lucrători expuși și bolile profesionale;
- dificultăți în managementul activității medicale de medicina muncii;
- numărul insuficient de medici de medicina muncii din direcțiile de sănătate publică.
- constrângeri financiare care limitează derularea activităților;
- manifestarea unor riscuri noi și emergente, provocări determinate de modificările
demografice, îmbătrânirea populației și prelungirea perioadei de activitate profesională a
forței de muncă.
Intâlnirea se va baza pe prezentări ale specialiștilor în medicina muncii din INSP –
CNMRMC și CRSP, ale invitaților din Direcțiile de Sănătate Publică, Ministerul Muncii și
Justiției Sociale, ITM, din Ministerul Sănătății, Clinicile de Medicina Muncii, Casa Națională
de Pensii Publice, INCDPM "Alexandru Darabont".
Principiul desfăşurării mesei rotunde va fi cel al abordării participative bazată pe
consens. Luările de cuvânt vor sublinia aspecte legate de dificultăţile întâmpinate în realizarea
acţiunilor, în vederea identificării resurselor pentru depăşirea acestora. Sperăm astfel să
contribuim la asigurarea colaborării între factorii de decizie din ambele ministere (MS si
MMJS) şi să demonstrăm înca o dată utilitatea lucrului îin echipe pluridisciplinare, grupuri de
lucru.
39
Masa rotunda 2
“Reglementări tehnice și legislative în domeniul gestionării deșeurilor
medicale – trecut și prezent “ Oana Curea, Ana-Maria Bratu, Mădălina Constantin
Institutul Naţional de Sănătate Publică-CNMRMC
Înca din cele mai vechi timpuri o preocupare importanta a omului a fost știința de a
folosi anumite „leacuri” pentru tratarea semenilor de boli. Ulterior această știință a fost
denumită medicină, știința care s-a dezvoltat concomitent cu dezvoltarea speciei umane. De-a
lungul timpului, medicina a cunoscut diferite etape de dezvoltare, cu realizări/descoperiri
remarcabile în anumite ramuri ale sale. Odată cu apariția de noi instrumente și tratamente
pentru diferite boli au aparut și preocupări legate de „resturile” tratamentului medical.
Astfel, apariția unor maladii grave sau chiar incurabile care puteau fi transmise de la un
pacient la altul sau de la un pacient la personalul medical, atât prin intermediul instrumentarului
medical folosit, cât și prin „resturile”(deșeurile) rezultate din actul medical, au dus la
conștientizarea personalului medical și a populației asupra riscurilor/pericolelor pe care le
reprezintă deșeurile medicale. Situația aceasta a determinat apariția unor preocupări și
necesitatea introducerii unui sistem de gestionare a acestor categorii de deșeuri, devenind un
aspect tot mai stringent, la nivelul unității sanitare. Aceasta a constituit punctul de plecare
pentru industria de producere a ambalajelor pentru colectarea separată a deșeurilor medicale,
precum și apariția instalațiilor de eliminare finală, în condiții de siguranță pentru sănătate și
mediu. Folosirea ambalajelor speciale pentru deșeurile medicale și creșterea utilizării
materialelor sanitare de unică folosință a dus la schimbarea radicală a compoziției deșeurilor
medicale, pe parcursul anilor.
În scopul dezvoltării și sprijinirii acestui domeniu, cu impact pe segmentul protecției
mediului și a sănătății populației, în anul 1997, Institutul de Sănătate Publică ia inițiativa și
demarează un studiu la nivelul a 6 spitale din țară (București - 1 spital, județul Sălaj – 1 spital,
județul Iași – 2 spitale; județul Galați – 1 spital; județul Argeș – 1 spital), urmărind identificarea
componentelor sistemului de gestionare, determinarea cantitativă și calitativă a deșeurilor
rezultate din activitatea de îngrijire medicală. În urma studiului s-a constatat că practica curentă
folosită în colectarea deșeurilor era deficitară, fără separare pe categorii, direct în găleți fără
saci de polietilenă și transportul acestora în afara spitalului și golirea în containere, urmând a
fi eliminate prin ardere în instalații rudimentare numite crematorii sau instalații improvizate.
De asemenea, s-a constata la acea vreme că managerii spitalelor nu aveau suficiente cunoștinte
privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală și nici nu cunoșteau cantitățile
produse în unităților lor.
Ca urmare a acestui studiu, în cadrul colectivului Inginerie Sanitară și Habitaturi
Speciale – Secția Medicina Mediului-Institutul de Sănătate Publică, s-au elaborat Normele
tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale și Metodologia
culegerii de date pentru baza națională de date, transpunse în prima reglementare legislativă
(care nu a fost publicată în Monitorul Oficial), respectiv Ordinul Ministrului Sănătății nr.
663/04.10.1999, dar care a reprezentat pentru o vreme un instrument util în acest domeniu.
Acea reglementare legislativă impunea atât o colectare separată pe categorii, cât și o
monitorizare a trei catogorii de deăeuri, un cod de culori al ambalajelor/recipientelor de
colectare a deșeurilor, informații privind depozitarea temporară, precum și condițiile igienico-
sanitare ale acestuia și metodele de neutralizare a deșeurilor.
În vederea cunoașterii cantităților de deșeuri produse se aplică Metodologia de
investigație-sondaj pentru culegerea periodică a datelor, care cuprindea, la aceea vreme un
formular pentru înscrierea celor 6 cântăriri într-un interval de timp 48 ore, pe cele 3 categorii
de deșeuri (nepericuloase/infecțioase/înțepătoare-tăietoare), pentru fiecare
40
secție/compartiment/laborator; un chestionar pentru evaluarea sistemului de gestionare a
deșeurilor rezultate din activitatea medicală și un formular de identificare pentru transport și
neutralizare, urmând ca direcțiile de sănătate publică teritorială să raporteze trimestrial aceste
date pentru baza de date naționale, conform Metodologiei.
În anul 2002, în vederea atingerii Aqui-ului Comunitar în domeniul protecției
mediului, ce includea și managementul deșeurilor medicale, un prim pas care trebuia realizat
de România era alinerea legislativă la normele și standardele Uniunii Europene. În acest sens,
s-a elaborat reglementarea tehnica specifică domeniului, și anume Ordinul Ministrului Sănătății
nr. 219/2002 (publicat în Monitorul Oficial) cu modificările și completările ulterioare, care
aprobă Normele tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale și
Metodologia de culegere a datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din
activitățile medicale.
În cadrul sistemul de gestionare a deșeurilor s-a constat, printre altele, o deficiența în
ceea ce privește colectarea separată pe categorii a deșeurilor în ambalaje corespunzătoare, în
special pentru deșeurile înțepătoare-tăietoare, prin faptul că existau ambalaje improvizate
pentru această categorie de deșeuri. Astfel, se inițiază elaborarea unui Standard Roman pentru
“Recipiente de colectare a deșeurilor înțepătoare-tăietoare rezultate din activitățile medicale”
cu Asociația de Standardizare din România (ASRO), aceasta activitate s-a concretizat prin
publicarea în anul 2003 a standardului SR1348/iunie 2003.
De asemenea, în scopul conformării la prevederile legislative de protecția mediului a
unităților sanitare generatoare de deșeuri medicale periculoase, în anul 2004 se incheie un
Protocolul între Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, Ministerul Sănătății și Autoritatea
Națională de Control-Garda Națională de Mediu prin care s-a stabilit un Plan de inchidere
etapizată a celor 346 de crematorii între anii 2004-2008.
Dupa inchiderea etapizată a acestor crematorii, eliminarea deșeurilor este externalizată,
astfel apare agentul economic ce are implicare acerbă privind transportul deșeurilor medicale
de la unitatea sanitara la incinerator/stație de neutralizare. În scopul implementarii unei
metodologii privind transportul deșeurilor medicale, autoritațile și implicit Institutul Național
de Sănătate Publică, în anul 2008, a elaborat și aprobat HG nr. 1061 privind transportul
deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României. În cadrul acestui act normative,
exista un capitol țintit, numai pe “transportul deșeurilor rezultate din activitatea medicală”, în
care se precizează de asemenea necesitatea elaborării unei Metodologii de evaluare a
autovehiculelor ulitilizate pentru transportul deșeurilor medicale, cu implicarea institutelor de
săntătate publică. Așadar, la mijlocul anului 2009 apare Ordinul MS nr. 613 care aprobă
Metodologia de evaluare a autovehiculelor utilizate pentru transportul deșeurilor periculoase
rezultate din activitatea medicală.
După aproximativ zece ani de aplicare a Normelor și a Metodologiei de culegere a
datelor, din Ordinul MS nr.219/2002, se ințiază elaborarea unui nou ordin care să se
conformeze la Catalogul European al Deșeurilor, respectiv monitorizarea lunară a celor 9
coduri de deșeuri din grupa 18 01, precum și funizarea de informații de către unitățile sanitare,
privind gestionarea deșeurilor, concretizate în ordinul MS nr. 1226/2012. Implementarea
acestui ordin s-a realizat prin utilizarea unor machete în format Excel, care a contribuit la
acuratețea datelor și o prelucrare mai ușoara a acestor date, cu sprijinul tuturor autorităților
implicate. De menționat, de asemenea, faptul că în acest ordin se precizează obligativitatea
Institutului Național de Sănătate Publică de a elabora Strategia și Planul național de gestionare
a deșeurilor rezultate din activitatea medicală. Astfel, în intervalul 2013 – ianuarie 2014, se
elaborează Proiectul de Strategie și Planul național de gestionare a deșeurilor rezultate din
activitatea medicală, care până în momentul de față nu a fost aprobate.
41
În concluzie, chiar dacă au trecut peste 20 de ani de la prima inițiativă a Institutului de
Sănătate Publică București în acest domeniu destul de sensibil, tocmai prin prisma faptului că
la anumite niveluri a existat o oarecare reticență față de aceasta activitate privind deșeurile
medicale, dar care pot reprezenta un pericol real pentru mediul de viața înconjurator și sănătatea
umană, în situația în care nu sunt gestionate corect, propunem în continuare o revizuire a două
reglementări tehnice specifie acestei categorii a deșeurilor, respectiv Ordinul MS nr. 1226/2012
și Ordinul MS nr. 613/2009 cu implicarea direcțiilor de sănătate publică județene și a
municipiului Bucuresti.
În continuare este reprezentat grafic evoluția gradului de responsivitate a unităților
sanitare publice și private, cu/fără paturi și al direcțiilor de sănătate publică județene și a
municipiului București, care au raportat date, în intervalul 1999-2017
11 15 29 28 36 36 42 42 42 42 42 42 42 42 42 42 42 42 4251 5098
160198220
304344363378375391
447
341
553598
761805807
0
100
200
300
400
500
600
700
800
900
1995 2000 2005 2010 2015 2020
DSP-uri
42
Masa rotunda 3
Actualități în domeniul Radiațiilor Ionizante Moderator: Alexandra Cucu - INSP –CRSP București
Dr. Alexandra Cucu, Dr. Silvia Teodorescu, Dr. Cristina May, Fiz.Olga Gârjoabã, Fiz. Alina Dumitrescu,
Blg.Doia Odreja, Chim. Ion Vasilica, Ing. Anca Sorescu, INSP-CNMRMC, Laborator Igiena Radiatiilor
Scopul intalnirii din cadrul Masei Rotunde organizata in cadrul Conferintei Nationale pentru
Sanatate si Mediu a INSP, 2018, il constituie trecerea în revistã a situatiei actuale privind
activitatile desfasurate in cadrul Programului National de Monitorizare a factorilor
Determinanti din Mediul de Viata si Munca, respectiv domeniul privind protejarea sanatatii si
prevenirea imbolnavirilor asociate radiatiilor ionizante. De asemenea, cu ocazia organizarii
Mesei Rotunde vor avea loc discutii despre starea actuala, problemele identificate si totodata
despre reperele activitatii anului viitor.
Temele de discutie se vor axa pe urmatoarele domenii:
1. Monitorizarea radioprotectiei pacientului in expunerea medicala la radiatii
ionizante si stabilirea nivelurilor de referinta in diagnostic
Cadrul legislativ national, armonizat cu prevederile comunitare in domeniu prevad
obligativitatea si responsabilitatea retelei de sanatate publica de a asigura protectia radiologica
a pacientului in cazul expunerii medicale la radiatii ionizante. Expunerea medicala este
analizata la nivelul INSP prin doua sinteze nationale anuale: “Expunerea medicala a populatiei
la radiatii ionizante” si “Supravegherea nivelurilor de referinta in diagnostic in expunerile
medicale la radiatii ionizante”.
Sinteza nationala „Expunerea medicala a populatiei la radiatii ionizante” prezinta anual
rezultatele procesului de monitorizare a nivelului expunerii populatiei datorat examinarilor
medicale cu radiatii ionizante si are drept scop reducerea riscului asociat expunerii medicale
diagnostice cu radiatii X, prin optimizarea calitatii actului radiologic, constand in obtinerea
unei imagini radiologice de buna calitate cu minimum de expunere pentru pacient.
Obiectivul sintezei este estimarea contributiei principalelor tipuri de expuneri medicale la
consumul radiologic total, aceasta fiind exprimata prin numarul de echipamente radiologice,
numarul examenelor radiologice si de tratament per tip de examinare/procedura medicala,
frecventa anuala a diferitelor tipuri de expuneri medicale de diagnostic si de tratament pe grupe
de varsta si grupe de gen, marimi de doza specifice si doze efective medii pe tip de
examinare/procedura de diagnostic, precum si doza colectiva anuala.
Sinteza a fost initiata in anul 2006 cand a fost promovat Ordinul M.S.P. nr. 1542/2006 privind
inregistrarea si raportarea dozei pacientilor, ceea ce a asigurat reglementarea sistemului de
inregistare si raportare a datelor privind expunerea medicala la radiatii ionizante. Ca urmare a
observatiilor desprinse de-a lungul anilor in urma monitorizarii datelor raportate de catre
unitatile sanitare privind expunerea medicala la radiatii ionizante si in vederea imbunatatirii
sistemului de raportare a dozelor pacientilor implementat prin Ordinele MS nr. 1542/2006 si
nr. 1003/2008, a fost emis Ordinul MS nr. 1255/07.11.2016 privind aprobarea Normelor
privind inregistrarea, centralizarea si raportarea informatiilor privind expunerea medicala a
populatiei la radiatii ionizante, publicat in M.O, Partea I nr 916/15.11.2016, ca parte a
programului de implementare in Romania a Directivei Europene 2013/59/EURATOM si care
43
a intrat in vigoare la 01.01.2017. Acesta a definit institutiile implicate si modalitatea de
inspectie si control, responsabilitatile privind inregistrarea, centralizarea si raportarea datelor
privind expunerea medicala, circuitul informatiilor, precum si formularele de inregistrare si
raportare centralizata a datelor.
Daca sinteza nationala “Expunerea medicala a populatiei la radiatii ionizante” are o anumita
vechime, in schimb sinteza nationala intitulata “Supravegherea nivelurilor de referinta in
diagnostic in expunerile medicale la radiatii ionizante“ este o noutate in Romania in domeniul
expunerilor medicale, avand drept scop stabilirea la nivel national a nivelurilor de referinta in
radiodiagnostic si medicina nucleara de diagnostic (DRL/NDR) si revizuirea acestora ori de
cate ori este cazul, in functie de evolutia cunostintelor si de nivelurile de referinta stabilite de
Comisia Europeana.
Nivelurile de referinta constituie un set de valori pentru examinarile RX standard, stabilite
pentru grupuri de pacienti, care sunt aplicabile pentru procedurile de diagnostic, atat in
practicile de radiologie cat si de medicina nucleara. Nivelurile de referinta in diagnostic
impreuna cu rezultatele monitorizarii radioprotectiei pacientilor in expunerea medicala sunt
utilizate in optimizarea practicilor de radiologie si de medicina nucleara.
Obiectivul sintezei este estimarea valorilor de referinta pentru investigatiile RX standard
exprimate in termeni de produs doza-arie DAP (Gy x cm2) si kerma in aer la suprafata de intrare
ESAK (mGy) pentru investigatiile radiologice de grafie si fluoroscopie cu/fara DAP-metru,
produs doza-lungime scanata DLP (mGy x cm) pentru echipamentele de tomografie
computerizata, doza medie glandulara MGD (mGy) pentru echipamentele de mamografie si
activitate administrata de substanta radioactiva (MBq) in cazul investigatiilor de medicina
nucleara.
Actul normativ in vigoare care stabileste cadrul generic pentru monitorizarea radioprotectiei
pacientului in expunerea medicala la radiatii ionizanate este “Norma privind radioprotectia
persoanelor in cazul expunerilor medicale la radiatii ionizante” (NSD 04) aprobata prin Ordinul
comun MSF si CNCAN nr 285/79/2002 si publicata in M.O. Partea I, nr 446 bis din 25 iunie
2002. Totodata, Directiva UE 2013/59 EURATOM, care este in curs de transpunere in
legislatia nationala, stabileste ca “Statele membre asigura stabilirea, revizuirea periodica si
utilizarea nivelurilor de referinta de diagnostic pentru examinarile de radiodiagnosticare”.
In acest sens, in vederea stabilirii si revizuirii nivelurilor de referinta pentru dozele primite de
pacienti din expunerile medicale, a fost emis Ordinul MS nr. 1255/07.11.2016 privind
aprobarea Normelor privind inregistrarea, centralizarea si raportarea informatiilor privind
expunerea medicala a populatiei la radiatii ionizante, publicat in M.O, Partea I nr
916/15.11.2016, ordin care a intrat in vigoare la 01.01.2017.
2. Cresterea informarii si constientizarii populatiei privind protejarea sanatatii si
prevenirea imbolnavirilor asociate cu expunerea la radon
Asemeni celorlalte tari europene, Romania abordeaza strategia de crestere a informarii si
constientizarii populatiei privind protejarea sanatatii si prevenirea imbolnavirilor asociate cu
expunerea la radonul de interior. Directiva 2013/59/Euratom de stabilire a normelor de
securitate de baza privind protectia impotriva pericolelor asociate cu expunerea la radiatii
ionizante, transpusa in legislatia nationalã prin Legea nr.111/1996 privind desfăşurarea în
siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul
activităţilor nucleare, republicată, cu modificările și completările ulterioare şi HG 526/2018
pentru aprobarea Planului National de Actiune la Radon (PNAR), reglementeaza protectia
impotriva expunerii la radonul din interiorul locuintelor, clãdirilor cu acces public şi la locul
44
de munca, adresând în acelaşi timp şi riscurile pe termen lung pentru sãnãtate ca urmare a
expunerii la radon.
In cadrul celor şase directii strategice ale PNAR, se regãseşte “Realizarea Strategiei de
Informare, Educare şi Comunicare pentru sensibilizarea populaţiei şi informarea factorilor
locali de decizie, a angajatorilor şi a angajaţilor cu privire la riscurile prezentate de radon”
Abordate în anii anteriori, etapele premergãtoare dezvoltarii acestei strategii au identificat şi
documentat diverse modalitãţi prin care problematica referitoare la riscul pentru sãnãtate ca
urmare a expunerii la radonul din interior cãt şi mãsuri specifice de protecţie, respective
prevenţie pot fi communicate atât publicului larg cât şi altor factori interesaţi.
Activitatile de competenta structurilor de sanatate publica vor fi detaliate si clarificate cu
prilejul noii noii etape a sintezei care va fi elaboratã incepand cu 2019.
3. Supravegherea continutului radioactiv natural si artifical al alimentelor si al apei
potabile conform cerintelor EURATOM
Activitatea de supraveghere a radioactivitatii apei potabile si alimentelor, factori de mediu al
caror continut radioactiv contribuie la expunerea la radiatii ionizante a populatiei, asigura
mentinerea dozei efective prin ingestie in limitele prevazute de norme si face parte din
responsabilitatile sistemului de sanatate publica ca raspuns la cerintele Recomandarii
2000/473/Euratom privind monitorizarea nivelurilor de radioactivitate in mediu in scopul
evaluarii expunerii populatiei.
În plus, responsabilitatile legale din Legea nr 301/2015 privind stabilirea cerintelor de protectie
a sanatatii populatiei in ceea ce priveste substantele radioactive din apa potabila care transpune
prevederile Directivei 2013/51/EURATOM privind radioactivitatea apei potabile stabilesc
obligativitatea si responsabilitatea retelei de sanatate publica de a asigura monitorizarea
radiologica a apei potabile.
Actualitatile domeniului si perspectivele de coordonare si implementare a activitatilor in viitor
vor fi prezentate si va fi elaborat un plan de actiune operational. Totodatã, va fi prezentat stadiul
proiectului POIM din Axa Prioritara 3, Obiectivul Specific 3.2, aflat in etapa finalizarii fisei de
proiect privind dotarile laboratoarelor LIR.
4. Supravegherea expunerii personalului medical la radiatii ionizante
Sinteza face parte din cadrul responsabilitatilor legale ale sistemului de sanatate publica, ȋn
conformitate cu cadrul European constituit de articolele 33, 34, 35 ale Tratatului Euratom si al
Directivei cadru 2013/59/EURATOM si urmareste evolutia expunerii profesionale a
personalului medical la radiatii ionizante ȋn vederea supravegherii si controlului modului de
organizare si functionare a masurilor de radioprotectie ȋn activitatile nucleare, constituirea
bazei de date cu privire la supravegherea starii de sanatate a expusului, tipurile de expunere si
activitati, profesie si existenta si efectele suprairadierilor la locul de munca, raportate de catre
serviciile de dozimetrie individuala.
Aceasta sinteza urmareste reducerea riscului asociat expunerii profesionale la radiatii ionizante
a personalului LIR INSP, LIR DSP si al celorlalte structuri din subordinea MS.
45
Fundamentarea este data de cadrul legislativ national (Legea nr 111/1996 privind desfasurarea
in siguranta, reglementarea, autorizarea si controlul activitatilor nucleare, cu modificarile si
completarile ulterioare si Ordinul C.N.C.A.N 14/2000, Norme fundamentale de securitate
radiologica, armonizat cu cel comunitar (Directiva 2013/59 Euratom) prevede obligativitatea
supravegherii expusului profesional la radiatiile ionizante. Activitatea de monitorizare este
necesara pentru radioprotectia personalului expus profesional si mentinerea dozei in limitele
prevazute de norme si face parte din responsabilitatile sistemului de sanatate publica.
Obiectivul general este reprezentat de monitorizarea nivelului expunerii profesionale prin
dozimetrie individuala utilizand metoda film-dozimetrica.
5. Supravegherea starii de sanatate in relatie cu radioactivitatea antropica
Activitatile de supraveghere a sanatatii in relatie cu radiatiile ionizante se realizeaza sub
coordonarea Laboratoarelor de Igiena Radiatiilor Ionizante care functioneaza la nivelul
Centrelor Regionale de Sanatate Publica Bucuresti, Cluj si Timisoara din cadrul Institutului
National de Sanatate Publica.
Activitatile derulate in anul 2016-2017 s-au realizat in cadrul Programului national al
Ministerului Sanatatii privind sanatatea in relatie cu factorii determinanti din mediul de viata
si munca, obiectivul privind prevenirea efectelor asociate radiatiilor ionizante.
Cadrul juridic al activitati este reprezentat de Legea nr. 95, privind reforma in domeniul
sanatatii, Titlul I, Sanatatea publica, articolele 5 si 6 care prevad ca functie esentiala a santatii
publice domeniu prioritar de interventie protejarea sanatatii populatiei impotriva riscurilor din
mediu si Legea nr. 111, privind desfãsurarea in sigurantã a activitãtilor nucleare, modificata,
completata si republicata.
Prin monitorizarea starii de sanatate a populatiei din jurul unor obiective nucleare se realizeaza
nu numai un tablou momentan al indicatorilor de morbiditate si mortalitate, dar se poate urmari
si in dinamica evolutia acestor indicatori. Acest lucru este important mai ales in cazurile in care
posibilele modificari ale starii de sanatate pot aparea dupa perioade lungi de timp (10 – 20 de
ani). Monitorizarea radioactivitatii factorilor de mediu asigura depistarea in cel mai scurt timp
a oricaror depasiri ale valorilor normale.
Sinteze noi
6. Supravegherea stãrii de sãnãtate a populaţiei Romãniei în relaţie cu expunerea la
radonul din interiorul locuinţelor, cladirilor cu acces public şi a locurilor de
muncã.
Cancerul bronho-pulmonar reprezintă una din cele cea mai importante neoplaziii umană în
termenii incidenţei şi mortalităţii. În Uniunea Europeană, cancerul pulmonar este al patrulea
cel mai frecvent diagnosticat cancer, afectând mai mult de 312.000 de oameni în fiecare an.
Numai cancerele de sân, colorectul și prostata prezintă rate de incidență mai mari (LuCE,
2016). Printre carcinogeni specifici cancerului pulmonar, radonul este a doua cauza principala
dupa fumat şi are un efect sinergic cu fumatul (IARC, 1988, 2009). În multe țări europene s-au
efectuat studii Radonul este clasificat de IARC drept carcinogen pentru om (tip 1, 1988) cu
acțiune genotoxică. Nu se poate determina un nivel de expunere sigur (WHO, 2000a).
In contextul transpunerii Directivei 2013/59/Euratom in legislatia nationalã prin Legea
nr.111/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare şi HG 526/2018 pentru
aprobarea Planului National de Actiune la Radon (PNAR) care adreseazã riscurile pe termen
46
lung pentru sãnãtate ca urmare a expunerii la radonul din interiorul locuinţelor, clãdirilor cu
acces public şi al locurilor de muncã, demararea studiului privind supravegherea stãrii de
sãnãtate a populaţiei Romãniei în relaţie cu expunerea la radonul de interior se încadreazã în
trendul studiilor europene de estimare a riscului de cancer pulmonar asociat cu expunerea la
radon rezidențială (Lagarde et al., 1997, Bochicchio, 2005, 2008, Darby et al., 2005, 2006),
fiind de asemena, una dintre direcţiile strategice ale PNAR.
Având ca obiecti general realizarea unui profil de sãnãtate al populaţiei generale în raport cu
expunerea la radon, sinteza propune urmãtoarele obiective specifice: 1) Caracterizarea
riscului de cancer pulmonar pe durata vieții asociate cu expunerea la radon pe baza diferitelor
modele de risc, scenarii de expunere şi a mãsurãtorilor concentraţiilor de radon, pentru zonele
unde mãsurãtorile concentraţiilor de radon sunt reprezentative (studiu pilot în judeţele Cluj şi
Bucuresti); 2) Analiza frecvenţelor incidenţei cancerului pulmonar şi a mortalitãţii prin cancer
pulmonar raportat la distribuţia concentratiilor de radon din interiorul locuinţelor, cladirilor cu
acces public şi a locurilor de muncã; şi 3) Estimarea poverii bolii (BoD) exprimată prin anii
de viaţă ajustaţi la incapacitate (DALY ), (funcție de vârstă, sex și macroregiune), ca urmare
a expunerii la radonul de interior, în zonele din România unde mãsurãtorile concentraţiilor de
radon sunt reprezentative.
Vor fi prezentate actualitatile domeniului si perspectivele de coordonare si implementare a
activitatilor in viitor cât şi planul de actiune operational din cadrul propunerii sintezei.
7. Înbunãtãţirea şi Sustenabilitatea Rãspunsului de Sãnãtate Publicã în Caz de
Eveniment sau Urgenţã Radiologicã şi/sau Nuclearã a Reţelei Laboratoarelor de
Igiena Radiaţiilor
Planificarea, pregatirea si interventia in caz de eveniment/urgenta nucleara sau radiologica,
precum si elaborarea planurilor de prevenire si interventie pentru urgente nucleare si
radiologice, a reţelei laboratoarelor de igiena radiatiilor constituie o componentã majorã a
rãspunsului de sãnãtate publicã coordonat în cazul evenimentelor mai sus menţionate. Sinteza
propusã are ca scop atât îmbunãtãţirea cât şi menţinerea sustenabilitãţii rãspunsului de sãnãtate
publicã la nivel naţional şi teritorial.
Sinteza are patru obiective specifice:
1. Documentarea conformitãţii cu standardele naţionale/internaţionale privind nivelurile
de intervenţie specific sãnãtãţii publice în caz de eveniment/urgenţa radiologicã sau
nuclearã;
2. Documentarea şi determinarea capabilitãţii şi a timpului de rãspuns a LIR privind
determinarea conţinutului radioactiv în apa potabilã şi aliment în caz de
eveniment/urgenţa radiologicã sau nuclearã;
3. Documentarea şi determinarea capabilitãţii şi a timpului de rãspuns privind estimarea
rapidã a dozelor prin metode citogenetice în caz de eveniment/urgenţa radiologicã sau
nuclearã;
4. Înbunãtãţirea şi testarea comunicãrii de risc pentru sãnãtate în caz de eveniment/urgenţa
radiologicã sau nuclearã;
Realizarea acestei sinteze are ca scop final realizarea unui model predictiv a capacitãţii şi
timpului mediu de rãspuns a retelei LIR în caz de eveniment/urgenţa radiologicã sau nuclearã
privind determinarea conţinutului radioactiv în apa potabilã şi aliment, implementarea unui
47
sistem de estimare rapidã a dozelor efective prin metode citogenetice în caz de
eveniment/urgenţa radiologicã sau nuclearã, implementarea şi sustenabilitatea unui sistem de
notificare şi comunicare inter-LIR în caz de eveniment/urgenţa radiologicã sau nuclearã,
realizarea unui model a rãspunsului psiho-social la un eveniment/urgenţa radiologicã sau
nuclearã a populaţiei Romãniei, cât şi realizarea unui ghid practic de intervenţie specificã
sãnãtãţii publice de limitare a expunerii populaţiei prin toate cãile de expunere în caz de
eveniment/urgenţa radiologicã sau nuclearã.
Vor fi prezentate actualitatile domeniului si perspectivele de coordonare si implementare a
activitatilor in viitor cât şi planul operational de lucru în cadrul propunerii sintezei.
48
Atelier de lucru 1
Noile reglementări europene în domeniul dezinfectanților pentru apa potabilă:
implicații pentru producătorii de produs biocid, producătorii de apa potabilă și
autorități
Moderatori: Gabriela Cilincă, Irina Tănase –INSP-CNMRMC
INTRODUCERE
Regulamentul (UE) nr. 528/2012 privind produsele biocide (BPR) se referă la punerea la
dispoziție pe piață și la utilizarea produselor biocide fiind adoptat în 2012 și a intrat în vigoare
la 1 septembrie 2013.
Sub incidenţa acestei legislatii europene intră dezinfectanţii clorigeni de apă potabilă, care
conţin hipoclorit de sodiu, hipoclorit de calciu şi clor.
Deciziile de aprobare1 2 3 ale acestor substanțe active au fost emise de Comisia Europeana în
14 iulie 2017, aprobarea fiind prevăzută să intre în vigoare la 1 ianuarie 2019– dată până la
care trebuie depuse cereri de autorizare europeană prin Registrul European al Produselor
Biocide (R4BP). În caz contrar, produsele biocide care conţin substanţe active aprobate trebuie
retrase de pe piaţă (şi anume, interzise a mai fi folosite la dezinfectia apei cu scop de
potabilizare) până cel târziu 31 decembrie 2019.
O scrisoare de acces va permite Agenţiei Europene pentru Produse Chimice (ECHA) sau
autoritățiilor competente din România (Ministerul Sănătăţii, Ministerul Mediului şi Autoritatea
Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor) să acceseze datele din dosarul
substanței active în scopul autorizării produsului biocid, în numele unui terț.
Prezenta măsură de reglementare vizează producătorii sau importatorii sau distribuitorii de
substanţe active şi produsele biocide care le conţin, utilizatorii de produse biocide (producătorii
de apă), dar şi autorităţile de supraveghere şi control (Direcţiile de Sănătate Publică judeţene
şi a municipiului Bucureşti).
Conform datelor existente la nivelul CNMRMC 4 , din totalul de 80 de sisteme mici
supravegheate în anul 2014, 96,75% din sistemele de aprovizionare cu apă utilizează diverse
preparate de substanţe clorigene (hipoclorit de sodiu, var cloros, clor gazos).
1 REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/1273 AL COMISIEI din 14 iulie 2017 de aprobare a
clorului activ eliberat din hipoclorit de sodiu ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide
aparținând tipurilor de produs 1, 2, 3, 4 și 5 2 REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/1274 AL COMISIEI din 14 iulie 2017 de aprobare a
clorului activ eliberat din hipoclorit de calciu ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide
aparținând tipurilor de produs 2, 3, 4 și 5 3 REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/1275 AL COMISIEI din 14 iulie 2017 de aprobare a
clorului activ eliberat din clor ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide aparținând tipurilor
de produs 2 și 5 4 Institutul National de Sanatate Publica. Centrul National pentru Monitorizarea Riscurilor in Mediul Comunitar.
(2014) Raport pentru sanatate si mediu.p.27 disponibil la https://cnmrmc.insp.gov.ro/images/rapoarte/Raport-
SM-2014.pdf
49
Conform Listei pentru articolul 95 publicată pe site-ul ECHA, există 2 furnizori din România,
pentru dezinfectanţi de apă potabilă care conţin respectivele substanţe active (hipoclorit de
sodiu şi clor): OLTCHIM SA şi Chimcomplex SA Borzeşti
SCOPUL ATELIERULUI DE LUCRU
Să faciliteze punerea în aplicare la nivel național a deciziilor de aprobare ale substanţelor active
clorigene, inclusiv prin sprijinirea părților în conformarea la legislatia sus-menţionată.
OBIECTIVE
Înţelegerea proceselor, metodologiei și legislației aplicabile dezinfectanţilor clorigeni pentru
apă potabilă din perspectiva interesului strategic de sănătate publică în contextul autorizării
produselor biocide sub BPR.
REZULTATE AȘTEPTATE
1. Prezentarea legislaţiei aplicabile
2. Discutarea aspectelor tehnice din ultima versiune a Ghidului ECHA 5 pentru evaluarea
eficacităţii dezinfectanţilor clorigeni folosiţi la potabilizarea apei pentru consum uman, legate
de:
Subgrupele dezinfectanţilor clorigeni în functie de aplicarea acestora:
o 1. Dezinfecţia la furnizorii de apă potabilă și sistemele lor de distribuție a apei
o 2. Dezinfecţia apei brute pentru aprovizionare individuală (1-2 incinte)
o 3. Dezinfecţia a în sistemele colective de apă potabilă
o 4. Dezinfecţia apei în rezervoare
o 5. Dezinfecţia apei de calitate nedefinită pentru utilizare la scară mică (până la
5 l / persoană / zi)
- Cerințe și criteriile de acceptare pentru cele mai frecvente utilizări specificate
3. Evaluarea resurselor de punere în aplicare
4. Acțiuni ex-ante ce pot fi întreprinse
CONCLUZII
Principala responsabilitate pentru punerea în aplicare eficace a cerințelor prevăzute în
Regulamentul (UE) nr. 528/2012 privind produsele biocide revine autorității naționale
competente, Ministerul Sănătăţii, care deţine şi poziţia de autoritate responsabilă în domeniul
apei potabile.
Prin organizarea acestui atelier de lucru se va ajunge la un consens asupra:
- Rolului cheie al unei autorizări armonizate și eficiente a dezinfectantilor clorigeni folosiţi
pentru apa potabilă în condiţiile pedo-climatice specifice României
- Abordării preventive prin convenirea unor căi armonizate sau orientări pentru a evita
eventualele dezacorduri privind recunoaşterea reciprocă a unei autorizaţii emisă de către un
alt stat membru
5 Guidance on the Biocidal Products Regulation. Volume II Efficacy - Assessment and Evaluation (Parts B+C)
Version 3.0 April 2018
50
Atelier de lucru 2
Implementarea actelor normative de punere în aplicare a regulamentelor
europene și a legislației naționale în domeniul alimentului: suplimente
alimentare, alimente cu adaos de vitamine/minerale, alimente noi, mențiuni
nutriționale/de sănătate, ingrediente alimentare, alimentele pentru copii și
alimentele destinate unor scopuri medicale speciale
Daniela Nuță; Corina Zugravu, Mirela Nedelescu -INSP-CNMRMC, Gabriela
Garban –INSP –CRSP Timisoara, Mariana Vlad-INSP-CRSP CLUJ, Nicoleta Florescu –
INSP-CRSP Iasi
Ordinea de drept a Uniunii Europene deosebeşte între dreptul primar şi cel secundar,
primul referindu-se la dreptul european al tratatelor, care conţine ordinea de drept comună şi
are aplicare nemijlocită în statele membre (SM), având caracter obligatoriu. Dreptul secundar
al UE este format din actele normative formale, emise de organele UE, în special sub formă de
regulamente, directive, decizii, precum şi decizii cadru. Spre deosebire de regulamente,
directivele sunt reglementări cadru, ale căror obiective trebuie realizate prin legislaţia internă
a fiecărui SM, în termenul stabilit în directivă. Directivele au fost înlocuite de Regulamente
care au aplicabilitate generală, ca o lege internă.
Suplimentele alimentare
Conceptul de “supliment alimentar” este relativ nou, fiind introdus în vocabularul uzual
din domeniul alimentaţiei şi nutriţiei în ultimele două decenii ale secoului XX.
Adoptarea Directivei CE nr. 46/2002 a constituit punctul de plecare pentru numeroase
schimbări survenite în domeniul alimentelor, atât în cadrul ţărilor membre UE cât şi în celelalte
ţări europene. Ulterior, Directiva menţionată a fost modificată şi completată cu: Directiva CE
nr. 37/2006; Regulament CE nr. 1170/2009; Regulamente UE: nr. 1161/2011; 119/2014;
414/2015; 1203/2017.
Conform Directivei CE nr. 46/2002: “suplimentele alimentare reprezintă produsele
alimentare ale căror scop este să completeze dieta normală şi care sunt surse concentrate de
nutrienţi sau alte substanţe cu efect nutriţional ori fiziologic, separat sau în combinaţie,
comercializate sub formă de doză, cum ar fi: capsule, pastile, tablete, pilule şi alte forme
similare, pachete de pulbere, fiole cu lichid, sticle cu picurător şi alte forme asemănătoare de
preparate lichide sau pulberi destinate consumului în cantităţi mici, măsurabile.”
Suplimentele alimentare sunt destinate consumului (administrării) pe cale orală de către
persoane sănătoase care necesită un aport exogen mai ridicat datorită unor cerinţe nutriţionale
specifice legate de: starea fiziologică, cum ar fi sarcina, lactaţia ; perioada de vârstă, de
exemplu copiii de vârstă mică, adolescenţii, persoane de vârsta a treia; activităţi fizice intense
– cazul sportivilor de performanţă, profesiilor bazate pe efortul fizic etc.
Legislaţia Uniunii Europene privind suplimentele alimentare a fost transpusă şi în
România, fiind reglementată treptat. Iniţial au fost emise următoarele acte legislative: Ordinul
1214/2003 al ministrului sănătăţii; Ordinul 622/2004 al ministrului sănătăţii; Ordinul comun
244/401/2005 al ministrului sănătăţii, al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale,
Legea 412/2004 şi Legea 491/2003, Ordinul comun MAPDR/MS/ANSVSA 1228/2005/244
/63/2006. În anul în care România a devenit Stat Membru al Uniunii Europene s-a transpus,
aproape integral în legislaţia naţională şi Directiva UE 46/2002 prin Ordinul ministrului
sănătăţii nr. 1069/2007.
51
În prezent, la nivel de Comisie, se discută completarea Listei cu substanţe interzise în
suplimente alimentare şi alimente cu adaos.
Alimentele noi
„Alimentul nou” este definit ca orice aliment care nu a fost utilizat pentru consumul
uman la un nivel semnificativ pe teritoriul Uniunii înainte de 15 mai 1997, indiferent de data
aderării statelor membre la Uniune și care intră cel puțin în una dintre următoarele categorii:
alimente cu o nouă structură moleculară, alimente care au la bază microorganisme, ciuperci
sau alge sau care sunt izolate ori produse din acestea, alimente care au la bază materiale de
origine minerală sau care sunt izolate ori produse din acestea; alimente care au la bază plante
sau animale sau părţi din acestea sau care sunt izolate ori produse din acestea, alimente
obţinute printr-un nou tip de proces de producere, care nu a fost utilizat pentru producerea de
alimente pe teritoriul Uniunii înainte de 15 mai 1997, alimente care conţin sau care au la bază
nanomateriale fabricate, alimente utilizate exclusiv în suplimente alimentare pe teritoriul
Uniunii înainte de 15 mai 1997, în cazul în care urmează să fie utilizate în alte alimente decât
suplimentele alimentare.
În prezent, orice aliment care se încadrează în una din definiţiile de mai sus, înainte de
punerea pe piaţa europeană (inclusiv în Romania), trebuie sa fie autorizat/notificat conform
Regulamentului nr. 2283/2015 privind alimentele noi, de modificare a Regulamentului (UE)
nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului
(CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr.
1852/2001 al Comisiei. Acest regulament are aplicabilitate incepand cu 1 ianuarie 2018.
În cazul în care operatorii economici din sectorul alimentar nu sunt siguri ca produsul
pe care doresc sa-l puna pe piata se incadreaza in domeniul de aplicare al prezentului
regulament, pot consulta statul membru conform Regulamentului de punere în aplicare (UE)
2018/456 al Comisiei din 19 martie 2018 privind etapele procedurale ale procesului de
consultare pentru stabilirea statutului de aliment nou.
Alimentele pentru copii și alimentele destinate unor scopuri medicale speciale
Un număr limitat de categorii de alimente reprezintă o sursă parțială de hrană sau
constituie singura sursă de hrană pentru anumite grupuri ale populației. Astfel de categorii de
alimente sunt vitale pentru gestionarea anumitor afecțiuni și/sau sunt esențiale pentru
satisfacerea cerințelor nutriționale ale anumitor grupuri vulnerabile ale populației, clar
identificate. Aceste categorii de alimente includ formula de început și formula de continuare,
preparatele pe bază de cereale, alimentele pentru copii și alimentele destinate unor scopuri
medicale speciale.
Directiva 2006/141/CE a Comisiei stabilește norme armonizate privind formulele de
început și formulele de continuare, în cadrul Directivei 2009/39/CE a Parlamentului European
și a Consiliului abrogată de Regulamentul Delegat (UE) 2016/127 al Comisiei de completare a
Regulamentului (UE) nr. 609/2013 în ceea ce privește cerințele specifice privind compoziția și
informarea pentru formulele de început și formulele de continuare.
Directiva 2009/39/CE privind produsele alimentare cu destinație nutrițională specială
și Directiva 1999/21/CE privind alimentele dietetice cu scopuri medicale speciale sunt
transpuse în legislația noastră prin Ord. comun MSF/MAP nr. 387/251 pentru aprobarea
Normelor privind alimentele cu destinaţie nutrițională specială, în vigoare, , cu modificările și
completările ulterioare.
Directiva 2009/39/CE este abrogată și se aplică până la intrarea în vigoare a Reg.
Delegat (UE) 128/2016, respectiv a Reg. Delegat (UE) 2017/1798 de completare a
Regulamentului (UE) nr. 609/2013 al Parlamentului European și al Consiliului și care acoperă
un număr limitat de categorii de alimente pentru grupuri specifice de populație, care au fost
numite anterior ADNS: formule de început și formule de continuare; preparatele pe bază de
52
cereale și alimentele pentru copii; înlocuitorii unei diete totale pentru controlul greutăţii;
alimentele destinate unor scopuri medicale speciale
În cazul Regulamentului delegat al Comisiei privind produsele alimentare și produsele
alimentare pentru copii pe bază de cereale s-a folosit dreptul de veto în Parlamentul European
la data de 22 ianuarie 2016 și reglementarea nu a putut intra în vigoare, CE trebuind să prezinte
un nou regulament cu privire la aceste produse. Până atunci, normele existente stabilite în
Directiva 125/2006 se vor aplica în continuare.
Noul Regulament a fost propus pentru remedierea inconsistenţelor în interpretarea de
către SM a Directivei 2009/39/CE privind “Hrana pentru alimentații speciale” și pentru a
suplini lacunele juridice. Alimente care nu vor mai intra în domeniul de aplicare al
Regulamentului 609/2013, cum ar fi batoanele cu proteine pentru sportivi, batoanele de cereale
cu un conținut scăzut de calorii, alimentele fortifiante potrivite pentru persoanele în varstă,
suplimentele pentru femei gravide, produsele de slabire și alimentele pentru dietă vor fi
considerate ca fiind “alimente normale” și vor fi reglementate în conformitate cu Regulamentul
CE 1169/2011, cu excepția cazului în care au o mențiune nutrițională sau mențiuni de sănătate.
Menţiuni nutriţionale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare Pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii consumatorilor şi pentru
garantarea dreptului acestora la informare, trebuie să se asigure informarea corespunzătoare a
consumatorilor, printr-o etichetare adecvată a produselor alimentare. Astfel, Regulamentul
(UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare
reglementează normele de etichetare obligatorie a alimentelor.
De asemenea, Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 reglementează menţiunile nutriţionale
şi de sănătate privind produsele alimentare., regulament care a fost implementat nivel naţional
prin HG nr.723 din 20.07.2011. Lista de menţiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele
alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire şi la dezvoltarea
şi sănătatea copiilor este prevăzută în Regulamentul UE nr. 432/2012.
În conformitate cu Reg. (CE) nr. 1924/2006, ”menţiune” înseamnă orice mesaj sau
reprezentare care nu este obligatorie conform legislaţiei comunitare sau naţionale, inclusiv
reprezentare pictorială, grafică, de orice formă, care afirmă, sugerează sau implică faptul că
alimentul are caracteristici speciale.
“Menţiune nutriţională” înseamnă orice menţiune care declară, sugerează sau implică
faptul că un produs alimentar are proprietăţi nutriţionale benefice speciale datorită: (a) valorii
energetice (calorice); (b) nutrienţilor sau altor substanţe.
“Menţiune de sănătate” înseamnă orice menţiune care declară, sugerează sau implică
că există o relaţie între o categorie de produse alimentare, un produs alimentar sau unul din
constituenţii săi şi sănătate.
Pentru a facilita o monitorizare eficientă a produselor alimentare care poartă menţiuni
nutriţionale sau de sănătate, producătorul sau persoana care introduce astfel de produse
alimentare pe piaţă trebuie să notifice autoritatea competentă (MS) în legătură cu această
introducere pe piaţă prin transmiterea unui model de etichetă folosit pentru produs. MS prin
Institutul Naţional de Sănătate Publică, întocmeşte şi actualizează Registrul naţional al
menţiunilor nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare. La nivelul CE există
un registru comunitar privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate referitoare la produsele
alimentare.
Noi iniţiative legislative în domeniul nutriţiei la nivel naţional în anul 2017:
- Proiectul de Hotărâre de guvern privind stabilirea unor masuri pentru prevenirea si
limitarea efectelor consumului de bauturi energizante de catre populatie avand drept scop
interzicerea comercializarii de bauturi energizante catre minori, alături de informarea
53
corectă a consumatorilor privind conţinutul băuturilor energizante şi posibilele efecte în
urma consumului acestor produse.
- Proiectul de Hotarare de guvern privind stabilirea cadrului instituțional și a unor măsuri
pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2015/2283 al Parlamentului European
și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind alimentele noi, de modificare a
Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de
abrogare a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și
a Regulamentului (CE) nr. 1852/2001 al Comisiei precum şi a Regulamentului de punere
în aplicare (UE) 2018/456 al Comisiei privind etapele procedurale ale procesului de
consultare pentru stabilirea statutului de aliment nou în conformitate cu Regulamentul
(UE) 2015/2283 al Parlamentului European şi al Consiliului privind alimentele noi.
- Propunerea de Lege privind limitarea continutului de acizi grași trans industriali la maxim
2% în produsele disponibile pe piață. Într-adevăr, atât Comisia, cât și OMS, consideră că
aceasta e măsura cea mai eficientă pentru reducerea ingestiei de acizi grași trans. Comisia
ia în considerare în acest moment instituirea unui regulament european de limitare a
grăsimilor trans. Legea românească a obţinut votul în Senat, a fost notificată la Comisie,
de unde a revenit cu modificări minore referitoare la punerea în practică și așteaptă un vot
în Camera Deputaților.
- O altă propunere legislativă lansată recent se referă la instituirea unei taxe pe zahăr în cazul
băuturilor cu zahăr adăugat și constă, de fapt, într-o serie de amendamene la Codul Fiscal.
Este cunoscut faptul că atât în Europa, cât și în alte state de pe alte continente (ex. Mexico),
astfel de măsuri au dus la o reducere a consumului de “calorii lichide” și vor avea drept
consecințe probabile, pe termen lung, nu numai profiaxia obezității, îndeosebi în rândul
copiilor şi tinerilor, dar și o corectare a obiceiurilor alimentare, cu descurajarea
consumului de alimente și băuturi dezechilibrate nutrițional.
54
Atelier de lucru 3
Noile directive europene privind agenţii chimici, cancerigeni şi mutageni la locurile de
muncă – rolul autorităţilor de sănătate publică în implementare, aplicare și promovarea
sănătății în rândul lucrătorilor
Dana Mates, Corneliu Neagu, Mihaela Negru – CRSP- Bucuresti
Introducere Măsurarea/determinarea nivelelor de expunere profesională la agenţi chimici în
aerul zonelor de muncă are un rol important în evaluarea efectelor asupra stării de sănătate a
personalului muncitor. În această situaţie, este nevoie de un sistem de referinţă față de care care
nivelele de concentraţie găsite să fie comparate. Acest sistem de referinţa este reprezentat în
general de valorile limită maxime.
Valoarea limită de expunere profesională este, daca nu se specifică altfel, limita mediei
ponderate în funcţie de timp a concentraţiei unui agent chimic în aerul zonei în care respiră un
lucrător, pentru o perioada de referinţă specificată, pentru 8 ore sau pentru un termen scurt de
maximum 15 minute ( HG 1218/2006) .
Pentru orice agent chimic pentru care este stabilită la nivelul Uniunii Europene o valoare limită
orientativă privind expunerea profesională, se stabileşte o valoare limita obligatorie naţională
de expunere profesională, ţinând cont de valoarea limită existentă la nivel comunitar.
Pentru agenții cancerigeni și mutageni, sunt stabilite valori limită de expunere profesională,
obligatorii pentru toate statele membre ale Uniunii Europene.
Legislaţia europeană în domeniu valorilor limită pentru agenţi chimici o Directiva 98/24/CE privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
expunerea lor la agenţi chimici în muncă (a paisprezecea directivă specifică in sensul articolului
16 paragraful 1 al Directivei 89/391/CEE);
o Directiva 91/322/CEE privind stabilirea valorilor limită cu caracter orientativ pentru
aplicarea Directivei Consiliului 80/1107/CEE privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
legate de expunerea lor la agenţi chimici, fizici şi biologici în timpul lucrului;
o Directiva 2000/39/CE de stabilire a primei liste de valori limită orientative ale expunerii
profesionale în aplicarea Directivei Consiliului 98/24/CE privind protecţia sănătaţii şi
securităţii lucratorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agentilor chimici la locul de
muncă,
o Directiva 2006/15/CE pentru stabilirea celei de a doua liste de valori limită orientative
de expunere profesională în aplicarea Directivei Consiliului 98/24/CE şi pentru modificarea
directivelor 91/322/CEE şi 2000/39/CE;
o Directiva 2009/161/UE pentru stabilirea celei de a treia liste de valori limită orientative
de expunere profesională în aplicarea Directivei Consiliului 98/24/CE şi pentru modificarea
directivei 2000/39/CE;
o Directiva (UE) 2017/164 de stabilire a unei a patra liste de valori-limită orientative de
expunere profesională în temeiul Directivei 98/24/CE a Consiliului și de modificare a
Directivelor 91/322/CEE, 2000/39/CE și 2009/161/UE ale Comisiei
Primele 5 Directive au fost transpuse în legislaţia românească prin 3 HG-uri ( HG1218/2006,
HG1/ 2012 si HG 359/2015).
Ultima Directivă trebuie transpusă în legislaţia românească prin HG pana la 21 august 2018 si
conţine valori limită pentru 31 agenţi chimici, de asemenea în proiectul de HG sunt introduse
şi modificarile facute la valorile limită biologice existente în HG 1218/2006.
55
Legislaţia europeană în domeniu valorilor limită pentru agenţi chimici, cancerigeni şi
mutageni:
o Directiva 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă transpusă in legislaţia
românească prin HG 1093/2006
o Directiva 2017/2398/UE care modifica Directiva 2004/37/CE privind protecția
lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul
de muncă care are termen de transpunere până la 17 ianuarie 2020. Directiva conţine valori
limită pentru 14 agenţi cancerigeni.
La nivel european sunt în lucru alte doua loturi de agenţi cancerigeni – lotul II care iniţial a
avut în studiu 5 agenţi pentru care s-au propus valori limită, la care s-au mai adăugat valori
limita pentru emisiile de la motoarele Diesel şi 8 agenţi pentru care se propune indicativul
„piele”. Lotul III este format din 5 agenţi chimici.
Provocări pentru medicina muncii şi laboratoarele de toxicologie
1. In ceea ce priveşte expunerea la metale, mai ales la cele cancerigene (crom, cadmiu
beriliu), dar si mangan, valorile limită propuse sunt mult mai mici decât cele existente
în legislaţia noastră. Acest lucru ridică mai multe probleme:
pentru toxicologi – prelevarea unui volum de aer mai mare, utilizarea unor metode
sensibile de determinare ceea ce implică şi validarea metodei în special pentru
stabilirea unor limite de detectie cât mai bune şi a unui domeniu de concentraţii
corespunzator;
pentru medici de medicina muncii – identificarea efectelor asupra sanataţii chiar în
situaţia existenţei acestor metale în cantitati mici în diferite procese industriale;
2. In cazul expunerii la formaldehidă ( din lotul III de agenţi cancerigeni), pe baza datelor
primite de la DSP-uri se poate concluziona că utilizarea acesteia în domeniul medical
ridică probleme în ceea ce priveşte nivelele de concentraţii şi trebuie gasite mijloace
de reducere a expunerii la aceasta.
3. Într-o anchetă realizată de Institutul Național de Sănătate Publică în care direcțiile de
sănătate publică au fost solicitate să evalueze capacitatea laboratoarelor proprii de
toxicologie de a măsura concentrația în aer a celor 13 agenți din lotul I, rezultatele au
arătat că doar o mică proporție dintre laboratoare poate efectua aceste determinări.
Cauzele sunt lipsa echipamentelor, a metodelor analitice și a personalului de
specialitate. În următorii doi ani va fi foarte important să se asigure condițiile pentru ca
aceste determinări să se efectueze la parametrii analitici necesari pentru a detecta și
măsura concentrații foarte mici ale agenților chimici în mediul de muncă.
4. În ceea ce privește expunerea la agenți cancerigeni și mutageni, evaluarea expunerii va
fi înlocuită cu măsurarea nivelurilor de expunere, în considerarea faptului că textul
Directivei 2017/2398/UE face trimitere, în recomandările sale, la monitorizarea
expunerii la orice valoare-limită recomandată a expunerii profesionale și la valorile
biologice limită
5. Pentru medicina muncii (autorități și medici) o provocare majoră va fi noul articol
prevăzut de Directiva 2017/2398/UE care prevede că: ”Medicul sau autoritatea
răspunzătoare de supravegherea medicală a lucrătorilor poate indica faptul că
56
supravegherea stării de sănătate trebuie să continue după încetarea expunerii, pe durata
pe care o consideră necesară pentru a proteja sănătatea lucrătorului în cauză”
6. promovarea sănătății la locurile de muncă unde există riscurile de expunere la agenții
chimici, cancerigeni și mutageni prin furnizarea de informaţii potrivite şi la timp pentru
a ajuta lucrătorii din aceste locuri de muncă să facă „alegeri sănătoase”, să adopte
comportamente noi care să să încurajezi oamenii să adopte comportamente noi care să
prevină cumularea factorilor de risc profesionali cu factori de risc ai stilului de viață.
Concluzii
Este de așteptat ca în viitor, valorile-limită stabilite în aceste noi directive să fie revizuite, după
caz, pe baza informațiilor disponibile, inclusiv a noilor date științifice și tehnice și a bunelor
practici, a tehnicilor și a protocoalelor bazate pe dovezi, destinate măsurării nivelurilor de
expunere la locul de muncă.
În scopul promovării sănătăţii la locurile de muncă unde există risc de expunere profesională
la agenți chimici, cancerigeni și mutageni, o bună colaborare între medicii de medicina muncii
și toxicologi este deosebit de valoroasă atât pentru eforturile de a se limita riscurile de expunere
cât și pentru a crește standardele generale de sănătate în rîndul lucrătorilor prin îmbunătăţirea
cunoştinţelor despre acești factori de risc şi încurajarea lor să adopte comportamente şi stiluri
de viaţă sănătoase.
57
Atelier de lucru 4
REGISTRUL RISCURI DE MEDIU – RESANMED
Staicu Catalin Alexandru, Angelica Marilena Voinoiu, Madalina Constantin, Georgeta Botin, Andra Neamtu
Institutul National de Sanatate Publica – CNMRMC
Introducere
Programul RO 19.05 “ Inițiative în sănătatea publică”- Lărgirea gamei și îmbunătățirea
planificării serviciilor acordate pacientului prin registre de boli îmbunătățite, prin includerea
unui registru legat de riscurile de mediu si actiunea asupra sanatatii populatiei, a fost primul
proiect care a avut in vedere crearea oportunitatii de a infiinta un sistem informatic de raportare
a datelor/informatiilor/indicatorilor de sanatatea populatiei care pot fi influentati de calitatea
factorilor de mediu.
Principalele obiective ale registrului au fost:
Crearea unei baze de date de boli cronice in care, in mod evident si demonstrat, calitatea
factorilor de mediu actioneaza ca factori de risc sau etiologic. In acest caz s-a ales ca si
patologie gusa endemica, care este demonstrat stiintific ca este influentata prin carenta
aportului de iod, cunoscandu-se faptul ca Romania este o regiune endemica, insa in
acest moment nu se mai cunoaste exact care este aceasta regiune (s-a marit/micsorat?),
cu atat mai mult cu cat este aplicata preventia prin folosirea obligatorie a sarii iodate de
o perioada relativ lunga.
Crearea unei baze de date determinate de poluarea chimica a apei, care prezinta riscuri
importante de tip acut in determinarea cazurilor de Methemoglobinemie infantila, prin
prezenta nitratilor in concentratii mari in apa, in special din surse individuale.
Crearea unei baze de date de boli care pot fi influentate de schimbarile climatice prin
expuneri la temperaturi si fenomene extreme, care in timp poate duce la adoptarea unor
politici de asistenta spitaliceasca particulara pentru zonele vulnerabile.
Infiintarea unui modul de alerta, de informare rapida in cazul existentei unui eveniment
de poluare accidentala.
Rezultate dupa un an de functionare
Methemoglobinemie
In anul 2017, pentru modulul de Methemoglobinemie, s-au raportat un total de 38 de cazuri.
Din cele 41 DSP judetene si municipiul Bucuresti, 18 DSP -uri au accesat si inregistrat cazuri
de Methemoglobinemie utilizand platforma electronica ReSanMed.
Frecventa cea mai mare s-a inregistrat la grupa de varsta 0-3 luni si 3-6 luni, atat pentru cazurile
de sex Feminin cat si pentru cazurile sex Masculin. Pentru a patra grupa de varsta, (>12 luni),
58
au fost inregistrate in platforma, 8 cazuri (5-Feminin, 3-Masculin), media de varsta fiind mai
mare de 20 de luni.
Gusa endemica
In anul 2017, in modulul de Gusa Endemica sau introdus un numar de 434 inregistrari/cazuri,
raportate de catre 18 Directii de Sanatate Publica judetene. Cele mai multe cazuri le intalnim
in judetele: Maramures (97 cazuri), Arges (80 cazuri), Neamt (65 cazuri), Iasi (64 cazuri) si
Botosani (52 cazuri). Frecventa cea mai mare privind cazurile de Gusa Endemica s-a inregistrat
la grupele de varsta 55-64 ani si 65-74 ani, ocupand un procent peste 57% din numarul total de
cazuri.
Schimbari climatice
In anul 2017, in modulul de Schimbari Climatice s-au introdus un numar de 1459
inregistrari/cazuri, raportate de catre 37 dintr-un total de 42 de Directii de Sanatate Publica
judetene.
Incident/accident de mediu
In anul 2017, in modulul de Incident/Accident de Mediu, au fost raportate 13 inregistrari de
catre 7 judete (Alba - 3,Botosani – 1,Brasov – 1,Cluj – 1,Prahova – 2,Valcea – 1,Vaslui – 4).
Din totalul celor 13 incidente/accidente de Mediu, principala cauza a producerii accidentelor a
fost reprezentata de incendiu urmata de poluare, fenomene ale naturii reprezentate de
fulgere/tunete si inundatii.
Un total de 217 persoane au fost afectatate in cele 13 incidente/accidente de mediu printre care
2 persoane au decedat , cauza decesului fiind fulgerul/tunetul.
Din momentul inregistrarii incidentelelor/accidentelor de mediu in platforma electronica
ReSanMed, fiecare inregistrare a fost transmisa catre Ministerul Sanatatii prin adresa oficiala.
Concluzii
Aceasta platforma, Registrul electronic ReSanMed, creata la nivel national de
administrare/gestionare a informatiilor referitoare la impactul factorilor de mediu asupra
sanatatii populatiei identifica, obținerea și analiza unor informații referitoare la rolul factorilor
de mediu în declanșarea sau agravarea unor boli în rândul populației generale, în vederea
aplicării unor măsuri de profilaxie și luării celor mai bune decizii pentru îmbunătățirea stării
de sănătate a populației.
Atelierul de lucru isi propune sa discute principalele problem pe care furnizorii de date (DSP
urile) le intampina in accesarea registrului sau in culegerea datelor.