a.anatomia functionala, compartimente lichidiene
DESCRIPTION
nefrologieTRANSCRIPT
RINICHIUL – ANATOMIE FUNCŢIONALĂ
Clinica nefrologică Iaşi
Funcţiile rinichiului
• funcţia de reglare: compoziţia +volumul fluidelor corpului; echilibrul acido-bazic
• funcţia excretorie: produși azotaţi de catabolism,UF glomerular nu conţine proteine,reabsorbţia și secreţia unor constituenţi
• funcţia endocrină:hormoni: renina, eritropoietina, vit D3 activă. degradarea unor componenţi endogeni și exogeni.
Anatomia renală
• Dimensiuni: 11-12 cm lungime, 5-7 cm lăţime,
2-3 cm grosime;
• greutatea 125-170 g;
F< B; RS > RD
• Învelit într-o capsulă fibroasă înconjurată de grăsimea perirenală;
• Parenchim: corticală + medulară
Nefronul- unitatea structurală și funcţională a rinichiului.
• Fiecare rinichi: 300.000 -1.200.000 de nefroni.
• Nefronul este alcătuit din: – corpusculul renal Malpighi,
– tubul proximal,
– ansa Henle,
– tubul distal.
• Corpusculul renal:– Capsula Bowman,
– Glomerul (arteriolă aferentă şi eferentă)
– Aparat juxtaglomerular
Aparatul juxtaglomerular
• Situat la polul vascular al CM, este alcătuit din:
- glomus
- macula densa
- lacis
• Aceste trei structuri sunt în interrelaţie și asigură reglarea presiunii arteriolare glomerulare.
Bariera de filtrare glomerulară
= bariera structurală și electro-chimică
Alcătuire:
• celulele endoteliale ale capilarelor• membrana bazală constituită din colagen tip 4 şi
glicoproteine
• prelungiri citoplasmatice ale pedicelelor
nefrinapodocina
PODOCITPODOCIT
α ACTININA 4
CITOSCHELET
MBGMBG
PODOCITPODOCIT
ENDOTELIU
FANTA FANTA FILTRAREFILTRARE
CD2CD2 zo1zo1
Membrana bazală glomerulară
• Are trei straturi cu densitate electron optică diferită:-un strat mijlociu, dens, lamina densa-două straturi cu densitate joasă, situate de o parte și de alta a laminei densa, lamina rara interna și lamina rara externa.
• Conţine, predominant, colagen de tip IV, proteoglicani și laminină.
• Colagenul asigură scheletul structural, iar proteoglicanii (heparan sulfatul) conferă încărcarea negativă MBG.
• Filtrarea albuminelor este împiedicată din cauza sarcinilor negative.
Formarea urinii primitive– Urina primitivă (UF) este formată prin difuziunea
constituenţilor din plasmă prin bariera de filtrare glomerulară
– Pasajul proteinelor în urină este neglijabil la GM > 70.000 Daltoni (GM a albuminei)
– Proteinele filtrate sunt reabsorbite în tubul renal: concentraţia lor în urina finală este < 20 mg/l .
– Proteinuria fiziologică cuprinde:• proteine de origine plasmatică (fragmente de
imunoglobuline și albumine) + • proteina Tamm Horsffal (mucoproteină produsă de
celulele ansei Henle).
Etapele de formare a urinii
Funcţiile tubulare1. TUBUL PROXIMAL - reabsorbţie de apă şi solviţi:
Na, K, Cl, HCO3, Ca, HPO4. Odată cu Na sunt transportate /reabsorbite apa + substanţele dizolvate.– 2/3 din apa filtrată prin glomerul;– glucoza - integral (activ);– bicarbonaţii - integral (nivel plasmatic <27mmol/l)– aminoacizi şi alţi acizi organici;– fosfaţii
• Urina este izo osmotică la intrarea în ansa Henle.
Etapele de formare a urinii
2. ANSA HENLE: la acest nivel se produce concentraţia și diluţia urinii prin stabilirea unui gradient longitudinal cortico-medular şi transversal osmolar (multiplicare contracurent)
3. TUBUL DISTAL şi CANALUL COLECTOR:• reabsorbţia de Na (cu secreţie de K sau ioni de H),
reglată de ALD.• ajustarea osmolalităţii finale a urinii de către ADH.• Ajustarea excreţiei de ioni de H (EAB)
Funcţia endocrină a rinichiului• Hormoni produși de rinichi:
– Renina, – Eritropoietina,– Vitamina D3 activă
• Hormoni produși de rinichi + alte organe:– Prostaglandine: efect modulator asupra hemodinamicii renale
și transporturilor tubulare; prostaciclina (vasodilatator și hipotensiv), tromboxanul (vasoconstrictor)
– Adenozina– Oxid nitric – Kinina– Endotelina (cel mai puternic peptid vasoconstrictor)– Urodilatin
Funcţia endocrină a rinichiului• Hormoni metabolizaţi de rinichi:
– Hormoni tiroidieni– Hormoni steroizi– Hormoni polipeptidici (insulină, glucagon, gastrină)
• Hormoni care influenţează funcţia renală și echilibrul hidro-electrolitic:– Peptidul natriuretic atrial– PTH– ADH– Aldosteron
COMPARTIMENTE LICHIDIENE
Apa în organism
• Principalul component al organismului– La B: 60% din Gc (47-67%)– La F: 50% din Gc la obezi și vârstnici
• 2/3 din apa totală comp. intracelular• 1/3 din apa totală comp. extracelular:
– sector extravascular (limfă, lichid interst.) (15% G)– sector vascular (volemia) (5% G)
• 85% în teritoriul venos și capilar • 15% în teritoriul arterialDe volumul arterial depinde TA, reglarea volumului
extracelular, retenția de sodiu și apă.
Osmolaritate/osmolalitate
• Osmolaritatea = concentraţia de solviţi într-un litru de soluţie. (285 (285 ±± 5 5 mosm/l).).
• Termenul de osmolalitate se raportează la kg de apă.
• Principalii solviţi ai fluidului extracelular sunt: • sodiusodiull, glucoza , glucoza șșii ureea. ureea.
• Osmolaritatea calculată:2 Na + glucoza/18 + urea nitrogen plasmatică/2,8
Exprimare: Na în mEq/l, glucoza şi ureea nitrogen în mg/dl.
Compartimente/osmolalitate
Sector IC sector EC perfuzii
bauturi
plaman
piele
tub dig
R
285 mosmol/kg40%
285 mosmol/kg
Sect interst
15%
Sect
Plasm
5%
fig 1
Reglarea volumului lichidului extracelular
• Na este principalul cation EC (135-145 mmol/l)
• Cea mai imp. forță osmotică care menține VEC (osmol eficace).
• Cantitatea totală de Na în lichidul EC este determinantul major al VEC și al tonicităţii plasmatice.
• Pompa Na/K ATP – aza de la nivelul membranelor celulare expulzează din celule 3 ioni Na contra 2 ioni K, menţinând un gradient între mediul intra- și extracelular.
Osmolaritate și osmolalitate
• Compartimentele intra- și extracelulare sunt separate prin membranele celulare.
• Osmolalităţile în aceste două sectoare sunt egale.
• Osmolalitatea EC este stabilă prin reglarea metabolismului apei realizată de: - prezenţa setei (>300 mOsm/Kg apă) și prin: - reabsorbţia apei la nivelul tubilor renali (variabilă sub influienţa ADH (la >280 mOsmol/Kg ).- Variațiile hemodinamice, volo și baroreceptorii sunt sensibili la o scădere de 10-15% din sect. extracelular.