Universitatea Valahia Targoviste.Facultatea de Stiinte Economice Finate si Banci Radu Giorgian Gr. 3

1

CUPRINS:

Conceptia keynesista asupra monedei. Abordari actuale1 Investitiile in viziunea lui Keynes..2 Abordarea monedei din punct de vedere al proprietatilor acesteia.5 Teoria monetara a lui Keynes5 Moneda in viziunea keynesista.9 Rolul dobanzii.11 BIBLIOGRAFIE...13

2

Conceptia keynesista asupra monedei. Abordari actuale.

Conceptiile monetare dominate in prezent in literatura economica sunt cea a lui John Maynard Keynes - formata si dezvoltata in timpul marii crize interbelice din anii 1929-1933 si preluata si amplificata de succesorii sa, keynesienii-si cea monetaristilor grupati in jurul cercurilor academice ale Universitatii din Chicago si inspirati de profesorul Milton Friedman.In conditiile crizei din anii 19741975,controversa dintre cele doua curente de gandire s-a transformat intr-o dezbatere principala care s-a opus interventionismul statutului in economie, sustinut de keynesieni, liberalismului economic, sustinut de monetaristi. Dupa Keynes, interventia statului in economie este necesara pentru asigurararea utilizarii complete a fortei de munca, iar principalul mijloc prin care statul poate actiona in acest sens este modificarea cheltuielilor globale. Aceasta deoarece intre nivelul si structura cheltuielilor si produsul intern net exista o stransa legatura. De exemplu, sporirea cheltuielilor de investitii ale intreprinderilor, componenta a cheltuielilor globale, determina in mod direct o crestere a produsului intern net. Insa, investitiile reprezinta totodata si elementul de cheltuieli cel mai instabil, astfel incat ele constituie principalul factor stimulator sau inhibator al activitatii economice globale. Investitile sunt determinate, in principal de previziunile consiliilor de administratie din intreprinderi, iar pentru a combate efectele

3

fluctuatiei cheltuielilor pentru investitii asupra activitatii economice, este necesar sa se manevreze in sens invers cheltuielile publice.

Investitiile in viziunea lui KeynesIn conceptia lui Keynes, volumul global al investitiilor va creste atunci cand eficienta marginala a capitalului va fi mai mare decat rata dobanzii pe piata. Keynes cerceteaza decizia de a investi in conditiile unei economii in care exista piete financiare. Cu o oarecare nostalgie dupa vechiul capitalism, Keynes acuza subtil aceste piete ca factori ai instabilitatii sistemului. Pentru Keynes evaluarile bursiere nu sunt decat o conventie, iar aceste evaluari nu sunt rationale pentru ca operatorii actioneaza in conditii de incertitudine. In fond, este un prilej pentru Keynes de a denumi laissez-faire-ul , mai ales pentru ca acorda speculatorului un mare rol intr-un act extrem de important, precum investitiile: in contrapartida, Keynes atribuie acest rol consumatorului care arbitreaza asupra investitiilor, cumparand sau nu diferitele produse. Astfel, consumatorul influenteaza viata firmelor, iar cotatiile la bursa nu sunt decat niste sanctiuni limitate si provizorii. De fapt, analiza critica intreprinsa de Keynes este un pretext stiintific pentru a-si formula solutiile care favorizau investitiile fizice in detrimentul profiturilor financiare.

4

Astfel, pentru a evita speculatiile pe termen scurt asupra capitalului, Keynes propune practicarea de catre stat a unei taxe descurajatoare asupra tuturor tranzactiilor si care sa loveasca in rimul rand in speculatii. Obiectivul sau era foarte clar: trebuia sa atace capitalismul rentier si sa stimuleze capitalismul antreprenorial, care, pe termen mediu si lung, angaja capitalurile in activitati creatoare de bogatie si locuri de munca. Totodata prefigurand capitalismul popular , Keynes preconiza dezvoltarea unui actionariat popular, fara piete financiare, cu un dublu scop: in primul rand, in acest fel se evitau economiile improductive, iar in al doilea rand, asa se putea realiza o legatura mai stabila intre investitii si economii. Solutiile lui Keynes fata de aceste probleme iau in calcul interventia indirecta a statului, cu scopul influentarii deciziilor individuale ale investitorilor. Keynes considera ca statul trebuie sa intervina de o maniera crescanda in procesul investitional, pentru ca statul fiind mai putin preocupat de termenul scurt, ar fi putut orienta decizia investitionala intr-o perspectiva indelungata si intr-un sens strategic, pe baza avantajelor sociale generale. In privinta formulei politice pe care statul o putea invoca in sustinerea superioritatii alegerii publice a investitiei, Keynes nu excludea compromisurile sau formulele de orice fel, care sa permita statului sa coopereze cu initiativa privata, dar afirma clar ca o socializare crescanda a investitiilor constituia singurul mijloc pentru o prima aproximare a ocuparii depline.

5

J M. Keynes teoretizeaza o economie monetara de productie, unde antreprenorii, gratie creditului, transforma moneda in bunuri cautand totodata solutiile pentru a castiga mai mult. In conceptia lui Keynes, somajul si inflatia sunt strans legate, ceea ce impune o teorie a ocuparii care sa treaca mai intai printr-o analiza monetara. Keynes dezvolta astfel o analiza a circuitului economic pornind de la cheltuielile alocate fie investitiilor, fie consumului, cheltuieli care impreuna formeaza venitul global. Keynes formuleaza o conceptie noua, opusa atat austriecilor, cat si sintezei eloborate de A. Marshall. El contesta ideea potrivit careia rata dobanzii este o simpla variabila care ajusteaza oferta de economii si cererea investitorilor de capitaluri. Pentru Keynes, rata dobanzii este o marime financiara pura, rezultata din predispozitiile psihologice perceptibile la nivel global. Deci, soldul bugetar trebuie utilizat anticiclic: in caz de recesiune, bugetul treuie incheiat cu un anumit deficit, pentru ca deficitul stimuleaza economia; in caz de supraincalzire a economiei, bugetul trebuie sa fie excedentar, pentru ca crearea unui anumit excedent reduce puterea de cumparare a agentilor economici.

6

Abordarea monedei din punct de vedere al proprietatilor acesteiaChiar de la apariia acesteia, moneda s-a difereniat de alte bunuri (care au ndeplinit o anumit perioad i rolul de bani-marf). Aceste elemente au fost evideniate de Keynes (n lucrarea Teoria General), prin evidenierea proprietilor monedei. Conform afirmaiilor lui Keynes: -elasticitatea ofertei de moned este nul -elasticitatea substituiei monedei este nul n condiiile unei cantiti insuficiente de moned. Condiii minime pentru ca un activ s fie inclus n categoria de bani : - uurin n utilizare - durabilitate - divizibilitate - posibilitatea de recunoatere.

Teoria monetara a lui KeynesTeoria monetara keynesista are la baza tera macroeconomiica, preocupta de pastrarea venitului national si nivelulu ocuparii normale a fortei de munca, avand in vedere, in fapt , o multitudine de indicatori si corelatii macroeconomice, si anume: venitul national, veniturile individuale, acumularile, investitiile, cheltuielile de consum, dar intr-o economie inchisa. Pentru Keynes, principala este politica7

fiscala si nu politica monetara deoarece a considerat ca expasinunea monetara este ineficace stimularii cererii si ofertei de bunuri. Modelul economic al lui Keynes este ciconstruit pe doua considerente si anume : - apreciaza ca investitiile si nu economille produc modificarea venitului , deci investitille sunt cel mai important factor macroeconomic; - considera ca promordiala este cererea agragata , pe care a reprezentat-o cu ecuatia consummului, investitiilor si cheltuielilor guvenamentale (initial, fiind aignoraty sectorul international,din formula lipsind exportul net, adica diferenta dintre export si import). S-a ajuns astfel , la ecuatila lui Keynes scrisa astfel: AD= C-I -G- (X - IM) In care: AD cererea agregata; C- cererea privind consumul; G- cererea privind cheltuielile guvenamentale; X cererea exportului; IM cererea de import, deci (X-IM) reprezinta exportul care poatre fi pozitiv sau negativ. Pornind de la aceasta ecuatie, se introduce in calcul si notiunea de produs intern brut PIB, astfel ca forma moderna a ecuatiei lui Keynes a devenit : PIB= C-I-G-(X-IM) In legatura cu teoria monetara , Keynes a adus o serie de contributii majore privind oferta de bani si cererea de bani.

8

1) Pe plan intern, oferta de bani este analizata astfel: Oferta este cinsiferata un stoc (nu un flux) de unitati monetare, ca moneda legala( bani fiat), controlat de banca centrala, desi apare ideea ca oferta monetara este create prin multiplicator de catrea sistemul bancar; Stocul de bani lichizi aflat in circulatie este determinat in intregime de cererile din economie (oamenii vand oobligatiuni sau pur si simplu isi retrag depiozitele bancare) si , deci, stocul nu este stabilit de catre politicieni sau autoritati administrative; Stocul de bani lichizi aflat in circulatie reprezinta punctual de pornire in analizele monetare. Cererea de bani a fost legata de cele 4 mobiluri, care pun in miscare agentii economici si populatia si care actioneaza in teroria monetara, si anume: Mobilul tranzactiilor , reprezentand nevoia de bani pentru efectuarea schimburilor curente si personale si a nevoi de afaceri , cu urmatoarele consideratii: -acest mobil depinde de decalajul in timp dintre plati si incasari; -depinde de valoarea venitului national, deci cu cat valoarea venitului national este mai mare cu atat valoarea sumelor de tranzactie care vor fi detinute va fi mai mare.

9

Mobilul precautiei, reprezentand dorinta de a avea siguranta unui echivalent viitoe , in bani, a unei parti din resursele totale ale societatii, cu urmatoarele conideratii: -motivul precautieie este dependent de gradul in care oamenii sunt sigur de faptul ca platile si incasarile vor fi sincronizate; -acest motiv este direct proportional cu valoarea in bani a venitului national , deci cu marimea fluxului de bani lichizi la fime si populatie. Mobilul speculatiei, considerat ceam ai importanta contributie moderna a lui Keynes si reprezentand stradania de a obtine prot d epe urma unei bune aprecieri a evolutiei viitoare ,in comparative cu aprecierea data de o piata in momentul respective, orice detinator de sume monetra va renunta la venitul obtinut din dobanzi pentru a cumpara obligatiuni , dar aceste obligatiuni comporta riscuri pe care jucatorii din piata le privesc diferit , cu urmatoarele consideratii: -practic, oamenii nu merg pe extrema de a detine doar sume de bani sau obligatiuni , ajungand la un portofoliu de active; -motivul speculative arata ca cererea de bani se modifica direct proportional cu averea detinuta. Cererea de bani speculative este invers proportionala cu rata dobanzii , care rata si ea este corelata cu venitul obligatiuniilor Mobilul veniturilor , constand in vigoarea cu care acest mobil actioneaza in directia luarii deciziei pentru a pastra o anumita suma sub forma lichida pe o anumita perioada de timp si care , la randul ei , depinde de marimea totala

10

a veniturilor si de durata normala a intervalului dintre incasarea si cheltuirea veniturilor . Keynes a scris o noua ecuatie a cererii de bni pe baza celor patru mobiluri, considerand ca exista o fixare a preturiloe si salariilor , astfel ca teoria keynesiana sustine ca modificarile masei banesti actioneaza numai prin intermediul ratei dobanzii , a carei modificare influenteaza volumul investitiilor si , deci , marimea productiei m adica oferta si cererea de marfuri, cererea totala etc. Pentru Keynes, banii nu mai au caracter neutral. Modificarea ratei dobanzii poate avea cause monetare ( cum ar fi un impuls initial monetar , care modifica exogen oferta monetara) sau cause monetare ( care se leaga de cererea de bani). 2) Pe plan extern

Keynes a privit balanta de plati si pornind de la ecuatia cererii agregate AD , a considerat ca daca creste oferta monetara , aceasta duce la depreciere a monedei nationale, stimuland exporturile nete, deci si cresterea cererii agregate AD. Se ajunge la ideea ca intr-o economie inchia, pe plan intern, politica monetara opereaza prin rata dobanzii, iar intr-o economie deschisa opereaza si prin rata de schimb.

11

Moneda in viziunea keynesistaMoneda i dobnda au reprezentat pentru keynesiti una din primele i cele mai insistente preocupri de-a lungul ntregii sale activiti teoretice i practice. Publicnd n 1931 prima sa lucrare economica, Indian Currency and Finance (Moneda i finanele indiene), Keynes aborda problemele monetare, preocuparea fundamental a ntregii sale opere, primul element al unitatii sale . Sintez a preocuprilor din prima parte a vieii sale tiinifice, Scurt tratat de reform monetar, din 1923, realizeaz o documentat analiz a fenomenelor monetare de dup Primul Rzboi Mondial i ia atitudine fa de diversele ncercri de soluionare a problemelor existente, elabornd propuneri care vor fi reluate n Tratat despre moneda i chiar n Teoria general. Astfel el propunea pentru rile Europei Centrale o cretere a circulaiei monetare, sprijinindu-i argumentaia pe nevoia de lichiditate, ceea ce reprezenta n epoc un fel de ncurajare a expansiunii inflaioniste. Astfel monedei ii revine un rol secundar.Adversar al etalonuluui aur-moneda,care datorita rigiditatii sale,se opune interventiei statului,Keynes subordoneaza obiectivul asigurarii stabilitatii puterii de cumparare a monedei si cel al realizarii echilibrului financiar si monetar,satisfacerii necesitatilor aparute in procesul interventiei statului in economie. Pentru Keynes, economisirea, adica preferinta pentru lichiditate, conditionata strict de stabilirea monedei,are o actiune depresiva si12

dimpotriva,consumul-favorizat de o putere de cumparare a monedei instabila-este cel care stimuleaza investitiile si deci,cresterea economica.In consecintza este necesar ca statul sa combata stocarea monedei,atenuand preferinta pentru lichiditate si sa relanseze investitiile. Solutia preconizata de Keynes,in lucrarile Teoria generala a utilizarii mainii de lucri,a dobanzii si a banilorsi cum sa se plateasca pentru razboi,este cresterea masei monetare in circulatie si provocarea unei inflatii moderate.Aceasta provocare decurajeaza detinerea banilor o perioada mai indelungata de timp,stimuleaza investitiile si consumul si,ca o consecinta,antreneaza cresterea economica si ocuparea completa a fortei de munca. De asemenea Keynes a introdus notiunea de cerere speculativa de bani,explicand motivul pentru care oamenii se decid sa pastreze bani lichizi si nu titluri,este ca ei anticipeaza o scadere a valorii de piata a acestora.El uitilizeaza aceasta notiune pentru a sugera ca la un moment dat cererea de moneda poate deveni perfect elastica,conditie cunoscuta ca preferinta a lichiditatii absolute sau capcana lichiditatii.

Rolul dobanziiInfluenta monedei asupra activitatii economice,asupra produsului intern net,nu se exercita,in opinia lui Keynes,numai in mod direct,prin stoparea preferintei pentru lichiditate si efectele rezultate din acest act,ci si indirect prin intermediul dobanzii. In aceasta noua abordare

13

a dobanzii, Keynes atribuie rolul-cheie preferintei pentru lichiditate, care presupune operarea cu comportamentul global al agentilor economici. Potrivit acestei ipoteze, atunci cand prevaleaza teama de viitor, moneda poate fi conservata pentru calitatile pe care le are, in primul rand pentru lichiditatea sa. Dobanda se formeaza in sfera monetara a economiei,iar la nivelul sau depinde de raportul dintre oferta de capital,echivalenta cu oferta de moneda si cererea de capital,echivalenta cu cererea de moneda. O dobanda redusa,determinata de sporirea resurselor bancilor,fie ca urmare a mobilizarii disponibilitatilor banesti neutilizate in economie,fie ca urmare a transferurilor de fonduri banesti de la bugetul statului,fie ca urmare a emisiunii monetare,incurajeaza pe conducatorii de intreprinderi sa se imprumute,fenomen ce stimuleaza investitiile si,prin ele,activitatea economica.Orice alta sporire a masei monetare in circulatie,de pilda prin operatiuni de open market conduce la reducerea nivelului dobanzii,stimuland investitiile,iar acestea la randul lor stimuleaza cheltuielile de consum prin crearea de noi venituri. Keynesistii demonstreaza ca scaderea ratei dobanzii duce la cresterea cantitatii de moneda si al incetinirea vitezei,fapt ce conduce la cresterea lenta a venitului in raport cu cresterea de ofertei de moneda,economistii cantitativi sustin ca rata dobanzii scade numai temporar. Realitatile economice din ultimele decenii au infirmat o serie de teze ale keynesismului in general,ale aplicatiilor sale in domeniul monetar,in particular.Potrivit acestei conceptii,inflatia si somajul sunt marimi invers proportionale,in sensul ca reducerea somajului poate fi14

obtinuta prin accelerarea inflatiei si invers.Stagflatia din deceniul al optulea al secolului trecut a demonstrat insa ca inflatia nu are,totdeauna,o influenta reala asupra somajului si ca,cele 2 fenomene pot sa coexiste.In consecinta,politica monetara a unor state dezvoltate,cum sunt S.U.A.,Anglia,Germania,Elvetia a inceput sa renunte la retelele keynesiste si sa se orieneteze dupa alte conceptii care recomanda mentinerea expansiunii monetare anuale intre anumite limite stabile.

15

BIBLIOGRAFIE :

1)Ana Popa , Anca Bandoi, Raluca Dracea, Laura Giurca Vasilescu, -Teorie si politica monetara , Editura Economica, Bucuresti,2004 2)Marin Opritescu, Jenica Popescu, Cristi Spulbar, -Moneda si Credit, Editura Universitaria, Craiova , 2002

3) Marin Opritescu, Jenica Popescu, Alina Manta, - Moneda, Credit, Banci, Editura SITECH, Craiova, 2009

16