V.E. Scn'wias este autoarea seriei CLILORILE IvIAGIEI bestseiler Neut York Tima,care a inceput cu voiumul Partea intunecatd a magiei (Edirura Nemira, 2017).

A publicat gi alte romane, printre care The Saoage Song, fiind consideratli ,,urma9a

Dianei \flynne Jones". Literatnra ei dinamici a atras interesul unor impc,nanliproducitori de film gi televiziune.

I/.D. E8H}TAB

A[UNARnAf]erffiffiffi$,ffiffi

Traducere din limba engleze

Cnrsrnva JrNcn

NEMIRA

CuPrins

1. Hof pe mare ..........,................,i......".,...

61,

11

I

9. Coliziune.10. Catastrof[

467! .at.i.

527

Mulpumiri".

I

HOT PE MARE

I

Morea Arnesiana

Delilah Bard dadea rnereu de necaz.

trrtotdea,rna fusese de pirere ct eramai bine aqa, de.cAt sx

lase necazul sI dea pteste ea., dar, dat fiind faptul cd plutea pe

ocean tntr-o barcd"de doui persoane, {drd,vreo vAsle, fari sa

vadi niciieri pimAnt gi fere vreo alti resursi decAt funia

care-i lega incheieturile, incepuse sI se cam tndoiasci de asta.

Era o noapte filrdIt;rrrd", mare gi cerul oglindind intuneri-

cul instelat de jur tmprejur; numai valurile ce leginau barca

marcau hotarul dintre sus gi jos. De obicei, acea refleqie in-

finitn o filcerpe Lila si se simti centrul universului.

in noaptea asta, in voia valurilor, o fdcea sd,vrea sd urle.

tn schimb, se uiti piezig la curn strllucesc luminile indepdrtarc, numai nuanla rogiatici deosebind felinarele bir-cii de lumina stelelor. $i privi cum corabia - corabia ei - se

tndEarta incet, dar sigur.

Simji curn panica i se ridici pAnn-n ght, dar se ginu bine.

Eu swnt Delilah Bard, gAndi ea, in timp ce funia ii intraadAncin carne. Sunt bop, pirat ;i cdldtor. Arn pd;i't tn treilumi

11

diferite;i am swpraviepwit. Am odrsat singe de regi gi am pinut

magia tn miini. Nicio corabie plind cu bArbapi nu poate facece pot eu. N^arn nevoie de niciunul dintre aoi.

Ew sunt dintre cei damnapi.

Simlindu-se potrivit de incurajat5, se tntoarse cu spatele

la corabie gi privi ln zare,la noaptea desfiguratd inaintea ei.

Ar fi putut fi. mai rdu, se gAndi ea gi, in clipa urmltoare,simli apa rece pe ldngd cizme, iar cAnd se uitl in jos, igi dedu

seama cd,barcaera gduritd. Nu era o gaurl imensi, nicidecum,

insd mirimea ei n-o linigtea cu nimic; o gatrd"mici poate scu-

funda o barci la fel de eficient, chiar daci nu la fel de repede.

Lila gemu gi se uiti la funia aspri, legati strAns in jurulmAinilor ei, de doui ori recunoscitoare ci nemernicii ii li-saseri picioarele libere, chiar daci eraprizonierd,intr-o ro-

chieingrozitoare. O dricie infoiatl, sublire gi verde, cu prea

mult material vaporos gi o talie atAt de strAmtd incAt abia

mai putea respira qi, penuu numele lui Dumnezew, de ce tre-buia s,i-;ifacd f.emeile de bunivoie aga ceva?

Nivelul apei urci tncet tn barcd,, iar Lila se strddui si se

concentreze. Trase aer ln piept pe cAt ii permitea imbrrci-mintea gi trecu in revistd nesatisficitorul ei inventar, rapid

intrat Ia apd: un singur butoiaq de bere (un dar de despir-

lire), trei cufite (toate ascunse), vreo gase facle (mogtenire de

la oamenii care o lisaserl cu barca pe api), rochia sus-pome-

nitd (naiba s-o ia de tAmpenie) cu piiurile ei umflate .si con-

ginutul buzunarelor (necesar, dacd voia sn invingl).Lila lun una dintre facle - ca un fel de anificii care, lovit

de orice suprafaqi, producea un val de lumini colorate. Nuo explozie, ci o razd constantd, indeajuns de puternici sitaie bezna ca un cugit. Fiecare f.acld ar fi trebuit sI dureze

un sfert de orl si, in larg, diversele culori aveau propriul lor

12 13

cod: galben pentru un vas care se scufunda, verde pentru o

boale la bord, alb pentru o primejdie neidentificate $i rogu

pentru piragi.

Avea cAte una din fiecare, iar degetele ei ezitaril deasupra

lor, analizhndu-gi opliunile. Se uiti la apa care se ridica inbarcigi se hotirt pentru facla gaibend, apucAnd-o cu ambele

mAini qi lovind-o de marginea bircii.Lumina explodi, brusc ai orbitor. Despici lumea in doui,

alb-auriul faclei 9i nimicul negru dens din jurul ei. Jumitate de

minut, Lila tnjurd qi clipi des ca si nu ldcrimeze din cauzal:u'

minii, flnAnd facla in sus gi departe de fala ei. Apoi incepu sinumere. Exact cAnd ochii ei incepuri, in sfArgit, sI se obignu-

iasci, flacdra scdzu, pAlpAi gi se stinse. Se uig ln zarc dupn o

corabie, dar nu vdzu niciuna gi apa din barcl igi continui creg-

terea lenti, dar de neoprit, plna la gamba. Ridice o a doua fa-

cla - alba pentru o primejdie neidentificat[ - 9i o izbi de lemn,

ferindu-gi ochii. Numiri minutele, unul dupi altul, scrutAnd

noaptea de dincolo de barcd dupi vreun semn de viali.

- Haide, qopti ea. Haide, haide, haide...

Cuvintele i se pierduri in guieratul flecerii care se stinse,

azvdrlind-o tnapoi in bezni.Lila scrfuni din din1i.

JudecAnd dupi nivelul apei din barcl, mai avea doar un

sfert de ori - o facla de timp - pini ce avea s[ fie de-a bine-

lea in pericol de scufundare.

CAnd deodati ceva se strecurl de-a lungul flancului de

lemn al barcii. Ceva cu col1i.

Dacd existd un Dumnezeu, se gimdi ea, ofdpturd celestd, o

putere cereascd sau oricine deasupra - sau dedeswbt -, cdruia

i-ar pldcea sd md padd trdind tncd o zi, de mild saw din simplu

a.rnuzArnent, acu.rn ar fi. un nxolr7ent potrirtit sd interaind.

$i cu aceasta, lui facla rogie - cea pentru piragi - 9i o lovi,

scildAnd noaptea din jurul ei tntr-o sinistri lumind sAngerie.

ti reaminti o clipn de fluviul lsle, din Londra. Nu din Londra

ei - dacd,locul ila posomorAt fusese vreodati al ei - sau din

insplimAntdtoarea Londri palide, responsabile pentru

Athos, Astrid 9i Holland, ci din Londra lui.Londralui Kell.

Imaginea lui ii apiru vie in minte, ca o facla, cu pirulcastaniu gi acea constante cuti dintre ochii lui, unul albastru

gi unul negru. Antari. Beiatul magic. Prinpl.Lila se uite drept in lumina roqie a faclei pAni cAnd imagi-

nea i se gterse. Avea preocupiri mai urgente in clipa asta. Apa

se ridica. Facla se stingea. Umbrele alunecau pe lAngi barcd.

Exact cAnd lumina roqie a faclei aproape se stingea, ilvlz,u.La inceput, nimic - o ceatd.slaba pe suprafala mirii -, dar

curAnd ceala se inchegd in fantoma unui vas. Coca neagrd

lustruitd gi pAnzele negre strllucitoare reflectau noaptea din

fiecare colqigor, iar felinarele de la bord erau atAt de mici 9i

de slabe ci puteau fi confundate cu lumina stelelor. Numai

cAnd se apropie destul, intr-atAt incAt lumina ro;ie a faclei

muribunde si joace pe suprafeqele lucioase, vasul se deslugi

clar. $i, atunci, aproape cd se urca peste ea.

tn ultimele pA1pAiri ale faclei, Lila putu sd citeasci numele

vasului, scris pe cocd cu o vopsea sclipitoare. Is Ranes Gast.

Hopul de Aramd.

Lila fncu ochii mari, uimitd gi uguratd. Z|rmbi discret,

apoi igi ingropi satisfacgia sub ceva mai potrivit situaliei - oexpresie undeva intre recuno$tinfi qi implorare, cu o tente

de speranli prudentl.Facla sfArAi qi se stinse, dar vasul era lAngi ea acum, destul de

aproape incAt se vade felele oamenilor aplecate peste parapet.

1415

- Tosalstrigi ea in arnesianl, ridicAndu-se in picioare cu

g$e, casd nu clatine barca micd car:e erape cale si se scufunde.

Ajutor. Nu-i era niciodatl ugor sI pari vulnerabila", dar

se striduia si imite cAt mai bine, tn timp ce oamenii se uitau

in jos la ea, inghesuiti acolo in mica ei barc[ inundatd, cu

mAinile legate gi rochia ei verde, udi toati. Se simlea ridicol.

- Kers la? intrebe unul, adresAndu-se mai degraba celor-

lalgi decAt ei. Ce-i asta?

- Un dari zise altul.* Va trebui sIJ impn4im, murmuri un al treilea.

CAliva dintre ceilalgi spuseri lucruri mai pulin placute gi

Lila se incorde, bucuroasi ci accentele lor erau prea pline

de mAl gi de stropi de valuri ca sI le tnleleagi toate vorbele,

chiar daci le spicui inlelesul.

- Ce faci acolo, jos? intrebi unul dintre ei, cu pielea atitde intunecatd,incit nuJ deosebeai in noapte.

Arnesiana ei era inci departe de a fi fluentl, dar dupipatru luni pe mare,tnconjuratl de oameni carc nu vorbeau

deloc engleza, cu sigurangi ci se imbunitdlise.

- Sensan, rlspunse Lila - md scufund * ceea ce stirni ho-

hote de rAs din pxteaechipajului adunat.

tnsa nu pilreatdeloc grlbili s-o pescuiascn. Lila tgi ridicn

mAinile, ca ei si-i poatevedea funia.

- Mi-ar prinde bine nigte ajutor, zise ea rar, alegAndu-gi

cuvintele.

- Vid asta,lncuviingi omul.

- Cine aruncdo aga frumusele? interveni un altul.

- Poate c5, e epuizati complet.

- Nu cred...

- Hei, fato! Cum stai cu instalalia?

- Mai bine arati-ne!

- Ce-i sr zar.va asta? tunl o voce gi, in clipa urmitoare,

un birbat uscat ca scAndura, cu ochi adAncipi tn fundul ca-

pului gi un lnceput de chelie pe 1easta tn rest acoperitd de

pir negru, apdru Ia marginea vasului. Ceilalli se traseri la o

parte, respectuogi, cAnd el se apuci de balustrada de lemn gi

se apleci si se uite la Lila. Ochii lui o cercetard. rapid - ro-

chia, funia, butoiagul, barca.

Crpitanul, parie ea.

- Pari sI fii la ananghie, i se adresi el.

Nu-qi ridicn glasul, dar cu toate acestea se auzi bine, cu

accentul lui arnesian sacadat, dar curat.

- CAt spirit de observalie! rispunse Lila mai inainte si se

poar.d abgine.

Insolenga reprezentade reguli un risc, dar oriunde s-ar fiaflat, indiferent de situalie, ea gtia sd interpreteze semnele.

$i, fara indoiald, omul usciliv zimbi.

- Corabia mi-a fost luatd, continui ea, gi noua mea am-

barcagiune n-o s-o duci prea mult, dupl cum vezi...

Dar el a intrerupt-o.

- Ji-ar fi mai ugor si vorbegti dac-ai veni aici, sus?

Lila dadu din cap, rnsuflAnd uqurata. irr."prrr. si se teami

cI aveau sd-gi vadi de drum, lesAnd-o si se inece. Ceea ce, ju-

decAnd dupi vorbele lor neruginate 9i dupi privirile gi mai

neruqinate, poate c-ar fifost, intr-adevir, alternativa mai buni,insi, aici, jos, nu avea nimic, pe cAnd acolo, sus, avea o qansi.

O frAnghie i-a fost anrncati peste bord; capitul greu ni-

meri tn apa crescutd, dela picioarele ei. Lila se prinse de

frAnghie s,i se folosi de ea ca si-gi aducl barca lAngi coca

vasului, unde fusese coborAti o scari; dar, mai inainte de a

se putea urca, doi oameni coborAri in barci, lAngn ea, fd-

cAnd-o si se scufunde considerabil murapid. Niciunul dintre

16 17

ei nu pirea deranjat. Unul se apucd si urce butoiagul de bere,

iar celalalt, spre uimirea Lilei, incepu s-o urce pe ea. O

arunci peste un umlr gi-gi adunl toate puterea ei de stnpA-

nire - care niciodati nu fusese din belqug - ca si nu-i infign

un culit in spinare, mai ales cAnd mAinile lui incepuri si ise plimbe pe sub fusti.

Lila igi infipse unghiile in palme, iar pind"ce omul o aqezd

in sfArqit pe puntea vasului, lAngn butoiagul in aqteptare

(,,Mai grea decAt pare", mormdi el, ,,qi numai pe jumdtate

rrtAt de moale..."), ea igi ficuse opt mici semiluni in piele.

- Jigodie, mArAi Lila in englezil cu jumdtxe de gurd.

El ii fecu cu ochiul 9i murmurd ceva despre pn4ile ei

intime, iar Lilaigi jurl tn gAnd sa-l ucidi. io..t.Apoi tgi indrepti linuta gi se trezi stAnd intr-un cerc de

marinari.

Nu, nu marinari, bineingeles.

Pirapi.

Jegogi, plnagi de mare gi betuli de soare, cu pielea inne-

grita Ei hainele decolorate, tod pAnn la unul cu cAte vntatlrajficut cu cuqitul pe gAtlejuri. Semnul piralilor de pe Hopwl de

Aramd. Numrri gapte tn jurul ei, cinci atArnali de frAnghii

gi de pAnze, gi presupuse cd mai erau vreo gase sub punte.

Optsprezece. Rotunjit, doudzeci.

Cel usclliv rupse cercul, feclnd un pas inainte.

- Solase,zise el, intinzAnd bralele. Pe cAt curaj au oamenii

mei, atAt de lipsili de maniere sunt.

ti p,rt" mAinile pe umerii rochiei verzi. Avea sAnge

sub unghii.

- Tremuri.

- Am avut o noapte proasti, ziseLila,sperAnd, pe misurlce supraveghea echipajul de brute, ci situagia nu avea si se

inriutiteasci.Barbatul zlrmbi gi, spre surprinderea ei, aver mai mul1i

dingi decAt igi imaginase.

- Anesh, zise el, dar acum egti pe mAini bune.

Lila gtia destule despre echipajul de pe Hoyul de Aramd ca

si-gi dea seama cd era o minciuni, dar se preflcu ci nu gtie.

- Ale cui mAini si fie acestea? intrebi ea.

Insul scheletic ii lui degetele gi igi apisd buzele cripate de

nodurile lor, ignorAnd funia incl strAns infiqurati pe inche-

ieturile ei.

- Baliz Kasnov, zise el. Ilustnrl cipitan al Hoyului de Ara.md.

Perfect. Kasnov era o legende pe Marea Arnesiani.Echipajul lui nu era foarte numeros, dar agil, gi le plicea la

nebunie sd" abordeze coribiile gi si taie gAtul celor capturaliin orele intunecate de dinainteazorilor,gtergAnd-o cu incir-cdturagi lesAnd mo4ii si putrezeasci. Poate cdardtagata simoari de foame, dar erarenumit pentru lacomia sa pentnrcomori, mai ales cele consumabile, iar Lila,stia cil Hopul de

Ararnd se indrepta spre coasta nordicl, spre un orag numitSol,ln speranla de a-i atacaprinsurprindere pe proprietariiunei incdrclturi deosebit de mari de beuturi fine.

-Baliz Kasnov, repeti ea, rosdnd numele ca gi cind nul-ar fi auzrt niciodatd..

- Iar tu egti? insisti el.

- Delilah Bard. De pe {ostul Pqtele dc Awr.

- Fostul? intrebl Kasnov, in timp ce oamenii lui, evident

plictisigi de faptul cd ea era incd imbrlcate, scoseseri cepul

butoiului.

18 19

- Ei bine, domnigoari Bard, incepu el, luAnd-o de bralconspirativ, de ce nu-mi povesteqti cum ai ajuns in bilrcugarria? Marea nu e un loc potrivit pentru o tlndrd,gi frumoasdhdy ca tine.

- Vaskens, zise ea- pirapi - de parci n-ar fi avut niciobmuiale ci termenul se aplica gi actualei companii. Mi-aul'urat corabia. Era un dar de nuntd delatatel meu. Voiamstr navigim pdndla Faro - am ridicat pinzele in urmi cutloui nopli -, dar au apdrut de nicdieri, au luat cu asalt

l)cstele de Aur...Exersase discursul i.sta, nu doar cuvintele, ci gi pauzele.

- L-au... l-au ucis pe sopl meu. Pe cipitan. $i cea mairnare parte a echipajului.

Aici, Lila o dadu pe englezil.

- S-a intAmplat atdt de repede... gi se opri brusc, de parciscdparea ar fi fost accidentali.

Dar atengia cipitanului fu imediat prinsl, ca un pe$te

intr-un cArlig.

- De unde egti?

- Londra, zise Lila, scolAndu-qi accentul la iveali.IJn murmur se rdspAndi in tot grupul. Dar ea conrinud,

dorind si-gi termine povestea

- Pe;teleera mic, dar pregios .inc|rrcatdin plin cu proviziipentru o luni. MAncare, biuturi... bani. Cum spuneam, a

lost un dar.Iar acum s-a dus.

insi nu de tot, nu inci. Se uitd inapoi, pesre paraper.Corabia era doar o patd,vagd de lumini Ia orizont. Se oprisedin drum gi pdrea si agtepte. Piragii ii urmiriri privirea cuochi avizi.

- CAti oameni? intrebe Kasnov.

- Dertr'ri, zise ea.$apte? Opt?

Piragii zimbird cu lecomie, iar LIla igi dedu searna la ce

se gAndeau. Ei erau de doui ori mai mul1i gi aveau o corabie

care se ascundea ca o umbri tn intuneric. DacI ar fi pututsd prindd pradacare se tndepirta... Simli cum ochii afundaqi

in cap aiuiBalizKasnov o cercetau cu atenlie. Ea ii intoarse

privirea gi se tntrebd,,intreacilt, dacd" el putea sI faci vreo

magie. Majoritatea coribiilor erau apdrare de o mullime de

descAntece - chestii care si Le f.acd. vielile mai sigure gi mai

u;or de suportat -, dar fusese surprinsi si descopere ci ma-

joritatea oamenilor pe care ii intAlnise pe mare nu prea ex-

perimentau arta elementelor. Alucard zicea cilharul rnagiei

eraf.oarte valoros gi ci adevirata, afinitate tgi asigura, de re-

gulr, o slujbe bine pletite pe uscat. Magicienii de pe mare se

concentrau aproape intotdeauna pe elementele relevante -apd gi vAnt -, dar pugine mAini puteau schimba cursul lucru-rilor gi, in cele din urmI, majoritateapreferau vajnicul ogel

de mode veche. Ceea ce Lila putea, cu siguranfl, si apreci-

eze, avdndln momentul de f.a1il citeva bucili ascunse.

- De ce te-au crutat pe tine? intrebi Kasnov.

- M-au cnrtat oare? a contestat Lila.Clpitanul lqi linse buzele. Deja hotdrAse ce sd facd in

privinja coribiei, igi dedu seama Lila; acum hotira ce sI faciin privinla ei. Se gtia cn Holii de Arami nu prea erau milogi.

-BaLiz... incepu unul dintre piraqi, un berbat cu piele mai

negricioasi decAt ceilal1i.

il apuca de umir pe cdpitan gi-i gopti la ureche. Lila nuizbuti si prindi decAt vreo cAteva dintre cuvintele murmrate. Londonezi. Bogapi. $i rdscurnpdrare.

Buzele cipitanului se tntinseri tntr-un zimbet.

- Aneslt, zise el, dAnd din cap.

$i apoi, spre intregul echipaj:

-Pinzele sus! Cap compas sud prin vesr! Avem de prinsrrrr peStisor de aur.

Oamenii iqi mormliri in semn de aprobare.

- Doamna mea, i se adresd Kasnov, conducAnd-o pe Lilasl)re trepte. Ai avut o noapte grea. DI-mi voie sd-ji arilt ca-

nrcra mea, unde cu siguranli o si te simli mai confortabil.t., spatele ei auzisunetele butoiului deschis 9i ai berii tur-

rrrrte, iar eazimbi,tn timp ce cipitanutr o conducea sub punte.

Kasnov nu stitu prea mult, slavi Domnului.O ldsd in cabina lui, cu funia inci in jurul incheieturilor,

yi clispd.ru din nou, incuind uga in urma lui. Spre u$urarea

ci, nu vizuse decAt trei oameni sub punte. Asta insemna,'irrcisprezece oameni la bordul Hopului d.e Aramd.

Lila se aqezd. pe marginea cugetei cipitanului gi numird,

1rintr la zece, doudzeci, treizeci, in timp ce pagii risunautlcmupra gi corabia cotea, tnclinAndu-se, spre propriul ei vas

Irrgar. Nici micar nu se osteniserd s-o caute de arme, un gest('iun ingAmfat din punctul de vedere al Lilei, cAnd igi scoase

rrn culit din cizmd" gi, cu pricepere, il invAni in mAini gi iqir;1ie legiturile. Funia ctzu pe podea, iar ea 19i frecl incheie-trrrile, fredonAnd incetiqor. IJn cAntec mariniresc despre

Sirrows, o fantomi despre care se zicea cd bAntuie coribiilet'.rre riticesc noaptea.

Cum ;tii cind Sarous aine?

(Vine, ztine, vine la bord)

Lila i9i apuci talia rochiei cu ambele mAini gi trase; fustasc sfAgie, scogAnd la iveall pantalonii negri, strAmli - cu unt.,c deasupra fiecdrui genunchi, unde avea cAte un culit -,

21

.,/begagi tn cizme. Lui culitul 9i tl s/recurl pe sub corset insus, la spate, retezind panglicile, ca si poati respira.

C,ind ointwl se opre;te, dar tncd tpi mai vijkie ln urecbi,

(in wrecbi., in cap, in si.nge ;i in oase.)

tgi aruncl rochia verde pe pat 9i o despici de la tiv lataliazdrenjuitd,. Printre vllurile vaporoase erau ascunse vreo

bele subliri, carelinuserl loc de oase de baleni;i care ardtat

ca nigte f"acIe, dar nu erau nici una, nici alta. tgi bigi culitulin gheati Ei scoase fumigenele.

CAnd curentul se opre;te, dar corabia pluteste ntai departe,

(PlwteSte tncd., plwteste mai departe, plute;te singwrd.)

Deasupra, Lila auzi o bufnituri, ca gi cum ar {i cilzut

corp mort. $i apoi inci una, gi inci una, cAnd berea i9i

efectul. Scoase o bucati de pdnzd, neagril, o frecl Pe o Pa

cu cirbune, gi apoi o legi peste nas gi gurn.

Cdnd lwna;i stelele se ascund tmpreund d.e tntuneric,

(Caci tntunericwl nu e gol deloc, deloc.)

(CAci tntunericwl nu e gol deloc.)

Ultimul lucru pe care Lila l-a scos dintre faldurile rochiei

verzi a fost masca ei. O bucatl de piele neagrd,simpli, cu ni

coarne care se arcuiau cu o gra{ie ciudatl gi ameninlitoare

deasupra frungii. Lila igi puse masca pe nas qi o legi la spate.

Cum gtii cAnd Sarous vine?

(Vine, vine, vine la bord)

22

t ) oglindd, pe jumdtate scorojitl de vreme, stitea incli-rr.rt.l in collul cabinei clpitanului,iar eatgi surprinse reflec-qr,r t'iind, deodatd, risunari pagi pe scari..

De ce nu-l aezi gi nw-l oezi. gi n-o sd-l aezi aenircd?

Q'{-o s,iJ aezi rrcni.nd deloc.)

l,ila zAmbi pe sub masci. $i apoi se intoarse gi se lipi cu

rlr.ucle de perete. Lovi de lemn bigul fumigen, cum flcuser'rr laclele - dar, spre deosebire de acelea, nu izbucni niciolrrrninl, ci numai nori de fum palid.

in clipa urmitoare, uga cabinei clpitanului se deschise de

lx.rete, dar piragii se miqcau prea incet. Ea aruncl biqul care

Iurnega in cabini gi auzi cum pagii li se impleticeau, iar oa-

rncnii tu$eau, inainte ca fumul narcotic si-i ripuni.Doi elimi.napi, gandi Lila, pdqind peste trupurile lor.Mai sunt treisprezece.