alchimia vindecării prin gândurile şi emoţiile...
TRANSCRIPT
1
Alchimia vindecării prin gândurile şi emoţiile noastre
Îmi amintesc metafora minţii ca o grădină, povestită de vindecătorii
tradiţionali Kahuna din insulele Hawaii. Consider că este foarte potrivită pentru o
înţelegere cît mai corectă a fenomenelor care se petrec în mintea noastră.
„Putem asemăna mintea cu o grădină. Voi sunteţi grădinarul, cel care plantează în tot cursul zilei diferite seminţe ... Ceea ce acum semănaţi în solul minţii veţi recolta ca efecte mai tîrziu, în corpul şi destinul vostru! Seminţele sunt, desigur, gândurile pe care le avem zi de zi, fie că le conştientizăm sau nu, fie că le
exprimăm sau nu... şi pe care le udăm cu apa emoţiilor... Subconştientul nostru – adică partea psihică substanţială, de care nu
suntem conştienti într-un anumit moment, este solul care hrăneşte seminţele
gândurilor, pentru ca noi, grădinarii, să ne bucurăm de roade... Dar, e bine să ştim
că subconştientul hrăneşte orice fel de seminţe, fie ele bune sau rele. Orice
gând sădit este o cauză şi orice acţiune este un efect. De aceea, este esenţial să
ne semănăm gândurile cu responsabilitate, astfel încît să ne construim acţiunile,
obişnuinţele, atitudinile, caracterul, într-un cuvânt-destinul aşa cum noi îl dorim. Fiecare putem observa că, atunci când ne îmbolnăvim
încercăm să găsim doar cauza fizică, imediat observabilă, a
bolilor noastre, iar apoi să o combatem rapid prin
medicamente prescrise de doctor sau alte remedii despre
care am aflat că „ajută ”. Şi deseori vedem că, de fapt, nu ne
ajută, decât, poate, pe termen scurt, apoi simptomele revin.
Trebuie să recunoastem că aceste obiceiuri, fie ele şi
practici medicale, nu sunt cu adevărat eficiente... Dar e incredibil cât de mult
persistă omul în ineficienţă!
Suntem cu toţii de acord că sănătatea este o stare generală de bine, de echilibru, de armonie între ceea ce gândim, simţim, credem şi facem.
Cu toţii vrem să fim sănătoşi, dar oare facem ceea ce este necesar pentru a menţine acest echilibru?
Am auzit mulţi dintre noi de forţa nemărginită a minţii, de virtuţile
gândirii pozitive, de importanţa atitudinii optimiste în viaţă. Legea universală a atracţiei spune că lucrurile asemănătoare se atrag, prin rezonanţă. Gândurile
noastre sunt vibraţii energetice care tind să se materializeze şi care atrag
„magnetic” spre sursa emiţătoare vibraţii asemănătoare, adică lucrurile care sunt
pe aceeaşi frecvenţă. Dacă emitem gânduri de natură pozitivă, combinate cu
emoţii pozitive, se manifestă experienţe dorite în viaţa noastră, în schimb dacă
emitem negativ, atragem experienţe nedorite.
Deseori problemele noastre de sănătate, de la tulburările sufleteşti la
bolile trupului, sunt mesaje pe care subconştientul le transmite prin intermediul
corpului pentru ca noi să devenim conştienţi de stadiul în care ne aflăm pe drumul
evoluţiei noastre. Specialişti din domeniul psihosomaticii, al bioenergeticii, al
fizicii cuantice, dar nu numai ei, consideră boala - un dezechilibru energetic,
2
efectul anumitor gânduri negative din trecut, generalizate şi sedimentate în
mentalul nostru subconştient.
Astfel că vindecarea trebuie să ia în considerare cauzele reale ale
tulburărilor organice, fiziologice, psihice, cauzele subtile, ascunse procesării
conştiente a minţii, cauze care sunt grefate pe modalităţi eronate de gândire, pe
obiceiuri, tipare de acţiune greşite, dar bine înradăcinate în subconstient, poate
de zeci de ani de zile!
Şi atunci...ce este de făcut?
Simplu: să privim mai mult şi cu atenţie în noi înşine.
Depistând şi renunţând la aceste vechi tipare de gândire negativă
sau distorsionantă, vom reuşi să intrăm într-o atmosferă mentală
nouă, pozitivă, iar odată cu această reprogramare a energiei
gândurilor şi emoţiilor, se va modifica şi structura moleculară a organismului, se
va reechilibra, vindecându-ne!
Să schimbăm modul greşit de a percepe şi gândi, deci implicit atitudinea
noastră de viaţă într-una pozitivă, orientată spre iubire, armonie, echilibru, spre soluţii şi nu spre îngrijorare, teamă, obstacole, pericole sau ceea ce nu dorim să
se întâmple. Astfel ne vom influenţa benefic emoţiile, acţiunile, comportamentul,
consolidând sănătatea trupului, dar şi a minţii şi a sufletului, pentru că toate
acestea sunt într-o profundă interconexiune.
Să luăm exemplul unui simptom foarte răspândit: durerea de cap. Toţi îl
cunoaştem, nu-i aşa? Şi îl explicăm în termeni de tipul “Mă doare capul pentru că
sunt obosit, stresat, am învăţat/lucrat prea mult... ori poate m-a prins vreo
raceală...” Şi luăm rapid o aspirină sau un algocalmin. Hmm...aşa ne-am obişnuit.
Dar nu ne întrebăm “dar oare de ce sunt obosit, stresat... ori mă prinde răceala
aşa usor? “ Răspunsurile la aceste întrebări ne-ar ajuta mult. Se pare că durerea
de cap are ca şi cauze ascunse: frica, teama de eşec, nesiguranţa, autocriticismul exagerat, neacceptarea propriei fiinţe... Te pune pe gânduri, nu-i
aşa? Ar fi bine!
Şi cum ar fi de dorit să gândeşti pentru ca
durerea de cap să nu revină? Un nou model de gândire –
spus ca o afirmaţie vindecãtoare, o autosugestie ar fi cam
aşa: “Mă iubesc şi mă accept necondiţionat. Mă văd aşa cum sunt într-adevăr, cu calităţi şi cu puncte slabe, pe care le pot dezvolta. Sunt mulţumit de mine. Am grijă de mine şi mă simt în siguranţă.”
În general, cauzele ascunse ale durerilor trebuie căutate în nevoia de iubire- nevoie care nu e satisfăcută destul - (mai ales a iubirii de sine- care stă
la bază), în dorinţa de a fi protejat. Conflictele sufleteşti nerezolvate, reţinerile
emoţionale duc la apariţia inflamaţiilor, a edemelor şi a erupţiilor pe piele, adică
ceva până atunci reţinut se vrea foarte mult a deveni vizibil, adică conştientizat.
Atunci când partea afectată din corp este faţa, semnificaţiile merg în direcţia
imaginii pe care o avem despre noi înşine, dar şi de o ingrijorare, chiar teamă,
privind imaginea noastră în ochii celorlalţi.
3
Afirmaţiile vindecătoare cu care am putea să ne autoprogramăm
subconştientul în astfel de situaţii ar fi: „Îmi eliberez calm toate emoţiile reţinute... Mă iubesc, mă accept şi mă apreciez la adevărata mea valoare... Mă simt în siguranţă să fiu eu însumi... Cu gânduri de iubire mă protejez...” Fiecare îşi
poate formula afirmaţiile vindecătoare în cuvinte care-i rezonează plăcut, cu
condiţia ca ele să fie în termeni pozitivi, la persoana întâi, prezent.
Se pot utiliza şi cardurile terapeutice cu astfel de afirmaţii şi cu
simboluri sugestive, ele funcţionând şi ca un fel de „ancore”
pentru starea de bine...
In concluzie, să reţinem că puterea vindecătoare a
minţii este infinită şi ea îşi are rădăcinile în subconştientul
nostru. Este esenţial să învăţăm să comunicăm cu el,
ascultându-i mesajele. Subconştientul ştie cum să ne asigure
echilibrul interior şi ne oferă toate resursele de care avem nevoie pentru asta!
Subconştientul nu este interesat dacă gândurile noastre sunt bune sau rele, adevarate sau false... ci pur şi simplu răspunde în conformitate cu natura
vibraţională a acestor gânduri. El nu ne va contrazice niciodată, ci va accepta
mereu ceea ce noi gândim, afirmăm, fie că ştim sau nu, fie că vrem sau nu...
Ceea ce gândim despre noi înşine devine adevărat pentru noi. Este în beneficiul nostru din toate punctele de vedere să renunţăm la a
privi bolile corpului sau ale sufletului ca pe ceva rău, cu care noi trebuie să ne luptăm.
Toate simptomele care se manifestă la nivel corporal- şi pe care
medicina zilelor noastre vrea să le elimine prin intervenţiile ei artificiale la nivel
fiziologic- ca şi cum fiinţa umană doar la asta se reduce! - sunt semnale care ne
atrag atenţia asupra unui dezechilibru interior ivit în energiile noastre
sufleteşti, ne informează că ceva anume ne lipseste... şi asta ne face să fim “ne-
întregi” adică “bolnavi”... Vindecarea înseamnă mai mult decat ceea ce ne-am
obişnuit să numim ”însănătoşire”. Dacă vrem să ne vindecăm cu adevărat, în
profunzimea fiinţei noastre, e necesar să ascultăm aceste mesaje care ne indică
nevoia de “întregire’’ - adică de sănătate - şi să integrăm ceea ce e necesar,
pentru a ne vindeca cu adevărat.
Eu consider că VINDECAREA ESTE O ALCHIMIE... o transmutare a bolii
şi nu simpla eliminare a unui semnal neplăcut – care este simptomul bolii. Este o
muncă interioară de durată, prin care noi, alchimiştii, ne transformăm problemele
– acele metale ordinare, grele, plumburii... în AUR VERITABIL – care înseamnă
regăsirea stării de armonie a fiinţei noastre.
Prof. Gabriela Căian
consilier psihopedagogic
4
Creativitate şi originalitate
Creativitatea reprezintă miraculoasa întâlnire
dintre energia neinhibată a copilului cu ceea ce pare a fi opusul şi duşmanul ei, simţul ordinii, impus de
disciplinata inteligenţă a adultului. (Norman
Podhoretz)
Creativitatea este un proces de învăţare
aparte, la care elevul şi profesorul sunt una şi
aceeaşi persoană. (Arthur Koestler)
Originalitatea, independenţa gândirii noastre, cere în
primul rând existenţa unei gândiri unitare, conştiente şi puternice. (Grigore Moisil)
Unul dintre cele mai mari foloase ale
originalitatii este sa spui lucruri obişnuite
într-un mod neobişnuit.
Originalitatea nu constă în a spune ce nu a mai spus
nimeni, ci în a spune exact ceea ce gândeşti tu însuţi.
(James Stephens)
Originalitatea este suma totală a gândirii unui om
sau a scrierilor sale. (Isaac Singer)
Creativitatea poate fi descrisă ca descotorosirea
de certitudini. (Gail Sheely)
Creativitatea nu înseamnă să găseşti un lucru, ci să faci ceva
din el după ce l-ai găsit. (James Russell
Lowell)
Creativitatea este extinderea naturală a
entuziasmului nostru. (Earl Nightingale)
Suntem creativi când alegem alte
comportamente decât cele pe care le-am folosit pânã atunci (în relaţia cu noi înşine, cu alţii) şi au
dat greş.
5
Lectura-confortul eului regăsit
Cuvintele posedă o putere
miraculoasă de a ţese cele mai
extraordinare imagini,
transpunându-le din lumea hârtiei
în lumea interioară, a imaginaţiei
cititorului, astfel sufletul
acestuia este muiat în cea mai
dulce cerneală a vieţii, capabilă
de a reda un contur, un miros, o
culoare specifică modului de a
gândi, de a interpreta cele citite
de către el.
Astfel, lectura nu reprezintă altceva decât sensibilizarea simţurilor eului,
teleportându-l într-o lume complet nouă sau deseori puţin diferită de realitatea
în care există cititorul. După părerea mea, acea lume pe care o creează eul în
timpul lecturii reprezintă un mediu propriu unde guvernează legile acestuia,
astfel realizându-se existenţa imaginară efemeră (existentă pe parcursul
lecturii) a unui mediu confortabil în care eul se regăseşte.
Lectura reprezintă o interpretare a lumii cuvintelor, un joc tridimensional al
formelor şi esenţei inspirate de fiecare cuvânt, transpuse prin imaginaţie.
Interpretarea celor citite se realizează inconştient şi/sau conştient la nivelul
psihologic, chiar şi la nivelul patrimoniului emoţional al cititorului. Astfel,
realitatea nouă se formează în imaginaţie, creează condiţii emoţionale,
psihologice favorabile stării cititorului, în acelaşi timp materializându-se puncte
de tangenţă între eu şi cele lecturate de către acesta.
Pentru mine, lectura înseamnă contopirea cu universul în care are loc
transferul sentimentelor autorului operei către mine. Lectura este universul în
care încerc să văd lumea din perspectiva autorului, încerc să simt şi să înţeleg
toate imaginile pe care le propune acesta. În momentul în care mă contopesc cu
conţinutul operei, se aşterne o pace interioară, care face ca lumea mea să
absoarbă ca un burete seva ce curge prin venele operei, extrăgând esenţialul,
constatările privind experienţele mele proprii diluându-se în seninul, pacea eului
regăsit, ca şi cum ar exista o compatibilitate maximă între latura mea spirituală
şi sufletul eului narator.
Lectura este o formă a fericirii, o călătorie interioară şi muzica gândurilor
scrise care circulã între creator şi cititor, pe care le regăsesc în conţinutul
operelor.
Cravcenco Dina
Clasa a X-a B
6
Clubul de lectură: Cititul dăunează grav inculturii
La începutul anului şcolar am gândit organizarea, nu atât a unui club de lectură cu
elevi voluntari din fiecare clasă, cât o altă variantă de verificare a lecturii suplimentare.
Sub deviza Cititul dăunează grav inculturii, am propus tuturor elevilor fiecărei clase a
IX-a o oră suplimentarã lunară de dezbatere a unei cărţi propuse, citită de cãtre tot
colectivul.
Selecţia cãrţilor care urmau a fi propuse a constituit un punct important de
plecare, care purta şi el responsabilitatea succesului acestei acţiuni. Ţinând cont în
primul rând de tematica programei clasei a IX-a, lista mea avea în vedere următoarele
teme: adolescenţa, familia, iubirea, lumi fantastice, care se regăseau în următoarele
titluri: Romanul adolescentului miop, de M. Eliade, De veghe în lanul de secară, de J. D.
Salinger, Moromeţii, de M. Preda, Cartea nunţii, de G. Călinescu, Romeo şiJulieta, de W.
Shakespeare, Adela, de G. Ibrăileanu, Don Quijote de La Mancha, M. de Cervantes,
JurnalulAnnei Frank, Procesul, de F. Kafka, Micul prinţ, de Antoine de Saint-Exupéry,
Domnișoara Cristina, de Mircea Eliade.
Primele reacţii la faptul că fiecare are de parcurs un roman de-a lungul fiecărei
luni a anului şcolar, au fost rezervate, în cel mai bun caz, uşor dezaprobatoare în unele
situaţii. Dar întocmirea fişelor de lecturã la plic, nu le-a sunat bine deloc. De ce în plic?
De ce trebuie să respectăm exact pattern-ul cerut? N-ar fi mai bine să aducem un
rezumat, chiar tehnoredactat? De ce să pregătim şi câte trei întrebări? Câtă muncă!
Dar lucrurile s-au construit pas cu pas spre convingerea tuturor părţilor că nimic
nu avea să fie de prisos. Dacă prima întâlnire m-a lasat să descopăr doar doi-trei elevi
gata de a se lăsa conduşi de tensiunile personajului principal al Romanului adolescentului
miop, iar punctele majore ridicate s-au învârtit în jurul problematicilor de teorie literară
(relaţia autor-personaj-narator, perspectivã narativă subiectivă-obiectivă,
autobiografie-memorialistică, ficţiune-nonficţiune), interpretările următoarelor texte
supuse dezbaterii au devenit tot mai surprinzatoare şi au câştigat adepţi. De veghe în
lanul de secară cred că a stârnit cele mai multe controverse şi a angrenat în discuţie pe
cei mai mulţi dintre cititori. Mărturisirile lor de a se fi recunoscut pe ici pe colo în
Holden, dilema între ceea ce este şi ceea ce nu este creditabil la acest personaj, rolul
său alegoric, de a-i proteja pe copiii asemenea lui, Phoebe, de a nu cădea în prăpastie
7
(cea a adulţilor), pentru a se putea bucura de jocul lor, nemulţumirea faţă de
negativismul excesiv al lui Holden, iată o mică parte a problemelor care au încins
spiritele.
Următoarele întruniri, pot spune că, mi-au produs revelaţii; revelaţia a ceea ce
înseamnă să discuţi cu 30 de elevi din care 28 au citit integral romanul propus;
plenitudinea sentimentului cã textul a bătut ecranul pentru o parte din viaţa acestor
elevi; satisfacţia de a urmări elevi gata să-şi argumenteze un punct de vedere pertinent
asupra unui text lecturat şi frământat în minte de unul singur; mulţumirea de a vedea
elevi care au dobândit suficientă încredere în sine pentru a demonta justificat o anume
interpretare şi pentru a construi o alta; surprinderea de a vedea notaţiile personale pe
fişele de lectură riguros întocmite; convingerea că arta literară are ceva de spus în
evoluţia fiecăruia.
Raportarea mea nu ar fi completă dacă nu aş adăuga aici bucuria pe care elevii cu
care lucrez mi-o oferă cu prilejul fiecărei întâlniri cu ei, a fiecărei lupte de idei care
începe să se lege în timpul dezbaterilor noastre, care a devenit pentru mine un soi de
împărtăşire personală cu gânduri de copil trecut spre pragul adolescenţei, cu revolta
dezaprobatoare a vârstei, cu puterea de a merge înainte fără a te uita prea adesea
înapoi, cu întrebările cu care mă opresc pe coridoarele şcolii. Într-una dintre zile, unul
dintre aceşti cititori pe care-l apostrofasem vehement că trece limita semnificaţiilor pe
care textul le oferă, căzând în suprainterpretare, mi-a mărturisit despre felul în care el
e incapabil să rămână în interiorul graniţelor textului, deoarece acesta continua cât se
poate de real să se compună dincolo de el, în lumea sa ficţională. M-am apostrofat apoi
sever în gând şi mi-am amintit de felul în care personajele lui Dickens, Alphonse Daudet
sau ale lui Daniel Defoe deveniserã prietenele mele dincolo de lumea lor livrescã din care
se născuseră, depăşind-o şi reconstruindu-se liber în mintea mea de proaspăt iniţiat în
ale lecturii.
Le mulţumesc astfel lor, elevilor mei, pentru acest prilej. Şi mi-ar plãcea să cred,
deşi riscul de a o face nu e mic, că măcar pentru o parte dintre ei, cărţile întoarse pe
toate părţile împreună se vor constitui într-o primă treaptă în evoluţia lor spre lecturã,
prin care se vor construi pe ei înşişi. Pentru că cred că elevii din faţa mea nu sunt
butoaie ce trebuie umplute, ci flăcări ce trebuie aprinse!
Prof. Laodamia Oros
8
Ora de lectură… Începând cu clasa a IX-a, la orele de
limba română, pe lângă lecţiile din programă,
doamna profesoară ne-a propus o oră de
dezbatere lunară în cadrul clubului de
lectură Cititul dăuneaza grav inculturii. Cărţile suntpropuse ca lectură suplimentară
de către profesoară, dar dânsa acceptă
propuneri şi de la elevi.
Pe lângă rolul de a mă stimula să
discut pe o temă literară cât mai coerent, de
a-mi forma propria opinie faţă de cărţile
citite, am intrat pe nesimţite într-o lume pe
care am descoperit-o destul de târziu,
deoarece în şcoala generală nu am citit nicio
carte până la sfârşit şi nici nu aveam de gând
să o fac.
Am început astfel să citesc cărţi
pentru că mi s-a cerut să o fac! Una dintre
experienţele de lectură din cadrul acestui
club m-a marcat la modul fascinant: “De
veghe în lanul de secară” de J.D. Salinger,
datorită manierei în care este prezentată
viaţa unui adolescent cu care am anumite
puncte comune.
Mi-a plăcut şi romanul”Morometii” de
Marin Preda, despre care nu credeam când
am început să-l parcurg că poate avea
surprize pentru mine. Familia rurală, prin
excelenţă, patriarhală, aşa cum bine ştiţi,
figura lui Ilie Moromete, a Polinei, a lui
Niculae Moromete au prins chip în mintea
mea.
Cartea care nu mi-a plăcut a fost:
”Adela” de GarabetIbrăileanu. Tema
romanului: o iubire neîmplinită şi nici măcar
împărtăşită între doctorul Emil Codrescu şi
personajul feminin, Adela. Deşi profesoara
de limba română ne-a atras atenţia asupra
valorii literare a textului, nu m-a convins.
Lipsa naraţiunii, probabil, obsesia
personajului principal faţă de această
femeie, prea multă introspecţie … m-au
plictisit!
Azi citesc “Procesul” de Franz
Kafka… este o carte pe care o citesc cu drag
cu toate că nu se prea leagă cu celelalte
cărţi citite până acum. Am ajuns la
jumătatea romanului şi de-abia aştept să
aflu deznodământul, deoarece am impresia
că toată acţiunea se petrece în mintea
personajului principal şi nu în realitate.
Dezbaterile de la clubul de lectură
sunt o plăcere şi au iniţiat în mine o nouă
bucurie, aceea de a petrece un timp cu
cartea în mână, provocarea de a parcurge
cărţi necunoscute mie până acum din
literatura universală. Am şi o recomandare a
doamnei profesoare: să citim cărţi care sunt
nou apărute şi care ar putea să ne
stârnească mai mult plăcerea de a citi.
BaciuAnda
Clasa a IX-a C
Aventura mea printre cărţi
Odată ce a început clasa a IX-a, am
înţeles câtă dreptate aveau părintii,
prietenii şi profesorii din şcoala generală,
îndemnându-mă să fac din lectură un obicei
constant. Profesoara de limba româna ne-a
propus să organizăm un club de lectură în
care aveam datoria de a citi lunar o carte,
aceeaşi, fiecare dintre noi, pe care să o
fişăm, şi pe care să o dezbatem în ultima zi
de joi a fiecărei luni. Ar fi corect să
recunosc că nu am întâmpinat cu prea mult
entuziasm propunerea dânsei.
Pentru luna octombrie am avut de
citit “Romanul adolescentului miop” al lui
Mircea Eliade. M-a atras foarte mult
maniera în care am discutat cartea, deschis,
fiecare şi-a spus opinia şi a comentat
paragrafe din text, puţin altfel decât la
orele de limba română. Iar acest fapt m-a
ajutat să înteleg mai bine textul. După
această primă oră de lectură, atât eu cât şi
o parte dintre colegii mei, înţelegând cartea
şi fixându-ne anumite idei, am fost chiar
entuziasmaţi să mai primim cărţi de citit. În
următoarele ore de lectură ne-au trecut prin
mâini şi cărti foarte interesante, dar si cărţi
plictisitoare, ceea ce pe mine, şi cred că şi
pe alţi colegi nu ne-a determinat să nu mai
citim, mai ales de dragul dezbaterilor de la
clubul de lectură.
Aş putea adăuga aici că, descoperind
în a citi o placere, am “pus mâna” şi pe alte
cărţi, nu doar pe cele propuse de doamna
profesoară. Mai mult decât atât, am deprins
o nouă placere: aceea de a-mi cumpăra cărţi!
Azi pregătesc pentru viitoarea oră
de lectura Cervantes: Don Quijote de la Mancha. Am citit până acum doar câteva
9
capitole care mi s-au părut destul de
interesante, aşa că aştept cu nerăbdare să-i
descopăr esenţa acestei cărţi, despre care
cred că e una particulară.
Maja Andreea
Clasa a IX-a B
Taina lecturii
Cititul… o activitate pe care unii o
practicăm, dar căruia cred că nu toţi îi
înţelegem funcţia în acelaşi mod. Dacă
pentru unii lectura oferă doar posibilitatea
de a afla noutăţi sau a parcurge nişte semne
care umplu pagini care fuseseră goale, eu am
descoperit însă, cum probabil au făcut-o şi
alţii, că contactul cu cartea dezlănţuie în
mintea mea un exerciţiu de imaginaţie şi de
trăire inedit.
Nu mă pot lăuda că am citit foarte
multe cărţi, sunt încă la început de drum.
Însă pot spune că acest prim an de liceu m-a
făcut să lungesc mult lista cărţilor citite,
datorită participarii mele la clubul de lectură
organizat de profesoara mea de română în
care ne vedem o dată pe lună la o masă
rotundă, în urma lecturării unui roman,
acelaşi roman pentru toţi participanţii.
Am început cu un roman pe care nu
credeam nici măcar că-l voi termina,
“Romanul adolescentului miop” de Mircea
Eliade; îmi părea că nu are nimic interesant,
în care naraţiunea e aproape inexistentă. Am
reuşit totuşi să-l parcurg până la capăt. După
ce l-am întors pe toate părtile la clubul de
lectură, a devenit brusc interesant şi pentru
mine. L-aş recomanda oricui, mai ales celor
de vârsta mea, liceeni, deoarece, după cum o
spune şi titlul, cartea este mărturisirea unui
adolescent în care te regăseşti pe ici pe
colo, cu frici şi bucurii.
Următorul pas: Salinger cu “De
veghe în lanul de secară” care m-a câştigat
de la primele pagini, din care consider că am
învăţat multe. Pe parcursul lecturării aveam
o nelămurire: legătura dintre titlu şi
conţinutul cărţii? Asta am înţeles doar după
dezbaterea lui în ora de lectură, iar alegoria
titlului m-a fascinat!
Experienţa lecturii celui de-al treilea
roman propus, “Moromeţii” de Marin Preda,
n-a fost nici ea una fără greutăţi. Îmi aduc
aminte cum săream peste paginile cu
descrieri plicticoase ale vieţii rurale pentru
a putea să mă încadrez în timp. Nu prea m-a
convins, m-a plictisit în parte, universul rural
nu avea nimic atrăgător pentru mine. Totuşi,
în timpul dezbaterii lui la ora de lectură, m-a
interesat problematica familiilor de acolo şi
personajul central al cărţii: Ilie Moromete.
Următoarea carte: “Maitreyi”,
aparţinându-i tot lui Eliade. Romanul acesta,
fără să mă laud că l-am citit într-o
săptămână, m-a acaparat hotărât. Poate că
tema iubirii e cea care a avut multe de spus
în reacţia mea, dar cred că şi modul în care e
scris.
Apoi, aceeaşi temă tratată de
această dată de Shakespeare: “Romeo si
Julieta”, într-o piesă de teatru cu final
dramatic, cauzat de moartea protagoniştilor.
Ţin să adaug aici doar că modul în care
autorul îl împiedică pe părintele Lorenzo de
a-l informa pe Romeo despre otrava cu efect
temporar dată Julietei, e cam gratuit şi e
introdus doar pentru a crea finalul tragic.
Seria cărţilor citite în clasa a IX-a a
continuat cu “Adela” de Ibrălieanu, care nu
m-a atras, nu m-am împăcat cu gândul că
naratorul nu-i mărturiseşte Adelei
sentimentele ce le nutreşte faţă de ea, deşi
e fascinat de prezenţa acesteia.
Azi citesc: Cervantes! Visătorul Don Quijote de la Mancha, cavaler rătăcitor. Cam
greoaie, cam idealistă, dar să vedem cum
funcţionează până la capăt.
Înaintea fiecărei scadenţe, ultima zi
de joi din lună, în care romanul trebuie să fie
citit, iar fişele “la plic”, puse la punct, mă
strădui să mă apropiu de sfârşit.
Cam acestea sunt experienţele mele
“serioase” de lectură. Cred că sunt pe cale
să dobândesc un nou hobby pe care să-l
dezvolt în timp, adunând cât mai multă
experienţă livrescă.
Maja Catalina-Maria
Clasa a IX-a B
10
Primul meu cerc de lectură
Prima mea participare la cercul de
lectură a fost într-o ploioasă zi de
octombrie, o zi pentru care fiecare dintre
colegii mei era gata să-şi arate abilităţile
sale de a citi un roman. Ora de la unu la două
e întotdeauna una obositoare, însă mi-a
părut mie că de data asta fiecare dintre noi
îşi conservase mai multă energie. Doamna
profesoară ne atrăsese atenţia să renunţăm
la forma clasică a aranjării băncilor şi să
aranjăm scaunele şi mesele într-o formă
circulară. Soneria anunţă începutul
dezbaterii Romanului adolescentului miop, al
lui Mircea Eliade. Discuţia s-a rezumat la
început la întrebări adresate nouă de
doamna profesoară. Îmi amintesc azi cât de
dezorientat mă simţeam. Aveam în minte
doar un traseu narativ parcurs de personajul
romanului, nu mă gândisem la interpretări,
comparaţii şi asociaţii. M-a făcut atent felul
în care doamna profesoară conducea mintea
noastră spre semnificaţiile mai adânci ale
textului. Apoi, la fiecare dintre colegii mei.
Şi mi-am dat seama că lecturile şi
dezbaterile acestea mă vor implica şi
emoţional, şi toate în scopul înţelegerii
textelor puse la bătaie.
Au venit alte şase–şapte astfel de
întâlniri. Nu am lipsit la niciuna dintre ele.
Lună de lună ele îmi păreau din ce înce mai
interesante. Şi ştiţi ce mi-a părut cel mai
atrăgător fapt? Că fiecare începuse să-şi
spună deschis părerea despre legătura sa
emoţională cu personajele, despre relaţiile
dintre personaje, fără însă ca ei, colegii mei,
să-şi fi dat seama de confesiunea lor, într-un
mod natural, deschis.
Cărţile lecturate pe tema iubirii,
temă pe care o studiam şi la orele obişnuite
de limba română, am observat cum fiecare
coleg de-al meu era capabil să-şi expună
sensibilităţi pe care nu le-aş fi recunoascut
altfel. Chiar dacă adesea nouă, băieţilor, nu
ne e prea simplu să spunem că am fost
marcaţi de vreun personaj feminin, pe
parcursul dezbaterilor literare, discuţiile se
învârteau în jurul acestor aspecte.
Aş spune astfel că dincolo de rolul lecturii
acestor romane într-un timp limitat, pretins
de scadenţa dezbaterii, întălnirile acestea
mi-au dezvolatat spiritul critic şi analitic
asupra unor aspecte literare şi sociale
importante.
Mocan Vasile
Clasa a IX-a B
Puterea cărţilor
Cititul a devenit o activitate
destul de rar întâlnită în rândul copiilor şi
al tinerelor generaţii. Mulţi renunţă cu
facilitate la cărţi în favoarea internetului,
a filmelor sau a jocurilor pe calculator. O
carte bună are darul de a-şi trece cititorii
printr-o serie de trăiri şi emoţii care
culminează cu o stare generală de
satisfacţie. Dacă cu ceva timp în urmă
aceste consideraţii nu ni se păreau
verosimile, azi putem spune că lucrurile
stau altfel. Iată de ce!
Întâlnirile din cadrul clubului de
lectură organizat de doamna profesoară de
limba şi literatura română, au reuşit să
aducă cititul în viaţa noastră, despre care
am uitat sau nu am ştiut niciodată că nu
doar ne îmbogăţeste cunoştinţele care, mai
devreme sau mai târziu, ne vor fi
folositoare, dar ne oferă prilejuri
nesfârşite să trăim experienţe, emoţii,
vieţi paralele celor reale, alături de
personajele cărţilor. Fiecare carte
parcursă a lăsat o amprentă vie asupra
noastră, chiar şi cele care nu ne-au atras
în mod deosebit şi nu s-au ridicat la nivelul
aşteptărilor noastre. Unele cărţi au reuşit
chiar să ne facă să ne identificăm cu
anumite personaje.
Prima provocare a fost ,,Romanul
adolescentului miop’’ al lui Mircea Eliade,
carte care la prima citire nu a reuşit să
facă în aşa fel încât bariera sufletului
nostru să cedeze, dar după ce am discutat-
o la clubul de lectură, această barieră a
fost sfâşiată, lasând adevăratele înţelesuri
să se infiltreze în sufletul nostru.
Cea mai plăcută lectură a fost
experienţa citirii cărţii ,,Micul Prinţ’’ de
Antoine de Saint-Exupéry, carte publicată
în America în 1943 şi care s-a bucurat în
epoca de după război de o imensă
popularitate. În această operă este readus
la viaţă universul copilăriei inocente,
printr-o suită de parabole a căror unitate
11
este asigurată de povestirile personajului
principal care, în călătoria lui pe pământ,
îşi spune povestea unui aviator aflat în
pană în mijlocul deşertului. Micul prinţ
pleacă de pe mica sa planetă în căutarea
adevăratului sens al vieţii. În călătoria sa
palpitantă, personajul întâlneşte tot felul
de planete şi personaje care i se par în
,,mod clar bizare”, dar care reprezintă
diferitele caractere umane general-
valabile şi care îi sprijină drumul său spre
cunoaşterea şi înţelegerea universului.
Ajuns pe Pământ, îşi caută prieteni, dar nu
găseşte niciunul. Întâlneşte, în schimb, un
şarpe, o floare şi mai apoi o vulpe. Din
discuţiile cu vulpea, înţelege că are o
responsabilitate faţă de floarea mândră şi
capricioasă pe care a lăsat-o acasă şi din
cauza căreia a început să se îndoiască de
propria sa valoare. Întâlnirea cu şarpele
este plină de învăţăminte, personajul
aflând că oamenii pot fi singuri chiar şi în
mulţime. Micul prinţ este un personaj
extraordinar, avid de cunoştere, pur ca un
copil, dar nu naiv, pentru că poate să
sesizeze esenţa lucrurilor.
Mai ales după masa rotundă pe
acesta temă de la club am înţeles că
oamenii mari sunt veşnic grăbiţi, veşnic
preocupaţi de lucruri superficiale,
neputincioşi să vadă lucrurile cu adevărat
importante. Adevăratele lor griji sunt
legate de viaţa materială, de stresul
instigat de gândurile negre, uneori
nefondate. Din aceste motive sunt
incapabili să retrăiască măcar pentru o zi
momentele în care totul părea desprins
dintr-un basm, iar fiecare zi era o nouă
descoperire. Este o prăpastie între lumea
inocenţilor (nu doar copii) şi cea a
adulţilor, conduşi doar de gânduri şi sarcini
absurde, care-i fac incapabili şi de a
înţelege desenele făcute de un copil.
Holden din ,,De veghe în lanul de
secară’’ a lui Salinger, adolescentul
frustrat şi cu grave probleme de atitudine
ne-a surprins în multe privinţe. Problemele
prin care majoritatea adolescenţilor trec
au însemnat pentru el obstacole imposibil
de deşit, răpus fiind de crize de
indentitate şi sfârşind într-un spital de
boli mintale.
Azi citim Kafka: ”Procesu”.
Discuţia pe tema cărţii va fi la Biblioteca
judeţeană ”Octavian Goga” într-o ambianţă
plăcută, unde vom urmări şi filmul.
Prin discuţiile pe care le avem în
cadrul acestui club de lectură reuşim de
fiecare dată să aflăm opiniile colegiilor şi
ale d-nei profesoare, care aduce adesea
lumină asupra unor lucruri pe care nu le-am
putut desluşi, pe care le juxtapunem
cunoştiinţelor dobândite pe parcursul
orelor petrecute împreună. Unii dintre
colegi sunt mai receptivi, pe când altora,
discuţiile li se par plicticoase, lăsându-se
pradă leneviei minţii. De multe ori, după ce
dezbatem un roman, îl privim cu alţi ochi şi
suntem mai atenţi la detalii, care par
nesemnificative, dar care se dovedesc
cruciale în logica autorului.
Credem că am dobândit o deprindere
importantă: aceea de a căuta mesajele
ascunse ale cărţilor pe care autorul nu le
serveşte pe tavă, ci le tăinuieşte bine
pentru a lăsa cititorului revelaţia
descoperirii lor. Suntem recunoascători
doamnei profesoare pentru sprijinul dânsei
în descoperirea valorii lecturii şi a atâtor
sensuri ale unor lucruri care pentru
început le-am considerat banale.
Purcel Oana
Neag Emilia
Clasa a IX-a C
Clubul de lectură
Experienţa mea de lectură a
însemnat, în primul rând, un proces de
comunicare cu colegii primului an de liceu şi,
de asemenea, cu profesoara mea de limba
română.
Adolescenţii din jurul meu sunt
furaţi de fascinantul internet, şi, adesea,
cărţile pentru ei sunt doar biete obiecte de
muzeu. Un film care este mult mai uşor de
parcurs şi de înţeles este mult mai atrăgător
şi mai repede ales decât o carte pentru a fi
citită. Eu am descoperit puterea lecturii, pe
care nu o compar cu internetul, deoarece
citind, mi-am putut imagina adesea singur
locuri, peisaje, personaje. Faci scenariul cum
vrei tu, eşti emoţionat de fiecare dată când
întorci pagina, râzi şi plângi odată cu
12
personajele şi mi se leagă în minte o lume pe
care o construiesc eu.
Încă de la începutulclasei a-IX-a am
discutat împreună cu profesoara de limba
română despre un club de lectură pe care să-
l numim: Cititul dăunează grav inculturii, prin
care ni se propunea citirea unui roman pe
lună, în urma căreia eram datori să întocmim
fişe de lectură şi care se finaliza cu o
dezbatere comună. În primelezile nu am fost
atras deloc de acest lucru, mi-am zis:,,O altă
plicticoasă variantă şcolară. În fiecare lună
un roman.” Fără chef, am luat în mână primul
roman şi am reuşit cu puţin efort să-l duc
până la capăt. Fişele de lectură, recunosc,
mi-au dat ceva bătăi de cap. Nu le făcusem
aşa cum ne sugerarse doamna profesoară,
paralele cu citirea textului, ci doar la
finalizarea lecturii. Dar asociaţiile care s-au
făcut în timpul dezbaterii, atât de către
dânsa, cât şi de către colegii mei,
interpretările care s-au conturat aici mi-au
stârnit dorinţa de a face paşi spre lectură.
A fost mai greu la început, însă relaţia mea
cu cartea s-a schimbat de câteva luni
încoace. De la cel pe care îl înspăimânta
cititul, am ajuns să mă simt azi un fel de
prieten al cărţii.
Experienţa mea de lectură cu
romanul ,,Adela” de Garabet Ibrăileanu nu aş
cataloga-o chiar ca una fericită, deoarece
acest roman mi-a părut prea trist, prea
lipsit de vivacitate. Cartea pe care o citesc
acum este una interesantă, ciudată şi
aberantă, chiar, pe alocuri; e vorba despre
Procesul lui F.Kafka. Mă pune în dificultate,
însă de fiecare dată când am o piedică, mă
ambiţionez şi recitesc şi până la urmă
reuşesc. Cărţile care mi-au plăcut cu
adevărat sunt însă: ,,Romanul adolescentului
miop”, de MirceaEliade; ,,Moromeţii”, de
Marin Preda; dar şi cărţi care m-au făcut să
îmi imaginez spaţii fantastice, ca planeta cu
vulcani a Micului Prinţ şi floarea sau baobabii
săi. Am îndrăgit cel mai mult personajele:
preotul Tonea din nuvela ,,De la noi la
Cladova” şi Ilie Moromete din ,,Moromeţii”,
deoarece au fost personaje exemplare şi
unice. Calităţile preotului Tonea şi credinţa
lui neclintită în Dumnezeu, la fel şi dăruirea
totală a acestuia către biserică, m-au
impresionat nespus de mult. Iar Ilie
Moromete, un personaj care întâmpină o
gramadă de greutăţi şi care ajunge să fie
părăsit de copii, la fel, îmi este un personaj
întipărit în minte.
La clubul de lectură discutăm despre
cartea pe care am citit-o pe parcursul lunii
scurse. Fiecare vine cu păreri proprii, unii
sunt foarte implicaţi, alţii, deloc. Aceştia din
urmă sunt cei care nu îţi dau interesul şi
citesc din obligaţie. Mai sunt şi cei care nu
termină de citit cărţile, lucru care se
întâmplă mai rar şi pe care eu îl explic prin
faptul că ei nu sunt pasionaţi încă de lumea
cărţii, sau că nu au încă acea capacitate de a
trăi ceea ce citesc.
În timpul orei de lectură, eu îmi
aprofundez cunoştinţele pentru că adun din
părerile fiecăruia şi sintetizez concluzia
atunci când profesoara este de acord cu
ceea ce spun colegii. Metoda mea este aceea
de a fura de la fiecare câte puţin. Atunci
când ajung acasă, reiau partial lectura şi,în
urma informaţiilor din clasă, îmi este mult
mai uşor să o parcurg.
Mă bucură participarea la acest club
de lectură, deoarece în tot acest timp am
învăţat să îndrăgesc cartea, un fapt
important pentru dezvoltarea mea
intelectuală, dar, dincolo de asta, lecturile
de până acum mi-au oferit adevărate bucurii
livreşti.
Oşan Răzvan Emanuel
Clasa a IX-a C
13
Chipul din spatele unei măşti de porţelan
Micile discuţii dintre bărbaţii euforici care repetau acelaşi lucru de fiecare dată când ne
întâlneam în această casă de ceai deja erau aberante şi plictisitoare. De fiecare dată ceva era
adăugat la povestea anterioară, făcându-mă să mă întreb cât de departe poate ajunge mintea
umană.
Eram o gheişă de mare succes, o gheişă de înaltă clasă, trebuia să fiu mulţumită şi
fericită că am ajuns în vârful piramidei, pe care multe încearcă să urce, însă doar o puţină parte
dintre ele reuşesc. Fiecare persoană pe care o întâlneam nu mă uita, fiecare persoană de pe
stradă se oprea să mă vadă cum păşesc şi să-mi urmeze mişcările pline de graţie, după cum mama
mi-a spus. Încă îmi amintesc perfect vorbele ei. „Chiyo-chan, eşti mândria acestei case de ceai din Gion, datorită ţie şi graţiei tale, clienţii noştri sunt foarte mulţumiţi de serviciile tale.”
Partea rea e că nu mă simt deloc completă, nici mulţumită.
-Chiyo-chan, încântă-ne seara cu o poveste! a spus Izuko cu un zâmbet care trebuia să
pară fericit şi plin de bunătate.
Mi-am înghiţit propia salivă la gestui ei forţat, ştia că trebuie să mă includă în discuţii
doar pentru că sunt cu mult mai presus decât toate cele aflate în cameră, iar ea era una dintre
ele.
-Ce ar trebui să vă povestesc? am întrebat zâmbind larg, vânzând exact ceea ce vroiau să
vadă, un surâs perfect. Ce ar fi dacă v-aş povesti despre fata unui pescar din zonă... , am
continuat povestea, am continuat să vând minciuni.
*~*~*
Încercam cu disperare să fiu atentă la poveştile spuse de o altă gheişă aflată în încăpere,
dar uşa s-a deschis zgomotos, intrând două persoane noi. Mi-am îndreptat atenţia spre noii veniţi,
având o mare surpriză la vederea lor. Erau străini, nu necunoscuţi, erau din altă ţară, nu erau
tipici japoezi şi nicidecum bătrâni. Niciodată nu m-am simţit atrasă de niciun client, deoarece
majoritatea erau bărbaţi căsătoriţi sau care nu îmi stârneau interesul. Străinii s-au aşezat pe
partea mesei care dădea faţă în faţă cu mine.
Fetele din încăpere s-au băgat în seamă subtil, adresându-le mici întrebări despre viaţa
lor. Eu am ales să îmi fac treaba ocupându-mă de restul clienţilor. Unul dintre ei mi-a cerut să
cânt la shamisen, iar eu am pălit, a trecut ceva timp de când am mai cântat în faţa clienţilor la un
instrument. Mi-am ridicat privirea şi automat mi-a fost prinsă de ochii ciocolatii a unuia dintre
străini. Eram pierdută în observarea trăsăturilor bărbatului şi a fost nevoie ca una dintre gheişe
să mă aducă la realitate.
După ce am terminat unul dintre ei m-a felicitat, numele fiindu-i Changmin, iar eu i-am
zâmbit seducător şi m-am mutat lângă cei doi pentru a-i servi în calitate de una dintre cele mai
cunoscute gheişe, făcându-le pe celelalte să se dea la o parte. Le-am turnat celor doi sake în
pahare şi m-am uitat spre ei fluturându-mi genele uşor.
-Ai un simţ al muzicii ascuţit, a spus celălalt bărbat, iar eu m-am uitat atentă spre el,
zâmbind uşor, deschizându-mi ochii largi. Şi o frumuseţe aparte deasemenea, a continuat, iar apoi
şi-a băut sake-ul.
-Cred că astăzi este ziua mea norocoasă, am spus râzând, nu de fiecare dată ţi se fac
două complimente la rând de la doi oameni atât de importanţi.
-Ador ca persoanele speciale să-mi spună pe nume, care este Kyuhyun, aşa că sper că şi
tu, în calitate de persoană specială să mi te adresezi în acest fel.
Mi-am înclinat capul uşor în semn de respect şi nu am putut să trec neobservată privirea
aruncată mie de către Changmin.
*~*~*
Cei doi au devenit clienţi fideli mie, căci în fiecare seara sau dacă nu, o dată la două zile
îmi solicitau serviciile, de obicei eram doar noi trei, fără să facem mare lucru, doar dezbăteam
tot felul de teme, savuram ceaiuri diverse şi eram tot mai apropiaţi, aş putea îndrăzni să spun că
14
eram chiar prieteni. Changmin este destul de tăcut, în timp ce Kyuhyun era opusul lui. Sunt seri,
precum aceasta, în care eram rezervată doar pentru Changmin.
Eram puţin agitată din cauză că nu mai ajungea Changmin. Mi-am băut pe nerăsuflate
ceaiul în timp ce am luat o îmbucătură din biscuiţii pe care mi i-a dat mama pentru el. Uşa s-a
deschis dintr-o dată, făcându-şi apariţia Kyuhyun. Parcă azi nu trebuia să vină el. Privirile care mi
le-a aruncat au fost atât de intimidante şi pline de un sentiment pe care nu l-am putut descifra,
în schimb, cu Changmin, mă simt agitată şi emoţionată de fiecare dată când îl văd. Poate fizicul lui
este cel care m-a atras de prima dată, figura lui înaltă şi suplă iese în evidenţă din mulţimea
obişnuită. Hainele delicate pe care le poartă, culorile sumbre care îi vin atât de bine şi pălăriile se
potriveau perfect cu ţinuta pe care o adopta. Zâmbetul lui mă făcea să simt o mare căldură în
interiorul meu, spre deosebire de Kyuhyun, a cărui zâmbet nu părea sincer.
-Kyuhyun-kun, la ce se datorează plăcerea de a te avea în seara aceasta în compania mea?
l-am întrebat zâmbind uşor.
-Changmin a avut ceva de rezolvat şi m-a trimis în locul lui, a spus simplu şi mi-a întins
ceaşca de ceai pentru a o umple.
Am făcut ceea ce mi-a cerut, iar apoi mi-am pus şi mie, începând să beau, încercând să par
cât mai naturală.
*~*~*
Trei zile au trecut precum trei ani. Niciunul dintre ei nu mă mai rezervase, iar eu
începeam să devin neliniştită din cauza aceasta. Dacă chiar nu mai aveau nevoie de serviciile mele,
presupun că aveau măcar delicateţea să îi transmită mamei acest lucru.
Când Setsumi, servitoarea mea, a venit să mă anunţe că mama vroia să mă vadă în salonul
de oaspeţi, mi s-a pus un nod în stomac. M-am aranjat repede, iar cu paşi repezi m-am întredptat
spre salonul de oaspeţi, din care se auzeau nişte voci care-mi păreau atât de cunoscute. Fără a mă
uita cine e înauntru, am făcut o plecăciune, iar abia apoi i-am observat pe cei doi coreeni, stând în
centrul camerei, în faţa mamei, Changmin ferindu-se de privirea mea, în timp ce Kyuhyun îmi
zâmbea.
-Chiyo-chan, a grăit mama, iar eu mi-am ridicat privirea spre ea, discutam cu aceşti doi
domni despre nevoia ta de un danna, deja ai ajuns la o anumită treaptă în lumea gheişelor şi cred
că eşti pregătită să ai unul, a spus zâmbind uşor către mine.
-Dar ... , am vrut să spun ceva, dar nu aveam cuvinte, de ce îmi făcea asta chiar acum? M-
am uitat îndată spre Changmin care părea posomorât, asta însemnând un singur lucru: el nu era
danna al meu.
-Chiyo-chan, l-am auzit pe Kyuhyun adresându-mi-se, nu pari prea entuziasmată! a
remarcat acesta, iar eu m-am silit să nu încep să strig.
-Este ... este o surpriză pentru mine, domnule Kyuhyun, că doriţi să fiţi danna-ul unei
fiinţe atât de neînsemnante ca şi mine.
Desigur că minţeam, nu eram nesemnificativă şi nici surprisă nu eram, adică eram, dar nu
într-un mod plăcut, parcă surprizele trebuiesc să fie plăcute şi să te bucuri de le, nu să ţi se pară
sfârşitul lumii, sau măcar al meu. Ce se va întâmpla dacă eu refuz ca el să-mi fie danna sau măcar
să mă atingă? Şi ce mai important, ce se va întâmpla cu aceste sentimente care înfloresc în inima
mea pentru Changmin? Nu voi mai putea să fiu aproape de el? Să-i văd ochii şi zâmbetul cald?
-Draga mea, cred că nu te simţi destul de bine, eşti cam palidă, cred că cel mai bine ar fi
să te retragi în camera ta, am căzut de acord comun că vom susţine ceremonia în exact o
săptămână.
*~*~*
În aceste şase zile nu am auzit de niciunul dintre cei doi. Mama se ocupa de tot
ceremonialul, fără să se consulte cu Kyuhyun sau cu mine. Doar gândul că-l voi avea ca danna mă
făcea să mă înspăimânt, mereu am crezut, de puţinele dăţi în care m-am gândit că voi avea un
danna, că o să ajung să ţin la el, cât de cât, însă nu mă aşteptam să mă simt înfiorată, chiar dacă
era Kyuhyun. E o persoană care nu îmi inspira încredere.
15
Pe la miezul nopţii, când încercam cu disperare să nu mă mai gândesc de ce Changmin nu
m-a cumpărat, am auzit nişte zgomote pe hol.
Cu mare grijă uşa a început să se deschidă, iar inima mea s-o oprit din bătut, ţinându-mi
respiraţia, am stat atentă să aud restul zgomotelor din cameră. Pe podeaua din cireş fin se
auzeau nişte paşi înceţi, încercând să fie tăcuţi. Am simţit o prezenţă în spatele meu şi am
început să-mi bag mâna sub pernă, unde aveam o mică katana, un cadou de la un client. M-am
întors abrupt pentru a-l ataca pe cel sau cea care a intrat în camera mea fără să mă gândesc de
două ori, dar atacul mi-a fost oprit, eram gata să strig însă acel bărbat, judecând după puterea
pe care o avea, mi-a pus mâna lui la gură făcând ca strigătul să-mi fie înăbuşit. Am început să mă
zbat din strânsoarea lui, încercând cu disperare să mă eliberez.
-Shhhh, stai liniştită, sunt Changmin, mi-a rostit vocea persoanei, iar eu m-am oprit brusc
din zbătut. O să îţi dau drumul doar dacă promiţi că nu o să strigi.
Cu o mică aprobare din cap din partea mea, şi-a retras mâna de la gura mea, însă cu
cealaltă tot o ţinea pe a mea în a lui.
-Ce cauţi aici? am rostit pe un ton puţin rece.
-Ai încredere în mine? m-a întrebat uşor, iar eu mi-am luat câteva moment de gândire,
după care am aprobat uşor din cap. Bun, vrei ca Kyuhyun să-ţi devină danna? a întrebat, iar iar eu
m-am încruntat, scuturându-mi capul uşor ca semn de negaţie.
Respiraţia mi s-a tăiat în momentul în care l-am auzit chicotind, pot să jur că era unul
dintre cele mai speciale sunete pe care le-am auzit vreodată, nici ciripitul păsărilor sau clichetul
clopoţelelor nu făceau să curgă atâtea sentimente în interiorul meu...
-Atunci... atunci, ţii la mine? Mai mult ca la un client? mi-am muşcat buza uşor simţindu-mi
obrajii luând foc, mi-am ridicat privirea din pământ şi m-am uitat direct la chipul lui,
recunoscându-i trăsăturile în întunericul din cameră, i-am luat mâna care o ţinea pe a mea şi i-am
dus-o spre inima mea.
-Ea bate pentru tine precum nu a mai bătut pentru altcineva vreodată, am spus în timp ce
mi-am plecat capul ruşinată, cine ar zice că o gheişă ar fi în stare să spună aşa ceva tare.
Mi-am simţit faţa cuprinsă de mâna lui liberă şi m-a tras uşor spre el, fără ca să pot
reacţiona de la micul şoc, i-am simţit buzele peste ale mele. Am putut simţi fluturaşi în stomac şi
mintea mea nu mai judeca concret.
-Peste cinci ore o să vin după tine, a spus, fă-ţi un mic bagaj şi ne vedem atunci. Cu asta a
plecat fără să mai spună nimic.
*~*~*
Bagajul meu a fost gata îndată ce m-am trezit din transă, nu a fost greu ce să aleg de
prin camera mea. Şi în acest moment, ştiam că îmi plăcea Changmin şi îl detestam pe Kyuhyun. Am
auzit o bătaie venind dinspre uşa de la curtea interioară casei, care avea o fântână arteziană cu
peşti aurii, iar eu mi-am luat bagajul şi m-am îndreptat spre ea, ştiind cine era. Deschizând-o cu
mare grijă, m-am încălţat cu sandalele şi am păşit în afara camerei, întâlnindu-mă cu bărbatul
viselor mele.
Eram la jumătatea podului din apropiere, când, în capătul la care trebuia să ajungem, ne
aşteptau un grup de oameni îmbrăcaţi în haine negre, blocându-ne calea. L-am simţit pe Changmin
tensionându-se şi mi-a strâns mâna foarte tare în a lui, atunci am ştiut că acele persoane nu ne
vor lăsa cu siguranţă să trecem. M-a tras după el în partea opusă a podului, de unde am venit, dar
şi acolo era un alt grup de oameni, din care unul îmi era foarte cunoscut, Kyuhyun.
-Ţi-am spus că de data aceasta eu aveam să câştig, Changmin, a spus bărbatul în timp ce
s-a oprit la zece paşi de noi.
-Nu te vrea, Kyuhyun, a răspuns Changmin strângându-mă mai tare de mâna, de ce crezi că
a venit cu mine?
-Nu contează că te însoţeşte, este a mea, am cumpărat-o. Şah mat, a spus acesta în timp
ce a făcut un semn cu capul, iar îndată am simţit pe cineva cum mă smulge din strânsoarea lui
Changmin, am încercat să mă zbar încercând să mă eliberez, dar fără rost.
16
-Nicio femeie care ţi-a plăcut cu adevărat nu te-a vrut, Kyuhyun, eşti prea rece şi fals cu
ele, nu ştii să-ţi arăţi adevărata faţă, a spus Changmin calm.
-Taci! Ce ştii tu despre femeile pe care le-am iubit eu? a întrebat acesta revoltat.
-Ce ştiu despre ele? Totul! Sau au uitat că toate m-au preferat pe mine? Seohyun şi Chyio
sunt doar două exemple, dar diferenţa este că eu chiar o vreau pe Chyio.
-Şi vrei să spui că pentru Seohyun nu ai simțit nimic? a întrebat Kyuhyun uitându-se
direct la Changmin.
-Nu, ea s-a aruncat în brațele mele fără să îi pese de iubirea ta pentru ea, ea a fost cea
vinovată de toate!
-Să nu îndrăzneşti să vorbeşti aşa despre ea! A fost o fată sfântă! a strigat Kyuhyun
precum un posedat.
-A fost o uşuratică! Aşa că, dacă îmi permiți, te rog să mă lași să plec cu femeia mea, o să-
ţi dau banii pe urmă, în Coreea, a spus Changmin întorcându-se cu fața spre mine începând să
pălească pentru a mă prinde de braţ.
Între timp bărbatul care mă ţinea m-a lăsat liberă şi am fugit spre el, luându-l în braţe.
Changmin m-a luat de mână întorcându-mă spre partea de sfârşit a podului când, instinctiv, m-am
întors pentru a-l vedea pentru ultima dată pe bărbatul care trebuia să-mi fie danna. Îmi părea
rău de el, îl judecasem greşit, era o persoană bună care a suferit foarte mult din cauza unei
femei. Am zâmbit trist, spunându-mi în sinea mea că nu trebuie să judec oamenii în modul în care
se comportă.
Împreună cu Changmin am păşit dincolo de pod, mergând încet, fără grabă, spre port, care
avea să ne ducă în Coreea de Sud. Îmi părea rău într-un fel că aveam să plec în aşa fel, fără să
spun nimănui, lăsând-o pe mama singură, fără o gheişă de top, însă sunt un om egoist, care vrea
să-şi găsească fericirea şi să se simtă complet.
-Changmin! un urlet a răsunat în urma noastră făcându-ne să ne întoarcem.
Kyuhyun venea fugind spre noi purtând o armă în mână îndreptând-o spre mine, corpul mi-
a rămas blocat fără să mai pot face nicio mişcare, silidndu-l pe Changmin să mă tragă în spatele
lui pentru a mă feri de pistol.
Sunetul asurzitor al focului de armă s-a auzit, iar eu am închis ochii instinctiv, uitând că
am un scut uman în fața mea, lăsându-l pe bărbatul care mi-a arătat ce înseamnă dragostea, să
cadă la pământ cu stomacul plin de sânge. Nu mai ştiu sigur dacă am strigat sau dacă măcar am
putut să-i ating trupul neînsufleţit, căci Kyuhyun m-a prins de braţ, trăgându-mă cu putere de
lângă corpul bărbatului pe care îl iubeam. În timp ce mă trăgea după el m-am uitat în urmă doar
pentru a-mi simţi inima făcându-se bucăţele din cauza imaginii lui, culcat la pământ într-o baltă de
sânge.
Am ajuns la o casă, presupun ca era a lui şi am fost aruncată pe jos în una dintre camere.
Doar în acel moment am observat că lacrimile sărate au fost de fapt tot timpul pe chipul meu, nici
un moment uitând să-l jelesc pe bărbatul cu ochi ciocolatii.
L-am simțit pe Kyuhyun apropiindu-se de mine, în timp ce-mi atingea cu mâna lui murdară
de sânge chipul.
-În sfârşit eşti lângă mine, Seohyun, vom putea fi împreună, aşa cum am visat, a rostit
printre chicotele bolnave care îmi făceau pielea de găină.
Speram ca totul să fie un vis, să fie totul o minciună, să mă trezesc din nou la casa de ceai
fără să-i fi cunoscut pe cei doi, fără să îl fi iubit pe unul dintre ei, fără să simt această durere în
sufletul meu. Şi totuşi, când mi-am simţit kimono-ul căzând de pe umeri, am ştiut că totul era
real.
Moldovan Denisa
Clasa a X-a D
17
O mare de dor
Ţi-e dor de mare, vrei să te
joci în nisip, să stai la plajă şi să faci
diferite lucruri care îţi aduc
zâmbetul pe buze. Şi totuşi eşti
tristă pentru că ştii că ai pierdut o
vară superbă şi te gandeşti că
următoarea nu o să mai fie la fel.
Pleci la mare, pleci cu gândul acolo.
Priveşti valurile care se sparg în mii
de bucăţi şi revin la forma anterioară
în următoarele secunde. Vântul bate
cu putere. Firele de păr îţi acoperă
faţa, iar tu le înlături şi constaţi că
din nou ele vin pe chipul tău. Vrei ca
mâinile lui calde să îţi mângâie faţa,
dar nu reuşesti să le găseşti.
Marea te cheamă la ea.
Nisipul rece de sub picioarele goale
îţi transmite un fior, pare a fi unul
de frică, însă te înşeli. Chiar dacă
încerci să călătoreşti cu mintea în
altă parte, tot la subiectul care te
leagă de mare ajungi. Te captivează
imaginea tristă a mării, în spatele
ceţii groase observi o barcă părăsită.
Vrei să imortalizezi acest moment,
crezând că în imagine totul ar putea
arăta diferit. Încerci să îţi închipui
soarele imens şi palmierii uriaşi. Vrei
să simţi parfumul fermecător al
florilor orientale. Dar, din păcate,
constaţi că nu ai aparatul de
fotografiat la îndemână. Te uiţi în
spate şi observi că tot ceea ce a fost
urât a dispărut. O mână caldă îţi
atinge umărul şi îţi zâmbeşte. Eşti
doar tu, el şi marea.
Te trezeşti la realitate,
constaţi că totul a fost doar un vis.
El îţi spune bună dimineaţa şi
te sărută. Ochiș Diana
Clasa a X-a B
Pigment de fericire
Pigment de fericire,
colorează-mi ochii. Aminteşte-ţi de
mine. Sunt o carte deschisă, dornică
să o răsfoieşti, să o citeşti şi nu în
ultimul rând să o iubeşti. Care te
veghează în tăcere întreaga noapte.
Tu, ea şi luna. Univers complex şi
deplin.
Adormi cu ea în braţe.
Dimineaţa este tot acolo, lângă tine.
Te urmăreşte cu ochii inexistenţi. Îi
zâmbeşti, o pui pe noptieră şi pleci.
Obsesivi, aştepţi să o deschizi din
nou.
Seara o întâlneşti. Este
minunată. Este a ta.
Ochiș Diana
Clasa a X-a B
Tu
Iubitule, văd în ochii tăi ce
nu am mai văzut niciodată. Stele,
sute se sparg în albastrul orbitor al
ochilor tăi care reuşesc de fiecare
dată să mă hipnotizeze şi să mă ţină
captivă în eternul necunoscut al
gândurilor mute. Noaptea albastră
împreună cu tine. Ce n-aş da să fie
astfel mereu. Cât despre stelele
năucitoare presărate cu o nuanţă
aurie de pulbere magică, întind mâna
în speranţa că aş putea să le culeg pe
18
toate. Dar nu pot, fericirea pe care o
transmit acestea este datorată
prezenţei tale. O simplă confuzie, o
iluzie vizuală mai exact.
Stelele, totul va disparea în
curând. Strange-mă în braţe, prinde-
mă de mână şi nu îmi da drumul
niciodată, este tot ce îmi doresc.
Vino, să dansăm împreună în
încăperea obscură. Dorinţa colosală
din piept pâlpâie din ce în ce mai
tare. Sângele îmi străbate agil
venele, în timp ce tu îmi devorezi o
ultimă fărâmă de euforie. Ne
avântăm în zefirul deplin al
primăverii.Şi iată, pulberea de cristal
se pierde pas cu pas în neantul uitat
de lume. Suntem pierduţi. Nu mai
simţi nimic, decât mirosul florilor de
cireş.
Ochiș Diana
Clasa a X-a B
Ceainăria Sakura
Prin combinarea elegantului şi a
simplităţii rezultă Ceainăria Sakura,
ceainărie cu specific japonez, care
îmbină elementele culturii japoneze cu
modernitatea. E un loc cochet, liniştit,
plin de cultură şi nuanţe. Pe lângă
servirea ceaiului pe parcursul unui ritual
specific japonez, Ceainăria Sakura îţi
oferă posibilitatea să te cultivezi
participând la diverse activităţi precum:
Arta împăturirii hârtiei (origami),
Atelier de desen, Club de şah japonez-
Shogi şi ‘Tea party’ pe diverse teme
legate de cultura japoneză. Toate
acestea fiind acompaniate de melodii
plăcute, inspirate din spaţiul nipon.
Ochiş Diana,
Clasa a X-a B
19
Comunitate umană
A
1
2
3
4
5
6
7
B
A-B – Celula de bază a societăţii
1. Scenă semnificativă din
"Moromeţii" de Marin Preda.
2. Basm scris de Ion Creangă.
3. Satul natal al lui Ion Creangă.
4. Stă la baza familiei.
5. Personajul principal din
romanul "Moromeţii" de Marin
Preda.
6. Personajul principal din
"Amintiri din copilărie" de Ion
Creangă.
7. Calitate a timpului de la
sfarşitul primul volum al
romanului "Moromeţii" de
Marin Preda.
Bolboacă Ramona Clasa a IX-a E
Cel mai frumos sentiment
A
1
2
3
5
6
7
B
A-B – Sentiment
1. Autorul poeziei’’Sara pe deal”
2. Fiul lui Ilie Moromete
3. Descriere facută de autor Ilenei,
din opera ”Lostriţa” de V. Voiculescu
4. Captivant, fermecător
5. Soţia jupînului Traică, din nuvela
”De la noi, la Cladova” de Gala
Galaction.
6. Referitor la apartenenţă, la un
popor
7. Fiica cea mare a preotului Tonea,
din nuvela ”De la noi, la Cladova” de
Gala Galaction.
Ungur Dacian
Clasa a IX-a E
20
În lumea poveştilor copilăriei
A
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
B
A-B Operă care prezintă ”copilăria copilului universal”
1. Autorul romanului ,,Amintiri din copilărie"
2. Cel mai mare poet român
3. Nică fură pupăza din ...
4. Fata popii, ...
5. Satul în care s-a născut Nică
6. Personajul principal al ”Amintirilor din copilărie”
7. Nică fură ... de la mătuşa Mărioara
8. Tatăl lui Nică, Ștefan a ...
9. Și pupaza-zbrrr pe-o ...
10. Nică stă în gazdă în casa ...
11. Bădiţa Vasile este luat şi dus la ...
12. Nică pleacă la studii la ...
13. Preotul satului era Popa ...
14. Glumele făcute în gazdă la Pavel
15. Bunicul lui Nică locuia în...
16. Pedeapsa de pe ... bălan
17. Râul îngheţat în care cade Nică
18. Nică ia ... de la oile Irinucăi
19. Nică şi vărul său Dumitru merg la şcoală la...
20. Prietenul lui Nică, Nică a lui ...
Seiche Niculina-Ștefania
Clasa a IX-a E
21
Gârbău - Lumea de ieri şi de azi
Reşedinţa de comună - Gârbău este
atestată încă din anul 1437 fiind menţionată
cu diferite denumiri de-a lungul timpului:
plebanus de Garbo în 1446, Magyar Garbo în
1733, Gârbău din 1854.
Populaţia Gârbăului a păstrat
în timp o mărime relativ
constantă cu o creştere
modereată la începutul
secolului al XX-lea. Pe
teritoriul localităţii Gârbău
pe dealul Boboara s-au găsit
resturi ale unui punct
înaintat de observaţie care
se presupune că aparţinea
castrului roman de la Gilău,
subordonat oraşului Napoca, în urma unor
săpături făcute pe la 1830 (menţiunea este
făcută de istoricul maghiar Torma Karoly în
anul 1880). Şi în vatra satului Gârbău s-au
găsit urme ale prezenţei romanilor (ruine cu
inscripţii) în grădinile a doi gospodari, Perici
Indrei şi Paşc Ionaş
Primele atestări de sate pe valea
Nădăşului sunt din sec XIII –lea, acestea
aflându-se încă din 1270 în stăpânirea
Episcopiei Romano-Catolice de Alba-Iulia. De
altfel, comitatul Cluj este atestat pentru
prima dată în 1176 ca parte a voievodatului
Transilvania, Gârbăul făcând parte
integrantă din acest comitat.
Majoritatea locuitorilor din spaţiul rural
lucrează pe cont propriu, în special în
agricultură, unde productivitatea şi
veniturile medii continuă să rămână scăzute.
În trecut văile de pe raza comunei
Gârbău aveau un debit mult mai mare şi
puteau pune în funcţiune mori de apă, în
afara lunilor de vară.
Reţeaua hidrografică este formată din
râul Nădăş, în bazinul mijlociu al comunei şi
cei patru afluenţi ai săi: Văile Turea, Gârbău,
Viştea şi Nădăşel.
Teritoriul satului este o zonă care
adăposteşte numeroase specii de păsări cum
sunt: potârnichea, prepeliţa, ţarca, gaiţa,
piţigoii, mierla, privighetoarea, vrabia,
pupaza, ciocănitoarea cea mică,
ciocănitoarea cea mare. Dintre răpitoarele
de noapte fac parte cucuveaua, iar dintre
răpitoarele de zi, uliul. Dintre păsările
migratoare pot fi întalnite în zonă: rândunica
de casă, cucul, barza şi graurul.
În pădurile de pe teritoriul comunei
trăiesc: lupul, căpriorul, fazanul ,vulpea,
bursucul, dihorul, nevăstuica,
căprioara, ţapul, mistreţul,
liliecii, cârtiţa, ariciul,
iepurele, veveriţa, şoarecii
de câmp, popândaul şi
hârciogul. În trecut, pădurile
GÂRBĂULUI ocupau o
suprafaţă mult mai mare
decât în prezent. Vegetaţia
este variată. Asociaţiile
lemnoase sunt formate din
păduri compacte sau pâlcuri
de stejar, fag, carpen, alun, conifere şi alte
plantaţii. Asociaţiile ierboase de pe păşuni,
fânaţe sau terenuri cultivate sunt formate
din ierburi şi buruieni. În terenurile umede
creşte trestia, pipirigul , mătasea broaştei.
Evenimente deosebite care au loc în
comună:„Fiii satului” la Gârbău – sfârşitul
lunii iunie; „Fiii satului” la Viştea - sfârşitul
lunii iulie şi „Balul Strugurilor” la Turea - 5
octombrie.
Conservarea tradiţiilor, a culturii, a
specialităţilor culinare şi a băuturilor
precum şi diversitatea resurselor turistice
rurale oferă potenţial pentru dezvoltarea
acestui sector.
Comuna GÂRBĂU deţine în acest
domeniu un bun potenţial natural, însă
insuficient valorificat.
Monumentele istorice din zonă sunt:
Biserica de lemn din Gârbău, Castelul Bànfi
din Turea, Conacul Boieresc din Nădăşel;
Conacul Bànfi din secolul al XVII-lea din
satul Turea; Conacul Laszay din 1791 din
satul Gârbău; Conacul Laszay-Filip din
secolele al XVIII-lea- al XIX-lea din satul
Nădăşelu; Biserica de lemn din secolul al
XIX-lea din satul Gârbău; Biserica din
secolul al XVI-lea din satul Viştea.
Coldea Radu
Clasa a IX-aA
22
Comuna Ileanda
Comuna Ileanda este situată în
partea de nord-vest a judeţului Sălaj, pe
şoseaua naţională Dej-Baia Mare. Este
încadrată de comunele Poiana Blenchii la est,
Rus la sud, Letca la vest şi Boiu Mare la
nord. Comuna se întinde pe o suprafaţă de
87 km pătraţi şi cuprinde 13 sate.
Zona Ileanda se încadrează în marea
unitate a Podişului Someşan,care are
înfăţişarea unei platforme vălurite. Clima
este temperat-continentală sub influenţa
maselor de aer vestice, care, în deplasarea
lor, creează vreme instabilă cu precipitaţii
dese primăvara şi toamna. Reţeaua
hidrografică este drenată de râul Someş,
care străbate comuna Ileanda, însoţit de
lunci şi terase primind o serie de afluenţi.
Zona Ileanda, fiind situată într-un
spaţiu de dealuri, are o vegetaţie de dealuri
şi podiş: făget, goroneţe şi uneori plantaţii
de conifere. O notă aparte o constituie
pădurea de castan comestibil. Fauna este
variată şi bogată: jder, dihor ,mai rar pisica
sălbatică şi căprioara, pârşul de alun.
Tradiţiile şi obiceiurile sunt păstrate
din moşi strămoşi. În Ajun de Crăciun, copiii
obişnuiesc să umble la colindat, în cete, pe la
casele gospodarilor, unde primesc bani,
colaci, mere şi nuci. Cei mai mari umblă cu
“Steaua”, în grupuri de câte trei, iar tinerii
merg cu Irozii, este o mică piesă de teatru.
Rromii umbă cu turca împodobită cu ţoale şi
betele.
În Ajunul Paştelui, în toate
gospodăriile se vopsesc ouăle roşii care sunt
puse în ciorapi, unul câte unul şi se fierb cu
coji de ceapă roşie pentru a avea o culoare
cât mai frumoasă, iar pe oul fiert şi vopsit
se lipesc diferite frunzuliţe pentru un
aspect aparte. În noaptea Învierii, din
fiecare casă, oamenii se îndreaptă spre
biserică pentru a sărbători Învierea
Domnului şi pentru a lua “Paştele” sfinţit,
donat de către unul dintre locuitorii satului.
A doua zi bărbţii tineri şi bătâni merg să ude
“florile” satului.
Întâmplări hazlii şi poveşti spuse la
gura sobei în serile lungi de iarnă, când
oamenii se adunau la câte o casă pentru ca
timpul să le treacă mai uşor, au rămas
aceleaşi şi azi.
Într-una din seri, una dintre mătuşi
povestea că atunci când a trecut podul, un
pod de lemn pe lângă care creştea răchita şi
sub care se auzea susurul apei, a început să
se audă un tropot de cai nechezând care
coborau pe vale. Atunci, speriată, cu inima
bătând atât de puternic încât aproape să-i
sară din piept şi-a făcut cruci şi a început să
spună rugăciuni pentru ca cel necurat să
dispară. La auzul acestora, în casă se lăsă o
linişte, pe când de -afară se auzea mersul
unui car tras de boi şi cineva care cânta a
îngropăciune. După un moment de uimire şi
spaimă, toţi au ieşit buluc afară să vadă
minunea, când au descoperit că era vecinul
lor, om pus pe şotii, care a înhămat boii la
car şi mergea în faţa lor de-a lungul satului,
cântând popeşte pentru a înspăimânta
sătenii. Tot satul a auzit povestea şi omul a
rămas de pomină şi în satele vecine. Tot el,
apărea seara târziu la ferestre, îmbrăcat în
negru şi cu dinţi făcuţi din cartofi. Scotea
un râs sinistru care-i făcea pe copii şi părinţi
să încremenească de frică. Aceste
întâmplări reale şi acum sunt povestite de
către bătrânii din sat.
Mureşan Iulia,
Clasa a XI-a C
23
Împănatul boului
Tradiţia “Împănatul Boului” este respectată cu sfinţenie în fiecare an de către sătenii din
localitatea Batin, situata lângă Dej, judeţul Cluj. În ziua de Rusalii, boii sunt “împănati” şi plimbaţi
prin sat.
“Boul se împănează în capătul satului de către femeile mai bătrâne care ştiu cum se
realizează şi cununa. Pe capul primului bou se pune cununa care este compusă din flori de câmp,
iar apoi vine alaiul care se opreşte în centrul satului. Acolo se face un cerc mare din oameni şi
fata care prinde boul la anul se va mărita. Unul dintre boi, având pe cap o cunună împletită din
flori de câmp, trebuie sa fie prins de fata aleasă de bătrânii satului. Tânăra a avut sarcina de a
plimba boul de coarne, pentru a arăta că este vrednică să se mărite, iar după spusele bătrânilor
“fata ce poate conduce boul, poate conduce şi un bărbat”.
Cei doi boi sunt purtaţi prin tot satul de un alai de cântăreţi şi chiuitoare, care o
acompaniază pe fata aleasă, iar în centrul localităţii are loc punctul culminant al evenimentului. Pe
drum alaiul este oprit de mai multe ori de către sătenii care îi “omenesc” pe cântăreţi cu un pahar
de ţuică şi prăjituri.
Odată ajunsă în centrul satului, fata, care speră să fie urmatoarea din sat care se mărită,
înconjoară masa de 3 ori. Acesta este testul pe care îl urmează în fiecare an fetele ce vor să se
mărite.
Sărbătoarea se încheie cu “jocul românesc”, un dans tradiţional în care se prinde tot satul
şi care este deschis de fata care a trecut testul.
Versurile de la chiuitură
Măghiran aminos bun
Doamne ajută-ne la drum
La drumul ce l-am pornit
La gândul ce l-am gândit
Înainte să pornim
La un gând bun să ne gândim
Să facem o sfântă cruce
Dumnezeu să ne ajute
Din capătulul satului
Îi pornitul boului
Să venim pe drum în jos
Cu boul gătat frumos
În capătul satului
Îi gătatul boului
Îi gătat de femei bune
Ca să nu fim de ruşine
Se face mare alai
După boi şi după cai
După fete-s ceteraşi
Şi apoi îs bătinaşi.
În tot anul de Rusale
Este o sărbătoare mare
Se ţin Fii Satului
Şi- Împănatul Boului
La tătă casa se ştie
Este mare bucurie
Vin acas’ cu mic cu mare
Că e mare sărbătoare
Împănatul boului
Obiceiul satului
Obiceiul strămoşeşc
Bătinaşii-l folosesc
C-ar fi mare supărare
Ca să îl dăm în uitare
Că-i de la bunici lăsat
Să-l lăsăm ar fi păcat
Ceteraşule vestit
Zi-ne un pic de chiuit
Că se uită oamenii
Să vadă ce-om chiui.
Să se uite cât de tare
Noi suntem chiuitoare
În tot anul chiuim
Lumea o înveselim
Să se mire oamenii
Câte noi om chiui
Hai ieşiţi şi ne vedeţi
Numa’ nu ne deocheţi
24
Toate fetele-s gătate
Cu poale frumos gătate
Cu rochii şi şorţuri noi
Cum se poartă pe la noi
Au cămăşile-nflorate
Cu clopurile - asortate
Şi mărgele colorate
Tare mândru îs gătate
Nici feciorii nu-s prejos
Şi ei îs gătaţi frumos
Au pană în pălărie
Aşa cum îmi place mie
Amândoi boii-s gătaţi
Şi de feciori îs purtaţi
Îs purtaţi de sus în jos
Că boii noştri-s frumoşi
Dintre noi mândru gătate
Este una mai aparte
Că-i fată de omenie
Şi-i aleasă dintr-o mie.
Fata ce prinde bou
O cunoaşte tot satu’
Că-i fata laudată
Şi de feciori căutată
Boul nostru, muşcată creaţă
Fata ce-l prinde-i măreaţă
Îi măreaţă şi-i stă bine
Nu ne face de ruşine
Drag-mi-e astă sarbatoare
Că-s gătată ca o floare
Şi mi-i drag să chiuiesc
Cu badea să mă-nvârtesc
Badea ce mi-i mie drag
Îi calare p-un cal alb
Numa atât eu i-oi zice
Badea de pe cal să pice
Pice da nu se lovească
Nici calu’ nu s-opintească
Că trebuie să vestească
Că-i venitu boului în mijlocul satului.
Chiuitură către Domnul Părinte
Noi mergem tot chiuind
La părinte ne oprim
Ne-om opri, da nu om sta
Să nu ne prindă ploaia
Domnule Părinte bun
Ieşi, te rugăm până-n drum
Ca să vezi mulţimea mare
Să-i dai binecuvântare.
Preotul şi Preoteasa
Uite c-au gătat şi masa
Cu prăjituri şi cu vin
C-o ştiut că noi venim
Îs darnici, dar noi n-om sta
Că drum lung om mai avea
Am trecut cu mic cu mare
Să luăm binecuvantare.
Noi acum vă mulţumim
Şi la anu’ o să venim
Vă mulţumim de tratare
Şi de binecuvantare
De la părinte noi plecăm
Spre centru ne îndreptăm
Că acolo s-o adunat
Toată lumea din ăst sat.
Aşteptând cu nerăbdare
Pe noi, pe chiuitoare
Corul cu ceteraşi
Şi boii cu fecioraşi.
Dolha Alexandra
Clasa a X-a D
25
Băișoara, locul sufletelor noastre
Vreau să vă vorbesc despre un loc plin de istorie, meșteșug şi tradiție. Acest loc
se situează la circa 35 de km de oraşul Cluj-Napoca, la poalele munților Carpaţi, cei
Occidentali, unde aerul priește omului ca să trăiască alături de natura sălbatică, dar în
pas cu ce aduce modernizarea.
Comuna Băişoara mustește de istorie, poezie, visare şi legendă.Tot ceea ce
oamenii n-au uitat se înalță, se menține şi se luminează sub aureola creației populare.
Adevăr şi legendă întâlnim în toate satele comunei pentru că, de la primul scâncet până la
ultima suflare, fiecare moment important al vieții este punctat în obiceiuri şi datini
împănate de creația populară. S-au cântat și se cântă bucuriile, necazurile, geografia
locurilor, oamenii de seamă, eroii neamului, faptele şi evenimentele, îmbrăcate într-o
coloratură artistică din care reiese mai bine, mai clar viața sufletească în spațiu și în
timp.
Și pentru că suntem la începutul secolului al XXI-lea, trebuie să facem o
constatare, că tot mai multe obiceiuri ilustrate prin folclor se restrâng, rămânând în
memoria pasivă a bătrânilor satului. De aceea, este firesc și necesar să consemnăm
câteva dintre aceste nestemate ca să rămână drept punct de reazăm pentru minte și
inimă.
Azi întâlnim tineri îmbrăcați în haine cu “inscripții” străine, multe dintre ele
jenante, iar la unele petreceri, îi vedem înlocuind jocul popular românesc cu “jocul din
buric”, cu gesturi și țipete, nu cu strigăturile de altă dată, pline de umor şi
moralizatoare.
Un alt flagel care înlocuiește doina străbună este importul de melodii străine, ori
utilizarea improvizațiilor groteşti, aşa-numitele “manele”. Din asemenea considerente,
prezentarea câtorva tradiții, datini, obiceiuri şi creații literare o consider necesară și
bine venită.
Unele creații se referă la diferite ocupații: seceriș (“Cântecul curunii”), tors
(“Găzduța, găzduța) claca. Cele mai multe ne relatează aspect legate de sărbătorile de
peste an (Crăciun, Anul Nou, Paști), dar prezintă interes şi cele despre momentele
însemnate din viaţa omului (nașterea, botezul, cununia, moartea). Altele redau zbuciumul
provocat de invadatori (“Munte, munte, brad frumos”).
Țăranii cred că datina colindelor (pe care ei le numesc și azi corinde) are harul şi
forța miraculoasă de a purifica. Prin multe dintre colinde se exprimă urări
generalizatoare ce vizează sănătatea, bunăstarea şi fericirea familiei, dorinţa de a avea
belşugul holdelor şi al turmelor.
Și nunta ocazionează o reală sărbătoare a întregului sat, ceremonialul ei fiind o
mare bucurie colectivă, așa cum însuși sentimental iubirii ce îl generează stă la temelia
lumii. Prin iertăciunea mirelui, a miresei, strigături şi descântece se scot în evidenţă
hărnicia, omenia, bunele moravuri.
Creațiile folclorice păstrate până azi sunt sedimente culturale de-a lungul
veacurilor și exprimă aspecte sociale, dar și trăiri sufletești. Acestea, însă, n-au rămas
neschimbate, au fost reluate, unele adaptate condiţiilor noi în care au loc evenimentele
de peste an.
Crăciunul. Locuitorii din comuna Băişoara consideră că evenimentele cele mai
complexe şi bogate în manifestări au fost și au rămas până azi cele legate de Crăciun. În
fiecare an, înaintea și în timpul sărbătorilor Crăciunului, în toate casele este invocat
26
Dumnezeu prin gesturi, cântece şi ofrande, manifestări ce se încheie cu festinuri
sărbătorești. Mai ales prin colinde, sătenii se pătrund de bucuria dumnezeirii. Sătenii
recurg la multe și variate pregătiri pentru a putea sărbători Crăciunul, respectă postul
cu scopul de a se purifica trupeşte, iar grupurile de colindători (copii, tineri și bătrâni)
își stabilesc repertoriul. Gazdele pregătesc totul, bărbaţii taie lemne, îngrijesc
animalele, curăţă ocolul, femeile aranjează interiorul caselor ca sa fie “curate ca
paharul”, “cu lumini aprinse” și “mese întinse”, cu sarmale, cârnaț fript, cozonaci şi acel
“colac mândru, frumos/peliţa lui Hristos”. Colindatul îl încep copiii cu “Moș Crăciun cu
plete dalbe”, alții umblă cu “Viflaimul” ori cu “Steaua”. Cei mai măricei știu mai multe ,
reamintesc gazdelor că într-o peşteră modestă din Bethleem s-au împlinit strigătele
proorocilor, “Fecioara Maria/ Naște pe Mesia”, eveniment atât de mare încât porţile
cerului s-au ridicat, revărsând lumina bucuriei, împreună cu uimirea lumii îngereşti.
În cele trei zile de Crăciun, sătenii, cu mic, cu mare, se duc la biserică. Începând
cu a doua zi, după amiază merg la joc. Muzicanții sunt angajați pe durata unui an, de la
Paşti și până la prinderea postului Paştilor din anul viitor, cum se obișnuieşte la Săcel. Se
joacă: Româneasca, Mureşana, Ungureasca și varianta jocului românesc numit Roata. Cel
care începe jocul strigă:
“Foaie verde de cicoare
Hai să facem roate mare,
Frunză verde castravete
Luați-vă, ficiori, fete”.
Băieții iau fetele pe care le-au ochit dinainte. Fac câteva mişcări, le învârt pe sub
mână pe la spate până sparg roata, când aud strigăturile pentru a le schimba:
“Meargă asta că-i micuţă Sau: Meargă asta, ducă-să
Vie alta mai năltuţă Vie alta, puie-să”.
După alte câteva figuri de joc, iar “se sparge” roata, se schimbă locurile, când
feciorii aud:
“Foaie verde de secară
Cei din lontru ias-afară”
Alte strigături cer schimbarea perechilor:
“Treacă asta, că mi-i soră, Ori “Foaie verde baraboi
Vie alta, a maichii noră”. Roata se-ntoarce-napoi”.
Anul Nou. Această primă mare sărbătoare din ciclul calendaristic, prin care se
invocă fertilitate, prosperitate, un an cu multă sănătate, o găsim şi în comuna noastră. În
ajunul Anului Nou s-a practicat obiceiul că, dacă cineva era supărat, ori certat cu careva,
căuta să se împace, ca să nu intre în noul an cu supărări, trăind cu credinţa că așa îi va
merge tot anul. La fel este şi azi. În noaptea Anului Nou mai multe femei fac calendarul
de ceapă, numit și calendarul ploilor. Ele aleg 12 foi dintr-o ceapă, câte una pentru
fiecare lună a anului și pun sare peste ele. Cele care se înmoaie mai mult arată lunile mai
ploioase, iar cele mai tari, lunile mai secetoase. Un alt obicei constă în aşezarea sub
patru blide răsturnate a unor obiecte: pieptene, cărbune, grâu, busuioc și la miezul nopţii,
fetele de măritat sunt chemate să aleagă câte o farfurie, pe care întorcând-o, potrivit
obiectului ce-l descoperă sub ea, află dacă viitorul soț este îngrijit, brunet, bogat sau
mândru.
Boboteaza.Este cea care încheie marile sărbători de iarnă. La slujba de la
biserică, potrivit tradiţiei, este bine să participe “toată suflarea satului”, după care se
27
iese cu praporii în frunte la sfinţirea apei. De acolo fiecare familie duce apă sfințită, din
care iau toți, ba se dă și la animale ca să fie scutite de boli.
În această zi, cu ani în urmă se umbla “Cu Țurca”, numită și Măriuţa. Un bărbat
mascat cu cojoace sau cuverturi, purtând un cap de capră cu maxilarul de jos legat cu o
sfoară, de care trăgea într-un anumit ritm, în acord cu melodia cântată la vioară de
muzicantul tocmit de cu vara, juca, apoi capra se prefăcea bolnavă, cădea şi nu se ridica
până când nu i se dădea mâncare şi băutură. Lângă capră se afla muroiu, un individ
dubios, îmbrăcat în zdrenţe ce apăra Țurca, dar care profita de neatenţia gazdei și lua
obiecte din apropiere, un picior de carne afumată de porc, ori altceva și le vâra în
straiță. După ce gazda plătea jocul caprei, aceasta se ridica, se prefăcea că mușcă pe
cei ce se apropie de ea, muroiul lua ceea ce primea și ceata pleca la alta casă.
În Sâmbăta Floriilor și în zilele noastre creştinii merg la cimitir, unde se face
“părăstas” în memoria celor duși de pe această lume, se fac pomene, dându-se celor
săraci și copiilor colăcei și, mai nou, produse luate din comerţ. Duminica Floriilor a
devenit o frumoasă sărbătoare. Creștinii duc la biserică rămurele de salcie înflorită,
despre care se crede că prin sfinţire capătă puteri miraculoase.
Paştile sunt considerate sărbători tot atât de mari ca și Crăciunul. Ele sunt
așteptate cu post și rugăciune, pentru purificarea atât fizică cât şi sufletească. Mitul
pascal cuprinde trei mari elemente: Pătimirea, Moartea şi Învierea. În Joia Patimilor,
credincioșii participă cu mic, cu mare la Liturghia la care se comemorează Cina cea de taină. În Vinerea Mare, ziua celebrării crucii, se ţine marele post și pe cât se poate și
ajun și cu rugăciuni multe. Sâmbăta este altă zi de îndemn la rugă și veghe, iar spre
miezul nopții toată suflarea satului se duce să participe la Înviere. De Paști se adună
membrii familiei, toţi caută să fie buni, iertători încercând să pună mai presus de toate
binele aproapelui. În cele trei zile de sărbătoare credincioșii se duc la biserică, iar a
doua şi a treia zi, după masa, cei ce pot juca , se duc la joc.
Înălţarea Domnului-Ispasul. În satele comunei Băişoara se ține praznic și la
această sărbătoare.
De Rusalii, după slujbă, credincioşii cu prapori în frunte, ies la locul numit
Felioara și participă la sfințirea holdelor. Un grup de femei pregătesc și pun cununi pe
prapori.
În satele noastre se sărbătoresc şi alte praznice: Naşterea Sfântului Ioan
Botezătorul, Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Schimbarea la Față a Domnului, Tăierea
Capului Sfântului Ioan Botezătorul, Inălțarea Sfintei Cruci, Sfinții Arhangheli
Mihail și Gavril, Sfântul Ierarh Nicolae.
Datini, obiceiuri și tradiţii interesante s-au statornicit și în legatură cu anumite
îndeletniciri: aratul devreme, împreunatul oilor, claca de la secerat, şezătorile din timpul
torsului.
După întrebări adresate oamenilor mai în vârstă din localitate, am adunat acest
material prin care am dorit să evidenţiez şi să reamintesc datini şi obiceiuri atât de
valoroase.
Borzași Mihai
Clasa a XI-a A
28
România interbelică
O frântură de istorie
Pe parcursul istoriei interbelice, România este marcată de o gamă largă de
modificări şi răsturnări de situaţie, atât din punct de vedere economico-social
cât şi geografic. Un mare pas înainte, la începutul perioadei interbelice a fost
„Marea Unire” din 1918.
Profitînd de pe urma haosului creat de revoluţia bolşevică, Basarabia a
reuşit să se desprindă de ansamblul rusesc, iar apoi Sfatul Ţării de la Chişinău să
voteze, la 27 martie (9 aprilie) 1918, unirea cu România.
După prăbuşirea Imperiului Austro-Ungar, Marea Adunare Naţională a
Românilor din Transilvania, Banat şi Crişana votează la 18 noiembrie (1
decembrie) unirea cu România. Consiliul Naţional din Bucovina face acelaşi lucru
cu trei zile înainte, astfel împlinindu-se visul secular al românilor de a fi cu toţii
cuprinşi în braţele aceleiaşi patrii şi de a vorbi aceeaşi limbă. Putem spune chiar
că „cimentul” noii naţiuni este limba, ea reprezentând sentimentul de apartenenţă
a tuturor românilor la aceeaşi ţară, numită România.
Ion Brătianu, mare om politic al epocii, (care se bucura de un prestigiu
enorm şi de totala încredere a regelui Ferdinand) înţelege că numai un ardelean
ar putea întări unirea. Ca atare, îl trimite pe Vaida-Voevod la negocierile de la
Paris, unde existau dificultăţi din cauza păcii separate de la Bucureşti. Din acest
punct de vedere, România dovedeşte a fi o ţară foarte liberală, reuşind să-şi
atingă scopurile (unirea celor cinci provincii).
Situaţia internă la începuturile României Mari şi Reforma Agrară merită
atenţie. În primul rând, trebuie menţionată o problemă principală a României
Mari, aceea a minorităţilor naţionale, care reprezentau peste 28% din populaţie.
Conform negocierilor de la Versailles, noul stat român trebuie să acorde anumite
garanţii şi drepturi minorităţilor, problemă care nici la ora actuală nu a fost pe
deplin rezolvată. În ceea ce priveşte reforma agrară, aceasta se afla în
programul Partidului Liberal dinaintea începerii războiului.
Conform proclamaţiei regelui Ferdinand din aprilie 1917, după câştigarea
războiului, se vor împărţi pămînturile marilor moşii, astfel guvernele postbelice
au avut obligaţia solemnă să pună în aplicare cuvântul regelui.
29
Trebuie subliniat faptul ca această reformă agrară, începută în 1918 şi
terminată în 1922, este cea mai marerefrmă făcută vreodată în lume de un
guvern burghez. Totuşi, rezultatele din punct de vedere economic n-au fost cele
scontate. Pe de o parte reforma nu a beneficiat de timpul necesar pentru a-şi
arăta roadele. Pe de alta, România, mare exportatoare de cereale, după război,
abia mai putea exporta. Cantitativ, producţia a scăzut din cauza lipsei de mijloace
a micilor producători, plus fărâmiţarea loturilor de pământ de la o generaţie la
alta. Acestor factori li se adaugă marea criză economică mondială dintre anii
1929-1931, care a sărăcit şi mai mult populaţia, provocată, paradoxal, de
supraproducţie.
Nici una dintre reformele pregătite de liberali sau Partidul Naţional
Ţărănesc nu a putut fi pusă la timp în practică înaintea începerii celui de-al doilea
război mondial.
Viaţa politică in perioada interbelică este reprezentată de partide noi şi
vechi. În ultimii ani de după război, cele mai importante partide politice sunt cele
ale liberalilor şi avereştilor, ultimul, format în jurul mareşalului Averescu,
partidul consevator dispărând treptat de pe scena politică.
Nu după mult timp apare P.N.Ţ., din colaborare dintre Partidul Naţional
Transilvănean, condus de Iuliu Maniu şi Partidul Ţărănesc, condus de Ion
Mihalache.
Moartea aproape concomitentă a regelui Ferdinand şi a lui Ionel Brătianu
semnifică începutul nenorocirilor ţării. Ilegal din punct de vedere dinastic, Carol
se căsătoreşte cu Zizi Lambrino în Rusia, la Odessa, în 1918. Considerându-l
nevrednic de tron, Ferdinand îl dezmoşteneşte. Ca atare, în 1927, la moartea lui
Ferdinand, devine rege, Mihai I, fiul lui Carol, în vârstă de 6 ani. Îşi intră în
drepturi regenţa formată din Patriarhul Miron Cristea, principele Nicolae şi
preşedintele Curţii de Casaţie, 3 persoane nepregătite politic pentru o aşa
răspundere.
În 1930, având în vedere dificultăţile economice în care se zbate ţara,
marele public şi partidele politice cer întoarcerea lui Carol. Acesta revine în ţară
la data de 6 iunie 1930, preşedinte al Parlamentului fiind Iuliu Maniu. Parlamentul
îl recunoaşte pe Carol ca rege al ţării, Mihai cedându-i locul tatălui său.
În ceea ce-l priveşte pe Carol al II-a, e greu de spus ce a fost bun şi ce a
fost rău în domnia acestuia. Pe de-o parte era un om cult, cu orientări spre
politica externă, care s-au dovedit a fi bune, în final. Pe de altă parte, era lipsit
de moralitate, incapabil să-şi înfrâneze pasiunile, aşa încât s-a lăsat înconjurat
de un grup de profitori şi afacerişti, căruia opinia publică i-a dat numele
(provenit din istoria Spaniei) de ,,camarilla” regală.
Bulboacă Daniel
Clasa a X-a B
30
Aurora Polară
Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă
observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca
rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru.
Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora
boreală, termen folosit iniţial de Galileo Galilei, cu referire la zeiţa romană a
zorilor, Aurora, şi la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. Apare în mod
normal în intervalele septembrie-octombrie şi martie-aprilie. În emisfera sudică,
fenomenul poartă numele de auroră australă, după James Cook, o referinţă
directă la faptul că apare în sud.
Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat şi pe alte planete din
sistemul solar, precum Jupiter, Saturn, Marte şi Venus. Totodată, fenomenul
este de origine naturală, deşi poate fi reprodus artificial prin explozii nucleare
sau în laborator.
Aurora polară terestră e provocată de ciocnirea unor particule încărcate
electric (de exemplu electroni) din magnetosferă cu atomi din straturile
superioare ale atmosferei terestre, aflate la altitudini de peste 80 km. În
general, efectul luminos este dominat de emisia de atomi de oxigen în straturile
superioare ale atmosferei (aproximativ 200 de kilometri de altitudine), care
produce tonalitatea verde. Când se produc furtuni puternice, straturile
inferioare ale atmosferei sunt atinse de vântul solar (la aproximativ 100 de
kilometri altitudine), producând tonalitatea roşu închis prin emisia de atomi de
azot (predominantă) şi oxigen. Atomii de oxigen emit tonalităţi de culori variate,
deşi, de cele mai multe ori, se întâlnesc roşul sau verdele.
Aurorele se pot forma de asemenea prin explozii nucleare în straturile
superioare ale atmosferei (la 400 km). Acest fenomen a fost demonstrat prin
aurora artificială creată în urma testului nuclear american Starfish Prime la 9
iulie 1962. Atunci, cerul din regiunea Oceanului Pacific a fost iluminat de către
auroră pentru mai mult de şapte minute. Acest efect a fost anticipat de omul de
ştiinţă Nicholas Christofilos, care lucrase la alte proiecte referitoare la
exploziile nucleare
Ovalul auroral reprezintă zonele în care aurorele pot fi observate cel mai
bine. În timpul erupţiilor solare puternice, aurorele sunt vizibile sub latitudinile
joase (latitudini magnetice în raport cu polul magnetic), fapt care permite
observarea lor din mai multe puncte de pe Glob. Cei mai familiarizaţi cu acest
spectacol unic sunt locuitorii din aşa-zisul oval auroral. Regiunile din lume în care
aurorele pot fi observate cel mai bine sunt: Norvegia, Suedia, Finlanda, nordul
Rusiei, Alaska si nordul Canadei.
Socaciu Alexa
Clasa a X-a C
31
Plasma
În fizică, plasma reprezintă o stare a
materiei, fiind constituită din ioni, electroni
şi particule neutre (atomi sau molecule).
Poate fi considerată ca fiind un gaz total sau
parţial ionizat, pe ansamblu neutru din punct
de vedere electric.
Temperatura plasmei obişnuite în
laborator poate lua diferite valori pentru
fiecare tip de particulă constituentă. De
asemenea, aprinderea plasmei depinde de
numeroşi parametri fiind imposibilă
stabilirea unei temperaturi la care are loc
trecerea materiei din stare gazoasă în
plasmă.
Datorită sarcinilor electrice libere
plasma conduce curentul electric şi este
puternic inflenţată de prezenţa câmpurilor
magnetice externe. În urma ciocnirilor
dintre electroni şi atomi pot apărea
fenomene de excitare a atomilor, urmate de
emisie de radiaţie electromagnetică. Dacă
frecvenţa radiaţiei emise are valori în
domeniul vizibil, se pot observa fenomene
luminoase. Atunci când energia electronilor
este suficient de mare, atomii sunt ionizați,
creându-se noi sarcini, pozitive și negative.
În natură se estimează că
aproximativ 99% din materialul Universului
este plasmă. Stelele sunt alcătuite din
plasmă densă, fierbinte, în timp ce materia
interstelară este o plasmă rarefiată şi rece.
Temperaturile ridicate din interiorul
stelelor permit formarea reacţiilor de
fuziune nucleară ce asigură eliberarea unor
cantităţi imense de energie. Fenomenele
care au loc în plasmă determină emisia de
radiaţie electromagnetică în domeniul vizibil.
De aici şi strălucirea caracteristică stelelor.
În condițiile de la suprafața
Pământului, însă, (presiuni de aproximativ 10 5 N/m2, temperaturi de 300 K), plasma nu
există în mod obişnuit. Ea se formează în
timpul fulgerelor sau trăsnetelor, pentru
scurt timp. Diferențele mari de potențial
între nori sau nori şi pământ determină
ionizarea moleculelor din aer şi apariţia unui
curent electric. Atomii excitați emit radiație
vizibilă.
O cantitate importantă de plasmă
este prezentă în ionosferă. Aici radiațiile UV
și X provenite de la Soare determină
disocierea și ionizarea moleculelor din
atmosferă. Au loc numeroase descărcări
electrice și deplasări ale sarcinilor datorită
câmpului magnetic terestru. Plasma
rezultată se extinde în spațiu, în zona
inferioară a magnetosferei, alcătuind
plasmasfera. Un fenomen spectaculos ce are
loc în ionosferă îl reprezintă aurorele polare.
La temperaturi joase se poate
obţine plasmă în gaze rarefiate. Acestea
devin bune conducătoare dacă li se aplică o
tensiune electrică suficient de mare.
Pe scurt, plasma este un sistem
fizic format dintr-un număr foarte mare de
particule neutre şi particule încărcate
electric, ale căror proprietăţi sunt
determinate de interacţiunile colective şi
care, macroscopic, apare neutră din punct de
vedere electric.
Deși s-ar putea crede, focul nu
este o plasmă. Strălucirea sa intensă este
datorată substanței aduse la incandescență.
Atomii excitați emit lumină de culoare
galbenă, fără a se produce fenomene de
ionizare. Temperaturile sunt mult mai mici
decât ale unei plasme, iar focul nu conduce
curentul electric. Plasma se întâlnește în
cazul foculului Sfântului Elmo, impropriu
denumit astfel. Fenomenul este cunoscut
încă din Antichitate și constă în apariția unei
străluciri intense, asemănătoare focului, în
jurul obiectelor înalte și ascuțite. Era
observat deseori de marinari în timpul
furtunilor. Reprezintă, de fapt, o descărcare
corona.
Criste Daniela
Clasa a X-a A
32
Schimbarea polilor
Tot mai mulţi fizicieni cred că
inversarea polilor va avea loc în 2012. Ultima
dată, fenomenul a avut loc în urmă cu
780.000 de ani, însă a existat o perioadă în
istoria Pământului când câmpul magnetic nu a
suferit nicio modificare timp de 30 milioane
de ani, spun cercetătorii. Deşi existenţa
acestui fenomen ciudat a fost sesizată încă
de acum un secol, până în prezent motivele
inversării polilor au rămas un mister.
O nouă ipoteză asupra originilor
câmpului magnetic, elaborata de o echipă de
cercetatori americani, oferă o explicaţie
posibilă asupra a ceea ce pare, la prima
vedere, o anomalie. “Câmpul magntic al
Pământului este alcătuit, de fapt, din două
câmpuri cu două surse separate”, susţine
Kenneth Hoffman din cadrul Universităţii
din California.
Partea puternică este reprezentată
de direcţia axului nord-sud şi poate fi
imaginată ca un magnet gigantic aflat în
inima Pământului. Partea slabă este cea care
se află mai aproape de suprafaţă.
“Câmpul nu este întotdeauna stabil, direcţia şi natura curgerii se schimbă, cauzând inversarea polilor. În momentul în care puterea acestuia slabeşte, devine mai puţin capabil să ajungă la suprafaţa Pământului, iar ceea ce vedem noi este acţiunea părţii mai slabe a câmpului”, explică
Brad Singer, unul din geologii care au
participat la studiu.
Cu ce ne afectează o astfel de eventuală
schimbare?
"Odată cu inversarea polilor magnetici ai planetei, anotimpurile şi toate ciclurile naturale care depind de poziţia
planetei faţă de Soare suferă schimbări semnificative. În telecomunicaţii, transmisii radio şi aviaţie va fi haos," citând surse
academice. „Animalele care migrează vor fi bulversate şi nu vor mai putea să se orienteze. Cea mai importantă schimbare pentru om va fi cea a climei pentru că zonele fertile s-ar putea deşertiza în următorii ani, iar nivelul oceanului va creşte." Pe de altă
parte, odată cu acest pericol, ne mai
pândeşte unul. Fizicienii spun că, ipotetic, în
momentul inversării polilor magnetici, scutul
magnetic din jurul Pământului dispare pentru
o perioadă de timp. Asta înseamnă că suntem
“dezveliţi” în faţa radiaţiilor cosmice.
Se accelerează inversarea polilor
magnetici ai Terrei?
Prima oară când un indiciu al
interschimbării rapide a polilor geomagnetici
a fost descoperit era în anul 1995, atunci
când prelingeri de lavă bine rezervate au
fost găsite la Muntele Steens, din Oregon,
SUA. Cercetările efectuate asupra rocilor
de aici de către o echipă condusă de geologul
Scott Bogue de la Colegiul Occidental din
Los Angeles au dezvăluit că scurgerile de
lavă aveau un tipar magnetic neobişnuit.
Conform acestui tipar, câmpul magnetic se
deplasase de peste 10.000 de ori mai repede
decât normal, cu şase grade pe zi. Tiparele
magnetice s-au păstrat în cristalele
magnetice ale lavei, formate pe măsură ce
aceasta s-a răcit.
Potrivit informaţiilor conţinute de
o anumită prelingere de lavă din Nevada,
câmpul magnetic s-a deplasat cu 53 de grade
într-un singur an. Lava a început să se
răcească, dar a fost apoi din nou încinsă, în
intervalul aceluiaşi an, deoarece un val de
lavă proaspătă s-a revărsat peste ea.
Cristalele din rocile rezultate au fost
remagnetizate de aceasta nouă lavă, indicând
o deplasare de 53 de grade. Descoperirea
poate însemna că polii s-au inversat complet
într-o perioadă de numai patru ani.
Inversarea polilor datorită lui Nibiru
Mai exista o teorie conform căreia
inversarea polilor se produce datorită
intrării în Sistemul solar a planetei Nibiru,
sau Eris, sau Planeta Zeilor, ori Planeta X,
cum mai este ea cunoscută.
33
Immanuel Velikovsky, în lucrarea
Ciocnirea Lumilor (Ed. Lucman, Bucureşti), a
demonstrat prin numeroase argumente că
polii magnetici au fost inversaţi de mai multe
ori, ultima dată în timpul Exodului evreilor.
Referindu-se la trecerea unei comete (unul
din sateliţii lui Eris/Nibiru) prin vecinătatea
Terrei, scria: „Mişcarea Pământului a fost schimbată de o oprire totală a cursei sale, a suferit o tulburare a revoluţiei sale şi rupturi de tot felul, astfel încât poziţia Pământului a fost încă o dată inversată, încă o dată oblică şi din nou cu susul în jos şi că a rătăcit în toate sensurile...”
Talmudul şi alte surse rabinice
vechi vorbesc despre perturbări mari în
mişcarea solară în perioada Exodului,
Trecerii Mării Roşii... Papirusul Ipuwer, unde
citim că lumea s-a întors invers ca roata unui
olar şi că Pământul s-a întors cu capul în jos
a fost scris de un martor ocular. Papirusul
Harris... descrie şi el schimbarea: sudul a
devenit nord, şi pământul s-a răsturnat...
Kalevala (epopee finlandeză - n. a) spune că...
Soarele uneori se îndepărtează de la calea
sa obişnuită... a început o altă epocă a lumii.
În Volusa (Edda poetică) a islandezilor,
citim: El (Soarele) nu ştia unde putea fi
locuinţa sa... După Compendium-ul lui Wong-
shi-Shing... cerul şi-a arătat faţa în timpul
epocii care a urmat haosului... grecii, ca şi
celelalte popoare, vorbeau de răsturnarea
polilor tereştri... la fel Visuddhi-Magga, text
budist... tradiţia tribului brazilian Cashinaua,
tradiţiile popoarelor şi triburilor de pe cinci
continente... indigenii din insulele Andaman
se tem ca nu cumva un cataclism natural să
întoarcă lumea invers. În Groenlanda,
eschimoşii se tem ca nu cumva Pământul să
se răstoarne. În mod ciudat, cauza acestor
perturbări, ne este dezvăluită de credinţele
locuitorilor flamanzi din Belgia. Astfel,
citim: La Menin (Flandra), văzând o cometă,
ţăranii spun: «Va cădea cerul. Pământul se întoarce invers»".
Buna Anda Paula
Coşarcă Sorin
Oşan Răzvan
Clasa a IX-aC
Viaţa în spaţiu
Mai mult decâ o aventură sau
curiozitate, atracţia faţă de viaţa de dincolo
de Pământ e o provocare. Cine ajunge acolo?
Cu toţii am auzit despre astronauţi şi
misiunile lor în Spaţiu, însă mulţi sunt aceia
care nu au nici cea mai mică idee despre cum
trăiesc aceştia câteva zile, săptămâni sau
chiar luni în afara Pământului. În primul rând,
viaţa în Spaţiu este diferită de cea de pe
Pământ. Corpul astronauţilor se schimbă, aşa
că aceştia au nevoie de multe exerciţii fizice
pentru a-şi menţine corpul în formă maximă.
Inima şi sângele suferă şi ele
schimbări în timpul şederii în spaţiu. În mod
normal, datorită gravitaţiei, sângele coboară
spre picioare. În Spaţiu, inima trebuie să
facă mult mai mult efort pentru a putea
transporta sângele în tot corpul.
Primele misiuni în spaţiu au durat
doar câteva minute, deci astronauţii nu
aveau nevoie de mâncare. Totuşi, odată cu
prelungirea misiunilor, aceştia au avut nevoie
şi de mâncare. Primele mâncăruri în Spaţiu
erau moi, precum mâncarea pentru bebeluşi
şi erau împachetate în tuburi, precum pasta
de dinţi. În zilele acestea, mâncarea
astronauţilor constă în alimente gătite,
uscate, îngheţate rapid, iar apoi apa este
extrasă într-o cameră vidată. Deşi fructele
pot fi consumate uscate, mâncarea gătită
trebuie amestecată cu apă.
Pentru a-şi putea menţine corpul
curat, astronauţii folosesc aceeaşi pastă şi
periuţă de dinţi precum pe Pământ. Cu toate
acestea, săpunul şi şamponul folosit este
unul special, care nu are nevoie de apă (de
obicei, pe Pământ, aceste produse se
folosesc în spitale, pentru pacienţii care nu
pot face duş).
De asemenea, curăţenia se face într-
un mod mai neobişnuit: astronauţii folosesc
un săpun special care omoară bacteriile,
pentru a curăţa pereţii navetei. Pentru a
spăla furculiţe, linguri şi cutii pentru
mâncare, aceştia folosesc şerveţele umede.
Deşi în Spaţiu nu există noţiunea de
zi sau noapte, astronauţii îşi fac un program
fix pe care îl urmează şi dorm în saci de
dormit ataşaţi de pereţii navetei.
Raul Mireşan
Clasa a IX-a E
34
Declaraţie de Dragoste
Se oglindeşte-n bule transparente un întreg paşnic univers.. Se lasă trist
pe ape un acru dor, îmi bate-n suflet un amestec de amintiri..Cât de mult
străpung în durerea plină de ziduri corectate-n gheaţa aspră..
Simt că pulsul se măreşte, odata cu picăturile de vopsea ce se preling pe
suprafaţa inimii ce-mi plânge.....
Se zbate-n prag de pierdere un
sentiment ce se cere uitat, nu-l voi lăsa
să plece pentru că iubesc!
Şi oscilez între cedare,uitare si
risc, un risc de a-ţi atinge cu vârful
degetelor reci buzele şi să te fac să mă
auzi...
Lasă-mă să intru în al tău suflet,
lasă-mă să pot inspira fericirea de a te
putea simţi..
Lasă-mă! Lasă-mă aproape, ascultă-mi vorbele ce din sufletu-mi vin.
Un val de zbucium croieşte-un larg drum spre a-mi împărţi fericirea cu cel ce-l
iubesc... Pătrund în al tău suflet când farmecul privirilor se intersectează pe o
traiectorie tulbură-n zig-zag şi văd o fiinţă atât de perfectă, deschisă spre a
orienta plăcile de puzzle spre amor.
Mă las purtată de un gingaş nor îmbogăţit de culori arzătoare, atunci când te
ating-atât de sprecial, emani căldură şi un talaz de pericol palatalizat în
amoniac...
Stropesc cu lacrimi filele uscate şi rupte de tăcere... stropesc cu tot ce a
fost constipat într-al meu întreg spirit, îmi vine să-mi arunc tot ce e mai scump în
ale tale braţe şi să-ţi admir pentru o eternitate hatârul de a savura din ele.
Îmi doresc ca, măcar pentru o clipă, a ta privire să se prăbuşească-n chipul
meu şi să-l iubească, aşa cum îl iubesc pe al tău.
Sfâşiat rămâne întregu-mi macrocosmos atunci când eşti departe, pusteit
îmi e ochiul când nu te mai pot vedea, trist se surpă în tăcere inima când licuricii
dorului de a fi alături mă cuprind.
Amorezată de toate evenimentele ce una după una vin şi se tot răstoarnă-n
curbele adânci, unde aspiră prin vene şi nu se las uitate.
Te iubesc! ... Ascultă-mi cuvintele ce ghidează spre tine...
Te iubesc.. pentru că tu mi-ai lăsat fericirea de a fi, pentru că tu eşti cel
ce-mi exclami norocul de a avea şi de a putea iubi, pentru că doar tu-mi poţi citi
privirea, doar tu-mi poţi ghici dorinţele.
Eşti un înger al cărui aripi rămân vizibile doar pentru mine, un apus pentru
toţi şi-n fiecare minut un răsărit pentru mine.
Cravcenco Dina
Clasa a X-a B
35
Cântecul dorului
Cântecul dorului descrie acele fapte,
Care au lăsat compozitorului iluzii deșarte!
Fiecare cuvânt, frază sau nostalgic vers
E urmat de refrenul inimii ,greu de înțeles
Lipsit de orice vibrație, de orice sunet
Se regăsește doar un ritm, plin de cuget!
Într-un duet sincer și profund al iubirii
Arta poeziei acompaniază vocea despărțirii !
Melodia unui sentiment, fără urmă pierdut
Răsună în albumul întâmplărilor de demult.
Nici cel mai priceput instrument muzical
Nu va putea reda amintirilor nota din final!
Gândurile puse pe corzile unei viori,
Sunt asemenea unui ecou plin de fiori
Ecou care nu se lasă să fie auzit
Decât pe muzica sufletului care a iubit!
Oneţ Liana
Clasa a XI-a A
Sufletul, mesajer al iubirii
Sufletul, mesager al iubirii, călătorește zi de
zi hoinar
Rătăcit, speră ca într-o zi să ajungă la
destinatar!
Expeditorul așterne o misterioasă inițială
În coltultul scriisorii care, apparent, e
banală …
Fără adresă, nici măcar o semnătură
De teamă că răspunsul va fi plin de ură !
Inima devine un colet al speranțelor
Livrat într-un sens al amintirilor …
Imaginea unui trecut ocupă locul timbrului
Iar timbrul devine tovarăș al timpului!
Lipsește până și forma de salut
Nici măcar un "bună!", nici măcar atât …
Numele celui ce nu e de găsit
Pe plicul gândurilor nu e întipărit
Mesajul doar de sentimente purtat
Nimeni ,niciodată de urmă nu i-a dat !
Din cele mai adânci suspine se aștern câteva
rânduri
Ascund lacrimi, dezamăgiri, mii și mii de
lucruri …
Oneţ Liana
Clasa a XI-a A
Jurnalul anonim
Noțiunea timpului nu mai e, s-a pierdut
Printre însemnările unui absent trecut!
Răsfoiesc trăirile inimii, deja prăfuite
Numai pe cenușa unui suflet stins iscălite.
Fiecare lacrimă secată, devine o mărturisire,
Rătăcită în melancolia unui poem de iubire...
Taină unui legământ plin de mister
Privește în etern, amintirile cum pier...
Sentimente, îndrumate către pustietate
Înconjurate de regret, rămân în singurătate!
Azi, pasageri ai unui tren accelerat
Sunt iluziile care ieri, s-au spulberat....
Vor să alunge toate întrebările
neîmpărtășite
Pentru a evita răspunsurile doar de tine
știute.
Neştiutele cărării, spre al nostru destin
Se regăsesc într-un jurnal… anonim!
Oneţ Liana
Clasa a XI-a A
Inima, călător naufragiat
Inima devine un călător naufragiat
Pe care, fără regret, l-ai abandonat.
Îl îndrumă sufletul, de sentimente întipărit
Să se îndrepte spre o destinație fără sfârșit!
Pierdut printre valurile trădării,
Se scufundă în adâncul uitării!
Harta amintirilor e lipsită de orice final,
Ambarcațiunea iubirii n-are să ajungă la mal!
Ecoul tăcut al mării călăuzește spre un
infinit
Vise ce rătăcesc plutind, fără a se fi
împlinit!
Pe plaja jurămintelor sincere de altădată,
Se simte prezența dezamăgirii, de vânt
purtată.
Pe nisipul rece găsește vechiul înscris:
"Pescărușii sunt martori la tot ce ne-am
promis”!
Călătorul își vede de drum, dar lasă un bilet
rătăcit
“Pescăruşii sunt aici, dar pe noi nu ne-am
găsit!
Oneţ Liana
Clasa a XI-a A
36
Acelaşi pasager
În gara inimii părăsite. răsună vocea tăcerii,
Sufletul se află pe un peron întunecat al
uitării!
Ieri,vagonul amintirilor găzduia doi călători,
Azi,doar unul grăbeşte spre ziua de ieri ...
În stația plecării călătorului, cândva iubit
Biletul iubirii promise, nu poate fi găsit .
Calendarul eternului devine un timp trecut
La fel ca trenul clipelor fără urmă pierdut …
La capătul necunoscutului e vremea opririi,
Trecutul şi viitorul sunt bariera despărţirii !
Iluziile dragostei apar precum o cale ferată
La marginea căreia, sentimentele aşteaptă
Îmbarcarea unor nostalgici controlori
Care să-i şoptească dezamăgirii “Cobori!”
Valiza viselor ce nu s-au împlinit, se află în
aceeaşi gară
Dar nu mai aşteaptă acelaşi pasager, la fel
ca prima oară!
Oneţ Liana
Clasa a XI-a A
Tabloul incolor
Pe o pânză a sorții, pictorul schițează
Muza tăcută la care inima visează!
De pe paleta clipelor devenite culori cenușii
Se conturează toate momentele, încă vii..
Chipul ființei iubite reflectă numai speranță
Într-un portret, din păcate, lipsit de viață.
Pictura iubirii descrie amintiri pastelate
Numai în galeria sufletului arhivate!
Acuarela uitării pare a fi abstractă,
De o pensulă a revederii se lasă căutată.
Într-o expoziție a timpului, aparent
încătuşată
Vizitatorul admiră singura creație
nesemnată!
Cheia care duce spre figura umbrită a
pictorului
E ascunsă în regretul lipsit de culore al
vizitatorului.
“Tabloul incolor” e scos la licitaţie
Niciun preț nu-i va egala a sa insipiraţie!
Oneţ Liana
Clasa a XI-a A
Al regăsirii manuscris
Sufletul e lipsit de a inimii bătaie
Asemeni unui felinar, fără urmă de văpaie!
Nicicând nu se va înălța la cer
Precum privirea unui înger...
Iubirea este cristalina întruchipare
A unui strigăt fără chemare!
Sentimente ce se oglindesc în amintiri
Devenind manuscris al unei regăsiri...
Suspinul nostalgiei conturează a fericirii
umbră,
Surâsul gândurilor pierzându-şi, în cenușă,
orice urmă..
Idila unor trăiri, de trecut pastelate
Ia forma unor stele, de prezent întunecate!
Visele încătușate în a destinului ruină
Au doar lipsa speranței drept vină...
A speranței că în al regăsirii manuscris
Rostul iertării va putea fi scris!
Oneţ Liana
Clasa a XI-a A
Suflet pe pământ
Curcubeul amintirii e stăpânit de frământare
Zbuciumul îndrăgostirii veghează a ploii
sărutare !
Furtuna sufletului umbrește mângâierea
inimii
Iar magia trăirilor e străbătută de fulgerul
distanțării…
Povara neîmplinirii, adierea vântului de dor
întunecat
Sunt vise, stele care a străluci, n-au mai
apucat...
Stele căzătoare ce vor prinde aripi
Atunci când privirea uitării va aţipi !
Dragostea, serenada ce răsună în a cerului
depărtare,
Căruia doar vocea rugăminții îi este aripă
purtătoare …
Se lasă acoperită de picurii ploii căzute la
prima sărutare,
Predestinată a fi întunericul trecutului, ce
se ascunde de Soare !
Îngerii iau urma aștrilor, ecoul suspinelor
fără grai
Pentru a călăuzi iubirea spre o parte din
Rai…
37
Iubire care nu poate fi descrisă cu niciun
cuvânt
Nici de îngeri în cer, nici de suflet pe
pământ!
Oneţ Liana
Clasa a XI-a A
Dragostea întemnițată
Închis într-o carceră sumbră şi pustie a
inimii,
Sufletul prizonier ispăşeşte pedeapsa fără
vină, ştii!
Judecat de destin și condamnat de iubire,
fără apărare
Devine deținutul sorții fără a avea drept de
eliberare!
În celula amintirii, locul celui mai sever
gardian
Îl ocupă dragostea întemnițată an după an….
Între pereții zidiţi până-n înaltul cerului
Printre gratiile vinovăţiei, e vremea
verdictului!
Verdict ce încătuşează rănile înfipte adânc
în piept,
Transformate în sentimente ucise pe
nedrept…
Cheia lacătului ce ţine sufletul în timp
sechestrat
E destinul hain care, de dorul revederii, e
capturat!
Trăirile sunt refugiate în al uitării
penitenciar,
Sunetul ceasornicului este al timpului
judiciar.
Pentru un suflet puşcăriaş, evadarea e doar
aparentă
Când iubirea şi-a lăsat întipărită a sa
amprentă!
Oneţ Liana
Clasa a XI-a A
Dintre toate florile din lume
Să ne uităm puţin în trecut. Îl vedem
pe micul Tudor cum se plimba singur printr-
un camp de maci. Natura este unul dintre
puţinele lucruri care îl sensibilizează pe
acest băiat. Nu se poate spune despre el că
este una dintre fiinţele cuminţi. A făcut
multe lucruri urâte şi totuşi nu regretă
nimic. Dar aceasta este cauza pentru care,
dinte toate florile din lume, el a ales macii.
Pe lângă maci, băiatului îi mai face plăcere să
picteze natură moartă.
Tudor credea că el este singurul
care umbla prin acest câmp de maci. Nu ştie
nici acum că se înşală. Pe lângă el, mai este
încă o fată care merge în fiecare zi prin
acest câmp. Fata l-a observat pe Tudor, dar
îi este ruşine de acesta şi se fereşte de el.
Niciodată cei doi nu au putut să vorbească
între ei, deoarece ambii erau hipnotizaţi de
culoare.
Acum ne întoarcem în prezent şi îl
vedem pe Tudor pe patul de moarte. Dar nu
îl vedem numai pe Tudor, o vedem şi pe fata
aceea langă el. Fata este singura persoană
care a ajuns la el înainte cu puţin timp ca
acesta să plece de pe această lume. A fost
singura care a ştiut de acest lucru, în afară
de Tudor, deoarece într-o zi, din senin, i-a
apărut o scrisoare şi o floare de mac în faţă.
Ea a ştiut din prima clipă de la cine este
scrisoarea. În scrisoare scria că Tudor a
pictat un tablou în care el, împreună cu ea se
plimbă prin câmpul de maci, ţinându-se de
mână. Dar Tudor a mai atenţionat-o să nu se
uite la tablou în această lume, deoarece viaţa
i se va lua. Fata s-a gândit foarte mult la ce
va face şi, hipnotizată de dorul lui Tudor, la
fel cum cei doi au fost hipnotizaţi de roşul
pasional al trandafirilor, nu a mai suportat
fără să-l vadă pe băiat în câmpul de maci şi a
fugit la casa lui pentru a vedea pictura. Din
prima clipă în care a văzut tabloul, ea a căzut
la pământ şi a plecat pe drumul spre Tudor.
Lumea a găsit-o pe fată lângă tabloul
superb. Atunci toţi şi-au dat seama că în
final Tudor şi-a găsit floarea aleasă.
Tabloul a primit denumirea “Dintre
toate florile din lume, doar pe tine te- am
ales”.
Moca Dragos-Dorin
Clasa a IX-a E
38
Iubirea, arhitectul Universului
Ce este iubirea? Cum se manifestă adevarata iubire? Când şi pe cine trebuie să iubim cu
adevărat? Aceste întrebări mă chinuie deja de mult timp şi încerc să găsesc răspunsul, încerc...
dar nu prea reuşesc.
Nici măcar marii scriitori nu au dat un răspuns concret la acele întrebări, pentru că
fiecare are propria sa părere, propriile sentimente trăite sau doar bănuite. Iar eu, fiind doar o
simplă adolescentă care nici măcar nu-şi ştie bine rostul în viaţă, încerc să definesc cel mai
frumos şi unic sentiment. Acesta pare a fi un scop potrivit pentru a încerca să-mi trăiesc viaţa
altfel, fără durere şi suferinţă şi poate chiar să fiu cu adevărat fericită!
Îndrăgostindu-te, tu îţi inventezi propria definiţie în dependenţă de povestea trăită.
Dacă m-ar întreba cineva ce înţeleg eu prin iubire, aş spune că EA - DRAGOSTEA, e cea mai
frumoasă şi fermecătoare floare, dar trebuie să ai curajul să mergi s-o culegi de pe marginile
unei prăpăstii înfricoşătoare.... şi doar un mic pas... şi poţi pierde adevărata dragoste pentru
totdeauna, şi de aceea mulţi renunţă, fără să vadă acea prăpastie. Ea, dragostea, este singurul
etalon cu care trebuie măsurat totul. Fără iubire, lumea ar fi un mecanism lipsit de gândire,
soarele- bun doar sa coacă dovlecii, florile- hrană pentru măgari, izvoarele- apă de spălat. Dar...
oameni ! Să încercăm să privim lumea cu alţi ochi, să încercăm s-o privim cu dragoste, cu gingaşie,
să întelegem că tot ce există pe lume a fost creat doar din dragoste, din iubire faţă de frumos,
faţă de lume, natură, soare, chiar şi acea ploaie rece. Lumea poate fi simţită prin intermediul
iubirii, cu instinctul iubirii. Iubeşti – simţi lumea, nu iubeşti – n-o simţi! Să vă zspun un lucru pe
care cu timpul l-am înteles, dar din păcate, prea târziu mi-am dat seama că în iubire nimeni nu-i
mic, chiar şi un fir de iarbă devine punctul de sprijin al codrului.
Iubirea adevarată o descoperi o singură dată în viaţă şi din păcate mulţi dintre noi nu ne
dăm seama şi dăm cu piciorul, lovind în cel mai dureros punct al iubirii... INIMA. Iubeşti cu
adevărat atunci când simţi că pluteşti asemeni unui nor, care vrea să reverse peste lume stropi
calzi de ploaie de primăvară, când fiinţa mult iubită e lângă tine. Parcă ai fi un vânt gata să
învăluiască lumea şi să o ducă într-o grădină plină cu flori. Parcă ai fi o mare nemărginită care ar
duce pe valurile ei lumea spre tărâmurile iubirii.
Şi credeţi-mă, nu vă spun toate astea ca să încerc să vă impresionez. Nu, nu! Chiar deloc,
spun ceea ce simt, din toată inima, fiindcă dragostea e chiar ceea ce simţi. E atunci când faci tot
posibilul pentru a-i fi pe plac fiinţei pe care o iubeşti, când o visezi, când toate gândurile îţi sunt
cucerite doar de imaginea ei, când vorbeşti cu ea nopţi întregi la telefon, simţind-o astfel mai
aproape de sufletul tău. Iubirea e şi atunci când o vezi şi îţi tremură până picioarele, mâinele, iar
inima... inima este în al nouălea cer de fericire, fericire pentru că iar îi vezi chipul şi toate astea
sunt pentru că iubeşti cu adevărat! Iubeşti şi poate nu-ţi dai seama că lângă tine e destinul tău, e
iubirea vieţii tale, e acea fiinţă care, chiar când lipseşti îţi duce dorul, simte că fără tine nu poate
respira, nu poate dormi, mânca, parcă ar fi un copilaş care plânge dupa sânul mamei sale.
Doamne, atât de multe poţi să spui despre acest sentiment minunat care îţi învăluie lumea
interioară. Dar orice ar fi, ţine minte: “Iubirea este ca febra, ea se naşte şi se stinge fără ca
voinţa să aibă cea mai mică contribuţie”. Iubeşte şi vei fi iubit!
Gavril Ana-Maria
Clasa a IX-a E
39
Importanţa plantelor medicinale în tratarea diabetului zaharat
Omul, din necesitatea de a-şi lecui durerile, a încercat în decursul
veacurilor diferite plante din habitatul său natural. Pe cele bănuite a-i fi alinat
suferinţele le-a păstrat, din „tată în fiu” pînă în zilele noastre. Omul a constatat
că substanţele provenite din plante se asimilează mai uşor în organism şi efectul
lor este benefic fără să vătămeze alte organe sau sisteme . Astfel s-a recurs la
utilizarea „farmaciei verzi” bazată pe folosirea plantelor, industrie fără fum,
foarte ieftină, accesibilă oricărei persoane.
Deşi este o boală veche, diabetul a depăşit în anul 2006 peste 700.000
cazuri, estimându-se că numărul celor care sunt bolnavi în stare latentă este mai
mare de 1,5 milioane. Dintre cauzele care determină apariţia diabetului amintim:
factorii genetici, factorii de mediu (alimentaţia nesănătoasă, stresul, starea
depresivă, alcoolul, tabagismul, diferite tipuri de poluare a mediului
înconjurător).
Sursa principală de viaţă organismelor vii o reprezintă glucoza (zahăr
rezultat din digestia alimentelor bogate în amidon şi în zahăr). Valorificarea
glucozei este baza şi condiţia vieţii, care are loc în prezenţa unui anumit echilibru
între secreţiile unor glande endocrine. Insulina secretată de pancreasul endocrin
şi secreţiile hipofizei anterioare, ale corticosuprarenalei şi ale tiroidei,
influenţează valoarea glucozei în organism. Tulburările caracteristice diabetului
sunt consecinţa directă a insuficienţei glucozei în organism (hiperglicemie) şi
apariţia ei în urină (glucozurie). Pe lângă acestea, mai apar şi dereglări ale
metabolismului. Echilibrarea bolnavului de diabet impune în primul rînd
respectarea terapiei medicamentoase, cu completarea unui regim alimentar
corespunzător (recomandat de medicul dietetician).
Principalele plante care scad nivelul glucozei din singe sunt:
a) Afinul (Vaccinium myrtillus), întîlnit în pădurile montane, rărite, tufişuri de
jneapăn, ienupăr, pajişti montane, subalpine, în întreg lanţul subcarpatic, pe
versanţi umbriţi şi umezi.
Răspîndit în zona montană în Europa, asia , America de Nord. Subarbust scund.
Utilizare:
industria alimentară în stare proapătă, sau conservată(gem, dulceaţă);
industria farmaceutică sub formă de materie primă pentru diferite
preparate
Principiile active din frunze au rol astringent,hipoglicemiant, antiseptic
(infecţiile tractului urinar). Principiile active din fructe au rol diuretic,
antiinflamator, adjuvant în tratamentul diabetului zaharat, protejează pereţii
vaselor sanguine. Totodată mirtilina din fructe are efect hipoglicemiant şi se
asociază cu insulina.
b) Topinamburul (Helianthus tuberosus)-face parte din familia Asteraceae.
Plantă erbacee, perenă , cultivată în America.
Sinomine: cartofi porceşti, măr de pământ, mere de iarnă
40
Indienii din America de Nord îl foloseau ca plantă alimentară. În Romania a
fost adus în secolul al XV lea. Temperatura ridicată şi arşiţa nu îi dăunează,
rezistă la secetă, datorită sistemului radicular profund . Are pretenţii mici faţă
de sol, rădăcini fibroase, rizom tuberizat, tulpină cilindrică, frunzele lung
peţiolate, fructul este o achenă. Recoltarea tuberculilor se face primăvara, iar a
tulpinilor toamna.
Utilizare:
alimentaţie-b fierţi, copţi (se curăţă de coajă, se taie felii, se adaugă
pătrunjel deasupra, se amestecă cu oţet şi ulei) se serveşte rece sau cald
după preferinţe;
medicină- prevenirea îmbătrânirii, reumatism, boli de metabolism (mai ales
în diabetul zaharat);
bioterapie– utilizat în dieta diabeticilor, deoarece conţine o substanţă
numită inulină (conţinut în fructoză)care are efect hipoglicemiant;
c) Păpădia (Taraxacum officinalis)-face parte din familia Asteracee.
Este o plantă erbacee, perenă, prezentă în toată ţara, în locuri însorite,
semiumbrite, păşuni, fîneţe, pe marginile dealurilor, la cîmpie, pînă în zona
subalpină. Rădăcina este pivotantă, puţin ramificată, poate ajunge pînă la 20cm
lungime, tulpina este aeriană, cilindrică, fermă, terminată cu o inflorescenţă,
frunze lanceolate , flori galbene, mari.
d) Schinduful (Trigonella foenum) face parte din familia Fabacee. Este o plantă
erbacee, anuală, cultivată în Brăila, dar şi Constanţa. Tulpina este cilindrică,
radăcina pivotantă, frunzele peţiolate, trifoliate, cu foliolele uşor dinţate, florile
galbene, sau pal liliachii, grupate cîte 1-2 la subsioara frunzelor. Fructele- păstăi
alungite, drepte sau curbate, cu 10-20 de seminţe comprimate.
Recoltare – seminţele se recoltează cînd păstăile au început să se usuce..
Utilizări – medicină umană
pentru tratarea diabetului se recomandă utilizarea unui macerat din 50
grame de seminţe la 500 ml de apă, se lasă 24 de ore, apoi se beau 1-2 căni
pe zi, de circa 200ml;
medicină veterinară - pentru ameliorarea stării de nutriţie (la cai);
cosmetică - pentru combaterea mătreţii ;
Aplicaţii practice – realizarea unor amestecuri de ceaiuri în tratamentul
adjuvant al diabetului zaharat
Menţionăm că diabetul zaharat, odată depistat, trebuie controlat periodic,
respectat regimul igieno–dietetic, respectat tratamentul medicamentos,
exerciţiile fizice, regimul de odihnă, precum şi cel fitoterapeutic (cu controlul
periodic al variaţiei glicemiei sanguine). Pe lângă tratamentul cu ceaiuri
medicinale, se pot utiliza unele preparate pe bază de afine. Tratamentul
adjuvant cu plante medicinale, pentru a fi eficient, durează cel puţin o lună.
Prof. Rusu Mircea
41
Marketingul de Guerillă
Conceptul de guerilla marketing a fost introdus de către Jay Conrad Levinson în 1984
şi reprezintă un tip de marketing neconvenţional, inedit, care urmăreşte să atragă
atenţia, adeseori să şocheze şi care se bazează pe imaginaţie, energie şi timp, mai
degrabă decât pe un buget mare.
Guerilla marketing urmăreşte să obţină beneficii mari cu resurse puţine, precum şi să
stabilească o relaţie de încredere şi respect faţă de clienţii săi, transformând
consumatorii în promotori ai brandului. Analogia cu tacticile de război se referă tocmai
la acest lucru: «atacarea» consumatorului în cele mai neaşteptate locuri şi în cele mai
surprinzătoare modalităţi. Guerrilla marketing implică abordări neobişnuite, cum ar fi
întâlniri interceptate în locuri publice, produse oferite ca premii pe stradă sau orice
activitate de comercializare neconvenţională.
Ideea este de a genera un concept unic şi interesant, care să provoace oamenii să
cumpere produsul sau serviciul respectiv, folosind însă resurse limitate. Acest gen de
marketing poate fi abordat în multe moduri neconvenţionale şi ciudate şi trebuie să aibă
loc acolo unde consumatorul se aşteaptă cel mai puţin.
Marketingul de gherilă a fost pus în aplicare cu succes de firmele mici. Însă, de-a
lungul timpului, marile companii au folosit, de asemenea, tehnicile de gherilă, cheltuind
sume imense pentru campaniile lor.
Vă prezentăm în continuare câteva reclame ingenioase de acest fel, care sunt nu
doar originale, dar si haioase.
1.Un director de marketing de la
compania Nike a ştiut că o minge
uriasă amplasată pe o clădire va avea
un impact mare asupra populaţiei,
lăsând impresia că mingea a fost
lovită de un jucător de fotbal.
2. Această reclamă a fost pusă în mai
multe orase din America arătând că
mirosul spray-ului Axe acţionează ca
un magnet asupra femeilor.
42
3. Reclamă la Mr. Proper
4. Reclamă la sala de fitness în
autobus
5. Reclama la KitKat
6. Reclamă la cremă anticelulitică de
la Nivea
Chifor Andreea
Clasa a XI-a C
43
Asigurarea animalelor
Asigurarea animalelor a apărut pe piaţă de câţva ani. Animale de
companie, şi nu numai, sunt supuse aceloraşi riscuri ca şi oamenii. Mai nou,
asigurătorul primeşte în asigurare animale care aparţin persoanelor fizice şi
juridice, precum şi animale luate în îngrijire de către persoanele fizice şi
juridice, pe bază de contracte încheiate. Sunt primite în asigurare numai acele
animale care îndeplinesc condiţiile de vârstă, greutate şi sănătate impuse de
asigurător.
Nu pot fi asigurate animalele bolnave, subnutrite sau cu infirmităţi,
precum şi cele aflate în carantină. Animalele se asigură pentru sumele propuse de
asigurant şi agreate de asiguraător.
La animalele de reproducţie, procurate din import şi la cele de rasă, de
provenienţă indigenă, asigurarea se încheie la valoarea de achiziţie sau la cea de
inventar. Animalele dintr-o gospodărie se
primesc în asigurare la aceeaşi sumă pentru
fiecare animal, din aceeaşi grupă de vârsta şi de
rasă.
Animale ce pot fi asigurate: ovinele şi
caprinele, bovinele şi bubalinele, porcinele,
cabalinele, stupii de albine, iepurii, melcii,
păsările de toate categoriile.
Riscurile acoperite: boli obstetricale, boli chirurgicale, boli interne şi
infecţioase, sacrificarea de necesitate, accidente provocate de meteorizarea
acută, accidente provocate de atacul animalelor sălbatice, intoxicarea subită cu
ierburi, substanţe toxice sau medicamentoase, accidente provocate de inundaţii
din ploi torenţiale, incendiu provocat de descărcări electrice naturale şi avarii
accidentale ale instalaţiei electrice din adăposturi, accidente provocate de
furtună, cutremur, avalanşe de zăpadă, alunecări de teren, trăsnet.
Primele de asigurare anuale sunt stabilite de către asigurător în cote
procentuale aplicate la sumele asigurate în funcţie de specie, rasă şi grupa de
vârstă.
Răspunderea asigurătorului începe la un
interval de cinci zile de la încheierea
contractului de asigurare şi plata primelor
aferente şi încetează la ora 24 a ultimei zile din
perioada pentru care s-a încheiat asigurarea.
Aceste asigurări se adresează
posesorilor de animale, în special iubitorilor,
celor care consideră că şi de ele trebuie să
avem grijă.
Kalman Raul
Clasa a XI-a A
44
Mall-ul,o nouă casă pentru mulţi
Mall-ul... un cuvânt scurt, dar totuşi cunoscut de toată lumea. V-aţi
imaginat vreodată că o simplă clădire va deveni pentru mulţi o „a doua casă”? Eu
cred că nu.
În ziua de astăzi, chiar şi pentru persoanele mai în vârstă pe care te
aşteptai să le vezi plimbându-se prin parc sau şezând pe o bancă, depănând
amintiri, mersul sau pur şi simplu pierderea timpului prin mall a devenit o
obişnuinţă. Iarna, pentru a ieşi din rutina vieţii de zi cu zi, unde altundeva s-ar
putea duce cetăţenii, dacă nu la mall, la o ciocolată sau la un ceai cald, privind la
tinerii îndrăgostiţi şi amintindu-şi cum erau şi ei odată? Este un lucru frumos şi
de apreciat să vezi doamnele mai în vârstă aranjate şi cochete plimbându-se prin
mall alături de domnii lor, care, nici ei nu se lasă mai prejos. De aici putem
înţelege că sunt oameni care au respect faţă de sine, ceea ce cred că este un
lucru important în viaţa noastră.
Şi dacă tot am început cu persoanele mai înantate în vârstă, să trecem şi la
adolescenţi. Hmmm...pentru noi, adolescenţii, nu mersul la mall este o obsesie, ci
hainele pe care le găsim în mulţimea de magazine. Nu-i aşa că e fantastic să
mergi să îţi cauţi o rochiţă cu cea mai bună prietenă sau să îţi cauţi ghete de
fotbal cu cel mai bun camarad? Cred că nimic nu este mai interesant şi mai
distractiv de-atât. Ştim cu toţii că dintr-o sesiune de shopping nu pot lipsi micile
bârfe sau glumele făcute pe diferite teme. Dar asta nu e tot, după studierea în
amănunt a bluzelor, tricourilor, blugilor şi a rochiţelor din atâtea magazine care
ne sunt puse la dispoziţie pe toată durata zilei, un meniu copios de la Mc Donald’s
este nelipsit. Celebra Coca Cola ne redă energia risipită în cele două, trei sau
poate chiar mai multe ore de shopping. Bineînţeles că nu de fiecare dată sunt
situaţii fericite în care mergem şi probăm cinci tricouri şi ne cumpărăm patru.
Mai sunt şi situaţii când probăm, probăm şi iar probăm şi nu suntem multumiţi
cum stau blugii pe noi sau tricoul roşu, dar, poate după o astfel de situaţie, cea
mai bună soluţie este să ne relaxam la un film sau chiar la sala de fitness, care
este cea mai luxoasă sală de fitness din Cluj, punând la dispoziţia noastră o gamă
largă de aparate, de cea mai bună calitate, la care ne putem lucra toţi muşchii
corpului. De asemenea, pe timp de iarnă, patinoarul IceDream ne ademeneşte să
chiulim de la ore pentru a ne simţi bine în compania prietenilor.
Ei bine, sunt o mulţime de lucruri pe care ai putea să le faci împreună cu
fiinţa iubită, familia sau prietenii la mall, însă, ca toate acestea să fie complete,
nu trebuie să lipsească checkin-ul pe Facebook, unde ne etichetăm prietenii cu
care ne-am băut cafeaua de dimineaţă sau ne-am răcorit cu o Coca Cola.
Răcean Denisa
Clasa a XI-a C
45
Proiectul "România pitorească"
Secţia de turism a Liceului Economic din Baia Mare a organizat un concurs
din cadrul Proiectului România pitorească, la care am participat şi noi, un echipaj
format din patru elevi şi un susţinător, din clasa a IX-a E, însoţiţi de doamnele
profesoare de specialitate Buburuz Rodica și Stoica Ioana cu un proiect numit:
”Circuit turistic Cluj-Napoca- Baia Mare- Suceava- Neamţ- Sighişoara- Cluj-
Napoca”. Eu am fost la Baia Mare în calitate de susţinător al echipei din Cluj, aşa
că vă voi spune povestea "din culise".
După o călătorie de patru ore cu trenul, ajunşi în Baia Mare, în cea mai
mare grabă, colegii mei s-au îmbrăcat în costume naţionale, era chiar ziua
concursului.
Dintre cele douăsprezece echipe concurente, colegii mei au impresionat
auditoriul şi juriul de la prezentarea proiectelor, prin costume, muzică şi dans,
elemente care au făcut parte din proiectul nostru. La partea de „organizarea
unităţilor de turism şi alimentaţie publică”, magnificii Clujului au dominat
concursul. La partea de ”bazele restauraţiei” au avut mici emotii. Dar colegii mei
au depăşit orice aşteptare a juriului, prezentând preparatele, nu doar teoretic,
aşa cum au procedat majoritatea concurenţilor. Echipajul s-a bucurat de cel mai
mare succes. Astfel, Colegiul Economic "Iulian Pop" din Cluj-Napoca a câştigat
locul I atât la „organizare”, cât şi la „bazele restauraţiei” şi marele priemiu, mult
dorit. Am adus acasă trei trofee, dar niciunul nu se compară cu satisfacţia de pe
chipul camarazilor mei şi a profesorilor coordonatori. Cred că pentru noi este
doar începutul!
Seiche Ştefania Niculina
Clasa a IX-a E
46
Horoscopul doctoriţelor R-OZ
Berbec (Corniţa ascuţită):
Îţi vom prezenta meniul pe care îl vei savura
azi împreună cu prietenii tăi: Dimineaţa:
răcitură cu sare. La prânz: răcitură picantă.
Seara: boia cu răcitură (mai puţină răcitură, că
are calorii). Aceasta este recomandarea
noastră, deoarece ai probleme cu ficatul.
Balanţă (Echilibrul magic):
Îţi recomandăm să nu faci excese de alcool,
deoarece s-ar putea să te balansezi prea tare.
Fii precaut pe drumul către şcoală, deoarece s-
ar putea să te trezeşti cu un ghiveci în cap.
Taur (Încăpăţânatul):
Încearcă să-ţi schimbi vaca, deoarece relaţia
voastră a început să nu mai meargă şi te vei
trezi cu o copită marca Joiana, în bot. Dacă vei
renunţa la Joiana, vei avea muuuuult mai multă
verdeaţă pentru tine !
Scorpion (Afurisitul):
Dacă în drum spre şcoală va cădea pe gheaţă în
faţa ta o fosilă… ăăă… un bătrân, ajută-l să se
ridice! Vei fi răsplătit!
Gemeni (Oglinda fermecată):
Încearcă să nu mai spargi oglinda, de nervi.
Degeaba îl cerţi pe cel din oglindă … eşti chiar
tu !
Săgetător (Arcaşul naiv):
Nu mai fi aşa aspru! Nu mai arunca săgeţile cu
atâta ură! Încearcă să fii mai bun şi totul va fi
bine!
Rac (Picioruşul prinde-tot):
Te sfătuim să nu îţi mai bagi în ghiozdan tot ce
e în jurul tău, deoarece nu eşti posesorul
tuturor lucrurilor.
Capricorn (Cornul mistic):
Dragă Capricornule, astăzi va fi ziua care-ţi va
decide viitorul! S-ar putea să-ţi iasă mai mulţi
ţapi în cale … ai grijă să nu îl alegi pe cel greşit!
Leu (Regele auriu):
Începi să năpârleşti!
Îţi recomandăm să foloseşti un balsam mai de
calitate.
Vărsător (Băutorul înrăit):
Combină băuturile într-un stil aparte, dându-le
afară pe toate! Stai liniştit, aşa se întamplă
când bei!
Fecioară (Cristalul fermecat):
Azi vei fi mai pură decât oricând. De ce ?!
Răspunsul este foarte simplu: în drum spre
şcoală vor ieşi în drumul tău trei barosani cu
X5- uri, care vor trece nepăsători cu bolidurile
lor prin bălţi, făcându-te albă ca noaptea. Îți
recomandăm să-ţi achiziţionezi un Vanish
Extrastrong.
Peşti (Piranha):
Astăzi este o zi perfectă pentru pescuit! Fii
precaut şi fereşte-te!
Matei Roxana
Şaitiş Denisa
Clasa a IX-a A
47
Întrebări - Răspunde dr. Love
Vereşezan Marian
Baci Ionuţ
Clasa a IX-a A
- Ce să fac dacă iubitul
meu mă cheamă în oraş,
iar eu nu pot să ies?
-La ce etaj stai?, pentru
că, dacă nu poţi ieşi,
trebuie să sari pe geam.
De ce contează vârsta
într-o relaţie?
-Într-o relaţie,
bărbatul trebuie să fie
mai mare, deoarece el
este cocoşul în curte!!...
- Ce să fac dacă nu
are bani de ieşit în
oraş?
- Cumpără-i un bilet
la LOTO, poate
câştigă ceva!
- Ce sa fac dacă atunci
când mergem la un film
de groază, el se apucă să
plângă?
-Ţi-ai pregătit pachetul
de şerveţele?!?
- Cum să-l fac să nu
mai întârzie la
întâlnire?
-Cumpără-i un ceas,
dar vezi să nu îl ia ca
pe o amintire!.
- Ce să fac dacă
prietenul meu mă înşală
şi l-am văzut chiar cu
ochii mei?
-Cred că ai o problema!
Eşti prea curioasă!
De ce nu îţi
împărtăşeşte
fata dragostea?
-Împărtăşania e
la Biserică [:))]
- Ce să-i zic dacă a
comandat un singur
Frappe, pentru că nu avea
bani de două şi ar trebui
să bem din acelaşi pahar?
-Ai analizele la zi?
.
48
BANCURI
Cîmpean Bogdan-Ionuţ
Marc Alexandru
Clasa a XI-a C
Un pictor trece pe un câmp şi vede un cioban cu
oile la păscut. Merge la el şi îl întreabă:
- Bade, îmi dai voie să-ţi pictez oile? Iar ciobanul
zice:
- Ba deloc, că mie îmi plac aşa cum sunt!
Într-o zi, Pancea
Gherasim, se plimba pe
stradă, întâlnindu-se la
un moment dat cu soacra
sa.
-Unde mergi cu bicicleta,
mamă soacră?
-La cimitir, maică.
-Da cine aduce bicicleta
înapoi?
-Fi-fi-fiţi bun, u-u-u-unde
se află ş-ş-şcoala de-de-de
bâl-bâl-bâlbâiţi?
-La ce vă mai trebuie,
observ că vă bâlbâiţi foarte
bine!
Toţi elevii clasei 11 C scriu la lucrarea
„Ce aş face dacă aş fi patron?” Unul
singur stă cu mâinile pe piept, iar profa’
îl întreabă:
-Ionuţ, tu nu scrii?
-Nu, doamna profesoară, îmi aştept
secretara!
-Doamna profesoară, aţi pedepsi pe cineva
dacă nu a făcut nimic?
-Sigur că nu!
-Bine, eu nu mi-am făcut tema!
George o întreabă pe profa’ de mate:
-Chiar credeţi că meritam nota 1?
-Ce să fac măi George, dacă alta mai mică nu
există!
Clasă de copii la ora de limba română:
-Gigele, spune, te rog, o propoziţie!
-Duminică mă duc la pedure.
- Gigele, dragă, nu-i bine!
-Atuncea nu mă duc!
-Hai fiule, încă un pas, încă un pas,
încă unu, aşa, aşa micuţ, încet, încet!
-Nevastă, adu repede camera video
să îl filmăm pe fecioraşul nostru....a
venit de la balul de absolvire!
Viaţa-i scurtă. Dacă tot n-o putem
lungi, hai să o facem lată
Directorul unui internat îi previne pe băieţi :
- Dacă dă dracu' şi-l prind pe unul dintre voi în
dormitorul fetelor, îl amendez cu 10 Euro, a doua
oară îl ard cu 20 de Euro şi a treia oară cu 40 Euro !
Din spate, o voce timidă :
- Domn' director, dar un abonament cât costă ?