ale dumnezeeștilor cântări iubirile · 2020. 11. 14. · 1 vezi descrierea manuscrisului la pr....
TRANSCRIPT
Ale Dumnezeeștilor cacircntări iubirile
ΤΩΝ ΘΕΙΩΝ ΥΜΝΩΝ ΟΙ ΕΡΩΤΕΣ ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ ΚΑΙ ΜΕΓΑΛΟΥ ΠΑΤΡΟΣ ΗΜΩΝ ΣΥΜΕΩΝ ΤΟΥ ΝΕΟΥ ΘΕΟΛΟΓΟΥ ΗΓΟΥΜΕ-ΝΟΥ ΚΑΙ ΠΡΕΣΒΥΤΕΡΟΥ ΓΕΓΟΝΟΤΟΣ ΜΟΝΗΣ ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ
ΜΑΜΑΝΤΟΣ ΤΗΣ ΞΗΡΟΚΕΡΚΟΥ
Ale Dumnezeeștilor cacircntări iubirile
ALE SFAcircNTULUI ȘI MARELUI PĂRINTELUI NOSTRU SIMEON NOULUI CUVAcircNTĂTORIU DE DUMNEZEU
CARELE IGUMEN ȘI PRESVITER AU FOST AL MONASTIREI SFAcircNTULUI
MAMANT CEA DELA XIROKERKOS
Tipărită cu binecuvacircntareaPrea Sfinţitului Părinte Galaction
Episcopul Alexandrieiși Teleormanului
LA ANUL 7516 DELA FACEREA LUMII IARĂ DELA HRISTOS 2008
București
SIMEON NOUL TEOLOG Sf Ale Dumnezeeștilor cacircntări iubirile Sfacircntul Simeon Noul Cuvacircntătoriu de Dumnezeu trad Isaac Dascălul București Predania 2008 ISBN 978-973-87621-7-6
I Isaac Dascălul (trad)
8211402-97=1351
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Textul de faţă este prima editare a traducerii Cacircntărilor Sfacircntului Simeon Noul Theolog făcută de Isaac Dascălul icircntre anii 1802-1803 și rămasă pacircnă acum icircn manuscris (Manus-crisul 59 filele 636-793v din Biblioteca Mănăstirii Neamţ1) Traducerea aceasta srsquoa făcut după ediţia publicată la Veneţia icircn anul 1790 alcătuită de monahul Dionisie Zagoreos (icircngrijitorul ediţiei fiind Sfacircntul Nicodim Aghioritul) din care lipsesc Cacircntările 10 15 2153 și 54 din ediţia lui Nikita Stithatul De asemenea ordinea Cacircntărilor (bdquoCuvintelorrdquo) diferă de ediţia aceasta din urmă (vezi bdquoTabloul de corespondenţerdquo de la sfacircrșitul cărţii)2
Pentru transcrierea slovelor chirilice icircn grafie latină facem următoarele precizăriSlova auml srsquoa transcris diferenţiat bdquoicircrdquo (aumlnszliglcime=icircnălţime) bdquoicircnrdquo (aumlsszlig=icircnsă
aumlnoaringwe=icircnnoiaște) bdquoicircmrdquo (aumlbrszligkat=icircmbrăcat) Slova otilde ndash srsquoa transcris bdquoacircrdquo Slova szlig ndash srsquoa tran-scris bdquoărdquo
Slova aring (ia) a fost transcrisă bdquoeardquo doar cacircnd redă pronumele personal feminin pers a III-a Grupul Iumlaring cu valoare de diftong a fost transcris bdquoiardquo icircn cuvinte precum mIumlaringm (=mi-am) mIumlaringpara (mi-au) mIumlaringi (mi-ai)
Prescurtările uzuale icircn scrierea chirilică au fost icircntregite (xse ndash Hristoase dxl ndash Du-hul bgoslovit ndash bogoslovit etc)
Accentele srsquoau pus doar pe numele proprii și cuvintele accentuate diferit faţă de limba de azi acolograve boacutelnav etc și pe cuvintele mai puţin cunoscute (de ex haractiacuter) de aseme-nea icircn cazurile cacircnd accentul marchează o diferenţiere gramaticală de ex voigrave (vb a voi) spre deosebire de voi pron pers persoana a II-a pl scris fără accent Icircn cacircteva cazuri am marcat vocala scurtă la fel ca icircn manuscris iarășĭ eiĭ (=pron pers fem ei) ochiŭ pociŭ voiŭ
Am păstrat ca atare toate variantele de grafie de ex să-ţĭsă-ţ sacircntsint mulţămescmulţemesc șăzindșezind iarășiarășĭ etc care apar uneori icircn același racircnd
Greșelile au fost icircndreptate icircn text și semnalate icircn note de subsol Literele lipsă din cu-vinte datorate unor scăpări ale copistului au fost completate icircn paranteze ascuţite lt gt
Icircn cacircteva cazuri am adăugat icircn paranteze drepte [] cuvintele necesare pentru icircnţelege-rea sensului Cuvintele explicative adăugate de traducător apar icircn paranteze rotunde ( )
Numerotarea filelor manuscrisului apare icircn paranteze ascuţite lt gt Acolo unde nume-rotarea era greșită am icircndreptat-o semnalacircnd greșala icircn notă de subsol
1 Vezi descrierea manuscrisului la Pr D Fecioru bdquoManuscrisele de la Neamţu Traduceri din Sfinţii Pă-rinţi și din scriitorii bisericeștildquo icircn Studii teologice 4 (1952) nr 7-8 pp 459-487
2 O primă traducere modernă icircn limba romacircnă a publicat Părintele D Stăniloae (Sfacircntul Simeon Noul Teolog bdquoImnele iubirii dumnezeieștiildquo icircn vol Studii de teologie dogmatică ortodoxă Editura Mitropo-liei Olteniei Craiova 1991 pp 329-705) folosind textul stabilit de Johannes Koder icircn colecţia Sour-ces Chreacutetiennes Recent a apărut o nouă traducere realizată de Diac Ioan I Ică Jr (bdquoErosurile imnelor dumnezeieștildquo icircn vol Sfacircntul Simeon Noul Teolog Imne epistole și capitole Ed Deisis Sibiu 2001 pp 31-302) folosind textul din ediţia lui Athanasios Kambilis Symeon Neos Theologos Hymnen Berlin-New York 1976 confruntat cu textul din Sources Chreacutetiennes Ambele traduceri sacircnt icircnsoţite de substanţiale studii introductive
Cuvintele care icircn manuscris nu sacircnt despărţite au fost despărţite (cu puţine excepţii) conform normelor actuale (lapara ndash l-au sszligci ndash să-ţi thi ndash te-ai mam ndash mrsquoam etc) Invers cuvinte scrise despărţit icircn manuscris au fost transcrise după grafia actuală (tot deauna ndash totdeauna etc)
Punctuaţia adoptată icircn text nu respectă fidel pe cea a manuscrisului deși nu am elimi-nat-o cu totul Icircn multe cazuri icircnsă pentru a păstra icircnţelesul am recurs la o altă punctua-ţie urmacircnd și originalul grecesc
Notele la text au fost marcate prin n ed spre deosebire de sholiile textului care au fost lăsate ca atare
Am semnalat icircn notă numai deosebirile majore faţă de textul din Sources Chreacutetiennes1 (stihuri lipsă pe care le-am tradus icircn romacircnește)
Editorul
1 Symeacuteon le Nouveau Theacuteologien Hymnes vol 1-3 ediţie alcătuită de Johannes Koder Sources Chreacutetien-nes 156 174 și 196 Paris 1969 1971 1973
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
6
9
lt636gt
P A R T E A A D O A
Ale Preacuviosului Părintelui nostruSIMEON
Noului Cuvacircntătoriu de Dumnezeu alte cuvinte prin stihuri foarte folosi-toare și preadulci
CUVAcircNTUL IcircNTAcircIUCum că de sufletele care srsquoau curăţit prin lacrămi și prin pocăinţă atin-gacircndu-să focul cel Dumnezeesc al Duhului să apucă de dacircnsele și mai
mult le curăţeaște luminacircnd părţile lor ceale de păcat icircntunecate și rane-le vindecacircndu-le și la desăvacircrșită vindecare le aduce cacirct cu Dumnezeias-
că frumseaţe le străluceaște pre dacircnseleoD5dO
Iaste foc Dumnezeesc cu adevărat care au zis Stăpacircnul
Că au venit să-l arunce preste care pămacircnt spune-mi
Preste oamenii negreșit carii ceale pămacircn-tești chitesc
Care au voit și voiaște să se aprinză icircntru toţi
Ascultă și cunoaște fiiule adacircnc de Dum-nezeești taine
Deci focul acesta Dumnezeescul icircn ce fea-liu socotești că iaste
Oare văzut sau zidit sau prins icircl socotești că iaste
lt636vgtNu nicidecum că ești și te-ai făcut icircn-tru cunoștinţa unui foc ca acestuia
Și știi cu adeverire că iaste el și neprins cu totul
Nezidit și nevăzut fără de icircnceput și ne-materiialnic
Neschimbat și neprefăcut cu totul nescris icircmprejur așijderea
Nestins nemuritoriu necuprins cu totulAfară de toate zidirile ceale materiialnice și
nemateriialniceVăzute și nevăzute trupești și netrupeștiPămacircntești și Cerești de aceastea toate afa-
ră iasteDupre fire dupre fiinţă așa cu adevărat și
dupre stăpacircnireDeci acesta icircn care materie să va arunca
spune-mi mieIcircn sufletele care au de sus untdelemn cu icircn-
destulareȘi mai nainte de acesta și icircmpreună cu aces-
ta au credinţă și lucruriCare pre credinţă o icircntăresc icircntru aceastea
ca icircntru o candelă plinăȘi de untdelemn și de cacirclţi pre foc icircl aruncă
StăpacircnulPre care foc lumea nu l-au văzut nici poate
să-l vază ndash Lume zic pre cei din lume și carii ceale lu-
mești chitesc
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
10
Și precum să aprinde candela ndash icircntru ceale simţite zic ţie ndash
Cacircnd de foc să va atinge așa și duhovniceaș-te icircnţeleage-mi-ţ mie
Că zice cum că să atinge de suflete și le aprinde focul cel Dumnezeesc
Mai nainte de ce să va atinge cum să va aprinde
Și mai nainte de a să arunca cum să va atingeCu adevărat nicidecum cu totul desăvacircrșitIar cacircnd candela srsquoar aprinde și strălucit ar
lumina pre toţilt637gtDeaca untul-de-lemn va lipsi au nu să
va stinge candelaVezi-mi-ţ și alt lucru mai mare care decacirct
toate mă icircnfricoșază mai tareȘi icircmi arată candela mea mare avacircnd unt-
delemn cu icircndestulareȘi cacirclţi cu eftinătate dar un șoarece sau alt-
ceva viindOri candela o au răsturnat ori cacircte puţin o
au limpitȘi untul-de-lemn l-au băut și cacirclţii i-au
macircncatȘi candela o au stins Și icircncă lucrul cel mai
minunat iasteCă toţi cacirclţii care fetil să numeașteCăzind icircn untul-de-lemn icircndată să stinge
foculȘi să face candela mea icircntunecată și cu to-
tul neluminatăCandelă icircnţeleage că iaste sufletul mieu iar
untdelemn faptele buneIar mintea fetil și icircntru dacircnsa iaste focul cel
DumnezeescCare luminează și străluceaște pre suflet
icircmpreună și casaToată a tot trupului mieu și pre toate ceale
din casăȘi gacircndurile și aminte-aducerile Și așa lu-
minacircndu-o focul acesta
Deaca zavistiia icircn lăuntru va cădea sau vreo patimă a pomenirii de rău
Sau vreun dor de iubire de slavă sau altă oarecarea poftă
De dezmirdare oarecarea sau de altă pati-mă și candela o va răsturna
Adecă punerea și voirea sufletului mieuSau untul-de-lemn icircl va limpi al faptelor
bune icircţ zic ţieSau cu adevărat fetilul care iaste mintea
mea dupre cum am zis ţielt637vgtȘi carea icircntru sineș o avea pre Dumne-
zeiasca Lumină strălucind foarteȘi ori au macircncat prin cugetele ceale reale
tot pre fitilul acestaOri și de tot l-au icircnecat icircnlăuntru icircn untul-
de-lemnAdecă icircntru pomenirea lucrărilor faptelor
sale celor buneȘi de aicea icircn trufie căzind de tot srsquoar orbiȘi candela mea dintru aceastea ori poate
dintru altcevaDeaca srsquoar icircntacircmpla să se stingă unde focul
atuncea iasteSau vei zice mie ce să face Că rămacircne și
petreace icircn candelăSau cum că să depărtează de candelă O
neștiinţă O nebunieCum iaste cu putinţă candela fără de foc să
se aprinzăSau cum iaste cu putinţă focul fără de ma-
terie să rămacirce icircn candelăTotdeauna focul de materie a să apuca do-
reaște și voiașteIcircnsă al nostru cu adevărat e lucrul ca mai
nainte să o gătim pre aceastaȘi să ne arătăm pre noi icircnșine cu bună sacircr-
guinţă ca niște candeleCu untdelemn și cu tot fealiul de fapte
bune icircmpodobiţiȘi pre fitilul minţii cu bună nimereală icircna-
inte să-l punem
C U V Acirc N T U L 1
11
Și de foc să-l atingem și cacircte puţin și icircnceti-șor să-l aprindem
Și așa va rămacircnea icircmpreună cu cei ce l-au căștigat pre dacircnsul
Că icircntrrsquoalt fealiu ndash nimenea să nu să amă-gească ndash nu să veade nu să cuprinde nici să ţine
Nu să cuprinde măcar ori și cum că iaste dupre cum am zis
Afară de zidirile toate lt638gtși să face prins cu neprindere
Cu unirea cea negrăită și icircmprejur nescris așijderea
Cu chip nescris icircmprejur Și pre aceastea [cu] cuvintele nu nicidecum
Nici cu chitirile să le cauţi ci pre foc să-l arunce ceare
Care icircnvaţă și arată luminat și cu cunoștin-ţă celor ce l-au căștigat
Pre aceastea toate și pre ceale decacirct aceas-tea mai tainice netacirclcuit
Iar mai tainice1 decacirct aceastea ascultă de voești fiiule
Cacircnd va străluci precum am zis și roiul icircl va goni
Al patimilor și casa sufletului tău o va curăţiAtuncea să ameastecă cu dacircnsul fără de
amestecare și să uneaște fără de povestireDupre fiinţă cu fiinţa acestuia tot cu sufle-
tul tot cu adevăratȘi cacircte puţin cacircte puţin icircl străluceaște icircl icircn-
focază și icircl lumineazăȘi cum să fac amacircndoi și Ziditoriul și sufle-
tul unul a spune nu pociŭSufletul cu Ziditoriul și icircn suflet ZiditoriulSingur cu singur tot cela ce ţine pre toată
zidireaIcircntru a sa palmă Să nu te icircndoești acesta totIcircmpreună cu Tatăl și cu Duhul icircntru un su-
flet icircncapeȘi pre suflet icircntru ale aceluia tot icircl cuprinde
1 Icircn manuscris taineccedile (ned)
Icircnţeleage vezi socoteaște pre aceastea Că pre cea nesuferită ţi-o am zis ţie
Și Icircngerilor neapropiiată Lumină cum că icircnlăuntru o are și o ţine sufletul
Și icircn suflet lăcuiaște iarăș și pre acesta nu-l arde nicidecum
lt638vgtCunoscut-ai adacircnc de taine Cel mai mic icircntru ceale văzute
Omul carele iaste umbră și praf are pre Dumnezeu tot icircntru sineș
De al căruia singur deagetul iaste spacircnzu-rată zidirea
Și pre fiinţă fieștecarele o are și pre viiaţă și pre mișcare
Toată mintea sufletul și cuvacircntul celor cu-vacircntătoare iaste dela acesta
Icircncă și Duhul celor necuvacircntătoare și al tu-turor așijderea jivinelor
Și a celor gacircndite și a celor simţite fiinţa de aicea le iaste
Pre acesta avacircndu-l carele icircl va avea și icircnlă-untru său purtacircndu-l
Și frumseaţa lui văzindu-o cum va suferi văpaia dorului
Cum va răbda focul dragostei Cum fier-binţi nu va pica adecă nu va vărsa
Lacrămi din inimă Cum minunile le va povesti
Și cum pre aceastea le va număra care icircntru dacircnsul să lucrează
Cum și cu totul va tăcea silit fiind să le zică
Cum să veade pre sineș [ca] cel ce iaste icircn iad cacircnd lumina va străluci zic adecă
Că nimenea altul din cei ce acolograve șădeaMai nainte de a străluci Dumnezeiasca Lu-
mină pre sineș să cunoașteCi sacircnt și să află icircntru necunoștinţa negurii
icircntru carea sacircnt ţinuţiȘi a stricăciunii și a morţii Icircnsă veade unde
străluceaște [lumina]
12
Sufletul acela zic și icircnţeleage că icircntru icircntu-nearec
Preacumplit era tot și icircn temniţă preaicircnte-meiată și păzită
A unii necunoștinţe prea adacircnci lt639gtatuncea veade unde zace
Unde iaste icircnchis tot locul tină și icircmpuţi-ciune
Care de necurate tacircracirctoare și de venin arun-cătoare iaste plin
Și pre sineș legat și cu legături nescăpate stracircns
Și de macircini icircmpreună și de picioare și mur-darevsit și icircntinat
Și cu mușcături de tacircracirctoare icircmpreună cu totul rănit
Și pre cărnurile sale umflate purtacircndu-le icircmpreună
Și cu mulţime de viermi pre aceastea văzin-du-le cum nu să va icircnfricoșa
Cum nu va placircnge cum nu va striga și cum fierbinte nu să va pocăi
Și cum nu va ceare de legăturile ceale prea-cumplite să se izbăvească
Cu adevărat pre aceastea tot cela ce le vea-de și va suspina și să va tacircngui
Și a urma va voigrave lui Hristos celui ce au stră-lucit lumina
Deci pre aceastea făcacircndu-le precum am zis și la cela ce au strălucit lumina căzind ndash
Vezi-mi-ţ bine pre acealea ce voiŭ să le zic ndash să atinge cu macircinile acela ce au strălucit
De legăturile și ranele meale Și unde macircna lui să va atinge
Sau cu deagetul să va apropiia să dezleagă legăturile icircndată
Viermii să omoară și ranele și bubele cadCade icircmpreună cu aceastea și icircntinăciunea și
macircnjitura cacirct de mică a trupului mieuȘi degrab și fără de veaste să face vindecare
pacircnă icircntru atacircta
Cacirct semn nici să se vază nicidecum icircn locul acela
Și să strălucească mai vacircrtos asemenea macirci-nii ceii Dumnezeești
Lucrează pre locul ranei lt639vgtStreină mi-nune iaste trupul mieu
Zic adecă pre fiinţa sufletului așa cu adevă-rat și pre a trupului mieu
Și de Dumnezeiasca Slavă să icircmpărtășaște și cu raza cea Dumnezeiască să icircnfulgerează
Și văz acest lucru săvacircrșit icircn partea trupului mieu
Cum pre tot pre trupul mieu nu-l voiŭ dori și nu mă voiŭ ruga
De ceale reale să se izbăvească Și sănătate precum am zis
Și slavă așijderea să dobacircndească Cu toate aceastea așa făcacircnd eu
Iar mai vacircrtos și mai cu fierbinţeală și spăi-macircntacircndu-mă
Dupre mărimea minunilor macircna sa StăpacircnulCel bun mișcacircndu-o pre cealelalte părţi ale
trupului mieuLe icircncungiură pipăindu-le și văzindu-le
pre aceastea care dupre chipul care mai sus am zis
Srsquoau curăţit și cu Slavă Dumnezeiască srsquoau icircmbrăcat
Deci după ce mrsquoam curăţit icircndată și de legă-turi mrsquoam izbăvit
Icircmi dă mie macircna sa cea Dumnezeiască și mă scoate din icircmpuţiciune
Și tot mă icircmbrăţișază și cade pre grumazul mieu ndash
Vai mie cum voiŭ suferi pre aceastea ndash și adeaseori mă sărută
Și pre mine carele am fost afară lepădat tot și vacircrtutea o am pierdut ndash
Vai de mine cum voiŭ icircnsemna aceastea ndash mă rădică pre umerile sale
O dragoste o bunătate Și din loc pre mine mă scoate
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
13
Și din icircntunearecul iadului și mă bagă pre mine icircntru altă
Ori lume ori aer cu totul nicidecum nu pociŭ să povestesc
Aceasta numai o știu că lumină lt640gtpre mine și mă poartă și mă ţine
Și cătră Lumina cea mare mă bagă pre a că-riia Dumnezeiasca minune cea mare
Nici icircngerii a o tacirclcui sau a o povesti nu potUnii altora nicidecum precum mi să pare
Și acolograve ajungacircnd euAlte minuni icircmi arată mie iarăș adecă pre
ceale ce să află icircntru lumină zic ţieIar mai vacircrtos pre ceale ce es din lumină
pre zidirea de a doao oară cea streinăMi-o dă mie să o icircnţeleg cu carea icircnsuș el
pre mine mrsquoau zidit și de stricăciune mrsquoau izbăvit și de moarte icircntru simţire
Tot mrsquoau slobozit și viiaţă nemuritoare mieMi-au dăruit și de lumea ceastă stricăcioa-
să și de ceale din lumeDe toate mrsquoau despărţit și cu podoabă mrsquoau
icircmbrăcatNemateriialnică și luminată și mrsquoau icircncăl-
ţat cu icircncălţăminte așijdereaȘi inel și cunună nestricăcioase și de-a pu-
rurea vecuitoare mi-au datToate streine de ceale de aicea Și mrsquoau fă-
cut pre mine neatinsNepipăit ndash o minune ndash și nevăzut aseme-
neaUnit și icircmpreunat cu ceale nevăzute Deci
așa și icircntrrsquoacest fealiuDupă ce mrsquoau lucrat Ziditoriul icircn cort
mrsquoau băgatSimţit și trupesc și mrsquoau icircnchis și mrsquoau icircn-
cuiat icircntru acestaȘi mrsquoau pecetluit pre mine și pogoracircndu-
mă icircn lumeȘi simţită și văzută iarăș mrsquoau pus pre mine
să vieţuesc
Și să fiu icircmpreună cu cei din icircntunearec eu cela ce mrsquoam izbăvit de icircntunearec
Și icircnchis să mă aflu icircmpreună cu aceia zic adecă cu cei din tină și noroiŭ
lt640vgtIar mai vacircrtos să-i icircnvăţ pre dacircnșii și la cunoștinţă să-i aduc
Ranelor acelora cu care sacircnt icircnfășuraţi și a legăturilor cu care sacircnt ţinuţi
Și poruncindu-mi srsquoau dus Deci părăsit fi-ind eu singur și rămas
Icircntru icircntunearecul cel mai de nainte zic nu srsquoau icircndestulat cu aceastea care am zis
Că mi-au dăruit mie bunătăţi negrăiteȘi tot pre mine mrsquoau icircnnoit tot nemurito-
riu mrsquoau făcutȘi Hristos mrsquoau săvacircrșit Icircnsă lipsirea aceluiaUitare de toate bunătăţile aceastea care am
zis icircmi pricinuiaȘi mi să părea că mrsquoam lipsit Pentru aceas-
ta ca mai nainteIcircnglodat fiind icircntru ceale reale mă ahthisi-
iaacutem și șezind icircn mijloculCortului mieu ca icircntru un sicriiu sau ca
icircntru un chiup icircncuiatPlacircngeam și foarte mă tacircnguiam dinafară
nicidecum nevăzindCăci căutam pre acela pre acela pre carele
icircl doriiamPre acela pre care l-am iubit cu a căruia po-
doabă a frumseaţii mrsquoam rănitMă icircnvăpăiam mă ardeam tot cu totul mă
icircnfocamDeci așa petrecacircnd eu și așa lăcrămacircnd și
topindu-mă icircmpreună și icircncă muncin-du-mă și bătacircndu-mă
Și strigacircnd cu dureare strigarea mea o au auzit
Și dintru neasemănata icircnălţime plecacircndu-să și văzindu-mă
Mrsquoau miluit și iarăș a-l vedea mrsquoau icircnvrednicitCela ce iaste tuturor nevăzut precacirct iaste
cu putinţă omului să-l vază
C U V Acirc N T U L 1
14
Pre carele văzindu-l mrsquoam minunat icircn casă fiind lt641gticircnchis
Și icircn chiup fiind icircncuiat și icircn mijlocul icircntu-nearecului ţinut
Al Ceriului și al pămacircntului zic ţie simţi-toriu că și eu sacircnt icircntunearec
Fiindcă pre toţi oamenii și pre minţile acestora
Care cu ceale simţite sacircnt amestecate icircntru aceastea fiind ei greu
Acestea icirci acopere Icircnsă icircntru aceastea aflacircn-du-mă eu
Am văzut pre cela ce mai nainte era pre-cum am zis
Și carele acum iaste afară de toate icircnsă cu mintea
Și mrsquoam minunat mrsquoam spăimacircntat mrsquoam icircnfricoșat și mrsquoam bucurat
Și icircnţelegacircnd minunea cum pre Cela ce iaste afară de toate
Eu cel ce sacircnt icircnlăuntru tuturor singur văz pre cela ce mă veade pre mine
Necunoscacircnd unde iaste cacirct iaste și icircn ce fealiu e
Sau icircn ce chip iaste acela pre carele și icircl văz sau cum icircl văz sau ce văz
Icircnsă văzind acealea care am văzut și placircn-gacircnd căci nu pociŭ
Să cunosc chipul acesta nici să-l icircnţeleg nici să-l pricep nicidecum
Sau cacirct de puţin să cunosc cum pre acela icircl văz cum el pre mine mă veade
L-am văzut iarăș pre acesta icircnlăuntru icircn casă și icircn chiup
Tot fără de veaste făcacircndu-să și unindu-să netacirclcuit
Negrăit icircmpreunacircndu-să și amestecacircndu-să cu mine cu neamestecare
Precum focul icircn fier și precum lumina icircn sticlă
Și mrsquoau făcut pre mine ca focul și ca lumina mrsquoau arătat pre mine
Și aceaia mrsquoam făcut carea o vedeam mai nainte de aceasta
Și de departe o vedeam și nu știu cum icircţ voiŭ povesti ţie
Chipul cel preaslăvit iaste că nu am putut să cunosc
Nici acum cunosc nicidecum cum au icircn-trat cum cu lt641vgtmine srsquoau unit
Și după ce srsquoau unit cumu-ţ voiŭ spune ţie cine e cela ce srsquoau unit cu mine
Și cu cine și eu mrsquoam unit Mă icircnfiorez și mă icircnfricoșez nu cumva
Deaca icircţ voiŭ spune tu necrezind să cazi icircn hulă
Din neștiinţă și pre sufletul tău să-l pierzi fratele mieu
Cu toate aceastea unul eu și acela cu carele mrsquoam unit făcacircndu-ne
Cine pre sinemi mă voiŭ numi Dumnezeu icircndoit dupre fire
Iar dupre ipostas unul fiind icircndoit și pre mine mrsquoau lucrat
Și icircndoit după ce mrsquoau lucrat icircndoite dea-ciia numele
Și mie precum vezi mi-au dăruit Vezi și despărţirea
Om sacircnt dupre fire și Dumnezeu dupre darVezi care dar icircţ zic adecă unirea cea cu acelaSimţitoriu și gacircnditoriu și fireaște și Du-
hovniceaștePre unirea adecă cea gacircndită ţe-am poves-
tit-o ţie icircn multe fealiuriȘi icircn multe chipuri iar simţită icircţ zic ţie pre
cea a tainelorCă curăţindu-mă prin pocăinţă și prin cur-
gerile lacrămilorȘi cu trup icircndumnezeit ca cu Dumnezeu
icircmpărtășindu-măDumnezeu și eu mă fac prin unirea cea ne-
tacirclcuităDeci vezi taina Sufletul drept aceaia și
trupul
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
15
Ca pre aceasteaș iarăș să ţi le zic din multa bucurie
Unul fiind eu icircn doao fiinţe deci aceastea unul și doao
Cu Hristos icircmpărtășindu-se și pre singele lui bacircndu-l
Cu amacircndoao fiinţele și firile așijdereaAle Dumnezeului mieu unindu-se să fac
Dumnezeu prin icircmpărtășireȘi cu un nume să numesc cu numele aceluiaCu care dupre fiinţă srsquoau icircmpărtășit Deci
căltrgtbunile foc să zicelt642gtȘi fierul cel negru icircnfocacircndu-să ca niș-
te foc să veadeDeci deaca icircntrrsquoacest fealiu să veade și
icircntrrsquoacest fealiu să numeașteApoi foc să veade foc să numeaște Și deaca
nu pre sineș icircntrrsquoacest fealiuTe-ai cunoscut celor ce pentru unele ca aceas-
tea icircţ spuiŭ1 ţie nu fii necredinciosCi caută din toată inima ta și vei luaMărgăritariul sau picătura sau ca pre un
grăunte de muștariuCa pre o scacircnteae Dumnezeiasca sămacircnţă
Cum o vei căuta aceaia carea ţi-o zic ţieAscultă și cu sirguinţă lucrează și o vei afla
icircndegrabăIa-mi-ţi luminată asemănare a cremenii și
a amnariuluiCă iaste și icircntru aceastea cu adevărat firea
foculuiȘi deși nu să veade nicidecum dar icircnsă lo-
vindu-se icircmpreunăDease scacircntei de foc slobod și de toţiSă văd adecă icircntru icircntacirciŭ dar nu să aprind
icircnsăDeaca nu să vor apuca de materie Iar deaca
să va uni cu aceasta dintru aceasteaApoi o scacircnteae mică cu totul cacircte puţin
să aprinde
1 Greșală icircn manuscris icircn orig λέγουσι bdquospunldquo (pers a 3-a pl) (ned)
Și la icircnălţime să rădică văpae și luminează casa
Și pre icircntunearec icircl goneaște și face să vază pre toţi
Cei ce sacircnt icircn casă Văzut-ai minune Deci spune-mi mie
Mai nainte de a să lovi adeaseori cum vor slobozi și vor lăsa scacircntei
Și fără de scacircnteae materiia icircnsăș de sineș cum să va aprinde
Mai nainte de a să aprinde cum va lumina cum pre icircntunearec icircl va goni
Cum pre vedeare ţie ţi-o va dărui Nicide-cum cu totul icircmi vei zice
Că cu putinţă acest lucru să va face cacircndva Deci lt642vgtașa și tu a face
Sacircrguiaște-te și vei lua Ce zic ţie că vei lua
Scacircnteaia Dumnezeeștii firi pre carea o au asemănat Ziditoriul
Mărgăritariului celui de mult preţ și gre-untelui de muștariu
Și ce să faci icircţ zic ţie Ascultă cu iubire de osteneală fiiule
Fie-ţi ţie sufletul și trupul icircn loc de cremene și de amnariu
Iar mintea ca un icircnsuș-stăpacircnitoriu al pati-milor icircndeletnicească-se
Icircntru faptele ceale icircmbunătăţite și icircn chiti-rile ceale lui Dumnezeu plăcute
Și ca pre o cremene adecă pre trup iar ca pre un amnariu pre suflet
Cu macircini gacircndite apucacircndu-le tragă-se și aducă-se
Cu sila cătră faptele bune Că silită iasteA ceriurilor icircmpărăţiia Dar care fapte icircţ zic
ţiePriveghiiarea și postirea și fierbintea po-
căinţăPlacircngerea și a lacrămilor vărsarea și neicircn-
cetata a morţii pomenirea
C U V Acirc N T U L 1
16
Necurmata rugăciune și răbdare a toate fe-aliurile
De ispitele ceale asupră-ţ aduse tăcerea mai nainte de toate aceastea
Și smereniia cea adacircncă și ascultarea cea desăvacircrșit
Și a voii tăiarea Deci icircntru aceastea și icircn-tru ceale de acest fealiu
Sufletul icircndeletnicindu-să și de-a pururea ţiindu-să
Face pre mintea ta icircntacirciŭ adecă să priimeas-că străluciri
Dar să sting icircndegrab căci icircncă nu srsquoau sup-ţiiat
Ca și icircndegrab să se aprinză Iar cacircnd și de inimă
Să va atinge raza cea Dumnezeiască atun-cea și pre dacircnsa o luminează
Și pre minte o curăţeaște și la icircnălţime pre dacircnsa o rădică
Și la ceriu o sue și cu lumina lt643gtcea Dum-nezeiască o uneaște
Pre acealea care ţi le-am zis ţie mai nainte de a le face cum spune-mi te vei curăţi
Și mai nainte de a te curăţi cum mintea ta Dumnezeeștile
Străluciri le va priimi Și cum spune-mi mie și unde
De aiurea de altundeva icircntru inima ta că-zind focul cel Dumnezeesc
Să va aprinde și pre aceasta o va aprinde și o va icircnfoca
Și cum o va uni și o va icircmpreuna și nedes-părţită o va face
Pre zidire cu Ziditoriul Nicidecum nicio-dată icircmi vei zice mie
Că acest lucru va fi cu putinţă cuiva din cei născuţi
Sau din cei ce să vor naște Iar ceale de aicea icircnainte nu le icircntreba
Că deaca te vei uni cu lumina toate pre tine ea te va icircnvăţa
Și ţi le va descoperi pre toate și icircn taină ţi le va arăta cacircte
Și icircţ iaste de folos ca să te icircnveţi Că icircntrrsquoalt fealiu cu neputinţă iaste ţie
Pre ceale de acolograve prin cuvacircnt să le icircnveţrsquo Domnului nostru i să cuvine Slava icircn veacii veacilor Amin
AL ACELUIAȘ1
Cuvacircntul 2Cum că frica naște pre dragoste Iar dragostea dezrădăcinează pre frică din suflet și macircne ea singură icircntru dacircnsul fiindcă iaste Duh Dumne-
zeesc și Sfacircnt ASSA
Cum voiŭ lăuda cum voiŭ slăvi cum după vrednicie voiŭ binecuvacircnta
Pre Dumnezeul mieu carele pre multele păcate mi le-au ertat
Cum la icircnălţime cu totul voiŭ căuta Cum pre ochii miei icirci voiŭ căsca
Cum icircmi voiŭ deșchide gura o Părinte cum buzelelt643vgtmeale le voiŭ mișca
Cum macircinile meale cătră icircnălţimea Ceriu-lui le voiŭ icircntinde
Și care cuvinte voiŭ afla Care graiuri voiŭ aduce
Și cum a grăi voiŭ icircndrăzni Cum ertare icircmi voiŭ ceare
A nemăsuratelor meale greșale și a păcate-lor meale celor multe
Cu adevărat lucruri am lucrat mai presus de toată ertarea
Știi acealea care zic Macircntuitoriule Pre toa-tă firea o am covacircrșit
Preste fire lucruri am lucrat decacirct ceale ne-cuvacircntătoare mai rău mrsquoam arătat
1 Icircn manuscris alaccedilelparalthorn (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
17
Decacirct toate jivinele ceale din mare și decacirct toate dobitoacele ceale de pre pămacircnt
Și decacirct ceale tacircracirctoare și decacirct hiiarăle mai rău mrsquoam făcut cu adevărat
Călcacircnd poruncile tale mai mult decacirct firea celor necuvacircntătoare
Deci fiindcă trupul mi l-am spurcat și su-fletul mi l-am icircntinat
Cum mă voiŭ arăta ţie Cum te voiŭ vedea pre tine cum cu totul voiŭ icircndrăzni să stau
Icircnaintea feaţii tale eu mișelul Cum nu voiŭ fugi de a ta Slavă
Și de lumina cea fulgerătoare a Sfacircntului tău Duh
Și cum singur nu mă voiŭ duce cătră icircntu-nearec eu cela ce ale icircntunearecului
Lucruri am lucrat și cum de mulţimea Sfin-ţilor nu mă voiŭ despărţi
Cum voiŭ suferi glasul tău carele mă va tri-mite pre mine icircntru icircntunearec
Eu cela ce de aicea din lucruri icircmi duc cu mine osacircndirea mea
Icircnfioracircndu-mă tot cutremuracircndu-mă totCu frică și cu spaimă cuprins fiind strig ţieȘtiu Macircntuitoriule că altul ca mine nu au
greșit ţielt644gtNici au lucrat fapte pre care eu ticălo-
sul le-am lucratȘi pricinuitoriu de pierzare și altora mrsquoam
făcutCi aceasta iarăș știu aceasta iarăș nădăjdu-
esc Dumnezeul mieuCă nu mărimea greșalelor nu a păcatelor
mulţimeaNici a faptelor uracircciunea va covacircrși cacircndvaPre iubirea ta de oameni cea mare iar mai
vacircrtos pre cea mai presus de marePre cea mai presus de cuvacircnt mai presus și
de minte mila pre carea bogatPreste cei ce-ţ greșesc ţie și cu fierbinţeală
să pocăesc o verși
Și icirci curăţești și-i strălucești și ai luminii părtași icirci faci
Cuminecături ai Dumnezeirii tale lucracircn-du-i cu icircndestulare
Și streină minune și icircngerilor și minţilor oamenilor
Vorbești cu dacircnșii de multe ori ca cu niște priiateni ai tăi adevăraţi
O bunătate nemărginită O dragoste ne-tacirclcuită
Pentru aceasta și caz și cu fierbinţeală strig cătră tine
Precum pre curvariul ai priimit și pre curva carea au venit la tine
Așa pre mine mă priimeaște icircndurate care-le din suflet mă pocăesc
Și picăturile lacrămilor meale care ca niște izvoară de-a pururea izvorăsc
Socotindu-le Hristoase al mieu spală icircntru dacircnsele ale sufletului mieu
Spală și ale trupului mieu icircntinăciunile și macircnjiturile patimilor
Spală și pre inima mea de toată răotateaCă aceasta iaste rădăcina și izvorul păcatuluiRăotatea a sămănătoriului celui rău iaste
sămacircnţaȘi unde iaste și odrăsleaște aceasta și la
icircnălţime să sueAcolograve și răsare preamulte lt644vgtodrasle de
răotate și de nebunătatePre rădăcinile aceștiia dintru adacircnc zmul-
ge-le Hristoase al mieuȘi curăţeaște holdele sufletului mieu și ale
inimii mealeȘi răsădeaște icircntru dacircnsele pre frica ta Icircn-
durateȘi icircnvredniceaște-mă să se icircnrădăcineaze și
bine să odrăslească și să răsarăCa să crească la icircnălţime prin păzirea po-
runcilor taleȘi adăogacircndu-le icircn fieștecare ceas cu adăo-
girea lacrămilor
C U V Acirc N T U L
18
Adăogacircnd ape care izvorăsc și adăpacircndu-le dintru aceastea
Mai mult și creaște și la icircnălţime să rădicăȘi dupre asemănare creaște și smereniia icircm-
preună cu fricaIar smereniei toate patimile icirci dau locȘi icircmpreună cu dacircnsele și tabăra dracilor
srsquoau izgonitȘi toate faptele bune ca unii icircmpărătease
icircmprejurul aceștiiaCa niște străjari și priiatene să văd că icircm-
preună icirci urmeazăȘi ca niște slujnice Stăpacircnii Și aceastea de-
aca icircmpreună să vor adunaȘi să vor uni unele cu altele icircn mijlocul
acestora ca un pomLacircngă izvoarele apelor frica ta răsădindu-săIcircnfloreaște și cacircte puţin cacircte puţin icircmi ara-
tă mie floare streinăStreină am zis căci toată firea dupre neam
nașteȘi a tuturor pomilor și copacilor sămacircnţa
dupre neam iaste icircntru fieștecareleIar frica ta și floare de fire streină aratăȘi rod asemenea strein de aceaia și veneticCă frica iaste din fire plină de macirchniciune
și de lt645gticircntristareȘi pre cei ce o au căștigat pre aceasta icirci lu-
crează de-a purureaSă se macirchnească ca niște robi ca niște vre-
adnici de multe rane și bătăiCa unii ce așteaptă icircn fieștecare ceas tăiarea
cea a morţiiȘi ca unii ce văd adecă seacerea dar ceasul
secerișului nu icircl știuȘi ca unii ce nu au nădeajde nici deplin
adeverireDe ertarea cea desăvacircrșit ci să cutremură
de mărginireCi să icircnfiorează de sfacircrșit ca de o hotăracircre
cu icircndoială a judecăţii
Și poartă icircntru dacircnșii pre hotăracircrea judecă-ţii aceiia Dumnezeul mieu
Deci floarea carea o aduce și o icircnfloreaște iaste netacirclcuită dupre fealiu
Mai netacirclcuită dupre chip Că să veade că icircnfloreaște adecă
Dar să ascunde degrab care lucru nu iaste al firii
Dar nici dupre urmarea firii ci mai presus de fire
Căci pre toată firea o covacircrșaște și icircncă să arată frumoasă
Floare mai presus de tot cuvacircntul și cătră privirea aceiia
Icircmi răpeaște pre toată mintea mea și nimic nu o lasă să pomenească
Dintru acelea pre care știe frica să le dea ci uitare de toate aceastea
Icircmi lucrează mie atuncea și reapede și de-grab dela mine zboară
Și pomul fricii iarăș iaste fără de floareȘi mă scacircrbesc și suspin și cătră tine cu fier-
binţeală strigȘi floarea iarăș o văz icircn ramurile pomuluiȘi pre ochiŭ o Hristoase al mieu numai că-
tră floare avacircndu-lNu văz atuncea pomul ci mai adeaseori
floareaIcircnflorind și cătră aceaia tot pre mine cu
dorirea trăgacircndu-măIcircntru rodul dragostei icircnceteazălt645vgtȘi rodul acesta iarășNu sufere de pomul fricii să se poarte și să
se ţieCi mai vacircrtos cacircnd deplin să va coace atun-
cea singurFără de pom să veade Că frică icircntru dra-
gosteNu să află nicidecum nici iarăș fără de frică
dragosteaIcircn suflet să rodeaște Cu adevărat minune
mai presus de cuvacircnt
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
19
Și mai presus de toată chitirea Că pomul cu osteneală icircnfloreaște și rod aduce și rodul lui iarăș
Pre pomul icircl dezrădăcinează și rămacircne ro-dul singur
Cum iaste rodul fără de pom nicidecum a-ţ povesti nu pociŭ
Cu toate aceastea rămacircne cu toate aceastea iaste dragostea fără de frica
Ceaia ce o naște pre dacircnsa Deci dragostea iaste
Cu adevărat toată veseliia și de toată bucu-riia și dulceaţa
Umple pre cel1 ce o are și din lume icircntru simţire
Pre acesta afară icircl scoate care lucru nu-l poate frica
Să-l lucreaze nicidecum Că icircnlăuntru celor văzute
Și icircnlăuntru celor simţite fiind cum oare va putea pre cela ce o are
Departe de aceastea să-l arunce și icircntru simţire să-l icircmpreuneaze
Tot cu ceale nevăzute Cu adevărat nicide-cum nu va putea
Iar floarea și rodul pre carele frica icircl nașteAfară de lume sacircnt care și acum a-l răpi să
obicinuiașteȘi pre suflet icircmpreună cu acesta să-l rădice
și din lume afară să-l arunceCum spune-mi mie afară de lume dragos-
tea pre aceastea le aruncăAș fi voit arătat să știu Că netacirclcuit iaste
precum am zis lucrul acestaCu toate aceastea ia aminte și voiŭ zice
Duh Dumnezeesc iaste dragostealt646gtAceasta o zicea aceia2 cacircnd li să arăta
Stăpacircnul
1 Icircn manuscris ccedilhl (ned)2 Adecă Luca și Cleopa
Icircnsă lumina dupre cum zic ei e cu totul atacirct-lucrătoare3 și luminează
Cu toate aceastea nu iaste din lume nici vreun lucru al lumii nicidecum
Nici vreo zidire că nezidită iaste și de toa-te zidirile afară
Nezidită icircn mijlocul celor zidite Icircnţeleage ceale ce icircţ zic ţie fiiule
Că iaste și să află despărţită și ceaia ce iaste nezidită niciodată
Zidire a să face nu priimeaște afară deaca ar fi voit și aceasta
Cu putinţă icirci iaste eiĭ să se facă Că și srsquoau făcut Cuvacircntul
Prin a Duhului lucrarea și prin a Tatălui buna-voinţă
Om neschimbat tot Dumnezeu fiind din fire nezidit
Srsquoau făcut zidit cu nepovestire și luarea icircn-dumnezeindu-o
Mi-au arătat mie icircndoită minune icircn doaoă lucrări
Și icircn doaă voiri așijderea văzut și nevăzutŢinut și neţinut Și arătacircndu-să ca o zidireIcircn mijlocul tuturor zidirilor dar nu fiind ca
o zidirePrecum li să părea nu li să făcea arătat icircnsă
nici cu totul era nearătatCi icircn mijlocul tuturor zidirilor celor simţi-
te fiind CuvacircntulSă veade unit cu luarea ca o zidireȘi luacircnd pre zidire și ascunzindu-o ori su-
indu-oLa icircnălţimea la Slava sa mai presus de cu-
vacircntSă ascundea icircndată4 Că Ziditoriul tuturor
3 Greșală icircn manuscris Icircn textul originar bdquoatot-lucrătoareldquo (gr παντουργὸν) (ned)
4 Icircn ediţia Zagoreos (Veneţia 1790) după care srsquoa tradus textul de faţă lipsesc trei stihuri din tex-tul grecesc pe care le traducem acigrave după Sources Chreacutetiennes bdquoIar aceia ziceau că Stăpacircnul nu se mai arată aceasta icircnsă negreșit numai către eildquo (ned)
C U V Acirc N T U L
20
Fiind adecă nedespărţit și nedepărtat de toate dar ca un Dumnezeu pre toate icircm-plinindu-le
Cum ar fi fost cu putinţă icircntrrsquoalt fealiu să se ascunză Vei muta din loc
Pre Stăpacircnul și cătră alt lt646vgtloc vei da că srsquoau dus
Și dela ochii Sfinţilor Apostoli cum că srsquoau ascuns
Să nu fie să nu cazi din neștiinţă icircntru o hulă ca aceasta
Icircnsă tu ascultă de voești pre lucrările dra-gostei
Și te vei icircnvăţa cum iaste mai mare decacirct toate faptele bune dragostea
Decacirct care toate Auzi pre Apostolul stri-gacircnd
Decacirct a grăi cu limbile icircngerilor și ale tutu-ror oamenilor
Decacirct a avea toată credinţa cacirct să mute și munţii
Decacirct a ști toată cunoștinţa și adacircncul tai-nelor
Decacirct a răsipi toată bogăţia și sărac pre si-neș a să face
Decacirct și pre icircnsăș trupul spre ardere pentru Hristos a-l da
Mai mare iaste dragostea și cu atacircta mai mare iaste
Că fără de aceasta aceastea ori una ori și toate
Nici un folos celui ce le-au căștigat nicide-cum nu-i iaste
Deci cela ce și de dragoste și de toate ceale zise
Iaste lipsit spune-mi mie unde să va arăta ce va face
Cum credincios celor ce icircl icircntreabă va icircn-drăzni să se numească pre sineș
Pentru aceasta a lua aminte să cuvine celui ce zice pentru dragoste
Șez eu icircn chilie noaptea sau și zioa
Iaste icircmpreună cu mine nevăzută și necu-noscută dragostea
Carea și afară de toate zidirile iaste și iaste iarăș și icircmpreună cu toate
Ea iaste foc iaste și rază să face și nor al luminii
Soare să săvacircrșaște Icircnsă ca focul pre sufle-tul mieu icircl icircnfierbintează
Și pre inima mea o arde și cătră dorire o deșteaptă
Și cătră dragostea Ziditoriului lt647gtși din destul icircnfocacircndu-mă
Și la suflet de tot arzindu-mă și o rază de lumină purtătoare
Zboară icircmprejurul mieu toată strălucitoa-re slobozindu-ș
Icircn sufletul mieu razele sale și pre mintea mea strălucindu-o
Și cătră icircnălţimea privirii icircndemacircnatecă o arată
Văzătoare lucracircndu-o Aceasta era ceaia ce mai nainte o am zis
Că iaste floarea fricii Și văzindu-i eu stră-lucirea
Și umplacircndu-mă de bucurie negrăită nu mrsquoam bucurat căci o am văzut
Ci ea de Dumnezeiasca bucurie după ce mrsquoau bucurat srsquoau dus
Și pre mintea mea icircmpreună o au răpit și simţirea și pre toată
Pofta lumească și au alergat mintea mea icircn urmă-i
Și căuta cu dorire să ajungă și să prinză pre strălucirea ceaia ce i srsquoau arătat
Ci nu o au aflat zidirea nici au putut să se facă
Cu totul de zidire afară ca să prinză stră-lucirea
A celui nezidit și necuprins Icircnsă icircncungiu-ra pre toate
Și să măestriiagrave și să sacircrguia să o vază cerca aerul
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
21
Ceriurile le cutreera icircncungiura adacircncurileȘi margenile lumii și căuta precum i să pă-
reaCi nimic icircntru aceastea toate nu afla căci
zidite sacircnt toateȘi mă tacircnguiam și placircngeam și la mărun-
tae mă ardeamȘi ca un eșit din minte icircntru uimire
făcacircndltu-mgtă așa petreceamDeci au venit precum au voit și ca un chip
de norLuminos căzind și slobozindu-să preste ca-
pul mieuSă vedea șăzacircnd și a striga mă făcea și mă
icircndemnalt647vgtIcircnspăimacircntat făcacircndu-mă Icircnsă iarăș
dela mine zburacircndMrsquoau lăsat singur și căutacircndu-o eu cu oste-
neală și cu durearePre aceasta toată fără de veaste și degrab ia-
răș icircntru mine cu cunoștinţă srsquoau aflatȘi icircn mijlocul inimii meale ca un luminăto-
riu ca un discos cu adevăratAl Soarelui srsquoau văzut Și așa arătacircndu-săȘi cu cunoștinţă dovedindu-să ceatele dra-
cilor le-au surpatAu izgonit teamerea și pre inimă o au făcut
viteazăDe simţirea lumii au dezgolit pre mintea
meaȘi icircn veșmacircntul simţirii ceii gacircndite mrsquoau
icircmbrăcatȘi de ceale văzute mrsquoau răzleţit pre mine și
cu ceale nevăzute mrsquoau icircmpreunatȘi a vedea pre cel nezidit și a mă bucura
mi-au dăruit mieCăci de toate ceale zidite și văzute și care
degrabȘi icircn scurtă vreame să strică mrsquoam răzleţit și
cu cel nezidit mrsquoam unitCu cel nestricăcios cu cel fără de icircnceput
cu cel tuturor nevăzut
Că aceasta iaste dragostea Ia să alergăm o credincioșilor cu icircntindere
Ia să ne sacircrguim cu dureare o tracircndavilor ia să ne deșteptăm o lenevoșilor
Ca căștigători ai dragostei și părtași ai aceș-tiia mai vacircrtos
Să ne facem și așa să ne mutăm dintru ceas-te de aicea
Ca icircmpreună cu dacircnsa icircnaintea Ziditoriu-lui și Stăpacircnului să stăm
Afară de toate ceale văzute făcacircndu-ne icircm-preună cu dacircnsa
Iar deaca nu apoi icircntru ceale văzute și icircntru zidiri ca cei ce sintem
Zidire vom rămacircnea și icircn foc lt648gtși icircn tartarȘi icircntru icircnfricoșatele munci fără de aceasta
aflacircndu-neFără de dragoste zic Și deaca și iaste cu pu-
tinţă să ne macircntuimFără de aceasta o Hristoase al mieu cum
va fi cu putinţă acest lucru cu adevăratNicidecum cu adevărat nicidecum Că de
lumină deaca ne vom răzliţiCum de icircntunearec vom scăpa De bucurie
deaca ne vom lipsiCum de scacircrbă ne vom izbăvi Afară de că-
mară deaca ne vom aflaCum va fi cu putinţă cu adevărat icircnlăuntru
cu cei de acolograve icircmpreună să ne veselimDeaca din icircmpărăţie vom cădea zic adecă
dela vedearea ta MacircntuitoriuleCare altă macircntuire și carea altă macircngăiareSau icircn care alt loc vom putea să ne aflămCu adevărat nicăiri nicidecum măcar de
să și pare oarecărora fără de minteCă nebun și fără de minte e cela ce zice
aceasta Dar poate răspunzindVa zice cineva aceastea cu nepriceapere
Cum afară de icircmpărăţieȘi cum și afară de cămară și de ceata drepţilorAlt loc de macircntuire sau de odihnă nu va fi
C U V Acirc N T U L
22
Nebune icircţ va răspunde dragostea nu auzi că Adam
Strămoșul tău icircn raiu o poruncăCălcacircndu-o srsquoau dezgolit de Dumnezeias-
ca Slavă și EvaIcircmpreună cu dacircnsul din raiu srsquoau surgunit
icircndatăCare lucru pre moarte cu ticăloșie o au năs-
cut icircndatăȘi icircn locul desfătării au luat viiaţă plină de
sudoriȘi a trăi și a muri dela dacircnsul cu dreptate
pre hotăracircre luacircndu-oAșa icircnţeleagi-mi mie și atuncea cacircnd să va
face judecataCă cela ce să va afla de Dumnezeiasca slavă
ca Adam acelalt648vgtCu adevărat dezgolit1 fiindcă cea
icircntacirciŭ decacirct toate faptele buneȘi Icircmpărăteasă și Doamnă iaste cu adevă-
rat dragosteaȘi cap al tuturor iaste și haină și slavăȘi trupul fără de cap și mort și fără de su-
flare iasteȘi trupul fără de haină fiind cum nu va fi golCă faptele bune fără de dragoste deșarte și
nefolositoare sintȘi gol de Dumnezeiasca Slavă e cela ce nu
are pre dragosteDe ar avea cineva pre toate faptele bune
dezgolit stăȘi pre goliciune nesuferindu-o a să ascun-
de mai vacircrtos voiașteCă cela ce are rușine are și osacircndăȘi bdquoNu te știu pre tinerdquo va auzi dela Judecă-
toriul tuturorAu venit pre pămacircnt Ziditoriul au luat Su-
flet și trup
1 Din ediţia Zagoreos lipsesc șapte stihuri pe care le traducem acigrave bdquoafară din rai ba icircncă și din Icircm-părăţie și din cămara de nuntă cea cerească se va scoate degrab Măcar de nu ar avea păcat icircnsă lip-sit de fapte bune se va afla dezgolit stăldquo (ned)
Și au dat Dumnezeesc Duh care iaste dra-gostea
Deci deaca voești și deaca poftești să iai pre Dumnezeescul Duh
Creade lui Dumnezeu desăvacircrșit leapădă-te de sineţ așijderea
Pre umere fără de icircndoială rădică-ţ Crucea și să iai
Moarte cu voirea și cu punerea fiiule ca părtaș să te faci
Al vieţii ceii fără de moarte Să nu te rătă-cească pre tine amăgitorii
Cu mincinoasele cuvacircntări ale lor cum că după moarte iau
Viiaţa cei ce să săvacircrșesc ca nu plecacircndu-te lor să te căești
Și de viiaţă să nu te icircmpărtășești Ascultă cuvintele lui Dumnezeu
Ascultă pre ale Apostolilor ascultă pre ale Daacutescalilor
Celor din besearică ce Hristos strigă icircn tot ceasul
Racircuri din pacircntecele celor ce icircntru mine credVor curge de izvorul cel lt649gtDumneze-
esc al apei ceii de-a pururea viiCe pre apa aceasta zicacircndu-o fără numai
pre darul DuhuluiȘi pre cei curaţi cu inima icirci fericeaște zi-
cacircnd cum că aceșteaVor vedea aicea pre Dumnezeu Și Aposto-
lii toţiȘi Daacutescalii strigă de aicea și pre DuhulȘi pre icircnsuș Hristos să-l luăm deaca voim să
ne macircntuimAscultă glasurile Stăpacircnului ascultă cuvin-
tele CuvacircntuluiCum icircţ arată pre icircmpărăţiia Ceriurilor că o
dobacircndescDe aicea oamenii Asemănatu-srsquoau zicacircnd
aceastaMărgăritariului celui de mult preţ
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
23
Iar Mărgăritariu auzind oare ce socotești piiatră icircl zici că iaste acesta
Sau cum că să ţine măcar cacirct de puţin Sau cum că să veade măcar orișicacirct
Departe de o hulă ca aceasta că gacircndit iasteȘi deaca neguţitoriul l-au aflat pre dacircnsul
cum l-au aflat acum spune-miDeaca neţinut iaste și neprins sau nevăzutApoi unde l-au aflat pre acesta cum l-au vă-
zut icircnvaţă-măȘi cum pre toate vacircnzindu-le l-au cumpă-
rat pre acelaPre acela pre care nu l-au aflat pre acela pre
care nu l-au văzut pre acela pre care nu icircn macircini l-au căștigat
Dar icircncă nici icircn sacircn nu l-au luat ci numai cu singură credinţa cu adevărat
Și cu nădeajdea ca cum l-ar avea să va afla așa mă vei icircnvăţa
Dar nu au zis Stăpacircnul așa precum tu so-cotești
Nici cu nădeajde ca să-l afle nici cu nădeaj-de ca să-l dobacircndească au zis
Să-ș vacircnze averile Ce vă amăgiţi pentru ce pre deșarte
lt649vgtNădejdi vă răzimaţi1 Și pre sineţ te arăţi și te vădești
Că nu voești să-l cauţi că nu voești să-l afliCă nu voești să-ţ vinzi averile și să iaiIcircmpărăţiia Ceriurilor carea icircnlăuntrul tău
deaca vei voigraveStăpacircnul au zis că iaste Dar poate sărac eștiȘi nu ai aur nici averi nici bogăţieȘi auzind cum că prin vacircnzarea tuturor ave-
rilor
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsește un pasaj de 10 stihuri pe care le traducem acigrave bdquoPentru ce de a voastră pierzare și a altora cruntă osacircndire vinovaţi cu deadinsul a vă face voiţi prin deșarte amăgiri Ci el icircntacirciu să-ţi afli mărgăritarul te icircndeamnă și ne-preţuit văzacircndu-l că este să vinzi toate ale tale și să-l cumperi Tu icircnsă zici lsquoicircn nădejdersquoldquo (ned)
Mărgăritariul cel nepreţuit să cumpără ca să zici
Cum că Oare cum neavacircnd eu avuţie voiŭ putea
Să căștig Dumnezeescul acesta și frumosul Mărgăritariu
Deci pentru aceasta te rog pre tine să as-culţi cu priceapere
Deaca pre toată lumea și pre ceale din lume le-ai avea
Și răsipindu-le le-ai icircmpărţi la sirimani și la văduve pre acestea
Și la săracii cei lipsiţi și icircnsuţ sărac te vei face
Dar ca cum deopotrivă vreadnic cu totul preţ vei socoti
Că ai plătit zicacircnd bdquoDaţi-mi mie Mărgă-ritariul
Că am dat pre toate ale mealerdquo icircndată aceasta vei auzi
Pre Stăpacircnul zicacircndu-ţi ţie Care zici toate ale tale
Tu gol din pacircntecele maicii tale ai eșitȘi gol icircn mormacircnt negreșit iarăș vei icircntraDar ale tale care zici că sacircnt nebune tot nu
simţiȘi nu vei lua mărgăritariul nici vei lua icircm-
părăţiiaCi deaca toate averile tale cu totul le vei răsipiDeaca sărac foarte vei fi și vei veni zicacircnd așaVezi Macircntuitoriule inima și sufletul mieu
zdrobitȘi cumplit muncindu-să și foarte arzindu-săVezi-mă Stăpacircne că sacircnt gol vezi-mă că
sacircnt lipsit și scăpătatDe toată fapta bună strein și neavacircnd ce
să-ţ dauSpre răscumpărarea ta Cuvinte lt650gtși mi-
luiaște-mă unuleNepomenitoriule de rău Dumnezeul mieu
Că ce lucru vreadnic voiŭ afla
C U V Acirc N T U L
24
Icircn lume o Dumnezeul mieu pre carele icircl voiŭ da spre cumpărarea ta
Celui ce ai făcut pre toate Că ce au dat și curva
Și ce tălhariul au dăruit Iar curvariul Hristoase al mieu
Care bogăţie ţe-au adus ţie Pre aceastea grăiaște-le și vei auzi
Așa mi-au adus mie daruri așa mi-au adus mie bogăţie
Dacircnd ei acealea care au avut au luat Măr-găritariul
Cel decacirct toată lumea mai bun și mai scump Pre aceastea și tu de voești
Ado-le mie și vei lua negreșit Cu aceastea vino și tu la mine
Și icircndată icircţi voiŭ arăta ţie pre Mărgăritariul acela
Carele l-au luat aceia și te vei bucura și pre icircnsuș sufletul deaca icircl vei da
Nimic vreadnic nu vei socoti nimic vread-nic nu vei gacircndi
Că cu totul ai plătit Că Eu deaca vei veniPrecum curva la mine au venit cu adevărat
am stăpacircnireCu adevărat am Mărgăritariu pre carii toa-
tă lumea de-i va luaȘi icircmpreună cu lumea aceasta alte zeciuri
de mii de alte lumiNu va lipsi nici un singur Mărgăritariu din
vistieriile mealeȘi-ţ voiŭ da ţie și darul precum și acelora
le-am datAceastea Dumnezeu icircţ va zice ţie și te va
icircnvăţa cum au venitTacirclhariul și cum curva cei cacircntaţi și vestiţi
icircn lumeȘi cum curvariul icircndată ce srsquoau icircntors au
fost priimitȘi tacirclhariul cu credinţa srsquoau macircntuit cela ce
multe reale au făcut
Și cu dreptate Că singur cacircnd toţi de mine srsquoau lepădat
Și cacircnd toţi srsquoau smintit spacircnzurat văzin-du-mă pre lemn
Acela Dumnezeu și Icircmpărat mrsquoau lt650vgtmărturisit
Și cum că eu sacircnt nemuritoriu din inimă striga
Pentru aceasta și mai nainte decacirct toţi au luat Icircmpărăţiia
Dar pre dorirea curvei oare care cuvacircnt o va arăta
Pre carea o purta aceaia icircntru inima eiĭ cacircnd au venit
Ca la un Dumnezeu la mine și ca la un Stă-pacircn al celor văzute și al celor nevăzute
Și au adus bogat precum nrsquoau adus nime-nea din cei pănă atuncea
Pre carea văzindu-o o am priimit și pre do-rire nu i-o am luat
Ci pre Mărgăritariu dacircndu-i-l eiĭ i-am lăsat și dorirea
Mai vacircrtos icircncă i-o am și mai aprins și icircntru văpae mare i-o am rădicat
Și o am slobozit pre dacircnsa decacirct fecioarele fiind mai cinstită
Că degrab pre toată leagea ca pre un zidiŭ trecacircndu-o
Sau ca pre o scară preste toate faptele bune preaicircnălţindu-să și rădicacircndu-să
Au ajuns la sfacircrșitul legii carea iaste dra-gostea
Și srsquoau dus pacircnă la sfacircrșit nerănită pre aceas-ta păzindu-o
Iar curvariul așijderea din inimă icircntorcacircn-du-să
Srsquoau pocăit cu adevărat și fiiu al mieu fiind mai nainte
Nu au venit ca un fiiu al mieu ci cerea dela mine să se facă
Ca unul din năimiţii miei și nu cu gura numai
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
25
Ci și cu sufletul grăia și cu lucrurile arătaPre acealea care le zicea cu cuvintele Sme-
renia acestuia pre mineMrsquoau tras spre milostivire și l-am icircmbogă-
ţit icircndatăȘi l-am proslăvit icircndegrab că-l vedeam că
din totSufletul să apropie la mine Căci icircnapoi ni-
cidecumPrecum fac aceasta cei mulţi nu șrsquoau icircntors
cugeteleDeci așa deaca fieștecarele va veni și va că-
dea la mine lt651gtcu adevărat ndash Să auză toată zidirea ndash icircl voiŭ priimi pre
dacircnsul icircndatăIar carele cu vicleșug voiaște să ia darul mieuȘi cu făţărie să va apropiia ori răutate icircnlă-
untru avacircndOri bizuindu-să lucrurilor sale biruit fiind
de trufieOri de zavistie nicidecum nu are cu mine
Hristosul parteAceastea ţie Dumnezeu și tuturor prin noi
vi le strigă icircn tot ceasulIar deaca voești și dela alţii să-ţi arăt ţie lu-
minat cum căAicea să cade pre Icircmpărăţiia Ceriurilor să o
iai tu toatăDeaca icircntru aceasta voești a icircntra tu și după
sfacircrșitAuzi pre Dumnezeu carele iarăș icircn pilde
grăiaște ţieCui oare voiŭ asemăna Icircmpărăţiia CeriurilorAseamenea iaste ia aminte grăuntelui de
muștariuPre carele luacircndu-l vreunul din oameni
l-au aruncat icircn grădina saȘi au răsărit și copaciu cu adevărat srsquoau fă-
cut mareDeci zi tu cela ce auzi carele iaste grăun-
tele acesta
Ce socotești că iaste acesta Zi cu icircndrăz-neală
Iar deaca nu apoi eu icircţ zic ţie și adevărul icircţ voiŭ spune
Negreșit Icircmpărăţiia Ceriurilor ţe-au zis ţie că iaste grăuntele
Iar grăuntele acesta iaste darul Dumneze-escului Duh
Iar grădina iaste inima a fieștecăruia din oameni
Unde cela ce ia pre Duhul icircl aruncă icircnlăun-trul eiĭ și-l ascunde
Icircn coastele măruntaelor cacirct nimenea să-l vază pre dacircnsul
Și-l păzeaște pre el cu toată cu denadinsi-rea ca să răsae
Ca să se facă copaciu și la Ceriuri să se sueDeci deaca zici că nu aicea ci după sfacircrșit toţiCei ce fierbinte o icircndrăgesc vor lua Icircmpă-
răţiiaRăstorni cuvintele Macircntuitoriului și Dum-
nezeului nostrult651vgtCă deaca nu vei lua grăuntele mușta-
riului carele l-au zisDeaca nu-l vei pune icircn grădina ta rămacirci cu
totul fără de sămacircnţăIar deaca și sămacircnţa o ai lua și vei icircneca-o
sau vei icircmpresura-o cu spiniOri icircl vei da icircn jaf paserilor și vor răpi gră-
unteleOri neadăpată vei lăsa grădina ta prin le-
nevireȘi nu va răsări sămacircnţa ta nu va odrăsli nu
va rodiCe folos din sămacircnţă icircţ va fi ţie spune-miȘi cacircnd altădată deaca nu aicea vei lua să-
macircnţaVei zice mie că după moarte ci greșești din
cuviinţăIcircn care grădină atuncea icircl vei ascunde pre
acesta te icircntreb pre tineȘi prin care lucrări icircl vei griji ca să răsae
C U V Acirc N T U L
26
Cu adevărat cu totul ești plin de rătăcire amăgită o frate
Că vreamea aceasta iaste a lucrurilor iar ceaia ce va să fie a cununilor
Aicea ia arvonele ţe-au zis ţie StăpacircnulAicea priimeaște peceatea de aicea CandelaSufletului tău aprinde-o mai nainte de a
icircntuneca mai nainte de a să icircncuiaUșile lucrării deaca icircnţelept voești să fiiAicea ţie și gracircu icircţi sacircnt și ca un grăunte de
muștariuAicea mă fac ţie și mărgăritariu și mă cum-
părAicea mă fac ţie aluat și dospesc frămacircn-
tătura taAicea ca niște apă icircţ sacircnt ţie mă fac și foc
care icircndulceașteAicea și haină ţie și hrană și băutura toatăDeaca voești mă fac ţie Stăpacircnul icircţ zice ţie
aceasteaDeci deaca așa din ceale de aicea și icircntrrsquoacest
fealiu mă vei cunoașteMă vei avea și acolograve negrăit toate făcacircndu-
mă ţieIar deaca te vei duce neștiind lucrările da-
rului mieult652gtAcolograve numai judecătoriu pre mine ne-
milostiv mă vei aflaCi o Hristoase al mieu și Dumnezeul
mieu să nu mă osacircndești atunceaNici supt osacircndă să supui pre cela ce ţe-au
greșit ţie multCi priimeaște-mă pre mine ca pre unul din
cei mai de pre urmă năimiţi ai tăiȘi icircnvredniceaște-mă de aicea să-ţ slujesc și
să plac ţie Macircntuitoriul mieuȘi să iau pre Dumnezeescul tău Duh arvo-
nă a IcircmpărăţieiȘi acolograve să mă icircndulcesc de cămara Slavei
taleȘi să te văz pre tine Dumnezeul mieu icircn
veacii veacilor Amin
AL ACELUIAȘICum că icircntru cei ce au păzit sfacircn-tul botez curat rămacircne Duhul cel Sfacircnt Iar dela cei ce l-au icircntinat pre
dacircnsul să depărteazăCuvacircntul al treilea
Tu mă cunoști o Hristoase că al toatei fă-rădelegi sacircnt
Lucrătoriu icircncă și a tot fealiul de răutăţi vas cu adevărat
Care lucru icircl știu negreșit și eu și sacircnt plin de rușine
Și de icircnfruntare și de necaz și chinuire mă ţine pre mine
Și dureare nesuferită stăpacircneaște pre inima mea
Icircnsă lumina feaţii tale strălucindu-mi mie cu taină
Pre gacircndurile meale le-au gonit mi-au luat durearea
Și bucurie icircn loc au adus icircn smeritul mieu suflet
Deci voesc să mă necăjesc Hristoase și ne-cazul nu să lipeaște de mine
Și mă necăjesc ca nu pentru aceasta mai vacircrtos să pier
Și de bucuriia să mă lipsesc ticălosul ceaia ce va să fie
Ci tu Stăpacircne de aceasta niciodată să nu mă lipsești
lt652vgtNici acum nici icircn veacul cel ce va să fie Icircmpărate al mieu
Că bucurie icircmi iaste mie vedearea feaţii taleCă nu numai tot bunul ești Dumnezeul
mieuCi și celor ce te văd tot bunul le dărueștiDe icircmpărtășire și de cuminecare umpli pre
aceia pre carii tu icirci veziNu numai icircn veacul ce va să fie ndash vai de cei
ce zic aceasta ndash
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
27
Ci și acum icircn trup fiind pre cei vreadnici de tine
Adecă pre cei ce să curăţesc pre sineș prin pocăinţă
Icirci vezi și a te vedea pre tine și acelora le daiNicidecum cu nălucire sau cu gacircndirea
minţiiIcircncă nici cu supţirea pomenire precum
unii iarăș socotescCi cu adevărul Dumnezeescului lucru și al
icircnfricoșatei fapteSpre icircmplinirea cu adevărat a Dumnezeeș-
tii iconomiiCă atuncea unire a celor despărţite faciTu Dumnezeule cela ce ești macircntuirea tu-
turor păcătoșilorCă cei ce botezul tău l-au luat din pruncieȘi dupre vredniciia acestuia nrsquoau trăit icircn viiaţăVor avea osacircndă mai multă decacirct cei nebo-
tezaţiPrecum ai zis fiindcă au ocăracirct haina ta cea
sfacircntăȘi acest lucru Macircntuitoriule icircntemeiat și
adevărat cunoscacircndu-lLe-ai dat pocăinţă spre de-a doao oară cu-
răţireȘi hotar al aceștiia ai pus pre darul DuhuluiPre care icircn vreamea botezului icircntacirciŭ l-am
luatCă nu numai prin apă ai zis că iaste darulCi mai vacircrtos și prin Duhul cu chiemarea
TroiţiiDeci de vreame că ne-am botezat prunci și
nu am simţitCa unii ce eram nedesăvacircrșiţi și nu deplin
am priimit darulPre dezlegarea icircntacircei călcări de poruncă lu-
acircndu-oȘi pentru icircnsuș acest lucru lt653gtprecum
mi să pare și a să săvacircrșiAi poruncit o Stăpacircne și ai racircnduit baia
aceasta Dumnezeiasca
Prin carea cei ce să botează icircn lăuntrul vieiIcircntră izbăviţi de icircntunearec și de iadȘi de moarte și de stricăciune cu totul să
slobozescViia raiul să icircnţeleage de mine și iasteDintru care am căzut iarăș chiemacircndu-ne
icircnapoiȘi precum era atuncea Adam mai nainte de
păcatAșa să fac și toţi cei ce icircntru cunoștinţă srsquoau
botezatAfară de cei ce nu au luat simţire gacircndită
cu nesimţirePre carea Duhul venind cu lucrarea sa o faceAseamenea și a lucra poruncile toţi noiCa Adam am luat și a le păzi așijdereaPrin Duhul care sacircnt Duhovnicească și
Dumnezeiască leageCare leage cu trupul trupeaște să săvacircrșaște
prin faptăCă icircndoit fiind omul de icircndoită leage are
trebuinţăCă deaca să va lenevi și din bunătate cadeCă sufletul singur a lucra bunătăţile nu
poateȘi trupul lucracircnd lucruri fără de Dumne-
zeiască cunoștinţăCa un bou ce să osteneaște sau ca un do-
bitoc purtătoriu de povară să socoteașteDeltcigt cei ce icircn viia ta adecă icircn raiuPrin botezul tău srsquoau chiemat icircnapoi icircmpre-
unăȘi cu totul fără de păcat sau și SfinţiţiDupă ce au icircntrat srsquoau făcut ca Adam cel
dintacirciuȘi apoi srsquoau lenevit de atacircta macircntuireȘi de atacircta negrăită purtarea ta de grijă
MacircntuitoriuleȘi au făcut lucruri mai reale decacirct AdamȘi au defăimat icircmpreună și iubirea ta de oa-
meniNesocotind că lucrul al icircnfricoșatei iconomii
C U V Acirc N T U L
28
Iaste baia botezului icircntru Dumnezeescul Duh
Oare precum socotesc cei mulţi lt653vgtdin oameni
Să vor slobozi să fie icircnlăuntru și să păcătu-iască
Și oare să vor lăsa Sfinţi iarăș cei ce srsquoau icircn-tinat
Și pre haina ta rău o au macircnjit Hristoase al mieu
Și a lăcui icircnlăuntru inimii lor ceii icircntinateTu cel curat cel Sfacircnt măcar cacirct de puţin
vei priimiNicidecum au zis Dumnezeu să nu-m fie
mie aceasta fiiuleCă știi că te-ai botezat și tu ci te-ai icircntinatȘi ca un prunc ai păcătuit ca un fără de
minte te-ai rătăcitȘi știi cacirct ai placircns și cacirct te-ai sfăracircmatȘi cum de toată lumea te-ai lepădat și de-
abiiaIcircnduplecacircndu-mă de rugăciunile lui Sime-
on Părintelui tăuDintru icircnceput numai cu mintea singură
icircntru simţire gacircndităDe glas te-am icircnvrednicit apoi și de razăȘi după aceasta strălucire srsquoau arătat ţie cu
iubire de oameniApoi nor mrsquoam făcut mic icircn chip de focCare deasupra pre capul tău au șăzutȘi numai pre singură vedearea chipului ţi-o
am dat ţieȘi prin icircnltsgtpăimacircntare lacrămi cu multă
umilinţăCare arde patima trupului și icircntunearecul
capuluiCacirct arzindu-să cu foc să se facă miros al
acestoraDe carne care dintru dacircnsul srsquoau făcut pre-
cum tu știiIar pre realele ceale după aceastea și stracircm-
torarea
Cacirctă atuncea o ai pătimit tu cu adevărat o ai uitat
Dar eu icircnsă o știu Dumnezeu fiind carele știu toate
Credinţa smereniia cea cătră Părintele tăuȘi lepădarea cea cu totul a voii taleCarea mărturisire icircnaintea mea și să soco-
teaște și iasteCă cela ce nu are voia sa negreșit moareȘi icircntru voia mea să află și viiază cu adevăratlt654gtȘi de-abiia așa cu adevărat tu și acela icircn
fieștecarea ziSilindu-mă cu lacrămile pre mine cel din
fire bunMai adeaseori am icircnceput a mă arăta ţie
precum știiȘi cacircte puţin pre sufletul tău curăţindu-l
prin pocăinţăȘi arzind materiile ceale icircnvistierite ale pa-
timilorNu trupești nu materiialnici ci nemateri-
ialnici spiniCa pre un nor icircntunecat ca pre o deasă ne-
gură și icircntunearecPrin post strălucindu-te tu adecă și prin os-
tenealeleAle priveghierii ale rugăciunii ale toatei
realii pătimiriȘi prin necurmate și fierbinţ lacrămi spă-
lacircndu-teȘi icircntru rugăciune icircntru hrană și mai vacircr-
tos icircntru băuturăȘi de-abiia vas icircncăpătoriu me-am lucratȘi nu numai icircncăpătoriu ci și curăţitDe foc icircnlăuntru și să rămacirci nears ia aminteDeci icircntrrsquoacest fealiu după ce te-am făcut
Lumina carea atunceaO ai văzut zburacircnd icircntru mine și icircncungiu-
racircndu-teAu icircntrat toată icircn lăuntru tău neapropiiată
fiind dupre fire
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
29
Și cu schimbarea cea bună strein te-au schimbat
Deci pre aceasta deaca nu cu toate lucrurile o vei griji
Ci vreun mic gacircnd icircn inimă vei priimiSau icircngreţoșare cătră cineva binecuvacircntată
sau nebinecuvacircntatăȘi icircncă și asupreală de vreun cuvacircnt sau de
vreun cuget răuDeaca nu te vei pocăi cu fierbinţeală și cu
lacrămiȘi deaca nu vei goni dela tine pre aceastea
prin pocăinţăIcircncă și pre toată reaoa pomenire a inimiiNu are fire să rămacirce căci Duh Dumneze-
esc iasteCare iaste icircmpreună cu mine și cu Tatăl ca
un deofiinţă cu mineCi pre taină de năprasnă zboarălt654vgtși ca
un Soare apuneȘi ascunzindu-să ca icircntru o clipeală de
ochiŭ nu să veadeDeci cum va fi icircn sufletul carele nicidecum
nu srsquoau curăţitȘi icircntru simţire a pocăinţii niciodată nu au
venitSau cum va suferi firea focului celui nesuferitSufletul cel plin de spinii patimilor și de
păcatFiinţă cu totul neicircncăpută cum o va icircncăpeaCum icircntunearec fiind el să va amesteca cu
lumina cea neapropiiatăȘi nu să va prăpădi de venirea de faţă a eiĭNu iaste fiiule nicidecum cu putinţă nici
icircntrrsquoun fealiu acest lucruCă eu de toate zidirile sacircnt despărţitȘi fiindcă mrsquoam făcut zidire eu Ziditoriul
tuturorCu trupul numai aseamenea am fost oame-
nilorSuflet luacircnd și minte1 aseamenea acestora
1 Icircn manuscris bdquominte aldquo (ned)
Că niciodată pre toţi oamenii atuncea Dumnezei
I-am făcut ci om mrsquoam făcut eu adecăIcircnsă prin credinţă și prin a poruncilor me-
ale păzireaIcircncă și prin botez și prin Dumnezeiasca
icircmpărtășireA icircnfricoșatelor meale taine tuturor viiaţă
dăruescIar viiaţă zicacircnd am arătat pre Duhul mieu
cel DumnezeescIcircnsă aceasta să o cunoască dupre cum au zis
PavelCei ce au pre Duhul mieu icircntru inimile lorIcircl au strălucind și strigacircnd cătră Tatăl
mieuȘi cătră mine zice printrrsquoicircnșii Avva Părin-
tele mieuCăci ca niște fii ai lui Dumnezeu srsquoau făcut
și cu icircndrăznealăCunoscacircndu-mă pre mine mă văd și Tată
mă numescZice icircncă și cătră fieștecarele din cei ce-l au
pre dacircnsul acum Icircntru dacircnșii prea cu adevărat O fiilor nu
vă teameţiIată eu precum vedeţi icircnlăuntru vostru
sacircntlt655gtȘi icircmpreună cu voi2 sacircnt și de stricăciu-
ne deodată și de moarteVă izbăvesc și vă arăt ai căruia fii și pri-
iateniPre voi iată vrsquoam făcut bucuraţi-vă icircntru
DomnulDeci acesta va fi o oamenilor semnul cel
adevăratCă srsquoau făcut fii ai lui Dumnezeu și moș-
tenitoriCă luacircnd ei au pre Duhul mieu cel Dum-
nezeescȘi de aicea să fac Creștini cu adevărat
2 Icircn manuscris vouuml (ned)
C U V Acirc N T U L
30
Cu adevărul și cu lucrul nu cu singur nu-mele numai
Aceastea credincioase și dorite icircţ sacircnt Hris-toase al mieu
Pre carii mai nainte i-ai cunoscut arătat le-ai și dat să se facă
De un chip cu chipul tău icircntru Duhul cel Dumnezeesc
Și cu totul sacircnt putincioase lor ca unora ce sacircnt chiemaţi
De tine la bucuriia cea negrăită icircn veaciIar celorlalţi tuturor să par că-s cu neputin-
ţă aceasteaCarii și prihănindu-le cu totul nu le credAmăgindu-se pre sineș la minte sau și so-
cotescSă se macircngacirce pre sineș eșiţii din minte
pentru deșarte nădejdiIcircnalt grăind ca niște frumoși grăitori cu cu-
vintele lor ceale icircnalteȘi cătră ceale plăcute lor aligoricindu-le pre
aceasteaCu totul defaimă icircnfricoșatele tale porunciCă pre tine a te căuta nu voesc că li să pare
că te au icircntru sineșIar deaca vor mărturisi că nu te au pre tine
Dumnezeul mieuAtuncea cu totul neprins te propoveduesc
pre tine tuturor Și cum că nimenea din oameni nu poate să
te vază pre tineNici iaste vreunul carele icirci scovacircrșaște pre
dacircnșii icircntru cunoștinţăCă ori tuturor oamenilor pre tine prins și
apropiiatlt655vgtOri neprins și neapropiiat cu totul te
vestesc pre tineDar icircnsă icircntru amacircndoao greșesc neicircnţele-
gacircndCeale Dumnezeești și omenești icircntunecaţi
fiind
Cărora dăruiaște-le lumina cunoștinţii dă-le macircna Dumnezeeștii frici
Dă-le să se scoale din groapa realii socoteliȘi icircntru simţire să vie că icircn groapă zacȘi icircntru icircntunearec șed Dumnezeiasca lu-
mină nevăzindu-o Care lucru icircl mărturisesc și ei care icircl și ade-
vereazăDar nu cred că sacircnt și acum carii te văd pre
tineCărora de nu le va străluci lumina ta și să
vază icircntru cunoștinţăCum vor creade desăvacircrșit că te arăţi celor
vreadniciȘi icircmpreună grăești și icircmpreună lăcuești
acum și icircn veaciCu dacircnșii ca cu niște robi1 ai tăi precum
ai zisCă tu al2 credincioșilor ești Dumnezeu dar
nu și al necredincioșilorPentru care cătră dacircnșii nicidecum nu cauţiCă celor ce să leapădă de tine și zic cum că
nu străluceașteLumina ta cea pururea vecuitoare icircn sufle-
tele SfinţilorCum faţa luminii tale li-o vei arăta Macircntu-
itoriul mieuNicidecum de nu vor căștiga credinţă mul-
tă precum ai zisȘi de nu pre leagea ta cea Dumnezeiască o
vor păzi cu oserdiePănă la moarte dacircndu-se pre sineș pentru
tineLa lucrarea cea adevărată a icircnţeleaptelor
poruncilor taleDeci aceasta iaste lesnirea cea macircntuitoare a
tuturor celor ce să macircntuesc Iar altă cale nu iaste precum ai zis o Dumnezeul mieu
1 Icircn manuscris este tăiat cuvacircntul bdquopriiatenildquo și deasupra este scris cuvacircntul bdquorobildquo Gr bdquoὡς ϕίλοις ὡς πιστὸς δούλοις σουldquo (ned)
2 Icircn manuscris aI (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
31
Dă-le milă dă-le milă celor ce să roagă ţie1 Macircntuitoriule acum și de-a pururea și icircn veacii veacilor amin
lt656gt
AL ACELUIAȘCărora să arată Dumnezeu și carii icircntru deprinderea bunului să fac
prin lucrarea poruncilor Cuvacircntul 4
Cum vezi ascuns fiind cum privești pre toate
Cum nu te vezi de noi dar pre noi ne vezi pre toţi
Icircnsă nu pre toţi pre carii icirci vezi icirci și cunoști Dumnezeul mieu
Ci numai pre singuri cei ce te iubesc pre tine iubindu-i icirci cunoști
Și mai ales pre sineţi te arăţi lorSoare ascuns fiind despre toată firea ome-
neascăRăsai icircntru ai tăi ca să te vezi de aceiaȘi răsar icircntru tine cei mai nainte icircntunecaţiCurvarii preacurvarii desfracircnaţii păcăto-
șii vameșiiPocăindu-se să fac fii ai luminii tale ceii
DumnezeeștiIar Lumina lumină cu adevărat naște deci
lumină și ei să facFii ai lui Dumnezeu precum e scris și
Dumnezei dupre dar2
Cacircţi de lumea cea deșartă să vor lepăda și amăgitoare
Cacircţi pre părinţi și pre fraţi icirci vor uricirc cu ne-uracircciune
Cacircţi ca niște streini și prin viiaţă trecători să vor socoti
Cacircţi goli să vor face și de bogăţie și de bani
1 Icircn manuscris cIuml (ned)2 Icircn ediţia Zagoreos lipsește un stih bdquoCacircţi bine
păzesc Dumnezeeștile tale poruncildquo (ned)
Și de icircmpătimirea lor să vor lepăda cu totulCacircţi de slava cea deșartă și pre laudele oa-
menilor din suflet o vor uricirc pentru slava cea de sus
Cacircţi voia sa și-o au tăiat desăvacircrșitȘi ca niște oi fără de răutate srsquoau făcut păs-
torilorCacircţi morţi cu trupul cătră toată reaoa lu-
crareSrsquoau făcut și au asudat icircntru ostenealele
lt656vgtfaptelor buneȘi numai singurii voii ocacircrmuitoriului au
trăitPrin ascultare omoracircndu-se și iarăș icircnviin-
du-seCacircţi de frica lui Dumnezeu și de pomeni-
rea morţiiIcircn fieștecarea și noapte și zi lăcrămeazăȘi cu mintea cad la picioarele StăpacircnuluiMilă ceracircnd și lăsare greșalelorAceștea icircntru deprinderea bunului să fac
prin toată Lucrarea bunătăţilor placircngacircnd icircn fieșteca-
rea ziȘi cu dureare bătacircnd trag spre sineș milăAceștea cu rugăciuni dease și cu glasuri ne-
grăiteȘi cu curgerile lacrămilor pre Suflet și-l cu-
răţescȘi curăţit prltegt dacircnsul văzindu-l unii ca
aceșteaFocul darului icircl priimesc și focul pofteiCa desăvacircrșit să-l vază pre acesta curăţitDar fiindcă sfacircrșit al luminii a afla nu potNesăvacircrșită iaste curăţirea unora ca acestoraCăci pre cacirct mă voiŭ curăţi și mă voiŭ stră-
luci eu ticălosulȘi pre cacirct și să va arăta Duhul cela ce mă
curăţeaște pre mineIcircnceput mi să pare mie că iaste totdeauna și
de curăţire și de vedeare
C U V Acirc N T U L
32
Că icircntru adacircnc nehotăracirct icircntru nemăsura-tă icircnălţime
Cine va putea să afle mijloc sau sfacircrșitȘtiu că mult iaste dar suma nu o știuPoftesc și doresc mai mult și totdeauna
suspinCă puţin iaste darul cel dat deși mult icircl so-
cotesc că iasteCătră ceaia ce să socoteaște că iaste departe
de minePre carea văzindu-o o doresc și mi să pare
că nimic nu amNicidecum nesimţind bogăţiia cea dată mielt657gtCă văzind Soarele nu socotesc aceastaȘi cum Ascultă și creade ceaia ce păti-
mescDulce iaste Soarele negrăit icircntru simţire Carele trage spre dorire negrăită și Dumne-
zeiască pre sufletCare văzindu-l să pacircrjoleaște și să arde cu
dorulȘi pre tot cel ce i să arată a-l ţinea icircn lăuntru
său Voiaște dar nu poate și să scacircrbeaște de
aceastaȘi nu socoteaște că veade pre cel bun sau și
icircl pătimeașteCă cela ce veade neicircncăput fiind tuturor Neapropiiat cu adevărat deaca va vrea să
miluiascăPre necăjitul mieu suflet și smeritulDegrab icircn ce fealiu să veade de mine icircnain-
tea feaţii strălucindIcircntrrsquoacest fealiu tot icircntru mine să veade ful-
geracircndȘi tot de toată bucuriia de toată poftaȘi de dulceaţa cea Dumnezeiască mă umple
pre mine smeritulDe năprasnă iaste prefacerea streină schim-
bareaLucru cela ce icircntru mine să săvacircrșaște iaste
netacirclcuit
Că deaca pre Soarele acesta pre carele toţi icircl vedem
Icircnlăuntru icircn inimă l-ar fi văzut cineva po-goracircndu-să
Și tot sălășluindu-să și strălucind așijdereaAu nu mort de minune1 și fără de glas ar
fi fostȘi toţi srsquoar fi spăimacircntat cei ce pre acesta l-ar
fi văzutDar cela ce pre făcătoriul acestuia icircl veade
ca un luminătoriuIcircn lăuntru său strălucind lucracircnd și grăindCum nu să va spăimacircnta văzindu-l cum nu
să va icircnfricoșaCum nu va iubi pre cela ce viiaţă icirci dăOamenii pre oamenii cei aseamenea lor icirci
iubesclt657vgtCacircnd decacirct ceialalţi mai mult ceva li să
par că covacircrșăscDar pre Făcătoriul tuturor pre cel singur
nemuritoriuPre cela ce pre toate și icircntru toate iaste pu-
ternic cineva văzindu-l nu-l va doriDin auzire crezind l-au iubit cei mulţiȘi pentru dacircnsul au murit Sfinţii și viiazăIar cei ce și de vedearea lui și de lumină srsquoau
icircmpărtășitCarii srsquoau cunoscut și l-au cunoscut pre
dacircnsul cum nu-l vor doriSpune cum nu vor placircnge pentru dacircnsul
necurmatCum nu vor defăima lumea și ceale din
lumeȘi cum nu să vor lepăda de toată cinstea și
slavaMai presus de Slava cea de pre pămacircnt și
mai presus de toată cinsteaFăcacircndu-se pre cel afară de pămacircnt și de
toate ceale văzuteIar mai vacircrtos pre cela ce au făcut pre toate
ceale văzute
1 Icircn manuscris mparanparane (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
33
Așa cu adevărat și pre ceale nevăzute pre Stăpacircnul zic iubindu-l
Și pre slava cea nemuritoare aflacircndu-o și luacircndu-o
Și avacircnd fără de lipsă tot binele de acolograveIcircncă și pre toată dorirea pre toată poftaBunătăţilor celor veacinice a lucrurilor ce-
lor DumnezeeștiDin izvorul cel de-a pururea viu srsquoau icircmbo-
găţitDin care a ne sătura Stăpacircne dă-ne și noao
cu icircndestulareȘi tuturor celor ce te caută și te doresc cu
oserdieCa să ne desfătăm și noi cu Sfinţii tăiDe bunătăţile ceale veacinice icircn veacii vea-
cilor amin
lt658gt
AL ACELUIAȘTetrastiha care pre dorul lui cel
cătră Dumnezeu icircl aratăCuvacircntul 5
Cum și foc ești izvoracircnd Cum și apă ești răcorind
Cum și arzi și icircndulcești Și cum pre strică-ciune o pierzi
Cum Dumnezei pre oameni icirci faci Cum pre icircntunearec lumină icircl lucrezi
Cum din iad scoţi Cum pre cei muritori icirci nestricăţești
Cum cătră Lumină pre icircntunearec icircl tragi cum pre noapte o cuprinzi
Cum pre inimă icircmprejur o strălucești cum pre mine tot mă prefaci
Cum cu oamenii te unești Cum fii ai lui Dumnezeu icirci lucrezi
Cum cu dorul tău icirci arzi Cum fără de sabie icirci pătrunzi
Cum icirci suferi Cum icirci porţi Cum nu icircnda-tă le răsplătești
Cum afară de toate fiind vezi pre ceale lu-crate ale tuturor
Cum departe de noi fiind vezi pre a fiește-căruia fapta
Dă răbdare robilor tăi ca să nu-i acopere pre dacircnșii necazul
AL ACELUIAȘIcircndemnare cătră pocăinţă Și cum voia trupului cu voia Duhului unindu-se cu chip Dumnezeesc
pre om icircl lucreazăCuvacircntul 6
Placircng și mă icircmpung cacircnd lumina icircmi străluceaște
Și pre sărăciia mea o văz și cunosc unde sacircnt
Și icircn ce fealiu de lume stricăcioasă lăcuesc și sacircnt muritoriu
Și mă veselesc și mă bucur cacircnd iau icircn minteStarea cea dela Dumnezeu dată lt658vgtmie și
slavaȘi pre sinemi ca pre un icircnger al Domnului
mă socotescCu icircmbrăcăminte nemateriialnică tot icircm-
podobitDeci bucuriia pre dorul lui Dumnezeu mi-l
aprindeCarele icircmi dă și mă schimbă iar dorul racircuriDe lacrămi icircmi izvoraște și mai mult mă
străluceașteAuziţi cei ce lui Dumnezeu precum eu aţ
păcătuitSirguiţi-vă și alergaţi prin lucruri bune cu
icircntindereCa să ajungeţi și să prindeţi materiia [cea]
de focul cel nemateriialnic ndash Iar materie zicacircnd pre Dumnezeiască fiinţă
o am arătat ţie ndash
C U V Acirc N T U L
34
Și să aprindeţi pre făcliia cea gacircndită a su-fletului
Ca să vă faceţi sori strălucind icircn lumeȘi nicidecum să fiţi văzuţi de cei ce sacircnt icircn
lumeCa să vă faceţi ca niște Dumnezei pre toată
slava lui DumnezeuIcircnlăuntru vostru ţiindu-o icircn doao fiinţeIcircn doao cu adevărat firi icircn doao lucrăriIcircn doao și voiri dupre cum strigă PavelCă alta iaste voia trupului celui curgătoriuȘi alta a Duhului și alta a sufletului mieuIcircnsă nu icircntreit ci icircndoit sacircnt ca un omSufletul mieu iaste legat negrăit cu trupul
mieuDar icircnsă fieștecarele caută pre ale sale du-
pre cum i să potriveașteAdecă ca să mănacircnce și să bea ca să doarmăCare sacircnt voi ale trupului și zic că sacircnt pă-
macircnteștiDar de vreame ce iarăș după ce să despăr-
ţeaște de suflet nimic de acest fealiu nu caută
lt659gtCi iaste mort nesimţitoriu și ca niște tină
Tot al sufletului mi să pare că iaste o voe a omului
Deci cela ce cu Dumnezeescul Duh pre a sa voe o au unit
Cu chip dumnezeesc srsquoau făcut și au luat pre Hristos icircntru inima sa
Și Hristiian srsquoau numit de la Hristos pre Hristos icircnchipuit
Avacircndu-l icircntru sineș cu adevărat pre singur cel neprins
Pre cel cu adevărat neapropiiat tuturor făp-turilor
Ci o fire neicircntinată fiinţă ascunsăIubire de oameni necunoscută celor mai
mulţi din oameniMilă carea ești nevăzută de cei ce fără de
minte vieţuesc
Fiinţă neschimbată netăiare icircntreit SfacircntăLumină fireșă și nechipnică nealcătuită cu
totulNetrupească nedespărţită neprinsă de
toată fireaCum te-ai făcut văzută precum eu cum te-ai
făcut cunoscută celor dintru icircntunearecȘi te-ai ţinut icircn braţile Maicii tale ceii SfinteȘi [cum] ai fost legat ca un ucigaș ai păti-
mit ca un făcătoriu de realeTrupeaște o Icircmpărate vracircnd cu adevărat
să mă macircntueștiȘi iarăș să mă icircntorci icircn raiul slaveiAceasta iaste iconomiia ta aceasta venirea taAceasta milostivirea ta și iubirea de oameniCarea srsquoau făcut pentru noi toţi oamenii
CuvinteCredincioși necredincioși păgacircni păcă-
toși sfinţiCă de obște a tuturor srsquoau făcut arătarea taMacircntuire și izbăvire a celor vii și a celor morţiIar lucrul cel icircntru ascuns făcut lt659vgticircntru
mine curvariulȘi din parte săvacircrșit icircntru cunoscută necu-
noștinţă ndashCunoscută adecă cu adevărat de mine dar
necunoscută de ceialalţi ndashCare limbă icircl va grăi care minte icircl va tacirclcuiCare cuvacircnt icircl va descoperi ca și macircna mea
să-l scrieCă icircnfricoșat lucru cu adevărat Stăpacircne
icircnfricoșat iaste și mai presus de cuvacircntCă să veade de mine lumina pre carea lu-
mea nu o areȘi mă iubeaște pre mine cela ce nu iaste icircn-
lăuntru lumii aceștiiaȘi-l iubesc pre cela ce nicăiri nu iaste icircntru
ceale văzuteȘi pre pat șez afară fiind de lumeȘi icircn mijlocul chiliei meale fiind pre cela ce
afară de lume
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
35
Și iaste și srsquoau făcut icircl văz cu carele și vo-rovesc ndash
Icircnsă icircndrăzneaște a spune ndash și-l iubesc și mă iubeaște și acela
Mănacircnc mă hrănesc bine cu singură vede-area
Și unindu-mă cu dacircnsul Ceriurile le covacircr-șesc
Și acest lucru icircl știu că iaste adevărat și icircn-temeiat
Iar unde icircmi iaste trupul atuncea nu cu-nosc
Știu că să pogoară cela ce iaste nemișcatȘtiu că să veade de mine cela ce iaste nevă-
zutȘtiu că cela ce de toată zidirea iaste despăr-
ţitIcircn lăuntrul său mă ia pre mine și icircn braţe
mă ascundeȘi de toată lumea afară mă aflu atunceaȘi eu iarăș muritoriul și micul icircn lume fi-
indIcircn lăuntrul mieu văz pre Făcătoriul lumiiȘi știu că nu voiŭ muri icircnlăuntru vieţii vi-
indȘi toată pre viiaţă avacircndu-o izvoracircnd icircn lă-
untrul mieuIcircntru inima mea iaste și icircn Ceriu să aflăAicea și acolograve să veade de mine icircntocma
fulgeracircndIar icircn ce chip să fac aceastea lt660gtcum aș fi
putut bine icircnţeleageȘi cum voiŭ putea să-ţ povestesc ţie cacircte
gacircndesc și cacircte văzCă sacircnt cu adevărat cu totul negrăiteAcealea care ochiŭ nu le-au văzut dar nici
ureachea le-au auzitIar pre inimă trupească niciodată nu srsquoau
suitMulţemesc ţie Stăpacircne că mrsquoai miluit
Și mi-ai dat să văz eu1 aceastea și așa să scriu
Și celor de pre urma mea să le propovedu-esc iubirea ta de oameni
Ca și acum să se icircnveaţe cu taină noroade seminţii și limbi
Cum că tu pre toţi icirci miluești carii fierbinte să pocăesc
Icircntocma cu Apostolii tăi și cu toţi SfinţiiȘi le faci bine și icirci cinstești și icirci slăvești
Dumnezeul mieuCa cu dorire multă să te caute pre tine și
cu fricăȘi cătră tine numai să caute făcătoriul lu-
miiCăruia să cuvine Slava și cinstea Stăpacircni-
rea Marea-cuviinţăCa Icircmpăratului și Dumnezeu totului și
StăpacircnuluiAcum și de-a pururea și totdeauna și icircn vea-
cii veacilor amin
AL ACELUIAȘICum că dorit și poftit dupre fire iaste numai singur Dumnezeu de carele cela ce srsquoau icircmpărtășit icircn-tru icircmpărtășirea tuturor bunătăţi-
lor srsquoau făcutCuvacircntul 7
O ce lucru ascuns de toată fiinţa cea zidităȘi ce iaste lumina cea gacircndită carea de oa-
reșcarele nu să veadeȘi carea iaste bogăţiia cea multă pre carea
nimenea icircn lumelt660vgtA o afla cu totul nrsquoau putut sau să o
dobacircndească nicidecumCă iaste tuturor neprinsă lumii neicircncăputăIaste și preadorită mai mult decacirct toată lu-
mea
1 Icircn manuscris bdquoeu euldquo (ned)
C U V Acirc N T U L
36
Iaste și prea poftită precacirct covacircrșaștePre cele văzute Dumnezeu cela ce le-au fă-
cut pre dacircnselePentru aceasta mă rănesc cu dragostea ace-
luiaȘi precacirct nu să veade el de mine pre atacircta
mă topesc cu cugeteleȘi cu mintea și cu inima mea mă arz și sus-
pinȘi umblu și mă icircnvăpăez căutacircndu-l aicea
și acolograveȘi nicăirea pre ibomnicul Sufletului mieu
nu-l afluȘi caut icircmprejur adeaseori să văz pre dori-
tul mieuȘi acela ca cela ce iaste nevăzut nu să veade
de mine nicidecumȘi cacircnd voiŭ icircnceape să placircng ca un deznă-
dăjduit atunceaSă veade de mine și mă veade pre mine cela
ce veade pre toltagtteMinunacircndu-mă mă spăimacircntez de frum-
seaţa podoabeiȘi cum deșchizind Ceriurile au căutat Zi-
ditoriulȘi pre slava mi-au arătat mie cea netacirclcuită
și streinăȘi cine oare să va face mai aproape de acelaSau cum să va sui la nemăsurata icircnălţimeGacircndind eu el să află icircnlăuntrul mieuIcircnlăuntru icircn ticăloasa mea inimă fulge-
racircndDe pretutindenea strălucindu-mă cu raza
sa cea nemuritoareȘi pre toate mădulările meale cu razele sale
luminacircndu-leTot icircmpletecindu-să cu mine tot mă sărută
pre mineȘi tot pre sineș să dă mie nevreadniculuiȘi mă satură de dragostea lui lt661gtși de frum-
seaţe
Și de dezmirdare și de dulceaţă Dumneze-iască mă umplu
Mă icircmpărtășesc de lumină mă icircmpărtășesc și de slavă
Și-mi străluceaște faţa mea ca și a doritului mieu
Și toate mădulările meale să fac purtătoare de lumină
Decacirct cei frumoși mai frumos atuncea mă fac
Decacirct cei bogaţi mai bogat și decacirct toţi cei putearnici
Sacircnt mai putearnic și decacirct icircmpăraţii mai mare
Și mai mult cinstit decacirct toate ceale văzuteNu decacirct pămacircntul și decacirct ceale pămacircn-
tești ci icircncă și decacirct CeriulȘi decacirct toate ceale din Ceriu avacircnd pre
Ziditoriul tuturorCăruia să cuvine Slava și cinstea acum și icircn
veaci amin
AL ACELUIAȘPentru Smerenie și pentru săvacircrșire
Cuvacircntul 8Dă-mi Hristoase să-ţ sărut picioarele taleMacircinile ceale ce pre mine cu cuvacircntul mrsquoau
adus icircntru fiinţăMacircinile ceale ce pre toate le-au zidit fără de
ostenealăDă-mi din acestea să mă satur cu nesăturareDă-mi să văz frumseaţa ta cuvinteȘi să mă icircndulcesc de negrăita frumseaţeȘi să icircnţeleg și să mă desfătez de vedearea taDe vedearea cea negrăită de vedearea cea
nevăzutăDe vedearea cea icircnfricoșată icircnsă dă-mi să
spuiuLucrurile eiĭ dar nu pre fiinţăCă mai presus de fire și mai presus de toată
fiinţa
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
37
lt661vgtEști tot icircnsuţ Dumnezeul mieu și Zi-ditoriule
Iar raza slavei tale ceii DumnezeeștiLumină proastă (adecă fiacutereșă) lumină dul-
ce să veade de noiLumină să descopere lumină să uneașteToată precum socotesc cu toţi noi robii tăiLumină Duhovnicească de departe văzin-
du-săLumină icircnlăuntrul nostru fără de veaste
aflacircndu-săLumină ca niște apă izvoracircnd și ca niște
foc arzindPre inima de carea cu adevărat să va prindeDintru care am cunoscut că srsquoau aprins
Macircntuitoriul mieuTicălosul și smeritul mieu sufletCarele să și arde și de tot să pacircrjoleașteCă focul apucacircnd pre fiinţele ceale gătijoase1Cum nu va pricinui dureri nesuferiteAprinzindu-să dă-mi să grăesc Macircntuito-
riuleChip netacirclcuit de frumseaţe preafrumoasăIcircmi arată și mă veseleaște și văpae de dorNesuferit icircmi lucrează și cum voiŭ suferiSau cum voiŭ spune minunea aceasta mareaCarea să face icircntru mine curvariulCă nu sufăr a tăcea Dumnezeul mieuȘi icircn adacircncuri de uitări a acoperi lucrurileCare ai făcut și le faci totdeaunaCu cei ce fierbinte de-a pururea te cautăȘi cu pocăinţă cătră tine năzuescCa nu și eu ca cela ce am ascuns talantulRobul cel rău să mă osacircndesc cu dreptateCi descoperindu-le pre aceastea tuturor zicȘi pre ceale dela mine și dela milostivirea taScrisorii le dau și le lt662gtpovestescNeamurilor celor de pre urmă o
Dumnezeul mieuCa icircnvăţindu-se mila ta cea multăPre carea o ai arătat icircntru mine și o arăţi
1 Gr ϕρυγανώδους οὐσίας
Cel mai nainte curvariu cel necurat numaiCela ce mai mult decacirct toţi am păcătuitNimenea să nu să icircndoiască ci mai vacircrtos
să te doreascăSă nu să teamă ci bucuracircndu-să să se apropieNici să se icircnfricoșeaze ci mai vacircrtos să cu-
teazeVăzind noianul iubirii tale de oameniȘi să alearge și să cază la tine și să placircngăȘi a greșalelor va lua dezlegareaZicacircnd icircntru sineș cu adevărat Dumnezeul
mieuDeaca pre prearăul acesta și preavicleanulȘi preaicircnvierșunatul l-au miluit Zidito-
riulCarele mai mult decacirct toţi oamenii au pă-
cătuitCum mai mult nu mă va milui pre mineCela ce mai cu cruţare cacirctuși de cacirct am pă-
cătuitȘi poruncile lui nu pre toate le-am călcatDar ca să știe ei și mulţimea răotăţilor mealeAicea vom zice nu pre toate cu adevărat
CuvinteCă nenumărate și mai presus de steale sacircntMai multe decacirct picăturile ploii și decacirct
năsipul măriiȘi decacirct mulţimea valurilor celor icircnvăluiteCi pre acelea care cartea știinţii le poartăȘi vistieriile pomenirii le cuprindeIar pre cealelalte tu icircnsuţ singur știi a le nu-
măraFăcutu-mrsquoam ucigaș2 auziţi toţiCa să placircngeţi cu milostivire iar chipulL-am lăsat de lungimea cuvacircntului lepă-
dacircndu-mălt662vgtFăcutu-mrsquoam vaiu mie și preacurva-
riu cu inima
2 Adecă al sufletului său dupre cum zice icircn cu-vacircntul 24 Că pre aceastea gacircnditoriu le ia Sfacircn-tul Păr nostru pentru smereniia cea desăvacircrșit
C U V Acirc N T U L
38
Și sodomitean cu socoteala și cu voirea1
Jurătoriu stracircmb crud și lacomFur și mincinos obraznic răpitoriu vaiu
mieOcăracirctoriu uracirctoriu de fraţi pizmătareţ
foarteȘi iubitoriu de argint icircndrăzneţ pre fealiulA toată altă răutatea am lucratAșa creadeţi că cu adevărat zic aceasteaȘi nu făţărniceaște nici sofisticeașteDeci cine auzind aceastea nu să va spăi-
macircntaNu să va minuna de așa icircndelungă icircngădu-
ireaO iubitoriule de oameni nu să va mira și
nu va ziceCum nu srsquoau desfăcut pămacircntul lepădacircn-
du-să de a suferiPre spatile sale neicircngăduind pre ticălosul
acelaȘi nu de viu pre acesta l-au pogoracirct icircn iadȘi cum un trăsnet de sus nu srsquoau slobozitȘi nrsquoau mistuit pre călcătoriul de leage acestaȘi cum Ceriul nrsquoau căzut icircmpreună deodatăȘi cum nu srsquoau stins Soarele și StealelePreste cela ce atacircta le-au defăimatO iarăș suferirea ta Macircntuitoriule ar fi zis
cinevaȘi o bunătatea și mila cea mareCă cu adevărat sacircnt mai presus de toată er-
tareaFaptele aceastea ale preaticălosului acestuiaPre care fieștecarele auzindu-le icircnalt va strigaPre acesta oare judecata l-au lăsat viuȘi cum dreaptă fiind măcar cu totul pre
acestaL-au priimit să fie pre pămacircntul viilorȘi deaca mă va socoti poate cineva că min-
ciuni am scris
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsește icircn continuare un stih bdquoFăcutu-mrsquoam curvariu vrăjitoriu și de co-pii stricătoriuldquo (ned)
Acestuia dă-i iertare ca un milostivlt663gtCă neștiind icircndelungă răbdarea ta
MacircntuitoriuleȘi adacircncul iubirii tale de oameniȘi necuvioasele meale lucruri auzindu-lePre hotăracircrea aceasta cu dreptate o ar fi scosDeaca pre acesta zicacircnd nevinovat osacircnda L-au lăsat apoi judecată nu iasteIar tu mai ales că vei să judeciPentru aceasta Dumnezeul mieu acum icircn-
delung rabziCă voiești cu adevărat macircntuirea tuturorPocăinţa acestora adestacircndu-oCea din lucruri cu dreaptă suferirea taCă al dreptului lucru iaste să nu bată pre
cei ce cadCi macircna mai vacircrtos cu adevărat să tinză
acestoraCare lucru făcacircndu-l tu bunul mieu Stă-
pacircnNu ai lipsit nici vei lipsi cacircndvaViiaţa aceasta luptă a tuturor oamenilor
iasteȘi toţi oamenii robi ai tău sacircnt ZiditoriuleDar avem icircnsă și mici și mari Vrăjmași neicircmpăcaţi pre boiarii icircntuneare-
culuiDeci deaca nu tu vei tinde mai vacircrtos macircnaCi icirci vei lăsa pre dacircnșii să ne biruiască pre
noiUnde iaste dreptatea unde iubirea ta de
oameniCă robi ne-am făcut noi aceluiaCu a noastră socoteală cu a noastră voireIar tu după ce ai venit ne-ai răscumpărat
pre noiȘi Părintelui tău ne-ai dus Dumnezeului
mieu Dar Pre carii icircnsă văzindu-ne vrăjmașul nu
rabdăNu sufere pizma pre carea o are
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
39
Ci răcneaște asupra noastră ca un leu și umblacircnd și cu dinţii săi scrișnind
Cu cruzime caută pre cine să icircnghiţăDeci pre cei ce de hiiara aceasta nedumest-
nicaSă rănesc și rane priimesc multelt663vgtȘi răniţi o Hristoase al mieu zacNu-i vei milui nu vei icircmpreună-pătimi mai
multȘi pre sănătatea acestora nu o vei așteptaCi icirci vei răni ci icirci vei zdrobi cu totulȘi icirci vei omoricirc pre unii ca aceștea desăvacircrșitCă și cu dreptate iaste așa și eu zic aceastaCă nu fără de voe să ţin și să biruesc aceșteaCi voind ei pre sineș să dauIcircnsă vicleanul și meșteșugareţul răotăţiiNeicircmblacircnzita și pestriţa hiiara aceastaSă făţărniceaște ceale ale priiatenilor ca un
priiatenTot căutacircnd să mă prinză și să mă vacircneazePre viiaţa ceastă văzută arătacircndu-o mie1
De viiaţa cea gacircndită mă lipseaștePrin simţirea celor acum de faţă mă furăȘi pre bogăţiia celor ce vor să fie o jăfuiașteAltul cu vedearea cea din afară să aratăȘi altul iaste dupre cea ascunsă Macircntuito-
riuleȘi deaca oamenii cei ce au cunoscut lucrul
acestaVicleșuguri prin făţărnicie formăluesc Apoi aflătoriul răotăţii ce nu va faceCum nu va amăgi și mai ales pre cei tineriȘi cum nu va icircnșela pre cei ce sacircnt fără de
răotateCu totul neiscusiţi cu totul neviclenicioșiCela ce iaste cu voirea și satan și preaviclean Și pre tot vicleșugul cu bună măestrie icircl aflăCi pre toţi icirci amăgeaște și-i răneașteȘi nimenea din macircinile acestuia au scăpatNici de săgeţile lui și de veninulCel dintru aceastea nepătrunltșigt au trecut
1 Icircn manuscris mIumlaring (ned)
Toţi am păcătuit și ne lipsimDe slava ta Hristoase cea lt664gtnegrăită și
DumnezeiascăȘi icircn dar te rugăm să ne macircntuieștiȘi să ne icircndreptezi de pomană și să ne mi-
lueștiPre carea o ai vărsat preste mine acum bogatPentru care a zice și a scrie nu voiŭ pregetaCă cum pociŭ suferi cu tăcearePre ceale făcute icircn fieștecare ceas o
Dumnezeul mieuȘi pre ceale lucrate icircntru mine ticălosulCă icircntru adevăr sacircnt netacirclcuiteNeajunse mai presus de minte mai presus
de cuvacircntȘi cum le voiŭ povesti aceastea sau cum le
voiŭ grăiDar icircnsă nesuferind să le tac acum le voiŭ
ziceDumnezeu ești singur fără de icircnceput ne-
ziditIcircntru Fiiul și icircntru Duhul Treime SfacircntăNeajuns și neapropiiat eștiZiditoriu și al zidirii ceii văzuteȘi al ceii gacircndite și Domn tu ești și StăpacircnȘi mai presus de Ceriuri și de toateCeale din Ceriul Ceriului te afliSingur făcătoriu singur StăpacircnitoriuȘi singur pre toate le porţi cu porunca taȘi cu singură voia ta le ţii pre toateAi icircmprejurul tău miriiade de Icircngeri Și mii de mii de Arhangheli de Scaune de
Domniacutei nenumărateAi Heruvimi și Serafimi PuteriPre cei cu ochi mulţi Icircncepătoriacutei și Stă-
pacircniacuteiȘi pre alţii mai mulţi slujitori și priiateniAi Slavă preaproslăvită cu totulCacirct nu icircndrăznesc fără de sfiială să cauteVreunii dintru aceștia la dacircnsa o
Dumnezeul mieuNici pot pre strălucirea cea arătată
C U V Acirc N T U L
40
A feaţii tale carea fulgeră să o sufereCă cum va putea zidirea pre lt664vgtZiditoriulTot și să-l vază tot și să-l icircnţeleagăNicidecum mi să pare că nu să poate să fie
aceastaCi Făcătoriul precacirct ar voigraveSă arată și să veade de aceia carii voiașteȘi să cunoaște și cunoaște pre zidireȘi să veade și pre atacircta veadePrecacirct va da Făcătoriul ca să vazăCă deaca de tine srsquoau adus icircntru fiinţă
Dumnezeul mieu Apoi dela tine au pre fiinţă și pre vedeareȘi pre puteare a sluji ţie fără de prihanăDar icircnsă tu ești sus preste toate Icircncepăto-
riileȘi aceastea iarăș icircmprejurul tău Dumnezeul
mieuIar noi jos icircn groapa cea prea de josGroapă nu zic lumea cea văzutăCi pre icircntunearecul păcatului cu adevăratIcircn groapă rea icircn groapă icircmpacircclatăIcircn groapă și mormacircnt prea adacircnc cumplitPre carele Soarele nu poate să-l lumineazeCă afară iaste de lumea ceastă văzutăȘi de ceaia ce va să fie noaptea păcatuluiȘi pre cei ce fără de minte icircntru dacircnsa cadȘi acum icirci ţine și după ce vor muri așijdereaIcirci va avea legaţi icircn veacul veacilorDin carii eu cel icircntacirciŭ o Hristoase al mieu
sacircntCarele și ţinut fiind și așăzat icircntru acestaȘi icircn fundul lui cel prea de josAflacircndu-mă am strigat miluiaște-măDupre ce icircntru cunoștinţa realelor meale
am venitCă am cunoscut unde prin iale mrsquoam po-
goracirctPentru care am și placircns ploi de lacrămiDin ochii miei am slobozit cu dureareMrsquoam pocăit din toată inimalt665gtȘi am strigat cu glasuri negrăite
Și mrsquoai auzit dintru negrăita icircnălţimePre mine cela ce zăceam icircn fundul cel prea
de josAl icircntunearecului celui nemărginit celui
fără de sfacircrșit icircntru sfacircrșitȘi pre puterile ceale de prin prejurul tău lă-
sindu-leTrecacircnd pre lacircngă toate ceale văzuteTe-ai pogoracirct acolograve unde eram zăcacircndAi strălucit icircndată ai gonit icircntuneareculMrsquoai sculat tu pre mine cu icircnsuflarea ta cea
DumnezeiascăMrsquoai pus pre mine icircn picioarele poruncilor
taleMrsquoai icircndulcit de frumseaţa și de dragostea taMrsquoai pătruns mrsquoai schimbat tot pre mine
toatăAm văzut faţa ta și mrsquoam icircnfricoșatMăcar că blacircndă și bine apropiiată srsquoau ară-
tat mieIar frumseaţa ta mrsquoau spăimacircntatȘi mrsquoau icircnfricoșat o Treime Dumnezeul
mieuCă un haractir al celor trei iaste icircntru fieș-
tecare faţăȘi ceale trei feaţe unul Dumnezeul mieuCarele și Duh să numeaște Dumnezeu al
tuturorDeci tu arătacircndu-te mie preaticălosuluiCum nu vream eu să mă icircnfiorez și să mă
cufundȘi mai jos de unde eram să mă facȘi să mă ascunz iarăș de [către] icircntunearecCa să mă ascunz de mine cel nesuferit tu-
turorCi aceasta adecă o lucram eu din teamereIar tu Dumnezeul mieu mai mult te icircm-
pleteceaiMai mult mă sărutai mai mult mă icircmbră-
ţișeaiIcircnlăuntru sinului Slavei tale Dumnezeul
mieu
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
41
Icircnlăuntru margenii hainelor taleBăgacircndu-mă tot și acoperindu-mă lt665vgtcu
lumina taȘi a nepomeni pre ceale văzute făcacircndu-măȘi pre ceale greale ce mă ţinea pre mine mai
nainteO adacircnc de taine O icircnălţime de slavă O suire O icircndumnezeire O bogăţieO strălucire negrăită a celor ziseCine din cuvinte va putea să icircnţeleagăSau pre mărimea Slavei să o gacircndeascăCă cela ce nrsquoau văzut acelea ce ochiŭ nu le-
au văzutȘi nrsquoau auzit acealea care ureache nu le-au
auzitȘi la inimă de om nu srsquoau suitCum celui ce scrie pentru dacircnsele va creadeIar de și va creade cum prin cuvacircnt a leVedea va putea pre ceale ce ochiŭ nu le-au
văzutȘi cum dupre vreadnicie prin auz le va icircn-
căpeaPre ceale ce urechea oamenilor niciodată
nu le-au auzitCa și bine pentru dacircnsele să gacircndeascăCa să puteţi a veni icircntru cunoștinţaA celor ce frumseaţea le iaste nebiruită ce-
lor ce o vădȘi chipul lor iaste fără de chipȘi neicircnţeles iaste tuturor aceloraDe carii să veade Ca iarăș să-ţ zic ţieCum cu gacircndul pre aceastea cineva formă-
luindu-leNu va cădea departe de adevărȘi nu să va rătăci cu formăluiri și cu năluciriChipuri mincinoase de socotealeltlegt saleAle minţii lui icircnchipuind și văzindCă precum pre iad și pre muncile ceale de
acolograveFieștecarele le năluceaște cum ar voigraveDar icircnsă precum sacircnt nimenea nu le-au văzutAșa icircnţeleage-mi mie bunătăţile acealea
Ceale din Ceriuri că-s tuturor neicircnţeleaselt666gtȘi nevăzute și numai acelora-s cunos-
cute aceasteaȘi văzute cărora Dumnezeu le va descoperiDupre măsura vredniciei fieștecăruiaDupre măsura credinţii a nădejdii și a dra-
gosteiDupre măsura păzirii poruncilor DomnuluiȘi dupre altă măsură a duhovniceștii sărăciiDupre măsura desăvacircrșit nu mică nici mareCă pre aceastea le uraște Dumnezeu nu cu
nedreptateCi cu dreptate ca pre unele ce cu adevărat
nu-s dreapteCă cea mică adecă lipsită iaste de cea
dreaptăOri pentru lenevirea ori pentru defăimareaNumai netreabnică iaste cu cale și cu drep-
tateIar ceaia ce nu mică ci mare e Icircn trufie aduce pre cela ce o au căștigatȘi pre toţi cei ce o uneltesc pre aceasta icirci
vatămăDreaptă măsură este a smerenieiCă nici cu totul să deznădăjduiaște de sineșNici i să pare că iaste cineva icircn lumeMai rău decacirct sineș icircntru faptele ceale ne-
cuvioaseȘi să placircngă de-a pururea și să se bocească
pentru aceastaȘi să defaime pre toate ceale văzuteCă acesta iaste semnul placircnsuluiCelui ce dupre Dumnezeu din suflet să faceIar deaca să ţine de ceva din ceale văzuteIcircncă pre sineș icircntru simţire nu srsquoau cunoscutNici frică au luat icircntru inima saA Dumnezeeștii judecăţi și a focului celui
veacinicNici au dobacircndit smerenie desăvacircrșităȘi pentru aceasta cade și din VedeareȘi din darul bunătăţilor aceloraPre care nici un ochiŭ de om nu le-au văzut
C U V Acirc N T U L
42
lt666vgtIa să ne sacircrguim toţi a afla smereniePre darul cel nenumit al sufletelor noastreCare nu are nume icircnsă prin cercareNumit să face icircntru cei ce l-au căștigatBlacircnd iaste Hristos și smerit cu inimaȘi cela ce l-au căștigat pre dacircnsul lăcuitoriu
icircntru sineșAu cunoscut că printrrsquoicircnsul are pre smerenieIar mai vacircrtos icircnsuș iaste smereniiaSufletul carele caută slavă dela oameniPre smereniia aceasta nicidecum nu o au
cunoscutIar cela ce au căștigat trufie măcar cacirct de puţinCum icircn lăuntrul său pre smerenie o va avea Nicidecum cu adevărat vai mie preatică-
losuluiCelui măreţ icircn deșert și trufașuluiȘi celui ce nici o bunătate nu amȘi cu nesimţire icircmi petrec pre toateZilele meale icircn viiaţa casta de acumCine nu mă va placircnge cine nu foarte mă
va jeliCă am fugit de lume și de ceale din lumeIar cu simţirea nu mrsquoam despărţit de lumeIcircn Shima Monahilor mrsquoam icircmbrăcatȘi ca un mirean iubesc ceale din lumeSlava și bogăţiia și dezmirdările și veseliilePre umeri Crucea lui Hristos o portȘi a suferi pre ocările CruciiCu totul mă leapăd cu totul nu voescCi cu cei slăviţi pre sinemi mă icircmpletescȘi cu aceia voesc să mă slăvescO primejdie O nesimţireDe icircndoită osacircndă sacircnt vreadnicCă greșind mult mai nainte icircn viiaţăMrsquoam făgăduit bine să mă lt668gt1 pocăescIar acum mrsquoam arătat călcătoriu și nemul-
ţemitoriuAl tuturor bunătăţilor acelora care mi le-au
dat Dumnezeu
1 Greșală de numerotare icircn manuscris icircn loc de 667 (ned)
Și al tocmealelor lepădătoriu mrsquoam doveditȘi nevreadnic de toată iubirea de oameniCi o Dumnezeul mieu o singure preami-
lostiveSirguiaște icircntimpină icircntoarce-mă iarășCătră pocăinţă cătră lacrămi cătră placircnsCa să mă spăl și să mă curăţesc și să te văzStrăluceaște luminat icircntru mine Slava taPre carea o ai dăruit mie acum și icircn veaciCa să te slăvesc pre tine cu glasuri neicircnceta-
te făcătoriul veacilor și Stăpacircnul
AL ACELUIAȘCum că cela ce icircntru necunoștinţa de Dumnezeu icircncă trăiaște mort iaste icircn mijlocul celor ce trăesc icircntru cu-noștinţa de Dumnezeu Și cum că de cei ce cu nevrednicie din taine să icircmpărtășesc neluat Dumnezeescul
trup și sacircngele lui Hristos să faceCuvacircntul 9
Acum icircntru cei vii ca un mort o Stăpacircne sacircnt
Și icircntru cei morţi ca un viu mă aflu ticălo-sul mai presus de toţi
Oamenii cei de pre pămacircnt pre carii i-ai zidit Dumnezeul mieu
Că a fi eu mort icircntre cei ce viiază după tineDecacirct ceale ce srsquoau zidit mai rău mă arată
cu adevăratIar a trăi icircntre cei morţi viiaţă necuvacircntă-
toare ca dobitoacele Celor ce nu te știu pre tine lt668vgtDumne-
zeu aseamenea cu adevărat iasteCă cum nu iaste aseamenea Și cum nu ias-
te icircntocmaDeși mi să pare că te știu deși mi să2 pare
că crezDeși mi să pare că te laud și te chiem pre tine
2 Icircn manuscris mi sszlig sszlig (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
43
Că grăiaște gura mea cuvinte dupre cum mrsquoam icircnvăţat
Și laude cacircnt și rugăciuni pre care icircn scris cei de demult
Luacircnd pre Duhul tău cel Sfacircnt le-au alcă-tuit
Și zicacircndu-le pre aceastea și păracircndu-mi-să că mare oareșce lucrez
Nu simţ și nu le cunosc căci ca copiiiCei ce icircnvaţă și putearea cuvintelor nu o știuAșa și eu icircntru rugăciuni și icircn Psalmi și icircn
laudeIcircngăduind și lăudacircndu-te pre tine cel sin-
gur milostivSimţire a Slavii tale și a luminii nu iauȘi precum ereticii cei ce multe de rost au
icircnvăţatLi să părea că te știu pre tine li să părea că
te cunoscLi să părea preaticăloșii că și te văd pre
tine1 Dumnezeul mieuAșa și eu multe rugăciuni și multe cacircntări
de PsalmiGrăind cu singură limba mea poate icircncă și
cu inimaDintru aceastea socotesc că pre vacircrful Cre-
dinţii icircl amDintru aceastea toată cunoștinţa adevăruluiMi să pare că o am2 apucat și de nimic mai
mult nu am trebuinţăDintru aceastea zic cum că și te văz pre tine
Lumina lumii MacircntuitoriuleDintru aceastea și cum că te știu pre tine și
ești icircmpreună cu mineȘi socotesc că mă icircmpărtășăsc de firea Dum-
nezeirii taleȘi icircmprotiva mea pilde și cuvinte scornescIscodindu-le din Scriptură le puiŭ icircnainte
și zicDomnul au zis că cei ce icirci mănacircncă trupul lui
1 Icircn manuscris bdquopre tine pre tineldquo (ned)2 Icircn manuscris bdquokszlig yumlmldquo (ned)
lt669gtȘi cei ce icirci beau singele lui icircntru dacircnșii petreace el
Icircncă și cum că icircnsuș Stăpacircnul lăcuiaște icircn-tru dacircnșii
Deci aceasta zicacircnd ca un pipăit pre cel ne-pipăit propoveduesc
Cum că icircn trupul cel pipăit să află cel ne-pipăit
Și ţinut și văzut cel cu totul nevăzutȘi nu știu nenorocitul că icircntru aceia carii
vei voigraveCu cel simţit și cu cel ţinut și cu cel văzut eștiȘi simţit și ţinut și văzut ZiditoriuleȘi icircntru cei necuraţi precum eu și nevread-
nici mai vacircrtosȘi Dumnezeu faci pre trupul și sacircngele tău
cel simţitȘi cu totul neţinut și neprins nicidecumCu neschimbare icircl schimbi iar mai vacircrtos
icircntru adevărDuhovnicesc icircl prefaci nevăzut precum
dedemultIcircncuiate fiind ușile ai icircntrat și ai eșitȘi nevăzut icircntru icircnfracircngerea pacircinii din macirci-
nile Ucenicilor te-ai făcut așa și acum pacircineaO săvacircrșești și trup al tău Duhovnicesc o
lucreziȘi mie mi să pare că te ţiu pre tine măcar de
voești măcar de nu voeștiȘi cuminecacircndu-mă cu trupul tăuȘi cu tine icircmpărtășindu-măMă socotesc și mă aflu ca un Sfacircnt Hris-
toase al mieuȘi moștenitoriu al lui Dumnezeu și al tău
icircmpreună-moștenitoriuȘi frate și părtaș al Slavei ceii veaciniceDeci dintru aceasta mă arăt că sacircnt nesim-
ţitoriu cu totulDintru aceasta cu adevărat să arată că nu
știu eu acealea care le cacircnt
C U V Acirc N T U L
44
Și pre acealea ce le grăesc și pre care de-a pururea le cuget și le cacircnt
Că deaca cu totul le-aș fi cunoscut aș fi pu-tut cu adevărat să și știu
Că neschimbat te-ai făcut om lt669vgtDumnezeul mieu
Ca pre mine cel luat tot Dumnezeu să mă faci
Dar nu ca tu om cu grosimea să rămacirciȘi să fii ţinut icircntru stricăciune cel cu totul
neţinutCela ce ești Dumnezeu nestricăcios și ne-
prins cu fireaAceasta știind că neluat trupul tău cel
DumnezeescȘi sacircngele tău cel Sfacircnt crezind că să faceȘi foc cu adevărat neapropiiat mie nevre-
adniculuiDeaca eu cu groază și cu frică cu aceastea
mrsquoaș fi cuminecatCu lacrămi și cu suspinuri mrsquoaș fi curăţit
pre sinemiIar acum icircntru icircntunearec șez și icircntru ne-
cunoștinţă mă rătăcescCu nesimţirea cea desăvacircrșit ţinut fiind ti-
călosulDar icircnsă te rog pre tine icircnsă te icircnduplecCăzind și rugacircndu-te și căutacircnd mila taCaută precum totdeauna și acum a tot icircm-
părate al mieuArată-ţi icircndurarea ta arată-ţi milostivirea taArată-ţi nepomenirea de rău spre mine va-
meșul Iar mai vacircrtos preacurvariul cel ce mai pre-
sus decacirct toată fireaCelor necuvacircntătoare și a celor cuvacircntătoa-
re au păcătuit icircnaintea taCă deși toată nelegiuirea o am lucrat icircn viiaţăDar Dumnezeu și făcătoriul al tuturor te
mărturisesc pre tineDumnezeu și Fiiu al lui Dumnezeu deofi-
inţă te cinstesc pre tine
Carele te-ai născut dintru dacircnsul mai nain-te de veaci
Și icircn vremile ceale mai de pre urmă din Sfacircnta Fecioară
Născătoarea de Dumnezeu Maria te-ai năs-cut ca un prunc
Și te-ai făcut om pentru mine și ai pătimitȘi te-ai răstignit și icircngropării Macircntuito-
riule te-ai datlt670gtȘi ai icircnviiat din morţi după trei zileȘi te-ai icircnălţat cu trupul [acolo] de unde nu
te-ai despărţitDeci așa crezindu-te eu și așa icircnchinacircndu-
mă ţieȘi iarăș așteptacircndu-te pre tine să vii și să
judeci pre toţiȘi să răsplătești fieștecăruia Hristoase cea-
le dupre vrednicieCredinţa icircn loc de lucruri socotească-se
mie Dumnezeul mieuȘi să nu cauţi lucruri care cu adevărat mă
icircndreptează mie1
Ci credinţa aceasta icircn locul tuturor icircmi va ajunge mie
Aceasta va răspunde pentru mine aceasta mă va icircndrepta
Aceasta mă va arăta pre mine părtașĭ al Sla-vei tale ceii veacinice
Că cela ce creade icircntru tine ai zis o Hris-toase al mieu
Va trăi și nu va vedea moartea icircn veaciDeci deaca Credinţa icircntru tine pre cei dez-
nădăjduiţi icirci macircntuiașteIată eu crez macircntuiaște-mă strălucindu-mi
Lumina ta cea DumnezeiascăȘi pre sufletul mieu cel ce icircntru icircntunearec
și icircn umbra morţiiIaste ţinut Stăpacircne arătacircndu-te icircl vei lumina
1 Gr καὶ μὴ ζητήσῃς ἔργα με ὃλως τὰ δικαιοῡντα bdquoȘi să nu cauţi lucruri carile cu totul să mă icircn-dreptăţeascăldquo (Cf Iacov 2 24 bdquoVedeţi dar că din lucruri se icircndreptăţește omul iar nu numai din credinţăldquo) (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
45
Și-mi dă mie umilinţă carea iaste băutură a ta de viiaţă făcătoare
Băutură carea icircngrașă simţirile lui și ale su-fletului mieu
Băutură carea mă veseleaște de-a pururea și viiaţă icircmi dăruiaște
De carea să nu mă lipsești Hristoase pre mine smeritul și streinul
Carele toate nădejdile spre tine mi-am aruncat
lt670vgt
AL ACELUIAȘMărturisire cu rugăciune icircmpreu-nată și pentru icircmpreunarea și uni-rea Duhului Sfacircnt și pentru nepă-
timireaCuvacircntul 10
Mrsquoam icircndelungat iubitoriule de oameni mrsquoam sălășluit icircn pustie
Și mrsquoam ascuns dela tine dulcele mieu Stă-pacircn
Supt noaptea grijii vieţii supuindu-măMulte de acolograve mușcări și rane am pătimitMulte rane după ce mrsquoam icircntors port icircn
sufletul mieuȘi strig icircntru chinuirea mea și icircntru durea-
rea inimii mealeMiluiaște-mă Milostiveaște-te spre mine
călcătoriul de poruncăO doftore iubitoriule de suflete și singure
iubitoriule de milostivireCela ce icircn dar pre cei neputincioși și răniţiIcirci vindeci vindecă bubele ranelor mealePicurează mila a darului tăuȘi ranele meale unge-le șterge zgăibileIcircncheae și stracircnge mădulările mealeCeale slăbănogite și piiarde toate seamne-
le Macircntuitoriule
Și desăvacircrșit icircnsănătoșază-mă tot pre mine ca mai nainte
Cacircnd nu era pre mine nici o icircntinăciune cacircnd nu aveam nici o bubă
Nici rană umflacircndu-să și arzind nici icircnti-năciune o Dumnezeul mieu
Ci alinare și bucurie pace și blacircndeaţeȘi Sfacircnta Smerenie și icircndelunga-icircngăduireLuminarea răbdării și a lucrurilor celor
preabuneRăbdarea și puteare cu totul nebiruităDe unde iase multă macircngacirciare de lacrămi
icircn fieștecarea ziDintru carea bucurie icircntru inima meaCa un izvor izvora curgea lt671gtnecurmat Și curgere era cu miiare curgătoare și bău-
tură de veselieCarea neicircncetat să icircntorcea icircn gura minţii
mealeDe unde eșea toată sănătatea de unde cu-
răţeniiaDe unde curăţirea patimilor și a gacircndurilor
celor deșarteDe unde nepătimirea cea cu chip de fulger
era icircmpreună cu mineȘi icircmpreună să făcea de-a pururea Duhov-
niceaște icircnţeleage-mi mieCela ce pre aceastea le treci să nu te icircntini
cu ticăloșieNegrăită dulceaţă a venirii pricinuindu-mi
mieȘi dor nemărginit de nuntă și de unirea cea
DumnezeiascăDintru carea eu icircmpărtășindu-mă nepăti-
maș mă făceamIcircnfocat de dulceaţă icircnvăpăiat de dorul eiĭȘi de lumină mrsquoam icircmpărtășit așa și lumi-
nă mrsquoam făcutDecacirct toată patima mai icircnalt afară de toată
răotateaCă nu să atinge patimă de lumina nepăti-
mirii
C U V Acirc N T U L
46
Precum nici umbra de soare sau icircntuneare-cul de lumină
Deci unul ca acesta făcacircndu-mă și unul ca acesta fiind
Pre furiș mrsquoam tracircndăvit Stăpacircne mie bi-zuindu-mă
Și cu grija lucrurilor celor simţite pre taină mrsquoam tras
Și icircntru icircnvăluirea celor lumești am căzut ticălosul
Și răcindu-mă ca niște hier negru mrsquoam fă-cut
Și după ce am zăbovit zăcacircnd rugină am dobacircndit
Și pentru aceasta strig ţie iarăș să mă cură-ţești
Ceracircnd iubitoriule de oameni și icircntru frumseaţa cea mai de nainte
Să mă aduc și lumina ta să o dobacircndesc și acum și de-a pururea și icircntru toţi veacii amin
AL ACELUIAȘCum că Slavă și cinste iaste fieștecă-ruia om ce să ocăraște și pătimeaște rău pentru porunca lui Dumnezeu lt671vgtnecinstea cea pentru porunca aceasta a lui Dumnezeu Și Voroavă cătră Sufletul său icircnvăţindu-l bogă-
ţiia cea nedeșărtată a DuhuluiCuvacircntul 11
Dă-mi simţirea Hristoase pre carea odată mi-o dăruiseș
Acoperi-mă cu aceasta Macircntuitoriule as-cunde-mă icircnlăuntrul eiĭ pre mine tot
Și să nu lași să se apropie de mine simţire de lume
Să nu icircntre icircnlăuntru ca nu tot pre mine să mă pătrunză
Robul tău cel smerit pre carele singur tu l-ai miluit
Că preste grija cea bună de năprasnă căzindSimţirea cea lumească reale pofte și uracircteIcircndată au băgat icircn sufletul mieu cel ticălosCă slavă icirci arată bogăţie icirci aduce aminteȘi de icircmpăraţii pămacircntului icircl zădăraște să
se apropieCa cum zicacircndu-i că acest lucru iaste bună-
norocire mareDar dintru aceaste gacircnduri precum de vacircntBurduful să umflă și focul să prinde icircn fla-
cărăAșa sufletul acela icircnsuflacircndu-să să umflăȘi să icircntinde foarte cu pofta slaveiȘi a bogăţiei și odihnii celor ce pre foc să
tacircrăscPofteaște să se slăvească dimpreună cu cei
slăviţiȘi vestit să se arate icircmpreună cu cei vestiţiȘi bogăţie să căștige cu cei ce au căștigat bo-
găţiePre sufletul pre carele icircnsuţ l-ai proslăvit cu
lumina ta cea negrăităPre carele icircnsuţ l-ai icircmpodobit cu Slava ta
cea netacirclcuităCăruia icircnsuţi i-ai arătat strălucirea ta cea
DumnezeiascăSimţirea (lumească) pre mintea lui robită
luacircndu-oIcirci arată icircmpăraţi icirci aduce aminte slavăȘi bogăţiia vieţii ceștii de aicea icirci aratălt672gtȘi a să porni foarte cu poftă cătră aceas-
tea o face prin singură aducerea aminteO icircntunearec O orbire O gacircnduri deșarteȘi o voire și punere icircntinată și socoteală
nesimţităCă lăsacircndu-mă de a vedea pre ceale negrăi-
te și nestricăcioasePre ceale de pre pămacircnt le gacircndesc și pre
aceastea le pomenescAu nu să va săvacircrși icircmpăratul Au nu va
treace slava
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
47
Bogăţiia au nu să va răsipi ca praful de vacircnt
Au nu să vor strica trupurile icircn mormacircn-turi
Și alţii vor stăpacircni banii cei de pre pă-macircnt
Și după aceia alţii și după aceia alţiiȘi apoi pentru ce icircmi zice sufletul 1 srsquoau fă-
cut bogăţiiaȘi cine icircn lume au putut să dobacircndească
vreun mic lucruCa precum cacircnd trăia și deaca va muri
să[-l] ia cu dacircnsulCu adevărat pre nimenea nicidecum vei
afla să-mi arăţi mieFără numai pre cei milostivi carii nimic nu
au căștigatCi pre toate icircn macircinile săracilor le-ai datCă aceia au cu icircntemeiare pre averile ceale
dateDupă ce și ei le-au dat icircn macircinile StăpacircnuluiIar ceialalţi toţi ca niște săraci și decacirct toţi
săracii mai răiSacircnt carii au bogăţie icircnvistierităCă goacuteli ca niște stacircrvuri să aruncă icircn mor-
macircnturiȘi decacirct ceale de faţă mai ticăloși și de ceale
ce vor să fie streiniDeci ce bun icircntru dacircnsele văzind suflete al
mieu te veseleștiȘi pre care dintru aceastea icircl judeci vread-
nic de a să poftiCu adevărat nu ai ce să zici lt672vgtCu adevă-
rat nu ai ce să răspunziVai celor ce au bogăţie icircnvistierităVai celor ce poftesc să ia slavă dela oameniVai celor ce să icircncurcă pre eiși cu cei bogaţiȘi nu pre slava lui Dumnezeu și pre bogă-
ţiia lui Și numai să fie icircmpreună cu dacircnsul le poftesc
1 Καὶ τίνος λέγε μοι ψυχή bdquoȘi a cui spune-mi sufleteldquo (ntr)
Căci lumea iaste deșartă și ceale din lume toate
Deșărtarea deșărtărilor vor fi toate deșărtă-ciuni
Pentru aceaia și vor treace Iar numai Dumnezeu singur va fi
Veacinic și nestricăcios icircntru de-a pururea vecuire rămacircind
Și icircmpreună cu dacircnsul vor fi și cei ce acum icircl caută pre dacircnsul
Carii numai singur pre dacircnsul l-au iubit icircn locul tuturor
Iar vai atuncea celor ce acum iubesc lumeaCă să vor osacircndi icircntru dacircnsa icircn veaci de
veaciVai suflete celor ce poftesc slava cea dela
oameniCă de slava lui Dumnezeu atuncea să vor
lipsiVai suflete celor ce au bogăţie stracircnsăCă vor pofti acolograve să dobacircndească o pică-
tură de apăVai suflete celor ce-ș pun nădeajdea spre omCă el va muri și icircmpreună cu dacircnsul și nă-
dejdileȘi atuncea să vor afla neavacircnd nădeajdeVai suflete celor ce au odihnă aiceaCă acolograve vor avea necaz veacinic și necurmatSpune-mi suflete al mieu ce te scacircrbești
Ce din ceale din viiaţă cauţiSpune-mi și te voiŭ icircnvăţa pre tine pre a
unuia fieștecăruia trebuinţaȘi icircnvaţă-te și cunoaște pre cel bun icircntru
fieștecarelePoftești spune-mi să te slăvești Voești să
fii lăudat Deci ascultă ce iaste cinstea și lt673gtce ne-
cinsteaCinstea iaste a cinsti adecă pre toţi dar mai
nainte de toţi pre DumnezeuȘi poruncile aceluia a le căștiga ca pre o bo-
găţie
C U V Acirc N T U L
48
Și pentru dacircnsele a fi ocăracirct pentru dacircnsele defăimat
Și pentru dacircnsele a suferi ocări de tot fealiulCăci cacircnd de vreun lucru te vei apuca sufleteCa să cinstești cu dacircnsul pre Dumnezeu ca
pre dacircnsul să-l slăveștiȘi pentru aceasta vei fi ocăracirct și vei fi de-
făimatAtuncea ai dobacircndit cinstea și slava cea
stătătoareCă slava lui Dumnezeu preste tine negreșit
va veniAtuncea pre tine și icircngerii te vor lăuda toţiCăci ai cinstit pre Dumnezeu pre carele și
aceia icircl laudăVoești suflete al mieu să căștigi icircmbrăcă-
minte și bogăţieAuzi că acum icircţi voiŭ arăta ţie bogăţia cea
veacinicăLăcrămează pocăiaște-te1 defăimează pre
toateFă-te sărac cu Duhul fă-te și cu inimaFă-te necăștigătoriu de bani fă-te strein2 de
lumeFă-te dușman voilor tale celor icircmprotivniceȘi numai al singurei voii Stăpacircnului tău fă-
te iubitoriuȘi următoriu urmelor lui cu icircntindere și sacircr-
guinţăȘi atuncea mai icircncetișor viind StăpacircnulVracircnd el să va prinde și să va priimi de tine
ticăloasePre dacircnsul văzindu-l chiuiaște și strigă tareȘi el să va icircntoarce cu ochiul său cel milostivȘi te va vedea și-ţ va dărui ţie să-l vezi pre
dacircnsul puţinȘi iarăș te va lăsa pre tine și să va ascunde
dela ochii tăiAtuncea te vei tacircngui ticăloase atuncea vei
placircnge lt673vgtcu dureare
1 Icircn manuscris bdquopăcăiaște-teldquo (ned)2 Icircn manuscris bdquostreinildquo (ned)
Și vei ceare moarte nesuferind dureareaNerăbdacircnd despărţirea dulcelui StăpacircnDar icircnsuș cel bun văzindu-te pre tine nedo-
mirindu-teȘi foarte icircngăduind icircn placircngere și icircn scacircrbăIarăș numaidecacirct ţi să va arăta iarăș numai-
decacirct te va străluciIarăș icircţ va arăta ţie bogăţiia cea nedeșărtatăSlava cea neveștejită a feaţii ceii PărinteștiȘi te va veseli pre tine precum și mai nain-
te și de bucurie te va umpleaȘi așa te va lăsa pre tine plin de bucurieȘi cacircte puţin bucuriia prin cuvintele ceale
din lumeȘi prin gacircnduri va lipsi de la tine și iarăș va
fi ţie scacircrbăȘi așa iarăș ca mai nainte vei fi tacircnguindu-te
foarteȘi cu chicot strigacircnd și pre acela căutacircndu-lAdecă pre dătătoriul veseliei pre hărăzito-
riul bucurieiPre bogăţiia ceaia ce stă și carea de-a puru-
rea cu adevărat eAșa pre voirea ta cercacircndu-o el caută Să nu obosești o suflete să nu te icircntorci
icircnapoiSă nu zici pănă cacircnd așa de neajuns și de
neprins icircmi va fi mieSă nu zici pentru ce arătacircndu-să icircndatăș să
ascunde iarășȘi pănă cacircnd dacircndu-mi osteneală nu mă
miluiașteSă nu zici Cum pociŭ să mă ostenesc pănă
la sfacircrșitȘi să obosești o suflete căutacircnd pre Stăpacirc-
nulCi ca spre moarte pre sineţ odată suflete
dacircndu-teSă nu pipăiești răsuflare să nu cauţi SlavăNici desfătare a trupului nici prieteniia ru-
deniilor
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
49
Să nu cauţi icircn dreapta sau icircn stacircnga nicide-cum
Ci ca cum acum ai fi icircnceput iar mai ales mai cu fierbinţeală alergacircnd
lt674gtSacircrguiaște-te de-a pultrugtrea să ajungi să prinzi pre Stăpacircnul
Măcar de nenumărate ori nevăzut măcar de atacirctea ori arătat ţie
De srsquoar face și neprins așa va fi ţie prinsDe mileoane de ori iar mai ales pănă ce vei
sufla cu totulMai cu sirguinţă caută-l și cătră acela aleargăCă nu te va lăsa pre tine nici te va uitaCi cacircte puţin mai ales icircn mai multă vreame
să va arătaȘi mai adeaseori o suflete va fi cu tine Stă-
pacircnulȘi după ce te vei curăţi desăvacircrșit cu strălu-
cirea luminiiIcircnsuș tot va veni icircnsuș icircntru tine va lăcuiIcircnsuș cela ce au făcut lumea va fi și cu tineȘi bogăţie vei avea adevărată pre carea lu-
mea nu o areCi Ceriul și cei ce acolograve sacircnt scrișiDeaci deaca așa să va face ţie spune-mi ce
mai mult voieștiSpune-mi suflete nemulţămitoriule spu-
ne-mi suflete necunoscătoriuleSpune-mi suflete al mieu smerite ce decacirct
aceastea iaste mai mareIcircn ceriu sau pre pămacircnt ca pre acela să-l
cauţiFăcătoriul Ceriului și Stăpacircnul pămacircntuluiȘi al tuturor celor din Ceriu și al tuturor
celor din lumeZiditoriu și judecătoriu și icircmpărat icircnsuș
fiind singurIcircntru tine iaste lăcuind tot arătacircndu-să ţieTot strălucindu-te cu Lumină și frumsea-
ţea feaţii saleArătacircndu-o ţie și pre sineș mai cu icircnchipu-
ire a-l vedea
Dacircndu-ţ și părtaș al Slavei sale pre tineLucracircndu-te spune ce decacirct acest lucru al-
tul iaste mai marelt674vgtNegreșit icircmi vei zice mie că nimic icircnsă
eu iarăș icircţ zicDe o Slavă ca aceasta tu o suflete după ce
te-ai icircnvrednicitCe te mai uimești cătră pămacircnt și ce te icircn-
dulcești de ceale de aiceaCe te topești de ceale stricăcioase după ce
ai luat ceale nestricăcioaseCe te lipești de ceale de faţă după ce ai aflat
pre ceale ce vor să fiePre acealea sirguiaște suflete totdeauna să
le căștigiDe acealea tot pre sineţ lipeaște-te suflete
al mieuCa și după moarte icircntru acealea să te afliAdecă de veacinicile bunătăţi pre care de
aicea le-ai căștigatȘi icircmpreună cu dacircnsele să stai icircnaintea făcă-
toriului tău și StăpacircnuluiVeselindu-te icircmpreună cu dacircnsul icircn veacii
veacilor amin
AL ACELUIAȘCum că dorul și dragostea cea că-tră Dumnezeu covacircrșaște toată dragostea și pre tot dorul cel ome-nesc Și cum că deaca să cufundă mintea celor curăţiţi icircntru Lumina lui Dumnezeu toată să icircnDumne-zeiaște și de acolograve să face minte
a lui DumnezeuCuvacircntul 12
Nebiruită iaste frumseaţa ta neasămănat icircţ iaste chipul
Frumseaţa negrăită mai presus de cuvacircnt icircţ iaste slava
C U V Acirc N T U L 1 1 - 1 2
50
Năravul Stăpacircne Hristoase icircţ iaste bun și blacircnd
Covacircrșaște icircnţeleagerea tuturor pămacircntea-nilor
Și pentru aceasta dorul cel cătră tine și dra-gostea
Pre toată dragostea și dorul muritorilor icircl preabiruiaște
Că precacirct covacircrșești pre ceale văzute Macircn-tuitoriule
Pre atacircta dorul cel cătră lt675gttine iaste mai mare
Și acopere pre toată dragostea cea ome-nească
Și pre icircndrăgirile dezmirdărilor celor tru-pești le opreaște și le preface
Și pre toate poftele degrab le izgoneașteCă icircntunearec cu adevărat e pofta patimilorȘi noapte adacircncă iaste lucrarea păcatelor
celor uracircteIar dorul cel cătră tine și dragostea iaste Lu-
mină macircntuitoarePentru aceaia răsărind ea icircn sufletele ceale
iubitoare de DumnezeuIcircndată pricinuiaște zi de nepătimire
Dumnezeul mieuȘi goneaște icircntunearecul patimilor și al
dezmirdărilorCi o Soare al Soarelui și al LuniiAl stealelor și al luminii și al fieștecăriia
altei zidiri ZiditoriuleAfară de aceastea ascunde-mă pre mine icircn-
tru lumina taCă numai pre tine văzindu-te icircntru lumina taPre lume să nu o văz nici pre ceale din
lumeCi și văzindu-le să mă aflu ca cum nu le-aș
vedeaȘi auzindu-le ca cum nu le-așĭ auzi CuvinteȘi precum pătimesc cei ce icircntru icircntuneare-
culDezmirdărilor vieţii șăd și petrec
Și cu icircntunearecul iubirii de slavă sacircnt aco-periţi
Văzind nu văd pre Slava cea Dumnezeiască a ta
Și auzind nu pricep nicidecumPoruncile tale și poruncirile taleAșa și eu voiŭ fi icircntru lumina taNevăzind lumea nici pre ceale din lumeCă cine văzindu-te pre tine și fulgeracircndu-
să la simţiriDin slava ta și din lumina ta cea Dumne-
zeiascăNu srsquoau schimbat cu mintea și lt675vgtcu su-
fletul și cu cugeteleȘi a vedea icircntrrsquoalt fealiu și a auzi așijdereaMacircntuitoriule nu srsquoau icircnvrednicit cu atot-
stăpacircnireaCă să afundă mintea icircntru lumina taȘi să străluceaște și lumină să săvacircrșașteAseamenea Slavei tale și minte să numeașteAșa ceaia ce srsquoau icircnvrednicit să se facă
icircntrrsquoacest fealiuȘi să icircnvredniceaște atuncea să aibă mintea taȘi una cu tine să face nedespărţitȘi cum să nu vază ca tine și să auzăPre toate fără de patimă Și cum va poftiDupă ce Dumnezeu srsquoau făcut cu totul vre-
un lucruSimţit și curgătorĭ și stricăciosSau vreo slavă alta deșartăCela ce mai presus toate aceastea srsquoau făcutȘi mai presus de toată slava ceastă văzutăCă cela ce mai presus de toate ceaste văzuteSrsquoau făcut și de Dumnezeu srsquoau apropiiatIar mai ales și el Dumnezeu srsquoau făcutCum dela cei ce zac jos cu totul slavăSau desfătare va voigrave să cauteCă aceastea rușine icirci sacircnt lui cu adevăratOcară nimicnicie și necinstireCi slavă icirci iaste lui și desfătare și bogăţieTreimea Dumnezeu și ceale ale lui
Dumnezeu și Dumnezeești
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
51
Căruia să cuvine toată slava cinstea și stă-pacircnirea
Și acum și deapururea și icircntru toţi veacii(a
m in
lt676gt
AL ACELUIAȘMărturisire a harurilor dăruirilor lui Dumnezeu și icircn ce chip Părin-tele cela ce scrie aceastea de Sfacircntul Duh să lucra Și icircnvăţătură zisă de Dumnezeu cum că ce să cade să facă cineva ca să dobacircndească macircn-
tuirea celor ce să macircntuescCuvacircntul 13
Iarășĭ icircmi străluceaște lumina iarăș lumi-nat mi să arată
Iarăș icircmi deșchide Ceriurile iarăș tae noapteaIarăș trage pre toate Iarăș să veade singurIarăș afară de toate ceale văzute mă faceȘi de ceale simţite așijderea mă despărţeaște
iarășCela ce singur iaste mai presus de toate Ce-
riurilePre carele nimenea din oameni nu l-au vă-
zut niciodinioarăNedeșchizind Ceriurile netăind noapteaNici aerul despărţindu-l nici acoperemacircn-
tul casiiCu netăiare tot icircmpreună cu mine ticălo-
sul să faceIcircnlăuntru chiliei meale icircnlăuntru minţii
mealeȘi icircn mijlocul tuturor fiind eu afară de toa-
te mă faceNu știu de și cu trupul și deodată tot
acolograveIcircntru adevăr mă fac unde iaste lumina sin-
gură
Proastă pre carea văzindu-o mă fac prost cu nerăotatea
Aceastea-s lucrurile ceale preaslăvite Hris-toase al mieu ale minunilor tale
Aceastea-s ale puterniciei tale și ale iubirii de oameni
Lucrurile care cătră noi nevreadnicii le faci
Deci pentru aceasta frica ta mă ţine și mă cutremur
Și mă icircngrijesc totdeauna și mă cheltuesc foarte
Ca cu ce să-ţ răsplătesc ţie Ca ce să-ţĭ aduc ţie
Pentru atacirctea daruri Pentru lt676vgtatacircta mi-lostivire
Pentru nenumăratele dăruiri pre care cu mine le-ai lucrat
Nimic aflacircnd icircntru mine nimic avacircnd al mieu icircn viiaţă
Ci toate roabe ale tale-s lucrurile toate-s ale macircinilor tale
Mai mult Macircntuitoriule te rog să mă icircn-veţi ce să cade să fac
Ca și să te slujesc pre tine ca bine să-ţ placCa să mă aflu Macircntuitoriule neosindit icircn-
aintea Divanului tău celui icircnfricoșat icircn zioa jude-
căţiiAscultă ce va face tot cela ce voiaște să se
macircntuiascăIar mai vacircrtos tu cel icircntacirciŭ decacirct toţi carele
mă și rogi pre mineAstăzi să ţi să pară ca ai murit astăzi că te-ai
lepădat de lumeAstăzi pre toată lumea să o socotești că o
ai părăsitAstăzi pre priiateni pre rudenii pre slava
cea deșartă toatăLăsindu-o icircmpreună să te leapezi și de grija
celor de jos
C U V Acirc N T U L 1
52
Și pre umeri să-ţ rădici Crucea și foarte să o stracircngi
Și pacircnă la sfacircrșitu-ţi poartă ostenealele is-pitelor
Și durerile necazurilor și piroanele celor scacircrbicioase
Cu bucurie priimeaște-le ca pre o Cunună a Slavei
Și cu suliţile ocărilor icircmpuns fiind icircn tot ceasul
Și icircmproșcat foarte cu toate necinstirileLacrămi icircn loc de singe vărsind vei fi mu-
cenicȘi batjocoriri și pălmuiri suferind prea cu
mulţămităPărtaș al Dumnezeirii meale și al Slavei te
vei faceIar deaca și cel decacirct toţi lt677gtcel mai de pre
urmă pre sineţi te vei arătaȘi rob și slujitoriu cel mai icircntacirciŭ decacirct toţi
aceiaMai pre urmă te voiŭ arăta pre tine dupre
cum mrsquoam făgăduitDeaca vei iubi pre vrăjmaș și pre toţi cei ce
te urăscȘi deaca pentru cei ce te supără pre tine din
suflet te vei rugaȘi le vei face bine acestora dupre puterea taAseamenea cu adevărat te-ai făcut Tatălui
tău celui preaicircnaltȘi deaca inimă curată vei căștiga dintru
aceastea Icircntru aceasta vei vedea pre Dumnezeu pre
carele nimenea niciodată nu l-au văzutIar deaca și a fi gonit tu pentru dreptateŢi srsquoar icircntacircmpla atuncea saltă că icircmpără-
ţiiaCeriurilor a ta srsquoau făcut Și care decacirct acest
lucru iaste mai mareAceastea și decacirct aceastea mai multe care
am poruncit
Lucrează-le și pre alţii icircnvaţă-i și tu și toţi alţii
Carii icircntru mine cred deaca voiţi să vă macircntuiţi
Și icircmpreună cu mine să vă sălășluiţi icircn vea-cii veacilor
Iar deaca vă lepădaţi și cu greu suferiţiȘi rușine pre aceastea și necinstire le soco-
tiţiA le pătimi și a vă pune sufletul pentru po-
runcile mealeCe și mai ceareţi a vă icircnvăţa cum să cade
voao să vă macircntuiţiȘi ce și pre mine Dumnezeu al vostru mă
mai numiţiCe și mai socotiţi cu nepriceapere că crea-
deţi icircntru mineEu pre aceastea pentru voi le-am pătimit de
voeMrsquoam răstignit am murit cu moarte a făcă-
torilor de realeȘi slavă și viiaţă și strălucire a lumii srsquoau
făcutȘi icircnviiare a morţilor și fală a tuturorlt677vgtCelor ce au crezut icircntru mine ocările
ceale icircmprotiva meaȘi moartea cea grozavă icircmbrăcăminte a ne-
stricăciuniiȘi a adevăratei icircnDumnezeiri tuturor cre-
dincioșilor srsquoau făcutPentru aceaia și cei ce icircmi urmează cinstite-
le meale patimiIcircmpreună-părtași vor fi și ai Dumnezeirii
mealeȘi ai icircmpărăţiei meale vor fi moștenitoriIcircmpreună-părtași ai bunătăţilor celor ne-
tacirclcuite și negrăiteSă vor face și icircmpreună cu mine vor fi icircn
veaciIar pre ceialalţi cine nu-i va placircnge Cine
pentru dacircnșii nu să va tacircngui
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
53
Cine nu va pica lacrămi din milostivirea inimii
Cine nu să va boci pentru nesimţirea lor cea multă
Că lăsacircnd viiaţa pre sineș morţiiSrsquoau dat dela Dumnezeu cu ticăloșie rum-
pacircndu-seDe a cărora parte a tuturor izbăveaște-mă
StăpacircneȘi părtașĬ a mă face al patimilor tale celor
preacurateIcircnvredniceaște-mă pre mine prostul și ro-
bul tău cel mai de pre urmăCa dupre cum ai zis Dumnezeule și
părtașĬ să fiuAl slavii tale și al desfătării bunătăţilor tale
CuvinteAcum adecă ca icircntru gacirccitură și icircnchipui-
re și ca icircntru o oglindăIar atuncea voiŭ cunoaște precacirct și mrsquoam
cunoscut amin
AL ACELUIAȘCum că cei ce cu Dumnezeu de ai-cea icircncă prin icircmpărtășirea Sfacircntu-lui Duh srsquoau unit după ce să duc din viiaţă icircn veaci cu dacircnsul acolograve vor fi Iar deaca cu Dumnezeu nu srsquoau unit de aicea ci aiminterlea cu cei ce icircntrrsquoacest fealiu să află aicea
să va faceCuvacircntul 14
lt678gtIcircnceput al vieţii al sfacircrșitului icircmi iaste mie icircnceput și sfacircrșitul icircnceput icircmi iaste mie
De unde viu nu cunosc și unde sacircnt nu știu
Și unde iarăș mă voiŭ duce nu cunosc ti-călosul
Mă nasc pămacircnt din pămacircnt din trup trup
Din stricăcios cu adevărat stricăcios și mu-ritoriu cu totul fiind
Puţină vreame pre pămacircnt zăbovesc trăind icircn trup și moriu
Și altă viiaţă icircncep după ce mă mut dintru aceasta
Las trupul pre pămacircnt carele va să se icircnviiazeȘi viiaţă nesfacircrșită va să trăiască icircn veaciDeci acum caută spre mine Dumnezeule
acum milostiveaște-te singureAcum miluiaște-mă iată au lipsit vacircrtutea
meaDe bătracircneaţe Macircntuitoriule mrsquoam apro-
piiat lacircngă ușile morţiiPrinţipul lumii vine1 vracircnd să cauteLucrurile și faptele meale ceale uracircte și pacircn-
găriteMuncitorii icircmi stau icircnainte cu sălbăticie
căutacircnd la mineȘi poruncă așteaptă să ia și să tragăIcircn fundul iadului Macircntuitoriule sufletul
mieu cel ticălosDeci tu cel din fire milostiv cel singur iubi-
toriu de oameniTu cel preaicircndurat Doamne miluiaște-mă
atunceaȘi să nu-mi pomenești răotăţile Să nu mă
părăseștiSă nu dai loc asupra mea dușmanului mieu
celui vicleanCarele icircn fieștecarele ceas mă tot icircngrozeașteȘi răcneaște asupra mea și scracircșneaște cu
dinţiiȘi icircmi zice cui te bizuești și cum a scăpaDin macircinile meale nădăjduești Că pără-
sindu-mă pre mine ai venit
1 Gr ῍Αρχων τοῡ κόσμου ἒρχεται trimitere la Ioan 14 30 ἒρχεται γὰρ ὁ τοῡ κόσμου ἂρχων (bdquocă vine stăpacircnitoriul lumii acesteialdquo) bdquoPrinţipulldquo tradu-ce grecescul ἂρχων (acigrave bdquocăpetenie stăpacircnitor conducătorldquo) (ned)
C U V Acirc N T U L 1 3 - 1 4
54
lt678vgtLa Hristos și poruncile meale minci-noase le-ai făcut
Ci nu vei scăpa nicidecum Că unde și te vei duce
Nu vei putea niciodată a fugi de mine ni-cidecum
Carele pre Adaacutem și pre Eacuteva i-am scos din Raiu
Și pre Caacutein ucigaș de frate l-am făcutȘi icircn vreamea potopului pre toţi icircmpreună
icircntru rătăcireȘi icircntru moartea cea icircnfricoșată a cădea cu
ticăloșiePănă icircn sfacircrșit i-am amăgit cu icircnșălăciunile
mealeȘi pre David spre preacurvie și ucidere l-am
amăgitȘi am rădicat războiu asupra tuturor Sfin-
ţilorȘi pre mulţi i-am omoracirct dar tu cum vei
scăpa de mineTot te bizuești și nădăjduești tu cel nepu-
tincios cu totulAceastea auzindu-le eu Stăpacircne și
Dumnezeul mieu și ZiditoriuleFăcătoriul mieu și judecătoriule carele ai
StăpacircnirePreste sufletul și trupul mieu ca un plăz-
muitoriu al amacircnduroraMă icircnfiorez și tot mă tem tot mă cutre-
mur ticălosulIcircmi pune icircnainte și-mi zice mie vicleanul
Hristoase al mieuCă iată nu priveghezi iată nu te icircnfracircneziIată rugăciune nu ai căștigat nu faci icircnchi-
năciuniOsteneale nu arăţi icircn ce fealiu de demult
ai icircnceputȘi pentru aceastea singure pre sineţ de
Hristos te-ai despărţit Și cu mine te voiŭ lua icircn focul cel nestinsEu știi o Stăpacircne că niciodată lucrurilor
Sau faptelor nrsquoam icircncredinţat macircntuirea sufletului mieu
Ci la mila ta Iubitoriule de oameni am alergat
Nădăjduind că mă vei macircntui icircn dar prea-milostive
Și mă vei milui ca un Dumnezeu precum oarecacircnd pre curva
Și precum pre fiiul cel curvariu lt679gtcarele au zis greșit-am
Așa crezind am alergat așa bizuindu-mă am venit
Așa nădăjduind Stăpacircne la tine am năzuitȘi acum să nu să fălească asupra mea robu-
lui tăuNici să zică unde iaste Hristosul tău unde
iaste sprijinitoriul tăuAu nu acela te-au dat pre tine icircn macircinile
mealeCă deaca mă va amăgi pre mine și robit mă
va luaNu deasupra voirii meale nici deasupra
tracircndăvirii meale Va scrie el aceasta ci deasupra părăsiriiTale pre totul aruncacircndu-l unele ca aceas-
tea icircmi va ziceIată căruia te-ai bizuit Iată spre carele ai
năzuitIată pre carele socoteai că te icircndrăgeaște
pre tine iată pre carele icircl socoteai că te iubeaște
Și frate și priiaten și fiiu și moștenitoriuTe făleai că te are pre tine cum te-au pă-
răsitȘi icircn macircinile meale dușmanului tău te-au
datȘi numaidecacirct srsquoau icircntors dela tine numai-
decacirct te-au uracirct pre tineDeci să nu mă lași Macircntuitoriule să auz eu
aceasteaSă nu mă lași Dumnezeul mieu să mă fac
ocară așa
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
55
Nu icircmpărate nu Doamne cela ce din icircntu-nearec pre mine dedemult
Și din macircinile și din berigata aceluia mrsquoai scos
Și lacircngă lumina ta slobod pre mine mrsquoai pusCă pre tine văzindu-te mă pătrunz la cea-
lea din lăuntru ale inimiiȘi nu pociŭ să te văz pre tine și a nu te ve-
dea nu suferNeapropiiată iaste frumseaţea ta neurmat
chipul tăuNeasămănată slava ta și cine cacircndva te-au
văzutSau cine va putea să te vază tot pre tine
Dumnezeul mieuCă pre totul care ochiŭ va putea să-l vazăDar pre cela ce iaste mai presus de totul
care minte icircl va lt679vgtajungeSau va putea să-l cuprinză Sau să se icircntinză
toatăCătră tot și să vază pre ţiitoriul tuturorPre cel afară de toate și carele pre totul și
pre toate le umpleȘi carele afară iarăș același tot iaste negrăitIcircnsă ca un soare te văz și ca pre un luceafăr
te privescȘi icircn sacircnul mieu te port ca pre ultngt măr-
găritariuȘi ca pre o făclie te văz pre tine aprinsă icircn-
lăuntru vasuluiIar căci nu te lăţești nici cu tot lumină pre
mineMă săvacircrșești și căci nu te arăţi tot mie icircn
ce fealiu și cacirctEști cu totul mi să pare că nu te am pre tine
viiaţa meaCi mă tacircnguesc ca unul ce mrsquoam făcut oa-
recarele scăpătat din bogatȘi din cei slăviţ necinstit și nu am nădeajdeDeci acest lucru văzindu-l dușmanul icircmi
zice tu nu te macircntueștiCă iată ai și căzut nu ai nemerit nădejdile
Că nu ai cătră Dumnezeu ca dedemult icircn-drăzneală
Cătră carele nu-l icircnvrednicesc nici cuvacircnt să-i răspunz1 Dumnezeul mieu
Ci suflu asupra lui și nevăzut icircndată să face
Așa cer Stăpacircne așa te rog pre tine așaMilostivire să-mi dăruești și atuncea mie
Macircntuitoriul mieuCacircnd sufletul va eși din trup să-i dăruești
ca să poatăCu singură suflarea asupră-le pre toţi să-i
rușineazeCarii asupra mea a robului tău vor vrea să
aleargeȘi să treacă nevătămat păzit fiind cu luminaDuhului tău și icircnaintea divanului tău să stauAvacircnd pre darul tău cel Dumnezeltegtsc
Hristoase fiind icircmpreună cu minelt680gtAcoperindu-mă nerușinat2 arătacircndu-
mă pre mine totCă apoi cine va icircndrăzni să se arate icircnaintea
ta Deaca nu va fi icircmbrăcat icircntru dacircnsul deaca
pre dacircnsul icircn lăuntru săuNu-l ţine și nu să luminează de dacircnsul
cum pre slavaCea nesuferită va putea să o vază cu totul
oricareleCă pre slava lui Dumnezeu omul și pre fi-
rea DumnezeiriiFirea omului cea proastă și smerită cum va
putea să o vazăCă Dumnezeu iaste nezidit iar noi toţi zidiţiAcela nestricăcios iaste noi stricăcioși și
prafAcela Duh iaste și mai presus de tot DuhulȘi ca un Făcătoriu al Duhurilor și Stăpacircn
fiindNoi trupuri de pămacircnt și fiinţă pămacircntească
1 Icircn manuscris bdquorăspunsldquo (ned)2 Icircn manuscris bdquonerușinatulldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 1 4
56
Acela al tuturor Făcătoriu e fără de icircnce-put și neprins
Noi viermi icircmpreună și icircmpuţiciune și ţă-racircnă
Și cine din noi va putea pre acesta cacircndva să-l vază
Dintru a sa puteare cu totul sau din lucrareDe nu el va trimite pre Duhul său cel Dum-
nezeescȘi printrrsquoicircnsul firii ceii neputincioasă să-i
deaTărie vacircrtute și puteare și vreadnic să facăPre om a vedea Slava lui cea DumnezeiascăCă icircntrrsquoalt fealiu nu o va vedea nici va pu-
tea să vazăDin oameni cineva pre Domnul venind cu
SlavăȘi așa să vor despărţi cei nedrepţi din cei
drepţiȘi cu icircntunearec să vor acoperi păcătoșii și
toţiCacircţi nu vor avea lumina Duhului icircntru
dacircnșii de aiceaIar cei uniţi cu dacircnsul din ceale de aicea și
atunceaCu taină să vor uni cu Dumnezeu și cu
adevăratȘi de icircmpărtășirea lui vor fi nedespărţiţiIar cei ce să vor duce de lumina lui despărţiţiCum atuncea să vor uni sau lt680vgtdupre
care chipVoesc să mă icircnvăţ de la voi ori pre voi să vă
icircnvăţDumnezeu srsquoau făcut om și srsquoau unit cu oa-
meniiSrsquoau icircmpărtășit de omenire și au dat cu icircm-
părtășire tuturorCelor ce icircntru dacircnsul cred și pre credinţă
din lucruriO arată icircmpărtășirea Dumnezeirii luiDeci pre aceștea singuri au zis că să macircntu-
esc carii srsquoau icircmpărtășit
De Dumnezeirea aceluia precum srsquoau icircm-părtășit
De firea noastră icircnsuș Făcătoriul tuturorDupre cum mărturiseaște Pavel cum că be-
searica lui HristosUn trup să va face Stăpacircnesc și DumnezeescNeicircntinat fără de prihană icircmpreună și fără
de toată zbacircrcituraCarii deaca vor fi cei credincioși și Cap
Hristos le va fiDeci deaca acest lucru va fi precum arătat
și iasteCare icircntinat oare va icircndrăzni atuncea să se
atingă de dacircnsulSau cine să va lipi nevreadnic și neharnic
fiindCă deaca și acum să scot din besearică afarăȘi să opresc cu totul a să icircmpărtăși păcătoșiiIar mai ales și de vedearea Dumnezeeștilor
taine să lipsescCei ce nu sint Sfinţi cum vai mie atuncea
oare Cu trupul cel prea fără prihană al lui
Dumnezeu să vor uniȘi mădulări să vor face ale lui Hristos icircnti-
naţi fiindNu iaste acest lucru fraţilor nu nu să vor
face nicidecumȘi cei ce de Dumnezeescul trup adecă de
besearicăȘi de ceata celor aleși să despărţesc spuneUnde oare să vor duce Icircn care icircmpărăţieIcircn ce fealiu de loc tacirclcuiaște-mi nădăjdu-
esc că să vor sălășluiCă negreșit și Raiul și sacircnul lui AvraaacutemȘi tot locul de odihnă al lt681gtcelor macircntuiţi
iasteȘi cei macircntuiţi sacircnt Sfinţi cu adevărat toţiDupre cum toată Dumnezeiasca Scriptură
mărturiseaște și icircnvaţăCă multe sălașe sint icircnsă icircn lăuntrultlgt că-
mării
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
57
Că precum un ceriu iaste și icircntru dacircnsul sacircnt Stealele
Care unele de altele să deosebesc cu cinstea și cu slava
Așa și o cămară iaste și o icircmpărăţieIcircnsă și raiul și Cetatea cea SfacircntăȘi tot locul de odihnă Dumnezeu iaste sin-
gurCă precum nu are omul odihnă icircn viiaţa
aceastaCela ce nu petreace icircntru Dumnezeu icircncă
și Dumnezeu icircntru dacircnsulAșa și după moarte afară de acela singurSocotesc că nu va fi odihnă nici loc fără
de scacircrbăNici de suspin nici de necaz nicidecum iz-
băvitDeci ia să ne sacircrguim fraţilor ia să ne sacircr-
guim mai nainte de sfacircrșitSă ne lipim de Dumnezeu făcătoriul tuturorCela ce srsquoau pogoracirct pre pămacircnt pentru
noi ticăloșiiCela ce au plecat Ceriurile și srsquoau tăinuit
de icircngeriȘi icircn pacircntecele Sfintei Fecioarei srsquoau sălăș-
luitȘi srsquoau icircntrupat dintru dacircnsa neschimbat și
netacirclcuitȘi au eșit spre macircntuirea noastră a tuturorIar macircntuirea noastră aceasta cu adevărat
iastePrecum de multe ori am zis și acum iarăș
vom ziceNu noi de la icircnșine ci Dumnezeiasca gurăAu arătat lumina cea mare a veacului ce va
să fieIcircmpărăţiia Ceriurilor pre pămacircnt srsquoau co-
boracirctIar mai vacircrtos Icircmpăratul tuturoltrgt celor
de sus și al celor de josAu venit și au voit să se lt681vgtasemeneaze
noao
Că dintru dacircnsul ca dintrrsquoo Lumină toţi icircmpărtășindu-ne
Lumină adoaltogtă să ne arătăm asemănate ceii dintacirciŭ
Și ai Icircmpărăţiei Ceriurilor părtași și ai slaveiȘi obșteani icircmpreună vom fi și moștenitoriAi bunătăţilor celor veacinice pre care ni-
menea niciodată nu le-au văzutIar aceastea sint precum mă plec și crez și zicTatăl Fiiul și Duhul cel Sfacircnt Treimea cea
SfacircntăAceasta iaste izvorul bunătăţilor Aceasta
viiaţa celor ce sintAceasta desfătarea și odihna aceasta po-
doaba și slavaAceasta bucuriia cea netacirclcuită și macircntui-
rea tuturorCelor ce srsquoau icircmpărtășit din strălucirea lui
cea negrăităȘi au icircmpărtășire cu dacircnsul icircntru simţireAuziţi că pentru aceasta macircntuitoriu să
numeașteCăci tuturor cu carii srsquoau unit macircntuire le
dăruiașteIar macircntuirea iaste dezlegare de toate realeleȘi a tuturor bunătăţilor icircntru dacircnsul aflare
veacinicăCare din moarte adecă viiaţă și din icircntu-
nearec luminăDin robiia patimilor și a faptelor celor prea
de rușineSlobozire cu totul desăvacircrșit tuturor le dă-
ruiașteCelor ce srsquoau unit cu Hristos și macircntuito-
riul tuturorCarii și atuncea pre toată adecă bucuriia
nejăfuită o căștigăȘi pre toată bucuriia și pre toată veseliia Iar carii cu totul sint de acesta despărţiţiȘi nu l-au căutat pre dacircnsul sau nu srsquoau unit
cu dacircnsul
C U V Acirc N T U L
58
Nici de robiia patimilor și de moarte nu srsquoau izbăvit
Măcar icircmpăraţi de sacircnt măcar boiari mă-car meghistani
Măcar [de] li să pare că să desfătează lt682gtși să veselesc și cum că au
Desfătare și socotesc că să află icircntru bunătăţiIcircnsă niciodată vor cacircștiga vreo veselie ca
aceastaIcircn ce fealiu robii lui Hristos cei slobozi de
toatePoftele necuvioase și de dezmirdări și de
slavăO au carea iaste negrăită și netacirclcuită cu
totulPre carea nimenea niciodată nu o va cu-
noaște nici o va icircnvăţa nici o va vedeaDin cei ce nu cu adevărat și cu fierbinţeală
srsquoau lipit de HristosȘi srsquoau amestecat cu dacircnsul icircntru unire ne-
grăităCăruia să cuvine slavă și cinste laudă și toa-
tă cacircntareaDe la toată zidirea și suflarea icircn veaci
amin
AL ACELUIAȘMulţămită pentru surguniia și pen-tru necazurile care au pătimit icircn
vreamea izgonirii saleCuvacircntul 15
Mulţămesc ţie Doamne mulţemesc ţie unule
De inimi cunoscătoriule icircmpărate dreap-te preamilostive
Mulţemesc ţie atotputearnice și fără de icircn-ceput Cuvinte
Carele te-ai coboracirct pre pămacircnt și te-ai icircn-trupat Dumnezeul mieu
Și te-ai făcut ceaia ce nu erai om aseame-nea mie
Fără de schimbare și fără de curgere și fără de tot păcatul
Ca pătimind [tu] cel fără de patimă dela cei fără de leage cu nedreptate
Nepătimire să-mi dai mie celui osacircndit Cacircnd voiŭ urma patimile tale Hristoase al
mieuDeci dreaptă iaste judecata ta icircmpreună și
poruncaPre carea ai poruncit să o păzim noi prea-
milostiveȘi aceasta iaste urmarea smereniei talelt682vgtCa precum ai pătimit icircnsuţi fără de
păcat fiindAșa și noi cei ce am păcătuit să suferim pre
toateȘi ispitele și gonirile și bătăile și necazurileȘi mai pre urmă moarte dela cei fără de leageCă tu ai auzit bdquoDrac airdquo și amăgitoriu te-
ai socotitDela cei fără de Dumnezeu și icircmprotivnic
lui Dumnezeu și călcătoriu de leageTu ca un făcătoriu de reale prins fiind și le-
gat singur ai fost adusToţi ucenicii și priiatenii părăsindu-te pre
tineTu și ai stătut icircnaintea judecătoriului ca un
osacircndit CuvinteȘi judecata pre carea o au scos asupra ta o
ltagti priimitTu și cacircnd ai grăit palmă dela rob ai suferitȘi cacircnd ai tăcut la moarte icircndată te-ai osacircn-
ditCăci cuvintele tale sabie la cei fără de leage
eraȘi tăcerea ta icircmpărate pricină de osacircndă să
făceaPentru aceaia nesuferind să te vază pre
tine cel singur dreptCei nedrepţi la moarte prea de ocară te-au
dat
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
59
Drept aceaia bătut ai fost preste cap și cu spini te-ai icircncununat
Și cu haină mohoracirctă te-ai icircmbrăcat și ai fost scuipit
Icircn faţă ndash vai mie ndash și batjocorit de cei fără de leage
Și bdquoBucură-te icircmpăraterdquo icircn batjocoră ai auzit dela Evrei
Și Crucea ţe-ai purtat Macircntuitoriule pre umeri
Și icircnălţindu-te te-ai răstignit pre dacircnsa Dumnezeul mieu
Macircinile ţi srsquoau pironit și picioarele și cu oţet te-ai adăpat
Și icircn coasta ta te-ai icircmpuns cu suliţa prea-milostive
Aceastea pămacircntul nesuferindu-le să clă-tea de frică
Și pre morţii cei dintru dacircnsul degrab icirci daIar Soarele icircn singe srsquoau lt683gtprefăcut văzin-
du-te pre tineȘi Luna cu icircntunecare srsquoau icircmbrăcat atunceaȘi Catapeteazma besericii ceii de atuncea
srsquoau sfășiiatDin ceale de sus făcacircndu-să icircn doao pacircnă la
ceale de josȘi niciuna cei fără de leage dintru aceastea
nrsquoau priceput nicidecumCi icircncă și icircn mormacircnt zăcacircnd [tu] strejari
au pusȘi piiatra o au pecetluit socotind să te ţieDar tu Stăpacircne ai icircnviiat cu a ta StăpacircnireȘi peceţile le-ai lăsat icircntregi călcătorilor de
leageȘi venirea icircngerilor au prăvălit piiatraȘi pre cei ce străjuia acolograve i-au spăimacircntat
cu fricăȘi nicidecum nrsquoau voit cacirct de puţin să icircn-
ţeleagăCi au rămas orbi fiind la minte și la inimăIcircntunecată avacircndu-o pre dacircnsa pănă icircn
sfacircrșit
Deci ce lucru mare iaste mie deaca pre aceastea și eu le pătimesc
Pre care icircnsuţ tu le-ai pătimit fără de păcat fiind
Pentru lume Stăpacircne ca pre lume să o macircntuești
Eu carele am păcătuit preamulte din tacircnă-ră vacircrstă
Și te-am icircntăracirctat pre tine Hristoase cu lu-crurile și cu cuvintele
Mare icircmi iaste cu adevărat iar mai vacircrtos și mai presus de toată slava
Că părtaș mă face al slavei tale ceiĭ negrăiteIcircmpărtășirea patimilor iaste urmarea lucru-
rilorȘi pricinuitoare a Dumnezeirii smereniia a taIaste celor ce cu cunoștinţă pre aceasta o
uneltescMulţemesc ţie Stăpacircne pătimindu-le mai
vacircrtos cu nedreptateIar deaca după dreptate fie-mi mie răsplă-
tire a greșalelorSpre curăţirea nemăsuratelor meale Hris-
toase păcateȘi să nu mă lași niciodată să se lt683vgtaducă
asupră-mi dureriMai presus de puteare-mi Stăpacircne sau is-
pite sau necazuriCi de-a pururea să-mi dăruești icircmplinirea
Dumnezeul mieuȘi vacircrtute ca să pociŭ a suferi scacircrbeleCă tu ești din icircnceput al celor bune dăru-
itoriulCelor ce din suflet cad la Stăpacircnirea ta du-
pre vrednicieCarele ale Credinţii și ale lucrurilor și ale
nădejdilor celor buneLe dăruești darurile și pre toate dărileDumnezeescului și icircnchinatului Duhului
tău preamilostiveAcum și de-a pururea și totdeauna icircn vea-
cii veacilor amin
C U V Acirc N T U L
60
AL ACELUIAȘCum că toţi Sfinţii strălucindu-se să
luminează și pre Slava lui Dumnezeu o văd pre cacirct iaste cu putinţă firii omenești să vază pre Dumnezeu
Cuvacircntul 16Caută de sus Dumnezeul mieu și binevo-
iaște a te arătaȘi cu mine scăpătatul a vorovi descope-
re-m lumina taDeșchizindu-mi Ceriurile deșchide-mi
mai vacircrtos mintea meaIcircntră și acum icircn lăuntrultlgt mieu grăiaște
precum dedemultPrin icircntinată limba mea pentru acealea
care grăesc oarecariiCă acum nimenea nu iaste carele cu cunoș-
tinţă au văzut pre DumnezeuNici srsquoau făcut mai nainte de acesta afară
de ApostoliDar nici aceia icircnșiși1 zic [ei] cum că nrsquoau
văzut arătatPre Dumnezeul tău și tatăl ci necunoscut
celor mulţiȘi nevăzut așijderea icircl dogmatisesc că iastePuind icircnainte graiul preaiubitului tăuUcenic Ioaacutenn carele zice Pre Dumnezeu
niciodatăNu l-au văzut cineva din oameni Așa Hris-
toase al mieu grăiaște degrablt684gtCa să nu fiu eu socotit de cei neprice-
puţi bacircrfitoriuScrie mi-au zis atuncea care-ţ zic scrie și
să nu leneveștiEu Dumnezeu mai nainte de toate zilele
ceasurile și vremileIcircncă și de toţi veacii și de toate ceale văzuteȘi gacircndite zidiri eram mai presus de minte
și de cuvacircnt
1 Icircn manuscris bdquoicircnsușldquo (ned)
Și mai presus de toată icircnţeleagerea singur cu cel singur numai
Și nimic din cele văzute dar nici din cele nevăzute
Nu era cu adevărat mai nainte de a să face singur eu sacircnt nezidit
Icircmpreună cu Tatăl și cu Duhul mieu Sin-gur fără de icircnceput sint
Din Tatăl mieu cel fără de icircnceput Și din icircngeri nimenea niciodată
Dar nici din Arhangheli nici din cealelalte racircndueli
Au văzut cacircndva firea mea nici pre mine icircnsumi Ziditoriul
Tot icircn ce fealiu sacircnt Ci numai pre singură raza slavei
Și pre curgerea Luminii meale o văd și să icircnDumnezeesc
Că precum oglinda razele Soarelui prii-mindu-le
Sau precum piiatra cea de criștariu cacircnd să străluceaște icircntru amiază-zigrave
Așa priimesc razele Dumnezeirii meale toateIar pre mine Tot a mă vedea cineva nicide-
cum nu srsquoau icircnvltrgtednicitNu din icircngeri nu din oameni nici din Sfin-
tele PuteriCă afară sacircnt de toate și tuturor nevăzutȘi nicidecum nu pizmuesc acestora ca să nu
mă vazăNici ca cum nu aș fi frumos mă ascunz ca
să nu mă arătCi vreadnic de Dumnezeirea mea nimenea
nu srsquoau aflatNici srsquoau făcut zidirea icircntocma putearnică
cu ZiditoriulCă aceasta nici icirci iaste de folos ci o mică
rază văzindSă icircnvaţă cum că cu adevărat sint lt684vgteu și
mă cunoaște pre mine DumnezeuCarele pre dacircnșii icircntru fiinţă i-am adus și
să spăimacircntează de mine și cu frică
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
61
Lăudacircndu-mă icircmi slujesc Că nu să poate alt Dumnezeu
Să se aducă icircntru fiinţă icircntocma putearnic cu Ziditoriul
Nici deofiinţă cu acela Că nici iaste cu pu-tinţă nicidecum
Deofiinţă cu Ziditoriul zidirea să se facăCă cu cel nezidit cel zidit cacircnd cacircndva să
va potriviCă decacirct cel ce de-a pururea așijderea iaste
și fără de icircnceput și neziditCeale zidite mai mici și mai de jos le vei
mărturisi că sacircntȘi pre atacircta să deosibeaște precacirct carul și
herestrăulDe cela ce le-au făcut pre dacircnsele Deci
cum carulPre cela1 ce l-au făcut pre el icircl va ști și cum
herestrăul pre cela ce-l trageIcircl va cunoaște spune-mi deaca nu acestora
le va da cunoștinţăDe nu va pune icircntru dacircnsele vedeare cel ce
le-au făcut pre ialeCare cu neputinţă iaste aceltsgtt lucru tutu-
ror zidirilorDeci nimenea din oameni nicidecum ni-
menea nici din icircngeriNu au luat stăpacircnire să dea altora pre DuhulSau viiaţă lor să le dăruiască Iar Domnul
tuturorAvacircnd stăpacircnire singur singur avacircnd pu-
teareCa cela ce iaste izvor de viiaţă aduce icircntru
fiinţă jivini icircnsufleţiteOri icircn ce fealiu cu adevărat și va voigrave și dă-
ruiaște fieștecăruiaCa un meșter ca un Stăpacircn cacircte voiaște și
vreaCăruia să cuvine Slava și Stăpacircnirea acum
și icircn veaci amin
lt685gt
1 Icircn manuscris bdquopre cela celaldquo (ned)
AL ACELUIAȘCum că unirea Preasfacircntului Duh cu sufletele ceale curăţite icircntru simţire luminată adecă icircntru cu-noștinţă să face și icircntru care suflete srsquoar face cu chip de lumină asea-menea luiș și Lumină pre dacircnsele
le lucreazăCuvacircntul 17
Departe stă de ceale văzute cel nevăzut cu totul
Și de zidiri cel ce mai nainte le-au făcut pre iale
Și de ceale stricăcioase cel nestricăcios și icircntunearecu de lumină
Și amestecare acestora srsquoau făcut cacircnd Dumnezeu srsquoau pogoracirct
Că pre ceale despărţite atuncea le-au icircm-preunat Macircntuitoriul mieu
Dar cei orbi pre unire nu o au văzut și cei morţ zic cum că simţire de aceasta nici-decum nu au avut
Și socotesc că viiază și văd O ce nebunie mai de pre urmă
Și necrezind zic cum că nimenea cu cerca-rea lucrul acesta
Nu l-au cunoscut nici l-au pătimit nici l-au văzut icircntru simţire
Ci prin auzire și prin icircnvăţătura cuvintelor singure să face numai
Ci o Hristoase al mieu icircnvaţă-mă să zic ceva cătră aceastea
Și din neștiinţa cea multă și din necredinţă pre aceștea
Să-i trag și să le dăruesc a te vedea pre tine Lumina Lumii
Ascultaţi și priceapeţi o Părinţi Dumne-zeiești cuvinte
Și veţi cunoaște unirea carea icircntru cunoș-tinţă să face
C U V Acirc N T U L 6 -
62
Și icircntru simţire cu totul și cu cercarea și cu vedearea
Dumnezeu iaste nevăzut iar noi cu totul văzuţi
Deci deaca el cu cei simţiţi de voe să uneașteApoi unire să face a lt685vgtamacircndurora icircn-
tru cunoștinţăIar deaca necunoscut vei zice că să face
aceasta și nesimţitCu adevărat a morţilor iaste unirea și nu a
vieţii cu cei viiAl zidirilor Ziditoriu e Dumnezeu iar noi
zidiţi așijdereaDeci deaca Dumnezeu Ziditoriul cu zidi-
rea srsquoau pogoracirctȘi srsquoau unit și să face [ea] ca un ziditoriu
apoi zidireaSimţire cu adevărat va lua de adevărată ve-
deareCăci cu Ziditoriul zidirea negrăit srsquoau unitIar deaca aceasta nu o va da-o1 apoi au perit
CredinţaȘi nădeajdea celor ce vor să fie cu totul srsquoau
prăpăditApoi icircnviiare nu va fi nici judecata cea de
obșteDe vreame că și zidirile precum zici ne-
simţitCu Făcătoriul ne unim și nimic icircntru co-
noștinţă nu gacircndimȘi urmează că Dumnezeu dupre socoteala
ta nu iasteViiaţă nici viiaţă unindu-să cu noi ne dă-
ruiașteIarăș Ziditoriul iaste nestricăcios iar zidi-
rile stricăcioaseCă cei ce au păcătuit nu pre trup numaiCi și pre icircnsăș sufletele icircntru stricăciune le-
au aruncat
1 Εἰ δὲ μὴ τοῡτο δώσομεν bdquoIar de nu vom priimi aceastaldquo (ned)
Și dupre cuvacircntul acesta și cu trupul și cu sufletul
Stricăcioși sintem ca cei ce cu stricăciunea morţii ceii gacircndite
Am fost ţinuţi icircmpreună toţi și cu a păca-tului
Deci deaca cel cu firea nestricăcios să va uni cu mine cel stricăcios
Cu adevărat una dintru aceastea va fi carea voi să o zic ţie
Că ori pre mine mă va schimba și nestrică-cios mă va face
Ori icircntru stricăciune să va preface cel ne-stricăcios și așa
Poate eu nu voiu cunoaște lt686gtcă acela au pătimit
Și srsquoau făcut ca eu iar deaca eu mă facTot nestricăcios din stricăcios după ce
mrsquoam lipit de cel nestricăciosCum nu voiu simţi Cum prin icircnsăș cer-
careaNu voiu vedea ceaia ce mă voiu face după
ce mrsquoam făcut ceea ce nu eramCă a zice cum că Dumnezeu unindu-să cu
oameniiNu-i icircmpărtășaște pre dacircnșii de Dumneze-
iasca nestricăciuneCi mai vacircrtos cu stricăciunea acelora icircm-
preună să tragePeire a celui neperitoriu dogmatiseaște cela
ce zice aceastaȘi huleaște și icircnsuș din viiaţă cu totul cadeIar deaca aceasta iaste cu neputinţă priime-
aște mai bine pre ceaialaltăȘi de nestricăciune a te icircmpărtăși sirguiaș-
te-te mai nainte de sfacircrșitLumina iaste Dumnezeu iar noi cei din icircn-
tunearecSau mai adevărat să zic noi icircnșine sintem
icircntunearecCă nici va străluci aiurea Dumnezeu ndash nu
vă amăgiţi ndash
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
63
Fără numai icircntru singure sufletele cu care să va uni mai nainte de sfacircrșit
Iar celoralalţi de și va străluci precum au zis propoveduitorii
Ca niște foc să va arăta lor neapropiiat cu totul
Și va cerca pre lucrul fieștecăruia ce fealiu iaste
Și iarăș să va despărţi de aceștea ca de niște nevreadnici
Și aceia vor lua muncă vreadnicăIcircnsă și aicea și acolograve Lumină a sufletelor el
singur iasteIar noi icircntunearec pre suflete neluminate
avacircndu-leDeci deaca lumina sufletelor să va uni cu
sufletul mieuOri aceaia să va stinge și să va face icircntunearecOri sufletul mieu lt686vgtluminacircndu-să va fi
ca luminaCă lumina cacircnd să va aprinde fuge icircndată
icircntuneareculMăcar că și al luminii ceii simţite iaste lu-
crul acelaȘi deaca lumina cea dintru nefiinţă adusă1
icircţ lucrează ţie unele ca acesteaȘi pre ochii tăi ţi-i luminează și pre suflet
ţi-l veseleașteȘi pre ceale ce mai nainte nu le vedeai icircţ
dăruiaște să le veziCe nu va face deaca va străluci icircn suflet Zi-
ditoriul luminii aceștiiaCarele au zis bdquoFacă-se luminărdquo și icircndată
srsquoau adus icircntru fiinţăDeci ce ţi să pare ţie deaca va străluci gacircn-
dit icircntru inima taSau icircn minte ca un fulger sau ca un Soare
mareAu nu va putea să facă pre suflet să strălu-
cească
1 Icircn manuscris bdquoaduseldquo (ned)
Au nu va lumina pre acesta și nu-i va da să cunoască
Icircntru cunoștinţă adevărată pre dacircnsul cine și carele iaste
Așa cu adevărat așa să face așa să săvacircrșașteAșa să descopere darul DuhuluiȘi printrrsquoicircnsul și icircntru dacircnsul Fiiul și cu
TatălȘi pre aceștea icirci veade precum iaste cu pu-
tinţă să-i vazăȘi atuncea ceale pentru dacircnșii de la dacircnșii
negrăitSă icircnvaţă și grăiaște și tuturor celoralalţi scrie Și dogme lui Dumnezeu cuvioase alcătuiaș-
te precum toţiSfinţii Părinţi cei mai de nainte icircnvaţăCă așa au dogmatisit Simvolul cel Dumne-
zeescȘi unii ca aceștea făcacircndu-se precum am
zis și aceiaCu Dumnezeu pre ceale ale lui Dumnezeu
au grăit și au zisCă cine ar fi bogoslovit unimea cea Troi-
ceascăSau cine ar fi răsturnat eresurile deaca nu
srsquoar fi făcut unul ca acestaSau cine srsquoar fi chiemat Sfacircnt neicircmpărtășin-
du-să de Sfacircntul Duh Nimenea nicioda-tă Fiindcă și lumina cea lt687gtgacircndită
Icircntru simţire are fire a să apropiia de aceia cu carii icircmpreună va fi
Iar cei ce zic cum că fără de simţire să icircm-părtășesc de aceasta
Ei cu adevărat pre sineș să numesc nesimţiţiIar noi icirci zicem că și morţi sacircnt și de viiaţă
lipsiţiDeși li să pare că sacircnt vii O rătăcire O
nebunieCi o lumină străluceaște icircntru dacircnșii ca
văzindSă se pleace negreșit că tu lumină cu ade-
vărat ești
C U V Acirc N T U L 1 7
64
Și cu carii te unești ca o lumină aseamenea ţie icirci lucrezi
Strălucesc precum și totdeauna icircnaintea feaţii credincioșilor
Dar nu voesc a mă vedea ci mijesc mai vacircrtosȘi a căuta la mine nu voesc o fiiuleCi icircncă și icircș icircntorc feaţele icircn altă parteȘi eu icircmprejur după dacircnșii mă icircntorc și icircn-
aintea acestora stauȘi aceia iarăș aiurea icircș trimit ochiiȘi cu totul Lumina feaţii meale nu o vădDintru aceștea unii adecă icircși acopăr cu aco-
peremacircnturi feaţele saleIar alţii și afară fug fiindcă mrsquoau uracirct pre
mine cu totulDeci ce aș fi făcut cu aceștea cu totul nu
mă domirescCă fără de voe pre dacircnșii și cu sila poate
să-i macircntuescȘi acest lucru necaz li să va părea lor că nu
voesc să se macircntuiascăCă bunul cu voe va fi bun cu adevăratIar bunătatea cea fără de voe nu va fi bu-
nătateȘi pentru aceasta vracircnd ei ndash și icirci văd și mă
vădȘi ai Icircmpărăţiei meale icircmpreună moșteni-
tori icirci facIar pre cei ce nu voesc icirci las dupre voia lor
icircn lumeȘi să fac judecători icircnsuș ai loruș mai nainte
de judecatăCăci cacircnd eu Lumina cea neapropiiată stră-
luceamlt687vgtEi singuri loruș icircntunearecul șrsquoau pri-
cinuitNevracircnd să vază Lumina și rămacircind mai
bine icircntru icircntunearec amin
AL ACELUIAȘAlfavitos dupre slove icircndoit care icircndeamnă și povăţuiaște pre cela ce acum nu demult de lume srsquoau depărtat ca să alearge la săvacircrșirea
vieţii monahiceștiCuvacircntul 18
Icircnceput făcacircnd pre Hristos și credinţa cea fierbinte
Așa depărtează-te de lumeMergi fugind de rudenii și de priiateni căAceasta iaste de folos celor noi icircncepătoriGol de materie apropie-te la cel nemateri-
ialnicCă nimic mai mare nu vei afla spre ajutoriuȘi toată teamerea să o leapezi de la tine căCătră Stăpacircnul cel putearnic ai năzuitȘi nădeajde mai ales să iai fără de icircndoireCă să grijaște și de pasările ceale miciJugul cel ușor al Domnului poartă-l că multăIaste răsplătirea celor ce vor să fieCăci pre noi muritorii pre toţi darul ne
macircntuiașteCă cu singele cel Dumnezeesc ne-am răs-
cumpăratȘi Dumnezei ne arată cu puterea celui ce ne
chiiamăCă aceasta iaste icircntruparea StăpacircnuluiCa cu lucrul să cunoști icircmplinirile lucru-
rilor care iaste decacirct toate ceale văzute mai minunat
Bun căștig icircţ iaste ţie tăiarea voilor că măr-turisitoriu
Te arată pre tine cunoștiinţaCuvintele Părintelui tău și poruncile lu-
crează-leCă te povăţuesc pre cale fără de potecnirePănă la moarte cu icircnălţime mare iaste
aceasta
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
65
Dumnezeu să veade că au lucrat acest lucru pentru tine
Socoteaște-te că ești mai lt688gtprost decacirct toţiCă aceasta cel icircntacirciu te face al IcircmpărăţieiȘi strein și mai sărac și mai smerit decacirct
alţiiCă mari sint aceastea deaca și le vei isprăviTot vei fi următoriu al StăpacircnuluiȘi ce iaste mai bun decacirct aceastaPre toate le isprăveaște placircnsul cel din fieș-
tecarea ziCă dulce iaste acesta mai mult decacirct macircn-
carea și băuturaCarele te icircnvaţă cunoștinţa acelor ce curg
și acelor ce stauCă te depărtează mai icircntacirciu de toată lumeaTăcearea deprinde-o carea păzeaște aceasteaCă tae nefolositoarele rădăcini ceale de
multe fealiuriPomenirea morţii aibi-o totdeaunaCă aceasta iaste pricinuitoare de smereniePrin care curăţindu-te și luminacircndu-te cu
inimaO minune carea să caută de toţiTe vei icircnvrednici să vezi bine lumina cea
DumnezeiascăCă săgeată iaste nemateriialnică din cel ne-
materiialnicIar Hristos iaste dragostea cea desăvacircrșitȘi cela ce-l are pre dacircnsul Dumnezeu du-
pre dar iasteCarele luminează sufletele ceale ce icircl caută
pre dacircnsulAceastea singure vor trăi nimenea să nu să
amăgeascăO dragoste de Dumnezeu făcătoare și ca-
rea ești DumnezeuSpaimă iaste aceasta și lucru cu greu de
aflat
AL ACELUIAȘIcircnvăţătură cătră monahii cei ce acum nu demult srsquoau lepădat de lume și de ceale din lume Și pentru ce fealiu de credinţă datoriu iaste să aibă cineva
cătră Părintele săuCuvacircntul 19
Lasă lumea toată și pre cei din lumelt688vgtPriimeaște numai fericitul placircnsTacircnguiaște-te numai pentru ceale de tine
rău lucrateCă aceastea pre tine de făcătoriul tuturor Te-ai lipsit de Hristos și de SfinţiDe nimic alt să nu te grijești afară de acestaDar și pre trupul tău ca pre un strein aibi-lȘi jos caută ca un osacircndit numaiȘi carele pre calea cea spre moarte meargeSuspină de-a pururea din adacircncul inimiiȘi faţa cu singure lacrămile spală-oIar picioarele care spre ceale reale au alergatSă nu voești nicidecum cu apă a le spălaAșa și macircinile tale aibi-le stracircnsePre aceastea cu obrăznicie cătră Dumnezeu
să nu le tinziPre care de multe ori le-ai icircntins cătră păcatStăpacircneaște-ţ icircndrăzneaţa limbă cacirct poţiCă lesnicioasă iaste acesta spre păcatFiindcă cu dacircnsa singură și mulţi Din cei mari au greșit din calea cea dreaptăȘrsquoau pierdut icircmpărăţiia CeriurilorDar decacirct aceasta mai icircntacirciu astupă-ţi ure-
chileSă nu auzi nimic din ceale uracircte și deșarteAtuncea poate o vei domni și pre aceastaSă auzi numai sfătuirile Părintelui tăuFă-ţ smerite cătră dacircnsul răspunsurileȘi ca lui Dumnezeu spune-i gacircndurile talePacircnă la asupreală și nimic să nu ascunziNimic altceva să nu faci fără de voia acestuiaNici să dormi nici să mănacircnci nici să beaiȘi cacircnd aceastea vei păzi mulţi ani
C U V Acirc N T U L 1 8 - 1 9
66
Nici un lucru mare să-ţ pae că ai isprăvitCă ai sămănat cu sudori și cu ostenealălt689gtDar icircncă rodul ostenealelor tale nu l-ai
seceratDeci să nu te rătăcești nici să ţi să pae că
ai aflatMai nainte de a căștiga ochi sufleteștiȘi urechile inimii tale să vor curăţiCu lacrămile tale spălacircndu-se iale de
icircntinăciune1
Și Duhovniceaște și să vezi și să auziCă și a vedea așa iaste minunea minunilorNimic trupesc cacircndva gacircndeaște unul ca
acestaȘi pășaște pre pămacircnt ca cum ar păși icircn aerȘi pre toate le veade pănă și adacircncurileȘi icircnţeleage făpturile toateCunoaște pre Dumnezeu Să spăimacircntează
de fricăȘi ca unui făcătoriu i să icircnchină și-l slăveașteȘi mare lucru iaste a-i cunoaște stăpacircnireaMăcar de și toţi socotesc că știu aceastaDar să amăgesc cei mai mulţi să nu te icircn-
doeștiAcest lucru icircl știu numai singuri cei luminaţiIar ceialalţi toţi ndash o cumplită neștiinţă ndash Mai icircntunecaţi sacircnt și decacirct draciiRugăciune2
Ci o Doamne și ziditoriule al tuturorCarele mrsquoai făcut din pămacircnt jivină muri-
toare Și mrsquoai cinstit cu dar nemuritoriuȘi mi-ai dat să viez și să grăesc și să mă mișcȘi să te slăvesc pre tine Stăpacircnul tuturorIcircnsuţ Stăpacircne dă-mi mie ticălosului
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsesc icircn continuare patru sti-huri pe care le traducem după Sources Chreacutetien-nes bdquoși a fi icircnceput a ţi se schimba toate simţirile căci vei vedea multe dintru cele de nepovestit și vei auzi și mai multe cu totul neașteptate carile nu vei putea cu limba ta a le grăildquo (ned)
2 Cuvacircntul bdquorugăciuneldquo este scris icircn marginea tex-tului cu cerneală roșie (ned)
Și să caz la tine și să cer cea de folosCă nu cunosc și cum mrsquoam adus icircn lumeȘi cersquos ceaste de aicea care le socotesc că sacircntCe iaste vedearea mea o Dumnezeul mieuȘi cersquos ceale văzute nu pociŭ să le spuiŭCum ne-am făcut deșerţi toţi oameniilt689vgtȘi judecată dreaptă a celor ce sacircnt nu
avemEri am venit negreșit și macircine mă ducȘi-mi pare că sint fără moarte aiceaCum că te am pre tine Dumnezeu mărtu-
risesc tuturorDar mă leapăd de tine cu lucrurile totdeaunaMă icircnvăţ cum că tu ești făcătoriul al tuturorȘi fără de tine mă silesc pre toate să le amTu icircmpărăţești preste ceale de sus și preste
ceale de josȘi eu singur a mă icircmprotivi ţie nu mă icircnfiorezDă celui lipsit dă-mi mie preaticălosuluiPre toată răotatea sufletului să o leapădPre care umflarea pre care icircnălţarea deșartăIcircl fracircng icircmpreună și-l zdrobesc vai mieDă-mi Smerenie dă-mi macircnă de ajutoriuȘi-mi curăţeaște macircnzălirea Sufletului mieuȘi-mi dă lacrămi de pocăinţăLacrămi de dorire lacrămi de macircntuireLacrămi care-m curăţesc negura minţii mealeȘi strălucit pre mine de sus mă săvacircrșescCarele voesc să te văz pre tine Lumina lumiiLumina ochilor miei ai ticălosuluiCelui ce pre inimă plină de realele vieţiiO am de multe necazuri și de zavistie [din
partea]Lucrătorilor surguniei mealeSau mai bine să zic ai făcătorilor miei de bineAi Stăpacircnilor miei alor miei cu adevărat
priiateniCărora icircn loc de reale dă-le bunătăţile
Hristoase al mieuCeale veacinice și bogate și DumnezeeștiCare le-ai gătit icircn veacii veacilorCelor ce te doresc și te iubesc cu osacircrdie
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
67
lt690gt
AL ACELUIAȘIcircn ce fealiu să cade să fie Monahul și carea iaste lucrarea lui Și carea
iaste sporirea cestuia și suireaCuvacircntul 20
Lucrează-ţ palat pre casa sufletului tăuSpre sălășluire lui Hristos și icircmpăratului
tuturorCu picăturile lacrămilor tale cu placircngerile
și cu tacircnguirileȘi cu plecările genunchelor și cu mulţimea
suspinurilorDeaca cu adevărat o monahe voești să fii
singuratecȘi atuncea nu vei fi singuratec că cu icircmpă-
ratul eștiȘi vei fi singuratec ca noi fiindcă din noi eștiȘi despărţit de toată lumea acest lucru iaste
[a fi] cu adevărat singuratecIar cu Dumnezeu și icircmpăratul unit nu sin-
guratecCi și icircmpreună cu toţi Sfinţii te-ai făcut nu-
măratCu icircngerii icircmpreună-petrecătoriu și icircm-
preună-lăcuitoriu cu drepţiiȘi cu toţi cei din Ceriuri cu adevărat icircmpre-
ună moștenitoriuDeci cum iaste singuratec cela ce acolograve are
petreacereaUnde-s adunările mucenicilor și ale cuvio-
șilorUnde ceata Prorocilor și a Dumnezeeștilor
ApostoliUnde mulţimea cea nenumărată a drepţilorA Ierarhilor a Patriiarhilor și a celoralalţi
SfinţiIar cela ce are pre Hristos icircntru sineș lăcuindCum poate să se zică că iaste singur spu-
neţi-mi
Că cu Hristosul mieu iaste icircmpreună Tatăl și Duhul
Și cum iaste singuratec cel ce cu trei iaste unit ca cu unul
Nu iaste singur cel unit cu Dumnezeu deși iaste singuratec
Deși icircn pustie șade deși icircn peșteră iasteIar deaca pre acesta nu l-au aflat iar deaca
pre acesta nu l-au lt690vgtcunoscutIar deaca pre acesta carele srsquoau icircntrupat tot
nu l-au luatPre Dumnezeu Cuvacircntul nu srsquoau făcut
Monah vai mie nicidecumDrept aceaea și singur iaste despărţit de
Dumnezeu acestaDar și fieștecarele din noi sacircntem despărţiţi De ceialalţi oameni cu totul icircncă și sirimaniToţi sintem și singurătăţiţiDeși ni să pare că avem unire cu icircmpreună-
sălășluireaȘi unii cu alţii ne amestecăm prin adunarea
celor mulţiCă cu sufletul și cu trupul sacircntem despărţiţiCare lucru și cum că iaste adevărat moartea
icircl aratăCarea desparte pre fieștecarele și de rudenii
și de priiateniȘi uitare de toate ceale acum iubite prici-
nuiașteAșa și noaptea și somnul și faptele ceale
din viiaţăPre unirea celor mulţi dupre cuviinţă o ră-
sipeașteIar cela ce au făcut Ceriu prin fapta bună
chilia luiȘi icircntru dacircnsa șăzind pre ZiditoriulCeriului și al pămacircntului icircl gacircndeaște și-l
veadeȘi i să icircnchină și iaste de-a pururea cu lumi-
na cea neapusăȘi cu lumina cea neicircnserată cu lumina cea
neapropiiată
C U V Acirc N T U L 2 0
68
De carea nicidecum nu să despărţeaște nu să depărtează cu totul
Nu ziua nici noaptea nu macircncacircnd nici bacircnd
Dar nici icircn somn nici icircn cale nici icircntru mutare din loc
Ci precum trăind așa și murind iar mai ales mai luminat
Cu totul icircmpreună cu aceaia iaste sufletul veacinic
Că cum și se va despărţi mireasa de mireleSau bărbatul de muiarea cu carea odată srsquoau
icircmpreunatPuitoriul de leage spune-mi leagea nu o va
păziCela ce au zis Și vor fi amacircndoi un trupCum nu să va face El cu dacircnsa1 lt691gtun Duh
cu totulCă icircn bărbat iaste muiarea și icircn muiare
bărbatulȘi sufletul icircntru Dumnezeu și Dumnezeu
icircn sufletSă uneaște și să cunoaște icircntru toţi SfinţiiAșa să unesc cu Dumnezeu cei ce prin po-
căinţăPre ale sale suflete și le curăţesc icircn lumea
aceastaȘi singurateci să fac afară de ceialalţi fiindCarii pre mintea lui Hristos o priimesc
care și gură iasteȘi limbă cu adevărat nemincinoasă cu ca-
rea vorbescCu Tatăl atotţiitoriul cu carea de-a pururea
strigăO Părinte o Icircmpărate a toate o Zidito-
riule al tuturorA acestora chilia iaste Ceriu iar aceia soareȘi lumina iaste icircntru dacircnșii neapusă și
DumnezeiascăCarea și luminează pre tot omul ce vine
1 bdquoCu ealdquo cu sufletul (ψυχή icircn lb greacă subst feminin) (ned)
Icircn lume și carele srsquoau născut dela Duhul Sfacircnt
Deci noapte nu iaste icircntru dacircnșii Cum ndash a spune ţie nu pociŭ
Că mă icircnfiorez scriind ţie aceastea icircncă și gacircndindu-le mă cutremur
Ci te icircnvăţ pre tine cum viiază și icircn ce fea-liu de chip
Cei ce slujesc lui Dumnezeu și pre acela icircn locul tuturor
Singur l-au căutat și pre El singur l-au aflatPre El singur l-au și iubit și singur srsquoau și unitȘi făcacircndu-se singurateci ca niște singuri
cu cel singur2
Goli și de pomeniri și de gacircndurile ceale de tot fealiul
Numai pre Dumnezeu văzindu-l icircn minte fără de gacircndire
Icircnfiptă icircn lumină ca icircntru un zid săgeataSau ca o stea icircn Ceriu sau cum să zic nu
pociŭIcircnsă ca icircntrrsquoo altă cămară luminoasă lăcuescIcircn chiliile lor și icircn Ceriu să socotesc că pe-
treclt691vgtSau cu adevărat petrec ndash vezi să nu fii
necredinciosCă nu sacircnt pre pămacircnt de și sint ţinuţi de
pămacircntCi icircntru lumina veacului ce va să fie petrecIcircntru carea lăcuesc icircngerii icircntru carea umblăDe carea să răpesc Icircncepătoriile și StăpacircniileScaunele și Domniile toate să icircmputerni-
ceazăCă de și să odihneaște Dumnezeu icircntru
SfinţiDar icircntru Dumnezeu Sfinţii și viiază și să
mișcă
2 Icircn ediţia Zagoreos lipsesc icircn continuare trei sti-huri pe care le traducem după Sources Chreacuteti-ennes bdquochiar de și icircntrrsquoo mulţime de norod ar fi prinși Căci aceștia cu adevărat singurateci sacircnt și singuri singurăţesc carii sacircnt cu singur Dumnezeu și icircn Dumnezeu singurildquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
69
Umblacircnd icircntru Lumină ca pre niște pardo-seli
O minune ndash ca icircngerii și ca niște fii ai ce-lui preaicircnalt
Vor fi după moarte Dumnezei cu Dumnezeu icircmpreună fiind
Cu cel ce iaste din fire cei ce srsquoau asemănat lui dupre dar
Și cu aceasta numai sacircnt lipsiţi acum că să ţinCu trupul și să ascund și să acopăr vai mieCa niște legaţi icircn temniţă carii văd soareleȘi pre razele lui icircntracircnd printrrsquoo mică gaurăȘi nu pot tot pre dacircnsul să-l icircnţeleagă și să-l
vazăSau să-l privească ca cacircnd ar fi fost afară de
temniţăSau plecacircndu-se luminat să-l privească icircn aerȘi aceasta iaste care pre dacircnșii icirci macirchneaște
căci totNu văd pre Hristos deși pre el tot icircl vădNici de legăturile trupului pot să se scapeDeși de patimi srsquoau slobozit și de toată icircm-
pătimireaDar să ţine de unul deși de ceale multe au
scăpatCă cela ce iaste cu multe legături legatNici nădăjduiaște să afle dezlegare de ceale
multeIar cela ce pre ceale mai multe din legături
au putut de le-au rumptDar iaste ţinut de una mai lt692gtmult icircl doa-
re decacirct ceialalţiȘi să sirguiaște și caută de-a pururea și pre
dezlegarea de acestaCa slobod să se arate ca să umble bucuracircn-
du-seCa să se ducă cu sirguinţă cătră acela cătră
carele avea dorirea Pentru carele și pre dezlegarea de legătură
o căutaDeci pre acela toţi să-l căutăm carele singurPoate din legături pre noi să ne slobozească
Pre acela și să-l dorim pre acela a căruia frumseaţea
Pre tot gacircndul icircl spăimacircntează și pre tot cugetul icircl minunează
Și pre tot sufletul icircl pătrunde și-l icircnaripea-ză cătră dragoste
Și-l lipeaște și-l uneaște cu Dumnezeu de-a pururea
Așa fraţii miei alergaţi prin lucruri cătră acesta
Așa iubiţilor deșteptaţi-vă așa ca să nu rămacircneţi
Așa să nu grăiţi icircmprotiva noastră pre icircn-șivă amăgindu-vă
Să nu ziceţi că iaste cu neputinţă a lua pre Dumnezeescul Duh
Să nu ziceţi că fără de dacircnsul e cu putinţă a ne macircntui
Deci să nu ziceţi că pre neștiinţă să icircmpăr-tășaște cineva de acesta
Să nu ziceţi că Dumnezeu nu să veade de oameni
Să nu ziceţi că oamenii Dumnezeiasca lu-mină nu văd
Sau cum că și cu neputinţă iaste icircn vremile ceaste de acum acest lucru
Niciodată iaste cu neputinţă acest lucru o priiateni
Ci și foarte cu putinţă acelor ce voesc iasteIcircnsă cacircţi srsquoau curăţit de patimi icircn viiaţăȘi curat au lucrat pre ochiul minţiiIar ceialalţi carii srsquoau orbit cu adevărat cu
icircntinăciunea păcatelorCarii și aicea și acolograve se lipsesc de Dumne-
zeiasca luminăNu vă amăgiţi la foc și la icircntunearec să vor
trimitelt692vgtVedeţi iubiţilor cacirct de frumos iaste
StăpacircnulAșa să nu mijiţi cu mintea icircn pămacircnt că-
utacircnd
C U V Acirc N T U L 2 0
70
Așa nu cu grijile lucrurilor pămacircntești și ale banilor
Și cu poftă de slavă să vă stăpacircniţi și pre acesta
Să-l părăsiţi pre lumina vieţii ceii veciniceAșa iubiţilor veniţi cu mine icircnălţaţi-vă
icircmpreună cu mineNu cu trupul ci cu mintea și cu sufletul și
cu inimaCu smerenie și cu zdrobirea inimii strigacircndPre iubitoriul de milostivire Dumnezeu
pre iubitoriul de oameni numaiȘi negreșit vă va auzi și negreșit vă va miluiȘi negreșit să va descoperi și negreșit să va
arătaȘi pre lumina sa voao luminată o va arătaCe vă leneviţi smeriţilor Ce vă tracircndăviţiCe protimisiacuteţi odihna trupului și slavaCea necinstită și neslăvită și deșartă și ră-
suflatăPentru ce ziceţi că viiaţa cea icircmbunătăţită
iaste fără de grijăNu iaste așa fraţilor nu iaste să nu vă amă-
giţiCi precum cei ce au avuţie și muiare și copiiȘi bogăţie poftesc și slavă vremealnicăSă sirguesc și aleargă ca pofta să-și icircmpli-
neascăAșa și tot cela ce să pocăiaște și tot cel ce lui
Dumnezeu slujașteDatoriu iaste să se sirguiască și de-a puru-
rea icircngrijat să fieCa binepriimită să-i fie pocăinţa luiȘi slujirea să se facă bineplăcută desăvacircrșităȘi atuncea cu totul cu Dumnezeu icircmpriete-
nindu-să dintru aceasteaCu totul să uneaște și pre dacircnsul icircn faţă icircl
veadeȘi icircndrăzneală cătră dacircnsul pre atacircta prii-
meaștelt693gtPrecacirct și să sirguiaște voia lui să o icircm-
plinească
Pre carea să ne icircnvrednicim și noi a o faceȘi de milă a ne icircmpărtăși cu toţi SfinţiiAcum adecă pre cacirct iaste cu putinţă icircn vea-
cul acestaIar acolograve tot pre Hristos tot pre
Dumnezeescul DuhIcircmpreună cu Tatăl icircl vom lua icircn veacii vea-
cilor amin
AL ACELUIAȘPentru descoperirea cea gacircndită a lu-crărilor Dumnezeeștii Lumini și pen-tru lucrarea minţii și pentru Dumne-
zeiasca viiaţă cea icircmbunătăţităCuvacircntul 21
Lăsaţi-mă icircn chiliia mea singur icircncuiatLăsaţi-mă cu Dumnezeu cel singur iubito-
riu de oameniDepărtaţi-vă delungaţi-vă lăsaţi-mă singurSă moriŭ icircnaintea lui Dumnezeu celui ce
mrsquoau ziditNimenea să-m bată icircn ușă nimenea să slo-
boază glasNimenea din rudenii sau din priiateni să
nu mă cerceteazeNimenea pre mintea mea să o tragă și să o
zmulgăDela vedearea bunului și frumosului StăpacircnNimenea să nu-mi dea de macircncare nici bă-
utură să-mi aducăCă-m va ajunge mie să moriŭ icircnaintea
Dumnezeului mieuDumnezeului celui milostiv Dumnezeului
celui iubitoriu de oameniCelui ce srsquoau coboracirct pre pămacircnt pre păcă-
toși să-i chiiameȘi icircmpreună cu dacircnsul icircn viiaţa cea Dum-
nezeiască să-i ducăNu voesc să mai văz lumina lumii aceștiia
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
71
Nici pre icircnsuș Soarele nici ceale din lume1
Că văz pre Stăpacircnul mieu văz pre IcircmpăratulVăz pre cel ce cu adevărat iaste lumină și al
toatei lumini ziditoriullt693vgtVăz izvorul a tot binele văz pricina
tuturorVăz icircnceputul cel fără de icircnceput dela care-
le toate srsquoau adus icircntru fiinţăPrin care să icircnviiază și de hrană toate să
umpluCă cu voia acestuia să fac și să vădȘi cu voia acestuia lipsesc și pier toateDeci cum pre dacircnsul să-l las și să es din chi-
liia meaLăsaţi-mă să mă tacircnguesc și să placircng zileleȘi nopţile care le-am pierdut privind lumea
aceastaPrivind soarele acesta privind lumina lumiiCeastă simţită și icircntunecată care pre suflet
nu-l lumineazăFără de carea și cei orbi de ochi icircn lume trăescȘi mutacircndu-se vor fi icircntocma cu cei ce
acum vădIcircntru carea și eu rătăcindu-mă tot mă vese-
leamȘi nicidecum cum că iaste altă lumină nu
gacircndeamCarea și viaţă dupre cum srsquoau zis iaste și
pricinăDe a fi orișice iaste sau să va mai faceȘi eram ca un fără de Dumnezeu necunos-
cacircnd pre Dumnezeul mieuIar acum deaca au binevoit cu negrăită mi-
lostivirea saSă de arate mie ticălosului și să se descopereAm văzut și am cunoscut că iaste cu adevă-
rat Dumnezeu al tuturorDumnezeu pre carele nimenea din oame-
nii cei din lume l-au văzutCă afară de lume iaste afară de lumină și
afară de icircntunearec
1 Icircn manuscris lparamh (ned)
Afară de aer și de lumină și de toată simţireaPentru aceaia și mai presus de toată simţi-
rea după ce l-am văzut mrsquoam făcutDeci cei ce sinteţi supt simţire lăsaţi-măȘi nu numai chiliia să o icircncuiŭ și2 icircnlăuntru
să șăzCi și groapă supt pămacircnt săpacircnd să mă as-
cunz Și acolograve să lt694gtpetrec afară de toată lumeaȘi văzind pre Stăpacircnul mieu cel fără de
moarte și ZiditoriulVoesc să moriŭ de doru-i știind că nu voiŭ
muriDeci ce folos mi srsquoau mai făcut mie din lumeȘi ce dobacircndesc acum și cei ce sacircnt icircn lumeCu adevărat nimic ci goli să vor sălășlui icircn
mormacircnturi3
Și să vor scula goli și să vor tacircngui toţiCă pre viiaţa cea adevărată că pre Lumina
lumiiPre Hristos zic lăsindu-l au iubit icircntunea-
reculȘi a ultmgtbla icircntru dacircnsul au ales toţiCei ce nu au priimit lumina carea au lumi-
nat icircn lumePre carea lumea nu o icircncape nici a o vedea
poatePentru aceaia părăsiţi-mă și lăsaţi-mă singurMă rog să placircng și să caut pre acestaCa bogat să se dea mie și cu icircndestulare să
mi să arateCă nu numai să veade nu numai să priveașteCi și să dă cu icircmpărtășire și să sălășluiaște
și rămacircneȘi iaste ca o comoară icircn sacircn ascunsăPre carea cel ce o poartă să icircndulceaște și
văzindu-o pre aceasta să bucurăȘi nu poate furul pre aceasta să o jăfuiască
nici tălhariul
2 Icircn manuscris bdquoși șildquo (ned)3 Icircn manuscris bdquomormunturildquo (ned)
C U V Acirc N T U L 2 1
72
Să o răpească de și ar ucide pre cel ce o poartă pre aceasta
Deaca va voigrave să o jăfuiască icircn zadar să va osteni
Cercacircnd și căutacircnd punga sau traista cer-cacircnd hainele
Bracircul dezlegacircndu-l cu deadinsul căutacircnd pre aceaia
Măcar pacircntecele de l-ar tăia măcar mărun-taele de le-ar pipăi
A o afla pre aceaia sau a o lua nicidecum nu va putea
Că iaste și nevăzută și de macircini neţinutăȘi nepipăită icircmpreună și pipăită cu totullt694vgtDar icircnsă să ţine icircn macircinile și atuncea
celor vreadnici ndashIar icircntru ale celor nevreadnici nicidecum ndash
zace și icircn palmăCe iaste o minune ce nu iaste că nume
nu areDeci spăimacircntacircndu-mă și a-l ţinea pre
dacircnsul poftindStracircngacircnd macircna mi-au părut că-l ţiu și-l
amCi au fugit nicidecum ţinut fiind de macircna
meaȘi scacircrbindu-mă am deșchis pumnul macircinii
mealeȘi am văzut iarăș icircntru dacircnsa pre acela care
mai nainte icircl vedeamO minune negrăită O taină streinăPentru ce icircn zadar ne turburăm pentru ce
ne rătăcim toţiPentru ce cătră lumina ceastă simţită ne ui-
mimNoi cei ce icircntru simţire cu cuvacircntare gacircn-
dită sacircntem cinstiţiPentru ce cătră materiile aceastea care să
strică căutămNemateriialnic avacircnd suflet și nemuritoriu
tot
Și pentru ce ne minunăm cu totul făcacircn-du-ne nesimţitori
Și cinstim mai mult ca niște orbi pre greo-tatea fierului
Și mărimea zgurii acestuia mai mult decacirct puţin aur
Sau pre un mărgăritariu scump ca pre un lucru necinstit
Și nu căutăm grăuntele cel mic al muștariu-lui
Carele iaste mai scump decacirct toate ceale văzute
Și mai mare decacirct lucrurile ceale nevăzute și zidirile
Pentru ce nu dăm toate și nu luoăm pre acesta
Și pentru ce voim să trăim necăștigacircndu-l pre acesta
Mai bine iaste a muri creadeţrsquo de multe ori de ar fi cu putinţă
Și numai pre grăuntele acesta micul a-l căștiga
Dar vai celor ce nu-l au pre dacircnsul răsăditIcircn sacircnul sufletului lor că vor flămacircnzi foarteVai celor ce nu l-au văzut pre dacircnsul odrăs-
lindCă goli vor sta ca niște copaci lt695gtfără de
frunzeVai celor ce nu cred cuvacircntului DomnuluiCă să face acesta copaciu și ramuri sloboadeȘi nu caută cu sirguinţă și cu păzirea minţiiPre cea icircn fieștecarea zi creaștere a micului
acestuia grăunteCă să vor păgubi de lucrarea acestuiaCa robul cel ce au icircngropat talantul cu ne-
bunieDintru carii unul sint și eu că mă lenevesc
icircn fieștecarea ziCi o Treime nedespărţită o unime nea-
mestecatăO lumină icircn trei ipostatnică Tată Fiiule
și Duhule
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
73
O icircnceputul cel fără de icircnceput al icircncepu-tului și Stăpacircnire
O lumină nenumită ca ceaia ce cu totul ești nenumită
O cea mult-numită iarăș ca ceaia ce lucrezi pre toate
O slavă una și icircncepătorie stăpacircnie și icircm-părăţie
O lumină ca ceaia ce ești una și voe soco-teală sfat și tărie
Miluiaște-mă icircndură-te spre mine necăjitulCă cum să nu mă necăjesc cum să nu mă
scacircrbescAtacircta bunătate a ta atacircta milă a taDefăimacircndu-o și tracircndăvindu-mă eu cel
nemulţemitoriu și ticălosȘi cu tracircndăvie mergacircnd pre calea porun-
cilor taleCi și acum milostiveaște-te și acum milu-
iaște-măȘi pre fierbinţeala inimii meale aprinde-o
Dumnezeul mieuPre carea o au stins odihna trupului mieu
celui ticălosSomnul și saţiul pacircntecelui și băutura de
vin multAceastea și văpaia sufletului mieu de tot o
au stinsȘi izvorul și facircntacircna lacrămilor o au uscatȘi fierbinţeala naște focul și focul iarăș pre
fierbinţealăȘi dintru amacircndoao să aprinde văpae și iz-
vor de lt695vgtlacrămiVăpaia izvoraște ape și apele pre văpaeIcircntru carea mrsquoau supt icircndeletnicirea celor
DumnezeeștiCugetarea poruncilor tale iarăș și a racircndu-
ialelorPăzirea pre pocăinţă ca pre o ajutătoare lu-
acircndu-oȘi mrsquoau pus icircn mijlocul celor ce sacircnt și al
celor ce vor să fie
De unde din ceale văzute icircndată afară fă-cacircndu-mă
Icircn frică am căzut văzind de unde mrsquoam aruncat
Și pre ceale ce vor să fie departe cu adevărat le vedeam că sacircnt
Și pre acealea dorindu-le eu să le ajung fo-cul dorului
Icircntru mine srsquoau aprins și cacircte puţin văpae negrăită srsquoau văzut
Icircn mintea mea mai nainte Iar mai pre urmă icircn inimă
Și izvora lacrămi văpaia Dumnezeescului dorȘi nepovestită dulceaţă icircmpreună cu dacircnse-
le icircmi dăruiaDeci bizuindu-mă icircntru sinemi că nu să va
stinge nicidecumCă bine am zis că arde și tracircndăvindu-măSomnului și saţiului pacircntecelui nebuneaște
rob mrsquoam făcutȘi pre furișĭ slăbănogindu-mă vin mai mult
am uneltitNu icircmbătacircndu-mă icircnsă săturacircndu-mă și
icircndată srsquoau stins Minunea aceasta icircnfricoșata dorul inimiiVăpaia ceaia ce pacircnă la Ceriu ajungea și icircn-
lăuntru mieuArzind adecă foarte dar nu mistuindFiinţa cea erboasă carea era icircntru mărunta-
ele mealeCi pre toată ndash o minune ndash icircn văpae o pre-
făceaȘi iarba atingacircndu-se de foc nu să arde ni-
cidecumIar mai vacircrtos foc icircntru sineș cuprinzind
iarbaSă unea și nemistuită toată pre dacircnsa o păzeaO puteare a Dumnezeescului foc O lu-
crare streinălt696gtCela ce răsipești pietrile și dealurile de
singură frica
C U V Acirc N T U L
74
Și de la faţa ta o Hristoase Dumnezeul mieu
Cum cu iarba te ameasteci cela ce icircntru Dumnezeiasca fiinţă cu totul
Icircntru Lumina cea cu totul nesuferită lăcu-ești Dumnezeul mieu
Cum rămacircind neschimbat neapropiiat cu totul
Păzești nearsă de tot pre fiinţa erbiiȘi neschimbată păzindu-o o schimbi toată
pre aceastaȘi rămacircind iarbă iaste lumină dar nu lu-
mina iarbăCi cu iarba tu Lumina fără de amestecare
te uneștiȘi iarba să face ca o lumină schimbacircndu-să
fără de schimbareNu sufer să acoper minunile tale cu tăcereaNu pociŭ să nu grăesc de iconomiia taPre carea cu mine icircnvierșunatul și curva-
riul o ai făcutȘi a iubirii tale de oameni nedeșărtata bogăţieA nu o povesti tuturor nu icircngăduesc
Dumnezeul mieuCă voesc toată lumea să ia dintru aceastaȘi să nu rămacirce cineva deșert de aceasta ni-
cidecumIcircnsă mai icircntacirciu o icircmpărate a toate icircntru
mine iarăș străluceașteSălășluiaște-te și luminează smeritul mieu
sufletArată-mi faţa Dumnezeirii tale luminatȘi nevăzut tot arată-te mie o Dumnezeul
mieuCă nu tot te vezi de mine dar tot te arăţi mieNeprins fiind tot prins voești și te faci mieNeicircncăput fiind totului acestuia mic cu
adevărat te faciȘi icircn macircinile meale ca cum și icircn buzele mealeCa o ţiţă luminată și ca o dulceaţă te vezi
lt696vgtFulgeracircnd și icircnvacircrtindu-te1 o taină streină
Dă-mi mie pre ţiţrsquo așa și acum ca să mă sa-tur de tine
Ca să pup și să sărutSlava ta cea negrăită și lumina feaţii taleȘi să mă umplu și atuncea să icircmpărtășăsc și
pre ceaialalţi toţiȘi mutacircndu-mă să viu cătră tine tot proslăvitDin lumina ta lumină și eu făcacircndu-mă să
stau ţie icircnainteȘi de atuncea de multele aceastea reale mă
voiu face fără de grijăDe frica cea pentru ca nu iarăș să mă schimb
mă voiu izbăviAșa dă-mi aceasta Stăpacircne așa dăruiaște-
mi aceastaCela ce pre cealelalte toate icircn dar mi li-ai
dat mie nevreadniculuiCă de aceasta mai ales iaste trebuinţă că
aceasta e și totulCă deși acum te vezi de mine că deși acum
te milostiveștiCă deși acum mă luminezi și pre taină mă
icircnveţiȘi mă acoperi și mă păzești cu macircna ta cea
tareȘi icircmpreună ești de faţă și pre draci icirci surpi
și-i pierziȘi pre toate le supui mie și pre toate icircmi
dai mieȘi mă umpli de toate bunătăţile o
Dumnezeul mieuDar nici un folos nu-mi iaste dintru aceas-
tea deaca nu-mi vei daNerușinat să trec porţile morţiiDeaca stăpacircnitoriul icircntunearecului ar veni
și pre Slava Ceaia ce iaste cu mine o ar vedea [și] nu
srsquoar cu totul rușina
1 Icircn manuscris bdquoicircnvacircrtindundu-teldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
75
Cel icircntunecos arzindu-să de lumina ta cea neapropiiată
Și puterile lui ceale icircmprotivnice toate cu dacircnsul
Nu să vor surpa icircnsemnarea peceţii tale vă-zindu-o
lt697gtȘi deaca eu icircncă nu voiu treace bizuin-du-mă darului tău
Fără de turburare tot și nu voiu cădea icircnain-tea ta și deaca nu voiu zdrobi pre dacircnșii
Ce folos icircmi iaste de ceale ce acum icircntru mine să fac
Cu adevărat nimic ci pre foc mi-l aprind mai mult
Că cel ce nădăjduiaște că de bunătăţile și de slava
Cea veacinică mă icircmpărtășesc eu robul tău și priiatenul
Deaca de toate icircmpreună și de tine Hris-toase al mieu mă voiu lipsi
Cum nu mai rău icircmi va fi mie necazul decacirct al celor necredincioși
Carii nu te-au cunoscut pre tine carii lumi-na ta strălucind
Nu o au văzut și de dulceaţa ta nu srsquoau să-turat
Iar deaca srsquoar icircntacircmpla mie să dobacircndesc arvoanele aceastea
Plăţile și celeanchiurile să le iau Macircntui-toriule
Care le-ai făgăduit celor ce cred icircntru tine Hristoase
Atuncea și eu fericit voiŭ fi și te voiŭ lăudaPre tine Fiiul icircmpreună cu Tatăl și pre
Sfacircntul DuhPre un Dumnezeu cu adevărat icircn veacii
veacilor amin
AL ACELUIAȘCum că numai singuri acelora să arată Dumnezeeștile lucruri cu ca-rii prin icircmpărtășirea Sfacircntului Duh
cu toţi tot Dumnezeu srsquoau unitCuvacircntul 22
De unde vii Cum icircntri icircnlăuntrul chiliei spune
Carea de pretutindenea iaste icircncuiată Că strein lucru iaste și acesta
Mai presus de cuvacircnt și mai presus de min-te Iar căci te-ai făcut tu icircnlăuntru mieu
Tot de năprasnă și strălucești și cu chip de lumină ești văzut
lt697vgtCa o lună plină de lumină acest lucru fără de minte și fără de glas
Mă lucrează Dumnezeul mieu Știu că tu ești carele
Ai venit ca să luminezi pre cei ce icircntru icircn-tunearec șăd
Și mă spăimacircntez și afară din minţi și de cuvinte mă fac
Că văz minune streină carea pre toată zidi-rea pre toată firea
Pre tot cuvacircntul icircl covacircrșaște cu toate aceastea acum tuturor voiu grăi
Acealea ce-m dăruiaște mie să le trăesc o tot neamule al oamenilor
Al icircmpăraţilor și al boiarilor bogaţii și săraciiMonahii și mireanii toată limba pămacircn-
teanilor mieiAcum auziţi pre cela ce grăiaște mărimea
iubirii de oameni a lui DumnezeuAm greșit lui ca alt om nimenea icircn lumeSă nu mă socotească cineva că zic aceastea
pentru smerenieCă cu adevărat am păcătuit mai mult decacirct
toţi oameniiPre toată fapta păcatului ca cuprinzătoriu
să zic ţie
C U V Acirc N T U L -
76
Și a răotăţii o am lucrat icircnsă știu că mrsquoau chiemat
Și l-am ascultat icircndată Dar unde ai socotit să zici
Că mrsquoau chiemat acesta Nu la slava lumiiNici la desfătări sau la odihne dar nici la
bogăţie nicidecumSau la prieteniia boiarilor sau la altceva din
ceale de aiceaIcircn lume văzute Departe de o hulă ca aceastaCi cătră pocăinţă am zis că mrsquoau chiemat
mai vacircrtosȘi icircndată Stăpacircnului celui ce mrsquoau chiemat
i-am urmatDeci alergacircnd el icircn urmă icirci alergam și fu-
gacircnd icircl goniiamPrecum pre epure cacircinele Și cacircnd să depăr-
ta dela mine Și să ascundea Macircntuitoriul eu nu mă dez-
nădăjduiamNici ca cum l-aș fi pierdut pre acesta mă icircn-
torceam icircnapoiCi icircn locul icircntru care mrsquoam lt698gtaflat șăzind
mă tacircnguiamPlacircngeam și chiemam icircnapoi pre Stăpacircnul
carele srsquoau ascuns de mineDeci așa tăvălindu-mă și strigacircnd să arăta
mieLacircngă mine apropiindu-să Pre dacircnsul vă-
zindu-l săreamȘi mă porneam să-l prinz pre dacircnsul acela
fugea degrabAlergam eu icircn sărita Deci icircl prindeam de
multe ori De poala hainei acestuia atingacircndu-mă sta
puţin acelaMă bucuram eu foarte și zbura de la mineȘi eu iarăș icircl goniiam Și așa ducacircndu-să și
viindAscunzindu-să arătacircndu-să nu mrsquoam icircn-
tors icircnapoi
Nu mrsquoam lenevit nicidecum nici i-am dat să alearge
Nici ca pre un amăgitoriu l-am socotit sau cum că mă ispiteaște cu totul
Ci cu toată vacircrtutea mea ci cu toată putea-rea mea
Pre cela ce nu să vedea icircl căutam căile le pacircndeam
Și gardurile ca unde să va arăta Și mă um-pleam de lacrămi
Și pre toţi icirci icircntrebam pre cei ce cacircndva l-au văzut pre dacircnsul
Dar pre carii mă socotești că-i zic că-i icircn-trebam
Pre icircnţelepţii lumii aceștiia sau pre cunos-cători mă socotești
Nu nicidecum ci pre Proroci pre Apostoli și pre Părinţi
Pre cei icircnţelepţi icircntru adevăr pre cei ce pre icircnsăș icircnţelepciunea
Aceaia toată o au căștigat carele iaste icircnsuș acela
Adecă Hristos Dumnezeu Icircnţelepciunea Deci pre aceștea cu lacrămi
Și cu dureare cumplită a inimii icirci icircntrebam să-m spue
Unde cacircndva pre dacircnsul l-au văzut Sau icircn care loc pre acesta
Sau cum și cu care chip Și spuindu-mi mie aceia
lt698vgtAlergam cu toată putearea Nu dormi-iam nicidecum
Ci mă sileam pre sinemi Drept aceaia do-rul mieu văzindu-l
Să vedea de mine cu măsură acela pre carele văzindu-l precum am zis mai sus
Icircl goniiam cu icircntindere Deci cum mrsquoau vă-zut pre mine [că] eu pre toate
Icircntru nimic le-am socotit ci pre toate ceale din lume
Icircmpreună cu icircnsăș lumea zic și pre cei din lume toţi
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
77
Socotindu-i din suflet că nu sint icircntru simţireȘi de lume despărţindu-mă cu un așăză-
macircnt ca acestaTot de mine totul srsquoau văzut tot cu mine
totul srsquoau unitCela ce de lume afară iaste și pre lume icircm-
prejur o poartăIcircmpreună cu toţi cei din lume și icircn singură
macircna o ţinePre ceale văzute icircmpreună cu ceale nevăzu-
te Deci acesta auziţi-măIcircntacircmpinacircnd mrsquoau aflat de unde și cum au
venit nu știuCă cum vream ști de unde srsquoau apropiiat de
unde au venitAcela pre carele nimenea niciodată nu l-au
văzut nici au cunoscut unde să aflăUnde naște unde odihneaște Că cu totul
nu să veadeCu totul nu să icircnţeleage icircnsă lăcuiaște icircn
luminăNeapropiiată și iaste lumină icircntre ipostat-
nică netacirclcuitIcircn locuri nescrise icircmprejur Dumnezeul
mieu cel nescris icircmprejurUnul Tatăl Fiiul așijderea icircmpreună cu
Duhul cel DumnezeescUnul ceale trei și ceale trei sacircnt un
Dumnezeu netacirclcuitCă cuvacircntul nu poate pre ceale netacirclcuite
să le tacirclcuiascăNici mintea poate arătat să le icircnţeleagă Că
pre ceale dintru noi de-abiia ţieA le povesti oareșce puţin pociŭ Iar pre
aceastea a le tacirclcui ţielt699gtNici eu nici altul cineva acest lucru ni-
cidecum nu-l va puteaCum Dumnezeu iaste de toate afară cu fi-
inţa și cu fireaCu putearea și cu slava și cum e
pretutindeltneagt icircntru toateDar afară de aceastea lăcuiaște icircntru Sfinţi
Și să sălășluiaște cu cunoștinţă icircntru aceș-tea și dupre fiinţă cel ce cu totul
Iaste mai presus de fiinţă cum să ţine icircntru măruntae
Cela ce ţine pre toată zidirea Și cum stră-luceaște icircn inimă
Trupească și groasă Și cum icircnlăuntrursquo aceș-tiia iaste
Cum și afară de toate să află și el umple pre toate
Cum noaptea și ziua străluceaște și nu să veade
Acestea toate mintea omenească spune-mi cum le va icircnţeleage
Sau cum va putea să le spue ţie Nicidecum Nu icircnger
Nu arhanghel ţi le va povesti ţie nici a le arăta pre aceastea
Prin cuvacircnt va putea Deci aceastea Duhul lui Dumnezeu
Dumnezeesc fiind singur le cunoaște și le știe ca cela ce singur iaste
De o fire și de un Scaun și icircmpreună fără de icircnceput
Cu Dumnezeu și cu Tatăl icircncăDeci cărora va străluci el iarășȘi cu carii să va icircmpreuna cu icircndestulare
pre toate le arată negrăitEu cu lucrul ţie pre toate ţi le zic Că pre-
cum orb deaca va vedeaVeade adecă icircntacirciu lumina apoi și pre toată
zidireaCeaia ce iaste icircntru lumină ndash o minune ndash așa
și cel ce srsquoau strălucit cu Dumnezeescul Duh la suflet icircndată icircntru icircmpărtășirea lu-
miniiSă face și lumină veade lumină a lui
Dumnezeu și pre Dumnezeu cu adevăratCarele icirci și arată pre toate iar mai vacircrtos
cacircte porunceașteCacircte voiaște și pofteaștePre aceia pre carii icirci va lumina cu strălucirea
C U V Acirc N T U L 2 2
78
lt699vgtAcestora le dă să vază ceale ce sint icircn-tru Lumina cea Dumnezeiască
Dupre măsura dragostei și a păzirii porun-cilor
Luminacircndu-se văd și să icircnvaţă adacircnc deDumnezeești taine ascunse Precum deaca
cineva icircntrrsquoo casăIcircntunecată ar icircntra ţiind icircn macircna sa făclieOri altul mergacircndu-i icircnainte și ţiind fenariulEl veade pre ceale ce sint icircnlăuntru casii ndash așa Și cel strălucit luminat cu razele Soarelui
celui gacircnditVeade pre ceale ce-s tuturor celoralalţi ne-
cunoscute și ziceIcircnsă nu pre toate ci cacircte cu cuvacircntul va pu-
tea să le tacirclcuiascăCă cine cacircndva va putea să le arate pre ceale
de acolograveIcircn ce fealiu și cacircte și icircn ce chipu-s și-s ne-
cuprinseȘi nevăzute tuturor Că chipul celor fără de
chipȘi cacirctăţimea celor fără de cacirctăţimi și frum-
seaţa celor neicircnţeleaseCine o va gacircndi Cum o va măsura Cum
cu totul va putea să le spueȘi chipurile celor fără de chip cum cu cu-
vacircntul le va zugrăviNegreșit că nicidecum icircmi vei zice Ci ace-
ia singuri pre aceasteaCarii le văd le știu Pentru aceaia nu cu cu-
vintele ci cu lucrurileSă ne sirguim a căuta și a vedea și a ne icircnvăţaBogăţiia Dumnezeeștilor taine pre carea o
dăruiaște StăpacircnulCelor ce cu dureare o caută și uitare de toa-
tă lumeaȘi de lucrurile ceale dintru dacircnsa arătat au
căștigatCă cela ce caută pre acealea cu voire din tot
sufletul
Cum nu pre toate ceale de aicea nu le va uita cu adevărat
Și goală pre minte de aceastea o va căștiga și de toate afară
Icircndată singur să va afla Pre lt700gtcarele vă-zindu-l singur
Dumnezeu că pentru acela singur srsquoau fă-cut și de lume
Srsquoau lepădat și pre toate ceale ale lumii Singur pre singur
Aflacircndu-l să uneaște cu dacircnsul O icircnfrico-șată iconomie
O bunătate negrăită Iar ceale de aicea icircna-inte nu le icircntreba
Nu le cerca nu le căuta Că deaca mulţimea Stealelor
Sau cu totul picăturile ploii sau năsipul vei vrea să le numeri
Icircncă și mărimile celoralalte zidiri și frum-seaţe
Sau firile sau așăzările și pricinile acestoraDeaca nimic nimic nu vei putea nici să zici
nici să gacircndeștiCum vei putea să povestești milostivirea
ZiditoriuluiPre carea o arată cu sufletele Sfinţilor cu
care srsquoar uniCă cu adevărat le icircnDumnezeiaște și pre
acealea prin unirea saDeci ale sufletului celui icircnDumnezeit cela
ce voiaște să-i spueNăravurile acestuia sau firea așăzămacircntul
socotealaSau ceale pentru dacircnsul toate să le poves-
tească ţie [acela] precum nu știeSă ispiteaște să-ţ arate ţie prin cuvacircnt ce fe-
aliu iaste DumnezeuCi nu să cade unele ca aceastea a căuta cei
ce-s icircn lumeSau cei ce dupre trup trăesc ci siacutengurei
Credinţei pre aceasteaDacircndu-le să urmeaze vieţile Sfinţilor tuturor
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
79
Cu lacrămi și cu pocăinţă și cu ceaialaltă aspră petreacere
Și cu răbdarea ispitelor a alerga ca afară de lume
Să se facă dupre cum srsquoau zis de mine și vor afla precum am zis
Pre toate fără de lipsă și aflacircndu-le să vor spăimacircnta
Și să vor minuna și pentru mine preatică-losul
Să vor ruga cu oserdie ca dintru aceastea să nu caz
Ci pre icircnsăș acealea să le dobacircndesc pre care și a le dobacircndi doream
Și le poftesc și cu pofta pre poftă o icircntunec și o tacircmpesc
Ai auzit cacircndva una ca aceasta că dor pre dor aprinde
Și focul pre văpae o hrăneaște Icircnsă icircntru mine nu iaste așa
lt700vgtDar cum Aţ spune nu pociŭ Că ceaia ce covacircrșaște dorul
Icircmi stinge pre dorul mieu că nu zic cacirct voescȘi gacircndesc că nicidecum pre dorul lui
Dumnezeu nu l-am căștigatȘi căutacircnd fără de saţiu să doresc eu cacirct voescPierz icircncă și pre dorul lui Dumnezeu care icircl
aveam o minunePrecum cela ce are comoară și iaste iubito-
riu de argintNici nu le are pre toate i să pare că cu totul
nu are nimicMăcar de și preamult aur ar avea Deci așa
mi să pare că pătimesc șiEu ticălosul icircntru aceasta că nu doresc cacirct
voescNici cacirct cu adevărat voesc mi să pare că nu
doresc măcar nici cacirct de puţinDeci a dori cacirct voesc mai presus de dor ias-
te dorulȘi silesc firea mea mai presus de fire să iu-
bească
Și slăbind firea și de acea tărie să lipseaștePre carea o au căștigat și să omoară cu prea-
slăvireȘi atuncea mai vacircrtos trăiaște iubirea Că
viiază icircntru mine și icircnfrunzeașteIar cum icircţ voiu spune că icircnfrunzeaște lipsit
sint de paradigme și asemănăriIcircnsă aceasta numai icircţ grăesc ţie că prin cu-
vacircnt unele ca aceasteaFieștecarele nu poate să le tacirclcuiască Dea
tuturor cela ce singurIaste Dumnezeu și al unor bunătăţi ca
aceastea cu adevăratDăruitoriu celor ce cu pocăinţă caută pre
unele ca aceasteaCelor ce placircng și să tacircnguesc și bine să cu-
răţescSă se icircndulcească de unele ca aceastea după
ce să vor icircmpărtăși de dacircnseleDe aicea icircntru simţire și cu aceastea icircmpre-
ună să se ducăȘi icircntru aceastea să se odihnească și viiaţa
cea veacinicăSă o dobacircndească și ai Slavei ceii negrăite
părtașiPrin aceastea să se afle icircn veacii veacilor
amin
lt701gt
AL ACELUIAȘCum că Duhul cel Sfacircnt strălucind icircntru noi toate patimile să izgo-nesc precum de lumină icircntunea-recul Iar stracircngacircndu-ș el razele de aceastea și de gacircndurile ceale reale
ne săgetămCuvacircntul 23
Lumina ta strălucindu-mă icircmprejur mă viiază Hristoase al mieu
Că a te vedea pre tine viiaţă și icircnviiare iaste
C U V Acirc N T U L 2 2 - 2
80
Iar cum ndash nu pociŭ să spuiŭ lucrările lumi-nii tale
Icircnsă aceasta cu lucrul o am cunoscut și o cunosc Dumnezeul mieu
Că măcar icircn boală Stăpacircne măcar icircntru necazuri măcar icircntru scacircrbe
Măcar icircntru legături măcar icircn foame și icircn temniţă sacircnt ţinut
Măcar icircntru ceale mai cumplite dureri de sint cuprins Hristoase al mieu
Lumina ta strălucindu-mi pre toate ca pre un icircntunearec le goneaște
Și icircntru odihnă și lumină și icircntru desfăta-rea luminii
De năprasnă mă face pre mine să fiu Duhul tău cel Dumnezeesc
Și pre necazuri le-am cunoscut ca pre niște fum pre gacircnduri ca pre un icircntunearec
Și ca pre niște săgeţi pre ispite pre griji ca pre o negură
Iar pre patimi cum că sacircnt ca niște hiiară Cuvinte
Dintru care mrsquoai slobozitDintru care mrsquoai izbăvit dedemultȘi cacircte puţin ai strălucit icircntru mine Lumina ta cea DumnezeiascăȘi acum icircn mijlocul acestora fiind eu Hris-
toase Dumnezeul mieuMă păzești nerănit și mă acoperi cu lumina
taȘi fiindcă greșesc prea multe icircn tot ceasul
păcătuindȘi fiindcă mă icircnalţ și fiindcă te icircntăracirct pre
tineMă rog pedepsirii tale ceii lt701vgtmilostive
Hristoase al mieuPre carea și foarte o simţ că să face icircntru
minePrin depărtarea pre taină a Dumnezeeștii
lumini ceiia ce mă acopereCă precum cacircnd apune Soarele să face
noapte și icircntunearec
Și es toate hiiarăle spre căutarea macircncăriiAșa descoperind de pre mine Dumnezeul
mieu lumina taIcircndată icircntunearecul vieţii și marea gacircndu-
rilor Mă acopere și hiiarăle patimilor caută de
tot să mă mănacircnceȘi cu săgeţile tuturor gacircndurilor mă stră-
pungIar deaca iarăș te vei icircndura deaca te vei mi-
lostiviȘi deaca la ascultarea jalnicilor meale tacircn-
guiriȘi suspinuri icircţ vei pune ureacheaȘi spre smereniia mea vei voigrave a căutaA celui ce au păcătuit fără de ertare Hris-
toase al mieuDe departe răsărind ca o stea te veziCă te lăţești și te mărești cacircte puţin nu icircn-
suţ pătimind aceastaCi pre mintea robului tău deșchizindu-o să
te vază mai multCa un Soare cacircte puţin cacircte puţin te veziCă icircntunearecul fugacircnd și pierzindu-să teSocotesc că vii tu cela ce pretutindenea ești
de faţăIar cacircnd tot ca mai nainte mă vei icircncungiu-
ra MacircntuitoriuleCacircnd tot pre mine mă vei acoperi tot mă
vei cuprindeMă slobozesc de reale mă izbăvesc și de icircn-
tunearecȘi de ispite și de patimi și de toate gacircndu-
rileCă mă umplu de bunătate mă umplu de
veselieMă umplu tot de bucurie de negrăită dul-
ceaţăVăzind taini icircnfricoșate văzind minuni
streineVăzind acealea care nu le-au văzut nici au
putut
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
81
Să le vază ochiŭ de om dar nici ureache să le auză
lt702gtȘi la inimă de muritoriu nu srsquoau suit ni-cidecum
Și mă spăimacircntez foarte și spaimă mă co-prinde de aceastea
Și de toate ceale de pre pămacircnt cu totul mă icircnstreinez
Că cu glasuri neicircncetate te laud pre tine Dumnezeul mieu
Și cunosc icircntru sinemi streină schimbareȘi chip de sprijineală a macircinii ceii atotpu-
tearniceCum cu strălucirea luminii tale și cu arătareaPre toată scacircrba o ai gonit mrsquoai răpit din
lumeȘi după ce te-ai unit cu mine pre taină icircn-
dată pre mine icircn CeriuMrsquoai așăzat acolograve unde nu iaste scacircrbăNu suspin nu lacrămă nu șarpe mușcacircnd
călcacirciulȘi ai arătat viiaţă neostenicioasă și netică-
loasăOamenilor pre cea icircmprotivnică cea
stracircmtă cea cu greu de călătoritSau mai adevărat să zic carea iaste neum-
blată tuturorCă cine au putut cacircndva sau cine cacircndva
va putea Din oameni icircn Ceriu cu trupul să se facăSau și fără de trup și cu fealiu de aripi va
zburaIlie cu căruţă de foc srsquoau icircnălţat și mai na-
inte de acestaEnoh dar nu la Ceriuri ci icircntru alt loc oa-
recareNu icircnsușĭ de la sineșĭ dar icircnsă srsquoau mutatDar ce-s cătră ceale făcute aceastea ce-s
icircntru noiCum cu totul să va potrivi umbra cu ade-
vărul
Sau cu duhul cel slujitoriu și de rob spune-mi cum să va potrivi
Duhul cel Stăpacircnesc și atotlucrătoriu și Dumnezeesc
Carele icircntăreaște și icircmputernicează toată fiinţa cea zidită
Că cealelalte adecă toate-s făptură și nu-mai singur el făcătoriu
Ca cela ce iaste din Tatăl nedespărţit și de Fiiul așijderea
Dumnezeu-s ceale trei că unlt702vgt
Dumnezeu iaste TreimeaAceasta pre totul acesta l-au icircnfiinţat au zi-
dit ea pre toateEa pre Cuvacircntul și Fiiul Tatălui icircn lumeDupre trup l-au zidit spre macircntuirea noastrăNedespărţit fiind de Tatăl și de DuhulȘi srsquoau icircntrupat cu adevărat prin venirea
DuhuluiȘi srsquoau făcut ceaia ce nu era om aseamenea
mieAfară de păcat și afară de toată fărădeleageaDumnezeu icircmpreună și om văzindu-să de
toţiAvacircnd pre Dumnezeescul său Duh fiind
icircmpreună dupre fireCu carele pre morţi i-au icircnviiat ochii orbi-
lor i-au deșchisȘi pre leproși i-au curăţit pre draci i-au gonitAcesta Cruce suferind și moarte așijdereaȘi icircnviind prin Duhul srsquoau icircnălţat icircntru
mărireȘi cărare umblată la Ceriuri tuturor au icircnnoitCelor ce cred icircntru dacircnsul cu credinţă ne-
icircndoităȘi pre Duhul cel prea Sfacircnt l-au vărsat bogatSpre toţi cei ce arată credinţa din lucruriȘi acum cu icircndestulare pre acesta icircl varsă
spre unii ca aceșteaȘi Dumnezei icirci face printrrsquoicircnsul cu carii
fără de veaste să uneaște
C U V Acirc N T U L 2
82
Și din oameni icirci schimbă pre aceștea cu ne-schimbare
Și fii ai lui Dumnezeu icirci arată și fraţi ai Macircntuitoriului
Icircmpreună-moștenitori adecă cu HristosDar moștenitori ai lui DumnezeuDumnezei cu Dumnezeu icircmpreună fiind
icircntru Duhul SfacircntLegaţi adecă fiind cu singur trupul dar icircn
Duhul sloboziIcircmpreună suindu-se cu Hristos icircn Ceriuri
cu lesnireȘi toată petreacerea acolograve avacircndu-oIcircntru vedearea bunătăţilor pre care ochiŭ
nu le-au văzutDeci ce iaste căruţa cea de foc carea pre Ilie
l-au răpitCe iaste mutarea lui Enoh pre lacircngă aceas-
tealt703gtEu socotesc precum marea cea tăiată
cu toiagul dedemultȘi manna ceaia ce din Ceriu srsquoau pogoracirct
icircnchipuire numaiȘi ale adevărului seamne aceastea toate eraMarea a botezului manna a MacircntuitoriuluiAșa și acealea ale acestora seamne sacircnt și
icircnchipuireAle celor ce neasemănată covacircrșire și slavă auCacirctă pre cel zidit cel nezidit icircl covacircrșaște
cu fireaCă manna carea să zice pacircine hrana icircnge-
rilorPre carea o au macircncat oamenii atuncea icircn
pustieau lipsit au perit și au murit toţicacircţi au macircncat aceasta că de viiaţă nu-i icircm-
părtășiiaIar trupul Stăpacircnului mieu carea iaste icircn-
DumnezeitDe viiaţă plin fiind pre toţi cei ce-l mănacircncăPărtași ai vieţii icirci săvacircrșaște și nemuritori
icirci face
Și-i treace pre dacircnșii nu noian de mareNu din Eghiacutepet mutacircndu-i la alt pămacircnt
icirci duceCare roduri stricăcioase aduce iarăș oame-
nilorDar nici icircn patruzeci de ani să umblămNe porunceaște noao Izbăvitoriul lumiiCa să și ajungem la pămacircntul făgăduinţiiCi pre cei ce cu credinţă neicircndoită icircndată
srsquoau botezatȘi de sacircngele și trupul lui srsquoau icircmpărtășitDin moarte la viiaţă și la lumină din icircntu-
nearecDe la pămacircnt la Ceriuri icirci sue icircndatăMai icircntacirciu mrsquoai dezbrăcat pre mine de stri-
căciune și de moarteȘi pre mine tot mrsquoai slobozit icircntru simţire și
icircntru cunoștinţăIar lucrul cel mai icircnfricoșat decacirct toate ias-
te că Ceriu nou mrsquoau arătatȘi icircntru mine srsquoau sălășluit Ziditoriul tuturorDe care lucru nimenea din Sfinţii cei prea-
dedemult nu srsquoau lt703vgticircnvredltnigtcitCă grăia mai nainte prin Dumnezeescul
DuhȘi prin lucrarea lui minunile făcea iarDupre fiinţă nicidecum Dumnezeu cu noi
srsquoau unitMai nainte de a să face om Hristos și
Dumnezeul mieuCă luacircnd trup ne-au dat pre Duhul său cel
DumnezeescȘi dupre fiinţă să uneaște printrrsquoicircnsul cu
toţi credincioșiiȘi să face nedespărţită unirea cea a acestoraVai mie că suspin cu amar pentru rătăcirea
oamenilorCum nu creadem lui Hristos Cum nu-i
urmăm luiCum nu dorim viiaţa Cum nu dorim bo-
găţiia aceluia
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
83
Cea nejefuită cea nestricăcioasă pre Slava cea neicircmbătracircnită
Petreacerea cea icircmpreună cu dacircnsul cum nu o poftim
Cum de ceale stricăcioase lipiţi fiind soco-tim că ne vom macircntui
Cei ce nu iubesc pre Hristos mai mult de-cacirct ceale văzute
Nici nădăjduesc să fie cu dacircnsul după moarte
Ci mai nesimţitori și decacirct lemnele și decacirct pietrile
Ci o Hristoase al mieu izbăveaște-mă de necuvacircntarea acestora
Și icircnvaţă-mă să te iubesc pre tine viiaţa tu-turor credincioșilor
Că ţie icircmpreună cu Tatăl și cu Dumnezeescul tău Duh
Să cuvine Slavă și laudă cinste și icircnchină-ciune
Acum și de-a pururea ca unui icircmpărat icircn veacii veacilor
Și ca unui făcătoriu al tuturor și Dumnezeu și Stăpacircn amin
AL ACELUIAȘCum că uneori și prin grijirea și sacircr-guinţa celor deaproape și icircndrepta-rea icircmpreună să trage Dascalul că-tră neputinţa patimii ceiia ce iaste
icircntru acel lt704gtneputinciosCuvacircntul 24
Miluiaște-mă Doamne miluiaște-mă sin-gure
Macircntuitoriule cela ce din vacircrsta cea prun-cească mrsquoai acoperit
Cela ce mie celui ce preamulte ţe-am greșit icircntru cunoștinţă
Pentru a ta bunătate pre toate mi le-ai ertat
Cela ce de lumea cea cumplită și deșartă mrsquoai izbăvit
Și de rudenii și de priiateni și dezmirdări necuvioase
Și aicea mrsquoai icircnvrednicit ca icircntrrsquoun munte să șăz
Și mi-ai arătat slava ta cea minunată Dumnezeul mieu
Și de Duhul tău cel Dumnezeesc mrsquoai um-plut Hristoase al mieu
Și de luminare duhovnicească tot pre mine mrsquoai săturat
Tu icircnsuţ necăit pre darul tău Dumnezeul mieu
Dă-mi-l mie robului tău pacircnă icircn sfacircrșit cu icircntregime
Să nu-l iai Stăpacircne Să nu-l icircntorci Zidi-toriule
Nici să mă treaci cu vedearea după ce odată icircnaintea feaţii tale mrsquoai pus
Și după ce mrsquoai racircnduit icircntre robii tăi și mrsquoai pecetluit
Cu peceatea darului tău și al tău mrsquoai numitSă nu mă arunci pre mine iarăș să nu as-
cunzi iarășLumina feaţii tale și să mă acopere icircntu-
neareculȘi să mă icircnghiţă adacircncul ci să mă ţie CeriulPre mine carele mai pe deasupra lui mrsquoai
suit Macircntuitoriul mieuȘi icircmpreună cu icircngerii iar mai ales icircmpreu-
nă cu tine Ziditoriul tuturorMrsquoai icircnvrednicit să fiu și icircmpreună să mă
bucur cu tineȘi să văz neasemănata slavă a feaţii taleȘi de lumina ta cea neapropiiată pănă la sa-
ţiu să mă icircndulcescȘi să mă bucur și să mă veselesc cu veselie
negrăităDe icircmpreunarea Stăpacircne razii tale ceii ne-
grăită
C U V Acirc N T U L 2 4
84
Și desfătacircndu-mă icircntru lumina aceaia ne-grăita
Săltam Mă bucuram icircmpreună lt704vgtcu tine Făcătoriul și Ziditoriul mieu
Luacircnd seama la nebiruita frumseaţe a feaţii tale
Dar de vreame că iarăș la pămacircnt mi-am pogoracirct mintea mea
Luminat fiind icircntru tine nu vedeam lumeaNici pre lucrurile Stăpacircne ceale ce sacircnt icircn
lumeCi mai presus de patimi și de griji eramȘi icircntru lucrul icircnvacircrtindu-mă și pre răotăţi
mustracircndu-leMai nainte adecă nu mă icircmpărtășiiam de
răotăţile omeneștiIar după ce am zăbovit icircntru dacircnsele pre
ale altora icircnainte le puneamȘi după bărbaţi prigonitori Stăpacircne mrsquoam
scoboracirctCu nădeajde de icircndreptare mrsquoam icircmpărtă-
șit de răotateȘi de icircntunearec Vai mie mrsquoam icircmpărtășit
de patimi nebuneașteȘi ţinut fiind de hiiară sălbatece mă pri-
mejduescCă pre alţii vracircnd să-i trag din stricăciunea
aceloraIcircnsumi eu icircntacirciu macircncare hiiarălor mrsquoam
făcutCi apucacircnd icircnainte milostiveaște-te ci gră-
bind izbăveaștePre cel ce pentru tine iubitoriule de oa-
meni icircntru aceastea au căzutCă dupre porunca ta mi-am pus milostivePreaticălos sufletul mieu pentru fraţii mieiDeci deaca mrsquoam rănit tu poţi să mă vin-
deci MacircntuitoriuleCă deaca mrsquoam prins rob de dușmanii miei
ticălosulDar tu ca un putearnic și cu totul tare
Poţi să mă slobozești numai cu singură voia ta
Deci de gurile hiiarălor și de macircinile lor mrsquoam prins
Dar tu arătacircndu-te icircndată vor muri iar eu voiu trăi
Așa cel mult icircntru icircndurări și negrăit icircntru milă
Miluiaște-mă milostiveaște-te spre mine cel căzut
Mrsquoam pogoracirct icircn puţ să izbăvesc pre aproa-pele
Și icircmpreună am căzut și eu lt705gtdreapte ju-decătoriule Macircntuitoriule
Să nu mă lași să zac pacircnă icircn sfacircrșit icircn groapăAșa știu că ai poruncit preamilostive
Dumnezeul mieuCă să cuvine negreșit să izbăvim pre fratele
din moarteȘi de mușcarea păcatului dar nu prin păcatIcircmpreună să perim cu dacircnsul care lucru
lrsquoam pătimit eu ticălosulȘi tracircndăvindu-mă am căzut miemrsquo bizu-
indu-măCi și pre acela să-l izbăvesc și pre sinemi
așijdereaIar deaca nu să rămacirciu deasupra și să placircng
pre cela ce au căzutȘi să fug cu toată putearea de a cădea icircm-
preună cu acelaDar icircnsă și acum scoală-mă scoate-mă din
prăpastieȘi pune-mă Hristoase pre piiatra porun-
cilor taleȘi arată-mi iarăș lumina pre carea nu o icircn-
cape lumeaCi afară de lume și de lumina cea văzută și
de aerulCest simţit și de ceriu și de toate ceale sim-
ţiteSăvacircrșaște pre cela ce pre dacircnsa Macircntuito-
riul mieu o veade
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
85
Ori afară de trup ori cu totul icircmpreună cu acesta
Neţiind Dumnezeule icircn ceasul acela atun-cea
Și mi să pare că iaste atuncea ca un lumină-toriu nemateriialnic
Și cu frumseaţă Soarelui celui gacircndit stră-lucindu-să
Nu poate pre a sa lumină să o vază cu sim-ţire
Ci pre Luminătoriul acela numai neapu-sul a-l vedea
Și a icircnţeleage nebiruita frumseaţe a slavei luiȘi spăimacircntacircndu-să foarte a o deprinde nu
poateNici a icircnţeleage și a icircncăpea icircn minte chipul
vederiiCă cum sau unde cu netacirclcuire fiindSă veade vracircnd să scrie icircmprejur icircntru Sfin-
ţilt705vgtȘi acest lucru icircl știm toţi tăinuitorii
unora ca acestoraCă afară de lume atuncea icircntru adevărNe facem și rămacircnem pacircnă o vedem pre
dacircnsaȘi iarăș ne aflăm icircn trup și icircn lumeȘi aducacircndu-ne aminte de bucurie și de lu-
mina aceaiaȘi de icircndulcirea cea dulce ne tacircnguim și
placircngemCa un copil mic cacircnd veade pre maica saȘi aducacircndu-ș aminte de dulceaţa laptelui
placircngePacircnă icircl va apuca pre acela și pănă la saţiu icircl
va sugeAceasta cearem și noi acum de aceasta te
rugămPre aceasta cădem la tine să o luoăm nelip-
sită Macircntuitoriule Ca și acum să ne hrănim preaicircndurate
dintru pacircinea Aceasta carea din Ceriu gacircndit srsquoau pogoracirct
Și tuturor să dă celor ce să icircmpărtășesc de viiaţă
Și ducacircndu-ne și cătră tine călătorie fă-cacircnd
Icircmpreună-călătoare voiŭ avea-o și ajută-toare și izbăvitoare
Și icircmpreună cu dacircnsa și printrrsquoicircnsa să ne aducem ţie Macircntuitoriule
Și la icircnfricoșata judecată păcatele noastreEa ni le va acoperi Stăpacircne ca să nu fie des-
coperiteNici să se arate tuturor icircngerilor și oame-
nilorIcircncă și haină purtătoare de strălucire să se
facă noaoȘi Slavă și Coroană icircn veacii veacilor
amin
AL ACELUIAȘCum că cela ce au dorit pre Dumnezeu din tot sufletul
uraște lumeaCuvacircntul 25
De umbră ţinut sacircnt și adevărul văzlt706gtCare nimic alt nu iaste decacirct nădeaj-
dea cea icircntemeiatăDar carea iaste nădeajdea Pre carea ochi
nu o au văzutAceasta ce iaste Viiaţă pre carea toţi o do-
rescDar viiaţa ce Decacirct Dumnezeu ziditoriul
tuturorPre acesta doreaște-l și uraște lumeaCă lumea iaste moarte Că ce necurgătoriu
are
C U V Acirc N T U L 2 4 - 2 5
86
AL ACELUIAȘCum că mai bun lucru iaste a să păstori bine decacirct să păstorească cineva pre cei ce nu voesc că nici o dobacircndă nu va fi celui ce pre alţii adecă să sacircrguiaște să-i macircntuiască iar pre sineș prin proistoșiia
acelora srsquoau pierdutCuvacircntul 26
Spune Hristoase robului tău spune-i lu-mina lumii
Spune Cunoștinţa Totului spune Cuvin-te Icircnţelepciunea
Ceaia ce pre toate mai nainte le cunoști ceaia ce pre toate mai nainte le știi
Și pre ceale ce ne sacircnt noaă de folos ne icircn-veţi cu nepizmuire
Spune-mi și icircnvaţă-mă și pre mine căile ceale macircntuitoare
Ale voilor tale Macircntuitoriule și ale Dum-nezeeștilor tale porunci
Spune-mi și să nu mă treci cu vedearea să nu ascunzi o Dumnezeul mieu
De la nevreadnicul robul tău Dumnezeias-că voia ta
Ce iaste mai bun la tine Care lucru iaste mai bineplăcut ţie
Dintru aceaste doao tacirclcuiaște-m o iubi-toriule de oameni Macircntuitoriule
A fi eu icircntru grija lucrurilor MănăstiriiȘi de trebuinţele ceale trupești a mă griji cu
icircndestulareȘi a scoate pre toate cu vrajbă și cu sfadăAu de-a pururea a icircngădui icircntru singură li-
nișteaȘi a păzi neturburată pre minte lt706vgtși inimăȘi a priimi strălucirile darului tăuȘi a-mi străluci de-a pururea simţirile sufle-
tului
Și Dumnezeeștile cuvinte icircn taină a mă icircn-văţa și pre alţii
A-i icircnvăţa cu blacircndeaţe și icircnsumi a mă icircn-văţa așijderea
Că cela ce zice și luiș pre ceale zise le ziceȘi icircntacirciu acesta negreșit datoriu iaste a face
aceasteaDeci dintru aceastea spune-mi mie o
Dumnezeul mieu și ZiditoriuleCare iaste mai bun care iaste mai de folos
mieȘi care bineplăcut iaste ţie și desăvacircrșitAșa cu adevărat să nu ascunzi dela mine o
preamilostive CuvinteAscultă ceaia ce icircntrebi scrie ceea ce auziEu-s Dumnezeu mai nainte fără de icircnceput
eu-s Stăpacircn din fireȘi al Ceriurilor și al celor dedesupt icircmpăratȘi toţi [chiar] cei ce nu voesc ai miei robi
sacircntCă Ziditoriu al tuturor sacircnt și Judecătoriu
și StăpacircnȘi acumu-s și voiŭ fi icircn veacii veacilorDar pre cela ce nu voiaște niciodată nu-l
silescCi de sineș stăpacircnitoriu voesc să fie de si-
neș voitoriu și alegătoriuȘi slujirea să se facă și frica să se lucreazeȘi dragostea să se arate de la supuși și ascul-
tătoriCă icircntrrsquoacest fealiu robii miei icircntrrsquoacest fe-
aliu năimiţiiIcircntrrsquoacest fealiu și priiatenii miei icirci doresc
să fieIar pre ceialalţi icircncă nu i-am cunoscut nici
de dacircnșii mrsquoam cunoscutPentru aceaia aspru pre mine mă numesc
nemilostiv mă chiiamăNedrept mă numesc feciorii celui nedreptDeci cei ce pre mine mă ocărăsc lt707gtși pre
mine mă defaimă
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
87
Și pre mine mă nimicnicesc ţie cum să vor supune
Sau cum te vor priimi Daacutescal spune-mi mieȘi lupii păstoriu pre tine cum oare te vor
socotiSau cum vor urma glasului tău fiiară fiindEș fugi fă-te afară din mijlocul unora ca
acestoraCă destul va fi ţie deaca te vei macircntui pre
sineţIar deaca pre lume o vei macircntui dar pre si-
neţ te vei piiardeCe folos icircţ va fi ţie căci prin tine srsquoau macircn-
tuit lumeaNu te voesc pre tine să paști pre cineva din
cei ce nu voescVezi că și eu am păzit aceasta icircn lumeCă al celor ce voesc sacircnt eu și Păstoriu și
StăpacircnIar al celoralalţi Ziditoriu adecă sacircnt și
Dumnezeu dupre fireDar nu-s icircncă și icircmpărat nici icircncepătoriu
nicidecumAl celor ce nu ș-au rădicat Crucea și nu
mi-au urmatCă ai celui icircmprotivnic sacircnt feaţi robi și vaseVezi taini icircnfricoșate vezi nesimţireVezi și tacircnguiaște-te pentru dacircnșii de iaste
cu putinţă icircn fieștecare ceasCă dintru icircntunearec chiemacircndu-se cătră
lumina cea neicircnseratăDin moarte cătră viiaţă la ceriuri din iadDin ceale vremealnice și stricăcioase cătră
Slava cea veacinicăEi să macircnie și să icircnnebunesc asupra Daacutesca-
lilorȘi asupra loruș icircș cos dușmănii de tot fea-
liulȘi voesc și aleg să moară decacirct de icircntunea-
rec să se depărteazeȘi de faptele icircntunearecului și mie să-mi
urmeaze
Pre aceștea spune-mi cum icirci vei paște cum vei călăuzi pre aceștea
Cum vei călăuzi grăiaște-mi mie pre cei ce cătră foc icircnsuș să duc
Pre cei adăogaţi și lipiţi de vrăjmașul și icircm-preună cu lt707vgtdacircnsul cu sacircrguinţă
Pre ceale icircmprotivnice poruncilor meale le facCum icirci vei paște ca pre niște oi cum icirci vei
duce spune-miCătră pășunile poruncilor meale cătră apa
voilor mealeȘi cum icirci vei sui pre dacircnșii icircn munţii cei
gacircndiţiAi vederilor celor tainice ai slavei meale
ceii negrăitePrin carea cei ce o văd pre aceasta defaimă
pre slava Cea de jos și pre toate ceale simţite le uităȘi ca pre o umbră și ca niște fum pre aceas-
tea toate le socotescSpune-mi cum pre cel icircmprotivnic ajută-
toriu al tău icircl vei căștigaCum pre dușmanul vrăjmaș priiaten al tău
icircl vei pleca să fieCă priiatenii adecă lesne să fac vrăjmașiMică pricină aflacircnd iar vrăjmașii cu greuPot să se facă priiateni măcar de și li srsquoar
face bineMăcar de și de daruri icircnalte și mari de srsquoar
icircmpărtășiAscuns au veninul și otrava icircn inimăPre carea vreame cu prilej după ce vor do-
bacircndi de năprasnă o boracircscȘi pre făcătorii de bine ai lor fără de milă
fără de milostivire A-i ucide nu să icircnfricoșază O nebuniia cea
mai de pre urmăAcește-s ai lui Cain următori aceștea decacirct
Lameh mai răi-sAceștea cu Saul de un năravu-s următori ai
Evreilor
C U V Acirc N T U L 2 6
88
Și ai Iudei răvnitori ai spacircnzurării moște-nitori
Pre aceștea deaca cauţi să-i povăţuești vezi unde vei ajunge
Că nu să vor icircntoarce unde și icircncotro tu vei voigrave
Ci icircn calea lor te vor sili pre tine să umbliȘi mai icircntacirciu tu icircn pierzare să cazi decacirct aceiaȘi mai dedesupt să te pogori icircn fundul ia-
duluiCa unul ce negreșit următori ai ţie pre aceialt708gtIar deaca nu voești nicidecum să te ase-
menezi lorȘi a te duce și a te pogoricirc după sfaturile lor
nu vei voiNici de faptele lor ceale reale să te icircmpăr-
tășeștiZurbagrave sfadă și războiu neicircmpăcat vei aveaDintru care ce să va face ţie sau ce să va icircn-
tacircmplaȘi ce vei căștiga Ascultă și voiŭ grăi ţie icircn
scurtMai nainte de toate rob al mieu nicidecum
nu vei putea să fiiCă robul mieu nu voesc nicidecum să se
sfădeascăȘi uracircciune vor căștiga asupra ta neţinută
și cătră ucidereSă vor porni asupra ta arătat și pre tainăȘi tu vei da seamă pentru osacircnda aceloraCă moartea ta nimic nu va folosi pre ceialalţiPrecum au fost moartea mea viiaţă lumiiCi și acelora pricină de osacircndă te vei faceȘi tu fără de icircndrăzneală vei eși din viiaţăDeci mai bine iaste a te paște și nu a paște
nicidecumPre unii ca aceștea ci mai bine de ale tale a
te grijiȘi a te ruga pentru dacircnșii și pentru toţi oa-
meniiCa să se icircntoarcă și toţi să-ș vie icircntru cu-
noștinţă
Și a icircnvăţa și a deprinde dintru aceștea pre cei ce voesc
Și să nu-i silești pre dacircnșii să facă acealea care icirci icircnveţi
Ci cuvintele meale zi-le lor și-i roagăSă le păzească pre acestea ca pre niște prici-
nuitoare de viiaţă veacinicăȘi icircnsăș cuvintele vor sta cacircnd voiŭ veni să
judecȘi pre fieștecarele dintru toţi aceștea icircl vor
judeca dupre vrednicieȘi tu vei rămacircnea nevinovat și cu totul ne-
osacircnditCă nu ai ascuns argintul cuvintelor mealeCi cacirct ai luat icircnsuţ l-ai aruncat tuturorAcesta lucru icircmi iaste priimit lt708vgtAcesta
al apostolilorȘi al ucenicilor miei srsquoau făcut dupre po-
runcile mealeCa să mă propoveduiască pre mine
Dumnezeu icircn toată lumeaȘi voile meale și poruncile meale să-i icircnveaţeȘi icircn Scrisori să le lasă oamenilorAșa și tu nevoiaște-te să faci și să icircnveţiIar cătră cei ce nu voesc nicidecum cuvinte-
le meale să le auzăZi și tu cum am zis și eu cătră cei ce zicea
atunceaCă aspru iaste cuvacircntul tău și cine va puteaSă-l auză pre dacircnsul și le-am zis Deaca nu
voiţi așaDuceţi-vă și precum voiţi fieștecarele așa
și faceţi ndashIcircntru stăpacircnirea lor și voirea pre totulLăsacircndu-l ca moartea sau viiaţa să-ș aleagăCă nimenea srsquoau făcut cacircndva bun fără de
voia saNici credincios cel necredincios deaca nu
voiaște nu va fiNici iubitoriu de Dumnezeu cacircndva cel iu-
bitoriu de lume nu să va face
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
89
Nici cel nebun fără de voe icircș va icircntoarce so-coteala sa
Și bun nu să va face nicidecum unul ca acestaCă nimenea srsquoau făcut rău cu firea ci cu pu-
nerea și voireaCi cu socoteala bun și blajin să va face de-
aca voiașteIar deaca nu voiaște nicidecum nu va putea
fi acest lucruNimenea nevracircnd nu au isprăvit faptă bună
icircn lumeNimenea nevracircnd nu să macircntuiaște Mai
mult decacirct aceasta nu căutaCi sirguiaște-te pre sineţ să te macircntuești și
pre cei ce te ascultăDeaca cu adevărat vei afla om pre pămacircnt
avacircnd urechiSă te auză și cuvintele tale să le asculteAșa voiu face Stăpacircne precum mi-ai po-
runcitCi ajutoriul tău mie nevreadnicului ro-
bului tău dăruiaște-mi-l o Doamne și Dumnezeul mieu
Ca de-a pururea să te slăvesc și să laud stă-pacircnirea ta
lt709gtCu neicircncetate glasuri icircn veacii veacilor amin
AL ACELUIAȘPentru Dumnezeiasca strălucire și luminarea Duhului Sfacircnt Și cum că un loc iaste Dumnezeu icircntru carele după moarte pre odihnă toţi Sfinţii o au Și cum că cela ce dela Dumnezeu au căzut icircntru alt loc nu va avea
odihnă icircn viiaţa ceaia ce va să fieCuvacircntul 27
Ce icircnfricoșată taină iaste carea icircntru mine să săvacircrșaște
Cuvacircntul a o grăi nicidecum nu poate nici a o scrie
Macircna mea cea ticăloasă spre lauda și slavaAcelui ce iaste mai presus de laudă acelui
ce iaste mai presus de cuvacircntCă deaca ceale ce acum să săvacircrșesc icircntru
mine curvariulIcircs negrăite și-s nepovestite cum acelaCarele iaste dăruitoriu al unora ca acestora
și făcătoriu spune-miAre trebuinţă să-ș ia dela noi laudă sau slavăCă nici să va slăvi cela ce iaste proslăvitPrecum nici să va străluci sau de lumină să
va icircmpărtășiSoarele cela ce de noi să veade icircn lumeLuminează nu să luminează luceaște nu
lumină priimeașteCă are aceaia pre carea o au luat din icircnceput
dela ZiditoriulDeci deaca Dumnezeu cela ce au făcut soa-
rele [și] carele iaste ziditoriul tuturorNelipsit l-au făcut cu icircndestulată rază să
lumineazeȘi nici dela altcineva de mai multă să nu
aibă trebuinţăCum el va lua Slavă dela mine smeritulCă nelipsit iaste cu totul Ziditoriul SoareluiCela ce umple pre toate de toate bunătăţileIcircntru amelinţaacutere și icircntru voire tăriia avacircn-
du-olt709vgtIcircntru aceasta și limba mea iaste lipsită
de graiuriȘi pre ceale ce săvacircrșesc mintea mea le vea-
de adecă dar nu le tacirclcuiașteLe veade și voiaște să le spue dar cuvacircnt
nu aflăCă nevăzute veade și fără de chip cu totulProaste cu totul nealcătuite nemărginite
cu mărimea Că nici icircnceput nu veade nici sfacircrșit cu to-
tul nu cunoaște
C U V Acirc N T U L 2 7
90
Și mijlocul cu totul nu-l știe și cum să spue ce veade
Tot icircn scurt făcut mi să pare că să veadeIcircnsă nu cu fiinţa cu adevărat ci cu icircmpăr-
tășireaCă din foc aprinzi și focul tot iaiȘi acela icircnsă rămacircne netăiat nelipsit ca mai
nainteIcircnsă focul cel icircmpărtășit să despărţeaște de
cel dintacirciuȘi icircntru făclii multe să face că trupesc iasteIar acela Duhovnicesc și nemăsurat fiindȘi cu totul nedespărţit și netăiat iasteCă icircmpărtășindu-să icircn multe nu să despăr-
ţeașteCi și rămacircne netăiat și icircntru mine iasteRăsare icircntru mine icircnlăuntru ticăiteiInimii meale ca un soare sau ca un discos
de soareIcircn chip de sfeară (adecă rătund) arătacircndu-
să cu chip de lumină că văpae iasteNu știu dupre cum srsquoau zis ce să zic pentru
acestaAș fi și voit să tac deaca și aș fi pututCi minunea cea icircnfricoșată icircmi porneaște
inima meaȘi-mi deșchide gura mea cea cu totul icircnti-
natăȘi nevracircnd mă face și să grăesc și să scriuCela ce ai răsărit acum de curacircnd icircntru icircn-
tunecata mea inimăCela ce mi-ai arătat lucruri minunate care
ochi nu le-au văzutlt710gtCela ce te-ai pogoracirct și icircntru mine ca
icircntru un mai de pre urmă decacirct toţiCela ce ucenic al Apostolului și fiiu mrsquoai
arătatPre mine pre carele mă avea cumplitul bă-
laur și de om ucigașulMai nainte slujitoriu a toată nelegiuireaSoarele cel mai nainte de veci cela ce icircn iad
ai strălucit
Mai pre urmă și ai luminat pre sufletul mieu cel icircntunecat
Și mi-ai dăruit mie zioa cea neicircnserată ndashLucrul cel greu de crezut la cei lenevoși ca
mine și tracircndavi ndashCela ce mi-ai umplut de toate bunătăţile
sărăciia cea dintru mineTu și cuvacircnt dăruiaște-m și graiuri hărăze-
aște-miCa tuturor să povestesc facerile tale de mi-
nuniȘi pre acealea care astăzi le faci cu noi robii
tăiCa și cei ce dorm icircntru icircntunearecul tracircn-
dăvieiȘi zic cum că nu iaste cu putinţă păcătoșii
să se macircntuiascăȘi ca Petru și ca ceialalţi Sfinţi ApostoliCuvioși și Drepţi și ei să se miluiascăSă cunoască și să se icircnveaţe că lesne acest
lucruBunătăţii tale au fost și iaste și va fiȘi cei ce socotesc că te au pre tine lumina a
toată lumeaȘi zic cum că nu te văd și cum că nu petrec
icircntru luminăȘi cum că nu să strălucesc și nu te văd de-a
pururea pre tine MacircntuitoriuleSă se icircnveaţe că nu te-ai strălucit icircn mintea
lorNici te-ai sălășluit icircntru icircntinata inima lorȘi icircn zadar să bucură pentru deșartele nă-
dejdiSocotind că vor vedea lumina ta după sfacircrșitCă arvona aicea iaste peceatea negreșit aiceaDe la tine Macircntuitoriule lt710vgtsă dă oilor
celor de-a dreaptaCă deaca moartea fieștecăruia icircncheiare iasteȘi după sfacircrșit nelucrarea tuturor deopotri-
vă eȘi nici rău nici bine nu poate cineva să facă
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
91
Macircntuitoriul mieu apoi negreșit fieșteca-rele precum srsquoau aflat așa și va fi
Acest lucru mă icircnfricoșază Stăpacircne acesta mă face să mă cutremur
Acesta icircmi topeaște toate simţirile mealeCă precum cela ce moare orb și să mută
acolograveNu va mai vedea icircncă simţit pre soarele acestaDeși lumina ochilor săi după ce va icircnvia
iarăș și-o iaAșa nici cel ce are mintea sa oarbă deaca
va muriPre tine Soarele cel gacircndit nu te va vedea
Dumnezeul mieuCi dintru icircntunearec eșind la icircntunearec să
va duceȘi icircn veaci va fi de la tine despărţitNimenea din oamenii Stăpacircne cei ce icircntru
tine credNimenea din cei ce icircntru numele tău să bo-
teazăGreotatea aceasta marea și icircnfricoșata o va
suferiA despărţirii tale milostive că cumplit ne-
caz iaste acestaCumplită și nerăbdată și veacinică iaste
scacircrbaCă ce și mai rău va fi decacirct despărţirea de
tine MacircntuitoriuleȘi ce mai chinuitoriu decacirct de viiaţă a să
răzliţiȘi a trăi acolograve ca un mort de viiaţă lipsitȘi de toate bunătăţile icircmpreună a fi scăpă-
tatCă de tine cela ce să despărţeaște de tot bi-
nele să lipseașteCă nu precum sacircnt pre pămacircnt ceaste de
acum vor fi și atunceaCă acum cei ce nu te cunosc trupeaște să
desfăteazălt711gtAicea și să bucură ca niște dobitoace
săltacircnd
Pre acealea care le-ai dat [tu] avacircndu-le spre icircndulcirea vieţii
Și pre aceastea singure văzindu-le așa li să pare că sacircnt
Și ceale după eșirea sufletului și din viiaţăCi rău sămuesc ci rău cugetă și socotescCei ce zic că nu cu tine ci icircntru odihnă să
aflăȘi gătesc oarecare alt loc ndash o nebunie ndashCare nici de lumină nu să icircmpărtășaște și
de icircntunearec iaste lipsitAfară de Icircmpărăţie dar și de gheennaȘi de cămară și de focul osacircndirii departeIcircntru care și ticăloșii să roagă să ajungăȘi zic cum că nrsquoau trebuinţă de veacinica ta
slavăSau de Icircmpărăţiia CeriurilorCi numai icircntru odihnă să fieVai de icircntunecarea lor Vai de necunoștinţa
lorVai și de ticăloșiia și de nădeajdile ceale de-
șarteNicăiri nu să află scrisă aceasta Ci icircntru lumina adecă a bunătăţilor cei ce
au lucrat ceale DumnezeeștiȘi icircntru icircntunearecul muncilor vor fi lucră-
torii celor realeIar icircn mijloc prăpastie icircnfricoșată iaste ca-
rea desparte pre amacircndoao părţileDupre cum icircnsuţ tu ai arătat cela ce ai gătit
pre aceasteaCă omului ce va cădea icircn mijloc mai presus
de toată Cazna și munca icirci va fi mai icircnfricoșată
aceastaCă icircn adacircncul muncii icircn fundul peiriiCu capul icircn jos să va cufunda cu ticăloșie
și să va pogoricircDe unde a eși greu lucru iaste celor ce sacircnt
icircn munciCa să treacă icircn pămacircntul drepţilor
C U V Acirc N T U L 2 7
92
Carii voesc mai bine icircn foc cumplit să se cenușască
Decacirct icircn prăpastiia cea lt711vgticircnfricoșată pre sineș să se arunce
Deci cei ce să roagă acolograve să se ducă după moarte
De multe lacrămi sacircnt vreadnici și de placircn-geri
Căci ca niște dobitoace necuvacircntătoare cu totul sacircnt nesimţitori
Și pre sineș să bleastămă și pre eiș să rătăcescTu ești Icircmpărăţiia Ceriurilor tu pămacircntul
Hristoase celor blacircnziTu raiul verdeţii tu Cămara cea Dumneze-
iascăTu iatacul cel negrăit tu masa tuturorTu ești pacircinea vieţii tu băutura cea prea
noaoăTu și băutura apei tu și apa vieţiiTu și făclie totdeauna nestinsă SfinţilorTu și veșmacircnt și Cunună și despărţitoriu
al CununilorTu și bucurie și odihnă tu și desfătare și
slavăTu și inima bună tu și veseliiaȘi va străluci ca soarele Dumnezeul mieu
darulPreasfacircntului tău Duh icircntru toţi SfinţiiȘi vei străluci tu Soarele cel neapropiiat icircn
mijlocul acestoraȘi toţi să vor străluci dupre măsura și mul-
ţimeaCredinţii și a faptei a nădejdii și a dragosteiA curăţirii și a luminării ceii dela Duhul tăuDumnezeule unule icircndelung-răbdătoriule
și al tuturor judecătoriuleCărora sălașe de multe fealiuri și locuri să
vor socotiMăsurile strălucirii măsurile dragosteiȘi a vederii tale cacirctăţimea și summa va fi iarășȘi a măririi lui slavă desfătare și fală
Icircntru despărţiri de case și de sălașe preaslă-vite
Aceasta-s sălașă de multe fealiuri aceasta-s Casele ceale multe
Aceasta-s Caftanuri strălucite lt712gtde multe vrednicii
Și cununi preaicircmpistrite pietri scumpe și mărgăritaruri
Și flori neveștejite care au streină vedeareAceasta-i și paturi și așternuturi și mease
și scauneȘi tot lucrursquo care spre desfătare preadulceAu fost și iaste și va fi adecă a te vedea pre
tine numaiDeci cei ce precum srsquoau zis nu văd lumina taȘi dela tine nu să văd ci sacircnt răzliţiţiDe vedearea ta cea preabună de bunătăţi să
lipsescUnde vor afla odihnă Un loc fără de du-
reareIcircntru care să vor sălășlui deaca drepţi nu
srsquoau făcutCă cei drepţi cu faţa ta să vor sălășluiCăci te-ai icircnchipuit icircntru dreaptă inima lorȘi vor lăcui cu icircnchipuirea ta icircntru tine
Hristoase al mieuO minune O preaslăvit dar de bunătateCă icircntru icircnchipuirea lui Dumnezeu srsquoau fă-
cut oameniiȘi srsquoau icircnchipuit icircntru dacircnșii cel neicircncăput
icircntru toateDumnezeu cel cu firea neschimbat cel ne-
prefăcutCarele icircntru toţi cei vreadnici voiaște să lă-
cuiascăCacirct fieștecarele să aibă pre icircmpăratul tot icircn
lăuntrul săuȘi pre icircnsăș icircmpărăţiia și bunătăţile icircmpă-
răţieiȘi să strălucească precum au strălucit după
ce au icircnviiat Dumnezeul mieu
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
93
Mai mult decacirct razele Soarelui acestuia vă-zutului
Și așa icircnaintea celui ce i-au proslăvit pre dacircnșii stacircnd
Icircnspăimacircntaţi să rămacirce de scovacircrșirea Sla-vei
Și de adăogirea cea necurmată a strălucirii ceii Dumnezeești
Că nici va fi sfacircrșit sporirii icircn veaciCă starea adăogării a sfacircrșitului celui ne-
sfacircrșitVa face și prindere cu adevărat a celui ne-
prinsȘi să va face săţios cel neicircncăput tuturorlt712vgtIcircnsă plinirea lui și slava luminii luiVa fi adacircnc de sporire și icircnceput fără de
sfacircrșitȘi precum cei ce au pre Dumnezeu icircnlăun-
tru lor icircnchipuitIcircnsuș acestuia celui ce străluceaște cu lumi-
nă neapropiiată icirci stau icircnainteAșa și sfacircrșitul icircntru dacircnșii icircnceput de slavă
le iasteȘi ca mai luminat să-ţ fac ţie noimaIcircntru sfacircrșit vor avea pre icircnceput și icircntru
icircnceput pre sfacircrșitPre cel preaplin icircnţeleage-mi mie nelipsit
de sporireIar sfacircrșitul celui nesăvacircrșit pre cei ce alear-
gă și nu ajungCă deaca va treace Ceriul acesta văzutulȘi pămacircntul și toate ceale de pre pămacircnt
socoteaște ce am zisVa fi ajungere a locului unde vei afla sfacircrșitulNu zic ţie trupesc ci cu mintea vei puteaSă ajungi plinirea lumii ceii fără de trupȘi nu lume ci aer iaste ca mai nainteNici aer ci loc negrăit pre carele icircl numesc
totulȘi iaste adacircnc cu totul fără de sfacircrșitDeopotrivă tot despre toate părţile despre
amacircndoaă
Totul acesta iaste plin de Dumnezeirea cea Dumnezeiască
Deci cei ce să icircmpărtășesc de dacircnsul și icircn-tru dacircnsul lăcuesc
Cum tot icircl vor cuprinde ca și să se satureSau cum pre sfacircrșitul cel fără de sfacircrșit icircl
vor prinde spune-miCu neputinţă icircncă și cu totul greu lucru
iasteCă nici aicea icircntru Sfinţii cei ce sacircnt icircn trupNici după ce acolograve icircntru Dumnezeu srsquoau
mutat o icircnţeleagereCa aceasta nicidecum icircntru dacircnșii nu poate
să icircntreCă să acopăr cu lumina Dumnezeeștii slavelt713gtSă strălucesc și luminează și să desfă-
tează icircntru aceasteaȘi știu cu adevărat cu toată deplin adeve-
rireaCă va fi fără de sfacircrșit săvacircrșirea acestoraȘi sporirea slavei de-a pururea necurmată
va fiIar cei ce cad de la Dumnezeu mă mir unde
și vor staDe la cela ce iaste pretutindenea departe
depărtaţi fiindȘi cu adevărat de mare frică fraţilor minu-
nea iaste plinăȘi care are trebuinţă de gacircnd și de minte
luminatăCa bine să icircnţeleagă aceasta și să nu cază Icircn eres căci nu creade cuvintele Dumneze-
escului DuhIcircn lăuntrul adecă negreșit al totului vor fi
și aceșteaIcircnsă afară de Dumnezeiasca Lumină și afa-
ră cu adevărat de DumnezeuCă precum cei ce nu văd cacircnd străluceaște
SoareleMăcar de și toţi să strălucesc icircmprejur afară
de lumină sacircnt
C U V Acirc N T U L 2 7
94
Și cu simţirea și cu vedeare-s despărţiţi de aceasta
Așa iaste icircn totul acesta Dumnezeiasca lu-mină a Troiţei
Și icircn mijloc păcătoșii icircntru icircntunearec sacircnt icircnchiși
Fiindcă nu văd și nu au simţire nicidecum Dumnezeiască
Ci de tot arzindu-se de știinţa lorȘi osindindu-se negrăit pre necazȘi pre dureare și chinuire nepovestită o vor
avea icircn veaci
AL ACELUIAȘCarea iaste schimbarea ce icircntru Pă-rintele acesta srsquoau făltcutgt Și cum desăvacircrșit curăţindu-să srsquoau unit cu Dumnezeu Și din ce fealiu era ce fealiu srsquoau făcut ndash cuvintele lui ceale de dragoste cătră Dumnezeu făcute icircl arată de aicea Carele și bogoslo-vind zice la sfacircrșit și pentru icircngeri
Cuvacircntul 28lt713vgtCarea iaste nemăsurata milostivirea
ta MacircntuitoriuleCum mrsquoai icircnvrednicit mădulariu al tău a
mă facePre mine cel necurat cel nestacircmpărat cel
curvariuCum mrsquoai icircmbrăcat icircn podoabă preastrălu-
cităCarea fulgeră cu raze de nemurireȘi lumină pre toate mădulările meale le faceCă trupul tău cel preacurat și DumnezeescFulgeră tot cu focul Dumnezeirii taleFrămacircntat fiind și amestecat negrăitDeci pre acesta și mie mi l-ai dăruit
Dumnezeul mieuCă icircntinatul și stricăciosul acesta vas
Cu preacuratul și preaneicircntinatul tău trup unindu-să
Și amestecacircndu-să sacircngele mieu cu sacircngele tău
Știu că mrsquoam unit și cu Dumnezeirea taȘi mrsquoam făcut trup al tău preacuratMădulariu strălucit mădulariu sfacircnt și ade-
văratMădulariu de departe lucitoriu și luminos
și strălucitoriuVăz frumseaţa văz strălucirea Oglindesc lumina darului tăuȘi de negrăita rază și strălucire mă spăimacircn-
tezȘi-m es din minţi cunoscacircndu-mă pre si-
nemi din ce fealiuIcircn ce fealiu mrsquoam făcut o minuneȘi mă cucernicesc și de sinemi mă rușinezȘi ca pre tine icircnsuţ și mă cinstesc și mă
temȘi nu mă domiresc rușinacircndu-mă cu totulȘi unde voiŭ ședea și de cine mă voiŭ apro-
piiaȘi unde pre mădulările tale le voiu mai plecaIcircntru care lucruri icircntru care fapte cu totulLe voiu unelti pre aceastea icircnfricoșatele și
DumnezeeștileDă-mi să grăesc și să lucrez acealea ce zicO Ziditoriule și Formăluitoriule și
Dumnezeul mieult714gtCă deaca acealea care le grăesc cu lu-
crul nu le icircmplinescMrsquoam făcut aramă ce răsună icircn zadar tareȘi sacircnt nesimţitoriu cătră sunetul loviturilorCi să nu mă lași nici să mă părăseștiNici să mă lași să mă rătăcesc Macircntuitoriul
mieuPre mine cel ticălos și cel sărac și cel streinCela ce cu nenumăraţi talanţi sacircnt datoriu ţieCi precum dedemult așa și acum fă CuvinteCă atuncea de moștenire și de tot pămacircn-
tul Părintesc
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
95
De tată de fraţi de mumă de ai săi de streini
Și de toate cealelalte rudenii și priiateniRăzliţindu-mă pre mine cela ce eram pă-
cătosȘi decacirct toţi aceștea mai prost Macircntuito-
riuleȘi mrsquoai luat icircntru preacuratele tale braţePre mine cela ce nemulţemitoriu mrsquoam
arătat bunătăţilor taleAșa și acum miluiaște-mă icircndurateAșa iar mai ales mai mult o Dumnezeul
mieuȘi să te milostivești și să mă păzeștiȘi pre pornirile macircniei meale să le icircmblacircn-
zeștiȘi destoiniceaște-mă să sufăr cu icircndelungă-
răbdareToată ispita și scacircrba vieţiiCacircte miem icircmi pricinuesc cu rea cugetareCu cacircte firea cea pizmătareţă a dracilor mă
ispiteașteȘi cei neputincioși din fraţii miei aceșteaCu lucrul și cu cuvacircntul icircmi pricinuesc mie
aoliograve vaiŭ mieCă mădulările meale mă cheltuesc pre mineȘi mă chinuesc pentru icircnsăș aceastea iarășȘi mă port de picioare cap cu soartă luacircnd
să fiuȘi umblu cu picioarele goale și cu mărăcini
mă icircnghimpezȘi foarte mă doare și nu pociŭ suferi du-
reareaLa cealea din nainte unul din lt714vgtpicioa
rele meale pacircșașteȘi iarăș celalalt icircnapoi să icircntoarceAicea și acolograve mă tacircrăsc și mă tragȘi de jur icircmprejur mă icircmpiiadec și cad josDeci a urma tuturor nu pociŭA zăcea iaste lucru rău și a umbla așaMai rău iaste decacirct a zăcea că greu lucru
iaste cu adevărat
Ca cela ce pre toate cealelalte primejdii le covacircrșaște
Doamne dă-mi umilinţă și placircngereȘi icircnvredniceaște-mă icircntru icircntunearecul
vieţiiȘi icircn lumea aceasta icircn locul cel de scacircrbăSă-ţ slujesc ţie și bine să-ţ argăţescȘi sfintele tale porunci să le păzescMulţemesc ţie că mi-ai dat mie să viezȘi să te cunosc și să mă icircnchin ţie
Dumnezeul mieuCă acest lucru iaste viiaţă ca adecă să te cu-
noască pre tineSingur Dumnezeu și ziditoriu și făcătoriu
al tuturorNenăscut nezidit fără de icircnceput singurȘi pre Fiiul tău carele din tine srsquoau născutȘi pre Sfacircntul Duh carele din tine să pur-
ceadePre icircntrutot-cacircntata Troiceasca unimeCăriia a ne icircnchina cu blagocestie și a-i slujiMai presus de toată ceaialaltă slavă iasteMăcar pămacircntească măcar cerească de ai ziceCă ce lucru Icircngerilor ce și ArhanghelilorDomniilor Heruvimilor și SerafimilorȘi tuturor celoralalte Oști CereștiLe iaste slavă sau lumină de nemurireSau bucuriia sau strălucirea vieţii ceii ne-
materiialniceFără numai una Lumina Sfintei Troiţelt715gtCarea să desparte icircn trei fără de despăr-
ţireCarea iaste una icircn trei haractiruriCunoscută necunoscut atacircta cacirct voiașteCă nici să poate zidirea pre ZiditoriulAșa tot să-l cunoască precum icircnsuș să știe
pre sineș dupre fireCi dupre dar văd și icircnţelegToţi Icircngerii și toată firea cea zidităIcircnsă nu ajung nici prind ci icircnţelegPrecacirct a să cunoaște și a să arăta va voi
C U V Acirc N T U L 2 8
96
Celor orbi lumina sau și celor ce văd cu adevărat
Că ochiul fără de lumină nu veadeCi și pre vedeare dela lumină o iaCă dela dacircnsa și srsquoau ziditMăcar zidire netrupească măcar trupească
vei ziceVei afla că pre toate le-au făcut DumnezeuCeale ce-s icircn ceriuri ori ce și vei auziCeale de pre pămacircnt și ceale ce-s icircntru
adacircncuriȘi a tuturor acestora una le iaste viiaţa și
slavaUna dorirea și una icircmpărăţiiaBogăţiia bucuriia cununa biruinţa paceaȘi toată ceaialaltă bună-cuviinţă iasteCunoștinţa icircnceputului și a priciniiDe unde srsquoau adus icircntru fiinţă și srsquoau făcut
toateAceasta iaste alcătuirea celor de sus și a ce-
lor de josAceasta iaste racircnduiala tuturor celor ce să
gacircndescAceasta iaste arătarea tuturor celor ce să vădPre aceasta o au avut Icircngerii stare icircntemeiatăLuacircnd și adăogacircnd cunoștinţă și frică mai
multăCacircnd au văzut pre satana căzindȘi pre cei supuși lui icircmpreună cu dacircnsul
pentru trufiiaCăci cacircţi numai au uitat lt715vgtpre aceastaAu și căzut fiindcă srsquoau făcut robi trufieiIar cacircţi iarăș pre aceasta o au avut icircntru cu-
noștinţăSă ușura cu frica și cu dragosteaLipindu-se de al loruș StăpacircnDe unde cunoștinţa stăpacircniriiȘi pre adăogirea dragostei o făceaCă și mai mult strălucirea carea fulgeraA Sfintei Troiţe și mai luminată o vedeaȘi aceasta iarăș pre toată altă icircnţeleagereO alunga și neschimbaţi icirci făcea
Pre cei ce fire schimbăcioasă la icircnceput luaseȘi icircntru icircnălţimile ceale Cerești petrecea
AL ACELUIAȘCum că cela ce al Sfacircntului Duh părtaș srsquoau făcut de lumina și de pu-tearea lui răpindu-să pre deasupra tuturor patimilor să poartă și nu să vatămă de dacircnsele cu apropiiarea
Cuvacircntul 29Ah ah ah Dumnezeule și Doamne atot-
ţiitoriuleCine să va sătura de frumseaţa ta cea nevă-
zutăCine să va umplea de neajungerea și ne-
prinderea taCine dupre vredniciia poruncilor tale va
călătoriȘi pre lumina feaţii tale o va vedeaMare și minunată neicircncăpacircndu-să nicide-
cumIcircn lumea aceasta greaoa și icircntunecoasaCarea pre cela ce o veade icircl lipseaște de lumeCu trupul ndash o taină streinăCine iaste carele pre zidul trupului său l-au
trecutCine-i carele au trecut stricăciunea cea ne-
guroasăȘi pre toată lumea părăsindu-o srsquoau as-
cunsOh de cunoștinţă și prostimea cuvintelorlt716gtCă unde srsquoau ascuns cela ce pre lume o
au trecutȘi afară de toate care veade srsquoau făcutSpune tu icircnţelepciune a icircnţelepţilor cea le-
pădatăCa să nu zic de Dumnezeu icircnnebunităPrecum zice Pavel și fieștecarele rob al lui
DumnezeuAcesta-i bărbat al doririlor DuhuluiAcesta cu trupul de trupuri apropiindu-să
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
97
Poate cu Duhul Sfacircnt să fieCa afară de lume și de trupurile acesteaNici poftă de patimă trupească iasteCi nepătimire oarecarea Cela ce pre aceas-
ta o au sărutatȘi viiaţă din sărutare au dobacircnditCă deși icircl veade cineva ca cum shimonosin-
du-săȘi cătră lucrare ca cum icircnsuș mergacircndIcircnsă mort pre trup cunoaște spre a lucra
aceastaNu zic fără de suflet prin care să mișcăCi afară de pofta cea rea Că dulceaţa nepătimirii ceii buneȘi lumina cea dintru dacircnsa carea mă săruta
negrăitPre toată mintea mea afară scoţindu-o o
răpeașteȘi goală pre dacircnsa ţiindu-o icircn macircnă nema-
teriialnicăA cădea nu mă lasă pre mine din dragostea
luiSau a gacircndi vreun gacircnd de icircmpătimireCi mă sărută neicircncetat și necurmatȘi dorul de tot arde sufletul mieuȘi nu iaste icircntru mine altă simţireCă cu cacirct pacircinea cea preacurată decacirct gu-
noiulIaste mai cinstită și mai dulceCu atacircta mai mult cu neasemănare ceale de
susDecacirct ceale de jos celor ce bine au gustatRușinează-te o icircnţelepciunea lt716vgticircnţelepţilorCea cu adevărat de cunoștinţă lipsităCă prostimea cuvintelor noastreCu lucrul are pre icircnţelepciunea cea adevăratăCare de Dumnezeu să apropie și să icircnchinăDe la carele să dă toată icircnţelepciunea vieţiiPrin carea de iznoavă mă zidesc sau și mă
icircnDumnezeescVăzind pre Dumnezeu icircn veacii veacilor
amin
AL ACELUIAȘMulţemire cătră Dumnezeu pen-tru darurile de care srsquoau icircnvrednicit dela dacircnsul Și cum că icircnfricoșată iaste și Icircngerilor vredniciia Preoţi-
ei și a IgumenieiCuvacircntul 30
Eu deși voesc o Stăpacircne să grăesc nu pociŭCă ce și voiŭ mai grăi necurat fiindȘi cu gacircndurile și cu faptele și cu socotea-
lele toateIcircnsă la suflet mă rănesc mă arz la ceale din
lăuntrul mieuPoftesc să grăesc ţie măcar cacirct de puţin o
Dumnezeul mieuCă văz că știi pre ale meale ca un Dumnezeu
al mieuCă toate mădulările trupului și ale sufletu-
lui mieuLe-am pacircngărit din naștere tot fiind păcatSămuesc mila și iubirea de oameniȘi bunătăţile tale ceale multe pre care cu
mine le-ai lucratȘi fără de glas mă fac puţin de și nu moriŭȘi mă necăjesc neicircncetat și mă icircntristez ti-
călosulCă nevreadnic sacircnt de toate bunătăţileCacircnd icircmi viu icircntru sinemi și cu mintea
voiŭ voigraveSă socotesc Hristoase mulţimea răotăţilor
mealelt717gtȘi cum că nici o bunătate nrsquoam lucrat icircn
viiaţă ndash Icircnsă icircn locul muncilor și al macircniei tale ceii
dreaptePre care aș fi vrut să le pătimesc căci mult
te-am scacircrbitTu mai ales de atacirctea bunătăţi acum mrsquoai
icircnvrednicit ndash Viu icircntru deznădăjduire Mi-i frică de ju-
decata ta
C U V Acirc N T U L 2 9 - 0
98
Căci și mai mult adaog greșale totdeaunaȘi de mila ta cea multă și de iubirea de oa-
meniTremur să nu o schimb icircntru macircnie de mai
mare muncăCă făcacircndu-mi-să bine de la tine nu mai
mulţemesc ţieRob fiind rău al tău bunului StăpacircnDeci toate cealelalte Doamne pre răbdare
o arătaCare pre nădeajdea vieţii veacinice mi-o
pricinuiaPentru care mă și bucuram foarte precum
știi singurBizuindu-mă la bunătatea și la mila taCă pentru aceasta din toată lumea mrsquoai ră-
dicatȘi de toţi mrsquoai răzliţit și de rudenii și de
priiateniCa și să mă miluești și să mă macircntuești
Hristoase al mieuDe aceasta adeverindu-mă deplin dela da-
rul tăuAveam bucurie neicircmplinită și ltnăgtdeajde
icircntemeiatăIar pre ceale doao care-s pre urmă cum le
voiŭ spune nu știuCare icircntru mine bine ai voit să se facă icircm-
păratul mieuȘi pre sufletul mieu și pre minte de cuvacircnt
o lipsescȘi pre lucrări le icircncetează și pre toate cu-
getărileIcircncă și cu mărimea slavei tale mă icircngreoiazăȘi mă pleacă pre mine Macircntuitoriul mieu
să icircncetez puţinȘi nimic să grăesc nimic să fac nici să mă
apuc de aceasteaȘi nu mă domiresc icircntru sinemi și minu-
nacircndu-mă mă scacircrbescCum unor lucruri ca acestora lt717vgtnegrăite
pre sinemi
Mrsquoam dat să slujesc și să liturghisesc tică-losul
La care Icircngerii să icircnfricoșază fără de sfială să caute
Prorocii srsquoau temut icircndată ce au auzitSlava cea neajunsă și neicircnţeleasă și iconomiiaApostolii și Mucenicii și mulţimea Daacutesca-
lilor Chiuesc și strigă pre sineși nevreadniciArătat propoveduindu-se tuturor celor din
lumeaDar cum eu cel nestacircmpărat și cum eu
curvariulȘi cum eu smeritul mrsquoam icircnvrednicit să mă
facAl fraţilor igumen Și al Dumnezeeștilor
taacuteiniSfinţit lucrătoriu Și slujitoriu al preacura-
tei TroiţeCă unde să pune pacircinea și vinul să toarnăIcircntru numele trupului tău și al sacircngelui
tău CuvinteAcolograve ești tu icircnsuţ Dumnezeul mieu și
Cuvacircntul Și aceastea trup al tău și sacircnge cu adevărat
să facCu venirea Duhului și cu putearea celui
preaicircnaltȘi icircndrăznind ne apucăm de Dumnezeu
cel neapropiiatIar mai vacircrtos de cela ce lăcuiaște icircn lumină
neapropiiatăNu numai firii aceștiia stricăcioasei și ome-
neștiiCi și tuturor oștilor celor gacircndite ale IcircngerilorDeci acesta-i cel negrăit acesta-i cel mai
presus de fireȘi lucru și apucare care mrsquoam racircnduit să-l facAcesta mă pleacă și pre moarte icircnaintea
ochilor să o văzDe unde lăsindu-mă de a mă icircndulci de cu-
tremur mrsquoam cuprins
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
99
Știind că acest lucru cu neputinţă icircmi iaste mie socotesc că și tuturor
Ca dupre vrednicie să slujască și viiaţă așa să aibă
Icircngerească icircn trup iar mai ales mai presus de Icircngeri
Ca dupre cum Cuvacircntul au lt718gtarătat și adevărul iaste
Și mai apropiiat decacirct dacircnșii să se facă cu vredniciia
Fiindcă și cu macircinile să atinge și cu gura mănacircncă
Pre acela căruia aceia icircnfriltcogtșindu-se cu cutremur icirci stau icircnainte
Iar osacircnda fraţilor pre carii mrsquoam racircnduit să-i pasc
Care suflet o va purta Care minte va fi icircn-destulată
Ca neosacircndit să ocacircrmuiască pre socoteala unuia fieștecăruia
Și pre toate ceale dela sineș nelipsit să le aducă icircn mijloc
Și să se scape pre sineș de judecata și osacircn-direa acelora
Nu mi să pare mie cum că iaste cu putinţă la oameni acest lucru
Deci mă plec și voesc mai bine ucenic să fiuȘi voii unuia să slujesc și cuvintele unuia să
le ascultȘi pentru acesta unul numai seama să dauDecacirct năravurilor și voilor celor mulţi să
slujescȘi pre socotealele acestora să le iscodesc și
sfaturile să le afluȘi faptele și gacircndurile mai mult să le cercFiindcă și pre mine judecată mă așteaptă și
seamă voiŭ să dau Pentru acealea care au greșit aceia pre carii
a-i paște euCu socoteli negrăite ale Dumnezeului tu-
turor mrsquoam ales singurCă fieștecarele să va judeca și seamă negre-
șit va da
Pentru ceale ce au lucrat el ori bune ori realeȘi cuvacircnt pentru fieștecarele singur eu voiŭ
să dauȘi cum voesc să mă macircntuesc sau cum să
mă miluescCela ce nici măcar pentru sufletul mieu cel
ticălosNu am nicidecum să arăt vreun lucru de
macircntuireCă deplin icircncredinţează-te că nu am ce să
grăescCă nici am lucrat cacircndva vreun lucru mic
sau marePrin carele mă voiŭ macircntui de lt718vgtfocul cel
veacinicCi o iubitoriule de oameni Macircntuitoriule
icircndurate milostiveDă-mi mie smeritului Dumnezeiască pu-
teare ca cu cuvacircntulPre fraţii pre carii mi i-ai dat să-i pasc icircntru
priceapereSă-i povăţuesc la pășunile legilor tale celor
DumnezeeștiȘi să-i macircntuesc icircntru lăcașurile Icircmpărăţiei
ceii de susIcircntregi nevătămaţi străluciţi cu frumsea-
ţea faptelor buneȘi vreadnici icircnchinători ai icircnfricoșatului
tău ScaunȘi pre mine nevreadnicul ia-mă din lumeDeși sacircnt icircmpistrit cu multe rane ale păca-
telorDar icircnsă slujitoriu-s al tău icircmpreună și ne-
treabnic robȘi cu ceatele celor aleș cu judecăţile care
cunoștiIcircnnumără-mă icircmpreună cu ucenicii mieiCa toţi icircmpreună să vedem slava ta cea
DumnezeiascăȘi icircntru negrăitele tale Hristoase bunătăţi
să ne desfătămCă tu ești icircndulcirea hrana și lauda
C U V Acirc N T U L 0
100
Celor ce fierbinte te iubesc pre tine icircn vea-cii veacilor amin
AL ACELUIAȘPentru vedearea Dumnezeeștii Lu-mini ceiia ce srsquoau făcut lui Și icircn ce chip Dumnezeiasca Lumină nu să coprinde de icircntunearec Icircntru care și pentru covacircrșirea descoperirilor spacircimacircntacircndu-să icircș aduce aminte de neputinţa omenească și să osacircn-
deaște pre sineșCuvacircntul 31
Cum voiŭ zugrăvi Stăpacircne vedearea feaţii tale
Cum voiŭ spune netacirclcuita privire a frum-seaţii
Cum pre acela pre carele lumea nu-l icircncape glas de limbă icircl va icircncăpea
Cum va putea cineva să tacirclcuiască iubirea ta de oameni
lt719gtCă șăzind eu icircntru lumina luminării ce-m lucea mie
Și-m lumina icircntunearecul nopţii și neguraMi să părea că sacircnt icircntru lumină luacircnd
aminte la citireȘi zicerile ce fealiu cercacircndu-le și privind
sintaxiacutesurile și alcătuirileDeci cacircnd eram Stăpacircne icircndeletnicindu-
mă icircntru aceasteaIcircndată te-ai arătat de sus mult mai mare de-
cacirct soareleȘi strălucind din Ceriuri pacircnă la inima meaIar pre cealelalte pre toate ca pre un icircntu-
nearec adacircnc le vedeam că sacircntȘi stacirclp icircn mijloc era luminos carele pre tot
aerul icircl tăiaȘi ajungea dela Ceriuri pacircnă la mine tică-
losulȘi icircndată am uitat lumina lihnaacuteriului
De casă nu-mi mai aduceam aminte că sacircnt icircnlăuntru
Și cacircnd mi să părea că icircn aerul icircntunearecu-lui șădeam
Icircnsă și pre icircnsuș trupul l-am uitat cu totulGrăiam ţie și acum grăesc dintru adacircncul
inimii mealeMiluiaște-mă Stăpacircne miluiaște-mă singurePre mine carele nicidecum niciodată nrsquoam
slujit ţie MacircntuitoriuleCi te-am tot icircntăracirctat din tacircnără vacircrstăPre toată trupeasca și sufleteasca răotate o
am lucratȘi păcate am lucrat fără de măsură de ne-
cuvioaseMai presus decacirct toţi oamenii mai presus
decacirct toate dobitoaceleTacircracirctoarele și pre toate hiiarăle prea le-am
scovacircrșitDeci icircntru mine iaste trebuinţă să-ţ arăţ tu
mila taCarele și am păcătuit nebuneaște mai mult
decacirct toţiCă tu icircnsuţ ai grăit că nu au trebuinţă de
vindecareCei sănătoși Hristoase ci cei boacutelnaviPentru aceaia ca pre unul ce sacircnt foarte
boacutelnav și lenevosAșa mila ta cea multă varsă-o lt719vgtpreste
mine CuvinteCi o fala luminii Ci o mișcări de focCi o icircncungiurări de văpae icircntru mine ti-
călosulCare de la tine și dela Slava ta să lucreazăIar Slavă a ta eu pre Duhul tău icircl știu și-l zicCel Sfacircnt cel de o fire de o cinste CuvinteCel de un neam de o slavă de o fiinţă singurCu Tatăl tău și cu tine Hristoase o
Dumnezeul tuturorŢie icircnchinacircndu-mă icircţ mulţemesc că mrsquoai
icircnvrednicit
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
101
Măcar cacirct de cacirct de puţin să cunosc Stăpacirc-nirea Dumnezeirii tale
Mulţemesc că icircnsuţ șăzind eu icircntru icircntu-nearec
Te-ai descoperit mie ai strălucit și a vedea mrsquoai icircnvrednicit
Lumina feaţii tale cea nesuferită tuturorPetreceam șezind icircntru icircntunearec icircn mij-
loc știuȘi icircn mijlocul acestuia fiind eu mie celui
cu icircntunearec acoperitTe-ai arătat lumină mrsquoai luminat tot cu
toată luminaȘi mrsquoam făcut lumină icircn noapte icircn mijlocul
icircntunearecului fiindNici icircntunearecul pre lumina ta o au co-
prins toatăNici lumina au gonit pre icircntunearecul cel
văzutCi amestecate fiind neturburate cu totul și
icircmpărţiteDeparte una de1 alta dupre cuviinţă nu
amestecate nicidecumIcircnsă icircntru aceaiaș dată pre toate le icircmpli-
nesc precum socotescAșa sacircnt icircntru lumină icircn mijlocul icircntunea-
recului fiindȘi așa iarăș icircntru icircntunearec icircn mijlocul
Luminii petrecacircnd ndash Iată și mijlocul icircntru lumină iată și mijlo-
cul icircntunearecului ndashȘi zic Cine-m va da mie să aflu lumină icircn
mijlocul icircntuneareculuiPre carea nu o icircncape să o lt720gtpriimească icircn-
lăuntru că cum o va icircncăpea icircntuneareculLumină-i icircnlăuntru și nu va fugi ci va ră-
macircnea icircn mijloculLuminii icircntunearec ndash o icircnfricoșată minu-
ne cea văzutăIcircndoit de icircndoiţi ochi ai trupului și ai su-
fletului
1 Icircn manuscris bdquode deldquo (ned)
Auzi acum ceale icircnfricoșate ale icircndoitului Dumnezeu icircţ zic ţie
Și ca cătră un om icircndoit cătră mine făcuteAu luat asupră-ș trupul mieu și mi-au dat
mie pre Duhul săuȘi mrsquoam făcut și eu Dumnezeu dupre darul
cel DumnezeescCu punerea fiiŭ icircnsă al lui Dumnezeu o
vrednicie o SlavăCa un om scacircrbindu-mă pre sinem mă ti-
căloșescȘi pre a mea neputinţă o cunosc și suspinȘi-s cu totul nevreadnic de a mai trăi pre-
cum bine știuIcircnsă darului lui Dumnezeu bizuindu-mă și
icircnţelegacircndFrumseaţă pre carea mi-o au dat-o mie mă
veselesc văzindu-oDeci ca un om adecă știu că nimic din ceale
Dumnezeești nu văzȘi de ceale nevăzute cu totul sacircnt răzliţitIar dupre punerea de fiiŭ mă văz pre sinemi
Dumnezeu făcutȘi văz și părtaș mă fac celor neajunseCa un om nimic nu am din ceale icircnalte și
DumnezeeștiIar ca un miluit acum cu bunătatea lui
DumnezeuAm pre Hristos făcătoriul de bine al tuturorPentru aceaia iarăș Stăpacircne rugacircndu-mă
caz la tineSă nu mă scap de nădejdile meale ceale icircn-
tru tine nicidecumȘi de petreacerea și cinstea și Slava și icircm-
părăţiiaCi precum acum mrsquoai icircnvrednicit să te văz
MacircntuitoriuleAșa și după moarte dă-m mie să te văz pre
tineNu zic cacirct și icircn ce fealiu milostive ci cu
blacircndeaţe cu milostivire
C U V Acirc N T U L 1
102
Cu ochiul tău cel milostiv lt720vgtprecum și acum mă vezi
Și de bucuriia ta mă umpli și de dulceaţă Dumnezeiască
Așa făcătoriule și ziditoriul mieu acoperi-mă cu macircna ta
Și să nu mă părăsești și să nu ţii minte rea-lele meale
Nemulţemirea mea cea multă Stăpacircne să nu o cumpănești
Ci icircnvredniceaște-mă și pre mine icircntru lu-mina ta pacircnă icircn sfacircrșit
Și icircn calea poruncilor tale fără de pregetare să umblu1
Și icircntru icircnsăș lumina macircinilor tale preami-lostive
Să-m puiŭ și să-mi dau Duhul mieu izbă-vindu-mă de vrăjmași
De icircntunearec de foc de muncile ceale veacinice Cuvinte
Așa cel mult icircntru icircndurări și negrăit icircntru milă
Icircnvredniceaște-mă icircn macircinile tale să-m dau sufletul mieu
Precum și acum icircn macircna ta sacircnt Macircntui-toriule
Deci să nu-mi icircmpiiadece păcatul calea meaSă nu o curmeaze să nu mă zmulgă din
macircna taCi rușineaze-se cumplitul Stăpacircnitoriu și
de suflete stricătoriulIcircn palma ta Stăpacircne văzindu-mă că sacircntPrecum și acum nici aproape de mine nu
icircndrăzneaște să vieVăzindu-mă de darul tău acoperit fiindSă nu mă osacircndești Hristoase icircn iad să nu-
mi dai bracircnciSă nu pogori icircntru adacircncul morţii sufletul
mieuCă nu icircndrăznesc să numesc numele tău
1 Icircn manuscris blpara (ned)
Eu cel icircntinat cel pacircngărit și cu totul ne-curat
Să nu să desfacă pămacircntul și să mă icircnghiţă pre mine călcătoriul de leage Cuvinte
Carele nici a trăi nici a grăi nicidecum nu sacircnt vreadnic
Și foc să nu să pogoare preste mine și nu-maidecacirct să mă lingă
Cacirct nici să mă iarte să zic laquoDoamne milu-iaște-măraquo
lt721gtNu cel mult icircntru icircndurări cel cu firea iubitoriu de oameni
Să nu voești a icircntra cu mine la judecatăCă ce voiŭ grăi cu totul păcat fiindDeci ce și aș zice cacirct de puţin eu cel osacircnditCela ce din pacircntecele maicii meale nenu-
mărate am greșit ţieȘi pacircnă acum sacircnt nesimţitoriu cătră icircnde-
lunga icircngăduireCela ce de nenumărate ori icircntru adacircncul
iadului mrsquoam pogoracirctȘi de acolograve cu Dumnezeiască bunătatea ta
afară am fost tras Cela ce mădulările și cărnurile trupului
mieu și ale sufletuluiCu totul le-am icircntinat ca nimenea altul
din cei din viiaţăCel icircndrăcit icircndrăgitoriu fără de rușinare al
dezmirdărilorȘi rău și viclean cu răotatea sufletuluiCela ce o poruncă a ta Hristoase nu o am
păzitCe voiŭ răspunde ţie și ce voiŭ și zice cătră
tineCu ce fealiu de suflet voiŭ suferi mustrările
tale o Dumnezeul mieuDeaca fărădelegile meale și faptele le vei
dezgoliO icircmpărate nemuritoriule să nu le arăţi
pre aceastea tuturorCă mă icircnfiorez și gacircndind lucrurile tinerea-
ţelor meale
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
103
Iar a le spune de frică lucru iaste plin plin și de rușine
Că deaca vei voigrave pre aceastea să le descoperi tuturor
Mai rea decacirct toată munca va fi rușinea mea
Că cine desfracircnările meale și cine nestacircm-părările
Cine pre necuratele sărutări cine pre uracircte-le meale fapte
Icircntru care și acum mă pacircngăresc cacircnd pre aceastea icircn minte le iau
Văzindu-le nu să va spăimacircnta văzindu-le nu să va icircnfricoșa cu totul
Văzindu-le nu va striga și nu icircndată icircș va icircntoarce vederile
Și laquoRădicăraquo nu va zice laquoStăpacircne pre ne-curatul acestaraquo
Și laquoPorunceaște să i să leage macircinile lt721vgtși picioarele ticălosului
Și să se arunce degrab icircn focul cel icircntunecatSă nu mai fie văzut de noi adevăraţii robii
tăiraquoCu adevărat dupre vrednicie Stăpacircne cu
adevărat dupre dreptate iaste aceastaȘi aceia toţi vor grăi și tu icircnsuţ vei faceȘi icircn foc voiŭ fi aruncat eu nestacircmpăratul
și curvariulCi tu cela ce te-ai pogoracirct pre nestacircmpă-
raţi și pre curvari să-i macircntueștiSă nu mă rușinezi Hristoase icircn zioa judecăţiiCacircnd pre oile tale de-a dreapta ta le vei puneȘi pre mine icircmpreună cu caprele1 de-a stacircn-
ga taCi lumina cea preacurată lumina feaţii taleSă acopere lucrurile meale și goliciunea su-
fletului mieuȘi să mă icircmpodobească luminat ca cu icircn-
drăznealăȘi fără de rușine cu oile ceale de-a dreapta
să mă număr
1 Icircn manuscris bdquocapreleleldquo (ned)
Și icircmpreună cu dacircnsele să te slăvesc icircn vea-cii veacilor amin
AL ACELUIAȘIcircn ce chip srsquoau arătat Dumnezeu lui ca lui Stefan și ca lui Pavel Apostoli-lor aicea Părintele (nostru Simeon)
spăimacircntacircndu-să povesteașteCuvacircntul 32
Ce iaste minunea cea noao carea și acum să face
Dumnezeu și acum oare voiaște să se arate păcătoșilor
Cela ce dedemult srsquoau suit sus și au șezut icircn Scaunul
Cel Părintesc icircn Ceriu și iaste ascunsCă srsquoau ascuns dela ochii Dumnezeeștilor
apostoliȘi singur după cum am auzit Stefan după
aceasteaCeriurile deșchise le-au văzut și atuncea au
zisVăz pre Fiiul stacircnd de-a dreapta SlaveiPărintelui și icircndată ca cum ar fi grăit hulăSrsquoau icircmproșcat cu pietri de la lt722gticircnvăţătorii
legiiȘi au murit dupre leagea firii și trăiaște icircn
veaciIcircnsă el era Apostol era și SfinţitȘi plin tot de Duhul cel prea SfacircntȘi icircnceputul Propovedaniei și mulţime a
necredincioșilorCarii credea lui Hristos prin ApostoliȘi lua darul care era dar al CredinţiiIar acum ce oare voiaște lucrul acesta streinulCare icircntru mine să face Și ce ar voigrave să fieIcircnfricoșata icircnspăimacircntare a lucrului celui
ce acum să săvacircrșașteCare iaste chipul iubirii de oameni care
acum să arată
C U V Acirc N T U L 1 - 3 2
104
Streină bogăţie de bunătate alt izvor de milăCare mult mai mult dar are decacirct ceale ce
dedemult srsquoau făcutCă mulţi srsquoau miluit cu Dumnezeiasca iu-
bire de oameniIcircnsă și eu aducea al lor oarece adecă Cre-
dinţaOri și alte fapte bune și lucrări priimite și
lăudateDar eu de toate aceastea pre sinemi lipsitCunoscacircndu-mă mă spăimacircntez și a suferi
nu pociŭPre ceale făcute icircntru mine cel curvariu
din matcăDe la Dumnezeu cela ce au zidit cu cuvacircn-
tul toată zidireaPre care mă icircnfiorez și a le gacircndi ndash dar cum
și cu cuvacircntul să le scriuCare cuvacircnt le va tacirclcui care limbă le va
povestiCare buze le va grăi [pre cele] care icircntru
mine să vădFăcacircndu-se și săvacircrșindu-se preste toată zioaCă și icircntru icircnsăș noaptea și icircntru icircnsuș icircn-
tuneareculVăz pre Hristos Ceriurile cu icircnfricoșare
deșchizindu-mi mieȘi pre el icircnsuș plecacircndu-să și arătacircndu-să mieIcircmpreună cu Tatăl și cu Duhul cu Lumina
cea icircntreit-Sfacircntălt722vgtUnul fiind icircntru ceale trei și icircntru unul
ceale treiCarele și mai mult decacirct Soarele luminează
sufletul mieuȘi de tot icircmi străluceaște mintea carea era
icircntunecatăCă deaca l-ar fi văzut mintea mea dintru
icircnceput ar fi văzutCi oarbă era creadeţi și nu-l vedeaȘi pentru aceasta mai mult mă spăimacircntea-
ză minunea
Cacircnd văz cum pre ochiul minţii meale icircl deșchide
Și cum icircm dă să-l văz și cum văzut iaste de mine
Că el lumină icircntru lumină să arată celor ce-l văd
Și cei ce-l văd icircntru lumină iarăș pre dacircnsul icircl văd
Că icircntru lumina Duhului icircl văd cei ce-l vădȘi cei ce icircntru aceasta văd aceia văd pre FiiulȘi cela ce pre Fiiul srsquoau icircnvrednicit să-l vază
pre Tatăl veadeȘi pre Tatăl cel ce icircl veade negreșit icircmpreu-
nă cu Fiiul icircl veadeCare lucru și acum după cum să zice icircntru
mine să săvacircrșașteȘi pre ceale neicircnţelease nici cacirct de puţin mă
icircnvăţȘi acum de departe văd frumseaţele ceale
nevăzuteDe neapropiiata lumină de nesuferita SlavăIcircnspăimacircntacircndu-mă foarte și de cutremur
cuprins fiindIcircnsă ca o picătură dintru-n adacircnc văzȘi ca icircntrrsquoo picătură totul apelor să aratăCe fealiu iaste cu feliurimea și icircn ce fealiu
dupre chipCa din marginea poalei pre toată ţesăturaȘi din unghii precum zic hiiara leul să cu-
noașteAșa pre totul icircntru puţin sărutacircndu-l icircl văzPre dacircnsul și aceluia adecă lui Hristos și
Dumnezeului mieu mă icircnchinȘi aș fi avut icircnaintea mea o lt723gtmică macircn-
gacirciareCă nu voiŭ fi ars de tot și că nu voiŭ fi chel-
tuit de văpaeCa ceara de foc precum au zis ProroculCăci departe eram eu de focul cel neapro-
piiatȘi căci stam icircn mijlocul icircntunearecului și
căci mă ascundeam icircntru acesta
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
105
De unde ca dintrrsquoo mică gaură văzindu-l mă uimiiam
Icircntru acesta petrecacircnd eu și cu mintea icircn-deletnicindu-mă
Și ca cum icircn Ceriu păracircndu-mi-să că mă uitam
Și tremuracircnd ca nu mai mult arătat fiind să mă lingă
Am aflat pre icircnsuș acela pre carele de depar-te icircl vedeam
Pre carele și Stefan l-au văzut ceriurile deș-chizindu-se
Și Pavel iarăș mai pre urmă văzindu-l srsquoau orbit
Tot ca niște foc icircntru adevăr icircn mijlocul ini-mii meale
Deci spărltigtindu-mă de minune și tare suspinacircnd
Mrsquoam spăimacircntat tot slăbănogindu-mă tot nedomirindu-mă
Și nesuferind Slava cea nesuferită mrsquoam icircn-tors
Și icircn noaptea simţirilor celor de aicea am fugit
Și acoperindu-mă cu gacircndurile mrsquoam as-cuns icircntru aceastea
Ca icircntru un mormacircnt icircntracircnd și icircn loc de piiatră
Pre trupul acesta preagreul deasupra puin-du-l mrsquoam acoperit
Și mrsquoam ascuns cu părearea de cel ce pre-tutindenea iaste de faţă
De cel ce dedemult mrsquoau icircnviiat pre mine mortul și icircngropatul
Că icircngrozindu-mă și neputacircnd să văd slava lui
Am voit să icircntru și să rămacirciu icircn mormacircntDecacirct să fiu de tot ars și numaidecacirct să pierAcolograve cu adevărat șăzind mi să cade mie să
placircng neicircncetatȘi a mă tacircngui mi să cuvine mie curvariu-
lui căci pre cel dorit
lt723vgtL-am scăpat și mrsquoam făcut zăcacircnd icircn mormacircnt
Și trăind mort supt pămacircnt cu piiatră aco-perit
Viiaţă am aflat pre Dumnezeu icircnsuș carele dă viiaţa
Căruia să cuvine Slava și cinstea acum și icircn veaci
AL ACELUIAȘMulţemire cătră Dumnezeu pen-tru facerile de bine ceale dela dacircnsul făcute lui Și cearere ca să se icircnveaţe pentru ce aceia carii srsquoau făcut desă-vacircrșit icircntru fapta bună să slobod ca să se ispitească de la draci Și pentru cei ce să leapădă de lume icircnvăţătură
zisă dela DumnezeuCuvacircntul 33
Cunoști sărăciia mea vezi sirimăniacuteiaȘtii singurimea privești slăbiciunea meaȘi neputinţa mea Dumnezeul mieu carele
mrsquoai ziditNu nu o cunoști ci o privești și pre toate
le cunoștiVezi inimă smerită vezi-o zdrobităVezi-mă că la deznădăjduire mă apropiiu
Dumnezeul mieuȘi dă-mi dintru icircnălţime darul tău dă-mi
Duhul tău cel DumnezeescDă-mi pre Macircngacircitoriul Macircntuitoriule
trimite-l precum te-ai făgăduitTrimite-l și mie și acum celui ce șez aștep-
tacircndu-lIcircn foișor Stăpacircne mai presus cu adevăratDe tot lucrul cel pămacircntesc afară de toată
lumeaȘi pre tine te caut și pre Duhul tău icircl așteptDeci să nu icircntacircrziezi milostive să nu mă
treci cu vederea icircndurate
C U V Acirc N T U L 2 - 3 3
106
Să nu uiţi pre cel ce te caută cu suflet icircnsetatNici să mă lipsești de viiaţa aceasta pre
mine cel nevreadnicNici să te icircngreţoșezi de mine Dumnezeule
și să mă lt724gtpărăseștiPre măruntaele tale le puiu icircnainte pre
mila ta o icircntinz1
Și pre iubirea ta de oameni solitoare ţie o aduc
Nu mrsquoam ostenit nu am lucrat lucrurile dreptăţii
Niciodată nrsquoam păzit măcar una din porun-cile tale
Ci cu nestacircmpărare toată viiaţa mea o am chieltuit
Icircnsă tu nu mrsquoai trecut cu vedearea ci cău-tacircndu-mă mrsquoai aflat
Rătăcindu-mă mrsquoai icircntors din calea rătăciriiȘi pre preacuratele tale umere cu lumina
darului tău suindu-mă Hristoase mrsquoai purtat milostive
Și osteneală nu mrsquoai lăsat nicidecum să simţiuȘi odihnindu-mă ca icircntrrsquoo căruţă mieCu ușurătate mi-ai2 dat să călătoresc căile
ceale asprePacircnă mrsquoai așăzat iarăș icircn staulul oilor talePacircnă mrsquoai icircmpreunat și mrsquoai racircnduit cu ro-
bii tăiPropoveduesc mila ta laud milostivireaMulţemind mă minunez de bogăţiia bună-
tăţii taleȘi după ce mrsquoam chiemat icircnapoi de tine
precum srsquoau zis Dumnezeul mieuȘi acum de vreame că sacircnt precum mi să
pare cu totul robitȘi ţinut de dorirea ta și legat cu dragostea taMă uimesc mă spăimacircntez și a cunoaște
nu pociŭCum oare să atinge necaz de sufletul mieu
cel ticălos
1 Icircn manuscris bdquoicircntinzildquo (ned)2 Icircn manuscris mIumlaring (ned)
Cum scacircrba icircntră icircnlăuntru Cum pre mine tot mă turbură
Cum de dulceaţa ta mă lipseaște Dumnezeul mieu
Și de bucuriia ta mă răzliţeaște necazul ce-lor pămacircntești
Pentru ce pre mine cela ce atacircta am greșit și am păcătuit
Sau de ce pre cela ce te-au icircntăracirctat pre tine la multă vreame Hristoase al mieu
Icircl părăsești bunule și icircl lași ca mai mult să mă lt724vgtscacircrbesc
Decacirct mai nainte cacircnd sufletul mieu era pătimaș
Spune-mi și icircnvaţă-mă acum adacircncul jude-căţilor tale
Spune-mi și să nu te icircngreţoșezi de mine carele cu nevrednicie icircţ grăesc
Cela ce dedemult icircmpreună te-ai ospătat cu păcătoșii și cu curvele
Și icircmpreună ai cinat Stăpacircne cu curvarii și cu vameșii
Cătră aceastea Stăpacircnul mi-au răspuns și mi-au zis
Eu din lume pre tine ca pre un prunc pur-tacircndu-te
Icircn braţele meale te purtam ndash cu adevărat știi ceaia ce o zic
Eu și te icircnfășam pre tine tot cu toate mă-dulările
Și cu lapte te hrăniiam mai mult decacirct cu macircncare și băutură
Că negrăite sacircnt ceale pentru mine și cu totul netacirclcuite
Și la pedagog (adecă povăţuitoriu de copii) te-am dat ndash știi pre carele icircl zic
Și ca unui prunc mic ce creșteai icircn fiește-care ceas
Ţe-au slujit ţie bine te-au crescut dupre vrednicie
Holteiu acum te făcuseș și deaciia și tacircnăr
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
107
Și nu nu știi că icircnsumi de-a pururea cu tine eram
Și icircmpreună creșteam icircntru tine și te aco-periiam pre tine
Pacircnă ce toate vacircrstele bine le-ai trecutDeci acum nu holteiu și tacircnăr ci bărbat
mai ales cu adevăratFăcacircndu-te și desăvacircrșit cătră bătracircneaţe
acum povacircrnindu-teCum voești ca un prunc acum icircn braţe să
te porţiCum ceri să te icircnfeși și să te porţi iarășȘi cum cu lapte ceri să te hrănești și supt
pedagogSă fii tu ndash nu te rușinezi a zice aceastea
spune-miBărbat fiind tu altora slujaște și icirci hrăneașteȘi pre toate ceale cătră lt725gtcreașterea lor
găteaște-le și meșteșugeaște-leStăi și pune-te icircmprotiva vrăjmașilor și ră-
nindu-te răneaște-iȘtii pre carii dușmani icircţ zic ţie icircmprotiva
dracilor vei tăbăricircApucacircndu-i și biruindu-i bate-i fără de
cruţare căzind iarăș scoală-teCu săgeţile ceale slobozite și trimise iarăș
să nu-i cruţltigt a-i săgetaPre cei ce săgetează1 și asupra ta aceastea să
meșteșugescCi cacircnd cu deznădăjduirea te rănesc pre
tine aceiaCu nădeajdea carea dela tine să trimite ră-
nească-seȘi cacircnd cu urgiia pre tine te pumnesc și
cacircnd cu macircniia te bracircncescDe blacircndeaţa ta pălmuiască-se feaţele lorȘi afară scoaţă-se departe dela casa ta izgo-
nească-seCă au doară precum am zis prunc sau co-
pil ești
1 Icircn manuscris bdquosăceteazăldquo (ned)
Că au doară neputinţă de suflet și acum ias-te icircntru tine
Au doară slabă iaste și acum mintea ta cătră icircmprotiviri
Știi și să fugi de dușmani și iarăș și să-i bi-ruești pre dacircnșii
Că și bătacircnd războiu mă ai pre mine ajută-toriu și părtinitoriu
Și fugind acoperemacircnt icircntemeiat și tare mrsquoai căștigat pre mine
Și ce din ceale de pre pămacircnt te scacircrbeaște care dintru aceastea spune-mi
Aurul sau argintul sau pietri de ceale scumpe
Și cine-i mai strălucit decacirct mine sau cine-i carele străluceaște mai mult
Sau care piiatră iaste ca eu cu totul nepre-ţuită
Dar a ţarinilor lipsa sau a gracircului trebuinţaSau a vinului scădearea cu totul te turburăȘi care alt raiu iaste icircn ce fealiu sacircnt euSau pămacircntul celor de jos lt725vgtși curgătoa-
re iaste ca pămacircntul blacircnzilorȘi care pacircine-i gata sau care vin icircn lumeIcircn ce fealiu iaste darul mieu icircn ce fealiu
Duhul cel DumnezeescIcircn ce fealiu pacircinea vieţii pre carea eu o dau ndash Trupul și sacircngele mieu ndash celor ce cu curată
inimăȘi cu credinţă neicircndoită cu frică și cu cu-
tremurMă mănacircncă și mă beau gacircnditoriu și sim-
ţitoriuCare desfătare care bucurie care Slavă
spune-miIaste mai mare pre pămacircnt ca pre mine sin-
gur să mă veziPre mine singur ca icircntru o gacirccitură și ca icircn-
tru o oglindă să mă priveștiPre strălucirea singură a slavei meale să o veziȘi printrrsquoicircnsa să te icircnveţrsquo aceastea și mai
mult decacirct aceastea
C U V Acirc N T U L
108
Și cu deamăruntul că eu-s Dumnezeul zi-ditoriul tuturor
Să știi și să icircnţelegi că srsquoau icircmpăcat cu mineOmul cel ce ședea icircn groapa cea prea de josȘi fără de mijlocire vorbeaște ca un priiaten
cătră priiatenul săuPre racircnduiala și starea năimitului și frica
robiei covacircrșindu-oFără de osteneală slujindu-mi mie și cu
dragoste poslușindu-miPrin ascultarea poruncilor meale sineșin-
du-să mieNu zic ale celor ce pe plată icircm slujesc mieNici iarăș ale celor ce ca niște robi să apro-
pie la mineCi zic faptele priiatenilor și ale cunoscuţi-
lor și ale fiilor mieiCare și sacircnt aceastea scrie icircn scurtA te socoti decacirct toţi cei din lume mai prostNu numai decacirct cei icircmpreună-pustnici și
decacirct oamenii mireaniCi și decacirct păgacircnii pre sineţ lt726gtcu adevă-
rat mai răuA socoti cădeare din viiaţa cea vecinicăO mică călcare a unii porunci preamiciPre pruncii cei mici ca pre niște bărbaţi de-
săvacircrșitȘi a-i vedea și a te icircnchina lor ca unor prea-
slăviţiȘi celor orbi așijderea cinstea cea icircntocma
a le daFiindcă de sus văz eu faptele tuturor oame-
nilorȘi pre aceastea pentru mine a le face care și
iarăș scrie-leA nu avea asupra cuiva nicidecum icircntru
inima taPacircnă la o goală mișcare sau pacircnă la un mic
prepusA te ruga din suflet cu dureare de inimă șiDin milostivire pentru toţi cei ce-ţ greșesc
ţie
Așijderea și pentru cei ce unele ca aceastea icircndrăznesc icircmprotiva mea
Cu lacrămi ceracircndu-le icircntoarcerea lorIcircmpreună și a binecuvacircnta pre cei ce te blas-
tămă pre tineȘi a lăuda pre cei ce pentru pizma de-a pu-
rurea te ocărăscȘi pre cei ce te supără ca pre niște făcători
de bine a-i aveaIar pre cei ce nu să pleacă nici te ascultă pre
tineCa pre unii ce cu totul să leapădă de mine
Stăpacircnul lorSă te tacircnguești și să placircngi necurmat pre
carii să nu icircncetezi sfătuindu-iCă cela ce vă priimeaște pre voi pre mine
am zis că mă priimeașteIcircncă și cela ce vă ascultă pre voi negreșit
pre mine mă ascultăIar cela ce nu cu cutremur cuvintele meale
și dojenirile Le priimeaște și nu le icircmplineaște pre iale
pacircnă la moarteNu să va icircmpărtăși de slava mea cea veacinicăNici să va racircndui nici să va așăza icircmpreună
cu mine cel răstignitCarele am ascultat și mrsquoam supus Părintelui
mieu pacircnă la moarteNu să va așăza de-a dreapta nici
lt726vgticircmpreună moștenitoriuCu cei ce srsquoau răstignit pre eiși nu să va face
unul ca acestaDeci să nu icircncetezi sfătuindu-i Deci să nu
icircncetezi placircngacircndDeci să nu icircncetezi ceracircnd macircntuirea lorCă deaca te vor asculta și deaca să vor icircn-
toarceIcirci vei avea pre dacircnșii ca pre niște fraţi vei
dobacircndi mădulările taleȘi-i vei aduce pre dacircnșii adevăraţi ascultătoriCa și eu să-i priimesc prin tine și să-i pro-
slăvesc
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
109
Și Părintelui mieu icircmpreună cu tine ca niș-te daruri să-i aduc
Iar deaca nu să vor lepăda de voile saleDeaca nu vor defăima pre sufletele lor pre-
cum am zisDeaca nu să vor face morţi voilor saleȘi deaca icircntru voia ta nu vor trăi icircn viiaţăȘi prin a ta voia mea icircmplinindu-o și fă-
cacircndu-oTu nu-ţ vei piiarde plata ta nu te vei lipsi
de aceastaCi icircndoită pentru cea proastă eu pre aceas-
ta-ţ voiŭ da-oCă și neascultat fiind nu te-ai depărtat de
a grăiCi mai vacircrtos și te-au uracirct ci mai vacircrtos și
srsquoau icircntors despre tineȘi de uracircciune vreadnic socotit ai fost de
dacircnșii precum și pre mine mrsquoau uracirctOarecacircnd și acum icircncă printrrsquoicircnsele1 și
prin ceale aseamenea acestoraPrin niște lucruri ca aceastea voesc să-mi
slujască miePrin unele ca aceastea și prin ceale aseame-
nea acestora sacircrguiaște-teA bineplăcea mie că de aceastea foarte mă
veselescSă nu cinstești mai mult nelucrarea nici să
alegi mai mult nicidecumPentru folosul sufletului altceva din ceale
din lumeCă ce să va folosi cela ce dobacircndeaște lumeaSau cela ce pedepseaște pre cei ce sacircnt
icircntrrsquoicircnsa sau icirci icircnvaţălt727gtSau și cela ce macircntuiaște pre toţi deaca
și el nu să va macircntuiDar carele iaste sau cum pre alţii macircntuin-
du-i nu va macircntuiPre sufletul său ticălosul ci icircl va piiardeCela ce dezleagă și strică porunca mea a
Stăpacircnului tuturor
1 Icircn manuscris prin prin trotildensele (ned)
Și ca cum o calcă și printrrsquoicircnsa iase afarăȘi defaimă și calcă legile meale și sare pre-
ste porunciȘi din Staulul poruncilor și din gardul
acestora afarăFăcacircndu-să deaca va macircntui lumea și pre
cei din lumeStrein de mine și de oile meale departe va fiȘi mai ales căci pre gardul staulului l-au
stricatȘi oilor meale eșire nu prin singură ușa au
făcutȘi intrarea cea nedreaptă au dat hiiarălorUnul ca acesta să va osacircndi cu negrăită
osacircndă pentru toate oileȘi icircn doao să va tăia și focului și tartarului
să va daȘi a viermilor celor neadormiţ macircncare va
fi ticălosulCă aceasta au zis Tatăl prin Fiiul și Duhul Au grăit carele iaste gura StăpacircnuluiIcircngerii auzind au binecuvacircntat și au zisDreaptă iaste judecata ta fără de prepus icirci
hotăracircreaCă cu neicircmpătimire ai judecat o
Dumnezeule preamilostiveCă cum cela ce pre a sa voe nu și-o au lăsatȘi a celui ce poartă faţa ta ca pre a ta a Stă-
pacircnuluiNu o va cinsti și nu o va păzi fără de vătă-
marePrecum icircnsuţ tu ai păzit a Părintelui tău
milostivniceIcircmpreună moștenitoriu al tău și părtaș să va
arătaȘi mai ales tocmeală făcacircnd pentru aceasta
ca pacircnă la moarteSă nu facă voia sa niciodată icircntru nimicNici să se lipească de sacircnge nici pre trup
să-l protimiseascăCare iaste rudenie și legătură firească
C U V Acirc N T U L
110
lt727vgtDragoste carea leagă pre cei de pre pă-macircnt cu acealea de care srsquoau lepădat
Și carea icirci icircntoarce pre toţi pre dacircnșii icircnapoiMucenicii au strigat Dreaptă cu adevărat
iaste judecata taCă precum cei ce la mărturisire srsquoau dat pre
sineș cu oserdieApoi venind rudeniile și muerile și copiiiAceastea cu placircngere zicacircnd Nu miluești
pre fiii tăiNu-ţ iaste milă nemilostivule de văduviia
fămeii taleȘi de sărăciia lor cu milostivire nu te icircndu-
pleciNici perirea lor nu o gacircndești și nu o mi-
lueștiCe icirci lași sirimani streini săraci și pre mine
văduvăPre fămeaia ta și pre sineţi te protimisești
să te macircntuești numaiȘi cum nu ca un ucigașiu mai vacircrtos te vei
osacircndiCă ne-ai părăsit pre noi pre toţi icircntru pier-
zareȘi cauţi numai pre sufletul tău să-l macircntueștiNu-i datoriu nicidecum măcar la puţină
vreame să asculte glasul lorNicidecum cătră bocetele lor să-ș pleace
auzulNici cu daruri din legături și din temniţă
să fugăSau prin lepădarea de tine Hristoase de
aceastea să se sloboazăCi ca cum acum ar fi murit să icircngăduiască
icircn munciSă rabde icircn temniţe și icircn foame și icircn seateNeaducacircndu-și aminte de lucrurile sale sau
de baniNici afară de temniţă pre a sa minteNelăsindu-o de ar fi cu putinţă măcar la
puţină vreame să iasă
Ci icircntru dacircnsa văzindu-te numai pre tine Stăpacircnul tuturor
Și icircntru privirea cea cătră tine icircndeletnicin-du-ș cugetele
Pănă la moarte să rabde icircntru singură dra-gostea ta
Și nu i să cade nicidecum nici la cei ce să abat să caute
lt728gtNici la cei ce să leapădă de tine și iarăș să icircntorc
La boracirctura cea dintacirciu La faptele ceale din nainte
La grijirile celor de pre pămacircnt și ale mue-rii și ale fiilor
Nici cu pricinuire ori icircn ce fealiu ar fi icircn-tru acealea să se icircncurce
Că nu icircncă mai stăpacircneaște el preste sufle-tul său
Pentru aceaia mulţi temniţile de tine deș-chizindu-li-se
Și legăturile de pre trupul lor deodată căzindNu voia nicidecum robii tăi afară să iasăNici să fugă ci rămacircnea ca cum ar fi legaţiDeci așa Macircntuitoriule și cei ce sacircnt acum
icircn lumeȘi de lume să leapădă icircmpreună și de toate
rudeniileDe iubiţi și de priiateni și de toate lucrurile
ceale din lumeȘi mai nainte de toate aceastea de voile lorNicidecum nu mai au stăpacircnire preste sineșCi de și srsquoar opri de igumeni și stareţiEi icircnsă sacircnt datori tocmeala să o păzească
ţie StăpacircnuluiCă nu au zis oamenilor ci lui Dumnezeu să
o păzeascăAscultarea și slujirea igumenilor și tuturorFraţilor celor ce cu dacircnșii icircn mănăstire icircm-
preună să nevoesc și pustnicescDeci icircn mănăstire ca icircntrrsquoun ostrov ce iaste
icircn mijlocul mării
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
111
Datori sacircnt să lăcuiască Și să socotească cum că srsquoau făcut
Lor toată lumea cu totul neumblatăFiindcă mare prăpastie iaste icircntărită icircmpre-
jurulToatei mănăstirii lor cacirct nici cei din lumeSă treacă cătră mănăstire nici cei din ostrovSă treacă cătră cei din lume și cu icircmpătimi-
re să caute cătră cei de acolograveNici icircn inimă nici icircn minte pomenirea
acestora să se icircntoarcăCi precum morţii cătră cei morţi lt728vgtașa
sacircnt datori să se afleFără de simţire cătră dacircnșii aflacircndu-se cu
simţireaȘi să se facă cu adevărat ca niște miei de voe
junghiiaţiCătră aceastea graiurile ceale prea Sfinte ale
mucenicilorCare-s pline de dor și de dragostea cea cătră
StăpacircnulAuzind Heruvimii l-au lăudat și cu fricăSlavă ţie au zis icircmpărate slavă ţie preami-
lostiveCarele ai arăta mucenici pre pămacircnt fără de
tiraniNumai cu singură dorirea cea cătră tine
mărturisindu-te icircn fieștecare ceasAșa au zis iarăș Tatăl prin Fiiul și DuhulRăbdacircnd ei și murind voilor saleIcircn fieștecare ceas aceștea și priiateni adevă-
raţi aceștea și icircmpreună moștenitoriAceștea și Mucenici cu singură voirea sacircntFără de strujiri fără de spacircnzurări fără de
grătaruri și fără de căldăriȘi fără de focul ce arde și fără de sabiile cea-
le ce taeCătră aceastea toate icircmpreună racircnduialele
ceale mai presus de lumeAu hălăluiacutet Dreaptă-i judecata ta preami-
lostiveScrie-să și pecetluiască-să acum și icircn veaci
AL ACELUIAȘCe iaste cea după chip și cum dupre cuviinţă să icircnţeleage că omul ias-te Icoană a lui Dumnezeu Și cum că cela ce pre dușmani ca pre niște făcători de bine icirci iubeaște următo-riu iaste al lui Dumnezeu Și al Du-hului Sfacircnt de aicea părtașiŭ făcacircn-du-să dupre punere și dupre dar să face Dumnezeu și de singur aceia numai să cunoaște carii de Sfacircn-
tul Duh să lucreazăCuvacircntul 34
Slavă laudă cacircntare har fie celui ce pre zi-dire dintru nefiinţă
Icircntru fiinţă cu singur Cuvacircntul lt729gtși cu voia sa
Toată o au adus Dumnezeului tuturor ce-lui icircntru Treimea
Ipostasurilor și icircntru o fiinţă icircnchinatCă un Dumnezeu iaste Sfacircnta Treime fiin-
ţă mai presus de fiinţăUna icircn trei feaţe și icircn trei IpostasuriNerăzliţite și netăiate O fire o slavăO puteare iaste și o voire așijdereaAceasta singură iaste ziditoare a tuturor
Aceasta din tină pre mine totFormăluindu-mă și suflet dacircndu-mi mrsquoau
pus pre pămacircntȘi mi-au dat să văd lumina și să privesc icircn-
tru lumina aceastaPre lumea această simţită ndash Soarele zic și
lunaStealele și Ceriul pămacircntul și marea și toateCeale ce să află icircn mijlocul acestora Mi-au
dat și minte și cuvacircntIcircnsă tu ia aminte la cuvacircnt Deci dupre chi-
pul CuvacircntuluiSrsquoau dat noao cuvacircntul Că cuvacircntători sacircn-
tem dela Cuvacircntul
C U V Acirc N T U L - 3 4
112
Cel fără de icircnceput și nezidit cel neajuns și Dumnezeul mieu
Cu adevărat dupre chipul lui Dumnezeu iaste sufletul a tot omului
Icoană cuvacircntătoare a Cuvacircntului Cum Spune-mi și icircnvaţă-mă
Auzi pre icircnsuș Cuvacircntul Dumnezeu Cu-vacircntul cel din Dumnezeu
Și iaste icircmpreună vecuitoriu cu Tatăl și cu Duhul
Deci așa și sufletul mieu dupre chipul aces-tuia iaste
Că minte avacircnd și cuvacircnt le poartă pre aceastea dupre fiinţă
Netăiate neamestecate și deofiinţă așijdereaUna-s ceale trei dupre unire dar trei dupre
despărţireTotdeauna și să unesc și sacircnt despărţitePre una dintru aceastea deaca vei surpa ne-
greșit pre toate icircmpreună le-ai surpatCă suflet fără de minte fără lt729vgtde cuvacircn-
tare poate va fi al dobitoacelorIar fără de suflet nu iaste cu putinţă minte
sau cuvacircnt să se ipostăsuiascăDeci așa din Icoană icircnţeleage pre icircntacirciul chipFără de Duhul nu va fi Tatăl nici Cuvacircntul
acestuiaIcircnsă Duh iaste Tatăl și Fiiul acestuia iaste
DuhDeși cu trupul srsquoau icircmbrăcat și Dumnezeu
iaste Duhul iarășCă unul sacircnt dupre fire și dupre fiinţă cacirc-
teștreiPrecum mintea sufletul și cuvacircntul Ci Ta-
tăl adecă pre CuvacircntulL-au născut negrăit precum mintea din
Sufletul mieuIar mai vacircrtos icircn sufletul mieu așa din Ta-
tăl DuhulIar mai vacircrtos icircntru Tatăl și rămacircne și iase
negrăit
Și precum iarăș mintea mea totdeauna naș-te cuvacircntul
Și-l scoate și-l trimite și cunoscut icircl face tuturor
Dar nu să răzliţeaște de aceasta ci și naște cuvacircntul
Și icircnlăuntru pre dacircnsul icircl ţine așa icircnţăleage și pre Tatăl
Că au născut pre Cuvacircntul că icircl naște de-a pururea
Dar nu să despărţeaște nicidecum de Fiiul Tatăl acestuia
Ci icircntru Fiiul să veade și Fiiul icircntru acesta rămacircne
Pre acesta cu dinadinsul cu adevărat Icoa-nă deși icircntunecată iaste
O au arătat Cuvacircntul Pre carea niciodată nu vei vedea-o
Dar nici vei icircnţeleage-o de nu mai nainte te vei curăţi
De nu mai nainte vei spăla tina Icoanei taleDe nu icircngropată fiind icircn patimi o vei scoateȘi de nu o vei spăla desăvacircrșit și de nu o vei
dezbrăca așijderea de dacircnseleȘi de nu o vei albi ca zăpada Dar și după ce
pre toate aceastea le vei faceȘi bine pre sineţi te vei curăţi și Icoană icircn-
treagă și desăvacircrșit te vei facePre icircntacirciul chip nu-l vei vedea nici icircl vei
icircnţeleagelt730gtDeaca nu să va descoperi ţie prin Du-
hul SfacircntCă Duhul toate te icircnvaţă fiindcă icircntru Lu-
mină negrăită străluceașteGacircnditoriu pre toate ceale gacircndite ţie ţi le
va arătaCacirct poţi și să vezi cacirct iaste cu putinţă omuluiDupre măsura curăţirii tale ceii sufleteștiȘi precum lui Dumnezeu te vei asemăna
prin urmare cu dinadinsită a lucrărilorA icircntregii-icircnţelepciuni și a bărbăţiei icircncă
și a iubirii de oameni
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
113
Și prin răbdarea ispitelor și prin dragostea cea cătră dușmani
Că aceasta iaste iubire de oameni ca vrăj-mașilor să le faci bine
Și să-i iubești pre dacircnșii ca pre niște pri-iateni ca pre niște făcători de bine
Și să te rogi pentru toţi cei ce te supără pre tine
Și icircntocma cătră toţi și cei buni și cei răi să aibi
Dragoste icircn inimă așăzată și pentru toţi să-ţ pui
Sufletul tău icircn fieștecarea zi pentru macircntu-irea lor zic
Și pentru ca pre vreunul să-l macircntuești sau și pre toţi de ar fi cu putinţă
Aceastea următoriu al Stăpacircnului te vor lu-cra pre tine fiiule
Și Icoană adevărată a Ziditoriului te vor arăta pre tine
Și următoriu icircntru toate al Dumnezeeștii săvacircrșiri
Și atuncea Ziditoriul ndash ia aminte la ceaia ce voiŭ să o grăesc ndash
Pre Dumnezeescul Duh icircl va trimite adecă pre cel din Dumnezeu icircţ zic ţie
Și te va icircnsufla și va lăcui și dupre fiinţă icircn-tru tine să va sălășlui
Și te va lumina și te va străluci și te va lă-muri tot
Și pre cel stricăcios icircl va face nestricăcios și va lămuri iarăș
Casa cea icircnvechită Iar casă a sufletului tău icircţ zic
lt730vgtȘi cu acesta te vei face nestricăcios și cu trupul tot cu totul
Și Dumnezeu pre tine dupre dar aseame-nea cu icircntacirciul chip te va lucra
O minune O taină tuturorCelor pătimași necunoscută Necunoscută
celor iubitori de dezmirdări
Necunoscută iubitorilor de slavă Necu-noscută macircndrilor
Necunoscută cu adevărat macircnioșilor Ne-cunoscută și pomenitorilor de rău
Necunoscută iubitorilor de trup necunos-cută iubitorilor de argint
Necunoscută și celor pizmătareţi Necu-noscută tuturor ocăracirctorilor
Necunoscută făţarnicilor necunoscută și celor lacomi cu pacircntecele
Necunoscută celor macircncători pre ascuns și beţivilor și curvarilor
Necunoscută grăitorilor de deșărtăciuni Necunoscută grăitorilor de cuvinte uracircte
Necunoscută tracircndavilor necunoscută și lenevoșilor
Necunoscută și celor ce nu să grijesc de po-căinţă icircn fieștecare ceas și zi
Necunoscută celor ce nu placircng necurmat totdeauna
Necunoscută celor nesupuși necunoscută celor icircmprotivă-grăitori
Necunoscută celor ce nu cer cu fierbinţeala inimii
Și cu sacircrguinţă fierbinte să ia pre Dumne-zeiescul Duh
Necunoscută celor ce nu cred că să dă și acumCelor ce doresc și caută să ia pre Dumneze-
iescul DuhCă necredinţa opreaște și goneaște pre
Dumnezeiescul DuhCă necrezind cineva nu ceare și neceracircnd
nici iaȘi neluacircnd mort iaste Și pentru cel mort
cine nu va placircngeCă i să pare că iaste viu mort fiind și cei
morţi lt731gtniciodatăNicidecum nu pot nici să vază nici să placircn-
gă Ci cei viiPre aceștea văzindu-i placircng Că minune
văd streinăPre cei vii omoracircţi fiind icircncă și umblacircnd
C U V Acirc N T U L 4
114
Pre cei orbi și li să pare că văd carii icircncă și surzi sacircnt cu adevărat
Și socotesc că aud bine că viiază și vădȘi aud ca niște dobitoace și ca niște neicircnţe-
legători icircnţelegIcircntru simţire cu nesimţire icircntru viiaţă
omoracirctăCă să poate a trăi nefiind viu cineva să poa-
te nevăzind să vazăȘi auzind să nu auză Cum spune-mi Voiŭ
zice degrabCacircţi trăesc dupre trup cacircţi caută ceale de
aiceaȘi numai cu singure urechile ceale trupești
ascultă Dumnezeeștile cuvinteAceștea dupre Duh toţi-s surzi orbi și morţiCă nici dela Dumnezeu srsquoau născut nicide-
cum ca să și viiazeDar nici pre Duhul l-au luat nici cu ochii
au căutatNici au văzut lumina cea Dumnezeiască Și
acest lucru nefăcacircndu-săAu rămas cu totul surzi Și unii ca aceștea
spune-miCum Creștini să vor chiema Auzi pre
Dumnezeescul PavelCarele aceastea ţie cu icircnţelepciune ţi le ara-
tă iar mai vacircrtos pre Hristos cel ce grăiia printrrsquoicircnsul
Omul cel dintacirci din pămacircnt pămacircntesc srsquoau zidit cu adevărat
Iar al doilea din Ceriuri srsquoau pogoracirctIa aminte la ceale ce să zicDeci icircn ce fealiu iaste cel dintacirciuPămacircntesc așa și toţi cei ce dintru acesta să
nascȘi icircn ce fealiu iaste Hristos cerescul StăpacircnCerești-s și toţi cei ce icircntru dacircnsul au crezutȘi carii de sus srsquoau născut și srsquoau botezat
așijderea
lt731vgtCu Duhul Sfacircnt Dumnezeesc iaste ca-rele i-au născut fiindcă Dumnezeu iaste cu adevărat
Și unii ca aceștea carii srsquoau născut dela Dumnezeu Dumnezei sacircnt dupre dar
Și fii ai celui preaicircnalt toţi dupre cum zice Dumnezeiasca gură
Ai auzit cuvintele lui Dumnezeu Ai auzit cum de ceialalţi
Pre cei credincioși icirci despărţeaște Ce fea-liu de semn și de cunoaștere
Au dat robilor săi ca să nu să rătăcească cu cuvintele
Daacutescalilor celor streini Din pămacircntu-i zice cel dintacirciu
Că pămacircntesc srsquoau zidit iar omul cel al doileaStăpacircnul tuturor din Ceriuri srsquoau pogoracirctCel dintacirciu moarte tuturor oamenilor au
pricinuitȘi stricăciune prin călcarea de poruncă Iar
cel al doilea lumiiAu dăruit icircncă și acum tuturor credincio-
șilor dăruiașteLumină viiaţă și nestricăciune Auzit-ai
ceale ce-ţ ziceTăinuitoriul celor Cerești Auzit-ai pre
Hristos grăindPrintrrsquoicircnsul și pre oameni icircnvăţind icircn ce
fealiu-sCei ce au crezut lui și credinţa din lucruriO arată Deci să nu te icircndoești deaciiaDeaca Creștin ești icircn ce fealiu iaste HristosCeresc unul ca acesta și el datoriu iaste să fieIar nefiind icircntrrsquoacest fealiu cum Creștin să
va chiemaCă deaca icircn ce fealiu iaste Stăpacircnul cel CerescZice că sacircnt unii ca aceștea și cei ce au cre-
zut luiNegreșit că Cerești ndash apoi cacircţ cugetă ceale
lumeștiCacircţi dupre trup trăesc nu sacircnt dela cel ce
de sus
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
115
Srsquoau pogoracirct Cuvacircntul lui Dumnezeu ci negreșit din omul cel de ţăracircnă
Carele din pămacircnt srsquoau zidit Așa cugetă așa ţine
Așa creade și caută ca să te lt732gtfaci și tu unul ca acesta
Adecă Ceresc precum au zis acela ce au ve-nit din Ceriu
Și viiaţă lumii au dat acesta iaste și pacircineaCarea de acolograve să pogoară Pre carea cei ce
o mănacircncă nicidecumMoarte niciodată nu vor vedea Că Cerești
fiindDe-a pururea vor fi cu adevărat de strică-
ciune dezbrăcaţiȘi pre moarte lepădacircndu-o și icircntru nestri-
căciune icircmbrăcacircndu-seȘi de viiaţă lipiţi că nemuritori și nestrică-
cioșiSă fac și pentru aceasta Cerești să numescCă cine din veac srsquoau făcut unul ca acestaDin fiii lui Adam zic ţie mai nainte de a să
pogoricirc din CeriuStăpacircnul tuturor celor cerești și al celor pă-
macircnteștiAcesta au luat trupul nostru și ne-au dat noaoPre Duhul cel Dumnezeesc precum de
multe ori am zis și acesta pre toateCa un Dumnezeu ni le dă noao Care toateCare de multe ori am zis voaoă ci și acum
le voiŭ povestiSă face ca o colimviacutethră Dumnezeiască și
preastrălucităCarea cu adevărat coprinde pre aceia pre
carii i-ar afla vreadniciIcircn lăuntru Și cum să-ţ spuiŭ Cum icircţ voiu
tacirclcui pre aceastea iarășCare să fac dupre vrednicie Dă-mi cuvacircnt
cela ce sufletMi-ai dăruit Dumnezeul mieu Dumnezeu
fiind Dumnezeescul Duh
Și pre carii i-ar apuca icircnlăuntrul său de adoao oară icirci zideaște pre aceștea cu totul
Icirci icircntinereaște pre aceștea și-i icircnnoiaște cu preaslăvire
Cum și icircn care chip nu să icircmpărtășaște ni-cidecum
El din icircntinăciunea acelora precum nici fo-cul nu să icircmpărtășaște
De negreaţa fierului ci icirci dă cu icircmpărtășire aceluia
lt732vgtToate ceale ce-s icircntru dacircnsul Așa și Dumnezeescul Duh
Nestricăcios fiind dăruiaște nestricăciune și nemuritoriu fiind
Icirci dă nemurire Și Lumină neapusă fiindLumină săvacircrșaște pre toţi icircntru carii să va
sălășluiȘi viiaţă fiind tuturor lor viiaţă le dăCă cela ce iaste cu Hristos și de o fire și de
o fiinţă așijdereaȘi de o slavă și icircmpreună unit cu dacircnsul fiindCu icircnsuș Hristos asămănaţĭ cu totul icirci lu-
creazăCă nu zavistuiaște Stăpacircnul icircntocma cu si-
neș să se arateMuritorii dupre Dumnezeescul dar nici
dezvredniceaște să se facăRobii asemenea lui ci să veseleaște și să bu-
curăVăzindu-ne pre noi din oameni unii ca
aceștea făcacircndu-ne Dupre dar precum e acela dupre fire și pre-
cum iaste el cu fiinţaCă făcătoriu de bine fiind voiaște și noi
unii ca aceșteaSă fim icircn ce fealiu și acela Că deaca nu
vom fi icircntrrsquoacest fealiuApoi aseamenea icircntru adevăr cum vom fi
cu acelaUniţi precum au zis Și cum icircntru dacircnsul
vom petreace
C U V Acirc N T U L 4
116
Nefiind unii ca aceștea Și cum el icircntru noi va rămacircnea
Neasemănaţi fiind cu acesta Deci aceasta arătat știindu-o
Sacircrguiţi-vă să luaţi pre Duhul cel din Dumnezeu și Dumnezeesc
Ca să vă faceţi unii ca aceștea icircn ce fealiu au arătat cuvacircntul
Cerești și Dumnezeești icircn ce fealiu au zis Stăpacircnul
Ca și ai Icircmpărăţiei ceii Cerești să vă faceţiMoștenitori icircn veaci Iar deaca unii ca aceș-
tea nu veţi fiSau nu vă veţi face aicea Cerești precum
am zisCum icircn Ceriuri cu adevărat socotiţi că veţi
lăcui lt733gticircmpreună cu acestaȘi cum și icircntru Icircmpărăţie icircmpreună cu cei
CereștiCă veţi icircntra și cum că veţi icircmpărăţi și icircm-
preună veţ fi cu IcircmpăratulTuturor și Stăpacircnul Deci alergaţi cu sir-
guinţă toţiCa să ne icircnvrednicim icircnlăuntru Icircmpărăţiei
CeriurilorSă ne facem și să icircntrăm și cu Hristos icircm-
preună să icircmpărăţimStăpacircnul tuturor Căruia și să cuvine toată
SlavaIcircmpreună cu Tatăl și cu Duhul icircn veacii
veacilor amin
AL ACELUIAȘRugăciune cătră Dumnezeu pentru ceale ce srsquoau făcut lui și rugătoriu
icircmpreună și mulţemitoriuCuvacircntul 35
Doamne dă-mi priceapere Doamne dă-mi cunoștinţă
Doamne icircnvaţă-mă și pre mine să fac po-runcile tale
Măcar de și am păcătuit ca un om mai pre-sus de tot omul precum știi
Dar tu cu a ta milostivire Dumnezeul mieuMrsquoai miluit pre mine săracul și siriman icircn
lumeȘi ai făcut Stăpacircne aceaia ce singur tu o
cunoștiDe tată și de fraţi și rudenii și de priiateniDe pămacircntul nașterii din casa cea Născă-
toare a meaCa dintrrsquoun Eghiacutepet1 icircntunecat ca din niș-
te funduri ale iaduluiCă așa mi-ai dat mie prostului robului tăuPentru aceia să gacircndesc și să zic icircntru pri-
ceapereDepărtacircndu-mă milostive și priimindu-măȘi cu macircna ta cea icircnfricoșată ţiindu-mă mrsquoai
adusLa acela care bine ai voit să fie Părintele mieuȘi la picioarele și icircn braţele lui mrsquoai aruncatȘi acela mrsquoau dus Tatălui tău Hristoase al
mieult733vgtȘi ţie prin Duhul O Treime
Dumnezeul mieuCarele placircngeam ca curvariul și cădeam la
tine CuvintePrecum icircnsuţ știi că tu mrsquoai icircnvăţatȘi tu ai priimit să mă chiemi pre mine fiiu
al tăuO gură nevreadnică și buze icircntinateO cuvacircnt de limbă săracă și carea nu ajun-
ge să te laude pre tineȘi să-ţ mulţemească și să grăiască facerile
tale de binePre care cu mine sirimanul și streinul le-ai
făcutCarele sacircnt strein pre pămacircnt Că cei ce-s ai
tăi streini [sacircnt] de lumeȘi ceale ale tale și pre ceale alor tăi ochi tru-
pești nu le văd
1 Icircn manuscris egIumlpepet (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
117
Limbă nu poate să le grăiască nici lumea să le icircncapă
Deci pentru aceasta Stăpacircne ne uraște pre noi lumea
Ne goneaște ne ocăraște ne pizmuiaște să icircndrăceaște ne ucide
Și pre toate le lucrează asupra noastră celor ce cădem icircntru aceastea
Iar noi precum tu bine ai voit smeriţii ro-bii tăi
Icircntru neputinţă sacircntem tari icircntru sărăcie sacircntem bogaţi
Icircn tot necazul ne bucurăm fiindcă sacircntem afară de lume
Noi o Stăpacircne sacircntem cu tine iar pre trup icircl are lumea
Deci să amăgeaște oarba de ea pre tină nu-mai ţiindu-o
Carea nici pre dacircnsa nu o va dobacircndi că o va da precum ai făgăduit
Icircn vreamea tracircmbiţii ceii mai de pre urmă Duhovnicească și pre aceasta
Și atuncea singură pre realele sale le va căștiga
Icircmpreună cu cei de un cuget cu dacircnsa și cu cei orbi iubitori de lume
AL ACELUIAȘCuvacircntare de Dumnezeu pentru unimea cea icircntru toate a Dumne-zeirii ceii icircn trei lt734gtIpostatnice Și pentru acealea prin care smerindu-să zice pentru sineș Sfacircntul și icircn-fruntează trufiia celor ce li să pare
că sacircnt cevaCuvacircntul 36
Cum acealea pre care oarecacircnd le-ai pier-dut icircntru mine iarăș viiază
Și de icircntunearec și de necaz mă umplu Dumnezeul mieu
Patimi de macircnie și de iuţime din care să fac icircntru mine
Aburi negură icircnlăuntru icircn capul mieuȘi orbire ochilor minţii meale icircmi facCă mă silesc ca să mă acopere și să mă po-
nevoșaacutescăCu negura ndash vai mie ndash și mă lipsescDe lumina ta pre carea cu toţi o poftesc ci
puţini o cautăDar și cei ce srsquoau icircnvrednicit a să icircmpărtăși
de ceale negrăiteȘi materiialnic să guste cu negrăită1 simţireDin tainele ceale icircnfricoșate și de toţi ne-
grăiteȘi să cunoască pre slava cea icircntru ceale vă-
zute nevăzutăȘi taina cea streină carea icircn lume srsquoau lucratFoarte prea puţini sacircnt ndash bine știu cu ade-
vărat ndashCarii au venit icircntru luminată vedearea aces-
toraDela cela ce iaste icircntru icircnceput mai nainte
de toţi veaciiDin Tatăl icircmpreună cu Duhul Fiiul lui
Dumnezeu și CuvacircntulLumina cea icircntreită icircntru unul și una icircntru
ceale treiCă cacircte treale o lumină-s Tatăl Fiiul și Du-
hulNetăiată fiind icircntru ceale trei feaţe fără de
amestecareIcircnsă unite și iale dupre firea cea Dumneze-
iascăIcircnceput slavă puteare [și] o voe așijdereaCă ceale trei ca icircntrrsquoo faţă să văd de mineFrumoși doi ochi carii de Lumină-s pliniFără de faţă ochii cum vor vedea spune-miȘi faţă fără de ochi negreșit lt734vgtnu să cuvi-
ne a să numiCă să lipseaște de cea mai multă parte sau
mai bine să zic de totul
1 Icircn manuscris bdquonegrăiteldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 5 - 3 6
118
Că Soarele de se va lipsi de buna-cuviinţă a luminii
Piiare icircntacirciu el apoi și toată zidireaCarea cu soartă au luat dela dacircnsul să se
strălucească și să se vazăAșa iaste Dumnezeu celor gacircndite de unul
deaca să va lipsiOri de Fiiul ori de Duhul Tată nu va mai fiDar nici viu va mai fi deaca va lepăda pre
DuhulDela carele tuturor să dă și viiaţa și fiinţaDeci cinstească toată firea cea cu adevărat
cuvacircntătoareCacirctă-i supt Soare și cacirctă-i mai presus de
acestaPre firea ceaia ce icircn trei Ipostasuri cu totul
e netacirclcuităCă al lui Dumnezeu nici numele nici firea
nici chipulNici forma nici ipostasul cineva din oa-
meni nu l-au cunoscutCa să-l spue și să-l scrie și pre alţii să-i icircm-
părtășascăCi precum cacircnd Soarele străluceaște și icircn
nori să apuneȘi el adecă nu să veade nicidecum cu lumi-
nă să aratăCi icircntunecată celor de pre pămacircnt icircș arată
lumina saAșa icircnţeleage-mi mie pre Dumnezeu că
dela noi iaste ascunsȘi cum că icircntunearec mare și adacircnc pre noi
pre toţi ne ţineIcircnsă lucrul cel mai minunat icircnţeleage-mi
mie negreșit aiceaCă lumina lui Dumnezeu nu să stracircnge ca
a soarelui Ci și străluceaște pretutindenea și lumi-
nează pre toateȘi eu icircn mijlocul totului sacircnt coprins de icircn-
tunearec
Și de lumina ceaia ce mrsquoau făcut pre mine mă lipsesc
Deci cine pre mine nu mă va placircnge Și cine nu mă va jăli
Și cine nu va suspina pentru mine și nu va lăcrăma
Că Dumnezeu icircntru toate și pretutindenea iaste
Și el tot iaste Lumină icircntru carele nu iaste nicidecum
lt735gtNici umbrire de schimbare nici venire de faţă a nopţii
Nici icircmpiedecare de icircntunearec cu totul nu să face
Ci să tinde preste totul acesta și cu neapro-piiare străluceaște
Și celor vreadnici apropiiat și prins să veadePuţină adecă precum am zis pre lacircngă toa-
tă razaDar multă cu adevărat cătră aceia carii șă-
dea icircntru icircntunearecCă srsquoau icircnvrednicit o mică strălucire să vazăIar eu ticălosul cinstesc mai mult icircntunea-
reculȘi mă grijesc de ceale dintru dacircnsul și mă
lipesc de negurăȘi să face mai groasă smeritului mieu sufletDintru carea să hrănesc patimile și icircntru
mine să icircnviiazăȘi bălauri să fac mie și tacircracirctoare și șerpiCarii turbură de-a pururea mădulările su-
fletului mieuCă slava cea deșartă și neadevărată mă muș-
că pre mineȘi dinţii șrsquoau icircnfipt icircn inima meaDintru care după ce mrsquoam neputinţat și
mrsquoam vărsat cu totulAu venit cacircinii cei sălbateci au venit mul-
ţime de hiiarăȘi aflacircndu-mă zăcacircnd de tot mrsquoau mistuitCă desfătarea și lauda măduha și nevrile
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
119
Sufletului mieu le-au tras și le-au zmult și pre tărie și pre sacircrguinţă
Le-au jefuit dela mine Vaiŭ mie cum pre toate le voiŭ scrie
Și pre trufie și pre lenevire asupra mea ca pre niște tălhari le-au pus
Și pre dezmirdare și pre grijă cum să plac oamenilor
Icircntru ceale icircmprotivnice trăgacircndu-mă mrsquoau icircmpărţit
Aceaia adecă pre icircntreaga-icircnţelepciune și pre trezvirea mea
lt735vgtIar aceaia pre lucrurile ceale bune și faptele ceale Dumnezeești
Despre dacircnsele arătacircndu-le mort mrsquoau ară-tat
Trufie lucrul cel preaslăvit și minunat și mareLăsind icircntru mine icircntinatul și de tot macircn-
jitulCă cum spune-mi nu-i lucru minunat
cum nu plin de jaleCă atacirctea patimi căzind preste mine de nă-
prasnăȘi de toată fapta bună gol și mort arătacircn-
du-măMrsquoam amăgit iarăș pre sinem nimic din
ceale făcuteNecunoscacircnd și mă socotesc că-s mai mare
decacirct toţiȘi nepătimașĭ și Sfacircnt și icircnţelept de
Dumnezeu cuvacircntătoriuDrept și cinstit dela toţi oameniiIcircncă și lăudat ca un vreadnic de laudeChiemacircnd pre toţi mi să pare că cinste adunCă adunacircndu-să ei eu mai mult mă umfluȘi adeaseori caut icircmprejur nu cumva au ră-
mas cinevaCarele nu au venit și nu mrsquoau văzut pre mineȘi deaca undeva srsquoar afla cineva că mrsquoau tre-
cut cu vedeareaIcirci ţiu minte răul și-l ocărăsc și-l batjoco-
resc pre el
Ca auzind și el și nesuferind prihănirile meale
Să vie să mă heretisească să se arate priiaten al mieu
Și ca cum și acela are trebuinţă de rugăciu-nea mea și de dragoste
Și zic tuturor celoralalţi Vine și cutareleȘi rugăciunile priimeaște și cuvintele le audeȘi icircnvăţătura mea vaiŭ mie de tacircmpire și
grosimeDeci cum nu văz goliciunea ticăloșiei mealeȘi cum nu simţiŭ ranele și nu mă scacircrbesc
și nu placircngȘi vindecare nu caut chiemat fiind la bol-
niţăȘi cum pre doftori nu-i rog arătacircndu-le bu-
bele mealeȘi dezgolindu-le lor și patimile meale ceale
ascunselt736gtCa brice și plasturi și fiiară arzătoare
să pueȘi să sufer cu răbdare pentru vindecarea
meaCi icircncă mai vacircrtos adaog rane icircn fieștecarea
ziCi o Dumnezeul mieu miluiaște-mă pre
mine rătăcitulȘi frica ta răsădeaște-o icircntru inima meaCa să fug de lume dupre poruncile1 taleȘi să am uracircciune cătră dacircnsa și să mă
stracircng cu icircnţelepciuneȘi să nu mă lași Hristoase să mă rătăcesc icircn
mijlocul aceștiiaCă pre tine numai te iubesc deși icircncă nu
te-am iubitȘi poruncile tale singur nădăjduesc să le pă-
zescDeși tot sacircnt icircntru patimi și icircncă nu te-am
cunoscut pre tineCi cine din cei ce te-au cunoscut pre tine
are trebuinţă de slava lumii
1 Icircn manuscris bdquopuruncileldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 6
120
Sau cine din cei ce te iubesc pre tine va cău-ta ceva mai mult decacirct aceasta
Sau pre toţi să-i chiiame sau pre oarecarii să-i lingușască
Sau priiaten al tuturor oamenilor să va sacircr-gui să fie
Pre aceastea nimenea din robii cei adevăraţi ai tăi nu le-au făcut
Și pentru aceasta mă necăjesc și mă scacircr-besc Dumnezeul mieu
Căci de aceastea mă văz pre sinemi robitȘi nu pociŭ să mă plec nici să mă smerescNici voesc să caut pre singură slava taPrin carea să arată că sacircnt eu credincios și
robul tăuȘi prin carea pociŭ decacirct toate mai icircnalt să fiuMai ales icircntru prostime aflacircndu-mă și sără-
cie și osteneliNu numai decacirct bărbaţii cei putearnici ci
și decacirct icircmpăraţiiDeci pleacă-te cătră mila smeritului mieu
sufletDumnezeule făcătoriul tuturor cela ce mi-
ai dat pre bine a fiDă-mi mie și cunoștinţă adevărată ca de
singure lt736vgtbunătăţile taleCeale vecinice cu priceapere să mă ţiu tot-
deaunaȘi pre slava ta din suflet să o iubesc și să o
cautDe ceale omenești și pămacircntești nicidecum
grijindu-măCa cu tine să mă unesc și acum și după
moarteȘi să mă icircnvrednicesc Hristoase icircmpreună
cu tine a icircmpărăţiCela ce pentru mine ai răbdat moarteaCea necinstită și ai icircmplinit toată IconomiiaȘi atuncea decacirct toţi oamenii voiu fi mai
slăvitFacă-se Doamne acum și icircn veaci amin
AL ACELUIAȘIcircnvăţătură cu cuvacircntare de Dumnezeu pentru lucrurile Sfin-tei dragosti adecă ale icircnsăș Luminii
Sfacircntului DuhCuvacircntul 37
Cine va putea Stăpacircne pentru tine să po-vestească
Cei ce nu te cunosc greșesc nimic nicide-cum știind
Iar cei ce au cunoscut Dumnezeirea ta cu credinţă
Și cu frică multă sacircnt ţinuţi și să spăimacircn-tează cu cutremur
Și nu au ce să zică că mai presus de minte ești
Toate-s neicircnţelease toate-s neajunseLucrurile și slava ta și cunoștinţa taCă cum că ești Dumnezeu cunoaștem și
lumina ta o vedemDar icircn ce fealiu și icircn ce chip iaste noi toţi
nu știmIcircnsă nădeajdea o avem și Credinţa o ţinemȘi dragostea o am văzut pre carea o ai dă-
ruit noaoăCea nemărginită cea negrăită cea nicăiri
neicircncăputăCarea iaste lumină lumină neapropiiată
lumină carea lucrează pre toateAceasta și macircnă a ta să zice și ochiŭ să chi-
iamăȘi gură preasfacircntă și puteare și slavăȘi faţă să cunoaște frumoasă lt737gtmai presus
de toateAceasta-i Soare neapus celor icircnalţ icircntru
ceale DumnezeeștiAceasta-i Stea de-a pururea strălucitoare
celor ce nu prea o icircncapAceasta scacircrbei să icircmprotiveaște aceasta
pre zavistie o goneaște
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
121
Și pre răvna cea satanicească cu totul o pi-iarde
Aceasta topeaște icircntru icircnceput și supţiiază și curăţeaște
Goneaște gacircndurile și pornirile le domole-aște
Aceasta ascunzindu-să pedepseaște a să smeriȘi nu lasă a să răvărsa nici a să răspacircndi ni-
cidecumAceasta iarăș arătacircndu-să depărtează de
lumeȘi uitare de toate ceale scacircrbicioase ale vie-
ţii pricinuiașteAceasta și hrăneaște de multe ori și seatea
o vindecăȘi puteare dăruiaște celor ce bine să ostenescAceasta stinge macircniia și icircntristarea inimiiȘi nu o lasă să se iuţească sau să se turbure
nicidecumAceasta fugind să goneaște de cei ce srsquoau ră-
nit de eaȘi cu dragoste multă din inimă să cautăIar icircntorcacircndu-să și arătacircndu-să și strălu-
cind cu iubire de oameniCelor ce o gonesc face a să abate și a să
stracircngeȘi cea mult căutată pentru frică a să depărtaCa de unii ce nu-s vreadnici de binele cel
mai presus de toată zidireaO dar netacirclcuit și neicircnţelesCă ce și nu lucrează Și ce și nu iasteAcesta-i veselie și bucurie blacircndeaţe și paceMilă nemăsurată adacircnc de milostivireNevăzută neprivită1 icircncăpută cu neicircncă-
peareNeatinsă nepipăită ţinută icircn mintea meaPre aceasta avacircndu-o nu o văz și văzindu-o
nu să duce2
1 Icircn textul originar ἀόρατον βλεπόμενον bdquonevă-zut privităldquo (ned)
2 Probabil greșală de copiere Icircn textul grecesc ἀϕιὲν bdquocă se duceldquo (ned)
Degrab mă pornesc să o prinz și toată zboarăMă nedomiresc și mă arz și mă lt737vgticircnvăţ
să cerȘi să caut cu placircngeri icircntru multă smerenieȘi să nu socotesc că-s cu putinţă ceale mai
presus de fireȘi al tăriei meale și al sacircrguinţei omeneștiCi al milostivirii lui Dumnezeu și al milii
ceii nemărginiteAceasta icircn puţină vreame să arată și să
stracircngeȘi cacircte una cacircte una din patimile inimii
scoateCă nu poate omul să biruiască patimile Deaca nu va veni icircmpreună icircntru ajutoriu
aceasta nici iarăș deodată pre toate le goneaște
Că nu icircncape să priimească icircndată pre Du-hul tot
Omul cel sufletesc și nepătimaș să se facăCi cacircnd pre toate ceale dupre puteare va
lucra - Goliciune neicircmpătimire depărtare de ai săiTăiare a voii și lepădare de lumeRăbdare a ispitelor și rugăciune și placircnsProstime smerenie cu cacirctă tărie are ndash Atuncea puţină ca o supţire strălucire și
preamicăDe năprasnă pre minte icircncungiuracircndu-o
icircntru uimire o răpeaștePărăsindu-l degrab ca să nu moarăCa cu grăbniciia cea multă nici să icircnţeleagăNici pre frumseaţe să o pomenească să nu
lase pre cela ce o au văzutCa să nu mănacircnce sugătoriul hrana bărba-
ţilor celor desăvacircrșiţiȘi icircndată să se rumpă sau să se vatăme sau
să borascăDeci de atuncea icircl povăţuiaște icircl icircntăreaște
icircl icircnvaţăArătacircndu-să raza și fugacircnd cacircnd trebuinţă
de aceasta avem
C U V Acirc N T U L 7
122
Nu cacircnd noi voim că acest lucru al celor desăvacircrșit e
Ci cacircnd vom cădea icircntru nedomirire și cu totul vom slăbi
Vine spre ajutoriu răsare de departeȘi mă face să o simţ pre aceasta icircntru inima
meaMă spariu mă stracircng icircmprejur lt738gtpre
aceasta vracircnd să o ţiuȘi toate-s noapte și deșarte-s ticăloasele
meale macirciniPre toate le uit șez și placircngNenădăjduind altădată pre aceasta așa să o
mai văzIar după ce voiŭ placircnge mult și voiŭ vrea
să icircncetezAtuncea viind pe taină mă apucă de creaș-
tetul mieuȘi mă vărs cu lacrămile neștiind cine iasteȘi-m străluceaște mintea mea cu lumină
dulce foarteȘi cacircnd o cunosc carea iaste ea zboară de-
grabLăsind icircntru mine focul Dumnezeescului
eiĭ dorCare nu mă lasă a racircde sau cătră oameni a
căutaNici dor al vreunui lucru din ceale văzute
icircnlăuntru să priimescCacircte puţin să aprinde cu răbdarea să suflăȘi văpae mare să face carea de ceriuri să
apucăPre aceasta o stinge odihna grijirea de ai săiPurtare de grijă de ceale lumești că icircntru
icircnceput iasteSă chiiamă icircnapoi tăcearea și uracircrea a toată
slavaPrin a te tăvăli pre pămacircnt și prin a fi călcat
ca niște gunoiuCă de aceastea să veseleaște și voiaște icircm-
preună să fie
Și mă icircnvaţă smereniia carea pre toate le poate
Deci cacircnd pre aceasta o voiŭ căștiga și sme-rit mă voiŭ face
Atuncea aceaia iaste cu mine nedespărţităVorbeaște cu mine mă luminează mă vea-
de pre carea și eu o văzIcircntru inima mea să află și icircn Ceriu iasteIcircmi tacirclcuiaște mie Scripturile și-m adaogă
cunoștinţăTaini mă icircnvaţă care nu pociŭ să le grăescIcircmi arată mie cum aceasta din lume mrsquoau
răpitȘi-m porunceaște pre toţi să-i miluesc cei
din lumeDeci păreţii mă coprind și cu trupul ţinut
sacircntȘi afară de aceastea cu adevărat lt738vgtsacircnt ndash
să nu nu creziCiocănituri nu simţ și glasuri nu auz1 Nici mă tem de moarte și o am trecut și
pre aceastaPre necaz nu-l știu ce iaste măcar de toţi
mă scacircrbescDulceţile amărăciune-m sacircnt fug toate pa-
timileȘi Lumină văz totdeauna noaptea și zioaZioa noapte să arată mie și noaptea zi icircmi
iasteȘi a dormi nu voesc că pagubă icircmi este
acestaȘi cacircnd toate realele mă vor icircncungiura pre
mineȘi cu părearea mrsquoar trage icircn jos și mrsquoar bi-
ruiAtuncea de năprasnă afară de toate mă aflu
cu dacircnsaDe ceale bucurătoare și de ceale scacircrbitoa-
re și de dulceţile lumiiMă icircndulcesc de bucuriia cea negrăită și
Dumnezeiască
1 Icircn manuscris bdquoauzildquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
123
Icircntru frumseaţa aceștiia mă desfătez adea-seori o sărut pre aceasta
O pup și mă icircnchin eiĭ foarte mulţemindCelor ce mi-au pricinuit să văz pre aceaia
pre carea o doriiamȘi de lumina cea negrăită să mă icircmpărtă-
șesc și lumină să mă facȘi cuminecat al darurilor eiĭ de aicea să fiuȘi să căștig pre dăruitoriul tuturor bunătă-
ţilorȘi să mă fac nelipsit de darurile sufleteștiCine cătră bunătăţile aceastea mrsquoau povăţu-
it și mrsquoau trasCine din adacircncul amăgirii lumești mrsquoau scosCine mrsquoau răzliţit de tată și de fraţi și de
iubiţiȘi de nemeacutenii și de dulceţi și de bucuriia
lumiiCine mi-au arătat calea pocăinţii și a placircn-
suluiDe unde am aflat zioa carea nu are sfacircrșitIcircnger era nu om om dar icircnsă iasteDe carele lumea să batjocoreaște și bălaurul
să calcăȘi tremură dracii de venirea lt739gtde faţă a
acestuiaCum icircţ voiŭ povesti ţie frate minunile care
am văzutIcircn Eghipet și seamnele care de dacircnsul srsquoau
făcutUna deocaltmgtdată aceasta voiŭ spune ţie
că nu pociŭ pre toateCă srsquoau pogoracirct și mrsquoau aflat pre mine ro-
bul și nemerniculȘi au zis Vino fătul mieu să te duc cătră
DumnezeuȘi eu am zis cătră dacircnsul din multă necre-
dinţăȘi ce semn icircmi vei arăta ca să mă adevereziCă tu poţi să mă izbăvești din EghiacutepetȘi să mă răpești din macircinile lui Faraograve celui
viclean
Nu cumva deaca voiŭ urma ţie mai mult mă voiŭ primejdui
Foc ndash mi-au zis ndash mare aprinde să icircntru icircn mijlocul lui
Și deaca nu voiŭ rămacircnea nears să nu-mi urmezi
Cuvacircntul lui mrsquoau spăimacircntat lucrul cel poruncit l-am făcut
Și văpaia srsquoau aprins și el icircn mijloc au stătutNeatins nevătămat și pre mine mă chiemaMi-i frică am zis Stăpacircne că păcătos sacircntAu eșit au venit la mine și mrsquoau sărutatCe ţi-i frică mi-ai zis ce te temi și tre-
muriMare-i minunea și icircnfricoșată mai mari de-
cacirct aceasta vei vedeaMrsquoai spăimacircntat i-am zis Doamne și a mă
apropiia de tine nu icircndrăznescNici decacirct focul mai icircndrăzneţ nu voiŭ să
mă arătCă te văz pre tine că ești om mai presus de
omȘi nu icircndrăznesc nici să caut la tine de care-
le focul srsquoau cucernicitMai aproape de el mrsquoau adus și mrsquoau icircmbră-
ţișatȘi iarăș mrsquoau sărutat cu sărutare sfacircntăȘi el tot icircnmirosea mireazmă de nemurirelt739vgtAm crezut am iubit să urmez acestuiaȘi rob al acestuia singur am dorit să mă facFaraograve mă ţinea cumpliţii dătători de lucruriDe tină și de pae mă silea să port grijăSingur nu puteam să fug că nici aveam armeMoisigrave grăiia lui Dumnezeu să facă lucrul
cel de folosHristos bate Eghiacutepetul cu rane icircnzecit icircn-
doite Și Faraograve nu srsquoau plecat nici mrsquoau slobozitȘi deci mijloceaște Părintele și Dumnezeu
icircl ascultăȘi au zis robului său să mă apuce de macircnă
C U V Acirc N T U L 7
124
Și srsquoau făgăduit icircmpreună cu noi deodată să călătorească
De Faraograve izbăvindu-mă și de realele Eghiacutepetului
Și cutezare au băgat icircntru inima meaȘi icircndrăzneală mi-au dăruit să nu-mi fie
frică de FaraograveDeci așa au și făcut argatul lui DumnezeuMrsquoau apucat de macircnă și icircnaintea mea au
mersȘi așa am icircnceput a săvacircrși călătoriiaDoamne dă-mi priceapere pentru solirile
Părintelui mieuȘi cuvacircnt să povestesc minunile macircinii taleCare le-ai lucrat pentru mine nestacircmpăra-
tul și curvariulPrin macircna robului tău scoţindu-mă din
EghiacutepetAu cunoscut ducerea icircmpăratul EghiacutepetuluiCă pre unul l-au defăimat și el nrsquoau eșitCi pre robii săi i-au trimis pre carii pri-
iateni icirci aveaȘi au alergat icircn urmă au ajuns icircn munţii
EghiacutepetuluiToţi srsquoau icircntors deșărţi toţi zdrobiţiSabiile lor srsquoau fracircnt au deșertat săgeţileMacircinile ceale ce asupra noastră lucra srsquoau
slăbănogitȘi noi icircncă am rămas nimic lt740gtnedreptăţiţiStacirclpul cel de foc srsquoau aprins era de faţă și
norulȘi singuri am trecut icircn ţară streinăIcircn mijlocul tălharilor icircn mijlocul multor
neamuri și icircmpăraţiSrsquoau icircnștiinţat și icircmpăratul norodului lui de
biruinţăSrsquoau icircndrăcit și mare necinste au socotitCa de un om să se batjocorească și să se bi-
ruiascăAu icircnhămat carăle lui și pre norodul său
l-au luatȘi au gonit icircn urmă el fălindu-să foarte
Au venit și pre mine singur mrsquoau aflat ză-cacircnd de osteneală
Icircnsă priveghiia și Moisigrave și cu Dumnezeu voroviia
Au poruncit să mi să leage macircinile icircmpre-ună și picioarele
Și cu părearea mă ţinea și a mă lega să is-pitea
Iar eu zăcacircnd racircdeam și cu rugăciunea mă icircntrarmam
Și cu semnul Crucii pre toţi icirci goneamȘi neicircndrăznind să se atingă sau aproape
de mine să vieDeparte oareunde stacircnd li să părea că mă
icircnfricoșazăFoc icircn macircini ţiind mă icircngroziia că mă vor
ardeȘi tare striga și ciocănituri săvacircrșiiaȘi ca să nu să fălească că mare ceva au făcutMrsquoau văzut pre mine făcut Lumină cu soli-
rile Părintelui mieuȘi icircndată srsquoau dus icircmpreună rușinaţi toţiAu eșit dela Dumnezeu Moisigrave mrsquoau aflat
icircndrăzneţBucurat și icircncutremurat din facerea de mi-
nuniMrsquoau icircntrebat ce iaste ceaia ce srsquoau icircntacircm-
plat Toată pricina o am vestit luiȘi cum că Faraograve icircmpăratul EghiacutepetuluiVenisă acum cu norod nenumăratȘi a mă lega nrsquoau putut Și voiagrave să mă arzăȘi toţi carii cu dacircnsul au lt740vgtvenit văpae
srsquoau făcutȘi asupra mea din gura lor foc sloboziiaȘi cum că deaca mrsquoau văzut pre mine Lumi-
nă făcut cu rugile taleIcircntunearec toţi srsquoau făcut și singur eu sacircnt
acumCaută mi-au răspuns mie Moisigrave și să nu te
bizueștiNici pre ceale arătate să le vezi de ceale as-
cunse mai vacircrtos teame-te
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
125
Vino să fugim ndash așa Dumnezeu porunceașteȘi va bate războiŭ Hristos pentru noi cu
EghipteaniiSă meargem am zis Doamne nu mă voiŭ
despărţi de tineNu voiŭ călca porunca ta ci pre toate le
voiŭ păzi amin
AL ACELUIAȘIcircnvăţătură cu cuvacircntare de Dumnezeu icircntru carea și pentru Preoţie și pentru
vedearea cea nepătimașăCuvacircntul 38
Cum voiŭ povesti Stăpacircne lucrurile ceale minunate și streine
Cum cu cuvacircntul voiŭ povesti adacircncurile judecăţilor tale
Acealea care icircn fieștecarea zi le săvacircrșești icircn-tru noi robii tăi
Cum treci cu vedearea nenumărate mul-ţimi ale greșalelor meale
Și nu socotești Stăpacircne faptele răotăţilor meale
Ci mă miluești și mă hrănești și mă lumi-nezi și mă acoperi
Ca cum aș icircmplini toate poruncile tale Macircntuitoriul mieu
Și nu numai mă miluești ci și mai mult de-cacirct aceasta
Mă icircnvrednicești să stau icircnaintea slavei taleȘi a puterii și a măririi și a marei-cuviinţeȘi vorbești cu mine și grăești cuvinte de ne-
murire [mie]Cel neputincios și smerit și de a trăi ne-
vreadnicCum strălucești pre sufletul lt741gtmieu cel cu
totul icircntunecatȘi lumină icircl săvacircrșești curată și Dumneze-
iascăCum purtătoare de strălucire săvacircrșești ti-
căitele meale macircini
Pre care păcătuind le-am icircntinat cu icircntină-ciunile păcatului
Cum schimbi macircinile meale cu strălucirea Dumnezeirii tale
Din necurate sfinte pre aceastea prefăcacircn-du-le
Și pre limba mea cea icircntinată Hristoase cum o curăţești
Și al macircncării trupului tău părtașiu mă lu-crezi
Cum și [tu] a mă vedea mă icircnvrednicești și de mine a te vedea
Și cu macircinile meale cela ce ţii pre toate a te ţinea
Cela ce tuturor racircnduialelor celor Cerești ești nevăzut
Și lui Moisigrave celui icircntacirci icircntre Proroci nea-propiiat
Că nu srsquoau icircnvrednicit a vedea faţa taNici altcineva dintre oameni ca să nu moarăDeci pre tine cel neicircnţeles și neajuns pre
tine numai cel netacirclcuitPre tine cel neicircncăput nicăiri și neapropi-
iat tuturorCum și a te ţinea și a te iubi și a te vedea
și a te macircncaȘi icircntru inima mea a te avea Hristoase mă
icircnvrednicesc Și rămacirciu nears bucuracircndu-mă icircmpreună
și tremuracircndȘi laud iubirea [ta] de oameni Hristoase
cea multăDar cei orbi și trupești carii nu te cunoscNesimţitori făcacircndu-să iar mai vacircrtos pre a
sa neputinţăȘi icircntunecare și de toate bunătăţile Macircn-
tuitoriul mieuLipsirea arătacircndu-o cum icircndrăznesc a
ziceDar ce trebuinţă are omul să aibă și PreoţieDeaca una dintru aceastea trei nu dobacircn-
deaște
C U V Acirc N T U L 8
126
Ori hrana trupului ori venit de aurlt741vgtOri scaun din ceale icircnalte de Episcopie
bogatăO icircntunearec o orbire O nebunie mai de
pre urmăO ce ticăloșie multă O eșire mare din
minteO nume pămacircntești și deșarte și de lucruri
lipsiteO icircndrăzneală O cugetare a Iudei vacircnză-
toriuluiCă precum de acela icircnfricoșatele taine ale
cinii ceii StăpacircneștiȘi ale preacuratului trup icircntru nimic srsquoau
socotitCi mai bun lucru au socotit arginţii cei pu-
ţiniAșa și aceștea pre ceale stricăcioase mai mult
decacirct ceale nestricăcioase și DumnezeeștiCinstindu-le icircș aleg spacircnzurare sufleteascăSpuneţi-mi o deșărţilor deaca știţi aceastaCine pre Hristos după ce l-au căștigat de
altceva mai are trebuinţăDin bunătăţile veacului cestui de acumCine pre darul Duhului avacircndu-l icircntru ini-
ma saNu are pre Troiţa cea cinstită icircntru dacircnsul
lăcuindCarea icircl luminează și Dumnezeu icircl săvacircr-
șașteȘi cine Dumnezeu făcacircndu-să după darul
TroiţiiȘi de slava cea de sus și icircntacirciu icircnvrednicin-
du-săAltceva mai mult oare ar fi socotit mai slăvitDecacirct a liturghisi și a vedea pre firea cea
preaicircnaltăCea atotlucrătoare cea netacirclcuită cea nea-
propiiată tuturorSau ar fi poftit altceva mai strălucit icircn vi-
iaţă
Icircntru aceasta socoteaște cea de puţină vreame
Sau icircntru ceaialaltă gacircndeaște carea nu are sfacircrșit
Deaca ai fi știut adacircncul cel ascuns al tai-nelor
Nu mrsquoai fi silit să grăesc lt742gtaceastea sau să le scriu
Că mă icircnfricoșez cucernicindu-mă și icircn-semnacircnd ceale Dumnezeești
Și cu slove icircntunecat zugrăvind tuturor ceale negrăite
De ai fi văzut pre Hristos de ai fi luat pre Duhul
Și te-ai fi adus Tatălui prin acești doiAi fi putut cunoaște acelea care grăesc și
acealea care-ţ tacirclcuescȘi cum că-i mare și icircnfricoșată și mai presus
de toatăȘi slava și strălucirea icircncepătoriia și stăpacirc-
nireaBogăţiia și putearea și decacirct toată icircmpără-
ţiiaLiturghisirea cea cu curată știinţă a inimiiCuratei și Sfintei și neicircntinatei TroiţeCă să nu-mi spui mie nepăcătuirea trupuluiȘi faptele și mărturiile acelora al cărora
adacircncul nu-l icircnţelegiCi acealea care au zis Dumnezeu prin apos-
toliȘi ale lui Vasilie icircnţeleptului celui cu limba
de focȘi ale Părintelui Hrisostomului proastele
mărturiiȘi ale lui Grigorie celui ce bine au bogoslo-
vit pre aceasteaAuzi-le și icircncredinţează-te ce fealiu să cu-
vine să fieCel ce liturghiseaște lui Dumnezeu făcăto-
riului tuturorȘi din vrednicie și din fapta bună a taPoţi să te minunezi de mărimea vredniciei
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
127
Să nu vă rătăciţi fraţilor să nu icircndrăzniţi nicidecum
Să vă atingeţi sau să vă apropiiaţi de firea cea neapropiiată
Că cela ce nu să va lepăda de lume și de cea-le din lume
Și de sufletul său și de trup nu să va lepădaȘi tot mort cu toate simţirile nu să va faceNimic din ceale dulci ale lumii văzind cu
icircmpătimireNepoftind nicidecum niciunul din lucruri-
le lumiilt742vgtNici icircndulcindu-să de niscarivagrave cuvin-
te ale oamenilorCela ce surd și mut și orb nu să faceȘi lucrurilor și năravurilor și faptelor și
cuvintelor lumiiȘi nu veade adecă cacircte ochiul poate dupre
fire să vazăȘi nimic icircnlăuntru nu lasă să icircntre icircn inimăȘi chipuri ale acestora și feaţe nu o lasă pre
aceasta să icircnchipuiască și să zugrăveascăȘi nu aude cacircte priimeaște auzul omenescȘi nu rămacircne ca o piiatră neicircnsufleţită și
nesimţităȘi nu pomeneaște viers nu puteare de gla-
suriNu poate jertva cea tainică și fără de sacircngeSă jărtvească curat lui Dumnezeu celui cu-
rat cu fireaCăci cacircnd va simţi să facă pre aceastea icircntru
adevărSrsquoau depărtat de toată lumea și de ceale din
lumeȘi va cunoaște și va creade mie și acelor
care iarăș voiŭ să le scriuAerul cel icircntunecos pre carele David zid icircl
numeașteȘi marea pre carea Părinţii mare a vieţii o
au numitO au scovacircrșit o au trecut au icircntrat icircn liman
Icircntru carele tot cela ce au ajuns pre toată bunătatea o află
Că acolograve-i raiul acolograve lemnul vieţiiAcolograve pacircinea cea dulce acolograve băutura cea
DumnezeiascăAcolograve bogăţia cea nedeșărtată a darurilorAcolograve rugul arde carele nu să mistuiașteȘi ale picioarelor să dezleagă icircndată curea-
lele icircncălţemintelorAcolograve marea să rumpe și să desface și trec
singurȘi văz pre dușmani icircn ape cufundacircndu-seAcolograve privesc lemnul icircntru inima meaBăgacircndu-să și toate ceale amară să prifacAcolograve piiatra carea izvoraște miiare o am
dobacircnditlt743gtȘi sufletul mieu de necaz de atuncea nu
srsquoau mai icircmpărtășitAcolograve am aflat pre Hristos dăruitoriul
acestoraȘi i-am urmat lui din tot sufletul mieuAcolograve manna o am macircncat și pacircinea Icircnge-
rilorȘi nimic din ceale pămacircntești nrsquoam mai
poftitAcolograve toiagul lui Aaron cel uscat carele au
icircnfrunzitȘi l-am văzut și mrsquoam minunat de facerile
de minuni ale lui DumnezeuAcolograve pre sufletul mieu cel sterp l-am văzut
rodindȘi cum lemnul cel uscat face rod frumosAcolograve pre inima mea cea icircntinată și curvareO am văzut curată și neicircntinată și fecioarăȘi auzind ea Bucură-te cea cu dar dăruităCă cu tine-i Dumnezeu și icircntru tine icircn
veaciAcolograve am auzit Spală-te icircn scăldătoare de
lacrămiȘi am crezut și am făcut și numaidecacirct am
văzut
C U V Acirc N T U L 8
128
Acolograve mrsquoam icircngropat icircn mormacircnt adecă icircn smereniia cea desăvacircrșit
Și au venit Hristos pentru mila cea nemă-surată
Și piiatra cea grea a răotăţilor meale de acolograve o au rădicat
Și mi-au zis Vino eși ca din mormacircnt din lume
Acolograve am văzut cum au pătimit cu nepăti-mire Dumnezeul mieu
Și cum mort srsquoau făcut nemuritoriu fiindȘi cum au icircnviiat din mormacircnt nedezle-
gacircnd peceţileAcolograve am văzut viiaţa ceaia ce va să fie și
nestricăciuneaPre carea Hristos o dăruiaște celor ce-l cau-
tă pre dacircnsulȘi icircmpărăţiia Ceriurilor carea-i icircnlăuntrul
mieu acolograve o am aflatCarea e Tatăl Fiiul și Duhul dumnezeire
nedespărţită icircn trei feaţePre carii cei ce nu o au cinstit mai mult de-
cacirct toată lumealt743vgtȘi nu au socotit slavă și cinste și bogăţieNumai pre icircnchinarea slujirea și starea icircna-
inte-iNevreadnici sacircnt și de preacurata vedea-
rea-iȘi de desfătarea și de bucuriia și de toate
bunătăţileDe care nu să vor icircmpărtăși neavacircnd pocă-
inţăDeaca nu toate precum am zis să vor icircnvă-
ţa și să vor faceȘi deaca nu pre toate le vor lucra cu sacircrgu-
inţă care au zis Dumnezeul mieuȘi atuncea de-abiia cineva cu multă frică și
evlavieDeaca Dumnezeu ar fi poruncit să se atingă
de ceale neajunseCă nici e cu putinţă tuturor să slujască uno-
ra ca acestora
Ci de și pre tot darul Duhului de-l va priimiȘi curat din pacircntecele maică-sa iaste de păcatDeaca nu cu porunca lui Dumnezeu și cu
aleagerea luiDeplin adeverind pre sufletul lui cu strălu-
cire DumnezeiascăȘi icircnfocacircndu-l pre dacircnsul cu dorul Dumne-
zeeștii dragostiiMi să pare că nu iaste cu cale și slobod să
lucreaze ceale SfinteȘi de tainele ceale neapropiiate și icircnfricoșa-
te să se atingăCărora să cuvine slava și cinstea și icircnchină-
ciunea toatăAcum și de-a pururea și totdeauna icircntru
toţi veacii amin
AL ACELUIAȘMulţemire și mărturisire cu cuvacircn-tare de Dumnezeu și pentru dărui-rea și icircmpărtășirea Sfacircntului Duh
Cuvacircntul 39Arătatu-te-ai pentru mine pre pămacircnt din
FecioarăTu cela ce mai nainte de veaci ești nevăzutlt744gtȘi trup te-ai făcut și om te-ai arătatCela ce cu lumină neapropiiată ești icircnfășuratȘi scris icircmprejur de toţi ai fost socotitȘi cu totul de toţi fiind nedespărţitTu pre carele nu poate tot cuvacircntul să te
tacirclcuiascăIar mintea ceaia ce să sileaște să coprinde
cu dorireaȘi a le ţinea nu poate stracircngacircndu-să de fricăȘi iarăș caută arzindu-să la ceale din lăun-
truȘi nălucindu-să puţin cu strălucirea taCu cutremur să trimite și cu bucurie să bu-
curăCă a te suferi nu poate firea oamenilor
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
129
Tot pre tine luminat să te vază Hristosul mieu
Deși pre tine tot creadem că te luoămPrin Duhul pre carele icircl dai Dumnezeul
mieuȘi prin preacuratele sacircngiuri și trupul tăuCu care cuminecacircndu-ne mărturisim că te
ţinemȘi te macircncăm nedespărţit Dumnezeul mieuȘi neamestecat că nu te icircmpărtășăști De stricăciune și de icircntinăciune ci pre mine
mă icircmpărtășeștiDe nestricăcioasa ta curăţenie CuvinteȘi icircmi speli icircntinăciunea răotăţilor mealeȘi icircmi gonești negura fărădelegilor mealeȘi a inimii meale icircmi curăţești rușineaȘi grosimea răotăţii o supţieziȘi mă luminezi pre mine cel mai nainte icircn-
tunecatȘi frumos pre mine dupre amacircndoao mă
lucreziCu raza nemuririi de jur icircmprejur mă stră-
luceștiȘi mă spăimacircntez și mă arz la ceale din lă-
untruPoftind să mă icircnchin icircnsuţ ţieȘi cacircnd aceasta icircmi aduc icircn minte ticăitul ndashO minune ndash icircntru mine te lt744vgtaflu pre tinePetrecacircnd mișcacircndu-te și grăindȘi fără de glas pre mine atuncea săvacircrșindu-
măPrin icircnspăimacircntarea de slava cea neapropiiatăDeci spaimă mă ţine pre mine și nedomerireCă pre cela ce ţine pre toate icircn palmăŢinut fiind icircntru inima mea icircl văzDar ce iaste mila ta cea streină Hristoase
al mieuCe iaste nemărginita pogoracircre CuvinteCe cătră sărăciia mea și scăpătăciunea ai
venitCum ai și icircntrat icircn casa cea icircntinată
Cela ce icircn lumină neapropiiată lăcuești Dumnezeul mieu
Și cum și o păzești pre aceasta nearsăFoc fiind nesuferit firii ceii muritoareȘi ce lucru voiŭ face vreadnic de slava taȘi ce voiŭ afla cătră atacircta dragosteCe-ţ voiŭ aduce ţie celui ce cu o slavă ca
aceastaȘi cu o cinste mrsquoai slăvit pre mine nevre-
adniculCă pre carele oamenii nu-l icircnvrednicesc să-l
vazăDar nici să grăiască nici icircmpreună să se
ospeteazeNicidecum cu mine preaticălosul nu voescTu cela ce pre toată suflarea și firea o hrăneștiCela ce Serafimilor neapropiiat eștiZiditoriul tuturor Făcătoriul și StăpacircnulNu numai mă vezi și grăești cu mine și mă
hrăneștiCi și pre Trupul tău cel deofiinţă cu mineMrsquoai icircnvrednicit și să-l ţiu și să-l mănacircncȘi Sacircngele cel preasfacircnt să-l biiauCarele srsquoau vărsat pentru mine cacircnd te-ai
junghiiatDiiacon și slujitoriu și tăinuitoriuAl acestora pre mine mrsquoai pus lt745gtpre care-
le mă cunoștiCela ce pre toate le-ai știut mai nainte de a
face veacurileȘi mai nainte de a aduce icircntru fiinţă ceva
dintru ceale ce nu să vădCă pre ceale văzute mai pre urmă le-ai al-
cătuitPre mine păcătosul curvariul vameșulTălhariul și carele ucigaș al mieu mrsquoam făcutMincinos al celor bune lucrătoriu al fără-
delegiiȘi al tuturor poruncilor tale călcătoriulDeci tu cunoști că adevărate sacircnt aceasteaCum icircnaintea ta mă voiŭ arăta o Hristoase
al mieu
C U V Acirc N T U L
130
Și cum de masa ta mă voiŭ apropiiaCum preacuratul trupul tău icircl voiŭ ţineaEu cela ce am macircini cu totul icircntinateCum te voiŭ lăuda cum altora voiŭ mijlociNeavacircnd din credinţă și din lucruri buneIubirea cea cătră tine și icircndrăznealaCi datoriu fiind eu precum știi Cu mulţi talanţi cu multe nelegiuiriMintea nu să domireaște limba au slăbitȘi nici un cuvacircnt nu să află la mine Macircn-
tuitoriuleA povesti lucrurile bunătăţii taleCare ai făcut cu mine robul tăuȘi să ard ca de niște foc ceale dinlăuntru ale
mealeȘi nu pociŭ să sufer tăcacircnd Greotatea cea mare a darurilor tale celor
multeCela ce pre pasări le-ai făcut cu glasuri să
grăiascăDăruiaște-mi și mie nevreadnicului cuvacircntCa tuturor icircn scris și nescrisSă povestesc pre acealea care cu mine le-ai
lucratPentru mila cea nemărginită Dumnezeul
mieuȘi pentru singură a ta iubirea de oameniCă mai presus de minte-s și lt745vgticircnfricoșate
și mariAcealea care mi le-ai dăruit mie streinuluiNeicircnvăţatului săracului neicircndrăzneţuluiȘi lepădatului dela tot omulPărinţii nu lua aminte la mine cu fireasca
dragosteFraţii și priiatenii miei toţi mă batjocoreaCă zicacircnd că mă iubesc cu totul minţeaRudeniile cei de afară boiarii lumiiAtacircta să icircntorcea de mine și nu suferiia să
mă vazăPre cacirct voia să pier icircmpreună cu păgacircnătă-
ţile lorDe multe ori am poftit slavă fără de păcat
Și icircncă pre aceasta icircn viiaţa ceastă de acum nu o am aflat
Că slava cea lumească dupre cum mrsquoam adeverit
Și fără de altă faptă păcat iasteDe cacircte ori am poftit să mă iubească oameniiȘi să am icircndrăzneală de prietenie cătră dacircnșiiȘi nimenea din cei ce cugeta ceale bune nu
mă suferiiaIar alţii mai vacircrtos voia să mă vază și să mă
cunoascăȘi eu de aceștea fugiiam ca de niște lucră-
tori ai celor realeDeci aceastea toate Stăpacircne și altele decacirct
acestea mai multeCare nici a le zice nici a le pomeni nu pociŭTu icircntru mine curvariul purtacircnd grijă ai
lucratCa să mă tragi din adacircnc și din icircntuneare-
cul lumescȘi din amăgirea cea cumplită a dulceţilor
vieţiiCei buni fugea de mine pentru chipul cel
din afarăIar de cei răi eu fugeam cu a mea voeCă iubeam precum srsquoau zis slava și bogăţiia
lumiiȘi nălucirea icircmbrăcămintei și năravurile
moliciunilorlt746gtȘi nu știu ce voiŭ grăi nu știu ce voiŭ
zice ţieCă mă tem și a grăi și a scrie unele ca aceas-
teaSă nu caz icircn cuvintele meale și să păcătuescCă va fi neșters cuvacircntul cel cu minciacutenă
scrisCacircnd mrsquoar fi icircndemnat cineva la lucruri de
nebunieȘi de păcat cu adevărat al lumii acești amă-
gitoareiDin lăuntru inima mea să icircnvoia toatăȘi ca cum să ascundea pre sineși rușinacircndu-să
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
131
Ţinută fiind cu icircntemeiare cu adevărat cu macircna ta cea Dumnezeiască
Cealelalte adecă toate ale vieţii le iubeamCacircte pre vedeare o veselesc și netezesc gacirc-
tlejulȘi pre trupul acesta care să strică icircl icircmpo-
dobescIar faptele ceale uracircte și poftele ceale des-
fracircnateTu din inima mea le-ai șters Dumnezeul
mieuȘi uracircciune ai pus icircn sufletul mieu cătră
aceasteaDeși cu voirea mea eram lipit de aceasteaȘi poftire nelucrătoare și fapte fără de poftiriMai vacircrtos mrsquoai făcut să am ndash minune prea-
mare cu totul ndash Și de toţi mrsquoai răzliţit cu iconomie Dum-
nezeiascăDe icircmpăraţi și de boiari și de bogaţii lumiiȘi de multe ori de multe cacircnd eu am și voit
icircntru aceasteaIcircnsuţ tu sfat al cuiva nu ai lăsat să stea icircntru
aceasteaPre alţii carii icircmi zicea să mă slăvească și să
mă icircmbogăţească icircn viiaţăCu uracircciune icirci uriiam Stăpacircne cu uracircciune
din inimăCacirct nici vorbire niciodată nu porneam cu
dacircnșiiCarii și icircnnebunindu-să cu toiage foarte
mrsquoau bătutIar alţii cu ocări pre mine cătră toţi mă ocăraLucrătoriu zicacircndu-mi că sacircnt a toată ne-
legiuireaVracircnd ei să mă icircntoarcă din calea cea dreaptăCă de fapte fugiiam ca să nu mă fac de ocarălt746vgtIar ei mă ocăra pre mine ca să viu și icircn
lucrarea faptelorIar celor ce-m zicea să-mi dea slava lumiiAșa mi-ai dat să le răspunz Macircntuitoriul
mieu
Deaca pre toată slava le ziceam lumii o ai fi apucat
Și cu coroană a icircmpărăţiei creaștetul tău ar fi fost icircncoronat
Iar picioarele tale cu icircncălţăminţi roșii ar fi fost icircncălţate
Și al tuturor acestora pre mine de năprasnă Domn mrsquoai fi făcut
Iar tu ai fi stătut vracircnd să fii prost rob al mieuCu răotăţile și cu vicleniile tale și cu cuge-
tele taleNicidecum nu mrsquoaș fi icircmpărtășit nici aș fi
venit icircntru o viiaţă ca aceastaCare hacircrtie va icircncăpea facerile tale de bineȘi bunătăţile tale ceale multe care cu mine
le-ai lucratCă deaca nenumărate limbi și macircini să va
da mieNu voiŭ putea să le povestesc sau pentru
toate să scriuCă sacircnt cu adevărat adacircnc de mulţime ne-
mărginităSacircnt neajunse și neicircnţelease pentru mări-
mea slaveiȘi slăbesc cu gacircndul mă doare inima meaȘi a grăi nu pociŭ pentru tine Dumnezeul
mieuCăci cacircnd icircmi aduc aminte de acealea care
am lucrat eu ticălosulCacircte mi-ai ajutat mie din ce fealiu de icircn-
curcături mrsquoai scosȘi din cacircte reale Macircntuitoriul mieu cu iu-
bire de oameni mrsquoai izbăvitȘi nu ai pomenit răotăţile care le-am lucratCi ca cum multe bunătăţi și mari aș fi făcutȘi ca cum aș fi fost curat din pacircntecele mai-
cii adecă Sfintei scăldătoriAșa mrsquoai priimit așa mrsquoai cinstit pre mineAșa mrsquoai icircmpodobit cu lt747gtpodoabă icircm-
părăteascăTot sacircnt ţinut de cutremur și mă spăimacircn-
tez bucuracircndu-mă
C U V Acirc N T U L
132
Și fără de glas rămacirciu și mă slăbesc foarteCă Dumnezeu făcătoriul lumii srsquoau dat mieOmului celui uracirccios și greţos tuturorȘi oamenilor și dracilor fiindcă acum mrsquoam
făcutȘi am covacircrșit cu faptele lucrurilor celor
preanecuvioaseȘi pre aceia (adecă pre draci) Vaiŭ mie pacircn-
găritului și icircntinatului Cum voiŭ spuneTe-ai unit cu mine iubitoriule de oameni
pentru nemăsurata milostivire Cel mult icircntru curăţenie icircntru Sfinţenie
mai mareȘi icircntru vacircrtute necovacircrșit și neasămănat
icircntru slavăȘi te-ai pogoracirct de sus dintru icircnălţimea cea
nemăsuratăPacircnă la porţile iadului celui mai de jos al
păcatelor mealeȘi ale icircntunearecului sărăciei meale și ale
casii ceii căzuteȘi din multe nelegiuiri din cea preamare
lenevireNegrijită cu totul și icircntinatăCela ce mrsquoai sculat pre mine carele zăceam josȘi pre piiatra Dumnezeeștilor tale porunci
mrsquoai pusȘi spălacircndu-mă mrsquoai curăţit de noroiul ră-
otăţilor mealeȘi mrsquoai icircmbrăcat icircn haină mai albă decacirct
omătulȘi casa cea icircntinată o ai măturatȘi icircntracircnd te-ai sălășluit o Hristoase
Dumnezeul mieuApoi Scaun mrsquoai săvacircrșit al Dumnezeeștii
Dumnezeirii TaleȘi casă a slavei tale ceii neapropiiate și a icircm-
părăţieiȘi lihnariu ce are icircnlăuntru lumină nestinsă
și DumnezeiascăȘi scoică cu adevărat a mărgăritariului celui
bun
Și ţarină icircntru carea iaste ascunsă comoara lumii
Izvor dintru care cei ce beau niciodată nu icircnsetează
Care izvoraște mai ales apă de zeace ori icircn-zecit
lt747vgtȘi pre cei ce cu credinţă beau icirci săvacircr-șaște nemuritori
Raiu care iarăș are icircn mijloc pomul vieţiiȘi pămacircnt care acopere pre cel neicircncăput
tuturorPre tine carele te-am căuta oarecacircnd din
toată inima meaȘi am dorit de-a pururea să auz cuvacircnt dela
tine1
Că deși mai nainte mintea mea pentru tine srsquoau nălucit
Dar curat nu putea cu totul icircntinată fiindNici ochii să te vază nici auzul să te auzăNici suișuri Dumnezeești inima mea să pri-
imeascăCi de singură auzirea să spăimacircnta toatăȘi cu frică și cu cutremur să stracircngea sufle-
tul mieuIar icircnlăuntrul său văzindu-te acum să spăi-
macircnteazăȘi zărindu-te ca icircntrrsquoo oglindă cacirct icirci dai luiTot icircntru tot totul și tot afară de acestaȘi icircn lăuntrul său iarăș icircnţelegacircndu-tePre tine tot cel neicircnţeles și neajuns dupre
Dumnezeiasca DumnezeireCela ce de toţi ești nevăzut și ascunsPre tine cel neapropiiat și apropiiat cărora
ai voitPrecum icircnsuţ ai voit cu iubire de oameni să
te arăţiCel Heruvimilor și Serafimilor și tuturor
Icircngerilor
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsesc icircn continuare două stihuri pe care le traducem aici bdquoVoiam pome-nirea ta a avea icircn sufletul mieu și mai adeseori pentru tine și a grăi și a auzildquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
133
Neapropiiat și icircnfricoșat dupre strălucirea Dumnezeieștii firi
Cu oamenii apropiiat ndash tot sufletul mieu să uimeaște cu totul
Și să spăimacircntează mai mult de bunătatea ta și de iubirea de oameni
Căci curăţești suflete icircntinate și minte lu-minezi
Și coprinzi fiinţă pămacircntească și materiial-nică
Și aprinzi văpae multă a dragostei tale ceii Dumnezeești
Și Dumnezeiască iubire de dorire ca niște foc pui icircntru mine
Și pacircnă la al treilea Ceriu mă faci să ajungȘi icircn raiu să mă răpesc Macircntuitoriulelt748gtIcircntru care auz graiuri negrăite și streineCare nu-s cu putinţă muritorilor să le gră-
iască sau cu cuvacircntul să le povesteascăIar ţie cinste să cuvine slavă și mărireStăpacircnirea veacinică Hristoase Stăpacircnului
totuluiIcircmpreună cu Tatăl și cu Duhul cel cu firea
preasfacircntAcum și deapururea și icircn veacii veacilor
amin
AL ACELUIAȘMulţemire cu cuvacircntare de Dumnezeu și pentru acealea care Dumnezeescul darul Duhului prin
lucrări srsquoau numitCuvacircntul 40
Ce taină noao iaste Stăpacircne al tuturorCarea icircntru mine nestacircmpăratul și curva-
riul o ai arătatCe iaste minunea cea mare carea să icircnţelea-
ge icircnlăuntrul mieuȘi carea nu să icircnţeleage ci să acopere
Căci ca o stea de departe răsărind să arată mie
Și iarăș ca un soare mare să săvacircrșașteCare nrsquoare măsură nici cumpănire nici ho-
tar cu mărimeaȘi strălucire mică să face și lumină iarăș să
veadeIcircn mijlocul inimii meale și icircntru mărunta-
ele mealeIcircnvacircrtindu-să adeaseori și pre toate icircmpre-
jur arzindu-leCeale din lăuntrultlgt măruntaelor meale
și lumină pre aceastea făcacircndu-leȘi așa grăindu-mi și cu iubire icircnvăţindu-măPre mine cel cu totul nedomerit și carele
caut să mă icircnvăţEu-s steaoa cea dulce carea auzi că oarecacircndAu răsărit din Iaacutecov să nu te icircndoeștiȘi soare ţie mă arăt de departe răsărindCarele tuturor drepţilor lumină neapropi-
iată voiŭ fiIcircntru vieţuirea ceaia ce va să fie și icircn viiaţa
veacinicălt748vgtEu și strălucire ţie mă arăt și lumină de
tine mă văzNears arzind patimile inimii taleȘi cu racircurarea dulceţii și a darului mieu ce-
lui DumnezeescSpălacircnd icircntinăciunea ta și de tot stingacircndCărbunii dezmirdărilor trupului păcatuluiȘi pre toate lucracircndu-le cu a mea iubire de
oameniPre care și dedemult le-am făcut icircntru toţi
SfinţiiMiluiaște pre cel scacircrbit icircndură-te spre cel
necăjitSă nu te macircnii a-mi grăi mie celui ce iarăș
voesc să te icircntrebCum stea din Iaacutecov cel cu totul neicircncăputTu și ești și te faci și pacircnă acum tuturorȘi cum și ca un soare te arăţi răsărind
C U V Acirc N T U L
134
Cela ce nicăiri și pretutindenea și mai pre-sus de toată zidirea
Și ești și te propoveduești nevăzut tuturorȘi cum și rază mie te faci și lumină mie te
arăţiȘi-m arzi materiia cela ce dupre fiinţă ești
nemateriialnicCum racircurezi și speli icircntinăciunea trupului
mieuTot fiind foc neapropiiat și nesuferit Icircnge-
rilorCum te icircmpleticești cu fiinţa cea stricăcioa-
să a trupului mieuȘi te ameasteci neamestecat cu sufletul
omenescCum printrrsquoicircnsul icircn tot trupul neamestecatFăcacircndu-te tu cel nepipăit tot pre mine
Dumnezeu mă faciSpune-mi și să nu mă trimiţi macirchnit și ne-
căjitO icircndrăzneală O eșire din minte O cu-
vinte de nebunieCum nu te icircnfiorezi așa de cu asprime a icircn-
treba aceasteaȘi cum nu simţi icircntrebacircnd acealea care le
cunoștiCi icircndrăznești să grăești pentru Dumnezeu
ca cum ispitindlt749gtȘi acealea care știi ca cum nu le-ai ști te
faci a icircntrebaȘi voești să le scrii tuturor arătat cu cunoș-
tinţăDar icircnsă te sufer pre tine iubitoriu de oa-
meni fiindȘi iarăș icircnvăţ pre tine zicacircnd ţie aceastea așaEu dupre fire-s netacirclcuit și neicircncăputNelipsit neapropiiat nevăzut tuturorNeatins nepipăit neschimbat dupre fiinţăSingur icircntru singur totul și singur icircmpre-
ună cu toţiCarii mă cunosc pre mine icircntru icircntuneare-
cul vieţii
Și afară de toată lumea afară de ceale văzuteAfară de lumina ceastă simţită și de soare
și de icircntunearecȘi de locul muncilor și a icircnfricoșatei osacircndeIcircntru care au căzut robii cei trufașiRău semiţindu-se asupra mea a Stăpacircnu-
luiEu-s nestrămutat că unde și nu sacircnt de faţăCa prin strămutare locul mieu să mi-l apucEu sacircnt și deapururea mișcat și nescris icircm-
prejur ndash Că unde venind mă vei căuta ca acolograve să
mă afliCeriul cu cuvacircntul mieu ca un nimic srsquoau
adus icircn mijlocSoarele stealele și pămacircntul ca o jucăreae
micăDe mine srsquoau făcut și cealelalte cacircte le vezi
așijdereaIcircngerii mai nainte de aceastea dedemult
aduși fiind de mine icircntru fiinţăPre slava slavei o văd dar nu pre icircnsăș firea
meaCă numai am gacircndit să aduc icircntru fiinţă
puteriȘi icircndată au stătut icircnainte lăudacircnd stăpacirc-
nirea meaIar tu jos șăzind acigrave icircntru izgonireUnde toţi au căzut cei icircntacirciu călcători de
poruncăȘi Adam și cu dacircnsul Eva strămoașa taȘi diavolul cel rău carele pre lt749vgtaceștea
i-au amăgitUnde-i icircntunearecul cel adacircnc unde-i groa-
pa cea mareUnde-s șărpii cei ce mușcă deapururea căl-
cacircele voastreUnde-i tacircnguirea vaetul și placircnsul cel ne-
icircncetatUnde-i toată stracircmtorarea grija și scacircrbaMoartea icircmpreună și stricăciunea pre voi
pre toţi vă ţine
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
135
Cum șăzi Cum ești fără de grijă Cum te lenevești spune-mi
Cum nu porţi grijă de ceale reale care ai lucrat icircn lume
Și pentru singură pocăinţa nu pui toată osacircrdiia
Și nu te sacircrguești adevărată pre aceasta să o arăţi
Și nu icircntrebi pentru dacircnsa cu multă rugă-ciune
Și cu deamăruntul nu cerci cum pre dacircnsa o vei isprăvi
Ca să poţi printrrsquoicircnsa pentru a mea iubire de oameni
Să iai mare lăsare a fărădelegilor taleCi pre aceastea lăsindu-le cauţi ceale mai
presus de fireIscodești ceale ce-s icircn Ceriuri iar mai vacircr-
tos nici pre aceasteaCi pre a mea [a] celui ce Ceriul dupre cum
să zisă și pre toateLe-am adus icircntru fiinţă ca o nimic icircmi is-
codești firea1
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsește icircn continuare un pasaj amplu pe care icircl traducem aici după textul gre-cesc din Sources Chreacutetiennes (stihurile 92-158) bdquoȘi voiești cele pentru mine precum nimenea altul le știe a te icircnvăţa o minune o năzuinţă a omului Că de te-am și mustrat te voiu lăuda iarăși pentru că și tu lucrul meu și făptura mea ești Cum din pămacircnt din tină din ţăracircnă plăz-muindu-te și icircntru aceasta ţiindu-te și cu aceas-ta petrecacircnd pre toate nimica socotești și ca o umbră le vezi și gonind treci pre lacircngă toate și pre mine unul cauţi Pentru mine voiești a grăi pentru mine a povesti și pre mine a privi toată viaţa de ar fi cu putinţă și nici somn a gusta nici macircncare nici băutură și la icircmbrăcămintea trupu-lui nicicum a cugeta Ci ca pre niște copaci pre margine de drum stacircnd și ca pre niște lemne așa socotești toate cele slăvite ale lumii și gonind treci pre lacircngă ele ca pre lacircngă nimic icircn calea vie-ţii nici icircntorcacircnd privirea cugetării nici ai su-fletului ochi lăsacircnd către acestea să caute ci pre mine icircnchipuiești și pre mine singur pomenești și mă iubești ca nimenea din cei cu tine icircmpreună-
Opreaște-te omule muritoriule nu iaste ţie bine aceasta
fiitori Căci cine la numele meu icircși bucură inima și se scoală icircndată către dragoste sau dor Cine auzind pomenirea mea de multe ori grăindu-se a lăcrămat din suflet la mine unul cugetacircnd Cine dumnezeeștile mele cuvinte sau poruncile mele cu sacircrguinţă a căutat să se icircnveţe și să păzească Cine mrsquoa socotit ca tine Dumnezeu preste toa-te și a dorit icircndată mie unuia să slujască și pen-tru aceea părinţi și fraţi și casă icircncă și pămacircnt și rudenii și vecini și prieteni acesta a nesocotit și către mine a venit ca și cum nici ar fi văzut cacircndva ceva dintru acelea nici ar fi cunoscut pre pămacircnt vreun om icircn lume ci ca unul ce intră icircntrrsquoo oarecarea streină ţară și cetate unde de altă limbă toţi sacircnt și varvari așa icircntre cei obicinuiţi cunoscuţi și prieteni ai săi icircntre boiarii și bogaţii lumii petrece și se simte icircn mijlocul acestora ră-macircind Ci acestea vorbe proaste și mărunte sacircnt celor nesimţitori icircnsă mari și icircnalte mie căruia le privesc Cine dintre cei mari pre pămacircnt dintre stăpacircniacutei și scaune sau dintre cei ce zic prin mine a domni și a icircmpărăţi sau dintre cei ce icircnfăţișează pre dumnezeieștii mei apostoli aceasta ori a cu-getat ori a putut să păzească ca icircn vremea păzirii poruncii mele și legii ca pre unul să vază pre toţi pre rudenii și streini pre bogaţi și săraci așijderea pre cei slăviţi și neslăviţi icircncă și pre cei puternici dimpreună cu cei de racircnd Cine este cela ce a ju-decat nepătimaș cu blacircndeţe privind pre aceștia De voiu afla vreun suflet păzind acestea icircn lume mai vacircrtos icircntru cea de faţă ziuă și neam deopo-trivă cu apostolii mei și prorocii icircl voiu slăvi și va ședea cu mine la venirea mea căci va judeca și atunci cu dreptate ca și pre pămacircnt și slavă de judecătoriu al morţilor și viilor va dobacircndi Acestea frumos este a căuta și celelalte icircmpreună cu ele și a le ţinea dupre putere și icircntocma a le păzi și a nu cerceta firea mea fiule al omului nici lucrările mele ale Duhului celui Sfacircnt cum de se arată soare cum de se vede stea arătacircndu-se de departe și urcacircnd mai presus de munţi iară cacircnd se ascunde de ochii tăi necăjire nemacircngacircia-tă pricinuindu-ţi și icircntristare și cacircnd socotești că nu ţi se mai arată icircnlăuntru se află undeva icircn ini-ma ta și uimire ţie și bucurie icircţi dă neașteptat Nici de se arată ţie ca văpaie nici ca rază și foc de ţi se face văzut nu te mira sau iscodi că nu este frumos ţie aceastaldquo (ned)
C U V Acirc N T U L
136
Deci creade cum că sacircnt eu lumină nefor-măluită
Toată proastă nealcătuită neicircmpărţită cu firea
Necercată și neiscodită icircmpreună apropi-iată și neapropiiare
Mă văz cu adevărat mă arăt cu iubire de oameni
Dupre cum iaste cu icircncăpeare fieștecăruia din oameni
Formăluindu-mă nu eu pătimesc aceasta ci cei ce mă văd așa să icircnvrednicesc să mă vază
Că icircntrrsquoalt fealiu nu pot nici mai mult icircncapȘi pentru aceasta aceiași uneori văd adecăSoarele cacircnd pre minte o au curăţităIar alteori stea cacircnd supt negura cu adevăratlt750gtȘi supt noaptea trupului acestuia să vor
aflaCă foc și strălucire mă face pre mine fier-
binţeala dragosteiCăci cacircnd să aprinde icircntru tine cărbunile
iubiriiAtuncea și eu văzind sirguinţa inimii taleMă aflu unit cu dacircnsul și lumină dacircndu-iȘi ca niște foc arătacircndu-mă eu cela ce pre
foc cu cuvacircntul l-am ziditCă faptele bune ceale sufletești sacircnt supuse
ca niște materieDe care apucacircndu-să Dumnezeiasca lumi-
nă a DuhuluiDupre lucrul cel supus al materiei așa și să
numeașteCă nume osebit nu au căștigat icircntru oameniDeci cacircnd să umileaște omul și lăcrămeazăAtuncea și aceasta apă să zice că curăţeașteCu lacrămile pre toată icircntinăciunea cea
unită cu dacircnsul o spalăIar cacircnd placircnsul stinge pre macircniia inimiiCu ajutorirea eiĭ atuncea blacircndeaţe srsquoau
numit
Și iarăș cacircnd să aprinde icircmprotiva păgacircnă-tăţii
Care lucru să face printrrsquoicircnsa acesta răvnă să chiiamă
Și iarăș pace și bucurie și bunătate să ziceCă și cacircte treale să dăruesc celui ce placircngeȘi ca un izvor face să izvorască darul icircntru
inima luiDintru care dar toată icircmpreună-pătimirea
și milostivireaSă varsă afară curgacircnd din suflet la toţiMai ales la cei ce voesc să se pocăiască și să
se macircntuiascăCă pre toţi icirci miluiaște și pre aceștea icirci și
ajutoreazăȘi icircmpreună lucrează și icirci icircntăreaște și icircm-
preună-pătimeaște cu toţiUnindu-să cu sufletul lor prin voireȘi semuind cu mintea frumseaţea pocăinţiiMai adevărată dobacircndeaște lt750vgtcătră
dacircnșii pre dragosteIar smerenie să zice căci pre toate ale lumiiIcircncă și pre icircnsuș sufletul și trupul săuȘi toată fapta cea făcută ca o nimic o soco-
teașteOmul cel ce au gustat dulceaţa aceștiiaȘi au văzut nebiruita frumseaţe a luminiiAcestea știindu-le pentru unele ca aceastea
a ziceSau a ţi le tacirclcui ţie cu deamăruntul nu vei
mai avea trebuinţă nicidecum de mineCă cu firea sacircnt nerăspunse negrăite cu totulȘi de oameni nevestite necunoscute și Icircn-
gerilorCu adevărat neicircnţelease și de toată altă fi-
inţă zidităCi cunoaște mai vacircrtos pre ale tale sau mai
vacircrtos pre sineţȘi atuncea vei cunoaște că eu sacircnt cu totul
neajuns și neicircnţelesȘi sacircnt cu singuri aceia și iubesc pre singuri
cei ce mă iubesc pre mine
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
137
Și de poruncile meale deapururea cu fier-binţeală icircș aduc aminte
Și nicidecum nu cinstesc mai mult decacirct dacircnsele altceva din ceale ce curg
Cu carii vorbind icircmpreună voiŭ fi acum și icircn veaci amin
AL ACELUIAȘPentru Dumnezeirea cea necoprin-să și neicircnţeleasă cu denadinsită cu-vacircntare de Dumnezeu și cum că nescrisă icircmprejur iaste Dumneze-iasca fire și cum că nici icircnlăuntru nici afară de totul acesta nu iaste ci și icircnlăuntru și afară iaste ca o pricinuitoare a tuturor Și cum că numai cu mintea de om iaste prins cu neprindere Dumnezeu precum
ochilor razele SoareluiCuvacircntul 41
lt751gtO Troiţă ziditoarea tuturor o unime preaicircncepătoare
O Dumnezeul mieu singure cu singură fi-rea nescrisule-icircmprejur
Necoprinsule dupre slavă netacirclcuitule du-pre lucruri
Fiinţă neschimbată O Dumnezeule viiaţa tuturor
O cel mai presus de toate bunătăţile o icircnce-putule al cuvacircntului celui fără de icircnceput
Mai-presusule de icircnceput Dumnezeul mieu carele nu te-ai făcut cacircndva
Ci erai icircnceput neavacircnd cum mă voiŭ afla pre mine cela ce icircnlăuntru
Te port pre tine tot Cine-m va da mie să te ţiu pre tine
Pre carele icircnlăuntrul mieu te port Cum și afară de zidiri
Cum și icircnlăuntru acestora iarăș și nici icircnlă-untru ești nici afară
Ca un adecă neprins nu-s icircnlăuntru iar ca un prins nu-s afară
Și nescris icircmprejur fiind nici icircnlăuntru-s nici afară-s
Că icircnlăuntru căruia iaste Ziditoriul Și de care icirci afară spune-mi mie
Pre toate icircnlăuntru le port ca cela ce ţiu pre toată zidirea
Și de toate afară sacircnt de toate fiind răzliţitCă ziditoriul ziditurilor cum nu va fi afară
de toateCela ce-s mai nainte de toate și icircmplinesc
totul ca un plinCum nu voiŭ fi și Ziditoriu Icircnţeleage ceale
ce-ţ grăesc ţieNu mrsquoam mutat din loc eu tot cela ce pre
toată zidirea o am ziditNici mrsquoam unit cu ceale zidite Și nescris
icircmprejur fiindUnde vei zice cacircndva că sacircnt Nu trupeaște
icircţ zic ţieCi gacircnditoriu icircnţeleage mie Și căutacircndu-
mă DuhovniceașteNescris icircmprejur mă vei afla și nicăiri iarăș
după aceastaNici icircnlăuntru nici afară deși-s
lt751vgtpretutindenea și icircntru toateCu nepătimire și cu neamestecare și dupre
aceasta afară de toateCă și mai nainte de toate eram Ci să lăsăm
zidireaToată aceasta pre carea o vezi că de cuvacircn-
tare nu iaste icircmpărtășităȘi dupre dreptate cătră Cuvacircntul sineșire
nu areDe toată mintea fiind lipsită Deci să dăm
pre jivina cea mai potrivităCătră cuvacircntul icircnţelepciunii ca precum
mintea cătră icircnţelepciune
C U V Acirc N T U L 4 1
138
Și precum cuvacircntul cătră Cuvacircntul și cu ru-denie și cu sineșire
Aflacircndu-să mai presus de cuvacircnt să aibă bine și pre icircmpărtășire
Zidirea cu Ziditoriul ca ceaia ce dupre chi-pul Ziditoriului
Și dupre asămănarea iaste Care aceasta icircţ zic jivină
Pre om negreșit ţi l-am zis ţie carele-i cu-vacircntătoriu icircntre ceale necuvacircntătoare
Ca cela ce iaste icircndoit dintru amacircndoao din firea cea simţită și din cea gacircndită
Acesta icircntre zidiri singur cunoaște pre Dumnezeu
Acestuia singur și Dumnezeu dupre min-te prins icirci iaste cu neprindere
Și să veade nevăzut și să ţine neţinutCumu-i prins și cum neprins și cum și
amestecat cu neamestecareCum Spune-mi tacirclcuiaște-m aceasta Cum
pre ceale netacirclcuite ţi le voiŭ tacirclcuiCum pre ceale negrăite ţi le voiŭ spune
Icircnsă ia aminte și voiŭ ziceSoarele icircș străluceaște razele ndash pre acest
simţit ţi-l zic ţieCă pre celalalt icircncă nu l-ai văzut Deci pre
razele acestuia le veziȘi-s prinse ochilor tăi Și lumina ochilor tăiUnită iaste cu ochii tăi Acum spune-m
mie celui ce te icircntrebDeci lumina ta cu razele lt752gtsoarelui cu-
mu-i unităCu amestecare neamestecată-i ori să ameas-
tecă unele cu altele Știu că și neamestecate vei zice și amesteca-
te vei mărturisiȘi prinsă icircmi vei zice mie că-i lumina ochi-
lor celor deșchișiȘi bine curăţiţi Și aceaiaș deaca tu vei mijiNeprinsă icircndată iaste Icircntru cei orbi nu ră-
macircneCi iaste icircmpreună cu cei ce văd Și cacircnd
apune și pre aceștea
Ca pre niște orbi icirci lasă Că noaptea ochiiOamenilor nu văd Deci sufletul prin aceșteaPlecacircndu-să veade lumină Iar lumina de
faţă nefiindCa icircntrrsquoun icircntunearec negreșit să află Iar
răsărind aceastaAtuncea veade pre lumină icircntacirciu și icircn lu-
mină și pre toateIcircnsă lumina avacircndu-o nu o ai Că o ai că
și o veziDar a o ţinea neputacircnd sau a o prinde pre
ea cu macircinile taleSocotești că nimic nicidecum nu ai Icircţ icircn-
tinzi palmele taleStrăluceaște soarele icircntru aceastea și soco-
tești că-l ţii pre el ndash Pre acesta zic că-l ai Icircnstracircngi icircndată cu
aceastea iarășȘi neţinut să află și așa iarăș nimic nrsquoaiCeale proaste prost să ţin dar nu cu ţineare
să stracircngCă deși trup cu firea lumina aceasta să icircn-
ţeleageA soarelui celui văzut dar și netăiată iasteDeci cum pre acesta icircn casa ta icircl vei băga
spune-miȘi cum vei putea să-l ţii cum pre cel neprins
icircl vei prindeȘi cum pre acesta tot icircl vei căștiga din parte
sau și coprinzătoriuȘi cum vei lua bucata acestuia și icircn sacircn o
vei ascundeNegreșit vei zice mie că nicidecum vreo-
dată nu iaste cu putinţă să se facăDeci deaca Ziditoriul acestuia pre carele icircl
zic cu poruncalt752vgtL-au adus să lumineaze ca o făclie tutu-
ror celor din lumeA-i spune și a-i cerca firea lui cu totul nu
vei puteaCum și trup acesta iaste și negreșit nu fără
de trup
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
139
Cum și prins iaste cu neprindere cum și să ameastecă neamestecat
Cum cu razele să veade și cu aceastea te lu-minează
La carele deaca vei căuta mai vacircrtos te vei orbi
Ci și lumina ochilor tăi nu poţi să o spui mieCă fără de altă lumină nicidecum a vedea
nu poateȘi cu toată lumina să uneaște și ca o lumină
pre toate le veziIar despărţindu-să de lumină cu totul ne-
pătimașă rămacircneȘi unindu-să așijderea cu lumina lumină
toată să faceȘi unirea acestora iaste neamestecată și ne-
grăităȘi despărţirea așijderea neicircnţeleasăCum vei putea a cerca cu totul firea Zidito-
riului tuturorCum a-mi spune mie cum a o tacirclcui și cum
cu cuvacircntul a o arătaPre toate cu credinţă priimeaște-le Că cre-
dinţa nu să icircndoiașteCredinţa cu adevărat nu să stacircnjineaște
Icircnsă cum zic toate-sLuminat ţie pre toate ţi le zic nicidecum
vreuna din toateIaste ziditoriul tuturor firea cea Dumneze-
iască și icircnţelepciuneaNici iaste icircntru toate ndash că cum va fi ceaia ce
niciuna din toate nu iasteCi pricină a tuturor fiind pretutindenea
iaste icircntru toateȘi pre toate le icircmplineaște tot dupre fiinţă
și dupre fireDupre ipostas așijderea Pretutindenea ias-
te DumnezeuCa cela ce-i viiaţă și viiaţă dăruiaște că ce
cu adevărat și srsquoau adus icircntru fiinţăPre care el nu l-au adus icircn mijloc Pacircnă la
un ţinţariu icircnţeleage-mi mie
lt753gtȘi pacircnă la o ţesătură de păiajen că de unde atacircta tort
Acestuia să dăruiaște spune Care nu toar-ce ci fără de osteneală
Totdeauna ţease decacirct păscarii icirci mai icircnţăleptȘi decacirct toţi văscuitorii să află icircntinzindu-
și șfarileȘi legacircndu-le de departe și mai pre urmă icircn
mijlocul acestoraCa o mreajă icircș ţease icircn aer laţurileȘi el șăzind de o parte așteaptă vacircnatulDoară de undeva căzind icircntrrsquoicircnsa vreo mus-
că să va prindeDeci cela ce pacircnă la aceastea toate cu purta-
rea de grijă chiverniseașteUnde nu iaste icircntru toate Cum nu iaste
icircmpreună cu toateAșa icircn mijlocul tuturor iaste așa și afară
de toate eAșa și lumină iaste el1 unde să va ascunde
cel ce umple pre toateIar deaca tu pre dacircnsul nu-l vezi cunoaște-
te pre sineţ că ești orbȘi de lumină icircn mijlocul icircntunearecului tot
ești plin2
Că să arată celor vreadnici icircnsă nu să veade cel plin
Ci să veade nevăzut precum singură raza soarelui
Și prins lor să face neprins fiind dupre fiinţăRază adecă să veade iar Soarele mai vacircrtos
orbeașteȘi raza lui prinsă-i ţie precum am zis cu
neprindereDeci dupre aceasta zic cine-m va da aceaia
pre carea o am
1 Icircn text lipsesc două stihuri pe care le traducem aici după textul grecesc din Sources Chreacutetiennes (stihurile 223-224) bdquogacircndită sufletul lumi-nacircnd așa și nepătruns esteldquo (ned)
2 Greșală de traducere Icircn orig καὶ ϕωτός ἐν μέσῳ σκότους ὃλον σε πεπληρωμένον (bdquoȘi icircn mijlocul lu-minii de icircntuneric tot ești plinldquo) (ned)
C U V Acirc N T U L 4 1
140
Adecă toată pre aceasta cine-m va arăta aceaia pre carea o văz
Că pre rază o văz iar pre soare nu-l văzȘi raza nu soarele să socotești că să veade
de tinePre aceasta văzindu-o doresc să văz tot pre
născătoriul Așa văzind zic iarăș cine-m va arăta aceaia
carea o văzRazele toate iarăș avacircndu-le icircnlăuntru casiiZic iarăș Unde voiŭ afla pre izvorul daru-
rilorIar raza iarăș alt izvor icircntru lt753vgtmine arătat
iasteO minune a minunilor streină Sus soare
străluceașteȘi raza soarelui iarăș alt soare pre pămacircnt mieSă arată și străluceaște aseamenea cu ade-
vărat celui dintacirciuȘi cel al doilea iaste Pre acesta avacircndu-l zic
că amIar pre celalalt de departe văzindu-l așijde-
rea strigCine-m va da pre acela care-l am Că nu să
tae unul dela altulȘi nu să despărţesc nicidecum și să răzle-
ţesc negrăitPre lacircngă totul cacirct am Un grăunte o scacircn-
teaeȘi caut să iau totul deși totul cu adevărat
icircl amPre lacircngă totul ce-m zici mie Ca cu un ne-
bun te jociIcircncetează de a te juca cu mine Nu zice Nu
ci pre totul icircl am ndash Deși nimic nicidecum nrsquoam Cum sau ce
zici mă minunezAuzi și iarăș voiŭ zice Un noian mare icircn-
ţeleage-mi mieȘi mări ale mărilor adacircnc al adacircncurilor
iarășIcircn minte zugrăveaște-mi-ţi Deci deaca ai-
cea lacircngă aceastea
Pre ţărmurile mărilor negreșit bine ai fi zis mie
Că vezi apă cu adevărat și nevăzind totul cu totul
Că totul cum icircl vei vedea Că nemărgini-tu-i ochilor tăi
Neţinut e și macircinilor tale Cu adevărat cacirct vezi atacirct vezi
Iar deaca te-ar icircntreba pre tine cineva Vezi toate mările
Nicidecum icirci vei răspunde Dar le ţii pre toate icircn palmă
Nu vei zice că cum voiŭ putea Iar deaca te-ar icircntreba iarăș
Dar nicidecum nu le vezi pre aceastea Zici Așa puţin ceva văz
Și ţiu apă a mării Deci cacircte pre macircna ta o aiIcircn ape ţiindu-le pre toate adacircncurile le aiUnite cu macircna ta că nu-s despărţite unele
de alteleȘi nu pre toate ci puţin ai Deci pre lacircngă
toate cacircte aiCa o picătură vei zice iar pre lt754gttoate nu
le aiDeci așa și eu ţie icircţ zic că avacircnd nu amȘi sărac sacircnt și bogăţie icircnvistierită icircntru
mine văzCacircnd mă satur flămacircnzesc și cacircnd sărac
sacircnt atunce-s bogatCacircnd beau și icircnsetez Și dulce-i băutura
foarteO gustare pre toată seatea a nenumăraţi o
potoleașteȘi icircnsetez de-a pururea a bea și mai presus
de saţiu beauPoftesc a ţinea și a bea pre totul și a bea de
ar fi cu putinţăPre toate adacircncurile deodată dar cu nepu-
tinţă-i acest lucruIcircţ zic ţie că totdeauna icircnsetez deși icircn gura
meaTotdeauna iaste apa curgacircnd izvoracircnd po-
ezind
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
141
Dar văzind adacircncurile mi să pare că nu beau nicidecum
Poftesc să am totul și bogat iarăș avacircndu-lTot cu totul icircn macircna mea totdeauna icircs săracCu cel puţin pre totul unit cu adevărat
avacircndu-lDeci cu picătura marea și cu aceasta iarăș
adacircncurileAdacircncurilor icircs unite Deci o picătură avacircndUnite pre toate le am Și picătura aceasta
iarășCarea zic ţie că o am netăiată iaste toatăNepipăită neprinsă cu totul nescrisă icircm-
prejur așijdereaGreu văzută cu totul Carea Dumnezeu tot
iasteDeci de vreame ce așa și icircntrrsquoacest fealiu icircm
iaste Dumnezeiasca picăturăCu totul mi să va părea că am ceva Cu ade-
vărat avacircnd nimic nu amIarăș icircntru alt fealiu pre acestea le voiŭ zice ţie Soarele dintru icircnălţime străluceaștePacircșind pre raze iar mai vacircrtos ţiind pre razeMă sui alergacircnd sus să mă apropii de soareȘi cacircnd bine mă voiŭ apropiia și mi să va
părea că mrsquoam apropiiatlt754vgtFuge din macircinile meale raza și icircndatăș
mă orbescȘi caz de la amacircndoao și de la soare și de
la razeDeci caz dintru icircnălţime și șez și iară placircngȘi caut raza cea mai de nainte Deci așa
aflacircndu-mă euToată negura nopţii aceasta desfăcacircndu-o
mieCa o funie dintru icircnălţime cerească să
ltpogtgoarăDegrab o prinz pre aceasta ca pre o prinsă
o stracircng să o ţiuȘi neţinută e dar icircnsă cu neţineare pre
aceastaȘi o ţiu și sus pacircșesc Deci așa suindu-mă eu
Să sue icircmpreună raze și covacircrșesc CeriurileȘi pre Ceriurile Ceriurilor și văz iarăș SoareleDecacirct aceastea mai icircnalt și mai sus Ori de
fuge nu cunoscOri de stă nu știu icircncă pacircșesc icircncă alergIcircncă a ajunge nu pociŭ Și covacircrșind icircnăl-
ţimi ale icircnălţimeiȘi mai presus de toată icircnălţimea precum
mi să pareDin macircinile meale razele icircmpreună cu Soa-
rele să fac nevăzuteȘi icircndată icircn cădearea iadului mă pogor ti-
călosulAcesta-i lucrul aceasta iaste fapta celor
DuhovniceștiSus jos jos sus neicircncetat le iaste drumulCacircnd va cădea atuncea aleargă cacircnd alear-
gă și stăTot jos icircncuiat și ţinut fiind tot sus iasteȘi icircncungiuracircnd Ceriurile să icircmpiiadecă
iarăș josȘi icircnceputul drumului icirci sfacircrșit iar sfacircrșitul
icircnceput iasteNesăvacircrșită-i săvacircrșirea iar icircnceputul iarăș
icirci sfacircrșitSfacircrșit cum Precum Grigorie bogosloveaș-
te1 au zisStrălucirea iaste sfacircrșit al tuturor celor ce o
dorescȘi odihnă a toată privirea icirci lumina cea
DumnezeiascăDeci pre aceasta cela ce au ajuns să o vază
de toate icircnceteazăȘi să despărţeaște de zidiri că pre Zidito-
riul acestora icircl veadelt755gtPre carele cela ce-l veade afară-i de toa-
te cu cel singur singur iasteȘi nimic din ceale toate nu veade2 iar ceale
ce-s icircntru aceasta tacă-se
1 Icircn manuscris bdquoblagosloveașteldquo (ned)2 Lipsă două stihuri icircn ediţia Zagoreos bdquocele văzute
sau gacircndite singură pre Treimea o vedeldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 4 1
142
Că să văd icircntunecat și numai cacirct să icircnţelegDar te-ai spăimacircntat auzind ceale din lăun-
tru celor văzuteȘi deaca te-ai spăimacircntat de aceastea cum
nu băsnuitoriu mă voiŭ păreaCeale din afară arătacircndu-le ţie Că negrăi-
te-s cu totulȘi netacirclcuite-s ceale Dumnezeești și ceale
dintru dacircnsele cu totulCă cuvacircntul oarecum să sileaște din dorire
să zicăPentru lucruri Dumnezeești și omenești
Dar icircnsă lăsacircnd ceale DumnezeeștiȘi zicacircnd oarece din ceale ale noastre voiŭ
arăta ţie cu cuvacircntulCalea și voiŭ icircnceta Cunoaște-te pre sineţ
că ești icircndoitȘi cum că icircndoiţi ochi ai simţiţi și gacircndiţiPrecum și icircndoiţi sori sacircnt și icircndoite lu-
mini așijderea Simţită și gacircndită cu carii deaca vezi cum
te-ai ziditDintru icircnceputuri om vei fi Iar deaca pre
soarele adecăCel simţit icircl vezi iar pre cel gacircndit nicide-
cum negreșit jumătate mort eștiȘi cel pe jumătate mort și de tot nelucrăto-
riu icirci icircntru toateCă deaca cel ce simţitoriu nu veade nelu-
crătoriu oarecarele iasteCu cacirct mai vacircrtos cela ce nu veade pre lu-
mina cea gacircndită a lumiiMort iaste și decacirct mortul mai mult Mor-
tul nu simteȘi cela ce au murit icircntru simţire cacirctă chinu-
ire va aveaIar mai vacircrtos va fi ca cum ar muri cu dure-
are icircn veaciIar cei ce văd pre Ziditoriul cum nu vor
trăi afară de toateAșa de toate afară trăesc și-s icircn mijlocul
tuturorȘi să văd de toţi și nu să văd de toţi
Icircntru simţirea celor de faţă lt755vgticircn mijlocul adecă sacircnt al tuturor
Dar mai presus de simţirea acestora afară să fac de toate
Cu ceale nemateriialnice icircmpreunacircndu-se pre ceale simţite nu le simt
Că ochii văd icircnsă cu simţire nesimţităCum Spune-mi Zi degrab Precum cel ce
veade focul nu să ardeAșa văz cu nesimţire Tu vezi focul ce fealiu eȘi pre văpae negreșit o vezi dar dureare nu
simţiCi ești afară de aceasta și văzindu-o nu te
arziDar icircnsă icircntru simţire o vezi Acelaș lucru
icircnţelege-mi mie că pătimeașteCela ce Duhovniceaște veade Că mintea
văzind pre toateCu nepătimire și le deslușaște orice fealiu
de frumseaţe frumoasă veadeAfară de pătimire iaste Deci focul icirci frum-
seaţeaPipăirea icirci pofta deaca tu de foc nu te vei
atingeCum dureare vei simţi Nicidecum Icircnsă
mintea iarășMai nainte de ce rău va pofti pre aur văzin-
du-l așijdereaCa la niște tină negreșit va căuta Iar pre sla-
vă nu ca pre o slavăCi ca pre un fealiu de năluciri ce icircn aer să
aratăȘi pre bogăţie ca pre niște leamne icircn pustie-
tate le va socotiZăcacircnd grămăzi Ce mă ispitesc să povestescPre toate și să le tacirclcuesc Deaca prin cer-
care nu le vei icircnţeleageNu poţi a cunoaște pre aceastea Și neajun-
gacircnd să le cunoști vei ziceVai mie cum nu știu aceastea Vai mie cacirct
sacircnt de lipsitDe bunătăţi icircntru necunoștinţă Și te vei
sacircrgui să le cunoști pre aceastea
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
143
Ca cunoscătoriu să te numești Că deaca pre sineţi nu te știi
Ce fealiu ești icircn ce chip te afli cum pre Zi-ditoriul vei cunoaște
Cum credincios te vei numi Și cum om te vei chiema
lt756gtBou fiind sau hiiară sau ca o vită oare-carea necuvacircntătoare
Sau și mai rău decacirct aceasta vei fi deaca nu știi pre cela ce te-au zidit pre tine
Cine pre acela necunoscacircndu-l va icircndrăzni cuvacircntătoriu să se numească
Că iaste Că nu iaste Că cum Cel ce iaste lipsit de cuvacircntare
Și cela ce-i lipsit de cuvacircntare icircntru racircndu-iala vitelor iaste
Icircnsă păscacircndu-să de oameni negreșit va fi macircntuit
Iar deaca nu voiaște ci de munţi și de văi să apropie
Macircncare va fi a hiiarălor ca un miel rătăcitAceastea fă-le și cugetă-le și să nu te abaţi
fiișoriule
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că necercată și neiscodită iaste Dumnezeiasca fire și cu totul oamenilor neajunsă și neicircnţeleasă
Cuvacircntul 42Doamne Dumnezeul nostru Părinte Fiiule
și DuhuleTu cu chipul ești fără de chip și preafrumos
la vedeareFrumos mai presus de vedeare că ești mai
presus de toateNecacirctăţit icircntru cacirctăţime văzut fiind celor
ce voeștiFiinţă mai presus de fiinţă necunoscut și
Icircngerilor
Că din lucrările tale cunosc cum că eștiDe vreame ce l-am numit pre el Dumnezeu
carele cu adevărat eAceasta zicem că-i fiinţă ipostas icircl numim1Icircnipostatnic zicem că iaste acela pre carele
nimenea niciodată nu l-au văzutAdecă pre Dumnezeu cel icircn trei ipostasuri
un icircnceput fără de icircnceputIar icircntrrsquoalt fealiu cum vom icircndrăzni fiinţă
pre tine să te numimlt756vgtSau trei ipostasuri la tine icircmpărţite să
slăvimCarea icircncă și unire cu totul cine va2 icircnţe-
leageCă deaca Tatăl icirci icircntru tine și tu icircntru Tatăl
tăuȘi dintru dacircnsul Sfacircntul Duh iase și să pur-
ceadeȘi tu icircnsuţ Domnul Duhul tău iaste3
Și Duhul Domnul să numeaște și Dumnezeul mieu
Și Tatăl tău icircncă Duh iaste și să chiiamăȘi nimenea din Icircngeri sau din oameni nu
l-au văzut niciodatăȘi nrsquoau privit aceastea și chipul nu l-au cu-
noscutCum va zice și cum va grăi cum răzleţire
va icircndrăzniSau unire sau turburare sau amestecare
sau și mestecăturăȘi pre unul să zică trei și numai unul ceale
treiDeci pentru aceasta Stăpacircne dintru acea-
lea care-ai zis creade
1 Lipsă două stihuri icircn ediţia Zagoreos pe care le traducem acigrave după Sources Chreacutetiennes bdquocăci ceea ce nu este nefiinţitoriu este neipostatnic se află și pentru aceea cu icircndrăznire icircnfiinţitoriu te chemămldquo (ned)
2 Icircn manuscris bdquocineva valdquo (ned)3 Traducere greșită Icircn orig τὸ Πνεῡμα σου
ὑπάρχεις bdquoDuhul tău eștildquo (ned)
C U V Acirc N T U L 4 2
144
Dintru acealea care-ai icircnvăţat laudă tot cre-dinciosul stăpacircnirea ta
De vreame ce toate ceale ale tale sacircnt neicircn-ţelease cu totul
Necunoscute și netacirclcuite de cei de tine zidiţiCă neicircnţeleasă și neajunsă e fiinţa taCă ești nezidit și cum că ai născut așijdereaȘi cum zidit va icircnţeleage cineva chipul fi-
inţii taleSau al nașterii lui Dumnezeu Fiiului și Cu-
vacircntului tăuOri și al purceaderii Duhului tău celui
DumnezeescCa și pre unirea ta să o cunoască și despăr-
ţirea să o vazăȘi cu deamăruntul chipul și fealiul feaţii
tale să se icircnveaţeNimenea niciodată nrsquoau văzut ceva dintru
aceastea ale tale care am zisCă nu să poate alt Dumnezeu dupre fire să
se facăCa și să poată a iscodi fiinţa firii taleFealiul și chipul și ipostasul așijdereaFără numai icircnsuţ tu icircntru sineţ lt757gtsingur
ești Treime DumnezeuleSingur cunoscacircndu-te pre sineţ și pre Fiiul
tău și pre DuhulȘi de dacircnșii singuri ca de niște icircmpreună-
odrăsliţi cunoscacircndu-teIar ceialalţi ndash precum pre razele soarelui
cestui simţitȘi acește-s carii văd bine și strălucit privescCare raze icircntră icircnlăuntru casii șăzind ei le vădIar pre soarele acela cu totul nu-l vădAșa pre lumina Slavei tale așa pre străluciriȘi pre aceastea icircntunecat cu minte curăţităCarii din suflet căutacircndu-te pre tine să icircn-
vrednicesc să te vazăIar pre tine icircn ce fealiu și icircn ce chip ești cu
fiinţaSau cum o dată ai născut sau icircl naști de-a
pururea
Și nu te despărţești de cel născut din tine ce iaste
Tot icircntru tine tot icircmplinind cu Dumneze-irea pre toate
Și tu icircncă Părintele tot rămacirci icircntru icircnsuș1 Fiiul
Și dintru tine ai purcegacircndu-să Duhul cel Dumnezeesc
Carele pre toate le cunoaște și le umple Dumnezeu fiind dupre fiinţă
Și de tine nedespărţindu-să Că din tine și izvoraște
Tu ești izvor al bunătăţilor și toată bunăta-tea Fiiul tău
Carele icircmpărţești prin Duhul pre dacircnsele tuturor dupre vrednicie
Cu milostivire și cu iubire de oameni Icircnge-rilor și oamenilor
Nimenea din Icircngeri nimenea din oameni niciodată nu a văzut
Fiinţa ta nici o au cunoscut căci ești ne-zidit
Și pre toate tu le-ai adus icircntru fiinţă nu poate să te cunoască2
Cum naști pre Fiiul tău cum de-a pururea izvorăști
Cum dintru tine iase Duhul tău cel Dum-nezeesc
Și cum nu-l naști nicidecum lt757vgtniciodată după ce o dată cu adevărat l-ai născut
Nici izvoracircndu-l deșărtare sau micșorare ai pătimit
Că rămacirci preaplin mai presus de totul ne-lipsit
Tot icircntru toată lumea cea văzută cea gacircndităȘi afară iarăș de aceastea ești Dumnezeul
mieu
1 Icircn manuscris bdquoicircnsășldquo (ned)2 Icircn ediţia Sources Chreacutetiennes pasajul acesta (stihu-
rile 65 și 65a din ed Citată) diferă de ediţia Za-goreos bdquoȘi pre toate tu le-ai adus icircntru fiinţă cu singură porunca ta cum anume dar cele pre care le-ai adus icircntru fiinţă pot să te cunoascăldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
145
Nepriimind adăogare nici lipsire nicide-cum
Și deaca tot ești nemișcat apoi și rămacirci tot-deauna așa
Icircnsă prin lucrări de-a pururea totdeauna ești mișcat
Că ai Părinte de-a pururea și necurmată lucrare
Lucrează și Fiiul tău macircntuirea tuturorȘi chiverniseaște și săvacircrșaște și ţine și
hrăneașteIcircnviiază și face vii prin Duhul cel SfacircntCăci cacircte veade Fiiul pre Tatăl făcacircnd Pre aceastea aseamenea și el le face precum
au zisAșa și nemișcat fiind și de-a pururea miș-
cat oarecumNu te mișci nu stai nici șăzi iarășCi de-a pururea șăzacircnd de-a pururea stai
cu totulȘi stacircnd iarăș de-a pururea te mișci totNemutacircndu-te niciodată că unde și te vei
ducePre totul precum srsquoau zis icircmplinindu-l și
mai presus de totul fiindCătră care altul te vei muta sau loc sau ţinutDar nici stai nici fără de trup eștiProst și fireș umplacircnd pre toate neformă-
luit cu totulNemateriialnic nescris-icircmprejur tot ne-
prins eștiȘi cum vom zice că șezi cum iarăș că staiȘi cum vom grăi că șezi sau icircn care ScaunCela ce icircn macircnă ţii Ceriul icircncă și pămacircntulȘi ceale de supt pămacircnt toate cu vacircrtutea
ta să ţinCare Scaun te va icircncăpea sau ce fealiu de
casălt758gtSau cum să va icircntemeia sau icircn care te-
meliiȘi cine va gacircndi pre ce fealiu de stacirclpi să ră-
dică
Vai de oamenii și de toată firea cea zidităCarea va icircndrăzni să cearce unele ca aceas-
tea pentru DumnezeuMai nainte de a să străluci mai nainte de
a să lumina mai nainte de a vedea ceale Dumnezeești
Și mai nainte de a să face văzătoriu al taini-lor lui Hristos
Pre care nici Pavel văzindu-le nrsquoau putut nicidecum să le grăiască1
Iar pentru icircnsuș Dumnezeu nimic mai mult nrsquoau auzit
Nici srsquoau icircnvrednicit să se icircnveaţe sau mă-car să se deprinză
Fără numai cum că ὁ ὤν e Dumnezeu zidi-toriu al tuturor
Și făcătoriu și trăgătoriu al tuturor celor aduse icircntru fiinţă
Iar noi cei preaticăloși cei icircntru icircntunearec icircnchiși
Și carii icircntunearec cu totul sacircntem prin icircn-dulcirea dezmirdărilor
Și nu cunoaștem pre icircnșine icircn ce fealiu și cum ne ţinem și ne biruim
Cei icircngropaţi cu patimile cei orbi și morţiPre cel ce iaste cu adevărat singur Dumnezeu
fără de icircnceput neziditȘi nemuritoriu și nevăzut tuturorIscodindu-l zicem ca cum cu deadinsul am știPentru Dumnezeu cei ce de Dumnezeu
sacircntem despărţiţiCă deaca cu adevărat și srsquoar fi unit cu dacircn-
sul niciodată nrsquoar fi icircndrăznitSă grăiască pentru dacircnsul văzind că toate
sacircntNetacirclcuite neicircnţelease ceale ale aceluia
1 Lipsă icircn continuare trei stihuri pe care le tradu-cem acigrave după Sources Chreacutetiennes (stihurile 104-106) bdquoNici Ilie mai nainte nici Moisigrave cel mare ci poruncile și voile lui Dumnezeu singure srsquoa icircnvrednicit și el să se icircnveţe și altora să poves-teascăldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 4 2
146
Și nu numai ceale ale aceluia ci și din lu-crurile aceluia
Ceale mai multe sacircnt necunoscute tuturorCă cine și va tacirclcui cum dintru icircnceput
mrsquoau ziditlt758vgtCu care și cu ce fealiu de macircini ţăracircna
luacircndu-o cel cu totul fără de trupGură neavacircnd ca noi cum au icircnsuflat icircntru
mineȘi cum oare icircn suflet nemuritoriu srsquoau făcut
mieȘi din tină spune-mi mie cum srsquoau făcut
oase și cum nevreCum carne și cum vine cum piiale și cum
periCum ochi cum și urechi cum buze cum
limbăCum unealte glăsuitoare și tărie de dinţiCare cuvacircnt deslușit prin duh luminat să-
vacircrșescȘi din materie uscată și umedă fierbinte și
reace Jivină mrsquoau săvacircrșit pre mine prin ameste-
carea celor icircmprotivniceDeci cum să leagă minte cu trup și cum
trupul cu mintea Cea fără de materie să ameastecă cu nea-
mestecare și cu neturburareȘi fără de fracircmacircntare mintea și sufletul scot
cuvacircntulCel icircnlăuntru pus la norod și rămacircn iarăș
așijdereaNetăiate neschimbate și neamestecate cu
totulDeci aceastea știindu-le fraţilor că sacircnt ne-
tacirclcuiteȘi tuturor neicircnţelease ceale1 ale noastreCum pre cela ce ne-au făcut pre noi
icircntrrsquoacest fealiu dintru nefiinţăNu ne icircnfricoșăm a-l iscodi sau a gacircndi sau
a zice
1 Icircn manuscris bdquoceale cealeldquo (ned)
Ceale mai presus de cuvacircnt și mai presus de mintea noastră
Deci zidiri fiind icircnfricoșaţi-vă de ZiditoriulȘi poruncile aceluia singure numai iscodiţi-leȘi a le păzi pre aceastea cu toată putearea
voastră sacircrguiţi-văDeaca voiţi și moștenitori ai vieţii să vă faceţiIar deaca veţi defăima poruncile luiȘi voile lui le veţi treace cu vedearea pre-
cum lt759gtau zisȘi deaca nu vă veţrsquo supune lui cu adevărat
icircn scurt zicCă nici slavă nici vrednicie nici bogăţiia
cea din lumeDar nici cunoștinţa cea nebună a icircnvăţătu-
rilor celor din afarăNici siacutentaxis nici alcătuire de buna și fru-
moasa grăire a cuvintelorNici altceva din lucrurile sau banii cei de
pre pămacircntNici un fealiu de folos nu vor da atunceaCacircnd va judeca pre toate și pre toţi
Dumnezeul mieuCi cuvacircntul Stăpacircnului cel trecut cu vede-
rea de noiVa sta icircnaintea feaţii a unuia fieștecăruia
atunceaȘi pre fieștecarele ce nu l-au păzit pre aces-
ta icircl va osacircndiCă nu e cuvacircnt deșert ci cuvacircnt viu al lui
DumnezeuCelui viu cu carele rămacircne icircn veacii veacilorDeci judecat va fi așa precum am zisȘi icircmpreună și porunca vai mie icircntimpi-
nacircndȘi mustracircnd pre cel ce au fost necredincios
sau și credincios cu adevăratȘi plecat sau și neplecat cuvintelor Stăpacirc-
nuluiSau făcut cu sacircrguinţă sau și srsquoau lenevitȘi așa să vor despărţi cei nedrepţi dela cei
drepţi
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
147
Cei nesupuși de cei ce cu adevărat pre Hristos l-au ascultat
Și de cei iubitori de Dumnezeu cei ce acum iubesc lumea
Și de cei icircnduraţi și milostivi cei neicircnduraţiȘi cei nemilostivi icircmpreună și vor sta toţiGoli și de bogăţie și de cinste și de dregăto-
riia de carea icircn lumeSrsquoau icircndulcit și pre eiși vaiŭ mie srsquoau osacircnditIcircnsuș ei pre sineș osacircndiţi făcacircndu-să cu lu-
crurile saleȘi vor auzi Mici și mari duceţi-văCă nu vrsquoaţi supus mie Stăpacircnului celui iu-
bitoriu de oamenilt759vgtDe carea dreaptă osacircndă să ne izbăvim
StăpacircneȘi partea oilor tale să o dobacircndim CuvinteIcircn dar fiindcă nu avem nădeajde de macircn-
tuireNoi cei osacircndiţi din lucruri acum și icircn veaci
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că cel ce au păzit pre cel după chip pre puterile ceale reale și vicleane ale stăpacircnitoriului icircn-tunearecului le calcă Iar ceialalţi carii au viiaţă pătimașă de dacircnsul
să stăpacircnesc și să icircmpărăţescCuvacircntul 43
Lumină iaste Tatăl Lumină Fiiul Lumină și Sfacircntul Duh
Vezi ce zici frate Vezi să nu greșești alătu-rea
Că o lumină-s ceale trei una nu despărţităCi unită cu ceale trei feaţe neamestecatCă Dumnezeu tot iaste nedespărţit dupre
fireȘi cu fiinţa cu adevărat mai presus de toată
fiinţa
Nu să tae dupre puteare nu dupre formă nu dupre slavă
Nu dupre chip că tot iaste prost și o lumi-nă să veade
Icircntru aceastea una-s feaţele una-s ceale trei ipostasuri
Că ceale trei icircs icircntru una iar mai vacircrtos una-s ceale trei
O puteare ceale trei o slavă ceale treiO fire-s ceale trei o fiinţă și o DumnezeireAceastea și o lumină sacircnt și luminează lu-
meaNu pre lumea aceasta văzută să nu fieCă nici l-au cunoscut pre dacircnsul nici poate
să-l cunoascăLumea ceastă văzută nici priiatenii lumiiCă cela ce iubeaște lumea dușman iaste al
lui DumnezeuCi pre omul pre care el l-au făcut dupre chi-
pul săuȘi dupre asămănare lume icircl lt760gtnumim noiCă să icircmpodobeaște cu faptele bune stăpacirc-
neaște ceale pămacircnteștiPrecum acela are stăpacircnirea totuluiȘi icircmpărăţeaște preste patimi Acesta-i cel
dupre chipȘi supune pre draci ziditorii răotăţiiCalcă pre bălaurul cel vechi cel mareCa pre o pasăre proastă Și cum Auzi fiiuleBoiariul acesta carele au căzut prin lipsirea
luminiiIcircntru icircntunearec icircndată srsquoau făcut și să află
cu toţiCei ce icircmpreună cu dacircnsul din ceriu au că-
zut icircntru icircntunearecȘi icircmpărăţeaște icircntru icircntunearecul acesta
preste toţi zicDracii și oamenii carii sacircnt ţinuţi icircntru
dacircnsulTot sufletul carele nu veade lumina vieţii
strălucindȘi ziua și noaptea să munceaște de dacircnsul
C U V Acirc N T U L 4
148
Să răneaște să icircmpilă să duce și aleargăȘi cu săgeţile dezmirdărilor să icircmpunge icircn
fieștecarea ziDeși i să pare că stă icircmprotivă deși i să pare
că nu cadeDar icircnsă cu sudori și cu osteneală multă și
cu trudăAre deapururea războiul acestuia neicircmpăcatIar tot sufletul carele veade lumina cea
DumnezeiascăDe unde au căzut acela icircl defaimă pre dacircnsulȘi supţiindu-să de lumina aceaia neapropi-
iataCalcă pre boiariul și stăpacircnitoriul icircntunea-
recului ca pre niște frunzeCare cad pre pămacircnt din copaciul cel icircnaltCăci icircntru icircntunearec are el putearea și stă-
pacircnireaIar icircntru lumină să face stacircrv mort cu totulIar lumină tu auzind ia aminte ce fealiu de
lumină icircţ zic ţieSă nu mă socotești că-ţ zic ţie pre lumina
soareluiPentru că vezi icircntru lumina acestuia pre
mulţi oameniCarii păcătuesc precum eu lt760vgtcumplit
muncindu-seCăzind și aspumacircnd icircntru amiiazăzigraveȘi nevăzut pătimind dela duhurile reale1
Și soarele strălucind nici un folos dintru acesta
Mai mult nu să face celor daţ dracilorDeci nu zic ţie lumina soarelui cestui simţitNu pre a zilii ndash să nu fie ndash nu pre a făcliei
nicidecumNu pre a stealelor celor multe nici lumina
lumii Nu pre raza frumseaţii luminii ceștii văzute
nicidecumIcircţ arăt ţie că are vreo lucrare ca aceasta ni-
cidecum
1 Icircn manuscris bdquocealeldquo (ned)
Că ceale simţite pre ochii cei simţiţi numaiIcirci luminează și le strălucesc luminile și le dăSă vază numai pre ceaste simţite iar pre
ceale gacircndite nuDeci toţi cacircţi văd numai pre ceaste simţiteOrbi sacircnt cu ochii cei gacircndiţi ai inimiiDeci ochii cei gacircndiţi ai inimii ceii gacircnditeȘi cu lumina cea gacircndită datori sacircnt să se
lumineazeCă deaca cela ce are pre luminile trupului
stinseTot iaste icircntunecat neștiind unde să aflăCu cacirct mai vacircrtos cela ce are orb pre ochiul
sufletuluiVa fi icircntunecat și cu trupul și cu faptaPuţin lipseaște icircncă de a fi omoracirct și cu duhulDeci icircnţeleage cu deamăruntul pre carea
Lumină icircţ voiŭ zice ţieCă nu-ţ zic ţie credinţa nici icircţ zic lucrareLucrurilor nici pocăinţa nici postul nici-
decumNici necăștigarea cea nicidecacirct nu icircnţelep-
ciunea nu cunoștinţaDar nici dăscăliia că niciuna dintru aceas-
tea nu iasteNu lumină nici strălucire a luminii căriia
icircţ zic ţieNici evlaviia cea din afară nu portul și chipulCel smerit și prost că toate aceastea-s fapteȘi icircmplinire a poruncilor deaca bine să să-
vacircrșescȘi deaca să icircmplinesc precum icircnsuș
lt761gtZiditoriul au poruncitLacrămile icircn multe chipuri să varsăȘi ori folositoare sacircnt ori și vătămătoare
mai vacircrtosIcircnsă icircnsuș iale de sineș nefolositoare-s cu
totulIar priveghiiarea nu iaste cu totul numai a
monahilorCi și a norodului celui de obște carii icircntru
lucruri să icircndeletnicesc
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
149
Și muerile icircncă priveghiiază mai mult ţesacircndȘi zlătarii și faurii decacirct cei mai mulţi din
monahiȘi pentru aceasta zicem că din toate fapteleBune aceastea niciuna nu să numeaște lu-
minăCacircnd și adunacircndu-să icircntru una toate lucră-
rileȘi faptele bune fără de lipsă nu pot să fie
lumina cea DumnezeiascăCă departe stau dela dacircnsa toate faptele oa-
menilorIcircnsă și faptele aceastea adecă care dela noi
să icircmplinescCacirct despre noi cătră ceialalţi carii trăesc icircn-
tru răotateLumină să zic căci icirci povăţuesc cătră lucru-
rile ceale bune și pre aceiaȘi aceaia ce-m iaste mie icircntunearec și mă
orbeașteLumină aproapelui să face și străluceaște
celor ce vădȘi ca să nu mă prepuiu că lucruri streine zic
ţieAscultă și voiŭ grăi ţie dezlegarea gacirccituriiPostesc poate pentru tine ca să mă arăt că
postescȘi acest lucru piron adecă ochilor miei iasteȘi ca o bacircrnă srsquoau icircnfipt cu totul icircnlăuntru
icircntru aceșteaIar tu te luminezi văzindu-mă deaca nu mă
osacircndeștiCi te prihănești pre sineţ ca un cu totul la-
com cu pacircnteceleȘi cătră icircnfracircnarea pacircntecelui te povăţuești
dintru aceastaȘi pre desfătare a o treace cu vedearea arătat
te icircnveţiIarăș Eu mă icircmbrac cu haină proastă și
trenţoasăȘi numai icircntru o haină icircn toată vreamea
umblacircnd socotesc
Slavă dela cei ce mă văd și lt761vgtlaudă să vacircnezȘi ca un alt Apostol nou să mă arăt lorȘi acest lucru să face mie pricinuitoriu de
multă vătămareaȘi icircntunearec cu adevărat și negură groasă
icircn sufletul mieuIar pre noroadele ceale ce mă văd icirci lumi-
nează și-i icircnvaţăSă defaime icircmpodobirea să defaime bogăţiiaȘi cu proaste și aspre haine să se icircmbraceCare și cu adevărat iaste icircmbrăcăminte
apostoleascăAșa și toate cealelalte lucrări a faptelor bune Fapte sacircnt fără de lumină lucruri fără de razăCă adunacircndu-se iale toate icircmpreună dupre
cum am zisȘi icircntru un loc făcacircndu-se faptele ceale icircm-
bunătăţiteDe și iaste cu putinţă icircntru un om să se aduneSă asemenează unii făclii lipsite de luminăCă precum nu e cu putinţă să se zică foc
cărbunii singuriDar nici cărbuni sau și văpae leamnele sin-
gureAșa nici toată credinţa nu lucrurile nu
fapteleNu icircmplinirea poruncilor foc sau văpae
sau lumină DumnezeiascăNu sacircnt vreadnice să se numească că nu
sacircnt cu adevăratCi cum că pot să priimească focul și să
apropie de luminăȘi să se aprinză cu unire negrăită ndash Aceasta iaste lauda și fala faptelor buneȘi pentru aceasta toată nevoinţa și toate
fapteleSă săvacircrșăsc de noi ca de lumina cea Dum-
nezeiascăCa o făclie ca o luminare pre toate să le icircm-
părtășimPuindu-să sufletul icircnaintea luminii ceii ne-
apropiiate
C U V Acirc N T U L 4
150
Iar mai vacircrtos precum hacircrtiia să icircntinge icircn ceară
Așa sufletul cu toate faptele bune icircngrășin-du-să
Tot să va aprinde din lumină cacirct va putea să vază
Cacirct icircn casa lui va icircncăpea să o bagelt762gtȘi atuncea luminacircndu-să faptele bune
fiindcă cu DumnezeiascaLumină srsquoau icircmpărtășit lumină și iale să
numescIar mai vacircrtos sacircnt și iale lumină după ce
cu lumina srsquoau amestecatȘi pre icircnsăș sufletul și trupul icircmprejur icircl
strălucesc cu luminăȘi strălucesc cu adevărat icircntacirciu celui ce le areAtuncea și tuturor celoralalţi ce-s icircntru icircn-
tunearecul vieţiiPre carii luminează-i cu Duhul cel Prea-
sfacircnt HristoaseȘi moștenitori ai Icircmpărăţiei Ceriurilor fă-iIcircmpreună cu toţi Sfinţii tăi acum și icircn veaci
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că mintea de materiia patimilor curăţindu-să nemateriialnic pre cel
nemateriialnic și nevăzut icircl veadeCuvacircntul 44
Pre care cale voiŭ călători Pre care potecă voiŭ apuca
Pre care scară mă voiŭ sui Pre care ușă voiŭ icircntra
Și cum pre ușă o voiŭ deșchide și icircn care cămară
Și icircn care și icircn ce fealiu de case voiŭ aflaPre cela ce icircn macircnă și icircn palmă pre toate le
ţineIcircn care munte mă voiŭ sui și despre care
parte
Și icircn carea oare peșteră acolograve icircl voiŭ pipăiSau care baltă trecacircnd pre cela ce pretutin-
denea iaste de faţăȘi să află neprins și iaste nevăzutMă voiŭ icircnvrednici să-l văz și să-l ţiu eu
ticălosulIcircn care iad mă voiŭ pogoricirc și icircn care ceriuMă voiŭ sui și oare la margenile căriia măriDucacircndu-mă voiŭ afla pre cel cu totul ne-
apropiiatPre cel cu totul nescris icircmprejur pre cel cu
totul nepipăitlt762vgtPre cel fără de materie icircntru ceale
materiialnice1 pre Ziditoriul icircntru zidirePre cel nestricăcios icircntru ceale stricăcioase
spune-mi mie cum icircl voiŭ aflaȘi cum afară de lume mă voiŭ face eu cela
ce-s icircn lumeCum cu cel nemateriialnic mă voiŭ icircmpre-
una eu cel icircmpreunat cu materiiaCum cu cel nestricăcios mă voiŭ icircmpleteci
eu tot stricăcios fiindEu cel muritoriu cu viiaţa cum tot mă voiŭ
apropiiaCu cel nemuritoriu eu cel mort cum oare
mă voiŭ vecinigraveTot fiind iarbă de foc cum voiŭ icircndrăzni să
mă apropiiDar icircnsă auzi acum dezlegarea celor negrăiteMai nainte de a să face Ceriul mai nainte
de a să aduce icircntru fiinţă pămacircntulDumnezeu era Treimea singur singurătăţitLumină fără de icircnceput lumină nezidită
lumină netacirclcuită cu totulIcircnsă Dumnezeu nemuritoriu fără de sfacircrșit
singurDe-a pururea vecuitoriu veacinic preabun
foarteIcircnţeleage bine un Dumnezeu icircntru icircnceput
pre Troiţa
1 Icircn text bdquonemateriialniceldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
151
Carea iaste adecă mai presus de fără de icircn-ceput și mai presus de tot icircnceputul
Neasemănată nemăsurată cu icircnălţimea cu adacircncimea și cu lungimea
Și a mărimei sale și a luminii margine ne-avacircnd
Nu era aer precum acum nu era icircntunearec nicidecum
Nu lumină nu apă nu ether nu altceva ci duh
Era singur Dumnezeu luminat cu totulȘi icircmpreună atotputearnic și nemateriialnicȘi au făcut pre Icircngeri pre Icircncepătorii și pre
StăpacircniiPre Heruvimi pre Serafimi pre Domnii
pre ScauneȘi pre ceatele ceale nenumite ca să-i slujascăLui și să-i stea icircnainte cu lt763gtfrică și cu cu-
tremurIar mai pre urmă au adus icircntru fiinţă Ceriul
ca o cămarăMateriialnic și văzut simţit și grosȘi icircntru o clipeală l-au icircntins pre acesta
precum știe singurȘi pămacircntul icircmpreună și apele și toate
adacircncurileIcircn mijlocul lui icircntru aceaiaș dată cu singu-
ră gacircndireaLe-au făcut icircn ce fealiu și acum toate să văd
de noiȘi au rămas icircnlăuntru lumina cea nemate-
riialnică neavacircndCeriul cest simţit după ce srsquoau icircntins pre-
cum am zisNrsquoau curmat strălucirile luminii ceii nema-
teriialniceCă materiialnic precum am zis fiind de
ceale neamteriialnice afară Nu cu locul cu adevărat ci cu firea și cu fi-
inţa srsquoau aflatCă de cel materiialnic e despărţit Cel ne-
materiialnic
Și nu are locul osebit că nescris icircmprejur fiind
Icircnsuș cu cuvacircntul pre toate icircntru sineș le trage
Și cu firea de toate ceale zidite iaste despărţitȘi poartă pre toate icircntru sineș și afară de
toate iastePrecum mintea și Icircngerul de păreţii și de ușile Casii afară nu să opresc nici icircnlăuntru să ţinAșa și Făcătoriul acestora cu totul afară iasteNu icircnlăuntru Ceriului nici icircntru alt locCi iaste cu adevărat pretutindenea
Dumnezeu răzleţitDe toate ceale materiialnice și de dacircnsul
zidite și icircntru fiinţă aduseDeci srsquoau făcut Ceriul materiialnic și srsquoau
despărţitCu firea dupre cum am zis de lumina cea
nemateriialnicăȘi au rămas fără de lumină ca o casă mareCi Stăpacircnul totului au aprins SoareleȘi Luna ca celor simţiţi simţit să le strălu-
ceascăȘi le-au dat și icircn macircini lumină ca să se lu-
mineaze noaptealt763vgtCarea din fier și din piiatră să naște
negrăitIar acela de toată lumina e despărţitMai presus de lumină preastrălucit nesu-
ferit la toată zidireaCă precum cacircnd străluceaște Soarele nu să
văd StealeleAșa deaca va voigrave să strălucească Stăpacircnul
SoareluiTot cel viu nu va suferi răsăritul acestuiaPentru aceaia au icircnjugat pre minte cu ţăracirc-
na cea materiialnicăȘi icircntru ceale materiialnice ne-au pus pre
noi pre toţi oameniiCa prin credinţă icircntemeiată și prin păzirea
poruncilor
C U V Acirc N T U L 4 4
152
De icircntunearecul călcării de poruncă pre carele l-am vărsat
Prin pofta patimilor celor materiialnice și prin gustarea
Dezmirdărilor pre mintea cea fără de ma-terie iarăș curăţindu-o
Pre lumina cea fără de materie icircntru ceale ma-teriialnice nemateriialnic iarăș să o vedem
Precum am zis că Dumnezeu era mai pre-sus de fără de icircnceput
Nevăzut de ochii cei simţiţi și materiial-nici
Neapropiiat ochilor celor gacircndiţi ai inimiiCă mă minunez cum sufletul tot nemate-
riialnic fiindȘi gacircndit pre ochiul luminii avacircndu-lȘi ca pre doao ferestri simţit uneltindPre ochii trupului plecacircndu-să veadePrintrrsquoicircnșii pre toate ceale văzute și iarăș să
icircntoarceDupă ce pre ceale gacircndite și nemateriialni-
ce nemateriialnic le veadeȘi icircn mijlocul celor nestricăcioase și celor
stricăcioase negrăit ţinut fiindDe acealea adecă să trage icircn jos la dezmir-
dări și la patimiIar de cealelalte cătră Ceriu icircntraripindu-
să acolograveA rămacircnea să sileaște dar icircnsă să trage icircn
josȘi iarăș a să sui deapururea cu lt764gtfierbin-
ţeală să sacircrguiașteUmblătoriu prin aer vracircnd să fie afară de
ceale văzuteCă precum curse văzind pre toate ceale din
lumeCu totul să teame pre pămacircnt să calce sau
să șazăCa nu cu totul icircnfigacircndu-să să se ţie icircntru
aceasteaȘi să se facă macircncare hiiarălor celor sălba-
tece
Icircntrrsquoacest fealiu iaste viiaţa tuturor celor blagocestivi
Și credincioși și sfinţi pre carea să cuvine toţi să o urmeaze
Ca și icircmpreună cu dacircnșii lui Hristos Dumnezeu ziditoriului tuturor
Fără de prihană să-i stea icircnainte și părtași ai slavei și ai Icircmpărăţiei lui să fie icircn veaci
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu prea cu denadinsită Și cum că cela ce nu veade lumina slavei lui Dumnezeu mai rău iaste de-
cacirct cei orbiCuvacircntul 45
O iubitoriule de icircndurări Dumnezeul mieu făcătoriul mieu
Străluceaște-mi mai mult lumina ta cea ne-apropiiată
Ca pre inima mea de bucurie să o umpliAșa să nu te macircnii așa să nu mă părăseștiCi străluceaște-mi sufletul mieu cu lumina taCă lumina ta tu ești Dumnezeul mieuCă de și te numești cu multe și de multe
fealiuri De nume dar unul icircnsuţ eștiȘi unul acesta iaste necunoscut de toată fireaȘi nevăzut și netacirclcuit să aflăCarele să numeaște așa căci arată pre toateDeci unul acesta e fire icircn trei ipostatnicăO Dumnezeire și o IcircmpărăţieO puteare că una-s ceale treiCă Treime una iaste Dumnezeul mieu nu
treilt764vgtTrei dar icircnsă iaste cel unul dupre ipos-
tasuriCare sacircnt de o fire icircntre sineși unele cu al-
tele cu fireaDe o puteare cu totul și de o fiinţă
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
153
Care neamestecat adecă mai presus de minte să unesc
Și nedespărţit iarăș să despărţescIcircntru unul ceale trei și cel unul icircn ceale treiCă unul iaste cel ce au făcut pre toateIisus Hristos icircmpreună cu Tatăl cel fără de
icircnceputȘi cu Sfacircntul Duh cel icircmpreună fără de icircn-
ceputDeci unul iaste Treimea fără de despărţire
cu totulȘi icircntru unul sacircnt ceale trei și icircn trei iaste
cel unulIar mai vacircrtos unul pre ceale trei și pre cel
unul trei iarășIcircnţeleage și te icircnchină și creade acum și
icircn veaciCă unul acesta care să năluceaște și strălu-
ceașteȘi luminează și să icircmpărtășaște și să dă cu
icircmpărtășire iaste tot binelePentru aceaia nu cu unul ci cu multe nume
și de la noi să numeașteLumină pace și bucurie viiaţă hrană și bă-
uturăIcircmbrăcăminte veșmacircnt cort și Dumneze-
iască casăRăsărit icircnviiare odihnă și scăldătoareFoc apă racircu izvor de viiaţă și curgerePacircine și vin și icircndulcire de obște a credin-
cioșilorOspăţ icircndestulat desfătarea cu carea ne
desfătăm cu tainăSoare cu adevărat neapus și stea deapuru-
rea strălucitoareFăclie carea luminează icircnlăuntru icircn casa cea
sufleteascăUnul acesta multe iaste carele și curăţeaște
și zideașteUnul acesta pre toate le-au adus icircntru fiinţă
cu cuvacircntulȘi cu Duhul puterii pre toate aceastea le ţine
Unul acesta Ceriul și pămacircntul dintru ne-fiinţă
Le-au adus icircntru fiinţă le-au icircnfiinţat le-au alcătuit negrăit
Unul acesta Soarele luna și stealeleCu voia le-au făcut ndash minune noao și streinălt765gtUnul acesta pre ceale cacircte cu patru pi-
cioare pre ceale tacircracirctoare și hiiarăleȘi pasări de multe fealiuri și pre toate ceale
din mareCu porunca le-au adus icircntru fiinţă pre toa-
te precum să vădIar mai pre urmă mrsquoau făcut și pre mine ca
pre un icircmpăratȘi pre toate aceastea mi le-au dat spre slujireCa niște roabe și care pre trebuinţa mea ca
niște slugi o icircmplinescDeci toate a unuia acestuia Dumnezeului
tuturor zicPorunca o au păzit și icircncă o păzescIar eu ticălosul singur nemulţemitoriu
mrsquoam arătatNecunoscătoriu și neascultătoriu al lui
Dumnezeu celui ce mrsquoau ziditȘi pre toate aceastea bunele cu icircndestulare
mi le-au datȘi porunca călcacircndu-o netreabnic mrsquoam
făcutȘi mai rău decacirct toate dobitoacele mai rău
și decacirct hiiarăleDecacirct ceale tacircracirctoare și decacirct pasările mrsquoam
arătat ticălosulȘi mrsquoam abătut din calea cea dreaptă și
DumnezeiascăȘi din slava cea dată mie am căzut cu ticăloșieȘi mrsquoam dezbrăcat de podoaba cea lumina-
tă și DumnezeiascăȘi icircntru icircntunearec după ce mrsquoam făcut
acum icircntru icircntunearec zacȘi nu cunosc că de lumină sacircnt lipsitȘi zic Iată soarele luminează zioaȘi-l văz pre dacircnsul și noaptea venind iarăș
apune
C U V Acirc N T U L 4 5
154
Și eu icircmi aprinz luminări și făclii și văzȘi ce are altul din toţi oamenii mai mult
decacirct mineCă așa cu adevărat văd oamenii icircn lumeȘi cineva din oameni mai mult decacirct aceas-
ta nicidecum nu veadeDeci aceastea zicacircndu-le minţ și pre si-
nemi mă batjocorescȘi pre sinemi Macircntuitoriule mă rătăcesc
asupră-mi trufindu-măNevracircnd să mă cunosc pre sinemi căci orb
sacircntlt765vgtȘi nevracircnd să mă ostenesc nevracircnd să
caut icircn susNevracircnd eu osacircnditul orbirea mea să o
cunoscȘi zic Cine au văzut pre Dumnezeu lumi-
na lumiiȘi aceasta o zic Stăpacircne cu totul cu nesim-
ţireNepricepacircnd că rău gacircndesc și zicCă cela ce zice că nicidecum nu priveaște și
nu veade lumina taIar mai vacircrtos zice că și cu neputinţă iaste
acest lucruAdecă a vedea Stăpacircne lumina slavei tale
ceii DumnezeieștiPre toate Scripturile prorocilor și apostoli-
lor le leapădăȘi cuvintele tale Iisuse și iconomiia taCă deaca dintru icircnălţime ai strălucit te-ai
arătat icircntru icircntunearecȘi ai venit icircndurate icircn lume ca cu oameniiSă petreci ca noi voind cu iubire de oa-
meniȘi lumină a lumii pre sineţ fără de minciună
te-ai numit că eștiȘi noi nu te vedem pre tine au nu cu totul
sacircntem orbiȘi decacirct orbii mai ticăloși Hristoase al
mieuAșa negreșit așa cu adevărat și morţi și
orbi
Sacircntem și nu te vedem pre tine lumina cea de viiaţă făcătoare
Pre soarele cest simţit cei orbi nu-l vădȘi icircncă viiază Stăpacircne și cacircte puţin și să
mișcăCă nu dăruiaște viiaţă ci numai vedeareIar tu ești toate bunătăţile și de-a pururea
le daiPre aceastea robilor tăi celor ce văd lumina
taCa cela ce ești viiaţă și viiaţă dăruești icircm-
preună cu toateCealelalte zic bunătăţile care tu icircnsuţ eștiApoi cela ce te are pre tine cu adevărat are
prin tine pre toateSă nu mă lipsesc de tine Stăpacircne să nu mă
lipsesc de tine ZiditoriuleSă nu mă lipsesc de tine Icircndurate eu sme-
ritul și streinulCă strein precum bine ai voit și nemernic
aicealt766gtNu cu aleagerea nu cu voirea mea
mrsquoam făcut streinCi cu darul tău pre sinemi mrsquoam cunoscut
streinDe ceale văzute și gacircnditoriu mrsquoam strălu-
cit cu lumina taȘi am cunoscut căci cătră lume nemateriial-
nică și nevăzutăMuţi și sălășluești pre neamul omenescȘi icircmpărţești și despărţești lăcașuri vreadniceFieștecăruia dupre cum au păzit Macircntui-
toriule poruncile taleDeci pentru aceasta te rog icircmpreună cu
tine să mă racircndueștiDeși mult am păcătuit mai presus de toţi
oameniiȘi sacircnt vreadnic de muncă și de pedeapsăCi priimeaște-mă ca pre vameșul pre mine
cel ce mă rogȘi ca pre curva Stăpacircne deși nu icircntocma
placircng
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
155
Deși nu aseamenea picioarile tale cu părul mieu nu le șterg
Deși nu suspin și nu mă tacircnguesc Hristoa-se deopotrivă
Ci de vreame ce izvorăști milă și facircntacircnești icircndurare
Izbucneaște bunătate prin care miluiaște-mă1Miluiaște-mă și mă izbăveaște de focul cel
veacinicIcircnvrednicindu-mă de aicea bine să-ţ slujesc
ţieȘi fără de mustrare să stau icircnaintea taȘi să fiu priimit icircnlăuntru cămării tale
Macircntuitoriule Unde să mă veselesc icircmpreună cu tine bu-
nul StăpacircnCu bucuriia cea negrăită icircn veacii veacilor
AL ACELUIAȘPentru vedearea de Dumnezeu și pentru Dumnezeeștile lucruri și pentru preaslăvitele lucrări ale Sfacircntului Duh și pentru deosebiri-le Sfintei și deofiinţă Troiţei Și cum că cela ce nrsquoau ajuns să icircntre icircntru Icircmpărăţiia Ceriurilor nimic nu să va folosi măcar și afară de muncile
iadului de să va aflaCuvacircntul 46
Ce iaste care icircntru mine dela mine să lu-crează
lt766vgtO al tuturor pricinuitoriule Dumnezeule și Icircmpărate
Că ce și voiŭ zice și ce cu adevărat voiŭ și gacircndi
1 Lipsă două stihuri icircn ediţia Zagoreos pe care le traducem acigrave bdquoAșa cela ce ţi srsquoau ţintuit macircinile tale așa cela ce ţi srsquoau ţintuit picioarele pre cru-ce și coasta ţi srsquoa străpuns atoticircndurateldquo (ned)
Mare adecă iaste minunea carea să veade de mine
Dar necunoscută iaste și nevăzută de toţiCare aceasta spune-mi mie Eu cu credinţă
voiŭ spune-oCu icircntunearec și cu umbră cu simţite și cu
simţireCu zidire materiialnică cu sacircnge și cu trupSacircnt ţinut și sacircnt frămacircntat Macircntuitoriule
eu ticălosulȘi icircntru aceastea fiind cu rea norocire și cu
ticăloșieSpaimă mă coprinde vracircnd să grăescVăz cu mintea ndash unde ce sau cum nu
știuCă acest bdquocumrdquo netacirclcuit iaste cu totulIar bdquounderdquo cunoscut și necunoscut mi să
pare că iasteCunoscut adecă că icircntru mine să veadeȘi de departe să arată el iarășDar necunoscut icircnsă căci și pre mine icircm-
preună mă duceIcircn locul cel de nicăiri nicidecum cu totulȘi de ceale simţite uitare bagă icircntru mineȘi de toate ceale materiialnice și văzuteAfară pre mine gol și de trup mă scoateDeci ce iaste care lucrează icircntru mine aceas-
teaPre care am zis că icircl și văz A spune nu
pociŭIcircnsă auzi și vei icircnţeleage lucrul Deci iaste neţinut icircntru toate cu totulIaste și prins și să dă cu icircmpărtășire celor
vreadniciȘi icircmpărtășaște și să icircmpreunează fără de
prindereȘi să uneaște cu cei curaţi fără de turburareȘi să ameastecă cu amestecare neamestecatăTot cu toţi cei ce fără prihană vieţuescAcesta icircntru mine ca o făclie lumineazăIar mai vacircrtos icircntacirciu icircn Ceriuri să lt767gtveadeȘi decacirct Ceriurile fără de măsură mai presus
C U V Acirc N T U L 4 6
156
Icircntunecat foarte nevăzut să veadeDar cacircnd eu cu dureare voiŭ căutaȘi cu icircngăduire voiŭ ceare să-mi străluceascăSau mai luminat acolograve să veadeȘi pre mine de ceale de jos mă răzleţeaște și
mă icircmpreuneazăCu strălucirea aceluia negrăitSau icircnlăuntru mieu să arată fără de veaste totLumină icircn chip de sfeară și lină și Dum-
nezeiascăFără de formă fără de chip cu formă fără
de formăCarea să și veade și grăiaște cătră mine
aceasteaPentru ce mă scrii icircmprejur că sacircnt eu icircn
CeriuriȘi acolograve mă cauţi și mă socotești că lăcuescPentru ce mă prepui că sacircnt pre pămacircntȘi cum că cu toţi icircmpreună sacircnt mă vesteștiȘi cum că pretutindene sacircnt mă legiueștiDeci acest bdquopretutindeneardquo mărire icircmi li-
pești mieȘi eu afară de mărimi cu totul sacircntCă mai presus de mărimi cunoaște pre firea
mea că iasteIar acest bdquopre pămacircntrdquo scriere-icircmprejur să
aratăȘi cu totul nescris icircmprejur niciodată sacircntCă auzi că sacircnt eu icircmpreună cu SfinţiiIcircnsumi tot eu cu fiinţa icircntru simţireȘi cu vedearea icircncă și cu icircmpărtășireaIcircmpreună cu Tatăl mieu și cu Duhul cel
Dumnezeesc Și cum că mă odihnesc icircntru aceștea arătatDeci deaca pre fiiștecarele deosebi vei zice
că sacircntem noi icircmpreunăMulţi vei face și icircntru mulţi icircmpărţiţiDeaca unul vei grăi cum cel unul iaste și
fieștecareleIar mai vacircrtos cel unul cumu-i și sus și josȘi icircmpreună cu toţi cum acelaș lt767vgtva fi
Cela ce pre totul icircl umple cum icircntru unul va lăcui
Cela ce iaste icircntru unul cum și pre totul icircl va umplea
Auzi tainile lui Dumnezeu celui netacirclcuitIcircs netacirclcuite preaslăvite și cu totul streineIaste adecă Dumnezeu adevărat negreșit
iaste ndash Aceasta toţi cei blagocestivi o mărturisesc ndash Dar niciuna dintru acealea care noi cu to-
tul le știm nu eDar nici dintru acealea care știu Icircngerii nu
iasteȘi dupre aceasta zic că nici una iaste
DumnezeuDin toate ca un Ziditoriu al tuturorCi-i mai presus de totul Că cine ar fi spusCe iaste Dumnezeu ca și să zică cum că iasteAceasta poate sau aceaia Nu știu nicide-
cumCe fealiu cacirct icircn ce chip sau icircn multe chi-
puriDeci eu carele nu cunosc pre Dumnezeu
ce fealiu-iCu forma și cu chipul cu mărimea și cu
frumseaţeaCum voiŭ tacirclcui pre lucrările luiCum adecă să veade cela ce iaste nevăzut
tuturorȘi cum iaste cu toată firea cea zidităCum umple totul și nicăiri să umpleCumu-i mai presus de totul și pretutinde-
nea iasteCă aceastea nimenea nicidecum nu va pu-
tea să le spueCi o tu pre carele din oameni nicidecum
nu te-au văzutO a toate Icircmpărate singure prea foarte mi-
lostiveMulţemesc ţie din toată inima meaCă nu mrsquoai trecut cu vedearea pre mine ca-
rele jos icircntru icircntunearec
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
157
Zăceam ci te-ai atins cu macircna ta cea Dum-nezeiască de mine
Pre carea văzindu-o eu mrsquoam sculat icircndată bucuracircndu-mă
Că-mi strălucea mai luminată decacirct soareleȘi mrsquoam sacircrguit să o apuc pre lt768gtaceasta
eu ticălosulȘi srsquoau făcut nevăzută icircndată de la ochii mieiȘi iarăș tot mrsquoam făcut icircntru icircntunearecAm căzut la pămacircnt placircngacircnd și tacircnguin-
du-măTăvălindu-mă și suspinacircnd cu dureareDorind să văz iarăș Dumnezeiasca ta
macircnăO ai tins pre dacircnsa te-ai arătat mie mai lu-
minatȘi icircmbrăţișindu-o o am sărutat pre dacircnsaO ce bunătate și multă milostivireMacircna mi-au dat să i-o sărut ZiditoriulCeaia ce ţine pre toate cu puteareaO ce dăruire o ce hărăzire netacirclcuităȘi iarăș o au stracircns pre dacircnsa ZiditoriulCu adevărat cercacircnd sacircrguinţa meaDe o doresc pre aceasta și pre dătătoriul
aceștiiaDe defaim pre toate și numai pre aceasta o
protimisescȘi icircngăduiesc icircntru dragostea aceștiiaAm părăsit icircndată lumea și ceale ale lumiiAm icircnchis deodată și pre toate simţirile
mealeOchii urechile nările gura și buzeleTuturor rudeniilor și priiatenilor am muritAșa cu adevărat am murit cu voireaȘi pre singură macircna lui Dumnezeu o am
căutatȘi văzindu-mă aceasta pre mine așa făcacircndSrsquoau atins pre taină de macircna mea mrsquoau apu-
catȘi mă povăţuia pre mine carele eram icircn mij-
locul icircntuneareculuiDeci o am simţit și bucuracircndu-mă icirci urmam
Alergam foarte noaptea și zioaIcircn sărita umblam cu sacircrguinţăȘi umblacircnd iarăș nemișcat eramȘi atuncea mai vacircrtos sporiiam la ceale di-
nainteO ce taine O ce nevoinţe O ce celean-
chiurilt768vgtAșa alergacircnd eu icircn mijlocul măidanuluiMrsquoau ajuns macircna aceaia negrăitMijlocind Sfacircntul Părintele mieu și solindȘi de ticălosul mieu cap srsquoau atinsȘi mi-au dat mie cununa biruinţeiIcircnsă aceasta mai vacircrtos cunună srsquoau făcut
mieȘi pre aceasta văzindu-o netacirclcuită veselieNetacirclcuită bucurie netacirclcuită dulceaţăAveam Că cum nu Lumea toată biruindȘi pre stăpacircnitoriul lumii rușinacircndu-lȘi din macircna lui Dumnezeu cunună Dum-
nezeiascăIar mai vacircrtos pre icircnsăș macircna Stăpacircnului
tuturorLuacircndu-o ndash o minune ndash icircn loc de cununăCarea să vedea strălucindu-mi fără de ma-
teriieNecurmat și neicircncetat mie și neicircnseratAceasta ca o ţiţă mie icircmi tindea icircnainteȘi a suge din laptele nestricăciunii mieCa unui fiiu al lui Dumnezeu bogat icircmi dă-
ruiaO ce dulceaţă O ce dezmirdare negrăităAceasta și păhar al Dumnezeescului DuhȘi al curgerii ceii fără de moarte srsquoau făcut
mieDintru care icircmpărtășindu-mă și de hrana
mrsquoam umplutCea Cerească cu carea numai singuri IcircngeriiSă hrănesc și nestricăcioși să păzescLuminări a doa ale luminii ceii dintacirciu cu
icircmpărtășireaAșa și noi ai Dumnezeeștii și ai negrăiteiFiri ne-am făcut părtași toţi
C U V Acirc N T U L 4 6
158
Fii ai Tatălui și fraţi ai lui HristosCu Duhul cel Preasfacircnt botezindu-neDar cu adevărat nu toţi am cunoscut darulNici strălucirea nici icircmpărtășirea nici cum căAșa ne-am născut și aceasta de-abiialt769gtDin mii unul sau și din nenumăraţiPrin vedearea cea tainică o au cunoscutIar ceaialalţi toţi-s feaţi ponivoșiţiCarii pre cela ce i-au născut pre dacircnșii nu-l
cunoscCăci ca cei morţi cu apă botezindu-seSau și cu foc nicidecum nu simtAșa nici aceștea morţi cu necredinţaȘi cu nelucrarea poruncilor fiindLipsiţi nrsquoau știut că au pătimitCă arătare icircnfricoșată și credinţă rătăcită eSă se pară pre sineș că iaste fiiu al lui
DumnezeuȘi să nu cunoască pre Tatăl săuDeci deaca zici tu că cu credinţa pre acesta
icircl cunoștiȘi cu credinţa fiiu al lui Dumnezeu icircl soco-
tești că eFie și icircntruparea lui Dumnezeu cu credinţăȘi nu zice că cu lucrul om srsquoau făcutNici cum că simţit el srsquoau născutIar deaca srsquoau făcut fiiu cu adevărat al omuluiApoi negreșit te face pre tine cu lucrul fiiu
al lui DumnezeuDeci deaca nu srsquoau făcut dupre nălucire
trupApoi negreșit că nici noi dupre icircnţeleagere
DuhCi precum au fost trup cu adevărat CuvacircntulAșa și pre noi ne icircnchipuiaște ltnegtgrăitȘi fii ne face ai lui Dumnezeu icircntru adevărNeschimbat cu Dumnezeirea rămacircind Cu-
vacircntulOm srsquoau făcut cu luarea trupuluiNeschimbat pre mine omul cu trupul și
cu sufletul
Păzindu-mă pre mine tot mrsquoau făcut Dumnezeu
Au luat la sineș trupul mieu cel osacircnditȘi cu toată Dumnezeirea mrsquoau icircmbrăcatCă botezindu-mă icircntru Hristos mrsquoam icircm-
brăcatNu simţit ci gacircndit cu lt769vgtadevăratȘi cum nu-i Dumnezeu dupre dar și dupre
punereȘi dupre simţire și cunoștinţă și vedeareCela ce icircntru Fiiul lui Dumnezeu srsquoau icircm-
brăcatDeaca icircntru necunoștinţă srsquoau făcut
Dumnezeu CuvacircntulOm apoi și eu cum că icircntru necunoștinţă
mrsquoam făcutDumnezeu trebuie dupre cuviinţă să mă
socotescIar deaca cu cunoștinţă și cu fapta și cu
vedeareaDumnezeu om tot srsquoau făcutApoi tot pre mine Dumnezeu cu icircmpărtă-
șirea lui DumnezeuIcircntru simţire și icircntru cunoștinţă nu cu fi-
inţaCi cu icircmpărtășirea să cuvine negreșitA socoti cu pravoslavie că mrsquoau făcutCă precum srsquoau născut Dumnezeu fără de
schimbare Om cu trupul și tuturor srsquoau arătatAșa netacirclcuit Duhovniceaște mă naște și
pre mineȘi om rămacircind Dumnezeu mă faceȘi precum văzut fiind cu trupul acelaNu să cunoștea de noroade că iaste
DumnezeuAșa și noi nu ne cunoaștem de toţi ce fea-
liu sacircntem ndash O minune ndash oameni văzuţi cu adevăratAceaia care ne-am făcut cu darul cel Dum-
nezeescNu putem să fim văzuţi celor mulţi
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
159
Ci numai singuri acelora carii pre ochiul sufletului
Icircl au curăţit ne arătăm ca printr-o oglindăIar celor necuraţi nici Dumnezeu dar nici
noiNu sacircntem văzuţi nici sacircntem crezuţi ni-
cidecumCă ne-am făcut cacircndva aceasta cu adevăratCă necredincioși sacircnt cei ce pre singură
credinţaCea fără de lucrări să proptesc și să razimăIar deaca icircncă nu sacircnt necredincioși dar
morţi cu totullt770gtDupre cum Dumnezeescul Pavel au ho-
tăracirctSă nu nu crezi Ci spune-mi mie și cu icircnţe-
lepciune răspunde-miCare dintru aceaste doao vei protimisigraveCredinţă moartă de lucruri lipsităOri necredinţă icircntru lucrurile credinţiiNegreșit vei zice Care dar iaste din lu-
cruriFără de credinţa cea dreaptă și desăvacircrșitȘi eu iarăș icircţ răspunz ţie Care trebuinciosFolos va fi de credinţa cea fără de lucruriDeci deaca acealea care mai nainte le-am
zis voeștiSă le cunoști și Dumnezeu dupre dar să te
faciNu cu cuvacircntul nu cu părearea nu cu so-
cotealaNu cu singură credinţa lipsită de lucruCi cu cercarea cu lucrul și cu vedeareaMinţii și cu cunoștinţă preatainicăLucrează acealea care Hristos ţie icircţ porun-
ceașteȘi acela pre aceastea pentru tine le-au pă-
timitȘi atuncea vei vedea lumină preastrălucită
luminacircndPreste aerul sufletului cel cu totul albit
Adecă pre fiinţa cea fără materie carea ne-materiialnic arătat
Toată prin tot cu adevărat străbateȘi dintru aceasta pre tot trupul căci icircntru totIaste și icircnsuș sufletul cel netrupescȘi va străluci trupul tău precum și sufletul
tăuȘi sufletul iarăș precum au strălucit darulVa fi fulgeracircnd ca un DumnezeuIar deaca te vei lenevi să urmezi smereniiaPatimile și ocările ZiditoriuluiȘi a le suferi pre aceastea nu vei priimiOri gacircnditoriu iar mai vacircrtos
lt770vgtsimţitoriuVei rămacircnea ndash o nebunie și din minte eșire Icircntru icircntunearec și icircn tartarul trupșorului
tăuCarele iaste stricăciune că ce alt iasteFără numai moarte icircn vas nemuritoriuIcircncuiată cu adevărat icircn veaciȘi de toate bunătăţile ceale ce-s icircntru lumi-
nă icircncă și de icircnsășLumina te vei lipsi Că icircncă nu zicCă și focului și scrișnirii dinţilorȘi tacircnguirii și viermelui celui neadormit te
vei daCi cum că ca icircntrrsquoun chiup icircn trup vei lăcuiDupă Icircnviiare precum și mai nainte de
aceastaȘi cum că de nicăiri de afară vei vedeaNici lumină icircnlăuntru nu vei priimi nicide-
cumCi cum că așa vei zăcea de dulceţile ceale
de aiceaDe toate și de ceale ce vor să fie lipsitPrecum mai nainte am zis Deci spune tu
cela ce auziCela ce grăești bdquoNu voesc să icircntru Icircnlăuntru icircmpărăţiei ceii nestricăcioaseNici să dobacircndesc bunătăţile acealeaCi afară de muncă numai să fiuȘi cercare de foc să nu iau nicidecumrdquo
C U V Acirc N T U L 4 6
160
Ce folos icircţ va fi ţie deaca te vei face precum am zis
Răspunde-mi mie o preaicircnţeleapte și ziOare vei socoti că iaste altă Muncă mai mare sau că să va face negreșitSă nu fie Cum vei zice atuncea cum că singurIcircn munci și ești și te munceștiCă de vei zice că Duhovnicesc pre trupAtuncea icircl vei lua și cum ca icircntru un chiupSă va icircncuia sufletul icircntru acestaAscultă icircnvaţă cum va fi aceastaPrecum sămacircnţa să samănă dupre neam ndash De gracircu zic ţie și de orz și lt771gtde altele ndash Și dupre neam iarăș răsareAșa și trupurile cealor ce morCad icircn pămacircnt orice fealiu să vor icircntacircmpla
să fieDeci sufletele care de trupuri să despărţescIcircntru icircnviiarea morţilor ceaia ce va să fieFieștecare dintru aceastea dupre vrednicie
icircș află Acoperemacircntul de lumină sau de icircntunea-
rec plinCeale adecă curate și care de lumină srsquoau
icircmpărtășitȘi șrsquoau aprins candelele saleVor fi negreșit icircntru lumină neicircnseratăIar ceale necurate și care au orbiPre ochii inimii și de icircntunearec pliniCum oare vor vedea lumina cea Dumneze-
iascăVei zice că nicidecum Deci pre aceștea spu-
ne-miRugacircndu-se după moarte cine icirci va auziȘi cine le va deșchide ochii acestora vai mieCarii de bunăvoia lor nrsquoau voit să vazăNici să-ș aprinză candela cea sufleteascăDeci icircntunearec neluminat va aștepta pre
aceșteaIar trupurile precum am zis deopotrivăSă strică și să putrezesc și ale Sfinţilor
Icircnsă să vor scula icircn ce fealiu aceastea srsquoau sămănat
Gracircu curat gracircu sfinţitAle Sfacircntului Duh sfinte vasePrecum au fost preacurate foarteSă vor scula iarăș proslăviteStrălucind fulgeracircnd precum Dumneze-
iasca LuminăIcircntru aceastea sălășluindu-se sufletele Sfin-
ţilorMai mult decacirct Soarele vor străluci atunceaȘi să vor face aseamenea StăpacircnuluiPre ale căruia Dumnezeești legi i le-au păzitIar ale păcătoșilor să scoală iarășĭIcircn ce fealiu și iale icircn pămacircnt srsquoau sămănatIcircntinate puturoase pline de putrejunelt771vgtVase pacircngărite neghini ale răotăţiiFoarte icircntunecate ca ceale ce lucrurile icircn-
tuneareculuiLe-au lucrat și unealte a toate fealiurile de
răotăţiSrsquoau făcut ale sămănătoriului celui răuȘi să vor scula nemuritoare și aceasteaȘi Duhovnicești icircnsă asămănate icircntunea-
reculuiDeci cu aceastea ticăloasele suflete să vor uniȘi iale icircntunecate și necurate fiindAseamenea să vor face diiavoluluiCa ceale ce pre lucrurile lui le-au urmat Și poruncile aceluia le-au păzitCu carele și să vor racircndui icircn focul cel nestinsIcircntru icircntunearec și icircn tartar trimiţindu-seIar mai vacircrtos iale dupre asemănarea și mă-
suraGreotăţii să vor așăza dupre vredniciiaPăcatelor pre care fieștecare le va purtaȘi acolograve vor petreace icircn veacii veacilorIar Sfinţii precum am zis iarășFieștecarele cu aripile faptelor bune rădi-
cacircndu-seȘi aceștea icircntru icircntimpinarea StăpacircnuluiSă vor sui fieștecarele dupre vrednicie
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
161
Precum pre sineș cineva negreșit mai nain-te srsquoau gătit
Ca aproape sau departe de Ziditoriul să fieȘi icircmpreună să fie cu dacircnsul icircntru nemărgi-
niţii veaciSăltacircnd și veselindu-se cu veselie neicircnceta-
tă amin
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că celui ce nu srsquoau schimbat cu icircmpărtășirea Sfacircntului Duh și nu srsquoau făcut cu punerea icircntru cunoștin-ţă Dumnezeu a icircnvăţa ceale Dumne-
zeești pre oameni nu i să cadelt772gtCuvacircntul 47
Cine icircmi va macircngacircia durearea inimii mealeIar dureare zicacircnd am arătat pre dorul
MacircntuitoriuluiIar dorul iaste lucrare a DuhuluiIar mai vacircrtos a icircnsuș lui dupre fiinţă iaste
venireaCarea icircnipostatnică Lumină icircnlăuntru icircn-
tru mine să veadeIar lumina iaste neasemănată toată negrăităCine mă va răzliţi de ceale simţite de care
odată mrsquoam izbăvitȘi mrsquoam ascuns dela dacircnsele făcacircndu-mă
afară de lumeCine icircmi va da alinare și liniște de toateCa de frumseaţea și vedearea acestuia să mă
saturA căruia neicircnţeleagere icircm aprinde dorulIcircnsă cacirct iaste prins dor iaste ipostatnicCă dragostea nu iaste nume ci fiinţă Dum-
nezeiascăIcircmpărtășitoare și neprinsă și Dumnezeias-
că cu adevăratCel icircmpărtășit iaste și prins [cel] mai mult
decacirct acesta nu mai iaste
Deci pentru aceasta am zis ţie că iaste prins dorul acesta
Și icircnipostatnic ca un icircmpărtășit și prinsCă tot cel icircmpărtășit și prins fiinţă cu ade-
vărat iasteIcircnipostatnic icircmpărtășită așijderea și prinsăCă cel fără de fiinţă nimic și să zice și iasteIar Dumnezeiasca fire iaste și nezidită și
mai presus de fiinţăCa ceaia ce pre fiinţa tuturor celor zidite o
covacircrșașteȘi să numeaște mai presus de fiinţă icircnsă ias-
te icircnfiinţoasăȘi ipostatnică mai presus de toată fiinţaȘi cu ipostas zidit cu totul neasămănatăSă icircnţeleage că iaste toată nescrisă icircmprejur
cu fireaȘi pre cel ce nu să scrie icircmprejur ipostas
cum icircl vei ziceIar cel neipostatnic nu iaste nimic și cum
va fi lt772vgticircmpărtășit mieIar deaca nu crezi pre Pavel martor ţi-l voiŭ
aduce ţieCarele pre amacircndoao credincioase ţi le
adeverează ţie că sacircntCăci cacircnd zice că pre Hristos icircl are icircnlăun-
tru grăindȘi prin Duhul cel Preasfacircnt grăindu-i luiIcircmpărtășit și scris icircmprejur zice că iaste
DumnezeuCu nescriere icircmprejur icircmpreună fiind icircntru
dacircnsul și cu neprindereIar cacircnd icircl aduce pre el icircn mijloc că lăcuiaște
icircn lumină neapropiiatăȘi mărturiseaște că niciodată de vreun om
nu srsquoau văzutAtuncea pre nescriere icircmprejur și pre ne-
prindere i-o aratăCă pre carele nimenea din oameni nicioda-
tă nu l-au văzutCum ori srsquoau icircmpărtășit cu dacircnsul sau cu
totul srsquoau atins de dacircnsul
C U V Acirc N T U L 4 7
162
Negreșit icircmi vei zice mie că nicidecum de-aca nu te vei prigoni1
Iar cacircnd iarăș icircţ zice ţie Dumnezeu carele mai nainte au zis dedemult
Să strălucească lumina dintru icircntunearec carele au strălucit icircnlăuntru mieu
Pre carele alt Dumnezeu icircţ arată ţie spune lta-lgt icircnţeleage
Fără numai pre acela carele icircntru lumină nesuferită lăcuiaște
Pre carele niciodată nicidecum nimenea din oameni nu l-au văzut
Că el iaste mai presus de fiinţă nezidit fi-ind mai nainte
Și au luat asuprăș trup și zidit mie srsquoau văzutTot pre mine cel luat icircnsuș icircnDumnezein-
du-mă streinAșa crezi spune-mi și cu adevărat nu te icircn-
doieștiDeci deaca Dumnezeu făcacircndu-să om pre-
cum creziPre mine omul cel luat mrsquoau icircnDumnezeitApoi eu cel dupre dar făcut Dumnezeu
pre cel din fire Dumnezeu icircl văzPre acela pre carele nimenea din oameni ni-
ciodată nrsquoau pututlt773gtSă-l vază dar nici poate nicidecum să-l
priveascăDeci cei ce au priimit pre Dumnezeu prin
lucrurile credinţiiȘi Dumnezei srsquoau făcut prin Duhul năs-
cacircndu-sePre icircnsuș acela icircl văd adecă pre Tatăl lorPre acela ce lăcuiaște deapururea icircntru lu-
mină neapropiiatăIcircnlăuntru avacircnd pre dacircnsul icircntru dacircnșii lă-
cuindȘi lăcuesc și ei icircntru dacircnsul cel cu totul ne-
apropiiat
1 bdquoA se prigonildquo are aici sensul de bdquoa căuta ceartăldquo (icircn greacă εἰ μὴ ϕιλονεικοίης bdquode nu cumva cauţi sfadăldquo) (ned)
Aceasta iaste credinţa cea adevărată acesta iaste lucrul lui Dumnezeu
Aceasta iaste peceatea Creștinilor aceasta icircmpărtășirea Dumnezeiască
Aceasta iaste cuminecare și arvună Dum-nezeiască
Aceasta iaste viiaţă aceasta icircmpărăţieAceasta iaste icircmbrăcăminte și veșmacircntul
DomnuluiIcircntru care cei ce să botează prin credinţă să
icircmbracăNu prin necunoștinţă icircţ zic ţie nici prin
nesimţireCi prin credinţă icircntru simţire și icircntru cu-
noștinţăCa să nu zici bdquoCrez că mă icircmbrac icircntru
HristosrdquoNu zic ţie pre aceasta să o crezi ci pre lucrul
credinţiiȘi pre săvacircrșirea credinţii fără de icircndoială
să o aibiDintru căci te-ai icircmbrăcat icircntru Hristos icircn-
tru simţire și cunoștinţăCarele te străluceaște și te fulgerează cu sla-
va DumnezeiriiȘi icircntru preastrălucită lumină tot te schim-
bă pre tineȘi cu neschimbare rămacirciu icircndoit dintru
amacircndoaoCu punerea Dumnezeu și cu firea om tot
fiindȘi după ce unul ca acesta tot te vei face pre-
cum ţe-am zis ţieAtuncea vino și icircmpreună cu noi fă-te o
fratele mieuPre munţii Dumnezeeștii cunoștinţe și ai
Dumnezeeștii vederiȘi vom auzi icircmpreună Părintescul glas Vaiŭ
mieCacirct rămacircnem icircnapoi de Dumnezeiasca
vrednicie
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
163
lt773vgtȘi cacirct de departe stăm de viiaţa cea vea-cinică
Cacirct stă de departe Ceriul de ceale mai de jos părţi ale pămacircntului
Și de cei ce acolograve cu ticăloșie dedemult sacircnt ţinuţi
Pre atacircta sau și mai mult stăm departe noi toţi
Cu adevărat de vrednicia lui Dumnezeu și de Dumnezeiasca vedeare
Măcar de și icircmpreună cu acela zicem că lă-cuim cu preaslăvire
Și cum că pre cela ce lăcuiaște icircntru lumină neapropiiată icircl avem
Icircntru noi și rămacircind și lăcuind totȘi voim șăzind icircntru ceale mai dedesuptSă filosofim ceale mai presus de pămacircnt și
ceale din ceriuȘi pre ceale mai icircnalte decacirct Ceriurile ca
cum cu deadinsul le-am știȘi să le povestim tuturor și cunoscători să
ne numimȘi de Dumnezeu cuvacircntători lămuriţi și
tăinuitori ai celor negrăiteCare lucru și semn și arătare iaste de cu ade-
vărată nesimţireCă cela ce srsquoau născut cu ticăloșie icircntru cea-
le mai de josȘi cu totul icircntru icircntunearecul lumii aceștiia
lăcuiașteȘi lumina veacului ce va să fie nu o au văzutCarea cu adevărat au strălucit pre pămacircnt
și neicircncetat și totdeauna străluceașteȘi zice că cugetă și gacircndeaște și știe ceale
din CeriuȘi cum că veade pre toate ceale de acolograve și
pre alţii icirci icircnvaţăAu nu iaste nesimţit și icircncă și mai mult cu
adevărat decacirct aceastaCăci precum un orb carele srsquoar prici cu cei
ce văd și ar zice
Banul acesta de aramă iaste peceatea a al-tuia iaste
Și slovele ceale dintru dacircnsa aceastea și aceastea arată ndash
Cu adevărat streină arătare iaste celor ce-l aud
Și văd banul că iaste de aur lt774gtși foarte sună bine
Și peceatea cum că adevărată a icircmpăratului iaste
Carea nestricat arată pre chipul luiȘi scrisoarea arătacircnd numele aceluiaAșa și noi pătimind nu ni să pare că păti-
mim cevaNici ne rușinăm de cineva ori măcar de icircn-
suș SfinţiiȘi de Icircngerii carii de sus privesc pre ale
noastreȘi să icircmplineaște icircntru noi cuvacircntul
DomnuluiCe zice bdquoCă văzind nu vădrdquo și iarășbdquoAuzind urechile ceale sufletești mai vacircr-
tos și le astupărdquoȘi nicidecum nu aud cuvintele DuhuluiCăci cu urechi trupești și de carne le audIar urechile ceale Duhovnicești ale inimii
le auAcoperite și nu pot nicidecum să auză pre
DumnezeuCăci nu pot nicidecum de la sineș să rădiceAcoperemacircntul trufiei și al nesimţiriiCă ei icircnsuș preste sineș de voe l-au pusȘi voesc să-ș acopere și ochii și urechileȘi pentru aceasta socotesc că și văd și audIar deaca cineva le va zice lor Ascultaţi-mă
fiilorȘi rădicaţi acoperemacircntul de pre inima
voastrăEi de graiurile aceastea să sălbătăcesc căciNu i-au numit pre dacircnșii Părinţi ci bdquofiilorrdquo
le-au zis
C U V Acirc N T U L 4 7
164
Și uracircciune mai vacircrtos cătră dacircnsul din cu-vintele aceastea dobacircndesc
Și nu pot să vază patima ceaia ce iaste icircntru dacircnșii
Iar mai bine să zic patimi care pre minte și pre gacircnduri le icircntunecă
Și dela Dumnezeu despărţeaște pre cei mai nainte acum prinș și apucaţi de dacircnsele
Cei ce robi ai trufiei și ai macircndrieiCu voia lor srsquoau făcut și de dacircnsele srsquoau robitȘi voia sa deapururea și-o icircmplinesclt774vgtAceștea lăsacircnd legile lui Dumnezeu
loruș icircș sacircnt leageȘi nu lui Dumnezeu ci loruș icircș slujesc ndash o
icircndrăzneală ndash Și icircn locul Slavei lui Dumnezeu pre a loruș
și-o cautăȘi pre aceasta a o pune și a o icircntări să sacircrgu-
esc cu toate lucrurile și năravurileDeci Slavă a lui Hristos iaste Crucea și pa-
timilePre care le-au pătimit pentru noi ca pre noi
să ne proslăveascăȘi pre aceastea nu voesc să le pătimească
precum le-au pătimit acelaȘi să leapădă de a să face părtași ai slavei lui
DumnezeuPrecum fieștecarele pre a sa lucrare o areIcircnsă nu dela sineș au luat ci și din noi cu
adevăratCă meșterul pre fieștecare lucru dupre cum
voiașteGăteaște și lucrează unealtă cu meșteșugPentru aceaia a săcera ţarina cu sapa nu ias-
te cu putinţăNici cu seacerea a dulghieri nici cu sabiia
a zidiNici a săpa cu herăstrăul nici a coase cu să-
cureaNici a tăia leamne cu toiagul și cu suliţa nu
să poate a herăstruiNici cu paloșul a prăștiia nici cu arcul a tăia
Ci cu potrivire pre fieștecare unealtă la fieș-tecare lucru să cuvine a unelti
Iar deaca nu la acealea pentru care srsquoau făcut ci icircntrrsquoalt chip le vei unelti pre dacircnsele
Ţe-ai pierdut viiaţa ta și toată lucrarea cu adevărat
Deci așa icircnţeleage-mi cum că și Dumnezeu ne-au făcut pre noi
Ca să fie icircntru lucruri credincios fieștecare-le și să lucreaze icircn viiaţa aceasta
Puind pre unii adecă să icircnveaţe iar pre alţii să se icircnveaţe
Pre alţii să stăpacircnească preste mulţi iar pre alţii să se supue acestora
Și unora adecă le-au dat icircnţelepciune iar altora cunoștinţă și cuvacircnt
Iar altora prorocie iar lt775gtaltora să grăias-că icircn limbi
Iar altora să facă minuni și să lucreaze puteriPre alţii icircnainte-stătători i-au arătat și Du-
hovnicești-s aceasteaSă zicem icircncă și alte daruri ale ZiditoriuluiPre care le-au dat oamenilor fieștecăruia
dupre vredniciePre unul adecă vacircrtos cu trupul iar pre al-
tul foarte frumosL-au făcut și pre altul mai cu bun glas de-
cacirct alţiiȘi icircn scurt au dăruit fieștecăruia din oameniDarul și covacircrșirea dupre vredniciePrecum știe singur Dumnezeu ziditoriul
tuturorNegrăit să-l lucreaze la trebuinţă icircn viiaţa
aceastaPentru aceaia fieștecarele nu la meșteșugul
carele el voiașteCi la acela pentru care srsquoau zidit să află cu
icircndemacircnareȘi cătră dacircnsul să află cu isteţime și cu priinţăȘi ai fi putut vedea pre cel icircnnotătoriu cu
meșteșug noianurileMării icircnnotacircndu-le și veselindu-să mai mult
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
165
Decacirct bărbatul cela ce șade călare pre cal macircndru
Și pre lucrătoriul de pămacircnt tăind brazdele pămacircntului cu plugul
Și pre păreachea de boii aceia cu carii lu-crează
Mult mai bună socotindu-o decacirct leftiacuteca icircmpărătească
De unde și să bucură icircntru nădejdi bune desfătacircndu-să
Și ostașul iarăș pre sineș mai presus de toţiȘi lucrătorii de pămacircnt și icircnnotătorii și
meșterii mai mareSă socoteaște și ca un slăvit să fuduleaște
alergacircnd Icircntru junghiiare și cu moarte fără de vrea-
me să-ș sfacircrșască viiaţaDeci acesta nu va suferi nicidecum să go-
nească vacircslaNici să apuce dicheacutelul nici meșter să se facăNici corăbiiariu nici lucrătoriu de pămacircnt
nici plugariuVa voi să fie ci fieștecarele lt775vgtpre acel lu-
cru precum am zisPre care l-au luat dela Dumnezeu să-l lu-
creaze icircl va lucraIar icircntrrsquoalt fealiu nu va putea omul icircn viiaţa
aceastaNicidecum să lucreaze ceva sau stăpacircnire
să voiascăCă iată iarăș zic ţie acealea care și mai nain-
te ţi le-am zisPrecum nu iaste cu putinţă cacircndva din toa-
te unealteleCeale zise dela sineș să se mișce spre lucrareSau să lucreaze ceva fără de macircna omuluiAcelui ce o ia și cu dacircnsa lucrează și face cevaAșa nici omul fără de macircna cea Dumneze-
iascăNu poate să gacircndească ceva bun sau să facăCă iată Cuvacircntul cel meșter mrsquoau făcut pre
mine
Icircn ce fealiu icircnsuș au voit și mrsquoau pus icircn lumeDeci cum voiŭ putea spune-mi să gacircndesc
sau să facSau măcar să fac ceva fără de Dumnezeiasca
puteareCela ce mi-au dăruit minte icircn ce fealiu au
voit cu adevăratEl icircmi dă și să gacircndesc cacircte știe că sacircnt de
folosIcircmi dă și puteare să lucrez acealea care vo-
iașteDeci deaca voiŭ face pre aceastea negreșit
și mai multe icircm va daȘi mai desăvacircrșit să cuget icircm va dărui cu iu-
bire de oameniIar deaca le voiŭ defăima și pre acealea pu-
ţineleCare srsquoau icircncredinţat mie lipsire dupre
dreptateCu adevărat voiŭ pătimi dela Dumnezeu
cela ce mi le-au datȘi nelucrătoriu mă voiŭ face netreabnică
unealtăCa cela ce nrsquoam voit să lucrez poruncile Zi-
ditoriuluiCi la lenevire pre sinemi dacircndu-mă și la
tracircndăvieȘi pentru aceasta lepădat mrsquoam făcut dela
macircinile StăpacircnuluiCă neplecare și nesupunere cătră dacircnsulUneltind mrsquoam lepădat afară din raiul cel
adevăratDeparte făcacircndu-mă dela lt776gtDumnezeu și
dela macircinile SfinţilorȘi aflacircndu-mă deaciia pre mine prearăul
șarpe zăcacircndȘi la nelucrarea bunătăţilor dat cu totulCu vicleșug mrsquoau netrebnicit cu toate lu-
crurile necinltsgttiteIcircntru care mrsquoam arătat icircndulcindu-mă și
bucuracircndu-mă
C U V Acirc N T U L 4 7
166
Pentru acealea care mi să cădea să mă scacircr-besc și să placircng și să mă bocesc
Căci dela acealea pentru care mrsquoam zidit să le lucrez de voe
Mrsquoam depărtat eu ticălosul și cu de sine-mi aleagerea
La toate ceale afară de fire pre sinemi mrsquoam dat
Și icircntru pacircngăritele macircini ale dușmanului am căzut cu preaticăloșie
De carele și ţinut fiind și mișcat cu totulȘi a sta icircmprotivă cătră dacircnsul neputacircnd
ticăitul ndash Că cum și puteam să mă icircmprotivesc mort
fiind ndash Organ a toată răotatea și a toată nelegiui-
reaȘi a lucrării ceii reale iscusită unealtăMrsquoam făcut eu ticălosul cu viclenie amă-
gindu-măCă ţiindu-mă pre mine icircn macircnă și tare tră-
gacircndu-măCu reale lucrări mă icircntina pre mine și cu
tot fealiul de pacircngăriciuniȘi icircntru reale și amară putori mrsquoau aruncat
și icircntru aceasteaMă făcea să mă veselesc ndash o ce nesimţire ndash Icircntru răpiri și icircntru zavistii icircntru morţi ne-
dreapteIcircntru ocăracircri icircntru macircnieri icircntru tot fea-
liul de răotateȘi ca icircn scurt să zic mrsquoau aflat pre mine lu-
cracircndIar mai vacircrtos el le-au lucrat nevracircnd euCă după ce și eu pre sinemi mrsquoam aruncat
de voeDin macircna lui Dumnezeu și dintru ale Sfin-
ţilor luiȘi mrsquoau răpit cumplitul stăpacircnitoriu și de
suflete stricătoriuȘi icircn macircna aceluia mă ţinea pre mine
lt776vgtvoind eu
Nu mai puteam a nu lucra lucrurile aceluiaCi icircntru toate voile lui lucramCă nu știe să grăiască icircmprotivă sabiia celui
ce o ţineCi oriunde și la ce va voigrave cela ce o ţine o
unelteaște pre dacircnsaDeci Dumnezeu cela ce mrsquoau făcut de sus
căutacircndȘi de macircna tiranului ţinut pre mine văzin-
du-măSrsquoau milostivit și mrsquoau răpit din macircna ace-
luiaȘi iarăș mrsquoau băgat pre mine icircntru
Dumnezeescul raiuIcircn viia lui și icircn macircinile lucrătorilor de pă-
macircntCelor sfinţi mrsquoau dat pre mine ca să lucrez
ceale DumnezeeștiCa să lucrez faptele bune ca să-i păzesc po-
runcileȘi afară de macircna Sfinţilor să nu mă mișcCa nu iarăș aflacircndu-mă pre mine lucrăto-
riul răotăţiiPetrecacircnd afară de Sfacircnta macircnă să mă ră-
peascăȘi pre ale lui iarăș să mă facă să i le lucrezDeci bunii lucrători de pămacircnt și milosti-
vii luacircndu-măȘi icircntru ale lor macircini pre toată voia meaApucacircndu-o icircndată cu smerenie și cu po-
căinţăMi-au poruncit să lucrez și să placircng neicircncetatCă pre aceastea ndash mi-au zis mie ndash fiiule
trei cei ce le păzescȘi icircngăduesc icircntru bună-lucrarea lorIcircn scurtă vreame precum nu știu ei să sue
icircntru slavăȘi icircntru curăţire și nepătimire și vedeare
DumnezeiascăȘi de macircinile dușmanului nu să prind ni-
ciodată
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
167
Ci ertăciune dela Dumnezeu a tuturor pă-catelor
Și a tuturor greșalelor deodată iau și așaFii ai celui preaicircnalt să fac și Dumnezei du-
pre darȘi unealte preatrebuincioase care pre tot
lucrul bun icircl lucrează Iar mai vacircrtos Dumnezeești lucrători de
pămacircnt carii povăţuesc pre alţiilt777gtCătră faptele ceale cu adevărat bune
cătră lucrurile macircntuiriiAcestora ndash auziţi toţi ndash crezind și făcacircndȘi icircn macircinile lucrătorilor de pămacircnt și robi-
lor lui DumnezeuDupre porunca lui pre sinemi tot dacircndu-măFără de schimbare icircntru mine pre toate icircm-
plinindu-seLe-am aflat și mrsquoam minunat și tuturor strigCu mare glas chiuind și sfătuind și zicacircndCă nici sufer pre aceastea icircntru tăceare să
le icircngropAlergaţi toţi cacircţi afară de macircinile lui
DumnezeuȘi de ale Sfinţilor lui pre sinevă vă simţiţi
că sacircnteţrsquoSirguiţi-vă și lipiţi-vă de aceștea fără de icircn-
doialăCu credinţă și cu dragoste fierbinte și cu
toată voireaLepădaţi toată cugetarea și voirea voastrăȘi icircn macircinile acelora daţi pre sufletele voastreCa niște unealte neicircnsufleţite nimic afară
de voia aceloraNici făcacircnd nici mișcacircndu-vă nici lucracircnd
nicidecumCi cugetul acelora al vostru facă-seAșijderea și voia cea sfacircntă a aceloraCa cum ar fi voia lui Dumnezeu de voi icircm-
plinească-seȘi așa de scurtă cale și nepotecnită cu totulCălătorind vă veţi face priiateni ai lui
Dumnezeu celui preaicircnalt
Și ai Icircmpărăţiei Ceriurilor și ai bunătăţilor celor negrăite
Moștenitori vă veţi face icircntru puţine zileCă icircndată ce veţi păși pre calea cea dreaptăIcircmpreună cu toţi Sfinţii vă veţi face numă-
raţiȘi fericiţi pre voi pre toţi vă va săvacircrșiȘi pentru mine cela ce mai mult decacirct toţi
oamenii am păcătuitȘi pre calea aceasta aspra am călătoritȘi carea iaste icircngustă și scurtă lt777vgtși fără
de primejdieȘi carea la lăţimea vieţii ceii veacinice duceCa cela ce vrsquoam arătat voao toţi să vă rugaţiCei ce cu bună osacircrdie pre dacircnsa aţ voit să
călătoriţiȘi icircn urma lui Hristos cu fierbinţeală să ur-
maţiCa și eu și voi să ne aflăm icircntru aceastaFără de prihană călătorind pacircnă la sfacircrșitul
vieţiiIcircncă și cacircţi doresc și poftesc să vază pre
HristosCa icircmpreună cu bucurie trupurile lăsindu-leCătră odihna cea de acolograve cătră lăţimea
raiuluiSă ne ducem și ai vieţii să ne arătăm moș-
tenitoriȘi de Dumnezeu nerăzliţiţi și de toţi SfinţiiIcircntru Hristos unul-născut Fiiul și
Dumnezeu CuvacircntulIcircmpreună cu Dumnezeescul Duh cu sfacircn-
ta Troiţă vom fiAcum și de-a pururea și icircntru toţrsquo veacii
veacilor amin
C U V Acirc N T U L 4 7
168
AL ACELUIAȘCe iaste Monahul și carea iaste lu-crarea lui și la ce fealiu de icircnălţime a vederii srsquoau fost suit Dumnezeescul
acesta PărinteCuvacircntul 48
Monah iaste acela carele e neamestecat cu lumea
Și neicircncetat vorbeaște cu singur DumnezeuVăzindu-l să veade iubindu-l să iubeașteȘi lumină să face strălucindu-să negrăitSlăvindu-să i să pare că mai mult să sără-
ceașteȘi icircmprietenindu-să ca un strein să aflăO ce streină cu totul minune și netacirclcuităPentru bogăţiia cea nemărginită sacircnt săracȘi mi să pare că nu am nimic mult avacircndȘi zic Mi-i seate de mulţimea apelorȘi cine-mi va da mie aceaia carea o am bogatȘi unde voiŭ afla pre acela carele icircl văz icircn
lt778gtfieștecarea ziȘi cum voiŭ ţinea pre acela ce e icircnlăuntrul
mieuȘi afară de lume că nu să veade nicidecumCela ce are urechi de auzit auzăIcircnţelegacircnd graiuri ale celui necărturariu cu
adevărat
AL ACELUIAȘRugăciune cătră Dumnezeu și cum cu Dumnezeu icircmpreunacircndu-să și Slava lui Dumnezeu văzindu-o Părin-tele icircntru sineș lucracircnd să spăimacircnta
Cuvacircntul 49Cum ţie icircnlăuntru mieu mă icircnchin și cum
departe te văzCum icircntru mine te icircnţeleg și icircn Ceriu te văzTu singur știi cela ce face aceastea și stră-
lucești
Ca Soarele icircntru inima mea cea materiial-nică nemateriialnic
Cela ce mi-ai lucit mie lumina Slavei tale Dumnezeul mieu
Prin Apostolul tău și ucenicul și robulPreasfacircntul Simeon icircnsuţ și acum străluce-
aște-m mieȘi icircnvaţă-mă prin duhul cacircntării să cacircnt
aceluiaNoao icircmpreună și vechi Dumnezeești și
ascunseCa dintru mine să se facă minunată cunoș-
tinţa ta Dumnezeul mieuȘi icircnţelepciunea cea multă să se arate mai
multȘi toţi auzind te vor lăuda pre tine Hris-
toase al mieuCă icircn limbi noao grăesc eu cu darul tăuAmin facă-se Doamne dupre voia taEu mă trudesc pre mine mă doare la smeri-
tul mieu sufletCacircnd să arată icircnlăuntrul lui strălucind lu-
minat lumina taDorul și durearea la mine și să grăiaște și iasteDureare căci nu pociŭ eu să te coprinz pre
tineȘi să mă satur precum doresc lt778vgtam și
suspinIcircnsă și căci te văz pre tine plăcută icircm iaste
mie și aceastaȘi slavă icircm va fi și bucurie și cunună a icircm-
părăţieiȘi mai presus de toate ceale veselitoare și
dorite lumiiAceasta și Icircngerilor pre mine aseamenea
mă va arătaIcircntocma poate și mai mare decacirct dacircnșii
Stăpacircne mă va face1
1 Lipsă cinci stihuri icircn ediţia Zagoreos pe care le traducem după textul din Sources Chreacutetiennes (stihurile 25-29) bdquoCăci dacă nevăzut acelora ești cu fiinţa iară cu firea neapropiiat dară de mine te privești negreșit și cu cea a firii tale fi-
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
169
Că cu trupul tău icircmpărtășindu-mă de firea ta mă icircmpărtășesc
Și de fiinţa ta cu adevărat mă icircmpărtășescPărtaș al Dumnezeirii icircncă și moștenitoriuFăcacircndu-mă cu trupul mai mare decacirct cei
fără de trupuriMă socotesc că mă fac fiiu al lui Dumnezeu
precum ai zisNu cătră Icircngeri ci cătră noi Dumnezei așa
numindu-neEu am zis Dumnezei sacircnteţi și fii ai celui
preaicircnalt toţi1
Că om te-ai făcut Dumnezeu fiind dupre fire
Neschimbată și neamestecată rămacircind aceasta și aceaia
Și Dumnezeu pre mine mrsquoai făcut carele eram om dupre fire
Cu punerea și cu darul tău prin Duhul tăuPre ceale despărţite ca un Dumnezeu cu
preaslăvire unindu-le
AL ACELUIAȘIcircnvăţătură de obște icircmpreună cu mustrare cătră toţi icircmpăraţii arhiereii preoţii monahii și mirenii din gura lui Dumnezeu grăită și
cuvacircntatăCuvacircntul 50
O Hristoase dă-mi mie cuvinte de icircnţe-lepciune
Cuvinte de cunoștinţă și de priceapere Dumnezeiască
Că tu-mi știi neputinţa cuvacircntului mieuȘi neicircmpărtășirea de icircnvăţătura cea din afară
inţă cu mine te amesteci că nu se despărţesc cele ale tale nu se taie defel ci firea fiinţă icircţi este și fiinţa fireldquo (ned)
1 Lipsă un stih icircn ediţia Zagoreos pe care icircl traducem după textul din Sources Chreacutetiennes (stihul 37) bdquoSlavă milostivirii tale și iconomieildquo (ned)
Tu știi că pre tine numai te am Viiaţă și cuvacircnt și cunoștinţă și icircnţelep-
ciuneMacircntuitoriu Dumnezeu și părtinitoriu icircn
viiaţăȘi răsuflarea smeritului mieu sufletlt779gtEu streinul și smeritul cu cuvinteleTu ești nădeajdea mea tu ești sprijinirea meaTu ești lauda mea bogăţiia mea și slavaTu din lume ai voit pre mine CuvinteStreinul pentru milostivirea a mă luaNevreadnicul prostul și mai răulDecacirct tot omul decacirct tot dobitocul cel ne-
cuvacircntătoriuȘi pentru aceasta icircndrăznesc la mila taȘi cer dela tine și grăesc și caz la tineDă-mi cuvacircnt drept dă-mi vacircrtute dă-mi
stăpacircnireSă grăesc cătră toţi cei sfinţiţi ţieȘi cei ce-ţ slujesc ţie icircmpărate al tuturorSă grăesc tăinuitorilor și dregătorilor și
slujitorilorCelor ce li să par că te văd pre tine și-ţ slujescȘi-ţ robesc ţie ca unui Stăpacircn adevăratO voi oameni toţi icircmpăraţi și sacirclniciPreoţi episcopi monahi și amestecaţiSă nu dezvredniciţi a auzi glasulȘi cuvintele meale ale omului celui prostCi pre urechile inimii deșchideţi-le mieȘi auziţi și priceapeţi ce zice Dumnezeul a toate și cel mai nainte de toţi
veaciiCel neapropiiat cel singur atotstăpacircnitoriuIcircntru a căruia macircnă iaste suflarea tuturor
celor ce sacircntIcircmpăraţi bine faceţi dacircnd războiu neamu-
rilorDeaca nu și voi lucrurile neamurilor faceţiȘi obiceaiurile și sfaturile și socotealeleȘi prin multe lucrurile voastre și cuvinteleVă lepădaţi de mine Icircmpăratul vostru
C U V Acirc N T U L 5 0
170
Mai bine era voao cuvintele meale să le pă-ziţi
Și drept să faceţi poruncile meale toateȘi icircntru sărăciia cea fericitălt779vgtViiaţa cea fără de gacirclceavă să o vacircnaţiCă ce folos e să apăraţi lumeaDe moarte și de robiia cea vremealnicăIar voi robi ai patimilor și ai dracilorCu lucrurile voastre să vă faceţrsquo totdeaunaȘi moștenitori ai focului celui nestinsCă toate cealelalte lucruri bune cacircteCineva le lucrează pentru mine și icircmpreu-
nă-pătimireaCea cu aproapele și milostivireaȘi mai icircntacirciu de toate deaca pre sineș să va
miluiȘi cuvintele meale cu toată sacircrguinţa le va
păziȘi pocăinţă va arăta adevăratăIcircntocma pentru ceale mai nainte lucrateApoi dintru aceastea să nu să mai icircntoarcăCi să rămacirce icircntru cuvintele meale ale Stă-
pacircnuluiIcircntru poruncile și legile adevăruluiȘi așa face netrecute și necălcate pre toatePacircnă la moarte și nici un cuvacircnt supţireNici o cirtă din ceale scriseNu va treace cu vedearea Că aceasta-i mie
jărtvăAceasta-i mie tămacirce și prinos și darIar fără de aceastea voi decacirct păgacircnii sacircnteţi
mai răiDin Episcopi cei icircntacirci-șezătoriu icircnţeleageţiVoi carii sacircnteţi peceatea icoanei mealeCei ce sacircnteţi racircnduiţi cu vrednicie să grăiţi
cu mineCei ce covacircrșiţi preste toţi drepţiiCa unii ce vă arătaţi icircntru numele ucenici-
lor mieiȘi purtaţi Dumnezeescul mieu haractiacuterCarii a prea micii adunării ceii de obșteO stăpacircnire ca aceasta aţi luat
Icircn ce fealiu am luat dela lt780gtTatăl eu Cu-vacircntul
Cela ce și mrsquoam icircntrupat Dumnezeu fiind dupre fire
Și icircndoit mrsquoam făcut cu lucrărileCu voirile și cu firile așijdereaCarele sacircnt neicircmpărţit neamestecatDumnezeu și om Dumnezeu iarăș1
Căci ca un om de macircinile voastre am prii-mit să mă ţiu
Iar ca un Dumnezeu sacircnt cu totulNeprins de macircini de tinăȘi nevăzutu-s de cei ce nu vădȘi neapropiiatu-s cela ce pentru toţi mrsquoam
junghiiatEu cel ce-s icircndoit icircntru un ipostasDin Episcopii carii pentru aceasta asupra
tuturorCelor prea mici să rădică ca cei ce sacircnt
smeriţi și jos șădDin Episcopi carii sacircnt departe de vrednicie ndashNu dintru aceia cu al2 cărora cuvacircnt li să
icircmpreună și viiaţaCi peceate iaste a de Dumnezeu icircnsuflatei lorIcircnvăţături și de Dumnezeu grăiri ndash Ci dintru aceia a cărora viiaţa să icircmprotive-
aște cuvacircntuluiȘi cărora necunoscute-s icircnfricoșatele meale
și Dumnezeeștile taineCarii și socotesc că ţin pacircinea carea iaste focȘi ca pre o goală și proastă defaimă pacircinea
meaȘi li să pare că pacircine văd și mănacircncăNevăzind slava mea cea nevăzutăDin Episcopi cei mulţi din puţiniCei icircnalţi și smeriţiCu smereniia cea rea și icircmprotivnicăCarii vacircnează slava cea de la oameniȘi pre mine mă trec cu vedearea Ziditoriul
tuturor
1 Text diferit icircn ediţia lui Nikita Stithatos bdquoDumnezeu om și om Dumnezeu iarășildquo (ned)
2 Icircn manuscris bdquoaleldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
171
Ca pre un scăpătat și sărac lepădatȘi cu nevrednicie să ating de trupul mieuȘi caută să covacircrșască pre alţii mulţiFără de chiemare icircntră icircnlăuntru celor
lt780vgtneicircntrate porţiAle cămării meale și asupra celor negrăitePășesc și năvălesc fără de hainaDarului mieu pre care icircncă nu l-au luatȘi pre care nici să cuvine acestora din afară
să cauteȘi icircndelung rabd eu iubitoriul de oameni1
Și icircntră ca cu un priiaten să grăiască cu mineIcircntru a căruia frică nici ca niște robi nrsquoau
rămasȘi să arată pre eiș ca niște priiateniCei ce nici cunosc darul mieuȘi să făgăduesc să mijlocească pentru alţiiCei ce cu multe păcate sacircnt vinovaţiCei ce pre dinafară bine icircș icircmpodobesc tru-
pulȘi străluciţi cu părearea și curaţi să aratăIar pre suflete mai reale și decacirct tina și de-
cacirct noroiulIar mai vacircrtos decacirct toată otrava cea de
moarte purtătoareIcircltșigt2 au cei drepţi icircntru răotateCă precum dedemult Iuda vacircnzătoriulLuacircnd pacircinea dela mine cu nevrednicieO au macircncat pre dacircnsa ca pre o bucată de
pacircinea cea de obșteȘi pentru aceasta Satanagrave au icircntratIcircntru dacircnsul icircndată și obraznic vacircnzătoriuL-au lucrat al mieu Daacutescalului săuSlujitoriu pre dacircnsul luacircndu-l și robȘi icircmplinitoriu al voilor luiAșa și aceștea pătimesc pre necunoștinţăCacircţi cu icircndrăzneală și cu obrăznicie de tai-
nele mealeCeale Dumnezeești cu nevrednicie să ating
1 Lipsă un stih icircn ediţia Zagoreos bdquopurtacircnd a ace-lora nerușinată icircndrăznealăldquo (ned)
2 Icircn manuscris auml (ned)
Carii mai ales covacircrșesc pre Sfinţi cu Sca-unele
Carii Oltariul carii PreoţiiaCarii pre știinţă și mai nainte de aceasta o auVătămată și după aceasta cu adevăratPrihănită și pășesc lt781gticircn curtea mea cea
DumnezeiascăȘi cu nerușinare stau icircntru ceale neicircntrateIcircndrăznind și cutezind icircnaintea meaNicidecum slava mea cea Dumnezeiască
văzindu-oPre carea deaca o ar fi văzut nu ar fi făcut
aceastaNici icircnaintea ușilor besericii meale ceii
DumnezeeștiAșa de cu obrăznicie ar fi icircndrăznit să icircntreDeci aceastea toate le va cunoaște tot cela
ce voiașteCă adevărate și icircntemeiate-s scriseDintru icircnsăș lucrurile pre care noi Preoţii
le facemȘi nici o minciună nicidecum nu va putea
să afleȘi să va icircncredinţa și va mărturisiCă icircnsuș Dumnezeu prin mine au zis aceas-
teaDe nu e cineva din cei ce fac aceasteaȘi să sacircrguiaște cu cuvinte amăgitoare să le
răsipeascăȘi pre ale sale rușini să le acoperePre care icircnaintea Icircngerilor și a oamenilorLe va descoperi Domnul Dumnezeul tuturorCela ce pre ceale ascunse ale icircntunearecului
le descopereCarele dintru noi Preoţii cei de acumPre fărădelegile sale mai nainte curăţindu-leAșa au icircndrăznit asupra PreoţieiCarele poate să zică aceasta cu icircndrăznealăCă au defăimat slava cea de josȘi pentru singură cea de sus lucrează ceale
Sfinţite
C U V Acirc N T U L 5 0
172
Carele srsquoau icircndestulat cu singure ceale de trebuinţă
Și nu au furișat vreun lucru al aproapeluiCarele pre a sa știinţă prihănită Nu o are de luoări și de apucăriPrin care srsquoau plecat să fie sau să se facăCumpăracircnd sau vacircnzacircnd darulCarele nu au protimisit pre priiaten mai
mult decacirct pre cel vreadniclt781vgtȘi nu pre cel nevreadnic mai vacircrtos
l-au așăzatȘi cine nu să sacircrguiaște pre ai săi adevăraţiPriiateni și oameni să-i facă EpiscopiCa să ia icircntru stăpacircnire pre toateCeale streine Că aceasta a celor măsura-
teci iasteCare și fără de păcat li să pare că iaste acest
lucruLucrurile altei beserici rădicacircndu-leCarele pentru cearerea sấlnicilor celor lu-
meștiA priiatenilor a bogaţilor și a boiarilorNu au hirotonisit și afară de vrednicieCu adevărat nimenea dintru aceștea astăzi
nu-iAvacircnd pre inimă curată de toateȘi neicircmpungacircndu-să de știinţăCă cu adevărat măcar unul au făcut dintru
aceia carii am zisCi păcătuim fără de frică toţiNici cugetacircnd să facem vreo curmare a ră-
uluiNici pre fapta lucrului celui bun făcacircndu-oȘi pentru aceasta nici ne pocăimMăcar că icircntru adacircncul răotăţilor ne-am
cufundatȘi fără de dureare stăm lipiţi de aceasteaCă negustacircnd noi din slava cea Dumneze-
iascăPre slava cea de jos a o treace cu vedearea
nu putemȘi pofta zic a slavei ceii dela oameniPre suflet nu-l lasă nicidecum să se smerească
Nici să se prihănească pre sineș de voeDeci cum spune-mi mie cacircnd aceastea așa
să aflăCela ce vacircnează slava cea dela oameniȘi de bogăţiia carea să strică are trebuinţăCela ce pofteaște să aibă mulţime de aurCela ce cătră răpiri nesăţios să aflăȘi ţine minte răul asupra celor ce nu-i dau
necurmatlt782gtCum va icircndrăzni să zică cum că are pre
Dumnezeu lucrătoriu icircntru sineș1
Și cela ce pre Hristos și pre Tatăl luiȘi pre Duhul Sfacircnt icircntru sineș nu l-au priimitCu cunoștinţă lăcuind și umblacircndUnul Dumnezeu icircntru inima luiCum pre slujba cea adevărată o va arătaȘi dela carele altul să va icircnvăţa smereniiaSau cum să va icircnvăţa voia cea DumnezeiascăCine va mijloci pentru acesta sau icircl va icircm-
păca cu DumnezeuȘi cine icircl va pune icircnainte slujitoriu nerușinatLui Dumnezeu celui singur curat și neicircntinatSpre carele Heruvimii nu icircndrăznesc să cauteCarele iaste tuturor Icircngerilor neapropiiatCine va icircntări și va adeveri pre acesta că
fără de păcat ţineȘi fără de osacircndire lucrează cu sfinţenie slujbaCea icircnfricoșată a jărtvii ceii fără de prihanăCarele Icircnger carele om va putea să spue
aceasta sau va avea vacircrtute să o facăCă eu zic și mărturisesc tuturor ndash Nimenea să nu să rătăcească nici cu cuvin-
te să se amăgească ndashCela ce mai icircntacirciu nu va lăsa lumeaȘi pre ceale din lume din suflet nu le va uricircȘi numai pre Hristos cu adevărat nu-l va iubiȘi pre sufletul său pentru dacircnsul nu-l va pi-
iardeNimic grijindu-să de ceale ce-s cătră viiaţa
omului
1 Lipsă un stih (probabil o scăpare a traducătoru-lui sau copistului) bdquosau că iubește pre Hristos sau are Duhul lui Hristosldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
173
Ci ca cum icircn tot ceasul ar muri așa să fieȘi nu va placircnge mult pentru dacircnsul și nu
să va tacircnguiȘi nu va avea dorirea numai singur a aceluiaȘi prin multe necazuri și dureri1Nu să va icircnvrednici să ia pre Dumnezeescul
DuhPre carele și Dumnezeeștilor Apostoli l-au datCa printrrsquoicircnsul pre toată lt782vgtpatima să o
goneascăȘi pre toată fapta bună cu lesnire să o ispră-
veascăȘi icircndestulate izvoară de lacrămi să căștigeDe unde e curăţeniia și vedearea sufletuluiDe unde iaste cunoștinţa Dumnezeeștii voiDe unde iaste luminarea Dumnezeeștii
străluciriȘi vedearea luminii ceii neapropiiateDe unde nepătimirea și sfinţeniiaSă dă tuturor celor ce srsquoau icircnvrednicitSă vază și să aibă pre Dumnezeu icircntru ini-
ma saȘi să se păzească dela dacircnsul și să păzească
și elNevătămate Dumnezeeștile lui porunci ndash Preoţie și ocacircrmuire a sufletelor A priimi sau a stăpacircni să nu icircndrăzneascăCă precum Hristos lui Dumnezeu și Tată-
lui săuȘi să aduce și el pre sineș să aduceAșa și pre noi și icircnsuș ne aduceȘi el pre noi iarăș așa ne priimeașteFiindcă spre judecată și osacircndă icirci va fiApucarea de niște lucruri ca aceasteaMai rău decacirct ucigașul iaste lucrul acesta mai
rău decacirct preacurvariul și decacirct curvariulȘi decacirct toate cealelalte păcateDeci aceastea toate icircntru muritori acum să
săvacircrșescCă unii icircmprotiva altora păcătuim cu ade-
vărat
1 Icircn manuscris bdquoȘi nuldquo (ned)
Și cela ce pre ceale Dumnezeești cu semeţie le cacircrciumăreaște
Și vinde pre darul DuhuluiIcircmprotiva cu adevărat lui Dumnezeu păcă-
tuiașteCă cel ce e pus icircn faţa CuvacircntuluiAșa iaste datoriu să vieţuiască precum acelaȘi așa aseamenea cu acela să zicăbdquoVulpile au vizuini cu adevăratȘi toate pasările cuiburiIar eu nu am unde capul să-mi plecrdquolt783gtCela ce srsquoau icircnvrednicit să fie slujitoriu
al lui HristosCă nimic el al său nicidecum nu areNici iaste datoriu să căștige ceva al lumiiDecacirct numai pre singură trebuinţa trupuluiIar cealelalte toate săracilor și streinilorȘi besericii sale să cuvine să le dăruiascăIar deaca iarăș va icircndrăzni la ale sale cheltueliFără de treabă să le metahirisească pre
aceastea cu stăpacircnireȘi pre ale streinilor nemeacuteniilor să le dăruiascăȘi case să zidească și moșii să cumpereȘi mulţime de robi după sine să tragăVaiŭ ce fealiu e osacircnda acestuiaNegreșit să aseamăltnăgt acesta omuluiCarele pre toată zeastrea muerii saleDe tot o au macircncat rău din nebunieCarele cu adevărat prinzindu-să și neavacircnd
să-i deaCeracircndu-să dela dacircnsa banii negreșitLa lipsa soţiei sale să se icircmplineascăȘi să trimite să se icircnchiză icircn temniţăDeci așa vom fi și noi Preoţii și slujitoriiCarii pentru sineș și pentru nemeacutenii și pri-
iateniRău cheltuim veniturile besericilorȘi pre săraci nu-i grijim nicidecumCi case băi mănăstiri și turnuriZidim și icircnzestrăm și nunte facemȘi pre besericile noastre ca pre niște streineLe defăimăm și ne lenevim despre dacircnsele
C U V Acirc N T U L 5 0
174
Și multă vreame ne depărtăm de dacircnseleCarii și petreacem icircn loc streinLăsind văduve pre fămeile noastreNici o purtare de grijă de dacircnsele nefăcacircndIar de și icircngăduim la dacircnsele și lăcuimNu căci ne ţinem de dorul acestoraCi numai ca să trăim din veniturileLor cu icircndestulare și să benchetuimlt783vgtIar pentru frumseaţea sufletului mirea-
sii lui HristosCarele din noi Preoţii să grijaștePre unul numai arată-mi mie și cu acesta
mă voiŭ icircndestulaCi vai noao jărtvitorilor veacului al șapteleaMonahilor Episcopilor și slujitorilorCă pre legile lui Dumnezeu și ale Macircntui-
toriuluiLe călcăm ca pre niște de nimic vreadniceȘi deaca undeva srsquoar arăta un mic icircntre oa-
meniDar mare la Dumnezeu ca cela ce lui iaste
cunoscutNefăcacircnd pogoremacircnt patimilor noastreIcircndată să izgoneaște ca unul din făcătorii
de realeȘi să goneaște de noi din mijlocȘi scos afară din sobor să face precum de-
demultHristosul nostru dela Arhiereii cei de atun-
cea și dela cumpliţii IudeiPrecum icircnsuș au zis și de-a pururea zice
aceastaCu luminatul glas al măririlor saleIcircnsă iaste Dumnezeu carele icircl va icircnălţa pre
dacircnsulȘi-l va priimi lacircngă sineș precum icircn viiaţa
aceastaAșa și icircn ceaia ce va să fie și icircl va proslăviIcircmpreună cu toţi Sfinţii pre carii i-au dorit
acestaDar ce zice și cătră noi CuvacircntulVoi Monahilor carii vă păreţi că sacircnteţi
sacircrguitoriu
Pre omul cel dinlăuntru icircmpodobiţe-l cu blagoceacutestiia
Și cel dinafară negreșit curat va fi mieCă acela adecă spre folosul vostru va fiȘi al celor ce vor vedea lucrurile voastre cea-
le buneIar acela dorit mie Ziditoriului tuturorȘi ceatelor meale celor gacircndite și Dumne-
zeeștiIar deaca pre idolul cel dinafară numai icircl
icircmpodobiţiCu singură icircmpodobirea năravurilor aces-
tuialt784gtȘi celor ce vă privesc pre voi socotiţi să
le fiţi iubiţiPrin iscusinţa cea dinafară a ostenealelorIar de chipul mieu cel iubit nicidecumPurtare de grijă nu faceţi spre curăţirea și
icircmpodobireaAcestuia cu sacircrguinţă și cu lacrăme și cu
ostenealePrin care și mie și tuturor vă arătaţiOameni luminat și cuvacircntători și Dumne-
zeeștiVă asemănaţi mie cu adevărat mormacircnturi-
lor celor icircmpuţitePrecum oarecacircnd Fariseii precum am zisZicacircnd și mustracircnd nebuniia acestoraDinafară străluciţi plini fiind icircnlăuntru de
putoareCu oase moarte plini de gacircnduri reale și de
cuvinte ale inimii ceii realeȘi de patimi și de socoteli și de cugete vi-
cleaneCă cine dela voi au căutat acesteaPost zic aspra petreacere ostenealePăr murdarefsit și nespălat ferecături de
fiiarăHaină de păr mulţime de umflături ale ge-
nunchelorCulcare vacircrtoasă iarbă spre așternutul pa-
tului
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
175
Și toată ceaialaltă rea pătimire a vieţiiBune-s și aceastea deaca bine să săvacircrșescCare sacircnt ale minţii voastre și ale lucrării
ceii ascunseCu cunoștinţă și cu icircnţelepciune și cu cu-
vacircntareIar deaca afară de aceasta pentru acealea
mare ceva cugetaţiȘi socotiţi că sacircnteţi ceva nimic fiindFără de aceaia poate leproșilor vă asămă-
naţiCarii cu haine strălucite sacircnt icircmpodobiţi
spre amăgirea celor ce-i privescCi tuturor celor din afară zicacircndu-le să se
bucureDe singură lucrarea cea din lăuntru a vă ţineaSacircrguiţi-vă cu fierbinţeală cu lt784vgtsudorile
și ostenealeleFaptelor bune celor Dumnezeești și ale
Sfinţitelor nevoinţeCa să vă arătaţi mie feciorealnici cu cugeteleLuminaţi la toată minteaȘi să vă uniţi cu mine Cuvacircntul prin cu-
vacircntulIcircnţelepciunii meale și al cunoștinţei ceii
mai icircnalteToată mulţimea norodului mieu celui sfinţitVino cu sacircrguinţă cătră mine Stăpacircnul tăuVino dezleagă-te de legăturile lumiiUraște toată amăgirea simţirilorFugi de pricinile răotăţilor degrabDe pofta vederii și de a trupuluiDe trufiia cugetelor și a vieţiiPre care cunoaște-le că sacircnt ale nedreptăţii
lumiiCare aduc la peire pre cel ce le metahiriseaștePre dacircnsele cu patimă și cu icircmpătimire icircn
viiaţăȘi dușman al mieu cu ticăloșie icircl săvacircrșescIa icircntru inima ta dorul DumnezeeștilorMeale lucruri al bunătăţilor celor veacinice
Pre care ţie icircntrupacircndu-mă ca unui iubit ţi le-am gătit
Ca să fii deapururea cu mine ospătacircndu-te negrăit
La masa Icircmpărăţiei mealeCeii din Ceriuri cu toţi SfinţiiCă cunoaște-te pre sineţ că muritoriu și
stricăcios eștiPuţină rămășiţă de traiu avacircnd icircn viiaţăȘi cum că nimic din ceale icircn lume nu-ţ va
urma ţieStrălucite și veselitoare și dulci aiceaCacircnd cătră Corturile ceale de acolograve te vei
duceDecacirct singure lucrurile ceale ce icircn viiaţăReale sau bune de tine srsquoau lucratȘi cunoscacircnd stricăciunea și curgerea tuturorLăsacircnd pre ceale de jos vino sus te chiem
pre tineCătră mine Dumnezeul totului lt785gtși
MacircntuitoriulCa icircn veacii veacilor să trăești cu adevăratȘi icircntru bunătăţile meale să te desfăteziPre care le-am gătitŭ celor ce mă iubesc pre
mineȘi deapururea și acum amin și icircn veaci
AL ACELUIAȘCum că cei slăviţi ai pămacircntului și trufași și cu bogăţiia icircmprejurul umbrii celor ce să văd să rătăcesc Iar cei ce pre ceastea de faţă le-au defăimat icircntru nerătăcită icircmpărtă-șirea Dumnezeescului Duh să fac
Cuvacircntul 51De credincioși Stăpacircne defăimat văzin-
du-măCa cum aș fi amăgitoriu și rătăcitCă zic cum că pre Duhul cel Sfacircnt prin iu-
birea ta de oameni
C U V Acirc N T U L
176
Și prin rugăciunile părintelui mieu l-am luatMiluiaște-mă și dăruiaște-mi cuvacircnt cu-
noștinţă și icircnţelepciuneCa toţi cei icircmprotivnici mie să cunoascăCă icircnlăuntrul mieu grăiaște Duhul tău cel
DumnezeescDă-mi mie să grăesc precum ai zis dă-mi și
mie precum te-ai făgăduitCărora a grăi icircmprotivă sau a sta icircmprotivă
nimenea dintru dacircnșii să nu poatăCă tu ești dătătoriul tuturor bunătăţilorEu Hristoase măcar zic ei că eu robul tău
mă rătăcescNiciodată nu mă voiŭ pleca văzindu-te pre
tine Dumnezeul mieuȘi privind preacurată și Dumnezeiască faţa taȘi dela dacircnsa priimind strălucirile tale ceale
DumnezeeștiStrălucindu-mă prin Duhul la ochii minţii
mealeCi să nu dai o Dumnezeule ca toţi să se
rătăceascăCei ce acum cred icircntru tine cu rătăcirea cea
pierzătoareCa să nu crează că tu și acum pre toţi icirci lu-
minezilt785vgtStrălucindu-i cu razele Dumnezeirii
tale ceii DumnezeeștiCă tu mult ești icircntru icircndurări iar noi icircntru
păcateTu icircntru lumină neapropiiată lăcuești iar
noi icircntru icircntunearec toţiTu afară ești de zidire iar noi icircntru zidireIar cei mai mulţi dintru noi și ei de zidire
afară-sIcircntru simţirea tuturor sacircnt nesimţindȘi afară de fire fiind afară-s și de toateCarii văzind nu văd privind nu privescNici pre minunile lui Dumnezeu icircntru
simţire gacircndităA le icircnţeleage nu pot ci sacircnt afară de lume
Iar mai vacircrtos icircn lume ca niște morţi sacircnt și mai nainte de moarte
Și mai nainte de moarte ţinuţi icircn iadul cel prea de jos
Deci acește-s cu adevărat pre carii Scriptu-ra ta icirci numeaște
Cei slăviţi cei bogaţi cei trufași icircntru toateCarii și păracircndu-li-să că sacircnt ceva din unele
ca aceasteaNicidecum putacircnd să vază pre a loruș rușineCă pre icircnţelepciunea lumii o au icircntru si-
neșȘi pre slavă ca pre o haină și pre trufiia cea
deșartăCa pre un cort o au zidit cu minţi rătăciteȘi cu aceaia adecă srsquoau icircmbrăcat iar icircntru
aceaia lăcuescȘi ca icircntru un fund al iadului celui mai de
jos șădȘi nu cunosc pre Dumnezeu nu cunosc lu-
meaȘi pre toate făpturile Ziditoriului ceale din
lumeCă cine va cunoaște pre Ziditoriul mai na-
inte de a vedea pre ZiditoriulIcircntru cuvacircnt ca un cuvacircntătoriu iar icircn min-
te gacircnditoriuȘi icircntru simţire gacircndită cu mintea văzindu-lCine Cela ce veade Duhovniceaște prin
Dumnezeescul DuhCu taină strălucindu-să icircmpreună și povă-
ţuindu-sălt786gtCătră cunoștinţa Făcătoriului umbros
oare cum srsquoar suiCăci așa curăţindu-să mai luminată pre cu-
noștinţăSă va icircnvrednici să o ia precum toată Scrip-
tura ziceIar cei pătimași precum am zis aceia carii
pre trufieO poartă ca pre o haină și cu părearea ca
cu o slavă
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
177
Să icircmbracă și să veselesc și-ș racircd de alţiiȘi să joacă icircn ultmgtbre dupre chipul cote-
ilorDeaca ai fi aruncat o nucșoară și alergacircnd
ar fi sunatEi sar o apucă și icircn gură o iau pre dacircnsaȘi cu dacircnsa să tăvălesc icircmpreună și saltăȘi deaca ar tacircricirc cineva icircnaintea picioarelor
lor funieSă icircntorc și cad și picioarele sus icircn aerLe icircntind și pricinuitori de racircs oamenilor
tuturorCelor ce văd pentru cădearea lor să facDeci așa aceștea fără de simţire veselesc pre
draciȘi cu faptele sale și cu năravurile așijdereaDeci unii ca aceștea spune-mi mie celui ce
te icircntreb cacirct poţiCum tainele lui Dumnezeu le vor povesti
altoraȘi cum cu lumina cunoștinţii să vor lumina
măcar cacirct de puţinȘi pre alţii va icircmpărtăși sau judecată dreaptăCu deslușire adevărată vor scoate dupre
dreptateCei ce cu icircntunearecul ca cu o haină sacircnt
icircmbrăcaţiIcircntru nesimţire nesimţiţi morţi icircn mijlocul
vieţiiCi o voi iubitorilor de Dumnezeu auziţi
graiuriAdevărate și minunate pre care gura
DomnuluiȘi mai nainte apucacircnd le-au grăit și acum
le grăiaște tuturorDe nu veţi lepăda slava de nu veţi arunca
bogăţiiaDe nu vă veţi dezbrăca cu totul de trufiia
cea deșartăDe nu decacirct toţi cei mai de pre lt786vgturmă
icircntru lucruri vă veţi face
Și icircntru icircnsuș gacircndurile iar mai vacircrtos icircn-tru icircnţeleageri
Mai pre urmă decacirct toţi pre sinevă să vă so-cotiţi că sacircnteţi
Părae de lacrămi și curăţire a trupuluiNu veţi căștiga nici veţi vedea cum să lu-
crează aceasteaDeci placircngeţi-vă pre sinevă deci pocăiţi-văDeci fierbinţi lacrămi icircn fieștecarea zi vărsaţiȘi pre ochii cei gacircndiţi ai inimii să-i spălaţiCa lumina strălucind icircn lume să o vedeţiCarea strălucind strigă și chiultiagtște Eu
lumina lumiiAm fost sacircnt și voiŭ fi și voesc să fiu văzutăCă pentru aceasta am venit icircn lume trupeașteUnul icircndoit făcacircndu-mă și rămacircind unul
așijdereaCa cei ce cu credinţă să icircnchină mie Dum-
nezeului celui văzutȘi poruncile meale le păzesc nevăzutSă se strălucească și gacircnditoriu icircn taină icircn-
văţindu-să slavaDumnezeirii meale ceii icircnfricoșate și carea
trup au luatȘi pre doimea firilor cu deamăruntul văzin-
du-oAtuncea ca pre un Dumnezeu fără de icircndo-
ire să mă laudeCă icircntrrsquoalt fealiu nu să poate bine pre ico-
nomiia meaȘi pre a mea pogoracircre să o cunoască și să se
icircnfricoșeazeȘi să se icircnchine mie ca unui Dumnezeu ce-
lui ce icircn chipul omuluiMrsquoam făcut și Dumnezeu am rămas netacircl-
cuitDoao-s cel unul nedespărţite dupre ipos-
tas nu dupre fireDeci un Dumnezeu sacircnt eu și om desăvacircrșitCu totul desăvacircrșit cu totul icircntreg trup
suflet minte și cuvacircntOm tot și Dumnezeu icircn doao fiinţe
C U V Acirc N T U L
178
Icircntru icircndoite firi așijderea icircntru icircndoite lucrări
Icircntru icircndoite și voiri icircntru lt787gtun ipostasDumnezeu icircmpreună și om unul sacircnt din
TroiţăCei ce așa au crezut că sacircnt eu și mrsquoau cu-
noscutDupă ce srsquoau curăţit pre sineș cu sacircrguinţă
și cu pocăinţăȘi au putut să vază icircntru curată inimăȘi icircn taină să se icircnveaţe gacircnditoriu icono-
miia meaAceștea mă vor iubi pre mine din toată inimaȘi aceștea vor păzi și toate poruncile mealeSpăimacircntacircndu-se cu totul de nemărginită
milostivirea meaAceștea vor fi și icircmpreună cu mine și păr-
tași ai slaveiPărintelui mieu vor fi icircn veacii veacilor
AL ACELUIAȘVedeare strălucită pentru raiul cel gacircndit și pentru lemnul vie-
ţii cel dintru dacircnsulCuvacircntul 52
Bine ești cuvacircntat Doamne bine ești cu-vacircntat singure
Bine ești cuvacircntat milostive preabinecu-vacircntate
Cela ce ai dat icircn inima mea lumina porun-cilor tale
Și ai răsădit icircntru mine lemnul vieţiiȘi mrsquoai arătat pre mine alt raiu icircntru ceale
văzuteIcircntru ceale simţite adecă gacircndit icircnsă gacircn-
dit icircntru simţireCă ai unit cu sufletul mieu pre alt Duh
Dumnezeesc al tăuPre carele l-ai și sălășluit icircntru ceale dinlă-
untru ale mealeAcesta singur iaste lemnul vieţii cu adevărat
Acesta icircn oricare pămacircnt srsquoar sădi adecă icircn sufletul omului
Și icircn inima acestuia srsquoar icircnrădăcina raiu icircl arată
Icircndată preastrălucit și icircmpodobit cu toateSadurile ceale frumoase și cu pomi și cu
roade de multe fealiuriIcircmpistrit cu flori și cu crini cu mir miro-
sitoriuȘi aceștea sacircnt smereniia și bucuriia și pacealt787vgtBlacircndeaţea și milostivirea placircnsul
ploile lacrămilorȘi streină veselie icircntru dacircnsele zarea daru-
lui tăuCarea tuturor străluceaște celor ce-s icircn raiuTu ești păhar carele icircmi verși mie apele vie-
ţii taleȘi cuvintele Dumnezeeștii cunoștinţe cu
icircndestulare icircm daiIar cacircnd nu vei voigrave și vei lua pre aceasteaEu fără de simţire nesimţitoriu ca o piiatră
sacircntTracircmbiţa fără de duh niciodată nu va glăsuiAșa și eu fără de tine ca un fără de sufletu-sȘi fără de suflet cu neputinţă iaste să lucrea-
ze cevaș trupulAșa nu poate sufletul fără de Duhul tăuSă se mișce și poruncile tale Macircntuitoriu-
le să le păzeascăNici poate să te vază nici să-ţ stea icircnainteNici să laude slava ta cu priceapere o
Dumnezeul mieuDeci pentru aceasta glăsuesc ţie și pentru
aceasta strigCela ce ești sus cu Tatăl și jos icircmpreună cu
noi te afliNu precum oarecarii socotesc că cu singură
lucrareaNici precum chitesc cei mulţi că cu singu-
ră voia numaiNici cu singură putearea ta ci și cu fiinţaDe să cade să icircndrăznim a zice fiinţă la tine
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
179
Sau a gacircndi nemuritoriule mai presusule de fiinţă singure
Că deaca ești cu adevărat cu totul netacirclcuitNevăzut neapropiiat și neicircnţelesNeajuns nepipăit neprins tot Macircntuito-
riule Cum te vom numi pre tine Și cum pre tine
și fiinţăȘi icircn ce fealiu și icircn care fealiu vom icircndrăzni
să te chiemămCăci cu adevărat niciunul din toate ești o
Dumnezeul mieuCi toate lucrurile tale dintru nefiinţă srsquoau
adusȘi numai tu singur ești nezidit singur fără
de icircnceput Macircntuitoriulelt788gtTreime Sfacircntă și cinstită Dumnezeul
tuturorȘi pre lumina Slavei tale ceii preacurate o ai
arătat noaoăPre dacircnsa și acum dăruiaște-o mie nedepăr-
tată MacircntuitoriuleDă-mi mie pururea printrrsquoicircnsa ca printrrsquoo
oglindă să te văz CuvinteȘi frumseaţea ta cea nebiruită bine să o icircn-
ţelegCarea neicircnţeleasă iaste cu totulȘi prea icircmi spăimacircntează mintea mea și
din minţile meale mă scoateȘi focul dragostei tale icircntru inima mea icircl
aprindeȘi acesta săvacircrșindu-să icircntru văpaia Dum-
nezeescului dorMai luminat icircmi arată slava ta Dumnezeul
mieuPre carea icircnchinacircndu-mă cer dela tine Fi-
iule al lui Dumnezeu dă-mi-oȘi acum și icircn veacul cel ce va să fie fără de
diiadohisire1 să o amȘi printrrsquoicircnsa veacinic să te văz pre tine
Dumnezeule
1 Neicircntrerupt (din grec ἀδιαδόχως) (ned)
Să nu-mi dai mie Stăpacircne slavă deșartă icircn lume
Nici bogăţie carea piiare nici talanţi de aurNici icircnălţime de scaun nici dregătorie a ce-
lor ce să stricăCu cei smeriţi icircnjugă-mă pre mine și cu cei
săraci și blacircnzi2
Și pre slujba mea deaca nu spre ceaia ce ias-te de folos
Și deaca nu dupre plăcearea ta și dupre sluj-ba ta
O uneltesc binevoiaște a mă dezvrednici de aceasta
Și pre singure păcatele meale a le placircnge Stăpacircne
Și de singură judecata ta cea dreaptă a mă griji
Și cum voiŭ da răspuns icircnaintea ta că mult te-am icircntacircracirctat
Așa Păstoriule cel milostiv cel bun și blacircndCela ce voești ca toţi cei ce cred icircntru tine
să se macircntuiascăMiluiaște-mă și auzi cearerea mea aceastaSă nu te macircnii să nu-ţi icircntorci faţa ta des-
pre minelt788vgtCi voia ta să o icircmplinesc icircnvaţă-măCă nu caut voia mea să se facăCi a ta ca și ţie să-ţi slujesc icircndurateJuru-te pre tine miluiaște-mă cel ce ești
din fire milostivȘi ceaia ce iaste de folos sufletului mieu ce-
lui ticălos fă-oCă Dumnezeu iubitoriu de oameni icircnsuţ
singur eștiNezidit fără de sfacircrșit și atotputearnic cu
adevăratViiaţă a tuturor lumină a tuturor celor ce
te-au iubit pre tineȘi de la tine iubitoriule de oameni foarte-s
iubiţi
2 Un stih lipsă icircn ediţia Zagoreos bdquoCa și eu să mă fac și smerit și blacircndldquo (ned)
C U V Acirc N T U L
180
Cu carii icircmpreună racircnduiaște-mă Stăpacircne și al Slavei tale ceii Dumnezeești
Săvacircrșaște-mă părtaș și icircmpreună moșteni-toriu
Că ţie Tatălui icircmpreună cu Fiiul cel icircm-preună fără de icircnceput
Și Dumnezeescului Duh să cuvine slava icircn veacii veacilor Amin
AL ACELUIAȘCearere și rugăciune a cuviosului că-tră Dumnezeu pentru ajutoriul lui
Cuvacircntul 53Stăpacircne Hristoase stăpacircne de suflete macircn-
tuitoriuleStăpacircne Dumnezeule al tuturor celor văzuteȘi al puterilor nevăzute ca un ZiditoriuAl tuturor celor din Ceriu și al celor ce-s
mai presus De Ceriu și de toate CeriurileȘi de ceale ce-s supt pămacircnt și al celor de
pre pămacircnt așijdereaTu ești Domn acestora și Dumnezeu și
StăpacircnTu cu macircna ta icircmprejur ţii zidireaCă icircntru dacircnsa coprinzi pre toateMacircna ta Stăpacircne e putearea cea mareCarea pre voia Tatălui tău o icircmplineașteȘi dimiurghiseaște1 lucrează și zideașteȘi iconomiseaște ceale ale noastre negrăitDeci aceasta și pre mine acum aducacircndu-măDintru nefiinţă mrsquoau făcut lt789gtsă fiuCare și după ce mrsquoam făcut eram icircn lumea
aceastaNecunoscacircndu-te nicidecum pre tine bu-
nul StăpacircnPre tine Ziditoriul mieu pre tine o Făcă-
toriul mieuȘi ca un orb eram icircn lume
1 Grecism (δημιουργεῖ) creează făurește (ned)
Și ca un fără de Dumnezeu necunoscacircnd pre Dumnezeul mieu
Deci tu icircnsuţi mrsquoai miluit și mrsquoai cercetatȘi mrsquoai icircntors și mi-ai strălucit lumină icircn-
tru icircntunearecȘi mrsquoai tras cătră sineţ o plămăditoriuleȘi scoţindu-mă din groapa cea prea prea de
josDin icircntunearecul patimilor din icircntuneare-
cul cel prea adacircncAl poftelor și al dezmirdărilor vieţiiMi-ai arătat calea mi-ai dat povăţuitoriuCarele cătră poruncile tale mrsquoau povăţuitCăruia urmacircndu-i fără de grijă petreceamMă bucuram cu bucurie carea nu să grăiaș-
te CuvinteVăzindu-l pre el că urmelor tale urmeazăȘi cu tine voroveaște de multe oriIcircncă și pre tine bunul Stăpacircn văzindu-teCu povăţuitoriul mieu și Părintele icircmpreu-
nă de faţă fiindNegrăită dragoste și dorire aveamȘi mai presus de credinţă și de nădeajde eramȘi ziceam Iată văz pre ceale ce vor să fieȘi Icircmpărăţia Ceriurilor e de faţăȘi bunătăţile care ochiul nu le-au văzutȘi ureache nu le-au auzit icircnaintea ochilor
miei le văzuȘi le am pre dacircnsele și ce mai mult voiŭ nă-
dăjduiSau credinţa mea icircntru care altele voiŭ ară-
ta-oCă mai mare alt lucru decacirct aceastea nu va fiIcircntru aceastea fiind eu și icircntru aceastea
desfătacircndu-măAi luat de pre pămacircnt pre Părintele mieu
vai mieAi rădicat pre povăţuitoriul lt789vgtmieu dela
ochii mieiO iubitoriule de oameni și mrsquoai lăsat singurCu adevărat siriman cu adevărat singură-
tăţit
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
181
Și cu adevărat dela toţi-s neajutoritȘi al turmei ndash vai mie ndash icircnainte-stătătoriu
și păstoriuPre mine cel cu adevărat strein și fără de
icircnainte-stătătoriuIcircnsuţ mrsquoai pus cu judecăţile care știiPentru aceasta acum te rogAcum te icircnduplec și cer căzind la tineSă nu te icircntorci să nu mă părăseștiSă nu mă lași pre mine o Stăpacircnul mieu
singurȘtii călătoriia căii cea cu greu de călătoritȘtii nebuniia tălharilor cea asupra noastrăȘtii mulţimea hiiarălor celor realeȘtii neputinţa mea Hristoase al mieuȘi necunoștinţa pre carea ca un om o am Dar nici om mi să pare că nicidecum sacircntCi decacirct oamenii mult mai jos rămacirciuCă icircntru toate decacirct toţi cel mai de pre
urmă sacircntȘi mai mic cu adevărat decacirct toţi oameniiVarsă preste mine Icircmpărate și Dumnezeul
mieuMila ta cea mare cer și mă rogCa pre lipsirile meale Macircntuitoriule Și neajungerile să le icircmplinească aceastaȘi om tot icircntreg să mă facă pre mineNelipsit nimic de ceale de nevoeȘi așa să mă pui icircnaintea ta CuvinteNeosacircndit fără de prihană pre mine robul
tăuCa să te laud pre tine icircn veacii veacilor
AL ACELUIAȘRugăciune cătră Sfacircnta Troiţă
Cuvacircntul 54O Părinte Fiiule Duhule Treime Sfacircntă Bunătate nedeșărtată carea la toţi curge frum-
seaţe multicircndrăgită lt790gtcarea nu are saţiu Cu singură credinţa și afară de nădeajde
macircntuiaște-mă
O lumină icircntreit luminătoare O Treime preasfacircntă
Treime dupre feaţe și unime dupre fiinţăCu singură credinţa și afară de nădeajde
macircntuiaște-mă O izvorule al icircnţelepciunii facircntacircnă a Sfin-
ţenieiCu singură credinţa și fără de nădeajde
macircntuiaște-mă O focule de păcate curăţitoriule Pre sufletul mieu de greșale curăţeaște-lPre sufletul mieu de neștiinţe spală-l Pre sufletul mieu din icircntinăciuni răpeaște-l Pomenirile sufletului mieu stăpacircneaște-le Și preste cugetele minţii meale icircmpărăţeaște Icircmpărat bine-putincios preste patimi arată-
măPre Domniia minţii străluceaște-o inimii
mealeSlobozeaște-mă de tot păcatul Luminează-mă icircnfrumseţează-mă pre
mine cel icircntunecat Cu ochiu preamilostiv caută la mine O Părinte Fiiule Duhule Treime Sfacircntă Tu icircmi dăruiaște icircnger de raze purtătoriu Al minţii ajutătoriu Pedagog icircnainte-stă-
tătoriuPovăţuitoriu icircndreptacircndu-mă cătră macircntuire Sufletul mieu și trupul curăţeașteTu pre mine muritoriul Sfinţit fă-măTu pre mine de cugetele ceale pămacircntești
icircnstreinează-măTu usucă izbucnirile inimii meale Tu izvoraște-m mie ploi de lacrămi Că Dumnezeu ești milostiv de bine făcă-
toriuNepomenitoriu de rău celor ce au nelegiuitCu totul bine-apropiiat tuturor celor ce au
păcătuitȘi icircndelung-răbdătoriu tuturor celor ce te-
au lepădatNu drepţilor celor Sfinţiţi
C U V Acirc N T U L
182
Nu celor fără prihană celor ce srsquoau strălucitAi hotăracirct macircntuire de lt790vgtmărturisireCi ai dăruit chipuri de pocăinţă Mie pacircngăritului și cu totul macircnjituluiMie răului și cu totul icircntinatuluiMie icircntunecatului și icircnnoroituluiCă am nelegiuit decacirct cei dedemult mai multTe-am macircniiat și te-am icircntăracirctat foarteMai presus de măsura stealelor celor nenu-
mărateMai presus decacirct năsipul mărilor am păcă-
tuit ţieNu iaste feliu de răotate de viclenieNu iaste rușine de răotate de neajungereCare să nu fiu lucrat icircn toată vreamea și lo-
culCu sufletul cu gacircndul și cu cuvintele și cu
fapteleIcircnmulţitu-srsquoau fărădelegile meale uracircciu-
nileIcircnmulţitu-srsquoau sarcinile greșalelor mealeCu lanţuri gacircndite icircmi icircmpil grumazulCu legături nescăpate stracircng pre inima meaNici a rădica capul și a căuta icircn sus nu pociuNici slăbire iaste icircntru știinţa meaCu nevrednicie la icircnălţimlteagt Ceriului cautCu nevrednicie praful pămacircntului icircl calcCu nevrednicie faţa oamenilor o văzCu nevrednicie grăesc cu aproapeleCă pre macircniia ta o am aprins pacircnă icircn sfacircrșitPre iuţimea cea icircnfricoșată o am aţiţat fără
de cuviinţăTe-am macircniiat pre tine și te-am icircntăracirctat
foarteȘi icircnaintea ta tot lucrul uracirct l-am făcutȘi niciuna din voile tale ceale curate nrsquoam
voitȘi niciuna din doritele judecăţile tale nrsquoam
doritȘi niciuna din icircnţeleaptele tale porunci
nrsquoam păzit
Și nici unul din graiurile tale ceale mari nrsquoam ţinut
Și acum plec ţie genunchiul lt791gtinimii mealeIcircmi plec capul cel cu totul funinginitIcircmi plec grumazul cel cu totul macircnjitBunătăţii tale grumazul mieu icircm plecBunătăţii tale rugăciunea o aducGreșit-am nelegiuit-am și mrsquoam răsturnat Păcătuit-am nedreptăţit-am și mrsquoam osacircn-
ditPăcătuit-am lepădat-am și nu mrsquoam ruși-
natCi rog pre a ta bunătateCi rog pre a ta nepomenire de răuCi rog pre milostivirea cea desăvacircrșitCi rog strig ţie macircntuiaște-mă curăţeaște-
mă1
Lasă-mi mulţimea greșalelor mealeLasă-m datoriile meale ceale grealeLasă-mi icircntinăciunile meale ceale multeLasă-m toate uracircciunile mealeȘi să nu mă zdrobești pre mine cu păcatele
mealeȘi să nu mă omori pre mine cu fărădelegile
mealeCu gacircndurile meale ceale reale să nu mă
răpeștiȘi cu uracircciunile meale să nu mă arziSă nu mă lipsești de bunătăţile ceale veaciniceDe la masa cea nemuritoare să nu mă scoţiSă nu mă icircnstreinezi de bucuriia SfinţilorSă nu mă păgubești de macircntuirea meaȘi darul botezului dă-mi-l iarășDumnezeiasca și marea shimă a monahilorCă mai nainte de a mă icircntina cu păcateleMai nainte de a mă netrebnici cu uracircciunileIcircnvredniceaște-mă Sfintei IcircmpărtășiriPăharului vieţii Sacircngelui celui din
Dumnezeu cursSpre șteargerea greșalelor celor multeSpre dezlegare spre curăţire spre macircntuire
1 Icircn manuscris kpararparachwemszlig (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
183
Și icircn ceasul cel de pre urmă cel amar al morţii
Icircn ceasul cel greu și preachinuitoriuIcircn ceasul cel icircntunecat și icircnneguratMacircntuiaște-mă miluiaște-mă curăţeaște-mălt791vgtSufletul mieu cu blacircndeaţe desparte-l
dltegt trupDe trupul mieu cel netrebnicitSufletul cel icircntunecat arată-l strălucitȘi de dracii cei răi izbăveaște-lToate zapisele greșalelor Și scrisorile datoriilor mealeSfășii-le răsipeaște-le icircn fundul iaduluiRumpele cenușază-le arde-le pănă icircn sfacircrșitBlacircnzi luminaţi icircngeri trimite-mi atunceaCa să icircnfracircngă poacutelcurile dracilorȘi pre suflet să-l răpească din muncăPre sufletul cel tiranisit să-l miluiascăȘi sus fără de păcate să-l ducăCătră icircntreit-luminătoriul și singur icircmpă-
ratulȘi să-l unească pre dacircnsul cu toţi cei macircn-
tuiţiȘi să-l icircnvrednicească bucuriei SfinţilorPriimeaște mijlocitoare pre bunătatea taDă-mi Darul tău solitoriu ales bunătatea
ta nepomenirea de rău Milostivirea icircndurarea cea desăvacircrșit Priimeaște mijlocitoare a doa pre cea prea-
icircnaltă Pre veselitoarea lumii Cocoana Maica și
Fecioara Dumnezeiasca Scară Toiagul cel icircnsufleţit
Scaunul Priimeaște mijlocitoare racircnduiala și ceata
cea slobozitoare de fulgereScaunele Heruvimii și Serafimii cei de focDomniile Puterile StăpacircniileIcircncepătoriile Arhanghelii și IcircngeriiPriimeaște mijlocitoriu luminat și de raze
purtătoriu Pre Mergătoriul tău icircnainte cel Sfinţit
Pre Propoveduitoriul și de Dumnezeu grăi-toriul cel mai nainte de scutece
Pre cel ce mai nainte decacirct Stăpacircnul au strălucit celor dintru icircntunearec
Priimeaște mijlocitoriu Horile Sfinţilor Horile Prorocilor ale Patriiarhilor ale Pă-
rinţilor Și ale Apostolilor și ale purtătorilor de cu-
nuni MuceniciAle tuturor Sfinţilor celor lt792gtde lumină
purtătoriPriimeaște mijlocitoare pre Mariia Eghip-
teancaOmul cel din pămacircnt dar pre Ceriu um-
blătoarea icircnsăPriimeaște mijlocitoriu pre Onufrie cel MareCarele trupul l-au dezgolit cu Dumneze-
iască podoabă icircnsăA lucrurilor celor bune srsquoau icircmbrăcat streinPriimeaște mijlocitoriu pre Marco AthineulȘi pre Sirul Efrem și pre toţi SfinţiiCă Dumnezeu ești milostiv și de bine făcă-
toriuDumnezeu blacircnd celor ce au nelegiuitDumnezeu carele dăruești curăţire1 de păcateDumnezeu carele hărăzești tuturor macircntuireȘi mie să-mi arăţi toată bunătateaIcircntru mine să deșărţi toate racircurile milosti-
virii taleCă am nelegiuit decacirct toţi mai multDintru icircnsăș matca pacircnă icircn vreamea cea de
acumMacircntuiaște-mă afară de vrednicie și afară
de nădeajdeCu singură bunătatea și cu facerea de bine
a taCa să te binecuvintez și cu dorire să te mă-
resc Ca să-ţ mulţemesc și să-ţ viersuesc adevăratȘi icircn veacul cel ce va să fie cel macircntuitoriu
1 Icircn manuscris deasupra cuvacircntului bdquocurăţireldquo e scris cu cerneală mai subţire bdquoizbăvireldquo (ned)
C U V Acirc N T U L
184
Ca pre un Stăpacircn binecuvacircntat bine să te cuvintez
Pre carele bine te cuvintează puterile Ceri-urilor
Icircntru toţi veacii cei nemăsuraţi și nemărginiţi
AL ACELUIAȘAltă rugăciune cătră Domnul nostru Iisus Hristos pentru
Sfacircnta CuminecăturăCuvacircntul 55
Din icircntinate buze din pacircngărită inimă Din necurată limbă din suflet icircntinat Primeaște rugăciune Hristoase al mieu și
nelepădacircndu-mi Nici cuvintele nici chipurile lt792vgtnici ne-
rușinareaDă-mi mie cu icircndrăzneală să zic cele ce vo-
esc Hristoase al mieuIar mai vacircrtos mă și icircnvaţă ce mi să cade să
fac și să zicGreșit-am mai mult decacirct curva carea cu-
noscacircnd unde găzduești Mir cumpăracircnd au venit cu icircndrăzneală să
ungă Picioarele tale Hristoase al mieu ale Stă-
pacircnului și Dumnezeului mieu Precum pre aceaia nu o ai lepădat carea au
venit din inimă Nici pre mine să nu mă urăști Cuvinte Ci pre ale tale picioare dă-mi-le Și să le ţiu și să le sărut și cu curgeri de la-
crămi Ca cu niște mir de mult preţ pre aceastea cu
icircndrăzneală să le ung Spală-mă cu lacrămile meale curăţeaște-mă
cu dacircnsele Cuvinte Lasă-mi greșalele meale și dă-mi ertare Știi a răotăţilor meale mulţimea știi și raacute-
nele mealeȘi bubele meale le vezi dar și credinţa o știi
Și sacircrguinţa o vezi și suspinurile auzi Nu să tăinuiaște de tine Dumnezeul mieu
Făcătoriul mieu Izbăvitoriul mieuNici o picătură de lacrămi nici din picătură
vreo parte Cel nelucrat al mieu l-au cunoscut ochii tăiȘi icircn Cartea ta și ceale icircncă nelucrate Scrise de tine sacircnt Vezi smereniia mea Vezi-mi osteneala cacirctă-i și păcatele toateLasă-mi-le Dumnezeul tuturor Ca cu cu-
rată inimă Cu minte cutremurată și cu suflet zdrobit Să mă icircmpărtășesc cu preacuratele și prea-
neicircntinatele taine Cu care să icircnDumnezeiaște și să icircnviiază tot
cel ce te mănacircncă și te bea Cu inimă curată Că tu ai zis Stăpacircnul mieu Tot cela ce mănacircncă trupul mieu și icircmi bea
sacircngele mieu Icircntru mine adecă acesta rămacircne și eu icircntru
dacircnsul sacircntAdevărat e cuvacircntul cu totul al Stăpacircnului
și Dumnezeului mieuCă cela ce cu Dumnezeeștile și de Dumnezeu
făcătoarele daruri lt793gtsă cuminecă Negreșit nu iaste singur ci cu tine Hristoa-
se al mieu Cela ce ești lumina cea cu trei sori carea lu-
minează lumea Deci ca să nu rămacirciu singur fără de tine dă-
tătoriule de viiaţă Suflarea mea viiaţa mea bucuriia mea Macircntuirea lumii pentru aceasta am venit
la tine Precum vezi cu lacrămi și cu suflet zdrobit Rugacircndu-mă ca să iau izbăvire de păcatele
mealeȘi cu dătătoarele de viiaţă și fără prihană
taineltlegt tale Fără de osacircndă să mă icircmpărtășesc ca să ră-
macirci precum ai zis
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
185
Cu mine de trei ori ticălosul Ca nu aflacircn-du-mă pre mine
Fără de harul tău amăgitoriul să mă răpeas-că cu vicleșug
Și amăgindu-mă să mă depărteaze dela cuvintele tale ceale făcătoare de Dumnezeu
Pentru aceasta caz la tine și fierbinte strig ţie Precum pre curvariul l-ai priimit și pre
curva carea au venit Așa pre mine curvariul mă priimeaște și
nestacircmpăratul Icircndurate Că cu suflet zdrobit acum viu la tine Știu Macircntuitoriule că altul precum eu
nrsquoau greșit ţie Nici au lucrat fapte care eu le-am lucrat Ci aceasta iarăș știu că mărimea greșalelor Și mulţimea păcatelor nu covacircrșaște multa Icircndelungă-răbdare și iubirea de oameni
cea desăvacircrșitA Dumnezeului mieu Ci cu untul-de-lemn
al milostivirii Pre cei ce fierbinte să pocăesc și icirci curăţești Și icirci strălucești și ai luminii părtași icirci faci
Părtași ai Dumnezeirii tale lucracircndu-i cu nepizmuire
Și lucrul cel strein și de icircngeri și de minţele oamenilor
Vorbești cu dacircnșii de multe ori ca cu niște priiateni ai tăi adevăraţi
Aceastea icircndrăzneţ mă fac aceastea mă icircn-aripează Hristoase al mieu
lt793vgtȘi cutezindu-mă la facerile de bine că-tră noi ceale multe
Și bucuracircndu-mă icircmpreună și tremuracircnd cu focul mă icircmpărtășesc
Iarbă fiind și ndash streină minune ndash răcorin-du-mă negrăit
Ca rugul dedemult carele fără de ardere ardea
Deci cu mulţemitoare socoteală și cu mul-ţemitoare inimă
Cu mulţemitoare mădulări ale sufletului și ale trupului mieu
Mă icircnchin și te măresc și te slăvesc pre tine Dumnezeul mieu
Că bine ești cuvacircntat și acum și icircn veaci Amin
SFAcircRȘIT ȘI LUI DUMNEZEU SĂVAcircRȘITORIULUI BUNĂTĂŢILOR SLAVĂ
Srsquoau tălcuit icircn Sfacircnta Mănăstire a Neamţului icircn anii 1802 și 1803
C U V Acirc N T U L
TABLOUde corespondenţă a numerotării Imnelor din traducerea
romacircnească a lui Isaac Dascălul (după ediţia Zagoreos) cu numerotarea din ediţia lui Nikita Stithatul
Traducerea romacircnească
Ediţia lui Nikita Stithatul
1 302 173 554 85 66 137 168 249 26
10 4611 4812 3913 4014 4215 3616 3517 3418 519 420 2721 2822 2923 5124 4925 5726 4327 128 2
Traducerea romacircnească
Ediţia lui Nikita Stithatul
29 930 1431 2532 1133 4134 4435 5636 1237 1838 1939 2040 2241 2342 3143 3344 3845 4546 5047 52+5448 349 750 5851 3252 4753 3754 -55 -
186
Adestagrave ndash a adăsta a aștepta cu nerăbdareAhthisiiagrave (a se) ndash a se macirchniAmelinţaacutere ndash semn de icircncuviinţare (cu ca-
pul) aprobareAspumagrave ndash a spumegaBăsnuitoriu ndash povestitor de basme de icircn-
chipuiriBerigată ndash beregată gacirctlejBlagoceacutestie ndash binecinstireBlagocestiacutev ndash binecinstitorCacirctăţime ndash cantitateCeleaacutenchiu ndash premiu (la lupte)Chicot ndash chihot chiuitChiup ndash ulcior de lutChivernisi ndash a racircndui a administraColimviacutethră ndash cristelniţăCriștariu ndash cleștar cristalCucernicigrave (a se) ndash a arăta respect a da cin-
stire cuivaDeaciia (adv) ndash de acum icircnainteDezmirdaacutere ndash desfătare plăcereDichel ndash sapăDinadinsită (cu) ndash cu exactitate icircntrutotulDiscos ndash discFenariu ndash felinarFiacutereș ndash firesc naturalFormăluigrave ndash a icircnchipui a plăsmui a da chip
formăGătijos ndash care arde ușor ca lemnul uscat
combustibil (de la gătej = lemn uscat pentru aprins focul)
Gacirccitură ndash enigmă ghicitoareHaractiacuter ndash icircntipărire semn osebitor caracterHălăluigrave ndash a lărmui a strigaHerestrău ndash ferestrău Heretisigrave ndash a saluta a felicitaHier ndash fierHiiară ndash fiară sălbăticiuneHolteiu ndash flăcău
Ibomnic ndash ibovnic iubitIcircmpletecigrave (a se) ndash a cuprinde stracircns a icircnfă-
șura a se icircmpleti cu Icircnmirosigrave ndash a răspacircndi mireazmă a parfumaLihnaacuteriu ndash (gr) sfeșnic lampăLimpigrave ndash a linge gustacircnd a limpăiMăidan ndash loc de alergare stadionMăsuratec ndash moderatMacircnzălire ndash macircnjireMeghistani ndash bdquocei marirdquo conducătorii ţăriiMeșteșugaacutereţ ndash (gr σοϕιστής) iscusit mă-
iestruMetahirisigrave ndash a se folosiMijigrave ndash a icircnchide ochiiMuncitori ndash chinuitori călăiNecacirctăţit ndash fără cantitateNecunoscătoriu ndash nerecunoscătorNedumeacutestnic ndash nedomesticit neicircmblacircnzit
sălbaticNeprins ndash insesizabil imperceptibilNemeacutenie ndash rubedenie rudăNemernic ndash venetic pribeagNevre ndash nerviNiciodinioară ndash nicicacircnd niciodată Păiajen ndash păianjenPedepsigrave ndash a educa a da lecţii a icircnvăţaPoezigrave ndash a se revărsa a inundaPoacutelc ndash regiment pacirclcPonevoșigrave ndash a deveni miop a-i slăbi vedereaPonivoșit ndash avortat Poslușigrave ndash a slujiPrepune ndash a bănui a presupunePrepus ndash bănuială presupunerePrins ndash sesizabil perceptibilProistoșie ndash conducere icircndrumareProst ndash simplu de racircndProstime ndash simplitateProtimisigrave ndash a preferaPumnigrave ndash a da pumni a lovi cu pumnii
GLOSAR
187
Răzliţi ndash a despărţi a separaSălbătăci ndash a se icircnfuriaSămuigrave ndash a presupune a-și face o părereSacirclnic ndash stăpacircnitor autoritateScovacircrșigrave ndash a covacircrși a copleșiscriere-icircmprejur ndash circumscriereSineșigrave (a se) ndash a face pe sine apropiatul cuiva
a deveni familiarSineșire ndash familiaritateSiacutentaxis ndash sintaxă compunerea frazelorSirimaacuten ndash orfanSirimăniacutee ndash orfănieȘfară ndash sfoară
Știinţă ndash conștiinţăTicăit ndash nenorocit jalnicTicălos ndash năpăstuit jalnic chinuitTiacutende ndash a icircntinde (macircna) (conjunctiv să
tiacutenză)Tacircmpigrave ndash a tociUneltigrave ndash a se folosi de a avea de-a face cu a
icircntrebuinţaVăscuitor ndash (var vacircscuitor) cel care prinde
păsări cu clei din vacircsc păsărarZădăricirc ndash a aţacircţa a icircmboldi a stacircrniZgaibă ndash bubăZurbagrave ndash revoltă răzmeriţă
GLOSAR
188
Notă asupra ediţiei 5
Cuvacircntul 1 Cum că de sufletele care srsquoau curăţit prin lacrămi și prin pocăinţă atin-gacircndu-să focul cel Dumnezeesc al Du-hului să apucă de dacircnsele și mai mult le curăţeaște luminacircnd părţile lor ceale de păcat icircntunecate și ranele vindecacircndu-le și la desăvacircrșită vindecare le aduce cacirct cu Dumnezeiască frumseaţe le străluce-aște pre dacircnsele 9
Cuvacircntul 2 Cum că frica naște pre dragoste Iar dragostea dezrădăcinează pre frică din suflet și macircne ea singură icircntru dacircnsul fi-indcă iaste Duh Dumnezeesc și Sfacircnt 16
Cuvacircntul 3 Cum că icircntru cei ce au păzit sfacircntul botez curat rămacircne Duhul cel Sfacircnt Iar dela cei ce l-au icircntinat pre dacircn-sul să depărtează 26
Cuvacircntul 4 Cărora să arată Dumnezeu și carii icircntru deprinderea bunului să fac prin lucrarea poruncilor 31
Cuvacircntul 5 Tetrastiha care pre dorul lui cel cătră Dumnezeu icircl arată 33
Cuvacircntul 6 Icircndemnare cătră pocăinţă Și cum voia trupului cu voia Duhului unindu-se cu chip Dumnezeesc pre om icircl lucrează 33
Cuvacircntul 7 Cum că dorit și poftit dupre fire iaste numai singur Dumnezeu de ca-rele cela ce srsquoau icircmpărtășit icircntru icircmpăr-tășirea tuturor bunătăţilor srsquoau făcut 35
Cuvacircntul 8 Pentru Smerenie și pentru să-vacircrșire 36
Cuvacircntul 9 Cum că cela ce icircntru necunoș-tinţa de Dumnezeu icircncă trăiaște mort iaste icircn mijlocul celor ce trăesc icircntru cu-noștinţa de Dumnezeu Și cum că de cei ce cu nevrednicie din taine să icircmpărtă-șesc neluat Dumnezeescul trup și sacircnge-le lui Hristos să face 42
Cuvacircntul 10 Mărturisire cu rugăciune icircm-preunată și pentru icircmpreunarea și unirea Duhului Sfacircnt și pentru nepătimirea 45
Cuvacircntul 11 Cum că Slavă și cinste iaste fieștecăruia om ce să ocăraște și pătime-aște rău pentru porunca lui Dumnezeu necinstea cea pentru porunca aceasta a lui Dumnezeu Și Voroavă cătră Sufle-tul său icircnvăţindu-l bogăţiia cea nedeșăr-tată a Duhului 46
Cuvacircntul 12 Cum că dorul și dragostea cea cătră Dumnezeu covacircrșaște toată dragostea și pre tot dorul cel omenesc Și cum că deaca să cufundă mintea celor curăţiţi icircntru Lumina lui Dumnezeu toată să icircnDumnezeiaște și de acolograve să face minte a lui Dumnezeu 49
Cuvacircntul 13 Mărturisire a harurilor dărui-rilor lui Dumnezeu și icircn ce chip Părintele cela ce scrie aceastea de Sfacircntul Duh să lu-cra Și icircnvăţătură zisă de Dumnezeu cum că ce să cade să facă cineva ca să dobacircndeas-că macircntuirea celor ce să macircntuesc 51
Cuvacircntul 14 Cum că cei ce cu Dumnezeu de aicea icircncă prin icircmpărtășirea Sfacircntului Duh srsquoau unit după ce să duc din viiaţă icircn veaci cu dacircnsul acolograve vor fi Iar deaca cu Dumnezeu nu srsquoau unit de aicea ci ai-minterlea cu cei ce icircntrrsquoacest fealiu să află aicea să va face 53
CUPRINS
Cuvacircntul 15 Mulţămită pentru surguniia și pentru necazurile care au pătimit icircn vreamea izgonirii sale 58
Cuvacircntul 16 Cum că toţi Sfinţii strălu-cindu-se să luminează și pre Slava lui Dumnezeu o văd pre cacirct iaste cu putinţă firii omenești să vază pre Dumnezeu 60
Cuvacircntul 17 Cum că unirea Preasfacircntu-lui Duh cu sufletele ceale curăţite icircntru simţire luminată adecă icircntru cunoștinţă să face și icircntru care suflete srsquoar face cu chip de lumină aseamenea luiș și Lumi-nă pre dacircnsele le lucrează 61
Cuvacircntul 18 Alfavitos dupre slove icircndoit care icircndeamnă și povăţuiaște pre cela ce acum nu demult de lume srsquoau depărtat ca să alearge la săvacircrșirea vieţii monahi-cești 64
Cuvacircntul 19 Icircnvăţătură cătră monahii cei ce acum nu demult srsquoau lepădat de lume și de ceale din lume Și pentru ce fealiu de credinţă datoriu iaste să aibă cineva cătră Părintele său 65
Cuvacircntul 20 Icircn ce fealiu să cade să fie Mo-nahul și carea iaste lucrarea lui Și carea iaste sporirea cestuia și suirea 67
Cuvacircntul 21 Pentru descoperirea cea gacircn-dită a lucrărilor Dumnezeeștii Lumini și pentru lucrarea minţii și pentru Dum-nezeiasca viiaţă cea icircmbunătăţită 70
Cuvacircntul 22 Cum că numai singuri ace-lora să arată Dumnezeeștile lucruri cu carii prin icircmpărtășirea Sfacircntului Duh cu toţi tot Dumnezeu srsquoau unit 75
Cuvacircntul 23 Cum că Duhul cel Sfacircnt stră-lucind icircntru noi toate patimile să izgo-nesc precum de lumină icircntunearecul Iar stracircngacircndu-ș el razele de aceastea și de gacircndurile ceale reale ne săgetăm 79
Cuvacircntul 24 Cum că uneori și prin grijirea și sacircrguinţa celor deaproape și icircndrep-tarea icircmpreună să trage Dascalul cătră neputinţa patimii ceiia ce iaste icircntru acel neputincios 83
Cuvacircntul 25 Cum că cela ce au dorit pre Dumnezeu din tot sufletul uraște lu-mea 85
Cuvacircntul 26 Cum că mai bun lucru iaste a să păstori bine decacirct să păstorească cine-va pre cei ce nu voesc că nici o dobacircndă nu va fi celui ce pre alţii adecă să sacircrgu-iaște să-i macircntuiască iar pre sineș prin proistoșiia acelora srsquoau pierdut 86
Cuvacircntul 27 Pentru Dumnezeiasca strălu-cire și luminarea Duhului Sfacircnt Și cum că un loc iaste Dumnezeu icircntru carele după moarte pre odihnă toţi Sfinţii o au Și cum că cela ce dela Dumnezeu au căzut icircntru alt loc nu va avea odihnă icircn viiaţa ceaia ce va să fie 89
Cuvacircntul 28 Carea iaste schimbarea ce icircntru Părintele acesta srsquoau făltcutgt Și cum desăvacircrșit curăţindu-să srsquoau unit cu Dumnezeu Și din ce fealiu era ce fealiu srsquoau făcut ndash cuvintele lui ceale de dragos-te cătră Dumnezeu făcute icircl arată de ai-cea Carele și bogoslovind zice la sfacircrșit și pentru icircngeri 94
Cuvacircntul 29 Cum că cela ce al Sfacircntului Duh părtaș srsquoau făcut de lumina și de putearea lui răpindu-să pre deasupra tu-turor patimilor să poartă și nu să vatămă de dacircnsele cu apropiiarea 96
Cuvacircntul 30 Mulţemire cătră Dumnezeu pentru darurile de care srsquoau icircnvrednicit dela dacircnsul Și cum că icircnfricoșată iaste și Icircngerilor vredniciia Preoţiei și a Igume-niei 97
CUPRINS
Cuvacircntul 31 Pentru vedearea Dumneze-eștii Lumini ceiia ce srsquoau făcut lui Și icircn ce chip Dumnezeiasca Lumină nu să co-prinde de icircntunearec Icircntru care și pen-tru covacircrșirea descoperirilor spacircimacircn-tacircndu-să icircș aduce aminte de neputinţa omenească și să osacircndeaște pre sineș 100
Cuvacircntul 32 Icircn ce chip srsquoau arătat Dumnezeu lui ca lui Stefan și ca lui Pavel Apostoli-lor aicea Părintele (nostru Simeon) spăi-macircntacircndu-să povesteaște 103
Cuvacircntul 33 Mulţemire cătră Dumnezeu pentru facerile de bine ceale dela dacircnsul făcute lui Și cearere ca să se icircnveaţe pentru ce aceia carii srsquoau făcut desăvacircrșit icircntru fap-ta bună să slobod ca să se ispitească de la draci Și pentru cei ce să leapădă de lume icircnvăţătură zisă dela Dumnezeu 105
Cuvacircntul 34 Ce iaste cea după chip și cum dupre cuviinţă să icircnţeleage că omul iaste Icoană a lui Dumnezeu Și cum că cela ce pre dușmani ca pre niște făcători de bine icirci iubeaște următoriu iaste al lui Dumnezeu Și al Duhului Sfacircnt de aicea părtașiŭ făcacircndu-să dupre punere și du-pre dar să face Dumnezeu și de singur aceia numai să cunoaște carii de Sfacircn-tul Duh să lucrează 111
Cuvacircntul 35 Rugăciune cătră Dumnezeu pentru ceale ce srsquoau făcut lui și rugăto-riu icircmpreună și mulţemitoriu 116
Cuvacircntul 36 Cuvacircntare de Dumnezeu pentru unimea cea icircntru toate a Dum-nezeirii ceii icircn trei Ipostatnice Și pentru acealea prin care smerindu-să zice pentru sineș Sfacircntul și icircnfruntează trufiia celor ce li să pare că sacircnt ceva 117
Cuvacircntul 37 Icircnvăţătură cu cuvacircntare de Dumnezeu pentru lucrurile Sfintei dra-gosti adecă ale icircnsăș Luminii Sfacircntului Duh 120
Cuvacircntul 38 Icircnvăţătură cu cuvacircntare de Dumnezeu icircntru carea și pentru Preoţie și pentru vedearea cea nepătimașă 125
Cuvacircntul 39 Mulţemire și mărturisire cu cuvacircntare de Dumnezeu și pentru dăru-irea și icircmpărtășirea Sfacircntului Duh 128
Cuvacircntul 40 Mulţemire cu cuvacircntare de Dumnezeu și pentru acealea care Dumnezeescul darul Duhului prin lu-crări srsquoau numit 133
Cuvacircntul 41 Pentru Dumnezeirea cea ne-coprinsă și neicircnţeleasă cu denadinsită cuvacircntare de Dumnezeu și cum că ne-scrisă icircmprejur iaste Dumnezeiasca fire și cum că nici icircnlăuntru nici afară de to-tul acesta nu iaste ci și icircnlăuntru și afară iaste ca o pricinuitoare a tuturor Și cum că numai cu mintea de om iaste prins cu neprindere Dumnezeu precum ochi-lor razele Soarelui 137
Cuvacircntul 42 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că necercată și neis-codită iaste Dumnezeiasca fire și cu totul oamenilor neajunsă și neicircnţeleasă 143
Cuvacircntul 43 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că cel ce au păzit pre cel după chip pre puterile ceale reale și vicleane ale stăpacircnitoriului icircntunearecu-lui le calcă Iar ceialalţi carii au viiaţă pă-timașă de dacircnsul să stăpacircnesc și să icircm-părăţesc 147
Cuvacircntul 44 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că mintea de materiia patimilor curăţindu-să nemateriialnic pre cel nemateriialnic și nevăzut icircl veade 150
CUPRINS
Cuvacircntul 45 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu prea cu denadinsită Și cum că cela ce nu veade lumina slavei lui Dumnezeu mai rău iaste decacirct cei orbi 152
Cuvacircntul 46 Pentru vedearea de Dumnezeu și pentru Dumnezeeștile lucruri și pentru preaslăvitele lucrări ale Sfacircntului Duh și pentru deosebirile Sfintei și deofiinţă Troiţei Și cum că cela ce nrsquoau ajuns să icircn-tre icircntru Icircmpărăţiia Ceriurilor nimic nu să va folosi măcar și afară de muncile ia-dului de să va afla 155
Cuvacircntul 47 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că celui ce nu srsquoau schimbat cu icircmpărtășirea Sfacircntului Duh și nu srsquoau făcut cu punerea icircntru cunoș-tinţă Dumnezeu a icircnvăţa ceale Dumne-zeești pre oameni nu i să cade 161
Cuvacircntul 48 Ce iaste Monahul și carea iaste lucrarea lui și la ce fealiu de icircnălţi-me a vederii srsquoau fost suit Dumnezeescul acesta Părinte 168
Cuvacircntul 49 Rugăciune cătră Dumnezeu și cum cu Dumnezeu icircmpreunacircndu-să și Slava lui Dumnezeu văzindu-o Părintele icircntru sineș lucracircnd să spăimacircnta 168
Cuvacircntul 50 Icircnvăţătură de obște icircmpreu-nă cu mustrare cătră toţi icircmpăraţii ar-
hiereii preoţii monahii și mirenii din gura lui Dumnezeu grăită și cuvacircntată 169
Cuvacircntul 51 Cum că cei slăviţi ai pămacircn-tului și trufași și cu bogăţiia icircmprejurul umbrii celor ce să văd să rătăcesc Iar cei ce pre ceastea de faţă le-au defăimat icircn-tru nerătăcită icircmpărtășirea Dumnezees-cului Duh să fac 175
Cuvacircntul 52 Vedeare strălucită pentru raiul cel gacircndit și pentru lemnul vie-ţii cel dintru dacircnsul 178
Cuvacircntul 53 Cearere și rugăciune a cuvi-osului cătră Dumnezeu pentru ajutoriul lui 180
Cuvacircntul 54 Rugăciune cătră Sfacircnta Troi-ţă 181
Cuvacircntul 55 Altă rugăciune cătră Domnul nostru Iisus Hristos pentru Sfacircnta Cu-minecătură 184
Tablou de corespondenţă a numerotării Im-nelor din traducerea romacircnească a lui Isaac Dascălul (după ediţia Zagoreos) cu nume-rotarea din ediţia lui Nikita Stithatul 186
Glosar de termeni mai puţin cunoscuţi fo-losiţi icircn textul de faţă 187
CUPRINS
Colecţia Carte veche romacircnească
Sfacircntul Simeon Noul Cuvacircntătoriu de Dumnezeu
Ale Dumnezeeștilor cacircntări iubirile
Redactor Radu Hagiu
Consilier editorial Constantin Făgeţan
Tehnoredactare Cristian Samoilă
Coperta colecţiei Atelierul de grafică
Tipar Imprimeria de Vest Oradea
Editura Predania CP 67 Oficiul Poștal 13 Bucureștiwwwpredaniaro
editurapredaniaro
Distribuţie Simeon Monahul (+4) 0749106361
sauSC Balkan Press SRL (+4) 0747499930
ΤΩΝ ΘΕΙΩΝ ΥΜΝΩΝ ΟΙ ΕΡΩΤΕΣ ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ ΚΑΙ ΜΕΓΑΛΟΥ ΠΑΤΡΟΣ ΗΜΩΝ ΣΥΜΕΩΝ ΤΟΥ ΝΕΟΥ ΘΕΟΛΟΓΟΥ ΗΓΟΥΜΕ-ΝΟΥ ΚΑΙ ΠΡΕΣΒΥΤΕΡΟΥ ΓΕΓΟΝΟΤΟΣ ΜΟΝΗΣ ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ
ΜΑΜΑΝΤΟΣ ΤΗΣ ΞΗΡΟΚΕΡΚΟΥ
Ale Dumnezeeștilor cacircntări iubirile
ALE SFAcircNTULUI ȘI MARELUI PĂRINTELUI NOSTRU SIMEON NOULUI CUVAcircNTĂTORIU DE DUMNEZEU
CARELE IGUMEN ȘI PRESVITER AU FOST AL MONASTIREI SFAcircNTULUI
MAMANT CEA DELA XIROKERKOS
Tipărită cu binecuvacircntareaPrea Sfinţitului Părinte Galaction
Episcopul Alexandrieiși Teleormanului
LA ANUL 7516 DELA FACEREA LUMII IARĂ DELA HRISTOS 2008
București
SIMEON NOUL TEOLOG Sf Ale Dumnezeeștilor cacircntări iubirile Sfacircntul Simeon Noul Cuvacircntătoriu de Dumnezeu trad Isaac Dascălul București Predania 2008 ISBN 978-973-87621-7-6
I Isaac Dascălul (trad)
8211402-97=1351
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Textul de faţă este prima editare a traducerii Cacircntărilor Sfacircntului Simeon Noul Theolog făcută de Isaac Dascălul icircntre anii 1802-1803 și rămasă pacircnă acum icircn manuscris (Manus-crisul 59 filele 636-793v din Biblioteca Mănăstirii Neamţ1) Traducerea aceasta srsquoa făcut după ediţia publicată la Veneţia icircn anul 1790 alcătuită de monahul Dionisie Zagoreos (icircngrijitorul ediţiei fiind Sfacircntul Nicodim Aghioritul) din care lipsesc Cacircntările 10 15 2153 și 54 din ediţia lui Nikita Stithatul De asemenea ordinea Cacircntărilor (bdquoCuvintelorrdquo) diferă de ediţia aceasta din urmă (vezi bdquoTabloul de corespondenţerdquo de la sfacircrșitul cărţii)2
Pentru transcrierea slovelor chirilice icircn grafie latină facem următoarele precizăriSlova auml srsquoa transcris diferenţiat bdquoicircrdquo (aumlnszliglcime=icircnălţime) bdquoicircnrdquo (aumlsszlig=icircnsă
aumlnoaringwe=icircnnoiaște) bdquoicircmrdquo (aumlbrszligkat=icircmbrăcat) Slova otilde ndash srsquoa transcris bdquoacircrdquo Slova szlig ndash srsquoa tran-scris bdquoărdquo
Slova aring (ia) a fost transcrisă bdquoeardquo doar cacircnd redă pronumele personal feminin pers a III-a Grupul Iumlaring cu valoare de diftong a fost transcris bdquoiardquo icircn cuvinte precum mIumlaringm (=mi-am) mIumlaringpara (mi-au) mIumlaringi (mi-ai)
Prescurtările uzuale icircn scrierea chirilică au fost icircntregite (xse ndash Hristoase dxl ndash Du-hul bgoslovit ndash bogoslovit etc)
Accentele srsquoau pus doar pe numele proprii și cuvintele accentuate diferit faţă de limba de azi acolograve boacutelnav etc și pe cuvintele mai puţin cunoscute (de ex haractiacuter) de aseme-nea icircn cazurile cacircnd accentul marchează o diferenţiere gramaticală de ex voigrave (vb a voi) spre deosebire de voi pron pers persoana a II-a pl scris fără accent Icircn cacircteva cazuri am marcat vocala scurtă la fel ca icircn manuscris iarășĭ eiĭ (=pron pers fem ei) ochiŭ pociŭ voiŭ
Am păstrat ca atare toate variantele de grafie de ex să-ţĭsă-ţ sacircntsint mulţămescmulţemesc șăzindșezind iarășiarășĭ etc care apar uneori icircn același racircnd
Greșelile au fost icircndreptate icircn text și semnalate icircn note de subsol Literele lipsă din cu-vinte datorate unor scăpări ale copistului au fost completate icircn paranteze ascuţite lt gt
Icircn cacircteva cazuri am adăugat icircn paranteze drepte [] cuvintele necesare pentru icircnţelege-rea sensului Cuvintele explicative adăugate de traducător apar icircn paranteze rotunde ( )
Numerotarea filelor manuscrisului apare icircn paranteze ascuţite lt gt Acolo unde nume-rotarea era greșită am icircndreptat-o semnalacircnd greșala icircn notă de subsol
1 Vezi descrierea manuscrisului la Pr D Fecioru bdquoManuscrisele de la Neamţu Traduceri din Sfinţii Pă-rinţi și din scriitorii bisericeștildquo icircn Studii teologice 4 (1952) nr 7-8 pp 459-487
2 O primă traducere modernă icircn limba romacircnă a publicat Părintele D Stăniloae (Sfacircntul Simeon Noul Teolog bdquoImnele iubirii dumnezeieștiildquo icircn vol Studii de teologie dogmatică ortodoxă Editura Mitropo-liei Olteniei Craiova 1991 pp 329-705) folosind textul stabilit de Johannes Koder icircn colecţia Sour-ces Chreacutetiennes Recent a apărut o nouă traducere realizată de Diac Ioan I Ică Jr (bdquoErosurile imnelor dumnezeieștildquo icircn vol Sfacircntul Simeon Noul Teolog Imne epistole și capitole Ed Deisis Sibiu 2001 pp 31-302) folosind textul din ediţia lui Athanasios Kambilis Symeon Neos Theologos Hymnen Berlin-New York 1976 confruntat cu textul din Sources Chreacutetiennes Ambele traduceri sacircnt icircnsoţite de substanţiale studii introductive
Cuvintele care icircn manuscris nu sacircnt despărţite au fost despărţite (cu puţine excepţii) conform normelor actuale (lapara ndash l-au sszligci ndash să-ţi thi ndash te-ai mam ndash mrsquoam etc) Invers cuvinte scrise despărţit icircn manuscris au fost transcrise după grafia actuală (tot deauna ndash totdeauna etc)
Punctuaţia adoptată icircn text nu respectă fidel pe cea a manuscrisului deși nu am elimi-nat-o cu totul Icircn multe cazuri icircnsă pentru a păstra icircnţelesul am recurs la o altă punctua-ţie urmacircnd și originalul grecesc
Notele la text au fost marcate prin n ed spre deosebire de sholiile textului care au fost lăsate ca atare
Am semnalat icircn notă numai deosebirile majore faţă de textul din Sources Chreacutetiennes1 (stihuri lipsă pe care le-am tradus icircn romacircnește)
Editorul
1 Symeacuteon le Nouveau Theacuteologien Hymnes vol 1-3 ediţie alcătuită de Johannes Koder Sources Chreacutetien-nes 156 174 și 196 Paris 1969 1971 1973
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
6
9
lt636gt
P A R T E A A D O A
Ale Preacuviosului Părintelui nostruSIMEON
Noului Cuvacircntătoriu de Dumnezeu alte cuvinte prin stihuri foarte folosi-toare și preadulci
CUVAcircNTUL IcircNTAcircIUCum că de sufletele care srsquoau curăţit prin lacrămi și prin pocăinţă atin-gacircndu-să focul cel Dumnezeesc al Duhului să apucă de dacircnsele și mai
mult le curăţeaște luminacircnd părţile lor ceale de păcat icircntunecate și rane-le vindecacircndu-le și la desăvacircrșită vindecare le aduce cacirct cu Dumnezeias-
că frumseaţe le străluceaște pre dacircnseleoD5dO
Iaste foc Dumnezeesc cu adevărat care au zis Stăpacircnul
Că au venit să-l arunce preste care pămacircnt spune-mi
Preste oamenii negreșit carii ceale pămacircn-tești chitesc
Care au voit și voiaște să se aprinză icircntru toţi
Ascultă și cunoaște fiiule adacircnc de Dum-nezeești taine
Deci focul acesta Dumnezeescul icircn ce fea-liu socotești că iaste
Oare văzut sau zidit sau prins icircl socotești că iaste
lt636vgtNu nicidecum că ești și te-ai făcut icircn-tru cunoștinţa unui foc ca acestuia
Și știi cu adeverire că iaste el și neprins cu totul
Nezidit și nevăzut fără de icircnceput și ne-materiialnic
Neschimbat și neprefăcut cu totul nescris icircmprejur așijderea
Nestins nemuritoriu necuprins cu totulAfară de toate zidirile ceale materiialnice și
nemateriialniceVăzute și nevăzute trupești și netrupeștiPămacircntești și Cerești de aceastea toate afa-
ră iasteDupre fire dupre fiinţă așa cu adevărat și
dupre stăpacircnireDeci acesta icircn care materie să va arunca
spune-mi mieIcircn sufletele care au de sus untdelemn cu icircn-
destulareȘi mai nainte de acesta și icircmpreună cu aces-
ta au credinţă și lucruriCare pre credinţă o icircntăresc icircntru aceastea
ca icircntru o candelă plinăȘi de untdelemn și de cacirclţi pre foc icircl aruncă
StăpacircnulPre care foc lumea nu l-au văzut nici poate
să-l vază ndash Lume zic pre cei din lume și carii ceale lu-
mești chitesc
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
10
Și precum să aprinde candela ndash icircntru ceale simţite zic ţie ndash
Cacircnd de foc să va atinge așa și duhovniceaș-te icircnţeleage-mi-ţ mie
Că zice cum că să atinge de suflete și le aprinde focul cel Dumnezeesc
Mai nainte de ce să va atinge cum să va aprinde
Și mai nainte de a să arunca cum să va atingeCu adevărat nicidecum cu totul desăvacircrșitIar cacircnd candela srsquoar aprinde și strălucit ar
lumina pre toţilt637gtDeaca untul-de-lemn va lipsi au nu să
va stinge candelaVezi-mi-ţ și alt lucru mai mare care decacirct
toate mă icircnfricoșază mai tareȘi icircmi arată candela mea mare avacircnd unt-
delemn cu icircndestulareȘi cacirclţi cu eftinătate dar un șoarece sau alt-
ceva viindOri candela o au răsturnat ori cacircte puţin o
au limpitȘi untul-de-lemn l-au băut și cacirclţii i-au
macircncatȘi candela o au stins Și icircncă lucrul cel mai
minunat iasteCă toţi cacirclţii care fetil să numeașteCăzind icircn untul-de-lemn icircndată să stinge
foculȘi să face candela mea icircntunecată și cu to-
tul neluminatăCandelă icircnţeleage că iaste sufletul mieu iar
untdelemn faptele buneIar mintea fetil și icircntru dacircnsa iaste focul cel
DumnezeescCare luminează și străluceaște pre suflet
icircmpreună și casaToată a tot trupului mieu și pre toate ceale
din casăȘi gacircndurile și aminte-aducerile Și așa lu-
minacircndu-o focul acesta
Deaca zavistiia icircn lăuntru va cădea sau vreo patimă a pomenirii de rău
Sau vreun dor de iubire de slavă sau altă oarecarea poftă
De dezmirdare oarecarea sau de altă pati-mă și candela o va răsturna
Adecă punerea și voirea sufletului mieuSau untul-de-lemn icircl va limpi al faptelor
bune icircţ zic ţieSau cu adevărat fetilul care iaste mintea
mea dupre cum am zis ţielt637vgtȘi carea icircntru sineș o avea pre Dumne-
zeiasca Lumină strălucind foarteȘi ori au macircncat prin cugetele ceale reale
tot pre fitilul acestaOri și de tot l-au icircnecat icircnlăuntru icircn untul-
de-lemnAdecă icircntru pomenirea lucrărilor faptelor
sale celor buneȘi de aicea icircn trufie căzind de tot srsquoar orbiȘi candela mea dintru aceastea ori poate
dintru altcevaDeaca srsquoar icircntacircmpla să se stingă unde focul
atuncea iasteSau vei zice mie ce să face Că rămacircne și
petreace icircn candelăSau cum că să depărtează de candelă O
neștiinţă O nebunieCum iaste cu putinţă candela fără de foc să
se aprinzăSau cum iaste cu putinţă focul fără de ma-
terie să rămacirce icircn candelăTotdeauna focul de materie a să apuca do-
reaște și voiașteIcircnsă al nostru cu adevărat e lucrul ca mai
nainte să o gătim pre aceastaȘi să ne arătăm pre noi icircnșine cu bună sacircr-
guinţă ca niște candeleCu untdelemn și cu tot fealiul de fapte
bune icircmpodobiţiȘi pre fitilul minţii cu bună nimereală icircna-
inte să-l punem
C U V Acirc N T U L 1
11
Și de foc să-l atingem și cacircte puţin și icircnceti-șor să-l aprindem
Și așa va rămacircnea icircmpreună cu cei ce l-au căștigat pre dacircnsul
Că icircntrrsquoalt fealiu ndash nimenea să nu să amă-gească ndash nu să veade nu să cuprinde nici să ţine
Nu să cuprinde măcar ori și cum că iaste dupre cum am zis
Afară de zidirile toate lt638gtși să face prins cu neprindere
Cu unirea cea negrăită și icircmprejur nescris așijderea
Cu chip nescris icircmprejur Și pre aceastea [cu] cuvintele nu nicidecum
Nici cu chitirile să le cauţi ci pre foc să-l arunce ceare
Care icircnvaţă și arată luminat și cu cunoștin-ţă celor ce l-au căștigat
Pre aceastea toate și pre ceale decacirct aceas-tea mai tainice netacirclcuit
Iar mai tainice1 decacirct aceastea ascultă de voești fiiule
Cacircnd va străluci precum am zis și roiul icircl va goni
Al patimilor și casa sufletului tău o va curăţiAtuncea să ameastecă cu dacircnsul fără de
amestecare și să uneaște fără de povestireDupre fiinţă cu fiinţa acestuia tot cu sufle-
tul tot cu adevăratȘi cacircte puţin cacircte puţin icircl străluceaște icircl icircn-
focază și icircl lumineazăȘi cum să fac amacircndoi și Ziditoriul și sufle-
tul unul a spune nu pociŭSufletul cu Ziditoriul și icircn suflet ZiditoriulSingur cu singur tot cela ce ţine pre toată
zidireaIcircntru a sa palmă Să nu te icircndoești acesta totIcircmpreună cu Tatăl și cu Duhul icircntru un su-
flet icircncapeȘi pre suflet icircntru ale aceluia tot icircl cuprinde
1 Icircn manuscris taineccedile (ned)
Icircnţeleage vezi socoteaște pre aceastea Că pre cea nesuferită ţi-o am zis ţie
Și Icircngerilor neapropiiată Lumină cum că icircnlăuntru o are și o ţine sufletul
Și icircn suflet lăcuiaște iarăș și pre acesta nu-l arde nicidecum
lt638vgtCunoscut-ai adacircnc de taine Cel mai mic icircntru ceale văzute
Omul carele iaste umbră și praf are pre Dumnezeu tot icircntru sineș
De al căruia singur deagetul iaste spacircnzu-rată zidirea
Și pre fiinţă fieștecarele o are și pre viiaţă și pre mișcare
Toată mintea sufletul și cuvacircntul celor cu-vacircntătoare iaste dela acesta
Icircncă și Duhul celor necuvacircntătoare și al tu-turor așijderea jivinelor
Și a celor gacircndite și a celor simţite fiinţa de aicea le iaste
Pre acesta avacircndu-l carele icircl va avea și icircnlă-untru său purtacircndu-l
Și frumseaţa lui văzindu-o cum va suferi văpaia dorului
Cum va răbda focul dragostei Cum fier-binţi nu va pica adecă nu va vărsa
Lacrămi din inimă Cum minunile le va povesti
Și cum pre aceastea le va număra care icircntru dacircnsul să lucrează
Cum și cu totul va tăcea silit fiind să le zică
Cum să veade pre sineș [ca] cel ce iaste icircn iad cacircnd lumina va străluci zic adecă
Că nimenea altul din cei ce acolograve șădeaMai nainte de a străluci Dumnezeiasca Lu-
mină pre sineș să cunoașteCi sacircnt și să află icircntru necunoștinţa negurii
icircntru carea sacircnt ţinuţiȘi a stricăciunii și a morţii Icircnsă veade unde
străluceaște [lumina]
12
Sufletul acela zic și icircnţeleage că icircntru icircntu-nearec
Preacumplit era tot și icircn temniţă preaicircnte-meiată și păzită
A unii necunoștinţe prea adacircnci lt639gtatuncea veade unde zace
Unde iaste icircnchis tot locul tină și icircmpuţi-ciune
Care de necurate tacircracirctoare și de venin arun-cătoare iaste plin
Și pre sineș legat și cu legături nescăpate stracircns
Și de macircini icircmpreună și de picioare și mur-darevsit și icircntinat
Și cu mușcături de tacircracirctoare icircmpreună cu totul rănit
Și pre cărnurile sale umflate purtacircndu-le icircmpreună
Și cu mulţime de viermi pre aceastea văzin-du-le cum nu să va icircnfricoșa
Cum nu va placircnge cum nu va striga și cum fierbinte nu să va pocăi
Și cum nu va ceare de legăturile ceale prea-cumplite să se izbăvească
Cu adevărat pre aceastea tot cela ce le vea-de și va suspina și să va tacircngui
Și a urma va voigrave lui Hristos celui ce au stră-lucit lumina
Deci pre aceastea făcacircndu-le precum am zis și la cela ce au strălucit lumina căzind ndash
Vezi-mi-ţ bine pre acealea ce voiŭ să le zic ndash să atinge cu macircinile acela ce au strălucit
De legăturile și ranele meale Și unde macircna lui să va atinge
Sau cu deagetul să va apropiia să dezleagă legăturile icircndată
Viermii să omoară și ranele și bubele cadCade icircmpreună cu aceastea și icircntinăciunea și
macircnjitura cacirct de mică a trupului mieuȘi degrab și fără de veaste să face vindecare
pacircnă icircntru atacircta
Cacirct semn nici să se vază nicidecum icircn locul acela
Și să strălucească mai vacircrtos asemenea macirci-nii ceii Dumnezeești
Lucrează pre locul ranei lt639vgtStreină mi-nune iaste trupul mieu
Zic adecă pre fiinţa sufletului așa cu adevă-rat și pre a trupului mieu
Și de Dumnezeiasca Slavă să icircmpărtășaște și cu raza cea Dumnezeiască să icircnfulgerează
Și văz acest lucru săvacircrșit icircn partea trupului mieu
Cum pre tot pre trupul mieu nu-l voiŭ dori și nu mă voiŭ ruga
De ceale reale să se izbăvească Și sănătate precum am zis
Și slavă așijderea să dobacircndească Cu toate aceastea așa făcacircnd eu
Iar mai vacircrtos și mai cu fierbinţeală și spăi-macircntacircndu-mă
Dupre mărimea minunilor macircna sa StăpacircnulCel bun mișcacircndu-o pre cealelalte părţi ale
trupului mieuLe icircncungiură pipăindu-le și văzindu-le
pre aceastea care dupre chipul care mai sus am zis
Srsquoau curăţit și cu Slavă Dumnezeiască srsquoau icircmbrăcat
Deci după ce mrsquoam curăţit icircndată și de legă-turi mrsquoam izbăvit
Icircmi dă mie macircna sa cea Dumnezeiască și mă scoate din icircmpuţiciune
Și tot mă icircmbrăţișază și cade pre grumazul mieu ndash
Vai mie cum voiŭ suferi pre aceastea ndash și adeaseori mă sărută
Și pre mine carele am fost afară lepădat tot și vacircrtutea o am pierdut ndash
Vai de mine cum voiŭ icircnsemna aceastea ndash mă rădică pre umerile sale
O dragoste o bunătate Și din loc pre mine mă scoate
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
13
Și din icircntunearecul iadului și mă bagă pre mine icircntru altă
Ori lume ori aer cu totul nicidecum nu pociŭ să povestesc
Aceasta numai o știu că lumină lt640gtpre mine și mă poartă și mă ţine
Și cătră Lumina cea mare mă bagă pre a că-riia Dumnezeiasca minune cea mare
Nici icircngerii a o tacirclcui sau a o povesti nu potUnii altora nicidecum precum mi să pare
Și acolograve ajungacircnd euAlte minuni icircmi arată mie iarăș adecă pre
ceale ce să află icircntru lumină zic ţieIar mai vacircrtos pre ceale ce es din lumină
pre zidirea de a doao oară cea streinăMi-o dă mie să o icircnţeleg cu carea icircnsuș el
pre mine mrsquoau zidit și de stricăciune mrsquoau izbăvit și de moarte icircntru simţire
Tot mrsquoau slobozit și viiaţă nemuritoare mieMi-au dăruit și de lumea ceastă stricăcioa-
să și de ceale din lumeDe toate mrsquoau despărţit și cu podoabă mrsquoau
icircmbrăcatNemateriialnică și luminată și mrsquoau icircncăl-
ţat cu icircncălţăminte așijdereaȘi inel și cunună nestricăcioase și de-a pu-
rurea vecuitoare mi-au datToate streine de ceale de aicea Și mrsquoau fă-
cut pre mine neatinsNepipăit ndash o minune ndash și nevăzut aseme-
neaUnit și icircmpreunat cu ceale nevăzute Deci
așa și icircntrrsquoacest fealiuDupă ce mrsquoau lucrat Ziditoriul icircn cort
mrsquoau băgatSimţit și trupesc și mrsquoau icircnchis și mrsquoau icircn-
cuiat icircntru acestaȘi mrsquoau pecetluit pre mine și pogoracircndu-
mă icircn lumeȘi simţită și văzută iarăș mrsquoau pus pre mine
să vieţuesc
Și să fiu icircmpreună cu cei din icircntunearec eu cela ce mrsquoam izbăvit de icircntunearec
Și icircnchis să mă aflu icircmpreună cu aceia zic adecă cu cei din tină și noroiŭ
lt640vgtIar mai vacircrtos să-i icircnvăţ pre dacircnșii și la cunoștinţă să-i aduc
Ranelor acelora cu care sacircnt icircnfășuraţi și a legăturilor cu care sacircnt ţinuţi
Și poruncindu-mi srsquoau dus Deci părăsit fi-ind eu singur și rămas
Icircntru icircntunearecul cel mai de nainte zic nu srsquoau icircndestulat cu aceastea care am zis
Că mi-au dăruit mie bunătăţi negrăiteȘi tot pre mine mrsquoau icircnnoit tot nemurito-
riu mrsquoau făcutȘi Hristos mrsquoau săvacircrșit Icircnsă lipsirea aceluiaUitare de toate bunătăţile aceastea care am
zis icircmi pricinuiaȘi mi să părea că mrsquoam lipsit Pentru aceas-
ta ca mai nainteIcircnglodat fiind icircntru ceale reale mă ahthisi-
iaacutem și șezind icircn mijloculCortului mieu ca icircntru un sicriiu sau ca
icircntru un chiup icircncuiatPlacircngeam și foarte mă tacircnguiam dinafară
nicidecum nevăzindCăci căutam pre acela pre acela pre carele
icircl doriiamPre acela pre care l-am iubit cu a căruia po-
doabă a frumseaţii mrsquoam rănitMă icircnvăpăiam mă ardeam tot cu totul mă
icircnfocamDeci așa petrecacircnd eu și așa lăcrămacircnd și
topindu-mă icircmpreună și icircncă muncin-du-mă și bătacircndu-mă
Și strigacircnd cu dureare strigarea mea o au auzit
Și dintru neasemănata icircnălţime plecacircndu-să și văzindu-mă
Mrsquoau miluit și iarăș a-l vedea mrsquoau icircnvrednicitCela ce iaste tuturor nevăzut precacirct iaste
cu putinţă omului să-l vază
C U V Acirc N T U L 1
14
Pre carele văzindu-l mrsquoam minunat icircn casă fiind lt641gticircnchis
Și icircn chiup fiind icircncuiat și icircn mijlocul icircntu-nearecului ţinut
Al Ceriului și al pămacircntului zic ţie simţi-toriu că și eu sacircnt icircntunearec
Fiindcă pre toţi oamenii și pre minţile acestora
Care cu ceale simţite sacircnt amestecate icircntru aceastea fiind ei greu
Acestea icirci acopere Icircnsă icircntru aceastea aflacircn-du-mă eu
Am văzut pre cela ce mai nainte era pre-cum am zis
Și carele acum iaste afară de toate icircnsă cu mintea
Și mrsquoam minunat mrsquoam spăimacircntat mrsquoam icircnfricoșat și mrsquoam bucurat
Și icircnţelegacircnd minunea cum pre Cela ce iaste afară de toate
Eu cel ce sacircnt icircnlăuntru tuturor singur văz pre cela ce mă veade pre mine
Necunoscacircnd unde iaste cacirct iaste și icircn ce fealiu e
Sau icircn ce chip iaste acela pre carele și icircl văz sau cum icircl văz sau ce văz
Icircnsă văzind acealea care am văzut și placircn-gacircnd căci nu pociŭ
Să cunosc chipul acesta nici să-l icircnţeleg nici să-l pricep nicidecum
Sau cacirct de puţin să cunosc cum pre acela icircl văz cum el pre mine mă veade
L-am văzut iarăș pre acesta icircnlăuntru icircn casă și icircn chiup
Tot fără de veaste făcacircndu-să și unindu-să netacirclcuit
Negrăit icircmpreunacircndu-să și amestecacircndu-să cu mine cu neamestecare
Precum focul icircn fier și precum lumina icircn sticlă
Și mrsquoau făcut pre mine ca focul și ca lumina mrsquoau arătat pre mine
Și aceaia mrsquoam făcut carea o vedeam mai nainte de aceasta
Și de departe o vedeam și nu știu cum icircţ voiŭ povesti ţie
Chipul cel preaslăvit iaste că nu am putut să cunosc
Nici acum cunosc nicidecum cum au icircn-trat cum cu lt641vgtmine srsquoau unit
Și după ce srsquoau unit cumu-ţ voiŭ spune ţie cine e cela ce srsquoau unit cu mine
Și cu cine și eu mrsquoam unit Mă icircnfiorez și mă icircnfricoșez nu cumva
Deaca icircţ voiŭ spune tu necrezind să cazi icircn hulă
Din neștiinţă și pre sufletul tău să-l pierzi fratele mieu
Cu toate aceastea unul eu și acela cu carele mrsquoam unit făcacircndu-ne
Cine pre sinemi mă voiŭ numi Dumnezeu icircndoit dupre fire
Iar dupre ipostas unul fiind icircndoit și pre mine mrsquoau lucrat
Și icircndoit după ce mrsquoau lucrat icircndoite dea-ciia numele
Și mie precum vezi mi-au dăruit Vezi și despărţirea
Om sacircnt dupre fire și Dumnezeu dupre darVezi care dar icircţ zic adecă unirea cea cu acelaSimţitoriu și gacircnditoriu și fireaște și Du-
hovniceaștePre unirea adecă cea gacircndită ţe-am poves-
tit-o ţie icircn multe fealiuriȘi icircn multe chipuri iar simţită icircţ zic ţie pre
cea a tainelorCă curăţindu-mă prin pocăinţă și prin cur-
gerile lacrămilorȘi cu trup icircndumnezeit ca cu Dumnezeu
icircmpărtășindu-măDumnezeu și eu mă fac prin unirea cea ne-
tacirclcuităDeci vezi taina Sufletul drept aceaia și
trupul
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
15
Ca pre aceasteaș iarăș să ţi le zic din multa bucurie
Unul fiind eu icircn doao fiinţe deci aceastea unul și doao
Cu Hristos icircmpărtășindu-se și pre singele lui bacircndu-l
Cu amacircndoao fiinţele și firile așijdereaAle Dumnezeului mieu unindu-se să fac
Dumnezeu prin icircmpărtășireȘi cu un nume să numesc cu numele aceluiaCu care dupre fiinţă srsquoau icircmpărtășit Deci
căltrgtbunile foc să zicelt642gtȘi fierul cel negru icircnfocacircndu-să ca niș-
te foc să veadeDeci deaca icircntrrsquoacest fealiu să veade și
icircntrrsquoacest fealiu să numeașteApoi foc să veade foc să numeaște Și deaca
nu pre sineș icircntrrsquoacest fealiuTe-ai cunoscut celor ce pentru unele ca aceas-
tea icircţ spuiŭ1 ţie nu fii necredinciosCi caută din toată inima ta și vei luaMărgăritariul sau picătura sau ca pre un
grăunte de muștariuCa pre o scacircnteae Dumnezeiasca sămacircnţă
Cum o vei căuta aceaia carea ţi-o zic ţieAscultă și cu sirguinţă lucrează și o vei afla
icircndegrabăIa-mi-ţi luminată asemănare a cremenii și
a amnariuluiCă iaste și icircntru aceastea cu adevărat firea
foculuiȘi deși nu să veade nicidecum dar icircnsă lo-
vindu-se icircmpreunăDease scacircntei de foc slobod și de toţiSă văd adecă icircntru icircntacirciŭ dar nu să aprind
icircnsăDeaca nu să vor apuca de materie Iar deaca
să va uni cu aceasta dintru aceasteaApoi o scacircnteae mică cu totul cacircte puţin
să aprinde
1 Greșală icircn manuscris icircn orig λέγουσι bdquospunldquo (pers a 3-a pl) (ned)
Și la icircnălţime să rădică văpae și luminează casa
Și pre icircntunearec icircl goneaște și face să vază pre toţi
Cei ce sacircnt icircn casă Văzut-ai minune Deci spune-mi mie
Mai nainte de a să lovi adeaseori cum vor slobozi și vor lăsa scacircntei
Și fără de scacircnteae materiia icircnsăș de sineș cum să va aprinde
Mai nainte de a să aprinde cum va lumina cum pre icircntunearec icircl va goni
Cum pre vedeare ţie ţi-o va dărui Nicide-cum cu totul icircmi vei zice
Că cu putinţă acest lucru să va face cacircndva Deci lt642vgtașa și tu a face
Sacircrguiaște-te și vei lua Ce zic ţie că vei lua
Scacircnteaia Dumnezeeștii firi pre carea o au asemănat Ziditoriul
Mărgăritariului celui de mult preţ și gre-untelui de muștariu
Și ce să faci icircţ zic ţie Ascultă cu iubire de osteneală fiiule
Fie-ţi ţie sufletul și trupul icircn loc de cremene și de amnariu
Iar mintea ca un icircnsuș-stăpacircnitoriu al pati-milor icircndeletnicească-se
Icircntru faptele ceale icircmbunătăţite și icircn chiti-rile ceale lui Dumnezeu plăcute
Și ca pre o cremene adecă pre trup iar ca pre un amnariu pre suflet
Cu macircini gacircndite apucacircndu-le tragă-se și aducă-se
Cu sila cătră faptele bune Că silită iasteA ceriurilor icircmpărăţiia Dar care fapte icircţ zic
ţiePriveghiiarea și postirea și fierbintea po-
căinţăPlacircngerea și a lacrămilor vărsarea și neicircn-
cetata a morţii pomenirea
C U V Acirc N T U L 1
16
Necurmata rugăciune și răbdare a toate fe-aliurile
De ispitele ceale asupră-ţ aduse tăcerea mai nainte de toate aceastea
Și smereniia cea adacircncă și ascultarea cea desăvacircrșit
Și a voii tăiarea Deci icircntru aceastea și icircn-tru ceale de acest fealiu
Sufletul icircndeletnicindu-să și de-a pururea ţiindu-să
Face pre mintea ta icircntacirciŭ adecă să priimeas-că străluciri
Dar să sting icircndegrab căci icircncă nu srsquoau sup-ţiiat
Ca și icircndegrab să se aprinză Iar cacircnd și de inimă
Să va atinge raza cea Dumnezeiască atun-cea și pre dacircnsa o luminează
Și pre minte o curăţeaște și la icircnălţime pre dacircnsa o rădică
Și la ceriu o sue și cu lumina lt643gtcea Dum-nezeiască o uneaște
Pre acealea care ţi le-am zis ţie mai nainte de a le face cum spune-mi te vei curăţi
Și mai nainte de a te curăţi cum mintea ta Dumnezeeștile
Străluciri le va priimi Și cum spune-mi mie și unde
De aiurea de altundeva icircntru inima ta că-zind focul cel Dumnezeesc
Să va aprinde și pre aceasta o va aprinde și o va icircnfoca
Și cum o va uni și o va icircmpreuna și nedes-părţită o va face
Pre zidire cu Ziditoriul Nicidecum nicio-dată icircmi vei zice mie
Că acest lucru va fi cu putinţă cuiva din cei născuţi
Sau din cei ce să vor naște Iar ceale de aicea icircnainte nu le icircntreba
Că deaca te vei uni cu lumina toate pre tine ea te va icircnvăţa
Și ţi le va descoperi pre toate și icircn taină ţi le va arăta cacircte
Și icircţ iaste de folos ca să te icircnveţi Că icircntrrsquoalt fealiu cu neputinţă iaste ţie
Pre ceale de acolograve prin cuvacircnt să le icircnveţrsquo Domnului nostru i să cuvine Slava icircn veacii veacilor Amin
AL ACELUIAȘ1
Cuvacircntul 2Cum că frica naște pre dragoste Iar dragostea dezrădăcinează pre frică din suflet și macircne ea singură icircntru dacircnsul fiindcă iaste Duh Dumne-
zeesc și Sfacircnt ASSA
Cum voiŭ lăuda cum voiŭ slăvi cum după vrednicie voiŭ binecuvacircnta
Pre Dumnezeul mieu carele pre multele păcate mi le-au ertat
Cum la icircnălţime cu totul voiŭ căuta Cum pre ochii miei icirci voiŭ căsca
Cum icircmi voiŭ deșchide gura o Părinte cum buzelelt643vgtmeale le voiŭ mișca
Cum macircinile meale cătră icircnălţimea Ceriu-lui le voiŭ icircntinde
Și care cuvinte voiŭ afla Care graiuri voiŭ aduce
Și cum a grăi voiŭ icircndrăzni Cum ertare icircmi voiŭ ceare
A nemăsuratelor meale greșale și a păcate-lor meale celor multe
Cu adevărat lucruri am lucrat mai presus de toată ertarea
Știi acealea care zic Macircntuitoriule Pre toa-tă firea o am covacircrșit
Preste fire lucruri am lucrat decacirct ceale ne-cuvacircntătoare mai rău mrsquoam arătat
1 Icircn manuscris alaccedilelparalthorn (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
17
Decacirct toate jivinele ceale din mare și decacirct toate dobitoacele ceale de pre pămacircnt
Și decacirct ceale tacircracirctoare și decacirct hiiarăle mai rău mrsquoam făcut cu adevărat
Călcacircnd poruncile tale mai mult decacirct firea celor necuvacircntătoare
Deci fiindcă trupul mi l-am spurcat și su-fletul mi l-am icircntinat
Cum mă voiŭ arăta ţie Cum te voiŭ vedea pre tine cum cu totul voiŭ icircndrăzni să stau
Icircnaintea feaţii tale eu mișelul Cum nu voiŭ fugi de a ta Slavă
Și de lumina cea fulgerătoare a Sfacircntului tău Duh
Și cum singur nu mă voiŭ duce cătră icircntu-nearec eu cela ce ale icircntunearecului
Lucruri am lucrat și cum de mulţimea Sfin-ţilor nu mă voiŭ despărţi
Cum voiŭ suferi glasul tău carele mă va tri-mite pre mine icircntru icircntunearec
Eu cela ce de aicea din lucruri icircmi duc cu mine osacircndirea mea
Icircnfioracircndu-mă tot cutremuracircndu-mă totCu frică și cu spaimă cuprins fiind strig ţieȘtiu Macircntuitoriule că altul ca mine nu au
greșit ţielt644gtNici au lucrat fapte pre care eu ticălo-
sul le-am lucratȘi pricinuitoriu de pierzare și altora mrsquoam
făcutCi aceasta iarăș știu aceasta iarăș nădăjdu-
esc Dumnezeul mieuCă nu mărimea greșalelor nu a păcatelor
mulţimeaNici a faptelor uracircciunea va covacircrși cacircndvaPre iubirea ta de oameni cea mare iar mai
vacircrtos pre cea mai presus de marePre cea mai presus de cuvacircnt mai presus și
de minte mila pre carea bogatPreste cei ce-ţ greșesc ţie și cu fierbinţeală
să pocăesc o verși
Și icirci curăţești și-i strălucești și ai luminii părtași icirci faci
Cuminecături ai Dumnezeirii tale lucracircn-du-i cu icircndestulare
Și streină minune și icircngerilor și minţilor oamenilor
Vorbești cu dacircnșii de multe ori ca cu niște priiateni ai tăi adevăraţi
O bunătate nemărginită O dragoste ne-tacirclcuită
Pentru aceasta și caz și cu fierbinţeală strig cătră tine
Precum pre curvariul ai priimit și pre curva carea au venit la tine
Așa pre mine mă priimeaște icircndurate care-le din suflet mă pocăesc
Și picăturile lacrămilor meale care ca niște izvoară de-a pururea izvorăsc
Socotindu-le Hristoase al mieu spală icircntru dacircnsele ale sufletului mieu
Spală și ale trupului mieu icircntinăciunile și macircnjiturile patimilor
Spală și pre inima mea de toată răotateaCă aceasta iaste rădăcina și izvorul păcatuluiRăotatea a sămănătoriului celui rău iaste
sămacircnţaȘi unde iaste și odrăsleaște aceasta și la
icircnălţime să sueAcolograve și răsare preamulte lt644vgtodrasle de
răotate și de nebunătatePre rădăcinile aceștiia dintru adacircnc zmul-
ge-le Hristoase al mieuȘi curăţeaște holdele sufletului mieu și ale
inimii mealeȘi răsădeaște icircntru dacircnsele pre frica ta Icircn-
durateȘi icircnvredniceaște-mă să se icircnrădăcineaze și
bine să odrăslească și să răsarăCa să crească la icircnălţime prin păzirea po-
runcilor taleȘi adăogacircndu-le icircn fieștecare ceas cu adăo-
girea lacrămilor
C U V Acirc N T U L
18
Adăogacircnd ape care izvorăsc și adăpacircndu-le dintru aceastea
Mai mult și creaște și la icircnălţime să rădicăȘi dupre asemănare creaște și smereniia icircm-
preună cu fricaIar smereniei toate patimile icirci dau locȘi icircmpreună cu dacircnsele și tabăra dracilor
srsquoau izgonitȘi toate faptele bune ca unii icircmpărătease
icircmprejurul aceștiiaCa niște străjari și priiatene să văd că icircm-
preună icirci urmeazăȘi ca niște slujnice Stăpacircnii Și aceastea de-
aca icircmpreună să vor adunaȘi să vor uni unele cu altele icircn mijlocul
acestora ca un pomLacircngă izvoarele apelor frica ta răsădindu-săIcircnfloreaște și cacircte puţin cacircte puţin icircmi ara-
tă mie floare streinăStreină am zis căci toată firea dupre neam
nașteȘi a tuturor pomilor și copacilor sămacircnţa
dupre neam iaste icircntru fieștecareleIar frica ta și floare de fire streină aratăȘi rod asemenea strein de aceaia și veneticCă frica iaste din fire plină de macirchniciune
și de lt645gticircntristareȘi pre cei ce o au căștigat pre aceasta icirci lu-
crează de-a purureaSă se macirchnească ca niște robi ca niște vre-
adnici de multe rane și bătăiCa unii ce așteaptă icircn fieștecare ceas tăiarea
cea a morţiiȘi ca unii ce văd adecă seacerea dar ceasul
secerișului nu icircl știuȘi ca unii ce nu au nădeajde nici deplin
adeverireDe ertarea cea desăvacircrșit ci să cutremură
de mărginireCi să icircnfiorează de sfacircrșit ca de o hotăracircre
cu icircndoială a judecăţii
Și poartă icircntru dacircnșii pre hotăracircrea judecă-ţii aceiia Dumnezeul mieu
Deci floarea carea o aduce și o icircnfloreaște iaste netacirclcuită dupre fealiu
Mai netacirclcuită dupre chip Că să veade că icircnfloreaște adecă
Dar să ascunde degrab care lucru nu iaste al firii
Dar nici dupre urmarea firii ci mai presus de fire
Căci pre toată firea o covacircrșaște și icircncă să arată frumoasă
Floare mai presus de tot cuvacircntul și cătră privirea aceiia
Icircmi răpeaște pre toată mintea mea și nimic nu o lasă să pomenească
Dintru acelea pre care știe frica să le dea ci uitare de toate aceastea
Icircmi lucrează mie atuncea și reapede și de-grab dela mine zboară
Și pomul fricii iarăș iaste fără de floareȘi mă scacircrbesc și suspin și cătră tine cu fier-
binţeală strigȘi floarea iarăș o văz icircn ramurile pomuluiȘi pre ochiŭ o Hristoase al mieu numai că-
tră floare avacircndu-lNu văz atuncea pomul ci mai adeaseori
floareaIcircnflorind și cătră aceaia tot pre mine cu
dorirea trăgacircndu-măIcircntru rodul dragostei icircnceteazălt645vgtȘi rodul acesta iarășNu sufere de pomul fricii să se poarte și să
se ţieCi mai vacircrtos cacircnd deplin să va coace atun-
cea singurFără de pom să veade Că frică icircntru dra-
gosteNu să află nicidecum nici iarăș fără de frică
dragosteaIcircn suflet să rodeaște Cu adevărat minune
mai presus de cuvacircnt
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
19
Și mai presus de toată chitirea Că pomul cu osteneală icircnfloreaște și rod aduce și rodul lui iarăș
Pre pomul icircl dezrădăcinează și rămacircne ro-dul singur
Cum iaste rodul fără de pom nicidecum a-ţ povesti nu pociŭ
Cu toate aceastea rămacircne cu toate aceastea iaste dragostea fără de frica
Ceaia ce o naște pre dacircnsa Deci dragostea iaste
Cu adevărat toată veseliia și de toată bucu-riia și dulceaţa
Umple pre cel1 ce o are și din lume icircntru simţire
Pre acesta afară icircl scoate care lucru nu-l poate frica
Să-l lucreaze nicidecum Că icircnlăuntru celor văzute
Și icircnlăuntru celor simţite fiind cum oare va putea pre cela ce o are
Departe de aceastea să-l arunce și icircntru simţire să-l icircmpreuneaze
Tot cu ceale nevăzute Cu adevărat nicide-cum nu va putea
Iar floarea și rodul pre carele frica icircl nașteAfară de lume sacircnt care și acum a-l răpi să
obicinuiașteȘi pre suflet icircmpreună cu acesta să-l rădice
și din lume afară să-l arunceCum spune-mi mie afară de lume dragos-
tea pre aceastea le aruncăAș fi voit arătat să știu Că netacirclcuit iaste
precum am zis lucrul acestaCu toate aceastea ia aminte și voiŭ zice
Duh Dumnezeesc iaste dragostealt646gtAceasta o zicea aceia2 cacircnd li să arăta
Stăpacircnul
1 Icircn manuscris ccedilhl (ned)2 Adecă Luca și Cleopa
Icircnsă lumina dupre cum zic ei e cu totul atacirct-lucrătoare3 și luminează
Cu toate aceastea nu iaste din lume nici vreun lucru al lumii nicidecum
Nici vreo zidire că nezidită iaste și de toa-te zidirile afară
Nezidită icircn mijlocul celor zidite Icircnţeleage ceale ce icircţ zic ţie fiiule
Că iaste și să află despărţită și ceaia ce iaste nezidită niciodată
Zidire a să face nu priimeaște afară deaca ar fi voit și aceasta
Cu putinţă icirci iaste eiĭ să se facă Că și srsquoau făcut Cuvacircntul
Prin a Duhului lucrarea și prin a Tatălui buna-voinţă
Om neschimbat tot Dumnezeu fiind din fire nezidit
Srsquoau făcut zidit cu nepovestire și luarea icircn-dumnezeindu-o
Mi-au arătat mie icircndoită minune icircn doaoă lucrări
Și icircn doaă voiri așijderea văzut și nevăzutŢinut și neţinut Și arătacircndu-să ca o zidireIcircn mijlocul tuturor zidirilor dar nu fiind ca
o zidirePrecum li să părea nu li să făcea arătat icircnsă
nici cu totul era nearătatCi icircn mijlocul tuturor zidirilor celor simţi-
te fiind CuvacircntulSă veade unit cu luarea ca o zidireȘi luacircnd pre zidire și ascunzindu-o ori su-
indu-oLa icircnălţimea la Slava sa mai presus de cu-
vacircntSă ascundea icircndată4 Că Ziditoriul tuturor
3 Greșală icircn manuscris Icircn textul originar bdquoatot-lucrătoareldquo (gr παντουργὸν) (ned)
4 Icircn ediţia Zagoreos (Veneţia 1790) după care srsquoa tradus textul de faţă lipsesc trei stihuri din tex-tul grecesc pe care le traducem acigrave după Sources Chreacutetiennes bdquoIar aceia ziceau că Stăpacircnul nu se mai arată aceasta icircnsă negreșit numai către eildquo (ned)
C U V Acirc N T U L
20
Fiind adecă nedespărţit și nedepărtat de toate dar ca un Dumnezeu pre toate icircm-plinindu-le
Cum ar fi fost cu putinţă icircntrrsquoalt fealiu să se ascunză Vei muta din loc
Pre Stăpacircnul și cătră alt lt646vgtloc vei da că srsquoau dus
Și dela ochii Sfinţilor Apostoli cum că srsquoau ascuns
Să nu fie să nu cazi din neștiinţă icircntru o hulă ca aceasta
Icircnsă tu ascultă de voești pre lucrările dra-gostei
Și te vei icircnvăţa cum iaste mai mare decacirct toate faptele bune dragostea
Decacirct care toate Auzi pre Apostolul stri-gacircnd
Decacirct a grăi cu limbile icircngerilor și ale tutu-ror oamenilor
Decacirct a avea toată credinţa cacirct să mute și munţii
Decacirct a ști toată cunoștinţa și adacircncul tai-nelor
Decacirct a răsipi toată bogăţia și sărac pre si-neș a să face
Decacirct și pre icircnsăș trupul spre ardere pentru Hristos a-l da
Mai mare iaste dragostea și cu atacircta mai mare iaste
Că fără de aceasta aceastea ori una ori și toate
Nici un folos celui ce le-au căștigat nicide-cum nu-i iaste
Deci cela ce și de dragoste și de toate ceale zise
Iaste lipsit spune-mi mie unde să va arăta ce va face
Cum credincios celor ce icircl icircntreabă va icircn-drăzni să se numească pre sineș
Pentru aceasta a lua aminte să cuvine celui ce zice pentru dragoste
Șez eu icircn chilie noaptea sau și zioa
Iaste icircmpreună cu mine nevăzută și necu-noscută dragostea
Carea și afară de toate zidirile iaste și iaste iarăș și icircmpreună cu toate
Ea iaste foc iaste și rază să face și nor al luminii
Soare să săvacircrșaște Icircnsă ca focul pre sufle-tul mieu icircl icircnfierbintează
Și pre inima mea o arde și cătră dorire o deșteaptă
Și cătră dragostea Ziditoriului lt647gtși din destul icircnfocacircndu-mă
Și la suflet de tot arzindu-mă și o rază de lumină purtătoare
Zboară icircmprejurul mieu toată strălucitoa-re slobozindu-ș
Icircn sufletul mieu razele sale și pre mintea mea strălucindu-o
Și cătră icircnălţimea privirii icircndemacircnatecă o arată
Văzătoare lucracircndu-o Aceasta era ceaia ce mai nainte o am zis
Că iaste floarea fricii Și văzindu-i eu stră-lucirea
Și umplacircndu-mă de bucurie negrăită nu mrsquoam bucurat căci o am văzut
Ci ea de Dumnezeiasca bucurie după ce mrsquoau bucurat srsquoau dus
Și pre mintea mea icircmpreună o au răpit și simţirea și pre toată
Pofta lumească și au alergat mintea mea icircn urmă-i
Și căuta cu dorire să ajungă și să prinză pre strălucirea ceaia ce i srsquoau arătat
Ci nu o au aflat zidirea nici au putut să se facă
Cu totul de zidire afară ca să prinză stră-lucirea
A celui nezidit și necuprins Icircnsă icircncungiu-ra pre toate
Și să măestriiagrave și să sacircrguia să o vază cerca aerul
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
21
Ceriurile le cutreera icircncungiura adacircncurileȘi margenile lumii și căuta precum i să pă-
reaCi nimic icircntru aceastea toate nu afla căci
zidite sacircnt toateȘi mă tacircnguiam și placircngeam și la mărun-
tae mă ardeamȘi ca un eșit din minte icircntru uimire
făcacircndltu-mgtă așa petreceamDeci au venit precum au voit și ca un chip
de norLuminos căzind și slobozindu-să preste ca-
pul mieuSă vedea șăzacircnd și a striga mă făcea și mă
icircndemnalt647vgtIcircnspăimacircntat făcacircndu-mă Icircnsă iarăș
dela mine zburacircndMrsquoau lăsat singur și căutacircndu-o eu cu oste-
neală și cu durearePre aceasta toată fără de veaste și degrab ia-
răș icircntru mine cu cunoștinţă srsquoau aflatȘi icircn mijlocul inimii meale ca un luminăto-
riu ca un discos cu adevăratAl Soarelui srsquoau văzut Și așa arătacircndu-săȘi cu cunoștinţă dovedindu-să ceatele dra-
cilor le-au surpatAu izgonit teamerea și pre inimă o au făcut
viteazăDe simţirea lumii au dezgolit pre mintea
meaȘi icircn veșmacircntul simţirii ceii gacircndite mrsquoau
icircmbrăcatȘi de ceale văzute mrsquoau răzleţit pre mine și
cu ceale nevăzute mrsquoau icircmpreunatȘi a vedea pre cel nezidit și a mă bucura
mi-au dăruit mieCăci de toate ceale zidite și văzute și care
degrabȘi icircn scurtă vreame să strică mrsquoam răzleţit și
cu cel nezidit mrsquoam unitCu cel nestricăcios cu cel fără de icircnceput
cu cel tuturor nevăzut
Că aceasta iaste dragostea Ia să alergăm o credincioșilor cu icircntindere
Ia să ne sacircrguim cu dureare o tracircndavilor ia să ne deșteptăm o lenevoșilor
Ca căștigători ai dragostei și părtași ai aceș-tiia mai vacircrtos
Să ne facem și așa să ne mutăm dintru ceas-te de aicea
Ca icircmpreună cu dacircnsa icircnaintea Ziditoriu-lui și Stăpacircnului să stăm
Afară de toate ceale văzute făcacircndu-ne icircm-preună cu dacircnsa
Iar deaca nu apoi icircntru ceale văzute și icircntru zidiri ca cei ce sintem
Zidire vom rămacircnea și icircn foc lt648gtși icircn tartarȘi icircntru icircnfricoșatele munci fără de aceasta
aflacircndu-neFără de dragoste zic Și deaca și iaste cu pu-
tinţă să ne macircntuimFără de aceasta o Hristoase al mieu cum
va fi cu putinţă acest lucru cu adevăratNicidecum cu adevărat nicidecum Că de
lumină deaca ne vom răzliţiCum de icircntunearec vom scăpa De bucurie
deaca ne vom lipsiCum de scacircrbă ne vom izbăvi Afară de că-
mară deaca ne vom aflaCum va fi cu putinţă cu adevărat icircnlăuntru
cu cei de acolograve icircmpreună să ne veselimDeaca din icircmpărăţie vom cădea zic adecă
dela vedearea ta MacircntuitoriuleCare altă macircntuire și carea altă macircngăiareSau icircn care alt loc vom putea să ne aflămCu adevărat nicăiri nicidecum măcar de
să și pare oarecărora fără de minteCă nebun și fără de minte e cela ce zice
aceasta Dar poate răspunzindVa zice cineva aceastea cu nepriceapere
Cum afară de icircmpărăţieȘi cum și afară de cămară și de ceata drepţilorAlt loc de macircntuire sau de odihnă nu va fi
C U V Acirc N T U L
22
Nebune icircţ va răspunde dragostea nu auzi că Adam
Strămoșul tău icircn raiu o poruncăCălcacircndu-o srsquoau dezgolit de Dumnezeias-
ca Slavă și EvaIcircmpreună cu dacircnsul din raiu srsquoau surgunit
icircndatăCare lucru pre moarte cu ticăloșie o au năs-
cut icircndatăȘi icircn locul desfătării au luat viiaţă plină de
sudoriȘi a trăi și a muri dela dacircnsul cu dreptate
pre hotăracircre luacircndu-oAșa icircnţeleagi-mi mie și atuncea cacircnd să va
face judecataCă cela ce să va afla de Dumnezeiasca slavă
ca Adam acelalt648vgtCu adevărat dezgolit1 fiindcă cea
icircntacirciŭ decacirct toate faptele buneȘi Icircmpărăteasă și Doamnă iaste cu adevă-
rat dragosteaȘi cap al tuturor iaste și haină și slavăȘi trupul fără de cap și mort și fără de su-
flare iasteȘi trupul fără de haină fiind cum nu va fi golCă faptele bune fără de dragoste deșarte și
nefolositoare sintȘi gol de Dumnezeiasca Slavă e cela ce nu
are pre dragosteDe ar avea cineva pre toate faptele bune
dezgolit stăȘi pre goliciune nesuferindu-o a să ascun-
de mai vacircrtos voiașteCă cela ce are rușine are și osacircndăȘi bdquoNu te știu pre tinerdquo va auzi dela Judecă-
toriul tuturorAu venit pre pămacircnt Ziditoriul au luat Su-
flet și trup
1 Din ediţia Zagoreos lipsesc șapte stihuri pe care le traducem acigrave bdquoafară din rai ba icircncă și din Icircm-părăţie și din cămara de nuntă cea cerească se va scoate degrab Măcar de nu ar avea păcat icircnsă lip-sit de fapte bune se va afla dezgolit stăldquo (ned)
Și au dat Dumnezeesc Duh care iaste dra-gostea
Deci deaca voești și deaca poftești să iai pre Dumnezeescul Duh
Creade lui Dumnezeu desăvacircrșit leapădă-te de sineţ așijderea
Pre umere fără de icircndoială rădică-ţ Crucea și să iai
Moarte cu voirea și cu punerea fiiule ca părtaș să te faci
Al vieţii ceii fără de moarte Să nu te rătă-cească pre tine amăgitorii
Cu mincinoasele cuvacircntări ale lor cum că după moarte iau
Viiaţa cei ce să săvacircrșesc ca nu plecacircndu-te lor să te căești
Și de viiaţă să nu te icircmpărtășești Ascultă cuvintele lui Dumnezeu
Ascultă pre ale Apostolilor ascultă pre ale Daacutescalilor
Celor din besearică ce Hristos strigă icircn tot ceasul
Racircuri din pacircntecele celor ce icircntru mine credVor curge de izvorul cel lt649gtDumneze-
esc al apei ceii de-a pururea viiCe pre apa aceasta zicacircndu-o fără numai
pre darul DuhuluiȘi pre cei curaţi cu inima icirci fericeaște zi-
cacircnd cum că aceșteaVor vedea aicea pre Dumnezeu Și Aposto-
lii toţiȘi Daacutescalii strigă de aicea și pre DuhulȘi pre icircnsuș Hristos să-l luăm deaca voim să
ne macircntuimAscultă glasurile Stăpacircnului ascultă cuvin-
tele CuvacircntuluiCum icircţ arată pre icircmpărăţiia Ceriurilor că o
dobacircndescDe aicea oamenii Asemănatu-srsquoau zicacircnd
aceastaMărgăritariului celui de mult preţ
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
23
Iar Mărgăritariu auzind oare ce socotești piiatră icircl zici că iaste acesta
Sau cum că să ţine măcar cacirct de puţin Sau cum că să veade măcar orișicacirct
Departe de o hulă ca aceasta că gacircndit iasteȘi deaca neguţitoriul l-au aflat pre dacircnsul
cum l-au aflat acum spune-miDeaca neţinut iaste și neprins sau nevăzutApoi unde l-au aflat pre acesta cum l-au vă-
zut icircnvaţă-măȘi cum pre toate vacircnzindu-le l-au cumpă-
rat pre acelaPre acela pre care nu l-au aflat pre acela pre
care nu l-au văzut pre acela pre care nu icircn macircini l-au căștigat
Dar icircncă nici icircn sacircn nu l-au luat ci numai cu singură credinţa cu adevărat
Și cu nădeajdea ca cum l-ar avea să va afla așa mă vei icircnvăţa
Dar nu au zis Stăpacircnul așa precum tu so-cotești
Nici cu nădeajde ca să-l afle nici cu nădeaj-de ca să-l dobacircndească au zis
Să-ș vacircnze averile Ce vă amăgiţi pentru ce pre deșarte
lt649vgtNădejdi vă răzimaţi1 Și pre sineţ te arăţi și te vădești
Că nu voești să-l cauţi că nu voești să-l afliCă nu voești să-ţ vinzi averile și să iaiIcircmpărăţiia Ceriurilor carea icircnlăuntrul tău
deaca vei voigraveStăpacircnul au zis că iaste Dar poate sărac eștiȘi nu ai aur nici averi nici bogăţieȘi auzind cum că prin vacircnzarea tuturor ave-
rilor
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsește un pasaj de 10 stihuri pe care le traducem acigrave bdquoPentru ce de a voastră pierzare și a altora cruntă osacircndire vinovaţi cu deadinsul a vă face voiţi prin deșarte amăgiri Ci el icircntacirciu să-ţi afli mărgăritarul te icircndeamnă și ne-preţuit văzacircndu-l că este să vinzi toate ale tale și să-l cumperi Tu icircnsă zici lsquoicircn nădejdersquoldquo (ned)
Mărgăritariul cel nepreţuit să cumpără ca să zici
Cum că Oare cum neavacircnd eu avuţie voiŭ putea
Să căștig Dumnezeescul acesta și frumosul Mărgăritariu
Deci pentru aceasta te rog pre tine să as-culţi cu priceapere
Deaca pre toată lumea și pre ceale din lume le-ai avea
Și răsipindu-le le-ai icircmpărţi la sirimani și la văduve pre acestea
Și la săracii cei lipsiţi și icircnsuţ sărac te vei face
Dar ca cum deopotrivă vreadnic cu totul preţ vei socoti
Că ai plătit zicacircnd bdquoDaţi-mi mie Mărgă-ritariul
Că am dat pre toate ale mealerdquo icircndată aceasta vei auzi
Pre Stăpacircnul zicacircndu-ţi ţie Care zici toate ale tale
Tu gol din pacircntecele maicii tale ai eșitȘi gol icircn mormacircnt negreșit iarăș vei icircntraDar ale tale care zici că sacircnt nebune tot nu
simţiȘi nu vei lua mărgăritariul nici vei lua icircm-
părăţiiaCi deaca toate averile tale cu totul le vei răsipiDeaca sărac foarte vei fi și vei veni zicacircnd așaVezi Macircntuitoriule inima și sufletul mieu
zdrobitȘi cumplit muncindu-să și foarte arzindu-săVezi-mă Stăpacircne că sacircnt gol vezi-mă că
sacircnt lipsit și scăpătatDe toată fapta bună strein și neavacircnd ce
să-ţ dauSpre răscumpărarea ta Cuvinte lt650gtși mi-
luiaște-mă unuleNepomenitoriule de rău Dumnezeul mieu
Că ce lucru vreadnic voiŭ afla
C U V Acirc N T U L
24
Icircn lume o Dumnezeul mieu pre carele icircl voiŭ da spre cumpărarea ta
Celui ce ai făcut pre toate Că ce au dat și curva
Și ce tălhariul au dăruit Iar curvariul Hristoase al mieu
Care bogăţie ţe-au adus ţie Pre aceastea grăiaște-le și vei auzi
Așa mi-au adus mie daruri așa mi-au adus mie bogăţie
Dacircnd ei acealea care au avut au luat Măr-găritariul
Cel decacirct toată lumea mai bun și mai scump Pre aceastea și tu de voești
Ado-le mie și vei lua negreșit Cu aceastea vino și tu la mine
Și icircndată icircţi voiŭ arăta ţie pre Mărgăritariul acela
Carele l-au luat aceia și te vei bucura și pre icircnsuș sufletul deaca icircl vei da
Nimic vreadnic nu vei socoti nimic vread-nic nu vei gacircndi
Că cu totul ai plătit Că Eu deaca vei veniPrecum curva la mine au venit cu adevărat
am stăpacircnireCu adevărat am Mărgăritariu pre carii toa-
tă lumea de-i va luaȘi icircmpreună cu lumea aceasta alte zeciuri
de mii de alte lumiNu va lipsi nici un singur Mărgăritariu din
vistieriile mealeȘi-ţ voiŭ da ţie și darul precum și acelora
le-am datAceastea Dumnezeu icircţ va zice ţie și te va
icircnvăţa cum au venitTacirclhariul și cum curva cei cacircntaţi și vestiţi
icircn lumeȘi cum curvariul icircndată ce srsquoau icircntors au
fost priimitȘi tacirclhariul cu credinţa srsquoau macircntuit cela ce
multe reale au făcut
Și cu dreptate Că singur cacircnd toţi de mine srsquoau lepădat
Și cacircnd toţi srsquoau smintit spacircnzurat văzin-du-mă pre lemn
Acela Dumnezeu și Icircmpărat mrsquoau lt650vgtmărturisit
Și cum că eu sacircnt nemuritoriu din inimă striga
Pentru aceasta și mai nainte decacirct toţi au luat Icircmpărăţiia
Dar pre dorirea curvei oare care cuvacircnt o va arăta
Pre carea o purta aceaia icircntru inima eiĭ cacircnd au venit
Ca la un Dumnezeu la mine și ca la un Stă-pacircn al celor văzute și al celor nevăzute
Și au adus bogat precum nrsquoau adus nime-nea din cei pănă atuncea
Pre carea văzindu-o o am priimit și pre do-rire nu i-o am luat
Ci pre Mărgăritariu dacircndu-i-l eiĭ i-am lăsat și dorirea
Mai vacircrtos icircncă i-o am și mai aprins și icircntru văpae mare i-o am rădicat
Și o am slobozit pre dacircnsa decacirct fecioarele fiind mai cinstită
Că degrab pre toată leagea ca pre un zidiŭ trecacircndu-o
Sau ca pre o scară preste toate faptele bune preaicircnălţindu-să și rădicacircndu-să
Au ajuns la sfacircrșitul legii carea iaste dra-gostea
Și srsquoau dus pacircnă la sfacircrșit nerănită pre aceas-ta păzindu-o
Iar curvariul așijderea din inimă icircntorcacircn-du-să
Srsquoau pocăit cu adevărat și fiiu al mieu fiind mai nainte
Nu au venit ca un fiiu al mieu ci cerea dela mine să se facă
Ca unul din năimiţii miei și nu cu gura numai
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
25
Ci și cu sufletul grăia și cu lucrurile arătaPre acealea care le zicea cu cuvintele Sme-
renia acestuia pre mineMrsquoau tras spre milostivire și l-am icircmbogă-
ţit icircndatăȘi l-am proslăvit icircndegrab că-l vedeam că
din totSufletul să apropie la mine Căci icircnapoi ni-
cidecumPrecum fac aceasta cei mulţi nu șrsquoau icircntors
cugeteleDeci așa deaca fieștecarele va veni și va că-
dea la mine lt651gtcu adevărat ndash Să auză toată zidirea ndash icircl voiŭ priimi pre
dacircnsul icircndatăIar carele cu vicleșug voiaște să ia darul mieuȘi cu făţărie să va apropiia ori răutate icircnlă-
untru avacircndOri bizuindu-să lucrurilor sale biruit fiind
de trufieOri de zavistie nicidecum nu are cu mine
Hristosul parteAceastea ţie Dumnezeu și tuturor prin noi
vi le strigă icircn tot ceasulIar deaca voești și dela alţii să-ţi arăt ţie lu-
minat cum căAicea să cade pre Icircmpărăţiia Ceriurilor să o
iai tu toatăDeaca icircntru aceasta voești a icircntra tu și după
sfacircrșitAuzi pre Dumnezeu carele iarăș icircn pilde
grăiaște ţieCui oare voiŭ asemăna Icircmpărăţiia CeriurilorAseamenea iaste ia aminte grăuntelui de
muștariuPre carele luacircndu-l vreunul din oameni
l-au aruncat icircn grădina saȘi au răsărit și copaciu cu adevărat srsquoau fă-
cut mareDeci zi tu cela ce auzi carele iaste grăun-
tele acesta
Ce socotești că iaste acesta Zi cu icircndrăz-neală
Iar deaca nu apoi eu icircţ zic ţie și adevărul icircţ voiŭ spune
Negreșit Icircmpărăţiia Ceriurilor ţe-au zis ţie că iaste grăuntele
Iar grăuntele acesta iaste darul Dumneze-escului Duh
Iar grădina iaste inima a fieștecăruia din oameni
Unde cela ce ia pre Duhul icircl aruncă icircnlăun-trul eiĭ și-l ascunde
Icircn coastele măruntaelor cacirct nimenea să-l vază pre dacircnsul
Și-l păzeaște pre el cu toată cu denadinsi-rea ca să răsae
Ca să se facă copaciu și la Ceriuri să se sueDeci deaca zici că nu aicea ci după sfacircrșit toţiCei ce fierbinte o icircndrăgesc vor lua Icircmpă-
răţiiaRăstorni cuvintele Macircntuitoriului și Dum-
nezeului nostrult651vgtCă deaca nu vei lua grăuntele mușta-
riului carele l-au zisDeaca nu-l vei pune icircn grădina ta rămacirci cu
totul fără de sămacircnţăIar deaca și sămacircnţa o ai lua și vei icircneca-o
sau vei icircmpresura-o cu spiniOri icircl vei da icircn jaf paserilor și vor răpi gră-
unteleOri neadăpată vei lăsa grădina ta prin le-
nevireȘi nu va răsări sămacircnţa ta nu va odrăsli nu
va rodiCe folos din sămacircnţă icircţ va fi ţie spune-miȘi cacircnd altădată deaca nu aicea vei lua să-
macircnţaVei zice mie că după moarte ci greșești din
cuviinţăIcircn care grădină atuncea icircl vei ascunde pre
acesta te icircntreb pre tineȘi prin care lucrări icircl vei griji ca să răsae
C U V Acirc N T U L
26
Cu adevărat cu totul ești plin de rătăcire amăgită o frate
Că vreamea aceasta iaste a lucrurilor iar ceaia ce va să fie a cununilor
Aicea ia arvonele ţe-au zis ţie StăpacircnulAicea priimeaște peceatea de aicea CandelaSufletului tău aprinde-o mai nainte de a
icircntuneca mai nainte de a să icircncuiaUșile lucrării deaca icircnţelept voești să fiiAicea ţie și gracircu icircţi sacircnt și ca un grăunte de
muștariuAicea mă fac ţie și mărgăritariu și mă cum-
părAicea mă fac ţie aluat și dospesc frămacircn-
tătura taAicea ca niște apă icircţ sacircnt ţie mă fac și foc
care icircndulceașteAicea și haină ţie și hrană și băutura toatăDeaca voești mă fac ţie Stăpacircnul icircţ zice ţie
aceasteaDeci deaca așa din ceale de aicea și icircntrrsquoacest
fealiu mă vei cunoașteMă vei avea și acolograve negrăit toate făcacircndu-
mă ţieIar deaca te vei duce neștiind lucrările da-
rului mieult652gtAcolograve numai judecătoriu pre mine ne-
milostiv mă vei aflaCi o Hristoase al mieu și Dumnezeul
mieu să nu mă osacircndești atunceaNici supt osacircndă să supui pre cela ce ţe-au
greșit ţie multCi priimeaște-mă pre mine ca pre unul din
cei mai de pre urmă năimiţi ai tăiȘi icircnvredniceaște-mă de aicea să-ţ slujesc și
să plac ţie Macircntuitoriul mieuȘi să iau pre Dumnezeescul tău Duh arvo-
nă a IcircmpărăţieiȘi acolograve să mă icircndulcesc de cămara Slavei
taleȘi să te văz pre tine Dumnezeul mieu icircn
veacii veacilor Amin
AL ACELUIAȘICum că icircntru cei ce au păzit sfacircn-tul botez curat rămacircne Duhul cel Sfacircnt Iar dela cei ce l-au icircntinat pre
dacircnsul să depărteazăCuvacircntul al treilea
Tu mă cunoști o Hristoase că al toatei fă-rădelegi sacircnt
Lucrătoriu icircncă și a tot fealiul de răutăţi vas cu adevărat
Care lucru icircl știu negreșit și eu și sacircnt plin de rușine
Și de icircnfruntare și de necaz și chinuire mă ţine pre mine
Și dureare nesuferită stăpacircneaște pre inima mea
Icircnsă lumina feaţii tale strălucindu-mi mie cu taină
Pre gacircndurile meale le-au gonit mi-au luat durearea
Și bucurie icircn loc au adus icircn smeritul mieu suflet
Deci voesc să mă necăjesc Hristoase și ne-cazul nu să lipeaște de mine
Și mă necăjesc ca nu pentru aceasta mai vacircrtos să pier
Și de bucuriia să mă lipsesc ticălosul ceaia ce va să fie
Ci tu Stăpacircne de aceasta niciodată să nu mă lipsești
lt652vgtNici acum nici icircn veacul cel ce va să fie Icircmpărate al mieu
Că bucurie icircmi iaste mie vedearea feaţii taleCă nu numai tot bunul ești Dumnezeul
mieuCi și celor ce te văd tot bunul le dărueștiDe icircmpărtășire și de cuminecare umpli pre
aceia pre carii tu icirci veziNu numai icircn veacul ce va să fie ndash vai de cei
ce zic aceasta ndash
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
27
Ci și acum icircn trup fiind pre cei vreadnici de tine
Adecă pre cei ce să curăţesc pre sineș prin pocăinţă
Icirci vezi și a te vedea pre tine și acelora le daiNicidecum cu nălucire sau cu gacircndirea
minţiiIcircncă nici cu supţirea pomenire precum
unii iarăș socotescCi cu adevărul Dumnezeescului lucru și al
icircnfricoșatei fapteSpre icircmplinirea cu adevărat a Dumnezeeș-
tii iconomiiCă atuncea unire a celor despărţite faciTu Dumnezeule cela ce ești macircntuirea tu-
turor păcătoșilorCă cei ce botezul tău l-au luat din pruncieȘi dupre vredniciia acestuia nrsquoau trăit icircn viiaţăVor avea osacircndă mai multă decacirct cei nebo-
tezaţiPrecum ai zis fiindcă au ocăracirct haina ta cea
sfacircntăȘi acest lucru Macircntuitoriule icircntemeiat și
adevărat cunoscacircndu-lLe-ai dat pocăinţă spre de-a doao oară cu-
răţireȘi hotar al aceștiia ai pus pre darul DuhuluiPre care icircn vreamea botezului icircntacirciŭ l-am
luatCă nu numai prin apă ai zis că iaste darulCi mai vacircrtos și prin Duhul cu chiemarea
TroiţiiDeci de vreame că ne-am botezat prunci și
nu am simţitCa unii ce eram nedesăvacircrșiţi și nu deplin
am priimit darulPre dezlegarea icircntacircei călcări de poruncă lu-
acircndu-oȘi pentru icircnsuș acest lucru lt653gtprecum
mi să pare și a să săvacircrșiAi poruncit o Stăpacircne și ai racircnduit baia
aceasta Dumnezeiasca
Prin carea cei ce să botează icircn lăuntrul vieiIcircntră izbăviţi de icircntunearec și de iadȘi de moarte și de stricăciune cu totul să
slobozescViia raiul să icircnţeleage de mine și iasteDintru care am căzut iarăș chiemacircndu-ne
icircnapoiȘi precum era atuncea Adam mai nainte de
păcatAșa să fac și toţi cei ce icircntru cunoștinţă srsquoau
botezatAfară de cei ce nu au luat simţire gacircndită
cu nesimţirePre carea Duhul venind cu lucrarea sa o faceAseamenea și a lucra poruncile toţi noiCa Adam am luat și a le păzi așijdereaPrin Duhul care sacircnt Duhovnicească și
Dumnezeiască leageCare leage cu trupul trupeaște să săvacircrșaște
prin faptăCă icircndoit fiind omul de icircndoită leage are
trebuinţăCă deaca să va lenevi și din bunătate cadeCă sufletul singur a lucra bunătăţile nu
poateȘi trupul lucracircnd lucruri fără de Dumne-
zeiască cunoștinţăCa un bou ce să osteneaște sau ca un do-
bitoc purtătoriu de povară să socoteașteDeltcigt cei ce icircn viia ta adecă icircn raiuPrin botezul tău srsquoau chiemat icircnapoi icircmpre-
unăȘi cu totul fără de păcat sau și SfinţiţiDupă ce au icircntrat srsquoau făcut ca Adam cel
dintacirciuȘi apoi srsquoau lenevit de atacircta macircntuireȘi de atacircta negrăită purtarea ta de grijă
MacircntuitoriuleȘi au făcut lucruri mai reale decacirct AdamȘi au defăimat icircmpreună și iubirea ta de oa-
meniNesocotind că lucrul al icircnfricoșatei iconomii
C U V Acirc N T U L
28
Iaste baia botezului icircntru Dumnezeescul Duh
Oare precum socotesc cei mulţi lt653vgtdin oameni
Să vor slobozi să fie icircnlăuntru și să păcătu-iască
Și oare să vor lăsa Sfinţi iarăș cei ce srsquoau icircn-tinat
Și pre haina ta rău o au macircnjit Hristoase al mieu
Și a lăcui icircnlăuntru inimii lor ceii icircntinateTu cel curat cel Sfacircnt măcar cacirct de puţin
vei priimiNicidecum au zis Dumnezeu să nu-m fie
mie aceasta fiiuleCă știi că te-ai botezat și tu ci te-ai icircntinatȘi ca un prunc ai păcătuit ca un fără de
minte te-ai rătăcitȘi știi cacirct ai placircns și cacirct te-ai sfăracircmatȘi cum de toată lumea te-ai lepădat și de-
abiiaIcircnduplecacircndu-mă de rugăciunile lui Sime-
on Părintelui tăuDintru icircnceput numai cu mintea singură
icircntru simţire gacircndităDe glas te-am icircnvrednicit apoi și de razăȘi după aceasta strălucire srsquoau arătat ţie cu
iubire de oameniApoi nor mrsquoam făcut mic icircn chip de focCare deasupra pre capul tău au șăzutȘi numai pre singură vedearea chipului ţi-o
am dat ţieȘi prin icircnltsgtpăimacircntare lacrămi cu multă
umilinţăCare arde patima trupului și icircntunearecul
capuluiCacirct arzindu-să cu foc să se facă miros al
acestoraDe carne care dintru dacircnsul srsquoau făcut pre-
cum tu știiIar pre realele ceale după aceastea și stracircm-
torarea
Cacirctă atuncea o ai pătimit tu cu adevărat o ai uitat
Dar eu icircnsă o știu Dumnezeu fiind carele știu toate
Credinţa smereniia cea cătră Părintele tăuȘi lepădarea cea cu totul a voii taleCarea mărturisire icircnaintea mea și să soco-
teaște și iasteCă cela ce nu are voia sa negreșit moareȘi icircntru voia mea să află și viiază cu adevăratlt654gtȘi de-abiia așa cu adevărat tu și acela icircn
fieștecarea ziSilindu-mă cu lacrămile pre mine cel din
fire bunMai adeaseori am icircnceput a mă arăta ţie
precum știiȘi cacircte puţin pre sufletul tău curăţindu-l
prin pocăinţăȘi arzind materiile ceale icircnvistierite ale pa-
timilorNu trupești nu materiialnici ci nemateri-
ialnici spiniCa pre un nor icircntunecat ca pre o deasă ne-
gură și icircntunearecPrin post strălucindu-te tu adecă și prin os-
tenealeleAle priveghierii ale rugăciunii ale toatei
realii pătimiriȘi prin necurmate și fierbinţ lacrămi spă-
lacircndu-teȘi icircntru rugăciune icircntru hrană și mai vacircr-
tos icircntru băuturăȘi de-abiia vas icircncăpătoriu me-am lucratȘi nu numai icircncăpătoriu ci și curăţitDe foc icircnlăuntru și să rămacirci nears ia aminteDeci icircntrrsquoacest fealiu după ce te-am făcut
Lumina carea atunceaO ai văzut zburacircnd icircntru mine și icircncungiu-
racircndu-teAu icircntrat toată icircn lăuntru tău neapropiiată
fiind dupre fire
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
29
Și cu schimbarea cea bună strein te-au schimbat
Deci pre aceasta deaca nu cu toate lucrurile o vei griji
Ci vreun mic gacircnd icircn inimă vei priimiSau icircngreţoșare cătră cineva binecuvacircntată
sau nebinecuvacircntatăȘi icircncă și asupreală de vreun cuvacircnt sau de
vreun cuget răuDeaca nu te vei pocăi cu fierbinţeală și cu
lacrămiȘi deaca nu vei goni dela tine pre aceastea
prin pocăinţăIcircncă și pre toată reaoa pomenire a inimiiNu are fire să rămacirce căci Duh Dumneze-
esc iasteCare iaste icircmpreună cu mine și cu Tatăl ca
un deofiinţă cu mineCi pre taină de năprasnă zboarălt654vgtși ca
un Soare apuneȘi ascunzindu-să ca icircntru o clipeală de
ochiŭ nu să veadeDeci cum va fi icircn sufletul carele nicidecum
nu srsquoau curăţitȘi icircntru simţire a pocăinţii niciodată nu au
venitSau cum va suferi firea focului celui nesuferitSufletul cel plin de spinii patimilor și de
păcatFiinţă cu totul neicircncăpută cum o va icircncăpeaCum icircntunearec fiind el să va amesteca cu
lumina cea neapropiiatăȘi nu să va prăpădi de venirea de faţă a eiĭNu iaste fiiule nicidecum cu putinţă nici
icircntrrsquoun fealiu acest lucruCă eu de toate zidirile sacircnt despărţitȘi fiindcă mrsquoam făcut zidire eu Ziditoriul
tuturorCu trupul numai aseamenea am fost oame-
nilorSuflet luacircnd și minte1 aseamenea acestora
1 Icircn manuscris bdquominte aldquo (ned)
Că niciodată pre toţi oamenii atuncea Dumnezei
I-am făcut ci om mrsquoam făcut eu adecăIcircnsă prin credinţă și prin a poruncilor me-
ale păzireaIcircncă și prin botez și prin Dumnezeiasca
icircmpărtășireA icircnfricoșatelor meale taine tuturor viiaţă
dăruescIar viiaţă zicacircnd am arătat pre Duhul mieu
cel DumnezeescIcircnsă aceasta să o cunoască dupre cum au zis
PavelCei ce au pre Duhul mieu icircntru inimile lorIcircl au strălucind și strigacircnd cătră Tatăl
mieuȘi cătră mine zice printrrsquoicircnșii Avva Părin-
tele mieuCăci ca niște fii ai lui Dumnezeu srsquoau făcut
și cu icircndrăznealăCunoscacircndu-mă pre mine mă văd și Tată
mă numescZice icircncă și cătră fieștecarele din cei ce-l au
pre dacircnsul acum Icircntru dacircnșii prea cu adevărat O fiilor nu
vă teameţiIată eu precum vedeţi icircnlăuntru vostru
sacircntlt655gtȘi icircmpreună cu voi2 sacircnt și de stricăciu-
ne deodată și de moarteVă izbăvesc și vă arăt ai căruia fii și pri-
iateniPre voi iată vrsquoam făcut bucuraţi-vă icircntru
DomnulDeci acesta va fi o oamenilor semnul cel
adevăratCă srsquoau făcut fii ai lui Dumnezeu și moș-
tenitoriCă luacircnd ei au pre Duhul mieu cel Dum-
nezeescȘi de aicea să fac Creștini cu adevărat
2 Icircn manuscris vouuml (ned)
C U V Acirc N T U L
30
Cu adevărul și cu lucrul nu cu singur nu-mele numai
Aceastea credincioase și dorite icircţ sacircnt Hris-toase al mieu
Pre carii mai nainte i-ai cunoscut arătat le-ai și dat să se facă
De un chip cu chipul tău icircntru Duhul cel Dumnezeesc
Și cu totul sacircnt putincioase lor ca unora ce sacircnt chiemaţi
De tine la bucuriia cea negrăită icircn veaciIar celorlalţi tuturor să par că-s cu neputin-
ţă aceasteaCarii și prihănindu-le cu totul nu le credAmăgindu-se pre sineș la minte sau și so-
cotescSă se macircngacirce pre sineș eșiţii din minte
pentru deșarte nădejdiIcircnalt grăind ca niște frumoși grăitori cu cu-
vintele lor ceale icircnalteȘi cătră ceale plăcute lor aligoricindu-le pre
aceasteaCu totul defaimă icircnfricoșatele tale porunciCă pre tine a te căuta nu voesc că li să pare
că te au icircntru sineșIar deaca vor mărturisi că nu te au pre tine
Dumnezeul mieuAtuncea cu totul neprins te propoveduesc
pre tine tuturor Și cum că nimenea din oameni nu poate să
te vază pre tineNici iaste vreunul carele icirci scovacircrșaște pre
dacircnșii icircntru cunoștinţăCă ori tuturor oamenilor pre tine prins și
apropiiatlt655vgtOri neprins și neapropiiat cu totul te
vestesc pre tineDar icircnsă icircntru amacircndoao greșesc neicircnţele-
gacircndCeale Dumnezeești și omenești icircntunecaţi
fiind
Cărora dăruiaște-le lumina cunoștinţii dă-le macircna Dumnezeeștii frici
Dă-le să se scoale din groapa realii socoteliȘi icircntru simţire să vie că icircn groapă zacȘi icircntru icircntunearec șed Dumnezeiasca lu-
mină nevăzindu-o Care lucru icircl mărturisesc și ei care icircl și ade-
vereazăDar nu cred că sacircnt și acum carii te văd pre
tineCărora de nu le va străluci lumina ta și să
vază icircntru cunoștinţăCum vor creade desăvacircrșit că te arăţi celor
vreadniciȘi icircmpreună grăești și icircmpreună lăcuești
acum și icircn veaciCu dacircnșii ca cu niște robi1 ai tăi precum
ai zisCă tu al2 credincioșilor ești Dumnezeu dar
nu și al necredincioșilorPentru care cătră dacircnșii nicidecum nu cauţiCă celor ce să leapădă de tine și zic cum că
nu străluceașteLumina ta cea pururea vecuitoare icircn sufle-
tele SfinţilorCum faţa luminii tale li-o vei arăta Macircntu-
itoriul mieuNicidecum de nu vor căștiga credinţă mul-
tă precum ai zisȘi de nu pre leagea ta cea Dumnezeiască o
vor păzi cu oserdiePănă la moarte dacircndu-se pre sineș pentru
tineLa lucrarea cea adevărată a icircnţeleaptelor
poruncilor taleDeci aceasta iaste lesnirea cea macircntuitoare a
tuturor celor ce să macircntuesc Iar altă cale nu iaste precum ai zis o Dumnezeul mieu
1 Icircn manuscris este tăiat cuvacircntul bdquopriiatenildquo și deasupra este scris cuvacircntul bdquorobildquo Gr bdquoὡς ϕίλοις ὡς πιστὸς δούλοις σουldquo (ned)
2 Icircn manuscris aI (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
31
Dă-le milă dă-le milă celor ce să roagă ţie1 Macircntuitoriule acum și de-a pururea și icircn veacii veacilor amin
lt656gt
AL ACELUIAȘCărora să arată Dumnezeu și carii icircntru deprinderea bunului să fac
prin lucrarea poruncilor Cuvacircntul 4
Cum vezi ascuns fiind cum privești pre toate
Cum nu te vezi de noi dar pre noi ne vezi pre toţi
Icircnsă nu pre toţi pre carii icirci vezi icirci și cunoști Dumnezeul mieu
Ci numai pre singuri cei ce te iubesc pre tine iubindu-i icirci cunoști
Și mai ales pre sineţi te arăţi lorSoare ascuns fiind despre toată firea ome-
neascăRăsai icircntru ai tăi ca să te vezi de aceiaȘi răsar icircntru tine cei mai nainte icircntunecaţiCurvarii preacurvarii desfracircnaţii păcăto-
șii vameșiiPocăindu-se să fac fii ai luminii tale ceii
DumnezeeștiIar Lumina lumină cu adevărat naște deci
lumină și ei să facFii ai lui Dumnezeu precum e scris și
Dumnezei dupre dar2
Cacircţi de lumea cea deșartă să vor lepăda și amăgitoare
Cacircţi pre părinţi și pre fraţi icirci vor uricirc cu ne-uracircciune
Cacircţi ca niște streini și prin viiaţă trecători să vor socoti
Cacircţi goli să vor face și de bogăţie și de bani
1 Icircn manuscris cIuml (ned)2 Icircn ediţia Zagoreos lipsește un stih bdquoCacircţi bine
păzesc Dumnezeeștile tale poruncildquo (ned)
Și de icircmpătimirea lor să vor lepăda cu totulCacircţi de slava cea deșartă și pre laudele oa-
menilor din suflet o vor uricirc pentru slava cea de sus
Cacircţi voia sa și-o au tăiat desăvacircrșitȘi ca niște oi fără de răutate srsquoau făcut păs-
torilorCacircţi morţi cu trupul cătră toată reaoa lu-
crareSrsquoau făcut și au asudat icircntru ostenealele
lt656vgtfaptelor buneȘi numai singurii voii ocacircrmuitoriului au
trăitPrin ascultare omoracircndu-se și iarăș icircnviin-
du-seCacircţi de frica lui Dumnezeu și de pomeni-
rea morţiiIcircn fieștecarea și noapte și zi lăcrămeazăȘi cu mintea cad la picioarele StăpacircnuluiMilă ceracircnd și lăsare greșalelorAceștea icircntru deprinderea bunului să fac
prin toată Lucrarea bunătăţilor placircngacircnd icircn fieșteca-
rea ziȘi cu dureare bătacircnd trag spre sineș milăAceștea cu rugăciuni dease și cu glasuri ne-
grăiteȘi cu curgerile lacrămilor pre Suflet și-l cu-
răţescȘi curăţit prltegt dacircnsul văzindu-l unii ca
aceșteaFocul darului icircl priimesc și focul pofteiCa desăvacircrșit să-l vază pre acesta curăţitDar fiindcă sfacircrșit al luminii a afla nu potNesăvacircrșită iaste curăţirea unora ca acestoraCăci pre cacirct mă voiŭ curăţi și mă voiŭ stră-
luci eu ticălosulȘi pre cacirct și să va arăta Duhul cela ce mă
curăţeaște pre mineIcircnceput mi să pare mie că iaste totdeauna și
de curăţire și de vedeare
C U V Acirc N T U L
32
Că icircntru adacircnc nehotăracirct icircntru nemăsura-tă icircnălţime
Cine va putea să afle mijloc sau sfacircrșitȘtiu că mult iaste dar suma nu o știuPoftesc și doresc mai mult și totdeauna
suspinCă puţin iaste darul cel dat deși mult icircl so-
cotesc că iasteCătră ceaia ce să socoteaște că iaste departe
de minePre carea văzindu-o o doresc și mi să pare
că nimic nu amNicidecum nesimţind bogăţiia cea dată mielt657gtCă văzind Soarele nu socotesc aceastaȘi cum Ascultă și creade ceaia ce păti-
mescDulce iaste Soarele negrăit icircntru simţire Carele trage spre dorire negrăită și Dumne-
zeiască pre sufletCare văzindu-l să pacircrjoleaște și să arde cu
dorulȘi pre tot cel ce i să arată a-l ţinea icircn lăuntru
său Voiaște dar nu poate și să scacircrbeaște de
aceastaȘi nu socoteaște că veade pre cel bun sau și
icircl pătimeașteCă cela ce veade neicircncăput fiind tuturor Neapropiiat cu adevărat deaca va vrea să
miluiascăPre necăjitul mieu suflet și smeritulDegrab icircn ce fealiu să veade de mine icircnain-
tea feaţii strălucindIcircntrrsquoacest fealiu tot icircntru mine să veade ful-
geracircndȘi tot de toată bucuriia de toată poftaȘi de dulceaţa cea Dumnezeiască mă umple
pre mine smeritulDe năprasnă iaste prefacerea streină schim-
bareaLucru cela ce icircntru mine să săvacircrșaște iaste
netacirclcuit
Că deaca pre Soarele acesta pre carele toţi icircl vedem
Icircnlăuntru icircn inimă l-ar fi văzut cineva po-goracircndu-să
Și tot sălășluindu-să și strălucind așijdereaAu nu mort de minune1 și fără de glas ar
fi fostȘi toţi srsquoar fi spăimacircntat cei ce pre acesta l-ar
fi văzutDar cela ce pre făcătoriul acestuia icircl veade
ca un luminătoriuIcircn lăuntru său strălucind lucracircnd și grăindCum nu să va spăimacircnta văzindu-l cum nu
să va icircnfricoșaCum nu va iubi pre cela ce viiaţă icirci dăOamenii pre oamenii cei aseamenea lor icirci
iubesclt657vgtCacircnd decacirct ceialalţi mai mult ceva li să
par că covacircrșăscDar pre Făcătoriul tuturor pre cel singur
nemuritoriuPre cela ce pre toate și icircntru toate iaste pu-
ternic cineva văzindu-l nu-l va doriDin auzire crezind l-au iubit cei mulţiȘi pentru dacircnsul au murit Sfinţii și viiazăIar cei ce și de vedearea lui și de lumină srsquoau
icircmpărtășitCarii srsquoau cunoscut și l-au cunoscut pre
dacircnsul cum nu-l vor doriSpune cum nu vor placircnge pentru dacircnsul
necurmatCum nu vor defăima lumea și ceale din
lumeȘi cum nu să vor lepăda de toată cinstea și
slavaMai presus de Slava cea de pre pămacircnt și
mai presus de toată cinsteaFăcacircndu-se pre cel afară de pămacircnt și de
toate ceale văzuteIar mai vacircrtos pre cela ce au făcut pre toate
ceale văzute
1 Icircn manuscris mparanparane (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
33
Așa cu adevărat și pre ceale nevăzute pre Stăpacircnul zic iubindu-l
Și pre slava cea nemuritoare aflacircndu-o și luacircndu-o
Și avacircnd fără de lipsă tot binele de acolograveIcircncă și pre toată dorirea pre toată poftaBunătăţilor celor veacinice a lucrurilor ce-
lor DumnezeeștiDin izvorul cel de-a pururea viu srsquoau icircmbo-
găţitDin care a ne sătura Stăpacircne dă-ne și noao
cu icircndestulareȘi tuturor celor ce te caută și te doresc cu
oserdieCa să ne desfătăm și noi cu Sfinţii tăiDe bunătăţile ceale veacinice icircn veacii vea-
cilor amin
lt658gt
AL ACELUIAȘTetrastiha care pre dorul lui cel
cătră Dumnezeu icircl aratăCuvacircntul 5
Cum și foc ești izvoracircnd Cum și apă ești răcorind
Cum și arzi și icircndulcești Și cum pre strică-ciune o pierzi
Cum Dumnezei pre oameni icirci faci Cum pre icircntunearec lumină icircl lucrezi
Cum din iad scoţi Cum pre cei muritori icirci nestricăţești
Cum cătră Lumină pre icircntunearec icircl tragi cum pre noapte o cuprinzi
Cum pre inimă icircmprejur o strălucești cum pre mine tot mă prefaci
Cum cu oamenii te unești Cum fii ai lui Dumnezeu icirci lucrezi
Cum cu dorul tău icirci arzi Cum fără de sabie icirci pătrunzi
Cum icirci suferi Cum icirci porţi Cum nu icircnda-tă le răsplătești
Cum afară de toate fiind vezi pre ceale lu-crate ale tuturor
Cum departe de noi fiind vezi pre a fiește-căruia fapta
Dă răbdare robilor tăi ca să nu-i acopere pre dacircnșii necazul
AL ACELUIAȘIcircndemnare cătră pocăinţă Și cum voia trupului cu voia Duhului unindu-se cu chip Dumnezeesc
pre om icircl lucreazăCuvacircntul 6
Placircng și mă icircmpung cacircnd lumina icircmi străluceaște
Și pre sărăciia mea o văz și cunosc unde sacircnt
Și icircn ce fealiu de lume stricăcioasă lăcuesc și sacircnt muritoriu
Și mă veselesc și mă bucur cacircnd iau icircn minteStarea cea dela Dumnezeu dată lt658vgtmie și
slavaȘi pre sinemi ca pre un icircnger al Domnului
mă socotescCu icircmbrăcăminte nemateriialnică tot icircm-
podobitDeci bucuriia pre dorul lui Dumnezeu mi-l
aprindeCarele icircmi dă și mă schimbă iar dorul racircuriDe lacrămi icircmi izvoraște și mai mult mă
străluceașteAuziţi cei ce lui Dumnezeu precum eu aţ
păcătuitSirguiţi-vă și alergaţi prin lucruri bune cu
icircntindereCa să ajungeţi și să prindeţi materiia [cea]
de focul cel nemateriialnic ndash Iar materie zicacircnd pre Dumnezeiască fiinţă
o am arătat ţie ndash
C U V Acirc N T U L
34
Și să aprindeţi pre făcliia cea gacircndită a su-fletului
Ca să vă faceţi sori strălucind icircn lumeȘi nicidecum să fiţi văzuţi de cei ce sacircnt icircn
lumeCa să vă faceţi ca niște Dumnezei pre toată
slava lui DumnezeuIcircnlăuntru vostru ţiindu-o icircn doao fiinţeIcircn doao cu adevărat firi icircn doao lucrăriIcircn doao și voiri dupre cum strigă PavelCă alta iaste voia trupului celui curgătoriuȘi alta a Duhului și alta a sufletului mieuIcircnsă nu icircntreit ci icircndoit sacircnt ca un omSufletul mieu iaste legat negrăit cu trupul
mieuDar icircnsă fieștecarele caută pre ale sale du-
pre cum i să potriveașteAdecă ca să mănacircnce și să bea ca să doarmăCare sacircnt voi ale trupului și zic că sacircnt pă-
macircnteștiDar de vreame ce iarăș după ce să despăr-
ţeaște de suflet nimic de acest fealiu nu caută
lt659gtCi iaste mort nesimţitoriu și ca niște tină
Tot al sufletului mi să pare că iaste o voe a omului
Deci cela ce cu Dumnezeescul Duh pre a sa voe o au unit
Cu chip dumnezeesc srsquoau făcut și au luat pre Hristos icircntru inima sa
Și Hristiian srsquoau numit de la Hristos pre Hristos icircnchipuit
Avacircndu-l icircntru sineș cu adevărat pre singur cel neprins
Pre cel cu adevărat neapropiiat tuturor făp-turilor
Ci o fire neicircntinată fiinţă ascunsăIubire de oameni necunoscută celor mai
mulţi din oameniMilă carea ești nevăzută de cei ce fără de
minte vieţuesc
Fiinţă neschimbată netăiare icircntreit SfacircntăLumină fireșă și nechipnică nealcătuită cu
totulNetrupească nedespărţită neprinsă de
toată fireaCum te-ai făcut văzută precum eu cum te-ai
făcut cunoscută celor dintru icircntunearecȘi te-ai ţinut icircn braţile Maicii tale ceii SfinteȘi [cum] ai fost legat ca un ucigaș ai păti-
mit ca un făcătoriu de realeTrupeaște o Icircmpărate vracircnd cu adevărat
să mă macircntueștiȘi iarăș să mă icircntorci icircn raiul slaveiAceasta iaste iconomiia ta aceasta venirea taAceasta milostivirea ta și iubirea de oameniCarea srsquoau făcut pentru noi toţi oamenii
CuvinteCredincioși necredincioși păgacircni păcă-
toși sfinţiCă de obște a tuturor srsquoau făcut arătarea taMacircntuire și izbăvire a celor vii și a celor morţiIar lucrul cel icircntru ascuns făcut lt659vgticircntru
mine curvariulȘi din parte săvacircrșit icircntru cunoscută necu-
noștinţă ndashCunoscută adecă cu adevărat de mine dar
necunoscută de ceialalţi ndashCare limbă icircl va grăi care minte icircl va tacirclcuiCare cuvacircnt icircl va descoperi ca și macircna mea
să-l scrieCă icircnfricoșat lucru cu adevărat Stăpacircne
icircnfricoșat iaste și mai presus de cuvacircntCă să veade de mine lumina pre carea lu-
mea nu o areȘi mă iubeaște pre mine cela ce nu iaste icircn-
lăuntru lumii aceștiiaȘi-l iubesc pre cela ce nicăiri nu iaste icircntru
ceale văzuteȘi pre pat șez afară fiind de lumeȘi icircn mijlocul chiliei meale fiind pre cela ce
afară de lume
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
35
Și iaste și srsquoau făcut icircl văz cu carele și vo-rovesc ndash
Icircnsă icircndrăzneaște a spune ndash și-l iubesc și mă iubeaște și acela
Mănacircnc mă hrănesc bine cu singură vede-area
Și unindu-mă cu dacircnsul Ceriurile le covacircr-șesc
Și acest lucru icircl știu că iaste adevărat și icircn-temeiat
Iar unde icircmi iaste trupul atuncea nu cu-nosc
Știu că să pogoară cela ce iaste nemișcatȘtiu că să veade de mine cela ce iaste nevă-
zutȘtiu că cela ce de toată zidirea iaste despăr-
ţitIcircn lăuntrul său mă ia pre mine și icircn braţe
mă ascundeȘi de toată lumea afară mă aflu atunceaȘi eu iarăș muritoriul și micul icircn lume fi-
indIcircn lăuntrul mieu văz pre Făcătoriul lumiiȘi știu că nu voiŭ muri icircnlăuntru vieţii vi-
indȘi toată pre viiaţă avacircndu-o izvoracircnd icircn lă-
untrul mieuIcircntru inima mea iaste și icircn Ceriu să aflăAicea și acolograve să veade de mine icircntocma
fulgeracircndIar icircn ce chip să fac aceastea lt660gtcum aș fi
putut bine icircnţeleageȘi cum voiŭ putea să-ţ povestesc ţie cacircte
gacircndesc și cacircte văzCă sacircnt cu adevărat cu totul negrăiteAcealea care ochiŭ nu le-au văzut dar nici
ureachea le-au auzitIar pre inimă trupească niciodată nu srsquoau
suitMulţemesc ţie Stăpacircne că mrsquoai miluit
Și mi-ai dat să văz eu1 aceastea și așa să scriu
Și celor de pre urma mea să le propovedu-esc iubirea ta de oameni
Ca și acum să se icircnveaţe cu taină noroade seminţii și limbi
Cum că tu pre toţi icirci miluești carii fierbinte să pocăesc
Icircntocma cu Apostolii tăi și cu toţi SfinţiiȘi le faci bine și icirci cinstești și icirci slăvești
Dumnezeul mieuCa cu dorire multă să te caute pre tine și
cu fricăȘi cătră tine numai să caute făcătoriul lu-
miiCăruia să cuvine Slava și cinstea Stăpacircni-
rea Marea-cuviinţăCa Icircmpăratului și Dumnezeu totului și
StăpacircnuluiAcum și de-a pururea și totdeauna și icircn vea-
cii veacilor amin
AL ACELUIAȘICum că dorit și poftit dupre fire iaste numai singur Dumnezeu de carele cela ce srsquoau icircmpărtășit icircn-tru icircmpărtășirea tuturor bunătăţi-
lor srsquoau făcutCuvacircntul 7
O ce lucru ascuns de toată fiinţa cea zidităȘi ce iaste lumina cea gacircndită carea de oa-
reșcarele nu să veadeȘi carea iaste bogăţiia cea multă pre carea
nimenea icircn lumelt660vgtA o afla cu totul nrsquoau putut sau să o
dobacircndească nicidecumCă iaste tuturor neprinsă lumii neicircncăputăIaste și preadorită mai mult decacirct toată lu-
mea
1 Icircn manuscris bdquoeu euldquo (ned)
C U V Acirc N T U L
36
Iaste și prea poftită precacirct covacircrșaștePre cele văzute Dumnezeu cela ce le-au fă-
cut pre dacircnselePentru aceasta mă rănesc cu dragostea ace-
luiaȘi precacirct nu să veade el de mine pre atacircta
mă topesc cu cugeteleȘi cu mintea și cu inima mea mă arz și sus-
pinȘi umblu și mă icircnvăpăez căutacircndu-l aicea
și acolograveȘi nicăirea pre ibomnicul Sufletului mieu
nu-l afluȘi caut icircmprejur adeaseori să văz pre dori-
tul mieuȘi acela ca cela ce iaste nevăzut nu să veade
de mine nicidecumȘi cacircnd voiŭ icircnceape să placircng ca un deznă-
dăjduit atunceaSă veade de mine și mă veade pre mine cela
ce veade pre toltagtteMinunacircndu-mă mă spăimacircntez de frum-
seaţa podoabeiȘi cum deșchizind Ceriurile au căutat Zi-
ditoriulȘi pre slava mi-au arătat mie cea netacirclcuită
și streinăȘi cine oare să va face mai aproape de acelaSau cum să va sui la nemăsurata icircnălţimeGacircndind eu el să află icircnlăuntrul mieuIcircnlăuntru icircn ticăloasa mea inimă fulge-
racircndDe pretutindenea strălucindu-mă cu raza
sa cea nemuritoareȘi pre toate mădulările meale cu razele sale
luminacircndu-leTot icircmpletecindu-să cu mine tot mă sărută
pre mineȘi tot pre sineș să dă mie nevreadniculuiȘi mă satură de dragostea lui lt661gtși de frum-
seaţe
Și de dezmirdare și de dulceaţă Dumneze-iască mă umplu
Mă icircmpărtășesc de lumină mă icircmpărtășesc și de slavă
Și-mi străluceaște faţa mea ca și a doritului mieu
Și toate mădulările meale să fac purtătoare de lumină
Decacirct cei frumoși mai frumos atuncea mă fac
Decacirct cei bogaţi mai bogat și decacirct toţi cei putearnici
Sacircnt mai putearnic și decacirct icircmpăraţii mai mare
Și mai mult cinstit decacirct toate ceale văzuteNu decacirct pămacircntul și decacirct ceale pămacircn-
tești ci icircncă și decacirct CeriulȘi decacirct toate ceale din Ceriu avacircnd pre
Ziditoriul tuturorCăruia să cuvine Slava și cinstea acum și icircn
veaci amin
AL ACELUIAȘPentru Smerenie și pentru săvacircrșire
Cuvacircntul 8Dă-mi Hristoase să-ţ sărut picioarele taleMacircinile ceale ce pre mine cu cuvacircntul mrsquoau
adus icircntru fiinţăMacircinile ceale ce pre toate le-au zidit fără de
ostenealăDă-mi din acestea să mă satur cu nesăturareDă-mi să văz frumseaţa ta cuvinteȘi să mă icircndulcesc de negrăita frumseaţeȘi să icircnţeleg și să mă desfătez de vedearea taDe vedearea cea negrăită de vedearea cea
nevăzutăDe vedearea cea icircnfricoșată icircnsă dă-mi să
spuiuLucrurile eiĭ dar nu pre fiinţăCă mai presus de fire și mai presus de toată
fiinţa
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
37
lt661vgtEști tot icircnsuţ Dumnezeul mieu și Zi-ditoriule
Iar raza slavei tale ceii DumnezeeștiLumină proastă (adecă fiacutereșă) lumină dul-
ce să veade de noiLumină să descopere lumină să uneașteToată precum socotesc cu toţi noi robii tăiLumină Duhovnicească de departe văzin-
du-săLumină icircnlăuntrul nostru fără de veaste
aflacircndu-săLumină ca niște apă izvoracircnd și ca niște
foc arzindPre inima de carea cu adevărat să va prindeDintru care am cunoscut că srsquoau aprins
Macircntuitoriul mieuTicălosul și smeritul mieu sufletCarele să și arde și de tot să pacircrjoleașteCă focul apucacircnd pre fiinţele ceale gătijoase1Cum nu va pricinui dureri nesuferiteAprinzindu-să dă-mi să grăesc Macircntuito-
riuleChip netacirclcuit de frumseaţe preafrumoasăIcircmi arată și mă veseleaște și văpae de dorNesuferit icircmi lucrează și cum voiŭ suferiSau cum voiŭ spune minunea aceasta mareaCarea să face icircntru mine curvariulCă nu sufăr a tăcea Dumnezeul mieuȘi icircn adacircncuri de uitări a acoperi lucrurileCare ai făcut și le faci totdeaunaCu cei ce fierbinte de-a pururea te cautăȘi cu pocăinţă cătră tine năzuescCa nu și eu ca cela ce am ascuns talantulRobul cel rău să mă osacircndesc cu dreptateCi descoperindu-le pre aceastea tuturor zicȘi pre ceale dela mine și dela milostivirea taScrisorii le dau și le lt662gtpovestescNeamurilor celor de pre urmă o
Dumnezeul mieuCa icircnvăţindu-se mila ta cea multăPre carea o ai arătat icircntru mine și o arăţi
1 Gr ϕρυγανώδους οὐσίας
Cel mai nainte curvariu cel necurat numaiCela ce mai mult decacirct toţi am păcătuitNimenea să nu să icircndoiască ci mai vacircrtos
să te doreascăSă nu să teamă ci bucuracircndu-să să se apropieNici să se icircnfricoșeaze ci mai vacircrtos să cu-
teazeVăzind noianul iubirii tale de oameniȘi să alearge și să cază la tine și să placircngăȘi a greșalelor va lua dezlegareaZicacircnd icircntru sineș cu adevărat Dumnezeul
mieuDeaca pre prearăul acesta și preavicleanulȘi preaicircnvierșunatul l-au miluit Zidito-
riulCarele mai mult decacirct toţi oamenii au pă-
cătuitCum mai mult nu mă va milui pre mineCela ce mai cu cruţare cacirctuși de cacirct am pă-
cătuitȘi poruncile lui nu pre toate le-am călcatDar ca să știe ei și mulţimea răotăţilor mealeAicea vom zice nu pre toate cu adevărat
CuvinteCă nenumărate și mai presus de steale sacircntMai multe decacirct picăturile ploii și decacirct
năsipul măriiȘi decacirct mulţimea valurilor celor icircnvăluiteCi pre acelea care cartea știinţii le poartăȘi vistieriile pomenirii le cuprindeIar pre cealelalte tu icircnsuţ singur știi a le nu-
măraFăcutu-mrsquoam ucigaș2 auziţi toţiCa să placircngeţi cu milostivire iar chipulL-am lăsat de lungimea cuvacircntului lepă-
dacircndu-mălt662vgtFăcutu-mrsquoam vaiu mie și preacurva-
riu cu inima
2 Adecă al sufletului său dupre cum zice icircn cu-vacircntul 24 Că pre aceastea gacircnditoriu le ia Sfacircn-tul Păr nostru pentru smereniia cea desăvacircrșit
C U V Acirc N T U L
38
Și sodomitean cu socoteala și cu voirea1
Jurătoriu stracircmb crud și lacomFur și mincinos obraznic răpitoriu vaiu
mieOcăracirctoriu uracirctoriu de fraţi pizmătareţ
foarteȘi iubitoriu de argint icircndrăzneţ pre fealiulA toată altă răutatea am lucratAșa creadeţi că cu adevărat zic aceasteaȘi nu făţărniceaște nici sofisticeașteDeci cine auzind aceastea nu să va spăi-
macircntaNu să va minuna de așa icircndelungă icircngădu-
ireaO iubitoriule de oameni nu să va mira și
nu va ziceCum nu srsquoau desfăcut pămacircntul lepădacircn-
du-să de a suferiPre spatile sale neicircngăduind pre ticălosul
acelaȘi nu de viu pre acesta l-au pogoracirct icircn iadȘi cum un trăsnet de sus nu srsquoau slobozitȘi nrsquoau mistuit pre călcătoriul de leage acestaȘi cum Ceriul nrsquoau căzut icircmpreună deodatăȘi cum nu srsquoau stins Soarele și StealelePreste cela ce atacircta le-au defăimatO iarăș suferirea ta Macircntuitoriule ar fi zis
cinevaȘi o bunătatea și mila cea mareCă cu adevărat sacircnt mai presus de toată er-
tareaFaptele aceastea ale preaticălosului acestuiaPre care fieștecarele auzindu-le icircnalt va strigaPre acesta oare judecata l-au lăsat viuȘi cum dreaptă fiind măcar cu totul pre
acestaL-au priimit să fie pre pămacircntul viilorȘi deaca mă va socoti poate cineva că min-
ciuni am scris
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsește icircn continuare un stih bdquoFăcutu-mrsquoam curvariu vrăjitoriu și de co-pii stricătoriuldquo (ned)
Acestuia dă-i iertare ca un milostivlt663gtCă neștiind icircndelungă răbdarea ta
MacircntuitoriuleȘi adacircncul iubirii tale de oameniȘi necuvioasele meale lucruri auzindu-lePre hotăracircrea aceasta cu dreptate o ar fi scosDeaca pre acesta zicacircnd nevinovat osacircnda L-au lăsat apoi judecată nu iasteIar tu mai ales că vei să judeciPentru aceasta Dumnezeul mieu acum icircn-
delung rabziCă voiești cu adevărat macircntuirea tuturorPocăinţa acestora adestacircndu-oCea din lucruri cu dreaptă suferirea taCă al dreptului lucru iaste să nu bată pre
cei ce cadCi macircna mai vacircrtos cu adevărat să tinză
acestoraCare lucru făcacircndu-l tu bunul mieu Stă-
pacircnNu ai lipsit nici vei lipsi cacircndvaViiaţa aceasta luptă a tuturor oamenilor
iasteȘi toţi oamenii robi ai tău sacircnt ZiditoriuleDar avem icircnsă și mici și mari Vrăjmași neicircmpăcaţi pre boiarii icircntuneare-
culuiDeci deaca nu tu vei tinde mai vacircrtos macircnaCi icirci vei lăsa pre dacircnșii să ne biruiască pre
noiUnde iaste dreptatea unde iubirea ta de
oameniCă robi ne-am făcut noi aceluiaCu a noastră socoteală cu a noastră voireIar tu după ce ai venit ne-ai răscumpărat
pre noiȘi Părintelui tău ne-ai dus Dumnezeului
mieu Dar Pre carii icircnsă văzindu-ne vrăjmașul nu
rabdăNu sufere pizma pre carea o are
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
39
Ci răcneaște asupra noastră ca un leu și umblacircnd și cu dinţii săi scrișnind
Cu cruzime caută pre cine să icircnghiţăDeci pre cei ce de hiiara aceasta nedumest-
nicaSă rănesc și rane priimesc multelt663vgtȘi răniţi o Hristoase al mieu zacNu-i vei milui nu vei icircmpreună-pătimi mai
multȘi pre sănătatea acestora nu o vei așteptaCi icirci vei răni ci icirci vei zdrobi cu totulȘi icirci vei omoricirc pre unii ca aceștea desăvacircrșitCă și cu dreptate iaste așa și eu zic aceastaCă nu fără de voe să ţin și să biruesc aceșteaCi voind ei pre sineș să dauIcircnsă vicleanul și meșteșugareţul răotăţiiNeicircmblacircnzita și pestriţa hiiara aceastaSă făţărniceaște ceale ale priiatenilor ca un
priiatenTot căutacircnd să mă prinză și să mă vacircneazePre viiaţa ceastă văzută arătacircndu-o mie1
De viiaţa cea gacircndită mă lipseaștePrin simţirea celor acum de faţă mă furăȘi pre bogăţiia celor ce vor să fie o jăfuiașteAltul cu vedearea cea din afară să aratăȘi altul iaste dupre cea ascunsă Macircntuito-
riuleȘi deaca oamenii cei ce au cunoscut lucrul
acestaVicleșuguri prin făţărnicie formăluesc Apoi aflătoriul răotăţii ce nu va faceCum nu va amăgi și mai ales pre cei tineriȘi cum nu va icircnșela pre cei ce sacircnt fără de
răotateCu totul neiscusiţi cu totul neviclenicioșiCela ce iaste cu voirea și satan și preaviclean Și pre tot vicleșugul cu bună măestrie icircl aflăCi pre toţi icirci amăgeaște și-i răneașteȘi nimenea din macircinile acestuia au scăpatNici de săgeţile lui și de veninulCel dintru aceastea nepătrunltșigt au trecut
1 Icircn manuscris mIumlaring (ned)
Toţi am păcătuit și ne lipsimDe slava ta Hristoase cea lt664gtnegrăită și
DumnezeiascăȘi icircn dar te rugăm să ne macircntuieștiȘi să ne icircndreptezi de pomană și să ne mi-
lueștiPre carea o ai vărsat preste mine acum bogatPentru care a zice și a scrie nu voiŭ pregetaCă cum pociŭ suferi cu tăcearePre ceale făcute icircn fieștecare ceas o
Dumnezeul mieuȘi pre ceale lucrate icircntru mine ticălosulCă icircntru adevăr sacircnt netacirclcuiteNeajunse mai presus de minte mai presus
de cuvacircntȘi cum le voiŭ povesti aceastea sau cum le
voiŭ grăiDar icircnsă nesuferind să le tac acum le voiŭ
ziceDumnezeu ești singur fără de icircnceput ne-
ziditIcircntru Fiiul și icircntru Duhul Treime SfacircntăNeajuns și neapropiiat eștiZiditoriu și al zidirii ceii văzuteȘi al ceii gacircndite și Domn tu ești și StăpacircnȘi mai presus de Ceriuri și de toateCeale din Ceriul Ceriului te afliSingur făcătoriu singur StăpacircnitoriuȘi singur pre toate le porţi cu porunca taȘi cu singură voia ta le ţii pre toateAi icircmprejurul tău miriiade de Icircngeri Și mii de mii de Arhangheli de Scaune de
Domniacutei nenumărateAi Heruvimi și Serafimi PuteriPre cei cu ochi mulţi Icircncepătoriacutei și Stă-
pacircniacuteiȘi pre alţii mai mulţi slujitori și priiateniAi Slavă preaproslăvită cu totulCacirct nu icircndrăznesc fără de sfiială să cauteVreunii dintru aceștia la dacircnsa o
Dumnezeul mieuNici pot pre strălucirea cea arătată
C U V Acirc N T U L
40
A feaţii tale carea fulgeră să o sufereCă cum va putea zidirea pre lt664vgtZiditoriulTot și să-l vază tot și să-l icircnţeleagăNicidecum mi să pare că nu să poate să fie
aceastaCi Făcătoriul precacirct ar voigraveSă arată și să veade de aceia carii voiașteȘi să cunoaște și cunoaște pre zidireȘi să veade și pre atacircta veadePrecacirct va da Făcătoriul ca să vazăCă deaca de tine srsquoau adus icircntru fiinţă
Dumnezeul mieu Apoi dela tine au pre fiinţă și pre vedeareȘi pre puteare a sluji ţie fără de prihanăDar icircnsă tu ești sus preste toate Icircncepăto-
riileȘi aceastea iarăș icircmprejurul tău Dumnezeul
mieuIar noi jos icircn groapa cea prea de josGroapă nu zic lumea cea văzutăCi pre icircntunearecul păcatului cu adevăratIcircn groapă rea icircn groapă icircmpacircclatăIcircn groapă și mormacircnt prea adacircnc cumplitPre carele Soarele nu poate să-l lumineazeCă afară iaste de lumea ceastă văzutăȘi de ceaia ce va să fie noaptea păcatuluiȘi pre cei ce fără de minte icircntru dacircnsa cadȘi acum icirci ţine și după ce vor muri așijdereaIcirci va avea legaţi icircn veacul veacilorDin carii eu cel icircntacirciŭ o Hristoase al mieu
sacircntCarele și ţinut fiind și așăzat icircntru acestaȘi icircn fundul lui cel prea de josAflacircndu-mă am strigat miluiaște-măDupre ce icircntru cunoștinţa realelor meale
am venitCă am cunoscut unde prin iale mrsquoam po-
goracirctPentru care am și placircns ploi de lacrămiDin ochii miei am slobozit cu dureareMrsquoam pocăit din toată inimalt665gtȘi am strigat cu glasuri negrăite
Și mrsquoai auzit dintru negrăita icircnălţimePre mine cela ce zăceam icircn fundul cel prea
de josAl icircntunearecului celui nemărginit celui
fără de sfacircrșit icircntru sfacircrșitȘi pre puterile ceale de prin prejurul tău lă-
sindu-leTrecacircnd pre lacircngă toate ceale văzuteTe-ai pogoracirct acolograve unde eram zăcacircndAi strălucit icircndată ai gonit icircntuneareculMrsquoai sculat tu pre mine cu icircnsuflarea ta cea
DumnezeiascăMrsquoai pus pre mine icircn picioarele poruncilor
taleMrsquoai icircndulcit de frumseaţa și de dragostea taMrsquoai pătruns mrsquoai schimbat tot pre mine
toatăAm văzut faţa ta și mrsquoam icircnfricoșatMăcar că blacircndă și bine apropiiată srsquoau ară-
tat mieIar frumseaţa ta mrsquoau spăimacircntatȘi mrsquoau icircnfricoșat o Treime Dumnezeul
mieuCă un haractir al celor trei iaste icircntru fieș-
tecare faţăȘi ceale trei feaţe unul Dumnezeul mieuCarele și Duh să numeaște Dumnezeu al
tuturorDeci tu arătacircndu-te mie preaticălosuluiCum nu vream eu să mă icircnfiorez și să mă
cufundȘi mai jos de unde eram să mă facȘi să mă ascunz iarăș de [către] icircntunearecCa să mă ascunz de mine cel nesuferit tu-
turorCi aceasta adecă o lucram eu din teamereIar tu Dumnezeul mieu mai mult te icircm-
pleteceaiMai mult mă sărutai mai mult mă icircmbră-
ţișeaiIcircnlăuntru sinului Slavei tale Dumnezeul
mieu
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
41
Icircnlăuntru margenii hainelor taleBăgacircndu-mă tot și acoperindu-mă lt665vgtcu
lumina taȘi a nepomeni pre ceale văzute făcacircndu-măȘi pre ceale greale ce mă ţinea pre mine mai
nainteO adacircnc de taine O icircnălţime de slavă O suire O icircndumnezeire O bogăţieO strălucire negrăită a celor ziseCine din cuvinte va putea să icircnţeleagăSau pre mărimea Slavei să o gacircndeascăCă cela ce nrsquoau văzut acelea ce ochiŭ nu le-
au văzutȘi nrsquoau auzit acealea care ureache nu le-au
auzitȘi la inimă de om nu srsquoau suitCum celui ce scrie pentru dacircnsele va creadeIar de și va creade cum prin cuvacircnt a leVedea va putea pre ceale ce ochiŭ nu le-au
văzutȘi cum dupre vreadnicie prin auz le va icircn-
căpeaPre ceale ce urechea oamenilor niciodată
nu le-au auzitCa și bine pentru dacircnsele să gacircndeascăCa să puteţi a veni icircntru cunoștinţaA celor ce frumseaţea le iaste nebiruită ce-
lor ce o vădȘi chipul lor iaste fără de chipȘi neicircnţeles iaste tuturor aceloraDe carii să veade Ca iarăș să-ţ zic ţieCum cu gacircndul pre aceastea cineva formă-
luindu-leNu va cădea departe de adevărȘi nu să va rătăci cu formăluiri și cu năluciriChipuri mincinoase de socotealeltlegt saleAle minţii lui icircnchipuind și văzindCă precum pre iad și pre muncile ceale de
acolograveFieștecarele le năluceaște cum ar voigraveDar icircnsă precum sacircnt nimenea nu le-au văzutAșa icircnţeleage-mi mie bunătăţile acealea
Ceale din Ceriuri că-s tuturor neicircnţeleaselt666gtȘi nevăzute și numai acelora-s cunos-
cute aceasteaȘi văzute cărora Dumnezeu le va descoperiDupre măsura vredniciei fieștecăruiaDupre măsura credinţii a nădejdii și a dra-
gosteiDupre măsura păzirii poruncilor DomnuluiȘi dupre altă măsură a duhovniceștii sărăciiDupre măsura desăvacircrșit nu mică nici mareCă pre aceastea le uraște Dumnezeu nu cu
nedreptateCi cu dreptate ca pre unele ce cu adevărat
nu-s dreapteCă cea mică adecă lipsită iaste de cea
dreaptăOri pentru lenevirea ori pentru defăimareaNumai netreabnică iaste cu cale și cu drep-
tateIar ceaia ce nu mică ci mare e Icircn trufie aduce pre cela ce o au căștigatȘi pre toţi cei ce o uneltesc pre aceasta icirci
vatămăDreaptă măsură este a smerenieiCă nici cu totul să deznădăjduiaște de sineșNici i să pare că iaste cineva icircn lumeMai rău decacirct sineș icircntru faptele ceale ne-
cuvioaseȘi să placircngă de-a pururea și să se bocească
pentru aceastaȘi să defaime pre toate ceale văzuteCă acesta iaste semnul placircnsuluiCelui ce dupre Dumnezeu din suflet să faceIar deaca să ţine de ceva din ceale văzuteIcircncă pre sineș icircntru simţire nu srsquoau cunoscutNici frică au luat icircntru inima saA Dumnezeeștii judecăţi și a focului celui
veacinicNici au dobacircndit smerenie desăvacircrșităȘi pentru aceasta cade și din VedeareȘi din darul bunătăţilor aceloraPre care nici un ochiŭ de om nu le-au văzut
C U V Acirc N T U L
42
lt666vgtIa să ne sacircrguim toţi a afla smereniePre darul cel nenumit al sufletelor noastreCare nu are nume icircnsă prin cercareNumit să face icircntru cei ce l-au căștigatBlacircnd iaste Hristos și smerit cu inimaȘi cela ce l-au căștigat pre dacircnsul lăcuitoriu
icircntru sineșAu cunoscut că printrrsquoicircnsul are pre smerenieIar mai vacircrtos icircnsuș iaste smereniiaSufletul carele caută slavă dela oameniPre smereniia aceasta nicidecum nu o au
cunoscutIar cela ce au căștigat trufie măcar cacirct de puţinCum icircn lăuntrul său pre smerenie o va avea Nicidecum cu adevărat vai mie preatică-
losuluiCelui măreţ icircn deșert și trufașuluiȘi celui ce nici o bunătate nu amȘi cu nesimţire icircmi petrec pre toateZilele meale icircn viiaţa casta de acumCine nu mă va placircnge cine nu foarte mă
va jeliCă am fugit de lume și de ceale din lumeIar cu simţirea nu mrsquoam despărţit de lumeIcircn Shima Monahilor mrsquoam icircmbrăcatȘi ca un mirean iubesc ceale din lumeSlava și bogăţiia și dezmirdările și veseliilePre umeri Crucea lui Hristos o portȘi a suferi pre ocările CruciiCu totul mă leapăd cu totul nu voescCi cu cei slăviţi pre sinemi mă icircmpletescȘi cu aceia voesc să mă slăvescO primejdie O nesimţireDe icircndoită osacircndă sacircnt vreadnicCă greșind mult mai nainte icircn viiaţăMrsquoam făgăduit bine să mă lt668gt1 pocăescIar acum mrsquoam arătat călcătoriu și nemul-
ţemitoriuAl tuturor bunătăţilor acelora care mi le-au
dat Dumnezeu
1 Greșală de numerotare icircn manuscris icircn loc de 667 (ned)
Și al tocmealelor lepădătoriu mrsquoam doveditȘi nevreadnic de toată iubirea de oameniCi o Dumnezeul mieu o singure preami-
lostiveSirguiaște icircntimpină icircntoarce-mă iarășCătră pocăinţă cătră lacrămi cătră placircnsCa să mă spăl și să mă curăţesc și să te văzStrăluceaște luminat icircntru mine Slava taPre carea o ai dăruit mie acum și icircn veaciCa să te slăvesc pre tine cu glasuri neicircnceta-
te făcătoriul veacilor și Stăpacircnul
AL ACELUIAȘCum că cela ce icircntru necunoștinţa de Dumnezeu icircncă trăiaște mort iaste icircn mijlocul celor ce trăesc icircntru cu-noștinţa de Dumnezeu Și cum că de cei ce cu nevrednicie din taine să icircmpărtășesc neluat Dumnezeescul
trup și sacircngele lui Hristos să faceCuvacircntul 9
Acum icircntru cei vii ca un mort o Stăpacircne sacircnt
Și icircntru cei morţi ca un viu mă aflu ticălo-sul mai presus de toţi
Oamenii cei de pre pămacircnt pre carii i-ai zidit Dumnezeul mieu
Că a fi eu mort icircntre cei ce viiază după tineDecacirct ceale ce srsquoau zidit mai rău mă arată
cu adevăratIar a trăi icircntre cei morţi viiaţă necuvacircntă-
toare ca dobitoacele Celor ce nu te știu pre tine lt668vgtDumne-
zeu aseamenea cu adevărat iasteCă cum nu iaste aseamenea Și cum nu ias-
te icircntocmaDeși mi să pare că te știu deși mi să2 pare
că crezDeși mi să pare că te laud și te chiem pre tine
2 Icircn manuscris mi sszlig sszlig (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
43
Că grăiaște gura mea cuvinte dupre cum mrsquoam icircnvăţat
Și laude cacircnt și rugăciuni pre care icircn scris cei de demult
Luacircnd pre Duhul tău cel Sfacircnt le-au alcă-tuit
Și zicacircndu-le pre aceastea și păracircndu-mi-să că mare oareșce lucrez
Nu simţ și nu le cunosc căci ca copiiiCei ce icircnvaţă și putearea cuvintelor nu o știuAșa și eu icircntru rugăciuni și icircn Psalmi și icircn
laudeIcircngăduind și lăudacircndu-te pre tine cel sin-
gur milostivSimţire a Slavii tale și a luminii nu iauȘi precum ereticii cei ce multe de rost au
icircnvăţatLi să părea că te știu pre tine li să părea că
te cunoscLi să părea preaticăloșii că și te văd pre
tine1 Dumnezeul mieuAșa și eu multe rugăciuni și multe cacircntări
de PsalmiGrăind cu singură limba mea poate icircncă și
cu inimaDintru aceastea socotesc că pre vacircrful Cre-
dinţii icircl amDintru aceastea toată cunoștinţa adevăruluiMi să pare că o am2 apucat și de nimic mai
mult nu am trebuinţăDintru aceastea zic cum că și te văz pre tine
Lumina lumii MacircntuitoriuleDintru aceastea și cum că te știu pre tine și
ești icircmpreună cu mineȘi socotesc că mă icircmpărtășăsc de firea Dum-
nezeirii taleȘi icircmprotiva mea pilde și cuvinte scornescIscodindu-le din Scriptură le puiŭ icircnainte
și zicDomnul au zis că cei ce icirci mănacircncă trupul lui
1 Icircn manuscris bdquopre tine pre tineldquo (ned)2 Icircn manuscris bdquokszlig yumlmldquo (ned)
lt669gtȘi cei ce icirci beau singele lui icircntru dacircnșii petreace el
Icircncă și cum că icircnsuș Stăpacircnul lăcuiaște icircn-tru dacircnșii
Deci aceasta zicacircnd ca un pipăit pre cel ne-pipăit propoveduesc
Cum că icircn trupul cel pipăit să află cel ne-pipăit
Și ţinut și văzut cel cu totul nevăzutȘi nu știu nenorocitul că icircntru aceia carii
vei voigraveCu cel simţit și cu cel ţinut și cu cel văzut eștiȘi simţit și ţinut și văzut ZiditoriuleȘi icircntru cei necuraţi precum eu și nevread-
nici mai vacircrtosȘi Dumnezeu faci pre trupul și sacircngele tău
cel simţitȘi cu totul neţinut și neprins nicidecumCu neschimbare icircl schimbi iar mai vacircrtos
icircntru adevărDuhovnicesc icircl prefaci nevăzut precum
dedemultIcircncuiate fiind ușile ai icircntrat și ai eșitȘi nevăzut icircntru icircnfracircngerea pacircinii din macirci-
nile Ucenicilor te-ai făcut așa și acum pacircineaO săvacircrșești și trup al tău Duhovnicesc o
lucreziȘi mie mi să pare că te ţiu pre tine măcar de
voești măcar de nu voeștiȘi cuminecacircndu-mă cu trupul tăuȘi cu tine icircmpărtășindu-măMă socotesc și mă aflu ca un Sfacircnt Hris-
toase al mieuȘi moștenitoriu al lui Dumnezeu și al tău
icircmpreună-moștenitoriuȘi frate și părtaș al Slavei ceii veaciniceDeci dintru aceasta mă arăt că sacircnt nesim-
ţitoriu cu totulDintru aceasta cu adevărat să arată că nu
știu eu acealea care le cacircnt
C U V Acirc N T U L
44
Și pre acealea ce le grăesc și pre care de-a pururea le cuget și le cacircnt
Că deaca cu totul le-aș fi cunoscut aș fi pu-tut cu adevărat să și știu
Că neschimbat te-ai făcut om lt669vgtDumnezeul mieu
Ca pre mine cel luat tot Dumnezeu să mă faci
Dar nu ca tu om cu grosimea să rămacirciȘi să fii ţinut icircntru stricăciune cel cu totul
neţinutCela ce ești Dumnezeu nestricăcios și ne-
prins cu fireaAceasta știind că neluat trupul tău cel
DumnezeescȘi sacircngele tău cel Sfacircnt crezind că să faceȘi foc cu adevărat neapropiiat mie nevre-
adniculuiDeaca eu cu groază și cu frică cu aceastea
mrsquoaș fi cuminecatCu lacrămi și cu suspinuri mrsquoaș fi curăţit
pre sinemiIar acum icircntru icircntunearec șez și icircntru ne-
cunoștinţă mă rătăcescCu nesimţirea cea desăvacircrșit ţinut fiind ti-
călosulDar icircnsă te rog pre tine icircnsă te icircnduplecCăzind și rugacircndu-te și căutacircnd mila taCaută precum totdeauna și acum a tot icircm-
părate al mieuArată-ţi icircndurarea ta arată-ţi milostivirea taArată-ţi nepomenirea de rău spre mine va-
meșul Iar mai vacircrtos preacurvariul cel ce mai pre-
sus decacirct toată fireaCelor necuvacircntătoare și a celor cuvacircntătoa-
re au păcătuit icircnaintea taCă deși toată nelegiuirea o am lucrat icircn viiaţăDar Dumnezeu și făcătoriul al tuturor te
mărturisesc pre tineDumnezeu și Fiiu al lui Dumnezeu deofi-
inţă te cinstesc pre tine
Carele te-ai născut dintru dacircnsul mai nain-te de veaci
Și icircn vremile ceale mai de pre urmă din Sfacircnta Fecioară
Născătoarea de Dumnezeu Maria te-ai năs-cut ca un prunc
Și te-ai făcut om pentru mine și ai pătimitȘi te-ai răstignit și icircngropării Macircntuito-
riule te-ai datlt670gtȘi ai icircnviiat din morţi după trei zileȘi te-ai icircnălţat cu trupul [acolo] de unde nu
te-ai despărţitDeci așa crezindu-te eu și așa icircnchinacircndu-
mă ţieȘi iarăș așteptacircndu-te pre tine să vii și să
judeci pre toţiȘi să răsplătești fieștecăruia Hristoase cea-
le dupre vrednicieCredinţa icircn loc de lucruri socotească-se
mie Dumnezeul mieuȘi să nu cauţi lucruri care cu adevărat mă
icircndreptează mie1
Ci credinţa aceasta icircn locul tuturor icircmi va ajunge mie
Aceasta va răspunde pentru mine aceasta mă va icircndrepta
Aceasta mă va arăta pre mine părtașĭ al Sla-vei tale ceii veacinice
Că cela ce creade icircntru tine ai zis o Hris-toase al mieu
Va trăi și nu va vedea moartea icircn veaciDeci deaca Credinţa icircntru tine pre cei dez-
nădăjduiţi icirci macircntuiașteIată eu crez macircntuiaște-mă strălucindu-mi
Lumina ta cea DumnezeiascăȘi pre sufletul mieu cel ce icircntru icircntunearec
și icircn umbra morţiiIaste ţinut Stăpacircne arătacircndu-te icircl vei lumina
1 Gr καὶ μὴ ζητήσῃς ἔργα με ὃλως τὰ δικαιοῡντα bdquoȘi să nu cauţi lucruri carile cu totul să mă icircn-dreptăţeascăldquo (Cf Iacov 2 24 bdquoVedeţi dar că din lucruri se icircndreptăţește omul iar nu numai din credinţăldquo) (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
45
Și-mi dă mie umilinţă carea iaste băutură a ta de viiaţă făcătoare
Băutură carea icircngrașă simţirile lui și ale su-fletului mieu
Băutură carea mă veseleaște de-a pururea și viiaţă icircmi dăruiaște
De carea să nu mă lipsești Hristoase pre mine smeritul și streinul
Carele toate nădejdile spre tine mi-am aruncat
lt670vgt
AL ACELUIAȘMărturisire cu rugăciune icircmpreu-nată și pentru icircmpreunarea și uni-rea Duhului Sfacircnt și pentru nepă-
timireaCuvacircntul 10
Mrsquoam icircndelungat iubitoriule de oameni mrsquoam sălășluit icircn pustie
Și mrsquoam ascuns dela tine dulcele mieu Stă-pacircn
Supt noaptea grijii vieţii supuindu-măMulte de acolograve mușcări și rane am pătimitMulte rane după ce mrsquoam icircntors port icircn
sufletul mieuȘi strig icircntru chinuirea mea și icircntru durea-
rea inimii mealeMiluiaște-mă Milostiveaște-te spre mine
călcătoriul de poruncăO doftore iubitoriule de suflete și singure
iubitoriule de milostivireCela ce icircn dar pre cei neputincioși și răniţiIcirci vindeci vindecă bubele ranelor mealePicurează mila a darului tăuȘi ranele meale unge-le șterge zgăibileIcircncheae și stracircnge mădulările mealeCeale slăbănogite și piiarde toate seamne-
le Macircntuitoriule
Și desăvacircrșit icircnsănătoșază-mă tot pre mine ca mai nainte
Cacircnd nu era pre mine nici o icircntinăciune cacircnd nu aveam nici o bubă
Nici rană umflacircndu-să și arzind nici icircnti-năciune o Dumnezeul mieu
Ci alinare și bucurie pace și blacircndeaţeȘi Sfacircnta Smerenie și icircndelunga-icircngăduireLuminarea răbdării și a lucrurilor celor
preabuneRăbdarea și puteare cu totul nebiruităDe unde iase multă macircngacirciare de lacrămi
icircn fieștecarea ziDintru carea bucurie icircntru inima meaCa un izvor izvora curgea lt671gtnecurmat Și curgere era cu miiare curgătoare și bău-
tură de veselieCarea neicircncetat să icircntorcea icircn gura minţii
mealeDe unde eșea toată sănătatea de unde cu-
răţeniiaDe unde curăţirea patimilor și a gacircndurilor
celor deșarteDe unde nepătimirea cea cu chip de fulger
era icircmpreună cu mineȘi icircmpreună să făcea de-a pururea Duhov-
niceaște icircnţeleage-mi mieCela ce pre aceastea le treci să nu te icircntini
cu ticăloșieNegrăită dulceaţă a venirii pricinuindu-mi
mieȘi dor nemărginit de nuntă și de unirea cea
DumnezeiascăDintru carea eu icircmpărtășindu-mă nepăti-
maș mă făceamIcircnfocat de dulceaţă icircnvăpăiat de dorul eiĭȘi de lumină mrsquoam icircmpărtășit așa și lumi-
nă mrsquoam făcutDecacirct toată patima mai icircnalt afară de toată
răotateaCă nu să atinge patimă de lumina nepăti-
mirii
C U V Acirc N T U L
46
Precum nici umbra de soare sau icircntuneare-cul de lumină
Deci unul ca acesta făcacircndu-mă și unul ca acesta fiind
Pre furiș mrsquoam tracircndăvit Stăpacircne mie bi-zuindu-mă
Și cu grija lucrurilor celor simţite pre taină mrsquoam tras
Și icircntru icircnvăluirea celor lumești am căzut ticălosul
Și răcindu-mă ca niște hier negru mrsquoam fă-cut
Și după ce am zăbovit zăcacircnd rugină am dobacircndit
Și pentru aceasta strig ţie iarăș să mă cură-ţești
Ceracircnd iubitoriule de oameni și icircntru frumseaţa cea mai de nainte
Să mă aduc și lumina ta să o dobacircndesc și acum și de-a pururea și icircntru toţi veacii amin
AL ACELUIAȘCum că Slavă și cinste iaste fieștecă-ruia om ce să ocăraște și pătimeaște rău pentru porunca lui Dumnezeu lt671vgtnecinstea cea pentru porunca aceasta a lui Dumnezeu Și Voroavă cătră Sufletul său icircnvăţindu-l bogă-
ţiia cea nedeșărtată a DuhuluiCuvacircntul 11
Dă-mi simţirea Hristoase pre carea odată mi-o dăruiseș
Acoperi-mă cu aceasta Macircntuitoriule as-cunde-mă icircnlăuntrul eiĭ pre mine tot
Și să nu lași să se apropie de mine simţire de lume
Să nu icircntre icircnlăuntru ca nu tot pre mine să mă pătrunză
Robul tău cel smerit pre carele singur tu l-ai miluit
Că preste grija cea bună de năprasnă căzindSimţirea cea lumească reale pofte și uracircteIcircndată au băgat icircn sufletul mieu cel ticălosCă slavă icirci arată bogăţie icirci aduce aminteȘi de icircmpăraţii pămacircntului icircl zădăraște să
se apropieCa cum zicacircndu-i că acest lucru iaste bună-
norocire mareDar dintru aceaste gacircnduri precum de vacircntBurduful să umflă și focul să prinde icircn fla-
cărăAșa sufletul acela icircnsuflacircndu-să să umflăȘi să icircntinde foarte cu pofta slaveiȘi a bogăţiei și odihnii celor ce pre foc să
tacircrăscPofteaște să se slăvească dimpreună cu cei
slăviţiȘi vestit să se arate icircmpreună cu cei vestiţiȘi bogăţie să căștige cu cei ce au căștigat bo-
găţiePre sufletul pre carele icircnsuţ l-ai proslăvit cu
lumina ta cea negrăităPre carele icircnsuţ l-ai icircmpodobit cu Slava ta
cea netacirclcuităCăruia icircnsuţi i-ai arătat strălucirea ta cea
DumnezeiascăSimţirea (lumească) pre mintea lui robită
luacircndu-oIcirci arată icircmpăraţi icirci aduce aminte slavăȘi bogăţiia vieţii ceștii de aicea icirci aratălt672gtȘi a să porni foarte cu poftă cătră aceas-
tea o face prin singură aducerea aminteO icircntunearec O orbire O gacircnduri deșarteȘi o voire și punere icircntinată și socoteală
nesimţităCă lăsacircndu-mă de a vedea pre ceale negrăi-
te și nestricăcioasePre ceale de pre pămacircnt le gacircndesc și pre
aceastea le pomenescAu nu să va săvacircrși icircmpăratul Au nu va
treace slava
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
47
Bogăţiia au nu să va răsipi ca praful de vacircnt
Au nu să vor strica trupurile icircn mormacircn-turi
Și alţii vor stăpacircni banii cei de pre pă-macircnt
Și după aceia alţii și după aceia alţiiȘi apoi pentru ce icircmi zice sufletul 1 srsquoau fă-
cut bogăţiiaȘi cine icircn lume au putut să dobacircndească
vreun mic lucruCa precum cacircnd trăia și deaca va muri
să[-l] ia cu dacircnsulCu adevărat pre nimenea nicidecum vei
afla să-mi arăţi mieFără numai pre cei milostivi carii nimic nu
au căștigatCi pre toate icircn macircinile săracilor le-ai datCă aceia au cu icircntemeiare pre averile ceale
dateDupă ce și ei le-au dat icircn macircinile StăpacircnuluiIar ceialalţi toţi ca niște săraci și decacirct toţi
săracii mai răiSacircnt carii au bogăţie icircnvistierităCă goacuteli ca niște stacircrvuri să aruncă icircn mor-
macircnturiȘi decacirct ceale de faţă mai ticăloși și de ceale
ce vor să fie streiniDeci ce bun icircntru dacircnsele văzind suflete al
mieu te veseleștiȘi pre care dintru aceastea icircl judeci vread-
nic de a să poftiCu adevărat nu ai ce să zici lt672vgtCu adevă-
rat nu ai ce să răspunziVai celor ce au bogăţie icircnvistierităVai celor ce poftesc să ia slavă dela oameniVai celor ce să icircncurcă pre eiși cu cei bogaţiȘi nu pre slava lui Dumnezeu și pre bogă-
ţiia lui Și numai să fie icircmpreună cu dacircnsul le poftesc
1 Καὶ τίνος λέγε μοι ψυχή bdquoȘi a cui spune-mi sufleteldquo (ntr)
Căci lumea iaste deșartă și ceale din lume toate
Deșărtarea deșărtărilor vor fi toate deșărtă-ciuni
Pentru aceaia și vor treace Iar numai Dumnezeu singur va fi
Veacinic și nestricăcios icircntru de-a pururea vecuire rămacircind
Și icircmpreună cu dacircnsul vor fi și cei ce acum icircl caută pre dacircnsul
Carii numai singur pre dacircnsul l-au iubit icircn locul tuturor
Iar vai atuncea celor ce acum iubesc lumeaCă să vor osacircndi icircntru dacircnsa icircn veaci de
veaciVai suflete celor ce poftesc slava cea dela
oameniCă de slava lui Dumnezeu atuncea să vor
lipsiVai suflete celor ce au bogăţie stracircnsăCă vor pofti acolograve să dobacircndească o pică-
tură de apăVai suflete celor ce-ș pun nădeajdea spre omCă el va muri și icircmpreună cu dacircnsul și nă-
dejdileȘi atuncea să vor afla neavacircnd nădeajdeVai suflete celor ce au odihnă aiceaCă acolograve vor avea necaz veacinic și necurmatSpune-mi suflete al mieu ce te scacircrbești
Ce din ceale din viiaţă cauţiSpune-mi și te voiŭ icircnvăţa pre tine pre a
unuia fieștecăruia trebuinţaȘi icircnvaţă-te și cunoaște pre cel bun icircntru
fieștecarelePoftești spune-mi să te slăvești Voești să
fii lăudat Deci ascultă ce iaste cinstea și lt673gtce ne-
cinsteaCinstea iaste a cinsti adecă pre toţi dar mai
nainte de toţi pre DumnezeuȘi poruncile aceluia a le căștiga ca pre o bo-
găţie
C U V Acirc N T U L
48
Și pentru dacircnsele a fi ocăracirct pentru dacircnsele defăimat
Și pentru dacircnsele a suferi ocări de tot fealiulCăci cacircnd de vreun lucru te vei apuca sufleteCa să cinstești cu dacircnsul pre Dumnezeu ca
pre dacircnsul să-l slăveștiȘi pentru aceasta vei fi ocăracirct și vei fi de-
făimatAtuncea ai dobacircndit cinstea și slava cea
stătătoareCă slava lui Dumnezeu preste tine negreșit
va veniAtuncea pre tine și icircngerii te vor lăuda toţiCăci ai cinstit pre Dumnezeu pre carele și
aceia icircl laudăVoești suflete al mieu să căștigi icircmbrăcă-
minte și bogăţieAuzi că acum icircţi voiŭ arăta ţie bogăţia cea
veacinicăLăcrămează pocăiaște-te1 defăimează pre
toateFă-te sărac cu Duhul fă-te și cu inimaFă-te necăștigătoriu de bani fă-te strein2 de
lumeFă-te dușman voilor tale celor icircmprotivniceȘi numai al singurei voii Stăpacircnului tău fă-
te iubitoriuȘi următoriu urmelor lui cu icircntindere și sacircr-
guinţăȘi atuncea mai icircncetișor viind StăpacircnulVracircnd el să va prinde și să va priimi de tine
ticăloasePre dacircnsul văzindu-l chiuiaște și strigă tareȘi el să va icircntoarce cu ochiul său cel milostivȘi te va vedea și-ţ va dărui ţie să-l vezi pre
dacircnsul puţinȘi iarăș te va lăsa pre tine și să va ascunde
dela ochii tăiAtuncea te vei tacircngui ticăloase atuncea vei
placircnge lt673vgtcu dureare
1 Icircn manuscris bdquopăcăiaște-teldquo (ned)2 Icircn manuscris bdquostreinildquo (ned)
Și vei ceare moarte nesuferind dureareaNerăbdacircnd despărţirea dulcelui StăpacircnDar icircnsuș cel bun văzindu-te pre tine nedo-
mirindu-teȘi foarte icircngăduind icircn placircngere și icircn scacircrbăIarăș numaidecacirct ţi să va arăta iarăș numai-
decacirct te va străluciIarăș icircţ va arăta ţie bogăţiia cea nedeșărtatăSlava cea neveștejită a feaţii ceii PărinteștiȘi te va veseli pre tine precum și mai nain-
te și de bucurie te va umpleaȘi așa te va lăsa pre tine plin de bucurieȘi cacircte puţin bucuriia prin cuvintele ceale
din lumeȘi prin gacircnduri va lipsi de la tine și iarăș va
fi ţie scacircrbăȘi așa iarăș ca mai nainte vei fi tacircnguindu-te
foarteȘi cu chicot strigacircnd și pre acela căutacircndu-lAdecă pre dătătoriul veseliei pre hărăzito-
riul bucurieiPre bogăţiia ceaia ce stă și carea de-a puru-
rea cu adevărat eAșa pre voirea ta cercacircndu-o el caută Să nu obosești o suflete să nu te icircntorci
icircnapoiSă nu zici pănă cacircnd așa de neajuns și de
neprins icircmi va fi mieSă nu zici pentru ce arătacircndu-să icircndatăș să
ascunde iarășȘi pănă cacircnd dacircndu-mi osteneală nu mă
miluiașteSă nu zici Cum pociŭ să mă ostenesc pănă
la sfacircrșitȘi să obosești o suflete căutacircnd pre Stăpacirc-
nulCi ca spre moarte pre sineţ odată suflete
dacircndu-teSă nu pipăiești răsuflare să nu cauţi SlavăNici desfătare a trupului nici prieteniia ru-
deniilor
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
49
Să nu cauţi icircn dreapta sau icircn stacircnga nicide-cum
Ci ca cum acum ai fi icircnceput iar mai ales mai cu fierbinţeală alergacircnd
lt674gtSacircrguiaște-te de-a pultrugtrea să ajungi să prinzi pre Stăpacircnul
Măcar de nenumărate ori nevăzut măcar de atacirctea ori arătat ţie
De srsquoar face și neprins așa va fi ţie prinsDe mileoane de ori iar mai ales pănă ce vei
sufla cu totulMai cu sirguinţă caută-l și cătră acela aleargăCă nu te va lăsa pre tine nici te va uitaCi cacircte puţin mai ales icircn mai multă vreame
să va arătaȘi mai adeaseori o suflete va fi cu tine Stă-
pacircnulȘi după ce te vei curăţi desăvacircrșit cu strălu-
cirea luminiiIcircnsuș tot va veni icircnsuș icircntru tine va lăcuiIcircnsuș cela ce au făcut lumea va fi și cu tineȘi bogăţie vei avea adevărată pre carea lu-
mea nu o areCi Ceriul și cei ce acolograve sacircnt scrișiDeaci deaca așa să va face ţie spune-mi ce
mai mult voieștiSpune-mi suflete nemulţămitoriule spu-
ne-mi suflete necunoscătoriuleSpune-mi suflete al mieu smerite ce decacirct
aceastea iaste mai mareIcircn ceriu sau pre pămacircnt ca pre acela să-l
cauţiFăcătoriul Ceriului și Stăpacircnul pămacircntuluiȘi al tuturor celor din Ceriu și al tuturor
celor din lumeZiditoriu și judecătoriu și icircmpărat icircnsuș
fiind singurIcircntru tine iaste lăcuind tot arătacircndu-să ţieTot strălucindu-te cu Lumină și frumsea-
ţea feaţii saleArătacircndu-o ţie și pre sineș mai cu icircnchipu-
ire a-l vedea
Dacircndu-ţ și părtaș al Slavei sale pre tineLucracircndu-te spune ce decacirct acest lucru al-
tul iaste mai marelt674vgtNegreșit icircmi vei zice mie că nimic icircnsă
eu iarăș icircţ zicDe o Slavă ca aceasta tu o suflete după ce
te-ai icircnvrednicitCe te mai uimești cătră pămacircnt și ce te icircn-
dulcești de ceale de aiceaCe te topești de ceale stricăcioase după ce
ai luat ceale nestricăcioaseCe te lipești de ceale de faţă după ce ai aflat
pre ceale ce vor să fiePre acealea sirguiaște suflete totdeauna să
le căștigiDe acealea tot pre sineţ lipeaște-te suflete
al mieuCa și după moarte icircntru acealea să te afliAdecă de veacinicile bunătăţi pre care de
aicea le-ai căștigatȘi icircmpreună cu dacircnsele să stai icircnaintea făcă-
toriului tău și StăpacircnuluiVeselindu-te icircmpreună cu dacircnsul icircn veacii
veacilor amin
AL ACELUIAȘCum că dorul și dragostea cea că-tră Dumnezeu covacircrșaște toată dragostea și pre tot dorul cel ome-nesc Și cum că deaca să cufundă mintea celor curăţiţi icircntru Lumina lui Dumnezeu toată să icircnDumne-zeiaște și de acolograve să face minte
a lui DumnezeuCuvacircntul 12
Nebiruită iaste frumseaţa ta neasămănat icircţ iaste chipul
Frumseaţa negrăită mai presus de cuvacircnt icircţ iaste slava
C U V Acirc N T U L 1 1 - 1 2
50
Năravul Stăpacircne Hristoase icircţ iaste bun și blacircnd
Covacircrșaște icircnţeleagerea tuturor pămacircntea-nilor
Și pentru aceasta dorul cel cătră tine și dra-gostea
Pre toată dragostea și dorul muritorilor icircl preabiruiaște
Că precacirct covacircrșești pre ceale văzute Macircn-tuitoriule
Pre atacircta dorul cel cătră lt675gttine iaste mai mare
Și acopere pre toată dragostea cea ome-nească
Și pre icircndrăgirile dezmirdărilor celor tru-pești le opreaște și le preface
Și pre toate poftele degrab le izgoneașteCă icircntunearec cu adevărat e pofta patimilorȘi noapte adacircncă iaste lucrarea păcatelor
celor uracircteIar dorul cel cătră tine și dragostea iaste Lu-
mină macircntuitoarePentru aceaia răsărind ea icircn sufletele ceale
iubitoare de DumnezeuIcircndată pricinuiaște zi de nepătimire
Dumnezeul mieuȘi goneaște icircntunearecul patimilor și al
dezmirdărilorCi o Soare al Soarelui și al LuniiAl stealelor și al luminii și al fieștecăriia
altei zidiri ZiditoriuleAfară de aceastea ascunde-mă pre mine icircn-
tru lumina taCă numai pre tine văzindu-te icircntru lumina taPre lume să nu o văz nici pre ceale din
lumeCi și văzindu-le să mă aflu ca cum nu le-aș
vedeaȘi auzindu-le ca cum nu le-așĭ auzi CuvinteȘi precum pătimesc cei ce icircntru icircntuneare-
culDezmirdărilor vieţii șăd și petrec
Și cu icircntunearecul iubirii de slavă sacircnt aco-periţi
Văzind nu văd pre Slava cea Dumnezeiască a ta
Și auzind nu pricep nicidecumPoruncile tale și poruncirile taleAșa și eu voiŭ fi icircntru lumina taNevăzind lumea nici pre ceale din lumeCă cine văzindu-te pre tine și fulgeracircndu-
să la simţiriDin slava ta și din lumina ta cea Dumne-
zeiascăNu srsquoau schimbat cu mintea și lt675vgtcu su-
fletul și cu cugeteleȘi a vedea icircntrrsquoalt fealiu și a auzi așijdereaMacircntuitoriule nu srsquoau icircnvrednicit cu atot-
stăpacircnireaCă să afundă mintea icircntru lumina taȘi să străluceaște și lumină să săvacircrșașteAseamenea Slavei tale și minte să numeașteAșa ceaia ce srsquoau icircnvrednicit să se facă
icircntrrsquoacest fealiuȘi să icircnvredniceaște atuncea să aibă mintea taȘi una cu tine să face nedespărţitȘi cum să nu vază ca tine și să auzăPre toate fără de patimă Și cum va poftiDupă ce Dumnezeu srsquoau făcut cu totul vre-
un lucruSimţit și curgătorĭ și stricăciosSau vreo slavă alta deșartăCela ce mai presus toate aceastea srsquoau făcutȘi mai presus de toată slava ceastă văzutăCă cela ce mai presus de toate ceaste văzuteSrsquoau făcut și de Dumnezeu srsquoau apropiiatIar mai ales și el Dumnezeu srsquoau făcutCum dela cei ce zac jos cu totul slavăSau desfătare va voigrave să cauteCă aceastea rușine icirci sacircnt lui cu adevăratOcară nimicnicie și necinstireCi slavă icirci iaste lui și desfătare și bogăţieTreimea Dumnezeu și ceale ale lui
Dumnezeu și Dumnezeești
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
51
Căruia să cuvine toată slava cinstea și stă-pacircnirea
Și acum și deapururea și icircntru toţi veacii(a
m in
lt676gt
AL ACELUIAȘMărturisire a harurilor dăruirilor lui Dumnezeu și icircn ce chip Părin-tele cela ce scrie aceastea de Sfacircntul Duh să lucra Și icircnvăţătură zisă de Dumnezeu cum că ce să cade să facă cineva ca să dobacircndească macircn-
tuirea celor ce să macircntuescCuvacircntul 13
Iarășĭ icircmi străluceaște lumina iarăș lumi-nat mi să arată
Iarăș icircmi deșchide Ceriurile iarăș tae noapteaIarăș trage pre toate Iarăș să veade singurIarăș afară de toate ceale văzute mă faceȘi de ceale simţite așijderea mă despărţeaște
iarășCela ce singur iaste mai presus de toate Ce-
riurilePre carele nimenea din oameni nu l-au vă-
zut niciodinioarăNedeșchizind Ceriurile netăind noapteaNici aerul despărţindu-l nici acoperemacircn-
tul casiiCu netăiare tot icircmpreună cu mine ticălo-
sul să faceIcircnlăuntru chiliei meale icircnlăuntru minţii
mealeȘi icircn mijlocul tuturor fiind eu afară de toa-
te mă faceNu știu de și cu trupul și deodată tot
acolograveIcircntru adevăr mă fac unde iaste lumina sin-
gură
Proastă pre carea văzindu-o mă fac prost cu nerăotatea
Aceastea-s lucrurile ceale preaslăvite Hris-toase al mieu ale minunilor tale
Aceastea-s ale puterniciei tale și ale iubirii de oameni
Lucrurile care cătră noi nevreadnicii le faci
Deci pentru aceasta frica ta mă ţine și mă cutremur
Și mă icircngrijesc totdeauna și mă cheltuesc foarte
Ca cu ce să-ţ răsplătesc ţie Ca ce să-ţĭ aduc ţie
Pentru atacirctea daruri Pentru lt676vgtatacircta mi-lostivire
Pentru nenumăratele dăruiri pre care cu mine le-ai lucrat
Nimic aflacircnd icircntru mine nimic avacircnd al mieu icircn viiaţă
Ci toate roabe ale tale-s lucrurile toate-s ale macircinilor tale
Mai mult Macircntuitoriule te rog să mă icircn-veţi ce să cade să fac
Ca și să te slujesc pre tine ca bine să-ţ placCa să mă aflu Macircntuitoriule neosindit icircn-
aintea Divanului tău celui icircnfricoșat icircn zioa jude-
căţiiAscultă ce va face tot cela ce voiaște să se
macircntuiascăIar mai vacircrtos tu cel icircntacirciŭ decacirct toţi carele
mă și rogi pre mineAstăzi să ţi să pară ca ai murit astăzi că te-ai
lepădat de lumeAstăzi pre toată lumea să o socotești că o
ai părăsitAstăzi pre priiateni pre rudenii pre slava
cea deșartă toatăLăsindu-o icircmpreună să te leapezi și de grija
celor de jos
C U V Acirc N T U L 1
52
Și pre umeri să-ţ rădici Crucea și foarte să o stracircngi
Și pacircnă la sfacircrșitu-ţi poartă ostenealele is-pitelor
Și durerile necazurilor și piroanele celor scacircrbicioase
Cu bucurie priimeaște-le ca pre o Cunună a Slavei
Și cu suliţile ocărilor icircmpuns fiind icircn tot ceasul
Și icircmproșcat foarte cu toate necinstirileLacrămi icircn loc de singe vărsind vei fi mu-
cenicȘi batjocoriri și pălmuiri suferind prea cu
mulţămităPărtaș al Dumnezeirii meale și al Slavei te
vei faceIar deaca și cel decacirct toţi lt677gtcel mai de pre
urmă pre sineţi te vei arătaȘi rob și slujitoriu cel mai icircntacirciŭ decacirct toţi
aceiaMai pre urmă te voiŭ arăta pre tine dupre
cum mrsquoam făgăduitDeaca vei iubi pre vrăjmaș și pre toţi cei ce
te urăscȘi deaca pentru cei ce te supără pre tine din
suflet te vei rugaȘi le vei face bine acestora dupre puterea taAseamenea cu adevărat te-ai făcut Tatălui
tău celui preaicircnaltȘi deaca inimă curată vei căștiga dintru
aceastea Icircntru aceasta vei vedea pre Dumnezeu pre
carele nimenea niciodată nu l-au văzutIar deaca și a fi gonit tu pentru dreptateŢi srsquoar icircntacircmpla atuncea saltă că icircmpără-
ţiiaCeriurilor a ta srsquoau făcut Și care decacirct acest
lucru iaste mai mareAceastea și decacirct aceastea mai multe care
am poruncit
Lucrează-le și pre alţii icircnvaţă-i și tu și toţi alţii
Carii icircntru mine cred deaca voiţi să vă macircntuiţi
Și icircmpreună cu mine să vă sălășluiţi icircn vea-cii veacilor
Iar deaca vă lepădaţi și cu greu suferiţiȘi rușine pre aceastea și necinstire le soco-
tiţiA le pătimi și a vă pune sufletul pentru po-
runcile mealeCe și mai ceareţi a vă icircnvăţa cum să cade
voao să vă macircntuiţiȘi ce și pre mine Dumnezeu al vostru mă
mai numiţiCe și mai socotiţi cu nepriceapere că crea-
deţi icircntru mineEu pre aceastea pentru voi le-am pătimit de
voeMrsquoam răstignit am murit cu moarte a făcă-
torilor de realeȘi slavă și viiaţă și strălucire a lumii srsquoau
făcutȘi icircnviiare a morţilor și fală a tuturorlt677vgtCelor ce au crezut icircntru mine ocările
ceale icircmprotiva meaȘi moartea cea grozavă icircmbrăcăminte a ne-
stricăciuniiȘi a adevăratei icircnDumnezeiri tuturor cre-
dincioșilor srsquoau făcutPentru aceaia și cei ce icircmi urmează cinstite-
le meale patimiIcircmpreună-părtași vor fi și ai Dumnezeirii
mealeȘi ai icircmpărăţiei meale vor fi moștenitoriIcircmpreună-părtași ai bunătăţilor celor ne-
tacirclcuite și negrăiteSă vor face și icircmpreună cu mine vor fi icircn
veaciIar pre ceialalţi cine nu-i va placircnge Cine
pentru dacircnșii nu să va tacircngui
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
53
Cine nu va pica lacrămi din milostivirea inimii
Cine nu să va boci pentru nesimţirea lor cea multă
Că lăsacircnd viiaţa pre sineș morţiiSrsquoau dat dela Dumnezeu cu ticăloșie rum-
pacircndu-seDe a cărora parte a tuturor izbăveaște-mă
StăpacircneȘi părtașĬ a mă face al patimilor tale celor
preacurateIcircnvredniceaște-mă pre mine prostul și ro-
bul tău cel mai de pre urmăCa dupre cum ai zis Dumnezeule și
părtașĬ să fiuAl slavii tale și al desfătării bunătăţilor tale
CuvinteAcum adecă ca icircntru gacirccitură și icircnchipui-
re și ca icircntru o oglindăIar atuncea voiŭ cunoaște precacirct și mrsquoam
cunoscut amin
AL ACELUIAȘCum că cei ce cu Dumnezeu de ai-cea icircncă prin icircmpărtășirea Sfacircntu-lui Duh srsquoau unit după ce să duc din viiaţă icircn veaci cu dacircnsul acolograve vor fi Iar deaca cu Dumnezeu nu srsquoau unit de aicea ci aiminterlea cu cei ce icircntrrsquoacest fealiu să află aicea
să va faceCuvacircntul 14
lt678gtIcircnceput al vieţii al sfacircrșitului icircmi iaste mie icircnceput și sfacircrșitul icircnceput icircmi iaste mie
De unde viu nu cunosc și unde sacircnt nu știu
Și unde iarăș mă voiŭ duce nu cunosc ti-călosul
Mă nasc pămacircnt din pămacircnt din trup trup
Din stricăcios cu adevărat stricăcios și mu-ritoriu cu totul fiind
Puţină vreame pre pămacircnt zăbovesc trăind icircn trup și moriu
Și altă viiaţă icircncep după ce mă mut dintru aceasta
Las trupul pre pămacircnt carele va să se icircnviiazeȘi viiaţă nesfacircrșită va să trăiască icircn veaciDeci acum caută spre mine Dumnezeule
acum milostiveaște-te singureAcum miluiaște-mă iată au lipsit vacircrtutea
meaDe bătracircneaţe Macircntuitoriule mrsquoam apro-
piiat lacircngă ușile morţiiPrinţipul lumii vine1 vracircnd să cauteLucrurile și faptele meale ceale uracircte și pacircn-
găriteMuncitorii icircmi stau icircnainte cu sălbăticie
căutacircnd la mineȘi poruncă așteaptă să ia și să tragăIcircn fundul iadului Macircntuitoriule sufletul
mieu cel ticălosDeci tu cel din fire milostiv cel singur iubi-
toriu de oameniTu cel preaicircndurat Doamne miluiaște-mă
atunceaȘi să nu-mi pomenești răotăţile Să nu mă
părăseștiSă nu dai loc asupra mea dușmanului mieu
celui vicleanCarele icircn fieștecarele ceas mă tot icircngrozeașteȘi răcneaște asupra mea și scracircșneaște cu
dinţiiȘi icircmi zice cui te bizuești și cum a scăpaDin macircinile meale nădăjduești Că pără-
sindu-mă pre mine ai venit
1 Gr ῍Αρχων τοῡ κόσμου ἒρχεται trimitere la Ioan 14 30 ἒρχεται γὰρ ὁ τοῡ κόσμου ἂρχων (bdquocă vine stăpacircnitoriul lumii acesteialdquo) bdquoPrinţipulldquo tradu-ce grecescul ἂρχων (acigrave bdquocăpetenie stăpacircnitor conducătorldquo) (ned)
C U V Acirc N T U L 1 3 - 1 4
54
lt678vgtLa Hristos și poruncile meale minci-noase le-ai făcut
Ci nu vei scăpa nicidecum Că unde și te vei duce
Nu vei putea niciodată a fugi de mine ni-cidecum
Carele pre Adaacutem și pre Eacuteva i-am scos din Raiu
Și pre Caacutein ucigaș de frate l-am făcutȘi icircn vreamea potopului pre toţi icircmpreună
icircntru rătăcireȘi icircntru moartea cea icircnfricoșată a cădea cu
ticăloșiePănă icircn sfacircrșit i-am amăgit cu icircnșălăciunile
mealeȘi pre David spre preacurvie și ucidere l-am
amăgitȘi am rădicat războiu asupra tuturor Sfin-
ţilorȘi pre mulţi i-am omoracirct dar tu cum vei
scăpa de mineTot te bizuești și nădăjduești tu cel nepu-
tincios cu totulAceastea auzindu-le eu Stăpacircne și
Dumnezeul mieu și ZiditoriuleFăcătoriul mieu și judecătoriule carele ai
StăpacircnirePreste sufletul și trupul mieu ca un plăz-
muitoriu al amacircnduroraMă icircnfiorez și tot mă tem tot mă cutre-
mur ticălosulIcircmi pune icircnainte și-mi zice mie vicleanul
Hristoase al mieuCă iată nu priveghezi iată nu te icircnfracircneziIată rugăciune nu ai căștigat nu faci icircnchi-
năciuniOsteneale nu arăţi icircn ce fealiu de demult
ai icircnceputȘi pentru aceastea singure pre sineţ de
Hristos te-ai despărţit Și cu mine te voiŭ lua icircn focul cel nestinsEu știi o Stăpacircne că niciodată lucrurilor
Sau faptelor nrsquoam icircncredinţat macircntuirea sufletului mieu
Ci la mila ta Iubitoriule de oameni am alergat
Nădăjduind că mă vei macircntui icircn dar prea-milostive
Și mă vei milui ca un Dumnezeu precum oarecacircnd pre curva
Și precum pre fiiul cel curvariu lt679gtcarele au zis greșit-am
Așa crezind am alergat așa bizuindu-mă am venit
Așa nădăjduind Stăpacircne la tine am năzuitȘi acum să nu să fălească asupra mea robu-
lui tăuNici să zică unde iaste Hristosul tău unde
iaste sprijinitoriul tăuAu nu acela te-au dat pre tine icircn macircinile
mealeCă deaca mă va amăgi pre mine și robit mă
va luaNu deasupra voirii meale nici deasupra
tracircndăvirii meale Va scrie el aceasta ci deasupra părăsiriiTale pre totul aruncacircndu-l unele ca aceas-
tea icircmi va ziceIată căruia te-ai bizuit Iată spre carele ai
năzuitIată pre carele socoteai că te icircndrăgeaște
pre tine iată pre carele icircl socoteai că te iubeaște
Și frate și priiaten și fiiu și moștenitoriuTe făleai că te are pre tine cum te-au pă-
răsitȘi icircn macircinile meale dușmanului tău te-au
datȘi numaidecacirct srsquoau icircntors dela tine numai-
decacirct te-au uracirct pre tineDeci să nu mă lași Macircntuitoriule să auz eu
aceasteaSă nu mă lași Dumnezeul mieu să mă fac
ocară așa
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
55
Nu icircmpărate nu Doamne cela ce din icircntu-nearec pre mine dedemult
Și din macircinile și din berigata aceluia mrsquoai scos
Și lacircngă lumina ta slobod pre mine mrsquoai pusCă pre tine văzindu-te mă pătrunz la cea-
lea din lăuntru ale inimiiȘi nu pociŭ să te văz pre tine și a nu te ve-
dea nu suferNeapropiiată iaste frumseaţea ta neurmat
chipul tăuNeasămănată slava ta și cine cacircndva te-au
văzutSau cine va putea să te vază tot pre tine
Dumnezeul mieuCă pre totul care ochiŭ va putea să-l vazăDar pre cela ce iaste mai presus de totul
care minte icircl va lt679vgtajungeSau va putea să-l cuprinză Sau să se icircntinză
toatăCătră tot și să vază pre ţiitoriul tuturorPre cel afară de toate și carele pre totul și
pre toate le umpleȘi carele afară iarăș același tot iaste negrăitIcircnsă ca un soare te văz și ca pre un luceafăr
te privescȘi icircn sacircnul mieu te port ca pre ultngt măr-
găritariuȘi ca pre o făclie te văz pre tine aprinsă icircn-
lăuntru vasuluiIar căci nu te lăţești nici cu tot lumină pre
mineMă săvacircrșești și căci nu te arăţi tot mie icircn
ce fealiu și cacirctEști cu totul mi să pare că nu te am pre tine
viiaţa meaCi mă tacircnguesc ca unul ce mrsquoam făcut oa-
recarele scăpătat din bogatȘi din cei slăviţ necinstit și nu am nădeajdeDeci acest lucru văzindu-l dușmanul icircmi
zice tu nu te macircntueștiCă iată ai și căzut nu ai nemerit nădejdile
Că nu ai cătră Dumnezeu ca dedemult icircn-drăzneală
Cătră carele nu-l icircnvrednicesc nici cuvacircnt să-i răspunz1 Dumnezeul mieu
Ci suflu asupra lui și nevăzut icircndată să face
Așa cer Stăpacircne așa te rog pre tine așaMilostivire să-mi dăruești și atuncea mie
Macircntuitoriul mieuCacircnd sufletul va eși din trup să-i dăruești
ca să poatăCu singură suflarea asupră-le pre toţi să-i
rușineazeCarii asupra mea a robului tău vor vrea să
aleargeȘi să treacă nevătămat păzit fiind cu luminaDuhului tău și icircnaintea divanului tău să stauAvacircnd pre darul tău cel Dumnezeltegtsc
Hristoase fiind icircmpreună cu minelt680gtAcoperindu-mă nerușinat2 arătacircndu-
mă pre mine totCă apoi cine va icircndrăzni să se arate icircnaintea
ta Deaca nu va fi icircmbrăcat icircntru dacircnsul deaca
pre dacircnsul icircn lăuntru săuNu-l ţine și nu să luminează de dacircnsul
cum pre slavaCea nesuferită va putea să o vază cu totul
oricareleCă pre slava lui Dumnezeu omul și pre fi-
rea DumnezeiriiFirea omului cea proastă și smerită cum va
putea să o vazăCă Dumnezeu iaste nezidit iar noi toţi zidiţiAcela nestricăcios iaste noi stricăcioși și
prafAcela Duh iaste și mai presus de tot DuhulȘi ca un Făcătoriu al Duhurilor și Stăpacircn
fiindNoi trupuri de pămacircnt și fiinţă pămacircntească
1 Icircn manuscris bdquorăspunsldquo (ned)2 Icircn manuscris bdquonerușinatulldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 1 4
56
Acela al tuturor Făcătoriu e fără de icircnce-put și neprins
Noi viermi icircmpreună și icircmpuţiciune și ţă-racircnă
Și cine din noi va putea pre acesta cacircndva să-l vază
Dintru a sa puteare cu totul sau din lucrareDe nu el va trimite pre Duhul său cel Dum-
nezeescȘi printrrsquoicircnsul firii ceii neputincioasă să-i
deaTărie vacircrtute și puteare și vreadnic să facăPre om a vedea Slava lui cea DumnezeiascăCă icircntrrsquoalt fealiu nu o va vedea nici va pu-
tea să vazăDin oameni cineva pre Domnul venind cu
SlavăȘi așa să vor despărţi cei nedrepţi din cei
drepţiȘi cu icircntunearec să vor acoperi păcătoșii și
toţiCacircţi nu vor avea lumina Duhului icircntru
dacircnșii de aiceaIar cei uniţi cu dacircnsul din ceale de aicea și
atunceaCu taină să vor uni cu Dumnezeu și cu
adevăratȘi de icircmpărtășirea lui vor fi nedespărţiţiIar cei ce să vor duce de lumina lui despărţiţiCum atuncea să vor uni sau lt680vgtdupre
care chipVoesc să mă icircnvăţ de la voi ori pre voi să vă
icircnvăţDumnezeu srsquoau făcut om și srsquoau unit cu oa-
meniiSrsquoau icircmpărtășit de omenire și au dat cu icircm-
părtășire tuturorCelor ce icircntru dacircnsul cred și pre credinţă
din lucruriO arată icircmpărtășirea Dumnezeirii luiDeci pre aceștea singuri au zis că să macircntu-
esc carii srsquoau icircmpărtășit
De Dumnezeirea aceluia precum srsquoau icircm-părtășit
De firea noastră icircnsuș Făcătoriul tuturorDupre cum mărturiseaște Pavel cum că be-
searica lui HristosUn trup să va face Stăpacircnesc și DumnezeescNeicircntinat fără de prihană icircmpreună și fără
de toată zbacircrcituraCarii deaca vor fi cei credincioși și Cap
Hristos le va fiDeci deaca acest lucru va fi precum arătat
și iasteCare icircntinat oare va icircndrăzni atuncea să se
atingă de dacircnsulSau cine să va lipi nevreadnic și neharnic
fiindCă deaca și acum să scot din besearică afarăȘi să opresc cu totul a să icircmpărtăși păcătoșiiIar mai ales și de vedearea Dumnezeeștilor
taine să lipsescCei ce nu sint Sfinţi cum vai mie atuncea
oare Cu trupul cel prea fără prihană al lui
Dumnezeu să vor uniȘi mădulări să vor face ale lui Hristos icircnti-
naţi fiindNu iaste acest lucru fraţilor nu nu să vor
face nicidecumȘi cei ce de Dumnezeescul trup adecă de
besearicăȘi de ceata celor aleși să despărţesc spuneUnde oare să vor duce Icircn care icircmpărăţieIcircn ce fealiu de loc tacirclcuiaște-mi nădăjdu-
esc că să vor sălășluiCă negreșit și Raiul și sacircnul lui AvraaacutemȘi tot locul de odihnă al lt681gtcelor macircntuiţi
iasteȘi cei macircntuiţi sacircnt Sfinţi cu adevărat toţiDupre cum toată Dumnezeiasca Scriptură
mărturiseaște și icircnvaţăCă multe sălașe sint icircnsă icircn lăuntrultlgt că-
mării
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
57
Că precum un ceriu iaste și icircntru dacircnsul sacircnt Stealele
Care unele de altele să deosebesc cu cinstea și cu slava
Așa și o cămară iaste și o icircmpărăţieIcircnsă și raiul și Cetatea cea SfacircntăȘi tot locul de odihnă Dumnezeu iaste sin-
gurCă precum nu are omul odihnă icircn viiaţa
aceastaCela ce nu petreace icircntru Dumnezeu icircncă
și Dumnezeu icircntru dacircnsulAșa și după moarte afară de acela singurSocotesc că nu va fi odihnă nici loc fără
de scacircrbăNici de suspin nici de necaz nicidecum iz-
băvitDeci ia să ne sacircrguim fraţilor ia să ne sacircr-
guim mai nainte de sfacircrșitSă ne lipim de Dumnezeu făcătoriul tuturorCela ce srsquoau pogoracirct pre pămacircnt pentru
noi ticăloșiiCela ce au plecat Ceriurile și srsquoau tăinuit
de icircngeriȘi icircn pacircntecele Sfintei Fecioarei srsquoau sălăș-
luitȘi srsquoau icircntrupat dintru dacircnsa neschimbat și
netacirclcuitȘi au eșit spre macircntuirea noastră a tuturorIar macircntuirea noastră aceasta cu adevărat
iastePrecum de multe ori am zis și acum iarăș
vom ziceNu noi de la icircnșine ci Dumnezeiasca gurăAu arătat lumina cea mare a veacului ce va
să fieIcircmpărăţiia Ceriurilor pre pămacircnt srsquoau co-
boracirctIar mai vacircrtos Icircmpăratul tuturoltrgt celor
de sus și al celor de josAu venit și au voit să se lt681vgtasemeneaze
noao
Că dintru dacircnsul ca dintrrsquoo Lumină toţi icircmpărtășindu-ne
Lumină adoaltogtă să ne arătăm asemănate ceii dintacirciŭ
Și ai Icircmpărăţiei Ceriurilor părtași și ai slaveiȘi obșteani icircmpreună vom fi și moștenitoriAi bunătăţilor celor veacinice pre care ni-
menea niciodată nu le-au văzutIar aceastea sint precum mă plec și crez și zicTatăl Fiiul și Duhul cel Sfacircnt Treimea cea
SfacircntăAceasta iaste izvorul bunătăţilor Aceasta
viiaţa celor ce sintAceasta desfătarea și odihna aceasta po-
doaba și slavaAceasta bucuriia cea netacirclcuită și macircntui-
rea tuturorCelor ce srsquoau icircmpărtășit din strălucirea lui
cea negrăităȘi au icircmpărtășire cu dacircnsul icircntru simţireAuziţi că pentru aceasta macircntuitoriu să
numeașteCăci tuturor cu carii srsquoau unit macircntuire le
dăruiașteIar macircntuirea iaste dezlegare de toate realeleȘi a tuturor bunătăţilor icircntru dacircnsul aflare
veacinicăCare din moarte adecă viiaţă și din icircntu-
nearec luminăDin robiia patimilor și a faptelor celor prea
de rușineSlobozire cu totul desăvacircrșit tuturor le dă-
ruiașteCelor ce srsquoau unit cu Hristos și macircntuito-
riul tuturorCarii și atuncea pre toată adecă bucuriia
nejăfuită o căștigăȘi pre toată bucuriia și pre toată veseliia Iar carii cu totul sint de acesta despărţiţiȘi nu l-au căutat pre dacircnsul sau nu srsquoau unit
cu dacircnsul
C U V Acirc N T U L
58
Nici de robiia patimilor și de moarte nu srsquoau izbăvit
Măcar icircmpăraţi de sacircnt măcar boiari mă-car meghistani
Măcar [de] li să pare că să desfătează lt682gtși să veselesc și cum că au
Desfătare și socotesc că să află icircntru bunătăţiIcircnsă niciodată vor cacircștiga vreo veselie ca
aceastaIcircn ce fealiu robii lui Hristos cei slobozi de
toatePoftele necuvioase și de dezmirdări și de
slavăO au carea iaste negrăită și netacirclcuită cu
totulPre carea nimenea niciodată nu o va cu-
noaște nici o va icircnvăţa nici o va vedeaDin cei ce nu cu adevărat și cu fierbinţeală
srsquoau lipit de HristosȘi srsquoau amestecat cu dacircnsul icircntru unire ne-
grăităCăruia să cuvine slavă și cinste laudă și toa-
tă cacircntareaDe la toată zidirea și suflarea icircn veaci
amin
AL ACELUIAȘMulţămită pentru surguniia și pen-tru necazurile care au pătimit icircn
vreamea izgonirii saleCuvacircntul 15
Mulţămesc ţie Doamne mulţemesc ţie unule
De inimi cunoscătoriule icircmpărate dreap-te preamilostive
Mulţemesc ţie atotputearnice și fără de icircn-ceput Cuvinte
Carele te-ai coboracirct pre pămacircnt și te-ai icircn-trupat Dumnezeul mieu
Și te-ai făcut ceaia ce nu erai om aseame-nea mie
Fără de schimbare și fără de curgere și fără de tot păcatul
Ca pătimind [tu] cel fără de patimă dela cei fără de leage cu nedreptate
Nepătimire să-mi dai mie celui osacircndit Cacircnd voiŭ urma patimile tale Hristoase al
mieuDeci dreaptă iaste judecata ta icircmpreună și
poruncaPre carea ai poruncit să o păzim noi prea-
milostiveȘi aceasta iaste urmarea smereniei talelt682vgtCa precum ai pătimit icircnsuţi fără de
păcat fiindAșa și noi cei ce am păcătuit să suferim pre
toateȘi ispitele și gonirile și bătăile și necazurileȘi mai pre urmă moarte dela cei fără de leageCă tu ai auzit bdquoDrac airdquo și amăgitoriu te-
ai socotitDela cei fără de Dumnezeu și icircmprotivnic
lui Dumnezeu și călcătoriu de leageTu ca un făcătoriu de reale prins fiind și le-
gat singur ai fost adusToţi ucenicii și priiatenii părăsindu-te pre
tineTu și ai stătut icircnaintea judecătoriului ca un
osacircndit CuvinteȘi judecata pre carea o au scos asupra ta o
ltagti priimitTu și cacircnd ai grăit palmă dela rob ai suferitȘi cacircnd ai tăcut la moarte icircndată te-ai osacircn-
ditCăci cuvintele tale sabie la cei fără de leage
eraȘi tăcerea ta icircmpărate pricină de osacircndă să
făceaPentru aceaia nesuferind să te vază pre
tine cel singur dreptCei nedrepţi la moarte prea de ocară te-au
dat
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
59
Drept aceaia bătut ai fost preste cap și cu spini te-ai icircncununat
Și cu haină mohoracirctă te-ai icircmbrăcat și ai fost scuipit
Icircn faţă ndash vai mie ndash și batjocorit de cei fără de leage
Și bdquoBucură-te icircmpăraterdquo icircn batjocoră ai auzit dela Evrei
Și Crucea ţe-ai purtat Macircntuitoriule pre umeri
Și icircnălţindu-te te-ai răstignit pre dacircnsa Dumnezeul mieu
Macircinile ţi srsquoau pironit și picioarele și cu oţet te-ai adăpat
Și icircn coasta ta te-ai icircmpuns cu suliţa prea-milostive
Aceastea pămacircntul nesuferindu-le să clă-tea de frică
Și pre morţii cei dintru dacircnsul degrab icirci daIar Soarele icircn singe srsquoau lt683gtprefăcut văzin-
du-te pre tineȘi Luna cu icircntunecare srsquoau icircmbrăcat atunceaȘi Catapeteazma besericii ceii de atuncea
srsquoau sfășiiatDin ceale de sus făcacircndu-să icircn doao pacircnă la
ceale de josȘi niciuna cei fără de leage dintru aceastea
nrsquoau priceput nicidecumCi icircncă și icircn mormacircnt zăcacircnd [tu] strejari
au pusȘi piiatra o au pecetluit socotind să te ţieDar tu Stăpacircne ai icircnviiat cu a ta StăpacircnireȘi peceţile le-ai lăsat icircntregi călcătorilor de
leageȘi venirea icircngerilor au prăvălit piiatraȘi pre cei ce străjuia acolograve i-au spăimacircntat
cu fricăȘi nicidecum nrsquoau voit cacirct de puţin să icircn-
ţeleagăCi au rămas orbi fiind la minte și la inimăIcircntunecată avacircndu-o pre dacircnsa pănă icircn
sfacircrșit
Deci ce lucru mare iaste mie deaca pre aceastea și eu le pătimesc
Pre care icircnsuţ tu le-ai pătimit fără de păcat fiind
Pentru lume Stăpacircne ca pre lume să o macircntuești
Eu carele am păcătuit preamulte din tacircnă-ră vacircrstă
Și te-am icircntăracirctat pre tine Hristoase cu lu-crurile și cu cuvintele
Mare icircmi iaste cu adevărat iar mai vacircrtos și mai presus de toată slava
Că părtaș mă face al slavei tale ceiĭ negrăiteIcircmpărtășirea patimilor iaste urmarea lucru-
rilorȘi pricinuitoare a Dumnezeirii smereniia a taIaste celor ce cu cunoștinţă pre aceasta o
uneltescMulţemesc ţie Stăpacircne pătimindu-le mai
vacircrtos cu nedreptateIar deaca după dreptate fie-mi mie răsplă-
tire a greșalelorSpre curăţirea nemăsuratelor meale Hris-
toase păcateȘi să nu mă lași niciodată să se lt683vgtaducă
asupră-mi dureriMai presus de puteare-mi Stăpacircne sau is-
pite sau necazuriCi de-a pururea să-mi dăruești icircmplinirea
Dumnezeul mieuȘi vacircrtute ca să pociŭ a suferi scacircrbeleCă tu ești din icircnceput al celor bune dăru-
itoriulCelor ce din suflet cad la Stăpacircnirea ta du-
pre vrednicieCarele ale Credinţii și ale lucrurilor și ale
nădejdilor celor buneLe dăruești darurile și pre toate dărileDumnezeescului și icircnchinatului Duhului
tău preamilostiveAcum și de-a pururea și totdeauna icircn vea-
cii veacilor amin
C U V Acirc N T U L
60
AL ACELUIAȘCum că toţi Sfinţii strălucindu-se să
luminează și pre Slava lui Dumnezeu o văd pre cacirct iaste cu putinţă firii omenești să vază pre Dumnezeu
Cuvacircntul 16Caută de sus Dumnezeul mieu și binevo-
iaște a te arătaȘi cu mine scăpătatul a vorovi descope-
re-m lumina taDeșchizindu-mi Ceriurile deșchide-mi
mai vacircrtos mintea meaIcircntră și acum icircn lăuntrultlgt mieu grăiaște
precum dedemultPrin icircntinată limba mea pentru acealea
care grăesc oarecariiCă acum nimenea nu iaste carele cu cunoș-
tinţă au văzut pre DumnezeuNici srsquoau făcut mai nainte de acesta afară
de ApostoliDar nici aceia icircnșiși1 zic [ei] cum că nrsquoau
văzut arătatPre Dumnezeul tău și tatăl ci necunoscut
celor mulţiȘi nevăzut așijderea icircl dogmatisesc că iastePuind icircnainte graiul preaiubitului tăuUcenic Ioaacutenn carele zice Pre Dumnezeu
niciodatăNu l-au văzut cineva din oameni Așa Hris-
toase al mieu grăiaște degrablt684gtCa să nu fiu eu socotit de cei neprice-
puţi bacircrfitoriuScrie mi-au zis atuncea care-ţ zic scrie și
să nu leneveștiEu Dumnezeu mai nainte de toate zilele
ceasurile și vremileIcircncă și de toţi veacii și de toate ceale văzuteȘi gacircndite zidiri eram mai presus de minte
și de cuvacircnt
1 Icircn manuscris bdquoicircnsușldquo (ned)
Și mai presus de toată icircnţeleagerea singur cu cel singur numai
Și nimic din cele văzute dar nici din cele nevăzute
Nu era cu adevărat mai nainte de a să face singur eu sacircnt nezidit
Icircmpreună cu Tatăl și cu Duhul mieu Sin-gur fără de icircnceput sint
Din Tatăl mieu cel fără de icircnceput Și din icircngeri nimenea niciodată
Dar nici din Arhangheli nici din cealelalte racircndueli
Au văzut cacircndva firea mea nici pre mine icircnsumi Ziditoriul
Tot icircn ce fealiu sacircnt Ci numai pre singură raza slavei
Și pre curgerea Luminii meale o văd și să icircnDumnezeesc
Că precum oglinda razele Soarelui prii-mindu-le
Sau precum piiatra cea de criștariu cacircnd să străluceaște icircntru amiază-zigrave
Așa priimesc razele Dumnezeirii meale toateIar pre mine Tot a mă vedea cineva nicide-
cum nu srsquoau icircnvltrgtednicitNu din icircngeri nu din oameni nici din Sfin-
tele PuteriCă afară sacircnt de toate și tuturor nevăzutȘi nicidecum nu pizmuesc acestora ca să nu
mă vazăNici ca cum nu aș fi frumos mă ascunz ca
să nu mă arătCi vreadnic de Dumnezeirea mea nimenea
nu srsquoau aflatNici srsquoau făcut zidirea icircntocma putearnică
cu ZiditoriulCă aceasta nici icirci iaste de folos ci o mică
rază văzindSă icircnvaţă cum că cu adevărat sint lt684vgteu și
mă cunoaște pre mine DumnezeuCarele pre dacircnșii icircntru fiinţă i-am adus și
să spăimacircntează de mine și cu frică
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
61
Lăudacircndu-mă icircmi slujesc Că nu să poate alt Dumnezeu
Să se aducă icircntru fiinţă icircntocma putearnic cu Ziditoriul
Nici deofiinţă cu acela Că nici iaste cu pu-tinţă nicidecum
Deofiinţă cu Ziditoriul zidirea să se facăCă cu cel nezidit cel zidit cacircnd cacircndva să
va potriviCă decacirct cel ce de-a pururea așijderea iaste
și fără de icircnceput și neziditCeale zidite mai mici și mai de jos le vei
mărturisi că sacircntȘi pre atacircta să deosibeaște precacirct carul și
herestrăulDe cela ce le-au făcut pre dacircnsele Deci
cum carulPre cela1 ce l-au făcut pre el icircl va ști și cum
herestrăul pre cela ce-l trageIcircl va cunoaște spune-mi deaca nu acestora
le va da cunoștinţăDe nu va pune icircntru dacircnsele vedeare cel ce
le-au făcut pre ialeCare cu neputinţă iaste aceltsgtt lucru tutu-
ror zidirilorDeci nimenea din oameni nicidecum ni-
menea nici din icircngeriNu au luat stăpacircnire să dea altora pre DuhulSau viiaţă lor să le dăruiască Iar Domnul
tuturorAvacircnd stăpacircnire singur singur avacircnd pu-
teareCa cela ce iaste izvor de viiaţă aduce icircntru
fiinţă jivini icircnsufleţiteOri icircn ce fealiu cu adevărat și va voigrave și dă-
ruiaște fieștecăruiaCa un meșter ca un Stăpacircn cacircte voiaște și
vreaCăruia să cuvine Slava și Stăpacircnirea acum
și icircn veaci amin
lt685gt
1 Icircn manuscris bdquopre cela celaldquo (ned)
AL ACELUIAȘCum că unirea Preasfacircntului Duh cu sufletele ceale curăţite icircntru simţire luminată adecă icircntru cu-noștinţă să face și icircntru care suflete srsquoar face cu chip de lumină asea-menea luiș și Lumină pre dacircnsele
le lucreazăCuvacircntul 17
Departe stă de ceale văzute cel nevăzut cu totul
Și de zidiri cel ce mai nainte le-au făcut pre iale
Și de ceale stricăcioase cel nestricăcios și icircntunearecu de lumină
Și amestecare acestora srsquoau făcut cacircnd Dumnezeu srsquoau pogoracirct
Că pre ceale despărţite atuncea le-au icircm-preunat Macircntuitoriul mieu
Dar cei orbi pre unire nu o au văzut și cei morţ zic cum că simţire de aceasta nici-decum nu au avut
Și socotesc că viiază și văd O ce nebunie mai de pre urmă
Și necrezind zic cum că nimenea cu cerca-rea lucrul acesta
Nu l-au cunoscut nici l-au pătimit nici l-au văzut icircntru simţire
Ci prin auzire și prin icircnvăţătura cuvintelor singure să face numai
Ci o Hristoase al mieu icircnvaţă-mă să zic ceva cătră aceastea
Și din neștiinţa cea multă și din necredinţă pre aceștea
Să-i trag și să le dăruesc a te vedea pre tine Lumina Lumii
Ascultaţi și priceapeţi o Părinţi Dumne-zeiești cuvinte
Și veţi cunoaște unirea carea icircntru cunoș-tinţă să face
C U V Acirc N T U L 6 -
62
Și icircntru simţire cu totul și cu cercarea și cu vedearea
Dumnezeu iaste nevăzut iar noi cu totul văzuţi
Deci deaca el cu cei simţiţi de voe să uneașteApoi unire să face a lt685vgtamacircndurora icircn-
tru cunoștinţăIar deaca necunoscut vei zice că să face
aceasta și nesimţitCu adevărat a morţilor iaste unirea și nu a
vieţii cu cei viiAl zidirilor Ziditoriu e Dumnezeu iar noi
zidiţi așijdereaDeci deaca Dumnezeu Ziditoriul cu zidi-
rea srsquoau pogoracirctȘi srsquoau unit și să face [ea] ca un ziditoriu
apoi zidireaSimţire cu adevărat va lua de adevărată ve-
deareCăci cu Ziditoriul zidirea negrăit srsquoau unitIar deaca aceasta nu o va da-o1 apoi au perit
CredinţaȘi nădeajdea celor ce vor să fie cu totul srsquoau
prăpăditApoi icircnviiare nu va fi nici judecata cea de
obșteDe vreame că și zidirile precum zici ne-
simţitCu Făcătoriul ne unim și nimic icircntru co-
noștinţă nu gacircndimȘi urmează că Dumnezeu dupre socoteala
ta nu iasteViiaţă nici viiaţă unindu-să cu noi ne dă-
ruiașteIarăș Ziditoriul iaste nestricăcios iar zidi-
rile stricăcioaseCă cei ce au păcătuit nu pre trup numaiCi și pre icircnsăș sufletele icircntru stricăciune le-
au aruncat
1 Εἰ δὲ μὴ τοῡτο δώσομεν bdquoIar de nu vom priimi aceastaldquo (ned)
Și dupre cuvacircntul acesta și cu trupul și cu sufletul
Stricăcioși sintem ca cei ce cu stricăciunea morţii ceii gacircndite
Am fost ţinuţi icircmpreună toţi și cu a păca-tului
Deci deaca cel cu firea nestricăcios să va uni cu mine cel stricăcios
Cu adevărat una dintru aceastea va fi carea voi să o zic ţie
Că ori pre mine mă va schimba și nestrică-cios mă va face
Ori icircntru stricăciune să va preface cel ne-stricăcios și așa
Poate eu nu voiu cunoaște lt686gtcă acela au pătimit
Și srsquoau făcut ca eu iar deaca eu mă facTot nestricăcios din stricăcios după ce
mrsquoam lipit de cel nestricăciosCum nu voiu simţi Cum prin icircnsăș cer-
careaNu voiu vedea ceaia ce mă voiu face după
ce mrsquoam făcut ceea ce nu eramCă a zice cum că Dumnezeu unindu-să cu
oameniiNu-i icircmpărtășaște pre dacircnșii de Dumneze-
iasca nestricăciuneCi mai vacircrtos cu stricăciunea acelora icircm-
preună să tragePeire a celui neperitoriu dogmatiseaște cela
ce zice aceastaȘi huleaște și icircnsuș din viiaţă cu totul cadeIar deaca aceasta iaste cu neputinţă priime-
aște mai bine pre ceaialaltăȘi de nestricăciune a te icircmpărtăși sirguiaș-
te-te mai nainte de sfacircrșitLumina iaste Dumnezeu iar noi cei din icircn-
tunearecSau mai adevărat să zic noi icircnșine sintem
icircntunearecCă nici va străluci aiurea Dumnezeu ndash nu
vă amăgiţi ndash
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
63
Fără numai icircntru singure sufletele cu care să va uni mai nainte de sfacircrșit
Iar celoralalţi de și va străluci precum au zis propoveduitorii
Ca niște foc să va arăta lor neapropiiat cu totul
Și va cerca pre lucrul fieștecăruia ce fealiu iaste
Și iarăș să va despărţi de aceștea ca de niște nevreadnici
Și aceia vor lua muncă vreadnicăIcircnsă și aicea și acolograve Lumină a sufletelor el
singur iasteIar noi icircntunearec pre suflete neluminate
avacircndu-leDeci deaca lumina sufletelor să va uni cu
sufletul mieuOri aceaia să va stinge și să va face icircntunearecOri sufletul mieu lt686vgtluminacircndu-să va fi
ca luminaCă lumina cacircnd să va aprinde fuge icircndată
icircntuneareculMăcar că și al luminii ceii simţite iaste lu-
crul acelaȘi deaca lumina cea dintru nefiinţă adusă1
icircţ lucrează ţie unele ca acesteaȘi pre ochii tăi ţi-i luminează și pre suflet
ţi-l veseleașteȘi pre ceale ce mai nainte nu le vedeai icircţ
dăruiaște să le veziCe nu va face deaca va străluci icircn suflet Zi-
ditoriul luminii aceștiiaCarele au zis bdquoFacă-se luminărdquo și icircndată
srsquoau adus icircntru fiinţăDeci ce ţi să pare ţie deaca va străluci gacircn-
dit icircntru inima taSau icircn minte ca un fulger sau ca un Soare
mareAu nu va putea să facă pre suflet să strălu-
cească
1 Icircn manuscris bdquoaduseldquo (ned)
Au nu va lumina pre acesta și nu-i va da să cunoască
Icircntru cunoștinţă adevărată pre dacircnsul cine și carele iaste
Așa cu adevărat așa să face așa să săvacircrșașteAșa să descopere darul DuhuluiȘi printrrsquoicircnsul și icircntru dacircnsul Fiiul și cu
TatălȘi pre aceștea icirci veade precum iaste cu pu-
tinţă să-i vazăȘi atuncea ceale pentru dacircnșii de la dacircnșii
negrăitSă icircnvaţă și grăiaște și tuturor celoralalţi scrie Și dogme lui Dumnezeu cuvioase alcătuiaș-
te precum toţiSfinţii Părinţi cei mai de nainte icircnvaţăCă așa au dogmatisit Simvolul cel Dumne-
zeescȘi unii ca aceștea făcacircndu-se precum am
zis și aceiaCu Dumnezeu pre ceale ale lui Dumnezeu
au grăit și au zisCă cine ar fi bogoslovit unimea cea Troi-
ceascăSau cine ar fi răsturnat eresurile deaca nu
srsquoar fi făcut unul ca acestaSau cine srsquoar fi chiemat Sfacircnt neicircmpărtășin-
du-să de Sfacircntul Duh Nimenea nicioda-tă Fiindcă și lumina cea lt687gtgacircndită
Icircntru simţire are fire a să apropiia de aceia cu carii icircmpreună va fi
Iar cei ce zic cum că fără de simţire să icircm-părtășesc de aceasta
Ei cu adevărat pre sineș să numesc nesimţiţiIar noi icirci zicem că și morţi sacircnt și de viiaţă
lipsiţiDeși li să pare că sacircnt vii O rătăcire O
nebunieCi o lumină străluceaște icircntru dacircnșii ca
văzindSă se pleace negreșit că tu lumină cu ade-
vărat ești
C U V Acirc N T U L 1 7
64
Și cu carii te unești ca o lumină aseamenea ţie icirci lucrezi
Strălucesc precum și totdeauna icircnaintea feaţii credincioșilor
Dar nu voesc a mă vedea ci mijesc mai vacircrtosȘi a căuta la mine nu voesc o fiiuleCi icircncă și icircș icircntorc feaţele icircn altă parteȘi eu icircmprejur după dacircnșii mă icircntorc și icircn-
aintea acestora stauȘi aceia iarăș aiurea icircș trimit ochiiȘi cu totul Lumina feaţii meale nu o vădDintru aceștea unii adecă icircși acopăr cu aco-
peremacircnturi feaţele saleIar alţii și afară fug fiindcă mrsquoau uracirct pre
mine cu totulDeci ce aș fi făcut cu aceștea cu totul nu
mă domirescCă fără de voe pre dacircnșii și cu sila poate
să-i macircntuescȘi acest lucru necaz li să va părea lor că nu
voesc să se macircntuiascăCă bunul cu voe va fi bun cu adevăratIar bunătatea cea fără de voe nu va fi bu-
nătateȘi pentru aceasta vracircnd ei ndash și icirci văd și mă
vădȘi ai Icircmpărăţiei meale icircmpreună moșteni-
tori icirci facIar pre cei ce nu voesc icirci las dupre voia lor
icircn lumeȘi să fac judecători icircnsuș ai loruș mai nainte
de judecatăCăci cacircnd eu Lumina cea neapropiiată stră-
luceamlt687vgtEi singuri loruș icircntunearecul șrsquoau pri-
cinuitNevracircnd să vază Lumina și rămacircind mai
bine icircntru icircntunearec amin
AL ACELUIAȘAlfavitos dupre slove icircndoit care icircndeamnă și povăţuiaște pre cela ce acum nu demult de lume srsquoau depărtat ca să alearge la săvacircrșirea
vieţii monahiceștiCuvacircntul 18
Icircnceput făcacircnd pre Hristos și credinţa cea fierbinte
Așa depărtează-te de lumeMergi fugind de rudenii și de priiateni căAceasta iaste de folos celor noi icircncepătoriGol de materie apropie-te la cel nemateri-
ialnicCă nimic mai mare nu vei afla spre ajutoriuȘi toată teamerea să o leapezi de la tine căCătră Stăpacircnul cel putearnic ai năzuitȘi nădeajde mai ales să iai fără de icircndoireCă să grijaște și de pasările ceale miciJugul cel ușor al Domnului poartă-l că multăIaste răsplătirea celor ce vor să fieCăci pre noi muritorii pre toţi darul ne
macircntuiașteCă cu singele cel Dumnezeesc ne-am răs-
cumpăratȘi Dumnezei ne arată cu puterea celui ce ne
chiiamăCă aceasta iaste icircntruparea StăpacircnuluiCa cu lucrul să cunoști icircmplinirile lucru-
rilor care iaste decacirct toate ceale văzute mai minunat
Bun căștig icircţ iaste ţie tăiarea voilor că măr-turisitoriu
Te arată pre tine cunoștiinţaCuvintele Părintelui tău și poruncile lu-
crează-leCă te povăţuesc pre cale fără de potecnirePănă la moarte cu icircnălţime mare iaste
aceasta
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
65
Dumnezeu să veade că au lucrat acest lucru pentru tine
Socoteaște-te că ești mai lt688gtprost decacirct toţiCă aceasta cel icircntacirciu te face al IcircmpărăţieiȘi strein și mai sărac și mai smerit decacirct
alţiiCă mari sint aceastea deaca și le vei isprăviTot vei fi următoriu al StăpacircnuluiȘi ce iaste mai bun decacirct aceastaPre toate le isprăveaște placircnsul cel din fieș-
tecarea ziCă dulce iaste acesta mai mult decacirct macircn-
carea și băuturaCarele te icircnvaţă cunoștinţa acelor ce curg
și acelor ce stauCă te depărtează mai icircntacirciu de toată lumeaTăcearea deprinde-o carea păzeaște aceasteaCă tae nefolositoarele rădăcini ceale de
multe fealiuriPomenirea morţii aibi-o totdeaunaCă aceasta iaste pricinuitoare de smereniePrin care curăţindu-te și luminacircndu-te cu
inimaO minune carea să caută de toţiTe vei icircnvrednici să vezi bine lumina cea
DumnezeiascăCă săgeată iaste nemateriialnică din cel ne-
materiialnicIar Hristos iaste dragostea cea desăvacircrșitȘi cela ce-l are pre dacircnsul Dumnezeu du-
pre dar iasteCarele luminează sufletele ceale ce icircl caută
pre dacircnsulAceastea singure vor trăi nimenea să nu să
amăgeascăO dragoste de Dumnezeu făcătoare și ca-
rea ești DumnezeuSpaimă iaste aceasta și lucru cu greu de
aflat
AL ACELUIAȘIcircnvăţătură cătră monahii cei ce acum nu demult srsquoau lepădat de lume și de ceale din lume Și pentru ce fealiu de credinţă datoriu iaste să aibă cineva
cătră Părintele săuCuvacircntul 19
Lasă lumea toată și pre cei din lumelt688vgtPriimeaște numai fericitul placircnsTacircnguiaște-te numai pentru ceale de tine
rău lucrateCă aceastea pre tine de făcătoriul tuturor Te-ai lipsit de Hristos și de SfinţiDe nimic alt să nu te grijești afară de acestaDar și pre trupul tău ca pre un strein aibi-lȘi jos caută ca un osacircndit numaiȘi carele pre calea cea spre moarte meargeSuspină de-a pururea din adacircncul inimiiȘi faţa cu singure lacrămile spală-oIar picioarele care spre ceale reale au alergatSă nu voești nicidecum cu apă a le spălaAșa și macircinile tale aibi-le stracircnsePre aceastea cu obrăznicie cătră Dumnezeu
să nu le tinziPre care de multe ori le-ai icircntins cătră păcatStăpacircneaște-ţ icircndrăzneaţa limbă cacirct poţiCă lesnicioasă iaste acesta spre păcatFiindcă cu dacircnsa singură și mulţi Din cei mari au greșit din calea cea dreaptăȘrsquoau pierdut icircmpărăţiia CeriurilorDar decacirct aceasta mai icircntacirciu astupă-ţi ure-
chileSă nu auzi nimic din ceale uracircte și deșarteAtuncea poate o vei domni și pre aceastaSă auzi numai sfătuirile Părintelui tăuFă-ţ smerite cătră dacircnsul răspunsurileȘi ca lui Dumnezeu spune-i gacircndurile talePacircnă la asupreală și nimic să nu ascunziNimic altceva să nu faci fără de voia acestuiaNici să dormi nici să mănacircnci nici să beaiȘi cacircnd aceastea vei păzi mulţi ani
C U V Acirc N T U L 1 8 - 1 9
66
Nici un lucru mare să-ţ pae că ai isprăvitCă ai sămănat cu sudori și cu ostenealălt689gtDar icircncă rodul ostenealelor tale nu l-ai
seceratDeci să nu te rătăcești nici să ţi să pae că
ai aflatMai nainte de a căștiga ochi sufleteștiȘi urechile inimii tale să vor curăţiCu lacrămile tale spălacircndu-se iale de
icircntinăciune1
Și Duhovniceaște și să vezi și să auziCă și a vedea așa iaste minunea minunilorNimic trupesc cacircndva gacircndeaște unul ca
acestaȘi pășaște pre pămacircnt ca cum ar păși icircn aerȘi pre toate le veade pănă și adacircncurileȘi icircnţeleage făpturile toateCunoaște pre Dumnezeu Să spăimacircntează
de fricăȘi ca unui făcătoriu i să icircnchină și-l slăveașteȘi mare lucru iaste a-i cunoaște stăpacircnireaMăcar de și toţi socotesc că știu aceastaDar să amăgesc cei mai mulţi să nu te icircn-
doeștiAcest lucru icircl știu numai singuri cei luminaţiIar ceialalţi toţi ndash o cumplită neștiinţă ndash Mai icircntunecaţi sacircnt și decacirct draciiRugăciune2
Ci o Doamne și ziditoriule al tuturorCarele mrsquoai făcut din pămacircnt jivină muri-
toare Și mrsquoai cinstit cu dar nemuritoriuȘi mi-ai dat să viez și să grăesc și să mă mișcȘi să te slăvesc pre tine Stăpacircnul tuturorIcircnsuţ Stăpacircne dă-mi mie ticălosului
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsesc icircn continuare patru sti-huri pe care le traducem după Sources Chreacutetien-nes bdquoși a fi icircnceput a ţi se schimba toate simţirile căci vei vedea multe dintru cele de nepovestit și vei auzi și mai multe cu totul neașteptate carile nu vei putea cu limba ta a le grăildquo (ned)
2 Cuvacircntul bdquorugăciuneldquo este scris icircn marginea tex-tului cu cerneală roșie (ned)
Și să caz la tine și să cer cea de folosCă nu cunosc și cum mrsquoam adus icircn lumeȘi cersquos ceaste de aicea care le socotesc că sacircntCe iaste vedearea mea o Dumnezeul mieuȘi cersquos ceale văzute nu pociŭ să le spuiŭCum ne-am făcut deșerţi toţi oameniilt689vgtȘi judecată dreaptă a celor ce sacircnt nu
avemEri am venit negreșit și macircine mă ducȘi-mi pare că sint fără moarte aiceaCum că te am pre tine Dumnezeu mărtu-
risesc tuturorDar mă leapăd de tine cu lucrurile totdeaunaMă icircnvăţ cum că tu ești făcătoriul al tuturorȘi fără de tine mă silesc pre toate să le amTu icircmpărăţești preste ceale de sus și preste
ceale de josȘi eu singur a mă icircmprotivi ţie nu mă icircnfiorezDă celui lipsit dă-mi mie preaticălosuluiPre toată răotatea sufletului să o leapădPre care umflarea pre care icircnălţarea deșartăIcircl fracircng icircmpreună și-l zdrobesc vai mieDă-mi Smerenie dă-mi macircnă de ajutoriuȘi-mi curăţeaște macircnzălirea Sufletului mieuȘi-mi dă lacrămi de pocăinţăLacrămi de dorire lacrămi de macircntuireLacrămi care-m curăţesc negura minţii mealeȘi strălucit pre mine de sus mă săvacircrșescCarele voesc să te văz pre tine Lumina lumiiLumina ochilor miei ai ticălosuluiCelui ce pre inimă plină de realele vieţiiO am de multe necazuri și de zavistie [din
partea]Lucrătorilor surguniei mealeSau mai bine să zic ai făcătorilor miei de bineAi Stăpacircnilor miei alor miei cu adevărat
priiateniCărora icircn loc de reale dă-le bunătăţile
Hristoase al mieuCeale veacinice și bogate și DumnezeeștiCare le-ai gătit icircn veacii veacilorCelor ce te doresc și te iubesc cu osacircrdie
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
67
lt690gt
AL ACELUIAȘIcircn ce fealiu să cade să fie Monahul și carea iaste lucrarea lui Și carea
iaste sporirea cestuia și suireaCuvacircntul 20
Lucrează-ţ palat pre casa sufletului tăuSpre sălășluire lui Hristos și icircmpăratului
tuturorCu picăturile lacrămilor tale cu placircngerile
și cu tacircnguirileȘi cu plecările genunchelor și cu mulţimea
suspinurilorDeaca cu adevărat o monahe voești să fii
singuratecȘi atuncea nu vei fi singuratec că cu icircmpă-
ratul eștiȘi vei fi singuratec ca noi fiindcă din noi eștiȘi despărţit de toată lumea acest lucru iaste
[a fi] cu adevărat singuratecIar cu Dumnezeu și icircmpăratul unit nu sin-
guratecCi și icircmpreună cu toţi Sfinţii te-ai făcut nu-
măratCu icircngerii icircmpreună-petrecătoriu și icircm-
preună-lăcuitoriu cu drepţiiȘi cu toţi cei din Ceriuri cu adevărat icircmpre-
ună moștenitoriuDeci cum iaste singuratec cela ce acolograve are
petreacereaUnde-s adunările mucenicilor și ale cuvio-
șilorUnde ceata Prorocilor și a Dumnezeeștilor
ApostoliUnde mulţimea cea nenumărată a drepţilorA Ierarhilor a Patriiarhilor și a celoralalţi
SfinţiIar cela ce are pre Hristos icircntru sineș lăcuindCum poate să se zică că iaste singur spu-
neţi-mi
Că cu Hristosul mieu iaste icircmpreună Tatăl și Duhul
Și cum iaste singuratec cel ce cu trei iaste unit ca cu unul
Nu iaste singur cel unit cu Dumnezeu deși iaste singuratec
Deși icircn pustie șade deși icircn peșteră iasteIar deaca pre acesta nu l-au aflat iar deaca
pre acesta nu l-au lt690vgtcunoscutIar deaca pre acesta carele srsquoau icircntrupat tot
nu l-au luatPre Dumnezeu Cuvacircntul nu srsquoau făcut
Monah vai mie nicidecumDrept aceaea și singur iaste despărţit de
Dumnezeu acestaDar și fieștecarele din noi sacircntem despărţiţi De ceialalţi oameni cu totul icircncă și sirimaniToţi sintem și singurătăţiţiDeși ni să pare că avem unire cu icircmpreună-
sălășluireaȘi unii cu alţii ne amestecăm prin adunarea
celor mulţiCă cu sufletul și cu trupul sacircntem despărţiţiCare lucru și cum că iaste adevărat moartea
icircl aratăCarea desparte pre fieștecarele și de rudenii
și de priiateniȘi uitare de toate ceale acum iubite prici-
nuiașteAșa și noaptea și somnul și faptele ceale
din viiaţăPre unirea celor mulţi dupre cuviinţă o ră-
sipeașteIar cela ce au făcut Ceriu prin fapta bună
chilia luiȘi icircntru dacircnsa șăzind pre ZiditoriulCeriului și al pămacircntului icircl gacircndeaște și-l
veadeȘi i să icircnchină și iaste de-a pururea cu lumi-
na cea neapusăȘi cu lumina cea neicircnserată cu lumina cea
neapropiiată
C U V Acirc N T U L 2 0
68
De carea nicidecum nu să despărţeaște nu să depărtează cu totul
Nu ziua nici noaptea nu macircncacircnd nici bacircnd
Dar nici icircn somn nici icircn cale nici icircntru mutare din loc
Ci precum trăind așa și murind iar mai ales mai luminat
Cu totul icircmpreună cu aceaia iaste sufletul veacinic
Că cum și se va despărţi mireasa de mireleSau bărbatul de muiarea cu carea odată srsquoau
icircmpreunatPuitoriul de leage spune-mi leagea nu o va
păziCela ce au zis Și vor fi amacircndoi un trupCum nu să va face El cu dacircnsa1 lt691gtun Duh
cu totulCă icircn bărbat iaste muiarea și icircn muiare
bărbatulȘi sufletul icircntru Dumnezeu și Dumnezeu
icircn sufletSă uneaște și să cunoaște icircntru toţi SfinţiiAșa să unesc cu Dumnezeu cei ce prin po-
căinţăPre ale sale suflete și le curăţesc icircn lumea
aceastaȘi singurateci să fac afară de ceialalţi fiindCarii pre mintea lui Hristos o priimesc
care și gură iasteȘi limbă cu adevărat nemincinoasă cu ca-
rea vorbescCu Tatăl atotţiitoriul cu carea de-a pururea
strigăO Părinte o Icircmpărate a toate o Zidito-
riule al tuturorA acestora chilia iaste Ceriu iar aceia soareȘi lumina iaste icircntru dacircnșii neapusă și
DumnezeiascăCarea și luminează pre tot omul ce vine
1 bdquoCu ealdquo cu sufletul (ψυχή icircn lb greacă subst feminin) (ned)
Icircn lume și carele srsquoau născut dela Duhul Sfacircnt
Deci noapte nu iaste icircntru dacircnșii Cum ndash a spune ţie nu pociŭ
Că mă icircnfiorez scriind ţie aceastea icircncă și gacircndindu-le mă cutremur
Ci te icircnvăţ pre tine cum viiază și icircn ce fea-liu de chip
Cei ce slujesc lui Dumnezeu și pre acela icircn locul tuturor
Singur l-au căutat și pre El singur l-au aflatPre El singur l-au și iubit și singur srsquoau și unitȘi făcacircndu-se singurateci ca niște singuri
cu cel singur2
Goli și de pomeniri și de gacircndurile ceale de tot fealiul
Numai pre Dumnezeu văzindu-l icircn minte fără de gacircndire
Icircnfiptă icircn lumină ca icircntru un zid săgeataSau ca o stea icircn Ceriu sau cum să zic nu
pociŭIcircnsă ca icircntrrsquoo altă cămară luminoasă lăcuescIcircn chiliile lor și icircn Ceriu să socotesc că pe-
treclt691vgtSau cu adevărat petrec ndash vezi să nu fii
necredinciosCă nu sacircnt pre pămacircnt de și sint ţinuţi de
pămacircntCi icircntru lumina veacului ce va să fie petrecIcircntru carea lăcuesc icircngerii icircntru carea umblăDe carea să răpesc Icircncepătoriile și StăpacircniileScaunele și Domniile toate să icircmputerni-
ceazăCă de și să odihneaște Dumnezeu icircntru
SfinţiDar icircntru Dumnezeu Sfinţii și viiază și să
mișcă
2 Icircn ediţia Zagoreos lipsesc icircn continuare trei sti-huri pe care le traducem după Sources Chreacuteti-ennes bdquochiar de și icircntrrsquoo mulţime de norod ar fi prinși Căci aceștia cu adevărat singurateci sacircnt și singuri singurăţesc carii sacircnt cu singur Dumnezeu și icircn Dumnezeu singurildquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
69
Umblacircnd icircntru Lumină ca pre niște pardo-seli
O minune ndash ca icircngerii și ca niște fii ai ce-lui preaicircnalt
Vor fi după moarte Dumnezei cu Dumnezeu icircmpreună fiind
Cu cel ce iaste din fire cei ce srsquoau asemănat lui dupre dar
Și cu aceasta numai sacircnt lipsiţi acum că să ţinCu trupul și să ascund și să acopăr vai mieCa niște legaţi icircn temniţă carii văd soareleȘi pre razele lui icircntracircnd printrrsquoo mică gaurăȘi nu pot tot pre dacircnsul să-l icircnţeleagă și să-l
vazăSau să-l privească ca cacircnd ar fi fost afară de
temniţăSau plecacircndu-se luminat să-l privească icircn aerȘi aceasta iaste care pre dacircnșii icirci macirchneaște
căci totNu văd pre Hristos deși pre el tot icircl vădNici de legăturile trupului pot să se scapeDeși de patimi srsquoau slobozit și de toată icircm-
pătimireaDar să ţine de unul deși de ceale multe au
scăpatCă cela ce iaste cu multe legături legatNici nădăjduiaște să afle dezlegare de ceale
multeIar cela ce pre ceale mai multe din legături
au putut de le-au rumptDar iaste ţinut de una mai lt692gtmult icircl doa-
re decacirct ceialalţiȘi să sirguiaște și caută de-a pururea și pre
dezlegarea de acestaCa slobod să se arate ca să umble bucuracircn-
du-seCa să se ducă cu sirguinţă cătră acela cătră
carele avea dorirea Pentru carele și pre dezlegarea de legătură
o căutaDeci pre acela toţi să-l căutăm carele singurPoate din legături pre noi să ne slobozească
Pre acela și să-l dorim pre acela a căruia frumseaţea
Pre tot gacircndul icircl spăimacircntează și pre tot cugetul icircl minunează
Și pre tot sufletul icircl pătrunde și-l icircnaripea-ză cătră dragoste
Și-l lipeaște și-l uneaște cu Dumnezeu de-a pururea
Așa fraţii miei alergaţi prin lucruri cătră acesta
Așa iubiţilor deșteptaţi-vă așa ca să nu rămacircneţi
Așa să nu grăiţi icircmprotiva noastră pre icircn-șivă amăgindu-vă
Să nu ziceţi că iaste cu neputinţă a lua pre Dumnezeescul Duh
Să nu ziceţi că fără de dacircnsul e cu putinţă a ne macircntui
Deci să nu ziceţi că pre neștiinţă să icircmpăr-tășaște cineva de acesta
Să nu ziceţi că Dumnezeu nu să veade de oameni
Să nu ziceţi că oamenii Dumnezeiasca lu-mină nu văd
Sau cum că și cu neputinţă iaste icircn vremile ceaste de acum acest lucru
Niciodată iaste cu neputinţă acest lucru o priiateni
Ci și foarte cu putinţă acelor ce voesc iasteIcircnsă cacircţi srsquoau curăţit de patimi icircn viiaţăȘi curat au lucrat pre ochiul minţiiIar ceialalţi carii srsquoau orbit cu adevărat cu
icircntinăciunea păcatelorCarii și aicea și acolograve se lipsesc de Dumne-
zeiasca luminăNu vă amăgiţi la foc și la icircntunearec să vor
trimitelt692vgtVedeţi iubiţilor cacirct de frumos iaste
StăpacircnulAșa să nu mijiţi cu mintea icircn pămacircnt că-
utacircnd
C U V Acirc N T U L 2 0
70
Așa nu cu grijile lucrurilor pămacircntești și ale banilor
Și cu poftă de slavă să vă stăpacircniţi și pre acesta
Să-l părăsiţi pre lumina vieţii ceii veciniceAșa iubiţilor veniţi cu mine icircnălţaţi-vă
icircmpreună cu mineNu cu trupul ci cu mintea și cu sufletul și
cu inimaCu smerenie și cu zdrobirea inimii strigacircndPre iubitoriul de milostivire Dumnezeu
pre iubitoriul de oameni numaiȘi negreșit vă va auzi și negreșit vă va miluiȘi negreșit să va descoperi și negreșit să va
arătaȘi pre lumina sa voao luminată o va arătaCe vă leneviţi smeriţilor Ce vă tracircndăviţiCe protimisiacuteţi odihna trupului și slavaCea necinstită și neslăvită și deșartă și ră-
suflatăPentru ce ziceţi că viiaţa cea icircmbunătăţită
iaste fără de grijăNu iaste așa fraţilor nu iaste să nu vă amă-
giţiCi precum cei ce au avuţie și muiare și copiiȘi bogăţie poftesc și slavă vremealnicăSă sirguesc și aleargă ca pofta să-și icircmpli-
neascăAșa și tot cela ce să pocăiaște și tot cel ce lui
Dumnezeu slujașteDatoriu iaste să se sirguiască și de-a puru-
rea icircngrijat să fieCa binepriimită să-i fie pocăinţa luiȘi slujirea să se facă bineplăcută desăvacircrșităȘi atuncea cu totul cu Dumnezeu icircmpriete-
nindu-să dintru aceasteaCu totul să uneaște și pre dacircnsul icircn faţă icircl
veadeȘi icircndrăzneală cătră dacircnsul pre atacircta prii-
meaștelt693gtPrecacirct și să sirguiaște voia lui să o icircm-
plinească
Pre carea să ne icircnvrednicim și noi a o faceȘi de milă a ne icircmpărtăși cu toţi SfinţiiAcum adecă pre cacirct iaste cu putinţă icircn vea-
cul acestaIar acolograve tot pre Hristos tot pre
Dumnezeescul DuhIcircmpreună cu Tatăl icircl vom lua icircn veacii vea-
cilor amin
AL ACELUIAȘPentru descoperirea cea gacircndită a lu-crărilor Dumnezeeștii Lumini și pen-tru lucrarea minţii și pentru Dumne-
zeiasca viiaţă cea icircmbunătăţităCuvacircntul 21
Lăsaţi-mă icircn chiliia mea singur icircncuiatLăsaţi-mă cu Dumnezeu cel singur iubito-
riu de oameniDepărtaţi-vă delungaţi-vă lăsaţi-mă singurSă moriŭ icircnaintea lui Dumnezeu celui ce
mrsquoau ziditNimenea să-m bată icircn ușă nimenea să slo-
boază glasNimenea din rudenii sau din priiateni să
nu mă cerceteazeNimenea pre mintea mea să o tragă și să o
zmulgăDela vedearea bunului și frumosului StăpacircnNimenea să nu-mi dea de macircncare nici bă-
utură să-mi aducăCă-m va ajunge mie să moriŭ icircnaintea
Dumnezeului mieuDumnezeului celui milostiv Dumnezeului
celui iubitoriu de oameniCelui ce srsquoau coboracirct pre pămacircnt pre păcă-
toși să-i chiiameȘi icircmpreună cu dacircnsul icircn viiaţa cea Dum-
nezeiască să-i ducăNu voesc să mai văz lumina lumii aceștiia
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
71
Nici pre icircnsuș Soarele nici ceale din lume1
Că văz pre Stăpacircnul mieu văz pre IcircmpăratulVăz pre cel ce cu adevărat iaste lumină și al
toatei lumini ziditoriullt693vgtVăz izvorul a tot binele văz pricina
tuturorVăz icircnceputul cel fără de icircnceput dela care-
le toate srsquoau adus icircntru fiinţăPrin care să icircnviiază și de hrană toate să
umpluCă cu voia acestuia să fac și să vădȘi cu voia acestuia lipsesc și pier toateDeci cum pre dacircnsul să-l las și să es din chi-
liia meaLăsaţi-mă să mă tacircnguesc și să placircng zileleȘi nopţile care le-am pierdut privind lumea
aceastaPrivind soarele acesta privind lumina lumiiCeastă simţită și icircntunecată care pre suflet
nu-l lumineazăFără de carea și cei orbi de ochi icircn lume trăescȘi mutacircndu-se vor fi icircntocma cu cei ce
acum vădIcircntru carea și eu rătăcindu-mă tot mă vese-
leamȘi nicidecum cum că iaste altă lumină nu
gacircndeamCarea și viaţă dupre cum srsquoau zis iaste și
pricinăDe a fi orișice iaste sau să va mai faceȘi eram ca un fără de Dumnezeu necunos-
cacircnd pre Dumnezeul mieuIar acum deaca au binevoit cu negrăită mi-
lostivirea saSă de arate mie ticălosului și să se descopereAm văzut și am cunoscut că iaste cu adevă-
rat Dumnezeu al tuturorDumnezeu pre carele nimenea din oame-
nii cei din lume l-au văzutCă afară de lume iaste afară de lumină și
afară de icircntunearec
1 Icircn manuscris lparamh (ned)
Afară de aer și de lumină și de toată simţireaPentru aceaia și mai presus de toată simţi-
rea după ce l-am văzut mrsquoam făcutDeci cei ce sinteţi supt simţire lăsaţi-măȘi nu numai chiliia să o icircncuiŭ și2 icircnlăuntru
să șăzCi și groapă supt pămacircnt săpacircnd să mă as-
cunz Și acolograve să lt694gtpetrec afară de toată lumeaȘi văzind pre Stăpacircnul mieu cel fără de
moarte și ZiditoriulVoesc să moriŭ de doru-i știind că nu voiŭ
muriDeci ce folos mi srsquoau mai făcut mie din lumeȘi ce dobacircndesc acum și cei ce sacircnt icircn lumeCu adevărat nimic ci goli să vor sălășlui icircn
mormacircnturi3
Și să vor scula goli și să vor tacircngui toţiCă pre viiaţa cea adevărată că pre Lumina
lumiiPre Hristos zic lăsindu-l au iubit icircntunea-
reculȘi a ultmgtbla icircntru dacircnsul au ales toţiCei ce nu au priimit lumina carea au lumi-
nat icircn lumePre carea lumea nu o icircncape nici a o vedea
poatePentru aceaia părăsiţi-mă și lăsaţi-mă singurMă rog să placircng și să caut pre acestaCa bogat să se dea mie și cu icircndestulare să
mi să arateCă nu numai să veade nu numai să priveașteCi și să dă cu icircmpărtășire și să sălășluiaște
și rămacircneȘi iaste ca o comoară icircn sacircn ascunsăPre carea cel ce o poartă să icircndulceaște și
văzindu-o pre aceasta să bucurăȘi nu poate furul pre aceasta să o jăfuiască
nici tălhariul
2 Icircn manuscris bdquoși șildquo (ned)3 Icircn manuscris bdquomormunturildquo (ned)
C U V Acirc N T U L 2 1
72
Să o răpească de și ar ucide pre cel ce o poartă pre aceasta
Deaca va voigrave să o jăfuiască icircn zadar să va osteni
Cercacircnd și căutacircnd punga sau traista cer-cacircnd hainele
Bracircul dezlegacircndu-l cu deadinsul căutacircnd pre aceaia
Măcar pacircntecele de l-ar tăia măcar mărun-taele de le-ar pipăi
A o afla pre aceaia sau a o lua nicidecum nu va putea
Că iaste și nevăzută și de macircini neţinutăȘi nepipăită icircmpreună și pipăită cu totullt694vgtDar icircnsă să ţine icircn macircinile și atuncea
celor vreadnici ndashIar icircntru ale celor nevreadnici nicidecum ndash
zace și icircn palmăCe iaste o minune ce nu iaste că nume
nu areDeci spăimacircntacircndu-mă și a-l ţinea pre
dacircnsul poftindStracircngacircnd macircna mi-au părut că-l ţiu și-l
amCi au fugit nicidecum ţinut fiind de macircna
meaȘi scacircrbindu-mă am deșchis pumnul macircinii
mealeȘi am văzut iarăș icircntru dacircnsa pre acela care
mai nainte icircl vedeamO minune negrăită O taină streinăPentru ce icircn zadar ne turburăm pentru ce
ne rătăcim toţiPentru ce cătră lumina ceastă simţită ne ui-
mimNoi cei ce icircntru simţire cu cuvacircntare gacircn-
dită sacircntem cinstiţiPentru ce cătră materiile aceastea care să
strică căutămNemateriialnic avacircnd suflet și nemuritoriu
tot
Și pentru ce ne minunăm cu totul făcacircn-du-ne nesimţitori
Și cinstim mai mult ca niște orbi pre greo-tatea fierului
Și mărimea zgurii acestuia mai mult decacirct puţin aur
Sau pre un mărgăritariu scump ca pre un lucru necinstit
Și nu căutăm grăuntele cel mic al muștariu-lui
Carele iaste mai scump decacirct toate ceale văzute
Și mai mare decacirct lucrurile ceale nevăzute și zidirile
Pentru ce nu dăm toate și nu luoăm pre acesta
Și pentru ce voim să trăim necăștigacircndu-l pre acesta
Mai bine iaste a muri creadeţrsquo de multe ori de ar fi cu putinţă
Și numai pre grăuntele acesta micul a-l căștiga
Dar vai celor ce nu-l au pre dacircnsul răsăditIcircn sacircnul sufletului lor că vor flămacircnzi foarteVai celor ce nu l-au văzut pre dacircnsul odrăs-
lindCă goli vor sta ca niște copaci lt695gtfără de
frunzeVai celor ce nu cred cuvacircntului DomnuluiCă să face acesta copaciu și ramuri sloboadeȘi nu caută cu sirguinţă și cu păzirea minţiiPre cea icircn fieștecarea zi creaștere a micului
acestuia grăunteCă să vor păgubi de lucrarea acestuiaCa robul cel ce au icircngropat talantul cu ne-
bunieDintru carii unul sint și eu că mă lenevesc
icircn fieștecarea ziCi o Treime nedespărţită o unime nea-
mestecatăO lumină icircn trei ipostatnică Tată Fiiule
și Duhule
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
73
O icircnceputul cel fără de icircnceput al icircncepu-tului și Stăpacircnire
O lumină nenumită ca ceaia ce cu totul ești nenumită
O cea mult-numită iarăș ca ceaia ce lucrezi pre toate
O slavă una și icircncepătorie stăpacircnie și icircm-părăţie
O lumină ca ceaia ce ești una și voe soco-teală sfat și tărie
Miluiaște-mă icircndură-te spre mine necăjitulCă cum să nu mă necăjesc cum să nu mă
scacircrbescAtacircta bunătate a ta atacircta milă a taDefăimacircndu-o și tracircndăvindu-mă eu cel
nemulţemitoriu și ticălosȘi cu tracircndăvie mergacircnd pre calea porun-
cilor taleCi și acum milostiveaște-te și acum milu-
iaște-măȘi pre fierbinţeala inimii meale aprinde-o
Dumnezeul mieuPre carea o au stins odihna trupului mieu
celui ticălosSomnul și saţiul pacircntecelui și băutura de
vin multAceastea și văpaia sufletului mieu de tot o
au stinsȘi izvorul și facircntacircna lacrămilor o au uscatȘi fierbinţeala naște focul și focul iarăș pre
fierbinţealăȘi dintru amacircndoao să aprinde văpae și iz-
vor de lt695vgtlacrămiVăpaia izvoraște ape și apele pre văpaeIcircntru carea mrsquoau supt icircndeletnicirea celor
DumnezeeștiCugetarea poruncilor tale iarăș și a racircndu-
ialelorPăzirea pre pocăinţă ca pre o ajutătoare lu-
acircndu-oȘi mrsquoau pus icircn mijlocul celor ce sacircnt și al
celor ce vor să fie
De unde din ceale văzute icircndată afară fă-cacircndu-mă
Icircn frică am căzut văzind de unde mrsquoam aruncat
Și pre ceale ce vor să fie departe cu adevărat le vedeam că sacircnt
Și pre acealea dorindu-le eu să le ajung fo-cul dorului
Icircntru mine srsquoau aprins și cacircte puţin văpae negrăită srsquoau văzut
Icircn mintea mea mai nainte Iar mai pre urmă icircn inimă
Și izvora lacrămi văpaia Dumnezeescului dorȘi nepovestită dulceaţă icircmpreună cu dacircnse-
le icircmi dăruiaDeci bizuindu-mă icircntru sinemi că nu să va
stinge nicidecumCă bine am zis că arde și tracircndăvindu-măSomnului și saţiului pacircntecelui nebuneaște
rob mrsquoam făcutȘi pre furișĭ slăbănogindu-mă vin mai mult
am uneltitNu icircmbătacircndu-mă icircnsă săturacircndu-mă și
icircndată srsquoau stins Minunea aceasta icircnfricoșata dorul inimiiVăpaia ceaia ce pacircnă la Ceriu ajungea și icircn-
lăuntru mieuArzind adecă foarte dar nu mistuindFiinţa cea erboasă carea era icircntru mărunta-
ele mealeCi pre toată ndash o minune ndash icircn văpae o pre-
făceaȘi iarba atingacircndu-se de foc nu să arde ni-
cidecumIar mai vacircrtos foc icircntru sineș cuprinzind
iarbaSă unea și nemistuită toată pre dacircnsa o păzeaO puteare a Dumnezeescului foc O lu-
crare streinălt696gtCela ce răsipești pietrile și dealurile de
singură frica
C U V Acirc N T U L
74
Și de la faţa ta o Hristoase Dumnezeul mieu
Cum cu iarba te ameasteci cela ce icircntru Dumnezeiasca fiinţă cu totul
Icircntru Lumina cea cu totul nesuferită lăcu-ești Dumnezeul mieu
Cum rămacircind neschimbat neapropiiat cu totul
Păzești nearsă de tot pre fiinţa erbiiȘi neschimbată păzindu-o o schimbi toată
pre aceastaȘi rămacircind iarbă iaste lumină dar nu lu-
mina iarbăCi cu iarba tu Lumina fără de amestecare
te uneștiȘi iarba să face ca o lumină schimbacircndu-să
fără de schimbareNu sufer să acoper minunile tale cu tăcereaNu pociŭ să nu grăesc de iconomiia taPre carea cu mine icircnvierșunatul și curva-
riul o ai făcutȘi a iubirii tale de oameni nedeșărtata bogăţieA nu o povesti tuturor nu icircngăduesc
Dumnezeul mieuCă voesc toată lumea să ia dintru aceastaȘi să nu rămacirce cineva deșert de aceasta ni-
cidecumIcircnsă mai icircntacirciu o icircmpărate a toate icircntru
mine iarăș străluceașteSălășluiaște-te și luminează smeritul mieu
sufletArată-mi faţa Dumnezeirii tale luminatȘi nevăzut tot arată-te mie o Dumnezeul
mieuCă nu tot te vezi de mine dar tot te arăţi mieNeprins fiind tot prins voești și te faci mieNeicircncăput fiind totului acestuia mic cu
adevărat te faciȘi icircn macircinile meale ca cum și icircn buzele mealeCa o ţiţă luminată și ca o dulceaţă te vezi
lt696vgtFulgeracircnd și icircnvacircrtindu-te1 o taină streină
Dă-mi mie pre ţiţrsquo așa și acum ca să mă sa-tur de tine
Ca să pup și să sărutSlava ta cea negrăită și lumina feaţii taleȘi să mă umplu și atuncea să icircmpărtășăsc și
pre ceaialalţi toţiȘi mutacircndu-mă să viu cătră tine tot proslăvitDin lumina ta lumină și eu făcacircndu-mă să
stau ţie icircnainteȘi de atuncea de multele aceastea reale mă
voiu face fără de grijăDe frica cea pentru ca nu iarăș să mă schimb
mă voiu izbăviAșa dă-mi aceasta Stăpacircne așa dăruiaște-
mi aceastaCela ce pre cealelalte toate icircn dar mi li-ai
dat mie nevreadniculuiCă de aceasta mai ales iaste trebuinţă că
aceasta e și totulCă deși acum te vezi de mine că deși acum
te milostiveștiCă deși acum mă luminezi și pre taină mă
icircnveţiȘi mă acoperi și mă păzești cu macircna ta cea
tareȘi icircmpreună ești de faţă și pre draci icirci surpi
și-i pierziȘi pre toate le supui mie și pre toate icircmi
dai mieȘi mă umpli de toate bunătăţile o
Dumnezeul mieuDar nici un folos nu-mi iaste dintru aceas-
tea deaca nu-mi vei daNerușinat să trec porţile morţiiDeaca stăpacircnitoriul icircntunearecului ar veni
și pre Slava Ceaia ce iaste cu mine o ar vedea [și] nu
srsquoar cu totul rușina
1 Icircn manuscris bdquoicircnvacircrtindundu-teldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
75
Cel icircntunecos arzindu-să de lumina ta cea neapropiiată
Și puterile lui ceale icircmprotivnice toate cu dacircnsul
Nu să vor surpa icircnsemnarea peceţii tale vă-zindu-o
lt697gtȘi deaca eu icircncă nu voiu treace bizuin-du-mă darului tău
Fără de turburare tot și nu voiu cădea icircnain-tea ta și deaca nu voiu zdrobi pre dacircnșii
Ce folos icircmi iaste de ceale ce acum icircntru mine să fac
Cu adevărat nimic ci pre foc mi-l aprind mai mult
Că cel ce nădăjduiaște că de bunătăţile și de slava
Cea veacinică mă icircmpărtășesc eu robul tău și priiatenul
Deaca de toate icircmpreună și de tine Hris-toase al mieu mă voiu lipsi
Cum nu mai rău icircmi va fi mie necazul decacirct al celor necredincioși
Carii nu te-au cunoscut pre tine carii lumi-na ta strălucind
Nu o au văzut și de dulceaţa ta nu srsquoau să-turat
Iar deaca srsquoar icircntacircmpla mie să dobacircndesc arvoanele aceastea
Plăţile și celeanchiurile să le iau Macircntui-toriule
Care le-ai făgăduit celor ce cred icircntru tine Hristoase
Atuncea și eu fericit voiŭ fi și te voiŭ lăudaPre tine Fiiul icircmpreună cu Tatăl și pre
Sfacircntul DuhPre un Dumnezeu cu adevărat icircn veacii
veacilor amin
AL ACELUIAȘCum că numai singuri acelora să arată Dumnezeeștile lucruri cu ca-rii prin icircmpărtășirea Sfacircntului Duh
cu toţi tot Dumnezeu srsquoau unitCuvacircntul 22
De unde vii Cum icircntri icircnlăuntrul chiliei spune
Carea de pretutindenea iaste icircncuiată Că strein lucru iaste și acesta
Mai presus de cuvacircnt și mai presus de min-te Iar căci te-ai făcut tu icircnlăuntru mieu
Tot de năprasnă și strălucești și cu chip de lumină ești văzut
lt697vgtCa o lună plină de lumină acest lucru fără de minte și fără de glas
Mă lucrează Dumnezeul mieu Știu că tu ești carele
Ai venit ca să luminezi pre cei ce icircntru icircn-tunearec șăd
Și mă spăimacircntez și afară din minţi și de cuvinte mă fac
Că văz minune streină carea pre toată zidi-rea pre toată firea
Pre tot cuvacircntul icircl covacircrșaște cu toate aceastea acum tuturor voiu grăi
Acealea ce-m dăruiaște mie să le trăesc o tot neamule al oamenilor
Al icircmpăraţilor și al boiarilor bogaţii și săraciiMonahii și mireanii toată limba pămacircn-
teanilor mieiAcum auziţi pre cela ce grăiaște mărimea
iubirii de oameni a lui DumnezeuAm greșit lui ca alt om nimenea icircn lumeSă nu mă socotească cineva că zic aceastea
pentru smerenieCă cu adevărat am păcătuit mai mult decacirct
toţi oameniiPre toată fapta păcatului ca cuprinzătoriu
să zic ţie
C U V Acirc N T U L -
76
Și a răotăţii o am lucrat icircnsă știu că mrsquoau chiemat
Și l-am ascultat icircndată Dar unde ai socotit să zici
Că mrsquoau chiemat acesta Nu la slava lumiiNici la desfătări sau la odihne dar nici la
bogăţie nicidecumSau la prieteniia boiarilor sau la altceva din
ceale de aiceaIcircn lume văzute Departe de o hulă ca aceastaCi cătră pocăinţă am zis că mrsquoau chiemat
mai vacircrtosȘi icircndată Stăpacircnului celui ce mrsquoau chiemat
i-am urmatDeci alergacircnd el icircn urmă icirci alergam și fu-
gacircnd icircl goniiamPrecum pre epure cacircinele Și cacircnd să depăr-
ta dela mine Și să ascundea Macircntuitoriul eu nu mă dez-
nădăjduiamNici ca cum l-aș fi pierdut pre acesta mă icircn-
torceam icircnapoiCi icircn locul icircntru care mrsquoam lt698gtaflat șăzind
mă tacircnguiamPlacircngeam și chiemam icircnapoi pre Stăpacircnul
carele srsquoau ascuns de mineDeci așa tăvălindu-mă și strigacircnd să arăta
mieLacircngă mine apropiindu-să Pre dacircnsul vă-
zindu-l săreamȘi mă porneam să-l prinz pre dacircnsul acela
fugea degrabAlergam eu icircn sărita Deci icircl prindeam de
multe ori De poala hainei acestuia atingacircndu-mă sta
puţin acelaMă bucuram eu foarte și zbura de la mineȘi eu iarăș icircl goniiam Și așa ducacircndu-să și
viindAscunzindu-să arătacircndu-să nu mrsquoam icircn-
tors icircnapoi
Nu mrsquoam lenevit nicidecum nici i-am dat să alearge
Nici ca pre un amăgitoriu l-am socotit sau cum că mă ispiteaște cu totul
Ci cu toată vacircrtutea mea ci cu toată putea-rea mea
Pre cela ce nu să vedea icircl căutam căile le pacircndeam
Și gardurile ca unde să va arăta Și mă um-pleam de lacrămi
Și pre toţi icirci icircntrebam pre cei ce cacircndva l-au văzut pre dacircnsul
Dar pre carii mă socotești că-i zic că-i icircn-trebam
Pre icircnţelepţii lumii aceștiia sau pre cunos-cători mă socotești
Nu nicidecum ci pre Proroci pre Apostoli și pre Părinţi
Pre cei icircnţelepţi icircntru adevăr pre cei ce pre icircnsăș icircnţelepciunea
Aceaia toată o au căștigat carele iaste icircnsuș acela
Adecă Hristos Dumnezeu Icircnţelepciunea Deci pre aceștea cu lacrămi
Și cu dureare cumplită a inimii icirci icircntrebam să-m spue
Unde cacircndva pre dacircnsul l-au văzut Sau icircn care loc pre acesta
Sau cum și cu care chip Și spuindu-mi mie aceia
lt698vgtAlergam cu toată putearea Nu dormi-iam nicidecum
Ci mă sileam pre sinemi Drept aceaia do-rul mieu văzindu-l
Să vedea de mine cu măsură acela pre carele văzindu-l precum am zis mai sus
Icircl goniiam cu icircntindere Deci cum mrsquoau vă-zut pre mine [că] eu pre toate
Icircntru nimic le-am socotit ci pre toate ceale din lume
Icircmpreună cu icircnsăș lumea zic și pre cei din lume toţi
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
77
Socotindu-i din suflet că nu sint icircntru simţireȘi de lume despărţindu-mă cu un așăză-
macircnt ca acestaTot de mine totul srsquoau văzut tot cu mine
totul srsquoau unitCela ce de lume afară iaste și pre lume icircm-
prejur o poartăIcircmpreună cu toţi cei din lume și icircn singură
macircna o ţinePre ceale văzute icircmpreună cu ceale nevăzu-
te Deci acesta auziţi-măIcircntacircmpinacircnd mrsquoau aflat de unde și cum au
venit nu știuCă cum vream ști de unde srsquoau apropiiat de
unde au venitAcela pre carele nimenea niciodată nu l-au
văzut nici au cunoscut unde să aflăUnde naște unde odihneaște Că cu totul
nu să veadeCu totul nu să icircnţeleage icircnsă lăcuiaște icircn
luminăNeapropiiată și iaste lumină icircntre ipostat-
nică netacirclcuitIcircn locuri nescrise icircmprejur Dumnezeul
mieu cel nescris icircmprejurUnul Tatăl Fiiul așijderea icircmpreună cu
Duhul cel DumnezeescUnul ceale trei și ceale trei sacircnt un
Dumnezeu netacirclcuitCă cuvacircntul nu poate pre ceale netacirclcuite
să le tacirclcuiascăNici mintea poate arătat să le icircnţeleagă Că
pre ceale dintru noi de-abiia ţieA le povesti oareșce puţin pociŭ Iar pre
aceastea a le tacirclcui ţielt699gtNici eu nici altul cineva acest lucru ni-
cidecum nu-l va puteaCum Dumnezeu iaste de toate afară cu fi-
inţa și cu fireaCu putearea și cu slava și cum e
pretutindeltneagt icircntru toateDar afară de aceastea lăcuiaște icircntru Sfinţi
Și să sălășluiaște cu cunoștinţă icircntru aceș-tea și dupre fiinţă cel ce cu totul
Iaste mai presus de fiinţă cum să ţine icircntru măruntae
Cela ce ţine pre toată zidirea Și cum stră-luceaște icircn inimă
Trupească și groasă Și cum icircnlăuntrursquo aceș-tiia iaste
Cum și afară de toate să află și el umple pre toate
Cum noaptea și ziua străluceaște și nu să veade
Acestea toate mintea omenească spune-mi cum le va icircnţeleage
Sau cum va putea să le spue ţie Nicidecum Nu icircnger
Nu arhanghel ţi le va povesti ţie nici a le arăta pre aceastea
Prin cuvacircnt va putea Deci aceastea Duhul lui Dumnezeu
Dumnezeesc fiind singur le cunoaște și le știe ca cela ce singur iaste
De o fire și de un Scaun și icircmpreună fără de icircnceput
Cu Dumnezeu și cu Tatăl icircncăDeci cărora va străluci el iarășȘi cu carii să va icircmpreuna cu icircndestulare
pre toate le arată negrăitEu cu lucrul ţie pre toate ţi le zic Că pre-
cum orb deaca va vedeaVeade adecă icircntacirciu lumina apoi și pre toată
zidireaCeaia ce iaste icircntru lumină ndash o minune ndash așa
și cel ce srsquoau strălucit cu Dumnezeescul Duh la suflet icircndată icircntru icircmpărtășirea lu-
miniiSă face și lumină veade lumină a lui
Dumnezeu și pre Dumnezeu cu adevăratCarele icirci și arată pre toate iar mai vacircrtos
cacircte porunceașteCacircte voiaște și pofteaștePre aceia pre carii icirci va lumina cu strălucirea
C U V Acirc N T U L 2 2
78
lt699vgtAcestora le dă să vază ceale ce sint icircn-tru Lumina cea Dumnezeiască
Dupre măsura dragostei și a păzirii porun-cilor
Luminacircndu-se văd și să icircnvaţă adacircnc deDumnezeești taine ascunse Precum deaca
cineva icircntrrsquoo casăIcircntunecată ar icircntra ţiind icircn macircna sa făclieOri altul mergacircndu-i icircnainte și ţiind fenariulEl veade pre ceale ce sint icircnlăuntru casii ndash așa Și cel strălucit luminat cu razele Soarelui
celui gacircnditVeade pre ceale ce-s tuturor celoralalţi ne-
cunoscute și ziceIcircnsă nu pre toate ci cacircte cu cuvacircntul va pu-
tea să le tacirclcuiascăCă cine cacircndva va putea să le arate pre ceale
de acolograveIcircn ce fealiu și cacircte și icircn ce chipu-s și-s ne-
cuprinseȘi nevăzute tuturor Că chipul celor fără de
chipȘi cacirctăţimea celor fără de cacirctăţimi și frum-
seaţa celor neicircnţeleaseCine o va gacircndi Cum o va măsura Cum
cu totul va putea să le spueȘi chipurile celor fără de chip cum cu cu-
vacircntul le va zugrăviNegreșit că nicidecum icircmi vei zice Ci ace-
ia singuri pre aceasteaCarii le văd le știu Pentru aceaia nu cu cu-
vintele ci cu lucrurileSă ne sirguim a căuta și a vedea și a ne icircnvăţaBogăţiia Dumnezeeștilor taine pre carea o
dăruiaște StăpacircnulCelor ce cu dureare o caută și uitare de toa-
tă lumeaȘi de lucrurile ceale dintru dacircnsa arătat au
căștigatCă cela ce caută pre acealea cu voire din tot
sufletul
Cum nu pre toate ceale de aicea nu le va uita cu adevărat
Și goală pre minte de aceastea o va căștiga și de toate afară
Icircndată singur să va afla Pre lt700gtcarele vă-zindu-l singur
Dumnezeu că pentru acela singur srsquoau fă-cut și de lume
Srsquoau lepădat și pre toate ceale ale lumii Singur pre singur
Aflacircndu-l să uneaște cu dacircnsul O icircnfrico-șată iconomie
O bunătate negrăită Iar ceale de aicea icircna-inte nu le icircntreba
Nu le cerca nu le căuta Că deaca mulţimea Stealelor
Sau cu totul picăturile ploii sau năsipul vei vrea să le numeri
Icircncă și mărimile celoralalte zidiri și frum-seaţe
Sau firile sau așăzările și pricinile acestoraDeaca nimic nimic nu vei putea nici să zici
nici să gacircndeștiCum vei putea să povestești milostivirea
ZiditoriuluiPre carea o arată cu sufletele Sfinţilor cu
care srsquoar uniCă cu adevărat le icircnDumnezeiaște și pre
acealea prin unirea saDeci ale sufletului celui icircnDumnezeit cela
ce voiaște să-i spueNăravurile acestuia sau firea așăzămacircntul
socotealaSau ceale pentru dacircnsul toate să le poves-
tească ţie [acela] precum nu știeSă ispiteaște să-ţ arate ţie prin cuvacircnt ce fe-
aliu iaste DumnezeuCi nu să cade unele ca aceastea a căuta cei
ce-s icircn lumeSau cei ce dupre trup trăesc ci siacutengurei
Credinţei pre aceasteaDacircndu-le să urmeaze vieţile Sfinţilor tuturor
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
79
Cu lacrămi și cu pocăinţă și cu ceaialaltă aspră petreacere
Și cu răbdarea ispitelor a alerga ca afară de lume
Să se facă dupre cum srsquoau zis de mine și vor afla precum am zis
Pre toate fără de lipsă și aflacircndu-le să vor spăimacircnta
Și să vor minuna și pentru mine preatică-losul
Să vor ruga cu oserdie ca dintru aceastea să nu caz
Ci pre icircnsăș acealea să le dobacircndesc pre care și a le dobacircndi doream
Și le poftesc și cu pofta pre poftă o icircntunec și o tacircmpesc
Ai auzit cacircndva una ca aceasta că dor pre dor aprinde
Și focul pre văpae o hrăneaște Icircnsă icircntru mine nu iaste așa
lt700vgtDar cum Aţ spune nu pociŭ Că ceaia ce covacircrșaște dorul
Icircmi stinge pre dorul mieu că nu zic cacirct voescȘi gacircndesc că nicidecum pre dorul lui
Dumnezeu nu l-am căștigatȘi căutacircnd fără de saţiu să doresc eu cacirct voescPierz icircncă și pre dorul lui Dumnezeu care icircl
aveam o minunePrecum cela ce are comoară și iaste iubito-
riu de argintNici nu le are pre toate i să pare că cu totul
nu are nimicMăcar de și preamult aur ar avea Deci așa
mi să pare că pătimesc șiEu ticălosul icircntru aceasta că nu doresc cacirct
voescNici cacirct cu adevărat voesc mi să pare că nu
doresc măcar nici cacirct de puţinDeci a dori cacirct voesc mai presus de dor ias-
te dorulȘi silesc firea mea mai presus de fire să iu-
bească
Și slăbind firea și de acea tărie să lipseaștePre carea o au căștigat și să omoară cu prea-
slăvireȘi atuncea mai vacircrtos trăiaște iubirea Că
viiază icircntru mine și icircnfrunzeașteIar cum icircţ voiu spune că icircnfrunzeaște lipsit
sint de paradigme și asemănăriIcircnsă aceasta numai icircţ grăesc ţie că prin cu-
vacircnt unele ca aceasteaFieștecarele nu poate să le tacirclcuiască Dea
tuturor cela ce singurIaste Dumnezeu și al unor bunătăţi ca
aceastea cu adevăratDăruitoriu celor ce cu pocăinţă caută pre
unele ca aceasteaCelor ce placircng și să tacircnguesc și bine să cu-
răţescSă se icircndulcească de unele ca aceastea după
ce să vor icircmpărtăși de dacircnseleDe aicea icircntru simţire și cu aceastea icircmpre-
ună să se ducăȘi icircntru aceastea să se odihnească și viiaţa
cea veacinicăSă o dobacircndească și ai Slavei ceii negrăite
părtașiPrin aceastea să se afle icircn veacii veacilor
amin
lt701gt
AL ACELUIAȘCum că Duhul cel Sfacircnt strălucind icircntru noi toate patimile să izgo-nesc precum de lumină icircntunea-recul Iar stracircngacircndu-ș el razele de aceastea și de gacircndurile ceale reale
ne săgetămCuvacircntul 23
Lumina ta strălucindu-mă icircmprejur mă viiază Hristoase al mieu
Că a te vedea pre tine viiaţă și icircnviiare iaste
C U V Acirc N T U L 2 2 - 2
80
Iar cum ndash nu pociŭ să spuiŭ lucrările lumi-nii tale
Icircnsă aceasta cu lucrul o am cunoscut și o cunosc Dumnezeul mieu
Că măcar icircn boală Stăpacircne măcar icircntru necazuri măcar icircntru scacircrbe
Măcar icircntru legături măcar icircn foame și icircn temniţă sacircnt ţinut
Măcar icircntru ceale mai cumplite dureri de sint cuprins Hristoase al mieu
Lumina ta strălucindu-mi pre toate ca pre un icircntunearec le goneaște
Și icircntru odihnă și lumină și icircntru desfăta-rea luminii
De năprasnă mă face pre mine să fiu Duhul tău cel Dumnezeesc
Și pre necazuri le-am cunoscut ca pre niște fum pre gacircnduri ca pre un icircntunearec
Și ca pre niște săgeţi pre ispite pre griji ca pre o negură
Iar pre patimi cum că sacircnt ca niște hiiară Cuvinte
Dintru care mrsquoai slobozitDintru care mrsquoai izbăvit dedemultȘi cacircte puţin ai strălucit icircntru mine Lumina ta cea DumnezeiascăȘi acum icircn mijlocul acestora fiind eu Hris-
toase Dumnezeul mieuMă păzești nerănit și mă acoperi cu lumina
taȘi fiindcă greșesc prea multe icircn tot ceasul
păcătuindȘi fiindcă mă icircnalţ și fiindcă te icircntăracirct pre
tineMă rog pedepsirii tale ceii lt701vgtmilostive
Hristoase al mieuPre carea și foarte o simţ că să face icircntru
minePrin depărtarea pre taină a Dumnezeeștii
lumini ceiia ce mă acopereCă precum cacircnd apune Soarele să face
noapte și icircntunearec
Și es toate hiiarăle spre căutarea macircncăriiAșa descoperind de pre mine Dumnezeul
mieu lumina taIcircndată icircntunearecul vieţii și marea gacircndu-
rilor Mă acopere și hiiarăle patimilor caută de
tot să mă mănacircnceȘi cu săgeţile tuturor gacircndurilor mă stră-
pungIar deaca iarăș te vei icircndura deaca te vei mi-
lostiviȘi deaca la ascultarea jalnicilor meale tacircn-
guiriȘi suspinuri icircţ vei pune ureacheaȘi spre smereniia mea vei voigrave a căutaA celui ce au păcătuit fără de ertare Hris-
toase al mieuDe departe răsărind ca o stea te veziCă te lăţești și te mărești cacircte puţin nu icircn-
suţ pătimind aceastaCi pre mintea robului tău deșchizindu-o să
te vază mai multCa un Soare cacircte puţin cacircte puţin te veziCă icircntunearecul fugacircnd și pierzindu-să teSocotesc că vii tu cela ce pretutindenea ești
de faţăIar cacircnd tot ca mai nainte mă vei icircncungiu-
ra MacircntuitoriuleCacircnd tot pre mine mă vei acoperi tot mă
vei cuprindeMă slobozesc de reale mă izbăvesc și de icircn-
tunearecȘi de ispite și de patimi și de toate gacircndu-
rileCă mă umplu de bunătate mă umplu de
veselieMă umplu tot de bucurie de negrăită dul-
ceaţăVăzind taini icircnfricoșate văzind minuni
streineVăzind acealea care nu le-au văzut nici au
putut
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
81
Să le vază ochiŭ de om dar nici ureache să le auză
lt702gtȘi la inimă de muritoriu nu srsquoau suit ni-cidecum
Și mă spăimacircntez foarte și spaimă mă co-prinde de aceastea
Și de toate ceale de pre pămacircnt cu totul mă icircnstreinez
Că cu glasuri neicircncetate te laud pre tine Dumnezeul mieu
Și cunosc icircntru sinemi streină schimbareȘi chip de sprijineală a macircinii ceii atotpu-
tearniceCum cu strălucirea luminii tale și cu arătareaPre toată scacircrba o ai gonit mrsquoai răpit din
lumeȘi după ce te-ai unit cu mine pre taină icircn-
dată pre mine icircn CeriuMrsquoai așăzat acolograve unde nu iaste scacircrbăNu suspin nu lacrămă nu șarpe mușcacircnd
călcacirciulȘi ai arătat viiaţă neostenicioasă și netică-
loasăOamenilor pre cea icircmprotivnică cea
stracircmtă cea cu greu de călătoritSau mai adevărat să zic carea iaste neum-
blată tuturorCă cine au putut cacircndva sau cine cacircndva
va putea Din oameni icircn Ceriu cu trupul să se facăSau și fără de trup și cu fealiu de aripi va
zburaIlie cu căruţă de foc srsquoau icircnălţat și mai na-
inte de acestaEnoh dar nu la Ceriuri ci icircntru alt loc oa-
recareNu icircnsușĭ de la sineșĭ dar icircnsă srsquoau mutatDar ce-s cătră ceale făcute aceastea ce-s
icircntru noiCum cu totul să va potrivi umbra cu ade-
vărul
Sau cu duhul cel slujitoriu și de rob spune-mi cum să va potrivi
Duhul cel Stăpacircnesc și atotlucrătoriu și Dumnezeesc
Carele icircntăreaște și icircmputernicează toată fiinţa cea zidită
Că cealelalte adecă toate-s făptură și nu-mai singur el făcătoriu
Ca cela ce iaste din Tatăl nedespărţit și de Fiiul așijderea
Dumnezeu-s ceale trei că unlt702vgt
Dumnezeu iaste TreimeaAceasta pre totul acesta l-au icircnfiinţat au zi-
dit ea pre toateEa pre Cuvacircntul și Fiiul Tatălui icircn lumeDupre trup l-au zidit spre macircntuirea noastrăNedespărţit fiind de Tatăl și de DuhulȘi srsquoau icircntrupat cu adevărat prin venirea
DuhuluiȘi srsquoau făcut ceaia ce nu era om aseamenea
mieAfară de păcat și afară de toată fărădeleageaDumnezeu icircmpreună și om văzindu-să de
toţiAvacircnd pre Dumnezeescul său Duh fiind
icircmpreună dupre fireCu carele pre morţi i-au icircnviiat ochii orbi-
lor i-au deșchisȘi pre leproși i-au curăţit pre draci i-au gonitAcesta Cruce suferind și moarte așijdereaȘi icircnviind prin Duhul srsquoau icircnălţat icircntru
mărireȘi cărare umblată la Ceriuri tuturor au icircnnoitCelor ce cred icircntru dacircnsul cu credinţă ne-
icircndoităȘi pre Duhul cel prea Sfacircnt l-au vărsat bogatSpre toţi cei ce arată credinţa din lucruriȘi acum cu icircndestulare pre acesta icircl varsă
spre unii ca aceșteaȘi Dumnezei icirci face printrrsquoicircnsul cu carii
fără de veaste să uneaște
C U V Acirc N T U L 2
82
Și din oameni icirci schimbă pre aceștea cu ne-schimbare
Și fii ai lui Dumnezeu icirci arată și fraţi ai Macircntuitoriului
Icircmpreună-moștenitori adecă cu HristosDar moștenitori ai lui DumnezeuDumnezei cu Dumnezeu icircmpreună fiind
icircntru Duhul SfacircntLegaţi adecă fiind cu singur trupul dar icircn
Duhul sloboziIcircmpreună suindu-se cu Hristos icircn Ceriuri
cu lesnireȘi toată petreacerea acolograve avacircndu-oIcircntru vedearea bunătăţilor pre care ochiŭ
nu le-au văzutDeci ce iaste căruţa cea de foc carea pre Ilie
l-au răpitCe iaste mutarea lui Enoh pre lacircngă aceas-
tealt703gtEu socotesc precum marea cea tăiată
cu toiagul dedemultȘi manna ceaia ce din Ceriu srsquoau pogoracirct
icircnchipuire numaiȘi ale adevărului seamne aceastea toate eraMarea a botezului manna a MacircntuitoriuluiAșa și acealea ale acestora seamne sacircnt și
icircnchipuireAle celor ce neasemănată covacircrșire și slavă auCacirctă pre cel zidit cel nezidit icircl covacircrșaște
cu fireaCă manna carea să zice pacircine hrana icircnge-
rilorPre carea o au macircncat oamenii atuncea icircn
pustieau lipsit au perit și au murit toţicacircţi au macircncat aceasta că de viiaţă nu-i icircm-
părtășiiaIar trupul Stăpacircnului mieu carea iaste icircn-
DumnezeitDe viiaţă plin fiind pre toţi cei ce-l mănacircncăPărtași ai vieţii icirci săvacircrșaște și nemuritori
icirci face
Și-i treace pre dacircnșii nu noian de mareNu din Eghiacutepet mutacircndu-i la alt pămacircnt
icirci duceCare roduri stricăcioase aduce iarăș oame-
nilorDar nici icircn patruzeci de ani să umblămNe porunceaște noao Izbăvitoriul lumiiCa să și ajungem la pămacircntul făgăduinţiiCi pre cei ce cu credinţă neicircndoită icircndată
srsquoau botezatȘi de sacircngele și trupul lui srsquoau icircmpărtășitDin moarte la viiaţă și la lumină din icircntu-
nearecDe la pămacircnt la Ceriuri icirci sue icircndatăMai icircntacirciu mrsquoai dezbrăcat pre mine de stri-
căciune și de moarteȘi pre mine tot mrsquoai slobozit icircntru simţire și
icircntru cunoștinţăIar lucrul cel mai icircnfricoșat decacirct toate ias-
te că Ceriu nou mrsquoau arătatȘi icircntru mine srsquoau sălășluit Ziditoriul tuturorDe care lucru nimenea din Sfinţii cei prea-
dedemult nu srsquoau lt703vgticircnvredltnigtcitCă grăia mai nainte prin Dumnezeescul
DuhȘi prin lucrarea lui minunile făcea iarDupre fiinţă nicidecum Dumnezeu cu noi
srsquoau unitMai nainte de a să face om Hristos și
Dumnezeul mieuCă luacircnd trup ne-au dat pre Duhul său cel
DumnezeescȘi dupre fiinţă să uneaște printrrsquoicircnsul cu
toţi credincioșiiȘi să face nedespărţită unirea cea a acestoraVai mie că suspin cu amar pentru rătăcirea
oamenilorCum nu creadem lui Hristos Cum nu-i
urmăm luiCum nu dorim viiaţa Cum nu dorim bo-
găţiia aceluia
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
83
Cea nejefuită cea nestricăcioasă pre Slava cea neicircmbătracircnită
Petreacerea cea icircmpreună cu dacircnsul cum nu o poftim
Cum de ceale stricăcioase lipiţi fiind soco-tim că ne vom macircntui
Cei ce nu iubesc pre Hristos mai mult de-cacirct ceale văzute
Nici nădăjduesc să fie cu dacircnsul după moarte
Ci mai nesimţitori și decacirct lemnele și decacirct pietrile
Ci o Hristoase al mieu izbăveaște-mă de necuvacircntarea acestora
Și icircnvaţă-mă să te iubesc pre tine viiaţa tu-turor credincioșilor
Că ţie icircmpreună cu Tatăl și cu Dumnezeescul tău Duh
Să cuvine Slavă și laudă cinste și icircnchină-ciune
Acum și de-a pururea ca unui icircmpărat icircn veacii veacilor
Și ca unui făcătoriu al tuturor și Dumnezeu și Stăpacircn amin
AL ACELUIAȘCum că uneori și prin grijirea și sacircr-guinţa celor deaproape și icircndrepta-rea icircmpreună să trage Dascalul că-tră neputinţa patimii ceiia ce iaste
icircntru acel lt704gtneputinciosCuvacircntul 24
Miluiaște-mă Doamne miluiaște-mă sin-gure
Macircntuitoriule cela ce din vacircrsta cea prun-cească mrsquoai acoperit
Cela ce mie celui ce preamulte ţe-am greșit icircntru cunoștinţă
Pentru a ta bunătate pre toate mi le-ai ertat
Cela ce de lumea cea cumplită și deșartă mrsquoai izbăvit
Și de rudenii și de priiateni și dezmirdări necuvioase
Și aicea mrsquoai icircnvrednicit ca icircntrrsquoun munte să șăz
Și mi-ai arătat slava ta cea minunată Dumnezeul mieu
Și de Duhul tău cel Dumnezeesc mrsquoai um-plut Hristoase al mieu
Și de luminare duhovnicească tot pre mine mrsquoai săturat
Tu icircnsuţ necăit pre darul tău Dumnezeul mieu
Dă-mi-l mie robului tău pacircnă icircn sfacircrșit cu icircntregime
Să nu-l iai Stăpacircne Să nu-l icircntorci Zidi-toriule
Nici să mă treaci cu vedearea după ce odată icircnaintea feaţii tale mrsquoai pus
Și după ce mrsquoai racircnduit icircntre robii tăi și mrsquoai pecetluit
Cu peceatea darului tău și al tău mrsquoai numitSă nu mă arunci pre mine iarăș să nu as-
cunzi iarășLumina feaţii tale și să mă acopere icircntu-
neareculȘi să mă icircnghiţă adacircncul ci să mă ţie CeriulPre mine carele mai pe deasupra lui mrsquoai
suit Macircntuitoriul mieuȘi icircmpreună cu icircngerii iar mai ales icircmpreu-
nă cu tine Ziditoriul tuturorMrsquoai icircnvrednicit să fiu și icircmpreună să mă
bucur cu tineȘi să văz neasemănata slavă a feaţii taleȘi de lumina ta cea neapropiiată pănă la sa-
ţiu să mă icircndulcescȘi să mă bucur și să mă veselesc cu veselie
negrăităDe icircmpreunarea Stăpacircne razii tale ceii ne-
grăită
C U V Acirc N T U L 2 4
84
Și desfătacircndu-mă icircntru lumina aceaia ne-grăita
Săltam Mă bucuram icircmpreună lt704vgtcu tine Făcătoriul și Ziditoriul mieu
Luacircnd seama la nebiruita frumseaţe a feaţii tale
Dar de vreame că iarăș la pămacircnt mi-am pogoracirct mintea mea
Luminat fiind icircntru tine nu vedeam lumeaNici pre lucrurile Stăpacircne ceale ce sacircnt icircn
lumeCi mai presus de patimi și de griji eramȘi icircntru lucrul icircnvacircrtindu-mă și pre răotăţi
mustracircndu-leMai nainte adecă nu mă icircmpărtășiiam de
răotăţile omeneștiIar după ce am zăbovit icircntru dacircnsele pre
ale altora icircnainte le puneamȘi după bărbaţi prigonitori Stăpacircne mrsquoam
scoboracirctCu nădeajde de icircndreptare mrsquoam icircmpărtă-
șit de răotateȘi de icircntunearec Vai mie mrsquoam icircmpărtășit
de patimi nebuneașteȘi ţinut fiind de hiiară sălbatece mă pri-
mejduescCă pre alţii vracircnd să-i trag din stricăciunea
aceloraIcircnsumi eu icircntacirciu macircncare hiiarălor mrsquoam
făcutCi apucacircnd icircnainte milostiveaște-te ci gră-
bind izbăveaștePre cel ce pentru tine iubitoriule de oa-
meni icircntru aceastea au căzutCă dupre porunca ta mi-am pus milostivePreaticălos sufletul mieu pentru fraţii mieiDeci deaca mrsquoam rănit tu poţi să mă vin-
deci MacircntuitoriuleCă deaca mrsquoam prins rob de dușmanii miei
ticălosulDar tu ca un putearnic și cu totul tare
Poţi să mă slobozești numai cu singură voia ta
Deci de gurile hiiarălor și de macircinile lor mrsquoam prins
Dar tu arătacircndu-te icircndată vor muri iar eu voiu trăi
Așa cel mult icircntru icircndurări și negrăit icircntru milă
Miluiaște-mă milostiveaște-te spre mine cel căzut
Mrsquoam pogoracirct icircn puţ să izbăvesc pre aproa-pele
Și icircmpreună am căzut și eu lt705gtdreapte ju-decătoriule Macircntuitoriule
Să nu mă lași să zac pacircnă icircn sfacircrșit icircn groapăAșa știu că ai poruncit preamilostive
Dumnezeul mieuCă să cuvine negreșit să izbăvim pre fratele
din moarteȘi de mușcarea păcatului dar nu prin păcatIcircmpreună să perim cu dacircnsul care lucru
lrsquoam pătimit eu ticălosulȘi tracircndăvindu-mă am căzut miemrsquo bizu-
indu-măCi și pre acela să-l izbăvesc și pre sinemi
așijdereaIar deaca nu să rămacirciu deasupra și să placircng
pre cela ce au căzutȘi să fug cu toată putearea de a cădea icircm-
preună cu acelaDar icircnsă și acum scoală-mă scoate-mă din
prăpastieȘi pune-mă Hristoase pre piiatra porun-
cilor taleȘi arată-mi iarăș lumina pre carea nu o icircn-
cape lumeaCi afară de lume și de lumina cea văzută și
de aerulCest simţit și de ceriu și de toate ceale sim-
ţiteSăvacircrșaște pre cela ce pre dacircnsa Macircntuito-
riul mieu o veade
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
85
Ori afară de trup ori cu totul icircmpreună cu acesta
Neţiind Dumnezeule icircn ceasul acela atun-cea
Și mi să pare că iaste atuncea ca un lumină-toriu nemateriialnic
Și cu frumseaţă Soarelui celui gacircndit stră-lucindu-să
Nu poate pre a sa lumină să o vază cu sim-ţire
Ci pre Luminătoriul acela numai neapu-sul a-l vedea
Și a icircnţeleage nebiruita frumseaţe a slavei luiȘi spăimacircntacircndu-să foarte a o deprinde nu
poateNici a icircnţeleage și a icircncăpea icircn minte chipul
vederiiCă cum sau unde cu netacirclcuire fiindSă veade vracircnd să scrie icircmprejur icircntru Sfin-
ţilt705vgtȘi acest lucru icircl știm toţi tăinuitorii
unora ca acestoraCă afară de lume atuncea icircntru adevărNe facem și rămacircnem pacircnă o vedem pre
dacircnsaȘi iarăș ne aflăm icircn trup și icircn lumeȘi aducacircndu-ne aminte de bucurie și de lu-
mina aceaiaȘi de icircndulcirea cea dulce ne tacircnguim și
placircngemCa un copil mic cacircnd veade pre maica saȘi aducacircndu-ș aminte de dulceaţa laptelui
placircngePacircnă icircl va apuca pre acela și pănă la saţiu icircl
va sugeAceasta cearem și noi acum de aceasta te
rugămPre aceasta cădem la tine să o luoăm nelip-
sită Macircntuitoriule Ca și acum să ne hrănim preaicircndurate
dintru pacircinea Aceasta carea din Ceriu gacircndit srsquoau pogoracirct
Și tuturor să dă celor ce să icircmpărtășesc de viiaţă
Și ducacircndu-ne și cătră tine călătorie fă-cacircnd
Icircmpreună-călătoare voiŭ avea-o și ajută-toare și izbăvitoare
Și icircmpreună cu dacircnsa și printrrsquoicircnsa să ne aducem ţie Macircntuitoriule
Și la icircnfricoșata judecată păcatele noastreEa ni le va acoperi Stăpacircne ca să nu fie des-
coperiteNici să se arate tuturor icircngerilor și oame-
nilorIcircncă și haină purtătoare de strălucire să se
facă noaoȘi Slavă și Coroană icircn veacii veacilor
amin
AL ACELUIAȘCum că cela ce au dorit pre Dumnezeu din tot sufletul
uraște lumeaCuvacircntul 25
De umbră ţinut sacircnt și adevărul văzlt706gtCare nimic alt nu iaste decacirct nădeaj-
dea cea icircntemeiatăDar carea iaste nădeajdea Pre carea ochi
nu o au văzutAceasta ce iaste Viiaţă pre carea toţi o do-
rescDar viiaţa ce Decacirct Dumnezeu ziditoriul
tuturorPre acesta doreaște-l și uraște lumeaCă lumea iaste moarte Că ce necurgătoriu
are
C U V Acirc N T U L 2 4 - 2 5
86
AL ACELUIAȘCum că mai bun lucru iaste a să păstori bine decacirct să păstorească cineva pre cei ce nu voesc că nici o dobacircndă nu va fi celui ce pre alţii adecă să sacircrguiaște să-i macircntuiască iar pre sineș prin proistoșiia
acelora srsquoau pierdutCuvacircntul 26
Spune Hristoase robului tău spune-i lu-mina lumii
Spune Cunoștinţa Totului spune Cuvin-te Icircnţelepciunea
Ceaia ce pre toate mai nainte le cunoști ceaia ce pre toate mai nainte le știi
Și pre ceale ce ne sacircnt noaă de folos ne icircn-veţi cu nepizmuire
Spune-mi și icircnvaţă-mă și pre mine căile ceale macircntuitoare
Ale voilor tale Macircntuitoriule și ale Dum-nezeeștilor tale porunci
Spune-mi și să nu mă treci cu vedearea să nu ascunzi o Dumnezeul mieu
De la nevreadnicul robul tău Dumnezeias-că voia ta
Ce iaste mai bun la tine Care lucru iaste mai bineplăcut ţie
Dintru aceaste doao tacirclcuiaște-m o iubi-toriule de oameni Macircntuitoriule
A fi eu icircntru grija lucrurilor MănăstiriiȘi de trebuinţele ceale trupești a mă griji cu
icircndestulareȘi a scoate pre toate cu vrajbă și cu sfadăAu de-a pururea a icircngădui icircntru singură li-
nișteaȘi a păzi neturburată pre minte lt706vgtși inimăȘi a priimi strălucirile darului tăuȘi a-mi străluci de-a pururea simţirile sufle-
tului
Și Dumnezeeștile cuvinte icircn taină a mă icircn-văţa și pre alţii
A-i icircnvăţa cu blacircndeaţe și icircnsumi a mă icircn-văţa așijderea
Că cela ce zice și luiș pre ceale zise le ziceȘi icircntacirciu acesta negreșit datoriu iaste a face
aceasteaDeci dintru aceastea spune-mi mie o
Dumnezeul mieu și ZiditoriuleCare iaste mai bun care iaste mai de folos
mieȘi care bineplăcut iaste ţie și desăvacircrșitAșa cu adevărat să nu ascunzi dela mine o
preamilostive CuvinteAscultă ceaia ce icircntrebi scrie ceea ce auziEu-s Dumnezeu mai nainte fără de icircnceput
eu-s Stăpacircn din fireȘi al Ceriurilor și al celor dedesupt icircmpăratȘi toţi [chiar] cei ce nu voesc ai miei robi
sacircntCă Ziditoriu al tuturor sacircnt și Judecătoriu
și StăpacircnȘi acumu-s și voiŭ fi icircn veacii veacilorDar pre cela ce nu voiaște niciodată nu-l
silescCi de sineș stăpacircnitoriu voesc să fie de si-
neș voitoriu și alegătoriuȘi slujirea să se facă și frica să se lucreazeȘi dragostea să se arate de la supuși și ascul-
tătoriCă icircntrrsquoacest fealiu robii miei icircntrrsquoacest fe-
aliu năimiţiiIcircntrrsquoacest fealiu și priiatenii miei icirci doresc
să fieIar pre ceialalţi icircncă nu i-am cunoscut nici
de dacircnșii mrsquoam cunoscutPentru aceaia aspru pre mine mă numesc
nemilostiv mă chiiamăNedrept mă numesc feciorii celui nedreptDeci cei ce pre mine mă ocărăsc lt707gtși pre
mine mă defaimă
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
87
Și pre mine mă nimicnicesc ţie cum să vor supune
Sau cum te vor priimi Daacutescal spune-mi mieȘi lupii păstoriu pre tine cum oare te vor
socotiSau cum vor urma glasului tău fiiară fiindEș fugi fă-te afară din mijlocul unora ca
acestoraCă destul va fi ţie deaca te vei macircntui pre
sineţIar deaca pre lume o vei macircntui dar pre si-
neţ te vei piiardeCe folos icircţ va fi ţie căci prin tine srsquoau macircn-
tuit lumeaNu te voesc pre tine să paști pre cineva din
cei ce nu voescVezi că și eu am păzit aceasta icircn lumeCă al celor ce voesc sacircnt eu și Păstoriu și
StăpacircnIar al celoralalţi Ziditoriu adecă sacircnt și
Dumnezeu dupre fireDar nu-s icircncă și icircmpărat nici icircncepătoriu
nicidecumAl celor ce nu ș-au rădicat Crucea și nu
mi-au urmatCă ai celui icircmprotivnic sacircnt feaţi robi și vaseVezi taini icircnfricoșate vezi nesimţireVezi și tacircnguiaște-te pentru dacircnșii de iaste
cu putinţă icircn fieștecare ceasCă dintru icircntunearec chiemacircndu-se cătră
lumina cea neicircnseratăDin moarte cătră viiaţă la ceriuri din iadDin ceale vremealnice și stricăcioase cătră
Slava cea veacinicăEi să macircnie și să icircnnebunesc asupra Daacutesca-
lilorȘi asupra loruș icircș cos dușmănii de tot fea-
liulȘi voesc și aleg să moară decacirct de icircntunea-
rec să se depărteazeȘi de faptele icircntunearecului și mie să-mi
urmeaze
Pre aceștea spune-mi cum icirci vei paște cum vei călăuzi pre aceștea
Cum vei călăuzi grăiaște-mi mie pre cei ce cătră foc icircnsuș să duc
Pre cei adăogaţi și lipiţi de vrăjmașul și icircm-preună cu lt707vgtdacircnsul cu sacircrguinţă
Pre ceale icircmprotivnice poruncilor meale le facCum icirci vei paște ca pre niște oi cum icirci vei
duce spune-miCătră pășunile poruncilor meale cătră apa
voilor mealeȘi cum icirci vei sui pre dacircnșii icircn munţii cei
gacircndiţiAi vederilor celor tainice ai slavei meale
ceii negrăitePrin carea cei ce o văd pre aceasta defaimă
pre slava Cea de jos și pre toate ceale simţite le uităȘi ca pre o umbră și ca niște fum pre aceas-
tea toate le socotescSpune-mi cum pre cel icircmprotivnic ajută-
toriu al tău icircl vei căștigaCum pre dușmanul vrăjmaș priiaten al tău
icircl vei pleca să fieCă priiatenii adecă lesne să fac vrăjmașiMică pricină aflacircnd iar vrăjmașii cu greuPot să se facă priiateni măcar de și li srsquoar
face bineMăcar de și de daruri icircnalte și mari de srsquoar
icircmpărtășiAscuns au veninul și otrava icircn inimăPre carea vreame cu prilej după ce vor do-
bacircndi de năprasnă o boracircscȘi pre făcătorii de bine ai lor fără de milă
fără de milostivire A-i ucide nu să icircnfricoșază O nebuniia cea
mai de pre urmăAcește-s ai lui Cain următori aceștea decacirct
Lameh mai răi-sAceștea cu Saul de un năravu-s următori ai
Evreilor
C U V Acirc N T U L 2 6
88
Și ai Iudei răvnitori ai spacircnzurării moște-nitori
Pre aceștea deaca cauţi să-i povăţuești vezi unde vei ajunge
Că nu să vor icircntoarce unde și icircncotro tu vei voigrave
Ci icircn calea lor te vor sili pre tine să umbliȘi mai icircntacirciu tu icircn pierzare să cazi decacirct aceiaȘi mai dedesupt să te pogori icircn fundul ia-
duluiCa unul ce negreșit următori ai ţie pre aceialt708gtIar deaca nu voești nicidecum să te ase-
menezi lorȘi a te duce și a te pogoricirc după sfaturile lor
nu vei voiNici de faptele lor ceale reale să te icircmpăr-
tășeștiZurbagrave sfadă și războiu neicircmpăcat vei aveaDintru care ce să va face ţie sau ce să va icircn-
tacircmplaȘi ce vei căștiga Ascultă și voiŭ grăi ţie icircn
scurtMai nainte de toate rob al mieu nicidecum
nu vei putea să fiiCă robul mieu nu voesc nicidecum să se
sfădeascăȘi uracircciune vor căștiga asupra ta neţinută
și cătră ucidereSă vor porni asupra ta arătat și pre tainăȘi tu vei da seamă pentru osacircnda aceloraCă moartea ta nimic nu va folosi pre ceialalţiPrecum au fost moartea mea viiaţă lumiiCi și acelora pricină de osacircndă te vei faceȘi tu fără de icircndrăzneală vei eși din viiaţăDeci mai bine iaste a te paște și nu a paște
nicidecumPre unii ca aceștea ci mai bine de ale tale a
te grijiȘi a te ruga pentru dacircnșii și pentru toţi oa-
meniiCa să se icircntoarcă și toţi să-ș vie icircntru cu-
noștinţă
Și a icircnvăţa și a deprinde dintru aceștea pre cei ce voesc
Și să nu-i silești pre dacircnșii să facă acealea care icirci icircnveţi
Ci cuvintele meale zi-le lor și-i roagăSă le păzească pre acestea ca pre niște prici-
nuitoare de viiaţă veacinicăȘi icircnsăș cuvintele vor sta cacircnd voiŭ veni să
judecȘi pre fieștecarele dintru toţi aceștea icircl vor
judeca dupre vrednicieȘi tu vei rămacircnea nevinovat și cu totul ne-
osacircnditCă nu ai ascuns argintul cuvintelor mealeCi cacirct ai luat icircnsuţ l-ai aruncat tuturorAcesta lucru icircmi iaste priimit lt708vgtAcesta
al apostolilorȘi al ucenicilor miei srsquoau făcut dupre po-
runcile mealeCa să mă propoveduiască pre mine
Dumnezeu icircn toată lumeaȘi voile meale și poruncile meale să-i icircnveaţeȘi icircn Scrisori să le lasă oamenilorAșa și tu nevoiaște-te să faci și să icircnveţiIar cătră cei ce nu voesc nicidecum cuvinte-
le meale să le auzăZi și tu cum am zis și eu cătră cei ce zicea
atunceaCă aspru iaste cuvacircntul tău și cine va puteaSă-l auză pre dacircnsul și le-am zis Deaca nu
voiţi așaDuceţi-vă și precum voiţi fieștecarele așa
și faceţi ndashIcircntru stăpacircnirea lor și voirea pre totulLăsacircndu-l ca moartea sau viiaţa să-ș aleagăCă nimenea srsquoau făcut cacircndva bun fără de
voia saNici credincios cel necredincios deaca nu
voiaște nu va fiNici iubitoriu de Dumnezeu cacircndva cel iu-
bitoriu de lume nu să va face
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
89
Nici cel nebun fără de voe icircș va icircntoarce so-coteala sa
Și bun nu să va face nicidecum unul ca acestaCă nimenea srsquoau făcut rău cu firea ci cu pu-
nerea și voireaCi cu socoteala bun și blajin să va face de-
aca voiașteIar deaca nu voiaște nicidecum nu va putea
fi acest lucruNimenea nevracircnd nu au isprăvit faptă bună
icircn lumeNimenea nevracircnd nu să macircntuiaște Mai
mult decacirct aceasta nu căutaCi sirguiaște-te pre sineţ să te macircntuești și
pre cei ce te ascultăDeaca cu adevărat vei afla om pre pămacircnt
avacircnd urechiSă te auză și cuvintele tale să le asculteAșa voiu face Stăpacircne precum mi-ai po-
runcitCi ajutoriul tău mie nevreadnicului ro-
bului tău dăruiaște-mi-l o Doamne și Dumnezeul mieu
Ca de-a pururea să te slăvesc și să laud stă-pacircnirea ta
lt709gtCu neicircncetate glasuri icircn veacii veacilor amin
AL ACELUIAȘPentru Dumnezeiasca strălucire și luminarea Duhului Sfacircnt Și cum că un loc iaste Dumnezeu icircntru carele după moarte pre odihnă toţi Sfinţii o au Și cum că cela ce dela Dumnezeu au căzut icircntru alt loc nu va avea
odihnă icircn viiaţa ceaia ce va să fieCuvacircntul 27
Ce icircnfricoșată taină iaste carea icircntru mine să săvacircrșaște
Cuvacircntul a o grăi nicidecum nu poate nici a o scrie
Macircna mea cea ticăloasă spre lauda și slavaAcelui ce iaste mai presus de laudă acelui
ce iaste mai presus de cuvacircntCă deaca ceale ce acum să săvacircrșesc icircntru
mine curvariulIcircs negrăite și-s nepovestite cum acelaCarele iaste dăruitoriu al unora ca acestora
și făcătoriu spune-miAre trebuinţă să-ș ia dela noi laudă sau slavăCă nici să va slăvi cela ce iaste proslăvitPrecum nici să va străluci sau de lumină să
va icircmpărtășiSoarele cela ce de noi să veade icircn lumeLuminează nu să luminează luceaște nu
lumină priimeașteCă are aceaia pre carea o au luat din icircnceput
dela ZiditoriulDeci deaca Dumnezeu cela ce au făcut soa-
rele [și] carele iaste ziditoriul tuturorNelipsit l-au făcut cu icircndestulată rază să
lumineazeȘi nici dela altcineva de mai multă să nu
aibă trebuinţăCum el va lua Slavă dela mine smeritulCă nelipsit iaste cu totul Ziditoriul SoareluiCela ce umple pre toate de toate bunătăţileIcircntru amelinţaacutere și icircntru voire tăriia avacircn-
du-olt709vgtIcircntru aceasta și limba mea iaste lipsită
de graiuriȘi pre ceale ce săvacircrșesc mintea mea le vea-
de adecă dar nu le tacirclcuiașteLe veade și voiaște să le spue dar cuvacircnt
nu aflăCă nevăzute veade și fără de chip cu totulProaste cu totul nealcătuite nemărginite
cu mărimea Că nici icircnceput nu veade nici sfacircrșit cu to-
tul nu cunoaște
C U V Acirc N T U L 2 7
90
Și mijlocul cu totul nu-l știe și cum să spue ce veade
Tot icircn scurt făcut mi să pare că să veadeIcircnsă nu cu fiinţa cu adevărat ci cu icircmpăr-
tășireaCă din foc aprinzi și focul tot iaiȘi acela icircnsă rămacircne netăiat nelipsit ca mai
nainteIcircnsă focul cel icircmpărtășit să despărţeaște de
cel dintacirciuȘi icircntru făclii multe să face că trupesc iasteIar acela Duhovnicesc și nemăsurat fiindȘi cu totul nedespărţit și netăiat iasteCă icircmpărtășindu-să icircn multe nu să despăr-
ţeașteCi și rămacircne netăiat și icircntru mine iasteRăsare icircntru mine icircnlăuntru ticăiteiInimii meale ca un soare sau ca un discos
de soareIcircn chip de sfeară (adecă rătund) arătacircndu-
să cu chip de lumină că văpae iasteNu știu dupre cum srsquoau zis ce să zic pentru
acestaAș fi și voit să tac deaca și aș fi pututCi minunea cea icircnfricoșată icircmi porneaște
inima meaȘi-mi deșchide gura mea cea cu totul icircnti-
natăȘi nevracircnd mă face și să grăesc și să scriuCela ce ai răsărit acum de curacircnd icircntru icircn-
tunecata mea inimăCela ce mi-ai arătat lucruri minunate care
ochi nu le-au văzutlt710gtCela ce te-ai pogoracirct și icircntru mine ca
icircntru un mai de pre urmă decacirct toţiCela ce ucenic al Apostolului și fiiu mrsquoai
arătatPre mine pre carele mă avea cumplitul bă-
laur și de om ucigașulMai nainte slujitoriu a toată nelegiuireaSoarele cel mai nainte de veci cela ce icircn iad
ai strălucit
Mai pre urmă și ai luminat pre sufletul mieu cel icircntunecat
Și mi-ai dăruit mie zioa cea neicircnserată ndashLucrul cel greu de crezut la cei lenevoși ca
mine și tracircndavi ndashCela ce mi-ai umplut de toate bunătăţile
sărăciia cea dintru mineTu și cuvacircnt dăruiaște-m și graiuri hărăze-
aște-miCa tuturor să povestesc facerile tale de mi-
nuniȘi pre acealea care astăzi le faci cu noi robii
tăiCa și cei ce dorm icircntru icircntunearecul tracircn-
dăvieiȘi zic cum că nu iaste cu putinţă păcătoșii
să se macircntuiascăȘi ca Petru și ca ceialalţi Sfinţi ApostoliCuvioși și Drepţi și ei să se miluiascăSă cunoască și să se icircnveaţe că lesne acest
lucruBunătăţii tale au fost și iaste și va fiȘi cei ce socotesc că te au pre tine lumina a
toată lumeaȘi zic cum că nu te văd și cum că nu petrec
icircntru luminăȘi cum că nu să strălucesc și nu te văd de-a
pururea pre tine MacircntuitoriuleSă se icircnveaţe că nu te-ai strălucit icircn mintea
lorNici te-ai sălășluit icircntru icircntinata inima lorȘi icircn zadar să bucură pentru deșartele nă-
dejdiSocotind că vor vedea lumina ta după sfacircrșitCă arvona aicea iaste peceatea negreșit aiceaDe la tine Macircntuitoriule lt710vgtsă dă oilor
celor de-a dreaptaCă deaca moartea fieștecăruia icircncheiare iasteȘi după sfacircrșit nelucrarea tuturor deopotri-
vă eȘi nici rău nici bine nu poate cineva să facă
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
91
Macircntuitoriul mieu apoi negreșit fieșteca-rele precum srsquoau aflat așa și va fi
Acest lucru mă icircnfricoșază Stăpacircne acesta mă face să mă cutremur
Acesta icircmi topeaște toate simţirile mealeCă precum cela ce moare orb și să mută
acolograveNu va mai vedea icircncă simţit pre soarele acestaDeși lumina ochilor săi după ce va icircnvia
iarăș și-o iaAșa nici cel ce are mintea sa oarbă deaca
va muriPre tine Soarele cel gacircndit nu te va vedea
Dumnezeul mieuCi dintru icircntunearec eșind la icircntunearec să
va duceȘi icircn veaci va fi de la tine despărţitNimenea din oamenii Stăpacircne cei ce icircntru
tine credNimenea din cei ce icircntru numele tău să bo-
teazăGreotatea aceasta marea și icircnfricoșata o va
suferiA despărţirii tale milostive că cumplit ne-
caz iaste acestaCumplită și nerăbdată și veacinică iaste
scacircrbaCă ce și mai rău va fi decacirct despărţirea de
tine MacircntuitoriuleȘi ce mai chinuitoriu decacirct de viiaţă a să
răzliţiȘi a trăi acolograve ca un mort de viiaţă lipsitȘi de toate bunătăţile icircmpreună a fi scăpă-
tatCă de tine cela ce să despărţeaște de tot bi-
nele să lipseașteCă nu precum sacircnt pre pămacircnt ceaste de
acum vor fi și atunceaCă acum cei ce nu te cunosc trupeaște să
desfăteazălt711gtAicea și să bucură ca niște dobitoace
săltacircnd
Pre acealea care le-ai dat [tu] avacircndu-le spre icircndulcirea vieţii
Și pre aceastea singure văzindu-le așa li să pare că sacircnt
Și ceale după eșirea sufletului și din viiaţăCi rău sămuesc ci rău cugetă și socotescCei ce zic că nu cu tine ci icircntru odihnă să
aflăȘi gătesc oarecare alt loc ndash o nebunie ndashCare nici de lumină nu să icircmpărtășaște și
de icircntunearec iaste lipsitAfară de Icircmpărăţie dar și de gheennaȘi de cămară și de focul osacircndirii departeIcircntru care și ticăloșii să roagă să ajungăȘi zic cum că nrsquoau trebuinţă de veacinica ta
slavăSau de Icircmpărăţiia CeriurilorCi numai icircntru odihnă să fieVai de icircntunecarea lor Vai de necunoștinţa
lorVai și de ticăloșiia și de nădeajdile ceale de-
șarteNicăiri nu să află scrisă aceasta Ci icircntru lumina adecă a bunătăţilor cei ce
au lucrat ceale DumnezeeștiȘi icircntru icircntunearecul muncilor vor fi lucră-
torii celor realeIar icircn mijloc prăpastie icircnfricoșată iaste ca-
rea desparte pre amacircndoao părţileDupre cum icircnsuţ tu ai arătat cela ce ai gătit
pre aceasteaCă omului ce va cădea icircn mijloc mai presus
de toată Cazna și munca icirci va fi mai icircnfricoșată
aceastaCă icircn adacircncul muncii icircn fundul peiriiCu capul icircn jos să va cufunda cu ticăloșie
și să va pogoricircDe unde a eși greu lucru iaste celor ce sacircnt
icircn munciCa să treacă icircn pămacircntul drepţilor
C U V Acirc N T U L 2 7
92
Carii voesc mai bine icircn foc cumplit să se cenușască
Decacirct icircn prăpastiia cea lt711vgticircnfricoșată pre sineș să se arunce
Deci cei ce să roagă acolograve să se ducă după moarte
De multe lacrămi sacircnt vreadnici și de placircn-geri
Căci ca niște dobitoace necuvacircntătoare cu totul sacircnt nesimţitori
Și pre sineș să bleastămă și pre eiș să rătăcescTu ești Icircmpărăţiia Ceriurilor tu pămacircntul
Hristoase celor blacircnziTu raiul verdeţii tu Cămara cea Dumneze-
iascăTu iatacul cel negrăit tu masa tuturorTu ești pacircinea vieţii tu băutura cea prea
noaoăTu și băutura apei tu și apa vieţiiTu și făclie totdeauna nestinsă SfinţilorTu și veșmacircnt și Cunună și despărţitoriu
al CununilorTu și bucurie și odihnă tu și desfătare și
slavăTu și inima bună tu și veseliiaȘi va străluci ca soarele Dumnezeul mieu
darulPreasfacircntului tău Duh icircntru toţi SfinţiiȘi vei străluci tu Soarele cel neapropiiat icircn
mijlocul acestoraȘi toţi să vor străluci dupre măsura și mul-
ţimeaCredinţii și a faptei a nădejdii și a dragosteiA curăţirii și a luminării ceii dela Duhul tăuDumnezeule unule icircndelung-răbdătoriule
și al tuturor judecătoriuleCărora sălașe de multe fealiuri și locuri să
vor socotiMăsurile strălucirii măsurile dragosteiȘi a vederii tale cacirctăţimea și summa va fi iarășȘi a măririi lui slavă desfătare și fală
Icircntru despărţiri de case și de sălașe preaslă-vite
Aceasta-s sălașă de multe fealiuri aceasta-s Casele ceale multe
Aceasta-s Caftanuri strălucite lt712gtde multe vrednicii
Și cununi preaicircmpistrite pietri scumpe și mărgăritaruri
Și flori neveștejite care au streină vedeareAceasta-i și paturi și așternuturi și mease
și scauneȘi tot lucrursquo care spre desfătare preadulceAu fost și iaste și va fi adecă a te vedea pre
tine numaiDeci cei ce precum srsquoau zis nu văd lumina taȘi dela tine nu să văd ci sacircnt răzliţiţiDe vedearea ta cea preabună de bunătăţi să
lipsescUnde vor afla odihnă Un loc fără de du-
reareIcircntru care să vor sălășlui deaca drepţi nu
srsquoau făcutCă cei drepţi cu faţa ta să vor sălășluiCăci te-ai icircnchipuit icircntru dreaptă inima lorȘi vor lăcui cu icircnchipuirea ta icircntru tine
Hristoase al mieuO minune O preaslăvit dar de bunătateCă icircntru icircnchipuirea lui Dumnezeu srsquoau fă-
cut oameniiȘi srsquoau icircnchipuit icircntru dacircnșii cel neicircncăput
icircntru toateDumnezeu cel cu firea neschimbat cel ne-
prefăcutCarele icircntru toţi cei vreadnici voiaște să lă-
cuiascăCacirct fieștecarele să aibă pre icircmpăratul tot icircn
lăuntrul săuȘi pre icircnsăș icircmpărăţiia și bunătăţile icircmpă-
răţieiȘi să strălucească precum au strălucit după
ce au icircnviiat Dumnezeul mieu
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
93
Mai mult decacirct razele Soarelui acestuia vă-zutului
Și așa icircnaintea celui ce i-au proslăvit pre dacircnșii stacircnd
Icircnspăimacircntaţi să rămacirce de scovacircrșirea Sla-vei
Și de adăogirea cea necurmată a strălucirii ceii Dumnezeești
Că nici va fi sfacircrșit sporirii icircn veaciCă starea adăogării a sfacircrșitului celui ne-
sfacircrșitVa face și prindere cu adevărat a celui ne-
prinsȘi să va face săţios cel neicircncăput tuturorlt712vgtIcircnsă plinirea lui și slava luminii luiVa fi adacircnc de sporire și icircnceput fără de
sfacircrșitȘi precum cei ce au pre Dumnezeu icircnlăun-
tru lor icircnchipuitIcircnsuș acestuia celui ce străluceaște cu lumi-
nă neapropiiată icirci stau icircnainteAșa și sfacircrșitul icircntru dacircnșii icircnceput de slavă
le iasteȘi ca mai luminat să-ţ fac ţie noimaIcircntru sfacircrșit vor avea pre icircnceput și icircntru
icircnceput pre sfacircrșitPre cel preaplin icircnţeleage-mi mie nelipsit
de sporireIar sfacircrșitul celui nesăvacircrșit pre cei ce alear-
gă și nu ajungCă deaca va treace Ceriul acesta văzutulȘi pămacircntul și toate ceale de pre pămacircnt
socoteaște ce am zisVa fi ajungere a locului unde vei afla sfacircrșitulNu zic ţie trupesc ci cu mintea vei puteaSă ajungi plinirea lumii ceii fără de trupȘi nu lume ci aer iaste ca mai nainteNici aer ci loc negrăit pre carele icircl numesc
totulȘi iaste adacircnc cu totul fără de sfacircrșitDeopotrivă tot despre toate părţile despre
amacircndoaă
Totul acesta iaste plin de Dumnezeirea cea Dumnezeiască
Deci cei ce să icircmpărtășesc de dacircnsul și icircn-tru dacircnsul lăcuesc
Cum tot icircl vor cuprinde ca și să se satureSau cum pre sfacircrșitul cel fără de sfacircrșit icircl
vor prinde spune-miCu neputinţă icircncă și cu totul greu lucru
iasteCă nici aicea icircntru Sfinţii cei ce sacircnt icircn trupNici după ce acolograve icircntru Dumnezeu srsquoau
mutat o icircnţeleagereCa aceasta nicidecum icircntru dacircnșii nu poate
să icircntreCă să acopăr cu lumina Dumnezeeștii slavelt713gtSă strălucesc și luminează și să desfă-
tează icircntru aceasteaȘi știu cu adevărat cu toată deplin adeve-
rireaCă va fi fără de sfacircrșit săvacircrșirea acestoraȘi sporirea slavei de-a pururea necurmată
va fiIar cei ce cad de la Dumnezeu mă mir unde
și vor staDe la cela ce iaste pretutindenea departe
depărtaţi fiindȘi cu adevărat de mare frică fraţilor minu-
nea iaste plinăȘi care are trebuinţă de gacircnd și de minte
luminatăCa bine să icircnţeleagă aceasta și să nu cază Icircn eres căci nu creade cuvintele Dumneze-
escului DuhIcircn lăuntrul adecă negreșit al totului vor fi
și aceșteaIcircnsă afară de Dumnezeiasca Lumină și afa-
ră cu adevărat de DumnezeuCă precum cei ce nu văd cacircnd străluceaște
SoareleMăcar de și toţi să strălucesc icircmprejur afară
de lumină sacircnt
C U V Acirc N T U L 2 7
94
Și cu simţirea și cu vedeare-s despărţiţi de aceasta
Așa iaste icircn totul acesta Dumnezeiasca lu-mină a Troiţei
Și icircn mijloc păcătoșii icircntru icircntunearec sacircnt icircnchiși
Fiindcă nu văd și nu au simţire nicidecum Dumnezeiască
Ci de tot arzindu-se de știinţa lorȘi osindindu-se negrăit pre necazȘi pre dureare și chinuire nepovestită o vor
avea icircn veaci
AL ACELUIAȘCarea iaste schimbarea ce icircntru Pă-rintele acesta srsquoau făltcutgt Și cum desăvacircrșit curăţindu-să srsquoau unit cu Dumnezeu Și din ce fealiu era ce fealiu srsquoau făcut ndash cuvintele lui ceale de dragoste cătră Dumnezeu făcute icircl arată de aicea Carele și bogoslo-vind zice la sfacircrșit și pentru icircngeri
Cuvacircntul 28lt713vgtCarea iaste nemăsurata milostivirea
ta MacircntuitoriuleCum mrsquoai icircnvrednicit mădulariu al tău a
mă facePre mine cel necurat cel nestacircmpărat cel
curvariuCum mrsquoai icircmbrăcat icircn podoabă preastrălu-
cităCarea fulgeră cu raze de nemurireȘi lumină pre toate mădulările meale le faceCă trupul tău cel preacurat și DumnezeescFulgeră tot cu focul Dumnezeirii taleFrămacircntat fiind și amestecat negrăitDeci pre acesta și mie mi l-ai dăruit
Dumnezeul mieuCă icircntinatul și stricăciosul acesta vas
Cu preacuratul și preaneicircntinatul tău trup unindu-să
Și amestecacircndu-să sacircngele mieu cu sacircngele tău
Știu că mrsquoam unit și cu Dumnezeirea taȘi mrsquoam făcut trup al tău preacuratMădulariu strălucit mădulariu sfacircnt și ade-
văratMădulariu de departe lucitoriu și luminos
și strălucitoriuVăz frumseaţa văz strălucirea Oglindesc lumina darului tăuȘi de negrăita rază și strălucire mă spăimacircn-
tezȘi-m es din minţi cunoscacircndu-mă pre si-
nemi din ce fealiuIcircn ce fealiu mrsquoam făcut o minuneȘi mă cucernicesc și de sinemi mă rușinezȘi ca pre tine icircnsuţ și mă cinstesc și mă
temȘi nu mă domiresc rușinacircndu-mă cu totulȘi unde voiŭ ședea și de cine mă voiŭ apro-
piiaȘi unde pre mădulările tale le voiu mai plecaIcircntru care lucruri icircntru care fapte cu totulLe voiu unelti pre aceastea icircnfricoșatele și
DumnezeeștileDă-mi să grăesc și să lucrez acealea ce zicO Ziditoriule și Formăluitoriule și
Dumnezeul mieult714gtCă deaca acealea care le grăesc cu lu-
crul nu le icircmplinescMrsquoam făcut aramă ce răsună icircn zadar tareȘi sacircnt nesimţitoriu cătră sunetul loviturilorCi să nu mă lași nici să mă părăseștiNici să mă lași să mă rătăcesc Macircntuitoriul
mieuPre mine cel ticălos și cel sărac și cel streinCela ce cu nenumăraţi talanţi sacircnt datoriu ţieCi precum dedemult așa și acum fă CuvinteCă atuncea de moștenire și de tot pămacircn-
tul Părintesc
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
95
De tată de fraţi de mumă de ai săi de streini
Și de toate cealelalte rudenii și priiateniRăzliţindu-mă pre mine cela ce eram pă-
cătosȘi decacirct toţi aceștea mai prost Macircntuito-
riuleȘi mrsquoai luat icircntru preacuratele tale braţePre mine cela ce nemulţemitoriu mrsquoam
arătat bunătăţilor taleAșa și acum miluiaște-mă icircndurateAșa iar mai ales mai mult o Dumnezeul
mieuȘi să te milostivești și să mă păzeștiȘi pre pornirile macircniei meale să le icircmblacircn-
zeștiȘi destoiniceaște-mă să sufăr cu icircndelungă-
răbdareToată ispita și scacircrba vieţiiCacircte miem icircmi pricinuesc cu rea cugetareCu cacircte firea cea pizmătareţă a dracilor mă
ispiteașteȘi cei neputincioși din fraţii miei aceșteaCu lucrul și cu cuvacircntul icircmi pricinuesc mie
aoliograve vaiŭ mieCă mădulările meale mă cheltuesc pre mineȘi mă chinuesc pentru icircnsăș aceastea iarășȘi mă port de picioare cap cu soartă luacircnd
să fiuȘi umblu cu picioarele goale și cu mărăcini
mă icircnghimpezȘi foarte mă doare și nu pociŭ suferi du-
reareaLa cealea din nainte unul din lt714vgtpicioa
rele meale pacircșașteȘi iarăș celalalt icircnapoi să icircntoarceAicea și acolograve mă tacircrăsc și mă tragȘi de jur icircmprejur mă icircmpiiadec și cad josDeci a urma tuturor nu pociŭA zăcea iaste lucru rău și a umbla așaMai rău iaste decacirct a zăcea că greu lucru
iaste cu adevărat
Ca cela ce pre toate cealelalte primejdii le covacircrșaște
Doamne dă-mi umilinţă și placircngereȘi icircnvredniceaște-mă icircntru icircntunearecul
vieţiiȘi icircn lumea aceasta icircn locul cel de scacircrbăSă-ţ slujesc ţie și bine să-ţ argăţescȘi sfintele tale porunci să le păzescMulţemesc ţie că mi-ai dat mie să viezȘi să te cunosc și să mă icircnchin ţie
Dumnezeul mieuCă acest lucru iaste viiaţă ca adecă să te cu-
noască pre tineSingur Dumnezeu și ziditoriu și făcătoriu
al tuturorNenăscut nezidit fără de icircnceput singurȘi pre Fiiul tău carele din tine srsquoau născutȘi pre Sfacircntul Duh carele din tine să pur-
ceadePre icircntrutot-cacircntata Troiceasca unimeCăriia a ne icircnchina cu blagocestie și a-i slujiMai presus de toată ceaialaltă slavă iasteMăcar pămacircntească măcar cerească de ai ziceCă ce lucru Icircngerilor ce și ArhanghelilorDomniilor Heruvimilor și SerafimilorȘi tuturor celoralalte Oști CereștiLe iaste slavă sau lumină de nemurireSau bucuriia sau strălucirea vieţii ceii ne-
materiialniceFără numai una Lumina Sfintei Troiţelt715gtCarea să desparte icircn trei fără de despăr-
ţireCarea iaste una icircn trei haractiruriCunoscută necunoscut atacircta cacirct voiașteCă nici să poate zidirea pre ZiditoriulAșa tot să-l cunoască precum icircnsuș să știe
pre sineș dupre fireCi dupre dar văd și icircnţelegToţi Icircngerii și toată firea cea zidităIcircnsă nu ajung nici prind ci icircnţelegPrecacirct a să cunoaște și a să arăta va voi
C U V Acirc N T U L 2 8
96
Celor orbi lumina sau și celor ce văd cu adevărat
Că ochiul fără de lumină nu veadeCi și pre vedeare dela lumină o iaCă dela dacircnsa și srsquoau ziditMăcar zidire netrupească măcar trupească
vei ziceVei afla că pre toate le-au făcut DumnezeuCeale ce-s icircn ceriuri ori ce și vei auziCeale de pre pămacircnt și ceale ce-s icircntru
adacircncuriȘi a tuturor acestora una le iaste viiaţa și
slavaUna dorirea și una icircmpărăţiiaBogăţiia bucuriia cununa biruinţa paceaȘi toată ceaialaltă bună-cuviinţă iasteCunoștinţa icircnceputului și a priciniiDe unde srsquoau adus icircntru fiinţă și srsquoau făcut
toateAceasta iaste alcătuirea celor de sus și a ce-
lor de josAceasta iaste racircnduiala tuturor celor ce să
gacircndescAceasta iaste arătarea tuturor celor ce să vădPre aceasta o au avut Icircngerii stare icircntemeiatăLuacircnd și adăogacircnd cunoștinţă și frică mai
multăCacircnd au văzut pre satana căzindȘi pre cei supuși lui icircmpreună cu dacircnsul
pentru trufiiaCăci cacircţi numai au uitat lt715vgtpre aceastaAu și căzut fiindcă srsquoau făcut robi trufieiIar cacircţi iarăș pre aceasta o au avut icircntru cu-
noștinţăSă ușura cu frica și cu dragosteaLipindu-se de al loruș StăpacircnDe unde cunoștinţa stăpacircniriiȘi pre adăogirea dragostei o făceaCă și mai mult strălucirea carea fulgeraA Sfintei Troiţe și mai luminată o vedeaȘi aceasta iarăș pre toată altă icircnţeleagereO alunga și neschimbaţi icirci făcea
Pre cei ce fire schimbăcioasă la icircnceput luaseȘi icircntru icircnălţimile ceale Cerești petrecea
AL ACELUIAȘCum că cela ce al Sfacircntului Duh părtaș srsquoau făcut de lumina și de pu-tearea lui răpindu-să pre deasupra tuturor patimilor să poartă și nu să vatămă de dacircnsele cu apropiiarea
Cuvacircntul 29Ah ah ah Dumnezeule și Doamne atot-
ţiitoriuleCine să va sătura de frumseaţa ta cea nevă-
zutăCine să va umplea de neajungerea și ne-
prinderea taCine dupre vredniciia poruncilor tale va
călătoriȘi pre lumina feaţii tale o va vedeaMare și minunată neicircncăpacircndu-să nicide-
cumIcircn lumea aceasta greaoa și icircntunecoasaCarea pre cela ce o veade icircl lipseaște de lumeCu trupul ndash o taină streinăCine iaste carele pre zidul trupului său l-au
trecutCine-i carele au trecut stricăciunea cea ne-
guroasăȘi pre toată lumea părăsindu-o srsquoau as-
cunsOh de cunoștinţă și prostimea cuvintelorlt716gtCă unde srsquoau ascuns cela ce pre lume o
au trecutȘi afară de toate care veade srsquoau făcutSpune tu icircnţelepciune a icircnţelepţilor cea le-
pădatăCa să nu zic de Dumnezeu icircnnebunităPrecum zice Pavel și fieștecarele rob al lui
DumnezeuAcesta-i bărbat al doririlor DuhuluiAcesta cu trupul de trupuri apropiindu-să
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
97
Poate cu Duhul Sfacircnt să fieCa afară de lume și de trupurile acesteaNici poftă de patimă trupească iasteCi nepătimire oarecarea Cela ce pre aceas-
ta o au sărutatȘi viiaţă din sărutare au dobacircnditCă deși icircl veade cineva ca cum shimonosin-
du-săȘi cătră lucrare ca cum icircnsuș mergacircndIcircnsă mort pre trup cunoaște spre a lucra
aceastaNu zic fără de suflet prin care să mișcăCi afară de pofta cea rea Că dulceaţa nepătimirii ceii buneȘi lumina cea dintru dacircnsa carea mă săruta
negrăitPre toată mintea mea afară scoţindu-o o
răpeașteȘi goală pre dacircnsa ţiindu-o icircn macircnă nema-
teriialnicăA cădea nu mă lasă pre mine din dragostea
luiSau a gacircndi vreun gacircnd de icircmpătimireCi mă sărută neicircncetat și necurmatȘi dorul de tot arde sufletul mieuȘi nu iaste icircntru mine altă simţireCă cu cacirct pacircinea cea preacurată decacirct gu-
noiulIaste mai cinstită și mai dulceCu atacircta mai mult cu neasemănare ceale de
susDecacirct ceale de jos celor ce bine au gustatRușinează-te o icircnţelepciunea lt716vgticircnţelepţilorCea cu adevărat de cunoștinţă lipsităCă prostimea cuvintelor noastreCu lucrul are pre icircnţelepciunea cea adevăratăCare de Dumnezeu să apropie și să icircnchinăDe la carele să dă toată icircnţelepciunea vieţiiPrin carea de iznoavă mă zidesc sau și mă
icircnDumnezeescVăzind pre Dumnezeu icircn veacii veacilor
amin
AL ACELUIAȘMulţemire cătră Dumnezeu pen-tru darurile de care srsquoau icircnvrednicit dela dacircnsul Și cum că icircnfricoșată iaste și Icircngerilor vredniciia Preoţi-
ei și a IgumenieiCuvacircntul 30
Eu deși voesc o Stăpacircne să grăesc nu pociŭCă ce și voiŭ mai grăi necurat fiindȘi cu gacircndurile și cu faptele și cu socotea-
lele toateIcircnsă la suflet mă rănesc mă arz la ceale din
lăuntrul mieuPoftesc să grăesc ţie măcar cacirct de puţin o
Dumnezeul mieuCă văz că știi pre ale meale ca un Dumnezeu
al mieuCă toate mădulările trupului și ale sufletu-
lui mieuLe-am pacircngărit din naștere tot fiind păcatSămuesc mila și iubirea de oameniȘi bunătăţile tale ceale multe pre care cu
mine le-ai lucratȘi fără de glas mă fac puţin de și nu moriŭȘi mă necăjesc neicircncetat și mă icircntristez ti-
călosulCă nevreadnic sacircnt de toate bunătăţileCacircnd icircmi viu icircntru sinemi și cu mintea
voiŭ voigraveSă socotesc Hristoase mulţimea răotăţilor
mealelt717gtȘi cum că nici o bunătate nrsquoam lucrat icircn
viiaţă ndash Icircnsă icircn locul muncilor și al macircniei tale ceii
dreaptePre care aș fi vrut să le pătimesc căci mult
te-am scacircrbitTu mai ales de atacirctea bunătăţi acum mrsquoai
icircnvrednicit ndash Viu icircntru deznădăjduire Mi-i frică de ju-
decata ta
C U V Acirc N T U L 2 9 - 0
98
Căci și mai mult adaog greșale totdeaunaȘi de mila ta cea multă și de iubirea de oa-
meniTremur să nu o schimb icircntru macircnie de mai
mare muncăCă făcacircndu-mi-să bine de la tine nu mai
mulţemesc ţieRob fiind rău al tău bunului StăpacircnDeci toate cealelalte Doamne pre răbdare
o arătaCare pre nădeajdea vieţii veacinice mi-o
pricinuiaPentru care mă și bucuram foarte precum
știi singurBizuindu-mă la bunătatea și la mila taCă pentru aceasta din toată lumea mrsquoai ră-
dicatȘi de toţi mrsquoai răzliţit și de rudenii și de
priiateniCa și să mă miluești și să mă macircntuești
Hristoase al mieuDe aceasta adeverindu-mă deplin dela da-
rul tăuAveam bucurie neicircmplinită și ltnăgtdeajde
icircntemeiatăIar pre ceale doao care-s pre urmă cum le
voiŭ spune nu știuCare icircntru mine bine ai voit să se facă icircm-
păratul mieuȘi pre sufletul mieu și pre minte de cuvacircnt
o lipsescȘi pre lucrări le icircncetează și pre toate cu-
getărileIcircncă și cu mărimea slavei tale mă icircngreoiazăȘi mă pleacă pre mine Macircntuitoriul mieu
să icircncetez puţinȘi nimic să grăesc nimic să fac nici să mă
apuc de aceasteaȘi nu mă domiresc icircntru sinemi și minu-
nacircndu-mă mă scacircrbescCum unor lucruri ca acestora lt717vgtnegrăite
pre sinemi
Mrsquoam dat să slujesc și să liturghisesc tică-losul
La care Icircngerii să icircnfricoșază fără de sfială să caute
Prorocii srsquoau temut icircndată ce au auzitSlava cea neajunsă și neicircnţeleasă și iconomiiaApostolii și Mucenicii și mulţimea Daacutesca-
lilor Chiuesc și strigă pre sineși nevreadniciArătat propoveduindu-se tuturor celor din
lumeaDar cum eu cel nestacircmpărat și cum eu
curvariulȘi cum eu smeritul mrsquoam icircnvrednicit să mă
facAl fraţilor igumen Și al Dumnezeeștilor
taacuteiniSfinţit lucrătoriu Și slujitoriu al preacura-
tei TroiţeCă unde să pune pacircinea și vinul să toarnăIcircntru numele trupului tău și al sacircngelui
tău CuvinteAcolograve ești tu icircnsuţ Dumnezeul mieu și
Cuvacircntul Și aceastea trup al tău și sacircnge cu adevărat
să facCu venirea Duhului și cu putearea celui
preaicircnaltȘi icircndrăznind ne apucăm de Dumnezeu
cel neapropiiatIar mai vacircrtos de cela ce lăcuiaște icircn lumină
neapropiiatăNu numai firii aceștiia stricăcioasei și ome-
neștiiCi și tuturor oștilor celor gacircndite ale IcircngerilorDeci acesta-i cel negrăit acesta-i cel mai
presus de fireȘi lucru și apucare care mrsquoam racircnduit să-l facAcesta mă pleacă și pre moarte icircnaintea
ochilor să o văzDe unde lăsindu-mă de a mă icircndulci de cu-
tremur mrsquoam cuprins
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
99
Știind că acest lucru cu neputinţă icircmi iaste mie socotesc că și tuturor
Ca dupre vrednicie să slujască și viiaţă așa să aibă
Icircngerească icircn trup iar mai ales mai presus de Icircngeri
Ca dupre cum Cuvacircntul au lt718gtarătat și adevărul iaste
Și mai apropiiat decacirct dacircnșii să se facă cu vredniciia
Fiindcă și cu macircinile să atinge și cu gura mănacircncă
Pre acela căruia aceia icircnfriltcogtșindu-se cu cutremur icirci stau icircnainte
Iar osacircnda fraţilor pre carii mrsquoam racircnduit să-i pasc
Care suflet o va purta Care minte va fi icircn-destulată
Ca neosacircndit să ocacircrmuiască pre socoteala unuia fieștecăruia
Și pre toate ceale dela sineș nelipsit să le aducă icircn mijloc
Și să se scape pre sineș de judecata și osacircn-direa acelora
Nu mi să pare mie cum că iaste cu putinţă la oameni acest lucru
Deci mă plec și voesc mai bine ucenic să fiuȘi voii unuia să slujesc și cuvintele unuia să
le ascultȘi pentru acesta unul numai seama să dauDecacirct năravurilor și voilor celor mulţi să
slujescȘi pre socotealele acestora să le iscodesc și
sfaturile să le afluȘi faptele și gacircndurile mai mult să le cercFiindcă și pre mine judecată mă așteaptă și
seamă voiŭ să dau Pentru acealea care au greșit aceia pre carii
a-i paște euCu socoteli negrăite ale Dumnezeului tu-
turor mrsquoam ales singurCă fieștecarele să va judeca și seamă negre-
șit va da
Pentru ceale ce au lucrat el ori bune ori realeȘi cuvacircnt pentru fieștecarele singur eu voiŭ
să dauȘi cum voesc să mă macircntuesc sau cum să
mă miluescCela ce nici măcar pentru sufletul mieu cel
ticălosNu am nicidecum să arăt vreun lucru de
macircntuireCă deplin icircncredinţează-te că nu am ce să
grăescCă nici am lucrat cacircndva vreun lucru mic
sau marePrin carele mă voiŭ macircntui de lt718vgtfocul cel
veacinicCi o iubitoriule de oameni Macircntuitoriule
icircndurate milostiveDă-mi mie smeritului Dumnezeiască pu-
teare ca cu cuvacircntulPre fraţii pre carii mi i-ai dat să-i pasc icircntru
priceapereSă-i povăţuesc la pășunile legilor tale celor
DumnezeeștiȘi să-i macircntuesc icircntru lăcașurile Icircmpărăţiei
ceii de susIcircntregi nevătămaţi străluciţi cu frumsea-
ţea faptelor buneȘi vreadnici icircnchinători ai icircnfricoșatului
tău ScaunȘi pre mine nevreadnicul ia-mă din lumeDeși sacircnt icircmpistrit cu multe rane ale păca-
telorDar icircnsă slujitoriu-s al tău icircmpreună și ne-
treabnic robȘi cu ceatele celor aleș cu judecăţile care
cunoștiIcircnnumără-mă icircmpreună cu ucenicii mieiCa toţi icircmpreună să vedem slava ta cea
DumnezeiascăȘi icircntru negrăitele tale Hristoase bunătăţi
să ne desfătămCă tu ești icircndulcirea hrana și lauda
C U V Acirc N T U L 0
100
Celor ce fierbinte te iubesc pre tine icircn vea-cii veacilor amin
AL ACELUIAȘPentru vedearea Dumnezeeștii Lu-mini ceiia ce srsquoau făcut lui Și icircn ce chip Dumnezeiasca Lumină nu să coprinde de icircntunearec Icircntru care și pentru covacircrșirea descoperirilor spacircimacircntacircndu-să icircș aduce aminte de neputinţa omenească și să osacircn-
deaște pre sineșCuvacircntul 31
Cum voiŭ zugrăvi Stăpacircne vedearea feaţii tale
Cum voiŭ spune netacirclcuita privire a frum-seaţii
Cum pre acela pre carele lumea nu-l icircncape glas de limbă icircl va icircncăpea
Cum va putea cineva să tacirclcuiască iubirea ta de oameni
lt719gtCă șăzind eu icircntru lumina luminării ce-m lucea mie
Și-m lumina icircntunearecul nopţii și neguraMi să părea că sacircnt icircntru lumină luacircnd
aminte la citireȘi zicerile ce fealiu cercacircndu-le și privind
sintaxiacutesurile și alcătuirileDeci cacircnd eram Stăpacircne icircndeletnicindu-
mă icircntru aceasteaIcircndată te-ai arătat de sus mult mai mare de-
cacirct soareleȘi strălucind din Ceriuri pacircnă la inima meaIar pre cealelalte pre toate ca pre un icircntu-
nearec adacircnc le vedeam că sacircntȘi stacirclp icircn mijloc era luminos carele pre tot
aerul icircl tăiaȘi ajungea dela Ceriuri pacircnă la mine tică-
losulȘi icircndată am uitat lumina lihnaacuteriului
De casă nu-mi mai aduceam aminte că sacircnt icircnlăuntru
Și cacircnd mi să părea că icircn aerul icircntunearecu-lui șădeam
Icircnsă și pre icircnsuș trupul l-am uitat cu totulGrăiam ţie și acum grăesc dintru adacircncul
inimii mealeMiluiaște-mă Stăpacircne miluiaște-mă singurePre mine carele nicidecum niciodată nrsquoam
slujit ţie MacircntuitoriuleCi te-am tot icircntăracirctat din tacircnără vacircrstăPre toată trupeasca și sufleteasca răotate o
am lucratȘi păcate am lucrat fără de măsură de ne-
cuvioaseMai presus decacirct toţi oamenii mai presus
decacirct toate dobitoaceleTacircracirctoarele și pre toate hiiarăle prea le-am
scovacircrșitDeci icircntru mine iaste trebuinţă să-ţ arăţ tu
mila taCarele și am păcătuit nebuneaște mai mult
decacirct toţiCă tu icircnsuţ ai grăit că nu au trebuinţă de
vindecareCei sănătoși Hristoase ci cei boacutelnaviPentru aceaia ca pre unul ce sacircnt foarte
boacutelnav și lenevosAșa mila ta cea multă varsă-o lt719vgtpreste
mine CuvinteCi o fala luminii Ci o mișcări de focCi o icircncungiurări de văpae icircntru mine ti-
călosulCare de la tine și dela Slava ta să lucreazăIar Slavă a ta eu pre Duhul tău icircl știu și-l zicCel Sfacircnt cel de o fire de o cinste CuvinteCel de un neam de o slavă de o fiinţă singurCu Tatăl tău și cu tine Hristoase o
Dumnezeul tuturorŢie icircnchinacircndu-mă icircţ mulţemesc că mrsquoai
icircnvrednicit
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
101
Măcar cacirct de cacirct de puţin să cunosc Stăpacirc-nirea Dumnezeirii tale
Mulţemesc că icircnsuţ șăzind eu icircntru icircntu-nearec
Te-ai descoperit mie ai strălucit și a vedea mrsquoai icircnvrednicit
Lumina feaţii tale cea nesuferită tuturorPetreceam șezind icircntru icircntunearec icircn mij-
loc știuȘi icircn mijlocul acestuia fiind eu mie celui
cu icircntunearec acoperitTe-ai arătat lumină mrsquoai luminat tot cu
toată luminaȘi mrsquoam făcut lumină icircn noapte icircn mijlocul
icircntunearecului fiindNici icircntunearecul pre lumina ta o au co-
prins toatăNici lumina au gonit pre icircntunearecul cel
văzutCi amestecate fiind neturburate cu totul și
icircmpărţiteDeparte una de1 alta dupre cuviinţă nu
amestecate nicidecumIcircnsă icircntru aceaiaș dată pre toate le icircmpli-
nesc precum socotescAșa sacircnt icircntru lumină icircn mijlocul icircntunea-
recului fiindȘi așa iarăș icircntru icircntunearec icircn mijlocul
Luminii petrecacircnd ndash Iată și mijlocul icircntru lumină iată și mijlo-
cul icircntunearecului ndashȘi zic Cine-m va da mie să aflu lumină icircn
mijlocul icircntuneareculuiPre carea nu o icircncape să o lt720gtpriimească icircn-
lăuntru că cum o va icircncăpea icircntuneareculLumină-i icircnlăuntru și nu va fugi ci va ră-
macircnea icircn mijloculLuminii icircntunearec ndash o icircnfricoșată minu-
ne cea văzutăIcircndoit de icircndoiţi ochi ai trupului și ai su-
fletului
1 Icircn manuscris bdquode deldquo (ned)
Auzi acum ceale icircnfricoșate ale icircndoitului Dumnezeu icircţ zic ţie
Și ca cătră un om icircndoit cătră mine făcuteAu luat asupră-ș trupul mieu și mi-au dat
mie pre Duhul săuȘi mrsquoam făcut și eu Dumnezeu dupre darul
cel DumnezeescCu punerea fiiŭ icircnsă al lui Dumnezeu o
vrednicie o SlavăCa un om scacircrbindu-mă pre sinem mă ti-
căloșescȘi pre a mea neputinţă o cunosc și suspinȘi-s cu totul nevreadnic de a mai trăi pre-
cum bine știuIcircnsă darului lui Dumnezeu bizuindu-mă și
icircnţelegacircndFrumseaţă pre carea mi-o au dat-o mie mă
veselesc văzindu-oDeci ca un om adecă știu că nimic din ceale
Dumnezeești nu văzȘi de ceale nevăzute cu totul sacircnt răzliţitIar dupre punerea de fiiŭ mă văz pre sinemi
Dumnezeu făcutȘi văz și părtaș mă fac celor neajunseCa un om nimic nu am din ceale icircnalte și
DumnezeeștiIar ca un miluit acum cu bunătatea lui
DumnezeuAm pre Hristos făcătoriul de bine al tuturorPentru aceaia iarăș Stăpacircne rugacircndu-mă
caz la tineSă nu mă scap de nădejdile meale ceale icircn-
tru tine nicidecumȘi de petreacerea și cinstea și Slava și icircm-
părăţiiaCi precum acum mrsquoai icircnvrednicit să te văz
MacircntuitoriuleAșa și după moarte dă-m mie să te văz pre
tineNu zic cacirct și icircn ce fealiu milostive ci cu
blacircndeaţe cu milostivire
C U V Acirc N T U L 1
102
Cu ochiul tău cel milostiv lt720vgtprecum și acum mă vezi
Și de bucuriia ta mă umpli și de dulceaţă Dumnezeiască
Așa făcătoriule și ziditoriul mieu acoperi-mă cu macircna ta
Și să nu mă părăsești și să nu ţii minte rea-lele meale
Nemulţemirea mea cea multă Stăpacircne să nu o cumpănești
Ci icircnvredniceaște-mă și pre mine icircntru lu-mina ta pacircnă icircn sfacircrșit
Și icircn calea poruncilor tale fără de pregetare să umblu1
Și icircntru icircnsăș lumina macircinilor tale preami-lostive
Să-m puiŭ și să-mi dau Duhul mieu izbă-vindu-mă de vrăjmași
De icircntunearec de foc de muncile ceale veacinice Cuvinte
Așa cel mult icircntru icircndurări și negrăit icircntru milă
Icircnvredniceaște-mă icircn macircinile tale să-m dau sufletul mieu
Precum și acum icircn macircna ta sacircnt Macircntui-toriule
Deci să nu-mi icircmpiiadece păcatul calea meaSă nu o curmeaze să nu mă zmulgă din
macircna taCi rușineaze-se cumplitul Stăpacircnitoriu și
de suflete stricătoriulIcircn palma ta Stăpacircne văzindu-mă că sacircntPrecum și acum nici aproape de mine nu
icircndrăzneaște să vieVăzindu-mă de darul tău acoperit fiindSă nu mă osacircndești Hristoase icircn iad să nu-
mi dai bracircnciSă nu pogori icircntru adacircncul morţii sufletul
mieuCă nu icircndrăznesc să numesc numele tău
1 Icircn manuscris blpara (ned)
Eu cel icircntinat cel pacircngărit și cu totul ne-curat
Să nu să desfacă pămacircntul și să mă icircnghiţă pre mine călcătoriul de leage Cuvinte
Carele nici a trăi nici a grăi nicidecum nu sacircnt vreadnic
Și foc să nu să pogoare preste mine și nu-maidecacirct să mă lingă
Cacirct nici să mă iarte să zic laquoDoamne milu-iaște-măraquo
lt721gtNu cel mult icircntru icircndurări cel cu firea iubitoriu de oameni
Să nu voești a icircntra cu mine la judecatăCă ce voiŭ grăi cu totul păcat fiindDeci ce și aș zice cacirct de puţin eu cel osacircnditCela ce din pacircntecele maicii meale nenu-
mărate am greșit ţieȘi pacircnă acum sacircnt nesimţitoriu cătră icircnde-
lunga icircngăduireCela ce de nenumărate ori icircntru adacircncul
iadului mrsquoam pogoracirctȘi de acolograve cu Dumnezeiască bunătatea ta
afară am fost tras Cela ce mădulările și cărnurile trupului
mieu și ale sufletuluiCu totul le-am icircntinat ca nimenea altul
din cei din viiaţăCel icircndrăcit icircndrăgitoriu fără de rușinare al
dezmirdărilorȘi rău și viclean cu răotatea sufletuluiCela ce o poruncă a ta Hristoase nu o am
păzitCe voiŭ răspunde ţie și ce voiŭ și zice cătră
tineCu ce fealiu de suflet voiŭ suferi mustrările
tale o Dumnezeul mieuDeaca fărădelegile meale și faptele le vei
dezgoliO icircmpărate nemuritoriule să nu le arăţi
pre aceastea tuturorCă mă icircnfiorez și gacircndind lucrurile tinerea-
ţelor meale
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
103
Iar a le spune de frică lucru iaste plin plin și de rușine
Că deaca vei voigrave pre aceastea să le descoperi tuturor
Mai rea decacirct toată munca va fi rușinea mea
Că cine desfracircnările meale și cine nestacircm-părările
Cine pre necuratele sărutări cine pre uracircte-le meale fapte
Icircntru care și acum mă pacircngăresc cacircnd pre aceastea icircn minte le iau
Văzindu-le nu să va spăimacircnta văzindu-le nu să va icircnfricoșa cu totul
Văzindu-le nu va striga și nu icircndată icircș va icircntoarce vederile
Și laquoRădicăraquo nu va zice laquoStăpacircne pre ne-curatul acestaraquo
Și laquoPorunceaște să i să leage macircinile lt721vgtși picioarele ticălosului
Și să se arunce degrab icircn focul cel icircntunecatSă nu mai fie văzut de noi adevăraţii robii
tăiraquoCu adevărat dupre vrednicie Stăpacircne cu
adevărat dupre dreptate iaste aceastaȘi aceia toţi vor grăi și tu icircnsuţ vei faceȘi icircn foc voiŭ fi aruncat eu nestacircmpăratul
și curvariulCi tu cela ce te-ai pogoracirct pre nestacircmpă-
raţi și pre curvari să-i macircntueștiSă nu mă rușinezi Hristoase icircn zioa judecăţiiCacircnd pre oile tale de-a dreapta ta le vei puneȘi pre mine icircmpreună cu caprele1 de-a stacircn-
ga taCi lumina cea preacurată lumina feaţii taleSă acopere lucrurile meale și goliciunea su-
fletului mieuȘi să mă icircmpodobească luminat ca cu icircn-
drăznealăȘi fără de rușine cu oile ceale de-a dreapta
să mă număr
1 Icircn manuscris bdquocapreleleldquo (ned)
Și icircmpreună cu dacircnsele să te slăvesc icircn vea-cii veacilor amin
AL ACELUIAȘIcircn ce chip srsquoau arătat Dumnezeu lui ca lui Stefan și ca lui Pavel Apostoli-lor aicea Părintele (nostru Simeon)
spăimacircntacircndu-să povesteașteCuvacircntul 32
Ce iaste minunea cea noao carea și acum să face
Dumnezeu și acum oare voiaște să se arate păcătoșilor
Cela ce dedemult srsquoau suit sus și au șezut icircn Scaunul
Cel Părintesc icircn Ceriu și iaste ascunsCă srsquoau ascuns dela ochii Dumnezeeștilor
apostoliȘi singur după cum am auzit Stefan după
aceasteaCeriurile deșchise le-au văzut și atuncea au
zisVăz pre Fiiul stacircnd de-a dreapta SlaveiPărintelui și icircndată ca cum ar fi grăit hulăSrsquoau icircmproșcat cu pietri de la lt722gticircnvăţătorii
legiiȘi au murit dupre leagea firii și trăiaște icircn
veaciIcircnsă el era Apostol era și SfinţitȘi plin tot de Duhul cel prea SfacircntȘi icircnceputul Propovedaniei și mulţime a
necredincioșilorCarii credea lui Hristos prin ApostoliȘi lua darul care era dar al CredinţiiIar acum ce oare voiaște lucrul acesta streinulCare icircntru mine să face Și ce ar voigrave să fieIcircnfricoșata icircnspăimacircntare a lucrului celui
ce acum să săvacircrșașteCare iaste chipul iubirii de oameni care
acum să arată
C U V Acirc N T U L 1 - 3 2
104
Streină bogăţie de bunătate alt izvor de milăCare mult mai mult dar are decacirct ceale ce
dedemult srsquoau făcutCă mulţi srsquoau miluit cu Dumnezeiasca iu-
bire de oameniIcircnsă și eu aducea al lor oarece adecă Cre-
dinţaOri și alte fapte bune și lucrări priimite și
lăudateDar eu de toate aceastea pre sinemi lipsitCunoscacircndu-mă mă spăimacircntez și a suferi
nu pociŭPre ceale făcute icircntru mine cel curvariu
din matcăDe la Dumnezeu cela ce au zidit cu cuvacircn-
tul toată zidireaPre care mă icircnfiorez și a le gacircndi ndash dar cum
și cu cuvacircntul să le scriuCare cuvacircnt le va tacirclcui care limbă le va
povestiCare buze le va grăi [pre cele] care icircntru
mine să vădFăcacircndu-se și săvacircrșindu-se preste toată zioaCă și icircntru icircnsăș noaptea și icircntru icircnsuș icircn-
tuneareculVăz pre Hristos Ceriurile cu icircnfricoșare
deșchizindu-mi mieȘi pre el icircnsuș plecacircndu-să și arătacircndu-să mieIcircmpreună cu Tatăl și cu Duhul cu Lumina
cea icircntreit-Sfacircntălt722vgtUnul fiind icircntru ceale trei și icircntru unul
ceale treiCarele și mai mult decacirct Soarele luminează
sufletul mieuȘi de tot icircmi străluceaște mintea carea era
icircntunecatăCă deaca l-ar fi văzut mintea mea dintru
icircnceput ar fi văzutCi oarbă era creadeţi și nu-l vedeaȘi pentru aceasta mai mult mă spăimacircntea-
ză minunea
Cacircnd văz cum pre ochiul minţii meale icircl deșchide
Și cum icircm dă să-l văz și cum văzut iaste de mine
Că el lumină icircntru lumină să arată celor ce-l văd
Și cei ce-l văd icircntru lumină iarăș pre dacircnsul icircl văd
Că icircntru lumina Duhului icircl văd cei ce-l vădȘi cei ce icircntru aceasta văd aceia văd pre FiiulȘi cela ce pre Fiiul srsquoau icircnvrednicit să-l vază
pre Tatăl veadeȘi pre Tatăl cel ce icircl veade negreșit icircmpreu-
nă cu Fiiul icircl veadeCare lucru și acum după cum să zice icircntru
mine să săvacircrșașteȘi pre ceale neicircnţelease nici cacirct de puţin mă
icircnvăţȘi acum de departe văd frumseaţele ceale
nevăzuteDe neapropiiata lumină de nesuferita SlavăIcircnspăimacircntacircndu-mă foarte și de cutremur
cuprins fiindIcircnsă ca o picătură dintru-n adacircnc văzȘi ca icircntrrsquoo picătură totul apelor să aratăCe fealiu iaste cu feliurimea și icircn ce fealiu
dupre chipCa din marginea poalei pre toată ţesăturaȘi din unghii precum zic hiiara leul să cu-
noașteAșa pre totul icircntru puţin sărutacircndu-l icircl văzPre dacircnsul și aceluia adecă lui Hristos și
Dumnezeului mieu mă icircnchinȘi aș fi avut icircnaintea mea o lt723gtmică macircn-
gacirciareCă nu voiŭ fi ars de tot și că nu voiŭ fi chel-
tuit de văpaeCa ceara de foc precum au zis ProroculCăci departe eram eu de focul cel neapro-
piiatȘi căci stam icircn mijlocul icircntunearecului și
căci mă ascundeam icircntru acesta
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
105
De unde ca dintrrsquoo mică gaură văzindu-l mă uimiiam
Icircntru acesta petrecacircnd eu și cu mintea icircn-deletnicindu-mă
Și ca cum icircn Ceriu păracircndu-mi-să că mă uitam
Și tremuracircnd ca nu mai mult arătat fiind să mă lingă
Am aflat pre icircnsuș acela pre carele de depar-te icircl vedeam
Pre carele și Stefan l-au văzut ceriurile deș-chizindu-se
Și Pavel iarăș mai pre urmă văzindu-l srsquoau orbit
Tot ca niște foc icircntru adevăr icircn mijlocul ini-mii meale
Deci spărltigtindu-mă de minune și tare suspinacircnd
Mrsquoam spăimacircntat tot slăbănogindu-mă tot nedomirindu-mă
Și nesuferind Slava cea nesuferită mrsquoam icircn-tors
Și icircn noaptea simţirilor celor de aicea am fugit
Și acoperindu-mă cu gacircndurile mrsquoam as-cuns icircntru aceastea
Ca icircntru un mormacircnt icircntracircnd și icircn loc de piiatră
Pre trupul acesta preagreul deasupra puin-du-l mrsquoam acoperit
Și mrsquoam ascuns cu părearea de cel ce pre-tutindenea iaste de faţă
De cel ce dedemult mrsquoau icircnviiat pre mine mortul și icircngropatul
Că icircngrozindu-mă și neputacircnd să văd slava lui
Am voit să icircntru și să rămacirciu icircn mormacircntDecacirct să fiu de tot ars și numaidecacirct să pierAcolograve cu adevărat șăzind mi să cade mie să
placircng neicircncetatȘi a mă tacircngui mi să cuvine mie curvariu-
lui căci pre cel dorit
lt723vgtL-am scăpat și mrsquoam făcut zăcacircnd icircn mormacircnt
Și trăind mort supt pămacircnt cu piiatră aco-perit
Viiaţă am aflat pre Dumnezeu icircnsuș carele dă viiaţa
Căruia să cuvine Slava și cinstea acum și icircn veaci
AL ACELUIAȘMulţemire cătră Dumnezeu pen-tru facerile de bine ceale dela dacircnsul făcute lui Și cearere ca să se icircnveaţe pentru ce aceia carii srsquoau făcut desă-vacircrșit icircntru fapta bună să slobod ca să se ispitească de la draci Și pentru cei ce să leapădă de lume icircnvăţătură
zisă dela DumnezeuCuvacircntul 33
Cunoști sărăciia mea vezi sirimăniacuteiaȘtii singurimea privești slăbiciunea meaȘi neputinţa mea Dumnezeul mieu carele
mrsquoai ziditNu nu o cunoști ci o privești și pre toate
le cunoștiVezi inimă smerită vezi-o zdrobităVezi-mă că la deznădăjduire mă apropiiu
Dumnezeul mieuȘi dă-mi dintru icircnălţime darul tău dă-mi
Duhul tău cel DumnezeescDă-mi pre Macircngacircitoriul Macircntuitoriule
trimite-l precum te-ai făgăduitTrimite-l și mie și acum celui ce șez aștep-
tacircndu-lIcircn foișor Stăpacircne mai presus cu adevăratDe tot lucrul cel pămacircntesc afară de toată
lumeaȘi pre tine te caut și pre Duhul tău icircl așteptDeci să nu icircntacircrziezi milostive să nu mă
treci cu vederea icircndurate
C U V Acirc N T U L 2 - 3 3
106
Să nu uiţi pre cel ce te caută cu suflet icircnsetatNici să mă lipsești de viiaţa aceasta pre
mine cel nevreadnicNici să te icircngreţoșezi de mine Dumnezeule
și să mă lt724gtpărăseștiPre măruntaele tale le puiu icircnainte pre
mila ta o icircntinz1
Și pre iubirea ta de oameni solitoare ţie o aduc
Nu mrsquoam ostenit nu am lucrat lucrurile dreptăţii
Niciodată nrsquoam păzit măcar una din porun-cile tale
Ci cu nestacircmpărare toată viiaţa mea o am chieltuit
Icircnsă tu nu mrsquoai trecut cu vedearea ci cău-tacircndu-mă mrsquoai aflat
Rătăcindu-mă mrsquoai icircntors din calea rătăciriiȘi pre preacuratele tale umere cu lumina
darului tău suindu-mă Hristoase mrsquoai purtat milostive
Și osteneală nu mrsquoai lăsat nicidecum să simţiuȘi odihnindu-mă ca icircntrrsquoo căruţă mieCu ușurătate mi-ai2 dat să călătoresc căile
ceale asprePacircnă mrsquoai așăzat iarăș icircn staulul oilor talePacircnă mrsquoai icircmpreunat și mrsquoai racircnduit cu ro-
bii tăiPropoveduesc mila ta laud milostivireaMulţemind mă minunez de bogăţiia bună-
tăţii taleȘi după ce mrsquoam chiemat icircnapoi de tine
precum srsquoau zis Dumnezeul mieuȘi acum de vreame că sacircnt precum mi să
pare cu totul robitȘi ţinut de dorirea ta și legat cu dragostea taMă uimesc mă spăimacircntez și a cunoaște
nu pociŭCum oare să atinge necaz de sufletul mieu
cel ticălos
1 Icircn manuscris bdquoicircntinzildquo (ned)2 Icircn manuscris mIumlaring (ned)
Cum scacircrba icircntră icircnlăuntru Cum pre mine tot mă turbură
Cum de dulceaţa ta mă lipseaște Dumnezeul mieu
Și de bucuriia ta mă răzliţeaște necazul ce-lor pămacircntești
Pentru ce pre mine cela ce atacircta am greșit și am păcătuit
Sau de ce pre cela ce te-au icircntăracirctat pre tine la multă vreame Hristoase al mieu
Icircl părăsești bunule și icircl lași ca mai mult să mă lt724vgtscacircrbesc
Decacirct mai nainte cacircnd sufletul mieu era pătimaș
Spune-mi și icircnvaţă-mă acum adacircncul jude-căţilor tale
Spune-mi și să nu te icircngreţoșezi de mine carele cu nevrednicie icircţ grăesc
Cela ce dedemult icircmpreună te-ai ospătat cu păcătoșii și cu curvele
Și icircmpreună ai cinat Stăpacircne cu curvarii și cu vameșii
Cătră aceastea Stăpacircnul mi-au răspuns și mi-au zis
Eu din lume pre tine ca pre un prunc pur-tacircndu-te
Icircn braţele meale te purtam ndash cu adevărat știi ceaia ce o zic
Eu și te icircnfășam pre tine tot cu toate mă-dulările
Și cu lapte te hrăniiam mai mult decacirct cu macircncare și băutură
Că negrăite sacircnt ceale pentru mine și cu totul netacirclcuite
Și la pedagog (adecă povăţuitoriu de copii) te-am dat ndash știi pre carele icircl zic
Și ca unui prunc mic ce creșteai icircn fiește-care ceas
Ţe-au slujit ţie bine te-au crescut dupre vrednicie
Holteiu acum te făcuseș și deaciia și tacircnăr
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
107
Și nu nu știi că icircnsumi de-a pururea cu tine eram
Și icircmpreună creșteam icircntru tine și te aco-periiam pre tine
Pacircnă ce toate vacircrstele bine le-ai trecutDeci acum nu holteiu și tacircnăr ci bărbat
mai ales cu adevăratFăcacircndu-te și desăvacircrșit cătră bătracircneaţe
acum povacircrnindu-teCum voești ca un prunc acum icircn braţe să
te porţiCum ceri să te icircnfeși și să te porţi iarășȘi cum cu lapte ceri să te hrănești și supt
pedagogSă fii tu ndash nu te rușinezi a zice aceastea
spune-miBărbat fiind tu altora slujaște și icirci hrăneașteȘi pre toate ceale cătră lt725gtcreașterea lor
găteaște-le și meșteșugeaște-leStăi și pune-te icircmprotiva vrăjmașilor și ră-
nindu-te răneaște-iȘtii pre carii dușmani icircţ zic ţie icircmprotiva
dracilor vei tăbăricircApucacircndu-i și biruindu-i bate-i fără de
cruţare căzind iarăș scoală-teCu săgeţile ceale slobozite și trimise iarăș
să nu-i cruţltigt a-i săgetaPre cei ce săgetează1 și asupra ta aceastea să
meșteșugescCi cacircnd cu deznădăjduirea te rănesc pre
tine aceiaCu nădeajdea carea dela tine să trimite ră-
nească-seȘi cacircnd cu urgiia pre tine te pumnesc și
cacircnd cu macircniia te bracircncescDe blacircndeaţa ta pălmuiască-se feaţele lorȘi afară scoaţă-se departe dela casa ta izgo-
nească-seCă au doară precum am zis prunc sau co-
pil ești
1 Icircn manuscris bdquosăceteazăldquo (ned)
Că au doară neputinţă de suflet și acum ias-te icircntru tine
Au doară slabă iaste și acum mintea ta cătră icircmprotiviri
Știi și să fugi de dușmani și iarăș și să-i bi-ruești pre dacircnșii
Că și bătacircnd războiu mă ai pre mine ajută-toriu și părtinitoriu
Și fugind acoperemacircnt icircntemeiat și tare mrsquoai căștigat pre mine
Și ce din ceale de pre pămacircnt te scacircrbeaște care dintru aceastea spune-mi
Aurul sau argintul sau pietri de ceale scumpe
Și cine-i mai strălucit decacirct mine sau cine-i carele străluceaște mai mult
Sau care piiatră iaste ca eu cu totul nepre-ţuită
Dar a ţarinilor lipsa sau a gracircului trebuinţaSau a vinului scădearea cu totul te turburăȘi care alt raiu iaste icircn ce fealiu sacircnt euSau pămacircntul celor de jos lt725vgtși curgătoa-
re iaste ca pămacircntul blacircnzilorȘi care pacircine-i gata sau care vin icircn lumeIcircn ce fealiu iaste darul mieu icircn ce fealiu
Duhul cel DumnezeescIcircn ce fealiu pacircinea vieţii pre carea eu o dau ndash Trupul și sacircngele mieu ndash celor ce cu curată
inimăȘi cu credinţă neicircndoită cu frică și cu cu-
tremurMă mănacircncă și mă beau gacircnditoriu și sim-
ţitoriuCare desfătare care bucurie care Slavă
spune-miIaste mai mare pre pămacircnt ca pre mine sin-
gur să mă veziPre mine singur ca icircntru o gacirccitură și ca icircn-
tru o oglindă să mă priveștiPre strălucirea singură a slavei meale să o veziȘi printrrsquoicircnsa să te icircnveţrsquo aceastea și mai
mult decacirct aceastea
C U V Acirc N T U L
108
Și cu deamăruntul că eu-s Dumnezeul zi-ditoriul tuturor
Să știi și să icircnţelegi că srsquoau icircmpăcat cu mineOmul cel ce ședea icircn groapa cea prea de josȘi fără de mijlocire vorbeaște ca un priiaten
cătră priiatenul săuPre racircnduiala și starea năimitului și frica
robiei covacircrșindu-oFără de osteneală slujindu-mi mie și cu
dragoste poslușindu-miPrin ascultarea poruncilor meale sineșin-
du-să mieNu zic ale celor ce pe plată icircm slujesc mieNici iarăș ale celor ce ca niște robi să apro-
pie la mineCi zic faptele priiatenilor și ale cunoscuţi-
lor și ale fiilor mieiCare și sacircnt aceastea scrie icircn scurtA te socoti decacirct toţi cei din lume mai prostNu numai decacirct cei icircmpreună-pustnici și
decacirct oamenii mireaniCi și decacirct păgacircnii pre sineţ lt726gtcu adevă-
rat mai răuA socoti cădeare din viiaţa cea vecinicăO mică călcare a unii porunci preamiciPre pruncii cei mici ca pre niște bărbaţi de-
săvacircrșitȘi a-i vedea și a te icircnchina lor ca unor prea-
slăviţiȘi celor orbi așijderea cinstea cea icircntocma
a le daFiindcă de sus văz eu faptele tuturor oame-
nilorȘi pre aceastea pentru mine a le face care și
iarăș scrie-leA nu avea asupra cuiva nicidecum icircntru
inima taPacircnă la o goală mișcare sau pacircnă la un mic
prepusA te ruga din suflet cu dureare de inimă șiDin milostivire pentru toţi cei ce-ţ greșesc
ţie
Așijderea și pentru cei ce unele ca aceastea icircndrăznesc icircmprotiva mea
Cu lacrămi ceracircndu-le icircntoarcerea lorIcircmpreună și a binecuvacircnta pre cei ce te blas-
tămă pre tineȘi a lăuda pre cei ce pentru pizma de-a pu-
rurea te ocărăscȘi pre cei ce te supără ca pre niște făcători
de bine a-i aveaIar pre cei ce nu să pleacă nici te ascultă pre
tineCa pre unii ce cu totul să leapădă de mine
Stăpacircnul lorSă te tacircnguești și să placircngi necurmat pre
carii să nu icircncetezi sfătuindu-iCă cela ce vă priimeaște pre voi pre mine
am zis că mă priimeașteIcircncă și cela ce vă ascultă pre voi negreșit
pre mine mă ascultăIar cela ce nu cu cutremur cuvintele meale
și dojenirile Le priimeaște și nu le icircmplineaște pre iale
pacircnă la moarteNu să va icircmpărtăși de slava mea cea veacinicăNici să va racircndui nici să va așăza icircmpreună
cu mine cel răstignitCarele am ascultat și mrsquoam supus Părintelui
mieu pacircnă la moarteNu să va așăza de-a dreapta nici
lt726vgticircmpreună moștenitoriuCu cei ce srsquoau răstignit pre eiși nu să va face
unul ca acestaDeci să nu icircncetezi sfătuindu-i Deci să nu
icircncetezi placircngacircndDeci să nu icircncetezi ceracircnd macircntuirea lorCă deaca te vor asculta și deaca să vor icircn-
toarceIcirci vei avea pre dacircnșii ca pre niște fraţi vei
dobacircndi mădulările taleȘi-i vei aduce pre dacircnșii adevăraţi ascultătoriCa și eu să-i priimesc prin tine și să-i pro-
slăvesc
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
109
Și Părintelui mieu icircmpreună cu tine ca niș-te daruri să-i aduc
Iar deaca nu să vor lepăda de voile saleDeaca nu vor defăima pre sufletele lor pre-
cum am zisDeaca nu să vor face morţi voilor saleȘi deaca icircntru voia ta nu vor trăi icircn viiaţăȘi prin a ta voia mea icircmplinindu-o și fă-
cacircndu-oTu nu-ţ vei piiarde plata ta nu te vei lipsi
de aceastaCi icircndoită pentru cea proastă eu pre aceas-
ta-ţ voiŭ da-oCă și neascultat fiind nu te-ai depărtat de
a grăiCi mai vacircrtos și te-au uracirct ci mai vacircrtos și
srsquoau icircntors despre tineȘi de uracircciune vreadnic socotit ai fost de
dacircnșii precum și pre mine mrsquoau uracirctOarecacircnd și acum icircncă printrrsquoicircnsele1 și
prin ceale aseamenea acestoraPrin niște lucruri ca aceastea voesc să-mi
slujască miePrin unele ca aceastea și prin ceale aseame-
nea acestora sacircrguiaște-teA bineplăcea mie că de aceastea foarte mă
veselescSă nu cinstești mai mult nelucrarea nici să
alegi mai mult nicidecumPentru folosul sufletului altceva din ceale
din lumeCă ce să va folosi cela ce dobacircndeaște lumeaSau cela ce pedepseaște pre cei ce sacircnt
icircntrrsquoicircnsa sau icirci icircnvaţălt727gtSau și cela ce macircntuiaște pre toţi deaca
și el nu să va macircntuiDar carele iaste sau cum pre alţii macircntuin-
du-i nu va macircntuiPre sufletul său ticălosul ci icircl va piiardeCela ce dezleagă și strică porunca mea a
Stăpacircnului tuturor
1 Icircn manuscris prin prin trotildensele (ned)
Și ca cum o calcă și printrrsquoicircnsa iase afarăȘi defaimă și calcă legile meale și sare pre-
ste porunciȘi din Staulul poruncilor și din gardul
acestora afarăFăcacircndu-să deaca va macircntui lumea și pre
cei din lumeStrein de mine și de oile meale departe va fiȘi mai ales căci pre gardul staulului l-au
stricatȘi oilor meale eșire nu prin singură ușa au
făcutȘi intrarea cea nedreaptă au dat hiiarălorUnul ca acesta să va osacircndi cu negrăită
osacircndă pentru toate oileȘi icircn doao să va tăia și focului și tartarului
să va daȘi a viermilor celor neadormiţ macircncare va
fi ticălosulCă aceasta au zis Tatăl prin Fiiul și Duhul Au grăit carele iaste gura StăpacircnuluiIcircngerii auzind au binecuvacircntat și au zisDreaptă iaste judecata ta fără de prepus icirci
hotăracircreaCă cu neicircmpătimire ai judecat o
Dumnezeule preamilostiveCă cum cela ce pre a sa voe nu și-o au lăsatȘi a celui ce poartă faţa ta ca pre a ta a Stă-
pacircnuluiNu o va cinsti și nu o va păzi fără de vătă-
marePrecum icircnsuţ tu ai păzit a Părintelui tău
milostivniceIcircmpreună moștenitoriu al tău și părtaș să va
arătaȘi mai ales tocmeală făcacircnd pentru aceasta
ca pacircnă la moarteSă nu facă voia sa niciodată icircntru nimicNici să se lipească de sacircnge nici pre trup
să-l protimiseascăCare iaste rudenie și legătură firească
C U V Acirc N T U L
110
lt727vgtDragoste carea leagă pre cei de pre pă-macircnt cu acealea de care srsquoau lepădat
Și carea icirci icircntoarce pre toţi pre dacircnșii icircnapoiMucenicii au strigat Dreaptă cu adevărat
iaste judecata taCă precum cei ce la mărturisire srsquoau dat pre
sineș cu oserdieApoi venind rudeniile și muerile și copiiiAceastea cu placircngere zicacircnd Nu miluești
pre fiii tăiNu-ţ iaste milă nemilostivule de văduviia
fămeii taleȘi de sărăciia lor cu milostivire nu te icircndu-
pleciNici perirea lor nu o gacircndești și nu o mi-
lueștiCe icirci lași sirimani streini săraci și pre mine
văduvăPre fămeaia ta și pre sineţi te protimisești
să te macircntuești numaiȘi cum nu ca un ucigașiu mai vacircrtos te vei
osacircndiCă ne-ai părăsit pre noi pre toţi icircntru pier-
zareȘi cauţi numai pre sufletul tău să-l macircntueștiNu-i datoriu nicidecum măcar la puţină
vreame să asculte glasul lorNicidecum cătră bocetele lor să-ș pleace
auzulNici cu daruri din legături și din temniţă
să fugăSau prin lepădarea de tine Hristoase de
aceastea să se sloboazăCi ca cum acum ar fi murit să icircngăduiască
icircn munciSă rabde icircn temniţe și icircn foame și icircn seateNeaducacircndu-și aminte de lucrurile sale sau
de baniNici afară de temniţă pre a sa minteNelăsindu-o de ar fi cu putinţă măcar la
puţină vreame să iasă
Ci icircntru dacircnsa văzindu-te numai pre tine Stăpacircnul tuturor
Și icircntru privirea cea cătră tine icircndeletnicin-du-ș cugetele
Pănă la moarte să rabde icircntru singură dra-gostea ta
Și nu i să cade nicidecum nici la cei ce să abat să caute
lt728gtNici la cei ce să leapădă de tine și iarăș să icircntorc
La boracirctura cea dintacirciu La faptele ceale din nainte
La grijirile celor de pre pămacircnt și ale mue-rii și ale fiilor
Nici cu pricinuire ori icircn ce fealiu ar fi icircn-tru acealea să se icircncurce
Că nu icircncă mai stăpacircneaște el preste sufle-tul său
Pentru aceaia mulţi temniţile de tine deș-chizindu-li-se
Și legăturile de pre trupul lor deodată căzindNu voia nicidecum robii tăi afară să iasăNici să fugă ci rămacircnea ca cum ar fi legaţiDeci așa Macircntuitoriule și cei ce sacircnt acum
icircn lumeȘi de lume să leapădă icircmpreună și de toate
rudeniileDe iubiţi și de priiateni și de toate lucrurile
ceale din lumeȘi mai nainte de toate aceastea de voile lorNicidecum nu mai au stăpacircnire preste sineșCi de și srsquoar opri de igumeni și stareţiEi icircnsă sacircnt datori tocmeala să o păzească
ţie StăpacircnuluiCă nu au zis oamenilor ci lui Dumnezeu să
o păzeascăAscultarea și slujirea igumenilor și tuturorFraţilor celor ce cu dacircnșii icircn mănăstire icircm-
preună să nevoesc și pustnicescDeci icircn mănăstire ca icircntrrsquoun ostrov ce iaste
icircn mijlocul mării
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
111
Datori sacircnt să lăcuiască Și să socotească cum că srsquoau făcut
Lor toată lumea cu totul neumblatăFiindcă mare prăpastie iaste icircntărită icircmpre-
jurulToatei mănăstirii lor cacirct nici cei din lumeSă treacă cătră mănăstire nici cei din ostrovSă treacă cătră cei din lume și cu icircmpătimi-
re să caute cătră cei de acolograveNici icircn inimă nici icircn minte pomenirea
acestora să se icircntoarcăCi precum morţii cătră cei morţi lt728vgtașa
sacircnt datori să se afleFără de simţire cătră dacircnșii aflacircndu-se cu
simţireaȘi să se facă cu adevărat ca niște miei de voe
junghiiaţiCătră aceastea graiurile ceale prea Sfinte ale
mucenicilorCare-s pline de dor și de dragostea cea cătră
StăpacircnulAuzind Heruvimii l-au lăudat și cu fricăSlavă ţie au zis icircmpărate slavă ţie preami-
lostiveCarele ai arăta mucenici pre pămacircnt fără de
tiraniNumai cu singură dorirea cea cătră tine
mărturisindu-te icircn fieștecare ceasAșa au zis iarăș Tatăl prin Fiiul și DuhulRăbdacircnd ei și murind voilor saleIcircn fieștecare ceas aceștea și priiateni adevă-
raţi aceștea și icircmpreună moștenitoriAceștea și Mucenici cu singură voirea sacircntFără de strujiri fără de spacircnzurări fără de
grătaruri și fără de căldăriȘi fără de focul ce arde și fără de sabiile cea-
le ce taeCătră aceastea toate icircmpreună racircnduialele
ceale mai presus de lumeAu hălăluiacutet Dreaptă-i judecata ta preami-
lostiveScrie-să și pecetluiască-să acum și icircn veaci
AL ACELUIAȘCe iaste cea după chip și cum dupre cuviinţă să icircnţeleage că omul ias-te Icoană a lui Dumnezeu Și cum că cela ce pre dușmani ca pre niște făcători de bine icirci iubeaște următo-riu iaste al lui Dumnezeu Și al Du-hului Sfacircnt de aicea părtașiŭ făcacircn-du-să dupre punere și dupre dar să face Dumnezeu și de singur aceia numai să cunoaște carii de Sfacircn-
tul Duh să lucreazăCuvacircntul 34
Slavă laudă cacircntare har fie celui ce pre zi-dire dintru nefiinţă
Icircntru fiinţă cu singur Cuvacircntul lt729gtși cu voia sa
Toată o au adus Dumnezeului tuturor ce-lui icircntru Treimea
Ipostasurilor și icircntru o fiinţă icircnchinatCă un Dumnezeu iaste Sfacircnta Treime fiin-
ţă mai presus de fiinţăUna icircn trei feaţe și icircn trei IpostasuriNerăzliţite și netăiate O fire o slavăO puteare iaste și o voire așijdereaAceasta singură iaste ziditoare a tuturor
Aceasta din tină pre mine totFormăluindu-mă și suflet dacircndu-mi mrsquoau
pus pre pămacircntȘi mi-au dat să văd lumina și să privesc icircn-
tru lumina aceastaPre lumea această simţită ndash Soarele zic și
lunaStealele și Ceriul pămacircntul și marea și toateCeale ce să află icircn mijlocul acestora Mi-au
dat și minte și cuvacircntIcircnsă tu ia aminte la cuvacircnt Deci dupre chi-
pul CuvacircntuluiSrsquoau dat noao cuvacircntul Că cuvacircntători sacircn-
tem dela Cuvacircntul
C U V Acirc N T U L - 3 4
112
Cel fără de icircnceput și nezidit cel neajuns și Dumnezeul mieu
Cu adevărat dupre chipul lui Dumnezeu iaste sufletul a tot omului
Icoană cuvacircntătoare a Cuvacircntului Cum Spune-mi și icircnvaţă-mă
Auzi pre icircnsuș Cuvacircntul Dumnezeu Cu-vacircntul cel din Dumnezeu
Și iaste icircmpreună vecuitoriu cu Tatăl și cu Duhul
Deci așa și sufletul mieu dupre chipul aces-tuia iaste
Că minte avacircnd și cuvacircnt le poartă pre aceastea dupre fiinţă
Netăiate neamestecate și deofiinţă așijdereaUna-s ceale trei dupre unire dar trei dupre
despărţireTotdeauna și să unesc și sacircnt despărţitePre una dintru aceastea deaca vei surpa ne-
greșit pre toate icircmpreună le-ai surpatCă suflet fără de minte fără lt729vgtde cuvacircn-
tare poate va fi al dobitoacelorIar fără de suflet nu iaste cu putinţă minte
sau cuvacircnt să se ipostăsuiascăDeci așa din Icoană icircnţeleage pre icircntacirciul chipFără de Duhul nu va fi Tatăl nici Cuvacircntul
acestuiaIcircnsă Duh iaste Tatăl și Fiiul acestuia iaste
DuhDeși cu trupul srsquoau icircmbrăcat și Dumnezeu
iaste Duhul iarășCă unul sacircnt dupre fire și dupre fiinţă cacirc-
teștreiPrecum mintea sufletul și cuvacircntul Ci Ta-
tăl adecă pre CuvacircntulL-au născut negrăit precum mintea din
Sufletul mieuIar mai vacircrtos icircn sufletul mieu așa din Ta-
tăl DuhulIar mai vacircrtos icircntru Tatăl și rămacircne și iase
negrăit
Și precum iarăș mintea mea totdeauna naș-te cuvacircntul
Și-l scoate și-l trimite și cunoscut icircl face tuturor
Dar nu să răzliţeaște de aceasta ci și naște cuvacircntul
Și icircnlăuntru pre dacircnsul icircl ţine așa icircnţăleage și pre Tatăl
Că au născut pre Cuvacircntul că icircl naște de-a pururea
Dar nu să despărţeaște nicidecum de Fiiul Tatăl acestuia
Ci icircntru Fiiul să veade și Fiiul icircntru acesta rămacircne
Pre acesta cu dinadinsul cu adevărat Icoa-nă deși icircntunecată iaste
O au arătat Cuvacircntul Pre carea niciodată nu vei vedea-o
Dar nici vei icircnţeleage-o de nu mai nainte te vei curăţi
De nu mai nainte vei spăla tina Icoanei taleDe nu icircngropată fiind icircn patimi o vei scoateȘi de nu o vei spăla desăvacircrșit și de nu o vei
dezbrăca așijderea de dacircnseleȘi de nu o vei albi ca zăpada Dar și după ce
pre toate aceastea le vei faceȘi bine pre sineţi te vei curăţi și Icoană icircn-
treagă și desăvacircrșit te vei facePre icircntacirciul chip nu-l vei vedea nici icircl vei
icircnţeleagelt730gtDeaca nu să va descoperi ţie prin Du-
hul SfacircntCă Duhul toate te icircnvaţă fiindcă icircntru Lu-
mină negrăită străluceașteGacircnditoriu pre toate ceale gacircndite ţie ţi le
va arătaCacirct poţi și să vezi cacirct iaste cu putinţă omuluiDupre măsura curăţirii tale ceii sufleteștiȘi precum lui Dumnezeu te vei asemăna
prin urmare cu dinadinsită a lucrărilorA icircntregii-icircnţelepciuni și a bărbăţiei icircncă
și a iubirii de oameni
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
113
Și prin răbdarea ispitelor și prin dragostea cea cătră dușmani
Că aceasta iaste iubire de oameni ca vrăj-mașilor să le faci bine
Și să-i iubești pre dacircnșii ca pre niște pri-iateni ca pre niște făcători de bine
Și să te rogi pentru toţi cei ce te supără pre tine
Și icircntocma cătră toţi și cei buni și cei răi să aibi
Dragoste icircn inimă așăzată și pentru toţi să-ţ pui
Sufletul tău icircn fieștecarea zi pentru macircntu-irea lor zic
Și pentru ca pre vreunul să-l macircntuești sau și pre toţi de ar fi cu putinţă
Aceastea următoriu al Stăpacircnului te vor lu-cra pre tine fiiule
Și Icoană adevărată a Ziditoriului te vor arăta pre tine
Și următoriu icircntru toate al Dumnezeeștii săvacircrșiri
Și atuncea Ziditoriul ndash ia aminte la ceaia ce voiŭ să o grăesc ndash
Pre Dumnezeescul Duh icircl va trimite adecă pre cel din Dumnezeu icircţ zic ţie
Și te va icircnsufla și va lăcui și dupre fiinţă icircn-tru tine să va sălășlui
Și te va lumina și te va străluci și te va lă-muri tot
Și pre cel stricăcios icircl va face nestricăcios și va lămuri iarăș
Casa cea icircnvechită Iar casă a sufletului tău icircţ zic
lt730vgtȘi cu acesta te vei face nestricăcios și cu trupul tot cu totul
Și Dumnezeu pre tine dupre dar aseame-nea cu icircntacirciul chip te va lucra
O minune O taină tuturorCelor pătimași necunoscută Necunoscută
celor iubitori de dezmirdări
Necunoscută iubitorilor de slavă Necu-noscută macircndrilor
Necunoscută cu adevărat macircnioșilor Ne-cunoscută și pomenitorilor de rău
Necunoscută iubitorilor de trup necunos-cută iubitorilor de argint
Necunoscută și celor pizmătareţi Necu-noscută tuturor ocăracirctorilor
Necunoscută făţarnicilor necunoscută și celor lacomi cu pacircntecele
Necunoscută celor macircncători pre ascuns și beţivilor și curvarilor
Necunoscută grăitorilor de deșărtăciuni Necunoscută grăitorilor de cuvinte uracircte
Necunoscută tracircndavilor necunoscută și lenevoșilor
Necunoscută și celor ce nu să grijesc de po-căinţă icircn fieștecare ceas și zi
Necunoscută celor ce nu placircng necurmat totdeauna
Necunoscută celor nesupuși necunoscută celor icircmprotivă-grăitori
Necunoscută celor ce nu cer cu fierbinţeala inimii
Și cu sacircrguinţă fierbinte să ia pre Dumne-zeiescul Duh
Necunoscută celor ce nu cred că să dă și acumCelor ce doresc și caută să ia pre Dumneze-
iescul DuhCă necredinţa opreaște și goneaște pre
Dumnezeiescul DuhCă necrezind cineva nu ceare și neceracircnd
nici iaȘi neluacircnd mort iaste Și pentru cel mort
cine nu va placircngeCă i să pare că iaste viu mort fiind și cei
morţi lt731gtniciodatăNicidecum nu pot nici să vază nici să placircn-
gă Ci cei viiPre aceștea văzindu-i placircng Că minune
văd streinăPre cei vii omoracircţi fiind icircncă și umblacircnd
C U V Acirc N T U L 4
114
Pre cei orbi și li să pare că văd carii icircncă și surzi sacircnt cu adevărat
Și socotesc că aud bine că viiază și vădȘi aud ca niște dobitoace și ca niște neicircnţe-
legători icircnţelegIcircntru simţire cu nesimţire icircntru viiaţă
omoracirctăCă să poate a trăi nefiind viu cineva să poa-
te nevăzind să vazăȘi auzind să nu auză Cum spune-mi Voiŭ
zice degrabCacircţi trăesc dupre trup cacircţi caută ceale de
aiceaȘi numai cu singure urechile ceale trupești
ascultă Dumnezeeștile cuvinteAceștea dupre Duh toţi-s surzi orbi și morţiCă nici dela Dumnezeu srsquoau născut nicide-
cum ca să și viiazeDar nici pre Duhul l-au luat nici cu ochii
au căutatNici au văzut lumina cea Dumnezeiască Și
acest lucru nefăcacircndu-săAu rămas cu totul surzi Și unii ca aceștea
spune-miCum Creștini să vor chiema Auzi pre
Dumnezeescul PavelCarele aceastea ţie cu icircnţelepciune ţi le ara-
tă iar mai vacircrtos pre Hristos cel ce grăiia printrrsquoicircnsul
Omul cel dintacirci din pămacircnt pămacircntesc srsquoau zidit cu adevărat
Iar al doilea din Ceriuri srsquoau pogoracirctIa aminte la ceale ce să zicDeci icircn ce fealiu iaste cel dintacirciuPămacircntesc așa și toţi cei ce dintru acesta să
nascȘi icircn ce fealiu iaste Hristos cerescul StăpacircnCerești-s și toţi cei ce icircntru dacircnsul au crezutȘi carii de sus srsquoau născut și srsquoau botezat
așijderea
lt731vgtCu Duhul Sfacircnt Dumnezeesc iaste ca-rele i-au născut fiindcă Dumnezeu iaste cu adevărat
Și unii ca aceștea carii srsquoau născut dela Dumnezeu Dumnezei sacircnt dupre dar
Și fii ai celui preaicircnalt toţi dupre cum zice Dumnezeiasca gură
Ai auzit cuvintele lui Dumnezeu Ai auzit cum de ceialalţi
Pre cei credincioși icirci despărţeaște Ce fea-liu de semn și de cunoaștere
Au dat robilor săi ca să nu să rătăcească cu cuvintele
Daacutescalilor celor streini Din pămacircntu-i zice cel dintacirciu
Că pămacircntesc srsquoau zidit iar omul cel al doileaStăpacircnul tuturor din Ceriuri srsquoau pogoracirctCel dintacirciu moarte tuturor oamenilor au
pricinuitȘi stricăciune prin călcarea de poruncă Iar
cel al doilea lumiiAu dăruit icircncă și acum tuturor credincio-
șilor dăruiașteLumină viiaţă și nestricăciune Auzit-ai
ceale ce-ţ ziceTăinuitoriul celor Cerești Auzit-ai pre
Hristos grăindPrintrrsquoicircnsul și pre oameni icircnvăţind icircn ce
fealiu-sCei ce au crezut lui și credinţa din lucruriO arată Deci să nu te icircndoești deaciiaDeaca Creștin ești icircn ce fealiu iaste HristosCeresc unul ca acesta și el datoriu iaste să fieIar nefiind icircntrrsquoacest fealiu cum Creștin să
va chiemaCă deaca icircn ce fealiu iaste Stăpacircnul cel CerescZice că sacircnt unii ca aceștea și cei ce au cre-
zut luiNegreșit că Cerești ndash apoi cacircţ cugetă ceale
lumeștiCacircţi dupre trup trăesc nu sacircnt dela cel ce
de sus
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
115
Srsquoau pogoracirct Cuvacircntul lui Dumnezeu ci negreșit din omul cel de ţăracircnă
Carele din pămacircnt srsquoau zidit Așa cugetă așa ţine
Așa creade și caută ca să te lt732gtfaci și tu unul ca acesta
Adecă Ceresc precum au zis acela ce au ve-nit din Ceriu
Și viiaţă lumii au dat acesta iaste și pacircineaCarea de acolograve să pogoară Pre carea cei ce
o mănacircncă nicidecumMoarte niciodată nu vor vedea Că Cerești
fiindDe-a pururea vor fi cu adevărat de strică-
ciune dezbrăcaţiȘi pre moarte lepădacircndu-o și icircntru nestri-
căciune icircmbrăcacircndu-seȘi de viiaţă lipiţi că nemuritori și nestrică-
cioșiSă fac și pentru aceasta Cerești să numescCă cine din veac srsquoau făcut unul ca acestaDin fiii lui Adam zic ţie mai nainte de a să
pogoricirc din CeriuStăpacircnul tuturor celor cerești și al celor pă-
macircnteștiAcesta au luat trupul nostru și ne-au dat noaoPre Duhul cel Dumnezeesc precum de
multe ori am zis și acesta pre toateCa un Dumnezeu ni le dă noao Care toateCare de multe ori am zis voaoă ci și acum
le voiŭ povestiSă face ca o colimviacutethră Dumnezeiască și
preastrălucităCarea cu adevărat coprinde pre aceia pre
carii i-ar afla vreadniciIcircn lăuntru Și cum să-ţ spuiŭ Cum icircţ voiu
tacirclcui pre aceastea iarășCare să fac dupre vrednicie Dă-mi cuvacircnt
cela ce sufletMi-ai dăruit Dumnezeul mieu Dumnezeu
fiind Dumnezeescul Duh
Și pre carii i-ar apuca icircnlăuntrul său de adoao oară icirci zideaște pre aceștea cu totul
Icirci icircntinereaște pre aceștea și-i icircnnoiaște cu preaslăvire
Cum și icircn care chip nu să icircmpărtășaște ni-cidecum
El din icircntinăciunea acelora precum nici fo-cul nu să icircmpărtășaște
De negreaţa fierului ci icirci dă cu icircmpărtășire aceluia
lt732vgtToate ceale ce-s icircntru dacircnsul Așa și Dumnezeescul Duh
Nestricăcios fiind dăruiaște nestricăciune și nemuritoriu fiind
Icirci dă nemurire Și Lumină neapusă fiindLumină săvacircrșaște pre toţi icircntru carii să va
sălășluiȘi viiaţă fiind tuturor lor viiaţă le dăCă cela ce iaste cu Hristos și de o fire și de
o fiinţă așijdereaȘi de o slavă și icircmpreună unit cu dacircnsul fiindCu icircnsuș Hristos asămănaţĭ cu totul icirci lu-
creazăCă nu zavistuiaște Stăpacircnul icircntocma cu si-
neș să se arateMuritorii dupre Dumnezeescul dar nici
dezvredniceaște să se facăRobii asemenea lui ci să veseleaște și să bu-
curăVăzindu-ne pre noi din oameni unii ca
aceștea făcacircndu-ne Dupre dar precum e acela dupre fire și pre-
cum iaste el cu fiinţaCă făcătoriu de bine fiind voiaște și noi
unii ca aceșteaSă fim icircn ce fealiu și acela Că deaca nu
vom fi icircntrrsquoacest fealiuApoi aseamenea icircntru adevăr cum vom fi
cu acelaUniţi precum au zis Și cum icircntru dacircnsul
vom petreace
C U V Acirc N T U L 4
116
Nefiind unii ca aceștea Și cum el icircntru noi va rămacircnea
Neasemănaţi fiind cu acesta Deci aceasta arătat știindu-o
Sacircrguiţi-vă să luaţi pre Duhul cel din Dumnezeu și Dumnezeesc
Ca să vă faceţi unii ca aceștea icircn ce fealiu au arătat cuvacircntul
Cerești și Dumnezeești icircn ce fealiu au zis Stăpacircnul
Ca și ai Icircmpărăţiei ceii Cerești să vă faceţiMoștenitori icircn veaci Iar deaca unii ca aceș-
tea nu veţi fiSau nu vă veţi face aicea Cerești precum
am zisCum icircn Ceriuri cu adevărat socotiţi că veţi
lăcui lt733gticircmpreună cu acestaȘi cum și icircntru Icircmpărăţie icircmpreună cu cei
CereștiCă veţi icircntra și cum că veţi icircmpărăţi și icircm-
preună veţ fi cu IcircmpăratulTuturor și Stăpacircnul Deci alergaţi cu sir-
guinţă toţiCa să ne icircnvrednicim icircnlăuntru Icircmpărăţiei
CeriurilorSă ne facem și să icircntrăm și cu Hristos icircm-
preună să icircmpărăţimStăpacircnul tuturor Căruia și să cuvine toată
SlavaIcircmpreună cu Tatăl și cu Duhul icircn veacii
veacilor amin
AL ACELUIAȘRugăciune cătră Dumnezeu pentru ceale ce srsquoau făcut lui și rugătoriu
icircmpreună și mulţemitoriuCuvacircntul 35
Doamne dă-mi priceapere Doamne dă-mi cunoștinţă
Doamne icircnvaţă-mă și pre mine să fac po-runcile tale
Măcar de și am păcătuit ca un om mai pre-sus de tot omul precum știi
Dar tu cu a ta milostivire Dumnezeul mieuMrsquoai miluit pre mine săracul și siriman icircn
lumeȘi ai făcut Stăpacircne aceaia ce singur tu o
cunoștiDe tată și de fraţi și rudenii și de priiateniDe pămacircntul nașterii din casa cea Născă-
toare a meaCa dintrrsquoun Eghiacutepet1 icircntunecat ca din niș-
te funduri ale iaduluiCă așa mi-ai dat mie prostului robului tăuPentru aceia să gacircndesc și să zic icircntru pri-
ceapereDepărtacircndu-mă milostive și priimindu-măȘi cu macircna ta cea icircnfricoșată ţiindu-mă mrsquoai
adusLa acela care bine ai voit să fie Părintele mieuȘi la picioarele și icircn braţele lui mrsquoai aruncatȘi acela mrsquoau dus Tatălui tău Hristoase al
mieult733vgtȘi ţie prin Duhul O Treime
Dumnezeul mieuCarele placircngeam ca curvariul și cădeam la
tine CuvintePrecum icircnsuţ știi că tu mrsquoai icircnvăţatȘi tu ai priimit să mă chiemi pre mine fiiu
al tăuO gură nevreadnică și buze icircntinateO cuvacircnt de limbă săracă și carea nu ajun-
ge să te laude pre tineȘi să-ţ mulţemească și să grăiască facerile
tale de binePre care cu mine sirimanul și streinul le-ai
făcutCarele sacircnt strein pre pămacircnt Că cei ce-s ai
tăi streini [sacircnt] de lumeȘi ceale ale tale și pre ceale alor tăi ochi tru-
pești nu le văd
1 Icircn manuscris egIumlpepet (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
117
Limbă nu poate să le grăiască nici lumea să le icircncapă
Deci pentru aceasta Stăpacircne ne uraște pre noi lumea
Ne goneaște ne ocăraște ne pizmuiaște să icircndrăceaște ne ucide
Și pre toate le lucrează asupra noastră celor ce cădem icircntru aceastea
Iar noi precum tu bine ai voit smeriţii ro-bii tăi
Icircntru neputinţă sacircntem tari icircntru sărăcie sacircntem bogaţi
Icircn tot necazul ne bucurăm fiindcă sacircntem afară de lume
Noi o Stăpacircne sacircntem cu tine iar pre trup icircl are lumea
Deci să amăgeaște oarba de ea pre tină nu-mai ţiindu-o
Carea nici pre dacircnsa nu o va dobacircndi că o va da precum ai făgăduit
Icircn vreamea tracircmbiţii ceii mai de pre urmă Duhovnicească și pre aceasta
Și atuncea singură pre realele sale le va căștiga
Icircmpreună cu cei de un cuget cu dacircnsa și cu cei orbi iubitori de lume
AL ACELUIAȘCuvacircntare de Dumnezeu pentru unimea cea icircntru toate a Dumne-zeirii ceii icircn trei lt734gtIpostatnice Și pentru acealea prin care smerindu-să zice pentru sineș Sfacircntul și icircn-fruntează trufiia celor ce li să pare
că sacircnt cevaCuvacircntul 36
Cum acealea pre care oarecacircnd le-ai pier-dut icircntru mine iarăș viiază
Și de icircntunearec și de necaz mă umplu Dumnezeul mieu
Patimi de macircnie și de iuţime din care să fac icircntru mine
Aburi negură icircnlăuntru icircn capul mieuȘi orbire ochilor minţii meale icircmi facCă mă silesc ca să mă acopere și să mă po-
nevoșaacutescăCu negura ndash vai mie ndash și mă lipsescDe lumina ta pre carea cu toţi o poftesc ci
puţini o cautăDar și cei ce srsquoau icircnvrednicit a să icircmpărtăși
de ceale negrăiteȘi materiialnic să guste cu negrăită1 simţireDin tainele ceale icircnfricoșate și de toţi ne-
grăiteȘi să cunoască pre slava cea icircntru ceale vă-
zute nevăzutăȘi taina cea streină carea icircn lume srsquoau lucratFoarte prea puţini sacircnt ndash bine știu cu ade-
vărat ndashCarii au venit icircntru luminată vedearea aces-
toraDela cela ce iaste icircntru icircnceput mai nainte
de toţi veaciiDin Tatăl icircmpreună cu Duhul Fiiul lui
Dumnezeu și CuvacircntulLumina cea icircntreită icircntru unul și una icircntru
ceale treiCă cacircte treale o lumină-s Tatăl Fiiul și Du-
hulNetăiată fiind icircntru ceale trei feaţe fără de
amestecareIcircnsă unite și iale dupre firea cea Dumneze-
iascăIcircnceput slavă puteare [și] o voe așijdereaCă ceale trei ca icircntrrsquoo faţă să văd de mineFrumoși doi ochi carii de Lumină-s pliniFără de faţă ochii cum vor vedea spune-miȘi faţă fără de ochi negreșit lt734vgtnu să cuvi-
ne a să numiCă să lipseaște de cea mai multă parte sau
mai bine să zic de totul
1 Icircn manuscris bdquonegrăiteldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 5 - 3 6
118
Că Soarele de se va lipsi de buna-cuviinţă a luminii
Piiare icircntacirciu el apoi și toată zidireaCarea cu soartă au luat dela dacircnsul să se
strălucească și să se vazăAșa iaste Dumnezeu celor gacircndite de unul
deaca să va lipsiOri de Fiiul ori de Duhul Tată nu va mai fiDar nici viu va mai fi deaca va lepăda pre
DuhulDela carele tuturor să dă și viiaţa și fiinţaDeci cinstească toată firea cea cu adevărat
cuvacircntătoareCacirctă-i supt Soare și cacirctă-i mai presus de
acestaPre firea ceaia ce icircn trei Ipostasuri cu totul
e netacirclcuităCă al lui Dumnezeu nici numele nici firea
nici chipulNici forma nici ipostasul cineva din oa-
meni nu l-au cunoscutCa să-l spue și să-l scrie și pre alţii să-i icircm-
părtășascăCi precum cacircnd Soarele străluceaște și icircn
nori să apuneȘi el adecă nu să veade nicidecum cu lumi-
nă să aratăCi icircntunecată celor de pre pămacircnt icircș arată
lumina saAșa icircnţeleage-mi mie pre Dumnezeu că
dela noi iaste ascunsȘi cum că icircntunearec mare și adacircnc pre noi
pre toţi ne ţineIcircnsă lucrul cel mai minunat icircnţeleage-mi
mie negreșit aiceaCă lumina lui Dumnezeu nu să stracircnge ca
a soarelui Ci și străluceaște pretutindenea și lumi-
nează pre toateȘi eu icircn mijlocul totului sacircnt coprins de icircn-
tunearec
Și de lumina ceaia ce mrsquoau făcut pre mine mă lipsesc
Deci cine pre mine nu mă va placircnge Și cine nu mă va jăli
Și cine nu va suspina pentru mine și nu va lăcrăma
Că Dumnezeu icircntru toate și pretutindenea iaste
Și el tot iaste Lumină icircntru carele nu iaste nicidecum
lt735gtNici umbrire de schimbare nici venire de faţă a nopţii
Nici icircmpiedecare de icircntunearec cu totul nu să face
Ci să tinde preste totul acesta și cu neapro-piiare străluceaște
Și celor vreadnici apropiiat și prins să veadePuţină adecă precum am zis pre lacircngă toa-
tă razaDar multă cu adevărat cătră aceia carii șă-
dea icircntru icircntunearecCă srsquoau icircnvrednicit o mică strălucire să vazăIar eu ticălosul cinstesc mai mult icircntunea-
reculȘi mă grijesc de ceale dintru dacircnsul și mă
lipesc de negurăȘi să face mai groasă smeritului mieu sufletDintru carea să hrănesc patimile și icircntru
mine să icircnviiazăȘi bălauri să fac mie și tacircracirctoare și șerpiCarii turbură de-a pururea mădulările su-
fletului mieuCă slava cea deșartă și neadevărată mă muș-
că pre mineȘi dinţii șrsquoau icircnfipt icircn inima meaDintru care după ce mrsquoam neputinţat și
mrsquoam vărsat cu totulAu venit cacircinii cei sălbateci au venit mul-
ţime de hiiarăȘi aflacircndu-mă zăcacircnd de tot mrsquoau mistuitCă desfătarea și lauda măduha și nevrile
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
119
Sufletului mieu le-au tras și le-au zmult și pre tărie și pre sacircrguinţă
Le-au jefuit dela mine Vaiŭ mie cum pre toate le voiŭ scrie
Și pre trufie și pre lenevire asupra mea ca pre niște tălhari le-au pus
Și pre dezmirdare și pre grijă cum să plac oamenilor
Icircntru ceale icircmprotivnice trăgacircndu-mă mrsquoau icircmpărţit
Aceaia adecă pre icircntreaga-icircnţelepciune și pre trezvirea mea
lt735vgtIar aceaia pre lucrurile ceale bune și faptele ceale Dumnezeești
Despre dacircnsele arătacircndu-le mort mrsquoau ară-tat
Trufie lucrul cel preaslăvit și minunat și mareLăsind icircntru mine icircntinatul și de tot macircn-
jitulCă cum spune-mi nu-i lucru minunat
cum nu plin de jaleCă atacirctea patimi căzind preste mine de nă-
prasnăȘi de toată fapta bună gol și mort arătacircn-
du-măMrsquoam amăgit iarăș pre sinem nimic din
ceale făcuteNecunoscacircnd și mă socotesc că-s mai mare
decacirct toţiȘi nepătimașĭ și Sfacircnt și icircnţelept de
Dumnezeu cuvacircntătoriuDrept și cinstit dela toţi oameniiIcircncă și lăudat ca un vreadnic de laudeChiemacircnd pre toţi mi să pare că cinste adunCă adunacircndu-să ei eu mai mult mă umfluȘi adeaseori caut icircmprejur nu cumva au ră-
mas cinevaCarele nu au venit și nu mrsquoau văzut pre mineȘi deaca undeva srsquoar afla cineva că mrsquoau tre-
cut cu vedeareaIcirci ţiu minte răul și-l ocărăsc și-l batjoco-
resc pre el
Ca auzind și el și nesuferind prihănirile meale
Să vie să mă heretisească să se arate priiaten al mieu
Și ca cum și acela are trebuinţă de rugăciu-nea mea și de dragoste
Și zic tuturor celoralalţi Vine și cutareleȘi rugăciunile priimeaște și cuvintele le audeȘi icircnvăţătura mea vaiŭ mie de tacircmpire și
grosimeDeci cum nu văz goliciunea ticăloșiei mealeȘi cum nu simţiŭ ranele și nu mă scacircrbesc
și nu placircngȘi vindecare nu caut chiemat fiind la bol-
niţăȘi cum pre doftori nu-i rog arătacircndu-le bu-
bele mealeȘi dezgolindu-le lor și patimile meale ceale
ascunselt736gtCa brice și plasturi și fiiară arzătoare
să pueȘi să sufer cu răbdare pentru vindecarea
meaCi icircncă mai vacircrtos adaog rane icircn fieștecarea
ziCi o Dumnezeul mieu miluiaște-mă pre
mine rătăcitulȘi frica ta răsădeaște-o icircntru inima meaCa să fug de lume dupre poruncile1 taleȘi să am uracircciune cătră dacircnsa și să mă
stracircng cu icircnţelepciuneȘi să nu mă lași Hristoase să mă rătăcesc icircn
mijlocul aceștiiaCă pre tine numai te iubesc deși icircncă nu
te-am iubitȘi poruncile tale singur nădăjduesc să le pă-
zescDeși tot sacircnt icircntru patimi și icircncă nu te-am
cunoscut pre tineCi cine din cei ce te-au cunoscut pre tine
are trebuinţă de slava lumii
1 Icircn manuscris bdquopuruncileldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 6
120
Sau cine din cei ce te iubesc pre tine va cău-ta ceva mai mult decacirct aceasta
Sau pre toţi să-i chiiame sau pre oarecarii să-i lingușască
Sau priiaten al tuturor oamenilor să va sacircr-gui să fie
Pre aceastea nimenea din robii cei adevăraţi ai tăi nu le-au făcut
Și pentru aceasta mă necăjesc și mă scacircr-besc Dumnezeul mieu
Căci de aceastea mă văz pre sinemi robitȘi nu pociŭ să mă plec nici să mă smerescNici voesc să caut pre singură slava taPrin carea să arată că sacircnt eu credincios și
robul tăuȘi prin carea pociŭ decacirct toate mai icircnalt să fiuMai ales icircntru prostime aflacircndu-mă și sără-
cie și osteneliNu numai decacirct bărbaţii cei putearnici ci
și decacirct icircmpăraţiiDeci pleacă-te cătră mila smeritului mieu
sufletDumnezeule făcătoriul tuturor cela ce mi-
ai dat pre bine a fiDă-mi mie și cunoștinţă adevărată ca de
singure lt736vgtbunătăţile taleCeale vecinice cu priceapere să mă ţiu tot-
deaunaȘi pre slava ta din suflet să o iubesc și să o
cautDe ceale omenești și pămacircntești nicidecum
grijindu-măCa cu tine să mă unesc și acum și după
moarteȘi să mă icircnvrednicesc Hristoase icircmpreună
cu tine a icircmpărăţiCela ce pentru mine ai răbdat moarteaCea necinstită și ai icircmplinit toată IconomiiaȘi atuncea decacirct toţi oamenii voiu fi mai
slăvitFacă-se Doamne acum și icircn veaci amin
AL ACELUIAȘIcircnvăţătură cu cuvacircntare de Dumnezeu pentru lucrurile Sfin-tei dragosti adecă ale icircnsăș Luminii
Sfacircntului DuhCuvacircntul 37
Cine va putea Stăpacircne pentru tine să po-vestească
Cei ce nu te cunosc greșesc nimic nicide-cum știind
Iar cei ce au cunoscut Dumnezeirea ta cu credinţă
Și cu frică multă sacircnt ţinuţi și să spăimacircn-tează cu cutremur
Și nu au ce să zică că mai presus de minte ești
Toate-s neicircnţelease toate-s neajunseLucrurile și slava ta și cunoștinţa taCă cum că ești Dumnezeu cunoaștem și
lumina ta o vedemDar icircn ce fealiu și icircn ce chip iaste noi toţi
nu știmIcircnsă nădeajdea o avem și Credinţa o ţinemȘi dragostea o am văzut pre carea o ai dă-
ruit noaoăCea nemărginită cea negrăită cea nicăiri
neicircncăputăCarea iaste lumină lumină neapropiiată
lumină carea lucrează pre toateAceasta și macircnă a ta să zice și ochiŭ să chi-
iamăȘi gură preasfacircntă și puteare și slavăȘi faţă să cunoaște frumoasă lt737gtmai presus
de toateAceasta-i Soare neapus celor icircnalţ icircntru
ceale DumnezeeștiAceasta-i Stea de-a pururea strălucitoare
celor ce nu prea o icircncapAceasta scacircrbei să icircmprotiveaște aceasta
pre zavistie o goneaște
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
121
Și pre răvna cea satanicească cu totul o pi-iarde
Aceasta topeaște icircntru icircnceput și supţiiază și curăţeaște
Goneaște gacircndurile și pornirile le domole-aște
Aceasta ascunzindu-să pedepseaște a să smeriȘi nu lasă a să răvărsa nici a să răspacircndi ni-
cidecumAceasta iarăș arătacircndu-să depărtează de
lumeȘi uitare de toate ceale scacircrbicioase ale vie-
ţii pricinuiașteAceasta și hrăneaște de multe ori și seatea
o vindecăȘi puteare dăruiaște celor ce bine să ostenescAceasta stinge macircniia și icircntristarea inimiiȘi nu o lasă să se iuţească sau să se turbure
nicidecumAceasta fugind să goneaște de cei ce srsquoau ră-
nit de eaȘi cu dragoste multă din inimă să cautăIar icircntorcacircndu-să și arătacircndu-să și strălu-
cind cu iubire de oameniCelor ce o gonesc face a să abate și a să
stracircngeȘi cea mult căutată pentru frică a să depărtaCa de unii ce nu-s vreadnici de binele cel
mai presus de toată zidireaO dar netacirclcuit și neicircnţelesCă ce și nu lucrează Și ce și nu iasteAcesta-i veselie și bucurie blacircndeaţe și paceMilă nemăsurată adacircnc de milostivireNevăzută neprivită1 icircncăpută cu neicircncă-
peareNeatinsă nepipăită ţinută icircn mintea meaPre aceasta avacircndu-o nu o văz și văzindu-o
nu să duce2
1 Icircn textul originar ἀόρατον βλεπόμενον bdquonevă-zut privităldquo (ned)
2 Probabil greșală de copiere Icircn textul grecesc ἀϕιὲν bdquocă se duceldquo (ned)
Degrab mă pornesc să o prinz și toată zboarăMă nedomiresc și mă arz și mă lt737vgticircnvăţ
să cerȘi să caut cu placircngeri icircntru multă smerenieȘi să nu socotesc că-s cu putinţă ceale mai
presus de fireȘi al tăriei meale și al sacircrguinţei omeneștiCi al milostivirii lui Dumnezeu și al milii
ceii nemărginiteAceasta icircn puţină vreame să arată și să
stracircngeȘi cacircte una cacircte una din patimile inimii
scoateCă nu poate omul să biruiască patimile Deaca nu va veni icircmpreună icircntru ajutoriu
aceasta nici iarăș deodată pre toate le goneaște
Că nu icircncape să priimească icircndată pre Du-hul tot
Omul cel sufletesc și nepătimaș să se facăCi cacircnd pre toate ceale dupre puteare va
lucra - Goliciune neicircmpătimire depărtare de ai săiTăiare a voii și lepădare de lumeRăbdare a ispitelor și rugăciune și placircnsProstime smerenie cu cacirctă tărie are ndash Atuncea puţină ca o supţire strălucire și
preamicăDe năprasnă pre minte icircncungiuracircndu-o
icircntru uimire o răpeaștePărăsindu-l degrab ca să nu moarăCa cu grăbniciia cea multă nici să icircnţeleagăNici pre frumseaţe să o pomenească să nu
lase pre cela ce o au văzutCa să nu mănacircnce sugătoriul hrana bărba-
ţilor celor desăvacircrșiţiȘi icircndată să se rumpă sau să se vatăme sau
să borascăDeci de atuncea icircl povăţuiaște icircl icircntăreaște
icircl icircnvaţăArătacircndu-să raza și fugacircnd cacircnd trebuinţă
de aceasta avem
C U V Acirc N T U L 7
122
Nu cacircnd noi voim că acest lucru al celor desăvacircrșit e
Ci cacircnd vom cădea icircntru nedomirire și cu totul vom slăbi
Vine spre ajutoriu răsare de departeȘi mă face să o simţ pre aceasta icircntru inima
meaMă spariu mă stracircng icircmprejur lt738gtpre
aceasta vracircnd să o ţiuȘi toate-s noapte și deșarte-s ticăloasele
meale macirciniPre toate le uit șez și placircngNenădăjduind altădată pre aceasta așa să o
mai văzIar după ce voiŭ placircnge mult și voiŭ vrea
să icircncetezAtuncea viind pe taină mă apucă de creaș-
tetul mieuȘi mă vărs cu lacrămile neștiind cine iasteȘi-m străluceaște mintea mea cu lumină
dulce foarteȘi cacircnd o cunosc carea iaste ea zboară de-
grabLăsind icircntru mine focul Dumnezeescului
eiĭ dorCare nu mă lasă a racircde sau cătră oameni a
căutaNici dor al vreunui lucru din ceale văzute
icircnlăuntru să priimescCacircte puţin să aprinde cu răbdarea să suflăȘi văpae mare să face carea de ceriuri să
apucăPre aceasta o stinge odihna grijirea de ai săiPurtare de grijă de ceale lumești că icircntru
icircnceput iasteSă chiiamă icircnapoi tăcearea și uracircrea a toată
slavaPrin a te tăvăli pre pămacircnt și prin a fi călcat
ca niște gunoiuCă de aceastea să veseleaște și voiaște icircm-
preună să fie
Și mă icircnvaţă smereniia carea pre toate le poate
Deci cacircnd pre aceasta o voiŭ căștiga și sme-rit mă voiŭ face
Atuncea aceaia iaste cu mine nedespărţităVorbeaște cu mine mă luminează mă vea-
de pre carea și eu o văzIcircntru inima mea să află și icircn Ceriu iasteIcircmi tacirclcuiaște mie Scripturile și-m adaogă
cunoștinţăTaini mă icircnvaţă care nu pociŭ să le grăescIcircmi arată mie cum aceasta din lume mrsquoau
răpitȘi-m porunceaște pre toţi să-i miluesc cei
din lumeDeci păreţii mă coprind și cu trupul ţinut
sacircntȘi afară de aceastea cu adevărat lt738vgtsacircnt ndash
să nu nu creziCiocănituri nu simţ și glasuri nu auz1 Nici mă tem de moarte și o am trecut și
pre aceastaPre necaz nu-l știu ce iaste măcar de toţi
mă scacircrbescDulceţile amărăciune-m sacircnt fug toate pa-
timileȘi Lumină văz totdeauna noaptea și zioaZioa noapte să arată mie și noaptea zi icircmi
iasteȘi a dormi nu voesc că pagubă icircmi este
acestaȘi cacircnd toate realele mă vor icircncungiura pre
mineȘi cu părearea mrsquoar trage icircn jos și mrsquoar bi-
ruiAtuncea de năprasnă afară de toate mă aflu
cu dacircnsaDe ceale bucurătoare și de ceale scacircrbitoa-
re și de dulceţile lumiiMă icircndulcesc de bucuriia cea negrăită și
Dumnezeiască
1 Icircn manuscris bdquoauzildquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
123
Icircntru frumseaţa aceștiia mă desfătez adea-seori o sărut pre aceasta
O pup și mă icircnchin eiĭ foarte mulţemindCelor ce mi-au pricinuit să văz pre aceaia
pre carea o doriiamȘi de lumina cea negrăită să mă icircmpărtă-
șesc și lumină să mă facȘi cuminecat al darurilor eiĭ de aicea să fiuȘi să căștig pre dăruitoriul tuturor bunătă-
ţilorȘi să mă fac nelipsit de darurile sufleteștiCine cătră bunătăţile aceastea mrsquoau povăţu-
it și mrsquoau trasCine din adacircncul amăgirii lumești mrsquoau scosCine mrsquoau răzliţit de tată și de fraţi și de
iubiţiȘi de nemeacutenii și de dulceţi și de bucuriia
lumiiCine mi-au arătat calea pocăinţii și a placircn-
suluiDe unde am aflat zioa carea nu are sfacircrșitIcircnger era nu om om dar icircnsă iasteDe carele lumea să batjocoreaște și bălaurul
să calcăȘi tremură dracii de venirea lt739gtde faţă a
acestuiaCum icircţ voiŭ povesti ţie frate minunile care
am văzutIcircn Eghipet și seamnele care de dacircnsul srsquoau
făcutUna deocaltmgtdată aceasta voiŭ spune ţie
că nu pociŭ pre toateCă srsquoau pogoracirct și mrsquoau aflat pre mine ro-
bul și nemerniculȘi au zis Vino fătul mieu să te duc cătră
DumnezeuȘi eu am zis cătră dacircnsul din multă necre-
dinţăȘi ce semn icircmi vei arăta ca să mă adevereziCă tu poţi să mă izbăvești din EghiacutepetȘi să mă răpești din macircinile lui Faraograve celui
viclean
Nu cumva deaca voiŭ urma ţie mai mult mă voiŭ primejdui
Foc ndash mi-au zis ndash mare aprinde să icircntru icircn mijlocul lui
Și deaca nu voiŭ rămacircnea nears să nu-mi urmezi
Cuvacircntul lui mrsquoau spăimacircntat lucrul cel poruncit l-am făcut
Și văpaia srsquoau aprins și el icircn mijloc au stătutNeatins nevătămat și pre mine mă chiemaMi-i frică am zis Stăpacircne că păcătos sacircntAu eșit au venit la mine și mrsquoau sărutatCe ţi-i frică mi-ai zis ce te temi și tre-
muriMare-i minunea și icircnfricoșată mai mari de-
cacirct aceasta vei vedeaMrsquoai spăimacircntat i-am zis Doamne și a mă
apropiia de tine nu icircndrăznescNici decacirct focul mai icircndrăzneţ nu voiŭ să
mă arătCă te văz pre tine că ești om mai presus de
omȘi nu icircndrăznesc nici să caut la tine de care-
le focul srsquoau cucernicitMai aproape de el mrsquoau adus și mrsquoau icircmbră-
ţișatȘi iarăș mrsquoau sărutat cu sărutare sfacircntăȘi el tot icircnmirosea mireazmă de nemurirelt739vgtAm crezut am iubit să urmez acestuiaȘi rob al acestuia singur am dorit să mă facFaraograve mă ţinea cumpliţii dătători de lucruriDe tină și de pae mă silea să port grijăSingur nu puteam să fug că nici aveam armeMoisigrave grăiia lui Dumnezeu să facă lucrul
cel de folosHristos bate Eghiacutepetul cu rane icircnzecit icircn-
doite Și Faraograve nu srsquoau plecat nici mrsquoau slobozitȘi deci mijloceaște Părintele și Dumnezeu
icircl ascultăȘi au zis robului său să mă apuce de macircnă
C U V Acirc N T U L 7
124
Și srsquoau făgăduit icircmpreună cu noi deodată să călătorească
De Faraograve izbăvindu-mă și de realele Eghiacutepetului
Și cutezare au băgat icircntru inima meaȘi icircndrăzneală mi-au dăruit să nu-mi fie
frică de FaraograveDeci așa au și făcut argatul lui DumnezeuMrsquoau apucat de macircnă și icircnaintea mea au
mersȘi așa am icircnceput a săvacircrși călătoriiaDoamne dă-mi priceapere pentru solirile
Părintelui mieuȘi cuvacircnt să povestesc minunile macircinii taleCare le-ai lucrat pentru mine nestacircmpăra-
tul și curvariulPrin macircna robului tău scoţindu-mă din
EghiacutepetAu cunoscut ducerea icircmpăratul EghiacutepetuluiCă pre unul l-au defăimat și el nrsquoau eșitCi pre robii săi i-au trimis pre carii pri-
iateni icirci aveaȘi au alergat icircn urmă au ajuns icircn munţii
EghiacutepetuluiToţi srsquoau icircntors deșărţi toţi zdrobiţiSabiile lor srsquoau fracircnt au deșertat săgeţileMacircinile ceale ce asupra noastră lucra srsquoau
slăbănogitȘi noi icircncă am rămas nimic lt740gtnedreptăţiţiStacirclpul cel de foc srsquoau aprins era de faţă și
norulȘi singuri am trecut icircn ţară streinăIcircn mijlocul tălharilor icircn mijlocul multor
neamuri și icircmpăraţiSrsquoau icircnștiinţat și icircmpăratul norodului lui de
biruinţăSrsquoau icircndrăcit și mare necinste au socotitCa de un om să se batjocorească și să se bi-
ruiascăAu icircnhămat carăle lui și pre norodul său
l-au luatȘi au gonit icircn urmă el fălindu-să foarte
Au venit și pre mine singur mrsquoau aflat ză-cacircnd de osteneală
Icircnsă priveghiia și Moisigrave și cu Dumnezeu voroviia
Au poruncit să mi să leage macircinile icircmpre-ună și picioarele
Și cu părearea mă ţinea și a mă lega să is-pitea
Iar eu zăcacircnd racircdeam și cu rugăciunea mă icircntrarmam
Și cu semnul Crucii pre toţi icirci goneamȘi neicircndrăznind să se atingă sau aproape
de mine să vieDeparte oareunde stacircnd li să părea că mă
icircnfricoșazăFoc icircn macircini ţiind mă icircngroziia că mă vor
ardeȘi tare striga și ciocănituri săvacircrșiiaȘi ca să nu să fălească că mare ceva au făcutMrsquoau văzut pre mine făcut Lumină cu soli-
rile Părintelui mieuȘi icircndată srsquoau dus icircmpreună rușinaţi toţiAu eșit dela Dumnezeu Moisigrave mrsquoau aflat
icircndrăzneţBucurat și icircncutremurat din facerea de mi-
nuniMrsquoau icircntrebat ce iaste ceaia ce srsquoau icircntacircm-
plat Toată pricina o am vestit luiȘi cum că Faraograve icircmpăratul EghiacutepetuluiVenisă acum cu norod nenumăratȘi a mă lega nrsquoau putut Și voiagrave să mă arzăȘi toţi carii cu dacircnsul au lt740vgtvenit văpae
srsquoau făcutȘi asupra mea din gura lor foc sloboziiaȘi cum că deaca mrsquoau văzut pre mine Lumi-
nă făcut cu rugile taleIcircntunearec toţi srsquoau făcut și singur eu sacircnt
acumCaută mi-au răspuns mie Moisigrave și să nu te
bizueștiNici pre ceale arătate să le vezi de ceale as-
cunse mai vacircrtos teame-te
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
125
Vino să fugim ndash așa Dumnezeu porunceașteȘi va bate războiŭ Hristos pentru noi cu
EghipteaniiSă meargem am zis Doamne nu mă voiŭ
despărţi de tineNu voiŭ călca porunca ta ci pre toate le
voiŭ păzi amin
AL ACELUIAȘIcircnvăţătură cu cuvacircntare de Dumnezeu icircntru carea și pentru Preoţie și pentru
vedearea cea nepătimașăCuvacircntul 38
Cum voiŭ povesti Stăpacircne lucrurile ceale minunate și streine
Cum cu cuvacircntul voiŭ povesti adacircncurile judecăţilor tale
Acealea care icircn fieștecarea zi le săvacircrșești icircn-tru noi robii tăi
Cum treci cu vedearea nenumărate mul-ţimi ale greșalelor meale
Și nu socotești Stăpacircne faptele răotăţilor meale
Ci mă miluești și mă hrănești și mă lumi-nezi și mă acoperi
Ca cum aș icircmplini toate poruncile tale Macircntuitoriul mieu
Și nu numai mă miluești ci și mai mult de-cacirct aceasta
Mă icircnvrednicești să stau icircnaintea slavei taleȘi a puterii și a măririi și a marei-cuviinţeȘi vorbești cu mine și grăești cuvinte de ne-
murire [mie]Cel neputincios și smerit și de a trăi ne-
vreadnicCum strălucești pre sufletul lt741gtmieu cel cu
totul icircntunecatȘi lumină icircl săvacircrșești curată și Dumneze-
iascăCum purtătoare de strălucire săvacircrșești ti-
căitele meale macircini
Pre care păcătuind le-am icircntinat cu icircntină-ciunile păcatului
Cum schimbi macircinile meale cu strălucirea Dumnezeirii tale
Din necurate sfinte pre aceastea prefăcacircn-du-le
Și pre limba mea cea icircntinată Hristoase cum o curăţești
Și al macircncării trupului tău părtașiu mă lu-crezi
Cum și [tu] a mă vedea mă icircnvrednicești și de mine a te vedea
Și cu macircinile meale cela ce ţii pre toate a te ţinea
Cela ce tuturor racircnduialelor celor Cerești ești nevăzut
Și lui Moisigrave celui icircntacirci icircntre Proroci nea-propiiat
Că nu srsquoau icircnvrednicit a vedea faţa taNici altcineva dintre oameni ca să nu moarăDeci pre tine cel neicircnţeles și neajuns pre
tine numai cel netacirclcuitPre tine cel neicircncăput nicăiri și neapropi-
iat tuturorCum și a te ţinea și a te iubi și a te vedea
și a te macircncaȘi icircntru inima mea a te avea Hristoase mă
icircnvrednicesc Și rămacirciu nears bucuracircndu-mă icircmpreună
și tremuracircndȘi laud iubirea [ta] de oameni Hristoase
cea multăDar cei orbi și trupești carii nu te cunoscNesimţitori făcacircndu-să iar mai vacircrtos pre a
sa neputinţăȘi icircntunecare și de toate bunătăţile Macircn-
tuitoriul mieuLipsirea arătacircndu-o cum icircndrăznesc a
ziceDar ce trebuinţă are omul să aibă și PreoţieDeaca una dintru aceastea trei nu dobacircn-
deaște
C U V Acirc N T U L 8
126
Ori hrana trupului ori venit de aurlt741vgtOri scaun din ceale icircnalte de Episcopie
bogatăO icircntunearec o orbire O nebunie mai de
pre urmăO ce ticăloșie multă O eșire mare din
minteO nume pămacircntești și deșarte și de lucruri
lipsiteO icircndrăzneală O cugetare a Iudei vacircnză-
toriuluiCă precum de acela icircnfricoșatele taine ale
cinii ceii StăpacircneștiȘi ale preacuratului trup icircntru nimic srsquoau
socotitCi mai bun lucru au socotit arginţii cei pu-
ţiniAșa și aceștea pre ceale stricăcioase mai mult
decacirct ceale nestricăcioase și DumnezeeștiCinstindu-le icircș aleg spacircnzurare sufleteascăSpuneţi-mi o deșărţilor deaca știţi aceastaCine pre Hristos după ce l-au căștigat de
altceva mai are trebuinţăDin bunătăţile veacului cestui de acumCine pre darul Duhului avacircndu-l icircntru ini-
ma saNu are pre Troiţa cea cinstită icircntru dacircnsul
lăcuindCarea icircl luminează și Dumnezeu icircl săvacircr-
șașteȘi cine Dumnezeu făcacircndu-să după darul
TroiţiiȘi de slava cea de sus și icircntacirciu icircnvrednicin-
du-săAltceva mai mult oare ar fi socotit mai slăvitDecacirct a liturghisi și a vedea pre firea cea
preaicircnaltăCea atotlucrătoare cea netacirclcuită cea nea-
propiiată tuturorSau ar fi poftit altceva mai strălucit icircn vi-
iaţă
Icircntru aceasta socoteaște cea de puţină vreame
Sau icircntru ceaialaltă gacircndeaște carea nu are sfacircrșit
Deaca ai fi știut adacircncul cel ascuns al tai-nelor
Nu mrsquoai fi silit să grăesc lt742gtaceastea sau să le scriu
Că mă icircnfricoșez cucernicindu-mă și icircn-semnacircnd ceale Dumnezeești
Și cu slove icircntunecat zugrăvind tuturor ceale negrăite
De ai fi văzut pre Hristos de ai fi luat pre Duhul
Și te-ai fi adus Tatălui prin acești doiAi fi putut cunoaște acelea care grăesc și
acealea care-ţ tacirclcuescȘi cum că-i mare și icircnfricoșată și mai presus
de toatăȘi slava și strălucirea icircncepătoriia și stăpacirc-
nireaBogăţiia și putearea și decacirct toată icircmpără-
ţiiaLiturghisirea cea cu curată știinţă a inimiiCuratei și Sfintei și neicircntinatei TroiţeCă să nu-mi spui mie nepăcătuirea trupuluiȘi faptele și mărturiile acelora al cărora
adacircncul nu-l icircnţelegiCi acealea care au zis Dumnezeu prin apos-
toliȘi ale lui Vasilie icircnţeleptului celui cu limba
de focȘi ale Părintelui Hrisostomului proastele
mărturiiȘi ale lui Grigorie celui ce bine au bogoslo-
vit pre aceasteaAuzi-le și icircncredinţează-te ce fealiu să cu-
vine să fieCel ce liturghiseaște lui Dumnezeu făcăto-
riului tuturorȘi din vrednicie și din fapta bună a taPoţi să te minunezi de mărimea vredniciei
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
127
Să nu vă rătăciţi fraţilor să nu icircndrăzniţi nicidecum
Să vă atingeţi sau să vă apropiiaţi de firea cea neapropiiată
Că cela ce nu să va lepăda de lume și de cea-le din lume
Și de sufletul său și de trup nu să va lepădaȘi tot mort cu toate simţirile nu să va faceNimic din ceale dulci ale lumii văzind cu
icircmpătimireNepoftind nicidecum niciunul din lucruri-
le lumiilt742vgtNici icircndulcindu-să de niscarivagrave cuvin-
te ale oamenilorCela ce surd și mut și orb nu să faceȘi lucrurilor și năravurilor și faptelor și
cuvintelor lumiiȘi nu veade adecă cacircte ochiul poate dupre
fire să vazăȘi nimic icircnlăuntru nu lasă să icircntre icircn inimăȘi chipuri ale acestora și feaţe nu o lasă pre
aceasta să icircnchipuiască și să zugrăveascăȘi nu aude cacircte priimeaște auzul omenescȘi nu rămacircne ca o piiatră neicircnsufleţită și
nesimţităȘi nu pomeneaște viers nu puteare de gla-
suriNu poate jertva cea tainică și fără de sacircngeSă jărtvească curat lui Dumnezeu celui cu-
rat cu fireaCăci cacircnd va simţi să facă pre aceastea icircntru
adevărSrsquoau depărtat de toată lumea și de ceale din
lumeȘi va cunoaște și va creade mie și acelor
care iarăș voiŭ să le scriuAerul cel icircntunecos pre carele David zid icircl
numeașteȘi marea pre carea Părinţii mare a vieţii o
au numitO au scovacircrșit o au trecut au icircntrat icircn liman
Icircntru carele tot cela ce au ajuns pre toată bunătatea o află
Că acolograve-i raiul acolograve lemnul vieţiiAcolograve pacircinea cea dulce acolograve băutura cea
DumnezeiascăAcolograve bogăţia cea nedeșărtată a darurilorAcolograve rugul arde carele nu să mistuiașteȘi ale picioarelor să dezleagă icircndată curea-
lele icircncălţemintelorAcolograve marea să rumpe și să desface și trec
singurȘi văz pre dușmani icircn ape cufundacircndu-seAcolograve privesc lemnul icircntru inima meaBăgacircndu-să și toate ceale amară să prifacAcolograve piiatra carea izvoraște miiare o am
dobacircnditlt743gtȘi sufletul mieu de necaz de atuncea nu
srsquoau mai icircmpărtășitAcolograve am aflat pre Hristos dăruitoriul
acestoraȘi i-am urmat lui din tot sufletul mieuAcolograve manna o am macircncat și pacircinea Icircnge-
rilorȘi nimic din ceale pămacircntești nrsquoam mai
poftitAcolograve toiagul lui Aaron cel uscat carele au
icircnfrunzitȘi l-am văzut și mrsquoam minunat de facerile
de minuni ale lui DumnezeuAcolograve pre sufletul mieu cel sterp l-am văzut
rodindȘi cum lemnul cel uscat face rod frumosAcolograve pre inima mea cea icircntinată și curvareO am văzut curată și neicircntinată și fecioarăȘi auzind ea Bucură-te cea cu dar dăruităCă cu tine-i Dumnezeu și icircntru tine icircn
veaciAcolograve am auzit Spală-te icircn scăldătoare de
lacrămiȘi am crezut și am făcut și numaidecacirct am
văzut
C U V Acirc N T U L 8
128
Acolograve mrsquoam icircngropat icircn mormacircnt adecă icircn smereniia cea desăvacircrșit
Și au venit Hristos pentru mila cea nemă-surată
Și piiatra cea grea a răotăţilor meale de acolograve o au rădicat
Și mi-au zis Vino eși ca din mormacircnt din lume
Acolograve am văzut cum au pătimit cu nepăti-mire Dumnezeul mieu
Și cum mort srsquoau făcut nemuritoriu fiindȘi cum au icircnviiat din mormacircnt nedezle-
gacircnd peceţileAcolograve am văzut viiaţa ceaia ce va să fie și
nestricăciuneaPre carea Hristos o dăruiaște celor ce-l cau-
tă pre dacircnsulȘi icircmpărăţiia Ceriurilor carea-i icircnlăuntrul
mieu acolograve o am aflatCarea e Tatăl Fiiul și Duhul dumnezeire
nedespărţită icircn trei feaţePre carii cei ce nu o au cinstit mai mult de-
cacirct toată lumealt743vgtȘi nu au socotit slavă și cinste și bogăţieNumai pre icircnchinarea slujirea și starea icircna-
inte-iNevreadnici sacircnt și de preacurata vedea-
rea-iȘi de desfătarea și de bucuriia și de toate
bunătăţileDe care nu să vor icircmpărtăși neavacircnd pocă-
inţăDeaca nu toate precum am zis să vor icircnvă-
ţa și să vor faceȘi deaca nu pre toate le vor lucra cu sacircrgu-
inţă care au zis Dumnezeul mieuȘi atuncea de-abiia cineva cu multă frică și
evlavieDeaca Dumnezeu ar fi poruncit să se atingă
de ceale neajunseCă nici e cu putinţă tuturor să slujască uno-
ra ca acestora
Ci de și pre tot darul Duhului de-l va priimiȘi curat din pacircntecele maică-sa iaste de păcatDeaca nu cu porunca lui Dumnezeu și cu
aleagerea luiDeplin adeverind pre sufletul lui cu strălu-
cire DumnezeiascăȘi icircnfocacircndu-l pre dacircnsul cu dorul Dumne-
zeeștii dragostiiMi să pare că nu iaste cu cale și slobod să
lucreaze ceale SfinteȘi de tainele ceale neapropiiate și icircnfricoșa-
te să se atingăCărora să cuvine slava și cinstea și icircnchină-
ciunea toatăAcum și de-a pururea și totdeauna icircntru
toţi veacii amin
AL ACELUIAȘMulţemire și mărturisire cu cuvacircn-tare de Dumnezeu și pentru dărui-rea și icircmpărtășirea Sfacircntului Duh
Cuvacircntul 39Arătatu-te-ai pentru mine pre pămacircnt din
FecioarăTu cela ce mai nainte de veaci ești nevăzutlt744gtȘi trup te-ai făcut și om te-ai arătatCela ce cu lumină neapropiiată ești icircnfășuratȘi scris icircmprejur de toţi ai fost socotitȘi cu totul de toţi fiind nedespărţitTu pre carele nu poate tot cuvacircntul să te
tacirclcuiascăIar mintea ceaia ce să sileaște să coprinde
cu dorireaȘi a le ţinea nu poate stracircngacircndu-să de fricăȘi iarăș caută arzindu-să la ceale din lăun-
truȘi nălucindu-să puţin cu strălucirea taCu cutremur să trimite și cu bucurie să bu-
curăCă a te suferi nu poate firea oamenilor
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
129
Tot pre tine luminat să te vază Hristosul mieu
Deși pre tine tot creadem că te luoămPrin Duhul pre carele icircl dai Dumnezeul
mieuȘi prin preacuratele sacircngiuri și trupul tăuCu care cuminecacircndu-ne mărturisim că te
ţinemȘi te macircncăm nedespărţit Dumnezeul mieuȘi neamestecat că nu te icircmpărtășăști De stricăciune și de icircntinăciune ci pre mine
mă icircmpărtășeștiDe nestricăcioasa ta curăţenie CuvinteȘi icircmi speli icircntinăciunea răotăţilor mealeȘi icircmi gonești negura fărădelegilor mealeȘi a inimii meale icircmi curăţești rușineaȘi grosimea răotăţii o supţieziȘi mă luminezi pre mine cel mai nainte icircn-
tunecatȘi frumos pre mine dupre amacircndoao mă
lucreziCu raza nemuririi de jur icircmprejur mă stră-
luceștiȘi mă spăimacircntez și mă arz la ceale din lă-
untruPoftind să mă icircnchin icircnsuţ ţieȘi cacircnd aceasta icircmi aduc icircn minte ticăitul ndashO minune ndash icircntru mine te lt744vgtaflu pre tinePetrecacircnd mișcacircndu-te și grăindȘi fără de glas pre mine atuncea săvacircrșindu-
măPrin icircnspăimacircntarea de slava cea neapropiiatăDeci spaimă mă ţine pre mine și nedomerireCă pre cela ce ţine pre toate icircn palmăŢinut fiind icircntru inima mea icircl văzDar ce iaste mila ta cea streină Hristoase
al mieuCe iaste nemărginita pogoracircre CuvinteCe cătră sărăciia mea și scăpătăciunea ai
venitCum ai și icircntrat icircn casa cea icircntinată
Cela ce icircn lumină neapropiiată lăcuești Dumnezeul mieu
Și cum și o păzești pre aceasta nearsăFoc fiind nesuferit firii ceii muritoareȘi ce lucru voiŭ face vreadnic de slava taȘi ce voiŭ afla cătră atacircta dragosteCe-ţ voiŭ aduce ţie celui ce cu o slavă ca
aceastaȘi cu o cinste mrsquoai slăvit pre mine nevre-
adniculCă pre carele oamenii nu-l icircnvrednicesc să-l
vazăDar nici să grăiască nici icircmpreună să se
ospeteazeNicidecum cu mine preaticălosul nu voescTu cela ce pre toată suflarea și firea o hrăneștiCela ce Serafimilor neapropiiat eștiZiditoriul tuturor Făcătoriul și StăpacircnulNu numai mă vezi și grăești cu mine și mă
hrăneștiCi și pre Trupul tău cel deofiinţă cu mineMrsquoai icircnvrednicit și să-l ţiu și să-l mănacircncȘi Sacircngele cel preasfacircnt să-l biiauCarele srsquoau vărsat pentru mine cacircnd te-ai
junghiiatDiiacon și slujitoriu și tăinuitoriuAl acestora pre mine mrsquoai pus lt745gtpre care-
le mă cunoștiCela ce pre toate le-ai știut mai nainte de a
face veacurileȘi mai nainte de a aduce icircntru fiinţă ceva
dintru ceale ce nu să vădCă pre ceale văzute mai pre urmă le-ai al-
cătuitPre mine păcătosul curvariul vameșulTălhariul și carele ucigaș al mieu mrsquoam făcutMincinos al celor bune lucrătoriu al fără-
delegiiȘi al tuturor poruncilor tale călcătoriulDeci tu cunoști că adevărate sacircnt aceasteaCum icircnaintea ta mă voiŭ arăta o Hristoase
al mieu
C U V Acirc N T U L
130
Și cum de masa ta mă voiŭ apropiiaCum preacuratul trupul tău icircl voiŭ ţineaEu cela ce am macircini cu totul icircntinateCum te voiŭ lăuda cum altora voiŭ mijlociNeavacircnd din credinţă și din lucruri buneIubirea cea cătră tine și icircndrăznealaCi datoriu fiind eu precum știi Cu mulţi talanţi cu multe nelegiuiriMintea nu să domireaște limba au slăbitȘi nici un cuvacircnt nu să află la mine Macircn-
tuitoriuleA povesti lucrurile bunătăţii taleCare ai făcut cu mine robul tăuȘi să ard ca de niște foc ceale dinlăuntru ale
mealeȘi nu pociŭ să sufer tăcacircnd Greotatea cea mare a darurilor tale celor
multeCela ce pre pasări le-ai făcut cu glasuri să
grăiascăDăruiaște-mi și mie nevreadnicului cuvacircntCa tuturor icircn scris și nescrisSă povestesc pre acealea care cu mine le-ai
lucratPentru mila cea nemărginită Dumnezeul
mieuȘi pentru singură a ta iubirea de oameniCă mai presus de minte-s și lt745vgticircnfricoșate
și mariAcealea care mi le-ai dăruit mie streinuluiNeicircnvăţatului săracului neicircndrăzneţuluiȘi lepădatului dela tot omulPărinţii nu lua aminte la mine cu fireasca
dragosteFraţii și priiatenii miei toţi mă batjocoreaCă zicacircnd că mă iubesc cu totul minţeaRudeniile cei de afară boiarii lumiiAtacircta să icircntorcea de mine și nu suferiia să
mă vazăPre cacirct voia să pier icircmpreună cu păgacircnătă-
ţile lorDe multe ori am poftit slavă fără de păcat
Și icircncă pre aceasta icircn viiaţa ceastă de acum nu o am aflat
Că slava cea lumească dupre cum mrsquoam adeverit
Și fără de altă faptă păcat iasteDe cacircte ori am poftit să mă iubească oameniiȘi să am icircndrăzneală de prietenie cătră dacircnșiiȘi nimenea din cei ce cugeta ceale bune nu
mă suferiiaIar alţii mai vacircrtos voia să mă vază și să mă
cunoascăȘi eu de aceștea fugiiam ca de niște lucră-
tori ai celor realeDeci aceastea toate Stăpacircne și altele decacirct
acestea mai multeCare nici a le zice nici a le pomeni nu pociŭTu icircntru mine curvariul purtacircnd grijă ai
lucratCa să mă tragi din adacircnc și din icircntuneare-
cul lumescȘi din amăgirea cea cumplită a dulceţilor
vieţiiCei buni fugea de mine pentru chipul cel
din afarăIar de cei răi eu fugeam cu a mea voeCă iubeam precum srsquoau zis slava și bogăţiia
lumiiȘi nălucirea icircmbrăcămintei și năravurile
moliciunilorlt746gtȘi nu știu ce voiŭ grăi nu știu ce voiŭ
zice ţieCă mă tem și a grăi și a scrie unele ca aceas-
teaSă nu caz icircn cuvintele meale și să păcătuescCă va fi neșters cuvacircntul cel cu minciacutenă
scrisCacircnd mrsquoar fi icircndemnat cineva la lucruri de
nebunieȘi de păcat cu adevărat al lumii acești amă-
gitoareiDin lăuntru inima mea să icircnvoia toatăȘi ca cum să ascundea pre sineși rușinacircndu-să
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
131
Ţinută fiind cu icircntemeiare cu adevărat cu macircna ta cea Dumnezeiască
Cealelalte adecă toate ale vieţii le iubeamCacircte pre vedeare o veselesc și netezesc gacirc-
tlejulȘi pre trupul acesta care să strică icircl icircmpo-
dobescIar faptele ceale uracircte și poftele ceale des-
fracircnateTu din inima mea le-ai șters Dumnezeul
mieuȘi uracircciune ai pus icircn sufletul mieu cătră
aceasteaDeși cu voirea mea eram lipit de aceasteaȘi poftire nelucrătoare și fapte fără de poftiriMai vacircrtos mrsquoai făcut să am ndash minune prea-
mare cu totul ndash Și de toţi mrsquoai răzliţit cu iconomie Dum-
nezeiascăDe icircmpăraţi și de boiari și de bogaţii lumiiȘi de multe ori de multe cacircnd eu am și voit
icircntru aceasteaIcircnsuţ tu sfat al cuiva nu ai lăsat să stea icircntru
aceasteaPre alţii carii icircmi zicea să mă slăvească și să
mă icircmbogăţească icircn viiaţăCu uracircciune icirci uriiam Stăpacircne cu uracircciune
din inimăCacirct nici vorbire niciodată nu porneam cu
dacircnșiiCarii și icircnnebunindu-să cu toiage foarte
mrsquoau bătutIar alţii cu ocări pre mine cătră toţi mă ocăraLucrătoriu zicacircndu-mi că sacircnt a toată ne-
legiuireaVracircnd ei să mă icircntoarcă din calea cea dreaptăCă de fapte fugiiam ca să nu mă fac de ocarălt746vgtIar ei mă ocăra pre mine ca să viu și icircn
lucrarea faptelorIar celor ce-m zicea să-mi dea slava lumiiAșa mi-ai dat să le răspunz Macircntuitoriul
mieu
Deaca pre toată slava le ziceam lumii o ai fi apucat
Și cu coroană a icircmpărăţiei creaștetul tău ar fi fost icircncoronat
Iar picioarele tale cu icircncălţăminţi roșii ar fi fost icircncălţate
Și al tuturor acestora pre mine de năprasnă Domn mrsquoai fi făcut
Iar tu ai fi stătut vracircnd să fii prost rob al mieuCu răotăţile și cu vicleniile tale și cu cuge-
tele taleNicidecum nu mrsquoaș fi icircmpărtășit nici aș fi
venit icircntru o viiaţă ca aceastaCare hacircrtie va icircncăpea facerile tale de bineȘi bunătăţile tale ceale multe care cu mine
le-ai lucratCă deaca nenumărate limbi și macircini să va
da mieNu voiŭ putea să le povestesc sau pentru
toate să scriuCă sacircnt cu adevărat adacircnc de mulţime ne-
mărginităSacircnt neajunse și neicircnţelease pentru mări-
mea slaveiȘi slăbesc cu gacircndul mă doare inima meaȘi a grăi nu pociŭ pentru tine Dumnezeul
mieuCăci cacircnd icircmi aduc aminte de acealea care
am lucrat eu ticălosulCacircte mi-ai ajutat mie din ce fealiu de icircn-
curcături mrsquoai scosȘi din cacircte reale Macircntuitoriul mieu cu iu-
bire de oameni mrsquoai izbăvitȘi nu ai pomenit răotăţile care le-am lucratCi ca cum multe bunătăţi și mari aș fi făcutȘi ca cum aș fi fost curat din pacircntecele mai-
cii adecă Sfintei scăldătoriAșa mrsquoai priimit așa mrsquoai cinstit pre mineAșa mrsquoai icircmpodobit cu lt747gtpodoabă icircm-
părăteascăTot sacircnt ţinut de cutremur și mă spăimacircn-
tez bucuracircndu-mă
C U V Acirc N T U L
132
Și fără de glas rămacirciu și mă slăbesc foarteCă Dumnezeu făcătoriul lumii srsquoau dat mieOmului celui uracirccios și greţos tuturorȘi oamenilor și dracilor fiindcă acum mrsquoam
făcutȘi am covacircrșit cu faptele lucrurilor celor
preanecuvioaseȘi pre aceia (adecă pre draci) Vaiŭ mie pacircn-
găritului și icircntinatului Cum voiŭ spuneTe-ai unit cu mine iubitoriule de oameni
pentru nemăsurata milostivire Cel mult icircntru curăţenie icircntru Sfinţenie
mai mareȘi icircntru vacircrtute necovacircrșit și neasămănat
icircntru slavăȘi te-ai pogoracirct de sus dintru icircnălţimea cea
nemăsuratăPacircnă la porţile iadului celui mai de jos al
păcatelor mealeȘi ale icircntunearecului sărăciei meale și ale
casii ceii căzuteȘi din multe nelegiuiri din cea preamare
lenevireNegrijită cu totul și icircntinatăCela ce mrsquoai sculat pre mine carele zăceam josȘi pre piiatra Dumnezeeștilor tale porunci
mrsquoai pusȘi spălacircndu-mă mrsquoai curăţit de noroiul ră-
otăţilor mealeȘi mrsquoai icircmbrăcat icircn haină mai albă decacirct
omătulȘi casa cea icircntinată o ai măturatȘi icircntracircnd te-ai sălășluit o Hristoase
Dumnezeul mieuApoi Scaun mrsquoai săvacircrșit al Dumnezeeștii
Dumnezeirii TaleȘi casă a slavei tale ceii neapropiiate și a icircm-
părăţieiȘi lihnariu ce are icircnlăuntru lumină nestinsă
și DumnezeiascăȘi scoică cu adevărat a mărgăritariului celui
bun
Și ţarină icircntru carea iaste ascunsă comoara lumii
Izvor dintru care cei ce beau niciodată nu icircnsetează
Care izvoraște mai ales apă de zeace ori icircn-zecit
lt747vgtȘi pre cei ce cu credinţă beau icirci săvacircr-șaște nemuritori
Raiu care iarăș are icircn mijloc pomul vieţiiȘi pămacircnt care acopere pre cel neicircncăput
tuturorPre tine carele te-am căuta oarecacircnd din
toată inima meaȘi am dorit de-a pururea să auz cuvacircnt dela
tine1
Că deși mai nainte mintea mea pentru tine srsquoau nălucit
Dar curat nu putea cu totul icircntinată fiindNici ochii să te vază nici auzul să te auzăNici suișuri Dumnezeești inima mea să pri-
imeascăCi de singură auzirea să spăimacircnta toatăȘi cu frică și cu cutremur să stracircngea sufle-
tul mieuIar icircnlăuntrul său văzindu-te acum să spăi-
macircnteazăȘi zărindu-te ca icircntrrsquoo oglindă cacirct icirci dai luiTot icircntru tot totul și tot afară de acestaȘi icircn lăuntrul său iarăș icircnţelegacircndu-tePre tine tot cel neicircnţeles și neajuns dupre
Dumnezeiasca DumnezeireCela ce de toţi ești nevăzut și ascunsPre tine cel neapropiiat și apropiiat cărora
ai voitPrecum icircnsuţ ai voit cu iubire de oameni să
te arăţiCel Heruvimilor și Serafimilor și tuturor
Icircngerilor
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsesc icircn continuare două stihuri pe care le traducem aici bdquoVoiam pome-nirea ta a avea icircn sufletul mieu și mai adeseori pentru tine și a grăi și a auzildquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
133
Neapropiiat și icircnfricoșat dupre strălucirea Dumnezeieștii firi
Cu oamenii apropiiat ndash tot sufletul mieu să uimeaște cu totul
Și să spăimacircntează mai mult de bunătatea ta și de iubirea de oameni
Căci curăţești suflete icircntinate și minte lu-minezi
Și coprinzi fiinţă pămacircntească și materiial-nică
Și aprinzi văpae multă a dragostei tale ceii Dumnezeești
Și Dumnezeiască iubire de dorire ca niște foc pui icircntru mine
Și pacircnă la al treilea Ceriu mă faci să ajungȘi icircn raiu să mă răpesc Macircntuitoriulelt748gtIcircntru care auz graiuri negrăite și streineCare nu-s cu putinţă muritorilor să le gră-
iască sau cu cuvacircntul să le povesteascăIar ţie cinste să cuvine slavă și mărireStăpacircnirea veacinică Hristoase Stăpacircnului
totuluiIcircmpreună cu Tatăl și cu Duhul cel cu firea
preasfacircntAcum și deapururea și icircn veacii veacilor
amin
AL ACELUIAȘMulţemire cu cuvacircntare de Dumnezeu și pentru acealea care Dumnezeescul darul Duhului prin
lucrări srsquoau numitCuvacircntul 40
Ce taină noao iaste Stăpacircne al tuturorCarea icircntru mine nestacircmpăratul și curva-
riul o ai arătatCe iaste minunea cea mare carea să icircnţelea-
ge icircnlăuntrul mieuȘi carea nu să icircnţeleage ci să acopere
Căci ca o stea de departe răsărind să arată mie
Și iarăș ca un soare mare să săvacircrșașteCare nrsquoare măsură nici cumpănire nici ho-
tar cu mărimeaȘi strălucire mică să face și lumină iarăș să
veadeIcircn mijlocul inimii meale și icircntru mărunta-
ele mealeIcircnvacircrtindu-să adeaseori și pre toate icircmpre-
jur arzindu-leCeale din lăuntrultlgt măruntaelor meale
și lumină pre aceastea făcacircndu-leȘi așa grăindu-mi și cu iubire icircnvăţindu-măPre mine cel cu totul nedomerit și carele
caut să mă icircnvăţEu-s steaoa cea dulce carea auzi că oarecacircndAu răsărit din Iaacutecov să nu te icircndoeștiȘi soare ţie mă arăt de departe răsărindCarele tuturor drepţilor lumină neapropi-
iată voiŭ fiIcircntru vieţuirea ceaia ce va să fie și icircn viiaţa
veacinicălt748vgtEu și strălucire ţie mă arăt și lumină de
tine mă văzNears arzind patimile inimii taleȘi cu racircurarea dulceţii și a darului mieu ce-
lui DumnezeescSpălacircnd icircntinăciunea ta și de tot stingacircndCărbunii dezmirdărilor trupului păcatuluiȘi pre toate lucracircndu-le cu a mea iubire de
oameniPre care și dedemult le-am făcut icircntru toţi
SfinţiiMiluiaște pre cel scacircrbit icircndură-te spre cel
necăjitSă nu te macircnii a-mi grăi mie celui ce iarăș
voesc să te icircntrebCum stea din Iaacutecov cel cu totul neicircncăputTu și ești și te faci și pacircnă acum tuturorȘi cum și ca un soare te arăţi răsărind
C U V Acirc N T U L
134
Cela ce nicăiri și pretutindenea și mai pre-sus de toată zidirea
Și ești și te propoveduești nevăzut tuturorȘi cum și rază mie te faci și lumină mie te
arăţiȘi-m arzi materiia cela ce dupre fiinţă ești
nemateriialnicCum racircurezi și speli icircntinăciunea trupului
mieuTot fiind foc neapropiiat și nesuferit Icircnge-
rilorCum te icircmpleticești cu fiinţa cea stricăcioa-
să a trupului mieuȘi te ameasteci neamestecat cu sufletul
omenescCum printrrsquoicircnsul icircn tot trupul neamestecatFăcacircndu-te tu cel nepipăit tot pre mine
Dumnezeu mă faciSpune-mi și să nu mă trimiţi macirchnit și ne-
căjitO icircndrăzneală O eșire din minte O cu-
vinte de nebunieCum nu te icircnfiorezi așa de cu asprime a icircn-
treba aceasteaȘi cum nu simţi icircntrebacircnd acealea care le
cunoștiCi icircndrăznești să grăești pentru Dumnezeu
ca cum ispitindlt749gtȘi acealea care știi ca cum nu le-ai ști te
faci a icircntrebaȘi voești să le scrii tuturor arătat cu cunoș-
tinţăDar icircnsă te sufer pre tine iubitoriu de oa-
meni fiindȘi iarăș icircnvăţ pre tine zicacircnd ţie aceastea așaEu dupre fire-s netacirclcuit și neicircncăputNelipsit neapropiiat nevăzut tuturorNeatins nepipăit neschimbat dupre fiinţăSingur icircntru singur totul și singur icircmpre-
ună cu toţiCarii mă cunosc pre mine icircntru icircntuneare-
cul vieţii
Și afară de toată lumea afară de ceale văzuteAfară de lumina ceastă simţită și de soare
și de icircntunearecȘi de locul muncilor și a icircnfricoșatei osacircndeIcircntru care au căzut robii cei trufașiRău semiţindu-se asupra mea a Stăpacircnu-
luiEu-s nestrămutat că unde și nu sacircnt de faţăCa prin strămutare locul mieu să mi-l apucEu sacircnt și deapururea mișcat și nescris icircm-
prejur ndash Că unde venind mă vei căuta ca acolograve să
mă afliCeriul cu cuvacircntul mieu ca un nimic srsquoau
adus icircn mijlocSoarele stealele și pămacircntul ca o jucăreae
micăDe mine srsquoau făcut și cealelalte cacircte le vezi
așijdereaIcircngerii mai nainte de aceastea dedemult
aduși fiind de mine icircntru fiinţăPre slava slavei o văd dar nu pre icircnsăș firea
meaCă numai am gacircndit să aduc icircntru fiinţă
puteriȘi icircndată au stătut icircnainte lăudacircnd stăpacirc-
nirea meaIar tu jos șăzind acigrave icircntru izgonireUnde toţi au căzut cei icircntacirciu călcători de
poruncăȘi Adam și cu dacircnsul Eva strămoașa taȘi diavolul cel rău carele pre lt749vgtaceștea
i-au amăgitUnde-i icircntunearecul cel adacircnc unde-i groa-
pa cea mareUnde-s șărpii cei ce mușcă deapururea căl-
cacircele voastreUnde-i tacircnguirea vaetul și placircnsul cel ne-
icircncetatUnde-i toată stracircmtorarea grija și scacircrbaMoartea icircmpreună și stricăciunea pre voi
pre toţi vă ţine
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
135
Cum șăzi Cum ești fără de grijă Cum te lenevești spune-mi
Cum nu porţi grijă de ceale reale care ai lucrat icircn lume
Și pentru singură pocăinţa nu pui toată osacircrdiia
Și nu te sacircrguești adevărată pre aceasta să o arăţi
Și nu icircntrebi pentru dacircnsa cu multă rugă-ciune
Și cu deamăruntul nu cerci cum pre dacircnsa o vei isprăvi
Ca să poţi printrrsquoicircnsa pentru a mea iubire de oameni
Să iai mare lăsare a fărădelegilor taleCi pre aceastea lăsindu-le cauţi ceale mai
presus de fireIscodești ceale ce-s icircn Ceriuri iar mai vacircr-
tos nici pre aceasteaCi pre a mea [a] celui ce Ceriul dupre cum
să zisă și pre toateLe-am adus icircntru fiinţă ca o nimic icircmi is-
codești firea1
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsește icircn continuare un pasaj amplu pe care icircl traducem aici după textul gre-cesc din Sources Chreacutetiennes (stihurile 92-158) bdquoȘi voiești cele pentru mine precum nimenea altul le știe a te icircnvăţa o minune o năzuinţă a omului Că de te-am și mustrat te voiu lăuda iarăși pentru că și tu lucrul meu și făptura mea ești Cum din pămacircnt din tină din ţăracircnă plăz-muindu-te și icircntru aceasta ţiindu-te și cu aceas-ta petrecacircnd pre toate nimica socotești și ca o umbră le vezi și gonind treci pre lacircngă toate și pre mine unul cauţi Pentru mine voiești a grăi pentru mine a povesti și pre mine a privi toată viaţa de ar fi cu putinţă și nici somn a gusta nici macircncare nici băutură și la icircmbrăcămintea trupu-lui nicicum a cugeta Ci ca pre niște copaci pre margine de drum stacircnd și ca pre niște lemne așa socotești toate cele slăvite ale lumii și gonind treci pre lacircngă ele ca pre lacircngă nimic icircn calea vie-ţii nici icircntorcacircnd privirea cugetării nici ai su-fletului ochi lăsacircnd către acestea să caute ci pre mine icircnchipuiești și pre mine singur pomenești și mă iubești ca nimenea din cei cu tine icircmpreună-
Opreaște-te omule muritoriule nu iaste ţie bine aceasta
fiitori Căci cine la numele meu icircși bucură inima și se scoală icircndată către dragoste sau dor Cine auzind pomenirea mea de multe ori grăindu-se a lăcrămat din suflet la mine unul cugetacircnd Cine dumnezeeștile mele cuvinte sau poruncile mele cu sacircrguinţă a căutat să se icircnveţe și să păzească Cine mrsquoa socotit ca tine Dumnezeu preste toa-te și a dorit icircndată mie unuia să slujască și pen-tru aceea părinţi și fraţi și casă icircncă și pămacircnt și rudenii și vecini și prieteni acesta a nesocotit și către mine a venit ca și cum nici ar fi văzut cacircndva ceva dintru acelea nici ar fi cunoscut pre pămacircnt vreun om icircn lume ci ca unul ce intră icircntrrsquoo oarecarea streină ţară și cetate unde de altă limbă toţi sacircnt și varvari așa icircntre cei obicinuiţi cunoscuţi și prieteni ai săi icircntre boiarii și bogaţii lumii petrece și se simte icircn mijlocul acestora ră-macircind Ci acestea vorbe proaste și mărunte sacircnt celor nesimţitori icircnsă mari și icircnalte mie căruia le privesc Cine dintre cei mari pre pămacircnt dintre stăpacircniacutei și scaune sau dintre cei ce zic prin mine a domni și a icircmpărăţi sau dintre cei ce icircnfăţișează pre dumnezeieștii mei apostoli aceasta ori a cu-getat ori a putut să păzească ca icircn vremea păzirii poruncii mele și legii ca pre unul să vază pre toţi pre rudenii și streini pre bogaţi și săraci așijderea pre cei slăviţi și neslăviţi icircncă și pre cei puternici dimpreună cu cei de racircnd Cine este cela ce a ju-decat nepătimaș cu blacircndeţe privind pre aceștia De voiu afla vreun suflet păzind acestea icircn lume mai vacircrtos icircntru cea de faţă ziuă și neam deopo-trivă cu apostolii mei și prorocii icircl voiu slăvi și va ședea cu mine la venirea mea căci va judeca și atunci cu dreptate ca și pre pămacircnt și slavă de judecătoriu al morţilor și viilor va dobacircndi Acestea frumos este a căuta și celelalte icircmpreună cu ele și a le ţinea dupre putere și icircntocma a le păzi și a nu cerceta firea mea fiule al omului nici lucrările mele ale Duhului celui Sfacircnt cum de se arată soare cum de se vede stea arătacircndu-se de departe și urcacircnd mai presus de munţi iară cacircnd se ascunde de ochii tăi necăjire nemacircngacircia-tă pricinuindu-ţi și icircntristare și cacircnd socotești că nu ţi se mai arată icircnlăuntru se află undeva icircn ini-ma ta și uimire ţie și bucurie icircţi dă neașteptat Nici de se arată ţie ca văpaie nici ca rază și foc de ţi se face văzut nu te mira sau iscodi că nu este frumos ţie aceastaldquo (ned)
C U V Acirc N T U L
136
Deci creade cum că sacircnt eu lumină nefor-măluită
Toată proastă nealcătuită neicircmpărţită cu firea
Necercată și neiscodită icircmpreună apropi-iată și neapropiiare
Mă văz cu adevărat mă arăt cu iubire de oameni
Dupre cum iaste cu icircncăpeare fieștecăruia din oameni
Formăluindu-mă nu eu pătimesc aceasta ci cei ce mă văd așa să icircnvrednicesc să mă vază
Că icircntrrsquoalt fealiu nu pot nici mai mult icircncapȘi pentru aceasta aceiași uneori văd adecăSoarele cacircnd pre minte o au curăţităIar alteori stea cacircnd supt negura cu adevăratlt750gtȘi supt noaptea trupului acestuia să vor
aflaCă foc și strălucire mă face pre mine fier-
binţeala dragosteiCăci cacircnd să aprinde icircntru tine cărbunile
iubiriiAtuncea și eu văzind sirguinţa inimii taleMă aflu unit cu dacircnsul și lumină dacircndu-iȘi ca niște foc arătacircndu-mă eu cela ce pre
foc cu cuvacircntul l-am ziditCă faptele bune ceale sufletești sacircnt supuse
ca niște materieDe care apucacircndu-să Dumnezeiasca lumi-
nă a DuhuluiDupre lucrul cel supus al materiei așa și să
numeașteCă nume osebit nu au căștigat icircntru oameniDeci cacircnd să umileaște omul și lăcrămeazăAtuncea și aceasta apă să zice că curăţeașteCu lacrămile pre toată icircntinăciunea cea
unită cu dacircnsul o spalăIar cacircnd placircnsul stinge pre macircniia inimiiCu ajutorirea eiĭ atuncea blacircndeaţe srsquoau
numit
Și iarăș cacircnd să aprinde icircmprotiva păgacircnă-tăţii
Care lucru să face printrrsquoicircnsa acesta răvnă să chiiamă
Și iarăș pace și bucurie și bunătate să ziceCă și cacircte treale să dăruesc celui ce placircngeȘi ca un izvor face să izvorască darul icircntru
inima luiDintru care dar toată icircmpreună-pătimirea
și milostivireaSă varsă afară curgacircnd din suflet la toţiMai ales la cei ce voesc să se pocăiască și să
se macircntuiascăCă pre toţi icirci miluiaște și pre aceștea icirci și
ajutoreazăȘi icircmpreună lucrează și icirci icircntăreaște și icircm-
preună-pătimeaște cu toţiUnindu-să cu sufletul lor prin voireȘi semuind cu mintea frumseaţea pocăinţiiMai adevărată dobacircndeaște lt750vgtcătră
dacircnșii pre dragosteIar smerenie să zice căci pre toate ale lumiiIcircncă și pre icircnsuș sufletul și trupul săuȘi toată fapta cea făcută ca o nimic o soco-
teașteOmul cel ce au gustat dulceaţa aceștiiaȘi au văzut nebiruita frumseaţe a luminiiAcestea știindu-le pentru unele ca aceastea
a ziceSau a ţi le tacirclcui ţie cu deamăruntul nu vei
mai avea trebuinţă nicidecum de mineCă cu firea sacircnt nerăspunse negrăite cu totulȘi de oameni nevestite necunoscute și Icircn-
gerilorCu adevărat neicircnţelease și de toată altă fi-
inţă zidităCi cunoaște mai vacircrtos pre ale tale sau mai
vacircrtos pre sineţȘi atuncea vei cunoaște că eu sacircnt cu totul
neajuns și neicircnţelesȘi sacircnt cu singuri aceia și iubesc pre singuri
cei ce mă iubesc pre mine
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
137
Și de poruncile meale deapururea cu fier-binţeală icircș aduc aminte
Și nicidecum nu cinstesc mai mult decacirct dacircnsele altceva din ceale ce curg
Cu carii vorbind icircmpreună voiŭ fi acum și icircn veaci amin
AL ACELUIAȘPentru Dumnezeirea cea necoprin-să și neicircnţeleasă cu denadinsită cu-vacircntare de Dumnezeu și cum că nescrisă icircmprejur iaste Dumneze-iasca fire și cum că nici icircnlăuntru nici afară de totul acesta nu iaste ci și icircnlăuntru și afară iaste ca o pricinuitoare a tuturor Și cum că numai cu mintea de om iaste prins cu neprindere Dumnezeu precum
ochilor razele SoareluiCuvacircntul 41
lt751gtO Troiţă ziditoarea tuturor o unime preaicircncepătoare
O Dumnezeul mieu singure cu singură fi-rea nescrisule-icircmprejur
Necoprinsule dupre slavă netacirclcuitule du-pre lucruri
Fiinţă neschimbată O Dumnezeule viiaţa tuturor
O cel mai presus de toate bunătăţile o icircnce-putule al cuvacircntului celui fără de icircnceput
Mai-presusule de icircnceput Dumnezeul mieu carele nu te-ai făcut cacircndva
Ci erai icircnceput neavacircnd cum mă voiŭ afla pre mine cela ce icircnlăuntru
Te port pre tine tot Cine-m va da mie să te ţiu pre tine
Pre carele icircnlăuntrul mieu te port Cum și afară de zidiri
Cum și icircnlăuntru acestora iarăș și nici icircnlă-untru ești nici afară
Ca un adecă neprins nu-s icircnlăuntru iar ca un prins nu-s afară
Și nescris icircmprejur fiind nici icircnlăuntru-s nici afară-s
Că icircnlăuntru căruia iaste Ziditoriul Și de care icirci afară spune-mi mie
Pre toate icircnlăuntru le port ca cela ce ţiu pre toată zidirea
Și de toate afară sacircnt de toate fiind răzliţitCă ziditoriul ziditurilor cum nu va fi afară
de toateCela ce-s mai nainte de toate și icircmplinesc
totul ca un plinCum nu voiŭ fi și Ziditoriu Icircnţeleage ceale
ce-ţ grăesc ţieNu mrsquoam mutat din loc eu tot cela ce pre
toată zidirea o am ziditNici mrsquoam unit cu ceale zidite Și nescris
icircmprejur fiindUnde vei zice cacircndva că sacircnt Nu trupeaște
icircţ zic ţieCi gacircnditoriu icircnţeleage mie Și căutacircndu-
mă DuhovniceașteNescris icircmprejur mă vei afla și nicăiri iarăș
după aceastaNici icircnlăuntru nici afară deși-s
lt751vgtpretutindenea și icircntru toateCu nepătimire și cu neamestecare și dupre
aceasta afară de toateCă și mai nainte de toate eram Ci să lăsăm
zidireaToată aceasta pre carea o vezi că de cuvacircn-
tare nu iaste icircmpărtășităȘi dupre dreptate cătră Cuvacircntul sineșire
nu areDe toată mintea fiind lipsită Deci să dăm
pre jivina cea mai potrivităCătră cuvacircntul icircnţelepciunii ca precum
mintea cătră icircnţelepciune
C U V Acirc N T U L 4 1
138
Și precum cuvacircntul cătră Cuvacircntul și cu ru-denie și cu sineșire
Aflacircndu-să mai presus de cuvacircnt să aibă bine și pre icircmpărtășire
Zidirea cu Ziditoriul ca ceaia ce dupre chi-pul Ziditoriului
Și dupre asămănarea iaste Care aceasta icircţ zic jivină
Pre om negreșit ţi l-am zis ţie carele-i cu-vacircntătoriu icircntre ceale necuvacircntătoare
Ca cela ce iaste icircndoit dintru amacircndoao din firea cea simţită și din cea gacircndită
Acesta icircntre zidiri singur cunoaște pre Dumnezeu
Acestuia singur și Dumnezeu dupre min-te prins icirci iaste cu neprindere
Și să veade nevăzut și să ţine neţinutCumu-i prins și cum neprins și cum și
amestecat cu neamestecareCum Spune-mi tacirclcuiaște-m aceasta Cum
pre ceale netacirclcuite ţi le voiŭ tacirclcuiCum pre ceale negrăite ţi le voiŭ spune
Icircnsă ia aminte și voiŭ ziceSoarele icircș străluceaște razele ndash pre acest
simţit ţi-l zic ţieCă pre celalalt icircncă nu l-ai văzut Deci pre
razele acestuia le veziȘi-s prinse ochilor tăi Și lumina ochilor tăiUnită iaste cu ochii tăi Acum spune-m
mie celui ce te icircntrebDeci lumina ta cu razele lt752gtsoarelui cu-
mu-i unităCu amestecare neamestecată-i ori să ameas-
tecă unele cu altele Știu că și neamestecate vei zice și amesteca-
te vei mărturisiȘi prinsă icircmi vei zice mie că-i lumina ochi-
lor celor deșchișiȘi bine curăţiţi Și aceaiaș deaca tu vei mijiNeprinsă icircndată iaste Icircntru cei orbi nu ră-
macircneCi iaste icircmpreună cu cei ce văd Și cacircnd
apune și pre aceștea
Ca pre niște orbi icirci lasă Că noaptea ochiiOamenilor nu văd Deci sufletul prin aceșteaPlecacircndu-să veade lumină Iar lumina de
faţă nefiindCa icircntrrsquoun icircntunearec negreșit să află Iar
răsărind aceastaAtuncea veade pre lumină icircntacirciu și icircn lu-
mină și pre toateIcircnsă lumina avacircndu-o nu o ai Că o ai că
și o veziDar a o ţinea neputacircnd sau a o prinde pre
ea cu macircinile taleSocotești că nimic nicidecum nu ai Icircţ icircn-
tinzi palmele taleStrăluceaște soarele icircntru aceastea și soco-
tești că-l ţii pre el ndash Pre acesta zic că-l ai Icircnstracircngi icircndată cu
aceastea iarășȘi neţinut să află și așa iarăș nimic nrsquoaiCeale proaste prost să ţin dar nu cu ţineare
să stracircngCă deși trup cu firea lumina aceasta să icircn-
ţeleageA soarelui celui văzut dar și netăiată iasteDeci cum pre acesta icircn casa ta icircl vei băga
spune-miȘi cum vei putea să-l ţii cum pre cel neprins
icircl vei prindeȘi cum pre acesta tot icircl vei căștiga din parte
sau și coprinzătoriuȘi cum vei lua bucata acestuia și icircn sacircn o
vei ascundeNegreșit vei zice mie că nicidecum vreo-
dată nu iaste cu putinţă să se facăDeci deaca Ziditoriul acestuia pre carele icircl
zic cu poruncalt752vgtL-au adus să lumineaze ca o făclie tutu-
ror celor din lumeA-i spune și a-i cerca firea lui cu totul nu
vei puteaCum și trup acesta iaste și negreșit nu fără
de trup
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
139
Cum și prins iaste cu neprindere cum și să ameastecă neamestecat
Cum cu razele să veade și cu aceastea te lu-minează
La carele deaca vei căuta mai vacircrtos te vei orbi
Ci și lumina ochilor tăi nu poţi să o spui mieCă fără de altă lumină nicidecum a vedea
nu poateȘi cu toată lumina să uneaște și ca o lumină
pre toate le veziIar despărţindu-să de lumină cu totul ne-
pătimașă rămacircneȘi unindu-să așijderea cu lumina lumină
toată să faceȘi unirea acestora iaste neamestecată și ne-
grăităȘi despărţirea așijderea neicircnţeleasăCum vei putea a cerca cu totul firea Zidito-
riului tuturorCum a-mi spune mie cum a o tacirclcui și cum
cu cuvacircntul a o arătaPre toate cu credinţă priimeaște-le Că cre-
dinţa nu să icircndoiașteCredinţa cu adevărat nu să stacircnjineaște
Icircnsă cum zic toate-sLuminat ţie pre toate ţi le zic nicidecum
vreuna din toateIaste ziditoriul tuturor firea cea Dumneze-
iască și icircnţelepciuneaNici iaste icircntru toate ndash că cum va fi ceaia ce
niciuna din toate nu iasteCi pricină a tuturor fiind pretutindenea
iaste icircntru toateȘi pre toate le icircmplineaște tot dupre fiinţă
și dupre fireDupre ipostas așijderea Pretutindenea ias-
te DumnezeuCa cela ce-i viiaţă și viiaţă dăruiaște că ce
cu adevărat și srsquoau adus icircntru fiinţăPre care el nu l-au adus icircn mijloc Pacircnă la
un ţinţariu icircnţeleage-mi mie
lt753gtȘi pacircnă la o ţesătură de păiajen că de unde atacircta tort
Acestuia să dăruiaște spune Care nu toar-ce ci fără de osteneală
Totdeauna ţease decacirct păscarii icirci mai icircnţăleptȘi decacirct toţi văscuitorii să află icircntinzindu-
și șfarileȘi legacircndu-le de departe și mai pre urmă icircn
mijlocul acestoraCa o mreajă icircș ţease icircn aer laţurileȘi el șăzind de o parte așteaptă vacircnatulDoară de undeva căzind icircntrrsquoicircnsa vreo mus-
că să va prindeDeci cela ce pacircnă la aceastea toate cu purta-
rea de grijă chiverniseașteUnde nu iaste icircntru toate Cum nu iaste
icircmpreună cu toateAșa icircn mijlocul tuturor iaste așa și afară
de toate eAșa și lumină iaste el1 unde să va ascunde
cel ce umple pre toateIar deaca tu pre dacircnsul nu-l vezi cunoaște-
te pre sineţ că ești orbȘi de lumină icircn mijlocul icircntunearecului tot
ești plin2
Că să arată celor vreadnici icircnsă nu să veade cel plin
Ci să veade nevăzut precum singură raza soarelui
Și prins lor să face neprins fiind dupre fiinţăRază adecă să veade iar Soarele mai vacircrtos
orbeașteȘi raza lui prinsă-i ţie precum am zis cu
neprindereDeci dupre aceasta zic cine-m va da aceaia
pre carea o am
1 Icircn text lipsesc două stihuri pe care le traducem aici după textul grecesc din Sources Chreacutetiennes (stihurile 223-224) bdquogacircndită sufletul lumi-nacircnd așa și nepătruns esteldquo (ned)
2 Greșală de traducere Icircn orig καὶ ϕωτός ἐν μέσῳ σκότους ὃλον σε πεπληρωμένον (bdquoȘi icircn mijlocul lu-minii de icircntuneric tot ești plinldquo) (ned)
C U V Acirc N T U L 4 1
140
Adecă toată pre aceasta cine-m va arăta aceaia pre carea o văz
Că pre rază o văz iar pre soare nu-l văzȘi raza nu soarele să socotești că să veade
de tinePre aceasta văzindu-o doresc să văz tot pre
născătoriul Așa văzind zic iarăș cine-m va arăta aceaia
carea o văzRazele toate iarăș avacircndu-le icircnlăuntru casiiZic iarăș Unde voiŭ afla pre izvorul daru-
rilorIar raza iarăș alt izvor icircntru lt753vgtmine arătat
iasteO minune a minunilor streină Sus soare
străluceașteȘi raza soarelui iarăș alt soare pre pămacircnt mieSă arată și străluceaște aseamenea cu ade-
vărat celui dintacirciuȘi cel al doilea iaste Pre acesta avacircndu-l zic
că amIar pre celalalt de departe văzindu-l așijde-
rea strigCine-m va da pre acela care-l am Că nu să
tae unul dela altulȘi nu să despărţesc nicidecum și să răzle-
ţesc negrăitPre lacircngă totul cacirct am Un grăunte o scacircn-
teaeȘi caut să iau totul deși totul cu adevărat
icircl amPre lacircngă totul ce-m zici mie Ca cu un ne-
bun te jociIcircncetează de a te juca cu mine Nu zice Nu
ci pre totul icircl am ndash Deși nimic nicidecum nrsquoam Cum sau ce
zici mă minunezAuzi și iarăș voiŭ zice Un noian mare icircn-
ţeleage-mi mieȘi mări ale mărilor adacircnc al adacircncurilor
iarășIcircn minte zugrăveaște-mi-ţi Deci deaca ai-
cea lacircngă aceastea
Pre ţărmurile mărilor negreșit bine ai fi zis mie
Că vezi apă cu adevărat și nevăzind totul cu totul
Că totul cum icircl vei vedea Că nemărgini-tu-i ochilor tăi
Neţinut e și macircinilor tale Cu adevărat cacirct vezi atacirct vezi
Iar deaca te-ar icircntreba pre tine cineva Vezi toate mările
Nicidecum icirci vei răspunde Dar le ţii pre toate icircn palmă
Nu vei zice că cum voiŭ putea Iar deaca te-ar icircntreba iarăș
Dar nicidecum nu le vezi pre aceastea Zici Așa puţin ceva văz
Și ţiu apă a mării Deci cacircte pre macircna ta o aiIcircn ape ţiindu-le pre toate adacircncurile le aiUnite cu macircna ta că nu-s despărţite unele
de alteleȘi nu pre toate ci puţin ai Deci pre lacircngă
toate cacircte aiCa o picătură vei zice iar pre lt754gttoate nu
le aiDeci așa și eu ţie icircţ zic că avacircnd nu amȘi sărac sacircnt și bogăţie icircnvistierită icircntru
mine văzCacircnd mă satur flămacircnzesc și cacircnd sărac
sacircnt atunce-s bogatCacircnd beau și icircnsetez Și dulce-i băutura
foarteO gustare pre toată seatea a nenumăraţi o
potoleașteȘi icircnsetez de-a pururea a bea și mai presus
de saţiu beauPoftesc a ţinea și a bea pre totul și a bea de
ar fi cu putinţăPre toate adacircncurile deodată dar cu nepu-
tinţă-i acest lucruIcircţ zic ţie că totdeauna icircnsetez deși icircn gura
meaTotdeauna iaste apa curgacircnd izvoracircnd po-
ezind
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
141
Dar văzind adacircncurile mi să pare că nu beau nicidecum
Poftesc să am totul și bogat iarăș avacircndu-lTot cu totul icircn macircna mea totdeauna icircs săracCu cel puţin pre totul unit cu adevărat
avacircndu-lDeci cu picătura marea și cu aceasta iarăș
adacircncurileAdacircncurilor icircs unite Deci o picătură avacircndUnite pre toate le am Și picătura aceasta
iarășCarea zic ţie că o am netăiată iaste toatăNepipăită neprinsă cu totul nescrisă icircm-
prejur așijdereaGreu văzută cu totul Carea Dumnezeu tot
iasteDeci de vreame ce așa și icircntrrsquoacest fealiu icircm
iaste Dumnezeiasca picăturăCu totul mi să va părea că am ceva Cu ade-
vărat avacircnd nimic nu amIarăș icircntru alt fealiu pre acestea le voiŭ zice ţie Soarele dintru icircnălţime străluceaștePacircșind pre raze iar mai vacircrtos ţiind pre razeMă sui alergacircnd sus să mă apropii de soareȘi cacircnd bine mă voiŭ apropiia și mi să va
părea că mrsquoam apropiiatlt754vgtFuge din macircinile meale raza și icircndatăș
mă orbescȘi caz de la amacircndoao și de la soare și de
la razeDeci caz dintru icircnălţime și șez și iară placircngȘi caut raza cea mai de nainte Deci așa
aflacircndu-mă euToată negura nopţii aceasta desfăcacircndu-o
mieCa o funie dintru icircnălţime cerească să
ltpogtgoarăDegrab o prinz pre aceasta ca pre o prinsă
o stracircng să o ţiuȘi neţinută e dar icircnsă cu neţineare pre
aceastaȘi o ţiu și sus pacircșesc Deci așa suindu-mă eu
Să sue icircmpreună raze și covacircrșesc CeriurileȘi pre Ceriurile Ceriurilor și văz iarăș SoareleDecacirct aceastea mai icircnalt și mai sus Ori de
fuge nu cunoscOri de stă nu știu icircncă pacircșesc icircncă alergIcircncă a ajunge nu pociŭ Și covacircrșind icircnăl-
ţimi ale icircnălţimeiȘi mai presus de toată icircnălţimea precum
mi să pareDin macircinile meale razele icircmpreună cu Soa-
rele să fac nevăzuteȘi icircndată icircn cădearea iadului mă pogor ti-
călosulAcesta-i lucrul aceasta iaste fapta celor
DuhovniceștiSus jos jos sus neicircncetat le iaste drumulCacircnd va cădea atuncea aleargă cacircnd alear-
gă și stăTot jos icircncuiat și ţinut fiind tot sus iasteȘi icircncungiuracircnd Ceriurile să icircmpiiadecă
iarăș josȘi icircnceputul drumului icirci sfacircrșit iar sfacircrșitul
icircnceput iasteNesăvacircrșită-i săvacircrșirea iar icircnceputul iarăș
icirci sfacircrșitSfacircrșit cum Precum Grigorie bogosloveaș-
te1 au zisStrălucirea iaste sfacircrșit al tuturor celor ce o
dorescȘi odihnă a toată privirea icirci lumina cea
DumnezeiascăDeci pre aceasta cela ce au ajuns să o vază
de toate icircnceteazăȘi să despărţeaște de zidiri că pre Zidito-
riul acestora icircl veadelt755gtPre carele cela ce-l veade afară-i de toa-
te cu cel singur singur iasteȘi nimic din ceale toate nu veade2 iar ceale
ce-s icircntru aceasta tacă-se
1 Icircn manuscris bdquoblagosloveașteldquo (ned)2 Lipsă două stihuri icircn ediţia Zagoreos bdquocele văzute
sau gacircndite singură pre Treimea o vedeldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 4 1
142
Că să văd icircntunecat și numai cacirct să icircnţelegDar te-ai spăimacircntat auzind ceale din lăun-
tru celor văzuteȘi deaca te-ai spăimacircntat de aceastea cum
nu băsnuitoriu mă voiŭ păreaCeale din afară arătacircndu-le ţie Că negrăi-
te-s cu totulȘi netacirclcuite-s ceale Dumnezeești și ceale
dintru dacircnsele cu totulCă cuvacircntul oarecum să sileaște din dorire
să zicăPentru lucruri Dumnezeești și omenești
Dar icircnsă lăsacircnd ceale DumnezeeștiȘi zicacircnd oarece din ceale ale noastre voiŭ
arăta ţie cu cuvacircntulCalea și voiŭ icircnceta Cunoaște-te pre sineţ
că ești icircndoitȘi cum că icircndoiţi ochi ai simţiţi și gacircndiţiPrecum și icircndoiţi sori sacircnt și icircndoite lu-
mini așijderea Simţită și gacircndită cu carii deaca vezi cum
te-ai ziditDintru icircnceputuri om vei fi Iar deaca pre
soarele adecăCel simţit icircl vezi iar pre cel gacircndit nicide-
cum negreșit jumătate mort eștiȘi cel pe jumătate mort și de tot nelucrăto-
riu icirci icircntru toateCă deaca cel ce simţitoriu nu veade nelu-
crătoriu oarecarele iasteCu cacirct mai vacircrtos cela ce nu veade pre lu-
mina cea gacircndită a lumiiMort iaste și decacirct mortul mai mult Mor-
tul nu simteȘi cela ce au murit icircntru simţire cacirctă chinu-
ire va aveaIar mai vacircrtos va fi ca cum ar muri cu dure-
are icircn veaciIar cei ce văd pre Ziditoriul cum nu vor
trăi afară de toateAșa de toate afară trăesc și-s icircn mijlocul
tuturorȘi să văd de toţi și nu să văd de toţi
Icircntru simţirea celor de faţă lt755vgticircn mijlocul adecă sacircnt al tuturor
Dar mai presus de simţirea acestora afară să fac de toate
Cu ceale nemateriialnice icircmpreunacircndu-se pre ceale simţite nu le simt
Că ochii văd icircnsă cu simţire nesimţităCum Spune-mi Zi degrab Precum cel ce
veade focul nu să ardeAșa văz cu nesimţire Tu vezi focul ce fealiu eȘi pre văpae negreșit o vezi dar dureare nu
simţiCi ești afară de aceasta și văzindu-o nu te
arziDar icircnsă icircntru simţire o vezi Acelaș lucru
icircnţelege-mi mie că pătimeașteCela ce Duhovniceaște veade Că mintea
văzind pre toateCu nepătimire și le deslușaște orice fealiu
de frumseaţe frumoasă veadeAfară de pătimire iaste Deci focul icirci frum-
seaţeaPipăirea icirci pofta deaca tu de foc nu te vei
atingeCum dureare vei simţi Nicidecum Icircnsă
mintea iarășMai nainte de ce rău va pofti pre aur văzin-
du-l așijdereaCa la niște tină negreșit va căuta Iar pre sla-
vă nu ca pre o slavăCi ca pre un fealiu de năluciri ce icircn aer să
aratăȘi pre bogăţie ca pre niște leamne icircn pustie-
tate le va socotiZăcacircnd grămăzi Ce mă ispitesc să povestescPre toate și să le tacirclcuesc Deaca prin cer-
care nu le vei icircnţeleageNu poţi a cunoaște pre aceastea Și neajun-
gacircnd să le cunoști vei ziceVai mie cum nu știu aceastea Vai mie cacirct
sacircnt de lipsitDe bunătăţi icircntru necunoștinţă Și te vei
sacircrgui să le cunoști pre aceastea
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
143
Ca cunoscătoriu să te numești Că deaca pre sineţi nu te știi
Ce fealiu ești icircn ce chip te afli cum pre Zi-ditoriul vei cunoaște
Cum credincios te vei numi Și cum om te vei chiema
lt756gtBou fiind sau hiiară sau ca o vită oare-carea necuvacircntătoare
Sau și mai rău decacirct aceasta vei fi deaca nu știi pre cela ce te-au zidit pre tine
Cine pre acela necunoscacircndu-l va icircndrăzni cuvacircntătoriu să se numească
Că iaste Că nu iaste Că cum Cel ce iaste lipsit de cuvacircntare
Și cela ce-i lipsit de cuvacircntare icircntru racircndu-iala vitelor iaste
Icircnsă păscacircndu-să de oameni negreșit va fi macircntuit
Iar deaca nu voiaște ci de munţi și de văi să apropie
Macircncare va fi a hiiarălor ca un miel rătăcitAceastea fă-le și cugetă-le și să nu te abaţi
fiișoriule
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că necercată și neiscodită iaste Dumnezeiasca fire și cu totul oamenilor neajunsă și neicircnţeleasă
Cuvacircntul 42Doamne Dumnezeul nostru Părinte Fiiule
și DuhuleTu cu chipul ești fără de chip și preafrumos
la vedeareFrumos mai presus de vedeare că ești mai
presus de toateNecacirctăţit icircntru cacirctăţime văzut fiind celor
ce voeștiFiinţă mai presus de fiinţă necunoscut și
Icircngerilor
Că din lucrările tale cunosc cum că eștiDe vreame ce l-am numit pre el Dumnezeu
carele cu adevărat eAceasta zicem că-i fiinţă ipostas icircl numim1Icircnipostatnic zicem că iaste acela pre carele
nimenea niciodată nu l-au văzutAdecă pre Dumnezeu cel icircn trei ipostasuri
un icircnceput fără de icircnceputIar icircntrrsquoalt fealiu cum vom icircndrăzni fiinţă
pre tine să te numimlt756vgtSau trei ipostasuri la tine icircmpărţite să
slăvimCarea icircncă și unire cu totul cine va2 icircnţe-
leageCă deaca Tatăl icirci icircntru tine și tu icircntru Tatăl
tăuȘi dintru dacircnsul Sfacircntul Duh iase și să pur-
ceadeȘi tu icircnsuţ Domnul Duhul tău iaste3
Și Duhul Domnul să numeaște și Dumnezeul mieu
Și Tatăl tău icircncă Duh iaste și să chiiamăȘi nimenea din Icircngeri sau din oameni nu
l-au văzut niciodatăȘi nrsquoau privit aceastea și chipul nu l-au cu-
noscutCum va zice și cum va grăi cum răzleţire
va icircndrăzniSau unire sau turburare sau amestecare
sau și mestecăturăȘi pre unul să zică trei și numai unul ceale
treiDeci pentru aceasta Stăpacircne dintru acea-
lea care-ai zis creade
1 Lipsă două stihuri icircn ediţia Zagoreos pe care le traducem acigrave după Sources Chreacutetiennes bdquocăci ceea ce nu este nefiinţitoriu este neipostatnic se află și pentru aceea cu icircndrăznire icircnfiinţitoriu te chemămldquo (ned)
2 Icircn manuscris bdquocineva valdquo (ned)3 Traducere greșită Icircn orig τὸ Πνεῡμα σου
ὑπάρχεις bdquoDuhul tău eștildquo (ned)
C U V Acirc N T U L 4 2
144
Dintru acealea care-ai icircnvăţat laudă tot cre-dinciosul stăpacircnirea ta
De vreame ce toate ceale ale tale sacircnt neicircn-ţelease cu totul
Necunoscute și netacirclcuite de cei de tine zidiţiCă neicircnţeleasă și neajunsă e fiinţa taCă ești nezidit și cum că ai născut așijdereaȘi cum zidit va icircnţeleage cineva chipul fi-
inţii taleSau al nașterii lui Dumnezeu Fiiului și Cu-
vacircntului tăuOri și al purceaderii Duhului tău celui
DumnezeescCa și pre unirea ta să o cunoască și despăr-
ţirea să o vazăȘi cu deamăruntul chipul și fealiul feaţii
tale să se icircnveaţeNimenea niciodată nrsquoau văzut ceva dintru
aceastea ale tale care am zisCă nu să poate alt Dumnezeu dupre fire să
se facăCa și să poată a iscodi fiinţa firii taleFealiul și chipul și ipostasul așijdereaFără numai icircnsuţ tu icircntru sineţ lt757gtsingur
ești Treime DumnezeuleSingur cunoscacircndu-te pre sineţ și pre Fiiul
tău și pre DuhulȘi de dacircnșii singuri ca de niște icircmpreună-
odrăsliţi cunoscacircndu-teIar ceialalţi ndash precum pre razele soarelui
cestui simţitȘi acește-s carii văd bine și strălucit privescCare raze icircntră icircnlăuntru casii șăzind ei le vădIar pre soarele acela cu totul nu-l vădAșa pre lumina Slavei tale așa pre străluciriȘi pre aceastea icircntunecat cu minte curăţităCarii din suflet căutacircndu-te pre tine să icircn-
vrednicesc să te vazăIar pre tine icircn ce fealiu și icircn ce chip ești cu
fiinţaSau cum o dată ai născut sau icircl naști de-a
pururea
Și nu te despărţești de cel născut din tine ce iaste
Tot icircntru tine tot icircmplinind cu Dumneze-irea pre toate
Și tu icircncă Părintele tot rămacirci icircntru icircnsuș1 Fiiul
Și dintru tine ai purcegacircndu-să Duhul cel Dumnezeesc
Carele pre toate le cunoaște și le umple Dumnezeu fiind dupre fiinţă
Și de tine nedespărţindu-să Că din tine și izvoraște
Tu ești izvor al bunătăţilor și toată bunăta-tea Fiiul tău
Carele icircmpărţești prin Duhul pre dacircnsele tuturor dupre vrednicie
Cu milostivire și cu iubire de oameni Icircnge-rilor și oamenilor
Nimenea din Icircngeri nimenea din oameni niciodată nu a văzut
Fiinţa ta nici o au cunoscut căci ești ne-zidit
Și pre toate tu le-ai adus icircntru fiinţă nu poate să te cunoască2
Cum naști pre Fiiul tău cum de-a pururea izvorăști
Cum dintru tine iase Duhul tău cel Dum-nezeesc
Și cum nu-l naști nicidecum lt757vgtniciodată după ce o dată cu adevărat l-ai născut
Nici izvoracircndu-l deșărtare sau micșorare ai pătimit
Că rămacirci preaplin mai presus de totul ne-lipsit
Tot icircntru toată lumea cea văzută cea gacircndităȘi afară iarăș de aceastea ești Dumnezeul
mieu
1 Icircn manuscris bdquoicircnsășldquo (ned)2 Icircn ediţia Sources Chreacutetiennes pasajul acesta (stihu-
rile 65 și 65a din ed Citată) diferă de ediţia Za-goreos bdquoȘi pre toate tu le-ai adus icircntru fiinţă cu singură porunca ta cum anume dar cele pre care le-ai adus icircntru fiinţă pot să te cunoascăldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
145
Nepriimind adăogare nici lipsire nicide-cum
Și deaca tot ești nemișcat apoi și rămacirci tot-deauna așa
Icircnsă prin lucrări de-a pururea totdeauna ești mișcat
Că ai Părinte de-a pururea și necurmată lucrare
Lucrează și Fiiul tău macircntuirea tuturorȘi chiverniseaște și săvacircrșaște și ţine și
hrăneașteIcircnviiază și face vii prin Duhul cel SfacircntCăci cacircte veade Fiiul pre Tatăl făcacircnd Pre aceastea aseamenea și el le face precum
au zisAșa și nemișcat fiind și de-a pururea miș-
cat oarecumNu te mișci nu stai nici șăzi iarășCi de-a pururea șăzacircnd de-a pururea stai
cu totulȘi stacircnd iarăș de-a pururea te mișci totNemutacircndu-te niciodată că unde și te vei
ducePre totul precum srsquoau zis icircmplinindu-l și
mai presus de totul fiindCătră care altul te vei muta sau loc sau ţinutDar nici stai nici fără de trup eștiProst și fireș umplacircnd pre toate neformă-
luit cu totulNemateriialnic nescris-icircmprejur tot ne-
prins eștiȘi cum vom zice că șezi cum iarăș că staiȘi cum vom grăi că șezi sau icircn care ScaunCela ce icircn macircnă ţii Ceriul icircncă și pămacircntulȘi ceale de supt pămacircnt toate cu vacircrtutea
ta să ţinCare Scaun te va icircncăpea sau ce fealiu de
casălt758gtSau cum să va icircntemeia sau icircn care te-
meliiȘi cine va gacircndi pre ce fealiu de stacirclpi să ră-
dică
Vai de oamenii și de toată firea cea zidităCarea va icircndrăzni să cearce unele ca aceas-
tea pentru DumnezeuMai nainte de a să străluci mai nainte de
a să lumina mai nainte de a vedea ceale Dumnezeești
Și mai nainte de a să face văzătoriu al taini-lor lui Hristos
Pre care nici Pavel văzindu-le nrsquoau putut nicidecum să le grăiască1
Iar pentru icircnsuș Dumnezeu nimic mai mult nrsquoau auzit
Nici srsquoau icircnvrednicit să se icircnveaţe sau mă-car să se deprinză
Fără numai cum că ὁ ὤν e Dumnezeu zidi-toriu al tuturor
Și făcătoriu și trăgătoriu al tuturor celor aduse icircntru fiinţă
Iar noi cei preaticăloși cei icircntru icircntunearec icircnchiși
Și carii icircntunearec cu totul sacircntem prin icircn-dulcirea dezmirdărilor
Și nu cunoaștem pre icircnșine icircn ce fealiu și cum ne ţinem și ne biruim
Cei icircngropaţi cu patimile cei orbi și morţiPre cel ce iaste cu adevărat singur Dumnezeu
fără de icircnceput neziditȘi nemuritoriu și nevăzut tuturorIscodindu-l zicem ca cum cu deadinsul am știPentru Dumnezeu cei ce de Dumnezeu
sacircntem despărţiţiCă deaca cu adevărat și srsquoar fi unit cu dacircn-
sul niciodată nrsquoar fi icircndrăznitSă grăiască pentru dacircnsul văzind că toate
sacircntNetacirclcuite neicircnţelease ceale ale aceluia
1 Lipsă icircn continuare trei stihuri pe care le tradu-cem acigrave după Sources Chreacutetiennes (stihurile 104-106) bdquoNici Ilie mai nainte nici Moisigrave cel mare ci poruncile și voile lui Dumnezeu singure srsquoa icircnvrednicit și el să se icircnveţe și altora să poves-teascăldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 4 2
146
Și nu numai ceale ale aceluia ci și din lu-crurile aceluia
Ceale mai multe sacircnt necunoscute tuturorCă cine și va tacirclcui cum dintru icircnceput
mrsquoau ziditlt758vgtCu care și cu ce fealiu de macircini ţăracircna
luacircndu-o cel cu totul fără de trupGură neavacircnd ca noi cum au icircnsuflat icircntru
mineȘi cum oare icircn suflet nemuritoriu srsquoau făcut
mieȘi din tină spune-mi mie cum srsquoau făcut
oase și cum nevreCum carne și cum vine cum piiale și cum
periCum ochi cum și urechi cum buze cum
limbăCum unealte glăsuitoare și tărie de dinţiCare cuvacircnt deslușit prin duh luminat să-
vacircrșescȘi din materie uscată și umedă fierbinte și
reace Jivină mrsquoau săvacircrșit pre mine prin ameste-
carea celor icircmprotivniceDeci cum să leagă minte cu trup și cum
trupul cu mintea Cea fără de materie să ameastecă cu nea-
mestecare și cu neturburareȘi fără de fracircmacircntare mintea și sufletul scot
cuvacircntulCel icircnlăuntru pus la norod și rămacircn iarăș
așijdereaNetăiate neschimbate și neamestecate cu
totulDeci aceastea știindu-le fraţilor că sacircnt ne-
tacirclcuiteȘi tuturor neicircnţelease ceale1 ale noastreCum pre cela ce ne-au făcut pre noi
icircntrrsquoacest fealiu dintru nefiinţăNu ne icircnfricoșăm a-l iscodi sau a gacircndi sau
a zice
1 Icircn manuscris bdquoceale cealeldquo (ned)
Ceale mai presus de cuvacircnt și mai presus de mintea noastră
Deci zidiri fiind icircnfricoșaţi-vă de ZiditoriulȘi poruncile aceluia singure numai iscodiţi-leȘi a le păzi pre aceastea cu toată putearea
voastră sacircrguiţi-văDeaca voiţi și moștenitori ai vieţii să vă faceţiIar deaca veţi defăima poruncile luiȘi voile lui le veţi treace cu vedearea pre-
cum lt759gtau zisȘi deaca nu vă veţrsquo supune lui cu adevărat
icircn scurt zicCă nici slavă nici vrednicie nici bogăţiia
cea din lumeDar nici cunoștinţa cea nebună a icircnvăţătu-
rilor celor din afarăNici siacutentaxis nici alcătuire de buna și fru-
moasa grăire a cuvintelorNici altceva din lucrurile sau banii cei de
pre pămacircntNici un fealiu de folos nu vor da atunceaCacircnd va judeca pre toate și pre toţi
Dumnezeul mieuCi cuvacircntul Stăpacircnului cel trecut cu vede-
rea de noiVa sta icircnaintea feaţii a unuia fieștecăruia
atunceaȘi pre fieștecarele ce nu l-au păzit pre aces-
ta icircl va osacircndiCă nu e cuvacircnt deșert ci cuvacircnt viu al lui
DumnezeuCelui viu cu carele rămacircne icircn veacii veacilorDeci judecat va fi așa precum am zisȘi icircmpreună și porunca vai mie icircntimpi-
nacircndȘi mustracircnd pre cel ce au fost necredincios
sau și credincios cu adevăratȘi plecat sau și neplecat cuvintelor Stăpacirc-
nuluiSau făcut cu sacircrguinţă sau și srsquoau lenevitȘi așa să vor despărţi cei nedrepţi dela cei
drepţi
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
147
Cei nesupuși de cei ce cu adevărat pre Hristos l-au ascultat
Și de cei iubitori de Dumnezeu cei ce acum iubesc lumea
Și de cei icircnduraţi și milostivi cei neicircnduraţiȘi cei nemilostivi icircmpreună și vor sta toţiGoli și de bogăţie și de cinste și de dregăto-
riia de carea icircn lumeSrsquoau icircndulcit și pre eiși vaiŭ mie srsquoau osacircnditIcircnsuș ei pre sineș osacircndiţi făcacircndu-să cu lu-
crurile saleȘi vor auzi Mici și mari duceţi-văCă nu vrsquoaţi supus mie Stăpacircnului celui iu-
bitoriu de oamenilt759vgtDe carea dreaptă osacircndă să ne izbăvim
StăpacircneȘi partea oilor tale să o dobacircndim CuvinteIcircn dar fiindcă nu avem nădeajde de macircn-
tuireNoi cei osacircndiţi din lucruri acum și icircn veaci
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că cel ce au păzit pre cel după chip pre puterile ceale reale și vicleane ale stăpacircnitoriului icircn-tunearecului le calcă Iar ceialalţi carii au viiaţă pătimașă de dacircnsul
să stăpacircnesc și să icircmpărăţescCuvacircntul 43
Lumină iaste Tatăl Lumină Fiiul Lumină și Sfacircntul Duh
Vezi ce zici frate Vezi să nu greșești alătu-rea
Că o lumină-s ceale trei una nu despărţităCi unită cu ceale trei feaţe neamestecatCă Dumnezeu tot iaste nedespărţit dupre
fireȘi cu fiinţa cu adevărat mai presus de toată
fiinţa
Nu să tae dupre puteare nu dupre formă nu dupre slavă
Nu dupre chip că tot iaste prost și o lumi-nă să veade
Icircntru aceastea una-s feaţele una-s ceale trei ipostasuri
Că ceale trei icircs icircntru una iar mai vacircrtos una-s ceale trei
O puteare ceale trei o slavă ceale treiO fire-s ceale trei o fiinţă și o DumnezeireAceastea și o lumină sacircnt și luminează lu-
meaNu pre lumea aceasta văzută să nu fieCă nici l-au cunoscut pre dacircnsul nici poate
să-l cunoascăLumea ceastă văzută nici priiatenii lumiiCă cela ce iubeaște lumea dușman iaste al
lui DumnezeuCi pre omul pre care el l-au făcut dupre chi-
pul săuȘi dupre asămănare lume icircl lt760gtnumim noiCă să icircmpodobeaște cu faptele bune stăpacirc-
neaște ceale pămacircnteștiPrecum acela are stăpacircnirea totuluiȘi icircmpărăţeaște preste patimi Acesta-i cel
dupre chipȘi supune pre draci ziditorii răotăţiiCalcă pre bălaurul cel vechi cel mareCa pre o pasăre proastă Și cum Auzi fiiuleBoiariul acesta carele au căzut prin lipsirea
luminiiIcircntru icircntunearec icircndată srsquoau făcut și să află
cu toţiCei ce icircmpreună cu dacircnsul din ceriu au că-
zut icircntru icircntunearecȘi icircmpărăţeaște icircntru icircntunearecul acesta
preste toţi zicDracii și oamenii carii sacircnt ţinuţi icircntru
dacircnsulTot sufletul carele nu veade lumina vieţii
strălucindȘi ziua și noaptea să munceaște de dacircnsul
C U V Acirc N T U L 4
148
Să răneaște să icircmpilă să duce și aleargăȘi cu săgeţile dezmirdărilor să icircmpunge icircn
fieștecarea ziDeși i să pare că stă icircmprotivă deși i să pare
că nu cadeDar icircnsă cu sudori și cu osteneală multă și
cu trudăAre deapururea războiul acestuia neicircmpăcatIar tot sufletul carele veade lumina cea
DumnezeiascăDe unde au căzut acela icircl defaimă pre dacircnsulȘi supţiindu-să de lumina aceaia neapropi-
iataCalcă pre boiariul și stăpacircnitoriul icircntunea-
recului ca pre niște frunzeCare cad pre pămacircnt din copaciul cel icircnaltCăci icircntru icircntunearec are el putearea și stă-
pacircnireaIar icircntru lumină să face stacircrv mort cu totulIar lumină tu auzind ia aminte ce fealiu de
lumină icircţ zic ţieSă nu mă socotești că-ţ zic ţie pre lumina
soareluiPentru că vezi icircntru lumina acestuia pre
mulţi oameniCarii păcătuesc precum eu lt760vgtcumplit
muncindu-seCăzind și aspumacircnd icircntru amiiazăzigraveȘi nevăzut pătimind dela duhurile reale1
Și soarele strălucind nici un folos dintru acesta
Mai mult nu să face celor daţ dracilorDeci nu zic ţie lumina soarelui cestui simţitNu pre a zilii ndash să nu fie ndash nu pre a făcliei
nicidecumNu pre a stealelor celor multe nici lumina
lumii Nu pre raza frumseaţii luminii ceștii văzute
nicidecumIcircţ arăt ţie că are vreo lucrare ca aceasta ni-
cidecum
1 Icircn manuscris bdquocealeldquo (ned)
Că ceale simţite pre ochii cei simţiţi numaiIcirci luminează și le strălucesc luminile și le dăSă vază numai pre ceaste simţite iar pre
ceale gacircndite nuDeci toţi cacircţi văd numai pre ceaste simţiteOrbi sacircnt cu ochii cei gacircndiţi ai inimiiDeci ochii cei gacircndiţi ai inimii ceii gacircnditeȘi cu lumina cea gacircndită datori sacircnt să se
lumineazeCă deaca cela ce are pre luminile trupului
stinseTot iaste icircntunecat neștiind unde să aflăCu cacirct mai vacircrtos cela ce are orb pre ochiul
sufletuluiVa fi icircntunecat și cu trupul și cu faptaPuţin lipseaște icircncă de a fi omoracirct și cu duhulDeci icircnţeleage cu deamăruntul pre carea
Lumină icircţ voiŭ zice ţieCă nu-ţ zic ţie credinţa nici icircţ zic lucrareLucrurilor nici pocăinţa nici postul nici-
decumNici necăștigarea cea nicidecacirct nu icircnţelep-
ciunea nu cunoștinţaDar nici dăscăliia că niciuna dintru aceas-
tea nu iasteNu lumină nici strălucire a luminii căriia
icircţ zic ţieNici evlaviia cea din afară nu portul și chipulCel smerit și prost că toate aceastea-s fapteȘi icircmplinire a poruncilor deaca bine să să-
vacircrșescȘi deaca să icircmplinesc precum icircnsuș
lt761gtZiditoriul au poruncitLacrămile icircn multe chipuri să varsăȘi ori folositoare sacircnt ori și vătămătoare
mai vacircrtosIcircnsă icircnsuș iale de sineș nefolositoare-s cu
totulIar priveghiiarea nu iaste cu totul numai a
monahilorCi și a norodului celui de obște carii icircntru
lucruri să icircndeletnicesc
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
149
Și muerile icircncă priveghiiază mai mult ţesacircndȘi zlătarii și faurii decacirct cei mai mulţi din
monahiȘi pentru aceasta zicem că din toate fapteleBune aceastea niciuna nu să numeaște lu-
minăCacircnd și adunacircndu-să icircntru una toate lucră-
rileȘi faptele bune fără de lipsă nu pot să fie
lumina cea DumnezeiascăCă departe stau dela dacircnsa toate faptele oa-
menilorIcircnsă și faptele aceastea adecă care dela noi
să icircmplinescCacirct despre noi cătră ceialalţi carii trăesc icircn-
tru răotateLumină să zic căci icirci povăţuesc cătră lucru-
rile ceale bune și pre aceiaȘi aceaia ce-m iaste mie icircntunearec și mă
orbeașteLumină aproapelui să face și străluceaște
celor ce vădȘi ca să nu mă prepuiu că lucruri streine zic
ţieAscultă și voiŭ grăi ţie dezlegarea gacirccituriiPostesc poate pentru tine ca să mă arăt că
postescȘi acest lucru piron adecă ochilor miei iasteȘi ca o bacircrnă srsquoau icircnfipt cu totul icircnlăuntru
icircntru aceșteaIar tu te luminezi văzindu-mă deaca nu mă
osacircndeștiCi te prihănești pre sineţ ca un cu totul la-
com cu pacircnteceleȘi cătră icircnfracircnarea pacircntecelui te povăţuești
dintru aceastaȘi pre desfătare a o treace cu vedearea arătat
te icircnveţiIarăș Eu mă icircmbrac cu haină proastă și
trenţoasăȘi numai icircntru o haină icircn toată vreamea
umblacircnd socotesc
Slavă dela cei ce mă văd și lt761vgtlaudă să vacircnezȘi ca un alt Apostol nou să mă arăt lorȘi acest lucru să face mie pricinuitoriu de
multă vătămareaȘi icircntunearec cu adevărat și negură groasă
icircn sufletul mieuIar pre noroadele ceale ce mă văd icirci lumi-
nează și-i icircnvaţăSă defaime icircmpodobirea să defaime bogăţiiaȘi cu proaste și aspre haine să se icircmbraceCare și cu adevărat iaste icircmbrăcăminte
apostoleascăAșa și toate cealelalte lucrări a faptelor bune Fapte sacircnt fără de lumină lucruri fără de razăCă adunacircndu-se iale toate icircmpreună dupre
cum am zisȘi icircntru un loc făcacircndu-se faptele ceale icircm-
bunătăţiteDe și iaste cu putinţă icircntru un om să se aduneSă asemenează unii făclii lipsite de luminăCă precum nu e cu putinţă să se zică foc
cărbunii singuriDar nici cărbuni sau și văpae leamnele sin-
gureAșa nici toată credinţa nu lucrurile nu
fapteleNu icircmplinirea poruncilor foc sau văpae
sau lumină DumnezeiascăNu sacircnt vreadnice să se numească că nu
sacircnt cu adevăratCi cum că pot să priimească focul și să
apropie de luminăȘi să se aprinză cu unire negrăită ndash Aceasta iaste lauda și fala faptelor buneȘi pentru aceasta toată nevoinţa și toate
fapteleSă săvacircrșăsc de noi ca de lumina cea Dum-
nezeiascăCa o făclie ca o luminare pre toate să le icircm-
părtășimPuindu-să sufletul icircnaintea luminii ceii ne-
apropiiate
C U V Acirc N T U L 4
150
Iar mai vacircrtos precum hacircrtiia să icircntinge icircn ceară
Așa sufletul cu toate faptele bune icircngrășin-du-să
Tot să va aprinde din lumină cacirct va putea să vază
Cacirct icircn casa lui va icircncăpea să o bagelt762gtȘi atuncea luminacircndu-să faptele bune
fiindcă cu DumnezeiascaLumină srsquoau icircmpărtășit lumină și iale să
numescIar mai vacircrtos sacircnt și iale lumină după ce
cu lumina srsquoau amestecatȘi pre icircnsăș sufletul și trupul icircmprejur icircl
strălucesc cu luminăȘi strălucesc cu adevărat icircntacirciu celui ce le areAtuncea și tuturor celoralalţi ce-s icircntru icircn-
tunearecul vieţiiPre carii luminează-i cu Duhul cel Prea-
sfacircnt HristoaseȘi moștenitori ai Icircmpărăţiei Ceriurilor fă-iIcircmpreună cu toţi Sfinţii tăi acum și icircn veaci
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că mintea de materiia patimilor curăţindu-să nemateriialnic pre cel
nemateriialnic și nevăzut icircl veadeCuvacircntul 44
Pre care cale voiŭ călători Pre care potecă voiŭ apuca
Pre care scară mă voiŭ sui Pre care ușă voiŭ icircntra
Și cum pre ușă o voiŭ deșchide și icircn care cămară
Și icircn care și icircn ce fealiu de case voiŭ aflaPre cela ce icircn macircnă și icircn palmă pre toate le
ţineIcircn care munte mă voiŭ sui și despre care
parte
Și icircn carea oare peșteră acolograve icircl voiŭ pipăiSau care baltă trecacircnd pre cela ce pretutin-
denea iaste de faţăȘi să află neprins și iaste nevăzutMă voiŭ icircnvrednici să-l văz și să-l ţiu eu
ticălosulIcircn care iad mă voiŭ pogoricirc și icircn care ceriuMă voiŭ sui și oare la margenile căriia măriDucacircndu-mă voiŭ afla pre cel cu totul ne-
apropiiatPre cel cu totul nescris icircmprejur pre cel cu
totul nepipăitlt762vgtPre cel fără de materie icircntru ceale
materiialnice1 pre Ziditoriul icircntru zidirePre cel nestricăcios icircntru ceale stricăcioase
spune-mi mie cum icircl voiŭ aflaȘi cum afară de lume mă voiŭ face eu cela
ce-s icircn lumeCum cu cel nemateriialnic mă voiŭ icircmpre-
una eu cel icircmpreunat cu materiiaCum cu cel nestricăcios mă voiŭ icircmpleteci
eu tot stricăcios fiindEu cel muritoriu cu viiaţa cum tot mă voiŭ
apropiiaCu cel nemuritoriu eu cel mort cum oare
mă voiŭ vecinigraveTot fiind iarbă de foc cum voiŭ icircndrăzni să
mă apropiiDar icircnsă auzi acum dezlegarea celor negrăiteMai nainte de a să face Ceriul mai nainte
de a să aduce icircntru fiinţă pămacircntulDumnezeu era Treimea singur singurătăţitLumină fără de icircnceput lumină nezidită
lumină netacirclcuită cu totulIcircnsă Dumnezeu nemuritoriu fără de sfacircrșit
singurDe-a pururea vecuitoriu veacinic preabun
foarteIcircnţeleage bine un Dumnezeu icircntru icircnceput
pre Troiţa
1 Icircn text bdquonemateriialniceldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
151
Carea iaste adecă mai presus de fără de icircn-ceput și mai presus de tot icircnceputul
Neasemănată nemăsurată cu icircnălţimea cu adacircncimea și cu lungimea
Și a mărimei sale și a luminii margine ne-avacircnd
Nu era aer precum acum nu era icircntunearec nicidecum
Nu lumină nu apă nu ether nu altceva ci duh
Era singur Dumnezeu luminat cu totulȘi icircmpreună atotputearnic și nemateriialnicȘi au făcut pre Icircngeri pre Icircncepătorii și pre
StăpacircniiPre Heruvimi pre Serafimi pre Domnii
pre ScauneȘi pre ceatele ceale nenumite ca să-i slujascăLui și să-i stea icircnainte cu lt763gtfrică și cu cu-
tremurIar mai pre urmă au adus icircntru fiinţă Ceriul
ca o cămarăMateriialnic și văzut simţit și grosȘi icircntru o clipeală l-au icircntins pre acesta
precum știe singurȘi pămacircntul icircmpreună și apele și toate
adacircncurileIcircn mijlocul lui icircntru aceaiaș dată cu singu-
ră gacircndireaLe-au făcut icircn ce fealiu și acum toate să văd
de noiȘi au rămas icircnlăuntru lumina cea nemate-
riialnică neavacircndCeriul cest simţit după ce srsquoau icircntins pre-
cum am zisNrsquoau curmat strălucirile luminii ceii nema-
teriialniceCă materiialnic precum am zis fiind de
ceale neamteriialnice afară Nu cu locul cu adevărat ci cu firea și cu fi-
inţa srsquoau aflatCă de cel materiialnic e despărţit Cel ne-
materiialnic
Și nu are locul osebit că nescris icircmprejur fiind
Icircnsuș cu cuvacircntul pre toate icircntru sineș le trage
Și cu firea de toate ceale zidite iaste despărţitȘi poartă pre toate icircntru sineș și afară de
toate iastePrecum mintea și Icircngerul de păreţii și de ușile Casii afară nu să opresc nici icircnlăuntru să ţinAșa și Făcătoriul acestora cu totul afară iasteNu icircnlăuntru Ceriului nici icircntru alt locCi iaste cu adevărat pretutindenea
Dumnezeu răzleţitDe toate ceale materiialnice și de dacircnsul
zidite și icircntru fiinţă aduseDeci srsquoau făcut Ceriul materiialnic și srsquoau
despărţitCu firea dupre cum am zis de lumina cea
nemateriialnicăȘi au rămas fără de lumină ca o casă mareCi Stăpacircnul totului au aprins SoareleȘi Luna ca celor simţiţi simţit să le strălu-
ceascăȘi le-au dat și icircn macircini lumină ca să se lu-
mineaze noaptealt763vgtCarea din fier și din piiatră să naște
negrăitIar acela de toată lumina e despărţitMai presus de lumină preastrălucit nesu-
ferit la toată zidireaCă precum cacircnd străluceaște Soarele nu să
văd StealeleAșa deaca va voigrave să strălucească Stăpacircnul
SoareluiTot cel viu nu va suferi răsăritul acestuiaPentru aceaia au icircnjugat pre minte cu ţăracirc-
na cea materiialnicăȘi icircntru ceale materiialnice ne-au pus pre
noi pre toţi oameniiCa prin credinţă icircntemeiată și prin păzirea
poruncilor
C U V Acirc N T U L 4 4
152
De icircntunearecul călcării de poruncă pre carele l-am vărsat
Prin pofta patimilor celor materiialnice și prin gustarea
Dezmirdărilor pre mintea cea fără de ma-terie iarăș curăţindu-o
Pre lumina cea fără de materie icircntru ceale ma-teriialnice nemateriialnic iarăș să o vedem
Precum am zis că Dumnezeu era mai pre-sus de fără de icircnceput
Nevăzut de ochii cei simţiţi și materiial-nici
Neapropiiat ochilor celor gacircndiţi ai inimiiCă mă minunez cum sufletul tot nemate-
riialnic fiindȘi gacircndit pre ochiul luminii avacircndu-lȘi ca pre doao ferestri simţit uneltindPre ochii trupului plecacircndu-să veadePrintrrsquoicircnșii pre toate ceale văzute și iarăș să
icircntoarceDupă ce pre ceale gacircndite și nemateriialni-
ce nemateriialnic le veadeȘi icircn mijlocul celor nestricăcioase și celor
stricăcioase negrăit ţinut fiindDe acealea adecă să trage icircn jos la dezmir-
dări și la patimiIar de cealelalte cătră Ceriu icircntraripindu-
să acolograveA rămacircnea să sileaște dar icircnsă să trage icircn
josȘi iarăș a să sui deapururea cu lt764gtfierbin-
ţeală să sacircrguiașteUmblătoriu prin aer vracircnd să fie afară de
ceale văzuteCă precum curse văzind pre toate ceale din
lumeCu totul să teame pre pămacircnt să calce sau
să șazăCa nu cu totul icircnfigacircndu-să să se ţie icircntru
aceasteaȘi să se facă macircncare hiiarălor celor sălba-
tece
Icircntrrsquoacest fealiu iaste viiaţa tuturor celor blagocestivi
Și credincioși și sfinţi pre carea să cuvine toţi să o urmeaze
Ca și icircmpreună cu dacircnșii lui Hristos Dumnezeu ziditoriului tuturor
Fără de prihană să-i stea icircnainte și părtași ai slavei și ai Icircmpărăţiei lui să fie icircn veaci
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu prea cu denadinsită Și cum că cela ce nu veade lumina slavei lui Dumnezeu mai rău iaste de-
cacirct cei orbiCuvacircntul 45
O iubitoriule de icircndurări Dumnezeul mieu făcătoriul mieu
Străluceaște-mi mai mult lumina ta cea ne-apropiiată
Ca pre inima mea de bucurie să o umpliAșa să nu te macircnii așa să nu mă părăseștiCi străluceaște-mi sufletul mieu cu lumina taCă lumina ta tu ești Dumnezeul mieuCă de și te numești cu multe și de multe
fealiuri De nume dar unul icircnsuţ eștiȘi unul acesta iaste necunoscut de toată fireaȘi nevăzut și netacirclcuit să aflăCarele să numeaște așa căci arată pre toateDeci unul acesta e fire icircn trei ipostatnicăO Dumnezeire și o IcircmpărăţieO puteare că una-s ceale treiCă Treime una iaste Dumnezeul mieu nu
treilt764vgtTrei dar icircnsă iaste cel unul dupre ipos-
tasuriCare sacircnt de o fire icircntre sineși unele cu al-
tele cu fireaDe o puteare cu totul și de o fiinţă
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
153
Care neamestecat adecă mai presus de minte să unesc
Și nedespărţit iarăș să despărţescIcircntru unul ceale trei și cel unul icircn ceale treiCă unul iaste cel ce au făcut pre toateIisus Hristos icircmpreună cu Tatăl cel fără de
icircnceputȘi cu Sfacircntul Duh cel icircmpreună fără de icircn-
ceputDeci unul iaste Treimea fără de despărţire
cu totulȘi icircntru unul sacircnt ceale trei și icircn trei iaste
cel unulIar mai vacircrtos unul pre ceale trei și pre cel
unul trei iarășIcircnţeleage și te icircnchină și creade acum și
icircn veaciCă unul acesta care să năluceaște și strălu-
ceașteȘi luminează și să icircmpărtășaște și să dă cu
icircmpărtășire iaste tot binelePentru aceaia nu cu unul ci cu multe nume
și de la noi să numeașteLumină pace și bucurie viiaţă hrană și bă-
uturăIcircmbrăcăminte veșmacircnt cort și Dumneze-
iască casăRăsărit icircnviiare odihnă și scăldătoareFoc apă racircu izvor de viiaţă și curgerePacircine și vin și icircndulcire de obște a credin-
cioșilorOspăţ icircndestulat desfătarea cu carea ne
desfătăm cu tainăSoare cu adevărat neapus și stea deapuru-
rea strălucitoareFăclie carea luminează icircnlăuntru icircn casa cea
sufleteascăUnul acesta multe iaste carele și curăţeaște
și zideașteUnul acesta pre toate le-au adus icircntru fiinţă
cu cuvacircntulȘi cu Duhul puterii pre toate aceastea le ţine
Unul acesta Ceriul și pămacircntul dintru ne-fiinţă
Le-au adus icircntru fiinţă le-au icircnfiinţat le-au alcătuit negrăit
Unul acesta Soarele luna și stealeleCu voia le-au făcut ndash minune noao și streinălt765gtUnul acesta pre ceale cacircte cu patru pi-
cioare pre ceale tacircracirctoare și hiiarăleȘi pasări de multe fealiuri și pre toate ceale
din mareCu porunca le-au adus icircntru fiinţă pre toa-
te precum să vădIar mai pre urmă mrsquoau făcut și pre mine ca
pre un icircmpăratȘi pre toate aceastea mi le-au dat spre slujireCa niște roabe și care pre trebuinţa mea ca
niște slugi o icircmplinescDeci toate a unuia acestuia Dumnezeului
tuturor zicPorunca o au păzit și icircncă o păzescIar eu ticălosul singur nemulţemitoriu
mrsquoam arătatNecunoscătoriu și neascultătoriu al lui
Dumnezeu celui ce mrsquoau ziditȘi pre toate aceastea bunele cu icircndestulare
mi le-au datȘi porunca călcacircndu-o netreabnic mrsquoam
făcutȘi mai rău decacirct toate dobitoacele mai rău
și decacirct hiiarăleDecacirct ceale tacircracirctoare și decacirct pasările mrsquoam
arătat ticălosulȘi mrsquoam abătut din calea cea dreaptă și
DumnezeiascăȘi din slava cea dată mie am căzut cu ticăloșieȘi mrsquoam dezbrăcat de podoaba cea lumina-
tă și DumnezeiascăȘi icircntru icircntunearec după ce mrsquoam făcut
acum icircntru icircntunearec zacȘi nu cunosc că de lumină sacircnt lipsitȘi zic Iată soarele luminează zioaȘi-l văz pre dacircnsul și noaptea venind iarăș
apune
C U V Acirc N T U L 4 5
154
Și eu icircmi aprinz luminări și făclii și văzȘi ce are altul din toţi oamenii mai mult
decacirct mineCă așa cu adevărat văd oamenii icircn lumeȘi cineva din oameni mai mult decacirct aceas-
ta nicidecum nu veadeDeci aceastea zicacircndu-le minţ și pre si-
nemi mă batjocorescȘi pre sinemi Macircntuitoriule mă rătăcesc
asupră-mi trufindu-măNevracircnd să mă cunosc pre sinemi căci orb
sacircntlt765vgtȘi nevracircnd să mă ostenesc nevracircnd să
caut icircn susNevracircnd eu osacircnditul orbirea mea să o
cunoscȘi zic Cine au văzut pre Dumnezeu lumi-
na lumiiȘi aceasta o zic Stăpacircne cu totul cu nesim-
ţireNepricepacircnd că rău gacircndesc și zicCă cela ce zice că nicidecum nu priveaște și
nu veade lumina taIar mai vacircrtos zice că și cu neputinţă iaste
acest lucruAdecă a vedea Stăpacircne lumina slavei tale
ceii DumnezeieștiPre toate Scripturile prorocilor și apostoli-
lor le leapădăȘi cuvintele tale Iisuse și iconomiia taCă deaca dintru icircnălţime ai strălucit te-ai
arătat icircntru icircntunearecȘi ai venit icircndurate icircn lume ca cu oameniiSă petreci ca noi voind cu iubire de oa-
meniȘi lumină a lumii pre sineţ fără de minciună
te-ai numit că eștiȘi noi nu te vedem pre tine au nu cu totul
sacircntem orbiȘi decacirct orbii mai ticăloși Hristoase al
mieuAșa negreșit așa cu adevărat și morţi și
orbi
Sacircntem și nu te vedem pre tine lumina cea de viiaţă făcătoare
Pre soarele cest simţit cei orbi nu-l vădȘi icircncă viiază Stăpacircne și cacircte puţin și să
mișcăCă nu dăruiaște viiaţă ci numai vedeareIar tu ești toate bunătăţile și de-a pururea
le daiPre aceastea robilor tăi celor ce văd lumina
taCa cela ce ești viiaţă și viiaţă dăruești icircm-
preună cu toateCealelalte zic bunătăţile care tu icircnsuţ eștiApoi cela ce te are pre tine cu adevărat are
prin tine pre toateSă nu mă lipsesc de tine Stăpacircne să nu mă
lipsesc de tine ZiditoriuleSă nu mă lipsesc de tine Icircndurate eu sme-
ritul și streinulCă strein precum bine ai voit și nemernic
aicealt766gtNu cu aleagerea nu cu voirea mea
mrsquoam făcut streinCi cu darul tău pre sinemi mrsquoam cunoscut
streinDe ceale văzute și gacircnditoriu mrsquoam strălu-
cit cu lumina taȘi am cunoscut căci cătră lume nemateriial-
nică și nevăzutăMuţi și sălășluești pre neamul omenescȘi icircmpărţești și despărţești lăcașuri vreadniceFieștecăruia dupre cum au păzit Macircntui-
toriule poruncile taleDeci pentru aceasta te rog icircmpreună cu
tine să mă racircndueștiDeși mult am păcătuit mai presus de toţi
oameniiȘi sacircnt vreadnic de muncă și de pedeapsăCi priimeaște-mă ca pre vameșul pre mine
cel ce mă rogȘi ca pre curva Stăpacircne deși nu icircntocma
placircng
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
155
Deși nu aseamenea picioarile tale cu părul mieu nu le șterg
Deși nu suspin și nu mă tacircnguesc Hristoa-se deopotrivă
Ci de vreame ce izvorăști milă și facircntacircnești icircndurare
Izbucneaște bunătate prin care miluiaște-mă1Miluiaște-mă și mă izbăveaște de focul cel
veacinicIcircnvrednicindu-mă de aicea bine să-ţ slujesc
ţieȘi fără de mustrare să stau icircnaintea taȘi să fiu priimit icircnlăuntru cămării tale
Macircntuitoriule Unde să mă veselesc icircmpreună cu tine bu-
nul StăpacircnCu bucuriia cea negrăită icircn veacii veacilor
AL ACELUIAȘPentru vedearea de Dumnezeu și pentru Dumnezeeștile lucruri și pentru preaslăvitele lucrări ale Sfacircntului Duh și pentru deosebiri-le Sfintei și deofiinţă Troiţei Și cum că cela ce nrsquoau ajuns să icircntre icircntru Icircmpărăţiia Ceriurilor nimic nu să va folosi măcar și afară de muncile
iadului de să va aflaCuvacircntul 46
Ce iaste care icircntru mine dela mine să lu-crează
lt766vgtO al tuturor pricinuitoriule Dumnezeule și Icircmpărate
Că ce și voiŭ zice și ce cu adevărat voiŭ și gacircndi
1 Lipsă două stihuri icircn ediţia Zagoreos pe care le traducem acigrave bdquoAșa cela ce ţi srsquoau ţintuit macircinile tale așa cela ce ţi srsquoau ţintuit picioarele pre cru-ce și coasta ţi srsquoa străpuns atoticircndurateldquo (ned)
Mare adecă iaste minunea carea să veade de mine
Dar necunoscută iaste și nevăzută de toţiCare aceasta spune-mi mie Eu cu credinţă
voiŭ spune-oCu icircntunearec și cu umbră cu simţite și cu
simţireCu zidire materiialnică cu sacircnge și cu trupSacircnt ţinut și sacircnt frămacircntat Macircntuitoriule
eu ticălosulȘi icircntru aceastea fiind cu rea norocire și cu
ticăloșieSpaimă mă coprinde vracircnd să grăescVăz cu mintea ndash unde ce sau cum nu
știuCă acest bdquocumrdquo netacirclcuit iaste cu totulIar bdquounderdquo cunoscut și necunoscut mi să
pare că iasteCunoscut adecă că icircntru mine să veadeȘi de departe să arată el iarășDar necunoscut icircnsă căci și pre mine icircm-
preună mă duceIcircn locul cel de nicăiri nicidecum cu totulȘi de ceale simţite uitare bagă icircntru mineȘi de toate ceale materiialnice și văzuteAfară pre mine gol și de trup mă scoateDeci ce iaste care lucrează icircntru mine aceas-
teaPre care am zis că icircl și văz A spune nu
pociŭIcircnsă auzi și vei icircnţeleage lucrul Deci iaste neţinut icircntru toate cu totulIaste și prins și să dă cu icircmpărtășire celor
vreadniciȘi icircmpărtășaște și să icircmpreunează fără de
prindereȘi să uneaște cu cei curaţi fără de turburareȘi să ameastecă cu amestecare neamestecatăTot cu toţi cei ce fără prihană vieţuescAcesta icircntru mine ca o făclie lumineazăIar mai vacircrtos icircntacirciu icircn Ceriuri să lt767gtveadeȘi decacirct Ceriurile fără de măsură mai presus
C U V Acirc N T U L 4 6
156
Icircntunecat foarte nevăzut să veadeDar cacircnd eu cu dureare voiŭ căutaȘi cu icircngăduire voiŭ ceare să-mi străluceascăSau mai luminat acolograve să veadeȘi pre mine de ceale de jos mă răzleţeaște și
mă icircmpreuneazăCu strălucirea aceluia negrăitSau icircnlăuntru mieu să arată fără de veaste totLumină icircn chip de sfeară și lină și Dum-
nezeiascăFără de formă fără de chip cu formă fără
de formăCarea să și veade și grăiaște cătră mine
aceasteaPentru ce mă scrii icircmprejur că sacircnt eu icircn
CeriuriȘi acolograve mă cauţi și mă socotești că lăcuescPentru ce mă prepui că sacircnt pre pămacircntȘi cum că cu toţi icircmpreună sacircnt mă vesteștiȘi cum că pretutindene sacircnt mă legiueștiDeci acest bdquopretutindeneardquo mărire icircmi li-
pești mieȘi eu afară de mărimi cu totul sacircntCă mai presus de mărimi cunoaște pre firea
mea că iasteIar acest bdquopre pămacircntrdquo scriere-icircmprejur să
aratăȘi cu totul nescris icircmprejur niciodată sacircntCă auzi că sacircnt eu icircmpreună cu SfinţiiIcircnsumi tot eu cu fiinţa icircntru simţireȘi cu vedearea icircncă și cu icircmpărtășireaIcircmpreună cu Tatăl mieu și cu Duhul cel
Dumnezeesc Și cum că mă odihnesc icircntru aceștea arătatDeci deaca pre fiiștecarele deosebi vei zice
că sacircntem noi icircmpreunăMulţi vei face și icircntru mulţi icircmpărţiţiDeaca unul vei grăi cum cel unul iaste și
fieștecareleIar mai vacircrtos cel unul cumu-i și sus și josȘi icircmpreună cu toţi cum acelaș lt767vgtva fi
Cela ce pre totul icircl umple cum icircntru unul va lăcui
Cela ce iaste icircntru unul cum și pre totul icircl va umplea
Auzi tainile lui Dumnezeu celui netacirclcuitIcircs netacirclcuite preaslăvite și cu totul streineIaste adecă Dumnezeu adevărat negreșit
iaste ndash Aceasta toţi cei blagocestivi o mărturisesc ndash Dar niciuna dintru acealea care noi cu to-
tul le știm nu eDar nici dintru acealea care știu Icircngerii nu
iasteȘi dupre aceasta zic că nici una iaste
DumnezeuDin toate ca un Ziditoriu al tuturorCi-i mai presus de totul Că cine ar fi spusCe iaste Dumnezeu ca și să zică cum că iasteAceasta poate sau aceaia Nu știu nicide-
cumCe fealiu cacirct icircn ce chip sau icircn multe chi-
puriDeci eu carele nu cunosc pre Dumnezeu
ce fealiu-iCu forma și cu chipul cu mărimea și cu
frumseaţeaCum voiŭ tacirclcui pre lucrările luiCum adecă să veade cela ce iaste nevăzut
tuturorȘi cum iaste cu toată firea cea zidităCum umple totul și nicăiri să umpleCumu-i mai presus de totul și pretutinde-
nea iasteCă aceastea nimenea nicidecum nu va pu-
tea să le spueCi o tu pre carele din oameni nicidecum
nu te-au văzutO a toate Icircmpărate singure prea foarte mi-
lostiveMulţemesc ţie din toată inima meaCă nu mrsquoai trecut cu vedearea pre mine ca-
rele jos icircntru icircntunearec
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
157
Zăceam ci te-ai atins cu macircna ta cea Dum-nezeiască de mine
Pre carea văzindu-o eu mrsquoam sculat icircndată bucuracircndu-mă
Că-mi strălucea mai luminată decacirct soareleȘi mrsquoam sacircrguit să o apuc pre lt768gtaceasta
eu ticălosulȘi srsquoau făcut nevăzută icircndată de la ochii mieiȘi iarăș tot mrsquoam făcut icircntru icircntunearecAm căzut la pămacircnt placircngacircnd și tacircnguin-
du-măTăvălindu-mă și suspinacircnd cu dureareDorind să văz iarăș Dumnezeiasca ta
macircnăO ai tins pre dacircnsa te-ai arătat mie mai lu-
minatȘi icircmbrăţișindu-o o am sărutat pre dacircnsaO ce bunătate și multă milostivireMacircna mi-au dat să i-o sărut ZiditoriulCeaia ce ţine pre toate cu puteareaO ce dăruire o ce hărăzire netacirclcuităȘi iarăș o au stracircns pre dacircnsa ZiditoriulCu adevărat cercacircnd sacircrguinţa meaDe o doresc pre aceasta și pre dătătoriul
aceștiiaDe defaim pre toate și numai pre aceasta o
protimisescȘi icircngăduiesc icircntru dragostea aceștiiaAm părăsit icircndată lumea și ceale ale lumiiAm icircnchis deodată și pre toate simţirile
mealeOchii urechile nările gura și buzeleTuturor rudeniilor și priiatenilor am muritAșa cu adevărat am murit cu voireaȘi pre singură macircna lui Dumnezeu o am
căutatȘi văzindu-mă aceasta pre mine așa făcacircndSrsquoau atins pre taină de macircna mea mrsquoau apu-
catȘi mă povăţuia pre mine carele eram icircn mij-
locul icircntuneareculuiDeci o am simţit și bucuracircndu-mă icirci urmam
Alergam foarte noaptea și zioaIcircn sărita umblam cu sacircrguinţăȘi umblacircnd iarăș nemișcat eramȘi atuncea mai vacircrtos sporiiam la ceale di-
nainteO ce taine O ce nevoinţe O ce celean-
chiurilt768vgtAșa alergacircnd eu icircn mijlocul măidanuluiMrsquoau ajuns macircna aceaia negrăitMijlocind Sfacircntul Părintele mieu și solindȘi de ticălosul mieu cap srsquoau atinsȘi mi-au dat mie cununa biruinţeiIcircnsă aceasta mai vacircrtos cunună srsquoau făcut
mieȘi pre aceasta văzindu-o netacirclcuită veselieNetacirclcuită bucurie netacirclcuită dulceaţăAveam Că cum nu Lumea toată biruindȘi pre stăpacircnitoriul lumii rușinacircndu-lȘi din macircna lui Dumnezeu cunună Dum-
nezeiascăIar mai vacircrtos pre icircnsăș macircna Stăpacircnului
tuturorLuacircndu-o ndash o minune ndash icircn loc de cununăCarea să vedea strălucindu-mi fără de ma-
teriieNecurmat și neicircncetat mie și neicircnseratAceasta ca o ţiţă mie icircmi tindea icircnainteȘi a suge din laptele nestricăciunii mieCa unui fiiu al lui Dumnezeu bogat icircmi dă-
ruiaO ce dulceaţă O ce dezmirdare negrăităAceasta și păhar al Dumnezeescului DuhȘi al curgerii ceii fără de moarte srsquoau făcut
mieDintru care icircmpărtășindu-mă și de hrana
mrsquoam umplutCea Cerească cu carea numai singuri IcircngeriiSă hrănesc și nestricăcioși să păzescLuminări a doa ale luminii ceii dintacirciu cu
icircmpărtășireaAșa și noi ai Dumnezeeștii și ai negrăiteiFiri ne-am făcut părtași toţi
C U V Acirc N T U L 4 6
158
Fii ai Tatălui și fraţi ai lui HristosCu Duhul cel Preasfacircnt botezindu-neDar cu adevărat nu toţi am cunoscut darulNici strălucirea nici icircmpărtășirea nici cum căAșa ne-am născut și aceasta de-abiialt769gtDin mii unul sau și din nenumăraţiPrin vedearea cea tainică o au cunoscutIar ceaialalţi toţi-s feaţi ponivoșiţiCarii pre cela ce i-au născut pre dacircnșii nu-l
cunoscCăci ca cei morţi cu apă botezindu-seSau și cu foc nicidecum nu simtAșa nici aceștea morţi cu necredinţaȘi cu nelucrarea poruncilor fiindLipsiţi nrsquoau știut că au pătimitCă arătare icircnfricoșată și credinţă rătăcită eSă se pară pre sineș că iaste fiiu al lui
DumnezeuȘi să nu cunoască pre Tatăl săuDeci deaca zici tu că cu credinţa pre acesta
icircl cunoștiȘi cu credinţa fiiu al lui Dumnezeu icircl soco-
tești că eFie și icircntruparea lui Dumnezeu cu credinţăȘi nu zice că cu lucrul om srsquoau făcutNici cum că simţit el srsquoau născutIar deaca srsquoau făcut fiiu cu adevărat al omuluiApoi negreșit te face pre tine cu lucrul fiiu
al lui DumnezeuDeci deaca nu srsquoau făcut dupre nălucire
trupApoi negreșit că nici noi dupre icircnţeleagere
DuhCi precum au fost trup cu adevărat CuvacircntulAșa și pre noi ne icircnchipuiaște ltnegtgrăitȘi fii ne face ai lui Dumnezeu icircntru adevărNeschimbat cu Dumnezeirea rămacircind Cu-
vacircntulOm srsquoau făcut cu luarea trupuluiNeschimbat pre mine omul cu trupul și
cu sufletul
Păzindu-mă pre mine tot mrsquoau făcut Dumnezeu
Au luat la sineș trupul mieu cel osacircnditȘi cu toată Dumnezeirea mrsquoau icircmbrăcatCă botezindu-mă icircntru Hristos mrsquoam icircm-
brăcatNu simţit ci gacircndit cu lt769vgtadevăratȘi cum nu-i Dumnezeu dupre dar și dupre
punereȘi dupre simţire și cunoștinţă și vedeareCela ce icircntru Fiiul lui Dumnezeu srsquoau icircm-
brăcatDeaca icircntru necunoștinţă srsquoau făcut
Dumnezeu CuvacircntulOm apoi și eu cum că icircntru necunoștinţă
mrsquoam făcutDumnezeu trebuie dupre cuviinţă să mă
socotescIar deaca cu cunoștinţă și cu fapta și cu
vedeareaDumnezeu om tot srsquoau făcutApoi tot pre mine Dumnezeu cu icircmpărtă-
șirea lui DumnezeuIcircntru simţire și icircntru cunoștinţă nu cu fi-
inţaCi cu icircmpărtășirea să cuvine negreșitA socoti cu pravoslavie că mrsquoau făcutCă precum srsquoau născut Dumnezeu fără de
schimbare Om cu trupul și tuturor srsquoau arătatAșa netacirclcuit Duhovniceaște mă naște și
pre mineȘi om rămacircind Dumnezeu mă faceȘi precum văzut fiind cu trupul acelaNu să cunoștea de noroade că iaste
DumnezeuAșa și noi nu ne cunoaștem de toţi ce fea-
liu sacircntem ndash O minune ndash oameni văzuţi cu adevăratAceaia care ne-am făcut cu darul cel Dum-
nezeescNu putem să fim văzuţi celor mulţi
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
159
Ci numai singuri acelora carii pre ochiul sufletului
Icircl au curăţit ne arătăm ca printr-o oglindăIar celor necuraţi nici Dumnezeu dar nici
noiNu sacircntem văzuţi nici sacircntem crezuţi ni-
cidecumCă ne-am făcut cacircndva aceasta cu adevăratCă necredincioși sacircnt cei ce pre singură
credinţaCea fără de lucrări să proptesc și să razimăIar deaca icircncă nu sacircnt necredincioși dar
morţi cu totullt770gtDupre cum Dumnezeescul Pavel au ho-
tăracirctSă nu nu crezi Ci spune-mi mie și cu icircnţe-
lepciune răspunde-miCare dintru aceaste doao vei protimisigraveCredinţă moartă de lucruri lipsităOri necredinţă icircntru lucrurile credinţiiNegreșit vei zice Care dar iaste din lu-
cruriFără de credinţa cea dreaptă și desăvacircrșitȘi eu iarăș icircţ răspunz ţie Care trebuinciosFolos va fi de credinţa cea fără de lucruriDeci deaca acealea care mai nainte le-am
zis voeștiSă le cunoști și Dumnezeu dupre dar să te
faciNu cu cuvacircntul nu cu părearea nu cu so-
cotealaNu cu singură credinţa lipsită de lucruCi cu cercarea cu lucrul și cu vedeareaMinţii și cu cunoștinţă preatainicăLucrează acealea care Hristos ţie icircţ porun-
ceașteȘi acela pre aceastea pentru tine le-au pă-
timitȘi atuncea vei vedea lumină preastrălucită
luminacircndPreste aerul sufletului cel cu totul albit
Adecă pre fiinţa cea fără materie carea ne-materiialnic arătat
Toată prin tot cu adevărat străbateȘi dintru aceasta pre tot trupul căci icircntru totIaste și icircnsuș sufletul cel netrupescȘi va străluci trupul tău precum și sufletul
tăuȘi sufletul iarăș precum au strălucit darulVa fi fulgeracircnd ca un DumnezeuIar deaca te vei lenevi să urmezi smereniiaPatimile și ocările ZiditoriuluiȘi a le suferi pre aceastea nu vei priimiOri gacircnditoriu iar mai vacircrtos
lt770vgtsimţitoriuVei rămacircnea ndash o nebunie și din minte eșire Icircntru icircntunearec și icircn tartarul trupșorului
tăuCarele iaste stricăciune că ce alt iasteFără numai moarte icircn vas nemuritoriuIcircncuiată cu adevărat icircn veaciȘi de toate bunătăţile ceale ce-s icircntru lumi-
nă icircncă și de icircnsășLumina te vei lipsi Că icircncă nu zicCă și focului și scrișnirii dinţilorȘi tacircnguirii și viermelui celui neadormit te
vei daCi cum că ca icircntrrsquoun chiup icircn trup vei lăcuiDupă Icircnviiare precum și mai nainte de
aceastaȘi cum că de nicăiri de afară vei vedeaNici lumină icircnlăuntru nu vei priimi nicide-
cumCi cum că așa vei zăcea de dulceţile ceale
de aiceaDe toate și de ceale ce vor să fie lipsitPrecum mai nainte am zis Deci spune tu
cela ce auziCela ce grăești bdquoNu voesc să icircntru Icircnlăuntru icircmpărăţiei ceii nestricăcioaseNici să dobacircndesc bunătăţile acealeaCi afară de muncă numai să fiuȘi cercare de foc să nu iau nicidecumrdquo
C U V Acirc N T U L 4 6
160
Ce folos icircţ va fi ţie deaca te vei face precum am zis
Răspunde-mi mie o preaicircnţeleapte și ziOare vei socoti că iaste altă Muncă mai mare sau că să va face negreșitSă nu fie Cum vei zice atuncea cum că singurIcircn munci și ești și te munceștiCă de vei zice că Duhovnicesc pre trupAtuncea icircl vei lua și cum ca icircntru un chiupSă va icircncuia sufletul icircntru acestaAscultă icircnvaţă cum va fi aceastaPrecum sămacircnţa să samănă dupre neam ndash De gracircu zic ţie și de orz și lt771gtde altele ndash Și dupre neam iarăș răsareAșa și trupurile cealor ce morCad icircn pămacircnt orice fealiu să vor icircntacircmpla
să fieDeci sufletele care de trupuri să despărţescIcircntru icircnviiarea morţilor ceaia ce va să fieFieștecare dintru aceastea dupre vrednicie
icircș află Acoperemacircntul de lumină sau de icircntunea-
rec plinCeale adecă curate și care de lumină srsquoau
icircmpărtășitȘi șrsquoau aprins candelele saleVor fi negreșit icircntru lumină neicircnseratăIar ceale necurate și care au orbiPre ochii inimii și de icircntunearec pliniCum oare vor vedea lumina cea Dumneze-
iascăVei zice că nicidecum Deci pre aceștea spu-
ne-miRugacircndu-se după moarte cine icirci va auziȘi cine le va deșchide ochii acestora vai mieCarii de bunăvoia lor nrsquoau voit să vazăNici să-ș aprinză candela cea sufleteascăDeci icircntunearec neluminat va aștepta pre
aceșteaIar trupurile precum am zis deopotrivăSă strică și să putrezesc și ale Sfinţilor
Icircnsă să vor scula icircn ce fealiu aceastea srsquoau sămănat
Gracircu curat gracircu sfinţitAle Sfacircntului Duh sfinte vasePrecum au fost preacurate foarteSă vor scula iarăș proslăviteStrălucind fulgeracircnd precum Dumneze-
iasca LuminăIcircntru aceastea sălășluindu-se sufletele Sfin-
ţilorMai mult decacirct Soarele vor străluci atunceaȘi să vor face aseamenea StăpacircnuluiPre ale căruia Dumnezeești legi i le-au păzitIar ale păcătoșilor să scoală iarășĭIcircn ce fealiu și iale icircn pămacircnt srsquoau sămănatIcircntinate puturoase pline de putrejunelt771vgtVase pacircngărite neghini ale răotăţiiFoarte icircntunecate ca ceale ce lucrurile icircn-
tuneareculuiLe-au lucrat și unealte a toate fealiurile de
răotăţiSrsquoau făcut ale sămănătoriului celui răuȘi să vor scula nemuritoare și aceasteaȘi Duhovnicești icircnsă asămănate icircntunea-
reculuiDeci cu aceastea ticăloasele suflete să vor uniȘi iale icircntunecate și necurate fiindAseamenea să vor face diiavoluluiCa ceale ce pre lucrurile lui le-au urmat Și poruncile aceluia le-au păzitCu carele și să vor racircndui icircn focul cel nestinsIcircntru icircntunearec și icircn tartar trimiţindu-seIar mai vacircrtos iale dupre asemănarea și mă-
suraGreotăţii să vor așăza dupre vredniciiaPăcatelor pre care fieștecare le va purtaȘi acolograve vor petreace icircn veacii veacilorIar Sfinţii precum am zis iarășFieștecarele cu aripile faptelor bune rădi-
cacircndu-seȘi aceștea icircntru icircntimpinarea StăpacircnuluiSă vor sui fieștecarele dupre vrednicie
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
161
Precum pre sineș cineva negreșit mai nain-te srsquoau gătit
Ca aproape sau departe de Ziditoriul să fieȘi icircmpreună să fie cu dacircnsul icircntru nemărgi-
niţii veaciSăltacircnd și veselindu-se cu veselie neicircnceta-
tă amin
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că celui ce nu srsquoau schimbat cu icircmpărtășirea Sfacircntului Duh și nu srsquoau făcut cu punerea icircntru cunoștin-ţă Dumnezeu a icircnvăţa ceale Dumne-
zeești pre oameni nu i să cadelt772gtCuvacircntul 47
Cine icircmi va macircngacircia durearea inimii mealeIar dureare zicacircnd am arătat pre dorul
MacircntuitoriuluiIar dorul iaste lucrare a DuhuluiIar mai vacircrtos a icircnsuș lui dupre fiinţă iaste
venireaCarea icircnipostatnică Lumină icircnlăuntru icircn-
tru mine să veadeIar lumina iaste neasemănată toată negrăităCine mă va răzliţi de ceale simţite de care
odată mrsquoam izbăvitȘi mrsquoam ascuns dela dacircnsele făcacircndu-mă
afară de lumeCine icircmi va da alinare și liniște de toateCa de frumseaţea și vedearea acestuia să mă
saturA căruia neicircnţeleagere icircm aprinde dorulIcircnsă cacirct iaste prins dor iaste ipostatnicCă dragostea nu iaste nume ci fiinţă Dum-
nezeiascăIcircmpărtășitoare și neprinsă și Dumnezeias-
că cu adevăratCel icircmpărtășit iaste și prins [cel] mai mult
decacirct acesta nu mai iaste
Deci pentru aceasta am zis ţie că iaste prins dorul acesta
Și icircnipostatnic ca un icircmpărtășit și prinsCă tot cel icircmpărtășit și prins fiinţă cu ade-
vărat iasteIcircnipostatnic icircmpărtășită așijderea și prinsăCă cel fără de fiinţă nimic și să zice și iasteIar Dumnezeiasca fire iaste și nezidită și
mai presus de fiinţăCa ceaia ce pre fiinţa tuturor celor zidite o
covacircrșașteȘi să numeaște mai presus de fiinţă icircnsă ias-
te icircnfiinţoasăȘi ipostatnică mai presus de toată fiinţaȘi cu ipostas zidit cu totul neasămănatăSă icircnţeleage că iaste toată nescrisă icircmprejur
cu fireaȘi pre cel ce nu să scrie icircmprejur ipostas
cum icircl vei ziceIar cel neipostatnic nu iaste nimic și cum
va fi lt772vgticircmpărtășit mieIar deaca nu crezi pre Pavel martor ţi-l voiŭ
aduce ţieCarele pre amacircndoao credincioase ţi le
adeverează ţie că sacircntCăci cacircnd zice că pre Hristos icircl are icircnlăun-
tru grăindȘi prin Duhul cel Preasfacircnt grăindu-i luiIcircmpărtășit și scris icircmprejur zice că iaste
DumnezeuCu nescriere icircmprejur icircmpreună fiind icircntru
dacircnsul și cu neprindereIar cacircnd icircl aduce pre el icircn mijloc că lăcuiaște
icircn lumină neapropiiatăȘi mărturiseaște că niciodată de vreun om
nu srsquoau văzutAtuncea pre nescriere icircmprejur și pre ne-
prindere i-o aratăCă pre carele nimenea din oameni nicioda-
tă nu l-au văzutCum ori srsquoau icircmpărtășit cu dacircnsul sau cu
totul srsquoau atins de dacircnsul
C U V Acirc N T U L 4 7
162
Negreșit icircmi vei zice mie că nicidecum de-aca nu te vei prigoni1
Iar cacircnd iarăș icircţ zice ţie Dumnezeu carele mai nainte au zis dedemult
Să strălucească lumina dintru icircntunearec carele au strălucit icircnlăuntru mieu
Pre carele alt Dumnezeu icircţ arată ţie spune lta-lgt icircnţeleage
Fără numai pre acela carele icircntru lumină nesuferită lăcuiaște
Pre carele niciodată nicidecum nimenea din oameni nu l-au văzut
Că el iaste mai presus de fiinţă nezidit fi-ind mai nainte
Și au luat asuprăș trup și zidit mie srsquoau văzutTot pre mine cel luat icircnsuș icircnDumnezein-
du-mă streinAșa crezi spune-mi și cu adevărat nu te icircn-
doieștiDeci deaca Dumnezeu făcacircndu-să om pre-
cum creziPre mine omul cel luat mrsquoau icircnDumnezeitApoi eu cel dupre dar făcut Dumnezeu
pre cel din fire Dumnezeu icircl văzPre acela pre carele nimenea din oameni ni-
ciodată nrsquoau pututlt773gtSă-l vază dar nici poate nicidecum să-l
priveascăDeci cei ce au priimit pre Dumnezeu prin
lucrurile credinţiiȘi Dumnezei srsquoau făcut prin Duhul năs-
cacircndu-sePre icircnsuș acela icircl văd adecă pre Tatăl lorPre acela ce lăcuiaște deapururea icircntru lu-
mină neapropiiatăIcircnlăuntru avacircnd pre dacircnsul icircntru dacircnșii lă-
cuindȘi lăcuesc și ei icircntru dacircnsul cel cu totul ne-
apropiiat
1 bdquoA se prigonildquo are aici sensul de bdquoa căuta ceartăldquo (icircn greacă εἰ μὴ ϕιλονεικοίης bdquode nu cumva cauţi sfadăldquo) (ned)
Aceasta iaste credinţa cea adevărată acesta iaste lucrul lui Dumnezeu
Aceasta iaste peceatea Creștinilor aceasta icircmpărtășirea Dumnezeiască
Aceasta iaste cuminecare și arvună Dum-nezeiască
Aceasta iaste viiaţă aceasta icircmpărăţieAceasta iaste icircmbrăcăminte și veșmacircntul
DomnuluiIcircntru care cei ce să botează prin credinţă să
icircmbracăNu prin necunoștinţă icircţ zic ţie nici prin
nesimţireCi prin credinţă icircntru simţire și icircntru cu-
noștinţăCa să nu zici bdquoCrez că mă icircmbrac icircntru
HristosrdquoNu zic ţie pre aceasta să o crezi ci pre lucrul
credinţiiȘi pre săvacircrșirea credinţii fără de icircndoială
să o aibiDintru căci te-ai icircmbrăcat icircntru Hristos icircn-
tru simţire și cunoștinţăCarele te străluceaște și te fulgerează cu sla-
va DumnezeiriiȘi icircntru preastrălucită lumină tot te schim-
bă pre tineȘi cu neschimbare rămacirciu icircndoit dintru
amacircndoaoCu punerea Dumnezeu și cu firea om tot
fiindȘi după ce unul ca acesta tot te vei face pre-
cum ţe-am zis ţieAtuncea vino și icircmpreună cu noi fă-te o
fratele mieuPre munţii Dumnezeeștii cunoștinţe și ai
Dumnezeeștii vederiȘi vom auzi icircmpreună Părintescul glas Vaiŭ
mieCacirct rămacircnem icircnapoi de Dumnezeiasca
vrednicie
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
163
lt773vgtȘi cacirct de departe stăm de viiaţa cea vea-cinică
Cacirct stă de departe Ceriul de ceale mai de jos părţi ale pămacircntului
Și de cei ce acolograve cu ticăloșie dedemult sacircnt ţinuţi
Pre atacircta sau și mai mult stăm departe noi toţi
Cu adevărat de vrednicia lui Dumnezeu și de Dumnezeiasca vedeare
Măcar de și icircmpreună cu acela zicem că lă-cuim cu preaslăvire
Și cum că pre cela ce lăcuiaște icircntru lumină neapropiiată icircl avem
Icircntru noi și rămacircind și lăcuind totȘi voim șăzind icircntru ceale mai dedesuptSă filosofim ceale mai presus de pămacircnt și
ceale din ceriuȘi pre ceale mai icircnalte decacirct Ceriurile ca
cum cu deadinsul le-am știȘi să le povestim tuturor și cunoscători să
ne numimȘi de Dumnezeu cuvacircntători lămuriţi și
tăinuitori ai celor negrăiteCare lucru și semn și arătare iaste de cu ade-
vărată nesimţireCă cela ce srsquoau născut cu ticăloșie icircntru cea-
le mai de josȘi cu totul icircntru icircntunearecul lumii aceștiia
lăcuiașteȘi lumina veacului ce va să fie nu o au văzutCarea cu adevărat au strălucit pre pămacircnt
și neicircncetat și totdeauna străluceașteȘi zice că cugetă și gacircndeaște și știe ceale
din CeriuȘi cum că veade pre toate ceale de acolograve și
pre alţii icirci icircnvaţăAu nu iaste nesimţit și icircncă și mai mult cu
adevărat decacirct aceastaCăci precum un orb carele srsquoar prici cu cei
ce văd și ar zice
Banul acesta de aramă iaste peceatea a al-tuia iaste
Și slovele ceale dintru dacircnsa aceastea și aceastea arată ndash
Cu adevărat streină arătare iaste celor ce-l aud
Și văd banul că iaste de aur lt774gtși foarte sună bine
Și peceatea cum că adevărată a icircmpăratului iaste
Carea nestricat arată pre chipul luiȘi scrisoarea arătacircnd numele aceluiaAșa și noi pătimind nu ni să pare că păti-
mim cevaNici ne rușinăm de cineva ori măcar de icircn-
suș SfinţiiȘi de Icircngerii carii de sus privesc pre ale
noastreȘi să icircmplineaște icircntru noi cuvacircntul
DomnuluiCe zice bdquoCă văzind nu vădrdquo și iarășbdquoAuzind urechile ceale sufletești mai vacircr-
tos și le astupărdquoȘi nicidecum nu aud cuvintele DuhuluiCăci cu urechi trupești și de carne le audIar urechile ceale Duhovnicești ale inimii
le auAcoperite și nu pot nicidecum să auză pre
DumnezeuCăci nu pot nicidecum de la sineș să rădiceAcoperemacircntul trufiei și al nesimţiriiCă ei icircnsuș preste sineș de voe l-au pusȘi voesc să-ș acopere și ochii și urechileȘi pentru aceasta socotesc că și văd și audIar deaca cineva le va zice lor Ascultaţi-mă
fiilorȘi rădicaţi acoperemacircntul de pre inima
voastrăEi de graiurile aceastea să sălbătăcesc căciNu i-au numit pre dacircnșii Părinţi ci bdquofiilorrdquo
le-au zis
C U V Acirc N T U L 4 7
164
Și uracircciune mai vacircrtos cătră dacircnsul din cu-vintele aceastea dobacircndesc
Și nu pot să vază patima ceaia ce iaste icircntru dacircnșii
Iar mai bine să zic patimi care pre minte și pre gacircnduri le icircntunecă
Și dela Dumnezeu despărţeaște pre cei mai nainte acum prinș și apucaţi de dacircnsele
Cei ce robi ai trufiei și ai macircndrieiCu voia lor srsquoau făcut și de dacircnsele srsquoau robitȘi voia sa deapururea și-o icircmplinesclt774vgtAceștea lăsacircnd legile lui Dumnezeu
loruș icircș sacircnt leageȘi nu lui Dumnezeu ci loruș icircș slujesc ndash o
icircndrăzneală ndash Și icircn locul Slavei lui Dumnezeu pre a loruș
și-o cautăȘi pre aceasta a o pune și a o icircntări să sacircrgu-
esc cu toate lucrurile și năravurileDeci Slavă a lui Hristos iaste Crucea și pa-
timilePre care le-au pătimit pentru noi ca pre noi
să ne proslăveascăȘi pre aceastea nu voesc să le pătimească
precum le-au pătimit acelaȘi să leapădă de a să face părtași ai slavei lui
DumnezeuPrecum fieștecarele pre a sa lucrare o areIcircnsă nu dela sineș au luat ci și din noi cu
adevăratCă meșterul pre fieștecare lucru dupre cum
voiașteGăteaște și lucrează unealtă cu meșteșugPentru aceaia a săcera ţarina cu sapa nu ias-
te cu putinţăNici cu seacerea a dulghieri nici cu sabiia
a zidiNici a săpa cu herăstrăul nici a coase cu să-
cureaNici a tăia leamne cu toiagul și cu suliţa nu
să poate a herăstruiNici cu paloșul a prăștiia nici cu arcul a tăia
Ci cu potrivire pre fieștecare unealtă la fieș-tecare lucru să cuvine a unelti
Iar deaca nu la acealea pentru care srsquoau făcut ci icircntrrsquoalt chip le vei unelti pre dacircnsele
Ţe-ai pierdut viiaţa ta și toată lucrarea cu adevărat
Deci așa icircnţeleage-mi cum că și Dumnezeu ne-au făcut pre noi
Ca să fie icircntru lucruri credincios fieștecare-le și să lucreaze icircn viiaţa aceasta
Puind pre unii adecă să icircnveaţe iar pre alţii să se icircnveaţe
Pre alţii să stăpacircnească preste mulţi iar pre alţii să se supue acestora
Și unora adecă le-au dat icircnţelepciune iar altora cunoștinţă și cuvacircnt
Iar altora prorocie iar lt775gtaltora să grăias-că icircn limbi
Iar altora să facă minuni și să lucreaze puteriPre alţii icircnainte-stătători i-au arătat și Du-
hovnicești-s aceasteaSă zicem icircncă și alte daruri ale ZiditoriuluiPre care le-au dat oamenilor fieștecăruia
dupre vredniciePre unul adecă vacircrtos cu trupul iar pre al-
tul foarte frumosL-au făcut și pre altul mai cu bun glas de-
cacirct alţiiȘi icircn scurt au dăruit fieștecăruia din oameniDarul și covacircrșirea dupre vredniciePrecum știe singur Dumnezeu ziditoriul
tuturorNegrăit să-l lucreaze la trebuinţă icircn viiaţa
aceastaPentru aceaia fieștecarele nu la meșteșugul
carele el voiașteCi la acela pentru care srsquoau zidit să află cu
icircndemacircnareȘi cătră dacircnsul să află cu isteţime și cu priinţăȘi ai fi putut vedea pre cel icircnnotătoriu cu
meșteșug noianurileMării icircnnotacircndu-le și veselindu-să mai mult
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
165
Decacirct bărbatul cela ce șade călare pre cal macircndru
Și pre lucrătoriul de pămacircnt tăind brazdele pămacircntului cu plugul
Și pre păreachea de boii aceia cu carii lu-crează
Mult mai bună socotindu-o decacirct leftiacuteca icircmpărătească
De unde și să bucură icircntru nădejdi bune desfătacircndu-să
Și ostașul iarăș pre sineș mai presus de toţiȘi lucrătorii de pămacircnt și icircnnotătorii și
meșterii mai mareSă socoteaște și ca un slăvit să fuduleaște
alergacircnd Icircntru junghiiare și cu moarte fără de vrea-
me să-ș sfacircrșască viiaţaDeci acesta nu va suferi nicidecum să go-
nească vacircslaNici să apuce dicheacutelul nici meșter să se facăNici corăbiiariu nici lucrătoriu de pămacircnt
nici plugariuVa voi să fie ci fieștecarele lt775vgtpre acel lu-
cru precum am zisPre care l-au luat dela Dumnezeu să-l lu-
creaze icircl va lucraIar icircntrrsquoalt fealiu nu va putea omul icircn viiaţa
aceastaNicidecum să lucreaze ceva sau stăpacircnire
să voiascăCă iată iarăș zic ţie acealea care și mai nain-
te ţi le-am zisPrecum nu iaste cu putinţă cacircndva din toa-
te unealteleCeale zise dela sineș să se mișce spre lucrareSau să lucreaze ceva fără de macircna omuluiAcelui ce o ia și cu dacircnsa lucrează și face cevaAșa nici omul fără de macircna cea Dumneze-
iascăNu poate să gacircndească ceva bun sau să facăCă iată Cuvacircntul cel meșter mrsquoau făcut pre
mine
Icircn ce fealiu icircnsuș au voit și mrsquoau pus icircn lumeDeci cum voiŭ putea spune-mi să gacircndesc
sau să facSau măcar să fac ceva fără de Dumnezeiasca
puteareCela ce mi-au dăruit minte icircn ce fealiu au
voit cu adevăratEl icircmi dă și să gacircndesc cacircte știe că sacircnt de
folosIcircmi dă și puteare să lucrez acealea care vo-
iașteDeci deaca voiŭ face pre aceastea negreșit
și mai multe icircm va daȘi mai desăvacircrșit să cuget icircm va dărui cu iu-
bire de oameniIar deaca le voiŭ defăima și pre acealea pu-
ţineleCare srsquoau icircncredinţat mie lipsire dupre
dreptateCu adevărat voiŭ pătimi dela Dumnezeu
cela ce mi le-au datȘi nelucrătoriu mă voiŭ face netreabnică
unealtăCa cela ce nrsquoam voit să lucrez poruncile Zi-
ditoriuluiCi la lenevire pre sinemi dacircndu-mă și la
tracircndăvieȘi pentru aceasta lepădat mrsquoam făcut dela
macircinile StăpacircnuluiCă neplecare și nesupunere cătră dacircnsulUneltind mrsquoam lepădat afară din raiul cel
adevăratDeparte făcacircndu-mă dela lt776gtDumnezeu și
dela macircinile SfinţilorȘi aflacircndu-mă deaciia pre mine prearăul
șarpe zăcacircndȘi la nelucrarea bunătăţilor dat cu totulCu vicleșug mrsquoau netrebnicit cu toate lu-
crurile necinltsgttiteIcircntru care mrsquoam arătat icircndulcindu-mă și
bucuracircndu-mă
C U V Acirc N T U L 4 7
166
Pentru acealea care mi să cădea să mă scacircr-besc și să placircng și să mă bocesc
Căci dela acealea pentru care mrsquoam zidit să le lucrez de voe
Mrsquoam depărtat eu ticălosul și cu de sine-mi aleagerea
La toate ceale afară de fire pre sinemi mrsquoam dat
Și icircntru pacircngăritele macircini ale dușmanului am căzut cu preaticăloșie
De carele și ţinut fiind și mișcat cu totulȘi a sta icircmprotivă cătră dacircnsul neputacircnd
ticăitul ndash Că cum și puteam să mă icircmprotivesc mort
fiind ndash Organ a toată răotatea și a toată nelegiui-
reaȘi a lucrării ceii reale iscusită unealtăMrsquoam făcut eu ticălosul cu viclenie amă-
gindu-măCă ţiindu-mă pre mine icircn macircnă și tare tră-
gacircndu-măCu reale lucrări mă icircntina pre mine și cu
tot fealiul de pacircngăriciuniȘi icircntru reale și amară putori mrsquoau aruncat
și icircntru aceasteaMă făcea să mă veselesc ndash o ce nesimţire ndash Icircntru răpiri și icircntru zavistii icircntru morţi ne-
dreapteIcircntru ocăracircri icircntru macircnieri icircntru tot fea-
liul de răotateȘi ca icircn scurt să zic mrsquoau aflat pre mine lu-
cracircndIar mai vacircrtos el le-au lucrat nevracircnd euCă după ce și eu pre sinemi mrsquoam aruncat
de voeDin macircna lui Dumnezeu și dintru ale Sfin-
ţilor luiȘi mrsquoau răpit cumplitul stăpacircnitoriu și de
suflete stricătoriuȘi icircn macircna aceluia mă ţinea pre mine
lt776vgtvoind eu
Nu mai puteam a nu lucra lucrurile aceluiaCi icircntru toate voile lui lucramCă nu știe să grăiască icircmprotivă sabiia celui
ce o ţineCi oriunde și la ce va voigrave cela ce o ţine o
unelteaște pre dacircnsaDeci Dumnezeu cela ce mrsquoau făcut de sus
căutacircndȘi de macircna tiranului ţinut pre mine văzin-
du-măSrsquoau milostivit și mrsquoau răpit din macircna ace-
luiaȘi iarăș mrsquoau băgat pre mine icircntru
Dumnezeescul raiuIcircn viia lui și icircn macircinile lucrătorilor de pă-
macircntCelor sfinţi mrsquoau dat pre mine ca să lucrez
ceale DumnezeeștiCa să lucrez faptele bune ca să-i păzesc po-
runcileȘi afară de macircna Sfinţilor să nu mă mișcCa nu iarăș aflacircndu-mă pre mine lucrăto-
riul răotăţiiPetrecacircnd afară de Sfacircnta macircnă să mă ră-
peascăȘi pre ale lui iarăș să mă facă să i le lucrezDeci bunii lucrători de pămacircnt și milosti-
vii luacircndu-măȘi icircntru ale lor macircini pre toată voia meaApucacircndu-o icircndată cu smerenie și cu po-
căinţăMi-au poruncit să lucrez și să placircng neicircncetatCă pre aceastea ndash mi-au zis mie ndash fiiule
trei cei ce le păzescȘi icircngăduesc icircntru bună-lucrarea lorIcircn scurtă vreame precum nu știu ei să sue
icircntru slavăȘi icircntru curăţire și nepătimire și vedeare
DumnezeiascăȘi de macircinile dușmanului nu să prind ni-
ciodată
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
167
Ci ertăciune dela Dumnezeu a tuturor pă-catelor
Și a tuturor greșalelor deodată iau și așaFii ai celui preaicircnalt să fac și Dumnezei du-
pre darȘi unealte preatrebuincioase care pre tot
lucrul bun icircl lucrează Iar mai vacircrtos Dumnezeești lucrători de
pămacircnt carii povăţuesc pre alţiilt777gtCătră faptele ceale cu adevărat bune
cătră lucrurile macircntuiriiAcestora ndash auziţi toţi ndash crezind și făcacircndȘi icircn macircinile lucrătorilor de pămacircnt și robi-
lor lui DumnezeuDupre porunca lui pre sinemi tot dacircndu-măFără de schimbare icircntru mine pre toate icircm-
plinindu-seLe-am aflat și mrsquoam minunat și tuturor strigCu mare glas chiuind și sfătuind și zicacircndCă nici sufer pre aceastea icircntru tăceare să
le icircngropAlergaţi toţi cacircţi afară de macircinile lui
DumnezeuȘi de ale Sfinţilor lui pre sinevă vă simţiţi
că sacircnteţrsquoSirguiţi-vă și lipiţi-vă de aceștea fără de icircn-
doialăCu credinţă și cu dragoste fierbinte și cu
toată voireaLepădaţi toată cugetarea și voirea voastrăȘi icircn macircinile acelora daţi pre sufletele voastreCa niște unealte neicircnsufleţite nimic afară
de voia aceloraNici făcacircnd nici mișcacircndu-vă nici lucracircnd
nicidecumCi cugetul acelora al vostru facă-seAșijderea și voia cea sfacircntă a aceloraCa cum ar fi voia lui Dumnezeu de voi icircm-
plinească-seȘi așa de scurtă cale și nepotecnită cu totulCălătorind vă veţi face priiateni ai lui
Dumnezeu celui preaicircnalt
Și ai Icircmpărăţiei Ceriurilor și ai bunătăţilor celor negrăite
Moștenitori vă veţi face icircntru puţine zileCă icircndată ce veţi păși pre calea cea dreaptăIcircmpreună cu toţi Sfinţii vă veţi face numă-
raţiȘi fericiţi pre voi pre toţi vă va săvacircrșiȘi pentru mine cela ce mai mult decacirct toţi
oamenii am păcătuitȘi pre calea aceasta aspra am călătoritȘi carea iaste icircngustă și scurtă lt777vgtși fără
de primejdieȘi carea la lăţimea vieţii ceii veacinice duceCa cela ce vrsquoam arătat voao toţi să vă rugaţiCei ce cu bună osacircrdie pre dacircnsa aţ voit să
călătoriţiȘi icircn urma lui Hristos cu fierbinţeală să ur-
maţiCa și eu și voi să ne aflăm icircntru aceastaFără de prihană călătorind pacircnă la sfacircrșitul
vieţiiIcircncă și cacircţi doresc și poftesc să vază pre
HristosCa icircmpreună cu bucurie trupurile lăsindu-leCătră odihna cea de acolograve cătră lăţimea
raiuluiSă ne ducem și ai vieţii să ne arătăm moș-
tenitoriȘi de Dumnezeu nerăzliţiţi și de toţi SfinţiiIcircntru Hristos unul-născut Fiiul și
Dumnezeu CuvacircntulIcircmpreună cu Dumnezeescul Duh cu sfacircn-
ta Troiţă vom fiAcum și de-a pururea și icircntru toţrsquo veacii
veacilor amin
C U V Acirc N T U L 4 7
168
AL ACELUIAȘCe iaste Monahul și carea iaste lu-crarea lui și la ce fealiu de icircnălţime a vederii srsquoau fost suit Dumnezeescul
acesta PărinteCuvacircntul 48
Monah iaste acela carele e neamestecat cu lumea
Și neicircncetat vorbeaște cu singur DumnezeuVăzindu-l să veade iubindu-l să iubeașteȘi lumină să face strălucindu-să negrăitSlăvindu-să i să pare că mai mult să sără-
ceașteȘi icircmprietenindu-să ca un strein să aflăO ce streină cu totul minune și netacirclcuităPentru bogăţiia cea nemărginită sacircnt săracȘi mi să pare că nu am nimic mult avacircndȘi zic Mi-i seate de mulţimea apelorȘi cine-mi va da mie aceaia carea o am bogatȘi unde voiŭ afla pre acela carele icircl văz icircn
lt778gtfieștecarea ziȘi cum voiŭ ţinea pre acela ce e icircnlăuntrul
mieuȘi afară de lume că nu să veade nicidecumCela ce are urechi de auzit auzăIcircnţelegacircnd graiuri ale celui necărturariu cu
adevărat
AL ACELUIAȘRugăciune cătră Dumnezeu și cum cu Dumnezeu icircmpreunacircndu-să și Slava lui Dumnezeu văzindu-o Părin-tele icircntru sineș lucracircnd să spăimacircnta
Cuvacircntul 49Cum ţie icircnlăuntru mieu mă icircnchin și cum
departe te văzCum icircntru mine te icircnţeleg și icircn Ceriu te văzTu singur știi cela ce face aceastea și stră-
lucești
Ca Soarele icircntru inima mea cea materiial-nică nemateriialnic
Cela ce mi-ai lucit mie lumina Slavei tale Dumnezeul mieu
Prin Apostolul tău și ucenicul și robulPreasfacircntul Simeon icircnsuţ și acum străluce-
aște-m mieȘi icircnvaţă-mă prin duhul cacircntării să cacircnt
aceluiaNoao icircmpreună și vechi Dumnezeești și
ascunseCa dintru mine să se facă minunată cunoș-
tinţa ta Dumnezeul mieuȘi icircnţelepciunea cea multă să se arate mai
multȘi toţi auzind te vor lăuda pre tine Hris-
toase al mieuCă icircn limbi noao grăesc eu cu darul tăuAmin facă-se Doamne dupre voia taEu mă trudesc pre mine mă doare la smeri-
tul mieu sufletCacircnd să arată icircnlăuntrul lui strălucind lu-
minat lumina taDorul și durearea la mine și să grăiaște și iasteDureare căci nu pociŭ eu să te coprinz pre
tineȘi să mă satur precum doresc lt778vgtam și
suspinIcircnsă și căci te văz pre tine plăcută icircm iaste
mie și aceastaȘi slavă icircm va fi și bucurie și cunună a icircm-
părăţieiȘi mai presus de toate ceale veselitoare și
dorite lumiiAceasta și Icircngerilor pre mine aseamenea
mă va arătaIcircntocma poate și mai mare decacirct dacircnșii
Stăpacircne mă va face1
1 Lipsă cinci stihuri icircn ediţia Zagoreos pe care le traducem după textul din Sources Chreacutetiennes (stihurile 25-29) bdquoCăci dacă nevăzut acelora ești cu fiinţa iară cu firea neapropiiat dară de mine te privești negreșit și cu cea a firii tale fi-
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
169
Că cu trupul tău icircmpărtășindu-mă de firea ta mă icircmpărtășesc
Și de fiinţa ta cu adevărat mă icircmpărtășescPărtaș al Dumnezeirii icircncă și moștenitoriuFăcacircndu-mă cu trupul mai mare decacirct cei
fără de trupuriMă socotesc că mă fac fiiu al lui Dumnezeu
precum ai zisNu cătră Icircngeri ci cătră noi Dumnezei așa
numindu-neEu am zis Dumnezei sacircnteţi și fii ai celui
preaicircnalt toţi1
Că om te-ai făcut Dumnezeu fiind dupre fire
Neschimbată și neamestecată rămacircind aceasta și aceaia
Și Dumnezeu pre mine mrsquoai făcut carele eram om dupre fire
Cu punerea și cu darul tău prin Duhul tăuPre ceale despărţite ca un Dumnezeu cu
preaslăvire unindu-le
AL ACELUIAȘIcircnvăţătură de obște icircmpreună cu mustrare cătră toţi icircmpăraţii arhiereii preoţii monahii și mirenii din gura lui Dumnezeu grăită și
cuvacircntatăCuvacircntul 50
O Hristoase dă-mi mie cuvinte de icircnţe-lepciune
Cuvinte de cunoștinţă și de priceapere Dumnezeiască
Că tu-mi știi neputinţa cuvacircntului mieuȘi neicircmpărtășirea de icircnvăţătura cea din afară
inţă cu mine te amesteci că nu se despărţesc cele ale tale nu se taie defel ci firea fiinţă icircţi este și fiinţa fireldquo (ned)
1 Lipsă un stih icircn ediţia Zagoreos pe care icircl traducem după textul din Sources Chreacutetiennes (stihul 37) bdquoSlavă milostivirii tale și iconomieildquo (ned)
Tu știi că pre tine numai te am Viiaţă și cuvacircnt și cunoștinţă și icircnţelep-
ciuneMacircntuitoriu Dumnezeu și părtinitoriu icircn
viiaţăȘi răsuflarea smeritului mieu sufletlt779gtEu streinul și smeritul cu cuvinteleTu ești nădeajdea mea tu ești sprijinirea meaTu ești lauda mea bogăţiia mea și slavaTu din lume ai voit pre mine CuvinteStreinul pentru milostivirea a mă luaNevreadnicul prostul și mai răulDecacirct tot omul decacirct tot dobitocul cel ne-
cuvacircntătoriuȘi pentru aceasta icircndrăznesc la mila taȘi cer dela tine și grăesc și caz la tineDă-mi cuvacircnt drept dă-mi vacircrtute dă-mi
stăpacircnireSă grăesc cătră toţi cei sfinţiţi ţieȘi cei ce-ţ slujesc ţie icircmpărate al tuturorSă grăesc tăinuitorilor și dregătorilor și
slujitorilorCelor ce li să par că te văd pre tine și-ţ slujescȘi-ţ robesc ţie ca unui Stăpacircn adevăratO voi oameni toţi icircmpăraţi și sacirclniciPreoţi episcopi monahi și amestecaţiSă nu dezvredniciţi a auzi glasulȘi cuvintele meale ale omului celui prostCi pre urechile inimii deșchideţi-le mieȘi auziţi și priceapeţi ce zice Dumnezeul a toate și cel mai nainte de toţi
veaciiCel neapropiiat cel singur atotstăpacircnitoriuIcircntru a căruia macircnă iaste suflarea tuturor
celor ce sacircntIcircmpăraţi bine faceţi dacircnd războiu neamu-
rilorDeaca nu și voi lucrurile neamurilor faceţiȘi obiceaiurile și sfaturile și socotealeleȘi prin multe lucrurile voastre și cuvinteleVă lepădaţi de mine Icircmpăratul vostru
C U V Acirc N T U L 5 0
170
Mai bine era voao cuvintele meale să le pă-ziţi
Și drept să faceţi poruncile meale toateȘi icircntru sărăciia cea fericitălt779vgtViiaţa cea fără de gacirclceavă să o vacircnaţiCă ce folos e să apăraţi lumeaDe moarte și de robiia cea vremealnicăIar voi robi ai patimilor și ai dracilorCu lucrurile voastre să vă faceţrsquo totdeaunaȘi moștenitori ai focului celui nestinsCă toate cealelalte lucruri bune cacircteCineva le lucrează pentru mine și icircmpreu-
nă-pătimireaCea cu aproapele și milostivireaȘi mai icircntacirciu de toate deaca pre sineș să va
miluiȘi cuvintele meale cu toată sacircrguinţa le va
păziȘi pocăinţă va arăta adevăratăIcircntocma pentru ceale mai nainte lucrateApoi dintru aceastea să nu să mai icircntoarcăCi să rămacirce icircntru cuvintele meale ale Stă-
pacircnuluiIcircntru poruncile și legile adevăruluiȘi așa face netrecute și necălcate pre toatePacircnă la moarte și nici un cuvacircnt supţireNici o cirtă din ceale scriseNu va treace cu vedearea Că aceasta-i mie
jărtvăAceasta-i mie tămacirce și prinos și darIar fără de aceastea voi decacirct păgacircnii sacircnteţi
mai răiDin Episcopi cei icircntacirci-șezătoriu icircnţeleageţiVoi carii sacircnteţi peceatea icoanei mealeCei ce sacircnteţi racircnduiţi cu vrednicie să grăiţi
cu mineCei ce covacircrșiţi preste toţi drepţiiCa unii ce vă arătaţi icircntru numele ucenici-
lor mieiȘi purtaţi Dumnezeescul mieu haractiacuterCarii a prea micii adunării ceii de obșteO stăpacircnire ca aceasta aţi luat
Icircn ce fealiu am luat dela lt780gtTatăl eu Cu-vacircntul
Cela ce și mrsquoam icircntrupat Dumnezeu fiind dupre fire
Și icircndoit mrsquoam făcut cu lucrărileCu voirile și cu firile așijdereaCarele sacircnt neicircmpărţit neamestecatDumnezeu și om Dumnezeu iarăș1
Căci ca un om de macircinile voastre am prii-mit să mă ţiu
Iar ca un Dumnezeu sacircnt cu totulNeprins de macircini de tinăȘi nevăzutu-s de cei ce nu vădȘi neapropiiatu-s cela ce pentru toţi mrsquoam
junghiiatEu cel ce-s icircndoit icircntru un ipostasDin Episcopii carii pentru aceasta asupra
tuturorCelor prea mici să rădică ca cei ce sacircnt
smeriţi și jos șădDin Episcopi carii sacircnt departe de vrednicie ndashNu dintru aceia cu al2 cărora cuvacircnt li să
icircmpreună și viiaţaCi peceate iaste a de Dumnezeu icircnsuflatei lorIcircnvăţături și de Dumnezeu grăiri ndash Ci dintru aceia a cărora viiaţa să icircmprotive-
aște cuvacircntuluiȘi cărora necunoscute-s icircnfricoșatele meale
și Dumnezeeștile taineCarii și socotesc că ţin pacircinea carea iaste focȘi ca pre o goală și proastă defaimă pacircinea
meaȘi li să pare că pacircine văd și mănacircncăNevăzind slava mea cea nevăzutăDin Episcopi cei mulţi din puţiniCei icircnalţi și smeriţiCu smereniia cea rea și icircmprotivnicăCarii vacircnează slava cea de la oameniȘi pre mine mă trec cu vedearea Ziditoriul
tuturor
1 Text diferit icircn ediţia lui Nikita Stithatos bdquoDumnezeu om și om Dumnezeu iarășildquo (ned)
2 Icircn manuscris bdquoaleldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
171
Ca pre un scăpătat și sărac lepădatȘi cu nevrednicie să ating de trupul mieuȘi caută să covacircrșască pre alţii mulţiFără de chiemare icircntră icircnlăuntru celor
lt780vgtneicircntrate porţiAle cămării meale și asupra celor negrăitePășesc și năvălesc fără de hainaDarului mieu pre care icircncă nu l-au luatȘi pre care nici să cuvine acestora din afară
să cauteȘi icircndelung rabd eu iubitoriul de oameni1
Și icircntră ca cu un priiaten să grăiască cu mineIcircntru a căruia frică nici ca niște robi nrsquoau
rămasȘi să arată pre eiș ca niște priiateniCei ce nici cunosc darul mieuȘi să făgăduesc să mijlocească pentru alţiiCei ce cu multe păcate sacircnt vinovaţiCei ce pre dinafară bine icircș icircmpodobesc tru-
pulȘi străluciţi cu părearea și curaţi să aratăIar pre suflete mai reale și decacirct tina și de-
cacirct noroiulIar mai vacircrtos decacirct toată otrava cea de
moarte purtătoareIcircltșigt2 au cei drepţi icircntru răotateCă precum dedemult Iuda vacircnzătoriulLuacircnd pacircinea dela mine cu nevrednicieO au macircncat pre dacircnsa ca pre o bucată de
pacircinea cea de obșteȘi pentru aceasta Satanagrave au icircntratIcircntru dacircnsul icircndată și obraznic vacircnzătoriuL-au lucrat al mieu Daacutescalului săuSlujitoriu pre dacircnsul luacircndu-l și robȘi icircmplinitoriu al voilor luiAșa și aceștea pătimesc pre necunoștinţăCacircţi cu icircndrăzneală și cu obrăznicie de tai-
nele mealeCeale Dumnezeești cu nevrednicie să ating
1 Lipsă un stih icircn ediţia Zagoreos bdquopurtacircnd a ace-lora nerușinată icircndrăznealăldquo (ned)
2 Icircn manuscris auml (ned)
Carii mai ales covacircrșesc pre Sfinţi cu Sca-unele
Carii Oltariul carii PreoţiiaCarii pre știinţă și mai nainte de aceasta o auVătămată și după aceasta cu adevăratPrihănită și pășesc lt781gticircn curtea mea cea
DumnezeiascăȘi cu nerușinare stau icircntru ceale neicircntrateIcircndrăznind și cutezind icircnaintea meaNicidecum slava mea cea Dumnezeiască
văzindu-oPre carea deaca o ar fi văzut nu ar fi făcut
aceastaNici icircnaintea ușilor besericii meale ceii
DumnezeeștiAșa de cu obrăznicie ar fi icircndrăznit să icircntreDeci aceastea toate le va cunoaște tot cela
ce voiașteCă adevărate și icircntemeiate-s scriseDintru icircnsăș lucrurile pre care noi Preoţii
le facemȘi nici o minciună nicidecum nu va putea
să afleȘi să va icircncredinţa și va mărturisiCă icircnsuș Dumnezeu prin mine au zis aceas-
teaDe nu e cineva din cei ce fac aceasteaȘi să sacircrguiaște cu cuvinte amăgitoare să le
răsipeascăȘi pre ale sale rușini să le acoperePre care icircnaintea Icircngerilor și a oamenilorLe va descoperi Domnul Dumnezeul tuturorCela ce pre ceale ascunse ale icircntunearecului
le descopereCarele dintru noi Preoţii cei de acumPre fărădelegile sale mai nainte curăţindu-leAșa au icircndrăznit asupra PreoţieiCarele poate să zică aceasta cu icircndrăznealăCă au defăimat slava cea de josȘi pentru singură cea de sus lucrează ceale
Sfinţite
C U V Acirc N T U L 5 0
172
Carele srsquoau icircndestulat cu singure ceale de trebuinţă
Și nu au furișat vreun lucru al aproapeluiCarele pre a sa știinţă prihănită Nu o are de luoări și de apucăriPrin care srsquoau plecat să fie sau să se facăCumpăracircnd sau vacircnzacircnd darulCarele nu au protimisit pre priiaten mai
mult decacirct pre cel vreadniclt781vgtȘi nu pre cel nevreadnic mai vacircrtos
l-au așăzatȘi cine nu să sacircrguiaște pre ai săi adevăraţiPriiateni și oameni să-i facă EpiscopiCa să ia icircntru stăpacircnire pre toateCeale streine Că aceasta a celor măsura-
teci iasteCare și fără de păcat li să pare că iaste acest
lucruLucrurile altei beserici rădicacircndu-leCarele pentru cearerea sấlnicilor celor lu-
meștiA priiatenilor a bogaţilor și a boiarilorNu au hirotonisit și afară de vrednicieCu adevărat nimenea dintru aceștea astăzi
nu-iAvacircnd pre inimă curată de toateȘi neicircmpungacircndu-să de știinţăCă cu adevărat măcar unul au făcut dintru
aceia carii am zisCi păcătuim fără de frică toţiNici cugetacircnd să facem vreo curmare a ră-
uluiNici pre fapta lucrului celui bun făcacircndu-oȘi pentru aceasta nici ne pocăimMăcar că icircntru adacircncul răotăţilor ne-am
cufundatȘi fără de dureare stăm lipiţi de aceasteaCă negustacircnd noi din slava cea Dumneze-
iascăPre slava cea de jos a o treace cu vedearea
nu putemȘi pofta zic a slavei ceii dela oameniPre suflet nu-l lasă nicidecum să se smerească
Nici să se prihănească pre sineș de voeDeci cum spune-mi mie cacircnd aceastea așa
să aflăCela ce vacircnează slava cea dela oameniȘi de bogăţiia carea să strică are trebuinţăCela ce pofteaște să aibă mulţime de aurCela ce cătră răpiri nesăţios să aflăȘi ţine minte răul asupra celor ce nu-i dau
necurmatlt782gtCum va icircndrăzni să zică cum că are pre
Dumnezeu lucrătoriu icircntru sineș1
Și cela ce pre Hristos și pre Tatăl luiȘi pre Duhul Sfacircnt icircntru sineș nu l-au priimitCu cunoștinţă lăcuind și umblacircndUnul Dumnezeu icircntru inima luiCum pre slujba cea adevărată o va arătaȘi dela carele altul să va icircnvăţa smereniiaSau cum să va icircnvăţa voia cea DumnezeiascăCine va mijloci pentru acesta sau icircl va icircm-
păca cu DumnezeuȘi cine icircl va pune icircnainte slujitoriu nerușinatLui Dumnezeu celui singur curat și neicircntinatSpre carele Heruvimii nu icircndrăznesc să cauteCarele iaste tuturor Icircngerilor neapropiiatCine va icircntări și va adeveri pre acesta că
fără de păcat ţineȘi fără de osacircndire lucrează cu sfinţenie slujbaCea icircnfricoșată a jărtvii ceii fără de prihanăCarele Icircnger carele om va putea să spue
aceasta sau va avea vacircrtute să o facăCă eu zic și mărturisesc tuturor ndash Nimenea să nu să rătăcească nici cu cuvin-
te să se amăgească ndashCela ce mai icircntacirciu nu va lăsa lumeaȘi pre ceale din lume din suflet nu le va uricircȘi numai pre Hristos cu adevărat nu-l va iubiȘi pre sufletul său pentru dacircnsul nu-l va pi-
iardeNimic grijindu-să de ceale ce-s cătră viiaţa
omului
1 Lipsă un stih (probabil o scăpare a traducătoru-lui sau copistului) bdquosau că iubește pre Hristos sau are Duhul lui Hristosldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
173
Ci ca cum icircn tot ceasul ar muri așa să fieȘi nu va placircnge mult pentru dacircnsul și nu
să va tacircnguiȘi nu va avea dorirea numai singur a aceluiaȘi prin multe necazuri și dureri1Nu să va icircnvrednici să ia pre Dumnezeescul
DuhPre carele și Dumnezeeștilor Apostoli l-au datCa printrrsquoicircnsul pre toată lt782vgtpatima să o
goneascăȘi pre toată fapta bună cu lesnire să o ispră-
veascăȘi icircndestulate izvoară de lacrămi să căștigeDe unde e curăţeniia și vedearea sufletuluiDe unde iaste cunoștinţa Dumnezeeștii voiDe unde iaste luminarea Dumnezeeștii
străluciriȘi vedearea luminii ceii neapropiiateDe unde nepătimirea și sfinţeniiaSă dă tuturor celor ce srsquoau icircnvrednicitSă vază și să aibă pre Dumnezeu icircntru ini-
ma saȘi să se păzească dela dacircnsul și să păzească
și elNevătămate Dumnezeeștile lui porunci ndash Preoţie și ocacircrmuire a sufletelor A priimi sau a stăpacircni să nu icircndrăzneascăCă precum Hristos lui Dumnezeu și Tată-
lui săuȘi să aduce și el pre sineș să aduceAșa și pre noi și icircnsuș ne aduceȘi el pre noi iarăș așa ne priimeașteFiindcă spre judecată și osacircndă icirci va fiApucarea de niște lucruri ca aceasteaMai rău decacirct ucigașul iaste lucrul acesta mai
rău decacirct preacurvariul și decacirct curvariulȘi decacirct toate cealelalte păcateDeci aceastea toate icircntru muritori acum să
săvacircrșescCă unii icircmprotiva altora păcătuim cu ade-
vărat
1 Icircn manuscris bdquoȘi nuldquo (ned)
Și cela ce pre ceale Dumnezeești cu semeţie le cacircrciumăreaște
Și vinde pre darul DuhuluiIcircmprotiva cu adevărat lui Dumnezeu păcă-
tuiașteCă cel ce e pus icircn faţa CuvacircntuluiAșa iaste datoriu să vieţuiască precum acelaȘi așa aseamenea cu acela să zicăbdquoVulpile au vizuini cu adevăratȘi toate pasările cuiburiIar eu nu am unde capul să-mi plecrdquolt783gtCela ce srsquoau icircnvrednicit să fie slujitoriu
al lui HristosCă nimic el al său nicidecum nu areNici iaste datoriu să căștige ceva al lumiiDecacirct numai pre singură trebuinţa trupuluiIar cealelalte toate săracilor și streinilorȘi besericii sale să cuvine să le dăruiascăIar deaca iarăș va icircndrăzni la ale sale cheltueliFără de treabă să le metahirisească pre
aceastea cu stăpacircnireȘi pre ale streinilor nemeacuteniilor să le dăruiascăȘi case să zidească și moșii să cumpereȘi mulţime de robi după sine să tragăVaiŭ ce fealiu e osacircnda acestuiaNegreșit să aseamăltnăgt acesta omuluiCarele pre toată zeastrea muerii saleDe tot o au macircncat rău din nebunieCarele cu adevărat prinzindu-să și neavacircnd
să-i deaCeracircndu-să dela dacircnsa banii negreșitLa lipsa soţiei sale să se icircmplineascăȘi să trimite să se icircnchiză icircn temniţăDeci așa vom fi și noi Preoţii și slujitoriiCarii pentru sineș și pentru nemeacutenii și pri-
iateniRău cheltuim veniturile besericilorȘi pre săraci nu-i grijim nicidecumCi case băi mănăstiri și turnuriZidim și icircnzestrăm și nunte facemȘi pre besericile noastre ca pre niște streineLe defăimăm și ne lenevim despre dacircnsele
C U V Acirc N T U L 5 0
174
Și multă vreame ne depărtăm de dacircnseleCarii și petreacem icircn loc streinLăsind văduve pre fămeile noastreNici o purtare de grijă de dacircnsele nefăcacircndIar de și icircngăduim la dacircnsele și lăcuimNu căci ne ţinem de dorul acestoraCi numai ca să trăim din veniturileLor cu icircndestulare și să benchetuimlt783vgtIar pentru frumseaţea sufletului mirea-
sii lui HristosCarele din noi Preoţii să grijaștePre unul numai arată-mi mie și cu acesta
mă voiŭ icircndestulaCi vai noao jărtvitorilor veacului al șapteleaMonahilor Episcopilor și slujitorilorCă pre legile lui Dumnezeu și ale Macircntui-
toriuluiLe călcăm ca pre niște de nimic vreadniceȘi deaca undeva srsquoar arăta un mic icircntre oa-
meniDar mare la Dumnezeu ca cela ce lui iaste
cunoscutNefăcacircnd pogoremacircnt patimilor noastreIcircndată să izgoneaște ca unul din făcătorii
de realeȘi să goneaște de noi din mijlocȘi scos afară din sobor să face precum de-
demultHristosul nostru dela Arhiereii cei de atun-
cea și dela cumpliţii IudeiPrecum icircnsuș au zis și de-a pururea zice
aceastaCu luminatul glas al măririlor saleIcircnsă iaste Dumnezeu carele icircl va icircnălţa pre
dacircnsulȘi-l va priimi lacircngă sineș precum icircn viiaţa
aceastaAșa și icircn ceaia ce va să fie și icircl va proslăviIcircmpreună cu toţi Sfinţii pre carii i-au dorit
acestaDar ce zice și cătră noi CuvacircntulVoi Monahilor carii vă păreţi că sacircnteţi
sacircrguitoriu
Pre omul cel dinlăuntru icircmpodobiţe-l cu blagoceacutestiia
Și cel dinafară negreșit curat va fi mieCă acela adecă spre folosul vostru va fiȘi al celor ce vor vedea lucrurile voastre cea-
le buneIar acela dorit mie Ziditoriului tuturorȘi ceatelor meale celor gacircndite și Dumne-
zeeștiIar deaca pre idolul cel dinafară numai icircl
icircmpodobiţiCu singură icircmpodobirea năravurilor aces-
tuialt784gtȘi celor ce vă privesc pre voi socotiţi să
le fiţi iubiţiPrin iscusinţa cea dinafară a ostenealelorIar de chipul mieu cel iubit nicidecumPurtare de grijă nu faceţi spre curăţirea și
icircmpodobireaAcestuia cu sacircrguinţă și cu lacrăme și cu
ostenealePrin care și mie și tuturor vă arătaţiOameni luminat și cuvacircntători și Dumne-
zeeștiVă asemănaţi mie cu adevărat mormacircnturi-
lor celor icircmpuţitePrecum oarecacircnd Fariseii precum am zisZicacircnd și mustracircnd nebuniia acestoraDinafară străluciţi plini fiind icircnlăuntru de
putoareCu oase moarte plini de gacircnduri reale și de
cuvinte ale inimii ceii realeȘi de patimi și de socoteli și de cugete vi-
cleaneCă cine dela voi au căutat acesteaPost zic aspra petreacere ostenealePăr murdarefsit și nespălat ferecături de
fiiarăHaină de păr mulţime de umflături ale ge-
nunchelorCulcare vacircrtoasă iarbă spre așternutul pa-
tului
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
175
Și toată ceaialaltă rea pătimire a vieţiiBune-s și aceastea deaca bine să săvacircrșescCare sacircnt ale minţii voastre și ale lucrării
ceii ascunseCu cunoștinţă și cu icircnţelepciune și cu cu-
vacircntareIar deaca afară de aceasta pentru acealea
mare ceva cugetaţiȘi socotiţi că sacircnteţi ceva nimic fiindFără de aceaia poate leproșilor vă asămă-
naţiCarii cu haine strălucite sacircnt icircmpodobiţi
spre amăgirea celor ce-i privescCi tuturor celor din afară zicacircndu-le să se
bucureDe singură lucrarea cea din lăuntru a vă ţineaSacircrguiţi-vă cu fierbinţeală cu lt784vgtsudorile
și ostenealeleFaptelor bune celor Dumnezeești și ale
Sfinţitelor nevoinţeCa să vă arătaţi mie feciorealnici cu cugeteleLuminaţi la toată minteaȘi să vă uniţi cu mine Cuvacircntul prin cu-
vacircntulIcircnţelepciunii meale și al cunoștinţei ceii
mai icircnalteToată mulţimea norodului mieu celui sfinţitVino cu sacircrguinţă cătră mine Stăpacircnul tăuVino dezleagă-te de legăturile lumiiUraște toată amăgirea simţirilorFugi de pricinile răotăţilor degrabDe pofta vederii și de a trupuluiDe trufiia cugetelor și a vieţiiPre care cunoaște-le că sacircnt ale nedreptăţii
lumiiCare aduc la peire pre cel ce le metahiriseaștePre dacircnsele cu patimă și cu icircmpătimire icircn
viiaţăȘi dușman al mieu cu ticăloșie icircl săvacircrșescIa icircntru inima ta dorul DumnezeeștilorMeale lucruri al bunătăţilor celor veacinice
Pre care ţie icircntrupacircndu-mă ca unui iubit ţi le-am gătit
Ca să fii deapururea cu mine ospătacircndu-te negrăit
La masa Icircmpărăţiei mealeCeii din Ceriuri cu toţi SfinţiiCă cunoaște-te pre sineţ că muritoriu și
stricăcios eștiPuţină rămășiţă de traiu avacircnd icircn viiaţăȘi cum că nimic din ceale icircn lume nu-ţ va
urma ţieStrălucite și veselitoare și dulci aiceaCacircnd cătră Corturile ceale de acolograve te vei
duceDecacirct singure lucrurile ceale ce icircn viiaţăReale sau bune de tine srsquoau lucratȘi cunoscacircnd stricăciunea și curgerea tuturorLăsacircnd pre ceale de jos vino sus te chiem
pre tineCătră mine Dumnezeul totului lt785gtși
MacircntuitoriulCa icircn veacii veacilor să trăești cu adevăratȘi icircntru bunătăţile meale să te desfăteziPre care le-am gătitŭ celor ce mă iubesc pre
mineȘi deapururea și acum amin și icircn veaci
AL ACELUIAȘCum că cei slăviţi ai pămacircntului și trufași și cu bogăţiia icircmprejurul umbrii celor ce să văd să rătăcesc Iar cei ce pre ceastea de faţă le-au defăimat icircntru nerătăcită icircmpărtă-șirea Dumnezeescului Duh să fac
Cuvacircntul 51De credincioși Stăpacircne defăimat văzin-
du-măCa cum aș fi amăgitoriu și rătăcitCă zic cum că pre Duhul cel Sfacircnt prin iu-
birea ta de oameni
C U V Acirc N T U L
176
Și prin rugăciunile părintelui mieu l-am luatMiluiaște-mă și dăruiaște-mi cuvacircnt cu-
noștinţă și icircnţelepciuneCa toţi cei icircmprotivnici mie să cunoascăCă icircnlăuntrul mieu grăiaște Duhul tău cel
DumnezeescDă-mi mie să grăesc precum ai zis dă-mi și
mie precum te-ai făgăduitCărora a grăi icircmprotivă sau a sta icircmprotivă
nimenea dintru dacircnșii să nu poatăCă tu ești dătătoriul tuturor bunătăţilorEu Hristoase măcar zic ei că eu robul tău
mă rătăcescNiciodată nu mă voiŭ pleca văzindu-te pre
tine Dumnezeul mieuȘi privind preacurată și Dumnezeiască faţa taȘi dela dacircnsa priimind strălucirile tale ceale
DumnezeeștiStrălucindu-mă prin Duhul la ochii minţii
mealeCi să nu dai o Dumnezeule ca toţi să se
rătăceascăCei ce acum cred icircntru tine cu rătăcirea cea
pierzătoareCa să nu crează că tu și acum pre toţi icirci lu-
minezilt785vgtStrălucindu-i cu razele Dumnezeirii
tale ceii DumnezeeștiCă tu mult ești icircntru icircndurări iar noi icircntru
păcateTu icircntru lumină neapropiiată lăcuești iar
noi icircntru icircntunearec toţiTu afară ești de zidire iar noi icircntru zidireIar cei mai mulţi dintru noi și ei de zidire
afară-sIcircntru simţirea tuturor sacircnt nesimţindȘi afară de fire fiind afară-s și de toateCarii văzind nu văd privind nu privescNici pre minunile lui Dumnezeu icircntru
simţire gacircndităA le icircnţeleage nu pot ci sacircnt afară de lume
Iar mai vacircrtos icircn lume ca niște morţi sacircnt și mai nainte de moarte
Și mai nainte de moarte ţinuţi icircn iadul cel prea de jos
Deci acește-s cu adevărat pre carii Scriptu-ra ta icirci numeaște
Cei slăviţi cei bogaţi cei trufași icircntru toateCarii și păracircndu-li-să că sacircnt ceva din unele
ca aceasteaNicidecum putacircnd să vază pre a loruș rușineCă pre icircnţelepciunea lumii o au icircntru si-
neșȘi pre slavă ca pre o haină și pre trufiia cea
deșartăCa pre un cort o au zidit cu minţi rătăciteȘi cu aceaia adecă srsquoau icircmbrăcat iar icircntru
aceaia lăcuescȘi ca icircntru un fund al iadului celui mai de
jos șădȘi nu cunosc pre Dumnezeu nu cunosc lu-
meaȘi pre toate făpturile Ziditoriului ceale din
lumeCă cine va cunoaște pre Ziditoriul mai na-
inte de a vedea pre ZiditoriulIcircntru cuvacircnt ca un cuvacircntătoriu iar icircn min-
te gacircnditoriuȘi icircntru simţire gacircndită cu mintea văzindu-lCine Cela ce veade Duhovniceaște prin
Dumnezeescul DuhCu taină strălucindu-să icircmpreună și povă-
ţuindu-sălt786gtCătră cunoștinţa Făcătoriului umbros
oare cum srsquoar suiCăci așa curăţindu-să mai luminată pre cu-
noștinţăSă va icircnvrednici să o ia precum toată Scrip-
tura ziceIar cei pătimași precum am zis aceia carii
pre trufieO poartă ca pre o haină și cu părearea ca
cu o slavă
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
177
Să icircmbracă și să veselesc și-ș racircd de alţiiȘi să joacă icircn ultmgtbre dupre chipul cote-
ilorDeaca ai fi aruncat o nucșoară și alergacircnd
ar fi sunatEi sar o apucă și icircn gură o iau pre dacircnsaȘi cu dacircnsa să tăvălesc icircmpreună și saltăȘi deaca ar tacircricirc cineva icircnaintea picioarelor
lor funieSă icircntorc și cad și picioarele sus icircn aerLe icircntind și pricinuitori de racircs oamenilor
tuturorCelor ce văd pentru cădearea lor să facDeci așa aceștea fără de simţire veselesc pre
draciȘi cu faptele sale și cu năravurile așijdereaDeci unii ca aceștea spune-mi mie celui ce
te icircntreb cacirct poţiCum tainele lui Dumnezeu le vor povesti
altoraȘi cum cu lumina cunoștinţii să vor lumina
măcar cacirct de puţinȘi pre alţii va icircmpărtăși sau judecată dreaptăCu deslușire adevărată vor scoate dupre
dreptateCei ce cu icircntunearecul ca cu o haină sacircnt
icircmbrăcaţiIcircntru nesimţire nesimţiţi morţi icircn mijlocul
vieţiiCi o voi iubitorilor de Dumnezeu auziţi
graiuriAdevărate și minunate pre care gura
DomnuluiȘi mai nainte apucacircnd le-au grăit și acum
le grăiaște tuturorDe nu veţi lepăda slava de nu veţi arunca
bogăţiiaDe nu vă veţi dezbrăca cu totul de trufiia
cea deșartăDe nu decacirct toţi cei mai de pre lt786vgturmă
icircntru lucruri vă veţi face
Și icircntru icircnsuș gacircndurile iar mai vacircrtos icircn-tru icircnţeleageri
Mai pre urmă decacirct toţi pre sinevă să vă so-cotiţi că sacircnteţi
Părae de lacrămi și curăţire a trupuluiNu veţi căștiga nici veţi vedea cum să lu-
crează aceasteaDeci placircngeţi-vă pre sinevă deci pocăiţi-văDeci fierbinţi lacrămi icircn fieștecarea zi vărsaţiȘi pre ochii cei gacircndiţi ai inimii să-i spălaţiCa lumina strălucind icircn lume să o vedeţiCarea strălucind strigă și chiultiagtște Eu
lumina lumiiAm fost sacircnt și voiŭ fi și voesc să fiu văzutăCă pentru aceasta am venit icircn lume trupeașteUnul icircndoit făcacircndu-mă și rămacircind unul
așijdereaCa cei ce cu credinţă să icircnchină mie Dum-
nezeului celui văzutȘi poruncile meale le păzesc nevăzutSă se strălucească și gacircnditoriu icircn taină icircn-
văţindu-să slavaDumnezeirii meale ceii icircnfricoșate și carea
trup au luatȘi pre doimea firilor cu deamăruntul văzin-
du-oAtuncea ca pre un Dumnezeu fără de icircndo-
ire să mă laudeCă icircntrrsquoalt fealiu nu să poate bine pre ico-
nomiia meaȘi pre a mea pogoracircre să o cunoască și să se
icircnfricoșeazeȘi să se icircnchine mie ca unui Dumnezeu ce-
lui ce icircn chipul omuluiMrsquoam făcut și Dumnezeu am rămas netacircl-
cuitDoao-s cel unul nedespărţite dupre ipos-
tas nu dupre fireDeci un Dumnezeu sacircnt eu și om desăvacircrșitCu totul desăvacircrșit cu totul icircntreg trup
suflet minte și cuvacircntOm tot și Dumnezeu icircn doao fiinţe
C U V Acirc N T U L
178
Icircntru icircndoite firi așijderea icircntru icircndoite lucrări
Icircntru icircndoite și voiri icircntru lt787gtun ipostasDumnezeu icircmpreună și om unul sacircnt din
TroiţăCei ce așa au crezut că sacircnt eu și mrsquoau cu-
noscutDupă ce srsquoau curăţit pre sineș cu sacircrguinţă
și cu pocăinţăȘi au putut să vază icircntru curată inimăȘi icircn taină să se icircnveaţe gacircnditoriu icono-
miia meaAceștea mă vor iubi pre mine din toată inimaȘi aceștea vor păzi și toate poruncile mealeSpăimacircntacircndu-se cu totul de nemărginită
milostivirea meaAceștea vor fi și icircmpreună cu mine și păr-
tași ai slaveiPărintelui mieu vor fi icircn veacii veacilor
AL ACELUIAȘVedeare strălucită pentru raiul cel gacircndit și pentru lemnul vie-
ţii cel dintru dacircnsulCuvacircntul 52
Bine ești cuvacircntat Doamne bine ești cu-vacircntat singure
Bine ești cuvacircntat milostive preabinecu-vacircntate
Cela ce ai dat icircn inima mea lumina porun-cilor tale
Și ai răsădit icircntru mine lemnul vieţiiȘi mrsquoai arătat pre mine alt raiu icircntru ceale
văzuteIcircntru ceale simţite adecă gacircndit icircnsă gacircn-
dit icircntru simţireCă ai unit cu sufletul mieu pre alt Duh
Dumnezeesc al tăuPre carele l-ai și sălășluit icircntru ceale dinlă-
untru ale mealeAcesta singur iaste lemnul vieţii cu adevărat
Acesta icircn oricare pămacircnt srsquoar sădi adecă icircn sufletul omului
Și icircn inima acestuia srsquoar icircnrădăcina raiu icircl arată
Icircndată preastrălucit și icircmpodobit cu toateSadurile ceale frumoase și cu pomi și cu
roade de multe fealiuriIcircmpistrit cu flori și cu crini cu mir miro-
sitoriuȘi aceștea sacircnt smereniia și bucuriia și pacealt787vgtBlacircndeaţea și milostivirea placircnsul
ploile lacrămilorȘi streină veselie icircntru dacircnsele zarea daru-
lui tăuCarea tuturor străluceaște celor ce-s icircn raiuTu ești păhar carele icircmi verși mie apele vie-
ţii taleȘi cuvintele Dumnezeeștii cunoștinţe cu
icircndestulare icircm daiIar cacircnd nu vei voigrave și vei lua pre aceasteaEu fără de simţire nesimţitoriu ca o piiatră
sacircntTracircmbiţa fără de duh niciodată nu va glăsuiAșa și eu fără de tine ca un fără de sufletu-sȘi fără de suflet cu neputinţă iaste să lucrea-
ze cevaș trupulAșa nu poate sufletul fără de Duhul tăuSă se mișce și poruncile tale Macircntuitoriu-
le să le păzeascăNici poate să te vază nici să-ţ stea icircnainteNici să laude slava ta cu priceapere o
Dumnezeul mieuDeci pentru aceasta glăsuesc ţie și pentru
aceasta strigCela ce ești sus cu Tatăl și jos icircmpreună cu
noi te afliNu precum oarecarii socotesc că cu singură
lucrareaNici precum chitesc cei mulţi că cu singu-
ră voia numaiNici cu singură putearea ta ci și cu fiinţaDe să cade să icircndrăznim a zice fiinţă la tine
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
179
Sau a gacircndi nemuritoriule mai presusule de fiinţă singure
Că deaca ești cu adevărat cu totul netacirclcuitNevăzut neapropiiat și neicircnţelesNeajuns nepipăit neprins tot Macircntuito-
riule Cum te vom numi pre tine Și cum pre tine
și fiinţăȘi icircn ce fealiu și icircn care fealiu vom icircndrăzni
să te chiemămCăci cu adevărat niciunul din toate ești o
Dumnezeul mieuCi toate lucrurile tale dintru nefiinţă srsquoau
adusȘi numai tu singur ești nezidit singur fără
de icircnceput Macircntuitoriulelt788gtTreime Sfacircntă și cinstită Dumnezeul
tuturorȘi pre lumina Slavei tale ceii preacurate o ai
arătat noaoăPre dacircnsa și acum dăruiaște-o mie nedepăr-
tată MacircntuitoriuleDă-mi mie pururea printrrsquoicircnsa ca printrrsquoo
oglindă să te văz CuvinteȘi frumseaţea ta cea nebiruită bine să o icircn-
ţelegCarea neicircnţeleasă iaste cu totulȘi prea icircmi spăimacircntează mintea mea și
din minţile meale mă scoateȘi focul dragostei tale icircntru inima mea icircl
aprindeȘi acesta săvacircrșindu-să icircntru văpaia Dum-
nezeescului dorMai luminat icircmi arată slava ta Dumnezeul
mieuPre carea icircnchinacircndu-mă cer dela tine Fi-
iule al lui Dumnezeu dă-mi-oȘi acum și icircn veacul cel ce va să fie fără de
diiadohisire1 să o amȘi printrrsquoicircnsa veacinic să te văz pre tine
Dumnezeule
1 Neicircntrerupt (din grec ἀδιαδόχως) (ned)
Să nu-mi dai mie Stăpacircne slavă deșartă icircn lume
Nici bogăţie carea piiare nici talanţi de aurNici icircnălţime de scaun nici dregătorie a ce-
lor ce să stricăCu cei smeriţi icircnjugă-mă pre mine și cu cei
săraci și blacircnzi2
Și pre slujba mea deaca nu spre ceaia ce ias-te de folos
Și deaca nu dupre plăcearea ta și dupre sluj-ba ta
O uneltesc binevoiaște a mă dezvrednici de aceasta
Și pre singure păcatele meale a le placircnge Stăpacircne
Și de singură judecata ta cea dreaptă a mă griji
Și cum voiŭ da răspuns icircnaintea ta că mult te-am icircntacircracirctat
Așa Păstoriule cel milostiv cel bun și blacircndCela ce voești ca toţi cei ce cred icircntru tine
să se macircntuiascăMiluiaște-mă și auzi cearerea mea aceastaSă nu te macircnii să nu-ţi icircntorci faţa ta des-
pre minelt788vgtCi voia ta să o icircmplinesc icircnvaţă-măCă nu caut voia mea să se facăCi a ta ca și ţie să-ţi slujesc icircndurateJuru-te pre tine miluiaște-mă cel ce ești
din fire milostivȘi ceaia ce iaste de folos sufletului mieu ce-
lui ticălos fă-oCă Dumnezeu iubitoriu de oameni icircnsuţ
singur eștiNezidit fără de sfacircrșit și atotputearnic cu
adevăratViiaţă a tuturor lumină a tuturor celor ce
te-au iubit pre tineȘi de la tine iubitoriule de oameni foarte-s
iubiţi
2 Un stih lipsă icircn ediţia Zagoreos bdquoCa și eu să mă fac și smerit și blacircndldquo (ned)
C U V Acirc N T U L
180
Cu carii icircmpreună racircnduiaște-mă Stăpacircne și al Slavei tale ceii Dumnezeești
Săvacircrșaște-mă părtaș și icircmpreună moșteni-toriu
Că ţie Tatălui icircmpreună cu Fiiul cel icircm-preună fără de icircnceput
Și Dumnezeescului Duh să cuvine slava icircn veacii veacilor Amin
AL ACELUIAȘCearere și rugăciune a cuviosului că-tră Dumnezeu pentru ajutoriul lui
Cuvacircntul 53Stăpacircne Hristoase stăpacircne de suflete macircn-
tuitoriuleStăpacircne Dumnezeule al tuturor celor văzuteȘi al puterilor nevăzute ca un ZiditoriuAl tuturor celor din Ceriu și al celor ce-s
mai presus De Ceriu și de toate CeriurileȘi de ceale ce-s supt pămacircnt și al celor de
pre pămacircnt așijdereaTu ești Domn acestora și Dumnezeu și
StăpacircnTu cu macircna ta icircmprejur ţii zidireaCă icircntru dacircnsa coprinzi pre toateMacircna ta Stăpacircne e putearea cea mareCarea pre voia Tatălui tău o icircmplineașteȘi dimiurghiseaște1 lucrează și zideașteȘi iconomiseaște ceale ale noastre negrăitDeci aceasta și pre mine acum aducacircndu-măDintru nefiinţă mrsquoau făcut lt789gtsă fiuCare și după ce mrsquoam făcut eram icircn lumea
aceastaNecunoscacircndu-te nicidecum pre tine bu-
nul StăpacircnPre tine Ziditoriul mieu pre tine o Făcă-
toriul mieuȘi ca un orb eram icircn lume
1 Grecism (δημιουργεῖ) creează făurește (ned)
Și ca un fără de Dumnezeu necunoscacircnd pre Dumnezeul mieu
Deci tu icircnsuţi mrsquoai miluit și mrsquoai cercetatȘi mrsquoai icircntors și mi-ai strălucit lumină icircn-
tru icircntunearecȘi mrsquoai tras cătră sineţ o plămăditoriuleȘi scoţindu-mă din groapa cea prea prea de
josDin icircntunearecul patimilor din icircntuneare-
cul cel prea adacircncAl poftelor și al dezmirdărilor vieţiiMi-ai arătat calea mi-ai dat povăţuitoriuCarele cătră poruncile tale mrsquoau povăţuitCăruia urmacircndu-i fără de grijă petreceamMă bucuram cu bucurie carea nu să grăiaș-
te CuvinteVăzindu-l pre el că urmelor tale urmeazăȘi cu tine voroveaște de multe oriIcircncă și pre tine bunul Stăpacircn văzindu-teCu povăţuitoriul mieu și Părintele icircmpreu-
nă de faţă fiindNegrăită dragoste și dorire aveamȘi mai presus de credinţă și de nădeajde eramȘi ziceam Iată văz pre ceale ce vor să fieȘi Icircmpărăţia Ceriurilor e de faţăȘi bunătăţile care ochiul nu le-au văzutȘi ureache nu le-au auzit icircnaintea ochilor
miei le văzuȘi le am pre dacircnsele și ce mai mult voiŭ nă-
dăjduiSau credinţa mea icircntru care altele voiŭ ară-
ta-oCă mai mare alt lucru decacirct aceastea nu va fiIcircntru aceastea fiind eu și icircntru aceastea
desfătacircndu-măAi luat de pre pămacircnt pre Părintele mieu
vai mieAi rădicat pre povăţuitoriul lt789vgtmieu dela
ochii mieiO iubitoriule de oameni și mrsquoai lăsat singurCu adevărat siriman cu adevărat singură-
tăţit
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
181
Și cu adevărat dela toţi-s neajutoritȘi al turmei ndash vai mie ndash icircnainte-stătătoriu
și păstoriuPre mine cel cu adevărat strein și fără de
icircnainte-stătătoriuIcircnsuţ mrsquoai pus cu judecăţile care știiPentru aceasta acum te rogAcum te icircnduplec și cer căzind la tineSă nu te icircntorci să nu mă părăseștiSă nu mă lași pre mine o Stăpacircnul mieu
singurȘtii călătoriia căii cea cu greu de călătoritȘtii nebuniia tălharilor cea asupra noastrăȘtii mulţimea hiiarălor celor realeȘtii neputinţa mea Hristoase al mieuȘi necunoștinţa pre carea ca un om o am Dar nici om mi să pare că nicidecum sacircntCi decacirct oamenii mult mai jos rămacirciuCă icircntru toate decacirct toţi cel mai de pre
urmă sacircntȘi mai mic cu adevărat decacirct toţi oameniiVarsă preste mine Icircmpărate și Dumnezeul
mieuMila ta cea mare cer și mă rogCa pre lipsirile meale Macircntuitoriule Și neajungerile să le icircmplinească aceastaȘi om tot icircntreg să mă facă pre mineNelipsit nimic de ceale de nevoeȘi așa să mă pui icircnaintea ta CuvinteNeosacircndit fără de prihană pre mine robul
tăuCa să te laud pre tine icircn veacii veacilor
AL ACELUIAȘRugăciune cătră Sfacircnta Troiţă
Cuvacircntul 54O Părinte Fiiule Duhule Treime Sfacircntă Bunătate nedeșărtată carea la toţi curge frum-
seaţe multicircndrăgită lt790gtcarea nu are saţiu Cu singură credinţa și afară de nădeajde
macircntuiaște-mă
O lumină icircntreit luminătoare O Treime preasfacircntă
Treime dupre feaţe și unime dupre fiinţăCu singură credinţa și afară de nădeajde
macircntuiaște-mă O izvorule al icircnţelepciunii facircntacircnă a Sfin-
ţenieiCu singură credinţa și fără de nădeajde
macircntuiaște-mă O focule de păcate curăţitoriule Pre sufletul mieu de greșale curăţeaște-lPre sufletul mieu de neștiinţe spală-l Pre sufletul mieu din icircntinăciuni răpeaște-l Pomenirile sufletului mieu stăpacircneaște-le Și preste cugetele minţii meale icircmpărăţeaște Icircmpărat bine-putincios preste patimi arată-
măPre Domniia minţii străluceaște-o inimii
mealeSlobozeaște-mă de tot păcatul Luminează-mă icircnfrumseţează-mă pre
mine cel icircntunecat Cu ochiu preamilostiv caută la mine O Părinte Fiiule Duhule Treime Sfacircntă Tu icircmi dăruiaște icircnger de raze purtătoriu Al minţii ajutătoriu Pedagog icircnainte-stă-
tătoriuPovăţuitoriu icircndreptacircndu-mă cătră macircntuire Sufletul mieu și trupul curăţeașteTu pre mine muritoriul Sfinţit fă-măTu pre mine de cugetele ceale pămacircntești
icircnstreinează-măTu usucă izbucnirile inimii meale Tu izvoraște-m mie ploi de lacrămi Că Dumnezeu ești milostiv de bine făcă-
toriuNepomenitoriu de rău celor ce au nelegiuitCu totul bine-apropiiat tuturor celor ce au
păcătuitȘi icircndelung-răbdătoriu tuturor celor ce te-
au lepădatNu drepţilor celor Sfinţiţi
C U V Acirc N T U L
182
Nu celor fără prihană celor ce srsquoau strălucitAi hotăracirct macircntuire de lt790vgtmărturisireCi ai dăruit chipuri de pocăinţă Mie pacircngăritului și cu totul macircnjituluiMie răului și cu totul icircntinatuluiMie icircntunecatului și icircnnoroituluiCă am nelegiuit decacirct cei dedemult mai multTe-am macircniiat și te-am icircntăracirctat foarteMai presus de măsura stealelor celor nenu-
mărateMai presus decacirct năsipul mărilor am păcă-
tuit ţieNu iaste feliu de răotate de viclenieNu iaste rușine de răotate de neajungereCare să nu fiu lucrat icircn toată vreamea și lo-
culCu sufletul cu gacircndul și cu cuvintele și cu
fapteleIcircnmulţitu-srsquoau fărădelegile meale uracircciu-
nileIcircnmulţitu-srsquoau sarcinile greșalelor mealeCu lanţuri gacircndite icircmi icircmpil grumazulCu legături nescăpate stracircng pre inima meaNici a rădica capul și a căuta icircn sus nu pociuNici slăbire iaste icircntru știinţa meaCu nevrednicie la icircnălţimlteagt Ceriului cautCu nevrednicie praful pămacircntului icircl calcCu nevrednicie faţa oamenilor o văzCu nevrednicie grăesc cu aproapeleCă pre macircniia ta o am aprins pacircnă icircn sfacircrșitPre iuţimea cea icircnfricoșată o am aţiţat fără
de cuviinţăTe-am macircniiat pre tine și te-am icircntăracirctat
foarteȘi icircnaintea ta tot lucrul uracirct l-am făcutȘi niciuna din voile tale ceale curate nrsquoam
voitȘi niciuna din doritele judecăţile tale nrsquoam
doritȘi niciuna din icircnţeleaptele tale porunci
nrsquoam păzit
Și nici unul din graiurile tale ceale mari nrsquoam ţinut
Și acum plec ţie genunchiul lt791gtinimii mealeIcircmi plec capul cel cu totul funinginitIcircmi plec grumazul cel cu totul macircnjitBunătăţii tale grumazul mieu icircm plecBunătăţii tale rugăciunea o aducGreșit-am nelegiuit-am și mrsquoam răsturnat Păcătuit-am nedreptăţit-am și mrsquoam osacircn-
ditPăcătuit-am lepădat-am și nu mrsquoam ruși-
natCi rog pre a ta bunătateCi rog pre a ta nepomenire de răuCi rog pre milostivirea cea desăvacircrșitCi rog strig ţie macircntuiaște-mă curăţeaște-
mă1
Lasă-mi mulţimea greșalelor mealeLasă-m datoriile meale ceale grealeLasă-mi icircntinăciunile meale ceale multeLasă-m toate uracircciunile mealeȘi să nu mă zdrobești pre mine cu păcatele
mealeȘi să nu mă omori pre mine cu fărădelegile
mealeCu gacircndurile meale ceale reale să nu mă
răpeștiȘi cu uracircciunile meale să nu mă arziSă nu mă lipsești de bunătăţile ceale veaciniceDe la masa cea nemuritoare să nu mă scoţiSă nu mă icircnstreinezi de bucuriia SfinţilorSă nu mă păgubești de macircntuirea meaȘi darul botezului dă-mi-l iarășDumnezeiasca și marea shimă a monahilorCă mai nainte de a mă icircntina cu păcateleMai nainte de a mă netrebnici cu uracircciunileIcircnvredniceaște-mă Sfintei IcircmpărtășiriPăharului vieţii Sacircngelui celui din
Dumnezeu cursSpre șteargerea greșalelor celor multeSpre dezlegare spre curăţire spre macircntuire
1 Icircn manuscris kpararparachwemszlig (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
183
Și icircn ceasul cel de pre urmă cel amar al morţii
Icircn ceasul cel greu și preachinuitoriuIcircn ceasul cel icircntunecat și icircnneguratMacircntuiaște-mă miluiaște-mă curăţeaște-mălt791vgtSufletul mieu cu blacircndeaţe desparte-l
dltegt trupDe trupul mieu cel netrebnicitSufletul cel icircntunecat arată-l strălucitȘi de dracii cei răi izbăveaște-lToate zapisele greșalelor Și scrisorile datoriilor mealeSfășii-le răsipeaște-le icircn fundul iaduluiRumpele cenușază-le arde-le pănă icircn sfacircrșitBlacircnzi luminaţi icircngeri trimite-mi atunceaCa să icircnfracircngă poacutelcurile dracilorȘi pre suflet să-l răpească din muncăPre sufletul cel tiranisit să-l miluiascăȘi sus fără de păcate să-l ducăCătră icircntreit-luminătoriul și singur icircmpă-
ratulȘi să-l unească pre dacircnsul cu toţi cei macircn-
tuiţiȘi să-l icircnvrednicească bucuriei SfinţilorPriimeaște mijlocitoare pre bunătatea taDă-mi Darul tău solitoriu ales bunătatea
ta nepomenirea de rău Milostivirea icircndurarea cea desăvacircrșit Priimeaște mijlocitoare a doa pre cea prea-
icircnaltă Pre veselitoarea lumii Cocoana Maica și
Fecioara Dumnezeiasca Scară Toiagul cel icircnsufleţit
Scaunul Priimeaște mijlocitoare racircnduiala și ceata
cea slobozitoare de fulgereScaunele Heruvimii și Serafimii cei de focDomniile Puterile StăpacircniileIcircncepătoriile Arhanghelii și IcircngeriiPriimeaște mijlocitoriu luminat și de raze
purtătoriu Pre Mergătoriul tău icircnainte cel Sfinţit
Pre Propoveduitoriul și de Dumnezeu grăi-toriul cel mai nainte de scutece
Pre cel ce mai nainte decacirct Stăpacircnul au strălucit celor dintru icircntunearec
Priimeaște mijlocitoriu Horile Sfinţilor Horile Prorocilor ale Patriiarhilor ale Pă-
rinţilor Și ale Apostolilor și ale purtătorilor de cu-
nuni MuceniciAle tuturor Sfinţilor celor lt792gtde lumină
purtătoriPriimeaște mijlocitoare pre Mariia Eghip-
teancaOmul cel din pămacircnt dar pre Ceriu um-
blătoarea icircnsăPriimeaște mijlocitoriu pre Onufrie cel MareCarele trupul l-au dezgolit cu Dumneze-
iască podoabă icircnsăA lucrurilor celor bune srsquoau icircmbrăcat streinPriimeaște mijlocitoriu pre Marco AthineulȘi pre Sirul Efrem și pre toţi SfinţiiCă Dumnezeu ești milostiv și de bine făcă-
toriuDumnezeu blacircnd celor ce au nelegiuitDumnezeu carele dăruești curăţire1 de păcateDumnezeu carele hărăzești tuturor macircntuireȘi mie să-mi arăţi toată bunătateaIcircntru mine să deșărţi toate racircurile milosti-
virii taleCă am nelegiuit decacirct toţi mai multDintru icircnsăș matca pacircnă icircn vreamea cea de
acumMacircntuiaște-mă afară de vrednicie și afară
de nădeajdeCu singură bunătatea și cu facerea de bine
a taCa să te binecuvintez și cu dorire să te mă-
resc Ca să-ţ mulţemesc și să-ţ viersuesc adevăratȘi icircn veacul cel ce va să fie cel macircntuitoriu
1 Icircn manuscris deasupra cuvacircntului bdquocurăţireldquo e scris cu cerneală mai subţire bdquoizbăvireldquo (ned)
C U V Acirc N T U L
184
Ca pre un Stăpacircn binecuvacircntat bine să te cuvintez
Pre carele bine te cuvintează puterile Ceri-urilor
Icircntru toţi veacii cei nemăsuraţi și nemărginiţi
AL ACELUIAȘAltă rugăciune cătră Domnul nostru Iisus Hristos pentru
Sfacircnta CuminecăturăCuvacircntul 55
Din icircntinate buze din pacircngărită inimă Din necurată limbă din suflet icircntinat Primeaște rugăciune Hristoase al mieu și
nelepădacircndu-mi Nici cuvintele nici chipurile lt792vgtnici ne-
rușinareaDă-mi mie cu icircndrăzneală să zic cele ce vo-
esc Hristoase al mieuIar mai vacircrtos mă și icircnvaţă ce mi să cade să
fac și să zicGreșit-am mai mult decacirct curva carea cu-
noscacircnd unde găzduești Mir cumpăracircnd au venit cu icircndrăzneală să
ungă Picioarele tale Hristoase al mieu ale Stă-
pacircnului și Dumnezeului mieu Precum pre aceaia nu o ai lepădat carea au
venit din inimă Nici pre mine să nu mă urăști Cuvinte Ci pre ale tale picioare dă-mi-le Și să le ţiu și să le sărut și cu curgeri de la-
crămi Ca cu niște mir de mult preţ pre aceastea cu
icircndrăzneală să le ung Spală-mă cu lacrămile meale curăţeaște-mă
cu dacircnsele Cuvinte Lasă-mi greșalele meale și dă-mi ertare Știi a răotăţilor meale mulţimea știi și raacute-
nele mealeȘi bubele meale le vezi dar și credinţa o știi
Și sacircrguinţa o vezi și suspinurile auzi Nu să tăinuiaște de tine Dumnezeul mieu
Făcătoriul mieu Izbăvitoriul mieuNici o picătură de lacrămi nici din picătură
vreo parte Cel nelucrat al mieu l-au cunoscut ochii tăiȘi icircn Cartea ta și ceale icircncă nelucrate Scrise de tine sacircnt Vezi smereniia mea Vezi-mi osteneala cacirctă-i și păcatele toateLasă-mi-le Dumnezeul tuturor Ca cu cu-
rată inimă Cu minte cutremurată și cu suflet zdrobit Să mă icircmpărtășesc cu preacuratele și prea-
neicircntinatele taine Cu care să icircnDumnezeiaște și să icircnviiază tot
cel ce te mănacircncă și te bea Cu inimă curată Că tu ai zis Stăpacircnul mieu Tot cela ce mănacircncă trupul mieu și icircmi bea
sacircngele mieu Icircntru mine adecă acesta rămacircne și eu icircntru
dacircnsul sacircntAdevărat e cuvacircntul cu totul al Stăpacircnului
și Dumnezeului mieuCă cela ce cu Dumnezeeștile și de Dumnezeu
făcătoarele daruri lt793gtsă cuminecă Negreșit nu iaste singur ci cu tine Hristoa-
se al mieu Cela ce ești lumina cea cu trei sori carea lu-
minează lumea Deci ca să nu rămacirciu singur fără de tine dă-
tătoriule de viiaţă Suflarea mea viiaţa mea bucuriia mea Macircntuirea lumii pentru aceasta am venit
la tine Precum vezi cu lacrămi și cu suflet zdrobit Rugacircndu-mă ca să iau izbăvire de păcatele
mealeȘi cu dătătoarele de viiaţă și fără prihană
taineltlegt tale Fără de osacircndă să mă icircmpărtășesc ca să ră-
macirci precum ai zis
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
185
Cu mine de trei ori ticălosul Ca nu aflacircn-du-mă pre mine
Fără de harul tău amăgitoriul să mă răpeas-că cu vicleșug
Și amăgindu-mă să mă depărteaze dela cuvintele tale ceale făcătoare de Dumnezeu
Pentru aceasta caz la tine și fierbinte strig ţie Precum pre curvariul l-ai priimit și pre
curva carea au venit Așa pre mine curvariul mă priimeaște și
nestacircmpăratul Icircndurate Că cu suflet zdrobit acum viu la tine Știu Macircntuitoriule că altul precum eu
nrsquoau greșit ţie Nici au lucrat fapte care eu le-am lucrat Ci aceasta iarăș știu că mărimea greșalelor Și mulţimea păcatelor nu covacircrșaște multa Icircndelungă-răbdare și iubirea de oameni
cea desăvacircrșitA Dumnezeului mieu Ci cu untul-de-lemn
al milostivirii Pre cei ce fierbinte să pocăesc și icirci curăţești Și icirci strălucești și ai luminii părtași icirci faci
Părtași ai Dumnezeirii tale lucracircndu-i cu nepizmuire
Și lucrul cel strein și de icircngeri și de minţele oamenilor
Vorbești cu dacircnșii de multe ori ca cu niște priiateni ai tăi adevăraţi
Aceastea icircndrăzneţ mă fac aceastea mă icircn-aripează Hristoase al mieu
lt793vgtȘi cutezindu-mă la facerile de bine că-tră noi ceale multe
Și bucuracircndu-mă icircmpreună și tremuracircnd cu focul mă icircmpărtășesc
Iarbă fiind și ndash streină minune ndash răcorin-du-mă negrăit
Ca rugul dedemult carele fără de ardere ardea
Deci cu mulţemitoare socoteală și cu mul-ţemitoare inimă
Cu mulţemitoare mădulări ale sufletului și ale trupului mieu
Mă icircnchin și te măresc și te slăvesc pre tine Dumnezeul mieu
Că bine ești cuvacircntat și acum și icircn veaci Amin
SFAcircRȘIT ȘI LUI DUMNEZEU SĂVAcircRȘITORIULUI BUNĂTĂŢILOR SLAVĂ
Srsquoau tălcuit icircn Sfacircnta Mănăstire a Neamţului icircn anii 1802 și 1803
C U V Acirc N T U L
TABLOUde corespondenţă a numerotării Imnelor din traducerea
romacircnească a lui Isaac Dascălul (după ediţia Zagoreos) cu numerotarea din ediţia lui Nikita Stithatul
Traducerea romacircnească
Ediţia lui Nikita Stithatul
1 302 173 554 85 66 137 168 249 26
10 4611 4812 3913 4014 4215 3616 3517 3418 519 420 2721 2822 2923 5124 4925 5726 4327 128 2
Traducerea romacircnească
Ediţia lui Nikita Stithatul
29 930 1431 2532 1133 4134 4435 5636 1237 1838 1939 2040 2241 2342 3143 3344 3845 4546 5047 52+5448 349 750 5851 3252 4753 3754 -55 -
186
Adestagrave ndash a adăsta a aștepta cu nerăbdareAhthisiiagrave (a se) ndash a se macirchniAmelinţaacutere ndash semn de icircncuviinţare (cu ca-
pul) aprobareAspumagrave ndash a spumegaBăsnuitoriu ndash povestitor de basme de icircn-
chipuiriBerigată ndash beregată gacirctlejBlagoceacutestie ndash binecinstireBlagocestiacutev ndash binecinstitorCacirctăţime ndash cantitateCeleaacutenchiu ndash premiu (la lupte)Chicot ndash chihot chiuitChiup ndash ulcior de lutChivernisi ndash a racircndui a administraColimviacutethră ndash cristelniţăCriștariu ndash cleștar cristalCucernicigrave (a se) ndash a arăta respect a da cin-
stire cuivaDeaciia (adv) ndash de acum icircnainteDezmirdaacutere ndash desfătare plăcereDichel ndash sapăDinadinsită (cu) ndash cu exactitate icircntrutotulDiscos ndash discFenariu ndash felinarFiacutereș ndash firesc naturalFormăluigrave ndash a icircnchipui a plăsmui a da chip
formăGătijos ndash care arde ușor ca lemnul uscat
combustibil (de la gătej = lemn uscat pentru aprins focul)
Gacirccitură ndash enigmă ghicitoareHaractiacuter ndash icircntipărire semn osebitor caracterHălăluigrave ndash a lărmui a strigaHerestrău ndash ferestrău Heretisigrave ndash a saluta a felicitaHier ndash fierHiiară ndash fiară sălbăticiuneHolteiu ndash flăcău
Ibomnic ndash ibovnic iubitIcircmpletecigrave (a se) ndash a cuprinde stracircns a icircnfă-
șura a se icircmpleti cu Icircnmirosigrave ndash a răspacircndi mireazmă a parfumaLihnaacuteriu ndash (gr) sfeșnic lampăLimpigrave ndash a linge gustacircnd a limpăiMăidan ndash loc de alergare stadionMăsuratec ndash moderatMacircnzălire ndash macircnjireMeghistani ndash bdquocei marirdquo conducătorii ţăriiMeșteșugaacutereţ ndash (gr σοϕιστής) iscusit mă-
iestruMetahirisigrave ndash a se folosiMijigrave ndash a icircnchide ochiiMuncitori ndash chinuitori călăiNecacirctăţit ndash fără cantitateNecunoscătoriu ndash nerecunoscătorNedumeacutestnic ndash nedomesticit neicircmblacircnzit
sălbaticNeprins ndash insesizabil imperceptibilNemeacutenie ndash rubedenie rudăNemernic ndash venetic pribeagNevre ndash nerviNiciodinioară ndash nicicacircnd niciodată Păiajen ndash păianjenPedepsigrave ndash a educa a da lecţii a icircnvăţaPoezigrave ndash a se revărsa a inundaPoacutelc ndash regiment pacirclcPonevoșigrave ndash a deveni miop a-i slăbi vedereaPonivoșit ndash avortat Poslușigrave ndash a slujiPrepune ndash a bănui a presupunePrepus ndash bănuială presupunerePrins ndash sesizabil perceptibilProistoșie ndash conducere icircndrumareProst ndash simplu de racircndProstime ndash simplitateProtimisigrave ndash a preferaPumnigrave ndash a da pumni a lovi cu pumnii
GLOSAR
187
Răzliţi ndash a despărţi a separaSălbătăci ndash a se icircnfuriaSămuigrave ndash a presupune a-și face o părereSacirclnic ndash stăpacircnitor autoritateScovacircrșigrave ndash a covacircrși a copleșiscriere-icircmprejur ndash circumscriereSineșigrave (a se) ndash a face pe sine apropiatul cuiva
a deveni familiarSineșire ndash familiaritateSiacutentaxis ndash sintaxă compunerea frazelorSirimaacuten ndash orfanSirimăniacutee ndash orfănieȘfară ndash sfoară
Știinţă ndash conștiinţăTicăit ndash nenorocit jalnicTicălos ndash năpăstuit jalnic chinuitTiacutende ndash a icircntinde (macircna) (conjunctiv să
tiacutenză)Tacircmpigrave ndash a tociUneltigrave ndash a se folosi de a avea de-a face cu a
icircntrebuinţaVăscuitor ndash (var vacircscuitor) cel care prinde
păsări cu clei din vacircsc păsărarZădăricirc ndash a aţacircţa a icircmboldi a stacircrniZgaibă ndash bubăZurbagrave ndash revoltă răzmeriţă
GLOSAR
188
Notă asupra ediţiei 5
Cuvacircntul 1 Cum că de sufletele care srsquoau curăţit prin lacrămi și prin pocăinţă atin-gacircndu-să focul cel Dumnezeesc al Du-hului să apucă de dacircnsele și mai mult le curăţeaște luminacircnd părţile lor ceale de păcat icircntunecate și ranele vindecacircndu-le și la desăvacircrșită vindecare le aduce cacirct cu Dumnezeiască frumseaţe le străluce-aște pre dacircnsele 9
Cuvacircntul 2 Cum că frica naște pre dragoste Iar dragostea dezrădăcinează pre frică din suflet și macircne ea singură icircntru dacircnsul fi-indcă iaste Duh Dumnezeesc și Sfacircnt 16
Cuvacircntul 3 Cum că icircntru cei ce au păzit sfacircntul botez curat rămacircne Duhul cel Sfacircnt Iar dela cei ce l-au icircntinat pre dacircn-sul să depărtează 26
Cuvacircntul 4 Cărora să arată Dumnezeu și carii icircntru deprinderea bunului să fac prin lucrarea poruncilor 31
Cuvacircntul 5 Tetrastiha care pre dorul lui cel cătră Dumnezeu icircl arată 33
Cuvacircntul 6 Icircndemnare cătră pocăinţă Și cum voia trupului cu voia Duhului unindu-se cu chip Dumnezeesc pre om icircl lucrează 33
Cuvacircntul 7 Cum că dorit și poftit dupre fire iaste numai singur Dumnezeu de ca-rele cela ce srsquoau icircmpărtășit icircntru icircmpăr-tășirea tuturor bunătăţilor srsquoau făcut 35
Cuvacircntul 8 Pentru Smerenie și pentru să-vacircrșire 36
Cuvacircntul 9 Cum că cela ce icircntru necunoș-tinţa de Dumnezeu icircncă trăiaște mort iaste icircn mijlocul celor ce trăesc icircntru cu-noștinţa de Dumnezeu Și cum că de cei ce cu nevrednicie din taine să icircmpărtă-șesc neluat Dumnezeescul trup și sacircnge-le lui Hristos să face 42
Cuvacircntul 10 Mărturisire cu rugăciune icircm-preunată și pentru icircmpreunarea și unirea Duhului Sfacircnt și pentru nepătimirea 45
Cuvacircntul 11 Cum că Slavă și cinste iaste fieștecăruia om ce să ocăraște și pătime-aște rău pentru porunca lui Dumnezeu necinstea cea pentru porunca aceasta a lui Dumnezeu Și Voroavă cătră Sufle-tul său icircnvăţindu-l bogăţiia cea nedeșăr-tată a Duhului 46
Cuvacircntul 12 Cum că dorul și dragostea cea cătră Dumnezeu covacircrșaște toată dragostea și pre tot dorul cel omenesc Și cum că deaca să cufundă mintea celor curăţiţi icircntru Lumina lui Dumnezeu toată să icircnDumnezeiaște și de acolograve să face minte a lui Dumnezeu 49
Cuvacircntul 13 Mărturisire a harurilor dărui-rilor lui Dumnezeu și icircn ce chip Părintele cela ce scrie aceastea de Sfacircntul Duh să lu-cra Și icircnvăţătură zisă de Dumnezeu cum că ce să cade să facă cineva ca să dobacircndeas-că macircntuirea celor ce să macircntuesc 51
Cuvacircntul 14 Cum că cei ce cu Dumnezeu de aicea icircncă prin icircmpărtășirea Sfacircntului Duh srsquoau unit după ce să duc din viiaţă icircn veaci cu dacircnsul acolograve vor fi Iar deaca cu Dumnezeu nu srsquoau unit de aicea ci ai-minterlea cu cei ce icircntrrsquoacest fealiu să află aicea să va face 53
CUPRINS
Cuvacircntul 15 Mulţămită pentru surguniia și pentru necazurile care au pătimit icircn vreamea izgonirii sale 58
Cuvacircntul 16 Cum că toţi Sfinţii strălu-cindu-se să luminează și pre Slava lui Dumnezeu o văd pre cacirct iaste cu putinţă firii omenești să vază pre Dumnezeu 60
Cuvacircntul 17 Cum că unirea Preasfacircntu-lui Duh cu sufletele ceale curăţite icircntru simţire luminată adecă icircntru cunoștinţă să face și icircntru care suflete srsquoar face cu chip de lumină aseamenea luiș și Lumi-nă pre dacircnsele le lucrează 61
Cuvacircntul 18 Alfavitos dupre slove icircndoit care icircndeamnă și povăţuiaște pre cela ce acum nu demult de lume srsquoau depărtat ca să alearge la săvacircrșirea vieţii monahi-cești 64
Cuvacircntul 19 Icircnvăţătură cătră monahii cei ce acum nu demult srsquoau lepădat de lume și de ceale din lume Și pentru ce fealiu de credinţă datoriu iaste să aibă cineva cătră Părintele său 65
Cuvacircntul 20 Icircn ce fealiu să cade să fie Mo-nahul și carea iaste lucrarea lui Și carea iaste sporirea cestuia și suirea 67
Cuvacircntul 21 Pentru descoperirea cea gacircn-dită a lucrărilor Dumnezeeștii Lumini și pentru lucrarea minţii și pentru Dum-nezeiasca viiaţă cea icircmbunătăţită 70
Cuvacircntul 22 Cum că numai singuri ace-lora să arată Dumnezeeștile lucruri cu carii prin icircmpărtășirea Sfacircntului Duh cu toţi tot Dumnezeu srsquoau unit 75
Cuvacircntul 23 Cum că Duhul cel Sfacircnt stră-lucind icircntru noi toate patimile să izgo-nesc precum de lumină icircntunearecul Iar stracircngacircndu-ș el razele de aceastea și de gacircndurile ceale reale ne săgetăm 79
Cuvacircntul 24 Cum că uneori și prin grijirea și sacircrguinţa celor deaproape și icircndrep-tarea icircmpreună să trage Dascalul cătră neputinţa patimii ceiia ce iaste icircntru acel neputincios 83
Cuvacircntul 25 Cum că cela ce au dorit pre Dumnezeu din tot sufletul uraște lu-mea 85
Cuvacircntul 26 Cum că mai bun lucru iaste a să păstori bine decacirct să păstorească cine-va pre cei ce nu voesc că nici o dobacircndă nu va fi celui ce pre alţii adecă să sacircrgu-iaște să-i macircntuiască iar pre sineș prin proistoșiia acelora srsquoau pierdut 86
Cuvacircntul 27 Pentru Dumnezeiasca strălu-cire și luminarea Duhului Sfacircnt Și cum că un loc iaste Dumnezeu icircntru carele după moarte pre odihnă toţi Sfinţii o au Și cum că cela ce dela Dumnezeu au căzut icircntru alt loc nu va avea odihnă icircn viiaţa ceaia ce va să fie 89
Cuvacircntul 28 Carea iaste schimbarea ce icircntru Părintele acesta srsquoau făltcutgt Și cum desăvacircrșit curăţindu-să srsquoau unit cu Dumnezeu Și din ce fealiu era ce fealiu srsquoau făcut ndash cuvintele lui ceale de dragos-te cătră Dumnezeu făcute icircl arată de ai-cea Carele și bogoslovind zice la sfacircrșit și pentru icircngeri 94
Cuvacircntul 29 Cum că cela ce al Sfacircntului Duh părtaș srsquoau făcut de lumina și de putearea lui răpindu-să pre deasupra tu-turor patimilor să poartă și nu să vatămă de dacircnsele cu apropiiarea 96
Cuvacircntul 30 Mulţemire cătră Dumnezeu pentru darurile de care srsquoau icircnvrednicit dela dacircnsul Și cum că icircnfricoșată iaste și Icircngerilor vredniciia Preoţiei și a Igume-niei 97
CUPRINS
Cuvacircntul 31 Pentru vedearea Dumneze-eștii Lumini ceiia ce srsquoau făcut lui Și icircn ce chip Dumnezeiasca Lumină nu să co-prinde de icircntunearec Icircntru care și pen-tru covacircrșirea descoperirilor spacircimacircn-tacircndu-să icircș aduce aminte de neputinţa omenească și să osacircndeaște pre sineș 100
Cuvacircntul 32 Icircn ce chip srsquoau arătat Dumnezeu lui ca lui Stefan și ca lui Pavel Apostoli-lor aicea Părintele (nostru Simeon) spăi-macircntacircndu-să povesteaște 103
Cuvacircntul 33 Mulţemire cătră Dumnezeu pentru facerile de bine ceale dela dacircnsul făcute lui Și cearere ca să se icircnveaţe pentru ce aceia carii srsquoau făcut desăvacircrșit icircntru fap-ta bună să slobod ca să se ispitească de la draci Și pentru cei ce să leapădă de lume icircnvăţătură zisă dela Dumnezeu 105
Cuvacircntul 34 Ce iaste cea după chip și cum dupre cuviinţă să icircnţeleage că omul iaste Icoană a lui Dumnezeu Și cum că cela ce pre dușmani ca pre niște făcători de bine icirci iubeaște următoriu iaste al lui Dumnezeu Și al Duhului Sfacircnt de aicea părtașiŭ făcacircndu-să dupre punere și du-pre dar să face Dumnezeu și de singur aceia numai să cunoaște carii de Sfacircn-tul Duh să lucrează 111
Cuvacircntul 35 Rugăciune cătră Dumnezeu pentru ceale ce srsquoau făcut lui și rugăto-riu icircmpreună și mulţemitoriu 116
Cuvacircntul 36 Cuvacircntare de Dumnezeu pentru unimea cea icircntru toate a Dum-nezeirii ceii icircn trei Ipostatnice Și pentru acealea prin care smerindu-să zice pentru sineș Sfacircntul și icircnfruntează trufiia celor ce li să pare că sacircnt ceva 117
Cuvacircntul 37 Icircnvăţătură cu cuvacircntare de Dumnezeu pentru lucrurile Sfintei dra-gosti adecă ale icircnsăș Luminii Sfacircntului Duh 120
Cuvacircntul 38 Icircnvăţătură cu cuvacircntare de Dumnezeu icircntru carea și pentru Preoţie și pentru vedearea cea nepătimașă 125
Cuvacircntul 39 Mulţemire și mărturisire cu cuvacircntare de Dumnezeu și pentru dăru-irea și icircmpărtășirea Sfacircntului Duh 128
Cuvacircntul 40 Mulţemire cu cuvacircntare de Dumnezeu și pentru acealea care Dumnezeescul darul Duhului prin lu-crări srsquoau numit 133
Cuvacircntul 41 Pentru Dumnezeirea cea ne-coprinsă și neicircnţeleasă cu denadinsită cuvacircntare de Dumnezeu și cum că ne-scrisă icircmprejur iaste Dumnezeiasca fire și cum că nici icircnlăuntru nici afară de to-tul acesta nu iaste ci și icircnlăuntru și afară iaste ca o pricinuitoare a tuturor Și cum că numai cu mintea de om iaste prins cu neprindere Dumnezeu precum ochi-lor razele Soarelui 137
Cuvacircntul 42 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că necercată și neis-codită iaste Dumnezeiasca fire și cu totul oamenilor neajunsă și neicircnţeleasă 143
Cuvacircntul 43 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că cel ce au păzit pre cel după chip pre puterile ceale reale și vicleane ale stăpacircnitoriului icircntunearecu-lui le calcă Iar ceialalţi carii au viiaţă pă-timașă de dacircnsul să stăpacircnesc și să icircm-părăţesc 147
Cuvacircntul 44 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că mintea de materiia patimilor curăţindu-să nemateriialnic pre cel nemateriialnic și nevăzut icircl veade 150
CUPRINS
Cuvacircntul 45 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu prea cu denadinsită Și cum că cela ce nu veade lumina slavei lui Dumnezeu mai rău iaste decacirct cei orbi 152
Cuvacircntul 46 Pentru vedearea de Dumnezeu și pentru Dumnezeeștile lucruri și pentru preaslăvitele lucrări ale Sfacircntului Duh și pentru deosebirile Sfintei și deofiinţă Troiţei Și cum că cela ce nrsquoau ajuns să icircn-tre icircntru Icircmpărăţiia Ceriurilor nimic nu să va folosi măcar și afară de muncile ia-dului de să va afla 155
Cuvacircntul 47 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că celui ce nu srsquoau schimbat cu icircmpărtășirea Sfacircntului Duh și nu srsquoau făcut cu punerea icircntru cunoș-tinţă Dumnezeu a icircnvăţa ceale Dumne-zeești pre oameni nu i să cade 161
Cuvacircntul 48 Ce iaste Monahul și carea iaste lucrarea lui și la ce fealiu de icircnălţi-me a vederii srsquoau fost suit Dumnezeescul acesta Părinte 168
Cuvacircntul 49 Rugăciune cătră Dumnezeu și cum cu Dumnezeu icircmpreunacircndu-să și Slava lui Dumnezeu văzindu-o Părintele icircntru sineș lucracircnd să spăimacircnta 168
Cuvacircntul 50 Icircnvăţătură de obște icircmpreu-nă cu mustrare cătră toţi icircmpăraţii ar-
hiereii preoţii monahii și mirenii din gura lui Dumnezeu grăită și cuvacircntată 169
Cuvacircntul 51 Cum că cei slăviţi ai pămacircn-tului și trufași și cu bogăţiia icircmprejurul umbrii celor ce să văd să rătăcesc Iar cei ce pre ceastea de faţă le-au defăimat icircn-tru nerătăcită icircmpărtășirea Dumnezees-cului Duh să fac 175
Cuvacircntul 52 Vedeare strălucită pentru raiul cel gacircndit și pentru lemnul vie-ţii cel dintru dacircnsul 178
Cuvacircntul 53 Cearere și rugăciune a cuvi-osului cătră Dumnezeu pentru ajutoriul lui 180
Cuvacircntul 54 Rugăciune cătră Sfacircnta Troi-ţă 181
Cuvacircntul 55 Altă rugăciune cătră Domnul nostru Iisus Hristos pentru Sfacircnta Cu-minecătură 184
Tablou de corespondenţă a numerotării Im-nelor din traducerea romacircnească a lui Isaac Dascălul (după ediţia Zagoreos) cu nume-rotarea din ediţia lui Nikita Stithatul 186
Glosar de termeni mai puţin cunoscuţi fo-losiţi icircn textul de faţă 187
CUPRINS
Colecţia Carte veche romacircnească
Sfacircntul Simeon Noul Cuvacircntătoriu de Dumnezeu
Ale Dumnezeeștilor cacircntări iubirile
Redactor Radu Hagiu
Consilier editorial Constantin Făgeţan
Tehnoredactare Cristian Samoilă
Coperta colecţiei Atelierul de grafică
Tipar Imprimeria de Vest Oradea
Editura Predania CP 67 Oficiul Poștal 13 Bucureștiwwwpredaniaro
editurapredaniaro
Distribuţie Simeon Monahul (+4) 0749106361
sauSC Balkan Press SRL (+4) 0747499930
SIMEON NOUL TEOLOG Sf Ale Dumnezeeștilor cacircntări iubirile Sfacircntul Simeon Noul Cuvacircntătoriu de Dumnezeu trad Isaac Dascălul București Predania 2008 ISBN 978-973-87621-7-6
I Isaac Dascălul (trad)
8211402-97=1351
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Textul de faţă este prima editare a traducerii Cacircntărilor Sfacircntului Simeon Noul Theolog făcută de Isaac Dascălul icircntre anii 1802-1803 și rămasă pacircnă acum icircn manuscris (Manus-crisul 59 filele 636-793v din Biblioteca Mănăstirii Neamţ1) Traducerea aceasta srsquoa făcut după ediţia publicată la Veneţia icircn anul 1790 alcătuită de monahul Dionisie Zagoreos (icircngrijitorul ediţiei fiind Sfacircntul Nicodim Aghioritul) din care lipsesc Cacircntările 10 15 2153 și 54 din ediţia lui Nikita Stithatul De asemenea ordinea Cacircntărilor (bdquoCuvintelorrdquo) diferă de ediţia aceasta din urmă (vezi bdquoTabloul de corespondenţerdquo de la sfacircrșitul cărţii)2
Pentru transcrierea slovelor chirilice icircn grafie latină facem următoarele precizăriSlova auml srsquoa transcris diferenţiat bdquoicircrdquo (aumlnszliglcime=icircnălţime) bdquoicircnrdquo (aumlsszlig=icircnsă
aumlnoaringwe=icircnnoiaște) bdquoicircmrdquo (aumlbrszligkat=icircmbrăcat) Slova otilde ndash srsquoa transcris bdquoacircrdquo Slova szlig ndash srsquoa tran-scris bdquoărdquo
Slova aring (ia) a fost transcrisă bdquoeardquo doar cacircnd redă pronumele personal feminin pers a III-a Grupul Iumlaring cu valoare de diftong a fost transcris bdquoiardquo icircn cuvinte precum mIumlaringm (=mi-am) mIumlaringpara (mi-au) mIumlaringi (mi-ai)
Prescurtările uzuale icircn scrierea chirilică au fost icircntregite (xse ndash Hristoase dxl ndash Du-hul bgoslovit ndash bogoslovit etc)
Accentele srsquoau pus doar pe numele proprii și cuvintele accentuate diferit faţă de limba de azi acolograve boacutelnav etc și pe cuvintele mai puţin cunoscute (de ex haractiacuter) de aseme-nea icircn cazurile cacircnd accentul marchează o diferenţiere gramaticală de ex voigrave (vb a voi) spre deosebire de voi pron pers persoana a II-a pl scris fără accent Icircn cacircteva cazuri am marcat vocala scurtă la fel ca icircn manuscris iarășĭ eiĭ (=pron pers fem ei) ochiŭ pociŭ voiŭ
Am păstrat ca atare toate variantele de grafie de ex să-ţĭsă-ţ sacircntsint mulţămescmulţemesc șăzindșezind iarășiarășĭ etc care apar uneori icircn același racircnd
Greșelile au fost icircndreptate icircn text și semnalate icircn note de subsol Literele lipsă din cu-vinte datorate unor scăpări ale copistului au fost completate icircn paranteze ascuţite lt gt
Icircn cacircteva cazuri am adăugat icircn paranteze drepte [] cuvintele necesare pentru icircnţelege-rea sensului Cuvintele explicative adăugate de traducător apar icircn paranteze rotunde ( )
Numerotarea filelor manuscrisului apare icircn paranteze ascuţite lt gt Acolo unde nume-rotarea era greșită am icircndreptat-o semnalacircnd greșala icircn notă de subsol
1 Vezi descrierea manuscrisului la Pr D Fecioru bdquoManuscrisele de la Neamţu Traduceri din Sfinţii Pă-rinţi și din scriitorii bisericeștildquo icircn Studii teologice 4 (1952) nr 7-8 pp 459-487
2 O primă traducere modernă icircn limba romacircnă a publicat Părintele D Stăniloae (Sfacircntul Simeon Noul Teolog bdquoImnele iubirii dumnezeieștiildquo icircn vol Studii de teologie dogmatică ortodoxă Editura Mitropo-liei Olteniei Craiova 1991 pp 329-705) folosind textul stabilit de Johannes Koder icircn colecţia Sour-ces Chreacutetiennes Recent a apărut o nouă traducere realizată de Diac Ioan I Ică Jr (bdquoErosurile imnelor dumnezeieștildquo icircn vol Sfacircntul Simeon Noul Teolog Imne epistole și capitole Ed Deisis Sibiu 2001 pp 31-302) folosind textul din ediţia lui Athanasios Kambilis Symeon Neos Theologos Hymnen Berlin-New York 1976 confruntat cu textul din Sources Chreacutetiennes Ambele traduceri sacircnt icircnsoţite de substanţiale studii introductive
Cuvintele care icircn manuscris nu sacircnt despărţite au fost despărţite (cu puţine excepţii) conform normelor actuale (lapara ndash l-au sszligci ndash să-ţi thi ndash te-ai mam ndash mrsquoam etc) Invers cuvinte scrise despărţit icircn manuscris au fost transcrise după grafia actuală (tot deauna ndash totdeauna etc)
Punctuaţia adoptată icircn text nu respectă fidel pe cea a manuscrisului deși nu am elimi-nat-o cu totul Icircn multe cazuri icircnsă pentru a păstra icircnţelesul am recurs la o altă punctua-ţie urmacircnd și originalul grecesc
Notele la text au fost marcate prin n ed spre deosebire de sholiile textului care au fost lăsate ca atare
Am semnalat icircn notă numai deosebirile majore faţă de textul din Sources Chreacutetiennes1 (stihuri lipsă pe care le-am tradus icircn romacircnește)
Editorul
1 Symeacuteon le Nouveau Theacuteologien Hymnes vol 1-3 ediţie alcătuită de Johannes Koder Sources Chreacutetien-nes 156 174 și 196 Paris 1969 1971 1973
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
6
9
lt636gt
P A R T E A A D O A
Ale Preacuviosului Părintelui nostruSIMEON
Noului Cuvacircntătoriu de Dumnezeu alte cuvinte prin stihuri foarte folosi-toare și preadulci
CUVAcircNTUL IcircNTAcircIUCum că de sufletele care srsquoau curăţit prin lacrămi și prin pocăinţă atin-gacircndu-să focul cel Dumnezeesc al Duhului să apucă de dacircnsele și mai
mult le curăţeaște luminacircnd părţile lor ceale de păcat icircntunecate și rane-le vindecacircndu-le și la desăvacircrșită vindecare le aduce cacirct cu Dumnezeias-
că frumseaţe le străluceaște pre dacircnseleoD5dO
Iaste foc Dumnezeesc cu adevărat care au zis Stăpacircnul
Că au venit să-l arunce preste care pămacircnt spune-mi
Preste oamenii negreșit carii ceale pămacircn-tești chitesc
Care au voit și voiaște să se aprinză icircntru toţi
Ascultă și cunoaște fiiule adacircnc de Dum-nezeești taine
Deci focul acesta Dumnezeescul icircn ce fea-liu socotești că iaste
Oare văzut sau zidit sau prins icircl socotești că iaste
lt636vgtNu nicidecum că ești și te-ai făcut icircn-tru cunoștinţa unui foc ca acestuia
Și știi cu adeverire că iaste el și neprins cu totul
Nezidit și nevăzut fără de icircnceput și ne-materiialnic
Neschimbat și neprefăcut cu totul nescris icircmprejur așijderea
Nestins nemuritoriu necuprins cu totulAfară de toate zidirile ceale materiialnice și
nemateriialniceVăzute și nevăzute trupești și netrupeștiPămacircntești și Cerești de aceastea toate afa-
ră iasteDupre fire dupre fiinţă așa cu adevărat și
dupre stăpacircnireDeci acesta icircn care materie să va arunca
spune-mi mieIcircn sufletele care au de sus untdelemn cu icircn-
destulareȘi mai nainte de acesta și icircmpreună cu aces-
ta au credinţă și lucruriCare pre credinţă o icircntăresc icircntru aceastea
ca icircntru o candelă plinăȘi de untdelemn și de cacirclţi pre foc icircl aruncă
StăpacircnulPre care foc lumea nu l-au văzut nici poate
să-l vază ndash Lume zic pre cei din lume și carii ceale lu-
mești chitesc
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
10
Și precum să aprinde candela ndash icircntru ceale simţite zic ţie ndash
Cacircnd de foc să va atinge așa și duhovniceaș-te icircnţeleage-mi-ţ mie
Că zice cum că să atinge de suflete și le aprinde focul cel Dumnezeesc
Mai nainte de ce să va atinge cum să va aprinde
Și mai nainte de a să arunca cum să va atingeCu adevărat nicidecum cu totul desăvacircrșitIar cacircnd candela srsquoar aprinde și strălucit ar
lumina pre toţilt637gtDeaca untul-de-lemn va lipsi au nu să
va stinge candelaVezi-mi-ţ și alt lucru mai mare care decacirct
toate mă icircnfricoșază mai tareȘi icircmi arată candela mea mare avacircnd unt-
delemn cu icircndestulareȘi cacirclţi cu eftinătate dar un șoarece sau alt-
ceva viindOri candela o au răsturnat ori cacircte puţin o
au limpitȘi untul-de-lemn l-au băut și cacirclţii i-au
macircncatȘi candela o au stins Și icircncă lucrul cel mai
minunat iasteCă toţi cacirclţii care fetil să numeașteCăzind icircn untul-de-lemn icircndată să stinge
foculȘi să face candela mea icircntunecată și cu to-
tul neluminatăCandelă icircnţeleage că iaste sufletul mieu iar
untdelemn faptele buneIar mintea fetil și icircntru dacircnsa iaste focul cel
DumnezeescCare luminează și străluceaște pre suflet
icircmpreună și casaToată a tot trupului mieu și pre toate ceale
din casăȘi gacircndurile și aminte-aducerile Și așa lu-
minacircndu-o focul acesta
Deaca zavistiia icircn lăuntru va cădea sau vreo patimă a pomenirii de rău
Sau vreun dor de iubire de slavă sau altă oarecarea poftă
De dezmirdare oarecarea sau de altă pati-mă și candela o va răsturna
Adecă punerea și voirea sufletului mieuSau untul-de-lemn icircl va limpi al faptelor
bune icircţ zic ţieSau cu adevărat fetilul care iaste mintea
mea dupre cum am zis ţielt637vgtȘi carea icircntru sineș o avea pre Dumne-
zeiasca Lumină strălucind foarteȘi ori au macircncat prin cugetele ceale reale
tot pre fitilul acestaOri și de tot l-au icircnecat icircnlăuntru icircn untul-
de-lemnAdecă icircntru pomenirea lucrărilor faptelor
sale celor buneȘi de aicea icircn trufie căzind de tot srsquoar orbiȘi candela mea dintru aceastea ori poate
dintru altcevaDeaca srsquoar icircntacircmpla să se stingă unde focul
atuncea iasteSau vei zice mie ce să face Că rămacircne și
petreace icircn candelăSau cum că să depărtează de candelă O
neștiinţă O nebunieCum iaste cu putinţă candela fără de foc să
se aprinzăSau cum iaste cu putinţă focul fără de ma-
terie să rămacirce icircn candelăTotdeauna focul de materie a să apuca do-
reaște și voiașteIcircnsă al nostru cu adevărat e lucrul ca mai
nainte să o gătim pre aceastaȘi să ne arătăm pre noi icircnșine cu bună sacircr-
guinţă ca niște candeleCu untdelemn și cu tot fealiul de fapte
bune icircmpodobiţiȘi pre fitilul minţii cu bună nimereală icircna-
inte să-l punem
C U V Acirc N T U L 1
11
Și de foc să-l atingem și cacircte puţin și icircnceti-șor să-l aprindem
Și așa va rămacircnea icircmpreună cu cei ce l-au căștigat pre dacircnsul
Că icircntrrsquoalt fealiu ndash nimenea să nu să amă-gească ndash nu să veade nu să cuprinde nici să ţine
Nu să cuprinde măcar ori și cum că iaste dupre cum am zis
Afară de zidirile toate lt638gtși să face prins cu neprindere
Cu unirea cea negrăită și icircmprejur nescris așijderea
Cu chip nescris icircmprejur Și pre aceastea [cu] cuvintele nu nicidecum
Nici cu chitirile să le cauţi ci pre foc să-l arunce ceare
Care icircnvaţă și arată luminat și cu cunoștin-ţă celor ce l-au căștigat
Pre aceastea toate și pre ceale decacirct aceas-tea mai tainice netacirclcuit
Iar mai tainice1 decacirct aceastea ascultă de voești fiiule
Cacircnd va străluci precum am zis și roiul icircl va goni
Al patimilor și casa sufletului tău o va curăţiAtuncea să ameastecă cu dacircnsul fără de
amestecare și să uneaște fără de povestireDupre fiinţă cu fiinţa acestuia tot cu sufle-
tul tot cu adevăratȘi cacircte puţin cacircte puţin icircl străluceaște icircl icircn-
focază și icircl lumineazăȘi cum să fac amacircndoi și Ziditoriul și sufle-
tul unul a spune nu pociŭSufletul cu Ziditoriul și icircn suflet ZiditoriulSingur cu singur tot cela ce ţine pre toată
zidireaIcircntru a sa palmă Să nu te icircndoești acesta totIcircmpreună cu Tatăl și cu Duhul icircntru un su-
flet icircncapeȘi pre suflet icircntru ale aceluia tot icircl cuprinde
1 Icircn manuscris taineccedile (ned)
Icircnţeleage vezi socoteaște pre aceastea Că pre cea nesuferită ţi-o am zis ţie
Și Icircngerilor neapropiiată Lumină cum că icircnlăuntru o are și o ţine sufletul
Și icircn suflet lăcuiaște iarăș și pre acesta nu-l arde nicidecum
lt638vgtCunoscut-ai adacircnc de taine Cel mai mic icircntru ceale văzute
Omul carele iaste umbră și praf are pre Dumnezeu tot icircntru sineș
De al căruia singur deagetul iaste spacircnzu-rată zidirea
Și pre fiinţă fieștecarele o are și pre viiaţă și pre mișcare
Toată mintea sufletul și cuvacircntul celor cu-vacircntătoare iaste dela acesta
Icircncă și Duhul celor necuvacircntătoare și al tu-turor așijderea jivinelor
Și a celor gacircndite și a celor simţite fiinţa de aicea le iaste
Pre acesta avacircndu-l carele icircl va avea și icircnlă-untru său purtacircndu-l
Și frumseaţa lui văzindu-o cum va suferi văpaia dorului
Cum va răbda focul dragostei Cum fier-binţi nu va pica adecă nu va vărsa
Lacrămi din inimă Cum minunile le va povesti
Și cum pre aceastea le va număra care icircntru dacircnsul să lucrează
Cum și cu totul va tăcea silit fiind să le zică
Cum să veade pre sineș [ca] cel ce iaste icircn iad cacircnd lumina va străluci zic adecă
Că nimenea altul din cei ce acolograve șădeaMai nainte de a străluci Dumnezeiasca Lu-
mină pre sineș să cunoașteCi sacircnt și să află icircntru necunoștinţa negurii
icircntru carea sacircnt ţinuţiȘi a stricăciunii și a morţii Icircnsă veade unde
străluceaște [lumina]
12
Sufletul acela zic și icircnţeleage că icircntru icircntu-nearec
Preacumplit era tot și icircn temniţă preaicircnte-meiată și păzită
A unii necunoștinţe prea adacircnci lt639gtatuncea veade unde zace
Unde iaste icircnchis tot locul tină și icircmpuţi-ciune
Care de necurate tacircracirctoare și de venin arun-cătoare iaste plin
Și pre sineș legat și cu legături nescăpate stracircns
Și de macircini icircmpreună și de picioare și mur-darevsit și icircntinat
Și cu mușcături de tacircracirctoare icircmpreună cu totul rănit
Și pre cărnurile sale umflate purtacircndu-le icircmpreună
Și cu mulţime de viermi pre aceastea văzin-du-le cum nu să va icircnfricoșa
Cum nu va placircnge cum nu va striga și cum fierbinte nu să va pocăi
Și cum nu va ceare de legăturile ceale prea-cumplite să se izbăvească
Cu adevărat pre aceastea tot cela ce le vea-de și va suspina și să va tacircngui
Și a urma va voigrave lui Hristos celui ce au stră-lucit lumina
Deci pre aceastea făcacircndu-le precum am zis și la cela ce au strălucit lumina căzind ndash
Vezi-mi-ţ bine pre acealea ce voiŭ să le zic ndash să atinge cu macircinile acela ce au strălucit
De legăturile și ranele meale Și unde macircna lui să va atinge
Sau cu deagetul să va apropiia să dezleagă legăturile icircndată
Viermii să omoară și ranele și bubele cadCade icircmpreună cu aceastea și icircntinăciunea și
macircnjitura cacirct de mică a trupului mieuȘi degrab și fără de veaste să face vindecare
pacircnă icircntru atacircta
Cacirct semn nici să se vază nicidecum icircn locul acela
Și să strălucească mai vacircrtos asemenea macirci-nii ceii Dumnezeești
Lucrează pre locul ranei lt639vgtStreină mi-nune iaste trupul mieu
Zic adecă pre fiinţa sufletului așa cu adevă-rat și pre a trupului mieu
Și de Dumnezeiasca Slavă să icircmpărtășaște și cu raza cea Dumnezeiască să icircnfulgerează
Și văz acest lucru săvacircrșit icircn partea trupului mieu
Cum pre tot pre trupul mieu nu-l voiŭ dori și nu mă voiŭ ruga
De ceale reale să se izbăvească Și sănătate precum am zis
Și slavă așijderea să dobacircndească Cu toate aceastea așa făcacircnd eu
Iar mai vacircrtos și mai cu fierbinţeală și spăi-macircntacircndu-mă
Dupre mărimea minunilor macircna sa StăpacircnulCel bun mișcacircndu-o pre cealelalte părţi ale
trupului mieuLe icircncungiură pipăindu-le și văzindu-le
pre aceastea care dupre chipul care mai sus am zis
Srsquoau curăţit și cu Slavă Dumnezeiască srsquoau icircmbrăcat
Deci după ce mrsquoam curăţit icircndată și de legă-turi mrsquoam izbăvit
Icircmi dă mie macircna sa cea Dumnezeiască și mă scoate din icircmpuţiciune
Și tot mă icircmbrăţișază și cade pre grumazul mieu ndash
Vai mie cum voiŭ suferi pre aceastea ndash și adeaseori mă sărută
Și pre mine carele am fost afară lepădat tot și vacircrtutea o am pierdut ndash
Vai de mine cum voiŭ icircnsemna aceastea ndash mă rădică pre umerile sale
O dragoste o bunătate Și din loc pre mine mă scoate
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
13
Și din icircntunearecul iadului și mă bagă pre mine icircntru altă
Ori lume ori aer cu totul nicidecum nu pociŭ să povestesc
Aceasta numai o știu că lumină lt640gtpre mine și mă poartă și mă ţine
Și cătră Lumina cea mare mă bagă pre a că-riia Dumnezeiasca minune cea mare
Nici icircngerii a o tacirclcui sau a o povesti nu potUnii altora nicidecum precum mi să pare
Și acolograve ajungacircnd euAlte minuni icircmi arată mie iarăș adecă pre
ceale ce să află icircntru lumină zic ţieIar mai vacircrtos pre ceale ce es din lumină
pre zidirea de a doao oară cea streinăMi-o dă mie să o icircnţeleg cu carea icircnsuș el
pre mine mrsquoau zidit și de stricăciune mrsquoau izbăvit și de moarte icircntru simţire
Tot mrsquoau slobozit și viiaţă nemuritoare mieMi-au dăruit și de lumea ceastă stricăcioa-
să și de ceale din lumeDe toate mrsquoau despărţit și cu podoabă mrsquoau
icircmbrăcatNemateriialnică și luminată și mrsquoau icircncăl-
ţat cu icircncălţăminte așijdereaȘi inel și cunună nestricăcioase și de-a pu-
rurea vecuitoare mi-au datToate streine de ceale de aicea Și mrsquoau fă-
cut pre mine neatinsNepipăit ndash o minune ndash și nevăzut aseme-
neaUnit și icircmpreunat cu ceale nevăzute Deci
așa și icircntrrsquoacest fealiuDupă ce mrsquoau lucrat Ziditoriul icircn cort
mrsquoau băgatSimţit și trupesc și mrsquoau icircnchis și mrsquoau icircn-
cuiat icircntru acestaȘi mrsquoau pecetluit pre mine și pogoracircndu-
mă icircn lumeȘi simţită și văzută iarăș mrsquoau pus pre mine
să vieţuesc
Și să fiu icircmpreună cu cei din icircntunearec eu cela ce mrsquoam izbăvit de icircntunearec
Și icircnchis să mă aflu icircmpreună cu aceia zic adecă cu cei din tină și noroiŭ
lt640vgtIar mai vacircrtos să-i icircnvăţ pre dacircnșii și la cunoștinţă să-i aduc
Ranelor acelora cu care sacircnt icircnfășuraţi și a legăturilor cu care sacircnt ţinuţi
Și poruncindu-mi srsquoau dus Deci părăsit fi-ind eu singur și rămas
Icircntru icircntunearecul cel mai de nainte zic nu srsquoau icircndestulat cu aceastea care am zis
Că mi-au dăruit mie bunătăţi negrăiteȘi tot pre mine mrsquoau icircnnoit tot nemurito-
riu mrsquoau făcutȘi Hristos mrsquoau săvacircrșit Icircnsă lipsirea aceluiaUitare de toate bunătăţile aceastea care am
zis icircmi pricinuiaȘi mi să părea că mrsquoam lipsit Pentru aceas-
ta ca mai nainteIcircnglodat fiind icircntru ceale reale mă ahthisi-
iaacutem și șezind icircn mijloculCortului mieu ca icircntru un sicriiu sau ca
icircntru un chiup icircncuiatPlacircngeam și foarte mă tacircnguiam dinafară
nicidecum nevăzindCăci căutam pre acela pre acela pre carele
icircl doriiamPre acela pre care l-am iubit cu a căruia po-
doabă a frumseaţii mrsquoam rănitMă icircnvăpăiam mă ardeam tot cu totul mă
icircnfocamDeci așa petrecacircnd eu și așa lăcrămacircnd și
topindu-mă icircmpreună și icircncă muncin-du-mă și bătacircndu-mă
Și strigacircnd cu dureare strigarea mea o au auzit
Și dintru neasemănata icircnălţime plecacircndu-să și văzindu-mă
Mrsquoau miluit și iarăș a-l vedea mrsquoau icircnvrednicitCela ce iaste tuturor nevăzut precacirct iaste
cu putinţă omului să-l vază
C U V Acirc N T U L 1
14
Pre carele văzindu-l mrsquoam minunat icircn casă fiind lt641gticircnchis
Și icircn chiup fiind icircncuiat și icircn mijlocul icircntu-nearecului ţinut
Al Ceriului și al pămacircntului zic ţie simţi-toriu că și eu sacircnt icircntunearec
Fiindcă pre toţi oamenii și pre minţile acestora
Care cu ceale simţite sacircnt amestecate icircntru aceastea fiind ei greu
Acestea icirci acopere Icircnsă icircntru aceastea aflacircn-du-mă eu
Am văzut pre cela ce mai nainte era pre-cum am zis
Și carele acum iaste afară de toate icircnsă cu mintea
Și mrsquoam minunat mrsquoam spăimacircntat mrsquoam icircnfricoșat și mrsquoam bucurat
Și icircnţelegacircnd minunea cum pre Cela ce iaste afară de toate
Eu cel ce sacircnt icircnlăuntru tuturor singur văz pre cela ce mă veade pre mine
Necunoscacircnd unde iaste cacirct iaste și icircn ce fealiu e
Sau icircn ce chip iaste acela pre carele și icircl văz sau cum icircl văz sau ce văz
Icircnsă văzind acealea care am văzut și placircn-gacircnd căci nu pociŭ
Să cunosc chipul acesta nici să-l icircnţeleg nici să-l pricep nicidecum
Sau cacirct de puţin să cunosc cum pre acela icircl văz cum el pre mine mă veade
L-am văzut iarăș pre acesta icircnlăuntru icircn casă și icircn chiup
Tot fără de veaste făcacircndu-să și unindu-să netacirclcuit
Negrăit icircmpreunacircndu-să și amestecacircndu-să cu mine cu neamestecare
Precum focul icircn fier și precum lumina icircn sticlă
Și mrsquoau făcut pre mine ca focul și ca lumina mrsquoau arătat pre mine
Și aceaia mrsquoam făcut carea o vedeam mai nainte de aceasta
Și de departe o vedeam și nu știu cum icircţ voiŭ povesti ţie
Chipul cel preaslăvit iaste că nu am putut să cunosc
Nici acum cunosc nicidecum cum au icircn-trat cum cu lt641vgtmine srsquoau unit
Și după ce srsquoau unit cumu-ţ voiŭ spune ţie cine e cela ce srsquoau unit cu mine
Și cu cine și eu mrsquoam unit Mă icircnfiorez și mă icircnfricoșez nu cumva
Deaca icircţ voiŭ spune tu necrezind să cazi icircn hulă
Din neștiinţă și pre sufletul tău să-l pierzi fratele mieu
Cu toate aceastea unul eu și acela cu carele mrsquoam unit făcacircndu-ne
Cine pre sinemi mă voiŭ numi Dumnezeu icircndoit dupre fire
Iar dupre ipostas unul fiind icircndoit și pre mine mrsquoau lucrat
Și icircndoit după ce mrsquoau lucrat icircndoite dea-ciia numele
Și mie precum vezi mi-au dăruit Vezi și despărţirea
Om sacircnt dupre fire și Dumnezeu dupre darVezi care dar icircţ zic adecă unirea cea cu acelaSimţitoriu și gacircnditoriu și fireaște și Du-
hovniceaștePre unirea adecă cea gacircndită ţe-am poves-
tit-o ţie icircn multe fealiuriȘi icircn multe chipuri iar simţită icircţ zic ţie pre
cea a tainelorCă curăţindu-mă prin pocăinţă și prin cur-
gerile lacrămilorȘi cu trup icircndumnezeit ca cu Dumnezeu
icircmpărtășindu-măDumnezeu și eu mă fac prin unirea cea ne-
tacirclcuităDeci vezi taina Sufletul drept aceaia și
trupul
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
15
Ca pre aceasteaș iarăș să ţi le zic din multa bucurie
Unul fiind eu icircn doao fiinţe deci aceastea unul și doao
Cu Hristos icircmpărtășindu-se și pre singele lui bacircndu-l
Cu amacircndoao fiinţele și firile așijdereaAle Dumnezeului mieu unindu-se să fac
Dumnezeu prin icircmpărtășireȘi cu un nume să numesc cu numele aceluiaCu care dupre fiinţă srsquoau icircmpărtășit Deci
căltrgtbunile foc să zicelt642gtȘi fierul cel negru icircnfocacircndu-să ca niș-
te foc să veadeDeci deaca icircntrrsquoacest fealiu să veade și
icircntrrsquoacest fealiu să numeașteApoi foc să veade foc să numeaște Și deaca
nu pre sineș icircntrrsquoacest fealiuTe-ai cunoscut celor ce pentru unele ca aceas-
tea icircţ spuiŭ1 ţie nu fii necredinciosCi caută din toată inima ta și vei luaMărgăritariul sau picătura sau ca pre un
grăunte de muștariuCa pre o scacircnteae Dumnezeiasca sămacircnţă
Cum o vei căuta aceaia carea ţi-o zic ţieAscultă și cu sirguinţă lucrează și o vei afla
icircndegrabăIa-mi-ţi luminată asemănare a cremenii și
a amnariuluiCă iaste și icircntru aceastea cu adevărat firea
foculuiȘi deși nu să veade nicidecum dar icircnsă lo-
vindu-se icircmpreunăDease scacircntei de foc slobod și de toţiSă văd adecă icircntru icircntacirciŭ dar nu să aprind
icircnsăDeaca nu să vor apuca de materie Iar deaca
să va uni cu aceasta dintru aceasteaApoi o scacircnteae mică cu totul cacircte puţin
să aprinde
1 Greșală icircn manuscris icircn orig λέγουσι bdquospunldquo (pers a 3-a pl) (ned)
Și la icircnălţime să rădică văpae și luminează casa
Și pre icircntunearec icircl goneaște și face să vază pre toţi
Cei ce sacircnt icircn casă Văzut-ai minune Deci spune-mi mie
Mai nainte de a să lovi adeaseori cum vor slobozi și vor lăsa scacircntei
Și fără de scacircnteae materiia icircnsăș de sineș cum să va aprinde
Mai nainte de a să aprinde cum va lumina cum pre icircntunearec icircl va goni
Cum pre vedeare ţie ţi-o va dărui Nicide-cum cu totul icircmi vei zice
Că cu putinţă acest lucru să va face cacircndva Deci lt642vgtașa și tu a face
Sacircrguiaște-te și vei lua Ce zic ţie că vei lua
Scacircnteaia Dumnezeeștii firi pre carea o au asemănat Ziditoriul
Mărgăritariului celui de mult preţ și gre-untelui de muștariu
Și ce să faci icircţ zic ţie Ascultă cu iubire de osteneală fiiule
Fie-ţi ţie sufletul și trupul icircn loc de cremene și de amnariu
Iar mintea ca un icircnsuș-stăpacircnitoriu al pati-milor icircndeletnicească-se
Icircntru faptele ceale icircmbunătăţite și icircn chiti-rile ceale lui Dumnezeu plăcute
Și ca pre o cremene adecă pre trup iar ca pre un amnariu pre suflet
Cu macircini gacircndite apucacircndu-le tragă-se și aducă-se
Cu sila cătră faptele bune Că silită iasteA ceriurilor icircmpărăţiia Dar care fapte icircţ zic
ţiePriveghiiarea și postirea și fierbintea po-
căinţăPlacircngerea și a lacrămilor vărsarea și neicircn-
cetata a morţii pomenirea
C U V Acirc N T U L 1
16
Necurmata rugăciune și răbdare a toate fe-aliurile
De ispitele ceale asupră-ţ aduse tăcerea mai nainte de toate aceastea
Și smereniia cea adacircncă și ascultarea cea desăvacircrșit
Și a voii tăiarea Deci icircntru aceastea și icircn-tru ceale de acest fealiu
Sufletul icircndeletnicindu-să și de-a pururea ţiindu-să
Face pre mintea ta icircntacirciŭ adecă să priimeas-că străluciri
Dar să sting icircndegrab căci icircncă nu srsquoau sup-ţiiat
Ca și icircndegrab să se aprinză Iar cacircnd și de inimă
Să va atinge raza cea Dumnezeiască atun-cea și pre dacircnsa o luminează
Și pre minte o curăţeaște și la icircnălţime pre dacircnsa o rădică
Și la ceriu o sue și cu lumina lt643gtcea Dum-nezeiască o uneaște
Pre acealea care ţi le-am zis ţie mai nainte de a le face cum spune-mi te vei curăţi
Și mai nainte de a te curăţi cum mintea ta Dumnezeeștile
Străluciri le va priimi Și cum spune-mi mie și unde
De aiurea de altundeva icircntru inima ta că-zind focul cel Dumnezeesc
Să va aprinde și pre aceasta o va aprinde și o va icircnfoca
Și cum o va uni și o va icircmpreuna și nedes-părţită o va face
Pre zidire cu Ziditoriul Nicidecum nicio-dată icircmi vei zice mie
Că acest lucru va fi cu putinţă cuiva din cei născuţi
Sau din cei ce să vor naște Iar ceale de aicea icircnainte nu le icircntreba
Că deaca te vei uni cu lumina toate pre tine ea te va icircnvăţa
Și ţi le va descoperi pre toate și icircn taină ţi le va arăta cacircte
Și icircţ iaste de folos ca să te icircnveţi Că icircntrrsquoalt fealiu cu neputinţă iaste ţie
Pre ceale de acolograve prin cuvacircnt să le icircnveţrsquo Domnului nostru i să cuvine Slava icircn veacii veacilor Amin
AL ACELUIAȘ1
Cuvacircntul 2Cum că frica naște pre dragoste Iar dragostea dezrădăcinează pre frică din suflet și macircne ea singură icircntru dacircnsul fiindcă iaste Duh Dumne-
zeesc și Sfacircnt ASSA
Cum voiŭ lăuda cum voiŭ slăvi cum după vrednicie voiŭ binecuvacircnta
Pre Dumnezeul mieu carele pre multele păcate mi le-au ertat
Cum la icircnălţime cu totul voiŭ căuta Cum pre ochii miei icirci voiŭ căsca
Cum icircmi voiŭ deșchide gura o Părinte cum buzelelt643vgtmeale le voiŭ mișca
Cum macircinile meale cătră icircnălţimea Ceriu-lui le voiŭ icircntinde
Și care cuvinte voiŭ afla Care graiuri voiŭ aduce
Și cum a grăi voiŭ icircndrăzni Cum ertare icircmi voiŭ ceare
A nemăsuratelor meale greșale și a păcate-lor meale celor multe
Cu adevărat lucruri am lucrat mai presus de toată ertarea
Știi acealea care zic Macircntuitoriule Pre toa-tă firea o am covacircrșit
Preste fire lucruri am lucrat decacirct ceale ne-cuvacircntătoare mai rău mrsquoam arătat
1 Icircn manuscris alaccedilelparalthorn (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
17
Decacirct toate jivinele ceale din mare și decacirct toate dobitoacele ceale de pre pămacircnt
Și decacirct ceale tacircracirctoare și decacirct hiiarăle mai rău mrsquoam făcut cu adevărat
Călcacircnd poruncile tale mai mult decacirct firea celor necuvacircntătoare
Deci fiindcă trupul mi l-am spurcat și su-fletul mi l-am icircntinat
Cum mă voiŭ arăta ţie Cum te voiŭ vedea pre tine cum cu totul voiŭ icircndrăzni să stau
Icircnaintea feaţii tale eu mișelul Cum nu voiŭ fugi de a ta Slavă
Și de lumina cea fulgerătoare a Sfacircntului tău Duh
Și cum singur nu mă voiŭ duce cătră icircntu-nearec eu cela ce ale icircntunearecului
Lucruri am lucrat și cum de mulţimea Sfin-ţilor nu mă voiŭ despărţi
Cum voiŭ suferi glasul tău carele mă va tri-mite pre mine icircntru icircntunearec
Eu cela ce de aicea din lucruri icircmi duc cu mine osacircndirea mea
Icircnfioracircndu-mă tot cutremuracircndu-mă totCu frică și cu spaimă cuprins fiind strig ţieȘtiu Macircntuitoriule că altul ca mine nu au
greșit ţielt644gtNici au lucrat fapte pre care eu ticălo-
sul le-am lucratȘi pricinuitoriu de pierzare și altora mrsquoam
făcutCi aceasta iarăș știu aceasta iarăș nădăjdu-
esc Dumnezeul mieuCă nu mărimea greșalelor nu a păcatelor
mulţimeaNici a faptelor uracircciunea va covacircrși cacircndvaPre iubirea ta de oameni cea mare iar mai
vacircrtos pre cea mai presus de marePre cea mai presus de cuvacircnt mai presus și
de minte mila pre carea bogatPreste cei ce-ţ greșesc ţie și cu fierbinţeală
să pocăesc o verși
Și icirci curăţești și-i strălucești și ai luminii părtași icirci faci
Cuminecături ai Dumnezeirii tale lucracircn-du-i cu icircndestulare
Și streină minune și icircngerilor și minţilor oamenilor
Vorbești cu dacircnșii de multe ori ca cu niște priiateni ai tăi adevăraţi
O bunătate nemărginită O dragoste ne-tacirclcuită
Pentru aceasta și caz și cu fierbinţeală strig cătră tine
Precum pre curvariul ai priimit și pre curva carea au venit la tine
Așa pre mine mă priimeaște icircndurate care-le din suflet mă pocăesc
Și picăturile lacrămilor meale care ca niște izvoară de-a pururea izvorăsc
Socotindu-le Hristoase al mieu spală icircntru dacircnsele ale sufletului mieu
Spală și ale trupului mieu icircntinăciunile și macircnjiturile patimilor
Spală și pre inima mea de toată răotateaCă aceasta iaste rădăcina și izvorul păcatuluiRăotatea a sămănătoriului celui rău iaste
sămacircnţaȘi unde iaste și odrăsleaște aceasta și la
icircnălţime să sueAcolograve și răsare preamulte lt644vgtodrasle de
răotate și de nebunătatePre rădăcinile aceștiia dintru adacircnc zmul-
ge-le Hristoase al mieuȘi curăţeaște holdele sufletului mieu și ale
inimii mealeȘi răsădeaște icircntru dacircnsele pre frica ta Icircn-
durateȘi icircnvredniceaște-mă să se icircnrădăcineaze și
bine să odrăslească și să răsarăCa să crească la icircnălţime prin păzirea po-
runcilor taleȘi adăogacircndu-le icircn fieștecare ceas cu adăo-
girea lacrămilor
C U V Acirc N T U L
18
Adăogacircnd ape care izvorăsc și adăpacircndu-le dintru aceastea
Mai mult și creaște și la icircnălţime să rădicăȘi dupre asemănare creaște și smereniia icircm-
preună cu fricaIar smereniei toate patimile icirci dau locȘi icircmpreună cu dacircnsele și tabăra dracilor
srsquoau izgonitȘi toate faptele bune ca unii icircmpărătease
icircmprejurul aceștiiaCa niște străjari și priiatene să văd că icircm-
preună icirci urmeazăȘi ca niște slujnice Stăpacircnii Și aceastea de-
aca icircmpreună să vor adunaȘi să vor uni unele cu altele icircn mijlocul
acestora ca un pomLacircngă izvoarele apelor frica ta răsădindu-săIcircnfloreaște și cacircte puţin cacircte puţin icircmi ara-
tă mie floare streinăStreină am zis căci toată firea dupre neam
nașteȘi a tuturor pomilor și copacilor sămacircnţa
dupre neam iaste icircntru fieștecareleIar frica ta și floare de fire streină aratăȘi rod asemenea strein de aceaia și veneticCă frica iaste din fire plină de macirchniciune
și de lt645gticircntristareȘi pre cei ce o au căștigat pre aceasta icirci lu-
crează de-a purureaSă se macirchnească ca niște robi ca niște vre-
adnici de multe rane și bătăiCa unii ce așteaptă icircn fieștecare ceas tăiarea
cea a morţiiȘi ca unii ce văd adecă seacerea dar ceasul
secerișului nu icircl știuȘi ca unii ce nu au nădeajde nici deplin
adeverireDe ertarea cea desăvacircrșit ci să cutremură
de mărginireCi să icircnfiorează de sfacircrșit ca de o hotăracircre
cu icircndoială a judecăţii
Și poartă icircntru dacircnșii pre hotăracircrea judecă-ţii aceiia Dumnezeul mieu
Deci floarea carea o aduce și o icircnfloreaște iaste netacirclcuită dupre fealiu
Mai netacirclcuită dupre chip Că să veade că icircnfloreaște adecă
Dar să ascunde degrab care lucru nu iaste al firii
Dar nici dupre urmarea firii ci mai presus de fire
Căci pre toată firea o covacircrșaște și icircncă să arată frumoasă
Floare mai presus de tot cuvacircntul și cătră privirea aceiia
Icircmi răpeaște pre toată mintea mea și nimic nu o lasă să pomenească
Dintru acelea pre care știe frica să le dea ci uitare de toate aceastea
Icircmi lucrează mie atuncea și reapede și de-grab dela mine zboară
Și pomul fricii iarăș iaste fără de floareȘi mă scacircrbesc și suspin și cătră tine cu fier-
binţeală strigȘi floarea iarăș o văz icircn ramurile pomuluiȘi pre ochiŭ o Hristoase al mieu numai că-
tră floare avacircndu-lNu văz atuncea pomul ci mai adeaseori
floareaIcircnflorind și cătră aceaia tot pre mine cu
dorirea trăgacircndu-măIcircntru rodul dragostei icircnceteazălt645vgtȘi rodul acesta iarășNu sufere de pomul fricii să se poarte și să
se ţieCi mai vacircrtos cacircnd deplin să va coace atun-
cea singurFără de pom să veade Că frică icircntru dra-
gosteNu să află nicidecum nici iarăș fără de frică
dragosteaIcircn suflet să rodeaște Cu adevărat minune
mai presus de cuvacircnt
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
19
Și mai presus de toată chitirea Că pomul cu osteneală icircnfloreaște și rod aduce și rodul lui iarăș
Pre pomul icircl dezrădăcinează și rămacircne ro-dul singur
Cum iaste rodul fără de pom nicidecum a-ţ povesti nu pociŭ
Cu toate aceastea rămacircne cu toate aceastea iaste dragostea fără de frica
Ceaia ce o naște pre dacircnsa Deci dragostea iaste
Cu adevărat toată veseliia și de toată bucu-riia și dulceaţa
Umple pre cel1 ce o are și din lume icircntru simţire
Pre acesta afară icircl scoate care lucru nu-l poate frica
Să-l lucreaze nicidecum Că icircnlăuntru celor văzute
Și icircnlăuntru celor simţite fiind cum oare va putea pre cela ce o are
Departe de aceastea să-l arunce și icircntru simţire să-l icircmpreuneaze
Tot cu ceale nevăzute Cu adevărat nicide-cum nu va putea
Iar floarea și rodul pre carele frica icircl nașteAfară de lume sacircnt care și acum a-l răpi să
obicinuiașteȘi pre suflet icircmpreună cu acesta să-l rădice
și din lume afară să-l arunceCum spune-mi mie afară de lume dragos-
tea pre aceastea le aruncăAș fi voit arătat să știu Că netacirclcuit iaste
precum am zis lucrul acestaCu toate aceastea ia aminte și voiŭ zice
Duh Dumnezeesc iaste dragostealt646gtAceasta o zicea aceia2 cacircnd li să arăta
Stăpacircnul
1 Icircn manuscris ccedilhl (ned)2 Adecă Luca și Cleopa
Icircnsă lumina dupre cum zic ei e cu totul atacirct-lucrătoare3 și luminează
Cu toate aceastea nu iaste din lume nici vreun lucru al lumii nicidecum
Nici vreo zidire că nezidită iaste și de toa-te zidirile afară
Nezidită icircn mijlocul celor zidite Icircnţeleage ceale ce icircţ zic ţie fiiule
Că iaste și să află despărţită și ceaia ce iaste nezidită niciodată
Zidire a să face nu priimeaște afară deaca ar fi voit și aceasta
Cu putinţă icirci iaste eiĭ să se facă Că și srsquoau făcut Cuvacircntul
Prin a Duhului lucrarea și prin a Tatălui buna-voinţă
Om neschimbat tot Dumnezeu fiind din fire nezidit
Srsquoau făcut zidit cu nepovestire și luarea icircn-dumnezeindu-o
Mi-au arătat mie icircndoită minune icircn doaoă lucrări
Și icircn doaă voiri așijderea văzut și nevăzutŢinut și neţinut Și arătacircndu-să ca o zidireIcircn mijlocul tuturor zidirilor dar nu fiind ca
o zidirePrecum li să părea nu li să făcea arătat icircnsă
nici cu totul era nearătatCi icircn mijlocul tuturor zidirilor celor simţi-
te fiind CuvacircntulSă veade unit cu luarea ca o zidireȘi luacircnd pre zidire și ascunzindu-o ori su-
indu-oLa icircnălţimea la Slava sa mai presus de cu-
vacircntSă ascundea icircndată4 Că Ziditoriul tuturor
3 Greșală icircn manuscris Icircn textul originar bdquoatot-lucrătoareldquo (gr παντουργὸν) (ned)
4 Icircn ediţia Zagoreos (Veneţia 1790) după care srsquoa tradus textul de faţă lipsesc trei stihuri din tex-tul grecesc pe care le traducem acigrave după Sources Chreacutetiennes bdquoIar aceia ziceau că Stăpacircnul nu se mai arată aceasta icircnsă negreșit numai către eildquo (ned)
C U V Acirc N T U L
20
Fiind adecă nedespărţit și nedepărtat de toate dar ca un Dumnezeu pre toate icircm-plinindu-le
Cum ar fi fost cu putinţă icircntrrsquoalt fealiu să se ascunză Vei muta din loc
Pre Stăpacircnul și cătră alt lt646vgtloc vei da că srsquoau dus
Și dela ochii Sfinţilor Apostoli cum că srsquoau ascuns
Să nu fie să nu cazi din neștiinţă icircntru o hulă ca aceasta
Icircnsă tu ascultă de voești pre lucrările dra-gostei
Și te vei icircnvăţa cum iaste mai mare decacirct toate faptele bune dragostea
Decacirct care toate Auzi pre Apostolul stri-gacircnd
Decacirct a grăi cu limbile icircngerilor și ale tutu-ror oamenilor
Decacirct a avea toată credinţa cacirct să mute și munţii
Decacirct a ști toată cunoștinţa și adacircncul tai-nelor
Decacirct a răsipi toată bogăţia și sărac pre si-neș a să face
Decacirct și pre icircnsăș trupul spre ardere pentru Hristos a-l da
Mai mare iaste dragostea și cu atacircta mai mare iaste
Că fără de aceasta aceastea ori una ori și toate
Nici un folos celui ce le-au căștigat nicide-cum nu-i iaste
Deci cela ce și de dragoste și de toate ceale zise
Iaste lipsit spune-mi mie unde să va arăta ce va face
Cum credincios celor ce icircl icircntreabă va icircn-drăzni să se numească pre sineș
Pentru aceasta a lua aminte să cuvine celui ce zice pentru dragoste
Șez eu icircn chilie noaptea sau și zioa
Iaste icircmpreună cu mine nevăzută și necu-noscută dragostea
Carea și afară de toate zidirile iaste și iaste iarăș și icircmpreună cu toate
Ea iaste foc iaste și rază să face și nor al luminii
Soare să săvacircrșaște Icircnsă ca focul pre sufle-tul mieu icircl icircnfierbintează
Și pre inima mea o arde și cătră dorire o deșteaptă
Și cătră dragostea Ziditoriului lt647gtși din destul icircnfocacircndu-mă
Și la suflet de tot arzindu-mă și o rază de lumină purtătoare
Zboară icircmprejurul mieu toată strălucitoa-re slobozindu-ș
Icircn sufletul mieu razele sale și pre mintea mea strălucindu-o
Și cătră icircnălţimea privirii icircndemacircnatecă o arată
Văzătoare lucracircndu-o Aceasta era ceaia ce mai nainte o am zis
Că iaste floarea fricii Și văzindu-i eu stră-lucirea
Și umplacircndu-mă de bucurie negrăită nu mrsquoam bucurat căci o am văzut
Ci ea de Dumnezeiasca bucurie după ce mrsquoau bucurat srsquoau dus
Și pre mintea mea icircmpreună o au răpit și simţirea și pre toată
Pofta lumească și au alergat mintea mea icircn urmă-i
Și căuta cu dorire să ajungă și să prinză pre strălucirea ceaia ce i srsquoau arătat
Ci nu o au aflat zidirea nici au putut să se facă
Cu totul de zidire afară ca să prinză stră-lucirea
A celui nezidit și necuprins Icircnsă icircncungiu-ra pre toate
Și să măestriiagrave și să sacircrguia să o vază cerca aerul
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
21
Ceriurile le cutreera icircncungiura adacircncurileȘi margenile lumii și căuta precum i să pă-
reaCi nimic icircntru aceastea toate nu afla căci
zidite sacircnt toateȘi mă tacircnguiam și placircngeam și la mărun-
tae mă ardeamȘi ca un eșit din minte icircntru uimire
făcacircndltu-mgtă așa petreceamDeci au venit precum au voit și ca un chip
de norLuminos căzind și slobozindu-să preste ca-
pul mieuSă vedea șăzacircnd și a striga mă făcea și mă
icircndemnalt647vgtIcircnspăimacircntat făcacircndu-mă Icircnsă iarăș
dela mine zburacircndMrsquoau lăsat singur și căutacircndu-o eu cu oste-
neală și cu durearePre aceasta toată fără de veaste și degrab ia-
răș icircntru mine cu cunoștinţă srsquoau aflatȘi icircn mijlocul inimii meale ca un luminăto-
riu ca un discos cu adevăratAl Soarelui srsquoau văzut Și așa arătacircndu-săȘi cu cunoștinţă dovedindu-să ceatele dra-
cilor le-au surpatAu izgonit teamerea și pre inimă o au făcut
viteazăDe simţirea lumii au dezgolit pre mintea
meaȘi icircn veșmacircntul simţirii ceii gacircndite mrsquoau
icircmbrăcatȘi de ceale văzute mrsquoau răzleţit pre mine și
cu ceale nevăzute mrsquoau icircmpreunatȘi a vedea pre cel nezidit și a mă bucura
mi-au dăruit mieCăci de toate ceale zidite și văzute și care
degrabȘi icircn scurtă vreame să strică mrsquoam răzleţit și
cu cel nezidit mrsquoam unitCu cel nestricăcios cu cel fără de icircnceput
cu cel tuturor nevăzut
Că aceasta iaste dragostea Ia să alergăm o credincioșilor cu icircntindere
Ia să ne sacircrguim cu dureare o tracircndavilor ia să ne deșteptăm o lenevoșilor
Ca căștigători ai dragostei și părtași ai aceș-tiia mai vacircrtos
Să ne facem și așa să ne mutăm dintru ceas-te de aicea
Ca icircmpreună cu dacircnsa icircnaintea Ziditoriu-lui și Stăpacircnului să stăm
Afară de toate ceale văzute făcacircndu-ne icircm-preună cu dacircnsa
Iar deaca nu apoi icircntru ceale văzute și icircntru zidiri ca cei ce sintem
Zidire vom rămacircnea și icircn foc lt648gtși icircn tartarȘi icircntru icircnfricoșatele munci fără de aceasta
aflacircndu-neFără de dragoste zic Și deaca și iaste cu pu-
tinţă să ne macircntuimFără de aceasta o Hristoase al mieu cum
va fi cu putinţă acest lucru cu adevăratNicidecum cu adevărat nicidecum Că de
lumină deaca ne vom răzliţiCum de icircntunearec vom scăpa De bucurie
deaca ne vom lipsiCum de scacircrbă ne vom izbăvi Afară de că-
mară deaca ne vom aflaCum va fi cu putinţă cu adevărat icircnlăuntru
cu cei de acolograve icircmpreună să ne veselimDeaca din icircmpărăţie vom cădea zic adecă
dela vedearea ta MacircntuitoriuleCare altă macircntuire și carea altă macircngăiareSau icircn care alt loc vom putea să ne aflămCu adevărat nicăiri nicidecum măcar de
să și pare oarecărora fără de minteCă nebun și fără de minte e cela ce zice
aceasta Dar poate răspunzindVa zice cineva aceastea cu nepriceapere
Cum afară de icircmpărăţieȘi cum și afară de cămară și de ceata drepţilorAlt loc de macircntuire sau de odihnă nu va fi
C U V Acirc N T U L
22
Nebune icircţ va răspunde dragostea nu auzi că Adam
Strămoșul tău icircn raiu o poruncăCălcacircndu-o srsquoau dezgolit de Dumnezeias-
ca Slavă și EvaIcircmpreună cu dacircnsul din raiu srsquoau surgunit
icircndatăCare lucru pre moarte cu ticăloșie o au năs-
cut icircndatăȘi icircn locul desfătării au luat viiaţă plină de
sudoriȘi a trăi și a muri dela dacircnsul cu dreptate
pre hotăracircre luacircndu-oAșa icircnţeleagi-mi mie și atuncea cacircnd să va
face judecataCă cela ce să va afla de Dumnezeiasca slavă
ca Adam acelalt648vgtCu adevărat dezgolit1 fiindcă cea
icircntacirciŭ decacirct toate faptele buneȘi Icircmpărăteasă și Doamnă iaste cu adevă-
rat dragosteaȘi cap al tuturor iaste și haină și slavăȘi trupul fără de cap și mort și fără de su-
flare iasteȘi trupul fără de haină fiind cum nu va fi golCă faptele bune fără de dragoste deșarte și
nefolositoare sintȘi gol de Dumnezeiasca Slavă e cela ce nu
are pre dragosteDe ar avea cineva pre toate faptele bune
dezgolit stăȘi pre goliciune nesuferindu-o a să ascun-
de mai vacircrtos voiașteCă cela ce are rușine are și osacircndăȘi bdquoNu te știu pre tinerdquo va auzi dela Judecă-
toriul tuturorAu venit pre pămacircnt Ziditoriul au luat Su-
flet și trup
1 Din ediţia Zagoreos lipsesc șapte stihuri pe care le traducem acigrave bdquoafară din rai ba icircncă și din Icircm-părăţie și din cămara de nuntă cea cerească se va scoate degrab Măcar de nu ar avea păcat icircnsă lip-sit de fapte bune se va afla dezgolit stăldquo (ned)
Și au dat Dumnezeesc Duh care iaste dra-gostea
Deci deaca voești și deaca poftești să iai pre Dumnezeescul Duh
Creade lui Dumnezeu desăvacircrșit leapădă-te de sineţ așijderea
Pre umere fără de icircndoială rădică-ţ Crucea și să iai
Moarte cu voirea și cu punerea fiiule ca părtaș să te faci
Al vieţii ceii fără de moarte Să nu te rătă-cească pre tine amăgitorii
Cu mincinoasele cuvacircntări ale lor cum că după moarte iau
Viiaţa cei ce să săvacircrșesc ca nu plecacircndu-te lor să te căești
Și de viiaţă să nu te icircmpărtășești Ascultă cuvintele lui Dumnezeu
Ascultă pre ale Apostolilor ascultă pre ale Daacutescalilor
Celor din besearică ce Hristos strigă icircn tot ceasul
Racircuri din pacircntecele celor ce icircntru mine credVor curge de izvorul cel lt649gtDumneze-
esc al apei ceii de-a pururea viiCe pre apa aceasta zicacircndu-o fără numai
pre darul DuhuluiȘi pre cei curaţi cu inima icirci fericeaște zi-
cacircnd cum că aceșteaVor vedea aicea pre Dumnezeu Și Aposto-
lii toţiȘi Daacutescalii strigă de aicea și pre DuhulȘi pre icircnsuș Hristos să-l luăm deaca voim să
ne macircntuimAscultă glasurile Stăpacircnului ascultă cuvin-
tele CuvacircntuluiCum icircţ arată pre icircmpărăţiia Ceriurilor că o
dobacircndescDe aicea oamenii Asemănatu-srsquoau zicacircnd
aceastaMărgăritariului celui de mult preţ
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
23
Iar Mărgăritariu auzind oare ce socotești piiatră icircl zici că iaste acesta
Sau cum că să ţine măcar cacirct de puţin Sau cum că să veade măcar orișicacirct
Departe de o hulă ca aceasta că gacircndit iasteȘi deaca neguţitoriul l-au aflat pre dacircnsul
cum l-au aflat acum spune-miDeaca neţinut iaste și neprins sau nevăzutApoi unde l-au aflat pre acesta cum l-au vă-
zut icircnvaţă-măȘi cum pre toate vacircnzindu-le l-au cumpă-
rat pre acelaPre acela pre care nu l-au aflat pre acela pre
care nu l-au văzut pre acela pre care nu icircn macircini l-au căștigat
Dar icircncă nici icircn sacircn nu l-au luat ci numai cu singură credinţa cu adevărat
Și cu nădeajdea ca cum l-ar avea să va afla așa mă vei icircnvăţa
Dar nu au zis Stăpacircnul așa precum tu so-cotești
Nici cu nădeajde ca să-l afle nici cu nădeaj-de ca să-l dobacircndească au zis
Să-ș vacircnze averile Ce vă amăgiţi pentru ce pre deșarte
lt649vgtNădejdi vă răzimaţi1 Și pre sineţ te arăţi și te vădești
Că nu voești să-l cauţi că nu voești să-l afliCă nu voești să-ţ vinzi averile și să iaiIcircmpărăţiia Ceriurilor carea icircnlăuntrul tău
deaca vei voigraveStăpacircnul au zis că iaste Dar poate sărac eștiȘi nu ai aur nici averi nici bogăţieȘi auzind cum că prin vacircnzarea tuturor ave-
rilor
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsește un pasaj de 10 stihuri pe care le traducem acigrave bdquoPentru ce de a voastră pierzare și a altora cruntă osacircndire vinovaţi cu deadinsul a vă face voiţi prin deșarte amăgiri Ci el icircntacirciu să-ţi afli mărgăritarul te icircndeamnă și ne-preţuit văzacircndu-l că este să vinzi toate ale tale și să-l cumperi Tu icircnsă zici lsquoicircn nădejdersquoldquo (ned)
Mărgăritariul cel nepreţuit să cumpără ca să zici
Cum că Oare cum neavacircnd eu avuţie voiŭ putea
Să căștig Dumnezeescul acesta și frumosul Mărgăritariu
Deci pentru aceasta te rog pre tine să as-culţi cu priceapere
Deaca pre toată lumea și pre ceale din lume le-ai avea
Și răsipindu-le le-ai icircmpărţi la sirimani și la văduve pre acestea
Și la săracii cei lipsiţi și icircnsuţ sărac te vei face
Dar ca cum deopotrivă vreadnic cu totul preţ vei socoti
Că ai plătit zicacircnd bdquoDaţi-mi mie Mărgă-ritariul
Că am dat pre toate ale mealerdquo icircndată aceasta vei auzi
Pre Stăpacircnul zicacircndu-ţi ţie Care zici toate ale tale
Tu gol din pacircntecele maicii tale ai eșitȘi gol icircn mormacircnt negreșit iarăș vei icircntraDar ale tale care zici că sacircnt nebune tot nu
simţiȘi nu vei lua mărgăritariul nici vei lua icircm-
părăţiiaCi deaca toate averile tale cu totul le vei răsipiDeaca sărac foarte vei fi și vei veni zicacircnd așaVezi Macircntuitoriule inima și sufletul mieu
zdrobitȘi cumplit muncindu-să și foarte arzindu-săVezi-mă Stăpacircne că sacircnt gol vezi-mă că
sacircnt lipsit și scăpătatDe toată fapta bună strein și neavacircnd ce
să-ţ dauSpre răscumpărarea ta Cuvinte lt650gtși mi-
luiaște-mă unuleNepomenitoriule de rău Dumnezeul mieu
Că ce lucru vreadnic voiŭ afla
C U V Acirc N T U L
24
Icircn lume o Dumnezeul mieu pre carele icircl voiŭ da spre cumpărarea ta
Celui ce ai făcut pre toate Că ce au dat și curva
Și ce tălhariul au dăruit Iar curvariul Hristoase al mieu
Care bogăţie ţe-au adus ţie Pre aceastea grăiaște-le și vei auzi
Așa mi-au adus mie daruri așa mi-au adus mie bogăţie
Dacircnd ei acealea care au avut au luat Măr-găritariul
Cel decacirct toată lumea mai bun și mai scump Pre aceastea și tu de voești
Ado-le mie și vei lua negreșit Cu aceastea vino și tu la mine
Și icircndată icircţi voiŭ arăta ţie pre Mărgăritariul acela
Carele l-au luat aceia și te vei bucura și pre icircnsuș sufletul deaca icircl vei da
Nimic vreadnic nu vei socoti nimic vread-nic nu vei gacircndi
Că cu totul ai plătit Că Eu deaca vei veniPrecum curva la mine au venit cu adevărat
am stăpacircnireCu adevărat am Mărgăritariu pre carii toa-
tă lumea de-i va luaȘi icircmpreună cu lumea aceasta alte zeciuri
de mii de alte lumiNu va lipsi nici un singur Mărgăritariu din
vistieriile mealeȘi-ţ voiŭ da ţie și darul precum și acelora
le-am datAceastea Dumnezeu icircţ va zice ţie și te va
icircnvăţa cum au venitTacirclhariul și cum curva cei cacircntaţi și vestiţi
icircn lumeȘi cum curvariul icircndată ce srsquoau icircntors au
fost priimitȘi tacirclhariul cu credinţa srsquoau macircntuit cela ce
multe reale au făcut
Și cu dreptate Că singur cacircnd toţi de mine srsquoau lepădat
Și cacircnd toţi srsquoau smintit spacircnzurat văzin-du-mă pre lemn
Acela Dumnezeu și Icircmpărat mrsquoau lt650vgtmărturisit
Și cum că eu sacircnt nemuritoriu din inimă striga
Pentru aceasta și mai nainte decacirct toţi au luat Icircmpărăţiia
Dar pre dorirea curvei oare care cuvacircnt o va arăta
Pre carea o purta aceaia icircntru inima eiĭ cacircnd au venit
Ca la un Dumnezeu la mine și ca la un Stă-pacircn al celor văzute și al celor nevăzute
Și au adus bogat precum nrsquoau adus nime-nea din cei pănă atuncea
Pre carea văzindu-o o am priimit și pre do-rire nu i-o am luat
Ci pre Mărgăritariu dacircndu-i-l eiĭ i-am lăsat și dorirea
Mai vacircrtos icircncă i-o am și mai aprins și icircntru văpae mare i-o am rădicat
Și o am slobozit pre dacircnsa decacirct fecioarele fiind mai cinstită
Că degrab pre toată leagea ca pre un zidiŭ trecacircndu-o
Sau ca pre o scară preste toate faptele bune preaicircnălţindu-să și rădicacircndu-să
Au ajuns la sfacircrșitul legii carea iaste dra-gostea
Și srsquoau dus pacircnă la sfacircrșit nerănită pre aceas-ta păzindu-o
Iar curvariul așijderea din inimă icircntorcacircn-du-să
Srsquoau pocăit cu adevărat și fiiu al mieu fiind mai nainte
Nu au venit ca un fiiu al mieu ci cerea dela mine să se facă
Ca unul din năimiţii miei și nu cu gura numai
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
25
Ci și cu sufletul grăia și cu lucrurile arătaPre acealea care le zicea cu cuvintele Sme-
renia acestuia pre mineMrsquoau tras spre milostivire și l-am icircmbogă-
ţit icircndatăȘi l-am proslăvit icircndegrab că-l vedeam că
din totSufletul să apropie la mine Căci icircnapoi ni-
cidecumPrecum fac aceasta cei mulţi nu șrsquoau icircntors
cugeteleDeci așa deaca fieștecarele va veni și va că-
dea la mine lt651gtcu adevărat ndash Să auză toată zidirea ndash icircl voiŭ priimi pre
dacircnsul icircndatăIar carele cu vicleșug voiaște să ia darul mieuȘi cu făţărie să va apropiia ori răutate icircnlă-
untru avacircndOri bizuindu-să lucrurilor sale biruit fiind
de trufieOri de zavistie nicidecum nu are cu mine
Hristosul parteAceastea ţie Dumnezeu și tuturor prin noi
vi le strigă icircn tot ceasulIar deaca voești și dela alţii să-ţi arăt ţie lu-
minat cum căAicea să cade pre Icircmpărăţiia Ceriurilor să o
iai tu toatăDeaca icircntru aceasta voești a icircntra tu și după
sfacircrșitAuzi pre Dumnezeu carele iarăș icircn pilde
grăiaște ţieCui oare voiŭ asemăna Icircmpărăţiia CeriurilorAseamenea iaste ia aminte grăuntelui de
muștariuPre carele luacircndu-l vreunul din oameni
l-au aruncat icircn grădina saȘi au răsărit și copaciu cu adevărat srsquoau fă-
cut mareDeci zi tu cela ce auzi carele iaste grăun-
tele acesta
Ce socotești că iaste acesta Zi cu icircndrăz-neală
Iar deaca nu apoi eu icircţ zic ţie și adevărul icircţ voiŭ spune
Negreșit Icircmpărăţiia Ceriurilor ţe-au zis ţie că iaste grăuntele
Iar grăuntele acesta iaste darul Dumneze-escului Duh
Iar grădina iaste inima a fieștecăruia din oameni
Unde cela ce ia pre Duhul icircl aruncă icircnlăun-trul eiĭ și-l ascunde
Icircn coastele măruntaelor cacirct nimenea să-l vază pre dacircnsul
Și-l păzeaște pre el cu toată cu denadinsi-rea ca să răsae
Ca să se facă copaciu și la Ceriuri să se sueDeci deaca zici că nu aicea ci după sfacircrșit toţiCei ce fierbinte o icircndrăgesc vor lua Icircmpă-
răţiiaRăstorni cuvintele Macircntuitoriului și Dum-
nezeului nostrult651vgtCă deaca nu vei lua grăuntele mușta-
riului carele l-au zisDeaca nu-l vei pune icircn grădina ta rămacirci cu
totul fără de sămacircnţăIar deaca și sămacircnţa o ai lua și vei icircneca-o
sau vei icircmpresura-o cu spiniOri icircl vei da icircn jaf paserilor și vor răpi gră-
unteleOri neadăpată vei lăsa grădina ta prin le-
nevireȘi nu va răsări sămacircnţa ta nu va odrăsli nu
va rodiCe folos din sămacircnţă icircţ va fi ţie spune-miȘi cacircnd altădată deaca nu aicea vei lua să-
macircnţaVei zice mie că după moarte ci greșești din
cuviinţăIcircn care grădină atuncea icircl vei ascunde pre
acesta te icircntreb pre tineȘi prin care lucrări icircl vei griji ca să răsae
C U V Acirc N T U L
26
Cu adevărat cu totul ești plin de rătăcire amăgită o frate
Că vreamea aceasta iaste a lucrurilor iar ceaia ce va să fie a cununilor
Aicea ia arvonele ţe-au zis ţie StăpacircnulAicea priimeaște peceatea de aicea CandelaSufletului tău aprinde-o mai nainte de a
icircntuneca mai nainte de a să icircncuiaUșile lucrării deaca icircnţelept voești să fiiAicea ţie și gracircu icircţi sacircnt și ca un grăunte de
muștariuAicea mă fac ţie și mărgăritariu și mă cum-
părAicea mă fac ţie aluat și dospesc frămacircn-
tătura taAicea ca niște apă icircţ sacircnt ţie mă fac și foc
care icircndulceașteAicea și haină ţie și hrană și băutura toatăDeaca voești mă fac ţie Stăpacircnul icircţ zice ţie
aceasteaDeci deaca așa din ceale de aicea și icircntrrsquoacest
fealiu mă vei cunoașteMă vei avea și acolograve negrăit toate făcacircndu-
mă ţieIar deaca te vei duce neștiind lucrările da-
rului mieult652gtAcolograve numai judecătoriu pre mine ne-
milostiv mă vei aflaCi o Hristoase al mieu și Dumnezeul
mieu să nu mă osacircndești atunceaNici supt osacircndă să supui pre cela ce ţe-au
greșit ţie multCi priimeaște-mă pre mine ca pre unul din
cei mai de pre urmă năimiţi ai tăiȘi icircnvredniceaște-mă de aicea să-ţ slujesc și
să plac ţie Macircntuitoriul mieuȘi să iau pre Dumnezeescul tău Duh arvo-
nă a IcircmpărăţieiȘi acolograve să mă icircndulcesc de cămara Slavei
taleȘi să te văz pre tine Dumnezeul mieu icircn
veacii veacilor Amin
AL ACELUIAȘICum că icircntru cei ce au păzit sfacircn-tul botez curat rămacircne Duhul cel Sfacircnt Iar dela cei ce l-au icircntinat pre
dacircnsul să depărteazăCuvacircntul al treilea
Tu mă cunoști o Hristoase că al toatei fă-rădelegi sacircnt
Lucrătoriu icircncă și a tot fealiul de răutăţi vas cu adevărat
Care lucru icircl știu negreșit și eu și sacircnt plin de rușine
Și de icircnfruntare și de necaz și chinuire mă ţine pre mine
Și dureare nesuferită stăpacircneaște pre inima mea
Icircnsă lumina feaţii tale strălucindu-mi mie cu taină
Pre gacircndurile meale le-au gonit mi-au luat durearea
Și bucurie icircn loc au adus icircn smeritul mieu suflet
Deci voesc să mă necăjesc Hristoase și ne-cazul nu să lipeaște de mine
Și mă necăjesc ca nu pentru aceasta mai vacircrtos să pier
Și de bucuriia să mă lipsesc ticălosul ceaia ce va să fie
Ci tu Stăpacircne de aceasta niciodată să nu mă lipsești
lt652vgtNici acum nici icircn veacul cel ce va să fie Icircmpărate al mieu
Că bucurie icircmi iaste mie vedearea feaţii taleCă nu numai tot bunul ești Dumnezeul
mieuCi și celor ce te văd tot bunul le dărueștiDe icircmpărtășire și de cuminecare umpli pre
aceia pre carii tu icirci veziNu numai icircn veacul ce va să fie ndash vai de cei
ce zic aceasta ndash
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
27
Ci și acum icircn trup fiind pre cei vreadnici de tine
Adecă pre cei ce să curăţesc pre sineș prin pocăinţă
Icirci vezi și a te vedea pre tine și acelora le daiNicidecum cu nălucire sau cu gacircndirea
minţiiIcircncă nici cu supţirea pomenire precum
unii iarăș socotescCi cu adevărul Dumnezeescului lucru și al
icircnfricoșatei fapteSpre icircmplinirea cu adevărat a Dumnezeeș-
tii iconomiiCă atuncea unire a celor despărţite faciTu Dumnezeule cela ce ești macircntuirea tu-
turor păcătoșilorCă cei ce botezul tău l-au luat din pruncieȘi dupre vredniciia acestuia nrsquoau trăit icircn viiaţăVor avea osacircndă mai multă decacirct cei nebo-
tezaţiPrecum ai zis fiindcă au ocăracirct haina ta cea
sfacircntăȘi acest lucru Macircntuitoriule icircntemeiat și
adevărat cunoscacircndu-lLe-ai dat pocăinţă spre de-a doao oară cu-
răţireȘi hotar al aceștiia ai pus pre darul DuhuluiPre care icircn vreamea botezului icircntacirciŭ l-am
luatCă nu numai prin apă ai zis că iaste darulCi mai vacircrtos și prin Duhul cu chiemarea
TroiţiiDeci de vreame că ne-am botezat prunci și
nu am simţitCa unii ce eram nedesăvacircrșiţi și nu deplin
am priimit darulPre dezlegarea icircntacircei călcări de poruncă lu-
acircndu-oȘi pentru icircnsuș acest lucru lt653gtprecum
mi să pare și a să săvacircrșiAi poruncit o Stăpacircne și ai racircnduit baia
aceasta Dumnezeiasca
Prin carea cei ce să botează icircn lăuntrul vieiIcircntră izbăviţi de icircntunearec și de iadȘi de moarte și de stricăciune cu totul să
slobozescViia raiul să icircnţeleage de mine și iasteDintru care am căzut iarăș chiemacircndu-ne
icircnapoiȘi precum era atuncea Adam mai nainte de
păcatAșa să fac și toţi cei ce icircntru cunoștinţă srsquoau
botezatAfară de cei ce nu au luat simţire gacircndită
cu nesimţirePre carea Duhul venind cu lucrarea sa o faceAseamenea și a lucra poruncile toţi noiCa Adam am luat și a le păzi așijdereaPrin Duhul care sacircnt Duhovnicească și
Dumnezeiască leageCare leage cu trupul trupeaște să săvacircrșaște
prin faptăCă icircndoit fiind omul de icircndoită leage are
trebuinţăCă deaca să va lenevi și din bunătate cadeCă sufletul singur a lucra bunătăţile nu
poateȘi trupul lucracircnd lucruri fără de Dumne-
zeiască cunoștinţăCa un bou ce să osteneaște sau ca un do-
bitoc purtătoriu de povară să socoteașteDeltcigt cei ce icircn viia ta adecă icircn raiuPrin botezul tău srsquoau chiemat icircnapoi icircmpre-
unăȘi cu totul fără de păcat sau și SfinţiţiDupă ce au icircntrat srsquoau făcut ca Adam cel
dintacirciuȘi apoi srsquoau lenevit de atacircta macircntuireȘi de atacircta negrăită purtarea ta de grijă
MacircntuitoriuleȘi au făcut lucruri mai reale decacirct AdamȘi au defăimat icircmpreună și iubirea ta de oa-
meniNesocotind că lucrul al icircnfricoșatei iconomii
C U V Acirc N T U L
28
Iaste baia botezului icircntru Dumnezeescul Duh
Oare precum socotesc cei mulţi lt653vgtdin oameni
Să vor slobozi să fie icircnlăuntru și să păcătu-iască
Și oare să vor lăsa Sfinţi iarăș cei ce srsquoau icircn-tinat
Și pre haina ta rău o au macircnjit Hristoase al mieu
Și a lăcui icircnlăuntru inimii lor ceii icircntinateTu cel curat cel Sfacircnt măcar cacirct de puţin
vei priimiNicidecum au zis Dumnezeu să nu-m fie
mie aceasta fiiuleCă știi că te-ai botezat și tu ci te-ai icircntinatȘi ca un prunc ai păcătuit ca un fără de
minte te-ai rătăcitȘi știi cacirct ai placircns și cacirct te-ai sfăracircmatȘi cum de toată lumea te-ai lepădat și de-
abiiaIcircnduplecacircndu-mă de rugăciunile lui Sime-
on Părintelui tăuDintru icircnceput numai cu mintea singură
icircntru simţire gacircndităDe glas te-am icircnvrednicit apoi și de razăȘi după aceasta strălucire srsquoau arătat ţie cu
iubire de oameniApoi nor mrsquoam făcut mic icircn chip de focCare deasupra pre capul tău au șăzutȘi numai pre singură vedearea chipului ţi-o
am dat ţieȘi prin icircnltsgtpăimacircntare lacrămi cu multă
umilinţăCare arde patima trupului și icircntunearecul
capuluiCacirct arzindu-să cu foc să se facă miros al
acestoraDe carne care dintru dacircnsul srsquoau făcut pre-
cum tu știiIar pre realele ceale după aceastea și stracircm-
torarea
Cacirctă atuncea o ai pătimit tu cu adevărat o ai uitat
Dar eu icircnsă o știu Dumnezeu fiind carele știu toate
Credinţa smereniia cea cătră Părintele tăuȘi lepădarea cea cu totul a voii taleCarea mărturisire icircnaintea mea și să soco-
teaște și iasteCă cela ce nu are voia sa negreșit moareȘi icircntru voia mea să află și viiază cu adevăratlt654gtȘi de-abiia așa cu adevărat tu și acela icircn
fieștecarea ziSilindu-mă cu lacrămile pre mine cel din
fire bunMai adeaseori am icircnceput a mă arăta ţie
precum știiȘi cacircte puţin pre sufletul tău curăţindu-l
prin pocăinţăȘi arzind materiile ceale icircnvistierite ale pa-
timilorNu trupești nu materiialnici ci nemateri-
ialnici spiniCa pre un nor icircntunecat ca pre o deasă ne-
gură și icircntunearecPrin post strălucindu-te tu adecă și prin os-
tenealeleAle priveghierii ale rugăciunii ale toatei
realii pătimiriȘi prin necurmate și fierbinţ lacrămi spă-
lacircndu-teȘi icircntru rugăciune icircntru hrană și mai vacircr-
tos icircntru băuturăȘi de-abiia vas icircncăpătoriu me-am lucratȘi nu numai icircncăpătoriu ci și curăţitDe foc icircnlăuntru și să rămacirci nears ia aminteDeci icircntrrsquoacest fealiu după ce te-am făcut
Lumina carea atunceaO ai văzut zburacircnd icircntru mine și icircncungiu-
racircndu-teAu icircntrat toată icircn lăuntru tău neapropiiată
fiind dupre fire
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
29
Și cu schimbarea cea bună strein te-au schimbat
Deci pre aceasta deaca nu cu toate lucrurile o vei griji
Ci vreun mic gacircnd icircn inimă vei priimiSau icircngreţoșare cătră cineva binecuvacircntată
sau nebinecuvacircntatăȘi icircncă și asupreală de vreun cuvacircnt sau de
vreun cuget răuDeaca nu te vei pocăi cu fierbinţeală și cu
lacrămiȘi deaca nu vei goni dela tine pre aceastea
prin pocăinţăIcircncă și pre toată reaoa pomenire a inimiiNu are fire să rămacirce căci Duh Dumneze-
esc iasteCare iaste icircmpreună cu mine și cu Tatăl ca
un deofiinţă cu mineCi pre taină de năprasnă zboarălt654vgtși ca
un Soare apuneȘi ascunzindu-să ca icircntru o clipeală de
ochiŭ nu să veadeDeci cum va fi icircn sufletul carele nicidecum
nu srsquoau curăţitȘi icircntru simţire a pocăinţii niciodată nu au
venitSau cum va suferi firea focului celui nesuferitSufletul cel plin de spinii patimilor și de
păcatFiinţă cu totul neicircncăpută cum o va icircncăpeaCum icircntunearec fiind el să va amesteca cu
lumina cea neapropiiatăȘi nu să va prăpădi de venirea de faţă a eiĭNu iaste fiiule nicidecum cu putinţă nici
icircntrrsquoun fealiu acest lucruCă eu de toate zidirile sacircnt despărţitȘi fiindcă mrsquoam făcut zidire eu Ziditoriul
tuturorCu trupul numai aseamenea am fost oame-
nilorSuflet luacircnd și minte1 aseamenea acestora
1 Icircn manuscris bdquominte aldquo (ned)
Că niciodată pre toţi oamenii atuncea Dumnezei
I-am făcut ci om mrsquoam făcut eu adecăIcircnsă prin credinţă și prin a poruncilor me-
ale păzireaIcircncă și prin botez și prin Dumnezeiasca
icircmpărtășireA icircnfricoșatelor meale taine tuturor viiaţă
dăruescIar viiaţă zicacircnd am arătat pre Duhul mieu
cel DumnezeescIcircnsă aceasta să o cunoască dupre cum au zis
PavelCei ce au pre Duhul mieu icircntru inimile lorIcircl au strălucind și strigacircnd cătră Tatăl
mieuȘi cătră mine zice printrrsquoicircnșii Avva Părin-
tele mieuCăci ca niște fii ai lui Dumnezeu srsquoau făcut
și cu icircndrăznealăCunoscacircndu-mă pre mine mă văd și Tată
mă numescZice icircncă și cătră fieștecarele din cei ce-l au
pre dacircnsul acum Icircntru dacircnșii prea cu adevărat O fiilor nu
vă teameţiIată eu precum vedeţi icircnlăuntru vostru
sacircntlt655gtȘi icircmpreună cu voi2 sacircnt și de stricăciu-
ne deodată și de moarteVă izbăvesc și vă arăt ai căruia fii și pri-
iateniPre voi iată vrsquoam făcut bucuraţi-vă icircntru
DomnulDeci acesta va fi o oamenilor semnul cel
adevăratCă srsquoau făcut fii ai lui Dumnezeu și moș-
tenitoriCă luacircnd ei au pre Duhul mieu cel Dum-
nezeescȘi de aicea să fac Creștini cu adevărat
2 Icircn manuscris vouuml (ned)
C U V Acirc N T U L
30
Cu adevărul și cu lucrul nu cu singur nu-mele numai
Aceastea credincioase și dorite icircţ sacircnt Hris-toase al mieu
Pre carii mai nainte i-ai cunoscut arătat le-ai și dat să se facă
De un chip cu chipul tău icircntru Duhul cel Dumnezeesc
Și cu totul sacircnt putincioase lor ca unora ce sacircnt chiemaţi
De tine la bucuriia cea negrăită icircn veaciIar celorlalţi tuturor să par că-s cu neputin-
ţă aceasteaCarii și prihănindu-le cu totul nu le credAmăgindu-se pre sineș la minte sau și so-
cotescSă se macircngacirce pre sineș eșiţii din minte
pentru deșarte nădejdiIcircnalt grăind ca niște frumoși grăitori cu cu-
vintele lor ceale icircnalteȘi cătră ceale plăcute lor aligoricindu-le pre
aceasteaCu totul defaimă icircnfricoșatele tale porunciCă pre tine a te căuta nu voesc că li să pare
că te au icircntru sineșIar deaca vor mărturisi că nu te au pre tine
Dumnezeul mieuAtuncea cu totul neprins te propoveduesc
pre tine tuturor Și cum că nimenea din oameni nu poate să
te vază pre tineNici iaste vreunul carele icirci scovacircrșaște pre
dacircnșii icircntru cunoștinţăCă ori tuturor oamenilor pre tine prins și
apropiiatlt655vgtOri neprins și neapropiiat cu totul te
vestesc pre tineDar icircnsă icircntru amacircndoao greșesc neicircnţele-
gacircndCeale Dumnezeești și omenești icircntunecaţi
fiind
Cărora dăruiaște-le lumina cunoștinţii dă-le macircna Dumnezeeștii frici
Dă-le să se scoale din groapa realii socoteliȘi icircntru simţire să vie că icircn groapă zacȘi icircntru icircntunearec șed Dumnezeiasca lu-
mină nevăzindu-o Care lucru icircl mărturisesc și ei care icircl și ade-
vereazăDar nu cred că sacircnt și acum carii te văd pre
tineCărora de nu le va străluci lumina ta și să
vază icircntru cunoștinţăCum vor creade desăvacircrșit că te arăţi celor
vreadniciȘi icircmpreună grăești și icircmpreună lăcuești
acum și icircn veaciCu dacircnșii ca cu niște robi1 ai tăi precum
ai zisCă tu al2 credincioșilor ești Dumnezeu dar
nu și al necredincioșilorPentru care cătră dacircnșii nicidecum nu cauţiCă celor ce să leapădă de tine și zic cum că
nu străluceașteLumina ta cea pururea vecuitoare icircn sufle-
tele SfinţilorCum faţa luminii tale li-o vei arăta Macircntu-
itoriul mieuNicidecum de nu vor căștiga credinţă mul-
tă precum ai zisȘi de nu pre leagea ta cea Dumnezeiască o
vor păzi cu oserdiePănă la moarte dacircndu-se pre sineș pentru
tineLa lucrarea cea adevărată a icircnţeleaptelor
poruncilor taleDeci aceasta iaste lesnirea cea macircntuitoare a
tuturor celor ce să macircntuesc Iar altă cale nu iaste precum ai zis o Dumnezeul mieu
1 Icircn manuscris este tăiat cuvacircntul bdquopriiatenildquo și deasupra este scris cuvacircntul bdquorobildquo Gr bdquoὡς ϕίλοις ὡς πιστὸς δούλοις σουldquo (ned)
2 Icircn manuscris aI (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
31
Dă-le milă dă-le milă celor ce să roagă ţie1 Macircntuitoriule acum și de-a pururea și icircn veacii veacilor amin
lt656gt
AL ACELUIAȘCărora să arată Dumnezeu și carii icircntru deprinderea bunului să fac
prin lucrarea poruncilor Cuvacircntul 4
Cum vezi ascuns fiind cum privești pre toate
Cum nu te vezi de noi dar pre noi ne vezi pre toţi
Icircnsă nu pre toţi pre carii icirci vezi icirci și cunoști Dumnezeul mieu
Ci numai pre singuri cei ce te iubesc pre tine iubindu-i icirci cunoști
Și mai ales pre sineţi te arăţi lorSoare ascuns fiind despre toată firea ome-
neascăRăsai icircntru ai tăi ca să te vezi de aceiaȘi răsar icircntru tine cei mai nainte icircntunecaţiCurvarii preacurvarii desfracircnaţii păcăto-
șii vameșiiPocăindu-se să fac fii ai luminii tale ceii
DumnezeeștiIar Lumina lumină cu adevărat naște deci
lumină și ei să facFii ai lui Dumnezeu precum e scris și
Dumnezei dupre dar2
Cacircţi de lumea cea deșartă să vor lepăda și amăgitoare
Cacircţi pre părinţi și pre fraţi icirci vor uricirc cu ne-uracircciune
Cacircţi ca niște streini și prin viiaţă trecători să vor socoti
Cacircţi goli să vor face și de bogăţie și de bani
1 Icircn manuscris cIuml (ned)2 Icircn ediţia Zagoreos lipsește un stih bdquoCacircţi bine
păzesc Dumnezeeștile tale poruncildquo (ned)
Și de icircmpătimirea lor să vor lepăda cu totulCacircţi de slava cea deșartă și pre laudele oa-
menilor din suflet o vor uricirc pentru slava cea de sus
Cacircţi voia sa și-o au tăiat desăvacircrșitȘi ca niște oi fără de răutate srsquoau făcut păs-
torilorCacircţi morţi cu trupul cătră toată reaoa lu-
crareSrsquoau făcut și au asudat icircntru ostenealele
lt656vgtfaptelor buneȘi numai singurii voii ocacircrmuitoriului au
trăitPrin ascultare omoracircndu-se și iarăș icircnviin-
du-seCacircţi de frica lui Dumnezeu și de pomeni-
rea morţiiIcircn fieștecarea și noapte și zi lăcrămeazăȘi cu mintea cad la picioarele StăpacircnuluiMilă ceracircnd și lăsare greșalelorAceștea icircntru deprinderea bunului să fac
prin toată Lucrarea bunătăţilor placircngacircnd icircn fieșteca-
rea ziȘi cu dureare bătacircnd trag spre sineș milăAceștea cu rugăciuni dease și cu glasuri ne-
grăiteȘi cu curgerile lacrămilor pre Suflet și-l cu-
răţescȘi curăţit prltegt dacircnsul văzindu-l unii ca
aceșteaFocul darului icircl priimesc și focul pofteiCa desăvacircrșit să-l vază pre acesta curăţitDar fiindcă sfacircrșit al luminii a afla nu potNesăvacircrșită iaste curăţirea unora ca acestoraCăci pre cacirct mă voiŭ curăţi și mă voiŭ stră-
luci eu ticălosulȘi pre cacirct și să va arăta Duhul cela ce mă
curăţeaște pre mineIcircnceput mi să pare mie că iaste totdeauna și
de curăţire și de vedeare
C U V Acirc N T U L
32
Că icircntru adacircnc nehotăracirct icircntru nemăsura-tă icircnălţime
Cine va putea să afle mijloc sau sfacircrșitȘtiu că mult iaste dar suma nu o știuPoftesc și doresc mai mult și totdeauna
suspinCă puţin iaste darul cel dat deși mult icircl so-
cotesc că iasteCătră ceaia ce să socoteaște că iaste departe
de minePre carea văzindu-o o doresc și mi să pare
că nimic nu amNicidecum nesimţind bogăţiia cea dată mielt657gtCă văzind Soarele nu socotesc aceastaȘi cum Ascultă și creade ceaia ce păti-
mescDulce iaste Soarele negrăit icircntru simţire Carele trage spre dorire negrăită și Dumne-
zeiască pre sufletCare văzindu-l să pacircrjoleaște și să arde cu
dorulȘi pre tot cel ce i să arată a-l ţinea icircn lăuntru
său Voiaște dar nu poate și să scacircrbeaște de
aceastaȘi nu socoteaște că veade pre cel bun sau și
icircl pătimeașteCă cela ce veade neicircncăput fiind tuturor Neapropiiat cu adevărat deaca va vrea să
miluiascăPre necăjitul mieu suflet și smeritulDegrab icircn ce fealiu să veade de mine icircnain-
tea feaţii strălucindIcircntrrsquoacest fealiu tot icircntru mine să veade ful-
geracircndȘi tot de toată bucuriia de toată poftaȘi de dulceaţa cea Dumnezeiască mă umple
pre mine smeritulDe năprasnă iaste prefacerea streină schim-
bareaLucru cela ce icircntru mine să săvacircrșaște iaste
netacirclcuit
Că deaca pre Soarele acesta pre carele toţi icircl vedem
Icircnlăuntru icircn inimă l-ar fi văzut cineva po-goracircndu-să
Și tot sălășluindu-să și strălucind așijdereaAu nu mort de minune1 și fără de glas ar
fi fostȘi toţi srsquoar fi spăimacircntat cei ce pre acesta l-ar
fi văzutDar cela ce pre făcătoriul acestuia icircl veade
ca un luminătoriuIcircn lăuntru său strălucind lucracircnd și grăindCum nu să va spăimacircnta văzindu-l cum nu
să va icircnfricoșaCum nu va iubi pre cela ce viiaţă icirci dăOamenii pre oamenii cei aseamenea lor icirci
iubesclt657vgtCacircnd decacirct ceialalţi mai mult ceva li să
par că covacircrșăscDar pre Făcătoriul tuturor pre cel singur
nemuritoriuPre cela ce pre toate și icircntru toate iaste pu-
ternic cineva văzindu-l nu-l va doriDin auzire crezind l-au iubit cei mulţiȘi pentru dacircnsul au murit Sfinţii și viiazăIar cei ce și de vedearea lui și de lumină srsquoau
icircmpărtășitCarii srsquoau cunoscut și l-au cunoscut pre
dacircnsul cum nu-l vor doriSpune cum nu vor placircnge pentru dacircnsul
necurmatCum nu vor defăima lumea și ceale din
lumeȘi cum nu să vor lepăda de toată cinstea și
slavaMai presus de Slava cea de pre pămacircnt și
mai presus de toată cinsteaFăcacircndu-se pre cel afară de pămacircnt și de
toate ceale văzuteIar mai vacircrtos pre cela ce au făcut pre toate
ceale văzute
1 Icircn manuscris mparanparane (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
33
Așa cu adevărat și pre ceale nevăzute pre Stăpacircnul zic iubindu-l
Și pre slava cea nemuritoare aflacircndu-o și luacircndu-o
Și avacircnd fără de lipsă tot binele de acolograveIcircncă și pre toată dorirea pre toată poftaBunătăţilor celor veacinice a lucrurilor ce-
lor DumnezeeștiDin izvorul cel de-a pururea viu srsquoau icircmbo-
găţitDin care a ne sătura Stăpacircne dă-ne și noao
cu icircndestulareȘi tuturor celor ce te caută și te doresc cu
oserdieCa să ne desfătăm și noi cu Sfinţii tăiDe bunătăţile ceale veacinice icircn veacii vea-
cilor amin
lt658gt
AL ACELUIAȘTetrastiha care pre dorul lui cel
cătră Dumnezeu icircl aratăCuvacircntul 5
Cum și foc ești izvoracircnd Cum și apă ești răcorind
Cum și arzi și icircndulcești Și cum pre strică-ciune o pierzi
Cum Dumnezei pre oameni icirci faci Cum pre icircntunearec lumină icircl lucrezi
Cum din iad scoţi Cum pre cei muritori icirci nestricăţești
Cum cătră Lumină pre icircntunearec icircl tragi cum pre noapte o cuprinzi
Cum pre inimă icircmprejur o strălucești cum pre mine tot mă prefaci
Cum cu oamenii te unești Cum fii ai lui Dumnezeu icirci lucrezi
Cum cu dorul tău icirci arzi Cum fără de sabie icirci pătrunzi
Cum icirci suferi Cum icirci porţi Cum nu icircnda-tă le răsplătești
Cum afară de toate fiind vezi pre ceale lu-crate ale tuturor
Cum departe de noi fiind vezi pre a fiește-căruia fapta
Dă răbdare robilor tăi ca să nu-i acopere pre dacircnșii necazul
AL ACELUIAȘIcircndemnare cătră pocăinţă Și cum voia trupului cu voia Duhului unindu-se cu chip Dumnezeesc
pre om icircl lucreazăCuvacircntul 6
Placircng și mă icircmpung cacircnd lumina icircmi străluceaște
Și pre sărăciia mea o văz și cunosc unde sacircnt
Și icircn ce fealiu de lume stricăcioasă lăcuesc și sacircnt muritoriu
Și mă veselesc și mă bucur cacircnd iau icircn minteStarea cea dela Dumnezeu dată lt658vgtmie și
slavaȘi pre sinemi ca pre un icircnger al Domnului
mă socotescCu icircmbrăcăminte nemateriialnică tot icircm-
podobitDeci bucuriia pre dorul lui Dumnezeu mi-l
aprindeCarele icircmi dă și mă schimbă iar dorul racircuriDe lacrămi icircmi izvoraște și mai mult mă
străluceașteAuziţi cei ce lui Dumnezeu precum eu aţ
păcătuitSirguiţi-vă și alergaţi prin lucruri bune cu
icircntindereCa să ajungeţi și să prindeţi materiia [cea]
de focul cel nemateriialnic ndash Iar materie zicacircnd pre Dumnezeiască fiinţă
o am arătat ţie ndash
C U V Acirc N T U L
34
Și să aprindeţi pre făcliia cea gacircndită a su-fletului
Ca să vă faceţi sori strălucind icircn lumeȘi nicidecum să fiţi văzuţi de cei ce sacircnt icircn
lumeCa să vă faceţi ca niște Dumnezei pre toată
slava lui DumnezeuIcircnlăuntru vostru ţiindu-o icircn doao fiinţeIcircn doao cu adevărat firi icircn doao lucrăriIcircn doao și voiri dupre cum strigă PavelCă alta iaste voia trupului celui curgătoriuȘi alta a Duhului și alta a sufletului mieuIcircnsă nu icircntreit ci icircndoit sacircnt ca un omSufletul mieu iaste legat negrăit cu trupul
mieuDar icircnsă fieștecarele caută pre ale sale du-
pre cum i să potriveașteAdecă ca să mănacircnce și să bea ca să doarmăCare sacircnt voi ale trupului și zic că sacircnt pă-
macircnteștiDar de vreame ce iarăș după ce să despăr-
ţeaște de suflet nimic de acest fealiu nu caută
lt659gtCi iaste mort nesimţitoriu și ca niște tină
Tot al sufletului mi să pare că iaste o voe a omului
Deci cela ce cu Dumnezeescul Duh pre a sa voe o au unit
Cu chip dumnezeesc srsquoau făcut și au luat pre Hristos icircntru inima sa
Și Hristiian srsquoau numit de la Hristos pre Hristos icircnchipuit
Avacircndu-l icircntru sineș cu adevărat pre singur cel neprins
Pre cel cu adevărat neapropiiat tuturor făp-turilor
Ci o fire neicircntinată fiinţă ascunsăIubire de oameni necunoscută celor mai
mulţi din oameniMilă carea ești nevăzută de cei ce fără de
minte vieţuesc
Fiinţă neschimbată netăiare icircntreit SfacircntăLumină fireșă și nechipnică nealcătuită cu
totulNetrupească nedespărţită neprinsă de
toată fireaCum te-ai făcut văzută precum eu cum te-ai
făcut cunoscută celor dintru icircntunearecȘi te-ai ţinut icircn braţile Maicii tale ceii SfinteȘi [cum] ai fost legat ca un ucigaș ai păti-
mit ca un făcătoriu de realeTrupeaște o Icircmpărate vracircnd cu adevărat
să mă macircntueștiȘi iarăș să mă icircntorci icircn raiul slaveiAceasta iaste iconomiia ta aceasta venirea taAceasta milostivirea ta și iubirea de oameniCarea srsquoau făcut pentru noi toţi oamenii
CuvinteCredincioși necredincioși păgacircni păcă-
toși sfinţiCă de obște a tuturor srsquoau făcut arătarea taMacircntuire și izbăvire a celor vii și a celor morţiIar lucrul cel icircntru ascuns făcut lt659vgticircntru
mine curvariulȘi din parte săvacircrșit icircntru cunoscută necu-
noștinţă ndashCunoscută adecă cu adevărat de mine dar
necunoscută de ceialalţi ndashCare limbă icircl va grăi care minte icircl va tacirclcuiCare cuvacircnt icircl va descoperi ca și macircna mea
să-l scrieCă icircnfricoșat lucru cu adevărat Stăpacircne
icircnfricoșat iaste și mai presus de cuvacircntCă să veade de mine lumina pre carea lu-
mea nu o areȘi mă iubeaște pre mine cela ce nu iaste icircn-
lăuntru lumii aceștiiaȘi-l iubesc pre cela ce nicăiri nu iaste icircntru
ceale văzuteȘi pre pat șez afară fiind de lumeȘi icircn mijlocul chiliei meale fiind pre cela ce
afară de lume
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
35
Și iaste și srsquoau făcut icircl văz cu carele și vo-rovesc ndash
Icircnsă icircndrăzneaște a spune ndash și-l iubesc și mă iubeaște și acela
Mănacircnc mă hrănesc bine cu singură vede-area
Și unindu-mă cu dacircnsul Ceriurile le covacircr-șesc
Și acest lucru icircl știu că iaste adevărat și icircn-temeiat
Iar unde icircmi iaste trupul atuncea nu cu-nosc
Știu că să pogoară cela ce iaste nemișcatȘtiu că să veade de mine cela ce iaste nevă-
zutȘtiu că cela ce de toată zidirea iaste despăr-
ţitIcircn lăuntrul său mă ia pre mine și icircn braţe
mă ascundeȘi de toată lumea afară mă aflu atunceaȘi eu iarăș muritoriul și micul icircn lume fi-
indIcircn lăuntrul mieu văz pre Făcătoriul lumiiȘi știu că nu voiŭ muri icircnlăuntru vieţii vi-
indȘi toată pre viiaţă avacircndu-o izvoracircnd icircn lă-
untrul mieuIcircntru inima mea iaste și icircn Ceriu să aflăAicea și acolograve să veade de mine icircntocma
fulgeracircndIar icircn ce chip să fac aceastea lt660gtcum aș fi
putut bine icircnţeleageȘi cum voiŭ putea să-ţ povestesc ţie cacircte
gacircndesc și cacircte văzCă sacircnt cu adevărat cu totul negrăiteAcealea care ochiŭ nu le-au văzut dar nici
ureachea le-au auzitIar pre inimă trupească niciodată nu srsquoau
suitMulţemesc ţie Stăpacircne că mrsquoai miluit
Și mi-ai dat să văz eu1 aceastea și așa să scriu
Și celor de pre urma mea să le propovedu-esc iubirea ta de oameni
Ca și acum să se icircnveaţe cu taină noroade seminţii și limbi
Cum că tu pre toţi icirci miluești carii fierbinte să pocăesc
Icircntocma cu Apostolii tăi și cu toţi SfinţiiȘi le faci bine și icirci cinstești și icirci slăvești
Dumnezeul mieuCa cu dorire multă să te caute pre tine și
cu fricăȘi cătră tine numai să caute făcătoriul lu-
miiCăruia să cuvine Slava și cinstea Stăpacircni-
rea Marea-cuviinţăCa Icircmpăratului și Dumnezeu totului și
StăpacircnuluiAcum și de-a pururea și totdeauna și icircn vea-
cii veacilor amin
AL ACELUIAȘICum că dorit și poftit dupre fire iaste numai singur Dumnezeu de carele cela ce srsquoau icircmpărtășit icircn-tru icircmpărtășirea tuturor bunătăţi-
lor srsquoau făcutCuvacircntul 7
O ce lucru ascuns de toată fiinţa cea zidităȘi ce iaste lumina cea gacircndită carea de oa-
reșcarele nu să veadeȘi carea iaste bogăţiia cea multă pre carea
nimenea icircn lumelt660vgtA o afla cu totul nrsquoau putut sau să o
dobacircndească nicidecumCă iaste tuturor neprinsă lumii neicircncăputăIaste și preadorită mai mult decacirct toată lu-
mea
1 Icircn manuscris bdquoeu euldquo (ned)
C U V Acirc N T U L
36
Iaste și prea poftită precacirct covacircrșaștePre cele văzute Dumnezeu cela ce le-au fă-
cut pre dacircnselePentru aceasta mă rănesc cu dragostea ace-
luiaȘi precacirct nu să veade el de mine pre atacircta
mă topesc cu cugeteleȘi cu mintea și cu inima mea mă arz și sus-
pinȘi umblu și mă icircnvăpăez căutacircndu-l aicea
și acolograveȘi nicăirea pre ibomnicul Sufletului mieu
nu-l afluȘi caut icircmprejur adeaseori să văz pre dori-
tul mieuȘi acela ca cela ce iaste nevăzut nu să veade
de mine nicidecumȘi cacircnd voiŭ icircnceape să placircng ca un deznă-
dăjduit atunceaSă veade de mine și mă veade pre mine cela
ce veade pre toltagtteMinunacircndu-mă mă spăimacircntez de frum-
seaţa podoabeiȘi cum deșchizind Ceriurile au căutat Zi-
ditoriulȘi pre slava mi-au arătat mie cea netacirclcuită
și streinăȘi cine oare să va face mai aproape de acelaSau cum să va sui la nemăsurata icircnălţimeGacircndind eu el să află icircnlăuntrul mieuIcircnlăuntru icircn ticăloasa mea inimă fulge-
racircndDe pretutindenea strălucindu-mă cu raza
sa cea nemuritoareȘi pre toate mădulările meale cu razele sale
luminacircndu-leTot icircmpletecindu-să cu mine tot mă sărută
pre mineȘi tot pre sineș să dă mie nevreadniculuiȘi mă satură de dragostea lui lt661gtși de frum-
seaţe
Și de dezmirdare și de dulceaţă Dumneze-iască mă umplu
Mă icircmpărtășesc de lumină mă icircmpărtășesc și de slavă
Și-mi străluceaște faţa mea ca și a doritului mieu
Și toate mădulările meale să fac purtătoare de lumină
Decacirct cei frumoși mai frumos atuncea mă fac
Decacirct cei bogaţi mai bogat și decacirct toţi cei putearnici
Sacircnt mai putearnic și decacirct icircmpăraţii mai mare
Și mai mult cinstit decacirct toate ceale văzuteNu decacirct pămacircntul și decacirct ceale pămacircn-
tești ci icircncă și decacirct CeriulȘi decacirct toate ceale din Ceriu avacircnd pre
Ziditoriul tuturorCăruia să cuvine Slava și cinstea acum și icircn
veaci amin
AL ACELUIAȘPentru Smerenie și pentru săvacircrșire
Cuvacircntul 8Dă-mi Hristoase să-ţ sărut picioarele taleMacircinile ceale ce pre mine cu cuvacircntul mrsquoau
adus icircntru fiinţăMacircinile ceale ce pre toate le-au zidit fără de
ostenealăDă-mi din acestea să mă satur cu nesăturareDă-mi să văz frumseaţa ta cuvinteȘi să mă icircndulcesc de negrăita frumseaţeȘi să icircnţeleg și să mă desfătez de vedearea taDe vedearea cea negrăită de vedearea cea
nevăzutăDe vedearea cea icircnfricoșată icircnsă dă-mi să
spuiuLucrurile eiĭ dar nu pre fiinţăCă mai presus de fire și mai presus de toată
fiinţa
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
37
lt661vgtEști tot icircnsuţ Dumnezeul mieu și Zi-ditoriule
Iar raza slavei tale ceii DumnezeeștiLumină proastă (adecă fiacutereșă) lumină dul-
ce să veade de noiLumină să descopere lumină să uneașteToată precum socotesc cu toţi noi robii tăiLumină Duhovnicească de departe văzin-
du-săLumină icircnlăuntrul nostru fără de veaste
aflacircndu-săLumină ca niște apă izvoracircnd și ca niște
foc arzindPre inima de carea cu adevărat să va prindeDintru care am cunoscut că srsquoau aprins
Macircntuitoriul mieuTicălosul și smeritul mieu sufletCarele să și arde și de tot să pacircrjoleașteCă focul apucacircnd pre fiinţele ceale gătijoase1Cum nu va pricinui dureri nesuferiteAprinzindu-să dă-mi să grăesc Macircntuito-
riuleChip netacirclcuit de frumseaţe preafrumoasăIcircmi arată și mă veseleaște și văpae de dorNesuferit icircmi lucrează și cum voiŭ suferiSau cum voiŭ spune minunea aceasta mareaCarea să face icircntru mine curvariulCă nu sufăr a tăcea Dumnezeul mieuȘi icircn adacircncuri de uitări a acoperi lucrurileCare ai făcut și le faci totdeaunaCu cei ce fierbinte de-a pururea te cautăȘi cu pocăinţă cătră tine năzuescCa nu și eu ca cela ce am ascuns talantulRobul cel rău să mă osacircndesc cu dreptateCi descoperindu-le pre aceastea tuturor zicȘi pre ceale dela mine și dela milostivirea taScrisorii le dau și le lt662gtpovestescNeamurilor celor de pre urmă o
Dumnezeul mieuCa icircnvăţindu-se mila ta cea multăPre carea o ai arătat icircntru mine și o arăţi
1 Gr ϕρυγανώδους οὐσίας
Cel mai nainte curvariu cel necurat numaiCela ce mai mult decacirct toţi am păcătuitNimenea să nu să icircndoiască ci mai vacircrtos
să te doreascăSă nu să teamă ci bucuracircndu-să să se apropieNici să se icircnfricoșeaze ci mai vacircrtos să cu-
teazeVăzind noianul iubirii tale de oameniȘi să alearge și să cază la tine și să placircngăȘi a greșalelor va lua dezlegareaZicacircnd icircntru sineș cu adevărat Dumnezeul
mieuDeaca pre prearăul acesta și preavicleanulȘi preaicircnvierșunatul l-au miluit Zidito-
riulCarele mai mult decacirct toţi oamenii au pă-
cătuitCum mai mult nu mă va milui pre mineCela ce mai cu cruţare cacirctuși de cacirct am pă-
cătuitȘi poruncile lui nu pre toate le-am călcatDar ca să știe ei și mulţimea răotăţilor mealeAicea vom zice nu pre toate cu adevărat
CuvinteCă nenumărate și mai presus de steale sacircntMai multe decacirct picăturile ploii și decacirct
năsipul măriiȘi decacirct mulţimea valurilor celor icircnvăluiteCi pre acelea care cartea știinţii le poartăȘi vistieriile pomenirii le cuprindeIar pre cealelalte tu icircnsuţ singur știi a le nu-
măraFăcutu-mrsquoam ucigaș2 auziţi toţiCa să placircngeţi cu milostivire iar chipulL-am lăsat de lungimea cuvacircntului lepă-
dacircndu-mălt662vgtFăcutu-mrsquoam vaiu mie și preacurva-
riu cu inima
2 Adecă al sufletului său dupre cum zice icircn cu-vacircntul 24 Că pre aceastea gacircnditoriu le ia Sfacircn-tul Păr nostru pentru smereniia cea desăvacircrșit
C U V Acirc N T U L
38
Și sodomitean cu socoteala și cu voirea1
Jurătoriu stracircmb crud și lacomFur și mincinos obraznic răpitoriu vaiu
mieOcăracirctoriu uracirctoriu de fraţi pizmătareţ
foarteȘi iubitoriu de argint icircndrăzneţ pre fealiulA toată altă răutatea am lucratAșa creadeţi că cu adevărat zic aceasteaȘi nu făţărniceaște nici sofisticeașteDeci cine auzind aceastea nu să va spăi-
macircntaNu să va minuna de așa icircndelungă icircngădu-
ireaO iubitoriule de oameni nu să va mira și
nu va ziceCum nu srsquoau desfăcut pămacircntul lepădacircn-
du-să de a suferiPre spatile sale neicircngăduind pre ticălosul
acelaȘi nu de viu pre acesta l-au pogoracirct icircn iadȘi cum un trăsnet de sus nu srsquoau slobozitȘi nrsquoau mistuit pre călcătoriul de leage acestaȘi cum Ceriul nrsquoau căzut icircmpreună deodatăȘi cum nu srsquoau stins Soarele și StealelePreste cela ce atacircta le-au defăimatO iarăș suferirea ta Macircntuitoriule ar fi zis
cinevaȘi o bunătatea și mila cea mareCă cu adevărat sacircnt mai presus de toată er-
tareaFaptele aceastea ale preaticălosului acestuiaPre care fieștecarele auzindu-le icircnalt va strigaPre acesta oare judecata l-au lăsat viuȘi cum dreaptă fiind măcar cu totul pre
acestaL-au priimit să fie pre pămacircntul viilorȘi deaca mă va socoti poate cineva că min-
ciuni am scris
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsește icircn continuare un stih bdquoFăcutu-mrsquoam curvariu vrăjitoriu și de co-pii stricătoriuldquo (ned)
Acestuia dă-i iertare ca un milostivlt663gtCă neștiind icircndelungă răbdarea ta
MacircntuitoriuleȘi adacircncul iubirii tale de oameniȘi necuvioasele meale lucruri auzindu-lePre hotăracircrea aceasta cu dreptate o ar fi scosDeaca pre acesta zicacircnd nevinovat osacircnda L-au lăsat apoi judecată nu iasteIar tu mai ales că vei să judeciPentru aceasta Dumnezeul mieu acum icircn-
delung rabziCă voiești cu adevărat macircntuirea tuturorPocăinţa acestora adestacircndu-oCea din lucruri cu dreaptă suferirea taCă al dreptului lucru iaste să nu bată pre
cei ce cadCi macircna mai vacircrtos cu adevărat să tinză
acestoraCare lucru făcacircndu-l tu bunul mieu Stă-
pacircnNu ai lipsit nici vei lipsi cacircndvaViiaţa aceasta luptă a tuturor oamenilor
iasteȘi toţi oamenii robi ai tău sacircnt ZiditoriuleDar avem icircnsă și mici și mari Vrăjmași neicircmpăcaţi pre boiarii icircntuneare-
culuiDeci deaca nu tu vei tinde mai vacircrtos macircnaCi icirci vei lăsa pre dacircnșii să ne biruiască pre
noiUnde iaste dreptatea unde iubirea ta de
oameniCă robi ne-am făcut noi aceluiaCu a noastră socoteală cu a noastră voireIar tu după ce ai venit ne-ai răscumpărat
pre noiȘi Părintelui tău ne-ai dus Dumnezeului
mieu Dar Pre carii icircnsă văzindu-ne vrăjmașul nu
rabdăNu sufere pizma pre carea o are
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
39
Ci răcneaște asupra noastră ca un leu și umblacircnd și cu dinţii săi scrișnind
Cu cruzime caută pre cine să icircnghiţăDeci pre cei ce de hiiara aceasta nedumest-
nicaSă rănesc și rane priimesc multelt663vgtȘi răniţi o Hristoase al mieu zacNu-i vei milui nu vei icircmpreună-pătimi mai
multȘi pre sănătatea acestora nu o vei așteptaCi icirci vei răni ci icirci vei zdrobi cu totulȘi icirci vei omoricirc pre unii ca aceștea desăvacircrșitCă și cu dreptate iaste așa și eu zic aceastaCă nu fără de voe să ţin și să biruesc aceșteaCi voind ei pre sineș să dauIcircnsă vicleanul și meșteșugareţul răotăţiiNeicircmblacircnzita și pestriţa hiiara aceastaSă făţărniceaște ceale ale priiatenilor ca un
priiatenTot căutacircnd să mă prinză și să mă vacircneazePre viiaţa ceastă văzută arătacircndu-o mie1
De viiaţa cea gacircndită mă lipseaștePrin simţirea celor acum de faţă mă furăȘi pre bogăţiia celor ce vor să fie o jăfuiașteAltul cu vedearea cea din afară să aratăȘi altul iaste dupre cea ascunsă Macircntuito-
riuleȘi deaca oamenii cei ce au cunoscut lucrul
acestaVicleșuguri prin făţărnicie formăluesc Apoi aflătoriul răotăţii ce nu va faceCum nu va amăgi și mai ales pre cei tineriȘi cum nu va icircnșela pre cei ce sacircnt fără de
răotateCu totul neiscusiţi cu totul neviclenicioșiCela ce iaste cu voirea și satan și preaviclean Și pre tot vicleșugul cu bună măestrie icircl aflăCi pre toţi icirci amăgeaște și-i răneașteȘi nimenea din macircinile acestuia au scăpatNici de săgeţile lui și de veninulCel dintru aceastea nepătrunltșigt au trecut
1 Icircn manuscris mIumlaring (ned)
Toţi am păcătuit și ne lipsimDe slava ta Hristoase cea lt664gtnegrăită și
DumnezeiascăȘi icircn dar te rugăm să ne macircntuieștiȘi să ne icircndreptezi de pomană și să ne mi-
lueștiPre carea o ai vărsat preste mine acum bogatPentru care a zice și a scrie nu voiŭ pregetaCă cum pociŭ suferi cu tăcearePre ceale făcute icircn fieștecare ceas o
Dumnezeul mieuȘi pre ceale lucrate icircntru mine ticălosulCă icircntru adevăr sacircnt netacirclcuiteNeajunse mai presus de minte mai presus
de cuvacircntȘi cum le voiŭ povesti aceastea sau cum le
voiŭ grăiDar icircnsă nesuferind să le tac acum le voiŭ
ziceDumnezeu ești singur fără de icircnceput ne-
ziditIcircntru Fiiul și icircntru Duhul Treime SfacircntăNeajuns și neapropiiat eștiZiditoriu și al zidirii ceii văzuteȘi al ceii gacircndite și Domn tu ești și StăpacircnȘi mai presus de Ceriuri și de toateCeale din Ceriul Ceriului te afliSingur făcătoriu singur StăpacircnitoriuȘi singur pre toate le porţi cu porunca taȘi cu singură voia ta le ţii pre toateAi icircmprejurul tău miriiade de Icircngeri Și mii de mii de Arhangheli de Scaune de
Domniacutei nenumărateAi Heruvimi și Serafimi PuteriPre cei cu ochi mulţi Icircncepătoriacutei și Stă-
pacircniacuteiȘi pre alţii mai mulţi slujitori și priiateniAi Slavă preaproslăvită cu totulCacirct nu icircndrăznesc fără de sfiială să cauteVreunii dintru aceștia la dacircnsa o
Dumnezeul mieuNici pot pre strălucirea cea arătată
C U V Acirc N T U L
40
A feaţii tale carea fulgeră să o sufereCă cum va putea zidirea pre lt664vgtZiditoriulTot și să-l vază tot și să-l icircnţeleagăNicidecum mi să pare că nu să poate să fie
aceastaCi Făcătoriul precacirct ar voigraveSă arată și să veade de aceia carii voiașteȘi să cunoaște și cunoaște pre zidireȘi să veade și pre atacircta veadePrecacirct va da Făcătoriul ca să vazăCă deaca de tine srsquoau adus icircntru fiinţă
Dumnezeul mieu Apoi dela tine au pre fiinţă și pre vedeareȘi pre puteare a sluji ţie fără de prihanăDar icircnsă tu ești sus preste toate Icircncepăto-
riileȘi aceastea iarăș icircmprejurul tău Dumnezeul
mieuIar noi jos icircn groapa cea prea de josGroapă nu zic lumea cea văzutăCi pre icircntunearecul păcatului cu adevăratIcircn groapă rea icircn groapă icircmpacircclatăIcircn groapă și mormacircnt prea adacircnc cumplitPre carele Soarele nu poate să-l lumineazeCă afară iaste de lumea ceastă văzutăȘi de ceaia ce va să fie noaptea păcatuluiȘi pre cei ce fără de minte icircntru dacircnsa cadȘi acum icirci ţine și după ce vor muri așijdereaIcirci va avea legaţi icircn veacul veacilorDin carii eu cel icircntacirciŭ o Hristoase al mieu
sacircntCarele și ţinut fiind și așăzat icircntru acestaȘi icircn fundul lui cel prea de josAflacircndu-mă am strigat miluiaște-măDupre ce icircntru cunoștinţa realelor meale
am venitCă am cunoscut unde prin iale mrsquoam po-
goracirctPentru care am și placircns ploi de lacrămiDin ochii miei am slobozit cu dureareMrsquoam pocăit din toată inimalt665gtȘi am strigat cu glasuri negrăite
Și mrsquoai auzit dintru negrăita icircnălţimePre mine cela ce zăceam icircn fundul cel prea
de josAl icircntunearecului celui nemărginit celui
fără de sfacircrșit icircntru sfacircrșitȘi pre puterile ceale de prin prejurul tău lă-
sindu-leTrecacircnd pre lacircngă toate ceale văzuteTe-ai pogoracirct acolograve unde eram zăcacircndAi strălucit icircndată ai gonit icircntuneareculMrsquoai sculat tu pre mine cu icircnsuflarea ta cea
DumnezeiascăMrsquoai pus pre mine icircn picioarele poruncilor
taleMrsquoai icircndulcit de frumseaţa și de dragostea taMrsquoai pătruns mrsquoai schimbat tot pre mine
toatăAm văzut faţa ta și mrsquoam icircnfricoșatMăcar că blacircndă și bine apropiiată srsquoau ară-
tat mieIar frumseaţa ta mrsquoau spăimacircntatȘi mrsquoau icircnfricoșat o Treime Dumnezeul
mieuCă un haractir al celor trei iaste icircntru fieș-
tecare faţăȘi ceale trei feaţe unul Dumnezeul mieuCarele și Duh să numeaște Dumnezeu al
tuturorDeci tu arătacircndu-te mie preaticălosuluiCum nu vream eu să mă icircnfiorez și să mă
cufundȘi mai jos de unde eram să mă facȘi să mă ascunz iarăș de [către] icircntunearecCa să mă ascunz de mine cel nesuferit tu-
turorCi aceasta adecă o lucram eu din teamereIar tu Dumnezeul mieu mai mult te icircm-
pleteceaiMai mult mă sărutai mai mult mă icircmbră-
ţișeaiIcircnlăuntru sinului Slavei tale Dumnezeul
mieu
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
41
Icircnlăuntru margenii hainelor taleBăgacircndu-mă tot și acoperindu-mă lt665vgtcu
lumina taȘi a nepomeni pre ceale văzute făcacircndu-măȘi pre ceale greale ce mă ţinea pre mine mai
nainteO adacircnc de taine O icircnălţime de slavă O suire O icircndumnezeire O bogăţieO strălucire negrăită a celor ziseCine din cuvinte va putea să icircnţeleagăSau pre mărimea Slavei să o gacircndeascăCă cela ce nrsquoau văzut acelea ce ochiŭ nu le-
au văzutȘi nrsquoau auzit acealea care ureache nu le-au
auzitȘi la inimă de om nu srsquoau suitCum celui ce scrie pentru dacircnsele va creadeIar de și va creade cum prin cuvacircnt a leVedea va putea pre ceale ce ochiŭ nu le-au
văzutȘi cum dupre vreadnicie prin auz le va icircn-
căpeaPre ceale ce urechea oamenilor niciodată
nu le-au auzitCa și bine pentru dacircnsele să gacircndeascăCa să puteţi a veni icircntru cunoștinţaA celor ce frumseaţea le iaste nebiruită ce-
lor ce o vădȘi chipul lor iaste fără de chipȘi neicircnţeles iaste tuturor aceloraDe carii să veade Ca iarăș să-ţ zic ţieCum cu gacircndul pre aceastea cineva formă-
luindu-leNu va cădea departe de adevărȘi nu să va rătăci cu formăluiri și cu năluciriChipuri mincinoase de socotealeltlegt saleAle minţii lui icircnchipuind și văzindCă precum pre iad și pre muncile ceale de
acolograveFieștecarele le năluceaște cum ar voigraveDar icircnsă precum sacircnt nimenea nu le-au văzutAșa icircnţeleage-mi mie bunătăţile acealea
Ceale din Ceriuri că-s tuturor neicircnţeleaselt666gtȘi nevăzute și numai acelora-s cunos-
cute aceasteaȘi văzute cărora Dumnezeu le va descoperiDupre măsura vredniciei fieștecăruiaDupre măsura credinţii a nădejdii și a dra-
gosteiDupre măsura păzirii poruncilor DomnuluiȘi dupre altă măsură a duhovniceștii sărăciiDupre măsura desăvacircrșit nu mică nici mareCă pre aceastea le uraște Dumnezeu nu cu
nedreptateCi cu dreptate ca pre unele ce cu adevărat
nu-s dreapteCă cea mică adecă lipsită iaste de cea
dreaptăOri pentru lenevirea ori pentru defăimareaNumai netreabnică iaste cu cale și cu drep-
tateIar ceaia ce nu mică ci mare e Icircn trufie aduce pre cela ce o au căștigatȘi pre toţi cei ce o uneltesc pre aceasta icirci
vatămăDreaptă măsură este a smerenieiCă nici cu totul să deznădăjduiaște de sineșNici i să pare că iaste cineva icircn lumeMai rău decacirct sineș icircntru faptele ceale ne-
cuvioaseȘi să placircngă de-a pururea și să se bocească
pentru aceastaȘi să defaime pre toate ceale văzuteCă acesta iaste semnul placircnsuluiCelui ce dupre Dumnezeu din suflet să faceIar deaca să ţine de ceva din ceale văzuteIcircncă pre sineș icircntru simţire nu srsquoau cunoscutNici frică au luat icircntru inima saA Dumnezeeștii judecăţi și a focului celui
veacinicNici au dobacircndit smerenie desăvacircrșităȘi pentru aceasta cade și din VedeareȘi din darul bunătăţilor aceloraPre care nici un ochiŭ de om nu le-au văzut
C U V Acirc N T U L
42
lt666vgtIa să ne sacircrguim toţi a afla smereniePre darul cel nenumit al sufletelor noastreCare nu are nume icircnsă prin cercareNumit să face icircntru cei ce l-au căștigatBlacircnd iaste Hristos și smerit cu inimaȘi cela ce l-au căștigat pre dacircnsul lăcuitoriu
icircntru sineșAu cunoscut că printrrsquoicircnsul are pre smerenieIar mai vacircrtos icircnsuș iaste smereniiaSufletul carele caută slavă dela oameniPre smereniia aceasta nicidecum nu o au
cunoscutIar cela ce au căștigat trufie măcar cacirct de puţinCum icircn lăuntrul său pre smerenie o va avea Nicidecum cu adevărat vai mie preatică-
losuluiCelui măreţ icircn deșert și trufașuluiȘi celui ce nici o bunătate nu amȘi cu nesimţire icircmi petrec pre toateZilele meale icircn viiaţa casta de acumCine nu mă va placircnge cine nu foarte mă
va jeliCă am fugit de lume și de ceale din lumeIar cu simţirea nu mrsquoam despărţit de lumeIcircn Shima Monahilor mrsquoam icircmbrăcatȘi ca un mirean iubesc ceale din lumeSlava și bogăţiia și dezmirdările și veseliilePre umeri Crucea lui Hristos o portȘi a suferi pre ocările CruciiCu totul mă leapăd cu totul nu voescCi cu cei slăviţi pre sinemi mă icircmpletescȘi cu aceia voesc să mă slăvescO primejdie O nesimţireDe icircndoită osacircndă sacircnt vreadnicCă greșind mult mai nainte icircn viiaţăMrsquoam făgăduit bine să mă lt668gt1 pocăescIar acum mrsquoam arătat călcătoriu și nemul-
ţemitoriuAl tuturor bunătăţilor acelora care mi le-au
dat Dumnezeu
1 Greșală de numerotare icircn manuscris icircn loc de 667 (ned)
Și al tocmealelor lepădătoriu mrsquoam doveditȘi nevreadnic de toată iubirea de oameniCi o Dumnezeul mieu o singure preami-
lostiveSirguiaște icircntimpină icircntoarce-mă iarășCătră pocăinţă cătră lacrămi cătră placircnsCa să mă spăl și să mă curăţesc și să te văzStrăluceaște luminat icircntru mine Slava taPre carea o ai dăruit mie acum și icircn veaciCa să te slăvesc pre tine cu glasuri neicircnceta-
te făcătoriul veacilor și Stăpacircnul
AL ACELUIAȘCum că cela ce icircntru necunoștinţa de Dumnezeu icircncă trăiaște mort iaste icircn mijlocul celor ce trăesc icircntru cu-noștinţa de Dumnezeu Și cum că de cei ce cu nevrednicie din taine să icircmpărtășesc neluat Dumnezeescul
trup și sacircngele lui Hristos să faceCuvacircntul 9
Acum icircntru cei vii ca un mort o Stăpacircne sacircnt
Și icircntru cei morţi ca un viu mă aflu ticălo-sul mai presus de toţi
Oamenii cei de pre pămacircnt pre carii i-ai zidit Dumnezeul mieu
Că a fi eu mort icircntre cei ce viiază după tineDecacirct ceale ce srsquoau zidit mai rău mă arată
cu adevăratIar a trăi icircntre cei morţi viiaţă necuvacircntă-
toare ca dobitoacele Celor ce nu te știu pre tine lt668vgtDumne-
zeu aseamenea cu adevărat iasteCă cum nu iaste aseamenea Și cum nu ias-
te icircntocmaDeși mi să pare că te știu deși mi să2 pare
că crezDeși mi să pare că te laud și te chiem pre tine
2 Icircn manuscris mi sszlig sszlig (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
43
Că grăiaște gura mea cuvinte dupre cum mrsquoam icircnvăţat
Și laude cacircnt și rugăciuni pre care icircn scris cei de demult
Luacircnd pre Duhul tău cel Sfacircnt le-au alcă-tuit
Și zicacircndu-le pre aceastea și păracircndu-mi-să că mare oareșce lucrez
Nu simţ și nu le cunosc căci ca copiiiCei ce icircnvaţă și putearea cuvintelor nu o știuAșa și eu icircntru rugăciuni și icircn Psalmi și icircn
laudeIcircngăduind și lăudacircndu-te pre tine cel sin-
gur milostivSimţire a Slavii tale și a luminii nu iauȘi precum ereticii cei ce multe de rost au
icircnvăţatLi să părea că te știu pre tine li să părea că
te cunoscLi să părea preaticăloșii că și te văd pre
tine1 Dumnezeul mieuAșa și eu multe rugăciuni și multe cacircntări
de PsalmiGrăind cu singură limba mea poate icircncă și
cu inimaDintru aceastea socotesc că pre vacircrful Cre-
dinţii icircl amDintru aceastea toată cunoștinţa adevăruluiMi să pare că o am2 apucat și de nimic mai
mult nu am trebuinţăDintru aceastea zic cum că și te văz pre tine
Lumina lumii MacircntuitoriuleDintru aceastea și cum că te știu pre tine și
ești icircmpreună cu mineȘi socotesc că mă icircmpărtășăsc de firea Dum-
nezeirii taleȘi icircmprotiva mea pilde și cuvinte scornescIscodindu-le din Scriptură le puiŭ icircnainte
și zicDomnul au zis că cei ce icirci mănacircncă trupul lui
1 Icircn manuscris bdquopre tine pre tineldquo (ned)2 Icircn manuscris bdquokszlig yumlmldquo (ned)
lt669gtȘi cei ce icirci beau singele lui icircntru dacircnșii petreace el
Icircncă și cum că icircnsuș Stăpacircnul lăcuiaște icircn-tru dacircnșii
Deci aceasta zicacircnd ca un pipăit pre cel ne-pipăit propoveduesc
Cum că icircn trupul cel pipăit să află cel ne-pipăit
Și ţinut și văzut cel cu totul nevăzutȘi nu știu nenorocitul că icircntru aceia carii
vei voigraveCu cel simţit și cu cel ţinut și cu cel văzut eștiȘi simţit și ţinut și văzut ZiditoriuleȘi icircntru cei necuraţi precum eu și nevread-
nici mai vacircrtosȘi Dumnezeu faci pre trupul și sacircngele tău
cel simţitȘi cu totul neţinut și neprins nicidecumCu neschimbare icircl schimbi iar mai vacircrtos
icircntru adevărDuhovnicesc icircl prefaci nevăzut precum
dedemultIcircncuiate fiind ușile ai icircntrat și ai eșitȘi nevăzut icircntru icircnfracircngerea pacircinii din macirci-
nile Ucenicilor te-ai făcut așa și acum pacircineaO săvacircrșești și trup al tău Duhovnicesc o
lucreziȘi mie mi să pare că te ţiu pre tine măcar de
voești măcar de nu voeștiȘi cuminecacircndu-mă cu trupul tăuȘi cu tine icircmpărtășindu-măMă socotesc și mă aflu ca un Sfacircnt Hris-
toase al mieuȘi moștenitoriu al lui Dumnezeu și al tău
icircmpreună-moștenitoriuȘi frate și părtaș al Slavei ceii veaciniceDeci dintru aceasta mă arăt că sacircnt nesim-
ţitoriu cu totulDintru aceasta cu adevărat să arată că nu
știu eu acealea care le cacircnt
C U V Acirc N T U L
44
Și pre acealea ce le grăesc și pre care de-a pururea le cuget și le cacircnt
Că deaca cu totul le-aș fi cunoscut aș fi pu-tut cu adevărat să și știu
Că neschimbat te-ai făcut om lt669vgtDumnezeul mieu
Ca pre mine cel luat tot Dumnezeu să mă faci
Dar nu ca tu om cu grosimea să rămacirciȘi să fii ţinut icircntru stricăciune cel cu totul
neţinutCela ce ești Dumnezeu nestricăcios și ne-
prins cu fireaAceasta știind că neluat trupul tău cel
DumnezeescȘi sacircngele tău cel Sfacircnt crezind că să faceȘi foc cu adevărat neapropiiat mie nevre-
adniculuiDeaca eu cu groază și cu frică cu aceastea
mrsquoaș fi cuminecatCu lacrămi și cu suspinuri mrsquoaș fi curăţit
pre sinemiIar acum icircntru icircntunearec șez și icircntru ne-
cunoștinţă mă rătăcescCu nesimţirea cea desăvacircrșit ţinut fiind ti-
călosulDar icircnsă te rog pre tine icircnsă te icircnduplecCăzind și rugacircndu-te și căutacircnd mila taCaută precum totdeauna și acum a tot icircm-
părate al mieuArată-ţi icircndurarea ta arată-ţi milostivirea taArată-ţi nepomenirea de rău spre mine va-
meșul Iar mai vacircrtos preacurvariul cel ce mai pre-
sus decacirct toată fireaCelor necuvacircntătoare și a celor cuvacircntătoa-
re au păcătuit icircnaintea taCă deși toată nelegiuirea o am lucrat icircn viiaţăDar Dumnezeu și făcătoriul al tuturor te
mărturisesc pre tineDumnezeu și Fiiu al lui Dumnezeu deofi-
inţă te cinstesc pre tine
Carele te-ai născut dintru dacircnsul mai nain-te de veaci
Și icircn vremile ceale mai de pre urmă din Sfacircnta Fecioară
Născătoarea de Dumnezeu Maria te-ai năs-cut ca un prunc
Și te-ai făcut om pentru mine și ai pătimitȘi te-ai răstignit și icircngropării Macircntuito-
riule te-ai datlt670gtȘi ai icircnviiat din morţi după trei zileȘi te-ai icircnălţat cu trupul [acolo] de unde nu
te-ai despărţitDeci așa crezindu-te eu și așa icircnchinacircndu-
mă ţieȘi iarăș așteptacircndu-te pre tine să vii și să
judeci pre toţiȘi să răsplătești fieștecăruia Hristoase cea-
le dupre vrednicieCredinţa icircn loc de lucruri socotească-se
mie Dumnezeul mieuȘi să nu cauţi lucruri care cu adevărat mă
icircndreptează mie1
Ci credinţa aceasta icircn locul tuturor icircmi va ajunge mie
Aceasta va răspunde pentru mine aceasta mă va icircndrepta
Aceasta mă va arăta pre mine părtașĭ al Sla-vei tale ceii veacinice
Că cela ce creade icircntru tine ai zis o Hris-toase al mieu
Va trăi și nu va vedea moartea icircn veaciDeci deaca Credinţa icircntru tine pre cei dez-
nădăjduiţi icirci macircntuiașteIată eu crez macircntuiaște-mă strălucindu-mi
Lumina ta cea DumnezeiascăȘi pre sufletul mieu cel ce icircntru icircntunearec
și icircn umbra morţiiIaste ţinut Stăpacircne arătacircndu-te icircl vei lumina
1 Gr καὶ μὴ ζητήσῃς ἔργα με ὃλως τὰ δικαιοῡντα bdquoȘi să nu cauţi lucruri carile cu totul să mă icircn-dreptăţeascăldquo (Cf Iacov 2 24 bdquoVedeţi dar că din lucruri se icircndreptăţește omul iar nu numai din credinţăldquo) (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
45
Și-mi dă mie umilinţă carea iaste băutură a ta de viiaţă făcătoare
Băutură carea icircngrașă simţirile lui și ale su-fletului mieu
Băutură carea mă veseleaște de-a pururea și viiaţă icircmi dăruiaște
De carea să nu mă lipsești Hristoase pre mine smeritul și streinul
Carele toate nădejdile spre tine mi-am aruncat
lt670vgt
AL ACELUIAȘMărturisire cu rugăciune icircmpreu-nată și pentru icircmpreunarea și uni-rea Duhului Sfacircnt și pentru nepă-
timireaCuvacircntul 10
Mrsquoam icircndelungat iubitoriule de oameni mrsquoam sălășluit icircn pustie
Și mrsquoam ascuns dela tine dulcele mieu Stă-pacircn
Supt noaptea grijii vieţii supuindu-măMulte de acolograve mușcări și rane am pătimitMulte rane după ce mrsquoam icircntors port icircn
sufletul mieuȘi strig icircntru chinuirea mea și icircntru durea-
rea inimii mealeMiluiaște-mă Milostiveaște-te spre mine
călcătoriul de poruncăO doftore iubitoriule de suflete și singure
iubitoriule de milostivireCela ce icircn dar pre cei neputincioși și răniţiIcirci vindeci vindecă bubele ranelor mealePicurează mila a darului tăuȘi ranele meale unge-le șterge zgăibileIcircncheae și stracircnge mădulările mealeCeale slăbănogite și piiarde toate seamne-
le Macircntuitoriule
Și desăvacircrșit icircnsănătoșază-mă tot pre mine ca mai nainte
Cacircnd nu era pre mine nici o icircntinăciune cacircnd nu aveam nici o bubă
Nici rană umflacircndu-să și arzind nici icircnti-năciune o Dumnezeul mieu
Ci alinare și bucurie pace și blacircndeaţeȘi Sfacircnta Smerenie și icircndelunga-icircngăduireLuminarea răbdării și a lucrurilor celor
preabuneRăbdarea și puteare cu totul nebiruităDe unde iase multă macircngacirciare de lacrămi
icircn fieștecarea ziDintru carea bucurie icircntru inima meaCa un izvor izvora curgea lt671gtnecurmat Și curgere era cu miiare curgătoare și bău-
tură de veselieCarea neicircncetat să icircntorcea icircn gura minţii
mealeDe unde eșea toată sănătatea de unde cu-
răţeniiaDe unde curăţirea patimilor și a gacircndurilor
celor deșarteDe unde nepătimirea cea cu chip de fulger
era icircmpreună cu mineȘi icircmpreună să făcea de-a pururea Duhov-
niceaște icircnţeleage-mi mieCela ce pre aceastea le treci să nu te icircntini
cu ticăloșieNegrăită dulceaţă a venirii pricinuindu-mi
mieȘi dor nemărginit de nuntă și de unirea cea
DumnezeiascăDintru carea eu icircmpărtășindu-mă nepăti-
maș mă făceamIcircnfocat de dulceaţă icircnvăpăiat de dorul eiĭȘi de lumină mrsquoam icircmpărtășit așa și lumi-
nă mrsquoam făcutDecacirct toată patima mai icircnalt afară de toată
răotateaCă nu să atinge patimă de lumina nepăti-
mirii
C U V Acirc N T U L
46
Precum nici umbra de soare sau icircntuneare-cul de lumină
Deci unul ca acesta făcacircndu-mă și unul ca acesta fiind
Pre furiș mrsquoam tracircndăvit Stăpacircne mie bi-zuindu-mă
Și cu grija lucrurilor celor simţite pre taină mrsquoam tras
Și icircntru icircnvăluirea celor lumești am căzut ticălosul
Și răcindu-mă ca niște hier negru mrsquoam fă-cut
Și după ce am zăbovit zăcacircnd rugină am dobacircndit
Și pentru aceasta strig ţie iarăș să mă cură-ţești
Ceracircnd iubitoriule de oameni și icircntru frumseaţa cea mai de nainte
Să mă aduc și lumina ta să o dobacircndesc și acum și de-a pururea și icircntru toţi veacii amin
AL ACELUIAȘCum că Slavă și cinste iaste fieștecă-ruia om ce să ocăraște și pătimeaște rău pentru porunca lui Dumnezeu lt671vgtnecinstea cea pentru porunca aceasta a lui Dumnezeu Și Voroavă cătră Sufletul său icircnvăţindu-l bogă-
ţiia cea nedeșărtată a DuhuluiCuvacircntul 11
Dă-mi simţirea Hristoase pre carea odată mi-o dăruiseș
Acoperi-mă cu aceasta Macircntuitoriule as-cunde-mă icircnlăuntrul eiĭ pre mine tot
Și să nu lași să se apropie de mine simţire de lume
Să nu icircntre icircnlăuntru ca nu tot pre mine să mă pătrunză
Robul tău cel smerit pre carele singur tu l-ai miluit
Că preste grija cea bună de năprasnă căzindSimţirea cea lumească reale pofte și uracircteIcircndată au băgat icircn sufletul mieu cel ticălosCă slavă icirci arată bogăţie icirci aduce aminteȘi de icircmpăraţii pămacircntului icircl zădăraște să
se apropieCa cum zicacircndu-i că acest lucru iaste bună-
norocire mareDar dintru aceaste gacircnduri precum de vacircntBurduful să umflă și focul să prinde icircn fla-
cărăAșa sufletul acela icircnsuflacircndu-să să umflăȘi să icircntinde foarte cu pofta slaveiȘi a bogăţiei și odihnii celor ce pre foc să
tacircrăscPofteaște să se slăvească dimpreună cu cei
slăviţiȘi vestit să se arate icircmpreună cu cei vestiţiȘi bogăţie să căștige cu cei ce au căștigat bo-
găţiePre sufletul pre carele icircnsuţ l-ai proslăvit cu
lumina ta cea negrăităPre carele icircnsuţ l-ai icircmpodobit cu Slava ta
cea netacirclcuităCăruia icircnsuţi i-ai arătat strălucirea ta cea
DumnezeiascăSimţirea (lumească) pre mintea lui robită
luacircndu-oIcirci arată icircmpăraţi icirci aduce aminte slavăȘi bogăţiia vieţii ceștii de aicea icirci aratălt672gtȘi a să porni foarte cu poftă cătră aceas-
tea o face prin singură aducerea aminteO icircntunearec O orbire O gacircnduri deșarteȘi o voire și punere icircntinată și socoteală
nesimţităCă lăsacircndu-mă de a vedea pre ceale negrăi-
te și nestricăcioasePre ceale de pre pămacircnt le gacircndesc și pre
aceastea le pomenescAu nu să va săvacircrși icircmpăratul Au nu va
treace slava
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
47
Bogăţiia au nu să va răsipi ca praful de vacircnt
Au nu să vor strica trupurile icircn mormacircn-turi
Și alţii vor stăpacircni banii cei de pre pă-macircnt
Și după aceia alţii și după aceia alţiiȘi apoi pentru ce icircmi zice sufletul 1 srsquoau fă-
cut bogăţiiaȘi cine icircn lume au putut să dobacircndească
vreun mic lucruCa precum cacircnd trăia și deaca va muri
să[-l] ia cu dacircnsulCu adevărat pre nimenea nicidecum vei
afla să-mi arăţi mieFără numai pre cei milostivi carii nimic nu
au căștigatCi pre toate icircn macircinile săracilor le-ai datCă aceia au cu icircntemeiare pre averile ceale
dateDupă ce și ei le-au dat icircn macircinile StăpacircnuluiIar ceialalţi toţi ca niște săraci și decacirct toţi
săracii mai răiSacircnt carii au bogăţie icircnvistierităCă goacuteli ca niște stacircrvuri să aruncă icircn mor-
macircnturiȘi decacirct ceale de faţă mai ticăloși și de ceale
ce vor să fie streiniDeci ce bun icircntru dacircnsele văzind suflete al
mieu te veseleștiȘi pre care dintru aceastea icircl judeci vread-
nic de a să poftiCu adevărat nu ai ce să zici lt672vgtCu adevă-
rat nu ai ce să răspunziVai celor ce au bogăţie icircnvistierităVai celor ce poftesc să ia slavă dela oameniVai celor ce să icircncurcă pre eiși cu cei bogaţiȘi nu pre slava lui Dumnezeu și pre bogă-
ţiia lui Și numai să fie icircmpreună cu dacircnsul le poftesc
1 Καὶ τίνος λέγε μοι ψυχή bdquoȘi a cui spune-mi sufleteldquo (ntr)
Căci lumea iaste deșartă și ceale din lume toate
Deșărtarea deșărtărilor vor fi toate deșărtă-ciuni
Pentru aceaia și vor treace Iar numai Dumnezeu singur va fi
Veacinic și nestricăcios icircntru de-a pururea vecuire rămacircind
Și icircmpreună cu dacircnsul vor fi și cei ce acum icircl caută pre dacircnsul
Carii numai singur pre dacircnsul l-au iubit icircn locul tuturor
Iar vai atuncea celor ce acum iubesc lumeaCă să vor osacircndi icircntru dacircnsa icircn veaci de
veaciVai suflete celor ce poftesc slava cea dela
oameniCă de slava lui Dumnezeu atuncea să vor
lipsiVai suflete celor ce au bogăţie stracircnsăCă vor pofti acolograve să dobacircndească o pică-
tură de apăVai suflete celor ce-ș pun nădeajdea spre omCă el va muri și icircmpreună cu dacircnsul și nă-
dejdileȘi atuncea să vor afla neavacircnd nădeajdeVai suflete celor ce au odihnă aiceaCă acolograve vor avea necaz veacinic și necurmatSpune-mi suflete al mieu ce te scacircrbești
Ce din ceale din viiaţă cauţiSpune-mi și te voiŭ icircnvăţa pre tine pre a
unuia fieștecăruia trebuinţaȘi icircnvaţă-te și cunoaște pre cel bun icircntru
fieștecarelePoftești spune-mi să te slăvești Voești să
fii lăudat Deci ascultă ce iaste cinstea și lt673gtce ne-
cinsteaCinstea iaste a cinsti adecă pre toţi dar mai
nainte de toţi pre DumnezeuȘi poruncile aceluia a le căștiga ca pre o bo-
găţie
C U V Acirc N T U L
48
Și pentru dacircnsele a fi ocăracirct pentru dacircnsele defăimat
Și pentru dacircnsele a suferi ocări de tot fealiulCăci cacircnd de vreun lucru te vei apuca sufleteCa să cinstești cu dacircnsul pre Dumnezeu ca
pre dacircnsul să-l slăveștiȘi pentru aceasta vei fi ocăracirct și vei fi de-
făimatAtuncea ai dobacircndit cinstea și slava cea
stătătoareCă slava lui Dumnezeu preste tine negreșit
va veniAtuncea pre tine și icircngerii te vor lăuda toţiCăci ai cinstit pre Dumnezeu pre carele și
aceia icircl laudăVoești suflete al mieu să căștigi icircmbrăcă-
minte și bogăţieAuzi că acum icircţi voiŭ arăta ţie bogăţia cea
veacinicăLăcrămează pocăiaște-te1 defăimează pre
toateFă-te sărac cu Duhul fă-te și cu inimaFă-te necăștigătoriu de bani fă-te strein2 de
lumeFă-te dușman voilor tale celor icircmprotivniceȘi numai al singurei voii Stăpacircnului tău fă-
te iubitoriuȘi următoriu urmelor lui cu icircntindere și sacircr-
guinţăȘi atuncea mai icircncetișor viind StăpacircnulVracircnd el să va prinde și să va priimi de tine
ticăloasePre dacircnsul văzindu-l chiuiaște și strigă tareȘi el să va icircntoarce cu ochiul său cel milostivȘi te va vedea și-ţ va dărui ţie să-l vezi pre
dacircnsul puţinȘi iarăș te va lăsa pre tine și să va ascunde
dela ochii tăiAtuncea te vei tacircngui ticăloase atuncea vei
placircnge lt673vgtcu dureare
1 Icircn manuscris bdquopăcăiaște-teldquo (ned)2 Icircn manuscris bdquostreinildquo (ned)
Și vei ceare moarte nesuferind dureareaNerăbdacircnd despărţirea dulcelui StăpacircnDar icircnsuș cel bun văzindu-te pre tine nedo-
mirindu-teȘi foarte icircngăduind icircn placircngere și icircn scacircrbăIarăș numaidecacirct ţi să va arăta iarăș numai-
decacirct te va străluciIarăș icircţ va arăta ţie bogăţiia cea nedeșărtatăSlava cea neveștejită a feaţii ceii PărinteștiȘi te va veseli pre tine precum și mai nain-
te și de bucurie te va umpleaȘi așa te va lăsa pre tine plin de bucurieȘi cacircte puţin bucuriia prin cuvintele ceale
din lumeȘi prin gacircnduri va lipsi de la tine și iarăș va
fi ţie scacircrbăȘi așa iarăș ca mai nainte vei fi tacircnguindu-te
foarteȘi cu chicot strigacircnd și pre acela căutacircndu-lAdecă pre dătătoriul veseliei pre hărăzito-
riul bucurieiPre bogăţiia ceaia ce stă și carea de-a puru-
rea cu adevărat eAșa pre voirea ta cercacircndu-o el caută Să nu obosești o suflete să nu te icircntorci
icircnapoiSă nu zici pănă cacircnd așa de neajuns și de
neprins icircmi va fi mieSă nu zici pentru ce arătacircndu-să icircndatăș să
ascunde iarășȘi pănă cacircnd dacircndu-mi osteneală nu mă
miluiașteSă nu zici Cum pociŭ să mă ostenesc pănă
la sfacircrșitȘi să obosești o suflete căutacircnd pre Stăpacirc-
nulCi ca spre moarte pre sineţ odată suflete
dacircndu-teSă nu pipăiești răsuflare să nu cauţi SlavăNici desfătare a trupului nici prieteniia ru-
deniilor
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
49
Să nu cauţi icircn dreapta sau icircn stacircnga nicide-cum
Ci ca cum acum ai fi icircnceput iar mai ales mai cu fierbinţeală alergacircnd
lt674gtSacircrguiaște-te de-a pultrugtrea să ajungi să prinzi pre Stăpacircnul
Măcar de nenumărate ori nevăzut măcar de atacirctea ori arătat ţie
De srsquoar face și neprins așa va fi ţie prinsDe mileoane de ori iar mai ales pănă ce vei
sufla cu totulMai cu sirguinţă caută-l și cătră acela aleargăCă nu te va lăsa pre tine nici te va uitaCi cacircte puţin mai ales icircn mai multă vreame
să va arătaȘi mai adeaseori o suflete va fi cu tine Stă-
pacircnulȘi după ce te vei curăţi desăvacircrșit cu strălu-
cirea luminiiIcircnsuș tot va veni icircnsuș icircntru tine va lăcuiIcircnsuș cela ce au făcut lumea va fi și cu tineȘi bogăţie vei avea adevărată pre carea lu-
mea nu o areCi Ceriul și cei ce acolograve sacircnt scrișiDeaci deaca așa să va face ţie spune-mi ce
mai mult voieștiSpune-mi suflete nemulţămitoriule spu-
ne-mi suflete necunoscătoriuleSpune-mi suflete al mieu smerite ce decacirct
aceastea iaste mai mareIcircn ceriu sau pre pămacircnt ca pre acela să-l
cauţiFăcătoriul Ceriului și Stăpacircnul pămacircntuluiȘi al tuturor celor din Ceriu și al tuturor
celor din lumeZiditoriu și judecătoriu și icircmpărat icircnsuș
fiind singurIcircntru tine iaste lăcuind tot arătacircndu-să ţieTot strălucindu-te cu Lumină și frumsea-
ţea feaţii saleArătacircndu-o ţie și pre sineș mai cu icircnchipu-
ire a-l vedea
Dacircndu-ţ și părtaș al Slavei sale pre tineLucracircndu-te spune ce decacirct acest lucru al-
tul iaste mai marelt674vgtNegreșit icircmi vei zice mie că nimic icircnsă
eu iarăș icircţ zicDe o Slavă ca aceasta tu o suflete după ce
te-ai icircnvrednicitCe te mai uimești cătră pămacircnt și ce te icircn-
dulcești de ceale de aiceaCe te topești de ceale stricăcioase după ce
ai luat ceale nestricăcioaseCe te lipești de ceale de faţă după ce ai aflat
pre ceale ce vor să fiePre acealea sirguiaște suflete totdeauna să
le căștigiDe acealea tot pre sineţ lipeaște-te suflete
al mieuCa și după moarte icircntru acealea să te afliAdecă de veacinicile bunătăţi pre care de
aicea le-ai căștigatȘi icircmpreună cu dacircnsele să stai icircnaintea făcă-
toriului tău și StăpacircnuluiVeselindu-te icircmpreună cu dacircnsul icircn veacii
veacilor amin
AL ACELUIAȘCum că dorul și dragostea cea că-tră Dumnezeu covacircrșaște toată dragostea și pre tot dorul cel ome-nesc Și cum că deaca să cufundă mintea celor curăţiţi icircntru Lumina lui Dumnezeu toată să icircnDumne-zeiaște și de acolograve să face minte
a lui DumnezeuCuvacircntul 12
Nebiruită iaste frumseaţa ta neasămănat icircţ iaste chipul
Frumseaţa negrăită mai presus de cuvacircnt icircţ iaste slava
C U V Acirc N T U L 1 1 - 1 2
50
Năravul Stăpacircne Hristoase icircţ iaste bun și blacircnd
Covacircrșaște icircnţeleagerea tuturor pămacircntea-nilor
Și pentru aceasta dorul cel cătră tine și dra-gostea
Pre toată dragostea și dorul muritorilor icircl preabiruiaște
Că precacirct covacircrșești pre ceale văzute Macircn-tuitoriule
Pre atacircta dorul cel cătră lt675gttine iaste mai mare
Și acopere pre toată dragostea cea ome-nească
Și pre icircndrăgirile dezmirdărilor celor tru-pești le opreaște și le preface
Și pre toate poftele degrab le izgoneașteCă icircntunearec cu adevărat e pofta patimilorȘi noapte adacircncă iaste lucrarea păcatelor
celor uracircteIar dorul cel cătră tine și dragostea iaste Lu-
mină macircntuitoarePentru aceaia răsărind ea icircn sufletele ceale
iubitoare de DumnezeuIcircndată pricinuiaște zi de nepătimire
Dumnezeul mieuȘi goneaște icircntunearecul patimilor și al
dezmirdărilorCi o Soare al Soarelui și al LuniiAl stealelor și al luminii și al fieștecăriia
altei zidiri ZiditoriuleAfară de aceastea ascunde-mă pre mine icircn-
tru lumina taCă numai pre tine văzindu-te icircntru lumina taPre lume să nu o văz nici pre ceale din
lumeCi și văzindu-le să mă aflu ca cum nu le-aș
vedeaȘi auzindu-le ca cum nu le-așĭ auzi CuvinteȘi precum pătimesc cei ce icircntru icircntuneare-
culDezmirdărilor vieţii șăd și petrec
Și cu icircntunearecul iubirii de slavă sacircnt aco-periţi
Văzind nu văd pre Slava cea Dumnezeiască a ta
Și auzind nu pricep nicidecumPoruncile tale și poruncirile taleAșa și eu voiŭ fi icircntru lumina taNevăzind lumea nici pre ceale din lumeCă cine văzindu-te pre tine și fulgeracircndu-
să la simţiriDin slava ta și din lumina ta cea Dumne-
zeiascăNu srsquoau schimbat cu mintea și lt675vgtcu su-
fletul și cu cugeteleȘi a vedea icircntrrsquoalt fealiu și a auzi așijdereaMacircntuitoriule nu srsquoau icircnvrednicit cu atot-
stăpacircnireaCă să afundă mintea icircntru lumina taȘi să străluceaște și lumină să săvacircrșașteAseamenea Slavei tale și minte să numeașteAșa ceaia ce srsquoau icircnvrednicit să se facă
icircntrrsquoacest fealiuȘi să icircnvredniceaște atuncea să aibă mintea taȘi una cu tine să face nedespărţitȘi cum să nu vază ca tine și să auzăPre toate fără de patimă Și cum va poftiDupă ce Dumnezeu srsquoau făcut cu totul vre-
un lucruSimţit și curgătorĭ și stricăciosSau vreo slavă alta deșartăCela ce mai presus toate aceastea srsquoau făcutȘi mai presus de toată slava ceastă văzutăCă cela ce mai presus de toate ceaste văzuteSrsquoau făcut și de Dumnezeu srsquoau apropiiatIar mai ales și el Dumnezeu srsquoau făcutCum dela cei ce zac jos cu totul slavăSau desfătare va voigrave să cauteCă aceastea rușine icirci sacircnt lui cu adevăratOcară nimicnicie și necinstireCi slavă icirci iaste lui și desfătare și bogăţieTreimea Dumnezeu și ceale ale lui
Dumnezeu și Dumnezeești
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
51
Căruia să cuvine toată slava cinstea și stă-pacircnirea
Și acum și deapururea și icircntru toţi veacii(a
m in
lt676gt
AL ACELUIAȘMărturisire a harurilor dăruirilor lui Dumnezeu și icircn ce chip Părin-tele cela ce scrie aceastea de Sfacircntul Duh să lucra Și icircnvăţătură zisă de Dumnezeu cum că ce să cade să facă cineva ca să dobacircndească macircn-
tuirea celor ce să macircntuescCuvacircntul 13
Iarășĭ icircmi străluceaște lumina iarăș lumi-nat mi să arată
Iarăș icircmi deșchide Ceriurile iarăș tae noapteaIarăș trage pre toate Iarăș să veade singurIarăș afară de toate ceale văzute mă faceȘi de ceale simţite așijderea mă despărţeaște
iarășCela ce singur iaste mai presus de toate Ce-
riurilePre carele nimenea din oameni nu l-au vă-
zut niciodinioarăNedeșchizind Ceriurile netăind noapteaNici aerul despărţindu-l nici acoperemacircn-
tul casiiCu netăiare tot icircmpreună cu mine ticălo-
sul să faceIcircnlăuntru chiliei meale icircnlăuntru minţii
mealeȘi icircn mijlocul tuturor fiind eu afară de toa-
te mă faceNu știu de și cu trupul și deodată tot
acolograveIcircntru adevăr mă fac unde iaste lumina sin-
gură
Proastă pre carea văzindu-o mă fac prost cu nerăotatea
Aceastea-s lucrurile ceale preaslăvite Hris-toase al mieu ale minunilor tale
Aceastea-s ale puterniciei tale și ale iubirii de oameni
Lucrurile care cătră noi nevreadnicii le faci
Deci pentru aceasta frica ta mă ţine și mă cutremur
Și mă icircngrijesc totdeauna și mă cheltuesc foarte
Ca cu ce să-ţ răsplătesc ţie Ca ce să-ţĭ aduc ţie
Pentru atacirctea daruri Pentru lt676vgtatacircta mi-lostivire
Pentru nenumăratele dăruiri pre care cu mine le-ai lucrat
Nimic aflacircnd icircntru mine nimic avacircnd al mieu icircn viiaţă
Ci toate roabe ale tale-s lucrurile toate-s ale macircinilor tale
Mai mult Macircntuitoriule te rog să mă icircn-veţi ce să cade să fac
Ca și să te slujesc pre tine ca bine să-ţ placCa să mă aflu Macircntuitoriule neosindit icircn-
aintea Divanului tău celui icircnfricoșat icircn zioa jude-
căţiiAscultă ce va face tot cela ce voiaște să se
macircntuiascăIar mai vacircrtos tu cel icircntacirciŭ decacirct toţi carele
mă și rogi pre mineAstăzi să ţi să pară ca ai murit astăzi că te-ai
lepădat de lumeAstăzi pre toată lumea să o socotești că o
ai părăsitAstăzi pre priiateni pre rudenii pre slava
cea deșartă toatăLăsindu-o icircmpreună să te leapezi și de grija
celor de jos
C U V Acirc N T U L 1
52
Și pre umeri să-ţ rădici Crucea și foarte să o stracircngi
Și pacircnă la sfacircrșitu-ţi poartă ostenealele is-pitelor
Și durerile necazurilor și piroanele celor scacircrbicioase
Cu bucurie priimeaște-le ca pre o Cunună a Slavei
Și cu suliţile ocărilor icircmpuns fiind icircn tot ceasul
Și icircmproșcat foarte cu toate necinstirileLacrămi icircn loc de singe vărsind vei fi mu-
cenicȘi batjocoriri și pălmuiri suferind prea cu
mulţămităPărtaș al Dumnezeirii meale și al Slavei te
vei faceIar deaca și cel decacirct toţi lt677gtcel mai de pre
urmă pre sineţi te vei arătaȘi rob și slujitoriu cel mai icircntacirciŭ decacirct toţi
aceiaMai pre urmă te voiŭ arăta pre tine dupre
cum mrsquoam făgăduitDeaca vei iubi pre vrăjmaș și pre toţi cei ce
te urăscȘi deaca pentru cei ce te supără pre tine din
suflet te vei rugaȘi le vei face bine acestora dupre puterea taAseamenea cu adevărat te-ai făcut Tatălui
tău celui preaicircnaltȘi deaca inimă curată vei căștiga dintru
aceastea Icircntru aceasta vei vedea pre Dumnezeu pre
carele nimenea niciodată nu l-au văzutIar deaca și a fi gonit tu pentru dreptateŢi srsquoar icircntacircmpla atuncea saltă că icircmpără-
ţiiaCeriurilor a ta srsquoau făcut Și care decacirct acest
lucru iaste mai mareAceastea și decacirct aceastea mai multe care
am poruncit
Lucrează-le și pre alţii icircnvaţă-i și tu și toţi alţii
Carii icircntru mine cred deaca voiţi să vă macircntuiţi
Și icircmpreună cu mine să vă sălășluiţi icircn vea-cii veacilor
Iar deaca vă lepădaţi și cu greu suferiţiȘi rușine pre aceastea și necinstire le soco-
tiţiA le pătimi și a vă pune sufletul pentru po-
runcile mealeCe și mai ceareţi a vă icircnvăţa cum să cade
voao să vă macircntuiţiȘi ce și pre mine Dumnezeu al vostru mă
mai numiţiCe și mai socotiţi cu nepriceapere că crea-
deţi icircntru mineEu pre aceastea pentru voi le-am pătimit de
voeMrsquoam răstignit am murit cu moarte a făcă-
torilor de realeȘi slavă și viiaţă și strălucire a lumii srsquoau
făcutȘi icircnviiare a morţilor și fală a tuturorlt677vgtCelor ce au crezut icircntru mine ocările
ceale icircmprotiva meaȘi moartea cea grozavă icircmbrăcăminte a ne-
stricăciuniiȘi a adevăratei icircnDumnezeiri tuturor cre-
dincioșilor srsquoau făcutPentru aceaia și cei ce icircmi urmează cinstite-
le meale patimiIcircmpreună-părtași vor fi și ai Dumnezeirii
mealeȘi ai icircmpărăţiei meale vor fi moștenitoriIcircmpreună-părtași ai bunătăţilor celor ne-
tacirclcuite și negrăiteSă vor face și icircmpreună cu mine vor fi icircn
veaciIar pre ceialalţi cine nu-i va placircnge Cine
pentru dacircnșii nu să va tacircngui
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
53
Cine nu va pica lacrămi din milostivirea inimii
Cine nu să va boci pentru nesimţirea lor cea multă
Că lăsacircnd viiaţa pre sineș morţiiSrsquoau dat dela Dumnezeu cu ticăloșie rum-
pacircndu-seDe a cărora parte a tuturor izbăveaște-mă
StăpacircneȘi părtașĬ a mă face al patimilor tale celor
preacurateIcircnvredniceaște-mă pre mine prostul și ro-
bul tău cel mai de pre urmăCa dupre cum ai zis Dumnezeule și
părtașĬ să fiuAl slavii tale și al desfătării bunătăţilor tale
CuvinteAcum adecă ca icircntru gacirccitură și icircnchipui-
re și ca icircntru o oglindăIar atuncea voiŭ cunoaște precacirct și mrsquoam
cunoscut amin
AL ACELUIAȘCum că cei ce cu Dumnezeu de ai-cea icircncă prin icircmpărtășirea Sfacircntu-lui Duh srsquoau unit după ce să duc din viiaţă icircn veaci cu dacircnsul acolograve vor fi Iar deaca cu Dumnezeu nu srsquoau unit de aicea ci aiminterlea cu cei ce icircntrrsquoacest fealiu să află aicea
să va faceCuvacircntul 14
lt678gtIcircnceput al vieţii al sfacircrșitului icircmi iaste mie icircnceput și sfacircrșitul icircnceput icircmi iaste mie
De unde viu nu cunosc și unde sacircnt nu știu
Și unde iarăș mă voiŭ duce nu cunosc ti-călosul
Mă nasc pămacircnt din pămacircnt din trup trup
Din stricăcios cu adevărat stricăcios și mu-ritoriu cu totul fiind
Puţină vreame pre pămacircnt zăbovesc trăind icircn trup și moriu
Și altă viiaţă icircncep după ce mă mut dintru aceasta
Las trupul pre pămacircnt carele va să se icircnviiazeȘi viiaţă nesfacircrșită va să trăiască icircn veaciDeci acum caută spre mine Dumnezeule
acum milostiveaște-te singureAcum miluiaște-mă iată au lipsit vacircrtutea
meaDe bătracircneaţe Macircntuitoriule mrsquoam apro-
piiat lacircngă ușile morţiiPrinţipul lumii vine1 vracircnd să cauteLucrurile și faptele meale ceale uracircte și pacircn-
găriteMuncitorii icircmi stau icircnainte cu sălbăticie
căutacircnd la mineȘi poruncă așteaptă să ia și să tragăIcircn fundul iadului Macircntuitoriule sufletul
mieu cel ticălosDeci tu cel din fire milostiv cel singur iubi-
toriu de oameniTu cel preaicircndurat Doamne miluiaște-mă
atunceaȘi să nu-mi pomenești răotăţile Să nu mă
părăseștiSă nu dai loc asupra mea dușmanului mieu
celui vicleanCarele icircn fieștecarele ceas mă tot icircngrozeașteȘi răcneaște asupra mea și scracircșneaște cu
dinţiiȘi icircmi zice cui te bizuești și cum a scăpaDin macircinile meale nădăjduești Că pără-
sindu-mă pre mine ai venit
1 Gr ῍Αρχων τοῡ κόσμου ἒρχεται trimitere la Ioan 14 30 ἒρχεται γὰρ ὁ τοῡ κόσμου ἂρχων (bdquocă vine stăpacircnitoriul lumii acesteialdquo) bdquoPrinţipulldquo tradu-ce grecescul ἂρχων (acigrave bdquocăpetenie stăpacircnitor conducătorldquo) (ned)
C U V Acirc N T U L 1 3 - 1 4
54
lt678vgtLa Hristos și poruncile meale minci-noase le-ai făcut
Ci nu vei scăpa nicidecum Că unde și te vei duce
Nu vei putea niciodată a fugi de mine ni-cidecum
Carele pre Adaacutem și pre Eacuteva i-am scos din Raiu
Și pre Caacutein ucigaș de frate l-am făcutȘi icircn vreamea potopului pre toţi icircmpreună
icircntru rătăcireȘi icircntru moartea cea icircnfricoșată a cădea cu
ticăloșiePănă icircn sfacircrșit i-am amăgit cu icircnșălăciunile
mealeȘi pre David spre preacurvie și ucidere l-am
amăgitȘi am rădicat războiu asupra tuturor Sfin-
ţilorȘi pre mulţi i-am omoracirct dar tu cum vei
scăpa de mineTot te bizuești și nădăjduești tu cel nepu-
tincios cu totulAceastea auzindu-le eu Stăpacircne și
Dumnezeul mieu și ZiditoriuleFăcătoriul mieu și judecătoriule carele ai
StăpacircnirePreste sufletul și trupul mieu ca un plăz-
muitoriu al amacircnduroraMă icircnfiorez și tot mă tem tot mă cutre-
mur ticălosulIcircmi pune icircnainte și-mi zice mie vicleanul
Hristoase al mieuCă iată nu priveghezi iată nu te icircnfracircneziIată rugăciune nu ai căștigat nu faci icircnchi-
năciuniOsteneale nu arăţi icircn ce fealiu de demult
ai icircnceputȘi pentru aceastea singure pre sineţ de
Hristos te-ai despărţit Și cu mine te voiŭ lua icircn focul cel nestinsEu știi o Stăpacircne că niciodată lucrurilor
Sau faptelor nrsquoam icircncredinţat macircntuirea sufletului mieu
Ci la mila ta Iubitoriule de oameni am alergat
Nădăjduind că mă vei macircntui icircn dar prea-milostive
Și mă vei milui ca un Dumnezeu precum oarecacircnd pre curva
Și precum pre fiiul cel curvariu lt679gtcarele au zis greșit-am
Așa crezind am alergat așa bizuindu-mă am venit
Așa nădăjduind Stăpacircne la tine am năzuitȘi acum să nu să fălească asupra mea robu-
lui tăuNici să zică unde iaste Hristosul tău unde
iaste sprijinitoriul tăuAu nu acela te-au dat pre tine icircn macircinile
mealeCă deaca mă va amăgi pre mine și robit mă
va luaNu deasupra voirii meale nici deasupra
tracircndăvirii meale Va scrie el aceasta ci deasupra părăsiriiTale pre totul aruncacircndu-l unele ca aceas-
tea icircmi va ziceIată căruia te-ai bizuit Iată spre carele ai
năzuitIată pre carele socoteai că te icircndrăgeaște
pre tine iată pre carele icircl socoteai că te iubeaște
Și frate și priiaten și fiiu și moștenitoriuTe făleai că te are pre tine cum te-au pă-
răsitȘi icircn macircinile meale dușmanului tău te-au
datȘi numaidecacirct srsquoau icircntors dela tine numai-
decacirct te-au uracirct pre tineDeci să nu mă lași Macircntuitoriule să auz eu
aceasteaSă nu mă lași Dumnezeul mieu să mă fac
ocară așa
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
55
Nu icircmpărate nu Doamne cela ce din icircntu-nearec pre mine dedemult
Și din macircinile și din berigata aceluia mrsquoai scos
Și lacircngă lumina ta slobod pre mine mrsquoai pusCă pre tine văzindu-te mă pătrunz la cea-
lea din lăuntru ale inimiiȘi nu pociŭ să te văz pre tine și a nu te ve-
dea nu suferNeapropiiată iaste frumseaţea ta neurmat
chipul tăuNeasămănată slava ta și cine cacircndva te-au
văzutSau cine va putea să te vază tot pre tine
Dumnezeul mieuCă pre totul care ochiŭ va putea să-l vazăDar pre cela ce iaste mai presus de totul
care minte icircl va lt679vgtajungeSau va putea să-l cuprinză Sau să se icircntinză
toatăCătră tot și să vază pre ţiitoriul tuturorPre cel afară de toate și carele pre totul și
pre toate le umpleȘi carele afară iarăș același tot iaste negrăitIcircnsă ca un soare te văz și ca pre un luceafăr
te privescȘi icircn sacircnul mieu te port ca pre ultngt măr-
găritariuȘi ca pre o făclie te văz pre tine aprinsă icircn-
lăuntru vasuluiIar căci nu te lăţești nici cu tot lumină pre
mineMă săvacircrșești și căci nu te arăţi tot mie icircn
ce fealiu și cacirctEști cu totul mi să pare că nu te am pre tine
viiaţa meaCi mă tacircnguesc ca unul ce mrsquoam făcut oa-
recarele scăpătat din bogatȘi din cei slăviţ necinstit și nu am nădeajdeDeci acest lucru văzindu-l dușmanul icircmi
zice tu nu te macircntueștiCă iată ai și căzut nu ai nemerit nădejdile
Că nu ai cătră Dumnezeu ca dedemult icircn-drăzneală
Cătră carele nu-l icircnvrednicesc nici cuvacircnt să-i răspunz1 Dumnezeul mieu
Ci suflu asupra lui și nevăzut icircndată să face
Așa cer Stăpacircne așa te rog pre tine așaMilostivire să-mi dăruești și atuncea mie
Macircntuitoriul mieuCacircnd sufletul va eși din trup să-i dăruești
ca să poatăCu singură suflarea asupră-le pre toţi să-i
rușineazeCarii asupra mea a robului tău vor vrea să
aleargeȘi să treacă nevătămat păzit fiind cu luminaDuhului tău și icircnaintea divanului tău să stauAvacircnd pre darul tău cel Dumnezeltegtsc
Hristoase fiind icircmpreună cu minelt680gtAcoperindu-mă nerușinat2 arătacircndu-
mă pre mine totCă apoi cine va icircndrăzni să se arate icircnaintea
ta Deaca nu va fi icircmbrăcat icircntru dacircnsul deaca
pre dacircnsul icircn lăuntru săuNu-l ţine și nu să luminează de dacircnsul
cum pre slavaCea nesuferită va putea să o vază cu totul
oricareleCă pre slava lui Dumnezeu omul și pre fi-
rea DumnezeiriiFirea omului cea proastă și smerită cum va
putea să o vazăCă Dumnezeu iaste nezidit iar noi toţi zidiţiAcela nestricăcios iaste noi stricăcioși și
prafAcela Duh iaste și mai presus de tot DuhulȘi ca un Făcătoriu al Duhurilor și Stăpacircn
fiindNoi trupuri de pămacircnt și fiinţă pămacircntească
1 Icircn manuscris bdquorăspunsldquo (ned)2 Icircn manuscris bdquonerușinatulldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 1 4
56
Acela al tuturor Făcătoriu e fără de icircnce-put și neprins
Noi viermi icircmpreună și icircmpuţiciune și ţă-racircnă
Și cine din noi va putea pre acesta cacircndva să-l vază
Dintru a sa puteare cu totul sau din lucrareDe nu el va trimite pre Duhul său cel Dum-
nezeescȘi printrrsquoicircnsul firii ceii neputincioasă să-i
deaTărie vacircrtute și puteare și vreadnic să facăPre om a vedea Slava lui cea DumnezeiascăCă icircntrrsquoalt fealiu nu o va vedea nici va pu-
tea să vazăDin oameni cineva pre Domnul venind cu
SlavăȘi așa să vor despărţi cei nedrepţi din cei
drepţiȘi cu icircntunearec să vor acoperi păcătoșii și
toţiCacircţi nu vor avea lumina Duhului icircntru
dacircnșii de aiceaIar cei uniţi cu dacircnsul din ceale de aicea și
atunceaCu taină să vor uni cu Dumnezeu și cu
adevăratȘi de icircmpărtășirea lui vor fi nedespărţiţiIar cei ce să vor duce de lumina lui despărţiţiCum atuncea să vor uni sau lt680vgtdupre
care chipVoesc să mă icircnvăţ de la voi ori pre voi să vă
icircnvăţDumnezeu srsquoau făcut om și srsquoau unit cu oa-
meniiSrsquoau icircmpărtășit de omenire și au dat cu icircm-
părtășire tuturorCelor ce icircntru dacircnsul cred și pre credinţă
din lucruriO arată icircmpărtășirea Dumnezeirii luiDeci pre aceștea singuri au zis că să macircntu-
esc carii srsquoau icircmpărtășit
De Dumnezeirea aceluia precum srsquoau icircm-părtășit
De firea noastră icircnsuș Făcătoriul tuturorDupre cum mărturiseaște Pavel cum că be-
searica lui HristosUn trup să va face Stăpacircnesc și DumnezeescNeicircntinat fără de prihană icircmpreună și fără
de toată zbacircrcituraCarii deaca vor fi cei credincioși și Cap
Hristos le va fiDeci deaca acest lucru va fi precum arătat
și iasteCare icircntinat oare va icircndrăzni atuncea să se
atingă de dacircnsulSau cine să va lipi nevreadnic și neharnic
fiindCă deaca și acum să scot din besearică afarăȘi să opresc cu totul a să icircmpărtăși păcătoșiiIar mai ales și de vedearea Dumnezeeștilor
taine să lipsescCei ce nu sint Sfinţi cum vai mie atuncea
oare Cu trupul cel prea fără prihană al lui
Dumnezeu să vor uniȘi mădulări să vor face ale lui Hristos icircnti-
naţi fiindNu iaste acest lucru fraţilor nu nu să vor
face nicidecumȘi cei ce de Dumnezeescul trup adecă de
besearicăȘi de ceata celor aleși să despărţesc spuneUnde oare să vor duce Icircn care icircmpărăţieIcircn ce fealiu de loc tacirclcuiaște-mi nădăjdu-
esc că să vor sălășluiCă negreșit și Raiul și sacircnul lui AvraaacutemȘi tot locul de odihnă al lt681gtcelor macircntuiţi
iasteȘi cei macircntuiţi sacircnt Sfinţi cu adevărat toţiDupre cum toată Dumnezeiasca Scriptură
mărturiseaște și icircnvaţăCă multe sălașe sint icircnsă icircn lăuntrultlgt că-
mării
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
57
Că precum un ceriu iaste și icircntru dacircnsul sacircnt Stealele
Care unele de altele să deosebesc cu cinstea și cu slava
Așa și o cămară iaste și o icircmpărăţieIcircnsă și raiul și Cetatea cea SfacircntăȘi tot locul de odihnă Dumnezeu iaste sin-
gurCă precum nu are omul odihnă icircn viiaţa
aceastaCela ce nu petreace icircntru Dumnezeu icircncă
și Dumnezeu icircntru dacircnsulAșa și după moarte afară de acela singurSocotesc că nu va fi odihnă nici loc fără
de scacircrbăNici de suspin nici de necaz nicidecum iz-
băvitDeci ia să ne sacircrguim fraţilor ia să ne sacircr-
guim mai nainte de sfacircrșitSă ne lipim de Dumnezeu făcătoriul tuturorCela ce srsquoau pogoracirct pre pămacircnt pentru
noi ticăloșiiCela ce au plecat Ceriurile și srsquoau tăinuit
de icircngeriȘi icircn pacircntecele Sfintei Fecioarei srsquoau sălăș-
luitȘi srsquoau icircntrupat dintru dacircnsa neschimbat și
netacirclcuitȘi au eșit spre macircntuirea noastră a tuturorIar macircntuirea noastră aceasta cu adevărat
iastePrecum de multe ori am zis și acum iarăș
vom ziceNu noi de la icircnșine ci Dumnezeiasca gurăAu arătat lumina cea mare a veacului ce va
să fieIcircmpărăţiia Ceriurilor pre pămacircnt srsquoau co-
boracirctIar mai vacircrtos Icircmpăratul tuturoltrgt celor
de sus și al celor de josAu venit și au voit să se lt681vgtasemeneaze
noao
Că dintru dacircnsul ca dintrrsquoo Lumină toţi icircmpărtășindu-ne
Lumină adoaltogtă să ne arătăm asemănate ceii dintacirciŭ
Și ai Icircmpărăţiei Ceriurilor părtași și ai slaveiȘi obșteani icircmpreună vom fi și moștenitoriAi bunătăţilor celor veacinice pre care ni-
menea niciodată nu le-au văzutIar aceastea sint precum mă plec și crez și zicTatăl Fiiul și Duhul cel Sfacircnt Treimea cea
SfacircntăAceasta iaste izvorul bunătăţilor Aceasta
viiaţa celor ce sintAceasta desfătarea și odihna aceasta po-
doaba și slavaAceasta bucuriia cea netacirclcuită și macircntui-
rea tuturorCelor ce srsquoau icircmpărtășit din strălucirea lui
cea negrăităȘi au icircmpărtășire cu dacircnsul icircntru simţireAuziţi că pentru aceasta macircntuitoriu să
numeașteCăci tuturor cu carii srsquoau unit macircntuire le
dăruiașteIar macircntuirea iaste dezlegare de toate realeleȘi a tuturor bunătăţilor icircntru dacircnsul aflare
veacinicăCare din moarte adecă viiaţă și din icircntu-
nearec luminăDin robiia patimilor și a faptelor celor prea
de rușineSlobozire cu totul desăvacircrșit tuturor le dă-
ruiașteCelor ce srsquoau unit cu Hristos și macircntuito-
riul tuturorCarii și atuncea pre toată adecă bucuriia
nejăfuită o căștigăȘi pre toată bucuriia și pre toată veseliia Iar carii cu totul sint de acesta despărţiţiȘi nu l-au căutat pre dacircnsul sau nu srsquoau unit
cu dacircnsul
C U V Acirc N T U L
58
Nici de robiia patimilor și de moarte nu srsquoau izbăvit
Măcar icircmpăraţi de sacircnt măcar boiari mă-car meghistani
Măcar [de] li să pare că să desfătează lt682gtși să veselesc și cum că au
Desfătare și socotesc că să află icircntru bunătăţiIcircnsă niciodată vor cacircștiga vreo veselie ca
aceastaIcircn ce fealiu robii lui Hristos cei slobozi de
toatePoftele necuvioase și de dezmirdări și de
slavăO au carea iaste negrăită și netacirclcuită cu
totulPre carea nimenea niciodată nu o va cu-
noaște nici o va icircnvăţa nici o va vedeaDin cei ce nu cu adevărat și cu fierbinţeală
srsquoau lipit de HristosȘi srsquoau amestecat cu dacircnsul icircntru unire ne-
grăităCăruia să cuvine slavă și cinste laudă și toa-
tă cacircntareaDe la toată zidirea și suflarea icircn veaci
amin
AL ACELUIAȘMulţămită pentru surguniia și pen-tru necazurile care au pătimit icircn
vreamea izgonirii saleCuvacircntul 15
Mulţămesc ţie Doamne mulţemesc ţie unule
De inimi cunoscătoriule icircmpărate dreap-te preamilostive
Mulţemesc ţie atotputearnice și fără de icircn-ceput Cuvinte
Carele te-ai coboracirct pre pămacircnt și te-ai icircn-trupat Dumnezeul mieu
Și te-ai făcut ceaia ce nu erai om aseame-nea mie
Fără de schimbare și fără de curgere și fără de tot păcatul
Ca pătimind [tu] cel fără de patimă dela cei fără de leage cu nedreptate
Nepătimire să-mi dai mie celui osacircndit Cacircnd voiŭ urma patimile tale Hristoase al
mieuDeci dreaptă iaste judecata ta icircmpreună și
poruncaPre carea ai poruncit să o păzim noi prea-
milostiveȘi aceasta iaste urmarea smereniei talelt682vgtCa precum ai pătimit icircnsuţi fără de
păcat fiindAșa și noi cei ce am păcătuit să suferim pre
toateȘi ispitele și gonirile și bătăile și necazurileȘi mai pre urmă moarte dela cei fără de leageCă tu ai auzit bdquoDrac airdquo și amăgitoriu te-
ai socotitDela cei fără de Dumnezeu și icircmprotivnic
lui Dumnezeu și călcătoriu de leageTu ca un făcătoriu de reale prins fiind și le-
gat singur ai fost adusToţi ucenicii și priiatenii părăsindu-te pre
tineTu și ai stătut icircnaintea judecătoriului ca un
osacircndit CuvinteȘi judecata pre carea o au scos asupra ta o
ltagti priimitTu și cacircnd ai grăit palmă dela rob ai suferitȘi cacircnd ai tăcut la moarte icircndată te-ai osacircn-
ditCăci cuvintele tale sabie la cei fără de leage
eraȘi tăcerea ta icircmpărate pricină de osacircndă să
făceaPentru aceaia nesuferind să te vază pre
tine cel singur dreptCei nedrepţi la moarte prea de ocară te-au
dat
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
59
Drept aceaia bătut ai fost preste cap și cu spini te-ai icircncununat
Și cu haină mohoracirctă te-ai icircmbrăcat și ai fost scuipit
Icircn faţă ndash vai mie ndash și batjocorit de cei fără de leage
Și bdquoBucură-te icircmpăraterdquo icircn batjocoră ai auzit dela Evrei
Și Crucea ţe-ai purtat Macircntuitoriule pre umeri
Și icircnălţindu-te te-ai răstignit pre dacircnsa Dumnezeul mieu
Macircinile ţi srsquoau pironit și picioarele și cu oţet te-ai adăpat
Și icircn coasta ta te-ai icircmpuns cu suliţa prea-milostive
Aceastea pămacircntul nesuferindu-le să clă-tea de frică
Și pre morţii cei dintru dacircnsul degrab icirci daIar Soarele icircn singe srsquoau lt683gtprefăcut văzin-
du-te pre tineȘi Luna cu icircntunecare srsquoau icircmbrăcat atunceaȘi Catapeteazma besericii ceii de atuncea
srsquoau sfășiiatDin ceale de sus făcacircndu-să icircn doao pacircnă la
ceale de josȘi niciuna cei fără de leage dintru aceastea
nrsquoau priceput nicidecumCi icircncă și icircn mormacircnt zăcacircnd [tu] strejari
au pusȘi piiatra o au pecetluit socotind să te ţieDar tu Stăpacircne ai icircnviiat cu a ta StăpacircnireȘi peceţile le-ai lăsat icircntregi călcătorilor de
leageȘi venirea icircngerilor au prăvălit piiatraȘi pre cei ce străjuia acolograve i-au spăimacircntat
cu fricăȘi nicidecum nrsquoau voit cacirct de puţin să icircn-
ţeleagăCi au rămas orbi fiind la minte și la inimăIcircntunecată avacircndu-o pre dacircnsa pănă icircn
sfacircrșit
Deci ce lucru mare iaste mie deaca pre aceastea și eu le pătimesc
Pre care icircnsuţ tu le-ai pătimit fără de păcat fiind
Pentru lume Stăpacircne ca pre lume să o macircntuești
Eu carele am păcătuit preamulte din tacircnă-ră vacircrstă
Și te-am icircntăracirctat pre tine Hristoase cu lu-crurile și cu cuvintele
Mare icircmi iaste cu adevărat iar mai vacircrtos și mai presus de toată slava
Că părtaș mă face al slavei tale ceiĭ negrăiteIcircmpărtășirea patimilor iaste urmarea lucru-
rilorȘi pricinuitoare a Dumnezeirii smereniia a taIaste celor ce cu cunoștinţă pre aceasta o
uneltescMulţemesc ţie Stăpacircne pătimindu-le mai
vacircrtos cu nedreptateIar deaca după dreptate fie-mi mie răsplă-
tire a greșalelorSpre curăţirea nemăsuratelor meale Hris-
toase păcateȘi să nu mă lași niciodată să se lt683vgtaducă
asupră-mi dureriMai presus de puteare-mi Stăpacircne sau is-
pite sau necazuriCi de-a pururea să-mi dăruești icircmplinirea
Dumnezeul mieuȘi vacircrtute ca să pociŭ a suferi scacircrbeleCă tu ești din icircnceput al celor bune dăru-
itoriulCelor ce din suflet cad la Stăpacircnirea ta du-
pre vrednicieCarele ale Credinţii și ale lucrurilor și ale
nădejdilor celor buneLe dăruești darurile și pre toate dărileDumnezeescului și icircnchinatului Duhului
tău preamilostiveAcum și de-a pururea și totdeauna icircn vea-
cii veacilor amin
C U V Acirc N T U L
60
AL ACELUIAȘCum că toţi Sfinţii strălucindu-se să
luminează și pre Slava lui Dumnezeu o văd pre cacirct iaste cu putinţă firii omenești să vază pre Dumnezeu
Cuvacircntul 16Caută de sus Dumnezeul mieu și binevo-
iaște a te arătaȘi cu mine scăpătatul a vorovi descope-
re-m lumina taDeșchizindu-mi Ceriurile deșchide-mi
mai vacircrtos mintea meaIcircntră și acum icircn lăuntrultlgt mieu grăiaște
precum dedemultPrin icircntinată limba mea pentru acealea
care grăesc oarecariiCă acum nimenea nu iaste carele cu cunoș-
tinţă au văzut pre DumnezeuNici srsquoau făcut mai nainte de acesta afară
de ApostoliDar nici aceia icircnșiși1 zic [ei] cum că nrsquoau
văzut arătatPre Dumnezeul tău și tatăl ci necunoscut
celor mulţiȘi nevăzut așijderea icircl dogmatisesc că iastePuind icircnainte graiul preaiubitului tăuUcenic Ioaacutenn carele zice Pre Dumnezeu
niciodatăNu l-au văzut cineva din oameni Așa Hris-
toase al mieu grăiaște degrablt684gtCa să nu fiu eu socotit de cei neprice-
puţi bacircrfitoriuScrie mi-au zis atuncea care-ţ zic scrie și
să nu leneveștiEu Dumnezeu mai nainte de toate zilele
ceasurile și vremileIcircncă și de toţi veacii și de toate ceale văzuteȘi gacircndite zidiri eram mai presus de minte
și de cuvacircnt
1 Icircn manuscris bdquoicircnsușldquo (ned)
Și mai presus de toată icircnţeleagerea singur cu cel singur numai
Și nimic din cele văzute dar nici din cele nevăzute
Nu era cu adevărat mai nainte de a să face singur eu sacircnt nezidit
Icircmpreună cu Tatăl și cu Duhul mieu Sin-gur fără de icircnceput sint
Din Tatăl mieu cel fără de icircnceput Și din icircngeri nimenea niciodată
Dar nici din Arhangheli nici din cealelalte racircndueli
Au văzut cacircndva firea mea nici pre mine icircnsumi Ziditoriul
Tot icircn ce fealiu sacircnt Ci numai pre singură raza slavei
Și pre curgerea Luminii meale o văd și să icircnDumnezeesc
Că precum oglinda razele Soarelui prii-mindu-le
Sau precum piiatra cea de criștariu cacircnd să străluceaște icircntru amiază-zigrave
Așa priimesc razele Dumnezeirii meale toateIar pre mine Tot a mă vedea cineva nicide-
cum nu srsquoau icircnvltrgtednicitNu din icircngeri nu din oameni nici din Sfin-
tele PuteriCă afară sacircnt de toate și tuturor nevăzutȘi nicidecum nu pizmuesc acestora ca să nu
mă vazăNici ca cum nu aș fi frumos mă ascunz ca
să nu mă arătCi vreadnic de Dumnezeirea mea nimenea
nu srsquoau aflatNici srsquoau făcut zidirea icircntocma putearnică
cu ZiditoriulCă aceasta nici icirci iaste de folos ci o mică
rază văzindSă icircnvaţă cum că cu adevărat sint lt684vgteu și
mă cunoaște pre mine DumnezeuCarele pre dacircnșii icircntru fiinţă i-am adus și
să spăimacircntează de mine și cu frică
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
61
Lăudacircndu-mă icircmi slujesc Că nu să poate alt Dumnezeu
Să se aducă icircntru fiinţă icircntocma putearnic cu Ziditoriul
Nici deofiinţă cu acela Că nici iaste cu pu-tinţă nicidecum
Deofiinţă cu Ziditoriul zidirea să se facăCă cu cel nezidit cel zidit cacircnd cacircndva să
va potriviCă decacirct cel ce de-a pururea așijderea iaste
și fără de icircnceput și neziditCeale zidite mai mici și mai de jos le vei
mărturisi că sacircntȘi pre atacircta să deosibeaște precacirct carul și
herestrăulDe cela ce le-au făcut pre dacircnsele Deci
cum carulPre cela1 ce l-au făcut pre el icircl va ști și cum
herestrăul pre cela ce-l trageIcircl va cunoaște spune-mi deaca nu acestora
le va da cunoștinţăDe nu va pune icircntru dacircnsele vedeare cel ce
le-au făcut pre ialeCare cu neputinţă iaste aceltsgtt lucru tutu-
ror zidirilorDeci nimenea din oameni nicidecum ni-
menea nici din icircngeriNu au luat stăpacircnire să dea altora pre DuhulSau viiaţă lor să le dăruiască Iar Domnul
tuturorAvacircnd stăpacircnire singur singur avacircnd pu-
teareCa cela ce iaste izvor de viiaţă aduce icircntru
fiinţă jivini icircnsufleţiteOri icircn ce fealiu cu adevărat și va voigrave și dă-
ruiaște fieștecăruiaCa un meșter ca un Stăpacircn cacircte voiaște și
vreaCăruia să cuvine Slava și Stăpacircnirea acum
și icircn veaci amin
lt685gt
1 Icircn manuscris bdquopre cela celaldquo (ned)
AL ACELUIAȘCum că unirea Preasfacircntului Duh cu sufletele ceale curăţite icircntru simţire luminată adecă icircntru cu-noștinţă să face și icircntru care suflete srsquoar face cu chip de lumină asea-menea luiș și Lumină pre dacircnsele
le lucreazăCuvacircntul 17
Departe stă de ceale văzute cel nevăzut cu totul
Și de zidiri cel ce mai nainte le-au făcut pre iale
Și de ceale stricăcioase cel nestricăcios și icircntunearecu de lumină
Și amestecare acestora srsquoau făcut cacircnd Dumnezeu srsquoau pogoracirct
Că pre ceale despărţite atuncea le-au icircm-preunat Macircntuitoriul mieu
Dar cei orbi pre unire nu o au văzut și cei morţ zic cum că simţire de aceasta nici-decum nu au avut
Și socotesc că viiază și văd O ce nebunie mai de pre urmă
Și necrezind zic cum că nimenea cu cerca-rea lucrul acesta
Nu l-au cunoscut nici l-au pătimit nici l-au văzut icircntru simţire
Ci prin auzire și prin icircnvăţătura cuvintelor singure să face numai
Ci o Hristoase al mieu icircnvaţă-mă să zic ceva cătră aceastea
Și din neștiinţa cea multă și din necredinţă pre aceștea
Să-i trag și să le dăruesc a te vedea pre tine Lumina Lumii
Ascultaţi și priceapeţi o Părinţi Dumne-zeiești cuvinte
Și veţi cunoaște unirea carea icircntru cunoș-tinţă să face
C U V Acirc N T U L 6 -
62
Și icircntru simţire cu totul și cu cercarea și cu vedearea
Dumnezeu iaste nevăzut iar noi cu totul văzuţi
Deci deaca el cu cei simţiţi de voe să uneașteApoi unire să face a lt685vgtamacircndurora icircn-
tru cunoștinţăIar deaca necunoscut vei zice că să face
aceasta și nesimţitCu adevărat a morţilor iaste unirea și nu a
vieţii cu cei viiAl zidirilor Ziditoriu e Dumnezeu iar noi
zidiţi așijdereaDeci deaca Dumnezeu Ziditoriul cu zidi-
rea srsquoau pogoracirctȘi srsquoau unit și să face [ea] ca un ziditoriu
apoi zidireaSimţire cu adevărat va lua de adevărată ve-
deareCăci cu Ziditoriul zidirea negrăit srsquoau unitIar deaca aceasta nu o va da-o1 apoi au perit
CredinţaȘi nădeajdea celor ce vor să fie cu totul srsquoau
prăpăditApoi icircnviiare nu va fi nici judecata cea de
obșteDe vreame că și zidirile precum zici ne-
simţitCu Făcătoriul ne unim și nimic icircntru co-
noștinţă nu gacircndimȘi urmează că Dumnezeu dupre socoteala
ta nu iasteViiaţă nici viiaţă unindu-să cu noi ne dă-
ruiașteIarăș Ziditoriul iaste nestricăcios iar zidi-
rile stricăcioaseCă cei ce au păcătuit nu pre trup numaiCi și pre icircnsăș sufletele icircntru stricăciune le-
au aruncat
1 Εἰ δὲ μὴ τοῡτο δώσομεν bdquoIar de nu vom priimi aceastaldquo (ned)
Și dupre cuvacircntul acesta și cu trupul și cu sufletul
Stricăcioși sintem ca cei ce cu stricăciunea morţii ceii gacircndite
Am fost ţinuţi icircmpreună toţi și cu a păca-tului
Deci deaca cel cu firea nestricăcios să va uni cu mine cel stricăcios
Cu adevărat una dintru aceastea va fi carea voi să o zic ţie
Că ori pre mine mă va schimba și nestrică-cios mă va face
Ori icircntru stricăciune să va preface cel ne-stricăcios și așa
Poate eu nu voiu cunoaște lt686gtcă acela au pătimit
Și srsquoau făcut ca eu iar deaca eu mă facTot nestricăcios din stricăcios după ce
mrsquoam lipit de cel nestricăciosCum nu voiu simţi Cum prin icircnsăș cer-
careaNu voiu vedea ceaia ce mă voiu face după
ce mrsquoam făcut ceea ce nu eramCă a zice cum că Dumnezeu unindu-să cu
oameniiNu-i icircmpărtășaște pre dacircnșii de Dumneze-
iasca nestricăciuneCi mai vacircrtos cu stricăciunea acelora icircm-
preună să tragePeire a celui neperitoriu dogmatiseaște cela
ce zice aceastaȘi huleaște și icircnsuș din viiaţă cu totul cadeIar deaca aceasta iaste cu neputinţă priime-
aște mai bine pre ceaialaltăȘi de nestricăciune a te icircmpărtăși sirguiaș-
te-te mai nainte de sfacircrșitLumina iaste Dumnezeu iar noi cei din icircn-
tunearecSau mai adevărat să zic noi icircnșine sintem
icircntunearecCă nici va străluci aiurea Dumnezeu ndash nu
vă amăgiţi ndash
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
63
Fără numai icircntru singure sufletele cu care să va uni mai nainte de sfacircrșit
Iar celoralalţi de și va străluci precum au zis propoveduitorii
Ca niște foc să va arăta lor neapropiiat cu totul
Și va cerca pre lucrul fieștecăruia ce fealiu iaste
Și iarăș să va despărţi de aceștea ca de niște nevreadnici
Și aceia vor lua muncă vreadnicăIcircnsă și aicea și acolograve Lumină a sufletelor el
singur iasteIar noi icircntunearec pre suflete neluminate
avacircndu-leDeci deaca lumina sufletelor să va uni cu
sufletul mieuOri aceaia să va stinge și să va face icircntunearecOri sufletul mieu lt686vgtluminacircndu-să va fi
ca luminaCă lumina cacircnd să va aprinde fuge icircndată
icircntuneareculMăcar că și al luminii ceii simţite iaste lu-
crul acelaȘi deaca lumina cea dintru nefiinţă adusă1
icircţ lucrează ţie unele ca acesteaȘi pre ochii tăi ţi-i luminează și pre suflet
ţi-l veseleașteȘi pre ceale ce mai nainte nu le vedeai icircţ
dăruiaște să le veziCe nu va face deaca va străluci icircn suflet Zi-
ditoriul luminii aceștiiaCarele au zis bdquoFacă-se luminărdquo și icircndată
srsquoau adus icircntru fiinţăDeci ce ţi să pare ţie deaca va străluci gacircn-
dit icircntru inima taSau icircn minte ca un fulger sau ca un Soare
mareAu nu va putea să facă pre suflet să strălu-
cească
1 Icircn manuscris bdquoaduseldquo (ned)
Au nu va lumina pre acesta și nu-i va da să cunoască
Icircntru cunoștinţă adevărată pre dacircnsul cine și carele iaste
Așa cu adevărat așa să face așa să săvacircrșașteAșa să descopere darul DuhuluiȘi printrrsquoicircnsul și icircntru dacircnsul Fiiul și cu
TatălȘi pre aceștea icirci veade precum iaste cu pu-
tinţă să-i vazăȘi atuncea ceale pentru dacircnșii de la dacircnșii
negrăitSă icircnvaţă și grăiaște și tuturor celoralalţi scrie Și dogme lui Dumnezeu cuvioase alcătuiaș-
te precum toţiSfinţii Părinţi cei mai de nainte icircnvaţăCă așa au dogmatisit Simvolul cel Dumne-
zeescȘi unii ca aceștea făcacircndu-se precum am
zis și aceiaCu Dumnezeu pre ceale ale lui Dumnezeu
au grăit și au zisCă cine ar fi bogoslovit unimea cea Troi-
ceascăSau cine ar fi răsturnat eresurile deaca nu
srsquoar fi făcut unul ca acestaSau cine srsquoar fi chiemat Sfacircnt neicircmpărtășin-
du-să de Sfacircntul Duh Nimenea nicioda-tă Fiindcă și lumina cea lt687gtgacircndită
Icircntru simţire are fire a să apropiia de aceia cu carii icircmpreună va fi
Iar cei ce zic cum că fără de simţire să icircm-părtășesc de aceasta
Ei cu adevărat pre sineș să numesc nesimţiţiIar noi icirci zicem că și morţi sacircnt și de viiaţă
lipsiţiDeși li să pare că sacircnt vii O rătăcire O
nebunieCi o lumină străluceaște icircntru dacircnșii ca
văzindSă se pleace negreșit că tu lumină cu ade-
vărat ești
C U V Acirc N T U L 1 7
64
Și cu carii te unești ca o lumină aseamenea ţie icirci lucrezi
Strălucesc precum și totdeauna icircnaintea feaţii credincioșilor
Dar nu voesc a mă vedea ci mijesc mai vacircrtosȘi a căuta la mine nu voesc o fiiuleCi icircncă și icircș icircntorc feaţele icircn altă parteȘi eu icircmprejur după dacircnșii mă icircntorc și icircn-
aintea acestora stauȘi aceia iarăș aiurea icircș trimit ochiiȘi cu totul Lumina feaţii meale nu o vădDintru aceștea unii adecă icircși acopăr cu aco-
peremacircnturi feaţele saleIar alţii și afară fug fiindcă mrsquoau uracirct pre
mine cu totulDeci ce aș fi făcut cu aceștea cu totul nu
mă domirescCă fără de voe pre dacircnșii și cu sila poate
să-i macircntuescȘi acest lucru necaz li să va părea lor că nu
voesc să se macircntuiascăCă bunul cu voe va fi bun cu adevăratIar bunătatea cea fără de voe nu va fi bu-
nătateȘi pentru aceasta vracircnd ei ndash și icirci văd și mă
vădȘi ai Icircmpărăţiei meale icircmpreună moșteni-
tori icirci facIar pre cei ce nu voesc icirci las dupre voia lor
icircn lumeȘi să fac judecători icircnsuș ai loruș mai nainte
de judecatăCăci cacircnd eu Lumina cea neapropiiată stră-
luceamlt687vgtEi singuri loruș icircntunearecul șrsquoau pri-
cinuitNevracircnd să vază Lumina și rămacircind mai
bine icircntru icircntunearec amin
AL ACELUIAȘAlfavitos dupre slove icircndoit care icircndeamnă și povăţuiaște pre cela ce acum nu demult de lume srsquoau depărtat ca să alearge la săvacircrșirea
vieţii monahiceștiCuvacircntul 18
Icircnceput făcacircnd pre Hristos și credinţa cea fierbinte
Așa depărtează-te de lumeMergi fugind de rudenii și de priiateni căAceasta iaste de folos celor noi icircncepătoriGol de materie apropie-te la cel nemateri-
ialnicCă nimic mai mare nu vei afla spre ajutoriuȘi toată teamerea să o leapezi de la tine căCătră Stăpacircnul cel putearnic ai năzuitȘi nădeajde mai ales să iai fără de icircndoireCă să grijaște și de pasările ceale miciJugul cel ușor al Domnului poartă-l că multăIaste răsplătirea celor ce vor să fieCăci pre noi muritorii pre toţi darul ne
macircntuiașteCă cu singele cel Dumnezeesc ne-am răs-
cumpăratȘi Dumnezei ne arată cu puterea celui ce ne
chiiamăCă aceasta iaste icircntruparea StăpacircnuluiCa cu lucrul să cunoști icircmplinirile lucru-
rilor care iaste decacirct toate ceale văzute mai minunat
Bun căștig icircţ iaste ţie tăiarea voilor că măr-turisitoriu
Te arată pre tine cunoștiinţaCuvintele Părintelui tău și poruncile lu-
crează-leCă te povăţuesc pre cale fără de potecnirePănă la moarte cu icircnălţime mare iaste
aceasta
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
65
Dumnezeu să veade că au lucrat acest lucru pentru tine
Socoteaște-te că ești mai lt688gtprost decacirct toţiCă aceasta cel icircntacirciu te face al IcircmpărăţieiȘi strein și mai sărac și mai smerit decacirct
alţiiCă mari sint aceastea deaca și le vei isprăviTot vei fi următoriu al StăpacircnuluiȘi ce iaste mai bun decacirct aceastaPre toate le isprăveaște placircnsul cel din fieș-
tecarea ziCă dulce iaste acesta mai mult decacirct macircn-
carea și băuturaCarele te icircnvaţă cunoștinţa acelor ce curg
și acelor ce stauCă te depărtează mai icircntacirciu de toată lumeaTăcearea deprinde-o carea păzeaște aceasteaCă tae nefolositoarele rădăcini ceale de
multe fealiuriPomenirea morţii aibi-o totdeaunaCă aceasta iaste pricinuitoare de smereniePrin care curăţindu-te și luminacircndu-te cu
inimaO minune carea să caută de toţiTe vei icircnvrednici să vezi bine lumina cea
DumnezeiascăCă săgeată iaste nemateriialnică din cel ne-
materiialnicIar Hristos iaste dragostea cea desăvacircrșitȘi cela ce-l are pre dacircnsul Dumnezeu du-
pre dar iasteCarele luminează sufletele ceale ce icircl caută
pre dacircnsulAceastea singure vor trăi nimenea să nu să
amăgeascăO dragoste de Dumnezeu făcătoare și ca-
rea ești DumnezeuSpaimă iaste aceasta și lucru cu greu de
aflat
AL ACELUIAȘIcircnvăţătură cătră monahii cei ce acum nu demult srsquoau lepădat de lume și de ceale din lume Și pentru ce fealiu de credinţă datoriu iaste să aibă cineva
cătră Părintele săuCuvacircntul 19
Lasă lumea toată și pre cei din lumelt688vgtPriimeaște numai fericitul placircnsTacircnguiaște-te numai pentru ceale de tine
rău lucrateCă aceastea pre tine de făcătoriul tuturor Te-ai lipsit de Hristos și de SfinţiDe nimic alt să nu te grijești afară de acestaDar și pre trupul tău ca pre un strein aibi-lȘi jos caută ca un osacircndit numaiȘi carele pre calea cea spre moarte meargeSuspină de-a pururea din adacircncul inimiiȘi faţa cu singure lacrămile spală-oIar picioarele care spre ceale reale au alergatSă nu voești nicidecum cu apă a le spălaAșa și macircinile tale aibi-le stracircnsePre aceastea cu obrăznicie cătră Dumnezeu
să nu le tinziPre care de multe ori le-ai icircntins cătră păcatStăpacircneaște-ţ icircndrăzneaţa limbă cacirct poţiCă lesnicioasă iaste acesta spre păcatFiindcă cu dacircnsa singură și mulţi Din cei mari au greșit din calea cea dreaptăȘrsquoau pierdut icircmpărăţiia CeriurilorDar decacirct aceasta mai icircntacirciu astupă-ţi ure-
chileSă nu auzi nimic din ceale uracircte și deșarteAtuncea poate o vei domni și pre aceastaSă auzi numai sfătuirile Părintelui tăuFă-ţ smerite cătră dacircnsul răspunsurileȘi ca lui Dumnezeu spune-i gacircndurile talePacircnă la asupreală și nimic să nu ascunziNimic altceva să nu faci fără de voia acestuiaNici să dormi nici să mănacircnci nici să beaiȘi cacircnd aceastea vei păzi mulţi ani
C U V Acirc N T U L 1 8 - 1 9
66
Nici un lucru mare să-ţ pae că ai isprăvitCă ai sămănat cu sudori și cu ostenealălt689gtDar icircncă rodul ostenealelor tale nu l-ai
seceratDeci să nu te rătăcești nici să ţi să pae că
ai aflatMai nainte de a căștiga ochi sufleteștiȘi urechile inimii tale să vor curăţiCu lacrămile tale spălacircndu-se iale de
icircntinăciune1
Și Duhovniceaște și să vezi și să auziCă și a vedea așa iaste minunea minunilorNimic trupesc cacircndva gacircndeaște unul ca
acestaȘi pășaște pre pămacircnt ca cum ar păși icircn aerȘi pre toate le veade pănă și adacircncurileȘi icircnţeleage făpturile toateCunoaște pre Dumnezeu Să spăimacircntează
de fricăȘi ca unui făcătoriu i să icircnchină și-l slăveașteȘi mare lucru iaste a-i cunoaște stăpacircnireaMăcar de și toţi socotesc că știu aceastaDar să amăgesc cei mai mulţi să nu te icircn-
doeștiAcest lucru icircl știu numai singuri cei luminaţiIar ceialalţi toţi ndash o cumplită neștiinţă ndash Mai icircntunecaţi sacircnt și decacirct draciiRugăciune2
Ci o Doamne și ziditoriule al tuturorCarele mrsquoai făcut din pămacircnt jivină muri-
toare Și mrsquoai cinstit cu dar nemuritoriuȘi mi-ai dat să viez și să grăesc și să mă mișcȘi să te slăvesc pre tine Stăpacircnul tuturorIcircnsuţ Stăpacircne dă-mi mie ticălosului
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsesc icircn continuare patru sti-huri pe care le traducem după Sources Chreacutetien-nes bdquoși a fi icircnceput a ţi se schimba toate simţirile căci vei vedea multe dintru cele de nepovestit și vei auzi și mai multe cu totul neașteptate carile nu vei putea cu limba ta a le grăildquo (ned)
2 Cuvacircntul bdquorugăciuneldquo este scris icircn marginea tex-tului cu cerneală roșie (ned)
Și să caz la tine și să cer cea de folosCă nu cunosc și cum mrsquoam adus icircn lumeȘi cersquos ceaste de aicea care le socotesc că sacircntCe iaste vedearea mea o Dumnezeul mieuȘi cersquos ceale văzute nu pociŭ să le spuiŭCum ne-am făcut deșerţi toţi oameniilt689vgtȘi judecată dreaptă a celor ce sacircnt nu
avemEri am venit negreșit și macircine mă ducȘi-mi pare că sint fără moarte aiceaCum că te am pre tine Dumnezeu mărtu-
risesc tuturorDar mă leapăd de tine cu lucrurile totdeaunaMă icircnvăţ cum că tu ești făcătoriul al tuturorȘi fără de tine mă silesc pre toate să le amTu icircmpărăţești preste ceale de sus și preste
ceale de josȘi eu singur a mă icircmprotivi ţie nu mă icircnfiorezDă celui lipsit dă-mi mie preaticălosuluiPre toată răotatea sufletului să o leapădPre care umflarea pre care icircnălţarea deșartăIcircl fracircng icircmpreună și-l zdrobesc vai mieDă-mi Smerenie dă-mi macircnă de ajutoriuȘi-mi curăţeaște macircnzălirea Sufletului mieuȘi-mi dă lacrămi de pocăinţăLacrămi de dorire lacrămi de macircntuireLacrămi care-m curăţesc negura minţii mealeȘi strălucit pre mine de sus mă săvacircrșescCarele voesc să te văz pre tine Lumina lumiiLumina ochilor miei ai ticălosuluiCelui ce pre inimă plină de realele vieţiiO am de multe necazuri și de zavistie [din
partea]Lucrătorilor surguniei mealeSau mai bine să zic ai făcătorilor miei de bineAi Stăpacircnilor miei alor miei cu adevărat
priiateniCărora icircn loc de reale dă-le bunătăţile
Hristoase al mieuCeale veacinice și bogate și DumnezeeștiCare le-ai gătit icircn veacii veacilorCelor ce te doresc și te iubesc cu osacircrdie
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
67
lt690gt
AL ACELUIAȘIcircn ce fealiu să cade să fie Monahul și carea iaste lucrarea lui Și carea
iaste sporirea cestuia și suireaCuvacircntul 20
Lucrează-ţ palat pre casa sufletului tăuSpre sălășluire lui Hristos și icircmpăratului
tuturorCu picăturile lacrămilor tale cu placircngerile
și cu tacircnguirileȘi cu plecările genunchelor și cu mulţimea
suspinurilorDeaca cu adevărat o monahe voești să fii
singuratecȘi atuncea nu vei fi singuratec că cu icircmpă-
ratul eștiȘi vei fi singuratec ca noi fiindcă din noi eștiȘi despărţit de toată lumea acest lucru iaste
[a fi] cu adevărat singuratecIar cu Dumnezeu și icircmpăratul unit nu sin-
guratecCi și icircmpreună cu toţi Sfinţii te-ai făcut nu-
măratCu icircngerii icircmpreună-petrecătoriu și icircm-
preună-lăcuitoriu cu drepţiiȘi cu toţi cei din Ceriuri cu adevărat icircmpre-
ună moștenitoriuDeci cum iaste singuratec cela ce acolograve are
petreacereaUnde-s adunările mucenicilor și ale cuvio-
șilorUnde ceata Prorocilor și a Dumnezeeștilor
ApostoliUnde mulţimea cea nenumărată a drepţilorA Ierarhilor a Patriiarhilor și a celoralalţi
SfinţiIar cela ce are pre Hristos icircntru sineș lăcuindCum poate să se zică că iaste singur spu-
neţi-mi
Că cu Hristosul mieu iaste icircmpreună Tatăl și Duhul
Și cum iaste singuratec cel ce cu trei iaste unit ca cu unul
Nu iaste singur cel unit cu Dumnezeu deși iaste singuratec
Deși icircn pustie șade deși icircn peșteră iasteIar deaca pre acesta nu l-au aflat iar deaca
pre acesta nu l-au lt690vgtcunoscutIar deaca pre acesta carele srsquoau icircntrupat tot
nu l-au luatPre Dumnezeu Cuvacircntul nu srsquoau făcut
Monah vai mie nicidecumDrept aceaea și singur iaste despărţit de
Dumnezeu acestaDar și fieștecarele din noi sacircntem despărţiţi De ceialalţi oameni cu totul icircncă și sirimaniToţi sintem și singurătăţiţiDeși ni să pare că avem unire cu icircmpreună-
sălășluireaȘi unii cu alţii ne amestecăm prin adunarea
celor mulţiCă cu sufletul și cu trupul sacircntem despărţiţiCare lucru și cum că iaste adevărat moartea
icircl aratăCarea desparte pre fieștecarele și de rudenii
și de priiateniȘi uitare de toate ceale acum iubite prici-
nuiașteAșa și noaptea și somnul și faptele ceale
din viiaţăPre unirea celor mulţi dupre cuviinţă o ră-
sipeașteIar cela ce au făcut Ceriu prin fapta bună
chilia luiȘi icircntru dacircnsa șăzind pre ZiditoriulCeriului și al pămacircntului icircl gacircndeaște și-l
veadeȘi i să icircnchină și iaste de-a pururea cu lumi-
na cea neapusăȘi cu lumina cea neicircnserată cu lumina cea
neapropiiată
C U V Acirc N T U L 2 0
68
De carea nicidecum nu să despărţeaște nu să depărtează cu totul
Nu ziua nici noaptea nu macircncacircnd nici bacircnd
Dar nici icircn somn nici icircn cale nici icircntru mutare din loc
Ci precum trăind așa și murind iar mai ales mai luminat
Cu totul icircmpreună cu aceaia iaste sufletul veacinic
Că cum și se va despărţi mireasa de mireleSau bărbatul de muiarea cu carea odată srsquoau
icircmpreunatPuitoriul de leage spune-mi leagea nu o va
păziCela ce au zis Și vor fi amacircndoi un trupCum nu să va face El cu dacircnsa1 lt691gtun Duh
cu totulCă icircn bărbat iaste muiarea și icircn muiare
bărbatulȘi sufletul icircntru Dumnezeu și Dumnezeu
icircn sufletSă uneaște și să cunoaște icircntru toţi SfinţiiAșa să unesc cu Dumnezeu cei ce prin po-
căinţăPre ale sale suflete și le curăţesc icircn lumea
aceastaȘi singurateci să fac afară de ceialalţi fiindCarii pre mintea lui Hristos o priimesc
care și gură iasteȘi limbă cu adevărat nemincinoasă cu ca-
rea vorbescCu Tatăl atotţiitoriul cu carea de-a pururea
strigăO Părinte o Icircmpărate a toate o Zidito-
riule al tuturorA acestora chilia iaste Ceriu iar aceia soareȘi lumina iaste icircntru dacircnșii neapusă și
DumnezeiascăCarea și luminează pre tot omul ce vine
1 bdquoCu ealdquo cu sufletul (ψυχή icircn lb greacă subst feminin) (ned)
Icircn lume și carele srsquoau născut dela Duhul Sfacircnt
Deci noapte nu iaste icircntru dacircnșii Cum ndash a spune ţie nu pociŭ
Că mă icircnfiorez scriind ţie aceastea icircncă și gacircndindu-le mă cutremur
Ci te icircnvăţ pre tine cum viiază și icircn ce fea-liu de chip
Cei ce slujesc lui Dumnezeu și pre acela icircn locul tuturor
Singur l-au căutat și pre El singur l-au aflatPre El singur l-au și iubit și singur srsquoau și unitȘi făcacircndu-se singurateci ca niște singuri
cu cel singur2
Goli și de pomeniri și de gacircndurile ceale de tot fealiul
Numai pre Dumnezeu văzindu-l icircn minte fără de gacircndire
Icircnfiptă icircn lumină ca icircntru un zid săgeataSau ca o stea icircn Ceriu sau cum să zic nu
pociŭIcircnsă ca icircntrrsquoo altă cămară luminoasă lăcuescIcircn chiliile lor și icircn Ceriu să socotesc că pe-
treclt691vgtSau cu adevărat petrec ndash vezi să nu fii
necredinciosCă nu sacircnt pre pămacircnt de și sint ţinuţi de
pămacircntCi icircntru lumina veacului ce va să fie petrecIcircntru carea lăcuesc icircngerii icircntru carea umblăDe carea să răpesc Icircncepătoriile și StăpacircniileScaunele și Domniile toate să icircmputerni-
ceazăCă de și să odihneaște Dumnezeu icircntru
SfinţiDar icircntru Dumnezeu Sfinţii și viiază și să
mișcă
2 Icircn ediţia Zagoreos lipsesc icircn continuare trei sti-huri pe care le traducem după Sources Chreacuteti-ennes bdquochiar de și icircntrrsquoo mulţime de norod ar fi prinși Căci aceștia cu adevărat singurateci sacircnt și singuri singurăţesc carii sacircnt cu singur Dumnezeu și icircn Dumnezeu singurildquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
69
Umblacircnd icircntru Lumină ca pre niște pardo-seli
O minune ndash ca icircngerii și ca niște fii ai ce-lui preaicircnalt
Vor fi după moarte Dumnezei cu Dumnezeu icircmpreună fiind
Cu cel ce iaste din fire cei ce srsquoau asemănat lui dupre dar
Și cu aceasta numai sacircnt lipsiţi acum că să ţinCu trupul și să ascund și să acopăr vai mieCa niște legaţi icircn temniţă carii văd soareleȘi pre razele lui icircntracircnd printrrsquoo mică gaurăȘi nu pot tot pre dacircnsul să-l icircnţeleagă și să-l
vazăSau să-l privească ca cacircnd ar fi fost afară de
temniţăSau plecacircndu-se luminat să-l privească icircn aerȘi aceasta iaste care pre dacircnșii icirci macirchneaște
căci totNu văd pre Hristos deși pre el tot icircl vădNici de legăturile trupului pot să se scapeDeși de patimi srsquoau slobozit și de toată icircm-
pătimireaDar să ţine de unul deși de ceale multe au
scăpatCă cela ce iaste cu multe legături legatNici nădăjduiaște să afle dezlegare de ceale
multeIar cela ce pre ceale mai multe din legături
au putut de le-au rumptDar iaste ţinut de una mai lt692gtmult icircl doa-
re decacirct ceialalţiȘi să sirguiaște și caută de-a pururea și pre
dezlegarea de acestaCa slobod să se arate ca să umble bucuracircn-
du-seCa să se ducă cu sirguinţă cătră acela cătră
carele avea dorirea Pentru carele și pre dezlegarea de legătură
o căutaDeci pre acela toţi să-l căutăm carele singurPoate din legături pre noi să ne slobozească
Pre acela și să-l dorim pre acela a căruia frumseaţea
Pre tot gacircndul icircl spăimacircntează și pre tot cugetul icircl minunează
Și pre tot sufletul icircl pătrunde și-l icircnaripea-ză cătră dragoste
Și-l lipeaște și-l uneaște cu Dumnezeu de-a pururea
Așa fraţii miei alergaţi prin lucruri cătră acesta
Așa iubiţilor deșteptaţi-vă așa ca să nu rămacircneţi
Așa să nu grăiţi icircmprotiva noastră pre icircn-șivă amăgindu-vă
Să nu ziceţi că iaste cu neputinţă a lua pre Dumnezeescul Duh
Să nu ziceţi că fără de dacircnsul e cu putinţă a ne macircntui
Deci să nu ziceţi că pre neștiinţă să icircmpăr-tășaște cineva de acesta
Să nu ziceţi că Dumnezeu nu să veade de oameni
Să nu ziceţi că oamenii Dumnezeiasca lu-mină nu văd
Sau cum că și cu neputinţă iaste icircn vremile ceaste de acum acest lucru
Niciodată iaste cu neputinţă acest lucru o priiateni
Ci și foarte cu putinţă acelor ce voesc iasteIcircnsă cacircţi srsquoau curăţit de patimi icircn viiaţăȘi curat au lucrat pre ochiul minţiiIar ceialalţi carii srsquoau orbit cu adevărat cu
icircntinăciunea păcatelorCarii și aicea și acolograve se lipsesc de Dumne-
zeiasca luminăNu vă amăgiţi la foc și la icircntunearec să vor
trimitelt692vgtVedeţi iubiţilor cacirct de frumos iaste
StăpacircnulAșa să nu mijiţi cu mintea icircn pămacircnt că-
utacircnd
C U V Acirc N T U L 2 0
70
Așa nu cu grijile lucrurilor pămacircntești și ale banilor
Și cu poftă de slavă să vă stăpacircniţi și pre acesta
Să-l părăsiţi pre lumina vieţii ceii veciniceAșa iubiţilor veniţi cu mine icircnălţaţi-vă
icircmpreună cu mineNu cu trupul ci cu mintea și cu sufletul și
cu inimaCu smerenie și cu zdrobirea inimii strigacircndPre iubitoriul de milostivire Dumnezeu
pre iubitoriul de oameni numaiȘi negreșit vă va auzi și negreșit vă va miluiȘi negreșit să va descoperi și negreșit să va
arătaȘi pre lumina sa voao luminată o va arătaCe vă leneviţi smeriţilor Ce vă tracircndăviţiCe protimisiacuteţi odihna trupului și slavaCea necinstită și neslăvită și deșartă și ră-
suflatăPentru ce ziceţi că viiaţa cea icircmbunătăţită
iaste fără de grijăNu iaste așa fraţilor nu iaste să nu vă amă-
giţiCi precum cei ce au avuţie și muiare și copiiȘi bogăţie poftesc și slavă vremealnicăSă sirguesc și aleargă ca pofta să-și icircmpli-
neascăAșa și tot cela ce să pocăiaște și tot cel ce lui
Dumnezeu slujașteDatoriu iaste să se sirguiască și de-a puru-
rea icircngrijat să fieCa binepriimită să-i fie pocăinţa luiȘi slujirea să se facă bineplăcută desăvacircrșităȘi atuncea cu totul cu Dumnezeu icircmpriete-
nindu-să dintru aceasteaCu totul să uneaște și pre dacircnsul icircn faţă icircl
veadeȘi icircndrăzneală cătră dacircnsul pre atacircta prii-
meaștelt693gtPrecacirct și să sirguiaște voia lui să o icircm-
plinească
Pre carea să ne icircnvrednicim și noi a o faceȘi de milă a ne icircmpărtăși cu toţi SfinţiiAcum adecă pre cacirct iaste cu putinţă icircn vea-
cul acestaIar acolograve tot pre Hristos tot pre
Dumnezeescul DuhIcircmpreună cu Tatăl icircl vom lua icircn veacii vea-
cilor amin
AL ACELUIAȘPentru descoperirea cea gacircndită a lu-crărilor Dumnezeeștii Lumini și pen-tru lucrarea minţii și pentru Dumne-
zeiasca viiaţă cea icircmbunătăţităCuvacircntul 21
Lăsaţi-mă icircn chiliia mea singur icircncuiatLăsaţi-mă cu Dumnezeu cel singur iubito-
riu de oameniDepărtaţi-vă delungaţi-vă lăsaţi-mă singurSă moriŭ icircnaintea lui Dumnezeu celui ce
mrsquoau ziditNimenea să-m bată icircn ușă nimenea să slo-
boază glasNimenea din rudenii sau din priiateni să
nu mă cerceteazeNimenea pre mintea mea să o tragă și să o
zmulgăDela vedearea bunului și frumosului StăpacircnNimenea să nu-mi dea de macircncare nici bă-
utură să-mi aducăCă-m va ajunge mie să moriŭ icircnaintea
Dumnezeului mieuDumnezeului celui milostiv Dumnezeului
celui iubitoriu de oameniCelui ce srsquoau coboracirct pre pămacircnt pre păcă-
toși să-i chiiameȘi icircmpreună cu dacircnsul icircn viiaţa cea Dum-
nezeiască să-i ducăNu voesc să mai văz lumina lumii aceștiia
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
71
Nici pre icircnsuș Soarele nici ceale din lume1
Că văz pre Stăpacircnul mieu văz pre IcircmpăratulVăz pre cel ce cu adevărat iaste lumină și al
toatei lumini ziditoriullt693vgtVăz izvorul a tot binele văz pricina
tuturorVăz icircnceputul cel fără de icircnceput dela care-
le toate srsquoau adus icircntru fiinţăPrin care să icircnviiază și de hrană toate să
umpluCă cu voia acestuia să fac și să vădȘi cu voia acestuia lipsesc și pier toateDeci cum pre dacircnsul să-l las și să es din chi-
liia meaLăsaţi-mă să mă tacircnguesc și să placircng zileleȘi nopţile care le-am pierdut privind lumea
aceastaPrivind soarele acesta privind lumina lumiiCeastă simţită și icircntunecată care pre suflet
nu-l lumineazăFără de carea și cei orbi de ochi icircn lume trăescȘi mutacircndu-se vor fi icircntocma cu cei ce
acum vădIcircntru carea și eu rătăcindu-mă tot mă vese-
leamȘi nicidecum cum că iaste altă lumină nu
gacircndeamCarea și viaţă dupre cum srsquoau zis iaste și
pricinăDe a fi orișice iaste sau să va mai faceȘi eram ca un fără de Dumnezeu necunos-
cacircnd pre Dumnezeul mieuIar acum deaca au binevoit cu negrăită mi-
lostivirea saSă de arate mie ticălosului și să se descopereAm văzut și am cunoscut că iaste cu adevă-
rat Dumnezeu al tuturorDumnezeu pre carele nimenea din oame-
nii cei din lume l-au văzutCă afară de lume iaste afară de lumină și
afară de icircntunearec
1 Icircn manuscris lparamh (ned)
Afară de aer și de lumină și de toată simţireaPentru aceaia și mai presus de toată simţi-
rea după ce l-am văzut mrsquoam făcutDeci cei ce sinteţi supt simţire lăsaţi-măȘi nu numai chiliia să o icircncuiŭ și2 icircnlăuntru
să șăzCi și groapă supt pămacircnt săpacircnd să mă as-
cunz Și acolograve să lt694gtpetrec afară de toată lumeaȘi văzind pre Stăpacircnul mieu cel fără de
moarte și ZiditoriulVoesc să moriŭ de doru-i știind că nu voiŭ
muriDeci ce folos mi srsquoau mai făcut mie din lumeȘi ce dobacircndesc acum și cei ce sacircnt icircn lumeCu adevărat nimic ci goli să vor sălășlui icircn
mormacircnturi3
Și să vor scula goli și să vor tacircngui toţiCă pre viiaţa cea adevărată că pre Lumina
lumiiPre Hristos zic lăsindu-l au iubit icircntunea-
reculȘi a ultmgtbla icircntru dacircnsul au ales toţiCei ce nu au priimit lumina carea au lumi-
nat icircn lumePre carea lumea nu o icircncape nici a o vedea
poatePentru aceaia părăsiţi-mă și lăsaţi-mă singurMă rog să placircng și să caut pre acestaCa bogat să se dea mie și cu icircndestulare să
mi să arateCă nu numai să veade nu numai să priveașteCi și să dă cu icircmpărtășire și să sălășluiaște
și rămacircneȘi iaste ca o comoară icircn sacircn ascunsăPre carea cel ce o poartă să icircndulceaște și
văzindu-o pre aceasta să bucurăȘi nu poate furul pre aceasta să o jăfuiască
nici tălhariul
2 Icircn manuscris bdquoși șildquo (ned)3 Icircn manuscris bdquomormunturildquo (ned)
C U V Acirc N T U L 2 1
72
Să o răpească de și ar ucide pre cel ce o poartă pre aceasta
Deaca va voigrave să o jăfuiască icircn zadar să va osteni
Cercacircnd și căutacircnd punga sau traista cer-cacircnd hainele
Bracircul dezlegacircndu-l cu deadinsul căutacircnd pre aceaia
Măcar pacircntecele de l-ar tăia măcar mărun-taele de le-ar pipăi
A o afla pre aceaia sau a o lua nicidecum nu va putea
Că iaste și nevăzută și de macircini neţinutăȘi nepipăită icircmpreună și pipăită cu totullt694vgtDar icircnsă să ţine icircn macircinile și atuncea
celor vreadnici ndashIar icircntru ale celor nevreadnici nicidecum ndash
zace și icircn palmăCe iaste o minune ce nu iaste că nume
nu areDeci spăimacircntacircndu-mă și a-l ţinea pre
dacircnsul poftindStracircngacircnd macircna mi-au părut că-l ţiu și-l
amCi au fugit nicidecum ţinut fiind de macircna
meaȘi scacircrbindu-mă am deșchis pumnul macircinii
mealeȘi am văzut iarăș icircntru dacircnsa pre acela care
mai nainte icircl vedeamO minune negrăită O taină streinăPentru ce icircn zadar ne turburăm pentru ce
ne rătăcim toţiPentru ce cătră lumina ceastă simţită ne ui-
mimNoi cei ce icircntru simţire cu cuvacircntare gacircn-
dită sacircntem cinstiţiPentru ce cătră materiile aceastea care să
strică căutămNemateriialnic avacircnd suflet și nemuritoriu
tot
Și pentru ce ne minunăm cu totul făcacircn-du-ne nesimţitori
Și cinstim mai mult ca niște orbi pre greo-tatea fierului
Și mărimea zgurii acestuia mai mult decacirct puţin aur
Sau pre un mărgăritariu scump ca pre un lucru necinstit
Și nu căutăm grăuntele cel mic al muștariu-lui
Carele iaste mai scump decacirct toate ceale văzute
Și mai mare decacirct lucrurile ceale nevăzute și zidirile
Pentru ce nu dăm toate și nu luoăm pre acesta
Și pentru ce voim să trăim necăștigacircndu-l pre acesta
Mai bine iaste a muri creadeţrsquo de multe ori de ar fi cu putinţă
Și numai pre grăuntele acesta micul a-l căștiga
Dar vai celor ce nu-l au pre dacircnsul răsăditIcircn sacircnul sufletului lor că vor flămacircnzi foarteVai celor ce nu l-au văzut pre dacircnsul odrăs-
lindCă goli vor sta ca niște copaci lt695gtfără de
frunzeVai celor ce nu cred cuvacircntului DomnuluiCă să face acesta copaciu și ramuri sloboadeȘi nu caută cu sirguinţă și cu păzirea minţiiPre cea icircn fieștecarea zi creaștere a micului
acestuia grăunteCă să vor păgubi de lucrarea acestuiaCa robul cel ce au icircngropat talantul cu ne-
bunieDintru carii unul sint și eu că mă lenevesc
icircn fieștecarea ziCi o Treime nedespărţită o unime nea-
mestecatăO lumină icircn trei ipostatnică Tată Fiiule
și Duhule
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
73
O icircnceputul cel fără de icircnceput al icircncepu-tului și Stăpacircnire
O lumină nenumită ca ceaia ce cu totul ești nenumită
O cea mult-numită iarăș ca ceaia ce lucrezi pre toate
O slavă una și icircncepătorie stăpacircnie și icircm-părăţie
O lumină ca ceaia ce ești una și voe soco-teală sfat și tărie
Miluiaște-mă icircndură-te spre mine necăjitulCă cum să nu mă necăjesc cum să nu mă
scacircrbescAtacircta bunătate a ta atacircta milă a taDefăimacircndu-o și tracircndăvindu-mă eu cel
nemulţemitoriu și ticălosȘi cu tracircndăvie mergacircnd pre calea porun-
cilor taleCi și acum milostiveaște-te și acum milu-
iaște-măȘi pre fierbinţeala inimii meale aprinde-o
Dumnezeul mieuPre carea o au stins odihna trupului mieu
celui ticălosSomnul și saţiul pacircntecelui și băutura de
vin multAceastea și văpaia sufletului mieu de tot o
au stinsȘi izvorul și facircntacircna lacrămilor o au uscatȘi fierbinţeala naște focul și focul iarăș pre
fierbinţealăȘi dintru amacircndoao să aprinde văpae și iz-
vor de lt695vgtlacrămiVăpaia izvoraște ape și apele pre văpaeIcircntru carea mrsquoau supt icircndeletnicirea celor
DumnezeeștiCugetarea poruncilor tale iarăș și a racircndu-
ialelorPăzirea pre pocăinţă ca pre o ajutătoare lu-
acircndu-oȘi mrsquoau pus icircn mijlocul celor ce sacircnt și al
celor ce vor să fie
De unde din ceale văzute icircndată afară fă-cacircndu-mă
Icircn frică am căzut văzind de unde mrsquoam aruncat
Și pre ceale ce vor să fie departe cu adevărat le vedeam că sacircnt
Și pre acealea dorindu-le eu să le ajung fo-cul dorului
Icircntru mine srsquoau aprins și cacircte puţin văpae negrăită srsquoau văzut
Icircn mintea mea mai nainte Iar mai pre urmă icircn inimă
Și izvora lacrămi văpaia Dumnezeescului dorȘi nepovestită dulceaţă icircmpreună cu dacircnse-
le icircmi dăruiaDeci bizuindu-mă icircntru sinemi că nu să va
stinge nicidecumCă bine am zis că arde și tracircndăvindu-măSomnului și saţiului pacircntecelui nebuneaște
rob mrsquoam făcutȘi pre furișĭ slăbănogindu-mă vin mai mult
am uneltitNu icircmbătacircndu-mă icircnsă săturacircndu-mă și
icircndată srsquoau stins Minunea aceasta icircnfricoșata dorul inimiiVăpaia ceaia ce pacircnă la Ceriu ajungea și icircn-
lăuntru mieuArzind adecă foarte dar nu mistuindFiinţa cea erboasă carea era icircntru mărunta-
ele mealeCi pre toată ndash o minune ndash icircn văpae o pre-
făceaȘi iarba atingacircndu-se de foc nu să arde ni-
cidecumIar mai vacircrtos foc icircntru sineș cuprinzind
iarbaSă unea și nemistuită toată pre dacircnsa o păzeaO puteare a Dumnezeescului foc O lu-
crare streinălt696gtCela ce răsipești pietrile și dealurile de
singură frica
C U V Acirc N T U L
74
Și de la faţa ta o Hristoase Dumnezeul mieu
Cum cu iarba te ameasteci cela ce icircntru Dumnezeiasca fiinţă cu totul
Icircntru Lumina cea cu totul nesuferită lăcu-ești Dumnezeul mieu
Cum rămacircind neschimbat neapropiiat cu totul
Păzești nearsă de tot pre fiinţa erbiiȘi neschimbată păzindu-o o schimbi toată
pre aceastaȘi rămacircind iarbă iaste lumină dar nu lu-
mina iarbăCi cu iarba tu Lumina fără de amestecare
te uneștiȘi iarba să face ca o lumină schimbacircndu-să
fără de schimbareNu sufer să acoper minunile tale cu tăcereaNu pociŭ să nu grăesc de iconomiia taPre carea cu mine icircnvierșunatul și curva-
riul o ai făcutȘi a iubirii tale de oameni nedeșărtata bogăţieA nu o povesti tuturor nu icircngăduesc
Dumnezeul mieuCă voesc toată lumea să ia dintru aceastaȘi să nu rămacirce cineva deșert de aceasta ni-
cidecumIcircnsă mai icircntacirciu o icircmpărate a toate icircntru
mine iarăș străluceașteSălășluiaște-te și luminează smeritul mieu
sufletArată-mi faţa Dumnezeirii tale luminatȘi nevăzut tot arată-te mie o Dumnezeul
mieuCă nu tot te vezi de mine dar tot te arăţi mieNeprins fiind tot prins voești și te faci mieNeicircncăput fiind totului acestuia mic cu
adevărat te faciȘi icircn macircinile meale ca cum și icircn buzele mealeCa o ţiţă luminată și ca o dulceaţă te vezi
lt696vgtFulgeracircnd și icircnvacircrtindu-te1 o taină streină
Dă-mi mie pre ţiţrsquo așa și acum ca să mă sa-tur de tine
Ca să pup și să sărutSlava ta cea negrăită și lumina feaţii taleȘi să mă umplu și atuncea să icircmpărtășăsc și
pre ceaialalţi toţiȘi mutacircndu-mă să viu cătră tine tot proslăvitDin lumina ta lumină și eu făcacircndu-mă să
stau ţie icircnainteȘi de atuncea de multele aceastea reale mă
voiu face fără de grijăDe frica cea pentru ca nu iarăș să mă schimb
mă voiu izbăviAșa dă-mi aceasta Stăpacircne așa dăruiaște-
mi aceastaCela ce pre cealelalte toate icircn dar mi li-ai
dat mie nevreadniculuiCă de aceasta mai ales iaste trebuinţă că
aceasta e și totulCă deși acum te vezi de mine că deși acum
te milostiveștiCă deși acum mă luminezi și pre taină mă
icircnveţiȘi mă acoperi și mă păzești cu macircna ta cea
tareȘi icircmpreună ești de faţă și pre draci icirci surpi
și-i pierziȘi pre toate le supui mie și pre toate icircmi
dai mieȘi mă umpli de toate bunătăţile o
Dumnezeul mieuDar nici un folos nu-mi iaste dintru aceas-
tea deaca nu-mi vei daNerușinat să trec porţile morţiiDeaca stăpacircnitoriul icircntunearecului ar veni
și pre Slava Ceaia ce iaste cu mine o ar vedea [și] nu
srsquoar cu totul rușina
1 Icircn manuscris bdquoicircnvacircrtindundu-teldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
75
Cel icircntunecos arzindu-să de lumina ta cea neapropiiată
Și puterile lui ceale icircmprotivnice toate cu dacircnsul
Nu să vor surpa icircnsemnarea peceţii tale vă-zindu-o
lt697gtȘi deaca eu icircncă nu voiu treace bizuin-du-mă darului tău
Fără de turburare tot și nu voiu cădea icircnain-tea ta și deaca nu voiu zdrobi pre dacircnșii
Ce folos icircmi iaste de ceale ce acum icircntru mine să fac
Cu adevărat nimic ci pre foc mi-l aprind mai mult
Că cel ce nădăjduiaște că de bunătăţile și de slava
Cea veacinică mă icircmpărtășesc eu robul tău și priiatenul
Deaca de toate icircmpreună și de tine Hris-toase al mieu mă voiu lipsi
Cum nu mai rău icircmi va fi mie necazul decacirct al celor necredincioși
Carii nu te-au cunoscut pre tine carii lumi-na ta strălucind
Nu o au văzut și de dulceaţa ta nu srsquoau să-turat
Iar deaca srsquoar icircntacircmpla mie să dobacircndesc arvoanele aceastea
Plăţile și celeanchiurile să le iau Macircntui-toriule
Care le-ai făgăduit celor ce cred icircntru tine Hristoase
Atuncea și eu fericit voiŭ fi și te voiŭ lăudaPre tine Fiiul icircmpreună cu Tatăl și pre
Sfacircntul DuhPre un Dumnezeu cu adevărat icircn veacii
veacilor amin
AL ACELUIAȘCum că numai singuri acelora să arată Dumnezeeștile lucruri cu ca-rii prin icircmpărtășirea Sfacircntului Duh
cu toţi tot Dumnezeu srsquoau unitCuvacircntul 22
De unde vii Cum icircntri icircnlăuntrul chiliei spune
Carea de pretutindenea iaste icircncuiată Că strein lucru iaste și acesta
Mai presus de cuvacircnt și mai presus de min-te Iar căci te-ai făcut tu icircnlăuntru mieu
Tot de năprasnă și strălucești și cu chip de lumină ești văzut
lt697vgtCa o lună plină de lumină acest lucru fără de minte și fără de glas
Mă lucrează Dumnezeul mieu Știu că tu ești carele
Ai venit ca să luminezi pre cei ce icircntru icircn-tunearec șăd
Și mă spăimacircntez și afară din minţi și de cuvinte mă fac
Că văz minune streină carea pre toată zidi-rea pre toată firea
Pre tot cuvacircntul icircl covacircrșaște cu toate aceastea acum tuturor voiu grăi
Acealea ce-m dăruiaște mie să le trăesc o tot neamule al oamenilor
Al icircmpăraţilor și al boiarilor bogaţii și săraciiMonahii și mireanii toată limba pămacircn-
teanilor mieiAcum auziţi pre cela ce grăiaște mărimea
iubirii de oameni a lui DumnezeuAm greșit lui ca alt om nimenea icircn lumeSă nu mă socotească cineva că zic aceastea
pentru smerenieCă cu adevărat am păcătuit mai mult decacirct
toţi oameniiPre toată fapta păcatului ca cuprinzătoriu
să zic ţie
C U V Acirc N T U L -
76
Și a răotăţii o am lucrat icircnsă știu că mrsquoau chiemat
Și l-am ascultat icircndată Dar unde ai socotit să zici
Că mrsquoau chiemat acesta Nu la slava lumiiNici la desfătări sau la odihne dar nici la
bogăţie nicidecumSau la prieteniia boiarilor sau la altceva din
ceale de aiceaIcircn lume văzute Departe de o hulă ca aceastaCi cătră pocăinţă am zis că mrsquoau chiemat
mai vacircrtosȘi icircndată Stăpacircnului celui ce mrsquoau chiemat
i-am urmatDeci alergacircnd el icircn urmă icirci alergam și fu-
gacircnd icircl goniiamPrecum pre epure cacircinele Și cacircnd să depăr-
ta dela mine Și să ascundea Macircntuitoriul eu nu mă dez-
nădăjduiamNici ca cum l-aș fi pierdut pre acesta mă icircn-
torceam icircnapoiCi icircn locul icircntru care mrsquoam lt698gtaflat șăzind
mă tacircnguiamPlacircngeam și chiemam icircnapoi pre Stăpacircnul
carele srsquoau ascuns de mineDeci așa tăvălindu-mă și strigacircnd să arăta
mieLacircngă mine apropiindu-să Pre dacircnsul vă-
zindu-l săreamȘi mă porneam să-l prinz pre dacircnsul acela
fugea degrabAlergam eu icircn sărita Deci icircl prindeam de
multe ori De poala hainei acestuia atingacircndu-mă sta
puţin acelaMă bucuram eu foarte și zbura de la mineȘi eu iarăș icircl goniiam Și așa ducacircndu-să și
viindAscunzindu-să arătacircndu-să nu mrsquoam icircn-
tors icircnapoi
Nu mrsquoam lenevit nicidecum nici i-am dat să alearge
Nici ca pre un amăgitoriu l-am socotit sau cum că mă ispiteaște cu totul
Ci cu toată vacircrtutea mea ci cu toată putea-rea mea
Pre cela ce nu să vedea icircl căutam căile le pacircndeam
Și gardurile ca unde să va arăta Și mă um-pleam de lacrămi
Și pre toţi icirci icircntrebam pre cei ce cacircndva l-au văzut pre dacircnsul
Dar pre carii mă socotești că-i zic că-i icircn-trebam
Pre icircnţelepţii lumii aceștiia sau pre cunos-cători mă socotești
Nu nicidecum ci pre Proroci pre Apostoli și pre Părinţi
Pre cei icircnţelepţi icircntru adevăr pre cei ce pre icircnsăș icircnţelepciunea
Aceaia toată o au căștigat carele iaste icircnsuș acela
Adecă Hristos Dumnezeu Icircnţelepciunea Deci pre aceștea cu lacrămi
Și cu dureare cumplită a inimii icirci icircntrebam să-m spue
Unde cacircndva pre dacircnsul l-au văzut Sau icircn care loc pre acesta
Sau cum și cu care chip Și spuindu-mi mie aceia
lt698vgtAlergam cu toată putearea Nu dormi-iam nicidecum
Ci mă sileam pre sinemi Drept aceaia do-rul mieu văzindu-l
Să vedea de mine cu măsură acela pre carele văzindu-l precum am zis mai sus
Icircl goniiam cu icircntindere Deci cum mrsquoau vă-zut pre mine [că] eu pre toate
Icircntru nimic le-am socotit ci pre toate ceale din lume
Icircmpreună cu icircnsăș lumea zic și pre cei din lume toţi
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
77
Socotindu-i din suflet că nu sint icircntru simţireȘi de lume despărţindu-mă cu un așăză-
macircnt ca acestaTot de mine totul srsquoau văzut tot cu mine
totul srsquoau unitCela ce de lume afară iaste și pre lume icircm-
prejur o poartăIcircmpreună cu toţi cei din lume și icircn singură
macircna o ţinePre ceale văzute icircmpreună cu ceale nevăzu-
te Deci acesta auziţi-măIcircntacircmpinacircnd mrsquoau aflat de unde și cum au
venit nu știuCă cum vream ști de unde srsquoau apropiiat de
unde au venitAcela pre carele nimenea niciodată nu l-au
văzut nici au cunoscut unde să aflăUnde naște unde odihneaște Că cu totul
nu să veadeCu totul nu să icircnţeleage icircnsă lăcuiaște icircn
luminăNeapropiiată și iaste lumină icircntre ipostat-
nică netacirclcuitIcircn locuri nescrise icircmprejur Dumnezeul
mieu cel nescris icircmprejurUnul Tatăl Fiiul așijderea icircmpreună cu
Duhul cel DumnezeescUnul ceale trei și ceale trei sacircnt un
Dumnezeu netacirclcuitCă cuvacircntul nu poate pre ceale netacirclcuite
să le tacirclcuiascăNici mintea poate arătat să le icircnţeleagă Că
pre ceale dintru noi de-abiia ţieA le povesti oareșce puţin pociŭ Iar pre
aceastea a le tacirclcui ţielt699gtNici eu nici altul cineva acest lucru ni-
cidecum nu-l va puteaCum Dumnezeu iaste de toate afară cu fi-
inţa și cu fireaCu putearea și cu slava și cum e
pretutindeltneagt icircntru toateDar afară de aceastea lăcuiaște icircntru Sfinţi
Și să sălășluiaște cu cunoștinţă icircntru aceș-tea și dupre fiinţă cel ce cu totul
Iaste mai presus de fiinţă cum să ţine icircntru măruntae
Cela ce ţine pre toată zidirea Și cum stră-luceaște icircn inimă
Trupească și groasă Și cum icircnlăuntrursquo aceș-tiia iaste
Cum și afară de toate să află și el umple pre toate
Cum noaptea și ziua străluceaște și nu să veade
Acestea toate mintea omenească spune-mi cum le va icircnţeleage
Sau cum va putea să le spue ţie Nicidecum Nu icircnger
Nu arhanghel ţi le va povesti ţie nici a le arăta pre aceastea
Prin cuvacircnt va putea Deci aceastea Duhul lui Dumnezeu
Dumnezeesc fiind singur le cunoaște și le știe ca cela ce singur iaste
De o fire și de un Scaun și icircmpreună fără de icircnceput
Cu Dumnezeu și cu Tatăl icircncăDeci cărora va străluci el iarășȘi cu carii să va icircmpreuna cu icircndestulare
pre toate le arată negrăitEu cu lucrul ţie pre toate ţi le zic Că pre-
cum orb deaca va vedeaVeade adecă icircntacirciu lumina apoi și pre toată
zidireaCeaia ce iaste icircntru lumină ndash o minune ndash așa
și cel ce srsquoau strălucit cu Dumnezeescul Duh la suflet icircndată icircntru icircmpărtășirea lu-
miniiSă face și lumină veade lumină a lui
Dumnezeu și pre Dumnezeu cu adevăratCarele icirci și arată pre toate iar mai vacircrtos
cacircte porunceașteCacircte voiaște și pofteaștePre aceia pre carii icirci va lumina cu strălucirea
C U V Acirc N T U L 2 2
78
lt699vgtAcestora le dă să vază ceale ce sint icircn-tru Lumina cea Dumnezeiască
Dupre măsura dragostei și a păzirii porun-cilor
Luminacircndu-se văd și să icircnvaţă adacircnc deDumnezeești taine ascunse Precum deaca
cineva icircntrrsquoo casăIcircntunecată ar icircntra ţiind icircn macircna sa făclieOri altul mergacircndu-i icircnainte și ţiind fenariulEl veade pre ceale ce sint icircnlăuntru casii ndash așa Și cel strălucit luminat cu razele Soarelui
celui gacircnditVeade pre ceale ce-s tuturor celoralalţi ne-
cunoscute și ziceIcircnsă nu pre toate ci cacircte cu cuvacircntul va pu-
tea să le tacirclcuiascăCă cine cacircndva va putea să le arate pre ceale
de acolograveIcircn ce fealiu și cacircte și icircn ce chipu-s și-s ne-
cuprinseȘi nevăzute tuturor Că chipul celor fără de
chipȘi cacirctăţimea celor fără de cacirctăţimi și frum-
seaţa celor neicircnţeleaseCine o va gacircndi Cum o va măsura Cum
cu totul va putea să le spueȘi chipurile celor fără de chip cum cu cu-
vacircntul le va zugrăviNegreșit că nicidecum icircmi vei zice Ci ace-
ia singuri pre aceasteaCarii le văd le știu Pentru aceaia nu cu cu-
vintele ci cu lucrurileSă ne sirguim a căuta și a vedea și a ne icircnvăţaBogăţiia Dumnezeeștilor taine pre carea o
dăruiaște StăpacircnulCelor ce cu dureare o caută și uitare de toa-
tă lumeaȘi de lucrurile ceale dintru dacircnsa arătat au
căștigatCă cela ce caută pre acealea cu voire din tot
sufletul
Cum nu pre toate ceale de aicea nu le va uita cu adevărat
Și goală pre minte de aceastea o va căștiga și de toate afară
Icircndată singur să va afla Pre lt700gtcarele vă-zindu-l singur
Dumnezeu că pentru acela singur srsquoau fă-cut și de lume
Srsquoau lepădat și pre toate ceale ale lumii Singur pre singur
Aflacircndu-l să uneaște cu dacircnsul O icircnfrico-șată iconomie
O bunătate negrăită Iar ceale de aicea icircna-inte nu le icircntreba
Nu le cerca nu le căuta Că deaca mulţimea Stealelor
Sau cu totul picăturile ploii sau năsipul vei vrea să le numeri
Icircncă și mărimile celoralalte zidiri și frum-seaţe
Sau firile sau așăzările și pricinile acestoraDeaca nimic nimic nu vei putea nici să zici
nici să gacircndeștiCum vei putea să povestești milostivirea
ZiditoriuluiPre carea o arată cu sufletele Sfinţilor cu
care srsquoar uniCă cu adevărat le icircnDumnezeiaște și pre
acealea prin unirea saDeci ale sufletului celui icircnDumnezeit cela
ce voiaște să-i spueNăravurile acestuia sau firea așăzămacircntul
socotealaSau ceale pentru dacircnsul toate să le poves-
tească ţie [acela] precum nu știeSă ispiteaște să-ţ arate ţie prin cuvacircnt ce fe-
aliu iaste DumnezeuCi nu să cade unele ca aceastea a căuta cei
ce-s icircn lumeSau cei ce dupre trup trăesc ci siacutengurei
Credinţei pre aceasteaDacircndu-le să urmeaze vieţile Sfinţilor tuturor
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
79
Cu lacrămi și cu pocăinţă și cu ceaialaltă aspră petreacere
Și cu răbdarea ispitelor a alerga ca afară de lume
Să se facă dupre cum srsquoau zis de mine și vor afla precum am zis
Pre toate fără de lipsă și aflacircndu-le să vor spăimacircnta
Și să vor minuna și pentru mine preatică-losul
Să vor ruga cu oserdie ca dintru aceastea să nu caz
Ci pre icircnsăș acealea să le dobacircndesc pre care și a le dobacircndi doream
Și le poftesc și cu pofta pre poftă o icircntunec și o tacircmpesc
Ai auzit cacircndva una ca aceasta că dor pre dor aprinde
Și focul pre văpae o hrăneaște Icircnsă icircntru mine nu iaste așa
lt700vgtDar cum Aţ spune nu pociŭ Că ceaia ce covacircrșaște dorul
Icircmi stinge pre dorul mieu că nu zic cacirct voescȘi gacircndesc că nicidecum pre dorul lui
Dumnezeu nu l-am căștigatȘi căutacircnd fără de saţiu să doresc eu cacirct voescPierz icircncă și pre dorul lui Dumnezeu care icircl
aveam o minunePrecum cela ce are comoară și iaste iubito-
riu de argintNici nu le are pre toate i să pare că cu totul
nu are nimicMăcar de și preamult aur ar avea Deci așa
mi să pare că pătimesc șiEu ticălosul icircntru aceasta că nu doresc cacirct
voescNici cacirct cu adevărat voesc mi să pare că nu
doresc măcar nici cacirct de puţinDeci a dori cacirct voesc mai presus de dor ias-
te dorulȘi silesc firea mea mai presus de fire să iu-
bească
Și slăbind firea și de acea tărie să lipseaștePre carea o au căștigat și să omoară cu prea-
slăvireȘi atuncea mai vacircrtos trăiaște iubirea Că
viiază icircntru mine și icircnfrunzeașteIar cum icircţ voiu spune că icircnfrunzeaște lipsit
sint de paradigme și asemănăriIcircnsă aceasta numai icircţ grăesc ţie că prin cu-
vacircnt unele ca aceasteaFieștecarele nu poate să le tacirclcuiască Dea
tuturor cela ce singurIaste Dumnezeu și al unor bunătăţi ca
aceastea cu adevăratDăruitoriu celor ce cu pocăinţă caută pre
unele ca aceasteaCelor ce placircng și să tacircnguesc și bine să cu-
răţescSă se icircndulcească de unele ca aceastea după
ce să vor icircmpărtăși de dacircnseleDe aicea icircntru simţire și cu aceastea icircmpre-
ună să se ducăȘi icircntru aceastea să se odihnească și viiaţa
cea veacinicăSă o dobacircndească și ai Slavei ceii negrăite
părtașiPrin aceastea să se afle icircn veacii veacilor
amin
lt701gt
AL ACELUIAȘCum că Duhul cel Sfacircnt strălucind icircntru noi toate patimile să izgo-nesc precum de lumină icircntunea-recul Iar stracircngacircndu-ș el razele de aceastea și de gacircndurile ceale reale
ne săgetămCuvacircntul 23
Lumina ta strălucindu-mă icircmprejur mă viiază Hristoase al mieu
Că a te vedea pre tine viiaţă și icircnviiare iaste
C U V Acirc N T U L 2 2 - 2
80
Iar cum ndash nu pociŭ să spuiŭ lucrările lumi-nii tale
Icircnsă aceasta cu lucrul o am cunoscut și o cunosc Dumnezeul mieu
Că măcar icircn boală Stăpacircne măcar icircntru necazuri măcar icircntru scacircrbe
Măcar icircntru legături măcar icircn foame și icircn temniţă sacircnt ţinut
Măcar icircntru ceale mai cumplite dureri de sint cuprins Hristoase al mieu
Lumina ta strălucindu-mi pre toate ca pre un icircntunearec le goneaște
Și icircntru odihnă și lumină și icircntru desfăta-rea luminii
De năprasnă mă face pre mine să fiu Duhul tău cel Dumnezeesc
Și pre necazuri le-am cunoscut ca pre niște fum pre gacircnduri ca pre un icircntunearec
Și ca pre niște săgeţi pre ispite pre griji ca pre o negură
Iar pre patimi cum că sacircnt ca niște hiiară Cuvinte
Dintru care mrsquoai slobozitDintru care mrsquoai izbăvit dedemultȘi cacircte puţin ai strălucit icircntru mine Lumina ta cea DumnezeiascăȘi acum icircn mijlocul acestora fiind eu Hris-
toase Dumnezeul mieuMă păzești nerănit și mă acoperi cu lumina
taȘi fiindcă greșesc prea multe icircn tot ceasul
păcătuindȘi fiindcă mă icircnalţ și fiindcă te icircntăracirct pre
tineMă rog pedepsirii tale ceii lt701vgtmilostive
Hristoase al mieuPre carea și foarte o simţ că să face icircntru
minePrin depărtarea pre taină a Dumnezeeștii
lumini ceiia ce mă acopereCă precum cacircnd apune Soarele să face
noapte și icircntunearec
Și es toate hiiarăle spre căutarea macircncăriiAșa descoperind de pre mine Dumnezeul
mieu lumina taIcircndată icircntunearecul vieţii și marea gacircndu-
rilor Mă acopere și hiiarăle patimilor caută de
tot să mă mănacircnceȘi cu săgeţile tuturor gacircndurilor mă stră-
pungIar deaca iarăș te vei icircndura deaca te vei mi-
lostiviȘi deaca la ascultarea jalnicilor meale tacircn-
guiriȘi suspinuri icircţ vei pune ureacheaȘi spre smereniia mea vei voigrave a căutaA celui ce au păcătuit fără de ertare Hris-
toase al mieuDe departe răsărind ca o stea te veziCă te lăţești și te mărești cacircte puţin nu icircn-
suţ pătimind aceastaCi pre mintea robului tău deșchizindu-o să
te vază mai multCa un Soare cacircte puţin cacircte puţin te veziCă icircntunearecul fugacircnd și pierzindu-să teSocotesc că vii tu cela ce pretutindenea ești
de faţăIar cacircnd tot ca mai nainte mă vei icircncungiu-
ra MacircntuitoriuleCacircnd tot pre mine mă vei acoperi tot mă
vei cuprindeMă slobozesc de reale mă izbăvesc și de icircn-
tunearecȘi de ispite și de patimi și de toate gacircndu-
rileCă mă umplu de bunătate mă umplu de
veselieMă umplu tot de bucurie de negrăită dul-
ceaţăVăzind taini icircnfricoșate văzind minuni
streineVăzind acealea care nu le-au văzut nici au
putut
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
81
Să le vază ochiŭ de om dar nici ureache să le auză
lt702gtȘi la inimă de muritoriu nu srsquoau suit ni-cidecum
Și mă spăimacircntez foarte și spaimă mă co-prinde de aceastea
Și de toate ceale de pre pămacircnt cu totul mă icircnstreinez
Că cu glasuri neicircncetate te laud pre tine Dumnezeul mieu
Și cunosc icircntru sinemi streină schimbareȘi chip de sprijineală a macircinii ceii atotpu-
tearniceCum cu strălucirea luminii tale și cu arătareaPre toată scacircrba o ai gonit mrsquoai răpit din
lumeȘi după ce te-ai unit cu mine pre taină icircn-
dată pre mine icircn CeriuMrsquoai așăzat acolograve unde nu iaste scacircrbăNu suspin nu lacrămă nu șarpe mușcacircnd
călcacirciulȘi ai arătat viiaţă neostenicioasă și netică-
loasăOamenilor pre cea icircmprotivnică cea
stracircmtă cea cu greu de călătoritSau mai adevărat să zic carea iaste neum-
blată tuturorCă cine au putut cacircndva sau cine cacircndva
va putea Din oameni icircn Ceriu cu trupul să se facăSau și fără de trup și cu fealiu de aripi va
zburaIlie cu căruţă de foc srsquoau icircnălţat și mai na-
inte de acestaEnoh dar nu la Ceriuri ci icircntru alt loc oa-
recareNu icircnsușĭ de la sineșĭ dar icircnsă srsquoau mutatDar ce-s cătră ceale făcute aceastea ce-s
icircntru noiCum cu totul să va potrivi umbra cu ade-
vărul
Sau cu duhul cel slujitoriu și de rob spune-mi cum să va potrivi
Duhul cel Stăpacircnesc și atotlucrătoriu și Dumnezeesc
Carele icircntăreaște și icircmputernicează toată fiinţa cea zidită
Că cealelalte adecă toate-s făptură și nu-mai singur el făcătoriu
Ca cela ce iaste din Tatăl nedespărţit și de Fiiul așijderea
Dumnezeu-s ceale trei că unlt702vgt
Dumnezeu iaste TreimeaAceasta pre totul acesta l-au icircnfiinţat au zi-
dit ea pre toateEa pre Cuvacircntul și Fiiul Tatălui icircn lumeDupre trup l-au zidit spre macircntuirea noastrăNedespărţit fiind de Tatăl și de DuhulȘi srsquoau icircntrupat cu adevărat prin venirea
DuhuluiȘi srsquoau făcut ceaia ce nu era om aseamenea
mieAfară de păcat și afară de toată fărădeleageaDumnezeu icircmpreună și om văzindu-să de
toţiAvacircnd pre Dumnezeescul său Duh fiind
icircmpreună dupre fireCu carele pre morţi i-au icircnviiat ochii orbi-
lor i-au deșchisȘi pre leproși i-au curăţit pre draci i-au gonitAcesta Cruce suferind și moarte așijdereaȘi icircnviind prin Duhul srsquoau icircnălţat icircntru
mărireȘi cărare umblată la Ceriuri tuturor au icircnnoitCelor ce cred icircntru dacircnsul cu credinţă ne-
icircndoităȘi pre Duhul cel prea Sfacircnt l-au vărsat bogatSpre toţi cei ce arată credinţa din lucruriȘi acum cu icircndestulare pre acesta icircl varsă
spre unii ca aceșteaȘi Dumnezei icirci face printrrsquoicircnsul cu carii
fără de veaste să uneaște
C U V Acirc N T U L 2
82
Și din oameni icirci schimbă pre aceștea cu ne-schimbare
Și fii ai lui Dumnezeu icirci arată și fraţi ai Macircntuitoriului
Icircmpreună-moștenitori adecă cu HristosDar moștenitori ai lui DumnezeuDumnezei cu Dumnezeu icircmpreună fiind
icircntru Duhul SfacircntLegaţi adecă fiind cu singur trupul dar icircn
Duhul sloboziIcircmpreună suindu-se cu Hristos icircn Ceriuri
cu lesnireȘi toată petreacerea acolograve avacircndu-oIcircntru vedearea bunătăţilor pre care ochiŭ
nu le-au văzutDeci ce iaste căruţa cea de foc carea pre Ilie
l-au răpitCe iaste mutarea lui Enoh pre lacircngă aceas-
tealt703gtEu socotesc precum marea cea tăiată
cu toiagul dedemultȘi manna ceaia ce din Ceriu srsquoau pogoracirct
icircnchipuire numaiȘi ale adevărului seamne aceastea toate eraMarea a botezului manna a MacircntuitoriuluiAșa și acealea ale acestora seamne sacircnt și
icircnchipuireAle celor ce neasemănată covacircrșire și slavă auCacirctă pre cel zidit cel nezidit icircl covacircrșaște
cu fireaCă manna carea să zice pacircine hrana icircnge-
rilorPre carea o au macircncat oamenii atuncea icircn
pustieau lipsit au perit și au murit toţicacircţi au macircncat aceasta că de viiaţă nu-i icircm-
părtășiiaIar trupul Stăpacircnului mieu carea iaste icircn-
DumnezeitDe viiaţă plin fiind pre toţi cei ce-l mănacircncăPărtași ai vieţii icirci săvacircrșaște și nemuritori
icirci face
Și-i treace pre dacircnșii nu noian de mareNu din Eghiacutepet mutacircndu-i la alt pămacircnt
icirci duceCare roduri stricăcioase aduce iarăș oame-
nilorDar nici icircn patruzeci de ani să umblămNe porunceaște noao Izbăvitoriul lumiiCa să și ajungem la pămacircntul făgăduinţiiCi pre cei ce cu credinţă neicircndoită icircndată
srsquoau botezatȘi de sacircngele și trupul lui srsquoau icircmpărtășitDin moarte la viiaţă și la lumină din icircntu-
nearecDe la pămacircnt la Ceriuri icirci sue icircndatăMai icircntacirciu mrsquoai dezbrăcat pre mine de stri-
căciune și de moarteȘi pre mine tot mrsquoai slobozit icircntru simţire și
icircntru cunoștinţăIar lucrul cel mai icircnfricoșat decacirct toate ias-
te că Ceriu nou mrsquoau arătatȘi icircntru mine srsquoau sălășluit Ziditoriul tuturorDe care lucru nimenea din Sfinţii cei prea-
dedemult nu srsquoau lt703vgticircnvredltnigtcitCă grăia mai nainte prin Dumnezeescul
DuhȘi prin lucrarea lui minunile făcea iarDupre fiinţă nicidecum Dumnezeu cu noi
srsquoau unitMai nainte de a să face om Hristos și
Dumnezeul mieuCă luacircnd trup ne-au dat pre Duhul său cel
DumnezeescȘi dupre fiinţă să uneaște printrrsquoicircnsul cu
toţi credincioșiiȘi să face nedespărţită unirea cea a acestoraVai mie că suspin cu amar pentru rătăcirea
oamenilorCum nu creadem lui Hristos Cum nu-i
urmăm luiCum nu dorim viiaţa Cum nu dorim bo-
găţiia aceluia
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
83
Cea nejefuită cea nestricăcioasă pre Slava cea neicircmbătracircnită
Petreacerea cea icircmpreună cu dacircnsul cum nu o poftim
Cum de ceale stricăcioase lipiţi fiind soco-tim că ne vom macircntui
Cei ce nu iubesc pre Hristos mai mult de-cacirct ceale văzute
Nici nădăjduesc să fie cu dacircnsul după moarte
Ci mai nesimţitori și decacirct lemnele și decacirct pietrile
Ci o Hristoase al mieu izbăveaște-mă de necuvacircntarea acestora
Și icircnvaţă-mă să te iubesc pre tine viiaţa tu-turor credincioșilor
Că ţie icircmpreună cu Tatăl și cu Dumnezeescul tău Duh
Să cuvine Slavă și laudă cinste și icircnchină-ciune
Acum și de-a pururea ca unui icircmpărat icircn veacii veacilor
Și ca unui făcătoriu al tuturor și Dumnezeu și Stăpacircn amin
AL ACELUIAȘCum că uneori și prin grijirea și sacircr-guinţa celor deaproape și icircndrepta-rea icircmpreună să trage Dascalul că-tră neputinţa patimii ceiia ce iaste
icircntru acel lt704gtneputinciosCuvacircntul 24
Miluiaște-mă Doamne miluiaște-mă sin-gure
Macircntuitoriule cela ce din vacircrsta cea prun-cească mrsquoai acoperit
Cela ce mie celui ce preamulte ţe-am greșit icircntru cunoștinţă
Pentru a ta bunătate pre toate mi le-ai ertat
Cela ce de lumea cea cumplită și deșartă mrsquoai izbăvit
Și de rudenii și de priiateni și dezmirdări necuvioase
Și aicea mrsquoai icircnvrednicit ca icircntrrsquoun munte să șăz
Și mi-ai arătat slava ta cea minunată Dumnezeul mieu
Și de Duhul tău cel Dumnezeesc mrsquoai um-plut Hristoase al mieu
Și de luminare duhovnicească tot pre mine mrsquoai săturat
Tu icircnsuţ necăit pre darul tău Dumnezeul mieu
Dă-mi-l mie robului tău pacircnă icircn sfacircrșit cu icircntregime
Să nu-l iai Stăpacircne Să nu-l icircntorci Zidi-toriule
Nici să mă treaci cu vedearea după ce odată icircnaintea feaţii tale mrsquoai pus
Și după ce mrsquoai racircnduit icircntre robii tăi și mrsquoai pecetluit
Cu peceatea darului tău și al tău mrsquoai numitSă nu mă arunci pre mine iarăș să nu as-
cunzi iarășLumina feaţii tale și să mă acopere icircntu-
neareculȘi să mă icircnghiţă adacircncul ci să mă ţie CeriulPre mine carele mai pe deasupra lui mrsquoai
suit Macircntuitoriul mieuȘi icircmpreună cu icircngerii iar mai ales icircmpreu-
nă cu tine Ziditoriul tuturorMrsquoai icircnvrednicit să fiu și icircmpreună să mă
bucur cu tineȘi să văz neasemănata slavă a feaţii taleȘi de lumina ta cea neapropiiată pănă la sa-
ţiu să mă icircndulcescȘi să mă bucur și să mă veselesc cu veselie
negrăităDe icircmpreunarea Stăpacircne razii tale ceii ne-
grăită
C U V Acirc N T U L 2 4
84
Și desfătacircndu-mă icircntru lumina aceaia ne-grăita
Săltam Mă bucuram icircmpreună lt704vgtcu tine Făcătoriul și Ziditoriul mieu
Luacircnd seama la nebiruita frumseaţe a feaţii tale
Dar de vreame că iarăș la pămacircnt mi-am pogoracirct mintea mea
Luminat fiind icircntru tine nu vedeam lumeaNici pre lucrurile Stăpacircne ceale ce sacircnt icircn
lumeCi mai presus de patimi și de griji eramȘi icircntru lucrul icircnvacircrtindu-mă și pre răotăţi
mustracircndu-leMai nainte adecă nu mă icircmpărtășiiam de
răotăţile omeneștiIar după ce am zăbovit icircntru dacircnsele pre
ale altora icircnainte le puneamȘi după bărbaţi prigonitori Stăpacircne mrsquoam
scoboracirctCu nădeajde de icircndreptare mrsquoam icircmpărtă-
șit de răotateȘi de icircntunearec Vai mie mrsquoam icircmpărtășit
de patimi nebuneașteȘi ţinut fiind de hiiară sălbatece mă pri-
mejduescCă pre alţii vracircnd să-i trag din stricăciunea
aceloraIcircnsumi eu icircntacirciu macircncare hiiarălor mrsquoam
făcutCi apucacircnd icircnainte milostiveaște-te ci gră-
bind izbăveaștePre cel ce pentru tine iubitoriule de oa-
meni icircntru aceastea au căzutCă dupre porunca ta mi-am pus milostivePreaticălos sufletul mieu pentru fraţii mieiDeci deaca mrsquoam rănit tu poţi să mă vin-
deci MacircntuitoriuleCă deaca mrsquoam prins rob de dușmanii miei
ticălosulDar tu ca un putearnic și cu totul tare
Poţi să mă slobozești numai cu singură voia ta
Deci de gurile hiiarălor și de macircinile lor mrsquoam prins
Dar tu arătacircndu-te icircndată vor muri iar eu voiu trăi
Așa cel mult icircntru icircndurări și negrăit icircntru milă
Miluiaște-mă milostiveaște-te spre mine cel căzut
Mrsquoam pogoracirct icircn puţ să izbăvesc pre aproa-pele
Și icircmpreună am căzut și eu lt705gtdreapte ju-decătoriule Macircntuitoriule
Să nu mă lași să zac pacircnă icircn sfacircrșit icircn groapăAșa știu că ai poruncit preamilostive
Dumnezeul mieuCă să cuvine negreșit să izbăvim pre fratele
din moarteȘi de mușcarea păcatului dar nu prin păcatIcircmpreună să perim cu dacircnsul care lucru
lrsquoam pătimit eu ticălosulȘi tracircndăvindu-mă am căzut miemrsquo bizu-
indu-măCi și pre acela să-l izbăvesc și pre sinemi
așijdereaIar deaca nu să rămacirciu deasupra și să placircng
pre cela ce au căzutȘi să fug cu toată putearea de a cădea icircm-
preună cu acelaDar icircnsă și acum scoală-mă scoate-mă din
prăpastieȘi pune-mă Hristoase pre piiatra porun-
cilor taleȘi arată-mi iarăș lumina pre carea nu o icircn-
cape lumeaCi afară de lume și de lumina cea văzută și
de aerulCest simţit și de ceriu și de toate ceale sim-
ţiteSăvacircrșaște pre cela ce pre dacircnsa Macircntuito-
riul mieu o veade
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
85
Ori afară de trup ori cu totul icircmpreună cu acesta
Neţiind Dumnezeule icircn ceasul acela atun-cea
Și mi să pare că iaste atuncea ca un lumină-toriu nemateriialnic
Și cu frumseaţă Soarelui celui gacircndit stră-lucindu-să
Nu poate pre a sa lumină să o vază cu sim-ţire
Ci pre Luminătoriul acela numai neapu-sul a-l vedea
Și a icircnţeleage nebiruita frumseaţe a slavei luiȘi spăimacircntacircndu-să foarte a o deprinde nu
poateNici a icircnţeleage și a icircncăpea icircn minte chipul
vederiiCă cum sau unde cu netacirclcuire fiindSă veade vracircnd să scrie icircmprejur icircntru Sfin-
ţilt705vgtȘi acest lucru icircl știm toţi tăinuitorii
unora ca acestoraCă afară de lume atuncea icircntru adevărNe facem și rămacircnem pacircnă o vedem pre
dacircnsaȘi iarăș ne aflăm icircn trup și icircn lumeȘi aducacircndu-ne aminte de bucurie și de lu-
mina aceaiaȘi de icircndulcirea cea dulce ne tacircnguim și
placircngemCa un copil mic cacircnd veade pre maica saȘi aducacircndu-ș aminte de dulceaţa laptelui
placircngePacircnă icircl va apuca pre acela și pănă la saţiu icircl
va sugeAceasta cearem și noi acum de aceasta te
rugămPre aceasta cădem la tine să o luoăm nelip-
sită Macircntuitoriule Ca și acum să ne hrănim preaicircndurate
dintru pacircinea Aceasta carea din Ceriu gacircndit srsquoau pogoracirct
Și tuturor să dă celor ce să icircmpărtășesc de viiaţă
Și ducacircndu-ne și cătră tine călătorie fă-cacircnd
Icircmpreună-călătoare voiŭ avea-o și ajută-toare și izbăvitoare
Și icircmpreună cu dacircnsa și printrrsquoicircnsa să ne aducem ţie Macircntuitoriule
Și la icircnfricoșata judecată păcatele noastreEa ni le va acoperi Stăpacircne ca să nu fie des-
coperiteNici să se arate tuturor icircngerilor și oame-
nilorIcircncă și haină purtătoare de strălucire să se
facă noaoȘi Slavă și Coroană icircn veacii veacilor
amin
AL ACELUIAȘCum că cela ce au dorit pre Dumnezeu din tot sufletul
uraște lumeaCuvacircntul 25
De umbră ţinut sacircnt și adevărul văzlt706gtCare nimic alt nu iaste decacirct nădeaj-
dea cea icircntemeiatăDar carea iaste nădeajdea Pre carea ochi
nu o au văzutAceasta ce iaste Viiaţă pre carea toţi o do-
rescDar viiaţa ce Decacirct Dumnezeu ziditoriul
tuturorPre acesta doreaște-l și uraște lumeaCă lumea iaste moarte Că ce necurgătoriu
are
C U V Acirc N T U L 2 4 - 2 5
86
AL ACELUIAȘCum că mai bun lucru iaste a să păstori bine decacirct să păstorească cineva pre cei ce nu voesc că nici o dobacircndă nu va fi celui ce pre alţii adecă să sacircrguiaște să-i macircntuiască iar pre sineș prin proistoșiia
acelora srsquoau pierdutCuvacircntul 26
Spune Hristoase robului tău spune-i lu-mina lumii
Spune Cunoștinţa Totului spune Cuvin-te Icircnţelepciunea
Ceaia ce pre toate mai nainte le cunoști ceaia ce pre toate mai nainte le știi
Și pre ceale ce ne sacircnt noaă de folos ne icircn-veţi cu nepizmuire
Spune-mi și icircnvaţă-mă și pre mine căile ceale macircntuitoare
Ale voilor tale Macircntuitoriule și ale Dum-nezeeștilor tale porunci
Spune-mi și să nu mă treci cu vedearea să nu ascunzi o Dumnezeul mieu
De la nevreadnicul robul tău Dumnezeias-că voia ta
Ce iaste mai bun la tine Care lucru iaste mai bineplăcut ţie
Dintru aceaste doao tacirclcuiaște-m o iubi-toriule de oameni Macircntuitoriule
A fi eu icircntru grija lucrurilor MănăstiriiȘi de trebuinţele ceale trupești a mă griji cu
icircndestulareȘi a scoate pre toate cu vrajbă și cu sfadăAu de-a pururea a icircngădui icircntru singură li-
nișteaȘi a păzi neturburată pre minte lt706vgtși inimăȘi a priimi strălucirile darului tăuȘi a-mi străluci de-a pururea simţirile sufle-
tului
Și Dumnezeeștile cuvinte icircn taină a mă icircn-văţa și pre alţii
A-i icircnvăţa cu blacircndeaţe și icircnsumi a mă icircn-văţa așijderea
Că cela ce zice și luiș pre ceale zise le ziceȘi icircntacirciu acesta negreșit datoriu iaste a face
aceasteaDeci dintru aceastea spune-mi mie o
Dumnezeul mieu și ZiditoriuleCare iaste mai bun care iaste mai de folos
mieȘi care bineplăcut iaste ţie și desăvacircrșitAșa cu adevărat să nu ascunzi dela mine o
preamilostive CuvinteAscultă ceaia ce icircntrebi scrie ceea ce auziEu-s Dumnezeu mai nainte fără de icircnceput
eu-s Stăpacircn din fireȘi al Ceriurilor și al celor dedesupt icircmpăratȘi toţi [chiar] cei ce nu voesc ai miei robi
sacircntCă Ziditoriu al tuturor sacircnt și Judecătoriu
și StăpacircnȘi acumu-s și voiŭ fi icircn veacii veacilorDar pre cela ce nu voiaște niciodată nu-l
silescCi de sineș stăpacircnitoriu voesc să fie de si-
neș voitoriu și alegătoriuȘi slujirea să se facă și frica să se lucreazeȘi dragostea să se arate de la supuși și ascul-
tătoriCă icircntrrsquoacest fealiu robii miei icircntrrsquoacest fe-
aliu năimiţiiIcircntrrsquoacest fealiu și priiatenii miei icirci doresc
să fieIar pre ceialalţi icircncă nu i-am cunoscut nici
de dacircnșii mrsquoam cunoscutPentru aceaia aspru pre mine mă numesc
nemilostiv mă chiiamăNedrept mă numesc feciorii celui nedreptDeci cei ce pre mine mă ocărăsc lt707gtși pre
mine mă defaimă
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
87
Și pre mine mă nimicnicesc ţie cum să vor supune
Sau cum te vor priimi Daacutescal spune-mi mieȘi lupii păstoriu pre tine cum oare te vor
socotiSau cum vor urma glasului tău fiiară fiindEș fugi fă-te afară din mijlocul unora ca
acestoraCă destul va fi ţie deaca te vei macircntui pre
sineţIar deaca pre lume o vei macircntui dar pre si-
neţ te vei piiardeCe folos icircţ va fi ţie căci prin tine srsquoau macircn-
tuit lumeaNu te voesc pre tine să paști pre cineva din
cei ce nu voescVezi că și eu am păzit aceasta icircn lumeCă al celor ce voesc sacircnt eu și Păstoriu și
StăpacircnIar al celoralalţi Ziditoriu adecă sacircnt și
Dumnezeu dupre fireDar nu-s icircncă și icircmpărat nici icircncepătoriu
nicidecumAl celor ce nu ș-au rădicat Crucea și nu
mi-au urmatCă ai celui icircmprotivnic sacircnt feaţi robi și vaseVezi taini icircnfricoșate vezi nesimţireVezi și tacircnguiaște-te pentru dacircnșii de iaste
cu putinţă icircn fieștecare ceasCă dintru icircntunearec chiemacircndu-se cătră
lumina cea neicircnseratăDin moarte cătră viiaţă la ceriuri din iadDin ceale vremealnice și stricăcioase cătră
Slava cea veacinicăEi să macircnie și să icircnnebunesc asupra Daacutesca-
lilorȘi asupra loruș icircș cos dușmănii de tot fea-
liulȘi voesc și aleg să moară decacirct de icircntunea-
rec să se depărteazeȘi de faptele icircntunearecului și mie să-mi
urmeaze
Pre aceștea spune-mi cum icirci vei paște cum vei călăuzi pre aceștea
Cum vei călăuzi grăiaște-mi mie pre cei ce cătră foc icircnsuș să duc
Pre cei adăogaţi și lipiţi de vrăjmașul și icircm-preună cu lt707vgtdacircnsul cu sacircrguinţă
Pre ceale icircmprotivnice poruncilor meale le facCum icirci vei paște ca pre niște oi cum icirci vei
duce spune-miCătră pășunile poruncilor meale cătră apa
voilor mealeȘi cum icirci vei sui pre dacircnșii icircn munţii cei
gacircndiţiAi vederilor celor tainice ai slavei meale
ceii negrăitePrin carea cei ce o văd pre aceasta defaimă
pre slava Cea de jos și pre toate ceale simţite le uităȘi ca pre o umbră și ca niște fum pre aceas-
tea toate le socotescSpune-mi cum pre cel icircmprotivnic ajută-
toriu al tău icircl vei căștigaCum pre dușmanul vrăjmaș priiaten al tău
icircl vei pleca să fieCă priiatenii adecă lesne să fac vrăjmașiMică pricină aflacircnd iar vrăjmașii cu greuPot să se facă priiateni măcar de și li srsquoar
face bineMăcar de și de daruri icircnalte și mari de srsquoar
icircmpărtășiAscuns au veninul și otrava icircn inimăPre carea vreame cu prilej după ce vor do-
bacircndi de năprasnă o boracircscȘi pre făcătorii de bine ai lor fără de milă
fără de milostivire A-i ucide nu să icircnfricoșază O nebuniia cea
mai de pre urmăAcește-s ai lui Cain următori aceștea decacirct
Lameh mai răi-sAceștea cu Saul de un năravu-s următori ai
Evreilor
C U V Acirc N T U L 2 6
88
Și ai Iudei răvnitori ai spacircnzurării moște-nitori
Pre aceștea deaca cauţi să-i povăţuești vezi unde vei ajunge
Că nu să vor icircntoarce unde și icircncotro tu vei voigrave
Ci icircn calea lor te vor sili pre tine să umbliȘi mai icircntacirciu tu icircn pierzare să cazi decacirct aceiaȘi mai dedesupt să te pogori icircn fundul ia-
duluiCa unul ce negreșit următori ai ţie pre aceialt708gtIar deaca nu voești nicidecum să te ase-
menezi lorȘi a te duce și a te pogoricirc după sfaturile lor
nu vei voiNici de faptele lor ceale reale să te icircmpăr-
tășeștiZurbagrave sfadă și războiu neicircmpăcat vei aveaDintru care ce să va face ţie sau ce să va icircn-
tacircmplaȘi ce vei căștiga Ascultă și voiŭ grăi ţie icircn
scurtMai nainte de toate rob al mieu nicidecum
nu vei putea să fiiCă robul mieu nu voesc nicidecum să se
sfădeascăȘi uracircciune vor căștiga asupra ta neţinută
și cătră ucidereSă vor porni asupra ta arătat și pre tainăȘi tu vei da seamă pentru osacircnda aceloraCă moartea ta nimic nu va folosi pre ceialalţiPrecum au fost moartea mea viiaţă lumiiCi și acelora pricină de osacircndă te vei faceȘi tu fără de icircndrăzneală vei eși din viiaţăDeci mai bine iaste a te paște și nu a paște
nicidecumPre unii ca aceștea ci mai bine de ale tale a
te grijiȘi a te ruga pentru dacircnșii și pentru toţi oa-
meniiCa să se icircntoarcă și toţi să-ș vie icircntru cu-
noștinţă
Și a icircnvăţa și a deprinde dintru aceștea pre cei ce voesc
Și să nu-i silești pre dacircnșii să facă acealea care icirci icircnveţi
Ci cuvintele meale zi-le lor și-i roagăSă le păzească pre acestea ca pre niște prici-
nuitoare de viiaţă veacinicăȘi icircnsăș cuvintele vor sta cacircnd voiŭ veni să
judecȘi pre fieștecarele dintru toţi aceștea icircl vor
judeca dupre vrednicieȘi tu vei rămacircnea nevinovat și cu totul ne-
osacircnditCă nu ai ascuns argintul cuvintelor mealeCi cacirct ai luat icircnsuţ l-ai aruncat tuturorAcesta lucru icircmi iaste priimit lt708vgtAcesta
al apostolilorȘi al ucenicilor miei srsquoau făcut dupre po-
runcile mealeCa să mă propoveduiască pre mine
Dumnezeu icircn toată lumeaȘi voile meale și poruncile meale să-i icircnveaţeȘi icircn Scrisori să le lasă oamenilorAșa și tu nevoiaște-te să faci și să icircnveţiIar cătră cei ce nu voesc nicidecum cuvinte-
le meale să le auzăZi și tu cum am zis și eu cătră cei ce zicea
atunceaCă aspru iaste cuvacircntul tău și cine va puteaSă-l auză pre dacircnsul și le-am zis Deaca nu
voiţi așaDuceţi-vă și precum voiţi fieștecarele așa
și faceţi ndashIcircntru stăpacircnirea lor și voirea pre totulLăsacircndu-l ca moartea sau viiaţa să-ș aleagăCă nimenea srsquoau făcut cacircndva bun fără de
voia saNici credincios cel necredincios deaca nu
voiaște nu va fiNici iubitoriu de Dumnezeu cacircndva cel iu-
bitoriu de lume nu să va face
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
89
Nici cel nebun fără de voe icircș va icircntoarce so-coteala sa
Și bun nu să va face nicidecum unul ca acestaCă nimenea srsquoau făcut rău cu firea ci cu pu-
nerea și voireaCi cu socoteala bun și blajin să va face de-
aca voiașteIar deaca nu voiaște nicidecum nu va putea
fi acest lucruNimenea nevracircnd nu au isprăvit faptă bună
icircn lumeNimenea nevracircnd nu să macircntuiaște Mai
mult decacirct aceasta nu căutaCi sirguiaște-te pre sineţ să te macircntuești și
pre cei ce te ascultăDeaca cu adevărat vei afla om pre pămacircnt
avacircnd urechiSă te auză și cuvintele tale să le asculteAșa voiu face Stăpacircne precum mi-ai po-
runcitCi ajutoriul tău mie nevreadnicului ro-
bului tău dăruiaște-mi-l o Doamne și Dumnezeul mieu
Ca de-a pururea să te slăvesc și să laud stă-pacircnirea ta
lt709gtCu neicircncetate glasuri icircn veacii veacilor amin
AL ACELUIAȘPentru Dumnezeiasca strălucire și luminarea Duhului Sfacircnt Și cum că un loc iaste Dumnezeu icircntru carele după moarte pre odihnă toţi Sfinţii o au Și cum că cela ce dela Dumnezeu au căzut icircntru alt loc nu va avea
odihnă icircn viiaţa ceaia ce va să fieCuvacircntul 27
Ce icircnfricoșată taină iaste carea icircntru mine să săvacircrșaște
Cuvacircntul a o grăi nicidecum nu poate nici a o scrie
Macircna mea cea ticăloasă spre lauda și slavaAcelui ce iaste mai presus de laudă acelui
ce iaste mai presus de cuvacircntCă deaca ceale ce acum să săvacircrșesc icircntru
mine curvariulIcircs negrăite și-s nepovestite cum acelaCarele iaste dăruitoriu al unora ca acestora
și făcătoriu spune-miAre trebuinţă să-ș ia dela noi laudă sau slavăCă nici să va slăvi cela ce iaste proslăvitPrecum nici să va străluci sau de lumină să
va icircmpărtășiSoarele cela ce de noi să veade icircn lumeLuminează nu să luminează luceaște nu
lumină priimeașteCă are aceaia pre carea o au luat din icircnceput
dela ZiditoriulDeci deaca Dumnezeu cela ce au făcut soa-
rele [și] carele iaste ziditoriul tuturorNelipsit l-au făcut cu icircndestulată rază să
lumineazeȘi nici dela altcineva de mai multă să nu
aibă trebuinţăCum el va lua Slavă dela mine smeritulCă nelipsit iaste cu totul Ziditoriul SoareluiCela ce umple pre toate de toate bunătăţileIcircntru amelinţaacutere și icircntru voire tăriia avacircn-
du-olt709vgtIcircntru aceasta și limba mea iaste lipsită
de graiuriȘi pre ceale ce săvacircrșesc mintea mea le vea-
de adecă dar nu le tacirclcuiașteLe veade și voiaște să le spue dar cuvacircnt
nu aflăCă nevăzute veade și fără de chip cu totulProaste cu totul nealcătuite nemărginite
cu mărimea Că nici icircnceput nu veade nici sfacircrșit cu to-
tul nu cunoaște
C U V Acirc N T U L 2 7
90
Și mijlocul cu totul nu-l știe și cum să spue ce veade
Tot icircn scurt făcut mi să pare că să veadeIcircnsă nu cu fiinţa cu adevărat ci cu icircmpăr-
tășireaCă din foc aprinzi și focul tot iaiȘi acela icircnsă rămacircne netăiat nelipsit ca mai
nainteIcircnsă focul cel icircmpărtășit să despărţeaște de
cel dintacirciuȘi icircntru făclii multe să face că trupesc iasteIar acela Duhovnicesc și nemăsurat fiindȘi cu totul nedespărţit și netăiat iasteCă icircmpărtășindu-să icircn multe nu să despăr-
ţeașteCi și rămacircne netăiat și icircntru mine iasteRăsare icircntru mine icircnlăuntru ticăiteiInimii meale ca un soare sau ca un discos
de soareIcircn chip de sfeară (adecă rătund) arătacircndu-
să cu chip de lumină că văpae iasteNu știu dupre cum srsquoau zis ce să zic pentru
acestaAș fi și voit să tac deaca și aș fi pututCi minunea cea icircnfricoșată icircmi porneaște
inima meaȘi-mi deșchide gura mea cea cu totul icircnti-
natăȘi nevracircnd mă face și să grăesc și să scriuCela ce ai răsărit acum de curacircnd icircntru icircn-
tunecata mea inimăCela ce mi-ai arătat lucruri minunate care
ochi nu le-au văzutlt710gtCela ce te-ai pogoracirct și icircntru mine ca
icircntru un mai de pre urmă decacirct toţiCela ce ucenic al Apostolului și fiiu mrsquoai
arătatPre mine pre carele mă avea cumplitul bă-
laur și de om ucigașulMai nainte slujitoriu a toată nelegiuireaSoarele cel mai nainte de veci cela ce icircn iad
ai strălucit
Mai pre urmă și ai luminat pre sufletul mieu cel icircntunecat
Și mi-ai dăruit mie zioa cea neicircnserată ndashLucrul cel greu de crezut la cei lenevoși ca
mine și tracircndavi ndashCela ce mi-ai umplut de toate bunătăţile
sărăciia cea dintru mineTu și cuvacircnt dăruiaște-m și graiuri hărăze-
aște-miCa tuturor să povestesc facerile tale de mi-
nuniȘi pre acealea care astăzi le faci cu noi robii
tăiCa și cei ce dorm icircntru icircntunearecul tracircn-
dăvieiȘi zic cum că nu iaste cu putinţă păcătoșii
să se macircntuiascăȘi ca Petru și ca ceialalţi Sfinţi ApostoliCuvioși și Drepţi și ei să se miluiascăSă cunoască și să se icircnveaţe că lesne acest
lucruBunătăţii tale au fost și iaste și va fiȘi cei ce socotesc că te au pre tine lumina a
toată lumeaȘi zic cum că nu te văd și cum că nu petrec
icircntru luminăȘi cum că nu să strălucesc și nu te văd de-a
pururea pre tine MacircntuitoriuleSă se icircnveaţe că nu te-ai strălucit icircn mintea
lorNici te-ai sălășluit icircntru icircntinata inima lorȘi icircn zadar să bucură pentru deșartele nă-
dejdiSocotind că vor vedea lumina ta după sfacircrșitCă arvona aicea iaste peceatea negreșit aiceaDe la tine Macircntuitoriule lt710vgtsă dă oilor
celor de-a dreaptaCă deaca moartea fieștecăruia icircncheiare iasteȘi după sfacircrșit nelucrarea tuturor deopotri-
vă eȘi nici rău nici bine nu poate cineva să facă
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
91
Macircntuitoriul mieu apoi negreșit fieșteca-rele precum srsquoau aflat așa și va fi
Acest lucru mă icircnfricoșază Stăpacircne acesta mă face să mă cutremur
Acesta icircmi topeaște toate simţirile mealeCă precum cela ce moare orb și să mută
acolograveNu va mai vedea icircncă simţit pre soarele acestaDeși lumina ochilor săi după ce va icircnvia
iarăș și-o iaAșa nici cel ce are mintea sa oarbă deaca
va muriPre tine Soarele cel gacircndit nu te va vedea
Dumnezeul mieuCi dintru icircntunearec eșind la icircntunearec să
va duceȘi icircn veaci va fi de la tine despărţitNimenea din oamenii Stăpacircne cei ce icircntru
tine credNimenea din cei ce icircntru numele tău să bo-
teazăGreotatea aceasta marea și icircnfricoșata o va
suferiA despărţirii tale milostive că cumplit ne-
caz iaste acestaCumplită și nerăbdată și veacinică iaste
scacircrbaCă ce și mai rău va fi decacirct despărţirea de
tine MacircntuitoriuleȘi ce mai chinuitoriu decacirct de viiaţă a să
răzliţiȘi a trăi acolograve ca un mort de viiaţă lipsitȘi de toate bunătăţile icircmpreună a fi scăpă-
tatCă de tine cela ce să despărţeaște de tot bi-
nele să lipseașteCă nu precum sacircnt pre pămacircnt ceaste de
acum vor fi și atunceaCă acum cei ce nu te cunosc trupeaște să
desfăteazălt711gtAicea și să bucură ca niște dobitoace
săltacircnd
Pre acealea care le-ai dat [tu] avacircndu-le spre icircndulcirea vieţii
Și pre aceastea singure văzindu-le așa li să pare că sacircnt
Și ceale după eșirea sufletului și din viiaţăCi rău sămuesc ci rău cugetă și socotescCei ce zic că nu cu tine ci icircntru odihnă să
aflăȘi gătesc oarecare alt loc ndash o nebunie ndashCare nici de lumină nu să icircmpărtășaște și
de icircntunearec iaste lipsitAfară de Icircmpărăţie dar și de gheennaȘi de cămară și de focul osacircndirii departeIcircntru care și ticăloșii să roagă să ajungăȘi zic cum că nrsquoau trebuinţă de veacinica ta
slavăSau de Icircmpărăţiia CeriurilorCi numai icircntru odihnă să fieVai de icircntunecarea lor Vai de necunoștinţa
lorVai și de ticăloșiia și de nădeajdile ceale de-
șarteNicăiri nu să află scrisă aceasta Ci icircntru lumina adecă a bunătăţilor cei ce
au lucrat ceale DumnezeeștiȘi icircntru icircntunearecul muncilor vor fi lucră-
torii celor realeIar icircn mijloc prăpastie icircnfricoșată iaste ca-
rea desparte pre amacircndoao părţileDupre cum icircnsuţ tu ai arătat cela ce ai gătit
pre aceasteaCă omului ce va cădea icircn mijloc mai presus
de toată Cazna și munca icirci va fi mai icircnfricoșată
aceastaCă icircn adacircncul muncii icircn fundul peiriiCu capul icircn jos să va cufunda cu ticăloșie
și să va pogoricircDe unde a eși greu lucru iaste celor ce sacircnt
icircn munciCa să treacă icircn pămacircntul drepţilor
C U V Acirc N T U L 2 7
92
Carii voesc mai bine icircn foc cumplit să se cenușască
Decacirct icircn prăpastiia cea lt711vgticircnfricoșată pre sineș să se arunce
Deci cei ce să roagă acolograve să se ducă după moarte
De multe lacrămi sacircnt vreadnici și de placircn-geri
Căci ca niște dobitoace necuvacircntătoare cu totul sacircnt nesimţitori
Și pre sineș să bleastămă și pre eiș să rătăcescTu ești Icircmpărăţiia Ceriurilor tu pămacircntul
Hristoase celor blacircnziTu raiul verdeţii tu Cămara cea Dumneze-
iascăTu iatacul cel negrăit tu masa tuturorTu ești pacircinea vieţii tu băutura cea prea
noaoăTu și băutura apei tu și apa vieţiiTu și făclie totdeauna nestinsă SfinţilorTu și veșmacircnt și Cunună și despărţitoriu
al CununilorTu și bucurie și odihnă tu și desfătare și
slavăTu și inima bună tu și veseliiaȘi va străluci ca soarele Dumnezeul mieu
darulPreasfacircntului tău Duh icircntru toţi SfinţiiȘi vei străluci tu Soarele cel neapropiiat icircn
mijlocul acestoraȘi toţi să vor străluci dupre măsura și mul-
ţimeaCredinţii și a faptei a nădejdii și a dragosteiA curăţirii și a luminării ceii dela Duhul tăuDumnezeule unule icircndelung-răbdătoriule
și al tuturor judecătoriuleCărora sălașe de multe fealiuri și locuri să
vor socotiMăsurile strălucirii măsurile dragosteiȘi a vederii tale cacirctăţimea și summa va fi iarășȘi a măririi lui slavă desfătare și fală
Icircntru despărţiri de case și de sălașe preaslă-vite
Aceasta-s sălașă de multe fealiuri aceasta-s Casele ceale multe
Aceasta-s Caftanuri strălucite lt712gtde multe vrednicii
Și cununi preaicircmpistrite pietri scumpe și mărgăritaruri
Și flori neveștejite care au streină vedeareAceasta-i și paturi și așternuturi și mease
și scauneȘi tot lucrursquo care spre desfătare preadulceAu fost și iaste și va fi adecă a te vedea pre
tine numaiDeci cei ce precum srsquoau zis nu văd lumina taȘi dela tine nu să văd ci sacircnt răzliţiţiDe vedearea ta cea preabună de bunătăţi să
lipsescUnde vor afla odihnă Un loc fără de du-
reareIcircntru care să vor sălășlui deaca drepţi nu
srsquoau făcutCă cei drepţi cu faţa ta să vor sălășluiCăci te-ai icircnchipuit icircntru dreaptă inima lorȘi vor lăcui cu icircnchipuirea ta icircntru tine
Hristoase al mieuO minune O preaslăvit dar de bunătateCă icircntru icircnchipuirea lui Dumnezeu srsquoau fă-
cut oameniiȘi srsquoau icircnchipuit icircntru dacircnșii cel neicircncăput
icircntru toateDumnezeu cel cu firea neschimbat cel ne-
prefăcutCarele icircntru toţi cei vreadnici voiaște să lă-
cuiascăCacirct fieștecarele să aibă pre icircmpăratul tot icircn
lăuntrul săuȘi pre icircnsăș icircmpărăţiia și bunătăţile icircmpă-
răţieiȘi să strălucească precum au strălucit după
ce au icircnviiat Dumnezeul mieu
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
93
Mai mult decacirct razele Soarelui acestuia vă-zutului
Și așa icircnaintea celui ce i-au proslăvit pre dacircnșii stacircnd
Icircnspăimacircntaţi să rămacirce de scovacircrșirea Sla-vei
Și de adăogirea cea necurmată a strălucirii ceii Dumnezeești
Că nici va fi sfacircrșit sporirii icircn veaciCă starea adăogării a sfacircrșitului celui ne-
sfacircrșitVa face și prindere cu adevărat a celui ne-
prinsȘi să va face săţios cel neicircncăput tuturorlt712vgtIcircnsă plinirea lui și slava luminii luiVa fi adacircnc de sporire și icircnceput fără de
sfacircrșitȘi precum cei ce au pre Dumnezeu icircnlăun-
tru lor icircnchipuitIcircnsuș acestuia celui ce străluceaște cu lumi-
nă neapropiiată icirci stau icircnainteAșa și sfacircrșitul icircntru dacircnșii icircnceput de slavă
le iasteȘi ca mai luminat să-ţ fac ţie noimaIcircntru sfacircrșit vor avea pre icircnceput și icircntru
icircnceput pre sfacircrșitPre cel preaplin icircnţeleage-mi mie nelipsit
de sporireIar sfacircrșitul celui nesăvacircrșit pre cei ce alear-
gă și nu ajungCă deaca va treace Ceriul acesta văzutulȘi pămacircntul și toate ceale de pre pămacircnt
socoteaște ce am zisVa fi ajungere a locului unde vei afla sfacircrșitulNu zic ţie trupesc ci cu mintea vei puteaSă ajungi plinirea lumii ceii fără de trupȘi nu lume ci aer iaste ca mai nainteNici aer ci loc negrăit pre carele icircl numesc
totulȘi iaste adacircnc cu totul fără de sfacircrșitDeopotrivă tot despre toate părţile despre
amacircndoaă
Totul acesta iaste plin de Dumnezeirea cea Dumnezeiască
Deci cei ce să icircmpărtășesc de dacircnsul și icircn-tru dacircnsul lăcuesc
Cum tot icircl vor cuprinde ca și să se satureSau cum pre sfacircrșitul cel fără de sfacircrșit icircl
vor prinde spune-miCu neputinţă icircncă și cu totul greu lucru
iasteCă nici aicea icircntru Sfinţii cei ce sacircnt icircn trupNici după ce acolograve icircntru Dumnezeu srsquoau
mutat o icircnţeleagereCa aceasta nicidecum icircntru dacircnșii nu poate
să icircntreCă să acopăr cu lumina Dumnezeeștii slavelt713gtSă strălucesc și luminează și să desfă-
tează icircntru aceasteaȘi știu cu adevărat cu toată deplin adeve-
rireaCă va fi fără de sfacircrșit săvacircrșirea acestoraȘi sporirea slavei de-a pururea necurmată
va fiIar cei ce cad de la Dumnezeu mă mir unde
și vor staDe la cela ce iaste pretutindenea departe
depărtaţi fiindȘi cu adevărat de mare frică fraţilor minu-
nea iaste plinăȘi care are trebuinţă de gacircnd și de minte
luminatăCa bine să icircnţeleagă aceasta și să nu cază Icircn eres căci nu creade cuvintele Dumneze-
escului DuhIcircn lăuntrul adecă negreșit al totului vor fi
și aceșteaIcircnsă afară de Dumnezeiasca Lumină și afa-
ră cu adevărat de DumnezeuCă precum cei ce nu văd cacircnd străluceaște
SoareleMăcar de și toţi să strălucesc icircmprejur afară
de lumină sacircnt
C U V Acirc N T U L 2 7
94
Și cu simţirea și cu vedeare-s despărţiţi de aceasta
Așa iaste icircn totul acesta Dumnezeiasca lu-mină a Troiţei
Și icircn mijloc păcătoșii icircntru icircntunearec sacircnt icircnchiși
Fiindcă nu văd și nu au simţire nicidecum Dumnezeiască
Ci de tot arzindu-se de știinţa lorȘi osindindu-se negrăit pre necazȘi pre dureare și chinuire nepovestită o vor
avea icircn veaci
AL ACELUIAȘCarea iaste schimbarea ce icircntru Pă-rintele acesta srsquoau făltcutgt Și cum desăvacircrșit curăţindu-să srsquoau unit cu Dumnezeu Și din ce fealiu era ce fealiu srsquoau făcut ndash cuvintele lui ceale de dragoste cătră Dumnezeu făcute icircl arată de aicea Carele și bogoslo-vind zice la sfacircrșit și pentru icircngeri
Cuvacircntul 28lt713vgtCarea iaste nemăsurata milostivirea
ta MacircntuitoriuleCum mrsquoai icircnvrednicit mădulariu al tău a
mă facePre mine cel necurat cel nestacircmpărat cel
curvariuCum mrsquoai icircmbrăcat icircn podoabă preastrălu-
cităCarea fulgeră cu raze de nemurireȘi lumină pre toate mădulările meale le faceCă trupul tău cel preacurat și DumnezeescFulgeră tot cu focul Dumnezeirii taleFrămacircntat fiind și amestecat negrăitDeci pre acesta și mie mi l-ai dăruit
Dumnezeul mieuCă icircntinatul și stricăciosul acesta vas
Cu preacuratul și preaneicircntinatul tău trup unindu-să
Și amestecacircndu-să sacircngele mieu cu sacircngele tău
Știu că mrsquoam unit și cu Dumnezeirea taȘi mrsquoam făcut trup al tău preacuratMădulariu strălucit mădulariu sfacircnt și ade-
văratMădulariu de departe lucitoriu și luminos
și strălucitoriuVăz frumseaţa văz strălucirea Oglindesc lumina darului tăuȘi de negrăita rază și strălucire mă spăimacircn-
tezȘi-m es din minţi cunoscacircndu-mă pre si-
nemi din ce fealiuIcircn ce fealiu mrsquoam făcut o minuneȘi mă cucernicesc și de sinemi mă rușinezȘi ca pre tine icircnsuţ și mă cinstesc și mă
temȘi nu mă domiresc rușinacircndu-mă cu totulȘi unde voiŭ ședea și de cine mă voiŭ apro-
piiaȘi unde pre mădulările tale le voiu mai plecaIcircntru care lucruri icircntru care fapte cu totulLe voiu unelti pre aceastea icircnfricoșatele și
DumnezeeștileDă-mi să grăesc și să lucrez acealea ce zicO Ziditoriule și Formăluitoriule și
Dumnezeul mieult714gtCă deaca acealea care le grăesc cu lu-
crul nu le icircmplinescMrsquoam făcut aramă ce răsună icircn zadar tareȘi sacircnt nesimţitoriu cătră sunetul loviturilorCi să nu mă lași nici să mă părăseștiNici să mă lași să mă rătăcesc Macircntuitoriul
mieuPre mine cel ticălos și cel sărac și cel streinCela ce cu nenumăraţi talanţi sacircnt datoriu ţieCi precum dedemult așa și acum fă CuvinteCă atuncea de moștenire și de tot pămacircn-
tul Părintesc
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
95
De tată de fraţi de mumă de ai săi de streini
Și de toate cealelalte rudenii și priiateniRăzliţindu-mă pre mine cela ce eram pă-
cătosȘi decacirct toţi aceștea mai prost Macircntuito-
riuleȘi mrsquoai luat icircntru preacuratele tale braţePre mine cela ce nemulţemitoriu mrsquoam
arătat bunătăţilor taleAșa și acum miluiaște-mă icircndurateAșa iar mai ales mai mult o Dumnezeul
mieuȘi să te milostivești și să mă păzeștiȘi pre pornirile macircniei meale să le icircmblacircn-
zeștiȘi destoiniceaște-mă să sufăr cu icircndelungă-
răbdareToată ispita și scacircrba vieţiiCacircte miem icircmi pricinuesc cu rea cugetareCu cacircte firea cea pizmătareţă a dracilor mă
ispiteașteȘi cei neputincioși din fraţii miei aceșteaCu lucrul și cu cuvacircntul icircmi pricinuesc mie
aoliograve vaiŭ mieCă mădulările meale mă cheltuesc pre mineȘi mă chinuesc pentru icircnsăș aceastea iarășȘi mă port de picioare cap cu soartă luacircnd
să fiuȘi umblu cu picioarele goale și cu mărăcini
mă icircnghimpezȘi foarte mă doare și nu pociŭ suferi du-
reareaLa cealea din nainte unul din lt714vgtpicioa
rele meale pacircșașteȘi iarăș celalalt icircnapoi să icircntoarceAicea și acolograve mă tacircrăsc și mă tragȘi de jur icircmprejur mă icircmpiiadec și cad josDeci a urma tuturor nu pociŭA zăcea iaste lucru rău și a umbla așaMai rău iaste decacirct a zăcea că greu lucru
iaste cu adevărat
Ca cela ce pre toate cealelalte primejdii le covacircrșaște
Doamne dă-mi umilinţă și placircngereȘi icircnvredniceaște-mă icircntru icircntunearecul
vieţiiȘi icircn lumea aceasta icircn locul cel de scacircrbăSă-ţ slujesc ţie și bine să-ţ argăţescȘi sfintele tale porunci să le păzescMulţemesc ţie că mi-ai dat mie să viezȘi să te cunosc și să mă icircnchin ţie
Dumnezeul mieuCă acest lucru iaste viiaţă ca adecă să te cu-
noască pre tineSingur Dumnezeu și ziditoriu și făcătoriu
al tuturorNenăscut nezidit fără de icircnceput singurȘi pre Fiiul tău carele din tine srsquoau născutȘi pre Sfacircntul Duh carele din tine să pur-
ceadePre icircntrutot-cacircntata Troiceasca unimeCăriia a ne icircnchina cu blagocestie și a-i slujiMai presus de toată ceaialaltă slavă iasteMăcar pămacircntească măcar cerească de ai ziceCă ce lucru Icircngerilor ce și ArhanghelilorDomniilor Heruvimilor și SerafimilorȘi tuturor celoralalte Oști CereștiLe iaste slavă sau lumină de nemurireSau bucuriia sau strălucirea vieţii ceii ne-
materiialniceFără numai una Lumina Sfintei Troiţelt715gtCarea să desparte icircn trei fără de despăr-
ţireCarea iaste una icircn trei haractiruriCunoscută necunoscut atacircta cacirct voiașteCă nici să poate zidirea pre ZiditoriulAșa tot să-l cunoască precum icircnsuș să știe
pre sineș dupre fireCi dupre dar văd și icircnţelegToţi Icircngerii și toată firea cea zidităIcircnsă nu ajung nici prind ci icircnţelegPrecacirct a să cunoaște și a să arăta va voi
C U V Acirc N T U L 2 8
96
Celor orbi lumina sau și celor ce văd cu adevărat
Că ochiul fără de lumină nu veadeCi și pre vedeare dela lumină o iaCă dela dacircnsa și srsquoau ziditMăcar zidire netrupească măcar trupească
vei ziceVei afla că pre toate le-au făcut DumnezeuCeale ce-s icircn ceriuri ori ce și vei auziCeale de pre pămacircnt și ceale ce-s icircntru
adacircncuriȘi a tuturor acestora una le iaste viiaţa și
slavaUna dorirea și una icircmpărăţiiaBogăţiia bucuriia cununa biruinţa paceaȘi toată ceaialaltă bună-cuviinţă iasteCunoștinţa icircnceputului și a priciniiDe unde srsquoau adus icircntru fiinţă și srsquoau făcut
toateAceasta iaste alcătuirea celor de sus și a ce-
lor de josAceasta iaste racircnduiala tuturor celor ce să
gacircndescAceasta iaste arătarea tuturor celor ce să vădPre aceasta o au avut Icircngerii stare icircntemeiatăLuacircnd și adăogacircnd cunoștinţă și frică mai
multăCacircnd au văzut pre satana căzindȘi pre cei supuși lui icircmpreună cu dacircnsul
pentru trufiiaCăci cacircţi numai au uitat lt715vgtpre aceastaAu și căzut fiindcă srsquoau făcut robi trufieiIar cacircţi iarăș pre aceasta o au avut icircntru cu-
noștinţăSă ușura cu frica și cu dragosteaLipindu-se de al loruș StăpacircnDe unde cunoștinţa stăpacircniriiȘi pre adăogirea dragostei o făceaCă și mai mult strălucirea carea fulgeraA Sfintei Troiţe și mai luminată o vedeaȘi aceasta iarăș pre toată altă icircnţeleagereO alunga și neschimbaţi icirci făcea
Pre cei ce fire schimbăcioasă la icircnceput luaseȘi icircntru icircnălţimile ceale Cerești petrecea
AL ACELUIAȘCum că cela ce al Sfacircntului Duh părtaș srsquoau făcut de lumina și de pu-tearea lui răpindu-să pre deasupra tuturor patimilor să poartă și nu să vatămă de dacircnsele cu apropiiarea
Cuvacircntul 29Ah ah ah Dumnezeule și Doamne atot-
ţiitoriuleCine să va sătura de frumseaţa ta cea nevă-
zutăCine să va umplea de neajungerea și ne-
prinderea taCine dupre vredniciia poruncilor tale va
călătoriȘi pre lumina feaţii tale o va vedeaMare și minunată neicircncăpacircndu-să nicide-
cumIcircn lumea aceasta greaoa și icircntunecoasaCarea pre cela ce o veade icircl lipseaște de lumeCu trupul ndash o taină streinăCine iaste carele pre zidul trupului său l-au
trecutCine-i carele au trecut stricăciunea cea ne-
guroasăȘi pre toată lumea părăsindu-o srsquoau as-
cunsOh de cunoștinţă și prostimea cuvintelorlt716gtCă unde srsquoau ascuns cela ce pre lume o
au trecutȘi afară de toate care veade srsquoau făcutSpune tu icircnţelepciune a icircnţelepţilor cea le-
pădatăCa să nu zic de Dumnezeu icircnnebunităPrecum zice Pavel și fieștecarele rob al lui
DumnezeuAcesta-i bărbat al doririlor DuhuluiAcesta cu trupul de trupuri apropiindu-să
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
97
Poate cu Duhul Sfacircnt să fieCa afară de lume și de trupurile acesteaNici poftă de patimă trupească iasteCi nepătimire oarecarea Cela ce pre aceas-
ta o au sărutatȘi viiaţă din sărutare au dobacircnditCă deși icircl veade cineva ca cum shimonosin-
du-săȘi cătră lucrare ca cum icircnsuș mergacircndIcircnsă mort pre trup cunoaște spre a lucra
aceastaNu zic fără de suflet prin care să mișcăCi afară de pofta cea rea Că dulceaţa nepătimirii ceii buneȘi lumina cea dintru dacircnsa carea mă săruta
negrăitPre toată mintea mea afară scoţindu-o o
răpeașteȘi goală pre dacircnsa ţiindu-o icircn macircnă nema-
teriialnicăA cădea nu mă lasă pre mine din dragostea
luiSau a gacircndi vreun gacircnd de icircmpătimireCi mă sărută neicircncetat și necurmatȘi dorul de tot arde sufletul mieuȘi nu iaste icircntru mine altă simţireCă cu cacirct pacircinea cea preacurată decacirct gu-
noiulIaste mai cinstită și mai dulceCu atacircta mai mult cu neasemănare ceale de
susDecacirct ceale de jos celor ce bine au gustatRușinează-te o icircnţelepciunea lt716vgticircnţelepţilorCea cu adevărat de cunoștinţă lipsităCă prostimea cuvintelor noastreCu lucrul are pre icircnţelepciunea cea adevăratăCare de Dumnezeu să apropie și să icircnchinăDe la carele să dă toată icircnţelepciunea vieţiiPrin carea de iznoavă mă zidesc sau și mă
icircnDumnezeescVăzind pre Dumnezeu icircn veacii veacilor
amin
AL ACELUIAȘMulţemire cătră Dumnezeu pen-tru darurile de care srsquoau icircnvrednicit dela dacircnsul Și cum că icircnfricoșată iaste și Icircngerilor vredniciia Preoţi-
ei și a IgumenieiCuvacircntul 30
Eu deși voesc o Stăpacircne să grăesc nu pociŭCă ce și voiŭ mai grăi necurat fiindȘi cu gacircndurile și cu faptele și cu socotea-
lele toateIcircnsă la suflet mă rănesc mă arz la ceale din
lăuntrul mieuPoftesc să grăesc ţie măcar cacirct de puţin o
Dumnezeul mieuCă văz că știi pre ale meale ca un Dumnezeu
al mieuCă toate mădulările trupului și ale sufletu-
lui mieuLe-am pacircngărit din naștere tot fiind păcatSămuesc mila și iubirea de oameniȘi bunătăţile tale ceale multe pre care cu
mine le-ai lucratȘi fără de glas mă fac puţin de și nu moriŭȘi mă necăjesc neicircncetat și mă icircntristez ti-
călosulCă nevreadnic sacircnt de toate bunătăţileCacircnd icircmi viu icircntru sinemi și cu mintea
voiŭ voigraveSă socotesc Hristoase mulţimea răotăţilor
mealelt717gtȘi cum că nici o bunătate nrsquoam lucrat icircn
viiaţă ndash Icircnsă icircn locul muncilor și al macircniei tale ceii
dreaptePre care aș fi vrut să le pătimesc căci mult
te-am scacircrbitTu mai ales de atacirctea bunătăţi acum mrsquoai
icircnvrednicit ndash Viu icircntru deznădăjduire Mi-i frică de ju-
decata ta
C U V Acirc N T U L 2 9 - 0
98
Căci și mai mult adaog greșale totdeaunaȘi de mila ta cea multă și de iubirea de oa-
meniTremur să nu o schimb icircntru macircnie de mai
mare muncăCă făcacircndu-mi-să bine de la tine nu mai
mulţemesc ţieRob fiind rău al tău bunului StăpacircnDeci toate cealelalte Doamne pre răbdare
o arătaCare pre nădeajdea vieţii veacinice mi-o
pricinuiaPentru care mă și bucuram foarte precum
știi singurBizuindu-mă la bunătatea și la mila taCă pentru aceasta din toată lumea mrsquoai ră-
dicatȘi de toţi mrsquoai răzliţit și de rudenii și de
priiateniCa și să mă miluești și să mă macircntuești
Hristoase al mieuDe aceasta adeverindu-mă deplin dela da-
rul tăuAveam bucurie neicircmplinită și ltnăgtdeajde
icircntemeiatăIar pre ceale doao care-s pre urmă cum le
voiŭ spune nu știuCare icircntru mine bine ai voit să se facă icircm-
păratul mieuȘi pre sufletul mieu și pre minte de cuvacircnt
o lipsescȘi pre lucrări le icircncetează și pre toate cu-
getărileIcircncă și cu mărimea slavei tale mă icircngreoiazăȘi mă pleacă pre mine Macircntuitoriul mieu
să icircncetez puţinȘi nimic să grăesc nimic să fac nici să mă
apuc de aceasteaȘi nu mă domiresc icircntru sinemi și minu-
nacircndu-mă mă scacircrbescCum unor lucruri ca acestora lt717vgtnegrăite
pre sinemi
Mrsquoam dat să slujesc și să liturghisesc tică-losul
La care Icircngerii să icircnfricoșază fără de sfială să caute
Prorocii srsquoau temut icircndată ce au auzitSlava cea neajunsă și neicircnţeleasă și iconomiiaApostolii și Mucenicii și mulţimea Daacutesca-
lilor Chiuesc și strigă pre sineși nevreadniciArătat propoveduindu-se tuturor celor din
lumeaDar cum eu cel nestacircmpărat și cum eu
curvariulȘi cum eu smeritul mrsquoam icircnvrednicit să mă
facAl fraţilor igumen Și al Dumnezeeștilor
taacuteiniSfinţit lucrătoriu Și slujitoriu al preacura-
tei TroiţeCă unde să pune pacircinea și vinul să toarnăIcircntru numele trupului tău și al sacircngelui
tău CuvinteAcolograve ești tu icircnsuţ Dumnezeul mieu și
Cuvacircntul Și aceastea trup al tău și sacircnge cu adevărat
să facCu venirea Duhului și cu putearea celui
preaicircnaltȘi icircndrăznind ne apucăm de Dumnezeu
cel neapropiiatIar mai vacircrtos de cela ce lăcuiaște icircn lumină
neapropiiatăNu numai firii aceștiia stricăcioasei și ome-
neștiiCi și tuturor oștilor celor gacircndite ale IcircngerilorDeci acesta-i cel negrăit acesta-i cel mai
presus de fireȘi lucru și apucare care mrsquoam racircnduit să-l facAcesta mă pleacă și pre moarte icircnaintea
ochilor să o văzDe unde lăsindu-mă de a mă icircndulci de cu-
tremur mrsquoam cuprins
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
99
Știind că acest lucru cu neputinţă icircmi iaste mie socotesc că și tuturor
Ca dupre vrednicie să slujască și viiaţă așa să aibă
Icircngerească icircn trup iar mai ales mai presus de Icircngeri
Ca dupre cum Cuvacircntul au lt718gtarătat și adevărul iaste
Și mai apropiiat decacirct dacircnșii să se facă cu vredniciia
Fiindcă și cu macircinile să atinge și cu gura mănacircncă
Pre acela căruia aceia icircnfriltcogtșindu-se cu cutremur icirci stau icircnainte
Iar osacircnda fraţilor pre carii mrsquoam racircnduit să-i pasc
Care suflet o va purta Care minte va fi icircn-destulată
Ca neosacircndit să ocacircrmuiască pre socoteala unuia fieștecăruia
Și pre toate ceale dela sineș nelipsit să le aducă icircn mijloc
Și să se scape pre sineș de judecata și osacircn-direa acelora
Nu mi să pare mie cum că iaste cu putinţă la oameni acest lucru
Deci mă plec și voesc mai bine ucenic să fiuȘi voii unuia să slujesc și cuvintele unuia să
le ascultȘi pentru acesta unul numai seama să dauDecacirct năravurilor și voilor celor mulţi să
slujescȘi pre socotealele acestora să le iscodesc și
sfaturile să le afluȘi faptele și gacircndurile mai mult să le cercFiindcă și pre mine judecată mă așteaptă și
seamă voiŭ să dau Pentru acealea care au greșit aceia pre carii
a-i paște euCu socoteli negrăite ale Dumnezeului tu-
turor mrsquoam ales singurCă fieștecarele să va judeca și seamă negre-
șit va da
Pentru ceale ce au lucrat el ori bune ori realeȘi cuvacircnt pentru fieștecarele singur eu voiŭ
să dauȘi cum voesc să mă macircntuesc sau cum să
mă miluescCela ce nici măcar pentru sufletul mieu cel
ticălosNu am nicidecum să arăt vreun lucru de
macircntuireCă deplin icircncredinţează-te că nu am ce să
grăescCă nici am lucrat cacircndva vreun lucru mic
sau marePrin carele mă voiŭ macircntui de lt718vgtfocul cel
veacinicCi o iubitoriule de oameni Macircntuitoriule
icircndurate milostiveDă-mi mie smeritului Dumnezeiască pu-
teare ca cu cuvacircntulPre fraţii pre carii mi i-ai dat să-i pasc icircntru
priceapereSă-i povăţuesc la pășunile legilor tale celor
DumnezeeștiȘi să-i macircntuesc icircntru lăcașurile Icircmpărăţiei
ceii de susIcircntregi nevătămaţi străluciţi cu frumsea-
ţea faptelor buneȘi vreadnici icircnchinători ai icircnfricoșatului
tău ScaunȘi pre mine nevreadnicul ia-mă din lumeDeși sacircnt icircmpistrit cu multe rane ale păca-
telorDar icircnsă slujitoriu-s al tău icircmpreună și ne-
treabnic robȘi cu ceatele celor aleș cu judecăţile care
cunoștiIcircnnumără-mă icircmpreună cu ucenicii mieiCa toţi icircmpreună să vedem slava ta cea
DumnezeiascăȘi icircntru negrăitele tale Hristoase bunătăţi
să ne desfătămCă tu ești icircndulcirea hrana și lauda
C U V Acirc N T U L 0
100
Celor ce fierbinte te iubesc pre tine icircn vea-cii veacilor amin
AL ACELUIAȘPentru vedearea Dumnezeeștii Lu-mini ceiia ce srsquoau făcut lui Și icircn ce chip Dumnezeiasca Lumină nu să coprinde de icircntunearec Icircntru care și pentru covacircrșirea descoperirilor spacircimacircntacircndu-să icircș aduce aminte de neputinţa omenească și să osacircn-
deaște pre sineșCuvacircntul 31
Cum voiŭ zugrăvi Stăpacircne vedearea feaţii tale
Cum voiŭ spune netacirclcuita privire a frum-seaţii
Cum pre acela pre carele lumea nu-l icircncape glas de limbă icircl va icircncăpea
Cum va putea cineva să tacirclcuiască iubirea ta de oameni
lt719gtCă șăzind eu icircntru lumina luminării ce-m lucea mie
Și-m lumina icircntunearecul nopţii și neguraMi să părea că sacircnt icircntru lumină luacircnd
aminte la citireȘi zicerile ce fealiu cercacircndu-le și privind
sintaxiacutesurile și alcătuirileDeci cacircnd eram Stăpacircne icircndeletnicindu-
mă icircntru aceasteaIcircndată te-ai arătat de sus mult mai mare de-
cacirct soareleȘi strălucind din Ceriuri pacircnă la inima meaIar pre cealelalte pre toate ca pre un icircntu-
nearec adacircnc le vedeam că sacircntȘi stacirclp icircn mijloc era luminos carele pre tot
aerul icircl tăiaȘi ajungea dela Ceriuri pacircnă la mine tică-
losulȘi icircndată am uitat lumina lihnaacuteriului
De casă nu-mi mai aduceam aminte că sacircnt icircnlăuntru
Și cacircnd mi să părea că icircn aerul icircntunearecu-lui șădeam
Icircnsă și pre icircnsuș trupul l-am uitat cu totulGrăiam ţie și acum grăesc dintru adacircncul
inimii mealeMiluiaște-mă Stăpacircne miluiaște-mă singurePre mine carele nicidecum niciodată nrsquoam
slujit ţie MacircntuitoriuleCi te-am tot icircntăracirctat din tacircnără vacircrstăPre toată trupeasca și sufleteasca răotate o
am lucratȘi păcate am lucrat fără de măsură de ne-
cuvioaseMai presus decacirct toţi oamenii mai presus
decacirct toate dobitoaceleTacircracirctoarele și pre toate hiiarăle prea le-am
scovacircrșitDeci icircntru mine iaste trebuinţă să-ţ arăţ tu
mila taCarele și am păcătuit nebuneaște mai mult
decacirct toţiCă tu icircnsuţ ai grăit că nu au trebuinţă de
vindecareCei sănătoși Hristoase ci cei boacutelnaviPentru aceaia ca pre unul ce sacircnt foarte
boacutelnav și lenevosAșa mila ta cea multă varsă-o lt719vgtpreste
mine CuvinteCi o fala luminii Ci o mișcări de focCi o icircncungiurări de văpae icircntru mine ti-
călosulCare de la tine și dela Slava ta să lucreazăIar Slavă a ta eu pre Duhul tău icircl știu și-l zicCel Sfacircnt cel de o fire de o cinste CuvinteCel de un neam de o slavă de o fiinţă singurCu Tatăl tău și cu tine Hristoase o
Dumnezeul tuturorŢie icircnchinacircndu-mă icircţ mulţemesc că mrsquoai
icircnvrednicit
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
101
Măcar cacirct de cacirct de puţin să cunosc Stăpacirc-nirea Dumnezeirii tale
Mulţemesc că icircnsuţ șăzind eu icircntru icircntu-nearec
Te-ai descoperit mie ai strălucit și a vedea mrsquoai icircnvrednicit
Lumina feaţii tale cea nesuferită tuturorPetreceam șezind icircntru icircntunearec icircn mij-
loc știuȘi icircn mijlocul acestuia fiind eu mie celui
cu icircntunearec acoperitTe-ai arătat lumină mrsquoai luminat tot cu
toată luminaȘi mrsquoam făcut lumină icircn noapte icircn mijlocul
icircntunearecului fiindNici icircntunearecul pre lumina ta o au co-
prins toatăNici lumina au gonit pre icircntunearecul cel
văzutCi amestecate fiind neturburate cu totul și
icircmpărţiteDeparte una de1 alta dupre cuviinţă nu
amestecate nicidecumIcircnsă icircntru aceaiaș dată pre toate le icircmpli-
nesc precum socotescAșa sacircnt icircntru lumină icircn mijlocul icircntunea-
recului fiindȘi așa iarăș icircntru icircntunearec icircn mijlocul
Luminii petrecacircnd ndash Iată și mijlocul icircntru lumină iată și mijlo-
cul icircntunearecului ndashȘi zic Cine-m va da mie să aflu lumină icircn
mijlocul icircntuneareculuiPre carea nu o icircncape să o lt720gtpriimească icircn-
lăuntru că cum o va icircncăpea icircntuneareculLumină-i icircnlăuntru și nu va fugi ci va ră-
macircnea icircn mijloculLuminii icircntunearec ndash o icircnfricoșată minu-
ne cea văzutăIcircndoit de icircndoiţi ochi ai trupului și ai su-
fletului
1 Icircn manuscris bdquode deldquo (ned)
Auzi acum ceale icircnfricoșate ale icircndoitului Dumnezeu icircţ zic ţie
Și ca cătră un om icircndoit cătră mine făcuteAu luat asupră-ș trupul mieu și mi-au dat
mie pre Duhul săuȘi mrsquoam făcut și eu Dumnezeu dupre darul
cel DumnezeescCu punerea fiiŭ icircnsă al lui Dumnezeu o
vrednicie o SlavăCa un om scacircrbindu-mă pre sinem mă ti-
căloșescȘi pre a mea neputinţă o cunosc și suspinȘi-s cu totul nevreadnic de a mai trăi pre-
cum bine știuIcircnsă darului lui Dumnezeu bizuindu-mă și
icircnţelegacircndFrumseaţă pre carea mi-o au dat-o mie mă
veselesc văzindu-oDeci ca un om adecă știu că nimic din ceale
Dumnezeești nu văzȘi de ceale nevăzute cu totul sacircnt răzliţitIar dupre punerea de fiiŭ mă văz pre sinemi
Dumnezeu făcutȘi văz și părtaș mă fac celor neajunseCa un om nimic nu am din ceale icircnalte și
DumnezeeștiIar ca un miluit acum cu bunătatea lui
DumnezeuAm pre Hristos făcătoriul de bine al tuturorPentru aceaia iarăș Stăpacircne rugacircndu-mă
caz la tineSă nu mă scap de nădejdile meale ceale icircn-
tru tine nicidecumȘi de petreacerea și cinstea și Slava și icircm-
părăţiiaCi precum acum mrsquoai icircnvrednicit să te văz
MacircntuitoriuleAșa și după moarte dă-m mie să te văz pre
tineNu zic cacirct și icircn ce fealiu milostive ci cu
blacircndeaţe cu milostivire
C U V Acirc N T U L 1
102
Cu ochiul tău cel milostiv lt720vgtprecum și acum mă vezi
Și de bucuriia ta mă umpli și de dulceaţă Dumnezeiască
Așa făcătoriule și ziditoriul mieu acoperi-mă cu macircna ta
Și să nu mă părăsești și să nu ţii minte rea-lele meale
Nemulţemirea mea cea multă Stăpacircne să nu o cumpănești
Ci icircnvredniceaște-mă și pre mine icircntru lu-mina ta pacircnă icircn sfacircrșit
Și icircn calea poruncilor tale fără de pregetare să umblu1
Și icircntru icircnsăș lumina macircinilor tale preami-lostive
Să-m puiŭ și să-mi dau Duhul mieu izbă-vindu-mă de vrăjmași
De icircntunearec de foc de muncile ceale veacinice Cuvinte
Așa cel mult icircntru icircndurări și negrăit icircntru milă
Icircnvredniceaște-mă icircn macircinile tale să-m dau sufletul mieu
Precum și acum icircn macircna ta sacircnt Macircntui-toriule
Deci să nu-mi icircmpiiadece păcatul calea meaSă nu o curmeaze să nu mă zmulgă din
macircna taCi rușineaze-se cumplitul Stăpacircnitoriu și
de suflete stricătoriulIcircn palma ta Stăpacircne văzindu-mă că sacircntPrecum și acum nici aproape de mine nu
icircndrăzneaște să vieVăzindu-mă de darul tău acoperit fiindSă nu mă osacircndești Hristoase icircn iad să nu-
mi dai bracircnciSă nu pogori icircntru adacircncul morţii sufletul
mieuCă nu icircndrăznesc să numesc numele tău
1 Icircn manuscris blpara (ned)
Eu cel icircntinat cel pacircngărit și cu totul ne-curat
Să nu să desfacă pămacircntul și să mă icircnghiţă pre mine călcătoriul de leage Cuvinte
Carele nici a trăi nici a grăi nicidecum nu sacircnt vreadnic
Și foc să nu să pogoare preste mine și nu-maidecacirct să mă lingă
Cacirct nici să mă iarte să zic laquoDoamne milu-iaște-măraquo
lt721gtNu cel mult icircntru icircndurări cel cu firea iubitoriu de oameni
Să nu voești a icircntra cu mine la judecatăCă ce voiŭ grăi cu totul păcat fiindDeci ce și aș zice cacirct de puţin eu cel osacircnditCela ce din pacircntecele maicii meale nenu-
mărate am greșit ţieȘi pacircnă acum sacircnt nesimţitoriu cătră icircnde-
lunga icircngăduireCela ce de nenumărate ori icircntru adacircncul
iadului mrsquoam pogoracirctȘi de acolograve cu Dumnezeiască bunătatea ta
afară am fost tras Cela ce mădulările și cărnurile trupului
mieu și ale sufletuluiCu totul le-am icircntinat ca nimenea altul
din cei din viiaţăCel icircndrăcit icircndrăgitoriu fără de rușinare al
dezmirdărilorȘi rău și viclean cu răotatea sufletuluiCela ce o poruncă a ta Hristoase nu o am
păzitCe voiŭ răspunde ţie și ce voiŭ și zice cătră
tineCu ce fealiu de suflet voiŭ suferi mustrările
tale o Dumnezeul mieuDeaca fărădelegile meale și faptele le vei
dezgoliO icircmpărate nemuritoriule să nu le arăţi
pre aceastea tuturorCă mă icircnfiorez și gacircndind lucrurile tinerea-
ţelor meale
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
103
Iar a le spune de frică lucru iaste plin plin și de rușine
Că deaca vei voigrave pre aceastea să le descoperi tuturor
Mai rea decacirct toată munca va fi rușinea mea
Că cine desfracircnările meale și cine nestacircm-părările
Cine pre necuratele sărutări cine pre uracircte-le meale fapte
Icircntru care și acum mă pacircngăresc cacircnd pre aceastea icircn minte le iau
Văzindu-le nu să va spăimacircnta văzindu-le nu să va icircnfricoșa cu totul
Văzindu-le nu va striga și nu icircndată icircș va icircntoarce vederile
Și laquoRădicăraquo nu va zice laquoStăpacircne pre ne-curatul acestaraquo
Și laquoPorunceaște să i să leage macircinile lt721vgtși picioarele ticălosului
Și să se arunce degrab icircn focul cel icircntunecatSă nu mai fie văzut de noi adevăraţii robii
tăiraquoCu adevărat dupre vrednicie Stăpacircne cu
adevărat dupre dreptate iaste aceastaȘi aceia toţi vor grăi și tu icircnsuţ vei faceȘi icircn foc voiŭ fi aruncat eu nestacircmpăratul
și curvariulCi tu cela ce te-ai pogoracirct pre nestacircmpă-
raţi și pre curvari să-i macircntueștiSă nu mă rușinezi Hristoase icircn zioa judecăţiiCacircnd pre oile tale de-a dreapta ta le vei puneȘi pre mine icircmpreună cu caprele1 de-a stacircn-
ga taCi lumina cea preacurată lumina feaţii taleSă acopere lucrurile meale și goliciunea su-
fletului mieuȘi să mă icircmpodobească luminat ca cu icircn-
drăznealăȘi fără de rușine cu oile ceale de-a dreapta
să mă număr
1 Icircn manuscris bdquocapreleleldquo (ned)
Și icircmpreună cu dacircnsele să te slăvesc icircn vea-cii veacilor amin
AL ACELUIAȘIcircn ce chip srsquoau arătat Dumnezeu lui ca lui Stefan și ca lui Pavel Apostoli-lor aicea Părintele (nostru Simeon)
spăimacircntacircndu-să povesteașteCuvacircntul 32
Ce iaste minunea cea noao carea și acum să face
Dumnezeu și acum oare voiaște să se arate păcătoșilor
Cela ce dedemult srsquoau suit sus și au șezut icircn Scaunul
Cel Părintesc icircn Ceriu și iaste ascunsCă srsquoau ascuns dela ochii Dumnezeeștilor
apostoliȘi singur după cum am auzit Stefan după
aceasteaCeriurile deșchise le-au văzut și atuncea au
zisVăz pre Fiiul stacircnd de-a dreapta SlaveiPărintelui și icircndată ca cum ar fi grăit hulăSrsquoau icircmproșcat cu pietri de la lt722gticircnvăţătorii
legiiȘi au murit dupre leagea firii și trăiaște icircn
veaciIcircnsă el era Apostol era și SfinţitȘi plin tot de Duhul cel prea SfacircntȘi icircnceputul Propovedaniei și mulţime a
necredincioșilorCarii credea lui Hristos prin ApostoliȘi lua darul care era dar al CredinţiiIar acum ce oare voiaște lucrul acesta streinulCare icircntru mine să face Și ce ar voigrave să fieIcircnfricoșata icircnspăimacircntare a lucrului celui
ce acum să săvacircrșașteCare iaste chipul iubirii de oameni care
acum să arată
C U V Acirc N T U L 1 - 3 2
104
Streină bogăţie de bunătate alt izvor de milăCare mult mai mult dar are decacirct ceale ce
dedemult srsquoau făcutCă mulţi srsquoau miluit cu Dumnezeiasca iu-
bire de oameniIcircnsă și eu aducea al lor oarece adecă Cre-
dinţaOri și alte fapte bune și lucrări priimite și
lăudateDar eu de toate aceastea pre sinemi lipsitCunoscacircndu-mă mă spăimacircntez și a suferi
nu pociŭPre ceale făcute icircntru mine cel curvariu
din matcăDe la Dumnezeu cela ce au zidit cu cuvacircn-
tul toată zidireaPre care mă icircnfiorez și a le gacircndi ndash dar cum
și cu cuvacircntul să le scriuCare cuvacircnt le va tacirclcui care limbă le va
povestiCare buze le va grăi [pre cele] care icircntru
mine să vădFăcacircndu-se și săvacircrșindu-se preste toată zioaCă și icircntru icircnsăș noaptea și icircntru icircnsuș icircn-
tuneareculVăz pre Hristos Ceriurile cu icircnfricoșare
deșchizindu-mi mieȘi pre el icircnsuș plecacircndu-să și arătacircndu-să mieIcircmpreună cu Tatăl și cu Duhul cu Lumina
cea icircntreit-Sfacircntălt722vgtUnul fiind icircntru ceale trei și icircntru unul
ceale treiCarele și mai mult decacirct Soarele luminează
sufletul mieuȘi de tot icircmi străluceaște mintea carea era
icircntunecatăCă deaca l-ar fi văzut mintea mea dintru
icircnceput ar fi văzutCi oarbă era creadeţi și nu-l vedeaȘi pentru aceasta mai mult mă spăimacircntea-
ză minunea
Cacircnd văz cum pre ochiul minţii meale icircl deșchide
Și cum icircm dă să-l văz și cum văzut iaste de mine
Că el lumină icircntru lumină să arată celor ce-l văd
Și cei ce-l văd icircntru lumină iarăș pre dacircnsul icircl văd
Că icircntru lumina Duhului icircl văd cei ce-l vădȘi cei ce icircntru aceasta văd aceia văd pre FiiulȘi cela ce pre Fiiul srsquoau icircnvrednicit să-l vază
pre Tatăl veadeȘi pre Tatăl cel ce icircl veade negreșit icircmpreu-
nă cu Fiiul icircl veadeCare lucru și acum după cum să zice icircntru
mine să săvacircrșașteȘi pre ceale neicircnţelease nici cacirct de puţin mă
icircnvăţȘi acum de departe văd frumseaţele ceale
nevăzuteDe neapropiiata lumină de nesuferita SlavăIcircnspăimacircntacircndu-mă foarte și de cutremur
cuprins fiindIcircnsă ca o picătură dintru-n adacircnc văzȘi ca icircntrrsquoo picătură totul apelor să aratăCe fealiu iaste cu feliurimea și icircn ce fealiu
dupre chipCa din marginea poalei pre toată ţesăturaȘi din unghii precum zic hiiara leul să cu-
noașteAșa pre totul icircntru puţin sărutacircndu-l icircl văzPre dacircnsul și aceluia adecă lui Hristos și
Dumnezeului mieu mă icircnchinȘi aș fi avut icircnaintea mea o lt723gtmică macircn-
gacirciareCă nu voiŭ fi ars de tot și că nu voiŭ fi chel-
tuit de văpaeCa ceara de foc precum au zis ProroculCăci departe eram eu de focul cel neapro-
piiatȘi căci stam icircn mijlocul icircntunearecului și
căci mă ascundeam icircntru acesta
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
105
De unde ca dintrrsquoo mică gaură văzindu-l mă uimiiam
Icircntru acesta petrecacircnd eu și cu mintea icircn-deletnicindu-mă
Și ca cum icircn Ceriu păracircndu-mi-să că mă uitam
Și tremuracircnd ca nu mai mult arătat fiind să mă lingă
Am aflat pre icircnsuș acela pre carele de depar-te icircl vedeam
Pre carele și Stefan l-au văzut ceriurile deș-chizindu-se
Și Pavel iarăș mai pre urmă văzindu-l srsquoau orbit
Tot ca niște foc icircntru adevăr icircn mijlocul ini-mii meale
Deci spărltigtindu-mă de minune și tare suspinacircnd
Mrsquoam spăimacircntat tot slăbănogindu-mă tot nedomirindu-mă
Și nesuferind Slava cea nesuferită mrsquoam icircn-tors
Și icircn noaptea simţirilor celor de aicea am fugit
Și acoperindu-mă cu gacircndurile mrsquoam as-cuns icircntru aceastea
Ca icircntru un mormacircnt icircntracircnd și icircn loc de piiatră
Pre trupul acesta preagreul deasupra puin-du-l mrsquoam acoperit
Și mrsquoam ascuns cu părearea de cel ce pre-tutindenea iaste de faţă
De cel ce dedemult mrsquoau icircnviiat pre mine mortul și icircngropatul
Că icircngrozindu-mă și neputacircnd să văd slava lui
Am voit să icircntru și să rămacirciu icircn mormacircntDecacirct să fiu de tot ars și numaidecacirct să pierAcolograve cu adevărat șăzind mi să cade mie să
placircng neicircncetatȘi a mă tacircngui mi să cuvine mie curvariu-
lui căci pre cel dorit
lt723vgtL-am scăpat și mrsquoam făcut zăcacircnd icircn mormacircnt
Și trăind mort supt pămacircnt cu piiatră aco-perit
Viiaţă am aflat pre Dumnezeu icircnsuș carele dă viiaţa
Căruia să cuvine Slava și cinstea acum și icircn veaci
AL ACELUIAȘMulţemire cătră Dumnezeu pen-tru facerile de bine ceale dela dacircnsul făcute lui Și cearere ca să se icircnveaţe pentru ce aceia carii srsquoau făcut desă-vacircrșit icircntru fapta bună să slobod ca să se ispitească de la draci Și pentru cei ce să leapădă de lume icircnvăţătură
zisă dela DumnezeuCuvacircntul 33
Cunoști sărăciia mea vezi sirimăniacuteiaȘtii singurimea privești slăbiciunea meaȘi neputinţa mea Dumnezeul mieu carele
mrsquoai ziditNu nu o cunoști ci o privești și pre toate
le cunoștiVezi inimă smerită vezi-o zdrobităVezi-mă că la deznădăjduire mă apropiiu
Dumnezeul mieuȘi dă-mi dintru icircnălţime darul tău dă-mi
Duhul tău cel DumnezeescDă-mi pre Macircngacircitoriul Macircntuitoriule
trimite-l precum te-ai făgăduitTrimite-l și mie și acum celui ce șez aștep-
tacircndu-lIcircn foișor Stăpacircne mai presus cu adevăratDe tot lucrul cel pămacircntesc afară de toată
lumeaȘi pre tine te caut și pre Duhul tău icircl așteptDeci să nu icircntacircrziezi milostive să nu mă
treci cu vederea icircndurate
C U V Acirc N T U L 2 - 3 3
106
Să nu uiţi pre cel ce te caută cu suflet icircnsetatNici să mă lipsești de viiaţa aceasta pre
mine cel nevreadnicNici să te icircngreţoșezi de mine Dumnezeule
și să mă lt724gtpărăseștiPre măruntaele tale le puiu icircnainte pre
mila ta o icircntinz1
Și pre iubirea ta de oameni solitoare ţie o aduc
Nu mrsquoam ostenit nu am lucrat lucrurile dreptăţii
Niciodată nrsquoam păzit măcar una din porun-cile tale
Ci cu nestacircmpărare toată viiaţa mea o am chieltuit
Icircnsă tu nu mrsquoai trecut cu vedearea ci cău-tacircndu-mă mrsquoai aflat
Rătăcindu-mă mrsquoai icircntors din calea rătăciriiȘi pre preacuratele tale umere cu lumina
darului tău suindu-mă Hristoase mrsquoai purtat milostive
Și osteneală nu mrsquoai lăsat nicidecum să simţiuȘi odihnindu-mă ca icircntrrsquoo căruţă mieCu ușurătate mi-ai2 dat să călătoresc căile
ceale asprePacircnă mrsquoai așăzat iarăș icircn staulul oilor talePacircnă mrsquoai icircmpreunat și mrsquoai racircnduit cu ro-
bii tăiPropoveduesc mila ta laud milostivireaMulţemind mă minunez de bogăţiia bună-
tăţii taleȘi după ce mrsquoam chiemat icircnapoi de tine
precum srsquoau zis Dumnezeul mieuȘi acum de vreame că sacircnt precum mi să
pare cu totul robitȘi ţinut de dorirea ta și legat cu dragostea taMă uimesc mă spăimacircntez și a cunoaște
nu pociŭCum oare să atinge necaz de sufletul mieu
cel ticălos
1 Icircn manuscris bdquoicircntinzildquo (ned)2 Icircn manuscris mIumlaring (ned)
Cum scacircrba icircntră icircnlăuntru Cum pre mine tot mă turbură
Cum de dulceaţa ta mă lipseaște Dumnezeul mieu
Și de bucuriia ta mă răzliţeaște necazul ce-lor pămacircntești
Pentru ce pre mine cela ce atacircta am greșit și am păcătuit
Sau de ce pre cela ce te-au icircntăracirctat pre tine la multă vreame Hristoase al mieu
Icircl părăsești bunule și icircl lași ca mai mult să mă lt724vgtscacircrbesc
Decacirct mai nainte cacircnd sufletul mieu era pătimaș
Spune-mi și icircnvaţă-mă acum adacircncul jude-căţilor tale
Spune-mi și să nu te icircngreţoșezi de mine carele cu nevrednicie icircţ grăesc
Cela ce dedemult icircmpreună te-ai ospătat cu păcătoșii și cu curvele
Și icircmpreună ai cinat Stăpacircne cu curvarii și cu vameșii
Cătră aceastea Stăpacircnul mi-au răspuns și mi-au zis
Eu din lume pre tine ca pre un prunc pur-tacircndu-te
Icircn braţele meale te purtam ndash cu adevărat știi ceaia ce o zic
Eu și te icircnfășam pre tine tot cu toate mă-dulările
Și cu lapte te hrăniiam mai mult decacirct cu macircncare și băutură
Că negrăite sacircnt ceale pentru mine și cu totul netacirclcuite
Și la pedagog (adecă povăţuitoriu de copii) te-am dat ndash știi pre carele icircl zic
Și ca unui prunc mic ce creșteai icircn fiește-care ceas
Ţe-au slujit ţie bine te-au crescut dupre vrednicie
Holteiu acum te făcuseș și deaciia și tacircnăr
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
107
Și nu nu știi că icircnsumi de-a pururea cu tine eram
Și icircmpreună creșteam icircntru tine și te aco-periiam pre tine
Pacircnă ce toate vacircrstele bine le-ai trecutDeci acum nu holteiu și tacircnăr ci bărbat
mai ales cu adevăratFăcacircndu-te și desăvacircrșit cătră bătracircneaţe
acum povacircrnindu-teCum voești ca un prunc acum icircn braţe să
te porţiCum ceri să te icircnfeși și să te porţi iarășȘi cum cu lapte ceri să te hrănești și supt
pedagogSă fii tu ndash nu te rușinezi a zice aceastea
spune-miBărbat fiind tu altora slujaște și icirci hrăneașteȘi pre toate ceale cătră lt725gtcreașterea lor
găteaște-le și meșteșugeaște-leStăi și pune-te icircmprotiva vrăjmașilor și ră-
nindu-te răneaște-iȘtii pre carii dușmani icircţ zic ţie icircmprotiva
dracilor vei tăbăricircApucacircndu-i și biruindu-i bate-i fără de
cruţare căzind iarăș scoală-teCu săgeţile ceale slobozite și trimise iarăș
să nu-i cruţltigt a-i săgetaPre cei ce săgetează1 și asupra ta aceastea să
meșteșugescCi cacircnd cu deznădăjduirea te rănesc pre
tine aceiaCu nădeajdea carea dela tine să trimite ră-
nească-seȘi cacircnd cu urgiia pre tine te pumnesc și
cacircnd cu macircniia te bracircncescDe blacircndeaţa ta pălmuiască-se feaţele lorȘi afară scoaţă-se departe dela casa ta izgo-
nească-seCă au doară precum am zis prunc sau co-
pil ești
1 Icircn manuscris bdquosăceteazăldquo (ned)
Că au doară neputinţă de suflet și acum ias-te icircntru tine
Au doară slabă iaste și acum mintea ta cătră icircmprotiviri
Știi și să fugi de dușmani și iarăș și să-i bi-ruești pre dacircnșii
Că și bătacircnd războiu mă ai pre mine ajută-toriu și părtinitoriu
Și fugind acoperemacircnt icircntemeiat și tare mrsquoai căștigat pre mine
Și ce din ceale de pre pămacircnt te scacircrbeaște care dintru aceastea spune-mi
Aurul sau argintul sau pietri de ceale scumpe
Și cine-i mai strălucit decacirct mine sau cine-i carele străluceaște mai mult
Sau care piiatră iaste ca eu cu totul nepre-ţuită
Dar a ţarinilor lipsa sau a gracircului trebuinţaSau a vinului scădearea cu totul te turburăȘi care alt raiu iaste icircn ce fealiu sacircnt euSau pămacircntul celor de jos lt725vgtși curgătoa-
re iaste ca pămacircntul blacircnzilorȘi care pacircine-i gata sau care vin icircn lumeIcircn ce fealiu iaste darul mieu icircn ce fealiu
Duhul cel DumnezeescIcircn ce fealiu pacircinea vieţii pre carea eu o dau ndash Trupul și sacircngele mieu ndash celor ce cu curată
inimăȘi cu credinţă neicircndoită cu frică și cu cu-
tremurMă mănacircncă și mă beau gacircnditoriu și sim-
ţitoriuCare desfătare care bucurie care Slavă
spune-miIaste mai mare pre pămacircnt ca pre mine sin-
gur să mă veziPre mine singur ca icircntru o gacirccitură și ca icircn-
tru o oglindă să mă priveștiPre strălucirea singură a slavei meale să o veziȘi printrrsquoicircnsa să te icircnveţrsquo aceastea și mai
mult decacirct aceastea
C U V Acirc N T U L
108
Și cu deamăruntul că eu-s Dumnezeul zi-ditoriul tuturor
Să știi și să icircnţelegi că srsquoau icircmpăcat cu mineOmul cel ce ședea icircn groapa cea prea de josȘi fără de mijlocire vorbeaște ca un priiaten
cătră priiatenul săuPre racircnduiala și starea năimitului și frica
robiei covacircrșindu-oFără de osteneală slujindu-mi mie și cu
dragoste poslușindu-miPrin ascultarea poruncilor meale sineșin-
du-să mieNu zic ale celor ce pe plată icircm slujesc mieNici iarăș ale celor ce ca niște robi să apro-
pie la mineCi zic faptele priiatenilor și ale cunoscuţi-
lor și ale fiilor mieiCare și sacircnt aceastea scrie icircn scurtA te socoti decacirct toţi cei din lume mai prostNu numai decacirct cei icircmpreună-pustnici și
decacirct oamenii mireaniCi și decacirct păgacircnii pre sineţ lt726gtcu adevă-
rat mai răuA socoti cădeare din viiaţa cea vecinicăO mică călcare a unii porunci preamiciPre pruncii cei mici ca pre niște bărbaţi de-
săvacircrșitȘi a-i vedea și a te icircnchina lor ca unor prea-
slăviţiȘi celor orbi așijderea cinstea cea icircntocma
a le daFiindcă de sus văz eu faptele tuturor oame-
nilorȘi pre aceastea pentru mine a le face care și
iarăș scrie-leA nu avea asupra cuiva nicidecum icircntru
inima taPacircnă la o goală mișcare sau pacircnă la un mic
prepusA te ruga din suflet cu dureare de inimă șiDin milostivire pentru toţi cei ce-ţ greșesc
ţie
Așijderea și pentru cei ce unele ca aceastea icircndrăznesc icircmprotiva mea
Cu lacrămi ceracircndu-le icircntoarcerea lorIcircmpreună și a binecuvacircnta pre cei ce te blas-
tămă pre tineȘi a lăuda pre cei ce pentru pizma de-a pu-
rurea te ocărăscȘi pre cei ce te supără ca pre niște făcători
de bine a-i aveaIar pre cei ce nu să pleacă nici te ascultă pre
tineCa pre unii ce cu totul să leapădă de mine
Stăpacircnul lorSă te tacircnguești și să placircngi necurmat pre
carii să nu icircncetezi sfătuindu-iCă cela ce vă priimeaște pre voi pre mine
am zis că mă priimeașteIcircncă și cela ce vă ascultă pre voi negreșit
pre mine mă ascultăIar cela ce nu cu cutremur cuvintele meale
și dojenirile Le priimeaște și nu le icircmplineaște pre iale
pacircnă la moarteNu să va icircmpărtăși de slava mea cea veacinicăNici să va racircndui nici să va așăza icircmpreună
cu mine cel răstignitCarele am ascultat și mrsquoam supus Părintelui
mieu pacircnă la moarteNu să va așăza de-a dreapta nici
lt726vgticircmpreună moștenitoriuCu cei ce srsquoau răstignit pre eiși nu să va face
unul ca acestaDeci să nu icircncetezi sfătuindu-i Deci să nu
icircncetezi placircngacircndDeci să nu icircncetezi ceracircnd macircntuirea lorCă deaca te vor asculta și deaca să vor icircn-
toarceIcirci vei avea pre dacircnșii ca pre niște fraţi vei
dobacircndi mădulările taleȘi-i vei aduce pre dacircnșii adevăraţi ascultătoriCa și eu să-i priimesc prin tine și să-i pro-
slăvesc
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
109
Și Părintelui mieu icircmpreună cu tine ca niș-te daruri să-i aduc
Iar deaca nu să vor lepăda de voile saleDeaca nu vor defăima pre sufletele lor pre-
cum am zisDeaca nu să vor face morţi voilor saleȘi deaca icircntru voia ta nu vor trăi icircn viiaţăȘi prin a ta voia mea icircmplinindu-o și fă-
cacircndu-oTu nu-ţ vei piiarde plata ta nu te vei lipsi
de aceastaCi icircndoită pentru cea proastă eu pre aceas-
ta-ţ voiŭ da-oCă și neascultat fiind nu te-ai depărtat de
a grăiCi mai vacircrtos și te-au uracirct ci mai vacircrtos și
srsquoau icircntors despre tineȘi de uracircciune vreadnic socotit ai fost de
dacircnșii precum și pre mine mrsquoau uracirctOarecacircnd și acum icircncă printrrsquoicircnsele1 și
prin ceale aseamenea acestoraPrin niște lucruri ca aceastea voesc să-mi
slujască miePrin unele ca aceastea și prin ceale aseame-
nea acestora sacircrguiaște-teA bineplăcea mie că de aceastea foarte mă
veselescSă nu cinstești mai mult nelucrarea nici să
alegi mai mult nicidecumPentru folosul sufletului altceva din ceale
din lumeCă ce să va folosi cela ce dobacircndeaște lumeaSau cela ce pedepseaște pre cei ce sacircnt
icircntrrsquoicircnsa sau icirci icircnvaţălt727gtSau și cela ce macircntuiaște pre toţi deaca
și el nu să va macircntuiDar carele iaste sau cum pre alţii macircntuin-
du-i nu va macircntuiPre sufletul său ticălosul ci icircl va piiardeCela ce dezleagă și strică porunca mea a
Stăpacircnului tuturor
1 Icircn manuscris prin prin trotildensele (ned)
Și ca cum o calcă și printrrsquoicircnsa iase afarăȘi defaimă și calcă legile meale și sare pre-
ste porunciȘi din Staulul poruncilor și din gardul
acestora afarăFăcacircndu-să deaca va macircntui lumea și pre
cei din lumeStrein de mine și de oile meale departe va fiȘi mai ales căci pre gardul staulului l-au
stricatȘi oilor meale eșire nu prin singură ușa au
făcutȘi intrarea cea nedreaptă au dat hiiarălorUnul ca acesta să va osacircndi cu negrăită
osacircndă pentru toate oileȘi icircn doao să va tăia și focului și tartarului
să va daȘi a viermilor celor neadormiţ macircncare va
fi ticălosulCă aceasta au zis Tatăl prin Fiiul și Duhul Au grăit carele iaste gura StăpacircnuluiIcircngerii auzind au binecuvacircntat și au zisDreaptă iaste judecata ta fără de prepus icirci
hotăracircreaCă cu neicircmpătimire ai judecat o
Dumnezeule preamilostiveCă cum cela ce pre a sa voe nu și-o au lăsatȘi a celui ce poartă faţa ta ca pre a ta a Stă-
pacircnuluiNu o va cinsti și nu o va păzi fără de vătă-
marePrecum icircnsuţ tu ai păzit a Părintelui tău
milostivniceIcircmpreună moștenitoriu al tău și părtaș să va
arătaȘi mai ales tocmeală făcacircnd pentru aceasta
ca pacircnă la moarteSă nu facă voia sa niciodată icircntru nimicNici să se lipească de sacircnge nici pre trup
să-l protimiseascăCare iaste rudenie și legătură firească
C U V Acirc N T U L
110
lt727vgtDragoste carea leagă pre cei de pre pă-macircnt cu acealea de care srsquoau lepădat
Și carea icirci icircntoarce pre toţi pre dacircnșii icircnapoiMucenicii au strigat Dreaptă cu adevărat
iaste judecata taCă precum cei ce la mărturisire srsquoau dat pre
sineș cu oserdieApoi venind rudeniile și muerile și copiiiAceastea cu placircngere zicacircnd Nu miluești
pre fiii tăiNu-ţ iaste milă nemilostivule de văduviia
fămeii taleȘi de sărăciia lor cu milostivire nu te icircndu-
pleciNici perirea lor nu o gacircndești și nu o mi-
lueștiCe icirci lași sirimani streini săraci și pre mine
văduvăPre fămeaia ta și pre sineţi te protimisești
să te macircntuești numaiȘi cum nu ca un ucigașiu mai vacircrtos te vei
osacircndiCă ne-ai părăsit pre noi pre toţi icircntru pier-
zareȘi cauţi numai pre sufletul tău să-l macircntueștiNu-i datoriu nicidecum măcar la puţină
vreame să asculte glasul lorNicidecum cătră bocetele lor să-ș pleace
auzulNici cu daruri din legături și din temniţă
să fugăSau prin lepădarea de tine Hristoase de
aceastea să se sloboazăCi ca cum acum ar fi murit să icircngăduiască
icircn munciSă rabde icircn temniţe și icircn foame și icircn seateNeaducacircndu-și aminte de lucrurile sale sau
de baniNici afară de temniţă pre a sa minteNelăsindu-o de ar fi cu putinţă măcar la
puţină vreame să iasă
Ci icircntru dacircnsa văzindu-te numai pre tine Stăpacircnul tuturor
Și icircntru privirea cea cătră tine icircndeletnicin-du-ș cugetele
Pănă la moarte să rabde icircntru singură dra-gostea ta
Și nu i să cade nicidecum nici la cei ce să abat să caute
lt728gtNici la cei ce să leapădă de tine și iarăș să icircntorc
La boracirctura cea dintacirciu La faptele ceale din nainte
La grijirile celor de pre pămacircnt și ale mue-rii și ale fiilor
Nici cu pricinuire ori icircn ce fealiu ar fi icircn-tru acealea să se icircncurce
Că nu icircncă mai stăpacircneaște el preste sufle-tul său
Pentru aceaia mulţi temniţile de tine deș-chizindu-li-se
Și legăturile de pre trupul lor deodată căzindNu voia nicidecum robii tăi afară să iasăNici să fugă ci rămacircnea ca cum ar fi legaţiDeci așa Macircntuitoriule și cei ce sacircnt acum
icircn lumeȘi de lume să leapădă icircmpreună și de toate
rudeniileDe iubiţi și de priiateni și de toate lucrurile
ceale din lumeȘi mai nainte de toate aceastea de voile lorNicidecum nu mai au stăpacircnire preste sineșCi de și srsquoar opri de igumeni și stareţiEi icircnsă sacircnt datori tocmeala să o păzească
ţie StăpacircnuluiCă nu au zis oamenilor ci lui Dumnezeu să
o păzeascăAscultarea și slujirea igumenilor și tuturorFraţilor celor ce cu dacircnșii icircn mănăstire icircm-
preună să nevoesc și pustnicescDeci icircn mănăstire ca icircntrrsquoun ostrov ce iaste
icircn mijlocul mării
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
111
Datori sacircnt să lăcuiască Și să socotească cum că srsquoau făcut
Lor toată lumea cu totul neumblatăFiindcă mare prăpastie iaste icircntărită icircmpre-
jurulToatei mănăstirii lor cacirct nici cei din lumeSă treacă cătră mănăstire nici cei din ostrovSă treacă cătră cei din lume și cu icircmpătimi-
re să caute cătră cei de acolograveNici icircn inimă nici icircn minte pomenirea
acestora să se icircntoarcăCi precum morţii cătră cei morţi lt728vgtașa
sacircnt datori să se afleFără de simţire cătră dacircnșii aflacircndu-se cu
simţireaȘi să se facă cu adevărat ca niște miei de voe
junghiiaţiCătră aceastea graiurile ceale prea Sfinte ale
mucenicilorCare-s pline de dor și de dragostea cea cătră
StăpacircnulAuzind Heruvimii l-au lăudat și cu fricăSlavă ţie au zis icircmpărate slavă ţie preami-
lostiveCarele ai arăta mucenici pre pămacircnt fără de
tiraniNumai cu singură dorirea cea cătră tine
mărturisindu-te icircn fieștecare ceasAșa au zis iarăș Tatăl prin Fiiul și DuhulRăbdacircnd ei și murind voilor saleIcircn fieștecare ceas aceștea și priiateni adevă-
raţi aceștea și icircmpreună moștenitoriAceștea și Mucenici cu singură voirea sacircntFără de strujiri fără de spacircnzurări fără de
grătaruri și fără de căldăriȘi fără de focul ce arde și fără de sabiile cea-
le ce taeCătră aceastea toate icircmpreună racircnduialele
ceale mai presus de lumeAu hălăluiacutet Dreaptă-i judecata ta preami-
lostiveScrie-să și pecetluiască-să acum și icircn veaci
AL ACELUIAȘCe iaste cea după chip și cum dupre cuviinţă să icircnţeleage că omul ias-te Icoană a lui Dumnezeu Și cum că cela ce pre dușmani ca pre niște făcători de bine icirci iubeaște următo-riu iaste al lui Dumnezeu Și al Du-hului Sfacircnt de aicea părtașiŭ făcacircn-du-să dupre punere și dupre dar să face Dumnezeu și de singur aceia numai să cunoaște carii de Sfacircn-
tul Duh să lucreazăCuvacircntul 34
Slavă laudă cacircntare har fie celui ce pre zi-dire dintru nefiinţă
Icircntru fiinţă cu singur Cuvacircntul lt729gtși cu voia sa
Toată o au adus Dumnezeului tuturor ce-lui icircntru Treimea
Ipostasurilor și icircntru o fiinţă icircnchinatCă un Dumnezeu iaste Sfacircnta Treime fiin-
ţă mai presus de fiinţăUna icircn trei feaţe și icircn trei IpostasuriNerăzliţite și netăiate O fire o slavăO puteare iaste și o voire așijdereaAceasta singură iaste ziditoare a tuturor
Aceasta din tină pre mine totFormăluindu-mă și suflet dacircndu-mi mrsquoau
pus pre pămacircntȘi mi-au dat să văd lumina și să privesc icircn-
tru lumina aceastaPre lumea această simţită ndash Soarele zic și
lunaStealele și Ceriul pămacircntul și marea și toateCeale ce să află icircn mijlocul acestora Mi-au
dat și minte și cuvacircntIcircnsă tu ia aminte la cuvacircnt Deci dupre chi-
pul CuvacircntuluiSrsquoau dat noao cuvacircntul Că cuvacircntători sacircn-
tem dela Cuvacircntul
C U V Acirc N T U L - 3 4
112
Cel fără de icircnceput și nezidit cel neajuns și Dumnezeul mieu
Cu adevărat dupre chipul lui Dumnezeu iaste sufletul a tot omului
Icoană cuvacircntătoare a Cuvacircntului Cum Spune-mi și icircnvaţă-mă
Auzi pre icircnsuș Cuvacircntul Dumnezeu Cu-vacircntul cel din Dumnezeu
Și iaste icircmpreună vecuitoriu cu Tatăl și cu Duhul
Deci așa și sufletul mieu dupre chipul aces-tuia iaste
Că minte avacircnd și cuvacircnt le poartă pre aceastea dupre fiinţă
Netăiate neamestecate și deofiinţă așijdereaUna-s ceale trei dupre unire dar trei dupre
despărţireTotdeauna și să unesc și sacircnt despărţitePre una dintru aceastea deaca vei surpa ne-
greșit pre toate icircmpreună le-ai surpatCă suflet fără de minte fără lt729vgtde cuvacircn-
tare poate va fi al dobitoacelorIar fără de suflet nu iaste cu putinţă minte
sau cuvacircnt să se ipostăsuiascăDeci așa din Icoană icircnţeleage pre icircntacirciul chipFără de Duhul nu va fi Tatăl nici Cuvacircntul
acestuiaIcircnsă Duh iaste Tatăl și Fiiul acestuia iaste
DuhDeși cu trupul srsquoau icircmbrăcat și Dumnezeu
iaste Duhul iarășCă unul sacircnt dupre fire și dupre fiinţă cacirc-
teștreiPrecum mintea sufletul și cuvacircntul Ci Ta-
tăl adecă pre CuvacircntulL-au născut negrăit precum mintea din
Sufletul mieuIar mai vacircrtos icircn sufletul mieu așa din Ta-
tăl DuhulIar mai vacircrtos icircntru Tatăl și rămacircne și iase
negrăit
Și precum iarăș mintea mea totdeauna naș-te cuvacircntul
Și-l scoate și-l trimite și cunoscut icircl face tuturor
Dar nu să răzliţeaște de aceasta ci și naște cuvacircntul
Și icircnlăuntru pre dacircnsul icircl ţine așa icircnţăleage și pre Tatăl
Că au născut pre Cuvacircntul că icircl naște de-a pururea
Dar nu să despărţeaște nicidecum de Fiiul Tatăl acestuia
Ci icircntru Fiiul să veade și Fiiul icircntru acesta rămacircne
Pre acesta cu dinadinsul cu adevărat Icoa-nă deși icircntunecată iaste
O au arătat Cuvacircntul Pre carea niciodată nu vei vedea-o
Dar nici vei icircnţeleage-o de nu mai nainte te vei curăţi
De nu mai nainte vei spăla tina Icoanei taleDe nu icircngropată fiind icircn patimi o vei scoateȘi de nu o vei spăla desăvacircrșit și de nu o vei
dezbrăca așijderea de dacircnseleȘi de nu o vei albi ca zăpada Dar și după ce
pre toate aceastea le vei faceȘi bine pre sineţi te vei curăţi și Icoană icircn-
treagă și desăvacircrșit te vei facePre icircntacirciul chip nu-l vei vedea nici icircl vei
icircnţeleagelt730gtDeaca nu să va descoperi ţie prin Du-
hul SfacircntCă Duhul toate te icircnvaţă fiindcă icircntru Lu-
mină negrăită străluceașteGacircnditoriu pre toate ceale gacircndite ţie ţi le
va arătaCacirct poţi și să vezi cacirct iaste cu putinţă omuluiDupre măsura curăţirii tale ceii sufleteștiȘi precum lui Dumnezeu te vei asemăna
prin urmare cu dinadinsită a lucrărilorA icircntregii-icircnţelepciuni și a bărbăţiei icircncă
și a iubirii de oameni
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
113
Și prin răbdarea ispitelor și prin dragostea cea cătră dușmani
Că aceasta iaste iubire de oameni ca vrăj-mașilor să le faci bine
Și să-i iubești pre dacircnșii ca pre niște pri-iateni ca pre niște făcători de bine
Și să te rogi pentru toţi cei ce te supără pre tine
Și icircntocma cătră toţi și cei buni și cei răi să aibi
Dragoste icircn inimă așăzată și pentru toţi să-ţ pui
Sufletul tău icircn fieștecarea zi pentru macircntu-irea lor zic
Și pentru ca pre vreunul să-l macircntuești sau și pre toţi de ar fi cu putinţă
Aceastea următoriu al Stăpacircnului te vor lu-cra pre tine fiiule
Și Icoană adevărată a Ziditoriului te vor arăta pre tine
Și următoriu icircntru toate al Dumnezeeștii săvacircrșiri
Și atuncea Ziditoriul ndash ia aminte la ceaia ce voiŭ să o grăesc ndash
Pre Dumnezeescul Duh icircl va trimite adecă pre cel din Dumnezeu icircţ zic ţie
Și te va icircnsufla și va lăcui și dupre fiinţă icircn-tru tine să va sălășlui
Și te va lumina și te va străluci și te va lă-muri tot
Și pre cel stricăcios icircl va face nestricăcios și va lămuri iarăș
Casa cea icircnvechită Iar casă a sufletului tău icircţ zic
lt730vgtȘi cu acesta te vei face nestricăcios și cu trupul tot cu totul
Și Dumnezeu pre tine dupre dar aseame-nea cu icircntacirciul chip te va lucra
O minune O taină tuturorCelor pătimași necunoscută Necunoscută
celor iubitori de dezmirdări
Necunoscută iubitorilor de slavă Necu-noscută macircndrilor
Necunoscută cu adevărat macircnioșilor Ne-cunoscută și pomenitorilor de rău
Necunoscută iubitorilor de trup necunos-cută iubitorilor de argint
Necunoscută și celor pizmătareţi Necu-noscută tuturor ocăracirctorilor
Necunoscută făţarnicilor necunoscută și celor lacomi cu pacircntecele
Necunoscută celor macircncători pre ascuns și beţivilor și curvarilor
Necunoscută grăitorilor de deșărtăciuni Necunoscută grăitorilor de cuvinte uracircte
Necunoscută tracircndavilor necunoscută și lenevoșilor
Necunoscută și celor ce nu să grijesc de po-căinţă icircn fieștecare ceas și zi
Necunoscută celor ce nu placircng necurmat totdeauna
Necunoscută celor nesupuși necunoscută celor icircmprotivă-grăitori
Necunoscută celor ce nu cer cu fierbinţeala inimii
Și cu sacircrguinţă fierbinte să ia pre Dumne-zeiescul Duh
Necunoscută celor ce nu cred că să dă și acumCelor ce doresc și caută să ia pre Dumneze-
iescul DuhCă necredinţa opreaște și goneaște pre
Dumnezeiescul DuhCă necrezind cineva nu ceare și neceracircnd
nici iaȘi neluacircnd mort iaste Și pentru cel mort
cine nu va placircngeCă i să pare că iaste viu mort fiind și cei
morţi lt731gtniciodatăNicidecum nu pot nici să vază nici să placircn-
gă Ci cei viiPre aceștea văzindu-i placircng Că minune
văd streinăPre cei vii omoracircţi fiind icircncă și umblacircnd
C U V Acirc N T U L 4
114
Pre cei orbi și li să pare că văd carii icircncă și surzi sacircnt cu adevărat
Și socotesc că aud bine că viiază și vădȘi aud ca niște dobitoace și ca niște neicircnţe-
legători icircnţelegIcircntru simţire cu nesimţire icircntru viiaţă
omoracirctăCă să poate a trăi nefiind viu cineva să poa-
te nevăzind să vazăȘi auzind să nu auză Cum spune-mi Voiŭ
zice degrabCacircţi trăesc dupre trup cacircţi caută ceale de
aiceaȘi numai cu singure urechile ceale trupești
ascultă Dumnezeeștile cuvinteAceștea dupre Duh toţi-s surzi orbi și morţiCă nici dela Dumnezeu srsquoau născut nicide-
cum ca să și viiazeDar nici pre Duhul l-au luat nici cu ochii
au căutatNici au văzut lumina cea Dumnezeiască Și
acest lucru nefăcacircndu-săAu rămas cu totul surzi Și unii ca aceștea
spune-miCum Creștini să vor chiema Auzi pre
Dumnezeescul PavelCarele aceastea ţie cu icircnţelepciune ţi le ara-
tă iar mai vacircrtos pre Hristos cel ce grăiia printrrsquoicircnsul
Omul cel dintacirci din pămacircnt pămacircntesc srsquoau zidit cu adevărat
Iar al doilea din Ceriuri srsquoau pogoracirctIa aminte la ceale ce să zicDeci icircn ce fealiu iaste cel dintacirciuPămacircntesc așa și toţi cei ce dintru acesta să
nascȘi icircn ce fealiu iaste Hristos cerescul StăpacircnCerești-s și toţi cei ce icircntru dacircnsul au crezutȘi carii de sus srsquoau născut și srsquoau botezat
așijderea
lt731vgtCu Duhul Sfacircnt Dumnezeesc iaste ca-rele i-au născut fiindcă Dumnezeu iaste cu adevărat
Și unii ca aceștea carii srsquoau născut dela Dumnezeu Dumnezei sacircnt dupre dar
Și fii ai celui preaicircnalt toţi dupre cum zice Dumnezeiasca gură
Ai auzit cuvintele lui Dumnezeu Ai auzit cum de ceialalţi
Pre cei credincioși icirci despărţeaște Ce fea-liu de semn și de cunoaștere
Au dat robilor săi ca să nu să rătăcească cu cuvintele
Daacutescalilor celor streini Din pămacircntu-i zice cel dintacirciu
Că pămacircntesc srsquoau zidit iar omul cel al doileaStăpacircnul tuturor din Ceriuri srsquoau pogoracirctCel dintacirciu moarte tuturor oamenilor au
pricinuitȘi stricăciune prin călcarea de poruncă Iar
cel al doilea lumiiAu dăruit icircncă și acum tuturor credincio-
șilor dăruiașteLumină viiaţă și nestricăciune Auzit-ai
ceale ce-ţ ziceTăinuitoriul celor Cerești Auzit-ai pre
Hristos grăindPrintrrsquoicircnsul și pre oameni icircnvăţind icircn ce
fealiu-sCei ce au crezut lui și credinţa din lucruriO arată Deci să nu te icircndoești deaciiaDeaca Creștin ești icircn ce fealiu iaste HristosCeresc unul ca acesta și el datoriu iaste să fieIar nefiind icircntrrsquoacest fealiu cum Creștin să
va chiemaCă deaca icircn ce fealiu iaste Stăpacircnul cel CerescZice că sacircnt unii ca aceștea și cei ce au cre-
zut luiNegreșit că Cerești ndash apoi cacircţ cugetă ceale
lumeștiCacircţi dupre trup trăesc nu sacircnt dela cel ce
de sus
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
115
Srsquoau pogoracirct Cuvacircntul lui Dumnezeu ci negreșit din omul cel de ţăracircnă
Carele din pămacircnt srsquoau zidit Așa cugetă așa ţine
Așa creade și caută ca să te lt732gtfaci și tu unul ca acesta
Adecă Ceresc precum au zis acela ce au ve-nit din Ceriu
Și viiaţă lumii au dat acesta iaste și pacircineaCarea de acolograve să pogoară Pre carea cei ce
o mănacircncă nicidecumMoarte niciodată nu vor vedea Că Cerești
fiindDe-a pururea vor fi cu adevărat de strică-
ciune dezbrăcaţiȘi pre moarte lepădacircndu-o și icircntru nestri-
căciune icircmbrăcacircndu-seȘi de viiaţă lipiţi că nemuritori și nestrică-
cioșiSă fac și pentru aceasta Cerești să numescCă cine din veac srsquoau făcut unul ca acestaDin fiii lui Adam zic ţie mai nainte de a să
pogoricirc din CeriuStăpacircnul tuturor celor cerești și al celor pă-
macircnteștiAcesta au luat trupul nostru și ne-au dat noaoPre Duhul cel Dumnezeesc precum de
multe ori am zis și acesta pre toateCa un Dumnezeu ni le dă noao Care toateCare de multe ori am zis voaoă ci și acum
le voiŭ povestiSă face ca o colimviacutethră Dumnezeiască și
preastrălucităCarea cu adevărat coprinde pre aceia pre
carii i-ar afla vreadniciIcircn lăuntru Și cum să-ţ spuiŭ Cum icircţ voiu
tacirclcui pre aceastea iarășCare să fac dupre vrednicie Dă-mi cuvacircnt
cela ce sufletMi-ai dăruit Dumnezeul mieu Dumnezeu
fiind Dumnezeescul Duh
Și pre carii i-ar apuca icircnlăuntrul său de adoao oară icirci zideaște pre aceștea cu totul
Icirci icircntinereaște pre aceștea și-i icircnnoiaște cu preaslăvire
Cum și icircn care chip nu să icircmpărtășaște ni-cidecum
El din icircntinăciunea acelora precum nici fo-cul nu să icircmpărtășaște
De negreaţa fierului ci icirci dă cu icircmpărtășire aceluia
lt732vgtToate ceale ce-s icircntru dacircnsul Așa și Dumnezeescul Duh
Nestricăcios fiind dăruiaște nestricăciune și nemuritoriu fiind
Icirci dă nemurire Și Lumină neapusă fiindLumină săvacircrșaște pre toţi icircntru carii să va
sălășluiȘi viiaţă fiind tuturor lor viiaţă le dăCă cela ce iaste cu Hristos și de o fire și de
o fiinţă așijdereaȘi de o slavă și icircmpreună unit cu dacircnsul fiindCu icircnsuș Hristos asămănaţĭ cu totul icirci lu-
creazăCă nu zavistuiaște Stăpacircnul icircntocma cu si-
neș să se arateMuritorii dupre Dumnezeescul dar nici
dezvredniceaște să se facăRobii asemenea lui ci să veseleaște și să bu-
curăVăzindu-ne pre noi din oameni unii ca
aceștea făcacircndu-ne Dupre dar precum e acela dupre fire și pre-
cum iaste el cu fiinţaCă făcătoriu de bine fiind voiaște și noi
unii ca aceșteaSă fim icircn ce fealiu și acela Că deaca nu
vom fi icircntrrsquoacest fealiuApoi aseamenea icircntru adevăr cum vom fi
cu acelaUniţi precum au zis Și cum icircntru dacircnsul
vom petreace
C U V Acirc N T U L 4
116
Nefiind unii ca aceștea Și cum el icircntru noi va rămacircnea
Neasemănaţi fiind cu acesta Deci aceasta arătat știindu-o
Sacircrguiţi-vă să luaţi pre Duhul cel din Dumnezeu și Dumnezeesc
Ca să vă faceţi unii ca aceștea icircn ce fealiu au arătat cuvacircntul
Cerești și Dumnezeești icircn ce fealiu au zis Stăpacircnul
Ca și ai Icircmpărăţiei ceii Cerești să vă faceţiMoștenitori icircn veaci Iar deaca unii ca aceș-
tea nu veţi fiSau nu vă veţi face aicea Cerești precum
am zisCum icircn Ceriuri cu adevărat socotiţi că veţi
lăcui lt733gticircmpreună cu acestaȘi cum și icircntru Icircmpărăţie icircmpreună cu cei
CereștiCă veţi icircntra și cum că veţi icircmpărăţi și icircm-
preună veţ fi cu IcircmpăratulTuturor și Stăpacircnul Deci alergaţi cu sir-
guinţă toţiCa să ne icircnvrednicim icircnlăuntru Icircmpărăţiei
CeriurilorSă ne facem și să icircntrăm și cu Hristos icircm-
preună să icircmpărăţimStăpacircnul tuturor Căruia și să cuvine toată
SlavaIcircmpreună cu Tatăl și cu Duhul icircn veacii
veacilor amin
AL ACELUIAȘRugăciune cătră Dumnezeu pentru ceale ce srsquoau făcut lui și rugătoriu
icircmpreună și mulţemitoriuCuvacircntul 35
Doamne dă-mi priceapere Doamne dă-mi cunoștinţă
Doamne icircnvaţă-mă și pre mine să fac po-runcile tale
Măcar de și am păcătuit ca un om mai pre-sus de tot omul precum știi
Dar tu cu a ta milostivire Dumnezeul mieuMrsquoai miluit pre mine săracul și siriman icircn
lumeȘi ai făcut Stăpacircne aceaia ce singur tu o
cunoștiDe tată și de fraţi și rudenii și de priiateniDe pămacircntul nașterii din casa cea Născă-
toare a meaCa dintrrsquoun Eghiacutepet1 icircntunecat ca din niș-
te funduri ale iaduluiCă așa mi-ai dat mie prostului robului tăuPentru aceia să gacircndesc și să zic icircntru pri-
ceapereDepărtacircndu-mă milostive și priimindu-măȘi cu macircna ta cea icircnfricoșată ţiindu-mă mrsquoai
adusLa acela care bine ai voit să fie Părintele mieuȘi la picioarele și icircn braţele lui mrsquoai aruncatȘi acela mrsquoau dus Tatălui tău Hristoase al
mieult733vgtȘi ţie prin Duhul O Treime
Dumnezeul mieuCarele placircngeam ca curvariul și cădeam la
tine CuvintePrecum icircnsuţ știi că tu mrsquoai icircnvăţatȘi tu ai priimit să mă chiemi pre mine fiiu
al tăuO gură nevreadnică și buze icircntinateO cuvacircnt de limbă săracă și carea nu ajun-
ge să te laude pre tineȘi să-ţ mulţemească și să grăiască facerile
tale de binePre care cu mine sirimanul și streinul le-ai
făcutCarele sacircnt strein pre pămacircnt Că cei ce-s ai
tăi streini [sacircnt] de lumeȘi ceale ale tale și pre ceale alor tăi ochi tru-
pești nu le văd
1 Icircn manuscris egIumlpepet (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
117
Limbă nu poate să le grăiască nici lumea să le icircncapă
Deci pentru aceasta Stăpacircne ne uraște pre noi lumea
Ne goneaște ne ocăraște ne pizmuiaște să icircndrăceaște ne ucide
Și pre toate le lucrează asupra noastră celor ce cădem icircntru aceastea
Iar noi precum tu bine ai voit smeriţii ro-bii tăi
Icircntru neputinţă sacircntem tari icircntru sărăcie sacircntem bogaţi
Icircn tot necazul ne bucurăm fiindcă sacircntem afară de lume
Noi o Stăpacircne sacircntem cu tine iar pre trup icircl are lumea
Deci să amăgeaște oarba de ea pre tină nu-mai ţiindu-o
Carea nici pre dacircnsa nu o va dobacircndi că o va da precum ai făgăduit
Icircn vreamea tracircmbiţii ceii mai de pre urmă Duhovnicească și pre aceasta
Și atuncea singură pre realele sale le va căștiga
Icircmpreună cu cei de un cuget cu dacircnsa și cu cei orbi iubitori de lume
AL ACELUIAȘCuvacircntare de Dumnezeu pentru unimea cea icircntru toate a Dumne-zeirii ceii icircn trei lt734gtIpostatnice Și pentru acealea prin care smerindu-să zice pentru sineș Sfacircntul și icircn-fruntează trufiia celor ce li să pare
că sacircnt cevaCuvacircntul 36
Cum acealea pre care oarecacircnd le-ai pier-dut icircntru mine iarăș viiază
Și de icircntunearec și de necaz mă umplu Dumnezeul mieu
Patimi de macircnie și de iuţime din care să fac icircntru mine
Aburi negură icircnlăuntru icircn capul mieuȘi orbire ochilor minţii meale icircmi facCă mă silesc ca să mă acopere și să mă po-
nevoșaacutescăCu negura ndash vai mie ndash și mă lipsescDe lumina ta pre carea cu toţi o poftesc ci
puţini o cautăDar și cei ce srsquoau icircnvrednicit a să icircmpărtăși
de ceale negrăiteȘi materiialnic să guste cu negrăită1 simţireDin tainele ceale icircnfricoșate și de toţi ne-
grăiteȘi să cunoască pre slava cea icircntru ceale vă-
zute nevăzutăȘi taina cea streină carea icircn lume srsquoau lucratFoarte prea puţini sacircnt ndash bine știu cu ade-
vărat ndashCarii au venit icircntru luminată vedearea aces-
toraDela cela ce iaste icircntru icircnceput mai nainte
de toţi veaciiDin Tatăl icircmpreună cu Duhul Fiiul lui
Dumnezeu și CuvacircntulLumina cea icircntreită icircntru unul și una icircntru
ceale treiCă cacircte treale o lumină-s Tatăl Fiiul și Du-
hulNetăiată fiind icircntru ceale trei feaţe fără de
amestecareIcircnsă unite și iale dupre firea cea Dumneze-
iascăIcircnceput slavă puteare [și] o voe așijdereaCă ceale trei ca icircntrrsquoo faţă să văd de mineFrumoși doi ochi carii de Lumină-s pliniFără de faţă ochii cum vor vedea spune-miȘi faţă fără de ochi negreșit lt734vgtnu să cuvi-
ne a să numiCă să lipseaște de cea mai multă parte sau
mai bine să zic de totul
1 Icircn manuscris bdquonegrăiteldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 5 - 3 6
118
Că Soarele de se va lipsi de buna-cuviinţă a luminii
Piiare icircntacirciu el apoi și toată zidireaCarea cu soartă au luat dela dacircnsul să se
strălucească și să se vazăAșa iaste Dumnezeu celor gacircndite de unul
deaca să va lipsiOri de Fiiul ori de Duhul Tată nu va mai fiDar nici viu va mai fi deaca va lepăda pre
DuhulDela carele tuturor să dă și viiaţa și fiinţaDeci cinstească toată firea cea cu adevărat
cuvacircntătoareCacirctă-i supt Soare și cacirctă-i mai presus de
acestaPre firea ceaia ce icircn trei Ipostasuri cu totul
e netacirclcuităCă al lui Dumnezeu nici numele nici firea
nici chipulNici forma nici ipostasul cineva din oa-
meni nu l-au cunoscutCa să-l spue și să-l scrie și pre alţii să-i icircm-
părtășascăCi precum cacircnd Soarele străluceaște și icircn
nori să apuneȘi el adecă nu să veade nicidecum cu lumi-
nă să aratăCi icircntunecată celor de pre pămacircnt icircș arată
lumina saAșa icircnţeleage-mi mie pre Dumnezeu că
dela noi iaste ascunsȘi cum că icircntunearec mare și adacircnc pre noi
pre toţi ne ţineIcircnsă lucrul cel mai minunat icircnţeleage-mi
mie negreșit aiceaCă lumina lui Dumnezeu nu să stracircnge ca
a soarelui Ci și străluceaște pretutindenea și lumi-
nează pre toateȘi eu icircn mijlocul totului sacircnt coprins de icircn-
tunearec
Și de lumina ceaia ce mrsquoau făcut pre mine mă lipsesc
Deci cine pre mine nu mă va placircnge Și cine nu mă va jăli
Și cine nu va suspina pentru mine și nu va lăcrăma
Că Dumnezeu icircntru toate și pretutindenea iaste
Și el tot iaste Lumină icircntru carele nu iaste nicidecum
lt735gtNici umbrire de schimbare nici venire de faţă a nopţii
Nici icircmpiedecare de icircntunearec cu totul nu să face
Ci să tinde preste totul acesta și cu neapro-piiare străluceaște
Și celor vreadnici apropiiat și prins să veadePuţină adecă precum am zis pre lacircngă toa-
tă razaDar multă cu adevărat cătră aceia carii șă-
dea icircntru icircntunearecCă srsquoau icircnvrednicit o mică strălucire să vazăIar eu ticălosul cinstesc mai mult icircntunea-
reculȘi mă grijesc de ceale dintru dacircnsul și mă
lipesc de negurăȘi să face mai groasă smeritului mieu sufletDintru carea să hrănesc patimile și icircntru
mine să icircnviiazăȘi bălauri să fac mie și tacircracirctoare și șerpiCarii turbură de-a pururea mădulările su-
fletului mieuCă slava cea deșartă și neadevărată mă muș-
că pre mineȘi dinţii șrsquoau icircnfipt icircn inima meaDintru care după ce mrsquoam neputinţat și
mrsquoam vărsat cu totulAu venit cacircinii cei sălbateci au venit mul-
ţime de hiiarăȘi aflacircndu-mă zăcacircnd de tot mrsquoau mistuitCă desfătarea și lauda măduha și nevrile
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
119
Sufletului mieu le-au tras și le-au zmult și pre tărie și pre sacircrguinţă
Le-au jefuit dela mine Vaiŭ mie cum pre toate le voiŭ scrie
Și pre trufie și pre lenevire asupra mea ca pre niște tălhari le-au pus
Și pre dezmirdare și pre grijă cum să plac oamenilor
Icircntru ceale icircmprotivnice trăgacircndu-mă mrsquoau icircmpărţit
Aceaia adecă pre icircntreaga-icircnţelepciune și pre trezvirea mea
lt735vgtIar aceaia pre lucrurile ceale bune și faptele ceale Dumnezeești
Despre dacircnsele arătacircndu-le mort mrsquoau ară-tat
Trufie lucrul cel preaslăvit și minunat și mareLăsind icircntru mine icircntinatul și de tot macircn-
jitulCă cum spune-mi nu-i lucru minunat
cum nu plin de jaleCă atacirctea patimi căzind preste mine de nă-
prasnăȘi de toată fapta bună gol și mort arătacircn-
du-măMrsquoam amăgit iarăș pre sinem nimic din
ceale făcuteNecunoscacircnd și mă socotesc că-s mai mare
decacirct toţiȘi nepătimașĭ și Sfacircnt și icircnţelept de
Dumnezeu cuvacircntătoriuDrept și cinstit dela toţi oameniiIcircncă și lăudat ca un vreadnic de laudeChiemacircnd pre toţi mi să pare că cinste adunCă adunacircndu-să ei eu mai mult mă umfluȘi adeaseori caut icircmprejur nu cumva au ră-
mas cinevaCarele nu au venit și nu mrsquoau văzut pre mineȘi deaca undeva srsquoar afla cineva că mrsquoau tre-
cut cu vedeareaIcirci ţiu minte răul și-l ocărăsc și-l batjoco-
resc pre el
Ca auzind și el și nesuferind prihănirile meale
Să vie să mă heretisească să se arate priiaten al mieu
Și ca cum și acela are trebuinţă de rugăciu-nea mea și de dragoste
Și zic tuturor celoralalţi Vine și cutareleȘi rugăciunile priimeaște și cuvintele le audeȘi icircnvăţătura mea vaiŭ mie de tacircmpire și
grosimeDeci cum nu văz goliciunea ticăloșiei mealeȘi cum nu simţiŭ ranele și nu mă scacircrbesc
și nu placircngȘi vindecare nu caut chiemat fiind la bol-
niţăȘi cum pre doftori nu-i rog arătacircndu-le bu-
bele mealeȘi dezgolindu-le lor și patimile meale ceale
ascunselt736gtCa brice și plasturi și fiiară arzătoare
să pueȘi să sufer cu răbdare pentru vindecarea
meaCi icircncă mai vacircrtos adaog rane icircn fieștecarea
ziCi o Dumnezeul mieu miluiaște-mă pre
mine rătăcitulȘi frica ta răsădeaște-o icircntru inima meaCa să fug de lume dupre poruncile1 taleȘi să am uracircciune cătră dacircnsa și să mă
stracircng cu icircnţelepciuneȘi să nu mă lași Hristoase să mă rătăcesc icircn
mijlocul aceștiiaCă pre tine numai te iubesc deși icircncă nu
te-am iubitȘi poruncile tale singur nădăjduesc să le pă-
zescDeși tot sacircnt icircntru patimi și icircncă nu te-am
cunoscut pre tineCi cine din cei ce te-au cunoscut pre tine
are trebuinţă de slava lumii
1 Icircn manuscris bdquopuruncileldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 6
120
Sau cine din cei ce te iubesc pre tine va cău-ta ceva mai mult decacirct aceasta
Sau pre toţi să-i chiiame sau pre oarecarii să-i lingușască
Sau priiaten al tuturor oamenilor să va sacircr-gui să fie
Pre aceastea nimenea din robii cei adevăraţi ai tăi nu le-au făcut
Și pentru aceasta mă necăjesc și mă scacircr-besc Dumnezeul mieu
Căci de aceastea mă văz pre sinemi robitȘi nu pociŭ să mă plec nici să mă smerescNici voesc să caut pre singură slava taPrin carea să arată că sacircnt eu credincios și
robul tăuȘi prin carea pociŭ decacirct toate mai icircnalt să fiuMai ales icircntru prostime aflacircndu-mă și sără-
cie și osteneliNu numai decacirct bărbaţii cei putearnici ci
și decacirct icircmpăraţiiDeci pleacă-te cătră mila smeritului mieu
sufletDumnezeule făcătoriul tuturor cela ce mi-
ai dat pre bine a fiDă-mi mie și cunoștinţă adevărată ca de
singure lt736vgtbunătăţile taleCeale vecinice cu priceapere să mă ţiu tot-
deaunaȘi pre slava ta din suflet să o iubesc și să o
cautDe ceale omenești și pămacircntești nicidecum
grijindu-măCa cu tine să mă unesc și acum și după
moarteȘi să mă icircnvrednicesc Hristoase icircmpreună
cu tine a icircmpărăţiCela ce pentru mine ai răbdat moarteaCea necinstită și ai icircmplinit toată IconomiiaȘi atuncea decacirct toţi oamenii voiu fi mai
slăvitFacă-se Doamne acum și icircn veaci amin
AL ACELUIAȘIcircnvăţătură cu cuvacircntare de Dumnezeu pentru lucrurile Sfin-tei dragosti adecă ale icircnsăș Luminii
Sfacircntului DuhCuvacircntul 37
Cine va putea Stăpacircne pentru tine să po-vestească
Cei ce nu te cunosc greșesc nimic nicide-cum știind
Iar cei ce au cunoscut Dumnezeirea ta cu credinţă
Și cu frică multă sacircnt ţinuţi și să spăimacircn-tează cu cutremur
Și nu au ce să zică că mai presus de minte ești
Toate-s neicircnţelease toate-s neajunseLucrurile și slava ta și cunoștinţa taCă cum că ești Dumnezeu cunoaștem și
lumina ta o vedemDar icircn ce fealiu și icircn ce chip iaste noi toţi
nu știmIcircnsă nădeajdea o avem și Credinţa o ţinemȘi dragostea o am văzut pre carea o ai dă-
ruit noaoăCea nemărginită cea negrăită cea nicăiri
neicircncăputăCarea iaste lumină lumină neapropiiată
lumină carea lucrează pre toateAceasta și macircnă a ta să zice și ochiŭ să chi-
iamăȘi gură preasfacircntă și puteare și slavăȘi faţă să cunoaște frumoasă lt737gtmai presus
de toateAceasta-i Soare neapus celor icircnalţ icircntru
ceale DumnezeeștiAceasta-i Stea de-a pururea strălucitoare
celor ce nu prea o icircncapAceasta scacircrbei să icircmprotiveaște aceasta
pre zavistie o goneaște
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
121
Și pre răvna cea satanicească cu totul o pi-iarde
Aceasta topeaște icircntru icircnceput și supţiiază și curăţeaște
Goneaște gacircndurile și pornirile le domole-aște
Aceasta ascunzindu-să pedepseaște a să smeriȘi nu lasă a să răvărsa nici a să răspacircndi ni-
cidecumAceasta iarăș arătacircndu-să depărtează de
lumeȘi uitare de toate ceale scacircrbicioase ale vie-
ţii pricinuiașteAceasta și hrăneaște de multe ori și seatea
o vindecăȘi puteare dăruiaște celor ce bine să ostenescAceasta stinge macircniia și icircntristarea inimiiȘi nu o lasă să se iuţească sau să se turbure
nicidecumAceasta fugind să goneaște de cei ce srsquoau ră-
nit de eaȘi cu dragoste multă din inimă să cautăIar icircntorcacircndu-să și arătacircndu-să și strălu-
cind cu iubire de oameniCelor ce o gonesc face a să abate și a să
stracircngeȘi cea mult căutată pentru frică a să depărtaCa de unii ce nu-s vreadnici de binele cel
mai presus de toată zidireaO dar netacirclcuit și neicircnţelesCă ce și nu lucrează Și ce și nu iasteAcesta-i veselie și bucurie blacircndeaţe și paceMilă nemăsurată adacircnc de milostivireNevăzută neprivită1 icircncăpută cu neicircncă-
peareNeatinsă nepipăită ţinută icircn mintea meaPre aceasta avacircndu-o nu o văz și văzindu-o
nu să duce2
1 Icircn textul originar ἀόρατον βλεπόμενον bdquonevă-zut privităldquo (ned)
2 Probabil greșală de copiere Icircn textul grecesc ἀϕιὲν bdquocă se duceldquo (ned)
Degrab mă pornesc să o prinz și toată zboarăMă nedomiresc și mă arz și mă lt737vgticircnvăţ
să cerȘi să caut cu placircngeri icircntru multă smerenieȘi să nu socotesc că-s cu putinţă ceale mai
presus de fireȘi al tăriei meale și al sacircrguinţei omeneștiCi al milostivirii lui Dumnezeu și al milii
ceii nemărginiteAceasta icircn puţină vreame să arată și să
stracircngeȘi cacircte una cacircte una din patimile inimii
scoateCă nu poate omul să biruiască patimile Deaca nu va veni icircmpreună icircntru ajutoriu
aceasta nici iarăș deodată pre toate le goneaște
Că nu icircncape să priimească icircndată pre Du-hul tot
Omul cel sufletesc și nepătimaș să se facăCi cacircnd pre toate ceale dupre puteare va
lucra - Goliciune neicircmpătimire depărtare de ai săiTăiare a voii și lepădare de lumeRăbdare a ispitelor și rugăciune și placircnsProstime smerenie cu cacirctă tărie are ndash Atuncea puţină ca o supţire strălucire și
preamicăDe năprasnă pre minte icircncungiuracircndu-o
icircntru uimire o răpeaștePărăsindu-l degrab ca să nu moarăCa cu grăbniciia cea multă nici să icircnţeleagăNici pre frumseaţe să o pomenească să nu
lase pre cela ce o au văzutCa să nu mănacircnce sugătoriul hrana bărba-
ţilor celor desăvacircrșiţiȘi icircndată să se rumpă sau să se vatăme sau
să borascăDeci de atuncea icircl povăţuiaște icircl icircntăreaște
icircl icircnvaţăArătacircndu-să raza și fugacircnd cacircnd trebuinţă
de aceasta avem
C U V Acirc N T U L 7
122
Nu cacircnd noi voim că acest lucru al celor desăvacircrșit e
Ci cacircnd vom cădea icircntru nedomirire și cu totul vom slăbi
Vine spre ajutoriu răsare de departeȘi mă face să o simţ pre aceasta icircntru inima
meaMă spariu mă stracircng icircmprejur lt738gtpre
aceasta vracircnd să o ţiuȘi toate-s noapte și deșarte-s ticăloasele
meale macirciniPre toate le uit șez și placircngNenădăjduind altădată pre aceasta așa să o
mai văzIar după ce voiŭ placircnge mult și voiŭ vrea
să icircncetezAtuncea viind pe taină mă apucă de creaș-
tetul mieuȘi mă vărs cu lacrămile neștiind cine iasteȘi-m străluceaște mintea mea cu lumină
dulce foarteȘi cacircnd o cunosc carea iaste ea zboară de-
grabLăsind icircntru mine focul Dumnezeescului
eiĭ dorCare nu mă lasă a racircde sau cătră oameni a
căutaNici dor al vreunui lucru din ceale văzute
icircnlăuntru să priimescCacircte puţin să aprinde cu răbdarea să suflăȘi văpae mare să face carea de ceriuri să
apucăPre aceasta o stinge odihna grijirea de ai săiPurtare de grijă de ceale lumești că icircntru
icircnceput iasteSă chiiamă icircnapoi tăcearea și uracircrea a toată
slavaPrin a te tăvăli pre pămacircnt și prin a fi călcat
ca niște gunoiuCă de aceastea să veseleaște și voiaște icircm-
preună să fie
Și mă icircnvaţă smereniia carea pre toate le poate
Deci cacircnd pre aceasta o voiŭ căștiga și sme-rit mă voiŭ face
Atuncea aceaia iaste cu mine nedespărţităVorbeaște cu mine mă luminează mă vea-
de pre carea și eu o văzIcircntru inima mea să află și icircn Ceriu iasteIcircmi tacirclcuiaște mie Scripturile și-m adaogă
cunoștinţăTaini mă icircnvaţă care nu pociŭ să le grăescIcircmi arată mie cum aceasta din lume mrsquoau
răpitȘi-m porunceaște pre toţi să-i miluesc cei
din lumeDeci păreţii mă coprind și cu trupul ţinut
sacircntȘi afară de aceastea cu adevărat lt738vgtsacircnt ndash
să nu nu creziCiocănituri nu simţ și glasuri nu auz1 Nici mă tem de moarte și o am trecut și
pre aceastaPre necaz nu-l știu ce iaste măcar de toţi
mă scacircrbescDulceţile amărăciune-m sacircnt fug toate pa-
timileȘi Lumină văz totdeauna noaptea și zioaZioa noapte să arată mie și noaptea zi icircmi
iasteȘi a dormi nu voesc că pagubă icircmi este
acestaȘi cacircnd toate realele mă vor icircncungiura pre
mineȘi cu părearea mrsquoar trage icircn jos și mrsquoar bi-
ruiAtuncea de năprasnă afară de toate mă aflu
cu dacircnsaDe ceale bucurătoare și de ceale scacircrbitoa-
re și de dulceţile lumiiMă icircndulcesc de bucuriia cea negrăită și
Dumnezeiască
1 Icircn manuscris bdquoauzildquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
123
Icircntru frumseaţa aceștiia mă desfătez adea-seori o sărut pre aceasta
O pup și mă icircnchin eiĭ foarte mulţemindCelor ce mi-au pricinuit să văz pre aceaia
pre carea o doriiamȘi de lumina cea negrăită să mă icircmpărtă-
șesc și lumină să mă facȘi cuminecat al darurilor eiĭ de aicea să fiuȘi să căștig pre dăruitoriul tuturor bunătă-
ţilorȘi să mă fac nelipsit de darurile sufleteștiCine cătră bunătăţile aceastea mrsquoau povăţu-
it și mrsquoau trasCine din adacircncul amăgirii lumești mrsquoau scosCine mrsquoau răzliţit de tată și de fraţi și de
iubiţiȘi de nemeacutenii și de dulceţi și de bucuriia
lumiiCine mi-au arătat calea pocăinţii și a placircn-
suluiDe unde am aflat zioa carea nu are sfacircrșitIcircnger era nu om om dar icircnsă iasteDe carele lumea să batjocoreaște și bălaurul
să calcăȘi tremură dracii de venirea lt739gtde faţă a
acestuiaCum icircţ voiŭ povesti ţie frate minunile care
am văzutIcircn Eghipet și seamnele care de dacircnsul srsquoau
făcutUna deocaltmgtdată aceasta voiŭ spune ţie
că nu pociŭ pre toateCă srsquoau pogoracirct și mrsquoau aflat pre mine ro-
bul și nemerniculȘi au zis Vino fătul mieu să te duc cătră
DumnezeuȘi eu am zis cătră dacircnsul din multă necre-
dinţăȘi ce semn icircmi vei arăta ca să mă adevereziCă tu poţi să mă izbăvești din EghiacutepetȘi să mă răpești din macircinile lui Faraograve celui
viclean
Nu cumva deaca voiŭ urma ţie mai mult mă voiŭ primejdui
Foc ndash mi-au zis ndash mare aprinde să icircntru icircn mijlocul lui
Și deaca nu voiŭ rămacircnea nears să nu-mi urmezi
Cuvacircntul lui mrsquoau spăimacircntat lucrul cel poruncit l-am făcut
Și văpaia srsquoau aprins și el icircn mijloc au stătutNeatins nevătămat și pre mine mă chiemaMi-i frică am zis Stăpacircne că păcătos sacircntAu eșit au venit la mine și mrsquoau sărutatCe ţi-i frică mi-ai zis ce te temi și tre-
muriMare-i minunea și icircnfricoșată mai mari de-
cacirct aceasta vei vedeaMrsquoai spăimacircntat i-am zis Doamne și a mă
apropiia de tine nu icircndrăznescNici decacirct focul mai icircndrăzneţ nu voiŭ să
mă arătCă te văz pre tine că ești om mai presus de
omȘi nu icircndrăznesc nici să caut la tine de care-
le focul srsquoau cucernicitMai aproape de el mrsquoau adus și mrsquoau icircmbră-
ţișatȘi iarăș mrsquoau sărutat cu sărutare sfacircntăȘi el tot icircnmirosea mireazmă de nemurirelt739vgtAm crezut am iubit să urmez acestuiaȘi rob al acestuia singur am dorit să mă facFaraograve mă ţinea cumpliţii dătători de lucruriDe tină și de pae mă silea să port grijăSingur nu puteam să fug că nici aveam armeMoisigrave grăiia lui Dumnezeu să facă lucrul
cel de folosHristos bate Eghiacutepetul cu rane icircnzecit icircn-
doite Și Faraograve nu srsquoau plecat nici mrsquoau slobozitȘi deci mijloceaște Părintele și Dumnezeu
icircl ascultăȘi au zis robului său să mă apuce de macircnă
C U V Acirc N T U L 7
124
Și srsquoau făgăduit icircmpreună cu noi deodată să călătorească
De Faraograve izbăvindu-mă și de realele Eghiacutepetului
Și cutezare au băgat icircntru inima meaȘi icircndrăzneală mi-au dăruit să nu-mi fie
frică de FaraograveDeci așa au și făcut argatul lui DumnezeuMrsquoau apucat de macircnă și icircnaintea mea au
mersȘi așa am icircnceput a săvacircrși călătoriiaDoamne dă-mi priceapere pentru solirile
Părintelui mieuȘi cuvacircnt să povestesc minunile macircinii taleCare le-ai lucrat pentru mine nestacircmpăra-
tul și curvariulPrin macircna robului tău scoţindu-mă din
EghiacutepetAu cunoscut ducerea icircmpăratul EghiacutepetuluiCă pre unul l-au defăimat și el nrsquoau eșitCi pre robii săi i-au trimis pre carii pri-
iateni icirci aveaȘi au alergat icircn urmă au ajuns icircn munţii
EghiacutepetuluiToţi srsquoau icircntors deșărţi toţi zdrobiţiSabiile lor srsquoau fracircnt au deșertat săgeţileMacircinile ceale ce asupra noastră lucra srsquoau
slăbănogitȘi noi icircncă am rămas nimic lt740gtnedreptăţiţiStacirclpul cel de foc srsquoau aprins era de faţă și
norulȘi singuri am trecut icircn ţară streinăIcircn mijlocul tălharilor icircn mijlocul multor
neamuri și icircmpăraţiSrsquoau icircnștiinţat și icircmpăratul norodului lui de
biruinţăSrsquoau icircndrăcit și mare necinste au socotitCa de un om să se batjocorească și să se bi-
ruiascăAu icircnhămat carăle lui și pre norodul său
l-au luatȘi au gonit icircn urmă el fălindu-să foarte
Au venit și pre mine singur mrsquoau aflat ză-cacircnd de osteneală
Icircnsă priveghiia și Moisigrave și cu Dumnezeu voroviia
Au poruncit să mi să leage macircinile icircmpre-ună și picioarele
Și cu părearea mă ţinea și a mă lega să is-pitea
Iar eu zăcacircnd racircdeam și cu rugăciunea mă icircntrarmam
Și cu semnul Crucii pre toţi icirci goneamȘi neicircndrăznind să se atingă sau aproape
de mine să vieDeparte oareunde stacircnd li să părea că mă
icircnfricoșazăFoc icircn macircini ţiind mă icircngroziia că mă vor
ardeȘi tare striga și ciocănituri săvacircrșiiaȘi ca să nu să fălească că mare ceva au făcutMrsquoau văzut pre mine făcut Lumină cu soli-
rile Părintelui mieuȘi icircndată srsquoau dus icircmpreună rușinaţi toţiAu eșit dela Dumnezeu Moisigrave mrsquoau aflat
icircndrăzneţBucurat și icircncutremurat din facerea de mi-
nuniMrsquoau icircntrebat ce iaste ceaia ce srsquoau icircntacircm-
plat Toată pricina o am vestit luiȘi cum că Faraograve icircmpăratul EghiacutepetuluiVenisă acum cu norod nenumăratȘi a mă lega nrsquoau putut Și voiagrave să mă arzăȘi toţi carii cu dacircnsul au lt740vgtvenit văpae
srsquoau făcutȘi asupra mea din gura lor foc sloboziiaȘi cum că deaca mrsquoau văzut pre mine Lumi-
nă făcut cu rugile taleIcircntunearec toţi srsquoau făcut și singur eu sacircnt
acumCaută mi-au răspuns mie Moisigrave și să nu te
bizueștiNici pre ceale arătate să le vezi de ceale as-
cunse mai vacircrtos teame-te
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
125
Vino să fugim ndash așa Dumnezeu porunceașteȘi va bate războiŭ Hristos pentru noi cu
EghipteaniiSă meargem am zis Doamne nu mă voiŭ
despărţi de tineNu voiŭ călca porunca ta ci pre toate le
voiŭ păzi amin
AL ACELUIAȘIcircnvăţătură cu cuvacircntare de Dumnezeu icircntru carea și pentru Preoţie și pentru
vedearea cea nepătimașăCuvacircntul 38
Cum voiŭ povesti Stăpacircne lucrurile ceale minunate și streine
Cum cu cuvacircntul voiŭ povesti adacircncurile judecăţilor tale
Acealea care icircn fieștecarea zi le săvacircrșești icircn-tru noi robii tăi
Cum treci cu vedearea nenumărate mul-ţimi ale greșalelor meale
Și nu socotești Stăpacircne faptele răotăţilor meale
Ci mă miluești și mă hrănești și mă lumi-nezi și mă acoperi
Ca cum aș icircmplini toate poruncile tale Macircntuitoriul mieu
Și nu numai mă miluești ci și mai mult de-cacirct aceasta
Mă icircnvrednicești să stau icircnaintea slavei taleȘi a puterii și a măririi și a marei-cuviinţeȘi vorbești cu mine și grăești cuvinte de ne-
murire [mie]Cel neputincios și smerit și de a trăi ne-
vreadnicCum strălucești pre sufletul lt741gtmieu cel cu
totul icircntunecatȘi lumină icircl săvacircrșești curată și Dumneze-
iascăCum purtătoare de strălucire săvacircrșești ti-
căitele meale macircini
Pre care păcătuind le-am icircntinat cu icircntină-ciunile păcatului
Cum schimbi macircinile meale cu strălucirea Dumnezeirii tale
Din necurate sfinte pre aceastea prefăcacircn-du-le
Și pre limba mea cea icircntinată Hristoase cum o curăţești
Și al macircncării trupului tău părtașiu mă lu-crezi
Cum și [tu] a mă vedea mă icircnvrednicești și de mine a te vedea
Și cu macircinile meale cela ce ţii pre toate a te ţinea
Cela ce tuturor racircnduialelor celor Cerești ești nevăzut
Și lui Moisigrave celui icircntacirci icircntre Proroci nea-propiiat
Că nu srsquoau icircnvrednicit a vedea faţa taNici altcineva dintre oameni ca să nu moarăDeci pre tine cel neicircnţeles și neajuns pre
tine numai cel netacirclcuitPre tine cel neicircncăput nicăiri și neapropi-
iat tuturorCum și a te ţinea și a te iubi și a te vedea
și a te macircncaȘi icircntru inima mea a te avea Hristoase mă
icircnvrednicesc Și rămacirciu nears bucuracircndu-mă icircmpreună
și tremuracircndȘi laud iubirea [ta] de oameni Hristoase
cea multăDar cei orbi și trupești carii nu te cunoscNesimţitori făcacircndu-să iar mai vacircrtos pre a
sa neputinţăȘi icircntunecare și de toate bunătăţile Macircn-
tuitoriul mieuLipsirea arătacircndu-o cum icircndrăznesc a
ziceDar ce trebuinţă are omul să aibă și PreoţieDeaca una dintru aceastea trei nu dobacircn-
deaște
C U V Acirc N T U L 8
126
Ori hrana trupului ori venit de aurlt741vgtOri scaun din ceale icircnalte de Episcopie
bogatăO icircntunearec o orbire O nebunie mai de
pre urmăO ce ticăloșie multă O eșire mare din
minteO nume pămacircntești și deșarte și de lucruri
lipsiteO icircndrăzneală O cugetare a Iudei vacircnză-
toriuluiCă precum de acela icircnfricoșatele taine ale
cinii ceii StăpacircneștiȘi ale preacuratului trup icircntru nimic srsquoau
socotitCi mai bun lucru au socotit arginţii cei pu-
ţiniAșa și aceștea pre ceale stricăcioase mai mult
decacirct ceale nestricăcioase și DumnezeeștiCinstindu-le icircș aleg spacircnzurare sufleteascăSpuneţi-mi o deșărţilor deaca știţi aceastaCine pre Hristos după ce l-au căștigat de
altceva mai are trebuinţăDin bunătăţile veacului cestui de acumCine pre darul Duhului avacircndu-l icircntru ini-
ma saNu are pre Troiţa cea cinstită icircntru dacircnsul
lăcuindCarea icircl luminează și Dumnezeu icircl săvacircr-
șașteȘi cine Dumnezeu făcacircndu-să după darul
TroiţiiȘi de slava cea de sus și icircntacirciu icircnvrednicin-
du-săAltceva mai mult oare ar fi socotit mai slăvitDecacirct a liturghisi și a vedea pre firea cea
preaicircnaltăCea atotlucrătoare cea netacirclcuită cea nea-
propiiată tuturorSau ar fi poftit altceva mai strălucit icircn vi-
iaţă
Icircntru aceasta socoteaște cea de puţină vreame
Sau icircntru ceaialaltă gacircndeaște carea nu are sfacircrșit
Deaca ai fi știut adacircncul cel ascuns al tai-nelor
Nu mrsquoai fi silit să grăesc lt742gtaceastea sau să le scriu
Că mă icircnfricoșez cucernicindu-mă și icircn-semnacircnd ceale Dumnezeești
Și cu slove icircntunecat zugrăvind tuturor ceale negrăite
De ai fi văzut pre Hristos de ai fi luat pre Duhul
Și te-ai fi adus Tatălui prin acești doiAi fi putut cunoaște acelea care grăesc și
acealea care-ţ tacirclcuescȘi cum că-i mare și icircnfricoșată și mai presus
de toatăȘi slava și strălucirea icircncepătoriia și stăpacirc-
nireaBogăţiia și putearea și decacirct toată icircmpără-
ţiiaLiturghisirea cea cu curată știinţă a inimiiCuratei și Sfintei și neicircntinatei TroiţeCă să nu-mi spui mie nepăcătuirea trupuluiȘi faptele și mărturiile acelora al cărora
adacircncul nu-l icircnţelegiCi acealea care au zis Dumnezeu prin apos-
toliȘi ale lui Vasilie icircnţeleptului celui cu limba
de focȘi ale Părintelui Hrisostomului proastele
mărturiiȘi ale lui Grigorie celui ce bine au bogoslo-
vit pre aceasteaAuzi-le și icircncredinţează-te ce fealiu să cu-
vine să fieCel ce liturghiseaște lui Dumnezeu făcăto-
riului tuturorȘi din vrednicie și din fapta bună a taPoţi să te minunezi de mărimea vredniciei
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
127
Să nu vă rătăciţi fraţilor să nu icircndrăzniţi nicidecum
Să vă atingeţi sau să vă apropiiaţi de firea cea neapropiiată
Că cela ce nu să va lepăda de lume și de cea-le din lume
Și de sufletul său și de trup nu să va lepădaȘi tot mort cu toate simţirile nu să va faceNimic din ceale dulci ale lumii văzind cu
icircmpătimireNepoftind nicidecum niciunul din lucruri-
le lumiilt742vgtNici icircndulcindu-să de niscarivagrave cuvin-
te ale oamenilorCela ce surd și mut și orb nu să faceȘi lucrurilor și năravurilor și faptelor și
cuvintelor lumiiȘi nu veade adecă cacircte ochiul poate dupre
fire să vazăȘi nimic icircnlăuntru nu lasă să icircntre icircn inimăȘi chipuri ale acestora și feaţe nu o lasă pre
aceasta să icircnchipuiască și să zugrăveascăȘi nu aude cacircte priimeaște auzul omenescȘi nu rămacircne ca o piiatră neicircnsufleţită și
nesimţităȘi nu pomeneaște viers nu puteare de gla-
suriNu poate jertva cea tainică și fără de sacircngeSă jărtvească curat lui Dumnezeu celui cu-
rat cu fireaCăci cacircnd va simţi să facă pre aceastea icircntru
adevărSrsquoau depărtat de toată lumea și de ceale din
lumeȘi va cunoaște și va creade mie și acelor
care iarăș voiŭ să le scriuAerul cel icircntunecos pre carele David zid icircl
numeașteȘi marea pre carea Părinţii mare a vieţii o
au numitO au scovacircrșit o au trecut au icircntrat icircn liman
Icircntru carele tot cela ce au ajuns pre toată bunătatea o află
Că acolograve-i raiul acolograve lemnul vieţiiAcolograve pacircinea cea dulce acolograve băutura cea
DumnezeiascăAcolograve bogăţia cea nedeșărtată a darurilorAcolograve rugul arde carele nu să mistuiașteȘi ale picioarelor să dezleagă icircndată curea-
lele icircncălţemintelorAcolograve marea să rumpe și să desface și trec
singurȘi văz pre dușmani icircn ape cufundacircndu-seAcolograve privesc lemnul icircntru inima meaBăgacircndu-să și toate ceale amară să prifacAcolograve piiatra carea izvoraște miiare o am
dobacircnditlt743gtȘi sufletul mieu de necaz de atuncea nu
srsquoau mai icircmpărtășitAcolograve am aflat pre Hristos dăruitoriul
acestoraȘi i-am urmat lui din tot sufletul mieuAcolograve manna o am macircncat și pacircinea Icircnge-
rilorȘi nimic din ceale pămacircntești nrsquoam mai
poftitAcolograve toiagul lui Aaron cel uscat carele au
icircnfrunzitȘi l-am văzut și mrsquoam minunat de facerile
de minuni ale lui DumnezeuAcolograve pre sufletul mieu cel sterp l-am văzut
rodindȘi cum lemnul cel uscat face rod frumosAcolograve pre inima mea cea icircntinată și curvareO am văzut curată și neicircntinată și fecioarăȘi auzind ea Bucură-te cea cu dar dăruităCă cu tine-i Dumnezeu și icircntru tine icircn
veaciAcolograve am auzit Spală-te icircn scăldătoare de
lacrămiȘi am crezut și am făcut și numaidecacirct am
văzut
C U V Acirc N T U L 8
128
Acolograve mrsquoam icircngropat icircn mormacircnt adecă icircn smereniia cea desăvacircrșit
Și au venit Hristos pentru mila cea nemă-surată
Și piiatra cea grea a răotăţilor meale de acolograve o au rădicat
Și mi-au zis Vino eși ca din mormacircnt din lume
Acolograve am văzut cum au pătimit cu nepăti-mire Dumnezeul mieu
Și cum mort srsquoau făcut nemuritoriu fiindȘi cum au icircnviiat din mormacircnt nedezle-
gacircnd peceţileAcolograve am văzut viiaţa ceaia ce va să fie și
nestricăciuneaPre carea Hristos o dăruiaște celor ce-l cau-
tă pre dacircnsulȘi icircmpărăţiia Ceriurilor carea-i icircnlăuntrul
mieu acolograve o am aflatCarea e Tatăl Fiiul și Duhul dumnezeire
nedespărţită icircn trei feaţePre carii cei ce nu o au cinstit mai mult de-
cacirct toată lumealt743vgtȘi nu au socotit slavă și cinste și bogăţieNumai pre icircnchinarea slujirea și starea icircna-
inte-iNevreadnici sacircnt și de preacurata vedea-
rea-iȘi de desfătarea și de bucuriia și de toate
bunătăţileDe care nu să vor icircmpărtăși neavacircnd pocă-
inţăDeaca nu toate precum am zis să vor icircnvă-
ţa și să vor faceȘi deaca nu pre toate le vor lucra cu sacircrgu-
inţă care au zis Dumnezeul mieuȘi atuncea de-abiia cineva cu multă frică și
evlavieDeaca Dumnezeu ar fi poruncit să se atingă
de ceale neajunseCă nici e cu putinţă tuturor să slujască uno-
ra ca acestora
Ci de și pre tot darul Duhului de-l va priimiȘi curat din pacircntecele maică-sa iaste de păcatDeaca nu cu porunca lui Dumnezeu și cu
aleagerea luiDeplin adeverind pre sufletul lui cu strălu-
cire DumnezeiascăȘi icircnfocacircndu-l pre dacircnsul cu dorul Dumne-
zeeștii dragostiiMi să pare că nu iaste cu cale și slobod să
lucreaze ceale SfinteȘi de tainele ceale neapropiiate și icircnfricoșa-
te să se atingăCărora să cuvine slava și cinstea și icircnchină-
ciunea toatăAcum și de-a pururea și totdeauna icircntru
toţi veacii amin
AL ACELUIAȘMulţemire și mărturisire cu cuvacircn-tare de Dumnezeu și pentru dărui-rea și icircmpărtășirea Sfacircntului Duh
Cuvacircntul 39Arătatu-te-ai pentru mine pre pămacircnt din
FecioarăTu cela ce mai nainte de veaci ești nevăzutlt744gtȘi trup te-ai făcut și om te-ai arătatCela ce cu lumină neapropiiată ești icircnfășuratȘi scris icircmprejur de toţi ai fost socotitȘi cu totul de toţi fiind nedespărţitTu pre carele nu poate tot cuvacircntul să te
tacirclcuiascăIar mintea ceaia ce să sileaște să coprinde
cu dorireaȘi a le ţinea nu poate stracircngacircndu-să de fricăȘi iarăș caută arzindu-să la ceale din lăun-
truȘi nălucindu-să puţin cu strălucirea taCu cutremur să trimite și cu bucurie să bu-
curăCă a te suferi nu poate firea oamenilor
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
129
Tot pre tine luminat să te vază Hristosul mieu
Deși pre tine tot creadem că te luoămPrin Duhul pre carele icircl dai Dumnezeul
mieuȘi prin preacuratele sacircngiuri și trupul tăuCu care cuminecacircndu-ne mărturisim că te
ţinemȘi te macircncăm nedespărţit Dumnezeul mieuȘi neamestecat că nu te icircmpărtășăști De stricăciune și de icircntinăciune ci pre mine
mă icircmpărtășeștiDe nestricăcioasa ta curăţenie CuvinteȘi icircmi speli icircntinăciunea răotăţilor mealeȘi icircmi gonești negura fărădelegilor mealeȘi a inimii meale icircmi curăţești rușineaȘi grosimea răotăţii o supţieziȘi mă luminezi pre mine cel mai nainte icircn-
tunecatȘi frumos pre mine dupre amacircndoao mă
lucreziCu raza nemuririi de jur icircmprejur mă stră-
luceștiȘi mă spăimacircntez și mă arz la ceale din lă-
untruPoftind să mă icircnchin icircnsuţ ţieȘi cacircnd aceasta icircmi aduc icircn minte ticăitul ndashO minune ndash icircntru mine te lt744vgtaflu pre tinePetrecacircnd mișcacircndu-te și grăindȘi fără de glas pre mine atuncea săvacircrșindu-
măPrin icircnspăimacircntarea de slava cea neapropiiatăDeci spaimă mă ţine pre mine și nedomerireCă pre cela ce ţine pre toate icircn palmăŢinut fiind icircntru inima mea icircl văzDar ce iaste mila ta cea streină Hristoase
al mieuCe iaste nemărginita pogoracircre CuvinteCe cătră sărăciia mea și scăpătăciunea ai
venitCum ai și icircntrat icircn casa cea icircntinată
Cela ce icircn lumină neapropiiată lăcuești Dumnezeul mieu
Și cum și o păzești pre aceasta nearsăFoc fiind nesuferit firii ceii muritoareȘi ce lucru voiŭ face vreadnic de slava taȘi ce voiŭ afla cătră atacircta dragosteCe-ţ voiŭ aduce ţie celui ce cu o slavă ca
aceastaȘi cu o cinste mrsquoai slăvit pre mine nevre-
adniculCă pre carele oamenii nu-l icircnvrednicesc să-l
vazăDar nici să grăiască nici icircmpreună să se
ospeteazeNicidecum cu mine preaticălosul nu voescTu cela ce pre toată suflarea și firea o hrăneștiCela ce Serafimilor neapropiiat eștiZiditoriul tuturor Făcătoriul și StăpacircnulNu numai mă vezi și grăești cu mine și mă
hrăneștiCi și pre Trupul tău cel deofiinţă cu mineMrsquoai icircnvrednicit și să-l ţiu și să-l mănacircncȘi Sacircngele cel preasfacircnt să-l biiauCarele srsquoau vărsat pentru mine cacircnd te-ai
junghiiatDiiacon și slujitoriu și tăinuitoriuAl acestora pre mine mrsquoai pus lt745gtpre care-
le mă cunoștiCela ce pre toate le-ai știut mai nainte de a
face veacurileȘi mai nainte de a aduce icircntru fiinţă ceva
dintru ceale ce nu să vădCă pre ceale văzute mai pre urmă le-ai al-
cătuitPre mine păcătosul curvariul vameșulTălhariul și carele ucigaș al mieu mrsquoam făcutMincinos al celor bune lucrătoriu al fără-
delegiiȘi al tuturor poruncilor tale călcătoriulDeci tu cunoști că adevărate sacircnt aceasteaCum icircnaintea ta mă voiŭ arăta o Hristoase
al mieu
C U V Acirc N T U L
130
Și cum de masa ta mă voiŭ apropiiaCum preacuratul trupul tău icircl voiŭ ţineaEu cela ce am macircini cu totul icircntinateCum te voiŭ lăuda cum altora voiŭ mijlociNeavacircnd din credinţă și din lucruri buneIubirea cea cătră tine și icircndrăznealaCi datoriu fiind eu precum știi Cu mulţi talanţi cu multe nelegiuiriMintea nu să domireaște limba au slăbitȘi nici un cuvacircnt nu să află la mine Macircn-
tuitoriuleA povesti lucrurile bunătăţii taleCare ai făcut cu mine robul tăuȘi să ard ca de niște foc ceale dinlăuntru ale
mealeȘi nu pociŭ să sufer tăcacircnd Greotatea cea mare a darurilor tale celor
multeCela ce pre pasări le-ai făcut cu glasuri să
grăiascăDăruiaște-mi și mie nevreadnicului cuvacircntCa tuturor icircn scris și nescrisSă povestesc pre acealea care cu mine le-ai
lucratPentru mila cea nemărginită Dumnezeul
mieuȘi pentru singură a ta iubirea de oameniCă mai presus de minte-s și lt745vgticircnfricoșate
și mariAcealea care mi le-ai dăruit mie streinuluiNeicircnvăţatului săracului neicircndrăzneţuluiȘi lepădatului dela tot omulPărinţii nu lua aminte la mine cu fireasca
dragosteFraţii și priiatenii miei toţi mă batjocoreaCă zicacircnd că mă iubesc cu totul minţeaRudeniile cei de afară boiarii lumiiAtacircta să icircntorcea de mine și nu suferiia să
mă vazăPre cacirct voia să pier icircmpreună cu păgacircnătă-
ţile lorDe multe ori am poftit slavă fără de păcat
Și icircncă pre aceasta icircn viiaţa ceastă de acum nu o am aflat
Că slava cea lumească dupre cum mrsquoam adeverit
Și fără de altă faptă păcat iasteDe cacircte ori am poftit să mă iubească oameniiȘi să am icircndrăzneală de prietenie cătră dacircnșiiȘi nimenea din cei ce cugeta ceale bune nu
mă suferiiaIar alţii mai vacircrtos voia să mă vază și să mă
cunoascăȘi eu de aceștea fugiiam ca de niște lucră-
tori ai celor realeDeci aceastea toate Stăpacircne și altele decacirct
acestea mai multeCare nici a le zice nici a le pomeni nu pociŭTu icircntru mine curvariul purtacircnd grijă ai
lucratCa să mă tragi din adacircnc și din icircntuneare-
cul lumescȘi din amăgirea cea cumplită a dulceţilor
vieţiiCei buni fugea de mine pentru chipul cel
din afarăIar de cei răi eu fugeam cu a mea voeCă iubeam precum srsquoau zis slava și bogăţiia
lumiiȘi nălucirea icircmbrăcămintei și năravurile
moliciunilorlt746gtȘi nu știu ce voiŭ grăi nu știu ce voiŭ
zice ţieCă mă tem și a grăi și a scrie unele ca aceas-
teaSă nu caz icircn cuvintele meale și să păcătuescCă va fi neșters cuvacircntul cel cu minciacutenă
scrisCacircnd mrsquoar fi icircndemnat cineva la lucruri de
nebunieȘi de păcat cu adevărat al lumii acești amă-
gitoareiDin lăuntru inima mea să icircnvoia toatăȘi ca cum să ascundea pre sineși rușinacircndu-să
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
131
Ţinută fiind cu icircntemeiare cu adevărat cu macircna ta cea Dumnezeiască
Cealelalte adecă toate ale vieţii le iubeamCacircte pre vedeare o veselesc și netezesc gacirc-
tlejulȘi pre trupul acesta care să strică icircl icircmpo-
dobescIar faptele ceale uracircte și poftele ceale des-
fracircnateTu din inima mea le-ai șters Dumnezeul
mieuȘi uracircciune ai pus icircn sufletul mieu cătră
aceasteaDeși cu voirea mea eram lipit de aceasteaȘi poftire nelucrătoare și fapte fără de poftiriMai vacircrtos mrsquoai făcut să am ndash minune prea-
mare cu totul ndash Și de toţi mrsquoai răzliţit cu iconomie Dum-
nezeiascăDe icircmpăraţi și de boiari și de bogaţii lumiiȘi de multe ori de multe cacircnd eu am și voit
icircntru aceasteaIcircnsuţ tu sfat al cuiva nu ai lăsat să stea icircntru
aceasteaPre alţii carii icircmi zicea să mă slăvească și să
mă icircmbogăţească icircn viiaţăCu uracircciune icirci uriiam Stăpacircne cu uracircciune
din inimăCacirct nici vorbire niciodată nu porneam cu
dacircnșiiCarii și icircnnebunindu-să cu toiage foarte
mrsquoau bătutIar alţii cu ocări pre mine cătră toţi mă ocăraLucrătoriu zicacircndu-mi că sacircnt a toată ne-
legiuireaVracircnd ei să mă icircntoarcă din calea cea dreaptăCă de fapte fugiiam ca să nu mă fac de ocarălt746vgtIar ei mă ocăra pre mine ca să viu și icircn
lucrarea faptelorIar celor ce-m zicea să-mi dea slava lumiiAșa mi-ai dat să le răspunz Macircntuitoriul
mieu
Deaca pre toată slava le ziceam lumii o ai fi apucat
Și cu coroană a icircmpărăţiei creaștetul tău ar fi fost icircncoronat
Iar picioarele tale cu icircncălţăminţi roșii ar fi fost icircncălţate
Și al tuturor acestora pre mine de năprasnă Domn mrsquoai fi făcut
Iar tu ai fi stătut vracircnd să fii prost rob al mieuCu răotăţile și cu vicleniile tale și cu cuge-
tele taleNicidecum nu mrsquoaș fi icircmpărtășit nici aș fi
venit icircntru o viiaţă ca aceastaCare hacircrtie va icircncăpea facerile tale de bineȘi bunătăţile tale ceale multe care cu mine
le-ai lucratCă deaca nenumărate limbi și macircini să va
da mieNu voiŭ putea să le povestesc sau pentru
toate să scriuCă sacircnt cu adevărat adacircnc de mulţime ne-
mărginităSacircnt neajunse și neicircnţelease pentru mări-
mea slaveiȘi slăbesc cu gacircndul mă doare inima meaȘi a grăi nu pociŭ pentru tine Dumnezeul
mieuCăci cacircnd icircmi aduc aminte de acealea care
am lucrat eu ticălosulCacircte mi-ai ajutat mie din ce fealiu de icircn-
curcături mrsquoai scosȘi din cacircte reale Macircntuitoriul mieu cu iu-
bire de oameni mrsquoai izbăvitȘi nu ai pomenit răotăţile care le-am lucratCi ca cum multe bunătăţi și mari aș fi făcutȘi ca cum aș fi fost curat din pacircntecele mai-
cii adecă Sfintei scăldătoriAșa mrsquoai priimit așa mrsquoai cinstit pre mineAșa mrsquoai icircmpodobit cu lt747gtpodoabă icircm-
părăteascăTot sacircnt ţinut de cutremur și mă spăimacircn-
tez bucuracircndu-mă
C U V Acirc N T U L
132
Și fără de glas rămacirciu și mă slăbesc foarteCă Dumnezeu făcătoriul lumii srsquoau dat mieOmului celui uracirccios și greţos tuturorȘi oamenilor și dracilor fiindcă acum mrsquoam
făcutȘi am covacircrșit cu faptele lucrurilor celor
preanecuvioaseȘi pre aceia (adecă pre draci) Vaiŭ mie pacircn-
găritului și icircntinatului Cum voiŭ spuneTe-ai unit cu mine iubitoriule de oameni
pentru nemăsurata milostivire Cel mult icircntru curăţenie icircntru Sfinţenie
mai mareȘi icircntru vacircrtute necovacircrșit și neasămănat
icircntru slavăȘi te-ai pogoracirct de sus dintru icircnălţimea cea
nemăsuratăPacircnă la porţile iadului celui mai de jos al
păcatelor mealeȘi ale icircntunearecului sărăciei meale și ale
casii ceii căzuteȘi din multe nelegiuiri din cea preamare
lenevireNegrijită cu totul și icircntinatăCela ce mrsquoai sculat pre mine carele zăceam josȘi pre piiatra Dumnezeeștilor tale porunci
mrsquoai pusȘi spălacircndu-mă mrsquoai curăţit de noroiul ră-
otăţilor mealeȘi mrsquoai icircmbrăcat icircn haină mai albă decacirct
omătulȘi casa cea icircntinată o ai măturatȘi icircntracircnd te-ai sălășluit o Hristoase
Dumnezeul mieuApoi Scaun mrsquoai săvacircrșit al Dumnezeeștii
Dumnezeirii TaleȘi casă a slavei tale ceii neapropiiate și a icircm-
părăţieiȘi lihnariu ce are icircnlăuntru lumină nestinsă
și DumnezeiascăȘi scoică cu adevărat a mărgăritariului celui
bun
Și ţarină icircntru carea iaste ascunsă comoara lumii
Izvor dintru care cei ce beau niciodată nu icircnsetează
Care izvoraște mai ales apă de zeace ori icircn-zecit
lt747vgtȘi pre cei ce cu credinţă beau icirci săvacircr-șaște nemuritori
Raiu care iarăș are icircn mijloc pomul vieţiiȘi pămacircnt care acopere pre cel neicircncăput
tuturorPre tine carele te-am căuta oarecacircnd din
toată inima meaȘi am dorit de-a pururea să auz cuvacircnt dela
tine1
Că deși mai nainte mintea mea pentru tine srsquoau nălucit
Dar curat nu putea cu totul icircntinată fiindNici ochii să te vază nici auzul să te auzăNici suișuri Dumnezeești inima mea să pri-
imeascăCi de singură auzirea să spăimacircnta toatăȘi cu frică și cu cutremur să stracircngea sufle-
tul mieuIar icircnlăuntrul său văzindu-te acum să spăi-
macircnteazăȘi zărindu-te ca icircntrrsquoo oglindă cacirct icirci dai luiTot icircntru tot totul și tot afară de acestaȘi icircn lăuntrul său iarăș icircnţelegacircndu-tePre tine tot cel neicircnţeles și neajuns dupre
Dumnezeiasca DumnezeireCela ce de toţi ești nevăzut și ascunsPre tine cel neapropiiat și apropiiat cărora
ai voitPrecum icircnsuţ ai voit cu iubire de oameni să
te arăţiCel Heruvimilor și Serafimilor și tuturor
Icircngerilor
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsesc icircn continuare două stihuri pe care le traducem aici bdquoVoiam pome-nirea ta a avea icircn sufletul mieu și mai adeseori pentru tine și a grăi și a auzildquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
133
Neapropiiat și icircnfricoșat dupre strălucirea Dumnezeieștii firi
Cu oamenii apropiiat ndash tot sufletul mieu să uimeaște cu totul
Și să spăimacircntează mai mult de bunătatea ta și de iubirea de oameni
Căci curăţești suflete icircntinate și minte lu-minezi
Și coprinzi fiinţă pămacircntească și materiial-nică
Și aprinzi văpae multă a dragostei tale ceii Dumnezeești
Și Dumnezeiască iubire de dorire ca niște foc pui icircntru mine
Și pacircnă la al treilea Ceriu mă faci să ajungȘi icircn raiu să mă răpesc Macircntuitoriulelt748gtIcircntru care auz graiuri negrăite și streineCare nu-s cu putinţă muritorilor să le gră-
iască sau cu cuvacircntul să le povesteascăIar ţie cinste să cuvine slavă și mărireStăpacircnirea veacinică Hristoase Stăpacircnului
totuluiIcircmpreună cu Tatăl și cu Duhul cel cu firea
preasfacircntAcum și deapururea și icircn veacii veacilor
amin
AL ACELUIAȘMulţemire cu cuvacircntare de Dumnezeu și pentru acealea care Dumnezeescul darul Duhului prin
lucrări srsquoau numitCuvacircntul 40
Ce taină noao iaste Stăpacircne al tuturorCarea icircntru mine nestacircmpăratul și curva-
riul o ai arătatCe iaste minunea cea mare carea să icircnţelea-
ge icircnlăuntrul mieuȘi carea nu să icircnţeleage ci să acopere
Căci ca o stea de departe răsărind să arată mie
Și iarăș ca un soare mare să săvacircrșașteCare nrsquoare măsură nici cumpănire nici ho-
tar cu mărimeaȘi strălucire mică să face și lumină iarăș să
veadeIcircn mijlocul inimii meale și icircntru mărunta-
ele mealeIcircnvacircrtindu-să adeaseori și pre toate icircmpre-
jur arzindu-leCeale din lăuntrultlgt măruntaelor meale
și lumină pre aceastea făcacircndu-leȘi așa grăindu-mi și cu iubire icircnvăţindu-măPre mine cel cu totul nedomerit și carele
caut să mă icircnvăţEu-s steaoa cea dulce carea auzi că oarecacircndAu răsărit din Iaacutecov să nu te icircndoeștiȘi soare ţie mă arăt de departe răsărindCarele tuturor drepţilor lumină neapropi-
iată voiŭ fiIcircntru vieţuirea ceaia ce va să fie și icircn viiaţa
veacinicălt748vgtEu și strălucire ţie mă arăt și lumină de
tine mă văzNears arzind patimile inimii taleȘi cu racircurarea dulceţii și a darului mieu ce-
lui DumnezeescSpălacircnd icircntinăciunea ta și de tot stingacircndCărbunii dezmirdărilor trupului păcatuluiȘi pre toate lucracircndu-le cu a mea iubire de
oameniPre care și dedemult le-am făcut icircntru toţi
SfinţiiMiluiaște pre cel scacircrbit icircndură-te spre cel
necăjitSă nu te macircnii a-mi grăi mie celui ce iarăș
voesc să te icircntrebCum stea din Iaacutecov cel cu totul neicircncăputTu și ești și te faci și pacircnă acum tuturorȘi cum și ca un soare te arăţi răsărind
C U V Acirc N T U L
134
Cela ce nicăiri și pretutindenea și mai pre-sus de toată zidirea
Și ești și te propoveduești nevăzut tuturorȘi cum și rază mie te faci și lumină mie te
arăţiȘi-m arzi materiia cela ce dupre fiinţă ești
nemateriialnicCum racircurezi și speli icircntinăciunea trupului
mieuTot fiind foc neapropiiat și nesuferit Icircnge-
rilorCum te icircmpleticești cu fiinţa cea stricăcioa-
să a trupului mieuȘi te ameasteci neamestecat cu sufletul
omenescCum printrrsquoicircnsul icircn tot trupul neamestecatFăcacircndu-te tu cel nepipăit tot pre mine
Dumnezeu mă faciSpune-mi și să nu mă trimiţi macirchnit și ne-
căjitO icircndrăzneală O eșire din minte O cu-
vinte de nebunieCum nu te icircnfiorezi așa de cu asprime a icircn-
treba aceasteaȘi cum nu simţi icircntrebacircnd acealea care le
cunoștiCi icircndrăznești să grăești pentru Dumnezeu
ca cum ispitindlt749gtȘi acealea care știi ca cum nu le-ai ști te
faci a icircntrebaȘi voești să le scrii tuturor arătat cu cunoș-
tinţăDar icircnsă te sufer pre tine iubitoriu de oa-
meni fiindȘi iarăș icircnvăţ pre tine zicacircnd ţie aceastea așaEu dupre fire-s netacirclcuit și neicircncăputNelipsit neapropiiat nevăzut tuturorNeatins nepipăit neschimbat dupre fiinţăSingur icircntru singur totul și singur icircmpre-
ună cu toţiCarii mă cunosc pre mine icircntru icircntuneare-
cul vieţii
Și afară de toată lumea afară de ceale văzuteAfară de lumina ceastă simţită și de soare
și de icircntunearecȘi de locul muncilor și a icircnfricoșatei osacircndeIcircntru care au căzut robii cei trufașiRău semiţindu-se asupra mea a Stăpacircnu-
luiEu-s nestrămutat că unde și nu sacircnt de faţăCa prin strămutare locul mieu să mi-l apucEu sacircnt și deapururea mișcat și nescris icircm-
prejur ndash Că unde venind mă vei căuta ca acolograve să
mă afliCeriul cu cuvacircntul mieu ca un nimic srsquoau
adus icircn mijlocSoarele stealele și pămacircntul ca o jucăreae
micăDe mine srsquoau făcut și cealelalte cacircte le vezi
așijdereaIcircngerii mai nainte de aceastea dedemult
aduși fiind de mine icircntru fiinţăPre slava slavei o văd dar nu pre icircnsăș firea
meaCă numai am gacircndit să aduc icircntru fiinţă
puteriȘi icircndată au stătut icircnainte lăudacircnd stăpacirc-
nirea meaIar tu jos șăzind acigrave icircntru izgonireUnde toţi au căzut cei icircntacirciu călcători de
poruncăȘi Adam și cu dacircnsul Eva strămoașa taȘi diavolul cel rău carele pre lt749vgtaceștea
i-au amăgitUnde-i icircntunearecul cel adacircnc unde-i groa-
pa cea mareUnde-s șărpii cei ce mușcă deapururea căl-
cacircele voastreUnde-i tacircnguirea vaetul și placircnsul cel ne-
icircncetatUnde-i toată stracircmtorarea grija și scacircrbaMoartea icircmpreună și stricăciunea pre voi
pre toţi vă ţine
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
135
Cum șăzi Cum ești fără de grijă Cum te lenevești spune-mi
Cum nu porţi grijă de ceale reale care ai lucrat icircn lume
Și pentru singură pocăinţa nu pui toată osacircrdiia
Și nu te sacircrguești adevărată pre aceasta să o arăţi
Și nu icircntrebi pentru dacircnsa cu multă rugă-ciune
Și cu deamăruntul nu cerci cum pre dacircnsa o vei isprăvi
Ca să poţi printrrsquoicircnsa pentru a mea iubire de oameni
Să iai mare lăsare a fărădelegilor taleCi pre aceastea lăsindu-le cauţi ceale mai
presus de fireIscodești ceale ce-s icircn Ceriuri iar mai vacircr-
tos nici pre aceasteaCi pre a mea [a] celui ce Ceriul dupre cum
să zisă și pre toateLe-am adus icircntru fiinţă ca o nimic icircmi is-
codești firea1
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsește icircn continuare un pasaj amplu pe care icircl traducem aici după textul gre-cesc din Sources Chreacutetiennes (stihurile 92-158) bdquoȘi voiești cele pentru mine precum nimenea altul le știe a te icircnvăţa o minune o năzuinţă a omului Că de te-am și mustrat te voiu lăuda iarăși pentru că și tu lucrul meu și făptura mea ești Cum din pămacircnt din tină din ţăracircnă plăz-muindu-te și icircntru aceasta ţiindu-te și cu aceas-ta petrecacircnd pre toate nimica socotești și ca o umbră le vezi și gonind treci pre lacircngă toate și pre mine unul cauţi Pentru mine voiești a grăi pentru mine a povesti și pre mine a privi toată viaţa de ar fi cu putinţă și nici somn a gusta nici macircncare nici băutură și la icircmbrăcămintea trupu-lui nicicum a cugeta Ci ca pre niște copaci pre margine de drum stacircnd și ca pre niște lemne așa socotești toate cele slăvite ale lumii și gonind treci pre lacircngă ele ca pre lacircngă nimic icircn calea vie-ţii nici icircntorcacircnd privirea cugetării nici ai su-fletului ochi lăsacircnd către acestea să caute ci pre mine icircnchipuiești și pre mine singur pomenești și mă iubești ca nimenea din cei cu tine icircmpreună-
Opreaște-te omule muritoriule nu iaste ţie bine aceasta
fiitori Căci cine la numele meu icircși bucură inima și se scoală icircndată către dragoste sau dor Cine auzind pomenirea mea de multe ori grăindu-se a lăcrămat din suflet la mine unul cugetacircnd Cine dumnezeeștile mele cuvinte sau poruncile mele cu sacircrguinţă a căutat să se icircnveţe și să păzească Cine mrsquoa socotit ca tine Dumnezeu preste toa-te și a dorit icircndată mie unuia să slujască și pen-tru aceea părinţi și fraţi și casă icircncă și pămacircnt și rudenii și vecini și prieteni acesta a nesocotit și către mine a venit ca și cum nici ar fi văzut cacircndva ceva dintru acelea nici ar fi cunoscut pre pămacircnt vreun om icircn lume ci ca unul ce intră icircntrrsquoo oarecarea streină ţară și cetate unde de altă limbă toţi sacircnt și varvari așa icircntre cei obicinuiţi cunoscuţi și prieteni ai săi icircntre boiarii și bogaţii lumii petrece și se simte icircn mijlocul acestora ră-macircind Ci acestea vorbe proaste și mărunte sacircnt celor nesimţitori icircnsă mari și icircnalte mie căruia le privesc Cine dintre cei mari pre pămacircnt dintre stăpacircniacutei și scaune sau dintre cei ce zic prin mine a domni și a icircmpărăţi sau dintre cei ce icircnfăţișează pre dumnezeieștii mei apostoli aceasta ori a cu-getat ori a putut să păzească ca icircn vremea păzirii poruncii mele și legii ca pre unul să vază pre toţi pre rudenii și streini pre bogaţi și săraci așijderea pre cei slăviţi și neslăviţi icircncă și pre cei puternici dimpreună cu cei de racircnd Cine este cela ce a ju-decat nepătimaș cu blacircndeţe privind pre aceștia De voiu afla vreun suflet păzind acestea icircn lume mai vacircrtos icircntru cea de faţă ziuă și neam deopo-trivă cu apostolii mei și prorocii icircl voiu slăvi și va ședea cu mine la venirea mea căci va judeca și atunci cu dreptate ca și pre pămacircnt și slavă de judecătoriu al morţilor și viilor va dobacircndi Acestea frumos este a căuta și celelalte icircmpreună cu ele și a le ţinea dupre putere și icircntocma a le păzi și a nu cerceta firea mea fiule al omului nici lucrările mele ale Duhului celui Sfacircnt cum de se arată soare cum de se vede stea arătacircndu-se de departe și urcacircnd mai presus de munţi iară cacircnd se ascunde de ochii tăi necăjire nemacircngacircia-tă pricinuindu-ţi și icircntristare și cacircnd socotești că nu ţi se mai arată icircnlăuntru se află undeva icircn ini-ma ta și uimire ţie și bucurie icircţi dă neașteptat Nici de se arată ţie ca văpaie nici ca rază și foc de ţi se face văzut nu te mira sau iscodi că nu este frumos ţie aceastaldquo (ned)
C U V Acirc N T U L
136
Deci creade cum că sacircnt eu lumină nefor-măluită
Toată proastă nealcătuită neicircmpărţită cu firea
Necercată și neiscodită icircmpreună apropi-iată și neapropiiare
Mă văz cu adevărat mă arăt cu iubire de oameni
Dupre cum iaste cu icircncăpeare fieștecăruia din oameni
Formăluindu-mă nu eu pătimesc aceasta ci cei ce mă văd așa să icircnvrednicesc să mă vază
Că icircntrrsquoalt fealiu nu pot nici mai mult icircncapȘi pentru aceasta aceiași uneori văd adecăSoarele cacircnd pre minte o au curăţităIar alteori stea cacircnd supt negura cu adevăratlt750gtȘi supt noaptea trupului acestuia să vor
aflaCă foc și strălucire mă face pre mine fier-
binţeala dragosteiCăci cacircnd să aprinde icircntru tine cărbunile
iubiriiAtuncea și eu văzind sirguinţa inimii taleMă aflu unit cu dacircnsul și lumină dacircndu-iȘi ca niște foc arătacircndu-mă eu cela ce pre
foc cu cuvacircntul l-am ziditCă faptele bune ceale sufletești sacircnt supuse
ca niște materieDe care apucacircndu-să Dumnezeiasca lumi-
nă a DuhuluiDupre lucrul cel supus al materiei așa și să
numeașteCă nume osebit nu au căștigat icircntru oameniDeci cacircnd să umileaște omul și lăcrămeazăAtuncea și aceasta apă să zice că curăţeașteCu lacrămile pre toată icircntinăciunea cea
unită cu dacircnsul o spalăIar cacircnd placircnsul stinge pre macircniia inimiiCu ajutorirea eiĭ atuncea blacircndeaţe srsquoau
numit
Și iarăș cacircnd să aprinde icircmprotiva păgacircnă-tăţii
Care lucru să face printrrsquoicircnsa acesta răvnă să chiiamă
Și iarăș pace și bucurie și bunătate să ziceCă și cacircte treale să dăruesc celui ce placircngeȘi ca un izvor face să izvorască darul icircntru
inima luiDintru care dar toată icircmpreună-pătimirea
și milostivireaSă varsă afară curgacircnd din suflet la toţiMai ales la cei ce voesc să se pocăiască și să
se macircntuiascăCă pre toţi icirci miluiaște și pre aceștea icirci și
ajutoreazăȘi icircmpreună lucrează și icirci icircntăreaște și icircm-
preună-pătimeaște cu toţiUnindu-să cu sufletul lor prin voireȘi semuind cu mintea frumseaţea pocăinţiiMai adevărată dobacircndeaște lt750vgtcătră
dacircnșii pre dragosteIar smerenie să zice căci pre toate ale lumiiIcircncă și pre icircnsuș sufletul și trupul săuȘi toată fapta cea făcută ca o nimic o soco-
teașteOmul cel ce au gustat dulceaţa aceștiiaȘi au văzut nebiruita frumseaţe a luminiiAcestea știindu-le pentru unele ca aceastea
a ziceSau a ţi le tacirclcui ţie cu deamăruntul nu vei
mai avea trebuinţă nicidecum de mineCă cu firea sacircnt nerăspunse negrăite cu totulȘi de oameni nevestite necunoscute și Icircn-
gerilorCu adevărat neicircnţelease și de toată altă fi-
inţă zidităCi cunoaște mai vacircrtos pre ale tale sau mai
vacircrtos pre sineţȘi atuncea vei cunoaște că eu sacircnt cu totul
neajuns și neicircnţelesȘi sacircnt cu singuri aceia și iubesc pre singuri
cei ce mă iubesc pre mine
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
137
Și de poruncile meale deapururea cu fier-binţeală icircș aduc aminte
Și nicidecum nu cinstesc mai mult decacirct dacircnsele altceva din ceale ce curg
Cu carii vorbind icircmpreună voiŭ fi acum și icircn veaci amin
AL ACELUIAȘPentru Dumnezeirea cea necoprin-să și neicircnţeleasă cu denadinsită cu-vacircntare de Dumnezeu și cum că nescrisă icircmprejur iaste Dumneze-iasca fire și cum că nici icircnlăuntru nici afară de totul acesta nu iaste ci și icircnlăuntru și afară iaste ca o pricinuitoare a tuturor Și cum că numai cu mintea de om iaste prins cu neprindere Dumnezeu precum
ochilor razele SoareluiCuvacircntul 41
lt751gtO Troiţă ziditoarea tuturor o unime preaicircncepătoare
O Dumnezeul mieu singure cu singură fi-rea nescrisule-icircmprejur
Necoprinsule dupre slavă netacirclcuitule du-pre lucruri
Fiinţă neschimbată O Dumnezeule viiaţa tuturor
O cel mai presus de toate bunătăţile o icircnce-putule al cuvacircntului celui fără de icircnceput
Mai-presusule de icircnceput Dumnezeul mieu carele nu te-ai făcut cacircndva
Ci erai icircnceput neavacircnd cum mă voiŭ afla pre mine cela ce icircnlăuntru
Te port pre tine tot Cine-m va da mie să te ţiu pre tine
Pre carele icircnlăuntrul mieu te port Cum și afară de zidiri
Cum și icircnlăuntru acestora iarăș și nici icircnlă-untru ești nici afară
Ca un adecă neprins nu-s icircnlăuntru iar ca un prins nu-s afară
Și nescris icircmprejur fiind nici icircnlăuntru-s nici afară-s
Că icircnlăuntru căruia iaste Ziditoriul Și de care icirci afară spune-mi mie
Pre toate icircnlăuntru le port ca cela ce ţiu pre toată zidirea
Și de toate afară sacircnt de toate fiind răzliţitCă ziditoriul ziditurilor cum nu va fi afară
de toateCela ce-s mai nainte de toate și icircmplinesc
totul ca un plinCum nu voiŭ fi și Ziditoriu Icircnţeleage ceale
ce-ţ grăesc ţieNu mrsquoam mutat din loc eu tot cela ce pre
toată zidirea o am ziditNici mrsquoam unit cu ceale zidite Și nescris
icircmprejur fiindUnde vei zice cacircndva că sacircnt Nu trupeaște
icircţ zic ţieCi gacircnditoriu icircnţeleage mie Și căutacircndu-
mă DuhovniceașteNescris icircmprejur mă vei afla și nicăiri iarăș
după aceastaNici icircnlăuntru nici afară deși-s
lt751vgtpretutindenea și icircntru toateCu nepătimire și cu neamestecare și dupre
aceasta afară de toateCă și mai nainte de toate eram Ci să lăsăm
zidireaToată aceasta pre carea o vezi că de cuvacircn-
tare nu iaste icircmpărtășităȘi dupre dreptate cătră Cuvacircntul sineșire
nu areDe toată mintea fiind lipsită Deci să dăm
pre jivina cea mai potrivităCătră cuvacircntul icircnţelepciunii ca precum
mintea cătră icircnţelepciune
C U V Acirc N T U L 4 1
138
Și precum cuvacircntul cătră Cuvacircntul și cu ru-denie și cu sineșire
Aflacircndu-să mai presus de cuvacircnt să aibă bine și pre icircmpărtășire
Zidirea cu Ziditoriul ca ceaia ce dupre chi-pul Ziditoriului
Și dupre asămănarea iaste Care aceasta icircţ zic jivină
Pre om negreșit ţi l-am zis ţie carele-i cu-vacircntătoriu icircntre ceale necuvacircntătoare
Ca cela ce iaste icircndoit dintru amacircndoao din firea cea simţită și din cea gacircndită
Acesta icircntre zidiri singur cunoaște pre Dumnezeu
Acestuia singur și Dumnezeu dupre min-te prins icirci iaste cu neprindere
Și să veade nevăzut și să ţine neţinutCumu-i prins și cum neprins și cum și
amestecat cu neamestecareCum Spune-mi tacirclcuiaște-m aceasta Cum
pre ceale netacirclcuite ţi le voiŭ tacirclcuiCum pre ceale negrăite ţi le voiŭ spune
Icircnsă ia aminte și voiŭ ziceSoarele icircș străluceaște razele ndash pre acest
simţit ţi-l zic ţieCă pre celalalt icircncă nu l-ai văzut Deci pre
razele acestuia le veziȘi-s prinse ochilor tăi Și lumina ochilor tăiUnită iaste cu ochii tăi Acum spune-m
mie celui ce te icircntrebDeci lumina ta cu razele lt752gtsoarelui cu-
mu-i unităCu amestecare neamestecată-i ori să ameas-
tecă unele cu altele Știu că și neamestecate vei zice și amesteca-
te vei mărturisiȘi prinsă icircmi vei zice mie că-i lumina ochi-
lor celor deșchișiȘi bine curăţiţi Și aceaiaș deaca tu vei mijiNeprinsă icircndată iaste Icircntru cei orbi nu ră-
macircneCi iaste icircmpreună cu cei ce văd Și cacircnd
apune și pre aceștea
Ca pre niște orbi icirci lasă Că noaptea ochiiOamenilor nu văd Deci sufletul prin aceșteaPlecacircndu-să veade lumină Iar lumina de
faţă nefiindCa icircntrrsquoun icircntunearec negreșit să află Iar
răsărind aceastaAtuncea veade pre lumină icircntacirciu și icircn lu-
mină și pre toateIcircnsă lumina avacircndu-o nu o ai Că o ai că
și o veziDar a o ţinea neputacircnd sau a o prinde pre
ea cu macircinile taleSocotești că nimic nicidecum nu ai Icircţ icircn-
tinzi palmele taleStrăluceaște soarele icircntru aceastea și soco-
tești că-l ţii pre el ndash Pre acesta zic că-l ai Icircnstracircngi icircndată cu
aceastea iarășȘi neţinut să află și așa iarăș nimic nrsquoaiCeale proaste prost să ţin dar nu cu ţineare
să stracircngCă deși trup cu firea lumina aceasta să icircn-
ţeleageA soarelui celui văzut dar și netăiată iasteDeci cum pre acesta icircn casa ta icircl vei băga
spune-miȘi cum vei putea să-l ţii cum pre cel neprins
icircl vei prindeȘi cum pre acesta tot icircl vei căștiga din parte
sau și coprinzătoriuȘi cum vei lua bucata acestuia și icircn sacircn o
vei ascundeNegreșit vei zice mie că nicidecum vreo-
dată nu iaste cu putinţă să se facăDeci deaca Ziditoriul acestuia pre carele icircl
zic cu poruncalt752vgtL-au adus să lumineaze ca o făclie tutu-
ror celor din lumeA-i spune și a-i cerca firea lui cu totul nu
vei puteaCum și trup acesta iaste și negreșit nu fără
de trup
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
139
Cum și prins iaste cu neprindere cum și să ameastecă neamestecat
Cum cu razele să veade și cu aceastea te lu-minează
La carele deaca vei căuta mai vacircrtos te vei orbi
Ci și lumina ochilor tăi nu poţi să o spui mieCă fără de altă lumină nicidecum a vedea
nu poateȘi cu toată lumina să uneaște și ca o lumină
pre toate le veziIar despărţindu-să de lumină cu totul ne-
pătimașă rămacircneȘi unindu-să așijderea cu lumina lumină
toată să faceȘi unirea acestora iaste neamestecată și ne-
grăităȘi despărţirea așijderea neicircnţeleasăCum vei putea a cerca cu totul firea Zidito-
riului tuturorCum a-mi spune mie cum a o tacirclcui și cum
cu cuvacircntul a o arătaPre toate cu credinţă priimeaște-le Că cre-
dinţa nu să icircndoiașteCredinţa cu adevărat nu să stacircnjineaște
Icircnsă cum zic toate-sLuminat ţie pre toate ţi le zic nicidecum
vreuna din toateIaste ziditoriul tuturor firea cea Dumneze-
iască și icircnţelepciuneaNici iaste icircntru toate ndash că cum va fi ceaia ce
niciuna din toate nu iasteCi pricină a tuturor fiind pretutindenea
iaste icircntru toateȘi pre toate le icircmplineaște tot dupre fiinţă
și dupre fireDupre ipostas așijderea Pretutindenea ias-
te DumnezeuCa cela ce-i viiaţă și viiaţă dăruiaște că ce
cu adevărat și srsquoau adus icircntru fiinţăPre care el nu l-au adus icircn mijloc Pacircnă la
un ţinţariu icircnţeleage-mi mie
lt753gtȘi pacircnă la o ţesătură de păiajen că de unde atacircta tort
Acestuia să dăruiaște spune Care nu toar-ce ci fără de osteneală
Totdeauna ţease decacirct păscarii icirci mai icircnţăleptȘi decacirct toţi văscuitorii să află icircntinzindu-
și șfarileȘi legacircndu-le de departe și mai pre urmă icircn
mijlocul acestoraCa o mreajă icircș ţease icircn aer laţurileȘi el șăzind de o parte așteaptă vacircnatulDoară de undeva căzind icircntrrsquoicircnsa vreo mus-
că să va prindeDeci cela ce pacircnă la aceastea toate cu purta-
rea de grijă chiverniseașteUnde nu iaste icircntru toate Cum nu iaste
icircmpreună cu toateAșa icircn mijlocul tuturor iaste așa și afară
de toate eAșa și lumină iaste el1 unde să va ascunde
cel ce umple pre toateIar deaca tu pre dacircnsul nu-l vezi cunoaște-
te pre sineţ că ești orbȘi de lumină icircn mijlocul icircntunearecului tot
ești plin2
Că să arată celor vreadnici icircnsă nu să veade cel plin
Ci să veade nevăzut precum singură raza soarelui
Și prins lor să face neprins fiind dupre fiinţăRază adecă să veade iar Soarele mai vacircrtos
orbeașteȘi raza lui prinsă-i ţie precum am zis cu
neprindereDeci dupre aceasta zic cine-m va da aceaia
pre carea o am
1 Icircn text lipsesc două stihuri pe care le traducem aici după textul grecesc din Sources Chreacutetiennes (stihurile 223-224) bdquogacircndită sufletul lumi-nacircnd așa și nepătruns esteldquo (ned)
2 Greșală de traducere Icircn orig καὶ ϕωτός ἐν μέσῳ σκότους ὃλον σε πεπληρωμένον (bdquoȘi icircn mijlocul lu-minii de icircntuneric tot ești plinldquo) (ned)
C U V Acirc N T U L 4 1
140
Adecă toată pre aceasta cine-m va arăta aceaia pre carea o văz
Că pre rază o văz iar pre soare nu-l văzȘi raza nu soarele să socotești că să veade
de tinePre aceasta văzindu-o doresc să văz tot pre
născătoriul Așa văzind zic iarăș cine-m va arăta aceaia
carea o văzRazele toate iarăș avacircndu-le icircnlăuntru casiiZic iarăș Unde voiŭ afla pre izvorul daru-
rilorIar raza iarăș alt izvor icircntru lt753vgtmine arătat
iasteO minune a minunilor streină Sus soare
străluceașteȘi raza soarelui iarăș alt soare pre pămacircnt mieSă arată și străluceaște aseamenea cu ade-
vărat celui dintacirciuȘi cel al doilea iaste Pre acesta avacircndu-l zic
că amIar pre celalalt de departe văzindu-l așijde-
rea strigCine-m va da pre acela care-l am Că nu să
tae unul dela altulȘi nu să despărţesc nicidecum și să răzle-
ţesc negrăitPre lacircngă totul cacirct am Un grăunte o scacircn-
teaeȘi caut să iau totul deși totul cu adevărat
icircl amPre lacircngă totul ce-m zici mie Ca cu un ne-
bun te jociIcircncetează de a te juca cu mine Nu zice Nu
ci pre totul icircl am ndash Deși nimic nicidecum nrsquoam Cum sau ce
zici mă minunezAuzi și iarăș voiŭ zice Un noian mare icircn-
ţeleage-mi mieȘi mări ale mărilor adacircnc al adacircncurilor
iarășIcircn minte zugrăveaște-mi-ţi Deci deaca ai-
cea lacircngă aceastea
Pre ţărmurile mărilor negreșit bine ai fi zis mie
Că vezi apă cu adevărat și nevăzind totul cu totul
Că totul cum icircl vei vedea Că nemărgini-tu-i ochilor tăi
Neţinut e și macircinilor tale Cu adevărat cacirct vezi atacirct vezi
Iar deaca te-ar icircntreba pre tine cineva Vezi toate mările
Nicidecum icirci vei răspunde Dar le ţii pre toate icircn palmă
Nu vei zice că cum voiŭ putea Iar deaca te-ar icircntreba iarăș
Dar nicidecum nu le vezi pre aceastea Zici Așa puţin ceva văz
Și ţiu apă a mării Deci cacircte pre macircna ta o aiIcircn ape ţiindu-le pre toate adacircncurile le aiUnite cu macircna ta că nu-s despărţite unele
de alteleȘi nu pre toate ci puţin ai Deci pre lacircngă
toate cacircte aiCa o picătură vei zice iar pre lt754gttoate nu
le aiDeci așa și eu ţie icircţ zic că avacircnd nu amȘi sărac sacircnt și bogăţie icircnvistierită icircntru
mine văzCacircnd mă satur flămacircnzesc și cacircnd sărac
sacircnt atunce-s bogatCacircnd beau și icircnsetez Și dulce-i băutura
foarteO gustare pre toată seatea a nenumăraţi o
potoleașteȘi icircnsetez de-a pururea a bea și mai presus
de saţiu beauPoftesc a ţinea și a bea pre totul și a bea de
ar fi cu putinţăPre toate adacircncurile deodată dar cu nepu-
tinţă-i acest lucruIcircţ zic ţie că totdeauna icircnsetez deși icircn gura
meaTotdeauna iaste apa curgacircnd izvoracircnd po-
ezind
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
141
Dar văzind adacircncurile mi să pare că nu beau nicidecum
Poftesc să am totul și bogat iarăș avacircndu-lTot cu totul icircn macircna mea totdeauna icircs săracCu cel puţin pre totul unit cu adevărat
avacircndu-lDeci cu picătura marea și cu aceasta iarăș
adacircncurileAdacircncurilor icircs unite Deci o picătură avacircndUnite pre toate le am Și picătura aceasta
iarășCarea zic ţie că o am netăiată iaste toatăNepipăită neprinsă cu totul nescrisă icircm-
prejur așijdereaGreu văzută cu totul Carea Dumnezeu tot
iasteDeci de vreame ce așa și icircntrrsquoacest fealiu icircm
iaste Dumnezeiasca picăturăCu totul mi să va părea că am ceva Cu ade-
vărat avacircnd nimic nu amIarăș icircntru alt fealiu pre acestea le voiŭ zice ţie Soarele dintru icircnălţime străluceaștePacircșind pre raze iar mai vacircrtos ţiind pre razeMă sui alergacircnd sus să mă apropii de soareȘi cacircnd bine mă voiŭ apropiia și mi să va
părea că mrsquoam apropiiatlt754vgtFuge din macircinile meale raza și icircndatăș
mă orbescȘi caz de la amacircndoao și de la soare și de
la razeDeci caz dintru icircnălţime și șez și iară placircngȘi caut raza cea mai de nainte Deci așa
aflacircndu-mă euToată negura nopţii aceasta desfăcacircndu-o
mieCa o funie dintru icircnălţime cerească să
ltpogtgoarăDegrab o prinz pre aceasta ca pre o prinsă
o stracircng să o ţiuȘi neţinută e dar icircnsă cu neţineare pre
aceastaȘi o ţiu și sus pacircșesc Deci așa suindu-mă eu
Să sue icircmpreună raze și covacircrșesc CeriurileȘi pre Ceriurile Ceriurilor și văz iarăș SoareleDecacirct aceastea mai icircnalt și mai sus Ori de
fuge nu cunoscOri de stă nu știu icircncă pacircșesc icircncă alergIcircncă a ajunge nu pociŭ Și covacircrșind icircnăl-
ţimi ale icircnălţimeiȘi mai presus de toată icircnălţimea precum
mi să pareDin macircinile meale razele icircmpreună cu Soa-
rele să fac nevăzuteȘi icircndată icircn cădearea iadului mă pogor ti-
călosulAcesta-i lucrul aceasta iaste fapta celor
DuhovniceștiSus jos jos sus neicircncetat le iaste drumulCacircnd va cădea atuncea aleargă cacircnd alear-
gă și stăTot jos icircncuiat și ţinut fiind tot sus iasteȘi icircncungiuracircnd Ceriurile să icircmpiiadecă
iarăș josȘi icircnceputul drumului icirci sfacircrșit iar sfacircrșitul
icircnceput iasteNesăvacircrșită-i săvacircrșirea iar icircnceputul iarăș
icirci sfacircrșitSfacircrșit cum Precum Grigorie bogosloveaș-
te1 au zisStrălucirea iaste sfacircrșit al tuturor celor ce o
dorescȘi odihnă a toată privirea icirci lumina cea
DumnezeiascăDeci pre aceasta cela ce au ajuns să o vază
de toate icircnceteazăȘi să despărţeaște de zidiri că pre Zidito-
riul acestora icircl veadelt755gtPre carele cela ce-l veade afară-i de toa-
te cu cel singur singur iasteȘi nimic din ceale toate nu veade2 iar ceale
ce-s icircntru aceasta tacă-se
1 Icircn manuscris bdquoblagosloveașteldquo (ned)2 Lipsă două stihuri icircn ediţia Zagoreos bdquocele văzute
sau gacircndite singură pre Treimea o vedeldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 4 1
142
Că să văd icircntunecat și numai cacirct să icircnţelegDar te-ai spăimacircntat auzind ceale din lăun-
tru celor văzuteȘi deaca te-ai spăimacircntat de aceastea cum
nu băsnuitoriu mă voiŭ păreaCeale din afară arătacircndu-le ţie Că negrăi-
te-s cu totulȘi netacirclcuite-s ceale Dumnezeești și ceale
dintru dacircnsele cu totulCă cuvacircntul oarecum să sileaște din dorire
să zicăPentru lucruri Dumnezeești și omenești
Dar icircnsă lăsacircnd ceale DumnezeeștiȘi zicacircnd oarece din ceale ale noastre voiŭ
arăta ţie cu cuvacircntulCalea și voiŭ icircnceta Cunoaște-te pre sineţ
că ești icircndoitȘi cum că icircndoiţi ochi ai simţiţi și gacircndiţiPrecum și icircndoiţi sori sacircnt și icircndoite lu-
mini așijderea Simţită și gacircndită cu carii deaca vezi cum
te-ai ziditDintru icircnceputuri om vei fi Iar deaca pre
soarele adecăCel simţit icircl vezi iar pre cel gacircndit nicide-
cum negreșit jumătate mort eștiȘi cel pe jumătate mort și de tot nelucrăto-
riu icirci icircntru toateCă deaca cel ce simţitoriu nu veade nelu-
crătoriu oarecarele iasteCu cacirct mai vacircrtos cela ce nu veade pre lu-
mina cea gacircndită a lumiiMort iaste și decacirct mortul mai mult Mor-
tul nu simteȘi cela ce au murit icircntru simţire cacirctă chinu-
ire va aveaIar mai vacircrtos va fi ca cum ar muri cu dure-
are icircn veaciIar cei ce văd pre Ziditoriul cum nu vor
trăi afară de toateAșa de toate afară trăesc și-s icircn mijlocul
tuturorȘi să văd de toţi și nu să văd de toţi
Icircntru simţirea celor de faţă lt755vgticircn mijlocul adecă sacircnt al tuturor
Dar mai presus de simţirea acestora afară să fac de toate
Cu ceale nemateriialnice icircmpreunacircndu-se pre ceale simţite nu le simt
Că ochii văd icircnsă cu simţire nesimţităCum Spune-mi Zi degrab Precum cel ce
veade focul nu să ardeAșa văz cu nesimţire Tu vezi focul ce fealiu eȘi pre văpae negreșit o vezi dar dureare nu
simţiCi ești afară de aceasta și văzindu-o nu te
arziDar icircnsă icircntru simţire o vezi Acelaș lucru
icircnţelege-mi mie că pătimeașteCela ce Duhovniceaște veade Că mintea
văzind pre toateCu nepătimire și le deslușaște orice fealiu
de frumseaţe frumoasă veadeAfară de pătimire iaste Deci focul icirci frum-
seaţeaPipăirea icirci pofta deaca tu de foc nu te vei
atingeCum dureare vei simţi Nicidecum Icircnsă
mintea iarășMai nainte de ce rău va pofti pre aur văzin-
du-l așijdereaCa la niște tină negreșit va căuta Iar pre sla-
vă nu ca pre o slavăCi ca pre un fealiu de năluciri ce icircn aer să
aratăȘi pre bogăţie ca pre niște leamne icircn pustie-
tate le va socotiZăcacircnd grămăzi Ce mă ispitesc să povestescPre toate și să le tacirclcuesc Deaca prin cer-
care nu le vei icircnţeleageNu poţi a cunoaște pre aceastea Și neajun-
gacircnd să le cunoști vei ziceVai mie cum nu știu aceastea Vai mie cacirct
sacircnt de lipsitDe bunătăţi icircntru necunoștinţă Și te vei
sacircrgui să le cunoști pre aceastea
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
143
Ca cunoscătoriu să te numești Că deaca pre sineţi nu te știi
Ce fealiu ești icircn ce chip te afli cum pre Zi-ditoriul vei cunoaște
Cum credincios te vei numi Și cum om te vei chiema
lt756gtBou fiind sau hiiară sau ca o vită oare-carea necuvacircntătoare
Sau și mai rău decacirct aceasta vei fi deaca nu știi pre cela ce te-au zidit pre tine
Cine pre acela necunoscacircndu-l va icircndrăzni cuvacircntătoriu să se numească
Că iaste Că nu iaste Că cum Cel ce iaste lipsit de cuvacircntare
Și cela ce-i lipsit de cuvacircntare icircntru racircndu-iala vitelor iaste
Icircnsă păscacircndu-să de oameni negreșit va fi macircntuit
Iar deaca nu voiaște ci de munţi și de văi să apropie
Macircncare va fi a hiiarălor ca un miel rătăcitAceastea fă-le și cugetă-le și să nu te abaţi
fiișoriule
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că necercată și neiscodită iaste Dumnezeiasca fire și cu totul oamenilor neajunsă și neicircnţeleasă
Cuvacircntul 42Doamne Dumnezeul nostru Părinte Fiiule
și DuhuleTu cu chipul ești fără de chip și preafrumos
la vedeareFrumos mai presus de vedeare că ești mai
presus de toateNecacirctăţit icircntru cacirctăţime văzut fiind celor
ce voeștiFiinţă mai presus de fiinţă necunoscut și
Icircngerilor
Că din lucrările tale cunosc cum că eștiDe vreame ce l-am numit pre el Dumnezeu
carele cu adevărat eAceasta zicem că-i fiinţă ipostas icircl numim1Icircnipostatnic zicem că iaste acela pre carele
nimenea niciodată nu l-au văzutAdecă pre Dumnezeu cel icircn trei ipostasuri
un icircnceput fără de icircnceputIar icircntrrsquoalt fealiu cum vom icircndrăzni fiinţă
pre tine să te numimlt756vgtSau trei ipostasuri la tine icircmpărţite să
slăvimCarea icircncă și unire cu totul cine va2 icircnţe-
leageCă deaca Tatăl icirci icircntru tine și tu icircntru Tatăl
tăuȘi dintru dacircnsul Sfacircntul Duh iase și să pur-
ceadeȘi tu icircnsuţ Domnul Duhul tău iaste3
Și Duhul Domnul să numeaște și Dumnezeul mieu
Și Tatăl tău icircncă Duh iaste și să chiiamăȘi nimenea din Icircngeri sau din oameni nu
l-au văzut niciodatăȘi nrsquoau privit aceastea și chipul nu l-au cu-
noscutCum va zice și cum va grăi cum răzleţire
va icircndrăzniSau unire sau turburare sau amestecare
sau și mestecăturăȘi pre unul să zică trei și numai unul ceale
treiDeci pentru aceasta Stăpacircne dintru acea-
lea care-ai zis creade
1 Lipsă două stihuri icircn ediţia Zagoreos pe care le traducem acigrave după Sources Chreacutetiennes bdquocăci ceea ce nu este nefiinţitoriu este neipostatnic se află și pentru aceea cu icircndrăznire icircnfiinţitoriu te chemămldquo (ned)
2 Icircn manuscris bdquocineva valdquo (ned)3 Traducere greșită Icircn orig τὸ Πνεῡμα σου
ὑπάρχεις bdquoDuhul tău eștildquo (ned)
C U V Acirc N T U L 4 2
144
Dintru acealea care-ai icircnvăţat laudă tot cre-dinciosul stăpacircnirea ta
De vreame ce toate ceale ale tale sacircnt neicircn-ţelease cu totul
Necunoscute și netacirclcuite de cei de tine zidiţiCă neicircnţeleasă și neajunsă e fiinţa taCă ești nezidit și cum că ai născut așijdereaȘi cum zidit va icircnţeleage cineva chipul fi-
inţii taleSau al nașterii lui Dumnezeu Fiiului și Cu-
vacircntului tăuOri și al purceaderii Duhului tău celui
DumnezeescCa și pre unirea ta să o cunoască și despăr-
ţirea să o vazăȘi cu deamăruntul chipul și fealiul feaţii
tale să se icircnveaţeNimenea niciodată nrsquoau văzut ceva dintru
aceastea ale tale care am zisCă nu să poate alt Dumnezeu dupre fire să
se facăCa și să poată a iscodi fiinţa firii taleFealiul și chipul și ipostasul așijdereaFără numai icircnsuţ tu icircntru sineţ lt757gtsingur
ești Treime DumnezeuleSingur cunoscacircndu-te pre sineţ și pre Fiiul
tău și pre DuhulȘi de dacircnșii singuri ca de niște icircmpreună-
odrăsliţi cunoscacircndu-teIar ceialalţi ndash precum pre razele soarelui
cestui simţitȘi acește-s carii văd bine și strălucit privescCare raze icircntră icircnlăuntru casii șăzind ei le vădIar pre soarele acela cu totul nu-l vădAșa pre lumina Slavei tale așa pre străluciriȘi pre aceastea icircntunecat cu minte curăţităCarii din suflet căutacircndu-te pre tine să icircn-
vrednicesc să te vazăIar pre tine icircn ce fealiu și icircn ce chip ești cu
fiinţaSau cum o dată ai născut sau icircl naști de-a
pururea
Și nu te despărţești de cel născut din tine ce iaste
Tot icircntru tine tot icircmplinind cu Dumneze-irea pre toate
Și tu icircncă Părintele tot rămacirci icircntru icircnsuș1 Fiiul
Și dintru tine ai purcegacircndu-să Duhul cel Dumnezeesc
Carele pre toate le cunoaște și le umple Dumnezeu fiind dupre fiinţă
Și de tine nedespărţindu-să Că din tine și izvoraște
Tu ești izvor al bunătăţilor și toată bunăta-tea Fiiul tău
Carele icircmpărţești prin Duhul pre dacircnsele tuturor dupre vrednicie
Cu milostivire și cu iubire de oameni Icircnge-rilor și oamenilor
Nimenea din Icircngeri nimenea din oameni niciodată nu a văzut
Fiinţa ta nici o au cunoscut căci ești ne-zidit
Și pre toate tu le-ai adus icircntru fiinţă nu poate să te cunoască2
Cum naști pre Fiiul tău cum de-a pururea izvorăști
Cum dintru tine iase Duhul tău cel Dum-nezeesc
Și cum nu-l naști nicidecum lt757vgtniciodată după ce o dată cu adevărat l-ai născut
Nici izvoracircndu-l deșărtare sau micșorare ai pătimit
Că rămacirci preaplin mai presus de totul ne-lipsit
Tot icircntru toată lumea cea văzută cea gacircndităȘi afară iarăș de aceastea ești Dumnezeul
mieu
1 Icircn manuscris bdquoicircnsășldquo (ned)2 Icircn ediţia Sources Chreacutetiennes pasajul acesta (stihu-
rile 65 și 65a din ed Citată) diferă de ediţia Za-goreos bdquoȘi pre toate tu le-ai adus icircntru fiinţă cu singură porunca ta cum anume dar cele pre care le-ai adus icircntru fiinţă pot să te cunoascăldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
145
Nepriimind adăogare nici lipsire nicide-cum
Și deaca tot ești nemișcat apoi și rămacirci tot-deauna așa
Icircnsă prin lucrări de-a pururea totdeauna ești mișcat
Că ai Părinte de-a pururea și necurmată lucrare
Lucrează și Fiiul tău macircntuirea tuturorȘi chiverniseaște și săvacircrșaște și ţine și
hrăneașteIcircnviiază și face vii prin Duhul cel SfacircntCăci cacircte veade Fiiul pre Tatăl făcacircnd Pre aceastea aseamenea și el le face precum
au zisAșa și nemișcat fiind și de-a pururea miș-
cat oarecumNu te mișci nu stai nici șăzi iarășCi de-a pururea șăzacircnd de-a pururea stai
cu totulȘi stacircnd iarăș de-a pururea te mișci totNemutacircndu-te niciodată că unde și te vei
ducePre totul precum srsquoau zis icircmplinindu-l și
mai presus de totul fiindCătră care altul te vei muta sau loc sau ţinutDar nici stai nici fără de trup eștiProst și fireș umplacircnd pre toate neformă-
luit cu totulNemateriialnic nescris-icircmprejur tot ne-
prins eștiȘi cum vom zice că șezi cum iarăș că staiȘi cum vom grăi că șezi sau icircn care ScaunCela ce icircn macircnă ţii Ceriul icircncă și pămacircntulȘi ceale de supt pămacircnt toate cu vacircrtutea
ta să ţinCare Scaun te va icircncăpea sau ce fealiu de
casălt758gtSau cum să va icircntemeia sau icircn care te-
meliiȘi cine va gacircndi pre ce fealiu de stacirclpi să ră-
dică
Vai de oamenii și de toată firea cea zidităCarea va icircndrăzni să cearce unele ca aceas-
tea pentru DumnezeuMai nainte de a să străluci mai nainte de
a să lumina mai nainte de a vedea ceale Dumnezeești
Și mai nainte de a să face văzătoriu al taini-lor lui Hristos
Pre care nici Pavel văzindu-le nrsquoau putut nicidecum să le grăiască1
Iar pentru icircnsuș Dumnezeu nimic mai mult nrsquoau auzit
Nici srsquoau icircnvrednicit să se icircnveaţe sau mă-car să se deprinză
Fără numai cum că ὁ ὤν e Dumnezeu zidi-toriu al tuturor
Și făcătoriu și trăgătoriu al tuturor celor aduse icircntru fiinţă
Iar noi cei preaticăloși cei icircntru icircntunearec icircnchiși
Și carii icircntunearec cu totul sacircntem prin icircn-dulcirea dezmirdărilor
Și nu cunoaștem pre icircnșine icircn ce fealiu și cum ne ţinem și ne biruim
Cei icircngropaţi cu patimile cei orbi și morţiPre cel ce iaste cu adevărat singur Dumnezeu
fără de icircnceput neziditȘi nemuritoriu și nevăzut tuturorIscodindu-l zicem ca cum cu deadinsul am știPentru Dumnezeu cei ce de Dumnezeu
sacircntem despărţiţiCă deaca cu adevărat și srsquoar fi unit cu dacircn-
sul niciodată nrsquoar fi icircndrăznitSă grăiască pentru dacircnsul văzind că toate
sacircntNetacirclcuite neicircnţelease ceale ale aceluia
1 Lipsă icircn continuare trei stihuri pe care le tradu-cem acigrave după Sources Chreacutetiennes (stihurile 104-106) bdquoNici Ilie mai nainte nici Moisigrave cel mare ci poruncile și voile lui Dumnezeu singure srsquoa icircnvrednicit și el să se icircnveţe și altora să poves-teascăldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 4 2
146
Și nu numai ceale ale aceluia ci și din lu-crurile aceluia
Ceale mai multe sacircnt necunoscute tuturorCă cine și va tacirclcui cum dintru icircnceput
mrsquoau ziditlt758vgtCu care și cu ce fealiu de macircini ţăracircna
luacircndu-o cel cu totul fără de trupGură neavacircnd ca noi cum au icircnsuflat icircntru
mineȘi cum oare icircn suflet nemuritoriu srsquoau făcut
mieȘi din tină spune-mi mie cum srsquoau făcut
oase și cum nevreCum carne și cum vine cum piiale și cum
periCum ochi cum și urechi cum buze cum
limbăCum unealte glăsuitoare și tărie de dinţiCare cuvacircnt deslușit prin duh luminat să-
vacircrșescȘi din materie uscată și umedă fierbinte și
reace Jivină mrsquoau săvacircrșit pre mine prin ameste-
carea celor icircmprotivniceDeci cum să leagă minte cu trup și cum
trupul cu mintea Cea fără de materie să ameastecă cu nea-
mestecare și cu neturburareȘi fără de fracircmacircntare mintea și sufletul scot
cuvacircntulCel icircnlăuntru pus la norod și rămacircn iarăș
așijdereaNetăiate neschimbate și neamestecate cu
totulDeci aceastea știindu-le fraţilor că sacircnt ne-
tacirclcuiteȘi tuturor neicircnţelease ceale1 ale noastreCum pre cela ce ne-au făcut pre noi
icircntrrsquoacest fealiu dintru nefiinţăNu ne icircnfricoșăm a-l iscodi sau a gacircndi sau
a zice
1 Icircn manuscris bdquoceale cealeldquo (ned)
Ceale mai presus de cuvacircnt și mai presus de mintea noastră
Deci zidiri fiind icircnfricoșaţi-vă de ZiditoriulȘi poruncile aceluia singure numai iscodiţi-leȘi a le păzi pre aceastea cu toată putearea
voastră sacircrguiţi-văDeaca voiţi și moștenitori ai vieţii să vă faceţiIar deaca veţi defăima poruncile luiȘi voile lui le veţi treace cu vedearea pre-
cum lt759gtau zisȘi deaca nu vă veţrsquo supune lui cu adevărat
icircn scurt zicCă nici slavă nici vrednicie nici bogăţiia
cea din lumeDar nici cunoștinţa cea nebună a icircnvăţătu-
rilor celor din afarăNici siacutentaxis nici alcătuire de buna și fru-
moasa grăire a cuvintelorNici altceva din lucrurile sau banii cei de
pre pămacircntNici un fealiu de folos nu vor da atunceaCacircnd va judeca pre toate și pre toţi
Dumnezeul mieuCi cuvacircntul Stăpacircnului cel trecut cu vede-
rea de noiVa sta icircnaintea feaţii a unuia fieștecăruia
atunceaȘi pre fieștecarele ce nu l-au păzit pre aces-
ta icircl va osacircndiCă nu e cuvacircnt deșert ci cuvacircnt viu al lui
DumnezeuCelui viu cu carele rămacircne icircn veacii veacilorDeci judecat va fi așa precum am zisȘi icircmpreună și porunca vai mie icircntimpi-
nacircndȘi mustracircnd pre cel ce au fost necredincios
sau și credincios cu adevăratȘi plecat sau și neplecat cuvintelor Stăpacirc-
nuluiSau făcut cu sacircrguinţă sau și srsquoau lenevitȘi așa să vor despărţi cei nedrepţi dela cei
drepţi
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
147
Cei nesupuși de cei ce cu adevărat pre Hristos l-au ascultat
Și de cei iubitori de Dumnezeu cei ce acum iubesc lumea
Și de cei icircnduraţi și milostivi cei neicircnduraţiȘi cei nemilostivi icircmpreună și vor sta toţiGoli și de bogăţie și de cinste și de dregăto-
riia de carea icircn lumeSrsquoau icircndulcit și pre eiși vaiŭ mie srsquoau osacircnditIcircnsuș ei pre sineș osacircndiţi făcacircndu-să cu lu-
crurile saleȘi vor auzi Mici și mari duceţi-văCă nu vrsquoaţi supus mie Stăpacircnului celui iu-
bitoriu de oamenilt759vgtDe carea dreaptă osacircndă să ne izbăvim
StăpacircneȘi partea oilor tale să o dobacircndim CuvinteIcircn dar fiindcă nu avem nădeajde de macircn-
tuireNoi cei osacircndiţi din lucruri acum și icircn veaci
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că cel ce au păzit pre cel după chip pre puterile ceale reale și vicleane ale stăpacircnitoriului icircn-tunearecului le calcă Iar ceialalţi carii au viiaţă pătimașă de dacircnsul
să stăpacircnesc și să icircmpărăţescCuvacircntul 43
Lumină iaste Tatăl Lumină Fiiul Lumină și Sfacircntul Duh
Vezi ce zici frate Vezi să nu greșești alătu-rea
Că o lumină-s ceale trei una nu despărţităCi unită cu ceale trei feaţe neamestecatCă Dumnezeu tot iaste nedespărţit dupre
fireȘi cu fiinţa cu adevărat mai presus de toată
fiinţa
Nu să tae dupre puteare nu dupre formă nu dupre slavă
Nu dupre chip că tot iaste prost și o lumi-nă să veade
Icircntru aceastea una-s feaţele una-s ceale trei ipostasuri
Că ceale trei icircs icircntru una iar mai vacircrtos una-s ceale trei
O puteare ceale trei o slavă ceale treiO fire-s ceale trei o fiinţă și o DumnezeireAceastea și o lumină sacircnt și luminează lu-
meaNu pre lumea aceasta văzută să nu fieCă nici l-au cunoscut pre dacircnsul nici poate
să-l cunoascăLumea ceastă văzută nici priiatenii lumiiCă cela ce iubeaște lumea dușman iaste al
lui DumnezeuCi pre omul pre care el l-au făcut dupre chi-
pul săuȘi dupre asămănare lume icircl lt760gtnumim noiCă să icircmpodobeaște cu faptele bune stăpacirc-
neaște ceale pămacircnteștiPrecum acela are stăpacircnirea totuluiȘi icircmpărăţeaște preste patimi Acesta-i cel
dupre chipȘi supune pre draci ziditorii răotăţiiCalcă pre bălaurul cel vechi cel mareCa pre o pasăre proastă Și cum Auzi fiiuleBoiariul acesta carele au căzut prin lipsirea
luminiiIcircntru icircntunearec icircndată srsquoau făcut și să află
cu toţiCei ce icircmpreună cu dacircnsul din ceriu au că-
zut icircntru icircntunearecȘi icircmpărăţeaște icircntru icircntunearecul acesta
preste toţi zicDracii și oamenii carii sacircnt ţinuţi icircntru
dacircnsulTot sufletul carele nu veade lumina vieţii
strălucindȘi ziua și noaptea să munceaște de dacircnsul
C U V Acirc N T U L 4
148
Să răneaște să icircmpilă să duce și aleargăȘi cu săgeţile dezmirdărilor să icircmpunge icircn
fieștecarea ziDeși i să pare că stă icircmprotivă deși i să pare
că nu cadeDar icircnsă cu sudori și cu osteneală multă și
cu trudăAre deapururea războiul acestuia neicircmpăcatIar tot sufletul carele veade lumina cea
DumnezeiascăDe unde au căzut acela icircl defaimă pre dacircnsulȘi supţiindu-să de lumina aceaia neapropi-
iataCalcă pre boiariul și stăpacircnitoriul icircntunea-
recului ca pre niște frunzeCare cad pre pămacircnt din copaciul cel icircnaltCăci icircntru icircntunearec are el putearea și stă-
pacircnireaIar icircntru lumină să face stacircrv mort cu totulIar lumină tu auzind ia aminte ce fealiu de
lumină icircţ zic ţieSă nu mă socotești că-ţ zic ţie pre lumina
soareluiPentru că vezi icircntru lumina acestuia pre
mulţi oameniCarii păcătuesc precum eu lt760vgtcumplit
muncindu-seCăzind și aspumacircnd icircntru amiiazăzigraveȘi nevăzut pătimind dela duhurile reale1
Și soarele strălucind nici un folos dintru acesta
Mai mult nu să face celor daţ dracilorDeci nu zic ţie lumina soarelui cestui simţitNu pre a zilii ndash să nu fie ndash nu pre a făcliei
nicidecumNu pre a stealelor celor multe nici lumina
lumii Nu pre raza frumseaţii luminii ceștii văzute
nicidecumIcircţ arăt ţie că are vreo lucrare ca aceasta ni-
cidecum
1 Icircn manuscris bdquocealeldquo (ned)
Că ceale simţite pre ochii cei simţiţi numaiIcirci luminează și le strălucesc luminile și le dăSă vază numai pre ceaste simţite iar pre
ceale gacircndite nuDeci toţi cacircţi văd numai pre ceaste simţiteOrbi sacircnt cu ochii cei gacircndiţi ai inimiiDeci ochii cei gacircndiţi ai inimii ceii gacircnditeȘi cu lumina cea gacircndită datori sacircnt să se
lumineazeCă deaca cela ce are pre luminile trupului
stinseTot iaste icircntunecat neștiind unde să aflăCu cacirct mai vacircrtos cela ce are orb pre ochiul
sufletuluiVa fi icircntunecat și cu trupul și cu faptaPuţin lipseaște icircncă de a fi omoracirct și cu duhulDeci icircnţeleage cu deamăruntul pre carea
Lumină icircţ voiŭ zice ţieCă nu-ţ zic ţie credinţa nici icircţ zic lucrareLucrurilor nici pocăinţa nici postul nici-
decumNici necăștigarea cea nicidecacirct nu icircnţelep-
ciunea nu cunoștinţaDar nici dăscăliia că niciuna dintru aceas-
tea nu iasteNu lumină nici strălucire a luminii căriia
icircţ zic ţieNici evlaviia cea din afară nu portul și chipulCel smerit și prost că toate aceastea-s fapteȘi icircmplinire a poruncilor deaca bine să să-
vacircrșescȘi deaca să icircmplinesc precum icircnsuș
lt761gtZiditoriul au poruncitLacrămile icircn multe chipuri să varsăȘi ori folositoare sacircnt ori și vătămătoare
mai vacircrtosIcircnsă icircnsuș iale de sineș nefolositoare-s cu
totulIar priveghiiarea nu iaste cu totul numai a
monahilorCi și a norodului celui de obște carii icircntru
lucruri să icircndeletnicesc
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
149
Și muerile icircncă priveghiiază mai mult ţesacircndȘi zlătarii și faurii decacirct cei mai mulţi din
monahiȘi pentru aceasta zicem că din toate fapteleBune aceastea niciuna nu să numeaște lu-
minăCacircnd și adunacircndu-să icircntru una toate lucră-
rileȘi faptele bune fără de lipsă nu pot să fie
lumina cea DumnezeiascăCă departe stau dela dacircnsa toate faptele oa-
menilorIcircnsă și faptele aceastea adecă care dela noi
să icircmplinescCacirct despre noi cătră ceialalţi carii trăesc icircn-
tru răotateLumină să zic căci icirci povăţuesc cătră lucru-
rile ceale bune și pre aceiaȘi aceaia ce-m iaste mie icircntunearec și mă
orbeașteLumină aproapelui să face și străluceaște
celor ce vădȘi ca să nu mă prepuiu că lucruri streine zic
ţieAscultă și voiŭ grăi ţie dezlegarea gacirccituriiPostesc poate pentru tine ca să mă arăt că
postescȘi acest lucru piron adecă ochilor miei iasteȘi ca o bacircrnă srsquoau icircnfipt cu totul icircnlăuntru
icircntru aceșteaIar tu te luminezi văzindu-mă deaca nu mă
osacircndeștiCi te prihănești pre sineţ ca un cu totul la-
com cu pacircnteceleȘi cătră icircnfracircnarea pacircntecelui te povăţuești
dintru aceastaȘi pre desfătare a o treace cu vedearea arătat
te icircnveţiIarăș Eu mă icircmbrac cu haină proastă și
trenţoasăȘi numai icircntru o haină icircn toată vreamea
umblacircnd socotesc
Slavă dela cei ce mă văd și lt761vgtlaudă să vacircnezȘi ca un alt Apostol nou să mă arăt lorȘi acest lucru să face mie pricinuitoriu de
multă vătămareaȘi icircntunearec cu adevărat și negură groasă
icircn sufletul mieuIar pre noroadele ceale ce mă văd icirci lumi-
nează și-i icircnvaţăSă defaime icircmpodobirea să defaime bogăţiiaȘi cu proaste și aspre haine să se icircmbraceCare și cu adevărat iaste icircmbrăcăminte
apostoleascăAșa și toate cealelalte lucrări a faptelor bune Fapte sacircnt fără de lumină lucruri fără de razăCă adunacircndu-se iale toate icircmpreună dupre
cum am zisȘi icircntru un loc făcacircndu-se faptele ceale icircm-
bunătăţiteDe și iaste cu putinţă icircntru un om să se aduneSă asemenează unii făclii lipsite de luminăCă precum nu e cu putinţă să se zică foc
cărbunii singuriDar nici cărbuni sau și văpae leamnele sin-
gureAșa nici toată credinţa nu lucrurile nu
fapteleNu icircmplinirea poruncilor foc sau văpae
sau lumină DumnezeiascăNu sacircnt vreadnice să se numească că nu
sacircnt cu adevăratCi cum că pot să priimească focul și să
apropie de luminăȘi să se aprinză cu unire negrăită ndash Aceasta iaste lauda și fala faptelor buneȘi pentru aceasta toată nevoinţa și toate
fapteleSă săvacircrșăsc de noi ca de lumina cea Dum-
nezeiascăCa o făclie ca o luminare pre toate să le icircm-
părtășimPuindu-să sufletul icircnaintea luminii ceii ne-
apropiiate
C U V Acirc N T U L 4
150
Iar mai vacircrtos precum hacircrtiia să icircntinge icircn ceară
Așa sufletul cu toate faptele bune icircngrășin-du-să
Tot să va aprinde din lumină cacirct va putea să vază
Cacirct icircn casa lui va icircncăpea să o bagelt762gtȘi atuncea luminacircndu-să faptele bune
fiindcă cu DumnezeiascaLumină srsquoau icircmpărtășit lumină și iale să
numescIar mai vacircrtos sacircnt și iale lumină după ce
cu lumina srsquoau amestecatȘi pre icircnsăș sufletul și trupul icircmprejur icircl
strălucesc cu luminăȘi strălucesc cu adevărat icircntacirciu celui ce le areAtuncea și tuturor celoralalţi ce-s icircntru icircn-
tunearecul vieţiiPre carii luminează-i cu Duhul cel Prea-
sfacircnt HristoaseȘi moștenitori ai Icircmpărăţiei Ceriurilor fă-iIcircmpreună cu toţi Sfinţii tăi acum și icircn veaci
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că mintea de materiia patimilor curăţindu-să nemateriialnic pre cel
nemateriialnic și nevăzut icircl veadeCuvacircntul 44
Pre care cale voiŭ călători Pre care potecă voiŭ apuca
Pre care scară mă voiŭ sui Pre care ușă voiŭ icircntra
Și cum pre ușă o voiŭ deșchide și icircn care cămară
Și icircn care și icircn ce fealiu de case voiŭ aflaPre cela ce icircn macircnă și icircn palmă pre toate le
ţineIcircn care munte mă voiŭ sui și despre care
parte
Și icircn carea oare peșteră acolograve icircl voiŭ pipăiSau care baltă trecacircnd pre cela ce pretutin-
denea iaste de faţăȘi să află neprins și iaste nevăzutMă voiŭ icircnvrednici să-l văz și să-l ţiu eu
ticălosulIcircn care iad mă voiŭ pogoricirc și icircn care ceriuMă voiŭ sui și oare la margenile căriia măriDucacircndu-mă voiŭ afla pre cel cu totul ne-
apropiiatPre cel cu totul nescris icircmprejur pre cel cu
totul nepipăitlt762vgtPre cel fără de materie icircntru ceale
materiialnice1 pre Ziditoriul icircntru zidirePre cel nestricăcios icircntru ceale stricăcioase
spune-mi mie cum icircl voiŭ aflaȘi cum afară de lume mă voiŭ face eu cela
ce-s icircn lumeCum cu cel nemateriialnic mă voiŭ icircmpre-
una eu cel icircmpreunat cu materiiaCum cu cel nestricăcios mă voiŭ icircmpleteci
eu tot stricăcios fiindEu cel muritoriu cu viiaţa cum tot mă voiŭ
apropiiaCu cel nemuritoriu eu cel mort cum oare
mă voiŭ vecinigraveTot fiind iarbă de foc cum voiŭ icircndrăzni să
mă apropiiDar icircnsă auzi acum dezlegarea celor negrăiteMai nainte de a să face Ceriul mai nainte
de a să aduce icircntru fiinţă pămacircntulDumnezeu era Treimea singur singurătăţitLumină fără de icircnceput lumină nezidită
lumină netacirclcuită cu totulIcircnsă Dumnezeu nemuritoriu fără de sfacircrșit
singurDe-a pururea vecuitoriu veacinic preabun
foarteIcircnţeleage bine un Dumnezeu icircntru icircnceput
pre Troiţa
1 Icircn text bdquonemateriialniceldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
151
Carea iaste adecă mai presus de fără de icircn-ceput și mai presus de tot icircnceputul
Neasemănată nemăsurată cu icircnălţimea cu adacircncimea și cu lungimea
Și a mărimei sale și a luminii margine ne-avacircnd
Nu era aer precum acum nu era icircntunearec nicidecum
Nu lumină nu apă nu ether nu altceva ci duh
Era singur Dumnezeu luminat cu totulȘi icircmpreună atotputearnic și nemateriialnicȘi au făcut pre Icircngeri pre Icircncepătorii și pre
StăpacircniiPre Heruvimi pre Serafimi pre Domnii
pre ScauneȘi pre ceatele ceale nenumite ca să-i slujascăLui și să-i stea icircnainte cu lt763gtfrică și cu cu-
tremurIar mai pre urmă au adus icircntru fiinţă Ceriul
ca o cămarăMateriialnic și văzut simţit și grosȘi icircntru o clipeală l-au icircntins pre acesta
precum știe singurȘi pămacircntul icircmpreună și apele și toate
adacircncurileIcircn mijlocul lui icircntru aceaiaș dată cu singu-
ră gacircndireaLe-au făcut icircn ce fealiu și acum toate să văd
de noiȘi au rămas icircnlăuntru lumina cea nemate-
riialnică neavacircndCeriul cest simţit după ce srsquoau icircntins pre-
cum am zisNrsquoau curmat strălucirile luminii ceii nema-
teriialniceCă materiialnic precum am zis fiind de
ceale neamteriialnice afară Nu cu locul cu adevărat ci cu firea și cu fi-
inţa srsquoau aflatCă de cel materiialnic e despărţit Cel ne-
materiialnic
Și nu are locul osebit că nescris icircmprejur fiind
Icircnsuș cu cuvacircntul pre toate icircntru sineș le trage
Și cu firea de toate ceale zidite iaste despărţitȘi poartă pre toate icircntru sineș și afară de
toate iastePrecum mintea și Icircngerul de păreţii și de ușile Casii afară nu să opresc nici icircnlăuntru să ţinAșa și Făcătoriul acestora cu totul afară iasteNu icircnlăuntru Ceriului nici icircntru alt locCi iaste cu adevărat pretutindenea
Dumnezeu răzleţitDe toate ceale materiialnice și de dacircnsul
zidite și icircntru fiinţă aduseDeci srsquoau făcut Ceriul materiialnic și srsquoau
despărţitCu firea dupre cum am zis de lumina cea
nemateriialnicăȘi au rămas fără de lumină ca o casă mareCi Stăpacircnul totului au aprins SoareleȘi Luna ca celor simţiţi simţit să le strălu-
ceascăȘi le-au dat și icircn macircini lumină ca să se lu-
mineaze noaptealt763vgtCarea din fier și din piiatră să naște
negrăitIar acela de toată lumina e despărţitMai presus de lumină preastrălucit nesu-
ferit la toată zidireaCă precum cacircnd străluceaște Soarele nu să
văd StealeleAșa deaca va voigrave să strălucească Stăpacircnul
SoareluiTot cel viu nu va suferi răsăritul acestuiaPentru aceaia au icircnjugat pre minte cu ţăracirc-
na cea materiialnicăȘi icircntru ceale materiialnice ne-au pus pre
noi pre toţi oameniiCa prin credinţă icircntemeiată și prin păzirea
poruncilor
C U V Acirc N T U L 4 4
152
De icircntunearecul călcării de poruncă pre carele l-am vărsat
Prin pofta patimilor celor materiialnice și prin gustarea
Dezmirdărilor pre mintea cea fără de ma-terie iarăș curăţindu-o
Pre lumina cea fără de materie icircntru ceale ma-teriialnice nemateriialnic iarăș să o vedem
Precum am zis că Dumnezeu era mai pre-sus de fără de icircnceput
Nevăzut de ochii cei simţiţi și materiial-nici
Neapropiiat ochilor celor gacircndiţi ai inimiiCă mă minunez cum sufletul tot nemate-
riialnic fiindȘi gacircndit pre ochiul luminii avacircndu-lȘi ca pre doao ferestri simţit uneltindPre ochii trupului plecacircndu-să veadePrintrrsquoicircnșii pre toate ceale văzute și iarăș să
icircntoarceDupă ce pre ceale gacircndite și nemateriialni-
ce nemateriialnic le veadeȘi icircn mijlocul celor nestricăcioase și celor
stricăcioase negrăit ţinut fiindDe acealea adecă să trage icircn jos la dezmir-
dări și la patimiIar de cealelalte cătră Ceriu icircntraripindu-
să acolograveA rămacircnea să sileaște dar icircnsă să trage icircn
josȘi iarăș a să sui deapururea cu lt764gtfierbin-
ţeală să sacircrguiașteUmblătoriu prin aer vracircnd să fie afară de
ceale văzuteCă precum curse văzind pre toate ceale din
lumeCu totul să teame pre pămacircnt să calce sau
să șazăCa nu cu totul icircnfigacircndu-să să se ţie icircntru
aceasteaȘi să se facă macircncare hiiarălor celor sălba-
tece
Icircntrrsquoacest fealiu iaste viiaţa tuturor celor blagocestivi
Și credincioși și sfinţi pre carea să cuvine toţi să o urmeaze
Ca și icircmpreună cu dacircnșii lui Hristos Dumnezeu ziditoriului tuturor
Fără de prihană să-i stea icircnainte și părtași ai slavei și ai Icircmpărăţiei lui să fie icircn veaci
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu prea cu denadinsită Și cum că cela ce nu veade lumina slavei lui Dumnezeu mai rău iaste de-
cacirct cei orbiCuvacircntul 45
O iubitoriule de icircndurări Dumnezeul mieu făcătoriul mieu
Străluceaște-mi mai mult lumina ta cea ne-apropiiată
Ca pre inima mea de bucurie să o umpliAșa să nu te macircnii așa să nu mă părăseștiCi străluceaște-mi sufletul mieu cu lumina taCă lumina ta tu ești Dumnezeul mieuCă de și te numești cu multe și de multe
fealiuri De nume dar unul icircnsuţ eștiȘi unul acesta iaste necunoscut de toată fireaȘi nevăzut și netacirclcuit să aflăCarele să numeaște așa căci arată pre toateDeci unul acesta e fire icircn trei ipostatnicăO Dumnezeire și o IcircmpărăţieO puteare că una-s ceale treiCă Treime una iaste Dumnezeul mieu nu
treilt764vgtTrei dar icircnsă iaste cel unul dupre ipos-
tasuriCare sacircnt de o fire icircntre sineși unele cu al-
tele cu fireaDe o puteare cu totul și de o fiinţă
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
153
Care neamestecat adecă mai presus de minte să unesc
Și nedespărţit iarăș să despărţescIcircntru unul ceale trei și cel unul icircn ceale treiCă unul iaste cel ce au făcut pre toateIisus Hristos icircmpreună cu Tatăl cel fără de
icircnceputȘi cu Sfacircntul Duh cel icircmpreună fără de icircn-
ceputDeci unul iaste Treimea fără de despărţire
cu totulȘi icircntru unul sacircnt ceale trei și icircn trei iaste
cel unulIar mai vacircrtos unul pre ceale trei și pre cel
unul trei iarășIcircnţeleage și te icircnchină și creade acum și
icircn veaciCă unul acesta care să năluceaște și strălu-
ceașteȘi luminează și să icircmpărtășaște și să dă cu
icircmpărtășire iaste tot binelePentru aceaia nu cu unul ci cu multe nume
și de la noi să numeașteLumină pace și bucurie viiaţă hrană și bă-
uturăIcircmbrăcăminte veșmacircnt cort și Dumneze-
iască casăRăsărit icircnviiare odihnă și scăldătoareFoc apă racircu izvor de viiaţă și curgerePacircine și vin și icircndulcire de obște a credin-
cioșilorOspăţ icircndestulat desfătarea cu carea ne
desfătăm cu tainăSoare cu adevărat neapus și stea deapuru-
rea strălucitoareFăclie carea luminează icircnlăuntru icircn casa cea
sufleteascăUnul acesta multe iaste carele și curăţeaște
și zideașteUnul acesta pre toate le-au adus icircntru fiinţă
cu cuvacircntulȘi cu Duhul puterii pre toate aceastea le ţine
Unul acesta Ceriul și pămacircntul dintru ne-fiinţă
Le-au adus icircntru fiinţă le-au icircnfiinţat le-au alcătuit negrăit
Unul acesta Soarele luna și stealeleCu voia le-au făcut ndash minune noao și streinălt765gtUnul acesta pre ceale cacircte cu patru pi-
cioare pre ceale tacircracirctoare și hiiarăleȘi pasări de multe fealiuri și pre toate ceale
din mareCu porunca le-au adus icircntru fiinţă pre toa-
te precum să vădIar mai pre urmă mrsquoau făcut și pre mine ca
pre un icircmpăratȘi pre toate aceastea mi le-au dat spre slujireCa niște roabe și care pre trebuinţa mea ca
niște slugi o icircmplinescDeci toate a unuia acestuia Dumnezeului
tuturor zicPorunca o au păzit și icircncă o păzescIar eu ticălosul singur nemulţemitoriu
mrsquoam arătatNecunoscătoriu și neascultătoriu al lui
Dumnezeu celui ce mrsquoau ziditȘi pre toate aceastea bunele cu icircndestulare
mi le-au datȘi porunca călcacircndu-o netreabnic mrsquoam
făcutȘi mai rău decacirct toate dobitoacele mai rău
și decacirct hiiarăleDecacirct ceale tacircracirctoare și decacirct pasările mrsquoam
arătat ticălosulȘi mrsquoam abătut din calea cea dreaptă și
DumnezeiascăȘi din slava cea dată mie am căzut cu ticăloșieȘi mrsquoam dezbrăcat de podoaba cea lumina-
tă și DumnezeiascăȘi icircntru icircntunearec după ce mrsquoam făcut
acum icircntru icircntunearec zacȘi nu cunosc că de lumină sacircnt lipsitȘi zic Iată soarele luminează zioaȘi-l văz pre dacircnsul și noaptea venind iarăș
apune
C U V Acirc N T U L 4 5
154
Și eu icircmi aprinz luminări și făclii și văzȘi ce are altul din toţi oamenii mai mult
decacirct mineCă așa cu adevărat văd oamenii icircn lumeȘi cineva din oameni mai mult decacirct aceas-
ta nicidecum nu veadeDeci aceastea zicacircndu-le minţ și pre si-
nemi mă batjocorescȘi pre sinemi Macircntuitoriule mă rătăcesc
asupră-mi trufindu-măNevracircnd să mă cunosc pre sinemi căci orb
sacircntlt765vgtȘi nevracircnd să mă ostenesc nevracircnd să
caut icircn susNevracircnd eu osacircnditul orbirea mea să o
cunoscȘi zic Cine au văzut pre Dumnezeu lumi-
na lumiiȘi aceasta o zic Stăpacircne cu totul cu nesim-
ţireNepricepacircnd că rău gacircndesc și zicCă cela ce zice că nicidecum nu priveaște și
nu veade lumina taIar mai vacircrtos zice că și cu neputinţă iaste
acest lucruAdecă a vedea Stăpacircne lumina slavei tale
ceii DumnezeieștiPre toate Scripturile prorocilor și apostoli-
lor le leapădăȘi cuvintele tale Iisuse și iconomiia taCă deaca dintru icircnălţime ai strălucit te-ai
arătat icircntru icircntunearecȘi ai venit icircndurate icircn lume ca cu oameniiSă petreci ca noi voind cu iubire de oa-
meniȘi lumină a lumii pre sineţ fără de minciună
te-ai numit că eștiȘi noi nu te vedem pre tine au nu cu totul
sacircntem orbiȘi decacirct orbii mai ticăloși Hristoase al
mieuAșa negreșit așa cu adevărat și morţi și
orbi
Sacircntem și nu te vedem pre tine lumina cea de viiaţă făcătoare
Pre soarele cest simţit cei orbi nu-l vădȘi icircncă viiază Stăpacircne și cacircte puţin și să
mișcăCă nu dăruiaște viiaţă ci numai vedeareIar tu ești toate bunătăţile și de-a pururea
le daiPre aceastea robilor tăi celor ce văd lumina
taCa cela ce ești viiaţă și viiaţă dăruești icircm-
preună cu toateCealelalte zic bunătăţile care tu icircnsuţ eștiApoi cela ce te are pre tine cu adevărat are
prin tine pre toateSă nu mă lipsesc de tine Stăpacircne să nu mă
lipsesc de tine ZiditoriuleSă nu mă lipsesc de tine Icircndurate eu sme-
ritul și streinulCă strein precum bine ai voit și nemernic
aicealt766gtNu cu aleagerea nu cu voirea mea
mrsquoam făcut streinCi cu darul tău pre sinemi mrsquoam cunoscut
streinDe ceale văzute și gacircnditoriu mrsquoam strălu-
cit cu lumina taȘi am cunoscut căci cătră lume nemateriial-
nică și nevăzutăMuţi și sălășluești pre neamul omenescȘi icircmpărţești și despărţești lăcașuri vreadniceFieștecăruia dupre cum au păzit Macircntui-
toriule poruncile taleDeci pentru aceasta te rog icircmpreună cu
tine să mă racircndueștiDeși mult am păcătuit mai presus de toţi
oameniiȘi sacircnt vreadnic de muncă și de pedeapsăCi priimeaște-mă ca pre vameșul pre mine
cel ce mă rogȘi ca pre curva Stăpacircne deși nu icircntocma
placircng
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
155
Deși nu aseamenea picioarile tale cu părul mieu nu le șterg
Deși nu suspin și nu mă tacircnguesc Hristoa-se deopotrivă
Ci de vreame ce izvorăști milă și facircntacircnești icircndurare
Izbucneaște bunătate prin care miluiaște-mă1Miluiaște-mă și mă izbăveaște de focul cel
veacinicIcircnvrednicindu-mă de aicea bine să-ţ slujesc
ţieȘi fără de mustrare să stau icircnaintea taȘi să fiu priimit icircnlăuntru cămării tale
Macircntuitoriule Unde să mă veselesc icircmpreună cu tine bu-
nul StăpacircnCu bucuriia cea negrăită icircn veacii veacilor
AL ACELUIAȘPentru vedearea de Dumnezeu și pentru Dumnezeeștile lucruri și pentru preaslăvitele lucrări ale Sfacircntului Duh și pentru deosebiri-le Sfintei și deofiinţă Troiţei Și cum că cela ce nrsquoau ajuns să icircntre icircntru Icircmpărăţiia Ceriurilor nimic nu să va folosi măcar și afară de muncile
iadului de să va aflaCuvacircntul 46
Ce iaste care icircntru mine dela mine să lu-crează
lt766vgtO al tuturor pricinuitoriule Dumnezeule și Icircmpărate
Că ce și voiŭ zice și ce cu adevărat voiŭ și gacircndi
1 Lipsă două stihuri icircn ediţia Zagoreos pe care le traducem acigrave bdquoAșa cela ce ţi srsquoau ţintuit macircinile tale așa cela ce ţi srsquoau ţintuit picioarele pre cru-ce și coasta ţi srsquoa străpuns atoticircndurateldquo (ned)
Mare adecă iaste minunea carea să veade de mine
Dar necunoscută iaste și nevăzută de toţiCare aceasta spune-mi mie Eu cu credinţă
voiŭ spune-oCu icircntunearec și cu umbră cu simţite și cu
simţireCu zidire materiialnică cu sacircnge și cu trupSacircnt ţinut și sacircnt frămacircntat Macircntuitoriule
eu ticălosulȘi icircntru aceastea fiind cu rea norocire și cu
ticăloșieSpaimă mă coprinde vracircnd să grăescVăz cu mintea ndash unde ce sau cum nu
știuCă acest bdquocumrdquo netacirclcuit iaste cu totulIar bdquounderdquo cunoscut și necunoscut mi să
pare că iasteCunoscut adecă că icircntru mine să veadeȘi de departe să arată el iarășDar necunoscut icircnsă căci și pre mine icircm-
preună mă duceIcircn locul cel de nicăiri nicidecum cu totulȘi de ceale simţite uitare bagă icircntru mineȘi de toate ceale materiialnice și văzuteAfară pre mine gol și de trup mă scoateDeci ce iaste care lucrează icircntru mine aceas-
teaPre care am zis că icircl și văz A spune nu
pociŭIcircnsă auzi și vei icircnţeleage lucrul Deci iaste neţinut icircntru toate cu totulIaste și prins și să dă cu icircmpărtășire celor
vreadniciȘi icircmpărtășaște și să icircmpreunează fără de
prindereȘi să uneaște cu cei curaţi fără de turburareȘi să ameastecă cu amestecare neamestecatăTot cu toţi cei ce fără prihană vieţuescAcesta icircntru mine ca o făclie lumineazăIar mai vacircrtos icircntacirciu icircn Ceriuri să lt767gtveadeȘi decacirct Ceriurile fără de măsură mai presus
C U V Acirc N T U L 4 6
156
Icircntunecat foarte nevăzut să veadeDar cacircnd eu cu dureare voiŭ căutaȘi cu icircngăduire voiŭ ceare să-mi străluceascăSau mai luminat acolograve să veadeȘi pre mine de ceale de jos mă răzleţeaște și
mă icircmpreuneazăCu strălucirea aceluia negrăitSau icircnlăuntru mieu să arată fără de veaste totLumină icircn chip de sfeară și lină și Dum-
nezeiascăFără de formă fără de chip cu formă fără
de formăCarea să și veade și grăiaște cătră mine
aceasteaPentru ce mă scrii icircmprejur că sacircnt eu icircn
CeriuriȘi acolograve mă cauţi și mă socotești că lăcuescPentru ce mă prepui că sacircnt pre pămacircntȘi cum că cu toţi icircmpreună sacircnt mă vesteștiȘi cum că pretutindene sacircnt mă legiueștiDeci acest bdquopretutindeneardquo mărire icircmi li-
pești mieȘi eu afară de mărimi cu totul sacircntCă mai presus de mărimi cunoaște pre firea
mea că iasteIar acest bdquopre pămacircntrdquo scriere-icircmprejur să
aratăȘi cu totul nescris icircmprejur niciodată sacircntCă auzi că sacircnt eu icircmpreună cu SfinţiiIcircnsumi tot eu cu fiinţa icircntru simţireȘi cu vedearea icircncă și cu icircmpărtășireaIcircmpreună cu Tatăl mieu și cu Duhul cel
Dumnezeesc Și cum că mă odihnesc icircntru aceștea arătatDeci deaca pre fiiștecarele deosebi vei zice
că sacircntem noi icircmpreunăMulţi vei face și icircntru mulţi icircmpărţiţiDeaca unul vei grăi cum cel unul iaste și
fieștecareleIar mai vacircrtos cel unul cumu-i și sus și josȘi icircmpreună cu toţi cum acelaș lt767vgtva fi
Cela ce pre totul icircl umple cum icircntru unul va lăcui
Cela ce iaste icircntru unul cum și pre totul icircl va umplea
Auzi tainile lui Dumnezeu celui netacirclcuitIcircs netacirclcuite preaslăvite și cu totul streineIaste adecă Dumnezeu adevărat negreșit
iaste ndash Aceasta toţi cei blagocestivi o mărturisesc ndash Dar niciuna dintru acealea care noi cu to-
tul le știm nu eDar nici dintru acealea care știu Icircngerii nu
iasteȘi dupre aceasta zic că nici una iaste
DumnezeuDin toate ca un Ziditoriu al tuturorCi-i mai presus de totul Că cine ar fi spusCe iaste Dumnezeu ca și să zică cum că iasteAceasta poate sau aceaia Nu știu nicide-
cumCe fealiu cacirct icircn ce chip sau icircn multe chi-
puriDeci eu carele nu cunosc pre Dumnezeu
ce fealiu-iCu forma și cu chipul cu mărimea și cu
frumseaţeaCum voiŭ tacirclcui pre lucrările luiCum adecă să veade cela ce iaste nevăzut
tuturorȘi cum iaste cu toată firea cea zidităCum umple totul și nicăiri să umpleCumu-i mai presus de totul și pretutinde-
nea iasteCă aceastea nimenea nicidecum nu va pu-
tea să le spueCi o tu pre carele din oameni nicidecum
nu te-au văzutO a toate Icircmpărate singure prea foarte mi-
lostiveMulţemesc ţie din toată inima meaCă nu mrsquoai trecut cu vedearea pre mine ca-
rele jos icircntru icircntunearec
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
157
Zăceam ci te-ai atins cu macircna ta cea Dum-nezeiască de mine
Pre carea văzindu-o eu mrsquoam sculat icircndată bucuracircndu-mă
Că-mi strălucea mai luminată decacirct soareleȘi mrsquoam sacircrguit să o apuc pre lt768gtaceasta
eu ticălosulȘi srsquoau făcut nevăzută icircndată de la ochii mieiȘi iarăș tot mrsquoam făcut icircntru icircntunearecAm căzut la pămacircnt placircngacircnd și tacircnguin-
du-măTăvălindu-mă și suspinacircnd cu dureareDorind să văz iarăș Dumnezeiasca ta
macircnăO ai tins pre dacircnsa te-ai arătat mie mai lu-
minatȘi icircmbrăţișindu-o o am sărutat pre dacircnsaO ce bunătate și multă milostivireMacircna mi-au dat să i-o sărut ZiditoriulCeaia ce ţine pre toate cu puteareaO ce dăruire o ce hărăzire netacirclcuităȘi iarăș o au stracircns pre dacircnsa ZiditoriulCu adevărat cercacircnd sacircrguinţa meaDe o doresc pre aceasta și pre dătătoriul
aceștiiaDe defaim pre toate și numai pre aceasta o
protimisescȘi icircngăduiesc icircntru dragostea aceștiiaAm părăsit icircndată lumea și ceale ale lumiiAm icircnchis deodată și pre toate simţirile
mealeOchii urechile nările gura și buzeleTuturor rudeniilor și priiatenilor am muritAșa cu adevărat am murit cu voireaȘi pre singură macircna lui Dumnezeu o am
căutatȘi văzindu-mă aceasta pre mine așa făcacircndSrsquoau atins pre taină de macircna mea mrsquoau apu-
catȘi mă povăţuia pre mine carele eram icircn mij-
locul icircntuneareculuiDeci o am simţit și bucuracircndu-mă icirci urmam
Alergam foarte noaptea și zioaIcircn sărita umblam cu sacircrguinţăȘi umblacircnd iarăș nemișcat eramȘi atuncea mai vacircrtos sporiiam la ceale di-
nainteO ce taine O ce nevoinţe O ce celean-
chiurilt768vgtAșa alergacircnd eu icircn mijlocul măidanuluiMrsquoau ajuns macircna aceaia negrăitMijlocind Sfacircntul Părintele mieu și solindȘi de ticălosul mieu cap srsquoau atinsȘi mi-au dat mie cununa biruinţeiIcircnsă aceasta mai vacircrtos cunună srsquoau făcut
mieȘi pre aceasta văzindu-o netacirclcuită veselieNetacirclcuită bucurie netacirclcuită dulceaţăAveam Că cum nu Lumea toată biruindȘi pre stăpacircnitoriul lumii rușinacircndu-lȘi din macircna lui Dumnezeu cunună Dum-
nezeiascăIar mai vacircrtos pre icircnsăș macircna Stăpacircnului
tuturorLuacircndu-o ndash o minune ndash icircn loc de cununăCarea să vedea strălucindu-mi fără de ma-
teriieNecurmat și neicircncetat mie și neicircnseratAceasta ca o ţiţă mie icircmi tindea icircnainteȘi a suge din laptele nestricăciunii mieCa unui fiiu al lui Dumnezeu bogat icircmi dă-
ruiaO ce dulceaţă O ce dezmirdare negrăităAceasta și păhar al Dumnezeescului DuhȘi al curgerii ceii fără de moarte srsquoau făcut
mieDintru care icircmpărtășindu-mă și de hrana
mrsquoam umplutCea Cerească cu carea numai singuri IcircngeriiSă hrănesc și nestricăcioși să păzescLuminări a doa ale luminii ceii dintacirciu cu
icircmpărtășireaAșa și noi ai Dumnezeeștii și ai negrăiteiFiri ne-am făcut părtași toţi
C U V Acirc N T U L 4 6
158
Fii ai Tatălui și fraţi ai lui HristosCu Duhul cel Preasfacircnt botezindu-neDar cu adevărat nu toţi am cunoscut darulNici strălucirea nici icircmpărtășirea nici cum căAșa ne-am născut și aceasta de-abiialt769gtDin mii unul sau și din nenumăraţiPrin vedearea cea tainică o au cunoscutIar ceaialalţi toţi-s feaţi ponivoșiţiCarii pre cela ce i-au născut pre dacircnșii nu-l
cunoscCăci ca cei morţi cu apă botezindu-seSau și cu foc nicidecum nu simtAșa nici aceștea morţi cu necredinţaȘi cu nelucrarea poruncilor fiindLipsiţi nrsquoau știut că au pătimitCă arătare icircnfricoșată și credinţă rătăcită eSă se pară pre sineș că iaste fiiu al lui
DumnezeuȘi să nu cunoască pre Tatăl săuDeci deaca zici tu că cu credinţa pre acesta
icircl cunoștiȘi cu credinţa fiiu al lui Dumnezeu icircl soco-
tești că eFie și icircntruparea lui Dumnezeu cu credinţăȘi nu zice că cu lucrul om srsquoau făcutNici cum că simţit el srsquoau născutIar deaca srsquoau făcut fiiu cu adevărat al omuluiApoi negreșit te face pre tine cu lucrul fiiu
al lui DumnezeuDeci deaca nu srsquoau făcut dupre nălucire
trupApoi negreșit că nici noi dupre icircnţeleagere
DuhCi precum au fost trup cu adevărat CuvacircntulAșa și pre noi ne icircnchipuiaște ltnegtgrăitȘi fii ne face ai lui Dumnezeu icircntru adevărNeschimbat cu Dumnezeirea rămacircind Cu-
vacircntulOm srsquoau făcut cu luarea trupuluiNeschimbat pre mine omul cu trupul și
cu sufletul
Păzindu-mă pre mine tot mrsquoau făcut Dumnezeu
Au luat la sineș trupul mieu cel osacircnditȘi cu toată Dumnezeirea mrsquoau icircmbrăcatCă botezindu-mă icircntru Hristos mrsquoam icircm-
brăcatNu simţit ci gacircndit cu lt769vgtadevăratȘi cum nu-i Dumnezeu dupre dar și dupre
punereȘi dupre simţire și cunoștinţă și vedeareCela ce icircntru Fiiul lui Dumnezeu srsquoau icircm-
brăcatDeaca icircntru necunoștinţă srsquoau făcut
Dumnezeu CuvacircntulOm apoi și eu cum că icircntru necunoștinţă
mrsquoam făcutDumnezeu trebuie dupre cuviinţă să mă
socotescIar deaca cu cunoștinţă și cu fapta și cu
vedeareaDumnezeu om tot srsquoau făcutApoi tot pre mine Dumnezeu cu icircmpărtă-
șirea lui DumnezeuIcircntru simţire și icircntru cunoștinţă nu cu fi-
inţaCi cu icircmpărtășirea să cuvine negreșitA socoti cu pravoslavie că mrsquoau făcutCă precum srsquoau născut Dumnezeu fără de
schimbare Om cu trupul și tuturor srsquoau arătatAșa netacirclcuit Duhovniceaște mă naște și
pre mineȘi om rămacircind Dumnezeu mă faceȘi precum văzut fiind cu trupul acelaNu să cunoștea de noroade că iaste
DumnezeuAșa și noi nu ne cunoaștem de toţi ce fea-
liu sacircntem ndash O minune ndash oameni văzuţi cu adevăratAceaia care ne-am făcut cu darul cel Dum-
nezeescNu putem să fim văzuţi celor mulţi
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
159
Ci numai singuri acelora carii pre ochiul sufletului
Icircl au curăţit ne arătăm ca printr-o oglindăIar celor necuraţi nici Dumnezeu dar nici
noiNu sacircntem văzuţi nici sacircntem crezuţi ni-
cidecumCă ne-am făcut cacircndva aceasta cu adevăratCă necredincioși sacircnt cei ce pre singură
credinţaCea fără de lucrări să proptesc și să razimăIar deaca icircncă nu sacircnt necredincioși dar
morţi cu totullt770gtDupre cum Dumnezeescul Pavel au ho-
tăracirctSă nu nu crezi Ci spune-mi mie și cu icircnţe-
lepciune răspunde-miCare dintru aceaste doao vei protimisigraveCredinţă moartă de lucruri lipsităOri necredinţă icircntru lucrurile credinţiiNegreșit vei zice Care dar iaste din lu-
cruriFără de credinţa cea dreaptă și desăvacircrșitȘi eu iarăș icircţ răspunz ţie Care trebuinciosFolos va fi de credinţa cea fără de lucruriDeci deaca acealea care mai nainte le-am
zis voeștiSă le cunoști și Dumnezeu dupre dar să te
faciNu cu cuvacircntul nu cu părearea nu cu so-
cotealaNu cu singură credinţa lipsită de lucruCi cu cercarea cu lucrul și cu vedeareaMinţii și cu cunoștinţă preatainicăLucrează acealea care Hristos ţie icircţ porun-
ceașteȘi acela pre aceastea pentru tine le-au pă-
timitȘi atuncea vei vedea lumină preastrălucită
luminacircndPreste aerul sufletului cel cu totul albit
Adecă pre fiinţa cea fără materie carea ne-materiialnic arătat
Toată prin tot cu adevărat străbateȘi dintru aceasta pre tot trupul căci icircntru totIaste și icircnsuș sufletul cel netrupescȘi va străluci trupul tău precum și sufletul
tăuȘi sufletul iarăș precum au strălucit darulVa fi fulgeracircnd ca un DumnezeuIar deaca te vei lenevi să urmezi smereniiaPatimile și ocările ZiditoriuluiȘi a le suferi pre aceastea nu vei priimiOri gacircnditoriu iar mai vacircrtos
lt770vgtsimţitoriuVei rămacircnea ndash o nebunie și din minte eșire Icircntru icircntunearec și icircn tartarul trupșorului
tăuCarele iaste stricăciune că ce alt iasteFără numai moarte icircn vas nemuritoriuIcircncuiată cu adevărat icircn veaciȘi de toate bunătăţile ceale ce-s icircntru lumi-
nă icircncă și de icircnsășLumina te vei lipsi Că icircncă nu zicCă și focului și scrișnirii dinţilorȘi tacircnguirii și viermelui celui neadormit te
vei daCi cum că ca icircntrrsquoun chiup icircn trup vei lăcuiDupă Icircnviiare precum și mai nainte de
aceastaȘi cum că de nicăiri de afară vei vedeaNici lumină icircnlăuntru nu vei priimi nicide-
cumCi cum că așa vei zăcea de dulceţile ceale
de aiceaDe toate și de ceale ce vor să fie lipsitPrecum mai nainte am zis Deci spune tu
cela ce auziCela ce grăești bdquoNu voesc să icircntru Icircnlăuntru icircmpărăţiei ceii nestricăcioaseNici să dobacircndesc bunătăţile acealeaCi afară de muncă numai să fiuȘi cercare de foc să nu iau nicidecumrdquo
C U V Acirc N T U L 4 6
160
Ce folos icircţ va fi ţie deaca te vei face precum am zis
Răspunde-mi mie o preaicircnţeleapte și ziOare vei socoti că iaste altă Muncă mai mare sau că să va face negreșitSă nu fie Cum vei zice atuncea cum că singurIcircn munci și ești și te munceștiCă de vei zice că Duhovnicesc pre trupAtuncea icircl vei lua și cum ca icircntru un chiupSă va icircncuia sufletul icircntru acestaAscultă icircnvaţă cum va fi aceastaPrecum sămacircnţa să samănă dupre neam ndash De gracircu zic ţie și de orz și lt771gtde altele ndash Și dupre neam iarăș răsareAșa și trupurile cealor ce morCad icircn pămacircnt orice fealiu să vor icircntacircmpla
să fieDeci sufletele care de trupuri să despărţescIcircntru icircnviiarea morţilor ceaia ce va să fieFieștecare dintru aceastea dupre vrednicie
icircș află Acoperemacircntul de lumină sau de icircntunea-
rec plinCeale adecă curate și care de lumină srsquoau
icircmpărtășitȘi șrsquoau aprins candelele saleVor fi negreșit icircntru lumină neicircnseratăIar ceale necurate și care au orbiPre ochii inimii și de icircntunearec pliniCum oare vor vedea lumina cea Dumneze-
iascăVei zice că nicidecum Deci pre aceștea spu-
ne-miRugacircndu-se după moarte cine icirci va auziȘi cine le va deșchide ochii acestora vai mieCarii de bunăvoia lor nrsquoau voit să vazăNici să-ș aprinză candela cea sufleteascăDeci icircntunearec neluminat va aștepta pre
aceșteaIar trupurile precum am zis deopotrivăSă strică și să putrezesc și ale Sfinţilor
Icircnsă să vor scula icircn ce fealiu aceastea srsquoau sămănat
Gracircu curat gracircu sfinţitAle Sfacircntului Duh sfinte vasePrecum au fost preacurate foarteSă vor scula iarăș proslăviteStrălucind fulgeracircnd precum Dumneze-
iasca LuminăIcircntru aceastea sălășluindu-se sufletele Sfin-
ţilorMai mult decacirct Soarele vor străluci atunceaȘi să vor face aseamenea StăpacircnuluiPre ale căruia Dumnezeești legi i le-au păzitIar ale păcătoșilor să scoală iarășĭIcircn ce fealiu și iale icircn pămacircnt srsquoau sămănatIcircntinate puturoase pline de putrejunelt771vgtVase pacircngărite neghini ale răotăţiiFoarte icircntunecate ca ceale ce lucrurile icircn-
tuneareculuiLe-au lucrat și unealte a toate fealiurile de
răotăţiSrsquoau făcut ale sămănătoriului celui răuȘi să vor scula nemuritoare și aceasteaȘi Duhovnicești icircnsă asămănate icircntunea-
reculuiDeci cu aceastea ticăloasele suflete să vor uniȘi iale icircntunecate și necurate fiindAseamenea să vor face diiavoluluiCa ceale ce pre lucrurile lui le-au urmat Și poruncile aceluia le-au păzitCu carele și să vor racircndui icircn focul cel nestinsIcircntru icircntunearec și icircn tartar trimiţindu-seIar mai vacircrtos iale dupre asemănarea și mă-
suraGreotăţii să vor așăza dupre vredniciiaPăcatelor pre care fieștecare le va purtaȘi acolograve vor petreace icircn veacii veacilorIar Sfinţii precum am zis iarășFieștecarele cu aripile faptelor bune rădi-
cacircndu-seȘi aceștea icircntru icircntimpinarea StăpacircnuluiSă vor sui fieștecarele dupre vrednicie
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
161
Precum pre sineș cineva negreșit mai nain-te srsquoau gătit
Ca aproape sau departe de Ziditoriul să fieȘi icircmpreună să fie cu dacircnsul icircntru nemărgi-
niţii veaciSăltacircnd și veselindu-se cu veselie neicircnceta-
tă amin
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că celui ce nu srsquoau schimbat cu icircmpărtășirea Sfacircntului Duh și nu srsquoau făcut cu punerea icircntru cunoștin-ţă Dumnezeu a icircnvăţa ceale Dumne-
zeești pre oameni nu i să cadelt772gtCuvacircntul 47
Cine icircmi va macircngacircia durearea inimii mealeIar dureare zicacircnd am arătat pre dorul
MacircntuitoriuluiIar dorul iaste lucrare a DuhuluiIar mai vacircrtos a icircnsuș lui dupre fiinţă iaste
venireaCarea icircnipostatnică Lumină icircnlăuntru icircn-
tru mine să veadeIar lumina iaste neasemănată toată negrăităCine mă va răzliţi de ceale simţite de care
odată mrsquoam izbăvitȘi mrsquoam ascuns dela dacircnsele făcacircndu-mă
afară de lumeCine icircmi va da alinare și liniște de toateCa de frumseaţea și vedearea acestuia să mă
saturA căruia neicircnţeleagere icircm aprinde dorulIcircnsă cacirct iaste prins dor iaste ipostatnicCă dragostea nu iaste nume ci fiinţă Dum-
nezeiascăIcircmpărtășitoare și neprinsă și Dumnezeias-
că cu adevăratCel icircmpărtășit iaste și prins [cel] mai mult
decacirct acesta nu mai iaste
Deci pentru aceasta am zis ţie că iaste prins dorul acesta
Și icircnipostatnic ca un icircmpărtășit și prinsCă tot cel icircmpărtășit și prins fiinţă cu ade-
vărat iasteIcircnipostatnic icircmpărtășită așijderea și prinsăCă cel fără de fiinţă nimic și să zice și iasteIar Dumnezeiasca fire iaste și nezidită și
mai presus de fiinţăCa ceaia ce pre fiinţa tuturor celor zidite o
covacircrșașteȘi să numeaște mai presus de fiinţă icircnsă ias-
te icircnfiinţoasăȘi ipostatnică mai presus de toată fiinţaȘi cu ipostas zidit cu totul neasămănatăSă icircnţeleage că iaste toată nescrisă icircmprejur
cu fireaȘi pre cel ce nu să scrie icircmprejur ipostas
cum icircl vei ziceIar cel neipostatnic nu iaste nimic și cum
va fi lt772vgticircmpărtășit mieIar deaca nu crezi pre Pavel martor ţi-l voiŭ
aduce ţieCarele pre amacircndoao credincioase ţi le
adeverează ţie că sacircntCăci cacircnd zice că pre Hristos icircl are icircnlăun-
tru grăindȘi prin Duhul cel Preasfacircnt grăindu-i luiIcircmpărtășit și scris icircmprejur zice că iaste
DumnezeuCu nescriere icircmprejur icircmpreună fiind icircntru
dacircnsul și cu neprindereIar cacircnd icircl aduce pre el icircn mijloc că lăcuiaște
icircn lumină neapropiiatăȘi mărturiseaște că niciodată de vreun om
nu srsquoau văzutAtuncea pre nescriere icircmprejur și pre ne-
prindere i-o aratăCă pre carele nimenea din oameni nicioda-
tă nu l-au văzutCum ori srsquoau icircmpărtășit cu dacircnsul sau cu
totul srsquoau atins de dacircnsul
C U V Acirc N T U L 4 7
162
Negreșit icircmi vei zice mie că nicidecum de-aca nu te vei prigoni1
Iar cacircnd iarăș icircţ zice ţie Dumnezeu carele mai nainte au zis dedemult
Să strălucească lumina dintru icircntunearec carele au strălucit icircnlăuntru mieu
Pre carele alt Dumnezeu icircţ arată ţie spune lta-lgt icircnţeleage
Fără numai pre acela carele icircntru lumină nesuferită lăcuiaște
Pre carele niciodată nicidecum nimenea din oameni nu l-au văzut
Că el iaste mai presus de fiinţă nezidit fi-ind mai nainte
Și au luat asuprăș trup și zidit mie srsquoau văzutTot pre mine cel luat icircnsuș icircnDumnezein-
du-mă streinAșa crezi spune-mi și cu adevărat nu te icircn-
doieștiDeci deaca Dumnezeu făcacircndu-să om pre-
cum creziPre mine omul cel luat mrsquoau icircnDumnezeitApoi eu cel dupre dar făcut Dumnezeu
pre cel din fire Dumnezeu icircl văzPre acela pre carele nimenea din oameni ni-
ciodată nrsquoau pututlt773gtSă-l vază dar nici poate nicidecum să-l
priveascăDeci cei ce au priimit pre Dumnezeu prin
lucrurile credinţiiȘi Dumnezei srsquoau făcut prin Duhul năs-
cacircndu-sePre icircnsuș acela icircl văd adecă pre Tatăl lorPre acela ce lăcuiaște deapururea icircntru lu-
mină neapropiiatăIcircnlăuntru avacircnd pre dacircnsul icircntru dacircnșii lă-
cuindȘi lăcuesc și ei icircntru dacircnsul cel cu totul ne-
apropiiat
1 bdquoA se prigonildquo are aici sensul de bdquoa căuta ceartăldquo (icircn greacă εἰ μὴ ϕιλονεικοίης bdquode nu cumva cauţi sfadăldquo) (ned)
Aceasta iaste credinţa cea adevărată acesta iaste lucrul lui Dumnezeu
Aceasta iaste peceatea Creștinilor aceasta icircmpărtășirea Dumnezeiască
Aceasta iaste cuminecare și arvună Dum-nezeiască
Aceasta iaste viiaţă aceasta icircmpărăţieAceasta iaste icircmbrăcăminte și veșmacircntul
DomnuluiIcircntru care cei ce să botează prin credinţă să
icircmbracăNu prin necunoștinţă icircţ zic ţie nici prin
nesimţireCi prin credinţă icircntru simţire și icircntru cu-
noștinţăCa să nu zici bdquoCrez că mă icircmbrac icircntru
HristosrdquoNu zic ţie pre aceasta să o crezi ci pre lucrul
credinţiiȘi pre săvacircrșirea credinţii fără de icircndoială
să o aibiDintru căci te-ai icircmbrăcat icircntru Hristos icircn-
tru simţire și cunoștinţăCarele te străluceaște și te fulgerează cu sla-
va DumnezeiriiȘi icircntru preastrălucită lumină tot te schim-
bă pre tineȘi cu neschimbare rămacirciu icircndoit dintru
amacircndoaoCu punerea Dumnezeu și cu firea om tot
fiindȘi după ce unul ca acesta tot te vei face pre-
cum ţe-am zis ţieAtuncea vino și icircmpreună cu noi fă-te o
fratele mieuPre munţii Dumnezeeștii cunoștinţe și ai
Dumnezeeștii vederiȘi vom auzi icircmpreună Părintescul glas Vaiŭ
mieCacirct rămacircnem icircnapoi de Dumnezeiasca
vrednicie
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
163
lt773vgtȘi cacirct de departe stăm de viiaţa cea vea-cinică
Cacirct stă de departe Ceriul de ceale mai de jos părţi ale pămacircntului
Și de cei ce acolograve cu ticăloșie dedemult sacircnt ţinuţi
Pre atacircta sau și mai mult stăm departe noi toţi
Cu adevărat de vrednicia lui Dumnezeu și de Dumnezeiasca vedeare
Măcar de și icircmpreună cu acela zicem că lă-cuim cu preaslăvire
Și cum că pre cela ce lăcuiaște icircntru lumină neapropiiată icircl avem
Icircntru noi și rămacircind și lăcuind totȘi voim șăzind icircntru ceale mai dedesuptSă filosofim ceale mai presus de pămacircnt și
ceale din ceriuȘi pre ceale mai icircnalte decacirct Ceriurile ca
cum cu deadinsul le-am știȘi să le povestim tuturor și cunoscători să
ne numimȘi de Dumnezeu cuvacircntători lămuriţi și
tăinuitori ai celor negrăiteCare lucru și semn și arătare iaste de cu ade-
vărată nesimţireCă cela ce srsquoau născut cu ticăloșie icircntru cea-
le mai de josȘi cu totul icircntru icircntunearecul lumii aceștiia
lăcuiașteȘi lumina veacului ce va să fie nu o au văzutCarea cu adevărat au strălucit pre pămacircnt
și neicircncetat și totdeauna străluceașteȘi zice că cugetă și gacircndeaște și știe ceale
din CeriuȘi cum că veade pre toate ceale de acolograve și
pre alţii icirci icircnvaţăAu nu iaste nesimţit și icircncă și mai mult cu
adevărat decacirct aceastaCăci precum un orb carele srsquoar prici cu cei
ce văd și ar zice
Banul acesta de aramă iaste peceatea a al-tuia iaste
Și slovele ceale dintru dacircnsa aceastea și aceastea arată ndash
Cu adevărat streină arătare iaste celor ce-l aud
Și văd banul că iaste de aur lt774gtși foarte sună bine
Și peceatea cum că adevărată a icircmpăratului iaste
Carea nestricat arată pre chipul luiȘi scrisoarea arătacircnd numele aceluiaAșa și noi pătimind nu ni să pare că păti-
mim cevaNici ne rușinăm de cineva ori măcar de icircn-
suș SfinţiiȘi de Icircngerii carii de sus privesc pre ale
noastreȘi să icircmplineaște icircntru noi cuvacircntul
DomnuluiCe zice bdquoCă văzind nu vădrdquo și iarășbdquoAuzind urechile ceale sufletești mai vacircr-
tos și le astupărdquoȘi nicidecum nu aud cuvintele DuhuluiCăci cu urechi trupești și de carne le audIar urechile ceale Duhovnicești ale inimii
le auAcoperite și nu pot nicidecum să auză pre
DumnezeuCăci nu pot nicidecum de la sineș să rădiceAcoperemacircntul trufiei și al nesimţiriiCă ei icircnsuș preste sineș de voe l-au pusȘi voesc să-ș acopere și ochii și urechileȘi pentru aceasta socotesc că și văd și audIar deaca cineva le va zice lor Ascultaţi-mă
fiilorȘi rădicaţi acoperemacircntul de pre inima
voastrăEi de graiurile aceastea să sălbătăcesc căciNu i-au numit pre dacircnșii Părinţi ci bdquofiilorrdquo
le-au zis
C U V Acirc N T U L 4 7
164
Și uracircciune mai vacircrtos cătră dacircnsul din cu-vintele aceastea dobacircndesc
Și nu pot să vază patima ceaia ce iaste icircntru dacircnșii
Iar mai bine să zic patimi care pre minte și pre gacircnduri le icircntunecă
Și dela Dumnezeu despărţeaște pre cei mai nainte acum prinș și apucaţi de dacircnsele
Cei ce robi ai trufiei și ai macircndrieiCu voia lor srsquoau făcut și de dacircnsele srsquoau robitȘi voia sa deapururea și-o icircmplinesclt774vgtAceștea lăsacircnd legile lui Dumnezeu
loruș icircș sacircnt leageȘi nu lui Dumnezeu ci loruș icircș slujesc ndash o
icircndrăzneală ndash Și icircn locul Slavei lui Dumnezeu pre a loruș
și-o cautăȘi pre aceasta a o pune și a o icircntări să sacircrgu-
esc cu toate lucrurile și năravurileDeci Slavă a lui Hristos iaste Crucea și pa-
timilePre care le-au pătimit pentru noi ca pre noi
să ne proslăveascăȘi pre aceastea nu voesc să le pătimească
precum le-au pătimit acelaȘi să leapădă de a să face părtași ai slavei lui
DumnezeuPrecum fieștecarele pre a sa lucrare o areIcircnsă nu dela sineș au luat ci și din noi cu
adevăratCă meșterul pre fieștecare lucru dupre cum
voiașteGăteaște și lucrează unealtă cu meșteșugPentru aceaia a săcera ţarina cu sapa nu ias-
te cu putinţăNici cu seacerea a dulghieri nici cu sabiia
a zidiNici a săpa cu herăstrăul nici a coase cu să-
cureaNici a tăia leamne cu toiagul și cu suliţa nu
să poate a herăstruiNici cu paloșul a prăștiia nici cu arcul a tăia
Ci cu potrivire pre fieștecare unealtă la fieș-tecare lucru să cuvine a unelti
Iar deaca nu la acealea pentru care srsquoau făcut ci icircntrrsquoalt chip le vei unelti pre dacircnsele
Ţe-ai pierdut viiaţa ta și toată lucrarea cu adevărat
Deci așa icircnţeleage-mi cum că și Dumnezeu ne-au făcut pre noi
Ca să fie icircntru lucruri credincios fieștecare-le și să lucreaze icircn viiaţa aceasta
Puind pre unii adecă să icircnveaţe iar pre alţii să se icircnveaţe
Pre alţii să stăpacircnească preste mulţi iar pre alţii să se supue acestora
Și unora adecă le-au dat icircnţelepciune iar altora cunoștinţă și cuvacircnt
Iar altora prorocie iar lt775gtaltora să grăias-că icircn limbi
Iar altora să facă minuni și să lucreaze puteriPre alţii icircnainte-stătători i-au arătat și Du-
hovnicești-s aceasteaSă zicem icircncă și alte daruri ale ZiditoriuluiPre care le-au dat oamenilor fieștecăruia
dupre vredniciePre unul adecă vacircrtos cu trupul iar pre al-
tul foarte frumosL-au făcut și pre altul mai cu bun glas de-
cacirct alţiiȘi icircn scurt au dăruit fieștecăruia din oameniDarul și covacircrșirea dupre vredniciePrecum știe singur Dumnezeu ziditoriul
tuturorNegrăit să-l lucreaze la trebuinţă icircn viiaţa
aceastaPentru aceaia fieștecarele nu la meșteșugul
carele el voiașteCi la acela pentru care srsquoau zidit să află cu
icircndemacircnareȘi cătră dacircnsul să află cu isteţime și cu priinţăȘi ai fi putut vedea pre cel icircnnotătoriu cu
meșteșug noianurileMării icircnnotacircndu-le și veselindu-să mai mult
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
165
Decacirct bărbatul cela ce șade călare pre cal macircndru
Și pre lucrătoriul de pămacircnt tăind brazdele pămacircntului cu plugul
Și pre păreachea de boii aceia cu carii lu-crează
Mult mai bună socotindu-o decacirct leftiacuteca icircmpărătească
De unde și să bucură icircntru nădejdi bune desfătacircndu-să
Și ostașul iarăș pre sineș mai presus de toţiȘi lucrătorii de pămacircnt și icircnnotătorii și
meșterii mai mareSă socoteaște și ca un slăvit să fuduleaște
alergacircnd Icircntru junghiiare și cu moarte fără de vrea-
me să-ș sfacircrșască viiaţaDeci acesta nu va suferi nicidecum să go-
nească vacircslaNici să apuce dicheacutelul nici meșter să se facăNici corăbiiariu nici lucrătoriu de pămacircnt
nici plugariuVa voi să fie ci fieștecarele lt775vgtpre acel lu-
cru precum am zisPre care l-au luat dela Dumnezeu să-l lu-
creaze icircl va lucraIar icircntrrsquoalt fealiu nu va putea omul icircn viiaţa
aceastaNicidecum să lucreaze ceva sau stăpacircnire
să voiascăCă iată iarăș zic ţie acealea care și mai nain-
te ţi le-am zisPrecum nu iaste cu putinţă cacircndva din toa-
te unealteleCeale zise dela sineș să se mișce spre lucrareSau să lucreaze ceva fără de macircna omuluiAcelui ce o ia și cu dacircnsa lucrează și face cevaAșa nici omul fără de macircna cea Dumneze-
iascăNu poate să gacircndească ceva bun sau să facăCă iată Cuvacircntul cel meșter mrsquoau făcut pre
mine
Icircn ce fealiu icircnsuș au voit și mrsquoau pus icircn lumeDeci cum voiŭ putea spune-mi să gacircndesc
sau să facSau măcar să fac ceva fără de Dumnezeiasca
puteareCela ce mi-au dăruit minte icircn ce fealiu au
voit cu adevăratEl icircmi dă și să gacircndesc cacircte știe că sacircnt de
folosIcircmi dă și puteare să lucrez acealea care vo-
iașteDeci deaca voiŭ face pre aceastea negreșit
și mai multe icircm va daȘi mai desăvacircrșit să cuget icircm va dărui cu iu-
bire de oameniIar deaca le voiŭ defăima și pre acealea pu-
ţineleCare srsquoau icircncredinţat mie lipsire dupre
dreptateCu adevărat voiŭ pătimi dela Dumnezeu
cela ce mi le-au datȘi nelucrătoriu mă voiŭ face netreabnică
unealtăCa cela ce nrsquoam voit să lucrez poruncile Zi-
ditoriuluiCi la lenevire pre sinemi dacircndu-mă și la
tracircndăvieȘi pentru aceasta lepădat mrsquoam făcut dela
macircinile StăpacircnuluiCă neplecare și nesupunere cătră dacircnsulUneltind mrsquoam lepădat afară din raiul cel
adevăratDeparte făcacircndu-mă dela lt776gtDumnezeu și
dela macircinile SfinţilorȘi aflacircndu-mă deaciia pre mine prearăul
șarpe zăcacircndȘi la nelucrarea bunătăţilor dat cu totulCu vicleșug mrsquoau netrebnicit cu toate lu-
crurile necinltsgttiteIcircntru care mrsquoam arătat icircndulcindu-mă și
bucuracircndu-mă
C U V Acirc N T U L 4 7
166
Pentru acealea care mi să cădea să mă scacircr-besc și să placircng și să mă bocesc
Căci dela acealea pentru care mrsquoam zidit să le lucrez de voe
Mrsquoam depărtat eu ticălosul și cu de sine-mi aleagerea
La toate ceale afară de fire pre sinemi mrsquoam dat
Și icircntru pacircngăritele macircini ale dușmanului am căzut cu preaticăloșie
De carele și ţinut fiind și mișcat cu totulȘi a sta icircmprotivă cătră dacircnsul neputacircnd
ticăitul ndash Că cum și puteam să mă icircmprotivesc mort
fiind ndash Organ a toată răotatea și a toată nelegiui-
reaȘi a lucrării ceii reale iscusită unealtăMrsquoam făcut eu ticălosul cu viclenie amă-
gindu-măCă ţiindu-mă pre mine icircn macircnă și tare tră-
gacircndu-măCu reale lucrări mă icircntina pre mine și cu
tot fealiul de pacircngăriciuniȘi icircntru reale și amară putori mrsquoau aruncat
și icircntru aceasteaMă făcea să mă veselesc ndash o ce nesimţire ndash Icircntru răpiri și icircntru zavistii icircntru morţi ne-
dreapteIcircntru ocăracircri icircntru macircnieri icircntru tot fea-
liul de răotateȘi ca icircn scurt să zic mrsquoau aflat pre mine lu-
cracircndIar mai vacircrtos el le-au lucrat nevracircnd euCă după ce și eu pre sinemi mrsquoam aruncat
de voeDin macircna lui Dumnezeu și dintru ale Sfin-
ţilor luiȘi mrsquoau răpit cumplitul stăpacircnitoriu și de
suflete stricătoriuȘi icircn macircna aceluia mă ţinea pre mine
lt776vgtvoind eu
Nu mai puteam a nu lucra lucrurile aceluiaCi icircntru toate voile lui lucramCă nu știe să grăiască icircmprotivă sabiia celui
ce o ţineCi oriunde și la ce va voigrave cela ce o ţine o
unelteaște pre dacircnsaDeci Dumnezeu cela ce mrsquoau făcut de sus
căutacircndȘi de macircna tiranului ţinut pre mine văzin-
du-măSrsquoau milostivit și mrsquoau răpit din macircna ace-
luiaȘi iarăș mrsquoau băgat pre mine icircntru
Dumnezeescul raiuIcircn viia lui și icircn macircinile lucrătorilor de pă-
macircntCelor sfinţi mrsquoau dat pre mine ca să lucrez
ceale DumnezeeștiCa să lucrez faptele bune ca să-i păzesc po-
runcileȘi afară de macircna Sfinţilor să nu mă mișcCa nu iarăș aflacircndu-mă pre mine lucrăto-
riul răotăţiiPetrecacircnd afară de Sfacircnta macircnă să mă ră-
peascăȘi pre ale lui iarăș să mă facă să i le lucrezDeci bunii lucrători de pămacircnt și milosti-
vii luacircndu-măȘi icircntru ale lor macircini pre toată voia meaApucacircndu-o icircndată cu smerenie și cu po-
căinţăMi-au poruncit să lucrez și să placircng neicircncetatCă pre aceastea ndash mi-au zis mie ndash fiiule
trei cei ce le păzescȘi icircngăduesc icircntru bună-lucrarea lorIcircn scurtă vreame precum nu știu ei să sue
icircntru slavăȘi icircntru curăţire și nepătimire și vedeare
DumnezeiascăȘi de macircinile dușmanului nu să prind ni-
ciodată
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
167
Ci ertăciune dela Dumnezeu a tuturor pă-catelor
Și a tuturor greșalelor deodată iau și așaFii ai celui preaicircnalt să fac și Dumnezei du-
pre darȘi unealte preatrebuincioase care pre tot
lucrul bun icircl lucrează Iar mai vacircrtos Dumnezeești lucrători de
pămacircnt carii povăţuesc pre alţiilt777gtCătră faptele ceale cu adevărat bune
cătră lucrurile macircntuiriiAcestora ndash auziţi toţi ndash crezind și făcacircndȘi icircn macircinile lucrătorilor de pămacircnt și robi-
lor lui DumnezeuDupre porunca lui pre sinemi tot dacircndu-măFără de schimbare icircntru mine pre toate icircm-
plinindu-seLe-am aflat și mrsquoam minunat și tuturor strigCu mare glas chiuind și sfătuind și zicacircndCă nici sufer pre aceastea icircntru tăceare să
le icircngropAlergaţi toţi cacircţi afară de macircinile lui
DumnezeuȘi de ale Sfinţilor lui pre sinevă vă simţiţi
că sacircnteţrsquoSirguiţi-vă și lipiţi-vă de aceștea fără de icircn-
doialăCu credinţă și cu dragoste fierbinte și cu
toată voireaLepădaţi toată cugetarea și voirea voastrăȘi icircn macircinile acelora daţi pre sufletele voastreCa niște unealte neicircnsufleţite nimic afară
de voia aceloraNici făcacircnd nici mișcacircndu-vă nici lucracircnd
nicidecumCi cugetul acelora al vostru facă-seAșijderea și voia cea sfacircntă a aceloraCa cum ar fi voia lui Dumnezeu de voi icircm-
plinească-seȘi așa de scurtă cale și nepotecnită cu totulCălătorind vă veţi face priiateni ai lui
Dumnezeu celui preaicircnalt
Și ai Icircmpărăţiei Ceriurilor și ai bunătăţilor celor negrăite
Moștenitori vă veţi face icircntru puţine zileCă icircndată ce veţi păși pre calea cea dreaptăIcircmpreună cu toţi Sfinţii vă veţi face numă-
raţiȘi fericiţi pre voi pre toţi vă va săvacircrșiȘi pentru mine cela ce mai mult decacirct toţi
oamenii am păcătuitȘi pre calea aceasta aspra am călătoritȘi carea iaste icircngustă și scurtă lt777vgtși fără
de primejdieȘi carea la lăţimea vieţii ceii veacinice duceCa cela ce vrsquoam arătat voao toţi să vă rugaţiCei ce cu bună osacircrdie pre dacircnsa aţ voit să
călătoriţiȘi icircn urma lui Hristos cu fierbinţeală să ur-
maţiCa și eu și voi să ne aflăm icircntru aceastaFără de prihană călătorind pacircnă la sfacircrșitul
vieţiiIcircncă și cacircţi doresc și poftesc să vază pre
HristosCa icircmpreună cu bucurie trupurile lăsindu-leCătră odihna cea de acolograve cătră lăţimea
raiuluiSă ne ducem și ai vieţii să ne arătăm moș-
tenitoriȘi de Dumnezeu nerăzliţiţi și de toţi SfinţiiIcircntru Hristos unul-născut Fiiul și
Dumnezeu CuvacircntulIcircmpreună cu Dumnezeescul Duh cu sfacircn-
ta Troiţă vom fiAcum și de-a pururea și icircntru toţrsquo veacii
veacilor amin
C U V Acirc N T U L 4 7
168
AL ACELUIAȘCe iaste Monahul și carea iaste lu-crarea lui și la ce fealiu de icircnălţime a vederii srsquoau fost suit Dumnezeescul
acesta PărinteCuvacircntul 48
Monah iaste acela carele e neamestecat cu lumea
Și neicircncetat vorbeaște cu singur DumnezeuVăzindu-l să veade iubindu-l să iubeașteȘi lumină să face strălucindu-să negrăitSlăvindu-să i să pare că mai mult să sără-
ceașteȘi icircmprietenindu-să ca un strein să aflăO ce streină cu totul minune și netacirclcuităPentru bogăţiia cea nemărginită sacircnt săracȘi mi să pare că nu am nimic mult avacircndȘi zic Mi-i seate de mulţimea apelorȘi cine-mi va da mie aceaia carea o am bogatȘi unde voiŭ afla pre acela carele icircl văz icircn
lt778gtfieștecarea ziȘi cum voiŭ ţinea pre acela ce e icircnlăuntrul
mieuȘi afară de lume că nu să veade nicidecumCela ce are urechi de auzit auzăIcircnţelegacircnd graiuri ale celui necărturariu cu
adevărat
AL ACELUIAȘRugăciune cătră Dumnezeu și cum cu Dumnezeu icircmpreunacircndu-să și Slava lui Dumnezeu văzindu-o Părin-tele icircntru sineș lucracircnd să spăimacircnta
Cuvacircntul 49Cum ţie icircnlăuntru mieu mă icircnchin și cum
departe te văzCum icircntru mine te icircnţeleg și icircn Ceriu te văzTu singur știi cela ce face aceastea și stră-
lucești
Ca Soarele icircntru inima mea cea materiial-nică nemateriialnic
Cela ce mi-ai lucit mie lumina Slavei tale Dumnezeul mieu
Prin Apostolul tău și ucenicul și robulPreasfacircntul Simeon icircnsuţ și acum străluce-
aște-m mieȘi icircnvaţă-mă prin duhul cacircntării să cacircnt
aceluiaNoao icircmpreună și vechi Dumnezeești și
ascunseCa dintru mine să se facă minunată cunoș-
tinţa ta Dumnezeul mieuȘi icircnţelepciunea cea multă să se arate mai
multȘi toţi auzind te vor lăuda pre tine Hris-
toase al mieuCă icircn limbi noao grăesc eu cu darul tăuAmin facă-se Doamne dupre voia taEu mă trudesc pre mine mă doare la smeri-
tul mieu sufletCacircnd să arată icircnlăuntrul lui strălucind lu-
minat lumina taDorul și durearea la mine și să grăiaște și iasteDureare căci nu pociŭ eu să te coprinz pre
tineȘi să mă satur precum doresc lt778vgtam și
suspinIcircnsă și căci te văz pre tine plăcută icircm iaste
mie și aceastaȘi slavă icircm va fi și bucurie și cunună a icircm-
părăţieiȘi mai presus de toate ceale veselitoare și
dorite lumiiAceasta și Icircngerilor pre mine aseamenea
mă va arătaIcircntocma poate și mai mare decacirct dacircnșii
Stăpacircne mă va face1
1 Lipsă cinci stihuri icircn ediţia Zagoreos pe care le traducem după textul din Sources Chreacutetiennes (stihurile 25-29) bdquoCăci dacă nevăzut acelora ești cu fiinţa iară cu firea neapropiiat dară de mine te privești negreșit și cu cea a firii tale fi-
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
169
Că cu trupul tău icircmpărtășindu-mă de firea ta mă icircmpărtășesc
Și de fiinţa ta cu adevărat mă icircmpărtășescPărtaș al Dumnezeirii icircncă și moștenitoriuFăcacircndu-mă cu trupul mai mare decacirct cei
fără de trupuriMă socotesc că mă fac fiiu al lui Dumnezeu
precum ai zisNu cătră Icircngeri ci cătră noi Dumnezei așa
numindu-neEu am zis Dumnezei sacircnteţi și fii ai celui
preaicircnalt toţi1
Că om te-ai făcut Dumnezeu fiind dupre fire
Neschimbată și neamestecată rămacircind aceasta și aceaia
Și Dumnezeu pre mine mrsquoai făcut carele eram om dupre fire
Cu punerea și cu darul tău prin Duhul tăuPre ceale despărţite ca un Dumnezeu cu
preaslăvire unindu-le
AL ACELUIAȘIcircnvăţătură de obște icircmpreună cu mustrare cătră toţi icircmpăraţii arhiereii preoţii monahii și mirenii din gura lui Dumnezeu grăită și
cuvacircntatăCuvacircntul 50
O Hristoase dă-mi mie cuvinte de icircnţe-lepciune
Cuvinte de cunoștinţă și de priceapere Dumnezeiască
Că tu-mi știi neputinţa cuvacircntului mieuȘi neicircmpărtășirea de icircnvăţătura cea din afară
inţă cu mine te amesteci că nu se despărţesc cele ale tale nu se taie defel ci firea fiinţă icircţi este și fiinţa fireldquo (ned)
1 Lipsă un stih icircn ediţia Zagoreos pe care icircl traducem după textul din Sources Chreacutetiennes (stihul 37) bdquoSlavă milostivirii tale și iconomieildquo (ned)
Tu știi că pre tine numai te am Viiaţă și cuvacircnt și cunoștinţă și icircnţelep-
ciuneMacircntuitoriu Dumnezeu și părtinitoriu icircn
viiaţăȘi răsuflarea smeritului mieu sufletlt779gtEu streinul și smeritul cu cuvinteleTu ești nădeajdea mea tu ești sprijinirea meaTu ești lauda mea bogăţiia mea și slavaTu din lume ai voit pre mine CuvinteStreinul pentru milostivirea a mă luaNevreadnicul prostul și mai răulDecacirct tot omul decacirct tot dobitocul cel ne-
cuvacircntătoriuȘi pentru aceasta icircndrăznesc la mila taȘi cer dela tine și grăesc și caz la tineDă-mi cuvacircnt drept dă-mi vacircrtute dă-mi
stăpacircnireSă grăesc cătră toţi cei sfinţiţi ţieȘi cei ce-ţ slujesc ţie icircmpărate al tuturorSă grăesc tăinuitorilor și dregătorilor și
slujitorilorCelor ce li să par că te văd pre tine și-ţ slujescȘi-ţ robesc ţie ca unui Stăpacircn adevăratO voi oameni toţi icircmpăraţi și sacirclniciPreoţi episcopi monahi și amestecaţiSă nu dezvredniciţi a auzi glasulȘi cuvintele meale ale omului celui prostCi pre urechile inimii deșchideţi-le mieȘi auziţi și priceapeţi ce zice Dumnezeul a toate și cel mai nainte de toţi
veaciiCel neapropiiat cel singur atotstăpacircnitoriuIcircntru a căruia macircnă iaste suflarea tuturor
celor ce sacircntIcircmpăraţi bine faceţi dacircnd războiu neamu-
rilorDeaca nu și voi lucrurile neamurilor faceţiȘi obiceaiurile și sfaturile și socotealeleȘi prin multe lucrurile voastre și cuvinteleVă lepădaţi de mine Icircmpăratul vostru
C U V Acirc N T U L 5 0
170
Mai bine era voao cuvintele meale să le pă-ziţi
Și drept să faceţi poruncile meale toateȘi icircntru sărăciia cea fericitălt779vgtViiaţa cea fără de gacirclceavă să o vacircnaţiCă ce folos e să apăraţi lumeaDe moarte și de robiia cea vremealnicăIar voi robi ai patimilor și ai dracilorCu lucrurile voastre să vă faceţrsquo totdeaunaȘi moștenitori ai focului celui nestinsCă toate cealelalte lucruri bune cacircteCineva le lucrează pentru mine și icircmpreu-
nă-pătimireaCea cu aproapele și milostivireaȘi mai icircntacirciu de toate deaca pre sineș să va
miluiȘi cuvintele meale cu toată sacircrguinţa le va
păziȘi pocăinţă va arăta adevăratăIcircntocma pentru ceale mai nainte lucrateApoi dintru aceastea să nu să mai icircntoarcăCi să rămacirce icircntru cuvintele meale ale Stă-
pacircnuluiIcircntru poruncile și legile adevăruluiȘi așa face netrecute și necălcate pre toatePacircnă la moarte și nici un cuvacircnt supţireNici o cirtă din ceale scriseNu va treace cu vedearea Că aceasta-i mie
jărtvăAceasta-i mie tămacirce și prinos și darIar fără de aceastea voi decacirct păgacircnii sacircnteţi
mai răiDin Episcopi cei icircntacirci-șezătoriu icircnţeleageţiVoi carii sacircnteţi peceatea icoanei mealeCei ce sacircnteţi racircnduiţi cu vrednicie să grăiţi
cu mineCei ce covacircrșiţi preste toţi drepţiiCa unii ce vă arătaţi icircntru numele ucenici-
lor mieiȘi purtaţi Dumnezeescul mieu haractiacuterCarii a prea micii adunării ceii de obșteO stăpacircnire ca aceasta aţi luat
Icircn ce fealiu am luat dela lt780gtTatăl eu Cu-vacircntul
Cela ce și mrsquoam icircntrupat Dumnezeu fiind dupre fire
Și icircndoit mrsquoam făcut cu lucrărileCu voirile și cu firile așijdereaCarele sacircnt neicircmpărţit neamestecatDumnezeu și om Dumnezeu iarăș1
Căci ca un om de macircinile voastre am prii-mit să mă ţiu
Iar ca un Dumnezeu sacircnt cu totulNeprins de macircini de tinăȘi nevăzutu-s de cei ce nu vădȘi neapropiiatu-s cela ce pentru toţi mrsquoam
junghiiatEu cel ce-s icircndoit icircntru un ipostasDin Episcopii carii pentru aceasta asupra
tuturorCelor prea mici să rădică ca cei ce sacircnt
smeriţi și jos șădDin Episcopi carii sacircnt departe de vrednicie ndashNu dintru aceia cu al2 cărora cuvacircnt li să
icircmpreună și viiaţaCi peceate iaste a de Dumnezeu icircnsuflatei lorIcircnvăţături și de Dumnezeu grăiri ndash Ci dintru aceia a cărora viiaţa să icircmprotive-
aște cuvacircntuluiȘi cărora necunoscute-s icircnfricoșatele meale
și Dumnezeeștile taineCarii și socotesc că ţin pacircinea carea iaste focȘi ca pre o goală și proastă defaimă pacircinea
meaȘi li să pare că pacircine văd și mănacircncăNevăzind slava mea cea nevăzutăDin Episcopi cei mulţi din puţiniCei icircnalţi și smeriţiCu smereniia cea rea și icircmprotivnicăCarii vacircnează slava cea de la oameniȘi pre mine mă trec cu vedearea Ziditoriul
tuturor
1 Text diferit icircn ediţia lui Nikita Stithatos bdquoDumnezeu om și om Dumnezeu iarășildquo (ned)
2 Icircn manuscris bdquoaleldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
171
Ca pre un scăpătat și sărac lepădatȘi cu nevrednicie să ating de trupul mieuȘi caută să covacircrșască pre alţii mulţiFără de chiemare icircntră icircnlăuntru celor
lt780vgtneicircntrate porţiAle cămării meale și asupra celor negrăitePășesc și năvălesc fără de hainaDarului mieu pre care icircncă nu l-au luatȘi pre care nici să cuvine acestora din afară
să cauteȘi icircndelung rabd eu iubitoriul de oameni1
Și icircntră ca cu un priiaten să grăiască cu mineIcircntru a căruia frică nici ca niște robi nrsquoau
rămasȘi să arată pre eiș ca niște priiateniCei ce nici cunosc darul mieuȘi să făgăduesc să mijlocească pentru alţiiCei ce cu multe păcate sacircnt vinovaţiCei ce pre dinafară bine icircș icircmpodobesc tru-
pulȘi străluciţi cu părearea și curaţi să aratăIar pre suflete mai reale și decacirct tina și de-
cacirct noroiulIar mai vacircrtos decacirct toată otrava cea de
moarte purtătoareIcircltșigt2 au cei drepţi icircntru răotateCă precum dedemult Iuda vacircnzătoriulLuacircnd pacircinea dela mine cu nevrednicieO au macircncat pre dacircnsa ca pre o bucată de
pacircinea cea de obșteȘi pentru aceasta Satanagrave au icircntratIcircntru dacircnsul icircndată și obraznic vacircnzătoriuL-au lucrat al mieu Daacutescalului săuSlujitoriu pre dacircnsul luacircndu-l și robȘi icircmplinitoriu al voilor luiAșa și aceștea pătimesc pre necunoștinţăCacircţi cu icircndrăzneală și cu obrăznicie de tai-
nele mealeCeale Dumnezeești cu nevrednicie să ating
1 Lipsă un stih icircn ediţia Zagoreos bdquopurtacircnd a ace-lora nerușinată icircndrăznealăldquo (ned)
2 Icircn manuscris auml (ned)
Carii mai ales covacircrșesc pre Sfinţi cu Sca-unele
Carii Oltariul carii PreoţiiaCarii pre știinţă și mai nainte de aceasta o auVătămată și după aceasta cu adevăratPrihănită și pășesc lt781gticircn curtea mea cea
DumnezeiascăȘi cu nerușinare stau icircntru ceale neicircntrateIcircndrăznind și cutezind icircnaintea meaNicidecum slava mea cea Dumnezeiască
văzindu-oPre carea deaca o ar fi văzut nu ar fi făcut
aceastaNici icircnaintea ușilor besericii meale ceii
DumnezeeștiAșa de cu obrăznicie ar fi icircndrăznit să icircntreDeci aceastea toate le va cunoaște tot cela
ce voiașteCă adevărate și icircntemeiate-s scriseDintru icircnsăș lucrurile pre care noi Preoţii
le facemȘi nici o minciună nicidecum nu va putea
să afleȘi să va icircncredinţa și va mărturisiCă icircnsuș Dumnezeu prin mine au zis aceas-
teaDe nu e cineva din cei ce fac aceasteaȘi să sacircrguiaște cu cuvinte amăgitoare să le
răsipeascăȘi pre ale sale rușini să le acoperePre care icircnaintea Icircngerilor și a oamenilorLe va descoperi Domnul Dumnezeul tuturorCela ce pre ceale ascunse ale icircntunearecului
le descopereCarele dintru noi Preoţii cei de acumPre fărădelegile sale mai nainte curăţindu-leAșa au icircndrăznit asupra PreoţieiCarele poate să zică aceasta cu icircndrăznealăCă au defăimat slava cea de josȘi pentru singură cea de sus lucrează ceale
Sfinţite
C U V Acirc N T U L 5 0
172
Carele srsquoau icircndestulat cu singure ceale de trebuinţă
Și nu au furișat vreun lucru al aproapeluiCarele pre a sa știinţă prihănită Nu o are de luoări și de apucăriPrin care srsquoau plecat să fie sau să se facăCumpăracircnd sau vacircnzacircnd darulCarele nu au protimisit pre priiaten mai
mult decacirct pre cel vreadniclt781vgtȘi nu pre cel nevreadnic mai vacircrtos
l-au așăzatȘi cine nu să sacircrguiaște pre ai săi adevăraţiPriiateni și oameni să-i facă EpiscopiCa să ia icircntru stăpacircnire pre toateCeale streine Că aceasta a celor măsura-
teci iasteCare și fără de păcat li să pare că iaste acest
lucruLucrurile altei beserici rădicacircndu-leCarele pentru cearerea sấlnicilor celor lu-
meștiA priiatenilor a bogaţilor și a boiarilorNu au hirotonisit și afară de vrednicieCu adevărat nimenea dintru aceștea astăzi
nu-iAvacircnd pre inimă curată de toateȘi neicircmpungacircndu-să de știinţăCă cu adevărat măcar unul au făcut dintru
aceia carii am zisCi păcătuim fără de frică toţiNici cugetacircnd să facem vreo curmare a ră-
uluiNici pre fapta lucrului celui bun făcacircndu-oȘi pentru aceasta nici ne pocăimMăcar că icircntru adacircncul răotăţilor ne-am
cufundatȘi fără de dureare stăm lipiţi de aceasteaCă negustacircnd noi din slava cea Dumneze-
iascăPre slava cea de jos a o treace cu vedearea
nu putemȘi pofta zic a slavei ceii dela oameniPre suflet nu-l lasă nicidecum să se smerească
Nici să se prihănească pre sineș de voeDeci cum spune-mi mie cacircnd aceastea așa
să aflăCela ce vacircnează slava cea dela oameniȘi de bogăţiia carea să strică are trebuinţăCela ce pofteaște să aibă mulţime de aurCela ce cătră răpiri nesăţios să aflăȘi ţine minte răul asupra celor ce nu-i dau
necurmatlt782gtCum va icircndrăzni să zică cum că are pre
Dumnezeu lucrătoriu icircntru sineș1
Și cela ce pre Hristos și pre Tatăl luiȘi pre Duhul Sfacircnt icircntru sineș nu l-au priimitCu cunoștinţă lăcuind și umblacircndUnul Dumnezeu icircntru inima luiCum pre slujba cea adevărată o va arătaȘi dela carele altul să va icircnvăţa smereniiaSau cum să va icircnvăţa voia cea DumnezeiascăCine va mijloci pentru acesta sau icircl va icircm-
păca cu DumnezeuȘi cine icircl va pune icircnainte slujitoriu nerușinatLui Dumnezeu celui singur curat și neicircntinatSpre carele Heruvimii nu icircndrăznesc să cauteCarele iaste tuturor Icircngerilor neapropiiatCine va icircntări și va adeveri pre acesta că
fără de păcat ţineȘi fără de osacircndire lucrează cu sfinţenie slujbaCea icircnfricoșată a jărtvii ceii fără de prihanăCarele Icircnger carele om va putea să spue
aceasta sau va avea vacircrtute să o facăCă eu zic și mărturisesc tuturor ndash Nimenea să nu să rătăcească nici cu cuvin-
te să se amăgească ndashCela ce mai icircntacirciu nu va lăsa lumeaȘi pre ceale din lume din suflet nu le va uricircȘi numai pre Hristos cu adevărat nu-l va iubiȘi pre sufletul său pentru dacircnsul nu-l va pi-
iardeNimic grijindu-să de ceale ce-s cătră viiaţa
omului
1 Lipsă un stih (probabil o scăpare a traducătoru-lui sau copistului) bdquosau că iubește pre Hristos sau are Duhul lui Hristosldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
173
Ci ca cum icircn tot ceasul ar muri așa să fieȘi nu va placircnge mult pentru dacircnsul și nu
să va tacircnguiȘi nu va avea dorirea numai singur a aceluiaȘi prin multe necazuri și dureri1Nu să va icircnvrednici să ia pre Dumnezeescul
DuhPre carele și Dumnezeeștilor Apostoli l-au datCa printrrsquoicircnsul pre toată lt782vgtpatima să o
goneascăȘi pre toată fapta bună cu lesnire să o ispră-
veascăȘi icircndestulate izvoară de lacrămi să căștigeDe unde e curăţeniia și vedearea sufletuluiDe unde iaste cunoștinţa Dumnezeeștii voiDe unde iaste luminarea Dumnezeeștii
străluciriȘi vedearea luminii ceii neapropiiateDe unde nepătimirea și sfinţeniiaSă dă tuturor celor ce srsquoau icircnvrednicitSă vază și să aibă pre Dumnezeu icircntru ini-
ma saȘi să se păzească dela dacircnsul și să păzească
și elNevătămate Dumnezeeștile lui porunci ndash Preoţie și ocacircrmuire a sufletelor A priimi sau a stăpacircni să nu icircndrăzneascăCă precum Hristos lui Dumnezeu și Tată-
lui săuȘi să aduce și el pre sineș să aduceAșa și pre noi și icircnsuș ne aduceȘi el pre noi iarăș așa ne priimeașteFiindcă spre judecată și osacircndă icirci va fiApucarea de niște lucruri ca aceasteaMai rău decacirct ucigașul iaste lucrul acesta mai
rău decacirct preacurvariul și decacirct curvariulȘi decacirct toate cealelalte păcateDeci aceastea toate icircntru muritori acum să
săvacircrșescCă unii icircmprotiva altora păcătuim cu ade-
vărat
1 Icircn manuscris bdquoȘi nuldquo (ned)
Și cela ce pre ceale Dumnezeești cu semeţie le cacircrciumăreaște
Și vinde pre darul DuhuluiIcircmprotiva cu adevărat lui Dumnezeu păcă-
tuiașteCă cel ce e pus icircn faţa CuvacircntuluiAșa iaste datoriu să vieţuiască precum acelaȘi așa aseamenea cu acela să zicăbdquoVulpile au vizuini cu adevăratȘi toate pasările cuiburiIar eu nu am unde capul să-mi plecrdquolt783gtCela ce srsquoau icircnvrednicit să fie slujitoriu
al lui HristosCă nimic el al său nicidecum nu areNici iaste datoriu să căștige ceva al lumiiDecacirct numai pre singură trebuinţa trupuluiIar cealelalte toate săracilor și streinilorȘi besericii sale să cuvine să le dăruiascăIar deaca iarăș va icircndrăzni la ale sale cheltueliFără de treabă să le metahirisească pre
aceastea cu stăpacircnireȘi pre ale streinilor nemeacuteniilor să le dăruiascăȘi case să zidească și moșii să cumpereȘi mulţime de robi după sine să tragăVaiŭ ce fealiu e osacircnda acestuiaNegreșit să aseamăltnăgt acesta omuluiCarele pre toată zeastrea muerii saleDe tot o au macircncat rău din nebunieCarele cu adevărat prinzindu-să și neavacircnd
să-i deaCeracircndu-să dela dacircnsa banii negreșitLa lipsa soţiei sale să se icircmplineascăȘi să trimite să se icircnchiză icircn temniţăDeci așa vom fi și noi Preoţii și slujitoriiCarii pentru sineș și pentru nemeacutenii și pri-
iateniRău cheltuim veniturile besericilorȘi pre săraci nu-i grijim nicidecumCi case băi mănăstiri și turnuriZidim și icircnzestrăm și nunte facemȘi pre besericile noastre ca pre niște streineLe defăimăm și ne lenevim despre dacircnsele
C U V Acirc N T U L 5 0
174
Și multă vreame ne depărtăm de dacircnseleCarii și petreacem icircn loc streinLăsind văduve pre fămeile noastreNici o purtare de grijă de dacircnsele nefăcacircndIar de și icircngăduim la dacircnsele și lăcuimNu căci ne ţinem de dorul acestoraCi numai ca să trăim din veniturileLor cu icircndestulare și să benchetuimlt783vgtIar pentru frumseaţea sufletului mirea-
sii lui HristosCarele din noi Preoţii să grijaștePre unul numai arată-mi mie și cu acesta
mă voiŭ icircndestulaCi vai noao jărtvitorilor veacului al șapteleaMonahilor Episcopilor și slujitorilorCă pre legile lui Dumnezeu și ale Macircntui-
toriuluiLe călcăm ca pre niște de nimic vreadniceȘi deaca undeva srsquoar arăta un mic icircntre oa-
meniDar mare la Dumnezeu ca cela ce lui iaste
cunoscutNefăcacircnd pogoremacircnt patimilor noastreIcircndată să izgoneaște ca unul din făcătorii
de realeȘi să goneaște de noi din mijlocȘi scos afară din sobor să face precum de-
demultHristosul nostru dela Arhiereii cei de atun-
cea și dela cumpliţii IudeiPrecum icircnsuș au zis și de-a pururea zice
aceastaCu luminatul glas al măririlor saleIcircnsă iaste Dumnezeu carele icircl va icircnălţa pre
dacircnsulȘi-l va priimi lacircngă sineș precum icircn viiaţa
aceastaAșa și icircn ceaia ce va să fie și icircl va proslăviIcircmpreună cu toţi Sfinţii pre carii i-au dorit
acestaDar ce zice și cătră noi CuvacircntulVoi Monahilor carii vă păreţi că sacircnteţi
sacircrguitoriu
Pre omul cel dinlăuntru icircmpodobiţe-l cu blagoceacutestiia
Și cel dinafară negreșit curat va fi mieCă acela adecă spre folosul vostru va fiȘi al celor ce vor vedea lucrurile voastre cea-
le buneIar acela dorit mie Ziditoriului tuturorȘi ceatelor meale celor gacircndite și Dumne-
zeeștiIar deaca pre idolul cel dinafară numai icircl
icircmpodobiţiCu singură icircmpodobirea năravurilor aces-
tuialt784gtȘi celor ce vă privesc pre voi socotiţi să
le fiţi iubiţiPrin iscusinţa cea dinafară a ostenealelorIar de chipul mieu cel iubit nicidecumPurtare de grijă nu faceţi spre curăţirea și
icircmpodobireaAcestuia cu sacircrguinţă și cu lacrăme și cu
ostenealePrin care și mie și tuturor vă arătaţiOameni luminat și cuvacircntători și Dumne-
zeeștiVă asemănaţi mie cu adevărat mormacircnturi-
lor celor icircmpuţitePrecum oarecacircnd Fariseii precum am zisZicacircnd și mustracircnd nebuniia acestoraDinafară străluciţi plini fiind icircnlăuntru de
putoareCu oase moarte plini de gacircnduri reale și de
cuvinte ale inimii ceii realeȘi de patimi și de socoteli și de cugete vi-
cleaneCă cine dela voi au căutat acesteaPost zic aspra petreacere ostenealePăr murdarefsit și nespălat ferecături de
fiiarăHaină de păr mulţime de umflături ale ge-
nunchelorCulcare vacircrtoasă iarbă spre așternutul pa-
tului
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
175
Și toată ceaialaltă rea pătimire a vieţiiBune-s și aceastea deaca bine să săvacircrșescCare sacircnt ale minţii voastre și ale lucrării
ceii ascunseCu cunoștinţă și cu icircnţelepciune și cu cu-
vacircntareIar deaca afară de aceasta pentru acealea
mare ceva cugetaţiȘi socotiţi că sacircnteţi ceva nimic fiindFără de aceaia poate leproșilor vă asămă-
naţiCarii cu haine strălucite sacircnt icircmpodobiţi
spre amăgirea celor ce-i privescCi tuturor celor din afară zicacircndu-le să se
bucureDe singură lucrarea cea din lăuntru a vă ţineaSacircrguiţi-vă cu fierbinţeală cu lt784vgtsudorile
și ostenealeleFaptelor bune celor Dumnezeești și ale
Sfinţitelor nevoinţeCa să vă arătaţi mie feciorealnici cu cugeteleLuminaţi la toată minteaȘi să vă uniţi cu mine Cuvacircntul prin cu-
vacircntulIcircnţelepciunii meale și al cunoștinţei ceii
mai icircnalteToată mulţimea norodului mieu celui sfinţitVino cu sacircrguinţă cătră mine Stăpacircnul tăuVino dezleagă-te de legăturile lumiiUraște toată amăgirea simţirilorFugi de pricinile răotăţilor degrabDe pofta vederii și de a trupuluiDe trufiia cugetelor și a vieţiiPre care cunoaște-le că sacircnt ale nedreptăţii
lumiiCare aduc la peire pre cel ce le metahiriseaștePre dacircnsele cu patimă și cu icircmpătimire icircn
viiaţăȘi dușman al mieu cu ticăloșie icircl săvacircrșescIa icircntru inima ta dorul DumnezeeștilorMeale lucruri al bunătăţilor celor veacinice
Pre care ţie icircntrupacircndu-mă ca unui iubit ţi le-am gătit
Ca să fii deapururea cu mine ospătacircndu-te negrăit
La masa Icircmpărăţiei mealeCeii din Ceriuri cu toţi SfinţiiCă cunoaște-te pre sineţ că muritoriu și
stricăcios eștiPuţină rămășiţă de traiu avacircnd icircn viiaţăȘi cum că nimic din ceale icircn lume nu-ţ va
urma ţieStrălucite și veselitoare și dulci aiceaCacircnd cătră Corturile ceale de acolograve te vei
duceDecacirct singure lucrurile ceale ce icircn viiaţăReale sau bune de tine srsquoau lucratȘi cunoscacircnd stricăciunea și curgerea tuturorLăsacircnd pre ceale de jos vino sus te chiem
pre tineCătră mine Dumnezeul totului lt785gtși
MacircntuitoriulCa icircn veacii veacilor să trăești cu adevăratȘi icircntru bunătăţile meale să te desfăteziPre care le-am gătitŭ celor ce mă iubesc pre
mineȘi deapururea și acum amin și icircn veaci
AL ACELUIAȘCum că cei slăviţi ai pămacircntului și trufași și cu bogăţiia icircmprejurul umbrii celor ce să văd să rătăcesc Iar cei ce pre ceastea de faţă le-au defăimat icircntru nerătăcită icircmpărtă-șirea Dumnezeescului Duh să fac
Cuvacircntul 51De credincioși Stăpacircne defăimat văzin-
du-măCa cum aș fi amăgitoriu și rătăcitCă zic cum că pre Duhul cel Sfacircnt prin iu-
birea ta de oameni
C U V Acirc N T U L
176
Și prin rugăciunile părintelui mieu l-am luatMiluiaște-mă și dăruiaște-mi cuvacircnt cu-
noștinţă și icircnţelepciuneCa toţi cei icircmprotivnici mie să cunoascăCă icircnlăuntrul mieu grăiaște Duhul tău cel
DumnezeescDă-mi mie să grăesc precum ai zis dă-mi și
mie precum te-ai făgăduitCărora a grăi icircmprotivă sau a sta icircmprotivă
nimenea dintru dacircnșii să nu poatăCă tu ești dătătoriul tuturor bunătăţilorEu Hristoase măcar zic ei că eu robul tău
mă rătăcescNiciodată nu mă voiŭ pleca văzindu-te pre
tine Dumnezeul mieuȘi privind preacurată și Dumnezeiască faţa taȘi dela dacircnsa priimind strălucirile tale ceale
DumnezeeștiStrălucindu-mă prin Duhul la ochii minţii
mealeCi să nu dai o Dumnezeule ca toţi să se
rătăceascăCei ce acum cred icircntru tine cu rătăcirea cea
pierzătoareCa să nu crează că tu și acum pre toţi icirci lu-
minezilt785vgtStrălucindu-i cu razele Dumnezeirii
tale ceii DumnezeeștiCă tu mult ești icircntru icircndurări iar noi icircntru
păcateTu icircntru lumină neapropiiată lăcuești iar
noi icircntru icircntunearec toţiTu afară ești de zidire iar noi icircntru zidireIar cei mai mulţi dintru noi și ei de zidire
afară-sIcircntru simţirea tuturor sacircnt nesimţindȘi afară de fire fiind afară-s și de toateCarii văzind nu văd privind nu privescNici pre minunile lui Dumnezeu icircntru
simţire gacircndităA le icircnţeleage nu pot ci sacircnt afară de lume
Iar mai vacircrtos icircn lume ca niște morţi sacircnt și mai nainte de moarte
Și mai nainte de moarte ţinuţi icircn iadul cel prea de jos
Deci acește-s cu adevărat pre carii Scriptu-ra ta icirci numeaște
Cei slăviţi cei bogaţi cei trufași icircntru toateCarii și păracircndu-li-să că sacircnt ceva din unele
ca aceasteaNicidecum putacircnd să vază pre a loruș rușineCă pre icircnţelepciunea lumii o au icircntru si-
neșȘi pre slavă ca pre o haină și pre trufiia cea
deșartăCa pre un cort o au zidit cu minţi rătăciteȘi cu aceaia adecă srsquoau icircmbrăcat iar icircntru
aceaia lăcuescȘi ca icircntru un fund al iadului celui mai de
jos șădȘi nu cunosc pre Dumnezeu nu cunosc lu-
meaȘi pre toate făpturile Ziditoriului ceale din
lumeCă cine va cunoaște pre Ziditoriul mai na-
inte de a vedea pre ZiditoriulIcircntru cuvacircnt ca un cuvacircntătoriu iar icircn min-
te gacircnditoriuȘi icircntru simţire gacircndită cu mintea văzindu-lCine Cela ce veade Duhovniceaște prin
Dumnezeescul DuhCu taină strălucindu-să icircmpreună și povă-
ţuindu-sălt786gtCătră cunoștinţa Făcătoriului umbros
oare cum srsquoar suiCăci așa curăţindu-să mai luminată pre cu-
noștinţăSă va icircnvrednici să o ia precum toată Scrip-
tura ziceIar cei pătimași precum am zis aceia carii
pre trufieO poartă ca pre o haină și cu părearea ca
cu o slavă
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
177
Să icircmbracă și să veselesc și-ș racircd de alţiiȘi să joacă icircn ultmgtbre dupre chipul cote-
ilorDeaca ai fi aruncat o nucșoară și alergacircnd
ar fi sunatEi sar o apucă și icircn gură o iau pre dacircnsaȘi cu dacircnsa să tăvălesc icircmpreună și saltăȘi deaca ar tacircricirc cineva icircnaintea picioarelor
lor funieSă icircntorc și cad și picioarele sus icircn aerLe icircntind și pricinuitori de racircs oamenilor
tuturorCelor ce văd pentru cădearea lor să facDeci așa aceștea fără de simţire veselesc pre
draciȘi cu faptele sale și cu năravurile așijdereaDeci unii ca aceștea spune-mi mie celui ce
te icircntreb cacirct poţiCum tainele lui Dumnezeu le vor povesti
altoraȘi cum cu lumina cunoștinţii să vor lumina
măcar cacirct de puţinȘi pre alţii va icircmpărtăși sau judecată dreaptăCu deslușire adevărată vor scoate dupre
dreptateCei ce cu icircntunearecul ca cu o haină sacircnt
icircmbrăcaţiIcircntru nesimţire nesimţiţi morţi icircn mijlocul
vieţiiCi o voi iubitorilor de Dumnezeu auziţi
graiuriAdevărate și minunate pre care gura
DomnuluiȘi mai nainte apucacircnd le-au grăit și acum
le grăiaște tuturorDe nu veţi lepăda slava de nu veţi arunca
bogăţiiaDe nu vă veţi dezbrăca cu totul de trufiia
cea deșartăDe nu decacirct toţi cei mai de pre lt786vgturmă
icircntru lucruri vă veţi face
Și icircntru icircnsuș gacircndurile iar mai vacircrtos icircn-tru icircnţeleageri
Mai pre urmă decacirct toţi pre sinevă să vă so-cotiţi că sacircnteţi
Părae de lacrămi și curăţire a trupuluiNu veţi căștiga nici veţi vedea cum să lu-
crează aceasteaDeci placircngeţi-vă pre sinevă deci pocăiţi-văDeci fierbinţi lacrămi icircn fieștecarea zi vărsaţiȘi pre ochii cei gacircndiţi ai inimii să-i spălaţiCa lumina strălucind icircn lume să o vedeţiCarea strălucind strigă și chiultiagtște Eu
lumina lumiiAm fost sacircnt și voiŭ fi și voesc să fiu văzutăCă pentru aceasta am venit icircn lume trupeașteUnul icircndoit făcacircndu-mă și rămacircind unul
așijdereaCa cei ce cu credinţă să icircnchină mie Dum-
nezeului celui văzutȘi poruncile meale le păzesc nevăzutSă se strălucească și gacircnditoriu icircn taină icircn-
văţindu-să slavaDumnezeirii meale ceii icircnfricoșate și carea
trup au luatȘi pre doimea firilor cu deamăruntul văzin-
du-oAtuncea ca pre un Dumnezeu fără de icircndo-
ire să mă laudeCă icircntrrsquoalt fealiu nu să poate bine pre ico-
nomiia meaȘi pre a mea pogoracircre să o cunoască și să se
icircnfricoșeazeȘi să se icircnchine mie ca unui Dumnezeu ce-
lui ce icircn chipul omuluiMrsquoam făcut și Dumnezeu am rămas netacircl-
cuitDoao-s cel unul nedespărţite dupre ipos-
tas nu dupre fireDeci un Dumnezeu sacircnt eu și om desăvacircrșitCu totul desăvacircrșit cu totul icircntreg trup
suflet minte și cuvacircntOm tot și Dumnezeu icircn doao fiinţe
C U V Acirc N T U L
178
Icircntru icircndoite firi așijderea icircntru icircndoite lucrări
Icircntru icircndoite și voiri icircntru lt787gtun ipostasDumnezeu icircmpreună și om unul sacircnt din
TroiţăCei ce așa au crezut că sacircnt eu și mrsquoau cu-
noscutDupă ce srsquoau curăţit pre sineș cu sacircrguinţă
și cu pocăinţăȘi au putut să vază icircntru curată inimăȘi icircn taină să se icircnveaţe gacircnditoriu icono-
miia meaAceștea mă vor iubi pre mine din toată inimaȘi aceștea vor păzi și toate poruncile mealeSpăimacircntacircndu-se cu totul de nemărginită
milostivirea meaAceștea vor fi și icircmpreună cu mine și păr-
tași ai slaveiPărintelui mieu vor fi icircn veacii veacilor
AL ACELUIAȘVedeare strălucită pentru raiul cel gacircndit și pentru lemnul vie-
ţii cel dintru dacircnsulCuvacircntul 52
Bine ești cuvacircntat Doamne bine ești cu-vacircntat singure
Bine ești cuvacircntat milostive preabinecu-vacircntate
Cela ce ai dat icircn inima mea lumina porun-cilor tale
Și ai răsădit icircntru mine lemnul vieţiiȘi mrsquoai arătat pre mine alt raiu icircntru ceale
văzuteIcircntru ceale simţite adecă gacircndit icircnsă gacircn-
dit icircntru simţireCă ai unit cu sufletul mieu pre alt Duh
Dumnezeesc al tăuPre carele l-ai și sălășluit icircntru ceale dinlă-
untru ale mealeAcesta singur iaste lemnul vieţii cu adevărat
Acesta icircn oricare pămacircnt srsquoar sădi adecă icircn sufletul omului
Și icircn inima acestuia srsquoar icircnrădăcina raiu icircl arată
Icircndată preastrălucit și icircmpodobit cu toateSadurile ceale frumoase și cu pomi și cu
roade de multe fealiuriIcircmpistrit cu flori și cu crini cu mir miro-
sitoriuȘi aceștea sacircnt smereniia și bucuriia și pacealt787vgtBlacircndeaţea și milostivirea placircnsul
ploile lacrămilorȘi streină veselie icircntru dacircnsele zarea daru-
lui tăuCarea tuturor străluceaște celor ce-s icircn raiuTu ești păhar carele icircmi verși mie apele vie-
ţii taleȘi cuvintele Dumnezeeștii cunoștinţe cu
icircndestulare icircm daiIar cacircnd nu vei voigrave și vei lua pre aceasteaEu fără de simţire nesimţitoriu ca o piiatră
sacircntTracircmbiţa fără de duh niciodată nu va glăsuiAșa și eu fără de tine ca un fără de sufletu-sȘi fără de suflet cu neputinţă iaste să lucrea-
ze cevaș trupulAșa nu poate sufletul fără de Duhul tăuSă se mișce și poruncile tale Macircntuitoriu-
le să le păzeascăNici poate să te vază nici să-ţ stea icircnainteNici să laude slava ta cu priceapere o
Dumnezeul mieuDeci pentru aceasta glăsuesc ţie și pentru
aceasta strigCela ce ești sus cu Tatăl și jos icircmpreună cu
noi te afliNu precum oarecarii socotesc că cu singură
lucrareaNici precum chitesc cei mulţi că cu singu-
ră voia numaiNici cu singură putearea ta ci și cu fiinţaDe să cade să icircndrăznim a zice fiinţă la tine
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
179
Sau a gacircndi nemuritoriule mai presusule de fiinţă singure
Că deaca ești cu adevărat cu totul netacirclcuitNevăzut neapropiiat și neicircnţelesNeajuns nepipăit neprins tot Macircntuito-
riule Cum te vom numi pre tine Și cum pre tine
și fiinţăȘi icircn ce fealiu și icircn care fealiu vom icircndrăzni
să te chiemămCăci cu adevărat niciunul din toate ești o
Dumnezeul mieuCi toate lucrurile tale dintru nefiinţă srsquoau
adusȘi numai tu singur ești nezidit singur fără
de icircnceput Macircntuitoriulelt788gtTreime Sfacircntă și cinstită Dumnezeul
tuturorȘi pre lumina Slavei tale ceii preacurate o ai
arătat noaoăPre dacircnsa și acum dăruiaște-o mie nedepăr-
tată MacircntuitoriuleDă-mi mie pururea printrrsquoicircnsa ca printrrsquoo
oglindă să te văz CuvinteȘi frumseaţea ta cea nebiruită bine să o icircn-
ţelegCarea neicircnţeleasă iaste cu totulȘi prea icircmi spăimacircntează mintea mea și
din minţile meale mă scoateȘi focul dragostei tale icircntru inima mea icircl
aprindeȘi acesta săvacircrșindu-să icircntru văpaia Dum-
nezeescului dorMai luminat icircmi arată slava ta Dumnezeul
mieuPre carea icircnchinacircndu-mă cer dela tine Fi-
iule al lui Dumnezeu dă-mi-oȘi acum și icircn veacul cel ce va să fie fără de
diiadohisire1 să o amȘi printrrsquoicircnsa veacinic să te văz pre tine
Dumnezeule
1 Neicircntrerupt (din grec ἀδιαδόχως) (ned)
Să nu-mi dai mie Stăpacircne slavă deșartă icircn lume
Nici bogăţie carea piiare nici talanţi de aurNici icircnălţime de scaun nici dregătorie a ce-
lor ce să stricăCu cei smeriţi icircnjugă-mă pre mine și cu cei
săraci și blacircnzi2
Și pre slujba mea deaca nu spre ceaia ce ias-te de folos
Și deaca nu dupre plăcearea ta și dupre sluj-ba ta
O uneltesc binevoiaște a mă dezvrednici de aceasta
Și pre singure păcatele meale a le placircnge Stăpacircne
Și de singură judecata ta cea dreaptă a mă griji
Și cum voiŭ da răspuns icircnaintea ta că mult te-am icircntacircracirctat
Așa Păstoriule cel milostiv cel bun și blacircndCela ce voești ca toţi cei ce cred icircntru tine
să se macircntuiascăMiluiaște-mă și auzi cearerea mea aceastaSă nu te macircnii să nu-ţi icircntorci faţa ta des-
pre minelt788vgtCi voia ta să o icircmplinesc icircnvaţă-măCă nu caut voia mea să se facăCi a ta ca și ţie să-ţi slujesc icircndurateJuru-te pre tine miluiaște-mă cel ce ești
din fire milostivȘi ceaia ce iaste de folos sufletului mieu ce-
lui ticălos fă-oCă Dumnezeu iubitoriu de oameni icircnsuţ
singur eștiNezidit fără de sfacircrșit și atotputearnic cu
adevăratViiaţă a tuturor lumină a tuturor celor ce
te-au iubit pre tineȘi de la tine iubitoriule de oameni foarte-s
iubiţi
2 Un stih lipsă icircn ediţia Zagoreos bdquoCa și eu să mă fac și smerit și blacircndldquo (ned)
C U V Acirc N T U L
180
Cu carii icircmpreună racircnduiaște-mă Stăpacircne și al Slavei tale ceii Dumnezeești
Săvacircrșaște-mă părtaș și icircmpreună moșteni-toriu
Că ţie Tatălui icircmpreună cu Fiiul cel icircm-preună fără de icircnceput
Și Dumnezeescului Duh să cuvine slava icircn veacii veacilor Amin
AL ACELUIAȘCearere și rugăciune a cuviosului că-tră Dumnezeu pentru ajutoriul lui
Cuvacircntul 53Stăpacircne Hristoase stăpacircne de suflete macircn-
tuitoriuleStăpacircne Dumnezeule al tuturor celor văzuteȘi al puterilor nevăzute ca un ZiditoriuAl tuturor celor din Ceriu și al celor ce-s
mai presus De Ceriu și de toate CeriurileȘi de ceale ce-s supt pămacircnt și al celor de
pre pămacircnt așijdereaTu ești Domn acestora și Dumnezeu și
StăpacircnTu cu macircna ta icircmprejur ţii zidireaCă icircntru dacircnsa coprinzi pre toateMacircna ta Stăpacircne e putearea cea mareCarea pre voia Tatălui tău o icircmplineașteȘi dimiurghiseaște1 lucrează și zideașteȘi iconomiseaște ceale ale noastre negrăitDeci aceasta și pre mine acum aducacircndu-măDintru nefiinţă mrsquoau făcut lt789gtsă fiuCare și după ce mrsquoam făcut eram icircn lumea
aceastaNecunoscacircndu-te nicidecum pre tine bu-
nul StăpacircnPre tine Ziditoriul mieu pre tine o Făcă-
toriul mieuȘi ca un orb eram icircn lume
1 Grecism (δημιουργεῖ) creează făurește (ned)
Și ca un fără de Dumnezeu necunoscacircnd pre Dumnezeul mieu
Deci tu icircnsuţi mrsquoai miluit și mrsquoai cercetatȘi mrsquoai icircntors și mi-ai strălucit lumină icircn-
tru icircntunearecȘi mrsquoai tras cătră sineţ o plămăditoriuleȘi scoţindu-mă din groapa cea prea prea de
josDin icircntunearecul patimilor din icircntuneare-
cul cel prea adacircncAl poftelor și al dezmirdărilor vieţiiMi-ai arătat calea mi-ai dat povăţuitoriuCarele cătră poruncile tale mrsquoau povăţuitCăruia urmacircndu-i fără de grijă petreceamMă bucuram cu bucurie carea nu să grăiaș-
te CuvinteVăzindu-l pre el că urmelor tale urmeazăȘi cu tine voroveaște de multe oriIcircncă și pre tine bunul Stăpacircn văzindu-teCu povăţuitoriul mieu și Părintele icircmpreu-
nă de faţă fiindNegrăită dragoste și dorire aveamȘi mai presus de credinţă și de nădeajde eramȘi ziceam Iată văz pre ceale ce vor să fieȘi Icircmpărăţia Ceriurilor e de faţăȘi bunătăţile care ochiul nu le-au văzutȘi ureache nu le-au auzit icircnaintea ochilor
miei le văzuȘi le am pre dacircnsele și ce mai mult voiŭ nă-
dăjduiSau credinţa mea icircntru care altele voiŭ ară-
ta-oCă mai mare alt lucru decacirct aceastea nu va fiIcircntru aceastea fiind eu și icircntru aceastea
desfătacircndu-măAi luat de pre pămacircnt pre Părintele mieu
vai mieAi rădicat pre povăţuitoriul lt789vgtmieu dela
ochii mieiO iubitoriule de oameni și mrsquoai lăsat singurCu adevărat siriman cu adevărat singură-
tăţit
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
181
Și cu adevărat dela toţi-s neajutoritȘi al turmei ndash vai mie ndash icircnainte-stătătoriu
și păstoriuPre mine cel cu adevărat strein și fără de
icircnainte-stătătoriuIcircnsuţ mrsquoai pus cu judecăţile care știiPentru aceasta acum te rogAcum te icircnduplec și cer căzind la tineSă nu te icircntorci să nu mă părăseștiSă nu mă lași pre mine o Stăpacircnul mieu
singurȘtii călătoriia căii cea cu greu de călătoritȘtii nebuniia tălharilor cea asupra noastrăȘtii mulţimea hiiarălor celor realeȘtii neputinţa mea Hristoase al mieuȘi necunoștinţa pre carea ca un om o am Dar nici om mi să pare că nicidecum sacircntCi decacirct oamenii mult mai jos rămacirciuCă icircntru toate decacirct toţi cel mai de pre
urmă sacircntȘi mai mic cu adevărat decacirct toţi oameniiVarsă preste mine Icircmpărate și Dumnezeul
mieuMila ta cea mare cer și mă rogCa pre lipsirile meale Macircntuitoriule Și neajungerile să le icircmplinească aceastaȘi om tot icircntreg să mă facă pre mineNelipsit nimic de ceale de nevoeȘi așa să mă pui icircnaintea ta CuvinteNeosacircndit fără de prihană pre mine robul
tăuCa să te laud pre tine icircn veacii veacilor
AL ACELUIAȘRugăciune cătră Sfacircnta Troiţă
Cuvacircntul 54O Părinte Fiiule Duhule Treime Sfacircntă Bunătate nedeșărtată carea la toţi curge frum-
seaţe multicircndrăgită lt790gtcarea nu are saţiu Cu singură credinţa și afară de nădeajde
macircntuiaște-mă
O lumină icircntreit luminătoare O Treime preasfacircntă
Treime dupre feaţe și unime dupre fiinţăCu singură credinţa și afară de nădeajde
macircntuiaște-mă O izvorule al icircnţelepciunii facircntacircnă a Sfin-
ţenieiCu singură credinţa și fără de nădeajde
macircntuiaște-mă O focule de păcate curăţitoriule Pre sufletul mieu de greșale curăţeaște-lPre sufletul mieu de neștiinţe spală-l Pre sufletul mieu din icircntinăciuni răpeaște-l Pomenirile sufletului mieu stăpacircneaște-le Și preste cugetele minţii meale icircmpărăţeaște Icircmpărat bine-putincios preste patimi arată-
măPre Domniia minţii străluceaște-o inimii
mealeSlobozeaște-mă de tot păcatul Luminează-mă icircnfrumseţează-mă pre
mine cel icircntunecat Cu ochiu preamilostiv caută la mine O Părinte Fiiule Duhule Treime Sfacircntă Tu icircmi dăruiaște icircnger de raze purtătoriu Al minţii ajutătoriu Pedagog icircnainte-stă-
tătoriuPovăţuitoriu icircndreptacircndu-mă cătră macircntuire Sufletul mieu și trupul curăţeașteTu pre mine muritoriul Sfinţit fă-măTu pre mine de cugetele ceale pămacircntești
icircnstreinează-măTu usucă izbucnirile inimii meale Tu izvoraște-m mie ploi de lacrămi Că Dumnezeu ești milostiv de bine făcă-
toriuNepomenitoriu de rău celor ce au nelegiuitCu totul bine-apropiiat tuturor celor ce au
păcătuitȘi icircndelung-răbdătoriu tuturor celor ce te-
au lepădatNu drepţilor celor Sfinţiţi
C U V Acirc N T U L
182
Nu celor fără prihană celor ce srsquoau strălucitAi hotăracirct macircntuire de lt790vgtmărturisireCi ai dăruit chipuri de pocăinţă Mie pacircngăritului și cu totul macircnjituluiMie răului și cu totul icircntinatuluiMie icircntunecatului și icircnnoroituluiCă am nelegiuit decacirct cei dedemult mai multTe-am macircniiat și te-am icircntăracirctat foarteMai presus de măsura stealelor celor nenu-
mărateMai presus decacirct năsipul mărilor am păcă-
tuit ţieNu iaste feliu de răotate de viclenieNu iaste rușine de răotate de neajungereCare să nu fiu lucrat icircn toată vreamea și lo-
culCu sufletul cu gacircndul și cu cuvintele și cu
fapteleIcircnmulţitu-srsquoau fărădelegile meale uracircciu-
nileIcircnmulţitu-srsquoau sarcinile greșalelor mealeCu lanţuri gacircndite icircmi icircmpil grumazulCu legături nescăpate stracircng pre inima meaNici a rădica capul și a căuta icircn sus nu pociuNici slăbire iaste icircntru știinţa meaCu nevrednicie la icircnălţimlteagt Ceriului cautCu nevrednicie praful pămacircntului icircl calcCu nevrednicie faţa oamenilor o văzCu nevrednicie grăesc cu aproapeleCă pre macircniia ta o am aprins pacircnă icircn sfacircrșitPre iuţimea cea icircnfricoșată o am aţiţat fără
de cuviinţăTe-am macircniiat pre tine și te-am icircntăracirctat
foarteȘi icircnaintea ta tot lucrul uracirct l-am făcutȘi niciuna din voile tale ceale curate nrsquoam
voitȘi niciuna din doritele judecăţile tale nrsquoam
doritȘi niciuna din icircnţeleaptele tale porunci
nrsquoam păzit
Și nici unul din graiurile tale ceale mari nrsquoam ţinut
Și acum plec ţie genunchiul lt791gtinimii mealeIcircmi plec capul cel cu totul funinginitIcircmi plec grumazul cel cu totul macircnjitBunătăţii tale grumazul mieu icircm plecBunătăţii tale rugăciunea o aducGreșit-am nelegiuit-am și mrsquoam răsturnat Păcătuit-am nedreptăţit-am și mrsquoam osacircn-
ditPăcătuit-am lepădat-am și nu mrsquoam ruși-
natCi rog pre a ta bunătateCi rog pre a ta nepomenire de răuCi rog pre milostivirea cea desăvacircrșitCi rog strig ţie macircntuiaște-mă curăţeaște-
mă1
Lasă-mi mulţimea greșalelor mealeLasă-m datoriile meale ceale grealeLasă-mi icircntinăciunile meale ceale multeLasă-m toate uracircciunile mealeȘi să nu mă zdrobești pre mine cu păcatele
mealeȘi să nu mă omori pre mine cu fărădelegile
mealeCu gacircndurile meale ceale reale să nu mă
răpeștiȘi cu uracircciunile meale să nu mă arziSă nu mă lipsești de bunătăţile ceale veaciniceDe la masa cea nemuritoare să nu mă scoţiSă nu mă icircnstreinezi de bucuriia SfinţilorSă nu mă păgubești de macircntuirea meaȘi darul botezului dă-mi-l iarășDumnezeiasca și marea shimă a monahilorCă mai nainte de a mă icircntina cu păcateleMai nainte de a mă netrebnici cu uracircciunileIcircnvredniceaște-mă Sfintei IcircmpărtășiriPăharului vieţii Sacircngelui celui din
Dumnezeu cursSpre șteargerea greșalelor celor multeSpre dezlegare spre curăţire spre macircntuire
1 Icircn manuscris kpararparachwemszlig (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
183
Și icircn ceasul cel de pre urmă cel amar al morţii
Icircn ceasul cel greu și preachinuitoriuIcircn ceasul cel icircntunecat și icircnneguratMacircntuiaște-mă miluiaște-mă curăţeaște-mălt791vgtSufletul mieu cu blacircndeaţe desparte-l
dltegt trupDe trupul mieu cel netrebnicitSufletul cel icircntunecat arată-l strălucitȘi de dracii cei răi izbăveaște-lToate zapisele greșalelor Și scrisorile datoriilor mealeSfășii-le răsipeaște-le icircn fundul iaduluiRumpele cenușază-le arde-le pănă icircn sfacircrșitBlacircnzi luminaţi icircngeri trimite-mi atunceaCa să icircnfracircngă poacutelcurile dracilorȘi pre suflet să-l răpească din muncăPre sufletul cel tiranisit să-l miluiascăȘi sus fără de păcate să-l ducăCătră icircntreit-luminătoriul și singur icircmpă-
ratulȘi să-l unească pre dacircnsul cu toţi cei macircn-
tuiţiȘi să-l icircnvrednicească bucuriei SfinţilorPriimeaște mijlocitoare pre bunătatea taDă-mi Darul tău solitoriu ales bunătatea
ta nepomenirea de rău Milostivirea icircndurarea cea desăvacircrșit Priimeaște mijlocitoare a doa pre cea prea-
icircnaltă Pre veselitoarea lumii Cocoana Maica și
Fecioara Dumnezeiasca Scară Toiagul cel icircnsufleţit
Scaunul Priimeaște mijlocitoare racircnduiala și ceata
cea slobozitoare de fulgereScaunele Heruvimii și Serafimii cei de focDomniile Puterile StăpacircniileIcircncepătoriile Arhanghelii și IcircngeriiPriimeaște mijlocitoriu luminat și de raze
purtătoriu Pre Mergătoriul tău icircnainte cel Sfinţit
Pre Propoveduitoriul și de Dumnezeu grăi-toriul cel mai nainte de scutece
Pre cel ce mai nainte decacirct Stăpacircnul au strălucit celor dintru icircntunearec
Priimeaște mijlocitoriu Horile Sfinţilor Horile Prorocilor ale Patriiarhilor ale Pă-
rinţilor Și ale Apostolilor și ale purtătorilor de cu-
nuni MuceniciAle tuturor Sfinţilor celor lt792gtde lumină
purtătoriPriimeaște mijlocitoare pre Mariia Eghip-
teancaOmul cel din pămacircnt dar pre Ceriu um-
blătoarea icircnsăPriimeaște mijlocitoriu pre Onufrie cel MareCarele trupul l-au dezgolit cu Dumneze-
iască podoabă icircnsăA lucrurilor celor bune srsquoau icircmbrăcat streinPriimeaște mijlocitoriu pre Marco AthineulȘi pre Sirul Efrem și pre toţi SfinţiiCă Dumnezeu ești milostiv și de bine făcă-
toriuDumnezeu blacircnd celor ce au nelegiuitDumnezeu carele dăruești curăţire1 de păcateDumnezeu carele hărăzești tuturor macircntuireȘi mie să-mi arăţi toată bunătateaIcircntru mine să deșărţi toate racircurile milosti-
virii taleCă am nelegiuit decacirct toţi mai multDintru icircnsăș matca pacircnă icircn vreamea cea de
acumMacircntuiaște-mă afară de vrednicie și afară
de nădeajdeCu singură bunătatea și cu facerea de bine
a taCa să te binecuvintez și cu dorire să te mă-
resc Ca să-ţ mulţemesc și să-ţ viersuesc adevăratȘi icircn veacul cel ce va să fie cel macircntuitoriu
1 Icircn manuscris deasupra cuvacircntului bdquocurăţireldquo e scris cu cerneală mai subţire bdquoizbăvireldquo (ned)
C U V Acirc N T U L
184
Ca pre un Stăpacircn binecuvacircntat bine să te cuvintez
Pre carele bine te cuvintează puterile Ceri-urilor
Icircntru toţi veacii cei nemăsuraţi și nemărginiţi
AL ACELUIAȘAltă rugăciune cătră Domnul nostru Iisus Hristos pentru
Sfacircnta CuminecăturăCuvacircntul 55
Din icircntinate buze din pacircngărită inimă Din necurată limbă din suflet icircntinat Primeaște rugăciune Hristoase al mieu și
nelepădacircndu-mi Nici cuvintele nici chipurile lt792vgtnici ne-
rușinareaDă-mi mie cu icircndrăzneală să zic cele ce vo-
esc Hristoase al mieuIar mai vacircrtos mă și icircnvaţă ce mi să cade să
fac și să zicGreșit-am mai mult decacirct curva carea cu-
noscacircnd unde găzduești Mir cumpăracircnd au venit cu icircndrăzneală să
ungă Picioarele tale Hristoase al mieu ale Stă-
pacircnului și Dumnezeului mieu Precum pre aceaia nu o ai lepădat carea au
venit din inimă Nici pre mine să nu mă urăști Cuvinte Ci pre ale tale picioare dă-mi-le Și să le ţiu și să le sărut și cu curgeri de la-
crămi Ca cu niște mir de mult preţ pre aceastea cu
icircndrăzneală să le ung Spală-mă cu lacrămile meale curăţeaște-mă
cu dacircnsele Cuvinte Lasă-mi greșalele meale și dă-mi ertare Știi a răotăţilor meale mulţimea știi și raacute-
nele mealeȘi bubele meale le vezi dar și credinţa o știi
Și sacircrguinţa o vezi și suspinurile auzi Nu să tăinuiaște de tine Dumnezeul mieu
Făcătoriul mieu Izbăvitoriul mieuNici o picătură de lacrămi nici din picătură
vreo parte Cel nelucrat al mieu l-au cunoscut ochii tăiȘi icircn Cartea ta și ceale icircncă nelucrate Scrise de tine sacircnt Vezi smereniia mea Vezi-mi osteneala cacirctă-i și păcatele toateLasă-mi-le Dumnezeul tuturor Ca cu cu-
rată inimă Cu minte cutremurată și cu suflet zdrobit Să mă icircmpărtășesc cu preacuratele și prea-
neicircntinatele taine Cu care să icircnDumnezeiaște și să icircnviiază tot
cel ce te mănacircncă și te bea Cu inimă curată Că tu ai zis Stăpacircnul mieu Tot cela ce mănacircncă trupul mieu și icircmi bea
sacircngele mieu Icircntru mine adecă acesta rămacircne și eu icircntru
dacircnsul sacircntAdevărat e cuvacircntul cu totul al Stăpacircnului
și Dumnezeului mieuCă cela ce cu Dumnezeeștile și de Dumnezeu
făcătoarele daruri lt793gtsă cuminecă Negreșit nu iaste singur ci cu tine Hristoa-
se al mieu Cela ce ești lumina cea cu trei sori carea lu-
minează lumea Deci ca să nu rămacirciu singur fără de tine dă-
tătoriule de viiaţă Suflarea mea viiaţa mea bucuriia mea Macircntuirea lumii pentru aceasta am venit
la tine Precum vezi cu lacrămi și cu suflet zdrobit Rugacircndu-mă ca să iau izbăvire de păcatele
mealeȘi cu dătătoarele de viiaţă și fără prihană
taineltlegt tale Fără de osacircndă să mă icircmpărtășesc ca să ră-
macirci precum ai zis
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
185
Cu mine de trei ori ticălosul Ca nu aflacircn-du-mă pre mine
Fără de harul tău amăgitoriul să mă răpeas-că cu vicleșug
Și amăgindu-mă să mă depărteaze dela cuvintele tale ceale făcătoare de Dumnezeu
Pentru aceasta caz la tine și fierbinte strig ţie Precum pre curvariul l-ai priimit și pre
curva carea au venit Așa pre mine curvariul mă priimeaște și
nestacircmpăratul Icircndurate Că cu suflet zdrobit acum viu la tine Știu Macircntuitoriule că altul precum eu
nrsquoau greșit ţie Nici au lucrat fapte care eu le-am lucrat Ci aceasta iarăș știu că mărimea greșalelor Și mulţimea păcatelor nu covacircrșaște multa Icircndelungă-răbdare și iubirea de oameni
cea desăvacircrșitA Dumnezeului mieu Ci cu untul-de-lemn
al milostivirii Pre cei ce fierbinte să pocăesc și icirci curăţești Și icirci strălucești și ai luminii părtași icirci faci
Părtași ai Dumnezeirii tale lucracircndu-i cu nepizmuire
Și lucrul cel strein și de icircngeri și de minţele oamenilor
Vorbești cu dacircnșii de multe ori ca cu niște priiateni ai tăi adevăraţi
Aceastea icircndrăzneţ mă fac aceastea mă icircn-aripează Hristoase al mieu
lt793vgtȘi cutezindu-mă la facerile de bine că-tră noi ceale multe
Și bucuracircndu-mă icircmpreună și tremuracircnd cu focul mă icircmpărtășesc
Iarbă fiind și ndash streină minune ndash răcorin-du-mă negrăit
Ca rugul dedemult carele fără de ardere ardea
Deci cu mulţemitoare socoteală și cu mul-ţemitoare inimă
Cu mulţemitoare mădulări ale sufletului și ale trupului mieu
Mă icircnchin și te măresc și te slăvesc pre tine Dumnezeul mieu
Că bine ești cuvacircntat și acum și icircn veaci Amin
SFAcircRȘIT ȘI LUI DUMNEZEU SĂVAcircRȘITORIULUI BUNĂTĂŢILOR SLAVĂ
Srsquoau tălcuit icircn Sfacircnta Mănăstire a Neamţului icircn anii 1802 și 1803
C U V Acirc N T U L
TABLOUde corespondenţă a numerotării Imnelor din traducerea
romacircnească a lui Isaac Dascălul (după ediţia Zagoreos) cu numerotarea din ediţia lui Nikita Stithatul
Traducerea romacircnească
Ediţia lui Nikita Stithatul
1 302 173 554 85 66 137 168 249 26
10 4611 4812 3913 4014 4215 3616 3517 3418 519 420 2721 2822 2923 5124 4925 5726 4327 128 2
Traducerea romacircnească
Ediţia lui Nikita Stithatul
29 930 1431 2532 1133 4134 4435 5636 1237 1838 1939 2040 2241 2342 3143 3344 3845 4546 5047 52+5448 349 750 5851 3252 4753 3754 -55 -
186
Adestagrave ndash a adăsta a aștepta cu nerăbdareAhthisiiagrave (a se) ndash a se macirchniAmelinţaacutere ndash semn de icircncuviinţare (cu ca-
pul) aprobareAspumagrave ndash a spumegaBăsnuitoriu ndash povestitor de basme de icircn-
chipuiriBerigată ndash beregată gacirctlejBlagoceacutestie ndash binecinstireBlagocestiacutev ndash binecinstitorCacirctăţime ndash cantitateCeleaacutenchiu ndash premiu (la lupte)Chicot ndash chihot chiuitChiup ndash ulcior de lutChivernisi ndash a racircndui a administraColimviacutethră ndash cristelniţăCriștariu ndash cleștar cristalCucernicigrave (a se) ndash a arăta respect a da cin-
stire cuivaDeaciia (adv) ndash de acum icircnainteDezmirdaacutere ndash desfătare plăcereDichel ndash sapăDinadinsită (cu) ndash cu exactitate icircntrutotulDiscos ndash discFenariu ndash felinarFiacutereș ndash firesc naturalFormăluigrave ndash a icircnchipui a plăsmui a da chip
formăGătijos ndash care arde ușor ca lemnul uscat
combustibil (de la gătej = lemn uscat pentru aprins focul)
Gacirccitură ndash enigmă ghicitoareHaractiacuter ndash icircntipărire semn osebitor caracterHălăluigrave ndash a lărmui a strigaHerestrău ndash ferestrău Heretisigrave ndash a saluta a felicitaHier ndash fierHiiară ndash fiară sălbăticiuneHolteiu ndash flăcău
Ibomnic ndash ibovnic iubitIcircmpletecigrave (a se) ndash a cuprinde stracircns a icircnfă-
șura a se icircmpleti cu Icircnmirosigrave ndash a răspacircndi mireazmă a parfumaLihnaacuteriu ndash (gr) sfeșnic lampăLimpigrave ndash a linge gustacircnd a limpăiMăidan ndash loc de alergare stadionMăsuratec ndash moderatMacircnzălire ndash macircnjireMeghistani ndash bdquocei marirdquo conducătorii ţăriiMeșteșugaacutereţ ndash (gr σοϕιστής) iscusit mă-
iestruMetahirisigrave ndash a se folosiMijigrave ndash a icircnchide ochiiMuncitori ndash chinuitori călăiNecacirctăţit ndash fără cantitateNecunoscătoriu ndash nerecunoscătorNedumeacutestnic ndash nedomesticit neicircmblacircnzit
sălbaticNeprins ndash insesizabil imperceptibilNemeacutenie ndash rubedenie rudăNemernic ndash venetic pribeagNevre ndash nerviNiciodinioară ndash nicicacircnd niciodată Păiajen ndash păianjenPedepsigrave ndash a educa a da lecţii a icircnvăţaPoezigrave ndash a se revărsa a inundaPoacutelc ndash regiment pacirclcPonevoșigrave ndash a deveni miop a-i slăbi vedereaPonivoșit ndash avortat Poslușigrave ndash a slujiPrepune ndash a bănui a presupunePrepus ndash bănuială presupunerePrins ndash sesizabil perceptibilProistoșie ndash conducere icircndrumareProst ndash simplu de racircndProstime ndash simplitateProtimisigrave ndash a preferaPumnigrave ndash a da pumni a lovi cu pumnii
GLOSAR
187
Răzliţi ndash a despărţi a separaSălbătăci ndash a se icircnfuriaSămuigrave ndash a presupune a-și face o părereSacirclnic ndash stăpacircnitor autoritateScovacircrșigrave ndash a covacircrși a copleșiscriere-icircmprejur ndash circumscriereSineșigrave (a se) ndash a face pe sine apropiatul cuiva
a deveni familiarSineșire ndash familiaritateSiacutentaxis ndash sintaxă compunerea frazelorSirimaacuten ndash orfanSirimăniacutee ndash orfănieȘfară ndash sfoară
Știinţă ndash conștiinţăTicăit ndash nenorocit jalnicTicălos ndash năpăstuit jalnic chinuitTiacutende ndash a icircntinde (macircna) (conjunctiv să
tiacutenză)Tacircmpigrave ndash a tociUneltigrave ndash a se folosi de a avea de-a face cu a
icircntrebuinţaVăscuitor ndash (var vacircscuitor) cel care prinde
păsări cu clei din vacircsc păsărarZădăricirc ndash a aţacircţa a icircmboldi a stacircrniZgaibă ndash bubăZurbagrave ndash revoltă răzmeriţă
GLOSAR
188
Notă asupra ediţiei 5
Cuvacircntul 1 Cum că de sufletele care srsquoau curăţit prin lacrămi și prin pocăinţă atin-gacircndu-să focul cel Dumnezeesc al Du-hului să apucă de dacircnsele și mai mult le curăţeaște luminacircnd părţile lor ceale de păcat icircntunecate și ranele vindecacircndu-le și la desăvacircrșită vindecare le aduce cacirct cu Dumnezeiască frumseaţe le străluce-aște pre dacircnsele 9
Cuvacircntul 2 Cum că frica naște pre dragoste Iar dragostea dezrădăcinează pre frică din suflet și macircne ea singură icircntru dacircnsul fi-indcă iaste Duh Dumnezeesc și Sfacircnt 16
Cuvacircntul 3 Cum că icircntru cei ce au păzit sfacircntul botez curat rămacircne Duhul cel Sfacircnt Iar dela cei ce l-au icircntinat pre dacircn-sul să depărtează 26
Cuvacircntul 4 Cărora să arată Dumnezeu și carii icircntru deprinderea bunului să fac prin lucrarea poruncilor 31
Cuvacircntul 5 Tetrastiha care pre dorul lui cel cătră Dumnezeu icircl arată 33
Cuvacircntul 6 Icircndemnare cătră pocăinţă Și cum voia trupului cu voia Duhului unindu-se cu chip Dumnezeesc pre om icircl lucrează 33
Cuvacircntul 7 Cum că dorit și poftit dupre fire iaste numai singur Dumnezeu de ca-rele cela ce srsquoau icircmpărtășit icircntru icircmpăr-tășirea tuturor bunătăţilor srsquoau făcut 35
Cuvacircntul 8 Pentru Smerenie și pentru să-vacircrșire 36
Cuvacircntul 9 Cum că cela ce icircntru necunoș-tinţa de Dumnezeu icircncă trăiaște mort iaste icircn mijlocul celor ce trăesc icircntru cu-noștinţa de Dumnezeu Și cum că de cei ce cu nevrednicie din taine să icircmpărtă-șesc neluat Dumnezeescul trup și sacircnge-le lui Hristos să face 42
Cuvacircntul 10 Mărturisire cu rugăciune icircm-preunată și pentru icircmpreunarea și unirea Duhului Sfacircnt și pentru nepătimirea 45
Cuvacircntul 11 Cum că Slavă și cinste iaste fieștecăruia om ce să ocăraște și pătime-aște rău pentru porunca lui Dumnezeu necinstea cea pentru porunca aceasta a lui Dumnezeu Și Voroavă cătră Sufle-tul său icircnvăţindu-l bogăţiia cea nedeșăr-tată a Duhului 46
Cuvacircntul 12 Cum că dorul și dragostea cea cătră Dumnezeu covacircrșaște toată dragostea și pre tot dorul cel omenesc Și cum că deaca să cufundă mintea celor curăţiţi icircntru Lumina lui Dumnezeu toată să icircnDumnezeiaște și de acolograve să face minte a lui Dumnezeu 49
Cuvacircntul 13 Mărturisire a harurilor dărui-rilor lui Dumnezeu și icircn ce chip Părintele cela ce scrie aceastea de Sfacircntul Duh să lu-cra Și icircnvăţătură zisă de Dumnezeu cum că ce să cade să facă cineva ca să dobacircndeas-că macircntuirea celor ce să macircntuesc 51
Cuvacircntul 14 Cum că cei ce cu Dumnezeu de aicea icircncă prin icircmpărtășirea Sfacircntului Duh srsquoau unit după ce să duc din viiaţă icircn veaci cu dacircnsul acolograve vor fi Iar deaca cu Dumnezeu nu srsquoau unit de aicea ci ai-minterlea cu cei ce icircntrrsquoacest fealiu să află aicea să va face 53
CUPRINS
Cuvacircntul 15 Mulţămită pentru surguniia și pentru necazurile care au pătimit icircn vreamea izgonirii sale 58
Cuvacircntul 16 Cum că toţi Sfinţii strălu-cindu-se să luminează și pre Slava lui Dumnezeu o văd pre cacirct iaste cu putinţă firii omenești să vază pre Dumnezeu 60
Cuvacircntul 17 Cum că unirea Preasfacircntu-lui Duh cu sufletele ceale curăţite icircntru simţire luminată adecă icircntru cunoștinţă să face și icircntru care suflete srsquoar face cu chip de lumină aseamenea luiș și Lumi-nă pre dacircnsele le lucrează 61
Cuvacircntul 18 Alfavitos dupre slove icircndoit care icircndeamnă și povăţuiaște pre cela ce acum nu demult de lume srsquoau depărtat ca să alearge la săvacircrșirea vieţii monahi-cești 64
Cuvacircntul 19 Icircnvăţătură cătră monahii cei ce acum nu demult srsquoau lepădat de lume și de ceale din lume Și pentru ce fealiu de credinţă datoriu iaste să aibă cineva cătră Părintele său 65
Cuvacircntul 20 Icircn ce fealiu să cade să fie Mo-nahul și carea iaste lucrarea lui Și carea iaste sporirea cestuia și suirea 67
Cuvacircntul 21 Pentru descoperirea cea gacircn-dită a lucrărilor Dumnezeeștii Lumini și pentru lucrarea minţii și pentru Dum-nezeiasca viiaţă cea icircmbunătăţită 70
Cuvacircntul 22 Cum că numai singuri ace-lora să arată Dumnezeeștile lucruri cu carii prin icircmpărtășirea Sfacircntului Duh cu toţi tot Dumnezeu srsquoau unit 75
Cuvacircntul 23 Cum că Duhul cel Sfacircnt stră-lucind icircntru noi toate patimile să izgo-nesc precum de lumină icircntunearecul Iar stracircngacircndu-ș el razele de aceastea și de gacircndurile ceale reale ne săgetăm 79
Cuvacircntul 24 Cum că uneori și prin grijirea și sacircrguinţa celor deaproape și icircndrep-tarea icircmpreună să trage Dascalul cătră neputinţa patimii ceiia ce iaste icircntru acel neputincios 83
Cuvacircntul 25 Cum că cela ce au dorit pre Dumnezeu din tot sufletul uraște lu-mea 85
Cuvacircntul 26 Cum că mai bun lucru iaste a să păstori bine decacirct să păstorească cine-va pre cei ce nu voesc că nici o dobacircndă nu va fi celui ce pre alţii adecă să sacircrgu-iaște să-i macircntuiască iar pre sineș prin proistoșiia acelora srsquoau pierdut 86
Cuvacircntul 27 Pentru Dumnezeiasca strălu-cire și luminarea Duhului Sfacircnt Și cum că un loc iaste Dumnezeu icircntru carele după moarte pre odihnă toţi Sfinţii o au Și cum că cela ce dela Dumnezeu au căzut icircntru alt loc nu va avea odihnă icircn viiaţa ceaia ce va să fie 89
Cuvacircntul 28 Carea iaste schimbarea ce icircntru Părintele acesta srsquoau făltcutgt Și cum desăvacircrșit curăţindu-să srsquoau unit cu Dumnezeu Și din ce fealiu era ce fealiu srsquoau făcut ndash cuvintele lui ceale de dragos-te cătră Dumnezeu făcute icircl arată de ai-cea Carele și bogoslovind zice la sfacircrșit și pentru icircngeri 94
Cuvacircntul 29 Cum că cela ce al Sfacircntului Duh părtaș srsquoau făcut de lumina și de putearea lui răpindu-să pre deasupra tu-turor patimilor să poartă și nu să vatămă de dacircnsele cu apropiiarea 96
Cuvacircntul 30 Mulţemire cătră Dumnezeu pentru darurile de care srsquoau icircnvrednicit dela dacircnsul Și cum că icircnfricoșată iaste și Icircngerilor vredniciia Preoţiei și a Igume-niei 97
CUPRINS
Cuvacircntul 31 Pentru vedearea Dumneze-eștii Lumini ceiia ce srsquoau făcut lui Și icircn ce chip Dumnezeiasca Lumină nu să co-prinde de icircntunearec Icircntru care și pen-tru covacircrșirea descoperirilor spacircimacircn-tacircndu-să icircș aduce aminte de neputinţa omenească și să osacircndeaște pre sineș 100
Cuvacircntul 32 Icircn ce chip srsquoau arătat Dumnezeu lui ca lui Stefan și ca lui Pavel Apostoli-lor aicea Părintele (nostru Simeon) spăi-macircntacircndu-să povesteaște 103
Cuvacircntul 33 Mulţemire cătră Dumnezeu pentru facerile de bine ceale dela dacircnsul făcute lui Și cearere ca să se icircnveaţe pentru ce aceia carii srsquoau făcut desăvacircrșit icircntru fap-ta bună să slobod ca să se ispitească de la draci Și pentru cei ce să leapădă de lume icircnvăţătură zisă dela Dumnezeu 105
Cuvacircntul 34 Ce iaste cea după chip și cum dupre cuviinţă să icircnţeleage că omul iaste Icoană a lui Dumnezeu Și cum că cela ce pre dușmani ca pre niște făcători de bine icirci iubeaște următoriu iaste al lui Dumnezeu Și al Duhului Sfacircnt de aicea părtașiŭ făcacircndu-să dupre punere și du-pre dar să face Dumnezeu și de singur aceia numai să cunoaște carii de Sfacircn-tul Duh să lucrează 111
Cuvacircntul 35 Rugăciune cătră Dumnezeu pentru ceale ce srsquoau făcut lui și rugăto-riu icircmpreună și mulţemitoriu 116
Cuvacircntul 36 Cuvacircntare de Dumnezeu pentru unimea cea icircntru toate a Dum-nezeirii ceii icircn trei Ipostatnice Și pentru acealea prin care smerindu-să zice pentru sineș Sfacircntul și icircnfruntează trufiia celor ce li să pare că sacircnt ceva 117
Cuvacircntul 37 Icircnvăţătură cu cuvacircntare de Dumnezeu pentru lucrurile Sfintei dra-gosti adecă ale icircnsăș Luminii Sfacircntului Duh 120
Cuvacircntul 38 Icircnvăţătură cu cuvacircntare de Dumnezeu icircntru carea și pentru Preoţie și pentru vedearea cea nepătimașă 125
Cuvacircntul 39 Mulţemire și mărturisire cu cuvacircntare de Dumnezeu și pentru dăru-irea și icircmpărtășirea Sfacircntului Duh 128
Cuvacircntul 40 Mulţemire cu cuvacircntare de Dumnezeu și pentru acealea care Dumnezeescul darul Duhului prin lu-crări srsquoau numit 133
Cuvacircntul 41 Pentru Dumnezeirea cea ne-coprinsă și neicircnţeleasă cu denadinsită cuvacircntare de Dumnezeu și cum că ne-scrisă icircmprejur iaste Dumnezeiasca fire și cum că nici icircnlăuntru nici afară de to-tul acesta nu iaste ci și icircnlăuntru și afară iaste ca o pricinuitoare a tuturor Și cum că numai cu mintea de om iaste prins cu neprindere Dumnezeu precum ochi-lor razele Soarelui 137
Cuvacircntul 42 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că necercată și neis-codită iaste Dumnezeiasca fire și cu totul oamenilor neajunsă și neicircnţeleasă 143
Cuvacircntul 43 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că cel ce au păzit pre cel după chip pre puterile ceale reale și vicleane ale stăpacircnitoriului icircntunearecu-lui le calcă Iar ceialalţi carii au viiaţă pă-timașă de dacircnsul să stăpacircnesc și să icircm-părăţesc 147
Cuvacircntul 44 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că mintea de materiia patimilor curăţindu-să nemateriialnic pre cel nemateriialnic și nevăzut icircl veade 150
CUPRINS
Cuvacircntul 45 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu prea cu denadinsită Și cum că cela ce nu veade lumina slavei lui Dumnezeu mai rău iaste decacirct cei orbi 152
Cuvacircntul 46 Pentru vedearea de Dumnezeu și pentru Dumnezeeștile lucruri și pentru preaslăvitele lucrări ale Sfacircntului Duh și pentru deosebirile Sfintei și deofiinţă Troiţei Și cum că cela ce nrsquoau ajuns să icircn-tre icircntru Icircmpărăţiia Ceriurilor nimic nu să va folosi măcar și afară de muncile ia-dului de să va afla 155
Cuvacircntul 47 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că celui ce nu srsquoau schimbat cu icircmpărtășirea Sfacircntului Duh și nu srsquoau făcut cu punerea icircntru cunoș-tinţă Dumnezeu a icircnvăţa ceale Dumne-zeești pre oameni nu i să cade 161
Cuvacircntul 48 Ce iaste Monahul și carea iaste lucrarea lui și la ce fealiu de icircnălţi-me a vederii srsquoau fost suit Dumnezeescul acesta Părinte 168
Cuvacircntul 49 Rugăciune cătră Dumnezeu și cum cu Dumnezeu icircmpreunacircndu-să și Slava lui Dumnezeu văzindu-o Părintele icircntru sineș lucracircnd să spăimacircnta 168
Cuvacircntul 50 Icircnvăţătură de obște icircmpreu-nă cu mustrare cătră toţi icircmpăraţii ar-
hiereii preoţii monahii și mirenii din gura lui Dumnezeu grăită și cuvacircntată 169
Cuvacircntul 51 Cum că cei slăviţi ai pămacircn-tului și trufași și cu bogăţiia icircmprejurul umbrii celor ce să văd să rătăcesc Iar cei ce pre ceastea de faţă le-au defăimat icircn-tru nerătăcită icircmpărtășirea Dumnezees-cului Duh să fac 175
Cuvacircntul 52 Vedeare strălucită pentru raiul cel gacircndit și pentru lemnul vie-ţii cel dintru dacircnsul 178
Cuvacircntul 53 Cearere și rugăciune a cuvi-osului cătră Dumnezeu pentru ajutoriul lui 180
Cuvacircntul 54 Rugăciune cătră Sfacircnta Troi-ţă 181
Cuvacircntul 55 Altă rugăciune cătră Domnul nostru Iisus Hristos pentru Sfacircnta Cu-minecătură 184
Tablou de corespondenţă a numerotării Im-nelor din traducerea romacircnească a lui Isaac Dascălul (după ediţia Zagoreos) cu nume-rotarea din ediţia lui Nikita Stithatul 186
Glosar de termeni mai puţin cunoscuţi fo-losiţi icircn textul de faţă 187
CUPRINS
Colecţia Carte veche romacircnească
Sfacircntul Simeon Noul Cuvacircntătoriu de Dumnezeu
Ale Dumnezeeștilor cacircntări iubirile
Redactor Radu Hagiu
Consilier editorial Constantin Făgeţan
Tehnoredactare Cristian Samoilă
Coperta colecţiei Atelierul de grafică
Tipar Imprimeria de Vest Oradea
Editura Predania CP 67 Oficiul Poștal 13 Bucureștiwwwpredaniaro
editurapredaniaro
Distribuţie Simeon Monahul (+4) 0749106361
sauSC Balkan Press SRL (+4) 0747499930
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Textul de faţă este prima editare a traducerii Cacircntărilor Sfacircntului Simeon Noul Theolog făcută de Isaac Dascălul icircntre anii 1802-1803 și rămasă pacircnă acum icircn manuscris (Manus-crisul 59 filele 636-793v din Biblioteca Mănăstirii Neamţ1) Traducerea aceasta srsquoa făcut după ediţia publicată la Veneţia icircn anul 1790 alcătuită de monahul Dionisie Zagoreos (icircngrijitorul ediţiei fiind Sfacircntul Nicodim Aghioritul) din care lipsesc Cacircntările 10 15 2153 și 54 din ediţia lui Nikita Stithatul De asemenea ordinea Cacircntărilor (bdquoCuvintelorrdquo) diferă de ediţia aceasta din urmă (vezi bdquoTabloul de corespondenţerdquo de la sfacircrșitul cărţii)2
Pentru transcrierea slovelor chirilice icircn grafie latină facem următoarele precizăriSlova auml srsquoa transcris diferenţiat bdquoicircrdquo (aumlnszliglcime=icircnălţime) bdquoicircnrdquo (aumlsszlig=icircnsă
aumlnoaringwe=icircnnoiaște) bdquoicircmrdquo (aumlbrszligkat=icircmbrăcat) Slova otilde ndash srsquoa transcris bdquoacircrdquo Slova szlig ndash srsquoa tran-scris bdquoărdquo
Slova aring (ia) a fost transcrisă bdquoeardquo doar cacircnd redă pronumele personal feminin pers a III-a Grupul Iumlaring cu valoare de diftong a fost transcris bdquoiardquo icircn cuvinte precum mIumlaringm (=mi-am) mIumlaringpara (mi-au) mIumlaringi (mi-ai)
Prescurtările uzuale icircn scrierea chirilică au fost icircntregite (xse ndash Hristoase dxl ndash Du-hul bgoslovit ndash bogoslovit etc)
Accentele srsquoau pus doar pe numele proprii și cuvintele accentuate diferit faţă de limba de azi acolograve boacutelnav etc și pe cuvintele mai puţin cunoscute (de ex haractiacuter) de aseme-nea icircn cazurile cacircnd accentul marchează o diferenţiere gramaticală de ex voigrave (vb a voi) spre deosebire de voi pron pers persoana a II-a pl scris fără accent Icircn cacircteva cazuri am marcat vocala scurtă la fel ca icircn manuscris iarășĭ eiĭ (=pron pers fem ei) ochiŭ pociŭ voiŭ
Am păstrat ca atare toate variantele de grafie de ex să-ţĭsă-ţ sacircntsint mulţămescmulţemesc șăzindșezind iarășiarășĭ etc care apar uneori icircn același racircnd
Greșelile au fost icircndreptate icircn text și semnalate icircn note de subsol Literele lipsă din cu-vinte datorate unor scăpări ale copistului au fost completate icircn paranteze ascuţite lt gt
Icircn cacircteva cazuri am adăugat icircn paranteze drepte [] cuvintele necesare pentru icircnţelege-rea sensului Cuvintele explicative adăugate de traducător apar icircn paranteze rotunde ( )
Numerotarea filelor manuscrisului apare icircn paranteze ascuţite lt gt Acolo unde nume-rotarea era greșită am icircndreptat-o semnalacircnd greșala icircn notă de subsol
1 Vezi descrierea manuscrisului la Pr D Fecioru bdquoManuscrisele de la Neamţu Traduceri din Sfinţii Pă-rinţi și din scriitorii bisericeștildquo icircn Studii teologice 4 (1952) nr 7-8 pp 459-487
2 O primă traducere modernă icircn limba romacircnă a publicat Părintele D Stăniloae (Sfacircntul Simeon Noul Teolog bdquoImnele iubirii dumnezeieștiildquo icircn vol Studii de teologie dogmatică ortodoxă Editura Mitropo-liei Olteniei Craiova 1991 pp 329-705) folosind textul stabilit de Johannes Koder icircn colecţia Sour-ces Chreacutetiennes Recent a apărut o nouă traducere realizată de Diac Ioan I Ică Jr (bdquoErosurile imnelor dumnezeieștildquo icircn vol Sfacircntul Simeon Noul Teolog Imne epistole și capitole Ed Deisis Sibiu 2001 pp 31-302) folosind textul din ediţia lui Athanasios Kambilis Symeon Neos Theologos Hymnen Berlin-New York 1976 confruntat cu textul din Sources Chreacutetiennes Ambele traduceri sacircnt icircnsoţite de substanţiale studii introductive
Cuvintele care icircn manuscris nu sacircnt despărţite au fost despărţite (cu puţine excepţii) conform normelor actuale (lapara ndash l-au sszligci ndash să-ţi thi ndash te-ai mam ndash mrsquoam etc) Invers cuvinte scrise despărţit icircn manuscris au fost transcrise după grafia actuală (tot deauna ndash totdeauna etc)
Punctuaţia adoptată icircn text nu respectă fidel pe cea a manuscrisului deși nu am elimi-nat-o cu totul Icircn multe cazuri icircnsă pentru a păstra icircnţelesul am recurs la o altă punctua-ţie urmacircnd și originalul grecesc
Notele la text au fost marcate prin n ed spre deosebire de sholiile textului care au fost lăsate ca atare
Am semnalat icircn notă numai deosebirile majore faţă de textul din Sources Chreacutetiennes1 (stihuri lipsă pe care le-am tradus icircn romacircnește)
Editorul
1 Symeacuteon le Nouveau Theacuteologien Hymnes vol 1-3 ediţie alcătuită de Johannes Koder Sources Chreacutetien-nes 156 174 și 196 Paris 1969 1971 1973
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
6
9
lt636gt
P A R T E A A D O A
Ale Preacuviosului Părintelui nostruSIMEON
Noului Cuvacircntătoriu de Dumnezeu alte cuvinte prin stihuri foarte folosi-toare și preadulci
CUVAcircNTUL IcircNTAcircIUCum că de sufletele care srsquoau curăţit prin lacrămi și prin pocăinţă atin-gacircndu-să focul cel Dumnezeesc al Duhului să apucă de dacircnsele și mai
mult le curăţeaște luminacircnd părţile lor ceale de păcat icircntunecate și rane-le vindecacircndu-le și la desăvacircrșită vindecare le aduce cacirct cu Dumnezeias-
că frumseaţe le străluceaște pre dacircnseleoD5dO
Iaste foc Dumnezeesc cu adevărat care au zis Stăpacircnul
Că au venit să-l arunce preste care pămacircnt spune-mi
Preste oamenii negreșit carii ceale pămacircn-tești chitesc
Care au voit și voiaște să se aprinză icircntru toţi
Ascultă și cunoaște fiiule adacircnc de Dum-nezeești taine
Deci focul acesta Dumnezeescul icircn ce fea-liu socotești că iaste
Oare văzut sau zidit sau prins icircl socotești că iaste
lt636vgtNu nicidecum că ești și te-ai făcut icircn-tru cunoștinţa unui foc ca acestuia
Și știi cu adeverire că iaste el și neprins cu totul
Nezidit și nevăzut fără de icircnceput și ne-materiialnic
Neschimbat și neprefăcut cu totul nescris icircmprejur așijderea
Nestins nemuritoriu necuprins cu totulAfară de toate zidirile ceale materiialnice și
nemateriialniceVăzute și nevăzute trupești și netrupeștiPămacircntești și Cerești de aceastea toate afa-
ră iasteDupre fire dupre fiinţă așa cu adevărat și
dupre stăpacircnireDeci acesta icircn care materie să va arunca
spune-mi mieIcircn sufletele care au de sus untdelemn cu icircn-
destulareȘi mai nainte de acesta și icircmpreună cu aces-
ta au credinţă și lucruriCare pre credinţă o icircntăresc icircntru aceastea
ca icircntru o candelă plinăȘi de untdelemn și de cacirclţi pre foc icircl aruncă
StăpacircnulPre care foc lumea nu l-au văzut nici poate
să-l vază ndash Lume zic pre cei din lume și carii ceale lu-
mești chitesc
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
10
Și precum să aprinde candela ndash icircntru ceale simţite zic ţie ndash
Cacircnd de foc să va atinge așa și duhovniceaș-te icircnţeleage-mi-ţ mie
Că zice cum că să atinge de suflete și le aprinde focul cel Dumnezeesc
Mai nainte de ce să va atinge cum să va aprinde
Și mai nainte de a să arunca cum să va atingeCu adevărat nicidecum cu totul desăvacircrșitIar cacircnd candela srsquoar aprinde și strălucit ar
lumina pre toţilt637gtDeaca untul-de-lemn va lipsi au nu să
va stinge candelaVezi-mi-ţ și alt lucru mai mare care decacirct
toate mă icircnfricoșază mai tareȘi icircmi arată candela mea mare avacircnd unt-
delemn cu icircndestulareȘi cacirclţi cu eftinătate dar un șoarece sau alt-
ceva viindOri candela o au răsturnat ori cacircte puţin o
au limpitȘi untul-de-lemn l-au băut și cacirclţii i-au
macircncatȘi candela o au stins Și icircncă lucrul cel mai
minunat iasteCă toţi cacirclţii care fetil să numeașteCăzind icircn untul-de-lemn icircndată să stinge
foculȘi să face candela mea icircntunecată și cu to-
tul neluminatăCandelă icircnţeleage că iaste sufletul mieu iar
untdelemn faptele buneIar mintea fetil și icircntru dacircnsa iaste focul cel
DumnezeescCare luminează și străluceaște pre suflet
icircmpreună și casaToată a tot trupului mieu și pre toate ceale
din casăȘi gacircndurile și aminte-aducerile Și așa lu-
minacircndu-o focul acesta
Deaca zavistiia icircn lăuntru va cădea sau vreo patimă a pomenirii de rău
Sau vreun dor de iubire de slavă sau altă oarecarea poftă
De dezmirdare oarecarea sau de altă pati-mă și candela o va răsturna
Adecă punerea și voirea sufletului mieuSau untul-de-lemn icircl va limpi al faptelor
bune icircţ zic ţieSau cu adevărat fetilul care iaste mintea
mea dupre cum am zis ţielt637vgtȘi carea icircntru sineș o avea pre Dumne-
zeiasca Lumină strălucind foarteȘi ori au macircncat prin cugetele ceale reale
tot pre fitilul acestaOri și de tot l-au icircnecat icircnlăuntru icircn untul-
de-lemnAdecă icircntru pomenirea lucrărilor faptelor
sale celor buneȘi de aicea icircn trufie căzind de tot srsquoar orbiȘi candela mea dintru aceastea ori poate
dintru altcevaDeaca srsquoar icircntacircmpla să se stingă unde focul
atuncea iasteSau vei zice mie ce să face Că rămacircne și
petreace icircn candelăSau cum că să depărtează de candelă O
neștiinţă O nebunieCum iaste cu putinţă candela fără de foc să
se aprinzăSau cum iaste cu putinţă focul fără de ma-
terie să rămacirce icircn candelăTotdeauna focul de materie a să apuca do-
reaște și voiașteIcircnsă al nostru cu adevărat e lucrul ca mai
nainte să o gătim pre aceastaȘi să ne arătăm pre noi icircnșine cu bună sacircr-
guinţă ca niște candeleCu untdelemn și cu tot fealiul de fapte
bune icircmpodobiţiȘi pre fitilul minţii cu bună nimereală icircna-
inte să-l punem
C U V Acirc N T U L 1
11
Și de foc să-l atingem și cacircte puţin și icircnceti-șor să-l aprindem
Și așa va rămacircnea icircmpreună cu cei ce l-au căștigat pre dacircnsul
Că icircntrrsquoalt fealiu ndash nimenea să nu să amă-gească ndash nu să veade nu să cuprinde nici să ţine
Nu să cuprinde măcar ori și cum că iaste dupre cum am zis
Afară de zidirile toate lt638gtși să face prins cu neprindere
Cu unirea cea negrăită și icircmprejur nescris așijderea
Cu chip nescris icircmprejur Și pre aceastea [cu] cuvintele nu nicidecum
Nici cu chitirile să le cauţi ci pre foc să-l arunce ceare
Care icircnvaţă și arată luminat și cu cunoștin-ţă celor ce l-au căștigat
Pre aceastea toate și pre ceale decacirct aceas-tea mai tainice netacirclcuit
Iar mai tainice1 decacirct aceastea ascultă de voești fiiule
Cacircnd va străluci precum am zis și roiul icircl va goni
Al patimilor și casa sufletului tău o va curăţiAtuncea să ameastecă cu dacircnsul fără de
amestecare și să uneaște fără de povestireDupre fiinţă cu fiinţa acestuia tot cu sufle-
tul tot cu adevăratȘi cacircte puţin cacircte puţin icircl străluceaște icircl icircn-
focază și icircl lumineazăȘi cum să fac amacircndoi și Ziditoriul și sufle-
tul unul a spune nu pociŭSufletul cu Ziditoriul și icircn suflet ZiditoriulSingur cu singur tot cela ce ţine pre toată
zidireaIcircntru a sa palmă Să nu te icircndoești acesta totIcircmpreună cu Tatăl și cu Duhul icircntru un su-
flet icircncapeȘi pre suflet icircntru ale aceluia tot icircl cuprinde
1 Icircn manuscris taineccedile (ned)
Icircnţeleage vezi socoteaște pre aceastea Că pre cea nesuferită ţi-o am zis ţie
Și Icircngerilor neapropiiată Lumină cum că icircnlăuntru o are și o ţine sufletul
Și icircn suflet lăcuiaște iarăș și pre acesta nu-l arde nicidecum
lt638vgtCunoscut-ai adacircnc de taine Cel mai mic icircntru ceale văzute
Omul carele iaste umbră și praf are pre Dumnezeu tot icircntru sineș
De al căruia singur deagetul iaste spacircnzu-rată zidirea
Și pre fiinţă fieștecarele o are și pre viiaţă și pre mișcare
Toată mintea sufletul și cuvacircntul celor cu-vacircntătoare iaste dela acesta
Icircncă și Duhul celor necuvacircntătoare și al tu-turor așijderea jivinelor
Și a celor gacircndite și a celor simţite fiinţa de aicea le iaste
Pre acesta avacircndu-l carele icircl va avea și icircnlă-untru său purtacircndu-l
Și frumseaţa lui văzindu-o cum va suferi văpaia dorului
Cum va răbda focul dragostei Cum fier-binţi nu va pica adecă nu va vărsa
Lacrămi din inimă Cum minunile le va povesti
Și cum pre aceastea le va număra care icircntru dacircnsul să lucrează
Cum și cu totul va tăcea silit fiind să le zică
Cum să veade pre sineș [ca] cel ce iaste icircn iad cacircnd lumina va străluci zic adecă
Că nimenea altul din cei ce acolograve șădeaMai nainte de a străluci Dumnezeiasca Lu-
mină pre sineș să cunoașteCi sacircnt și să află icircntru necunoștinţa negurii
icircntru carea sacircnt ţinuţiȘi a stricăciunii și a morţii Icircnsă veade unde
străluceaște [lumina]
12
Sufletul acela zic și icircnţeleage că icircntru icircntu-nearec
Preacumplit era tot și icircn temniţă preaicircnte-meiată și păzită
A unii necunoștinţe prea adacircnci lt639gtatuncea veade unde zace
Unde iaste icircnchis tot locul tină și icircmpuţi-ciune
Care de necurate tacircracirctoare și de venin arun-cătoare iaste plin
Și pre sineș legat și cu legături nescăpate stracircns
Și de macircini icircmpreună și de picioare și mur-darevsit și icircntinat
Și cu mușcături de tacircracirctoare icircmpreună cu totul rănit
Și pre cărnurile sale umflate purtacircndu-le icircmpreună
Și cu mulţime de viermi pre aceastea văzin-du-le cum nu să va icircnfricoșa
Cum nu va placircnge cum nu va striga și cum fierbinte nu să va pocăi
Și cum nu va ceare de legăturile ceale prea-cumplite să se izbăvească
Cu adevărat pre aceastea tot cela ce le vea-de și va suspina și să va tacircngui
Și a urma va voigrave lui Hristos celui ce au stră-lucit lumina
Deci pre aceastea făcacircndu-le precum am zis și la cela ce au strălucit lumina căzind ndash
Vezi-mi-ţ bine pre acealea ce voiŭ să le zic ndash să atinge cu macircinile acela ce au strălucit
De legăturile și ranele meale Și unde macircna lui să va atinge
Sau cu deagetul să va apropiia să dezleagă legăturile icircndată
Viermii să omoară și ranele și bubele cadCade icircmpreună cu aceastea și icircntinăciunea și
macircnjitura cacirct de mică a trupului mieuȘi degrab și fără de veaste să face vindecare
pacircnă icircntru atacircta
Cacirct semn nici să se vază nicidecum icircn locul acela
Și să strălucească mai vacircrtos asemenea macirci-nii ceii Dumnezeești
Lucrează pre locul ranei lt639vgtStreină mi-nune iaste trupul mieu
Zic adecă pre fiinţa sufletului așa cu adevă-rat și pre a trupului mieu
Și de Dumnezeiasca Slavă să icircmpărtășaște și cu raza cea Dumnezeiască să icircnfulgerează
Și văz acest lucru săvacircrșit icircn partea trupului mieu
Cum pre tot pre trupul mieu nu-l voiŭ dori și nu mă voiŭ ruga
De ceale reale să se izbăvească Și sănătate precum am zis
Și slavă așijderea să dobacircndească Cu toate aceastea așa făcacircnd eu
Iar mai vacircrtos și mai cu fierbinţeală și spăi-macircntacircndu-mă
Dupre mărimea minunilor macircna sa StăpacircnulCel bun mișcacircndu-o pre cealelalte părţi ale
trupului mieuLe icircncungiură pipăindu-le și văzindu-le
pre aceastea care dupre chipul care mai sus am zis
Srsquoau curăţit și cu Slavă Dumnezeiască srsquoau icircmbrăcat
Deci după ce mrsquoam curăţit icircndată și de legă-turi mrsquoam izbăvit
Icircmi dă mie macircna sa cea Dumnezeiască și mă scoate din icircmpuţiciune
Și tot mă icircmbrăţișază și cade pre grumazul mieu ndash
Vai mie cum voiŭ suferi pre aceastea ndash și adeaseori mă sărută
Și pre mine carele am fost afară lepădat tot și vacircrtutea o am pierdut ndash
Vai de mine cum voiŭ icircnsemna aceastea ndash mă rădică pre umerile sale
O dragoste o bunătate Și din loc pre mine mă scoate
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
13
Și din icircntunearecul iadului și mă bagă pre mine icircntru altă
Ori lume ori aer cu totul nicidecum nu pociŭ să povestesc
Aceasta numai o știu că lumină lt640gtpre mine și mă poartă și mă ţine
Și cătră Lumina cea mare mă bagă pre a că-riia Dumnezeiasca minune cea mare
Nici icircngerii a o tacirclcui sau a o povesti nu potUnii altora nicidecum precum mi să pare
Și acolograve ajungacircnd euAlte minuni icircmi arată mie iarăș adecă pre
ceale ce să află icircntru lumină zic ţieIar mai vacircrtos pre ceale ce es din lumină
pre zidirea de a doao oară cea streinăMi-o dă mie să o icircnţeleg cu carea icircnsuș el
pre mine mrsquoau zidit și de stricăciune mrsquoau izbăvit și de moarte icircntru simţire
Tot mrsquoau slobozit și viiaţă nemuritoare mieMi-au dăruit și de lumea ceastă stricăcioa-
să și de ceale din lumeDe toate mrsquoau despărţit și cu podoabă mrsquoau
icircmbrăcatNemateriialnică și luminată și mrsquoau icircncăl-
ţat cu icircncălţăminte așijdereaȘi inel și cunună nestricăcioase și de-a pu-
rurea vecuitoare mi-au datToate streine de ceale de aicea Și mrsquoau fă-
cut pre mine neatinsNepipăit ndash o minune ndash și nevăzut aseme-
neaUnit și icircmpreunat cu ceale nevăzute Deci
așa și icircntrrsquoacest fealiuDupă ce mrsquoau lucrat Ziditoriul icircn cort
mrsquoau băgatSimţit și trupesc și mrsquoau icircnchis și mrsquoau icircn-
cuiat icircntru acestaȘi mrsquoau pecetluit pre mine și pogoracircndu-
mă icircn lumeȘi simţită și văzută iarăș mrsquoau pus pre mine
să vieţuesc
Și să fiu icircmpreună cu cei din icircntunearec eu cela ce mrsquoam izbăvit de icircntunearec
Și icircnchis să mă aflu icircmpreună cu aceia zic adecă cu cei din tină și noroiŭ
lt640vgtIar mai vacircrtos să-i icircnvăţ pre dacircnșii și la cunoștinţă să-i aduc
Ranelor acelora cu care sacircnt icircnfășuraţi și a legăturilor cu care sacircnt ţinuţi
Și poruncindu-mi srsquoau dus Deci părăsit fi-ind eu singur și rămas
Icircntru icircntunearecul cel mai de nainte zic nu srsquoau icircndestulat cu aceastea care am zis
Că mi-au dăruit mie bunătăţi negrăiteȘi tot pre mine mrsquoau icircnnoit tot nemurito-
riu mrsquoau făcutȘi Hristos mrsquoau săvacircrșit Icircnsă lipsirea aceluiaUitare de toate bunătăţile aceastea care am
zis icircmi pricinuiaȘi mi să părea că mrsquoam lipsit Pentru aceas-
ta ca mai nainteIcircnglodat fiind icircntru ceale reale mă ahthisi-
iaacutem și șezind icircn mijloculCortului mieu ca icircntru un sicriiu sau ca
icircntru un chiup icircncuiatPlacircngeam și foarte mă tacircnguiam dinafară
nicidecum nevăzindCăci căutam pre acela pre acela pre carele
icircl doriiamPre acela pre care l-am iubit cu a căruia po-
doabă a frumseaţii mrsquoam rănitMă icircnvăpăiam mă ardeam tot cu totul mă
icircnfocamDeci așa petrecacircnd eu și așa lăcrămacircnd și
topindu-mă icircmpreună și icircncă muncin-du-mă și bătacircndu-mă
Și strigacircnd cu dureare strigarea mea o au auzit
Și dintru neasemănata icircnălţime plecacircndu-să și văzindu-mă
Mrsquoau miluit și iarăș a-l vedea mrsquoau icircnvrednicitCela ce iaste tuturor nevăzut precacirct iaste
cu putinţă omului să-l vază
C U V Acirc N T U L 1
14
Pre carele văzindu-l mrsquoam minunat icircn casă fiind lt641gticircnchis
Și icircn chiup fiind icircncuiat și icircn mijlocul icircntu-nearecului ţinut
Al Ceriului și al pămacircntului zic ţie simţi-toriu că și eu sacircnt icircntunearec
Fiindcă pre toţi oamenii și pre minţile acestora
Care cu ceale simţite sacircnt amestecate icircntru aceastea fiind ei greu
Acestea icirci acopere Icircnsă icircntru aceastea aflacircn-du-mă eu
Am văzut pre cela ce mai nainte era pre-cum am zis
Și carele acum iaste afară de toate icircnsă cu mintea
Și mrsquoam minunat mrsquoam spăimacircntat mrsquoam icircnfricoșat și mrsquoam bucurat
Și icircnţelegacircnd minunea cum pre Cela ce iaste afară de toate
Eu cel ce sacircnt icircnlăuntru tuturor singur văz pre cela ce mă veade pre mine
Necunoscacircnd unde iaste cacirct iaste și icircn ce fealiu e
Sau icircn ce chip iaste acela pre carele și icircl văz sau cum icircl văz sau ce văz
Icircnsă văzind acealea care am văzut și placircn-gacircnd căci nu pociŭ
Să cunosc chipul acesta nici să-l icircnţeleg nici să-l pricep nicidecum
Sau cacirct de puţin să cunosc cum pre acela icircl văz cum el pre mine mă veade
L-am văzut iarăș pre acesta icircnlăuntru icircn casă și icircn chiup
Tot fără de veaste făcacircndu-să și unindu-să netacirclcuit
Negrăit icircmpreunacircndu-să și amestecacircndu-să cu mine cu neamestecare
Precum focul icircn fier și precum lumina icircn sticlă
Și mrsquoau făcut pre mine ca focul și ca lumina mrsquoau arătat pre mine
Și aceaia mrsquoam făcut carea o vedeam mai nainte de aceasta
Și de departe o vedeam și nu știu cum icircţ voiŭ povesti ţie
Chipul cel preaslăvit iaste că nu am putut să cunosc
Nici acum cunosc nicidecum cum au icircn-trat cum cu lt641vgtmine srsquoau unit
Și după ce srsquoau unit cumu-ţ voiŭ spune ţie cine e cela ce srsquoau unit cu mine
Și cu cine și eu mrsquoam unit Mă icircnfiorez și mă icircnfricoșez nu cumva
Deaca icircţ voiŭ spune tu necrezind să cazi icircn hulă
Din neștiinţă și pre sufletul tău să-l pierzi fratele mieu
Cu toate aceastea unul eu și acela cu carele mrsquoam unit făcacircndu-ne
Cine pre sinemi mă voiŭ numi Dumnezeu icircndoit dupre fire
Iar dupre ipostas unul fiind icircndoit și pre mine mrsquoau lucrat
Și icircndoit după ce mrsquoau lucrat icircndoite dea-ciia numele
Și mie precum vezi mi-au dăruit Vezi și despărţirea
Om sacircnt dupre fire și Dumnezeu dupre darVezi care dar icircţ zic adecă unirea cea cu acelaSimţitoriu și gacircnditoriu și fireaște și Du-
hovniceaștePre unirea adecă cea gacircndită ţe-am poves-
tit-o ţie icircn multe fealiuriȘi icircn multe chipuri iar simţită icircţ zic ţie pre
cea a tainelorCă curăţindu-mă prin pocăinţă și prin cur-
gerile lacrămilorȘi cu trup icircndumnezeit ca cu Dumnezeu
icircmpărtășindu-măDumnezeu și eu mă fac prin unirea cea ne-
tacirclcuităDeci vezi taina Sufletul drept aceaia și
trupul
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
15
Ca pre aceasteaș iarăș să ţi le zic din multa bucurie
Unul fiind eu icircn doao fiinţe deci aceastea unul și doao
Cu Hristos icircmpărtășindu-se și pre singele lui bacircndu-l
Cu amacircndoao fiinţele și firile așijdereaAle Dumnezeului mieu unindu-se să fac
Dumnezeu prin icircmpărtășireȘi cu un nume să numesc cu numele aceluiaCu care dupre fiinţă srsquoau icircmpărtășit Deci
căltrgtbunile foc să zicelt642gtȘi fierul cel negru icircnfocacircndu-să ca niș-
te foc să veadeDeci deaca icircntrrsquoacest fealiu să veade și
icircntrrsquoacest fealiu să numeașteApoi foc să veade foc să numeaște Și deaca
nu pre sineș icircntrrsquoacest fealiuTe-ai cunoscut celor ce pentru unele ca aceas-
tea icircţ spuiŭ1 ţie nu fii necredinciosCi caută din toată inima ta și vei luaMărgăritariul sau picătura sau ca pre un
grăunte de muștariuCa pre o scacircnteae Dumnezeiasca sămacircnţă
Cum o vei căuta aceaia carea ţi-o zic ţieAscultă și cu sirguinţă lucrează și o vei afla
icircndegrabăIa-mi-ţi luminată asemănare a cremenii și
a amnariuluiCă iaste și icircntru aceastea cu adevărat firea
foculuiȘi deși nu să veade nicidecum dar icircnsă lo-
vindu-se icircmpreunăDease scacircntei de foc slobod și de toţiSă văd adecă icircntru icircntacirciŭ dar nu să aprind
icircnsăDeaca nu să vor apuca de materie Iar deaca
să va uni cu aceasta dintru aceasteaApoi o scacircnteae mică cu totul cacircte puţin
să aprinde
1 Greșală icircn manuscris icircn orig λέγουσι bdquospunldquo (pers a 3-a pl) (ned)
Și la icircnălţime să rădică văpae și luminează casa
Și pre icircntunearec icircl goneaște și face să vază pre toţi
Cei ce sacircnt icircn casă Văzut-ai minune Deci spune-mi mie
Mai nainte de a să lovi adeaseori cum vor slobozi și vor lăsa scacircntei
Și fără de scacircnteae materiia icircnsăș de sineș cum să va aprinde
Mai nainte de a să aprinde cum va lumina cum pre icircntunearec icircl va goni
Cum pre vedeare ţie ţi-o va dărui Nicide-cum cu totul icircmi vei zice
Că cu putinţă acest lucru să va face cacircndva Deci lt642vgtașa și tu a face
Sacircrguiaște-te și vei lua Ce zic ţie că vei lua
Scacircnteaia Dumnezeeștii firi pre carea o au asemănat Ziditoriul
Mărgăritariului celui de mult preţ și gre-untelui de muștariu
Și ce să faci icircţ zic ţie Ascultă cu iubire de osteneală fiiule
Fie-ţi ţie sufletul și trupul icircn loc de cremene și de amnariu
Iar mintea ca un icircnsuș-stăpacircnitoriu al pati-milor icircndeletnicească-se
Icircntru faptele ceale icircmbunătăţite și icircn chiti-rile ceale lui Dumnezeu plăcute
Și ca pre o cremene adecă pre trup iar ca pre un amnariu pre suflet
Cu macircini gacircndite apucacircndu-le tragă-se și aducă-se
Cu sila cătră faptele bune Că silită iasteA ceriurilor icircmpărăţiia Dar care fapte icircţ zic
ţiePriveghiiarea și postirea și fierbintea po-
căinţăPlacircngerea și a lacrămilor vărsarea și neicircn-
cetata a morţii pomenirea
C U V Acirc N T U L 1
16
Necurmata rugăciune și răbdare a toate fe-aliurile
De ispitele ceale asupră-ţ aduse tăcerea mai nainte de toate aceastea
Și smereniia cea adacircncă și ascultarea cea desăvacircrșit
Și a voii tăiarea Deci icircntru aceastea și icircn-tru ceale de acest fealiu
Sufletul icircndeletnicindu-să și de-a pururea ţiindu-să
Face pre mintea ta icircntacirciŭ adecă să priimeas-că străluciri
Dar să sting icircndegrab căci icircncă nu srsquoau sup-ţiiat
Ca și icircndegrab să se aprinză Iar cacircnd și de inimă
Să va atinge raza cea Dumnezeiască atun-cea și pre dacircnsa o luminează
Și pre minte o curăţeaște și la icircnălţime pre dacircnsa o rădică
Și la ceriu o sue și cu lumina lt643gtcea Dum-nezeiască o uneaște
Pre acealea care ţi le-am zis ţie mai nainte de a le face cum spune-mi te vei curăţi
Și mai nainte de a te curăţi cum mintea ta Dumnezeeștile
Străluciri le va priimi Și cum spune-mi mie și unde
De aiurea de altundeva icircntru inima ta că-zind focul cel Dumnezeesc
Să va aprinde și pre aceasta o va aprinde și o va icircnfoca
Și cum o va uni și o va icircmpreuna și nedes-părţită o va face
Pre zidire cu Ziditoriul Nicidecum nicio-dată icircmi vei zice mie
Că acest lucru va fi cu putinţă cuiva din cei născuţi
Sau din cei ce să vor naște Iar ceale de aicea icircnainte nu le icircntreba
Că deaca te vei uni cu lumina toate pre tine ea te va icircnvăţa
Și ţi le va descoperi pre toate și icircn taină ţi le va arăta cacircte
Și icircţ iaste de folos ca să te icircnveţi Că icircntrrsquoalt fealiu cu neputinţă iaste ţie
Pre ceale de acolograve prin cuvacircnt să le icircnveţrsquo Domnului nostru i să cuvine Slava icircn veacii veacilor Amin
AL ACELUIAȘ1
Cuvacircntul 2Cum că frica naște pre dragoste Iar dragostea dezrădăcinează pre frică din suflet și macircne ea singură icircntru dacircnsul fiindcă iaste Duh Dumne-
zeesc și Sfacircnt ASSA
Cum voiŭ lăuda cum voiŭ slăvi cum după vrednicie voiŭ binecuvacircnta
Pre Dumnezeul mieu carele pre multele păcate mi le-au ertat
Cum la icircnălţime cu totul voiŭ căuta Cum pre ochii miei icirci voiŭ căsca
Cum icircmi voiŭ deșchide gura o Părinte cum buzelelt643vgtmeale le voiŭ mișca
Cum macircinile meale cătră icircnălţimea Ceriu-lui le voiŭ icircntinde
Și care cuvinte voiŭ afla Care graiuri voiŭ aduce
Și cum a grăi voiŭ icircndrăzni Cum ertare icircmi voiŭ ceare
A nemăsuratelor meale greșale și a păcate-lor meale celor multe
Cu adevărat lucruri am lucrat mai presus de toată ertarea
Știi acealea care zic Macircntuitoriule Pre toa-tă firea o am covacircrșit
Preste fire lucruri am lucrat decacirct ceale ne-cuvacircntătoare mai rău mrsquoam arătat
1 Icircn manuscris alaccedilelparalthorn (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
17
Decacirct toate jivinele ceale din mare și decacirct toate dobitoacele ceale de pre pămacircnt
Și decacirct ceale tacircracirctoare și decacirct hiiarăle mai rău mrsquoam făcut cu adevărat
Călcacircnd poruncile tale mai mult decacirct firea celor necuvacircntătoare
Deci fiindcă trupul mi l-am spurcat și su-fletul mi l-am icircntinat
Cum mă voiŭ arăta ţie Cum te voiŭ vedea pre tine cum cu totul voiŭ icircndrăzni să stau
Icircnaintea feaţii tale eu mișelul Cum nu voiŭ fugi de a ta Slavă
Și de lumina cea fulgerătoare a Sfacircntului tău Duh
Și cum singur nu mă voiŭ duce cătră icircntu-nearec eu cela ce ale icircntunearecului
Lucruri am lucrat și cum de mulţimea Sfin-ţilor nu mă voiŭ despărţi
Cum voiŭ suferi glasul tău carele mă va tri-mite pre mine icircntru icircntunearec
Eu cela ce de aicea din lucruri icircmi duc cu mine osacircndirea mea
Icircnfioracircndu-mă tot cutremuracircndu-mă totCu frică și cu spaimă cuprins fiind strig ţieȘtiu Macircntuitoriule că altul ca mine nu au
greșit ţielt644gtNici au lucrat fapte pre care eu ticălo-
sul le-am lucratȘi pricinuitoriu de pierzare și altora mrsquoam
făcutCi aceasta iarăș știu aceasta iarăș nădăjdu-
esc Dumnezeul mieuCă nu mărimea greșalelor nu a păcatelor
mulţimeaNici a faptelor uracircciunea va covacircrși cacircndvaPre iubirea ta de oameni cea mare iar mai
vacircrtos pre cea mai presus de marePre cea mai presus de cuvacircnt mai presus și
de minte mila pre carea bogatPreste cei ce-ţ greșesc ţie și cu fierbinţeală
să pocăesc o verși
Și icirci curăţești și-i strălucești și ai luminii părtași icirci faci
Cuminecături ai Dumnezeirii tale lucracircn-du-i cu icircndestulare
Și streină minune și icircngerilor și minţilor oamenilor
Vorbești cu dacircnșii de multe ori ca cu niște priiateni ai tăi adevăraţi
O bunătate nemărginită O dragoste ne-tacirclcuită
Pentru aceasta și caz și cu fierbinţeală strig cătră tine
Precum pre curvariul ai priimit și pre curva carea au venit la tine
Așa pre mine mă priimeaște icircndurate care-le din suflet mă pocăesc
Și picăturile lacrămilor meale care ca niște izvoară de-a pururea izvorăsc
Socotindu-le Hristoase al mieu spală icircntru dacircnsele ale sufletului mieu
Spală și ale trupului mieu icircntinăciunile și macircnjiturile patimilor
Spală și pre inima mea de toată răotateaCă aceasta iaste rădăcina și izvorul păcatuluiRăotatea a sămănătoriului celui rău iaste
sămacircnţaȘi unde iaste și odrăsleaște aceasta și la
icircnălţime să sueAcolograve și răsare preamulte lt644vgtodrasle de
răotate și de nebunătatePre rădăcinile aceștiia dintru adacircnc zmul-
ge-le Hristoase al mieuȘi curăţeaște holdele sufletului mieu și ale
inimii mealeȘi răsădeaște icircntru dacircnsele pre frica ta Icircn-
durateȘi icircnvredniceaște-mă să se icircnrădăcineaze și
bine să odrăslească și să răsarăCa să crească la icircnălţime prin păzirea po-
runcilor taleȘi adăogacircndu-le icircn fieștecare ceas cu adăo-
girea lacrămilor
C U V Acirc N T U L
18
Adăogacircnd ape care izvorăsc și adăpacircndu-le dintru aceastea
Mai mult și creaște și la icircnălţime să rădicăȘi dupre asemănare creaște și smereniia icircm-
preună cu fricaIar smereniei toate patimile icirci dau locȘi icircmpreună cu dacircnsele și tabăra dracilor
srsquoau izgonitȘi toate faptele bune ca unii icircmpărătease
icircmprejurul aceștiiaCa niște străjari și priiatene să văd că icircm-
preună icirci urmeazăȘi ca niște slujnice Stăpacircnii Și aceastea de-
aca icircmpreună să vor adunaȘi să vor uni unele cu altele icircn mijlocul
acestora ca un pomLacircngă izvoarele apelor frica ta răsădindu-săIcircnfloreaște și cacircte puţin cacircte puţin icircmi ara-
tă mie floare streinăStreină am zis căci toată firea dupre neam
nașteȘi a tuturor pomilor și copacilor sămacircnţa
dupre neam iaste icircntru fieștecareleIar frica ta și floare de fire streină aratăȘi rod asemenea strein de aceaia și veneticCă frica iaste din fire plină de macirchniciune
și de lt645gticircntristareȘi pre cei ce o au căștigat pre aceasta icirci lu-
crează de-a purureaSă se macirchnească ca niște robi ca niște vre-
adnici de multe rane și bătăiCa unii ce așteaptă icircn fieștecare ceas tăiarea
cea a morţiiȘi ca unii ce văd adecă seacerea dar ceasul
secerișului nu icircl știuȘi ca unii ce nu au nădeajde nici deplin
adeverireDe ertarea cea desăvacircrșit ci să cutremură
de mărginireCi să icircnfiorează de sfacircrșit ca de o hotăracircre
cu icircndoială a judecăţii
Și poartă icircntru dacircnșii pre hotăracircrea judecă-ţii aceiia Dumnezeul mieu
Deci floarea carea o aduce și o icircnfloreaște iaste netacirclcuită dupre fealiu
Mai netacirclcuită dupre chip Că să veade că icircnfloreaște adecă
Dar să ascunde degrab care lucru nu iaste al firii
Dar nici dupre urmarea firii ci mai presus de fire
Căci pre toată firea o covacircrșaște și icircncă să arată frumoasă
Floare mai presus de tot cuvacircntul și cătră privirea aceiia
Icircmi răpeaște pre toată mintea mea și nimic nu o lasă să pomenească
Dintru acelea pre care știe frica să le dea ci uitare de toate aceastea
Icircmi lucrează mie atuncea și reapede și de-grab dela mine zboară
Și pomul fricii iarăș iaste fără de floareȘi mă scacircrbesc și suspin și cătră tine cu fier-
binţeală strigȘi floarea iarăș o văz icircn ramurile pomuluiȘi pre ochiŭ o Hristoase al mieu numai că-
tră floare avacircndu-lNu văz atuncea pomul ci mai adeaseori
floareaIcircnflorind și cătră aceaia tot pre mine cu
dorirea trăgacircndu-măIcircntru rodul dragostei icircnceteazălt645vgtȘi rodul acesta iarășNu sufere de pomul fricii să se poarte și să
se ţieCi mai vacircrtos cacircnd deplin să va coace atun-
cea singurFără de pom să veade Că frică icircntru dra-
gosteNu să află nicidecum nici iarăș fără de frică
dragosteaIcircn suflet să rodeaște Cu adevărat minune
mai presus de cuvacircnt
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
19
Și mai presus de toată chitirea Că pomul cu osteneală icircnfloreaște și rod aduce și rodul lui iarăș
Pre pomul icircl dezrădăcinează și rămacircne ro-dul singur
Cum iaste rodul fără de pom nicidecum a-ţ povesti nu pociŭ
Cu toate aceastea rămacircne cu toate aceastea iaste dragostea fără de frica
Ceaia ce o naște pre dacircnsa Deci dragostea iaste
Cu adevărat toată veseliia și de toată bucu-riia și dulceaţa
Umple pre cel1 ce o are și din lume icircntru simţire
Pre acesta afară icircl scoate care lucru nu-l poate frica
Să-l lucreaze nicidecum Că icircnlăuntru celor văzute
Și icircnlăuntru celor simţite fiind cum oare va putea pre cela ce o are
Departe de aceastea să-l arunce și icircntru simţire să-l icircmpreuneaze
Tot cu ceale nevăzute Cu adevărat nicide-cum nu va putea
Iar floarea și rodul pre carele frica icircl nașteAfară de lume sacircnt care și acum a-l răpi să
obicinuiașteȘi pre suflet icircmpreună cu acesta să-l rădice
și din lume afară să-l arunceCum spune-mi mie afară de lume dragos-
tea pre aceastea le aruncăAș fi voit arătat să știu Că netacirclcuit iaste
precum am zis lucrul acestaCu toate aceastea ia aminte și voiŭ zice
Duh Dumnezeesc iaste dragostealt646gtAceasta o zicea aceia2 cacircnd li să arăta
Stăpacircnul
1 Icircn manuscris ccedilhl (ned)2 Adecă Luca și Cleopa
Icircnsă lumina dupre cum zic ei e cu totul atacirct-lucrătoare3 și luminează
Cu toate aceastea nu iaste din lume nici vreun lucru al lumii nicidecum
Nici vreo zidire că nezidită iaste și de toa-te zidirile afară
Nezidită icircn mijlocul celor zidite Icircnţeleage ceale ce icircţ zic ţie fiiule
Că iaste și să află despărţită și ceaia ce iaste nezidită niciodată
Zidire a să face nu priimeaște afară deaca ar fi voit și aceasta
Cu putinţă icirci iaste eiĭ să se facă Că și srsquoau făcut Cuvacircntul
Prin a Duhului lucrarea și prin a Tatălui buna-voinţă
Om neschimbat tot Dumnezeu fiind din fire nezidit
Srsquoau făcut zidit cu nepovestire și luarea icircn-dumnezeindu-o
Mi-au arătat mie icircndoită minune icircn doaoă lucrări
Și icircn doaă voiri așijderea văzut și nevăzutŢinut și neţinut Și arătacircndu-să ca o zidireIcircn mijlocul tuturor zidirilor dar nu fiind ca
o zidirePrecum li să părea nu li să făcea arătat icircnsă
nici cu totul era nearătatCi icircn mijlocul tuturor zidirilor celor simţi-
te fiind CuvacircntulSă veade unit cu luarea ca o zidireȘi luacircnd pre zidire și ascunzindu-o ori su-
indu-oLa icircnălţimea la Slava sa mai presus de cu-
vacircntSă ascundea icircndată4 Că Ziditoriul tuturor
3 Greșală icircn manuscris Icircn textul originar bdquoatot-lucrătoareldquo (gr παντουργὸν) (ned)
4 Icircn ediţia Zagoreos (Veneţia 1790) după care srsquoa tradus textul de faţă lipsesc trei stihuri din tex-tul grecesc pe care le traducem acigrave după Sources Chreacutetiennes bdquoIar aceia ziceau că Stăpacircnul nu se mai arată aceasta icircnsă negreșit numai către eildquo (ned)
C U V Acirc N T U L
20
Fiind adecă nedespărţit și nedepărtat de toate dar ca un Dumnezeu pre toate icircm-plinindu-le
Cum ar fi fost cu putinţă icircntrrsquoalt fealiu să se ascunză Vei muta din loc
Pre Stăpacircnul și cătră alt lt646vgtloc vei da că srsquoau dus
Și dela ochii Sfinţilor Apostoli cum că srsquoau ascuns
Să nu fie să nu cazi din neștiinţă icircntru o hulă ca aceasta
Icircnsă tu ascultă de voești pre lucrările dra-gostei
Și te vei icircnvăţa cum iaste mai mare decacirct toate faptele bune dragostea
Decacirct care toate Auzi pre Apostolul stri-gacircnd
Decacirct a grăi cu limbile icircngerilor și ale tutu-ror oamenilor
Decacirct a avea toată credinţa cacirct să mute și munţii
Decacirct a ști toată cunoștinţa și adacircncul tai-nelor
Decacirct a răsipi toată bogăţia și sărac pre si-neș a să face
Decacirct și pre icircnsăș trupul spre ardere pentru Hristos a-l da
Mai mare iaste dragostea și cu atacircta mai mare iaste
Că fără de aceasta aceastea ori una ori și toate
Nici un folos celui ce le-au căștigat nicide-cum nu-i iaste
Deci cela ce și de dragoste și de toate ceale zise
Iaste lipsit spune-mi mie unde să va arăta ce va face
Cum credincios celor ce icircl icircntreabă va icircn-drăzni să se numească pre sineș
Pentru aceasta a lua aminte să cuvine celui ce zice pentru dragoste
Șez eu icircn chilie noaptea sau și zioa
Iaste icircmpreună cu mine nevăzută și necu-noscută dragostea
Carea și afară de toate zidirile iaste și iaste iarăș și icircmpreună cu toate
Ea iaste foc iaste și rază să face și nor al luminii
Soare să săvacircrșaște Icircnsă ca focul pre sufle-tul mieu icircl icircnfierbintează
Și pre inima mea o arde și cătră dorire o deșteaptă
Și cătră dragostea Ziditoriului lt647gtși din destul icircnfocacircndu-mă
Și la suflet de tot arzindu-mă și o rază de lumină purtătoare
Zboară icircmprejurul mieu toată strălucitoa-re slobozindu-ș
Icircn sufletul mieu razele sale și pre mintea mea strălucindu-o
Și cătră icircnălţimea privirii icircndemacircnatecă o arată
Văzătoare lucracircndu-o Aceasta era ceaia ce mai nainte o am zis
Că iaste floarea fricii Și văzindu-i eu stră-lucirea
Și umplacircndu-mă de bucurie negrăită nu mrsquoam bucurat căci o am văzut
Ci ea de Dumnezeiasca bucurie după ce mrsquoau bucurat srsquoau dus
Și pre mintea mea icircmpreună o au răpit și simţirea și pre toată
Pofta lumească și au alergat mintea mea icircn urmă-i
Și căuta cu dorire să ajungă și să prinză pre strălucirea ceaia ce i srsquoau arătat
Ci nu o au aflat zidirea nici au putut să se facă
Cu totul de zidire afară ca să prinză stră-lucirea
A celui nezidit și necuprins Icircnsă icircncungiu-ra pre toate
Și să măestriiagrave și să sacircrguia să o vază cerca aerul
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
21
Ceriurile le cutreera icircncungiura adacircncurileȘi margenile lumii și căuta precum i să pă-
reaCi nimic icircntru aceastea toate nu afla căci
zidite sacircnt toateȘi mă tacircnguiam și placircngeam și la mărun-
tae mă ardeamȘi ca un eșit din minte icircntru uimire
făcacircndltu-mgtă așa petreceamDeci au venit precum au voit și ca un chip
de norLuminos căzind și slobozindu-să preste ca-
pul mieuSă vedea șăzacircnd și a striga mă făcea și mă
icircndemnalt647vgtIcircnspăimacircntat făcacircndu-mă Icircnsă iarăș
dela mine zburacircndMrsquoau lăsat singur și căutacircndu-o eu cu oste-
neală și cu durearePre aceasta toată fără de veaste și degrab ia-
răș icircntru mine cu cunoștinţă srsquoau aflatȘi icircn mijlocul inimii meale ca un luminăto-
riu ca un discos cu adevăratAl Soarelui srsquoau văzut Și așa arătacircndu-săȘi cu cunoștinţă dovedindu-să ceatele dra-
cilor le-au surpatAu izgonit teamerea și pre inimă o au făcut
viteazăDe simţirea lumii au dezgolit pre mintea
meaȘi icircn veșmacircntul simţirii ceii gacircndite mrsquoau
icircmbrăcatȘi de ceale văzute mrsquoau răzleţit pre mine și
cu ceale nevăzute mrsquoau icircmpreunatȘi a vedea pre cel nezidit și a mă bucura
mi-au dăruit mieCăci de toate ceale zidite și văzute și care
degrabȘi icircn scurtă vreame să strică mrsquoam răzleţit și
cu cel nezidit mrsquoam unitCu cel nestricăcios cu cel fără de icircnceput
cu cel tuturor nevăzut
Că aceasta iaste dragostea Ia să alergăm o credincioșilor cu icircntindere
Ia să ne sacircrguim cu dureare o tracircndavilor ia să ne deșteptăm o lenevoșilor
Ca căștigători ai dragostei și părtași ai aceș-tiia mai vacircrtos
Să ne facem și așa să ne mutăm dintru ceas-te de aicea
Ca icircmpreună cu dacircnsa icircnaintea Ziditoriu-lui și Stăpacircnului să stăm
Afară de toate ceale văzute făcacircndu-ne icircm-preună cu dacircnsa
Iar deaca nu apoi icircntru ceale văzute și icircntru zidiri ca cei ce sintem
Zidire vom rămacircnea și icircn foc lt648gtși icircn tartarȘi icircntru icircnfricoșatele munci fără de aceasta
aflacircndu-neFără de dragoste zic Și deaca și iaste cu pu-
tinţă să ne macircntuimFără de aceasta o Hristoase al mieu cum
va fi cu putinţă acest lucru cu adevăratNicidecum cu adevărat nicidecum Că de
lumină deaca ne vom răzliţiCum de icircntunearec vom scăpa De bucurie
deaca ne vom lipsiCum de scacircrbă ne vom izbăvi Afară de că-
mară deaca ne vom aflaCum va fi cu putinţă cu adevărat icircnlăuntru
cu cei de acolograve icircmpreună să ne veselimDeaca din icircmpărăţie vom cădea zic adecă
dela vedearea ta MacircntuitoriuleCare altă macircntuire și carea altă macircngăiareSau icircn care alt loc vom putea să ne aflămCu adevărat nicăiri nicidecum măcar de
să și pare oarecărora fără de minteCă nebun și fără de minte e cela ce zice
aceasta Dar poate răspunzindVa zice cineva aceastea cu nepriceapere
Cum afară de icircmpărăţieȘi cum și afară de cămară și de ceata drepţilorAlt loc de macircntuire sau de odihnă nu va fi
C U V Acirc N T U L
22
Nebune icircţ va răspunde dragostea nu auzi că Adam
Strămoșul tău icircn raiu o poruncăCălcacircndu-o srsquoau dezgolit de Dumnezeias-
ca Slavă și EvaIcircmpreună cu dacircnsul din raiu srsquoau surgunit
icircndatăCare lucru pre moarte cu ticăloșie o au năs-
cut icircndatăȘi icircn locul desfătării au luat viiaţă plină de
sudoriȘi a trăi și a muri dela dacircnsul cu dreptate
pre hotăracircre luacircndu-oAșa icircnţeleagi-mi mie și atuncea cacircnd să va
face judecataCă cela ce să va afla de Dumnezeiasca slavă
ca Adam acelalt648vgtCu adevărat dezgolit1 fiindcă cea
icircntacirciŭ decacirct toate faptele buneȘi Icircmpărăteasă și Doamnă iaste cu adevă-
rat dragosteaȘi cap al tuturor iaste și haină și slavăȘi trupul fără de cap și mort și fără de su-
flare iasteȘi trupul fără de haină fiind cum nu va fi golCă faptele bune fără de dragoste deșarte și
nefolositoare sintȘi gol de Dumnezeiasca Slavă e cela ce nu
are pre dragosteDe ar avea cineva pre toate faptele bune
dezgolit stăȘi pre goliciune nesuferindu-o a să ascun-
de mai vacircrtos voiașteCă cela ce are rușine are și osacircndăȘi bdquoNu te știu pre tinerdquo va auzi dela Judecă-
toriul tuturorAu venit pre pămacircnt Ziditoriul au luat Su-
flet și trup
1 Din ediţia Zagoreos lipsesc șapte stihuri pe care le traducem acigrave bdquoafară din rai ba icircncă și din Icircm-părăţie și din cămara de nuntă cea cerească se va scoate degrab Măcar de nu ar avea păcat icircnsă lip-sit de fapte bune se va afla dezgolit stăldquo (ned)
Și au dat Dumnezeesc Duh care iaste dra-gostea
Deci deaca voești și deaca poftești să iai pre Dumnezeescul Duh
Creade lui Dumnezeu desăvacircrșit leapădă-te de sineţ așijderea
Pre umere fără de icircndoială rădică-ţ Crucea și să iai
Moarte cu voirea și cu punerea fiiule ca părtaș să te faci
Al vieţii ceii fără de moarte Să nu te rătă-cească pre tine amăgitorii
Cu mincinoasele cuvacircntări ale lor cum că după moarte iau
Viiaţa cei ce să săvacircrșesc ca nu plecacircndu-te lor să te căești
Și de viiaţă să nu te icircmpărtășești Ascultă cuvintele lui Dumnezeu
Ascultă pre ale Apostolilor ascultă pre ale Daacutescalilor
Celor din besearică ce Hristos strigă icircn tot ceasul
Racircuri din pacircntecele celor ce icircntru mine credVor curge de izvorul cel lt649gtDumneze-
esc al apei ceii de-a pururea viiCe pre apa aceasta zicacircndu-o fără numai
pre darul DuhuluiȘi pre cei curaţi cu inima icirci fericeaște zi-
cacircnd cum că aceșteaVor vedea aicea pre Dumnezeu Și Aposto-
lii toţiȘi Daacutescalii strigă de aicea și pre DuhulȘi pre icircnsuș Hristos să-l luăm deaca voim să
ne macircntuimAscultă glasurile Stăpacircnului ascultă cuvin-
tele CuvacircntuluiCum icircţ arată pre icircmpărăţiia Ceriurilor că o
dobacircndescDe aicea oamenii Asemănatu-srsquoau zicacircnd
aceastaMărgăritariului celui de mult preţ
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
23
Iar Mărgăritariu auzind oare ce socotești piiatră icircl zici că iaste acesta
Sau cum că să ţine măcar cacirct de puţin Sau cum că să veade măcar orișicacirct
Departe de o hulă ca aceasta că gacircndit iasteȘi deaca neguţitoriul l-au aflat pre dacircnsul
cum l-au aflat acum spune-miDeaca neţinut iaste și neprins sau nevăzutApoi unde l-au aflat pre acesta cum l-au vă-
zut icircnvaţă-măȘi cum pre toate vacircnzindu-le l-au cumpă-
rat pre acelaPre acela pre care nu l-au aflat pre acela pre
care nu l-au văzut pre acela pre care nu icircn macircini l-au căștigat
Dar icircncă nici icircn sacircn nu l-au luat ci numai cu singură credinţa cu adevărat
Și cu nădeajdea ca cum l-ar avea să va afla așa mă vei icircnvăţa
Dar nu au zis Stăpacircnul așa precum tu so-cotești
Nici cu nădeajde ca să-l afle nici cu nădeaj-de ca să-l dobacircndească au zis
Să-ș vacircnze averile Ce vă amăgiţi pentru ce pre deșarte
lt649vgtNădejdi vă răzimaţi1 Și pre sineţ te arăţi și te vădești
Că nu voești să-l cauţi că nu voești să-l afliCă nu voești să-ţ vinzi averile și să iaiIcircmpărăţiia Ceriurilor carea icircnlăuntrul tău
deaca vei voigraveStăpacircnul au zis că iaste Dar poate sărac eștiȘi nu ai aur nici averi nici bogăţieȘi auzind cum că prin vacircnzarea tuturor ave-
rilor
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsește un pasaj de 10 stihuri pe care le traducem acigrave bdquoPentru ce de a voastră pierzare și a altora cruntă osacircndire vinovaţi cu deadinsul a vă face voiţi prin deșarte amăgiri Ci el icircntacirciu să-ţi afli mărgăritarul te icircndeamnă și ne-preţuit văzacircndu-l că este să vinzi toate ale tale și să-l cumperi Tu icircnsă zici lsquoicircn nădejdersquoldquo (ned)
Mărgăritariul cel nepreţuit să cumpără ca să zici
Cum că Oare cum neavacircnd eu avuţie voiŭ putea
Să căștig Dumnezeescul acesta și frumosul Mărgăritariu
Deci pentru aceasta te rog pre tine să as-culţi cu priceapere
Deaca pre toată lumea și pre ceale din lume le-ai avea
Și răsipindu-le le-ai icircmpărţi la sirimani și la văduve pre acestea
Și la săracii cei lipsiţi și icircnsuţ sărac te vei face
Dar ca cum deopotrivă vreadnic cu totul preţ vei socoti
Că ai plătit zicacircnd bdquoDaţi-mi mie Mărgă-ritariul
Că am dat pre toate ale mealerdquo icircndată aceasta vei auzi
Pre Stăpacircnul zicacircndu-ţi ţie Care zici toate ale tale
Tu gol din pacircntecele maicii tale ai eșitȘi gol icircn mormacircnt negreșit iarăș vei icircntraDar ale tale care zici că sacircnt nebune tot nu
simţiȘi nu vei lua mărgăritariul nici vei lua icircm-
părăţiiaCi deaca toate averile tale cu totul le vei răsipiDeaca sărac foarte vei fi și vei veni zicacircnd așaVezi Macircntuitoriule inima și sufletul mieu
zdrobitȘi cumplit muncindu-să și foarte arzindu-săVezi-mă Stăpacircne că sacircnt gol vezi-mă că
sacircnt lipsit și scăpătatDe toată fapta bună strein și neavacircnd ce
să-ţ dauSpre răscumpărarea ta Cuvinte lt650gtși mi-
luiaște-mă unuleNepomenitoriule de rău Dumnezeul mieu
Că ce lucru vreadnic voiŭ afla
C U V Acirc N T U L
24
Icircn lume o Dumnezeul mieu pre carele icircl voiŭ da spre cumpărarea ta
Celui ce ai făcut pre toate Că ce au dat și curva
Și ce tălhariul au dăruit Iar curvariul Hristoase al mieu
Care bogăţie ţe-au adus ţie Pre aceastea grăiaște-le și vei auzi
Așa mi-au adus mie daruri așa mi-au adus mie bogăţie
Dacircnd ei acealea care au avut au luat Măr-găritariul
Cel decacirct toată lumea mai bun și mai scump Pre aceastea și tu de voești
Ado-le mie și vei lua negreșit Cu aceastea vino și tu la mine
Și icircndată icircţi voiŭ arăta ţie pre Mărgăritariul acela
Carele l-au luat aceia și te vei bucura și pre icircnsuș sufletul deaca icircl vei da
Nimic vreadnic nu vei socoti nimic vread-nic nu vei gacircndi
Că cu totul ai plătit Că Eu deaca vei veniPrecum curva la mine au venit cu adevărat
am stăpacircnireCu adevărat am Mărgăritariu pre carii toa-
tă lumea de-i va luaȘi icircmpreună cu lumea aceasta alte zeciuri
de mii de alte lumiNu va lipsi nici un singur Mărgăritariu din
vistieriile mealeȘi-ţ voiŭ da ţie și darul precum și acelora
le-am datAceastea Dumnezeu icircţ va zice ţie și te va
icircnvăţa cum au venitTacirclhariul și cum curva cei cacircntaţi și vestiţi
icircn lumeȘi cum curvariul icircndată ce srsquoau icircntors au
fost priimitȘi tacirclhariul cu credinţa srsquoau macircntuit cela ce
multe reale au făcut
Și cu dreptate Că singur cacircnd toţi de mine srsquoau lepădat
Și cacircnd toţi srsquoau smintit spacircnzurat văzin-du-mă pre lemn
Acela Dumnezeu și Icircmpărat mrsquoau lt650vgtmărturisit
Și cum că eu sacircnt nemuritoriu din inimă striga
Pentru aceasta și mai nainte decacirct toţi au luat Icircmpărăţiia
Dar pre dorirea curvei oare care cuvacircnt o va arăta
Pre carea o purta aceaia icircntru inima eiĭ cacircnd au venit
Ca la un Dumnezeu la mine și ca la un Stă-pacircn al celor văzute și al celor nevăzute
Și au adus bogat precum nrsquoau adus nime-nea din cei pănă atuncea
Pre carea văzindu-o o am priimit și pre do-rire nu i-o am luat
Ci pre Mărgăritariu dacircndu-i-l eiĭ i-am lăsat și dorirea
Mai vacircrtos icircncă i-o am și mai aprins și icircntru văpae mare i-o am rădicat
Și o am slobozit pre dacircnsa decacirct fecioarele fiind mai cinstită
Că degrab pre toată leagea ca pre un zidiŭ trecacircndu-o
Sau ca pre o scară preste toate faptele bune preaicircnălţindu-să și rădicacircndu-să
Au ajuns la sfacircrșitul legii carea iaste dra-gostea
Și srsquoau dus pacircnă la sfacircrșit nerănită pre aceas-ta păzindu-o
Iar curvariul așijderea din inimă icircntorcacircn-du-să
Srsquoau pocăit cu adevărat și fiiu al mieu fiind mai nainte
Nu au venit ca un fiiu al mieu ci cerea dela mine să se facă
Ca unul din năimiţii miei și nu cu gura numai
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
25
Ci și cu sufletul grăia și cu lucrurile arătaPre acealea care le zicea cu cuvintele Sme-
renia acestuia pre mineMrsquoau tras spre milostivire și l-am icircmbogă-
ţit icircndatăȘi l-am proslăvit icircndegrab că-l vedeam că
din totSufletul să apropie la mine Căci icircnapoi ni-
cidecumPrecum fac aceasta cei mulţi nu șrsquoau icircntors
cugeteleDeci așa deaca fieștecarele va veni și va că-
dea la mine lt651gtcu adevărat ndash Să auză toată zidirea ndash icircl voiŭ priimi pre
dacircnsul icircndatăIar carele cu vicleșug voiaște să ia darul mieuȘi cu făţărie să va apropiia ori răutate icircnlă-
untru avacircndOri bizuindu-să lucrurilor sale biruit fiind
de trufieOri de zavistie nicidecum nu are cu mine
Hristosul parteAceastea ţie Dumnezeu și tuturor prin noi
vi le strigă icircn tot ceasulIar deaca voești și dela alţii să-ţi arăt ţie lu-
minat cum căAicea să cade pre Icircmpărăţiia Ceriurilor să o
iai tu toatăDeaca icircntru aceasta voești a icircntra tu și după
sfacircrșitAuzi pre Dumnezeu carele iarăș icircn pilde
grăiaște ţieCui oare voiŭ asemăna Icircmpărăţiia CeriurilorAseamenea iaste ia aminte grăuntelui de
muștariuPre carele luacircndu-l vreunul din oameni
l-au aruncat icircn grădina saȘi au răsărit și copaciu cu adevărat srsquoau fă-
cut mareDeci zi tu cela ce auzi carele iaste grăun-
tele acesta
Ce socotești că iaste acesta Zi cu icircndrăz-neală
Iar deaca nu apoi eu icircţ zic ţie și adevărul icircţ voiŭ spune
Negreșit Icircmpărăţiia Ceriurilor ţe-au zis ţie că iaste grăuntele
Iar grăuntele acesta iaste darul Dumneze-escului Duh
Iar grădina iaste inima a fieștecăruia din oameni
Unde cela ce ia pre Duhul icircl aruncă icircnlăun-trul eiĭ și-l ascunde
Icircn coastele măruntaelor cacirct nimenea să-l vază pre dacircnsul
Și-l păzeaște pre el cu toată cu denadinsi-rea ca să răsae
Ca să se facă copaciu și la Ceriuri să se sueDeci deaca zici că nu aicea ci după sfacircrșit toţiCei ce fierbinte o icircndrăgesc vor lua Icircmpă-
răţiiaRăstorni cuvintele Macircntuitoriului și Dum-
nezeului nostrult651vgtCă deaca nu vei lua grăuntele mușta-
riului carele l-au zisDeaca nu-l vei pune icircn grădina ta rămacirci cu
totul fără de sămacircnţăIar deaca și sămacircnţa o ai lua și vei icircneca-o
sau vei icircmpresura-o cu spiniOri icircl vei da icircn jaf paserilor și vor răpi gră-
unteleOri neadăpată vei lăsa grădina ta prin le-
nevireȘi nu va răsări sămacircnţa ta nu va odrăsli nu
va rodiCe folos din sămacircnţă icircţ va fi ţie spune-miȘi cacircnd altădată deaca nu aicea vei lua să-
macircnţaVei zice mie că după moarte ci greșești din
cuviinţăIcircn care grădină atuncea icircl vei ascunde pre
acesta te icircntreb pre tineȘi prin care lucrări icircl vei griji ca să răsae
C U V Acirc N T U L
26
Cu adevărat cu totul ești plin de rătăcire amăgită o frate
Că vreamea aceasta iaste a lucrurilor iar ceaia ce va să fie a cununilor
Aicea ia arvonele ţe-au zis ţie StăpacircnulAicea priimeaște peceatea de aicea CandelaSufletului tău aprinde-o mai nainte de a
icircntuneca mai nainte de a să icircncuiaUșile lucrării deaca icircnţelept voești să fiiAicea ţie și gracircu icircţi sacircnt și ca un grăunte de
muștariuAicea mă fac ţie și mărgăritariu și mă cum-
părAicea mă fac ţie aluat și dospesc frămacircn-
tătura taAicea ca niște apă icircţ sacircnt ţie mă fac și foc
care icircndulceașteAicea și haină ţie și hrană și băutura toatăDeaca voești mă fac ţie Stăpacircnul icircţ zice ţie
aceasteaDeci deaca așa din ceale de aicea și icircntrrsquoacest
fealiu mă vei cunoașteMă vei avea și acolograve negrăit toate făcacircndu-
mă ţieIar deaca te vei duce neștiind lucrările da-
rului mieult652gtAcolograve numai judecătoriu pre mine ne-
milostiv mă vei aflaCi o Hristoase al mieu și Dumnezeul
mieu să nu mă osacircndești atunceaNici supt osacircndă să supui pre cela ce ţe-au
greșit ţie multCi priimeaște-mă pre mine ca pre unul din
cei mai de pre urmă năimiţi ai tăiȘi icircnvredniceaște-mă de aicea să-ţ slujesc și
să plac ţie Macircntuitoriul mieuȘi să iau pre Dumnezeescul tău Duh arvo-
nă a IcircmpărăţieiȘi acolograve să mă icircndulcesc de cămara Slavei
taleȘi să te văz pre tine Dumnezeul mieu icircn
veacii veacilor Amin
AL ACELUIAȘICum că icircntru cei ce au păzit sfacircn-tul botez curat rămacircne Duhul cel Sfacircnt Iar dela cei ce l-au icircntinat pre
dacircnsul să depărteazăCuvacircntul al treilea
Tu mă cunoști o Hristoase că al toatei fă-rădelegi sacircnt
Lucrătoriu icircncă și a tot fealiul de răutăţi vas cu adevărat
Care lucru icircl știu negreșit și eu și sacircnt plin de rușine
Și de icircnfruntare și de necaz și chinuire mă ţine pre mine
Și dureare nesuferită stăpacircneaște pre inima mea
Icircnsă lumina feaţii tale strălucindu-mi mie cu taină
Pre gacircndurile meale le-au gonit mi-au luat durearea
Și bucurie icircn loc au adus icircn smeritul mieu suflet
Deci voesc să mă necăjesc Hristoase și ne-cazul nu să lipeaște de mine
Și mă necăjesc ca nu pentru aceasta mai vacircrtos să pier
Și de bucuriia să mă lipsesc ticălosul ceaia ce va să fie
Ci tu Stăpacircne de aceasta niciodată să nu mă lipsești
lt652vgtNici acum nici icircn veacul cel ce va să fie Icircmpărate al mieu
Că bucurie icircmi iaste mie vedearea feaţii taleCă nu numai tot bunul ești Dumnezeul
mieuCi și celor ce te văd tot bunul le dărueștiDe icircmpărtășire și de cuminecare umpli pre
aceia pre carii tu icirci veziNu numai icircn veacul ce va să fie ndash vai de cei
ce zic aceasta ndash
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
27
Ci și acum icircn trup fiind pre cei vreadnici de tine
Adecă pre cei ce să curăţesc pre sineș prin pocăinţă
Icirci vezi și a te vedea pre tine și acelora le daiNicidecum cu nălucire sau cu gacircndirea
minţiiIcircncă nici cu supţirea pomenire precum
unii iarăș socotescCi cu adevărul Dumnezeescului lucru și al
icircnfricoșatei fapteSpre icircmplinirea cu adevărat a Dumnezeeș-
tii iconomiiCă atuncea unire a celor despărţite faciTu Dumnezeule cela ce ești macircntuirea tu-
turor păcătoșilorCă cei ce botezul tău l-au luat din pruncieȘi dupre vredniciia acestuia nrsquoau trăit icircn viiaţăVor avea osacircndă mai multă decacirct cei nebo-
tezaţiPrecum ai zis fiindcă au ocăracirct haina ta cea
sfacircntăȘi acest lucru Macircntuitoriule icircntemeiat și
adevărat cunoscacircndu-lLe-ai dat pocăinţă spre de-a doao oară cu-
răţireȘi hotar al aceștiia ai pus pre darul DuhuluiPre care icircn vreamea botezului icircntacirciŭ l-am
luatCă nu numai prin apă ai zis că iaste darulCi mai vacircrtos și prin Duhul cu chiemarea
TroiţiiDeci de vreame că ne-am botezat prunci și
nu am simţitCa unii ce eram nedesăvacircrșiţi și nu deplin
am priimit darulPre dezlegarea icircntacircei călcări de poruncă lu-
acircndu-oȘi pentru icircnsuș acest lucru lt653gtprecum
mi să pare și a să săvacircrșiAi poruncit o Stăpacircne și ai racircnduit baia
aceasta Dumnezeiasca
Prin carea cei ce să botează icircn lăuntrul vieiIcircntră izbăviţi de icircntunearec și de iadȘi de moarte și de stricăciune cu totul să
slobozescViia raiul să icircnţeleage de mine și iasteDintru care am căzut iarăș chiemacircndu-ne
icircnapoiȘi precum era atuncea Adam mai nainte de
păcatAșa să fac și toţi cei ce icircntru cunoștinţă srsquoau
botezatAfară de cei ce nu au luat simţire gacircndită
cu nesimţirePre carea Duhul venind cu lucrarea sa o faceAseamenea și a lucra poruncile toţi noiCa Adam am luat și a le păzi așijdereaPrin Duhul care sacircnt Duhovnicească și
Dumnezeiască leageCare leage cu trupul trupeaște să săvacircrșaște
prin faptăCă icircndoit fiind omul de icircndoită leage are
trebuinţăCă deaca să va lenevi și din bunătate cadeCă sufletul singur a lucra bunătăţile nu
poateȘi trupul lucracircnd lucruri fără de Dumne-
zeiască cunoștinţăCa un bou ce să osteneaște sau ca un do-
bitoc purtătoriu de povară să socoteașteDeltcigt cei ce icircn viia ta adecă icircn raiuPrin botezul tău srsquoau chiemat icircnapoi icircmpre-
unăȘi cu totul fără de păcat sau și SfinţiţiDupă ce au icircntrat srsquoau făcut ca Adam cel
dintacirciuȘi apoi srsquoau lenevit de atacircta macircntuireȘi de atacircta negrăită purtarea ta de grijă
MacircntuitoriuleȘi au făcut lucruri mai reale decacirct AdamȘi au defăimat icircmpreună și iubirea ta de oa-
meniNesocotind că lucrul al icircnfricoșatei iconomii
C U V Acirc N T U L
28
Iaste baia botezului icircntru Dumnezeescul Duh
Oare precum socotesc cei mulţi lt653vgtdin oameni
Să vor slobozi să fie icircnlăuntru și să păcătu-iască
Și oare să vor lăsa Sfinţi iarăș cei ce srsquoau icircn-tinat
Și pre haina ta rău o au macircnjit Hristoase al mieu
Și a lăcui icircnlăuntru inimii lor ceii icircntinateTu cel curat cel Sfacircnt măcar cacirct de puţin
vei priimiNicidecum au zis Dumnezeu să nu-m fie
mie aceasta fiiuleCă știi că te-ai botezat și tu ci te-ai icircntinatȘi ca un prunc ai păcătuit ca un fără de
minte te-ai rătăcitȘi știi cacirct ai placircns și cacirct te-ai sfăracircmatȘi cum de toată lumea te-ai lepădat și de-
abiiaIcircnduplecacircndu-mă de rugăciunile lui Sime-
on Părintelui tăuDintru icircnceput numai cu mintea singură
icircntru simţire gacircndităDe glas te-am icircnvrednicit apoi și de razăȘi după aceasta strălucire srsquoau arătat ţie cu
iubire de oameniApoi nor mrsquoam făcut mic icircn chip de focCare deasupra pre capul tău au șăzutȘi numai pre singură vedearea chipului ţi-o
am dat ţieȘi prin icircnltsgtpăimacircntare lacrămi cu multă
umilinţăCare arde patima trupului și icircntunearecul
capuluiCacirct arzindu-să cu foc să se facă miros al
acestoraDe carne care dintru dacircnsul srsquoau făcut pre-
cum tu știiIar pre realele ceale după aceastea și stracircm-
torarea
Cacirctă atuncea o ai pătimit tu cu adevărat o ai uitat
Dar eu icircnsă o știu Dumnezeu fiind carele știu toate
Credinţa smereniia cea cătră Părintele tăuȘi lepădarea cea cu totul a voii taleCarea mărturisire icircnaintea mea și să soco-
teaște și iasteCă cela ce nu are voia sa negreșit moareȘi icircntru voia mea să află și viiază cu adevăratlt654gtȘi de-abiia așa cu adevărat tu și acela icircn
fieștecarea ziSilindu-mă cu lacrămile pre mine cel din
fire bunMai adeaseori am icircnceput a mă arăta ţie
precum știiȘi cacircte puţin pre sufletul tău curăţindu-l
prin pocăinţăȘi arzind materiile ceale icircnvistierite ale pa-
timilorNu trupești nu materiialnici ci nemateri-
ialnici spiniCa pre un nor icircntunecat ca pre o deasă ne-
gură și icircntunearecPrin post strălucindu-te tu adecă și prin os-
tenealeleAle priveghierii ale rugăciunii ale toatei
realii pătimiriȘi prin necurmate și fierbinţ lacrămi spă-
lacircndu-teȘi icircntru rugăciune icircntru hrană și mai vacircr-
tos icircntru băuturăȘi de-abiia vas icircncăpătoriu me-am lucratȘi nu numai icircncăpătoriu ci și curăţitDe foc icircnlăuntru și să rămacirci nears ia aminteDeci icircntrrsquoacest fealiu după ce te-am făcut
Lumina carea atunceaO ai văzut zburacircnd icircntru mine și icircncungiu-
racircndu-teAu icircntrat toată icircn lăuntru tău neapropiiată
fiind dupre fire
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
29
Și cu schimbarea cea bună strein te-au schimbat
Deci pre aceasta deaca nu cu toate lucrurile o vei griji
Ci vreun mic gacircnd icircn inimă vei priimiSau icircngreţoșare cătră cineva binecuvacircntată
sau nebinecuvacircntatăȘi icircncă și asupreală de vreun cuvacircnt sau de
vreun cuget răuDeaca nu te vei pocăi cu fierbinţeală și cu
lacrămiȘi deaca nu vei goni dela tine pre aceastea
prin pocăinţăIcircncă și pre toată reaoa pomenire a inimiiNu are fire să rămacirce căci Duh Dumneze-
esc iasteCare iaste icircmpreună cu mine și cu Tatăl ca
un deofiinţă cu mineCi pre taină de năprasnă zboarălt654vgtși ca
un Soare apuneȘi ascunzindu-să ca icircntru o clipeală de
ochiŭ nu să veadeDeci cum va fi icircn sufletul carele nicidecum
nu srsquoau curăţitȘi icircntru simţire a pocăinţii niciodată nu au
venitSau cum va suferi firea focului celui nesuferitSufletul cel plin de spinii patimilor și de
păcatFiinţă cu totul neicircncăpută cum o va icircncăpeaCum icircntunearec fiind el să va amesteca cu
lumina cea neapropiiatăȘi nu să va prăpădi de venirea de faţă a eiĭNu iaste fiiule nicidecum cu putinţă nici
icircntrrsquoun fealiu acest lucruCă eu de toate zidirile sacircnt despărţitȘi fiindcă mrsquoam făcut zidire eu Ziditoriul
tuturorCu trupul numai aseamenea am fost oame-
nilorSuflet luacircnd și minte1 aseamenea acestora
1 Icircn manuscris bdquominte aldquo (ned)
Că niciodată pre toţi oamenii atuncea Dumnezei
I-am făcut ci om mrsquoam făcut eu adecăIcircnsă prin credinţă și prin a poruncilor me-
ale păzireaIcircncă și prin botez și prin Dumnezeiasca
icircmpărtășireA icircnfricoșatelor meale taine tuturor viiaţă
dăruescIar viiaţă zicacircnd am arătat pre Duhul mieu
cel DumnezeescIcircnsă aceasta să o cunoască dupre cum au zis
PavelCei ce au pre Duhul mieu icircntru inimile lorIcircl au strălucind și strigacircnd cătră Tatăl
mieuȘi cătră mine zice printrrsquoicircnșii Avva Părin-
tele mieuCăci ca niște fii ai lui Dumnezeu srsquoau făcut
și cu icircndrăznealăCunoscacircndu-mă pre mine mă văd și Tată
mă numescZice icircncă și cătră fieștecarele din cei ce-l au
pre dacircnsul acum Icircntru dacircnșii prea cu adevărat O fiilor nu
vă teameţiIată eu precum vedeţi icircnlăuntru vostru
sacircntlt655gtȘi icircmpreună cu voi2 sacircnt și de stricăciu-
ne deodată și de moarteVă izbăvesc și vă arăt ai căruia fii și pri-
iateniPre voi iată vrsquoam făcut bucuraţi-vă icircntru
DomnulDeci acesta va fi o oamenilor semnul cel
adevăratCă srsquoau făcut fii ai lui Dumnezeu și moș-
tenitoriCă luacircnd ei au pre Duhul mieu cel Dum-
nezeescȘi de aicea să fac Creștini cu adevărat
2 Icircn manuscris vouuml (ned)
C U V Acirc N T U L
30
Cu adevărul și cu lucrul nu cu singur nu-mele numai
Aceastea credincioase și dorite icircţ sacircnt Hris-toase al mieu
Pre carii mai nainte i-ai cunoscut arătat le-ai și dat să se facă
De un chip cu chipul tău icircntru Duhul cel Dumnezeesc
Și cu totul sacircnt putincioase lor ca unora ce sacircnt chiemaţi
De tine la bucuriia cea negrăită icircn veaciIar celorlalţi tuturor să par că-s cu neputin-
ţă aceasteaCarii și prihănindu-le cu totul nu le credAmăgindu-se pre sineș la minte sau și so-
cotescSă se macircngacirce pre sineș eșiţii din minte
pentru deșarte nădejdiIcircnalt grăind ca niște frumoși grăitori cu cu-
vintele lor ceale icircnalteȘi cătră ceale plăcute lor aligoricindu-le pre
aceasteaCu totul defaimă icircnfricoșatele tale porunciCă pre tine a te căuta nu voesc că li să pare
că te au icircntru sineșIar deaca vor mărturisi că nu te au pre tine
Dumnezeul mieuAtuncea cu totul neprins te propoveduesc
pre tine tuturor Și cum că nimenea din oameni nu poate să
te vază pre tineNici iaste vreunul carele icirci scovacircrșaște pre
dacircnșii icircntru cunoștinţăCă ori tuturor oamenilor pre tine prins și
apropiiatlt655vgtOri neprins și neapropiiat cu totul te
vestesc pre tineDar icircnsă icircntru amacircndoao greșesc neicircnţele-
gacircndCeale Dumnezeești și omenești icircntunecaţi
fiind
Cărora dăruiaște-le lumina cunoștinţii dă-le macircna Dumnezeeștii frici
Dă-le să se scoale din groapa realii socoteliȘi icircntru simţire să vie că icircn groapă zacȘi icircntru icircntunearec șed Dumnezeiasca lu-
mină nevăzindu-o Care lucru icircl mărturisesc și ei care icircl și ade-
vereazăDar nu cred că sacircnt și acum carii te văd pre
tineCărora de nu le va străluci lumina ta și să
vază icircntru cunoștinţăCum vor creade desăvacircrșit că te arăţi celor
vreadniciȘi icircmpreună grăești și icircmpreună lăcuești
acum și icircn veaciCu dacircnșii ca cu niște robi1 ai tăi precum
ai zisCă tu al2 credincioșilor ești Dumnezeu dar
nu și al necredincioșilorPentru care cătră dacircnșii nicidecum nu cauţiCă celor ce să leapădă de tine și zic cum că
nu străluceașteLumina ta cea pururea vecuitoare icircn sufle-
tele SfinţilorCum faţa luminii tale li-o vei arăta Macircntu-
itoriul mieuNicidecum de nu vor căștiga credinţă mul-
tă precum ai zisȘi de nu pre leagea ta cea Dumnezeiască o
vor păzi cu oserdiePănă la moarte dacircndu-se pre sineș pentru
tineLa lucrarea cea adevărată a icircnţeleaptelor
poruncilor taleDeci aceasta iaste lesnirea cea macircntuitoare a
tuturor celor ce să macircntuesc Iar altă cale nu iaste precum ai zis o Dumnezeul mieu
1 Icircn manuscris este tăiat cuvacircntul bdquopriiatenildquo și deasupra este scris cuvacircntul bdquorobildquo Gr bdquoὡς ϕίλοις ὡς πιστὸς δούλοις σουldquo (ned)
2 Icircn manuscris aI (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
31
Dă-le milă dă-le milă celor ce să roagă ţie1 Macircntuitoriule acum și de-a pururea și icircn veacii veacilor amin
lt656gt
AL ACELUIAȘCărora să arată Dumnezeu și carii icircntru deprinderea bunului să fac
prin lucrarea poruncilor Cuvacircntul 4
Cum vezi ascuns fiind cum privești pre toate
Cum nu te vezi de noi dar pre noi ne vezi pre toţi
Icircnsă nu pre toţi pre carii icirci vezi icirci și cunoști Dumnezeul mieu
Ci numai pre singuri cei ce te iubesc pre tine iubindu-i icirci cunoști
Și mai ales pre sineţi te arăţi lorSoare ascuns fiind despre toată firea ome-
neascăRăsai icircntru ai tăi ca să te vezi de aceiaȘi răsar icircntru tine cei mai nainte icircntunecaţiCurvarii preacurvarii desfracircnaţii păcăto-
șii vameșiiPocăindu-se să fac fii ai luminii tale ceii
DumnezeeștiIar Lumina lumină cu adevărat naște deci
lumină și ei să facFii ai lui Dumnezeu precum e scris și
Dumnezei dupre dar2
Cacircţi de lumea cea deșartă să vor lepăda și amăgitoare
Cacircţi pre părinţi și pre fraţi icirci vor uricirc cu ne-uracircciune
Cacircţi ca niște streini și prin viiaţă trecători să vor socoti
Cacircţi goli să vor face și de bogăţie și de bani
1 Icircn manuscris cIuml (ned)2 Icircn ediţia Zagoreos lipsește un stih bdquoCacircţi bine
păzesc Dumnezeeștile tale poruncildquo (ned)
Și de icircmpătimirea lor să vor lepăda cu totulCacircţi de slava cea deșartă și pre laudele oa-
menilor din suflet o vor uricirc pentru slava cea de sus
Cacircţi voia sa și-o au tăiat desăvacircrșitȘi ca niște oi fără de răutate srsquoau făcut păs-
torilorCacircţi morţi cu trupul cătră toată reaoa lu-
crareSrsquoau făcut și au asudat icircntru ostenealele
lt656vgtfaptelor buneȘi numai singurii voii ocacircrmuitoriului au
trăitPrin ascultare omoracircndu-se și iarăș icircnviin-
du-seCacircţi de frica lui Dumnezeu și de pomeni-
rea morţiiIcircn fieștecarea și noapte și zi lăcrămeazăȘi cu mintea cad la picioarele StăpacircnuluiMilă ceracircnd și lăsare greșalelorAceștea icircntru deprinderea bunului să fac
prin toată Lucrarea bunătăţilor placircngacircnd icircn fieșteca-
rea ziȘi cu dureare bătacircnd trag spre sineș milăAceștea cu rugăciuni dease și cu glasuri ne-
grăiteȘi cu curgerile lacrămilor pre Suflet și-l cu-
răţescȘi curăţit prltegt dacircnsul văzindu-l unii ca
aceșteaFocul darului icircl priimesc și focul pofteiCa desăvacircrșit să-l vază pre acesta curăţitDar fiindcă sfacircrșit al luminii a afla nu potNesăvacircrșită iaste curăţirea unora ca acestoraCăci pre cacirct mă voiŭ curăţi și mă voiŭ stră-
luci eu ticălosulȘi pre cacirct și să va arăta Duhul cela ce mă
curăţeaște pre mineIcircnceput mi să pare mie că iaste totdeauna și
de curăţire și de vedeare
C U V Acirc N T U L
32
Că icircntru adacircnc nehotăracirct icircntru nemăsura-tă icircnălţime
Cine va putea să afle mijloc sau sfacircrșitȘtiu că mult iaste dar suma nu o știuPoftesc și doresc mai mult și totdeauna
suspinCă puţin iaste darul cel dat deși mult icircl so-
cotesc că iasteCătră ceaia ce să socoteaște că iaste departe
de minePre carea văzindu-o o doresc și mi să pare
că nimic nu amNicidecum nesimţind bogăţiia cea dată mielt657gtCă văzind Soarele nu socotesc aceastaȘi cum Ascultă și creade ceaia ce păti-
mescDulce iaste Soarele negrăit icircntru simţire Carele trage spre dorire negrăită și Dumne-
zeiască pre sufletCare văzindu-l să pacircrjoleaște și să arde cu
dorulȘi pre tot cel ce i să arată a-l ţinea icircn lăuntru
său Voiaște dar nu poate și să scacircrbeaște de
aceastaȘi nu socoteaște că veade pre cel bun sau și
icircl pătimeașteCă cela ce veade neicircncăput fiind tuturor Neapropiiat cu adevărat deaca va vrea să
miluiascăPre necăjitul mieu suflet și smeritulDegrab icircn ce fealiu să veade de mine icircnain-
tea feaţii strălucindIcircntrrsquoacest fealiu tot icircntru mine să veade ful-
geracircndȘi tot de toată bucuriia de toată poftaȘi de dulceaţa cea Dumnezeiască mă umple
pre mine smeritulDe năprasnă iaste prefacerea streină schim-
bareaLucru cela ce icircntru mine să săvacircrșaște iaste
netacirclcuit
Că deaca pre Soarele acesta pre carele toţi icircl vedem
Icircnlăuntru icircn inimă l-ar fi văzut cineva po-goracircndu-să
Și tot sălășluindu-să și strălucind așijdereaAu nu mort de minune1 și fără de glas ar
fi fostȘi toţi srsquoar fi spăimacircntat cei ce pre acesta l-ar
fi văzutDar cela ce pre făcătoriul acestuia icircl veade
ca un luminătoriuIcircn lăuntru său strălucind lucracircnd și grăindCum nu să va spăimacircnta văzindu-l cum nu
să va icircnfricoșaCum nu va iubi pre cela ce viiaţă icirci dăOamenii pre oamenii cei aseamenea lor icirci
iubesclt657vgtCacircnd decacirct ceialalţi mai mult ceva li să
par că covacircrșăscDar pre Făcătoriul tuturor pre cel singur
nemuritoriuPre cela ce pre toate și icircntru toate iaste pu-
ternic cineva văzindu-l nu-l va doriDin auzire crezind l-au iubit cei mulţiȘi pentru dacircnsul au murit Sfinţii și viiazăIar cei ce și de vedearea lui și de lumină srsquoau
icircmpărtășitCarii srsquoau cunoscut și l-au cunoscut pre
dacircnsul cum nu-l vor doriSpune cum nu vor placircnge pentru dacircnsul
necurmatCum nu vor defăima lumea și ceale din
lumeȘi cum nu să vor lepăda de toată cinstea și
slavaMai presus de Slava cea de pre pămacircnt și
mai presus de toată cinsteaFăcacircndu-se pre cel afară de pămacircnt și de
toate ceale văzuteIar mai vacircrtos pre cela ce au făcut pre toate
ceale văzute
1 Icircn manuscris mparanparane (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
33
Așa cu adevărat și pre ceale nevăzute pre Stăpacircnul zic iubindu-l
Și pre slava cea nemuritoare aflacircndu-o și luacircndu-o
Și avacircnd fără de lipsă tot binele de acolograveIcircncă și pre toată dorirea pre toată poftaBunătăţilor celor veacinice a lucrurilor ce-
lor DumnezeeștiDin izvorul cel de-a pururea viu srsquoau icircmbo-
găţitDin care a ne sătura Stăpacircne dă-ne și noao
cu icircndestulareȘi tuturor celor ce te caută și te doresc cu
oserdieCa să ne desfătăm și noi cu Sfinţii tăiDe bunătăţile ceale veacinice icircn veacii vea-
cilor amin
lt658gt
AL ACELUIAȘTetrastiha care pre dorul lui cel
cătră Dumnezeu icircl aratăCuvacircntul 5
Cum și foc ești izvoracircnd Cum și apă ești răcorind
Cum și arzi și icircndulcești Și cum pre strică-ciune o pierzi
Cum Dumnezei pre oameni icirci faci Cum pre icircntunearec lumină icircl lucrezi
Cum din iad scoţi Cum pre cei muritori icirci nestricăţești
Cum cătră Lumină pre icircntunearec icircl tragi cum pre noapte o cuprinzi
Cum pre inimă icircmprejur o strălucești cum pre mine tot mă prefaci
Cum cu oamenii te unești Cum fii ai lui Dumnezeu icirci lucrezi
Cum cu dorul tău icirci arzi Cum fără de sabie icirci pătrunzi
Cum icirci suferi Cum icirci porţi Cum nu icircnda-tă le răsplătești
Cum afară de toate fiind vezi pre ceale lu-crate ale tuturor
Cum departe de noi fiind vezi pre a fiește-căruia fapta
Dă răbdare robilor tăi ca să nu-i acopere pre dacircnșii necazul
AL ACELUIAȘIcircndemnare cătră pocăinţă Și cum voia trupului cu voia Duhului unindu-se cu chip Dumnezeesc
pre om icircl lucreazăCuvacircntul 6
Placircng și mă icircmpung cacircnd lumina icircmi străluceaște
Și pre sărăciia mea o văz și cunosc unde sacircnt
Și icircn ce fealiu de lume stricăcioasă lăcuesc și sacircnt muritoriu
Și mă veselesc și mă bucur cacircnd iau icircn minteStarea cea dela Dumnezeu dată lt658vgtmie și
slavaȘi pre sinemi ca pre un icircnger al Domnului
mă socotescCu icircmbrăcăminte nemateriialnică tot icircm-
podobitDeci bucuriia pre dorul lui Dumnezeu mi-l
aprindeCarele icircmi dă și mă schimbă iar dorul racircuriDe lacrămi icircmi izvoraște și mai mult mă
străluceașteAuziţi cei ce lui Dumnezeu precum eu aţ
păcătuitSirguiţi-vă și alergaţi prin lucruri bune cu
icircntindereCa să ajungeţi și să prindeţi materiia [cea]
de focul cel nemateriialnic ndash Iar materie zicacircnd pre Dumnezeiască fiinţă
o am arătat ţie ndash
C U V Acirc N T U L
34
Și să aprindeţi pre făcliia cea gacircndită a su-fletului
Ca să vă faceţi sori strălucind icircn lumeȘi nicidecum să fiţi văzuţi de cei ce sacircnt icircn
lumeCa să vă faceţi ca niște Dumnezei pre toată
slava lui DumnezeuIcircnlăuntru vostru ţiindu-o icircn doao fiinţeIcircn doao cu adevărat firi icircn doao lucrăriIcircn doao și voiri dupre cum strigă PavelCă alta iaste voia trupului celui curgătoriuȘi alta a Duhului și alta a sufletului mieuIcircnsă nu icircntreit ci icircndoit sacircnt ca un omSufletul mieu iaste legat negrăit cu trupul
mieuDar icircnsă fieștecarele caută pre ale sale du-
pre cum i să potriveașteAdecă ca să mănacircnce și să bea ca să doarmăCare sacircnt voi ale trupului și zic că sacircnt pă-
macircnteștiDar de vreame ce iarăș după ce să despăr-
ţeaște de suflet nimic de acest fealiu nu caută
lt659gtCi iaste mort nesimţitoriu și ca niște tină
Tot al sufletului mi să pare că iaste o voe a omului
Deci cela ce cu Dumnezeescul Duh pre a sa voe o au unit
Cu chip dumnezeesc srsquoau făcut și au luat pre Hristos icircntru inima sa
Și Hristiian srsquoau numit de la Hristos pre Hristos icircnchipuit
Avacircndu-l icircntru sineș cu adevărat pre singur cel neprins
Pre cel cu adevărat neapropiiat tuturor făp-turilor
Ci o fire neicircntinată fiinţă ascunsăIubire de oameni necunoscută celor mai
mulţi din oameniMilă carea ești nevăzută de cei ce fără de
minte vieţuesc
Fiinţă neschimbată netăiare icircntreit SfacircntăLumină fireșă și nechipnică nealcătuită cu
totulNetrupească nedespărţită neprinsă de
toată fireaCum te-ai făcut văzută precum eu cum te-ai
făcut cunoscută celor dintru icircntunearecȘi te-ai ţinut icircn braţile Maicii tale ceii SfinteȘi [cum] ai fost legat ca un ucigaș ai păti-
mit ca un făcătoriu de realeTrupeaște o Icircmpărate vracircnd cu adevărat
să mă macircntueștiȘi iarăș să mă icircntorci icircn raiul slaveiAceasta iaste iconomiia ta aceasta venirea taAceasta milostivirea ta și iubirea de oameniCarea srsquoau făcut pentru noi toţi oamenii
CuvinteCredincioși necredincioși păgacircni păcă-
toși sfinţiCă de obște a tuturor srsquoau făcut arătarea taMacircntuire și izbăvire a celor vii și a celor morţiIar lucrul cel icircntru ascuns făcut lt659vgticircntru
mine curvariulȘi din parte săvacircrșit icircntru cunoscută necu-
noștinţă ndashCunoscută adecă cu adevărat de mine dar
necunoscută de ceialalţi ndashCare limbă icircl va grăi care minte icircl va tacirclcuiCare cuvacircnt icircl va descoperi ca și macircna mea
să-l scrieCă icircnfricoșat lucru cu adevărat Stăpacircne
icircnfricoșat iaste și mai presus de cuvacircntCă să veade de mine lumina pre carea lu-
mea nu o areȘi mă iubeaște pre mine cela ce nu iaste icircn-
lăuntru lumii aceștiiaȘi-l iubesc pre cela ce nicăiri nu iaste icircntru
ceale văzuteȘi pre pat șez afară fiind de lumeȘi icircn mijlocul chiliei meale fiind pre cela ce
afară de lume
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
35
Și iaste și srsquoau făcut icircl văz cu carele și vo-rovesc ndash
Icircnsă icircndrăzneaște a spune ndash și-l iubesc și mă iubeaște și acela
Mănacircnc mă hrănesc bine cu singură vede-area
Și unindu-mă cu dacircnsul Ceriurile le covacircr-șesc
Și acest lucru icircl știu că iaste adevărat și icircn-temeiat
Iar unde icircmi iaste trupul atuncea nu cu-nosc
Știu că să pogoară cela ce iaste nemișcatȘtiu că să veade de mine cela ce iaste nevă-
zutȘtiu că cela ce de toată zidirea iaste despăr-
ţitIcircn lăuntrul său mă ia pre mine și icircn braţe
mă ascundeȘi de toată lumea afară mă aflu atunceaȘi eu iarăș muritoriul și micul icircn lume fi-
indIcircn lăuntrul mieu văz pre Făcătoriul lumiiȘi știu că nu voiŭ muri icircnlăuntru vieţii vi-
indȘi toată pre viiaţă avacircndu-o izvoracircnd icircn lă-
untrul mieuIcircntru inima mea iaste și icircn Ceriu să aflăAicea și acolograve să veade de mine icircntocma
fulgeracircndIar icircn ce chip să fac aceastea lt660gtcum aș fi
putut bine icircnţeleageȘi cum voiŭ putea să-ţ povestesc ţie cacircte
gacircndesc și cacircte văzCă sacircnt cu adevărat cu totul negrăiteAcealea care ochiŭ nu le-au văzut dar nici
ureachea le-au auzitIar pre inimă trupească niciodată nu srsquoau
suitMulţemesc ţie Stăpacircne că mrsquoai miluit
Și mi-ai dat să văz eu1 aceastea și așa să scriu
Și celor de pre urma mea să le propovedu-esc iubirea ta de oameni
Ca și acum să se icircnveaţe cu taină noroade seminţii și limbi
Cum că tu pre toţi icirci miluești carii fierbinte să pocăesc
Icircntocma cu Apostolii tăi și cu toţi SfinţiiȘi le faci bine și icirci cinstești și icirci slăvești
Dumnezeul mieuCa cu dorire multă să te caute pre tine și
cu fricăȘi cătră tine numai să caute făcătoriul lu-
miiCăruia să cuvine Slava și cinstea Stăpacircni-
rea Marea-cuviinţăCa Icircmpăratului și Dumnezeu totului și
StăpacircnuluiAcum și de-a pururea și totdeauna și icircn vea-
cii veacilor amin
AL ACELUIAȘICum că dorit și poftit dupre fire iaste numai singur Dumnezeu de carele cela ce srsquoau icircmpărtășit icircn-tru icircmpărtășirea tuturor bunătăţi-
lor srsquoau făcutCuvacircntul 7
O ce lucru ascuns de toată fiinţa cea zidităȘi ce iaste lumina cea gacircndită carea de oa-
reșcarele nu să veadeȘi carea iaste bogăţiia cea multă pre carea
nimenea icircn lumelt660vgtA o afla cu totul nrsquoau putut sau să o
dobacircndească nicidecumCă iaste tuturor neprinsă lumii neicircncăputăIaste și preadorită mai mult decacirct toată lu-
mea
1 Icircn manuscris bdquoeu euldquo (ned)
C U V Acirc N T U L
36
Iaste și prea poftită precacirct covacircrșaștePre cele văzute Dumnezeu cela ce le-au fă-
cut pre dacircnselePentru aceasta mă rănesc cu dragostea ace-
luiaȘi precacirct nu să veade el de mine pre atacircta
mă topesc cu cugeteleȘi cu mintea și cu inima mea mă arz și sus-
pinȘi umblu și mă icircnvăpăez căutacircndu-l aicea
și acolograveȘi nicăirea pre ibomnicul Sufletului mieu
nu-l afluȘi caut icircmprejur adeaseori să văz pre dori-
tul mieuȘi acela ca cela ce iaste nevăzut nu să veade
de mine nicidecumȘi cacircnd voiŭ icircnceape să placircng ca un deznă-
dăjduit atunceaSă veade de mine și mă veade pre mine cela
ce veade pre toltagtteMinunacircndu-mă mă spăimacircntez de frum-
seaţa podoabeiȘi cum deșchizind Ceriurile au căutat Zi-
ditoriulȘi pre slava mi-au arătat mie cea netacirclcuită
și streinăȘi cine oare să va face mai aproape de acelaSau cum să va sui la nemăsurata icircnălţimeGacircndind eu el să află icircnlăuntrul mieuIcircnlăuntru icircn ticăloasa mea inimă fulge-
racircndDe pretutindenea strălucindu-mă cu raza
sa cea nemuritoareȘi pre toate mădulările meale cu razele sale
luminacircndu-leTot icircmpletecindu-să cu mine tot mă sărută
pre mineȘi tot pre sineș să dă mie nevreadniculuiȘi mă satură de dragostea lui lt661gtși de frum-
seaţe
Și de dezmirdare și de dulceaţă Dumneze-iască mă umplu
Mă icircmpărtășesc de lumină mă icircmpărtășesc și de slavă
Și-mi străluceaște faţa mea ca și a doritului mieu
Și toate mădulările meale să fac purtătoare de lumină
Decacirct cei frumoși mai frumos atuncea mă fac
Decacirct cei bogaţi mai bogat și decacirct toţi cei putearnici
Sacircnt mai putearnic și decacirct icircmpăraţii mai mare
Și mai mult cinstit decacirct toate ceale văzuteNu decacirct pămacircntul și decacirct ceale pămacircn-
tești ci icircncă și decacirct CeriulȘi decacirct toate ceale din Ceriu avacircnd pre
Ziditoriul tuturorCăruia să cuvine Slava și cinstea acum și icircn
veaci amin
AL ACELUIAȘPentru Smerenie și pentru săvacircrșire
Cuvacircntul 8Dă-mi Hristoase să-ţ sărut picioarele taleMacircinile ceale ce pre mine cu cuvacircntul mrsquoau
adus icircntru fiinţăMacircinile ceale ce pre toate le-au zidit fără de
ostenealăDă-mi din acestea să mă satur cu nesăturareDă-mi să văz frumseaţa ta cuvinteȘi să mă icircndulcesc de negrăita frumseaţeȘi să icircnţeleg și să mă desfătez de vedearea taDe vedearea cea negrăită de vedearea cea
nevăzutăDe vedearea cea icircnfricoșată icircnsă dă-mi să
spuiuLucrurile eiĭ dar nu pre fiinţăCă mai presus de fire și mai presus de toată
fiinţa
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
37
lt661vgtEști tot icircnsuţ Dumnezeul mieu și Zi-ditoriule
Iar raza slavei tale ceii DumnezeeștiLumină proastă (adecă fiacutereșă) lumină dul-
ce să veade de noiLumină să descopere lumină să uneașteToată precum socotesc cu toţi noi robii tăiLumină Duhovnicească de departe văzin-
du-săLumină icircnlăuntrul nostru fără de veaste
aflacircndu-săLumină ca niște apă izvoracircnd și ca niște
foc arzindPre inima de carea cu adevărat să va prindeDintru care am cunoscut că srsquoau aprins
Macircntuitoriul mieuTicălosul și smeritul mieu sufletCarele să și arde și de tot să pacircrjoleașteCă focul apucacircnd pre fiinţele ceale gătijoase1Cum nu va pricinui dureri nesuferiteAprinzindu-să dă-mi să grăesc Macircntuito-
riuleChip netacirclcuit de frumseaţe preafrumoasăIcircmi arată și mă veseleaște și văpae de dorNesuferit icircmi lucrează și cum voiŭ suferiSau cum voiŭ spune minunea aceasta mareaCarea să face icircntru mine curvariulCă nu sufăr a tăcea Dumnezeul mieuȘi icircn adacircncuri de uitări a acoperi lucrurileCare ai făcut și le faci totdeaunaCu cei ce fierbinte de-a pururea te cautăȘi cu pocăinţă cătră tine năzuescCa nu și eu ca cela ce am ascuns talantulRobul cel rău să mă osacircndesc cu dreptateCi descoperindu-le pre aceastea tuturor zicȘi pre ceale dela mine și dela milostivirea taScrisorii le dau și le lt662gtpovestescNeamurilor celor de pre urmă o
Dumnezeul mieuCa icircnvăţindu-se mila ta cea multăPre carea o ai arătat icircntru mine și o arăţi
1 Gr ϕρυγανώδους οὐσίας
Cel mai nainte curvariu cel necurat numaiCela ce mai mult decacirct toţi am păcătuitNimenea să nu să icircndoiască ci mai vacircrtos
să te doreascăSă nu să teamă ci bucuracircndu-să să se apropieNici să se icircnfricoșeaze ci mai vacircrtos să cu-
teazeVăzind noianul iubirii tale de oameniȘi să alearge și să cază la tine și să placircngăȘi a greșalelor va lua dezlegareaZicacircnd icircntru sineș cu adevărat Dumnezeul
mieuDeaca pre prearăul acesta și preavicleanulȘi preaicircnvierșunatul l-au miluit Zidito-
riulCarele mai mult decacirct toţi oamenii au pă-
cătuitCum mai mult nu mă va milui pre mineCela ce mai cu cruţare cacirctuși de cacirct am pă-
cătuitȘi poruncile lui nu pre toate le-am călcatDar ca să știe ei și mulţimea răotăţilor mealeAicea vom zice nu pre toate cu adevărat
CuvinteCă nenumărate și mai presus de steale sacircntMai multe decacirct picăturile ploii și decacirct
năsipul măriiȘi decacirct mulţimea valurilor celor icircnvăluiteCi pre acelea care cartea știinţii le poartăȘi vistieriile pomenirii le cuprindeIar pre cealelalte tu icircnsuţ singur știi a le nu-
măraFăcutu-mrsquoam ucigaș2 auziţi toţiCa să placircngeţi cu milostivire iar chipulL-am lăsat de lungimea cuvacircntului lepă-
dacircndu-mălt662vgtFăcutu-mrsquoam vaiu mie și preacurva-
riu cu inima
2 Adecă al sufletului său dupre cum zice icircn cu-vacircntul 24 Că pre aceastea gacircnditoriu le ia Sfacircn-tul Păr nostru pentru smereniia cea desăvacircrșit
C U V Acirc N T U L
38
Și sodomitean cu socoteala și cu voirea1
Jurătoriu stracircmb crud și lacomFur și mincinos obraznic răpitoriu vaiu
mieOcăracirctoriu uracirctoriu de fraţi pizmătareţ
foarteȘi iubitoriu de argint icircndrăzneţ pre fealiulA toată altă răutatea am lucratAșa creadeţi că cu adevărat zic aceasteaȘi nu făţărniceaște nici sofisticeașteDeci cine auzind aceastea nu să va spăi-
macircntaNu să va minuna de așa icircndelungă icircngădu-
ireaO iubitoriule de oameni nu să va mira și
nu va ziceCum nu srsquoau desfăcut pămacircntul lepădacircn-
du-să de a suferiPre spatile sale neicircngăduind pre ticălosul
acelaȘi nu de viu pre acesta l-au pogoracirct icircn iadȘi cum un trăsnet de sus nu srsquoau slobozitȘi nrsquoau mistuit pre călcătoriul de leage acestaȘi cum Ceriul nrsquoau căzut icircmpreună deodatăȘi cum nu srsquoau stins Soarele și StealelePreste cela ce atacircta le-au defăimatO iarăș suferirea ta Macircntuitoriule ar fi zis
cinevaȘi o bunătatea și mila cea mareCă cu adevărat sacircnt mai presus de toată er-
tareaFaptele aceastea ale preaticălosului acestuiaPre care fieștecarele auzindu-le icircnalt va strigaPre acesta oare judecata l-au lăsat viuȘi cum dreaptă fiind măcar cu totul pre
acestaL-au priimit să fie pre pămacircntul viilorȘi deaca mă va socoti poate cineva că min-
ciuni am scris
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsește icircn continuare un stih bdquoFăcutu-mrsquoam curvariu vrăjitoriu și de co-pii stricătoriuldquo (ned)
Acestuia dă-i iertare ca un milostivlt663gtCă neștiind icircndelungă răbdarea ta
MacircntuitoriuleȘi adacircncul iubirii tale de oameniȘi necuvioasele meale lucruri auzindu-lePre hotăracircrea aceasta cu dreptate o ar fi scosDeaca pre acesta zicacircnd nevinovat osacircnda L-au lăsat apoi judecată nu iasteIar tu mai ales că vei să judeciPentru aceasta Dumnezeul mieu acum icircn-
delung rabziCă voiești cu adevărat macircntuirea tuturorPocăinţa acestora adestacircndu-oCea din lucruri cu dreaptă suferirea taCă al dreptului lucru iaste să nu bată pre
cei ce cadCi macircna mai vacircrtos cu adevărat să tinză
acestoraCare lucru făcacircndu-l tu bunul mieu Stă-
pacircnNu ai lipsit nici vei lipsi cacircndvaViiaţa aceasta luptă a tuturor oamenilor
iasteȘi toţi oamenii robi ai tău sacircnt ZiditoriuleDar avem icircnsă și mici și mari Vrăjmași neicircmpăcaţi pre boiarii icircntuneare-
culuiDeci deaca nu tu vei tinde mai vacircrtos macircnaCi icirci vei lăsa pre dacircnșii să ne biruiască pre
noiUnde iaste dreptatea unde iubirea ta de
oameniCă robi ne-am făcut noi aceluiaCu a noastră socoteală cu a noastră voireIar tu după ce ai venit ne-ai răscumpărat
pre noiȘi Părintelui tău ne-ai dus Dumnezeului
mieu Dar Pre carii icircnsă văzindu-ne vrăjmașul nu
rabdăNu sufere pizma pre carea o are
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
39
Ci răcneaște asupra noastră ca un leu și umblacircnd și cu dinţii săi scrișnind
Cu cruzime caută pre cine să icircnghiţăDeci pre cei ce de hiiara aceasta nedumest-
nicaSă rănesc și rane priimesc multelt663vgtȘi răniţi o Hristoase al mieu zacNu-i vei milui nu vei icircmpreună-pătimi mai
multȘi pre sănătatea acestora nu o vei așteptaCi icirci vei răni ci icirci vei zdrobi cu totulȘi icirci vei omoricirc pre unii ca aceștea desăvacircrșitCă și cu dreptate iaste așa și eu zic aceastaCă nu fără de voe să ţin și să biruesc aceșteaCi voind ei pre sineș să dauIcircnsă vicleanul și meșteșugareţul răotăţiiNeicircmblacircnzita și pestriţa hiiara aceastaSă făţărniceaște ceale ale priiatenilor ca un
priiatenTot căutacircnd să mă prinză și să mă vacircneazePre viiaţa ceastă văzută arătacircndu-o mie1
De viiaţa cea gacircndită mă lipseaștePrin simţirea celor acum de faţă mă furăȘi pre bogăţiia celor ce vor să fie o jăfuiașteAltul cu vedearea cea din afară să aratăȘi altul iaste dupre cea ascunsă Macircntuito-
riuleȘi deaca oamenii cei ce au cunoscut lucrul
acestaVicleșuguri prin făţărnicie formăluesc Apoi aflătoriul răotăţii ce nu va faceCum nu va amăgi și mai ales pre cei tineriȘi cum nu va icircnșela pre cei ce sacircnt fără de
răotateCu totul neiscusiţi cu totul neviclenicioșiCela ce iaste cu voirea și satan și preaviclean Și pre tot vicleșugul cu bună măestrie icircl aflăCi pre toţi icirci amăgeaște și-i răneașteȘi nimenea din macircinile acestuia au scăpatNici de săgeţile lui și de veninulCel dintru aceastea nepătrunltșigt au trecut
1 Icircn manuscris mIumlaring (ned)
Toţi am păcătuit și ne lipsimDe slava ta Hristoase cea lt664gtnegrăită și
DumnezeiascăȘi icircn dar te rugăm să ne macircntuieștiȘi să ne icircndreptezi de pomană și să ne mi-
lueștiPre carea o ai vărsat preste mine acum bogatPentru care a zice și a scrie nu voiŭ pregetaCă cum pociŭ suferi cu tăcearePre ceale făcute icircn fieștecare ceas o
Dumnezeul mieuȘi pre ceale lucrate icircntru mine ticălosulCă icircntru adevăr sacircnt netacirclcuiteNeajunse mai presus de minte mai presus
de cuvacircntȘi cum le voiŭ povesti aceastea sau cum le
voiŭ grăiDar icircnsă nesuferind să le tac acum le voiŭ
ziceDumnezeu ești singur fără de icircnceput ne-
ziditIcircntru Fiiul și icircntru Duhul Treime SfacircntăNeajuns și neapropiiat eștiZiditoriu și al zidirii ceii văzuteȘi al ceii gacircndite și Domn tu ești și StăpacircnȘi mai presus de Ceriuri și de toateCeale din Ceriul Ceriului te afliSingur făcătoriu singur StăpacircnitoriuȘi singur pre toate le porţi cu porunca taȘi cu singură voia ta le ţii pre toateAi icircmprejurul tău miriiade de Icircngeri Și mii de mii de Arhangheli de Scaune de
Domniacutei nenumărateAi Heruvimi și Serafimi PuteriPre cei cu ochi mulţi Icircncepătoriacutei și Stă-
pacircniacuteiȘi pre alţii mai mulţi slujitori și priiateniAi Slavă preaproslăvită cu totulCacirct nu icircndrăznesc fără de sfiială să cauteVreunii dintru aceștia la dacircnsa o
Dumnezeul mieuNici pot pre strălucirea cea arătată
C U V Acirc N T U L
40
A feaţii tale carea fulgeră să o sufereCă cum va putea zidirea pre lt664vgtZiditoriulTot și să-l vază tot și să-l icircnţeleagăNicidecum mi să pare că nu să poate să fie
aceastaCi Făcătoriul precacirct ar voigraveSă arată și să veade de aceia carii voiașteȘi să cunoaște și cunoaște pre zidireȘi să veade și pre atacircta veadePrecacirct va da Făcătoriul ca să vazăCă deaca de tine srsquoau adus icircntru fiinţă
Dumnezeul mieu Apoi dela tine au pre fiinţă și pre vedeareȘi pre puteare a sluji ţie fără de prihanăDar icircnsă tu ești sus preste toate Icircncepăto-
riileȘi aceastea iarăș icircmprejurul tău Dumnezeul
mieuIar noi jos icircn groapa cea prea de josGroapă nu zic lumea cea văzutăCi pre icircntunearecul păcatului cu adevăratIcircn groapă rea icircn groapă icircmpacircclatăIcircn groapă și mormacircnt prea adacircnc cumplitPre carele Soarele nu poate să-l lumineazeCă afară iaste de lumea ceastă văzutăȘi de ceaia ce va să fie noaptea păcatuluiȘi pre cei ce fără de minte icircntru dacircnsa cadȘi acum icirci ţine și după ce vor muri așijdereaIcirci va avea legaţi icircn veacul veacilorDin carii eu cel icircntacirciŭ o Hristoase al mieu
sacircntCarele și ţinut fiind și așăzat icircntru acestaȘi icircn fundul lui cel prea de josAflacircndu-mă am strigat miluiaște-măDupre ce icircntru cunoștinţa realelor meale
am venitCă am cunoscut unde prin iale mrsquoam po-
goracirctPentru care am și placircns ploi de lacrămiDin ochii miei am slobozit cu dureareMrsquoam pocăit din toată inimalt665gtȘi am strigat cu glasuri negrăite
Și mrsquoai auzit dintru negrăita icircnălţimePre mine cela ce zăceam icircn fundul cel prea
de josAl icircntunearecului celui nemărginit celui
fără de sfacircrșit icircntru sfacircrșitȘi pre puterile ceale de prin prejurul tău lă-
sindu-leTrecacircnd pre lacircngă toate ceale văzuteTe-ai pogoracirct acolograve unde eram zăcacircndAi strălucit icircndată ai gonit icircntuneareculMrsquoai sculat tu pre mine cu icircnsuflarea ta cea
DumnezeiascăMrsquoai pus pre mine icircn picioarele poruncilor
taleMrsquoai icircndulcit de frumseaţa și de dragostea taMrsquoai pătruns mrsquoai schimbat tot pre mine
toatăAm văzut faţa ta și mrsquoam icircnfricoșatMăcar că blacircndă și bine apropiiată srsquoau ară-
tat mieIar frumseaţa ta mrsquoau spăimacircntatȘi mrsquoau icircnfricoșat o Treime Dumnezeul
mieuCă un haractir al celor trei iaste icircntru fieș-
tecare faţăȘi ceale trei feaţe unul Dumnezeul mieuCarele și Duh să numeaște Dumnezeu al
tuturorDeci tu arătacircndu-te mie preaticălosuluiCum nu vream eu să mă icircnfiorez și să mă
cufundȘi mai jos de unde eram să mă facȘi să mă ascunz iarăș de [către] icircntunearecCa să mă ascunz de mine cel nesuferit tu-
turorCi aceasta adecă o lucram eu din teamereIar tu Dumnezeul mieu mai mult te icircm-
pleteceaiMai mult mă sărutai mai mult mă icircmbră-
ţișeaiIcircnlăuntru sinului Slavei tale Dumnezeul
mieu
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
41
Icircnlăuntru margenii hainelor taleBăgacircndu-mă tot și acoperindu-mă lt665vgtcu
lumina taȘi a nepomeni pre ceale văzute făcacircndu-măȘi pre ceale greale ce mă ţinea pre mine mai
nainteO adacircnc de taine O icircnălţime de slavă O suire O icircndumnezeire O bogăţieO strălucire negrăită a celor ziseCine din cuvinte va putea să icircnţeleagăSau pre mărimea Slavei să o gacircndeascăCă cela ce nrsquoau văzut acelea ce ochiŭ nu le-
au văzutȘi nrsquoau auzit acealea care ureache nu le-au
auzitȘi la inimă de om nu srsquoau suitCum celui ce scrie pentru dacircnsele va creadeIar de și va creade cum prin cuvacircnt a leVedea va putea pre ceale ce ochiŭ nu le-au
văzutȘi cum dupre vreadnicie prin auz le va icircn-
căpeaPre ceale ce urechea oamenilor niciodată
nu le-au auzitCa și bine pentru dacircnsele să gacircndeascăCa să puteţi a veni icircntru cunoștinţaA celor ce frumseaţea le iaste nebiruită ce-
lor ce o vădȘi chipul lor iaste fără de chipȘi neicircnţeles iaste tuturor aceloraDe carii să veade Ca iarăș să-ţ zic ţieCum cu gacircndul pre aceastea cineva formă-
luindu-leNu va cădea departe de adevărȘi nu să va rătăci cu formăluiri și cu năluciriChipuri mincinoase de socotealeltlegt saleAle minţii lui icircnchipuind și văzindCă precum pre iad și pre muncile ceale de
acolograveFieștecarele le năluceaște cum ar voigraveDar icircnsă precum sacircnt nimenea nu le-au văzutAșa icircnţeleage-mi mie bunătăţile acealea
Ceale din Ceriuri că-s tuturor neicircnţeleaselt666gtȘi nevăzute și numai acelora-s cunos-
cute aceasteaȘi văzute cărora Dumnezeu le va descoperiDupre măsura vredniciei fieștecăruiaDupre măsura credinţii a nădejdii și a dra-
gosteiDupre măsura păzirii poruncilor DomnuluiȘi dupre altă măsură a duhovniceștii sărăciiDupre măsura desăvacircrșit nu mică nici mareCă pre aceastea le uraște Dumnezeu nu cu
nedreptateCi cu dreptate ca pre unele ce cu adevărat
nu-s dreapteCă cea mică adecă lipsită iaste de cea
dreaptăOri pentru lenevirea ori pentru defăimareaNumai netreabnică iaste cu cale și cu drep-
tateIar ceaia ce nu mică ci mare e Icircn trufie aduce pre cela ce o au căștigatȘi pre toţi cei ce o uneltesc pre aceasta icirci
vatămăDreaptă măsură este a smerenieiCă nici cu totul să deznădăjduiaște de sineșNici i să pare că iaste cineva icircn lumeMai rău decacirct sineș icircntru faptele ceale ne-
cuvioaseȘi să placircngă de-a pururea și să se bocească
pentru aceastaȘi să defaime pre toate ceale văzuteCă acesta iaste semnul placircnsuluiCelui ce dupre Dumnezeu din suflet să faceIar deaca să ţine de ceva din ceale văzuteIcircncă pre sineș icircntru simţire nu srsquoau cunoscutNici frică au luat icircntru inima saA Dumnezeeștii judecăţi și a focului celui
veacinicNici au dobacircndit smerenie desăvacircrșităȘi pentru aceasta cade și din VedeareȘi din darul bunătăţilor aceloraPre care nici un ochiŭ de om nu le-au văzut
C U V Acirc N T U L
42
lt666vgtIa să ne sacircrguim toţi a afla smereniePre darul cel nenumit al sufletelor noastreCare nu are nume icircnsă prin cercareNumit să face icircntru cei ce l-au căștigatBlacircnd iaste Hristos și smerit cu inimaȘi cela ce l-au căștigat pre dacircnsul lăcuitoriu
icircntru sineșAu cunoscut că printrrsquoicircnsul are pre smerenieIar mai vacircrtos icircnsuș iaste smereniiaSufletul carele caută slavă dela oameniPre smereniia aceasta nicidecum nu o au
cunoscutIar cela ce au căștigat trufie măcar cacirct de puţinCum icircn lăuntrul său pre smerenie o va avea Nicidecum cu adevărat vai mie preatică-
losuluiCelui măreţ icircn deșert și trufașuluiȘi celui ce nici o bunătate nu amȘi cu nesimţire icircmi petrec pre toateZilele meale icircn viiaţa casta de acumCine nu mă va placircnge cine nu foarte mă
va jeliCă am fugit de lume și de ceale din lumeIar cu simţirea nu mrsquoam despărţit de lumeIcircn Shima Monahilor mrsquoam icircmbrăcatȘi ca un mirean iubesc ceale din lumeSlava și bogăţiia și dezmirdările și veseliilePre umeri Crucea lui Hristos o portȘi a suferi pre ocările CruciiCu totul mă leapăd cu totul nu voescCi cu cei slăviţi pre sinemi mă icircmpletescȘi cu aceia voesc să mă slăvescO primejdie O nesimţireDe icircndoită osacircndă sacircnt vreadnicCă greșind mult mai nainte icircn viiaţăMrsquoam făgăduit bine să mă lt668gt1 pocăescIar acum mrsquoam arătat călcătoriu și nemul-
ţemitoriuAl tuturor bunătăţilor acelora care mi le-au
dat Dumnezeu
1 Greșală de numerotare icircn manuscris icircn loc de 667 (ned)
Și al tocmealelor lepădătoriu mrsquoam doveditȘi nevreadnic de toată iubirea de oameniCi o Dumnezeul mieu o singure preami-
lostiveSirguiaște icircntimpină icircntoarce-mă iarășCătră pocăinţă cătră lacrămi cătră placircnsCa să mă spăl și să mă curăţesc și să te văzStrăluceaște luminat icircntru mine Slava taPre carea o ai dăruit mie acum și icircn veaciCa să te slăvesc pre tine cu glasuri neicircnceta-
te făcătoriul veacilor și Stăpacircnul
AL ACELUIAȘCum că cela ce icircntru necunoștinţa de Dumnezeu icircncă trăiaște mort iaste icircn mijlocul celor ce trăesc icircntru cu-noștinţa de Dumnezeu Și cum că de cei ce cu nevrednicie din taine să icircmpărtășesc neluat Dumnezeescul
trup și sacircngele lui Hristos să faceCuvacircntul 9
Acum icircntru cei vii ca un mort o Stăpacircne sacircnt
Și icircntru cei morţi ca un viu mă aflu ticălo-sul mai presus de toţi
Oamenii cei de pre pămacircnt pre carii i-ai zidit Dumnezeul mieu
Că a fi eu mort icircntre cei ce viiază după tineDecacirct ceale ce srsquoau zidit mai rău mă arată
cu adevăratIar a trăi icircntre cei morţi viiaţă necuvacircntă-
toare ca dobitoacele Celor ce nu te știu pre tine lt668vgtDumne-
zeu aseamenea cu adevărat iasteCă cum nu iaste aseamenea Și cum nu ias-
te icircntocmaDeși mi să pare că te știu deși mi să2 pare
că crezDeși mi să pare că te laud și te chiem pre tine
2 Icircn manuscris mi sszlig sszlig (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
43
Că grăiaște gura mea cuvinte dupre cum mrsquoam icircnvăţat
Și laude cacircnt și rugăciuni pre care icircn scris cei de demult
Luacircnd pre Duhul tău cel Sfacircnt le-au alcă-tuit
Și zicacircndu-le pre aceastea și păracircndu-mi-să că mare oareșce lucrez
Nu simţ și nu le cunosc căci ca copiiiCei ce icircnvaţă și putearea cuvintelor nu o știuAșa și eu icircntru rugăciuni și icircn Psalmi și icircn
laudeIcircngăduind și lăudacircndu-te pre tine cel sin-
gur milostivSimţire a Slavii tale și a luminii nu iauȘi precum ereticii cei ce multe de rost au
icircnvăţatLi să părea că te știu pre tine li să părea că
te cunoscLi să părea preaticăloșii că și te văd pre
tine1 Dumnezeul mieuAșa și eu multe rugăciuni și multe cacircntări
de PsalmiGrăind cu singură limba mea poate icircncă și
cu inimaDintru aceastea socotesc că pre vacircrful Cre-
dinţii icircl amDintru aceastea toată cunoștinţa adevăruluiMi să pare că o am2 apucat și de nimic mai
mult nu am trebuinţăDintru aceastea zic cum că și te văz pre tine
Lumina lumii MacircntuitoriuleDintru aceastea și cum că te știu pre tine și
ești icircmpreună cu mineȘi socotesc că mă icircmpărtășăsc de firea Dum-
nezeirii taleȘi icircmprotiva mea pilde și cuvinte scornescIscodindu-le din Scriptură le puiŭ icircnainte
și zicDomnul au zis că cei ce icirci mănacircncă trupul lui
1 Icircn manuscris bdquopre tine pre tineldquo (ned)2 Icircn manuscris bdquokszlig yumlmldquo (ned)
lt669gtȘi cei ce icirci beau singele lui icircntru dacircnșii petreace el
Icircncă și cum că icircnsuș Stăpacircnul lăcuiaște icircn-tru dacircnșii
Deci aceasta zicacircnd ca un pipăit pre cel ne-pipăit propoveduesc
Cum că icircn trupul cel pipăit să află cel ne-pipăit
Și ţinut și văzut cel cu totul nevăzutȘi nu știu nenorocitul că icircntru aceia carii
vei voigraveCu cel simţit și cu cel ţinut și cu cel văzut eștiȘi simţit și ţinut și văzut ZiditoriuleȘi icircntru cei necuraţi precum eu și nevread-
nici mai vacircrtosȘi Dumnezeu faci pre trupul și sacircngele tău
cel simţitȘi cu totul neţinut și neprins nicidecumCu neschimbare icircl schimbi iar mai vacircrtos
icircntru adevărDuhovnicesc icircl prefaci nevăzut precum
dedemultIcircncuiate fiind ușile ai icircntrat și ai eșitȘi nevăzut icircntru icircnfracircngerea pacircinii din macirci-
nile Ucenicilor te-ai făcut așa și acum pacircineaO săvacircrșești și trup al tău Duhovnicesc o
lucreziȘi mie mi să pare că te ţiu pre tine măcar de
voești măcar de nu voeștiȘi cuminecacircndu-mă cu trupul tăuȘi cu tine icircmpărtășindu-măMă socotesc și mă aflu ca un Sfacircnt Hris-
toase al mieuȘi moștenitoriu al lui Dumnezeu și al tău
icircmpreună-moștenitoriuȘi frate și părtaș al Slavei ceii veaciniceDeci dintru aceasta mă arăt că sacircnt nesim-
ţitoriu cu totulDintru aceasta cu adevărat să arată că nu
știu eu acealea care le cacircnt
C U V Acirc N T U L
44
Și pre acealea ce le grăesc și pre care de-a pururea le cuget și le cacircnt
Că deaca cu totul le-aș fi cunoscut aș fi pu-tut cu adevărat să și știu
Că neschimbat te-ai făcut om lt669vgtDumnezeul mieu
Ca pre mine cel luat tot Dumnezeu să mă faci
Dar nu ca tu om cu grosimea să rămacirciȘi să fii ţinut icircntru stricăciune cel cu totul
neţinutCela ce ești Dumnezeu nestricăcios și ne-
prins cu fireaAceasta știind că neluat trupul tău cel
DumnezeescȘi sacircngele tău cel Sfacircnt crezind că să faceȘi foc cu adevărat neapropiiat mie nevre-
adniculuiDeaca eu cu groază și cu frică cu aceastea
mrsquoaș fi cuminecatCu lacrămi și cu suspinuri mrsquoaș fi curăţit
pre sinemiIar acum icircntru icircntunearec șez și icircntru ne-
cunoștinţă mă rătăcescCu nesimţirea cea desăvacircrșit ţinut fiind ti-
călosulDar icircnsă te rog pre tine icircnsă te icircnduplecCăzind și rugacircndu-te și căutacircnd mila taCaută precum totdeauna și acum a tot icircm-
părate al mieuArată-ţi icircndurarea ta arată-ţi milostivirea taArată-ţi nepomenirea de rău spre mine va-
meșul Iar mai vacircrtos preacurvariul cel ce mai pre-
sus decacirct toată fireaCelor necuvacircntătoare și a celor cuvacircntătoa-
re au păcătuit icircnaintea taCă deși toată nelegiuirea o am lucrat icircn viiaţăDar Dumnezeu și făcătoriul al tuturor te
mărturisesc pre tineDumnezeu și Fiiu al lui Dumnezeu deofi-
inţă te cinstesc pre tine
Carele te-ai născut dintru dacircnsul mai nain-te de veaci
Și icircn vremile ceale mai de pre urmă din Sfacircnta Fecioară
Născătoarea de Dumnezeu Maria te-ai năs-cut ca un prunc
Și te-ai făcut om pentru mine și ai pătimitȘi te-ai răstignit și icircngropării Macircntuito-
riule te-ai datlt670gtȘi ai icircnviiat din morţi după trei zileȘi te-ai icircnălţat cu trupul [acolo] de unde nu
te-ai despărţitDeci așa crezindu-te eu și așa icircnchinacircndu-
mă ţieȘi iarăș așteptacircndu-te pre tine să vii și să
judeci pre toţiȘi să răsplătești fieștecăruia Hristoase cea-
le dupre vrednicieCredinţa icircn loc de lucruri socotească-se
mie Dumnezeul mieuȘi să nu cauţi lucruri care cu adevărat mă
icircndreptează mie1
Ci credinţa aceasta icircn locul tuturor icircmi va ajunge mie
Aceasta va răspunde pentru mine aceasta mă va icircndrepta
Aceasta mă va arăta pre mine părtașĭ al Sla-vei tale ceii veacinice
Că cela ce creade icircntru tine ai zis o Hris-toase al mieu
Va trăi și nu va vedea moartea icircn veaciDeci deaca Credinţa icircntru tine pre cei dez-
nădăjduiţi icirci macircntuiașteIată eu crez macircntuiaște-mă strălucindu-mi
Lumina ta cea DumnezeiascăȘi pre sufletul mieu cel ce icircntru icircntunearec
și icircn umbra morţiiIaste ţinut Stăpacircne arătacircndu-te icircl vei lumina
1 Gr καὶ μὴ ζητήσῃς ἔργα με ὃλως τὰ δικαιοῡντα bdquoȘi să nu cauţi lucruri carile cu totul să mă icircn-dreptăţeascăldquo (Cf Iacov 2 24 bdquoVedeţi dar că din lucruri se icircndreptăţește omul iar nu numai din credinţăldquo) (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
45
Și-mi dă mie umilinţă carea iaste băutură a ta de viiaţă făcătoare
Băutură carea icircngrașă simţirile lui și ale su-fletului mieu
Băutură carea mă veseleaște de-a pururea și viiaţă icircmi dăruiaște
De carea să nu mă lipsești Hristoase pre mine smeritul și streinul
Carele toate nădejdile spre tine mi-am aruncat
lt670vgt
AL ACELUIAȘMărturisire cu rugăciune icircmpreu-nată și pentru icircmpreunarea și uni-rea Duhului Sfacircnt și pentru nepă-
timireaCuvacircntul 10
Mrsquoam icircndelungat iubitoriule de oameni mrsquoam sălășluit icircn pustie
Și mrsquoam ascuns dela tine dulcele mieu Stă-pacircn
Supt noaptea grijii vieţii supuindu-măMulte de acolograve mușcări și rane am pătimitMulte rane după ce mrsquoam icircntors port icircn
sufletul mieuȘi strig icircntru chinuirea mea și icircntru durea-
rea inimii mealeMiluiaște-mă Milostiveaște-te spre mine
călcătoriul de poruncăO doftore iubitoriule de suflete și singure
iubitoriule de milostivireCela ce icircn dar pre cei neputincioși și răniţiIcirci vindeci vindecă bubele ranelor mealePicurează mila a darului tăuȘi ranele meale unge-le șterge zgăibileIcircncheae și stracircnge mădulările mealeCeale slăbănogite și piiarde toate seamne-
le Macircntuitoriule
Și desăvacircrșit icircnsănătoșază-mă tot pre mine ca mai nainte
Cacircnd nu era pre mine nici o icircntinăciune cacircnd nu aveam nici o bubă
Nici rană umflacircndu-să și arzind nici icircnti-năciune o Dumnezeul mieu
Ci alinare și bucurie pace și blacircndeaţeȘi Sfacircnta Smerenie și icircndelunga-icircngăduireLuminarea răbdării și a lucrurilor celor
preabuneRăbdarea și puteare cu totul nebiruităDe unde iase multă macircngacirciare de lacrămi
icircn fieștecarea ziDintru carea bucurie icircntru inima meaCa un izvor izvora curgea lt671gtnecurmat Și curgere era cu miiare curgătoare și bău-
tură de veselieCarea neicircncetat să icircntorcea icircn gura minţii
mealeDe unde eșea toată sănătatea de unde cu-
răţeniiaDe unde curăţirea patimilor și a gacircndurilor
celor deșarteDe unde nepătimirea cea cu chip de fulger
era icircmpreună cu mineȘi icircmpreună să făcea de-a pururea Duhov-
niceaște icircnţeleage-mi mieCela ce pre aceastea le treci să nu te icircntini
cu ticăloșieNegrăită dulceaţă a venirii pricinuindu-mi
mieȘi dor nemărginit de nuntă și de unirea cea
DumnezeiascăDintru carea eu icircmpărtășindu-mă nepăti-
maș mă făceamIcircnfocat de dulceaţă icircnvăpăiat de dorul eiĭȘi de lumină mrsquoam icircmpărtășit așa și lumi-
nă mrsquoam făcutDecacirct toată patima mai icircnalt afară de toată
răotateaCă nu să atinge patimă de lumina nepăti-
mirii
C U V Acirc N T U L
46
Precum nici umbra de soare sau icircntuneare-cul de lumină
Deci unul ca acesta făcacircndu-mă și unul ca acesta fiind
Pre furiș mrsquoam tracircndăvit Stăpacircne mie bi-zuindu-mă
Și cu grija lucrurilor celor simţite pre taină mrsquoam tras
Și icircntru icircnvăluirea celor lumești am căzut ticălosul
Și răcindu-mă ca niște hier negru mrsquoam fă-cut
Și după ce am zăbovit zăcacircnd rugină am dobacircndit
Și pentru aceasta strig ţie iarăș să mă cură-ţești
Ceracircnd iubitoriule de oameni și icircntru frumseaţa cea mai de nainte
Să mă aduc și lumina ta să o dobacircndesc și acum și de-a pururea și icircntru toţi veacii amin
AL ACELUIAȘCum că Slavă și cinste iaste fieștecă-ruia om ce să ocăraște și pătimeaște rău pentru porunca lui Dumnezeu lt671vgtnecinstea cea pentru porunca aceasta a lui Dumnezeu Și Voroavă cătră Sufletul său icircnvăţindu-l bogă-
ţiia cea nedeșărtată a DuhuluiCuvacircntul 11
Dă-mi simţirea Hristoase pre carea odată mi-o dăruiseș
Acoperi-mă cu aceasta Macircntuitoriule as-cunde-mă icircnlăuntrul eiĭ pre mine tot
Și să nu lași să se apropie de mine simţire de lume
Să nu icircntre icircnlăuntru ca nu tot pre mine să mă pătrunză
Robul tău cel smerit pre carele singur tu l-ai miluit
Că preste grija cea bună de năprasnă căzindSimţirea cea lumească reale pofte și uracircteIcircndată au băgat icircn sufletul mieu cel ticălosCă slavă icirci arată bogăţie icirci aduce aminteȘi de icircmpăraţii pămacircntului icircl zădăraște să
se apropieCa cum zicacircndu-i că acest lucru iaste bună-
norocire mareDar dintru aceaste gacircnduri precum de vacircntBurduful să umflă și focul să prinde icircn fla-
cărăAșa sufletul acela icircnsuflacircndu-să să umflăȘi să icircntinde foarte cu pofta slaveiȘi a bogăţiei și odihnii celor ce pre foc să
tacircrăscPofteaște să se slăvească dimpreună cu cei
slăviţiȘi vestit să se arate icircmpreună cu cei vestiţiȘi bogăţie să căștige cu cei ce au căștigat bo-
găţiePre sufletul pre carele icircnsuţ l-ai proslăvit cu
lumina ta cea negrăităPre carele icircnsuţ l-ai icircmpodobit cu Slava ta
cea netacirclcuităCăruia icircnsuţi i-ai arătat strălucirea ta cea
DumnezeiascăSimţirea (lumească) pre mintea lui robită
luacircndu-oIcirci arată icircmpăraţi icirci aduce aminte slavăȘi bogăţiia vieţii ceștii de aicea icirci aratălt672gtȘi a să porni foarte cu poftă cătră aceas-
tea o face prin singură aducerea aminteO icircntunearec O orbire O gacircnduri deșarteȘi o voire și punere icircntinată și socoteală
nesimţităCă lăsacircndu-mă de a vedea pre ceale negrăi-
te și nestricăcioasePre ceale de pre pămacircnt le gacircndesc și pre
aceastea le pomenescAu nu să va săvacircrși icircmpăratul Au nu va
treace slava
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
47
Bogăţiia au nu să va răsipi ca praful de vacircnt
Au nu să vor strica trupurile icircn mormacircn-turi
Și alţii vor stăpacircni banii cei de pre pă-macircnt
Și după aceia alţii și după aceia alţiiȘi apoi pentru ce icircmi zice sufletul 1 srsquoau fă-
cut bogăţiiaȘi cine icircn lume au putut să dobacircndească
vreun mic lucruCa precum cacircnd trăia și deaca va muri
să[-l] ia cu dacircnsulCu adevărat pre nimenea nicidecum vei
afla să-mi arăţi mieFără numai pre cei milostivi carii nimic nu
au căștigatCi pre toate icircn macircinile săracilor le-ai datCă aceia au cu icircntemeiare pre averile ceale
dateDupă ce și ei le-au dat icircn macircinile StăpacircnuluiIar ceialalţi toţi ca niște săraci și decacirct toţi
săracii mai răiSacircnt carii au bogăţie icircnvistierităCă goacuteli ca niște stacircrvuri să aruncă icircn mor-
macircnturiȘi decacirct ceale de faţă mai ticăloși și de ceale
ce vor să fie streiniDeci ce bun icircntru dacircnsele văzind suflete al
mieu te veseleștiȘi pre care dintru aceastea icircl judeci vread-
nic de a să poftiCu adevărat nu ai ce să zici lt672vgtCu adevă-
rat nu ai ce să răspunziVai celor ce au bogăţie icircnvistierităVai celor ce poftesc să ia slavă dela oameniVai celor ce să icircncurcă pre eiși cu cei bogaţiȘi nu pre slava lui Dumnezeu și pre bogă-
ţiia lui Și numai să fie icircmpreună cu dacircnsul le poftesc
1 Καὶ τίνος λέγε μοι ψυχή bdquoȘi a cui spune-mi sufleteldquo (ntr)
Căci lumea iaste deșartă și ceale din lume toate
Deșărtarea deșărtărilor vor fi toate deșărtă-ciuni
Pentru aceaia și vor treace Iar numai Dumnezeu singur va fi
Veacinic și nestricăcios icircntru de-a pururea vecuire rămacircind
Și icircmpreună cu dacircnsul vor fi și cei ce acum icircl caută pre dacircnsul
Carii numai singur pre dacircnsul l-au iubit icircn locul tuturor
Iar vai atuncea celor ce acum iubesc lumeaCă să vor osacircndi icircntru dacircnsa icircn veaci de
veaciVai suflete celor ce poftesc slava cea dela
oameniCă de slava lui Dumnezeu atuncea să vor
lipsiVai suflete celor ce au bogăţie stracircnsăCă vor pofti acolograve să dobacircndească o pică-
tură de apăVai suflete celor ce-ș pun nădeajdea spre omCă el va muri și icircmpreună cu dacircnsul și nă-
dejdileȘi atuncea să vor afla neavacircnd nădeajdeVai suflete celor ce au odihnă aiceaCă acolograve vor avea necaz veacinic și necurmatSpune-mi suflete al mieu ce te scacircrbești
Ce din ceale din viiaţă cauţiSpune-mi și te voiŭ icircnvăţa pre tine pre a
unuia fieștecăruia trebuinţaȘi icircnvaţă-te și cunoaște pre cel bun icircntru
fieștecarelePoftești spune-mi să te slăvești Voești să
fii lăudat Deci ascultă ce iaste cinstea și lt673gtce ne-
cinsteaCinstea iaste a cinsti adecă pre toţi dar mai
nainte de toţi pre DumnezeuȘi poruncile aceluia a le căștiga ca pre o bo-
găţie
C U V Acirc N T U L
48
Și pentru dacircnsele a fi ocăracirct pentru dacircnsele defăimat
Și pentru dacircnsele a suferi ocări de tot fealiulCăci cacircnd de vreun lucru te vei apuca sufleteCa să cinstești cu dacircnsul pre Dumnezeu ca
pre dacircnsul să-l slăveștiȘi pentru aceasta vei fi ocăracirct și vei fi de-
făimatAtuncea ai dobacircndit cinstea și slava cea
stătătoareCă slava lui Dumnezeu preste tine negreșit
va veniAtuncea pre tine și icircngerii te vor lăuda toţiCăci ai cinstit pre Dumnezeu pre carele și
aceia icircl laudăVoești suflete al mieu să căștigi icircmbrăcă-
minte și bogăţieAuzi că acum icircţi voiŭ arăta ţie bogăţia cea
veacinicăLăcrămează pocăiaște-te1 defăimează pre
toateFă-te sărac cu Duhul fă-te și cu inimaFă-te necăștigătoriu de bani fă-te strein2 de
lumeFă-te dușman voilor tale celor icircmprotivniceȘi numai al singurei voii Stăpacircnului tău fă-
te iubitoriuȘi următoriu urmelor lui cu icircntindere și sacircr-
guinţăȘi atuncea mai icircncetișor viind StăpacircnulVracircnd el să va prinde și să va priimi de tine
ticăloasePre dacircnsul văzindu-l chiuiaște și strigă tareȘi el să va icircntoarce cu ochiul său cel milostivȘi te va vedea și-ţ va dărui ţie să-l vezi pre
dacircnsul puţinȘi iarăș te va lăsa pre tine și să va ascunde
dela ochii tăiAtuncea te vei tacircngui ticăloase atuncea vei
placircnge lt673vgtcu dureare
1 Icircn manuscris bdquopăcăiaște-teldquo (ned)2 Icircn manuscris bdquostreinildquo (ned)
Și vei ceare moarte nesuferind dureareaNerăbdacircnd despărţirea dulcelui StăpacircnDar icircnsuș cel bun văzindu-te pre tine nedo-
mirindu-teȘi foarte icircngăduind icircn placircngere și icircn scacircrbăIarăș numaidecacirct ţi să va arăta iarăș numai-
decacirct te va străluciIarăș icircţ va arăta ţie bogăţiia cea nedeșărtatăSlava cea neveștejită a feaţii ceii PărinteștiȘi te va veseli pre tine precum și mai nain-
te și de bucurie te va umpleaȘi așa te va lăsa pre tine plin de bucurieȘi cacircte puţin bucuriia prin cuvintele ceale
din lumeȘi prin gacircnduri va lipsi de la tine și iarăș va
fi ţie scacircrbăȘi așa iarăș ca mai nainte vei fi tacircnguindu-te
foarteȘi cu chicot strigacircnd și pre acela căutacircndu-lAdecă pre dătătoriul veseliei pre hărăzito-
riul bucurieiPre bogăţiia ceaia ce stă și carea de-a puru-
rea cu adevărat eAșa pre voirea ta cercacircndu-o el caută Să nu obosești o suflete să nu te icircntorci
icircnapoiSă nu zici pănă cacircnd așa de neajuns și de
neprins icircmi va fi mieSă nu zici pentru ce arătacircndu-să icircndatăș să
ascunde iarășȘi pănă cacircnd dacircndu-mi osteneală nu mă
miluiașteSă nu zici Cum pociŭ să mă ostenesc pănă
la sfacircrșitȘi să obosești o suflete căutacircnd pre Stăpacirc-
nulCi ca spre moarte pre sineţ odată suflete
dacircndu-teSă nu pipăiești răsuflare să nu cauţi SlavăNici desfătare a trupului nici prieteniia ru-
deniilor
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
49
Să nu cauţi icircn dreapta sau icircn stacircnga nicide-cum
Ci ca cum acum ai fi icircnceput iar mai ales mai cu fierbinţeală alergacircnd
lt674gtSacircrguiaște-te de-a pultrugtrea să ajungi să prinzi pre Stăpacircnul
Măcar de nenumărate ori nevăzut măcar de atacirctea ori arătat ţie
De srsquoar face și neprins așa va fi ţie prinsDe mileoane de ori iar mai ales pănă ce vei
sufla cu totulMai cu sirguinţă caută-l și cătră acela aleargăCă nu te va lăsa pre tine nici te va uitaCi cacircte puţin mai ales icircn mai multă vreame
să va arătaȘi mai adeaseori o suflete va fi cu tine Stă-
pacircnulȘi după ce te vei curăţi desăvacircrșit cu strălu-
cirea luminiiIcircnsuș tot va veni icircnsuș icircntru tine va lăcuiIcircnsuș cela ce au făcut lumea va fi și cu tineȘi bogăţie vei avea adevărată pre carea lu-
mea nu o areCi Ceriul și cei ce acolograve sacircnt scrișiDeaci deaca așa să va face ţie spune-mi ce
mai mult voieștiSpune-mi suflete nemulţămitoriule spu-
ne-mi suflete necunoscătoriuleSpune-mi suflete al mieu smerite ce decacirct
aceastea iaste mai mareIcircn ceriu sau pre pămacircnt ca pre acela să-l
cauţiFăcătoriul Ceriului și Stăpacircnul pămacircntuluiȘi al tuturor celor din Ceriu și al tuturor
celor din lumeZiditoriu și judecătoriu și icircmpărat icircnsuș
fiind singurIcircntru tine iaste lăcuind tot arătacircndu-să ţieTot strălucindu-te cu Lumină și frumsea-
ţea feaţii saleArătacircndu-o ţie și pre sineș mai cu icircnchipu-
ire a-l vedea
Dacircndu-ţ și părtaș al Slavei sale pre tineLucracircndu-te spune ce decacirct acest lucru al-
tul iaste mai marelt674vgtNegreșit icircmi vei zice mie că nimic icircnsă
eu iarăș icircţ zicDe o Slavă ca aceasta tu o suflete după ce
te-ai icircnvrednicitCe te mai uimești cătră pămacircnt și ce te icircn-
dulcești de ceale de aiceaCe te topești de ceale stricăcioase după ce
ai luat ceale nestricăcioaseCe te lipești de ceale de faţă după ce ai aflat
pre ceale ce vor să fiePre acealea sirguiaște suflete totdeauna să
le căștigiDe acealea tot pre sineţ lipeaște-te suflete
al mieuCa și după moarte icircntru acealea să te afliAdecă de veacinicile bunătăţi pre care de
aicea le-ai căștigatȘi icircmpreună cu dacircnsele să stai icircnaintea făcă-
toriului tău și StăpacircnuluiVeselindu-te icircmpreună cu dacircnsul icircn veacii
veacilor amin
AL ACELUIAȘCum că dorul și dragostea cea că-tră Dumnezeu covacircrșaște toată dragostea și pre tot dorul cel ome-nesc Și cum că deaca să cufundă mintea celor curăţiţi icircntru Lumina lui Dumnezeu toată să icircnDumne-zeiaște și de acolograve să face minte
a lui DumnezeuCuvacircntul 12
Nebiruită iaste frumseaţa ta neasămănat icircţ iaste chipul
Frumseaţa negrăită mai presus de cuvacircnt icircţ iaste slava
C U V Acirc N T U L 1 1 - 1 2
50
Năravul Stăpacircne Hristoase icircţ iaste bun și blacircnd
Covacircrșaște icircnţeleagerea tuturor pămacircntea-nilor
Și pentru aceasta dorul cel cătră tine și dra-gostea
Pre toată dragostea și dorul muritorilor icircl preabiruiaște
Că precacirct covacircrșești pre ceale văzute Macircn-tuitoriule
Pre atacircta dorul cel cătră lt675gttine iaste mai mare
Și acopere pre toată dragostea cea ome-nească
Și pre icircndrăgirile dezmirdărilor celor tru-pești le opreaște și le preface
Și pre toate poftele degrab le izgoneașteCă icircntunearec cu adevărat e pofta patimilorȘi noapte adacircncă iaste lucrarea păcatelor
celor uracircteIar dorul cel cătră tine și dragostea iaste Lu-
mină macircntuitoarePentru aceaia răsărind ea icircn sufletele ceale
iubitoare de DumnezeuIcircndată pricinuiaște zi de nepătimire
Dumnezeul mieuȘi goneaște icircntunearecul patimilor și al
dezmirdărilorCi o Soare al Soarelui și al LuniiAl stealelor și al luminii și al fieștecăriia
altei zidiri ZiditoriuleAfară de aceastea ascunde-mă pre mine icircn-
tru lumina taCă numai pre tine văzindu-te icircntru lumina taPre lume să nu o văz nici pre ceale din
lumeCi și văzindu-le să mă aflu ca cum nu le-aș
vedeaȘi auzindu-le ca cum nu le-așĭ auzi CuvinteȘi precum pătimesc cei ce icircntru icircntuneare-
culDezmirdărilor vieţii șăd și petrec
Și cu icircntunearecul iubirii de slavă sacircnt aco-periţi
Văzind nu văd pre Slava cea Dumnezeiască a ta
Și auzind nu pricep nicidecumPoruncile tale și poruncirile taleAșa și eu voiŭ fi icircntru lumina taNevăzind lumea nici pre ceale din lumeCă cine văzindu-te pre tine și fulgeracircndu-
să la simţiriDin slava ta și din lumina ta cea Dumne-
zeiascăNu srsquoau schimbat cu mintea și lt675vgtcu su-
fletul și cu cugeteleȘi a vedea icircntrrsquoalt fealiu și a auzi așijdereaMacircntuitoriule nu srsquoau icircnvrednicit cu atot-
stăpacircnireaCă să afundă mintea icircntru lumina taȘi să străluceaște și lumină să săvacircrșașteAseamenea Slavei tale și minte să numeașteAșa ceaia ce srsquoau icircnvrednicit să se facă
icircntrrsquoacest fealiuȘi să icircnvredniceaște atuncea să aibă mintea taȘi una cu tine să face nedespărţitȘi cum să nu vază ca tine și să auzăPre toate fără de patimă Și cum va poftiDupă ce Dumnezeu srsquoau făcut cu totul vre-
un lucruSimţit și curgătorĭ și stricăciosSau vreo slavă alta deșartăCela ce mai presus toate aceastea srsquoau făcutȘi mai presus de toată slava ceastă văzutăCă cela ce mai presus de toate ceaste văzuteSrsquoau făcut și de Dumnezeu srsquoau apropiiatIar mai ales și el Dumnezeu srsquoau făcutCum dela cei ce zac jos cu totul slavăSau desfătare va voigrave să cauteCă aceastea rușine icirci sacircnt lui cu adevăratOcară nimicnicie și necinstireCi slavă icirci iaste lui și desfătare și bogăţieTreimea Dumnezeu și ceale ale lui
Dumnezeu și Dumnezeești
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
51
Căruia să cuvine toată slava cinstea și stă-pacircnirea
Și acum și deapururea și icircntru toţi veacii(a
m in
lt676gt
AL ACELUIAȘMărturisire a harurilor dăruirilor lui Dumnezeu și icircn ce chip Părin-tele cela ce scrie aceastea de Sfacircntul Duh să lucra Și icircnvăţătură zisă de Dumnezeu cum că ce să cade să facă cineva ca să dobacircndească macircn-
tuirea celor ce să macircntuescCuvacircntul 13
Iarășĭ icircmi străluceaște lumina iarăș lumi-nat mi să arată
Iarăș icircmi deșchide Ceriurile iarăș tae noapteaIarăș trage pre toate Iarăș să veade singurIarăș afară de toate ceale văzute mă faceȘi de ceale simţite așijderea mă despărţeaște
iarășCela ce singur iaste mai presus de toate Ce-
riurilePre carele nimenea din oameni nu l-au vă-
zut niciodinioarăNedeșchizind Ceriurile netăind noapteaNici aerul despărţindu-l nici acoperemacircn-
tul casiiCu netăiare tot icircmpreună cu mine ticălo-
sul să faceIcircnlăuntru chiliei meale icircnlăuntru minţii
mealeȘi icircn mijlocul tuturor fiind eu afară de toa-
te mă faceNu știu de și cu trupul și deodată tot
acolograveIcircntru adevăr mă fac unde iaste lumina sin-
gură
Proastă pre carea văzindu-o mă fac prost cu nerăotatea
Aceastea-s lucrurile ceale preaslăvite Hris-toase al mieu ale minunilor tale
Aceastea-s ale puterniciei tale și ale iubirii de oameni
Lucrurile care cătră noi nevreadnicii le faci
Deci pentru aceasta frica ta mă ţine și mă cutremur
Și mă icircngrijesc totdeauna și mă cheltuesc foarte
Ca cu ce să-ţ răsplătesc ţie Ca ce să-ţĭ aduc ţie
Pentru atacirctea daruri Pentru lt676vgtatacircta mi-lostivire
Pentru nenumăratele dăruiri pre care cu mine le-ai lucrat
Nimic aflacircnd icircntru mine nimic avacircnd al mieu icircn viiaţă
Ci toate roabe ale tale-s lucrurile toate-s ale macircinilor tale
Mai mult Macircntuitoriule te rog să mă icircn-veţi ce să cade să fac
Ca și să te slujesc pre tine ca bine să-ţ placCa să mă aflu Macircntuitoriule neosindit icircn-
aintea Divanului tău celui icircnfricoșat icircn zioa jude-
căţiiAscultă ce va face tot cela ce voiaște să se
macircntuiascăIar mai vacircrtos tu cel icircntacirciŭ decacirct toţi carele
mă și rogi pre mineAstăzi să ţi să pară ca ai murit astăzi că te-ai
lepădat de lumeAstăzi pre toată lumea să o socotești că o
ai părăsitAstăzi pre priiateni pre rudenii pre slava
cea deșartă toatăLăsindu-o icircmpreună să te leapezi și de grija
celor de jos
C U V Acirc N T U L 1
52
Și pre umeri să-ţ rădici Crucea și foarte să o stracircngi
Și pacircnă la sfacircrșitu-ţi poartă ostenealele is-pitelor
Și durerile necazurilor și piroanele celor scacircrbicioase
Cu bucurie priimeaște-le ca pre o Cunună a Slavei
Și cu suliţile ocărilor icircmpuns fiind icircn tot ceasul
Și icircmproșcat foarte cu toate necinstirileLacrămi icircn loc de singe vărsind vei fi mu-
cenicȘi batjocoriri și pălmuiri suferind prea cu
mulţămităPărtaș al Dumnezeirii meale și al Slavei te
vei faceIar deaca și cel decacirct toţi lt677gtcel mai de pre
urmă pre sineţi te vei arătaȘi rob și slujitoriu cel mai icircntacirciŭ decacirct toţi
aceiaMai pre urmă te voiŭ arăta pre tine dupre
cum mrsquoam făgăduitDeaca vei iubi pre vrăjmaș și pre toţi cei ce
te urăscȘi deaca pentru cei ce te supără pre tine din
suflet te vei rugaȘi le vei face bine acestora dupre puterea taAseamenea cu adevărat te-ai făcut Tatălui
tău celui preaicircnaltȘi deaca inimă curată vei căștiga dintru
aceastea Icircntru aceasta vei vedea pre Dumnezeu pre
carele nimenea niciodată nu l-au văzutIar deaca și a fi gonit tu pentru dreptateŢi srsquoar icircntacircmpla atuncea saltă că icircmpără-
ţiiaCeriurilor a ta srsquoau făcut Și care decacirct acest
lucru iaste mai mareAceastea și decacirct aceastea mai multe care
am poruncit
Lucrează-le și pre alţii icircnvaţă-i și tu și toţi alţii
Carii icircntru mine cred deaca voiţi să vă macircntuiţi
Și icircmpreună cu mine să vă sălășluiţi icircn vea-cii veacilor
Iar deaca vă lepădaţi și cu greu suferiţiȘi rușine pre aceastea și necinstire le soco-
tiţiA le pătimi și a vă pune sufletul pentru po-
runcile mealeCe și mai ceareţi a vă icircnvăţa cum să cade
voao să vă macircntuiţiȘi ce și pre mine Dumnezeu al vostru mă
mai numiţiCe și mai socotiţi cu nepriceapere că crea-
deţi icircntru mineEu pre aceastea pentru voi le-am pătimit de
voeMrsquoam răstignit am murit cu moarte a făcă-
torilor de realeȘi slavă și viiaţă și strălucire a lumii srsquoau
făcutȘi icircnviiare a morţilor și fală a tuturorlt677vgtCelor ce au crezut icircntru mine ocările
ceale icircmprotiva meaȘi moartea cea grozavă icircmbrăcăminte a ne-
stricăciuniiȘi a adevăratei icircnDumnezeiri tuturor cre-
dincioșilor srsquoau făcutPentru aceaia și cei ce icircmi urmează cinstite-
le meale patimiIcircmpreună-părtași vor fi și ai Dumnezeirii
mealeȘi ai icircmpărăţiei meale vor fi moștenitoriIcircmpreună-părtași ai bunătăţilor celor ne-
tacirclcuite și negrăiteSă vor face și icircmpreună cu mine vor fi icircn
veaciIar pre ceialalţi cine nu-i va placircnge Cine
pentru dacircnșii nu să va tacircngui
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
53
Cine nu va pica lacrămi din milostivirea inimii
Cine nu să va boci pentru nesimţirea lor cea multă
Că lăsacircnd viiaţa pre sineș morţiiSrsquoau dat dela Dumnezeu cu ticăloșie rum-
pacircndu-seDe a cărora parte a tuturor izbăveaște-mă
StăpacircneȘi părtașĬ a mă face al patimilor tale celor
preacurateIcircnvredniceaște-mă pre mine prostul și ro-
bul tău cel mai de pre urmăCa dupre cum ai zis Dumnezeule și
părtașĬ să fiuAl slavii tale și al desfătării bunătăţilor tale
CuvinteAcum adecă ca icircntru gacirccitură și icircnchipui-
re și ca icircntru o oglindăIar atuncea voiŭ cunoaște precacirct și mrsquoam
cunoscut amin
AL ACELUIAȘCum că cei ce cu Dumnezeu de ai-cea icircncă prin icircmpărtășirea Sfacircntu-lui Duh srsquoau unit după ce să duc din viiaţă icircn veaci cu dacircnsul acolograve vor fi Iar deaca cu Dumnezeu nu srsquoau unit de aicea ci aiminterlea cu cei ce icircntrrsquoacest fealiu să află aicea
să va faceCuvacircntul 14
lt678gtIcircnceput al vieţii al sfacircrșitului icircmi iaste mie icircnceput și sfacircrșitul icircnceput icircmi iaste mie
De unde viu nu cunosc și unde sacircnt nu știu
Și unde iarăș mă voiŭ duce nu cunosc ti-călosul
Mă nasc pămacircnt din pămacircnt din trup trup
Din stricăcios cu adevărat stricăcios și mu-ritoriu cu totul fiind
Puţină vreame pre pămacircnt zăbovesc trăind icircn trup și moriu
Și altă viiaţă icircncep după ce mă mut dintru aceasta
Las trupul pre pămacircnt carele va să se icircnviiazeȘi viiaţă nesfacircrșită va să trăiască icircn veaciDeci acum caută spre mine Dumnezeule
acum milostiveaște-te singureAcum miluiaște-mă iată au lipsit vacircrtutea
meaDe bătracircneaţe Macircntuitoriule mrsquoam apro-
piiat lacircngă ușile morţiiPrinţipul lumii vine1 vracircnd să cauteLucrurile și faptele meale ceale uracircte și pacircn-
găriteMuncitorii icircmi stau icircnainte cu sălbăticie
căutacircnd la mineȘi poruncă așteaptă să ia și să tragăIcircn fundul iadului Macircntuitoriule sufletul
mieu cel ticălosDeci tu cel din fire milostiv cel singur iubi-
toriu de oameniTu cel preaicircndurat Doamne miluiaște-mă
atunceaȘi să nu-mi pomenești răotăţile Să nu mă
părăseștiSă nu dai loc asupra mea dușmanului mieu
celui vicleanCarele icircn fieștecarele ceas mă tot icircngrozeașteȘi răcneaște asupra mea și scracircșneaște cu
dinţiiȘi icircmi zice cui te bizuești și cum a scăpaDin macircinile meale nădăjduești Că pără-
sindu-mă pre mine ai venit
1 Gr ῍Αρχων τοῡ κόσμου ἒρχεται trimitere la Ioan 14 30 ἒρχεται γὰρ ὁ τοῡ κόσμου ἂρχων (bdquocă vine stăpacircnitoriul lumii acesteialdquo) bdquoPrinţipulldquo tradu-ce grecescul ἂρχων (acigrave bdquocăpetenie stăpacircnitor conducătorldquo) (ned)
C U V Acirc N T U L 1 3 - 1 4
54
lt678vgtLa Hristos și poruncile meale minci-noase le-ai făcut
Ci nu vei scăpa nicidecum Că unde și te vei duce
Nu vei putea niciodată a fugi de mine ni-cidecum
Carele pre Adaacutem și pre Eacuteva i-am scos din Raiu
Și pre Caacutein ucigaș de frate l-am făcutȘi icircn vreamea potopului pre toţi icircmpreună
icircntru rătăcireȘi icircntru moartea cea icircnfricoșată a cădea cu
ticăloșiePănă icircn sfacircrșit i-am amăgit cu icircnșălăciunile
mealeȘi pre David spre preacurvie și ucidere l-am
amăgitȘi am rădicat războiu asupra tuturor Sfin-
ţilorȘi pre mulţi i-am omoracirct dar tu cum vei
scăpa de mineTot te bizuești și nădăjduești tu cel nepu-
tincios cu totulAceastea auzindu-le eu Stăpacircne și
Dumnezeul mieu și ZiditoriuleFăcătoriul mieu și judecătoriule carele ai
StăpacircnirePreste sufletul și trupul mieu ca un plăz-
muitoriu al amacircnduroraMă icircnfiorez și tot mă tem tot mă cutre-
mur ticălosulIcircmi pune icircnainte și-mi zice mie vicleanul
Hristoase al mieuCă iată nu priveghezi iată nu te icircnfracircneziIată rugăciune nu ai căștigat nu faci icircnchi-
năciuniOsteneale nu arăţi icircn ce fealiu de demult
ai icircnceputȘi pentru aceastea singure pre sineţ de
Hristos te-ai despărţit Și cu mine te voiŭ lua icircn focul cel nestinsEu știi o Stăpacircne că niciodată lucrurilor
Sau faptelor nrsquoam icircncredinţat macircntuirea sufletului mieu
Ci la mila ta Iubitoriule de oameni am alergat
Nădăjduind că mă vei macircntui icircn dar prea-milostive
Și mă vei milui ca un Dumnezeu precum oarecacircnd pre curva
Și precum pre fiiul cel curvariu lt679gtcarele au zis greșit-am
Așa crezind am alergat așa bizuindu-mă am venit
Așa nădăjduind Stăpacircne la tine am năzuitȘi acum să nu să fălească asupra mea robu-
lui tăuNici să zică unde iaste Hristosul tău unde
iaste sprijinitoriul tăuAu nu acela te-au dat pre tine icircn macircinile
mealeCă deaca mă va amăgi pre mine și robit mă
va luaNu deasupra voirii meale nici deasupra
tracircndăvirii meale Va scrie el aceasta ci deasupra părăsiriiTale pre totul aruncacircndu-l unele ca aceas-
tea icircmi va ziceIată căruia te-ai bizuit Iată spre carele ai
năzuitIată pre carele socoteai că te icircndrăgeaște
pre tine iată pre carele icircl socoteai că te iubeaște
Și frate și priiaten și fiiu și moștenitoriuTe făleai că te are pre tine cum te-au pă-
răsitȘi icircn macircinile meale dușmanului tău te-au
datȘi numaidecacirct srsquoau icircntors dela tine numai-
decacirct te-au uracirct pre tineDeci să nu mă lași Macircntuitoriule să auz eu
aceasteaSă nu mă lași Dumnezeul mieu să mă fac
ocară așa
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
55
Nu icircmpărate nu Doamne cela ce din icircntu-nearec pre mine dedemult
Și din macircinile și din berigata aceluia mrsquoai scos
Și lacircngă lumina ta slobod pre mine mrsquoai pusCă pre tine văzindu-te mă pătrunz la cea-
lea din lăuntru ale inimiiȘi nu pociŭ să te văz pre tine și a nu te ve-
dea nu suferNeapropiiată iaste frumseaţea ta neurmat
chipul tăuNeasămănată slava ta și cine cacircndva te-au
văzutSau cine va putea să te vază tot pre tine
Dumnezeul mieuCă pre totul care ochiŭ va putea să-l vazăDar pre cela ce iaste mai presus de totul
care minte icircl va lt679vgtajungeSau va putea să-l cuprinză Sau să se icircntinză
toatăCătră tot și să vază pre ţiitoriul tuturorPre cel afară de toate și carele pre totul și
pre toate le umpleȘi carele afară iarăș același tot iaste negrăitIcircnsă ca un soare te văz și ca pre un luceafăr
te privescȘi icircn sacircnul mieu te port ca pre ultngt măr-
găritariuȘi ca pre o făclie te văz pre tine aprinsă icircn-
lăuntru vasuluiIar căci nu te lăţești nici cu tot lumină pre
mineMă săvacircrșești și căci nu te arăţi tot mie icircn
ce fealiu și cacirctEști cu totul mi să pare că nu te am pre tine
viiaţa meaCi mă tacircnguesc ca unul ce mrsquoam făcut oa-
recarele scăpătat din bogatȘi din cei slăviţ necinstit și nu am nădeajdeDeci acest lucru văzindu-l dușmanul icircmi
zice tu nu te macircntueștiCă iată ai și căzut nu ai nemerit nădejdile
Că nu ai cătră Dumnezeu ca dedemult icircn-drăzneală
Cătră carele nu-l icircnvrednicesc nici cuvacircnt să-i răspunz1 Dumnezeul mieu
Ci suflu asupra lui și nevăzut icircndată să face
Așa cer Stăpacircne așa te rog pre tine așaMilostivire să-mi dăruești și atuncea mie
Macircntuitoriul mieuCacircnd sufletul va eși din trup să-i dăruești
ca să poatăCu singură suflarea asupră-le pre toţi să-i
rușineazeCarii asupra mea a robului tău vor vrea să
aleargeȘi să treacă nevătămat păzit fiind cu luminaDuhului tău și icircnaintea divanului tău să stauAvacircnd pre darul tău cel Dumnezeltegtsc
Hristoase fiind icircmpreună cu minelt680gtAcoperindu-mă nerușinat2 arătacircndu-
mă pre mine totCă apoi cine va icircndrăzni să se arate icircnaintea
ta Deaca nu va fi icircmbrăcat icircntru dacircnsul deaca
pre dacircnsul icircn lăuntru săuNu-l ţine și nu să luminează de dacircnsul
cum pre slavaCea nesuferită va putea să o vază cu totul
oricareleCă pre slava lui Dumnezeu omul și pre fi-
rea DumnezeiriiFirea omului cea proastă și smerită cum va
putea să o vazăCă Dumnezeu iaste nezidit iar noi toţi zidiţiAcela nestricăcios iaste noi stricăcioși și
prafAcela Duh iaste și mai presus de tot DuhulȘi ca un Făcătoriu al Duhurilor și Stăpacircn
fiindNoi trupuri de pămacircnt și fiinţă pămacircntească
1 Icircn manuscris bdquorăspunsldquo (ned)2 Icircn manuscris bdquonerușinatulldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 1 4
56
Acela al tuturor Făcătoriu e fără de icircnce-put și neprins
Noi viermi icircmpreună și icircmpuţiciune și ţă-racircnă
Și cine din noi va putea pre acesta cacircndva să-l vază
Dintru a sa puteare cu totul sau din lucrareDe nu el va trimite pre Duhul său cel Dum-
nezeescȘi printrrsquoicircnsul firii ceii neputincioasă să-i
deaTărie vacircrtute și puteare și vreadnic să facăPre om a vedea Slava lui cea DumnezeiascăCă icircntrrsquoalt fealiu nu o va vedea nici va pu-
tea să vazăDin oameni cineva pre Domnul venind cu
SlavăȘi așa să vor despărţi cei nedrepţi din cei
drepţiȘi cu icircntunearec să vor acoperi păcătoșii și
toţiCacircţi nu vor avea lumina Duhului icircntru
dacircnșii de aiceaIar cei uniţi cu dacircnsul din ceale de aicea și
atunceaCu taină să vor uni cu Dumnezeu și cu
adevăratȘi de icircmpărtășirea lui vor fi nedespărţiţiIar cei ce să vor duce de lumina lui despărţiţiCum atuncea să vor uni sau lt680vgtdupre
care chipVoesc să mă icircnvăţ de la voi ori pre voi să vă
icircnvăţDumnezeu srsquoau făcut om și srsquoau unit cu oa-
meniiSrsquoau icircmpărtășit de omenire și au dat cu icircm-
părtășire tuturorCelor ce icircntru dacircnsul cred și pre credinţă
din lucruriO arată icircmpărtășirea Dumnezeirii luiDeci pre aceștea singuri au zis că să macircntu-
esc carii srsquoau icircmpărtășit
De Dumnezeirea aceluia precum srsquoau icircm-părtășit
De firea noastră icircnsuș Făcătoriul tuturorDupre cum mărturiseaște Pavel cum că be-
searica lui HristosUn trup să va face Stăpacircnesc și DumnezeescNeicircntinat fără de prihană icircmpreună și fără
de toată zbacircrcituraCarii deaca vor fi cei credincioși și Cap
Hristos le va fiDeci deaca acest lucru va fi precum arătat
și iasteCare icircntinat oare va icircndrăzni atuncea să se
atingă de dacircnsulSau cine să va lipi nevreadnic și neharnic
fiindCă deaca și acum să scot din besearică afarăȘi să opresc cu totul a să icircmpărtăși păcătoșiiIar mai ales și de vedearea Dumnezeeștilor
taine să lipsescCei ce nu sint Sfinţi cum vai mie atuncea
oare Cu trupul cel prea fără prihană al lui
Dumnezeu să vor uniȘi mădulări să vor face ale lui Hristos icircnti-
naţi fiindNu iaste acest lucru fraţilor nu nu să vor
face nicidecumȘi cei ce de Dumnezeescul trup adecă de
besearicăȘi de ceata celor aleși să despărţesc spuneUnde oare să vor duce Icircn care icircmpărăţieIcircn ce fealiu de loc tacirclcuiaște-mi nădăjdu-
esc că să vor sălășluiCă negreșit și Raiul și sacircnul lui AvraaacutemȘi tot locul de odihnă al lt681gtcelor macircntuiţi
iasteȘi cei macircntuiţi sacircnt Sfinţi cu adevărat toţiDupre cum toată Dumnezeiasca Scriptură
mărturiseaște și icircnvaţăCă multe sălașe sint icircnsă icircn lăuntrultlgt că-
mării
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
57
Că precum un ceriu iaste și icircntru dacircnsul sacircnt Stealele
Care unele de altele să deosebesc cu cinstea și cu slava
Așa și o cămară iaste și o icircmpărăţieIcircnsă și raiul și Cetatea cea SfacircntăȘi tot locul de odihnă Dumnezeu iaste sin-
gurCă precum nu are omul odihnă icircn viiaţa
aceastaCela ce nu petreace icircntru Dumnezeu icircncă
și Dumnezeu icircntru dacircnsulAșa și după moarte afară de acela singurSocotesc că nu va fi odihnă nici loc fără
de scacircrbăNici de suspin nici de necaz nicidecum iz-
băvitDeci ia să ne sacircrguim fraţilor ia să ne sacircr-
guim mai nainte de sfacircrșitSă ne lipim de Dumnezeu făcătoriul tuturorCela ce srsquoau pogoracirct pre pămacircnt pentru
noi ticăloșiiCela ce au plecat Ceriurile și srsquoau tăinuit
de icircngeriȘi icircn pacircntecele Sfintei Fecioarei srsquoau sălăș-
luitȘi srsquoau icircntrupat dintru dacircnsa neschimbat și
netacirclcuitȘi au eșit spre macircntuirea noastră a tuturorIar macircntuirea noastră aceasta cu adevărat
iastePrecum de multe ori am zis și acum iarăș
vom ziceNu noi de la icircnșine ci Dumnezeiasca gurăAu arătat lumina cea mare a veacului ce va
să fieIcircmpărăţiia Ceriurilor pre pămacircnt srsquoau co-
boracirctIar mai vacircrtos Icircmpăratul tuturoltrgt celor
de sus și al celor de josAu venit și au voit să se lt681vgtasemeneaze
noao
Că dintru dacircnsul ca dintrrsquoo Lumină toţi icircmpărtășindu-ne
Lumină adoaltogtă să ne arătăm asemănate ceii dintacirciŭ
Și ai Icircmpărăţiei Ceriurilor părtași și ai slaveiȘi obșteani icircmpreună vom fi și moștenitoriAi bunătăţilor celor veacinice pre care ni-
menea niciodată nu le-au văzutIar aceastea sint precum mă plec și crez și zicTatăl Fiiul și Duhul cel Sfacircnt Treimea cea
SfacircntăAceasta iaste izvorul bunătăţilor Aceasta
viiaţa celor ce sintAceasta desfătarea și odihna aceasta po-
doaba și slavaAceasta bucuriia cea netacirclcuită și macircntui-
rea tuturorCelor ce srsquoau icircmpărtășit din strălucirea lui
cea negrăităȘi au icircmpărtășire cu dacircnsul icircntru simţireAuziţi că pentru aceasta macircntuitoriu să
numeașteCăci tuturor cu carii srsquoau unit macircntuire le
dăruiașteIar macircntuirea iaste dezlegare de toate realeleȘi a tuturor bunătăţilor icircntru dacircnsul aflare
veacinicăCare din moarte adecă viiaţă și din icircntu-
nearec luminăDin robiia patimilor și a faptelor celor prea
de rușineSlobozire cu totul desăvacircrșit tuturor le dă-
ruiașteCelor ce srsquoau unit cu Hristos și macircntuito-
riul tuturorCarii și atuncea pre toată adecă bucuriia
nejăfuită o căștigăȘi pre toată bucuriia și pre toată veseliia Iar carii cu totul sint de acesta despărţiţiȘi nu l-au căutat pre dacircnsul sau nu srsquoau unit
cu dacircnsul
C U V Acirc N T U L
58
Nici de robiia patimilor și de moarte nu srsquoau izbăvit
Măcar icircmpăraţi de sacircnt măcar boiari mă-car meghistani
Măcar [de] li să pare că să desfătează lt682gtși să veselesc și cum că au
Desfătare și socotesc că să află icircntru bunătăţiIcircnsă niciodată vor cacircștiga vreo veselie ca
aceastaIcircn ce fealiu robii lui Hristos cei slobozi de
toatePoftele necuvioase și de dezmirdări și de
slavăO au carea iaste negrăită și netacirclcuită cu
totulPre carea nimenea niciodată nu o va cu-
noaște nici o va icircnvăţa nici o va vedeaDin cei ce nu cu adevărat și cu fierbinţeală
srsquoau lipit de HristosȘi srsquoau amestecat cu dacircnsul icircntru unire ne-
grăităCăruia să cuvine slavă și cinste laudă și toa-
tă cacircntareaDe la toată zidirea și suflarea icircn veaci
amin
AL ACELUIAȘMulţămită pentru surguniia și pen-tru necazurile care au pătimit icircn
vreamea izgonirii saleCuvacircntul 15
Mulţămesc ţie Doamne mulţemesc ţie unule
De inimi cunoscătoriule icircmpărate dreap-te preamilostive
Mulţemesc ţie atotputearnice și fără de icircn-ceput Cuvinte
Carele te-ai coboracirct pre pămacircnt și te-ai icircn-trupat Dumnezeul mieu
Și te-ai făcut ceaia ce nu erai om aseame-nea mie
Fără de schimbare și fără de curgere și fără de tot păcatul
Ca pătimind [tu] cel fără de patimă dela cei fără de leage cu nedreptate
Nepătimire să-mi dai mie celui osacircndit Cacircnd voiŭ urma patimile tale Hristoase al
mieuDeci dreaptă iaste judecata ta icircmpreună și
poruncaPre carea ai poruncit să o păzim noi prea-
milostiveȘi aceasta iaste urmarea smereniei talelt682vgtCa precum ai pătimit icircnsuţi fără de
păcat fiindAșa și noi cei ce am păcătuit să suferim pre
toateȘi ispitele și gonirile și bătăile și necazurileȘi mai pre urmă moarte dela cei fără de leageCă tu ai auzit bdquoDrac airdquo și amăgitoriu te-
ai socotitDela cei fără de Dumnezeu și icircmprotivnic
lui Dumnezeu și călcătoriu de leageTu ca un făcătoriu de reale prins fiind și le-
gat singur ai fost adusToţi ucenicii și priiatenii părăsindu-te pre
tineTu și ai stătut icircnaintea judecătoriului ca un
osacircndit CuvinteȘi judecata pre carea o au scos asupra ta o
ltagti priimitTu și cacircnd ai grăit palmă dela rob ai suferitȘi cacircnd ai tăcut la moarte icircndată te-ai osacircn-
ditCăci cuvintele tale sabie la cei fără de leage
eraȘi tăcerea ta icircmpărate pricină de osacircndă să
făceaPentru aceaia nesuferind să te vază pre
tine cel singur dreptCei nedrepţi la moarte prea de ocară te-au
dat
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
59
Drept aceaia bătut ai fost preste cap și cu spini te-ai icircncununat
Și cu haină mohoracirctă te-ai icircmbrăcat și ai fost scuipit
Icircn faţă ndash vai mie ndash și batjocorit de cei fără de leage
Și bdquoBucură-te icircmpăraterdquo icircn batjocoră ai auzit dela Evrei
Și Crucea ţe-ai purtat Macircntuitoriule pre umeri
Și icircnălţindu-te te-ai răstignit pre dacircnsa Dumnezeul mieu
Macircinile ţi srsquoau pironit și picioarele și cu oţet te-ai adăpat
Și icircn coasta ta te-ai icircmpuns cu suliţa prea-milostive
Aceastea pămacircntul nesuferindu-le să clă-tea de frică
Și pre morţii cei dintru dacircnsul degrab icirci daIar Soarele icircn singe srsquoau lt683gtprefăcut văzin-
du-te pre tineȘi Luna cu icircntunecare srsquoau icircmbrăcat atunceaȘi Catapeteazma besericii ceii de atuncea
srsquoau sfășiiatDin ceale de sus făcacircndu-să icircn doao pacircnă la
ceale de josȘi niciuna cei fără de leage dintru aceastea
nrsquoau priceput nicidecumCi icircncă și icircn mormacircnt zăcacircnd [tu] strejari
au pusȘi piiatra o au pecetluit socotind să te ţieDar tu Stăpacircne ai icircnviiat cu a ta StăpacircnireȘi peceţile le-ai lăsat icircntregi călcătorilor de
leageȘi venirea icircngerilor au prăvălit piiatraȘi pre cei ce străjuia acolograve i-au spăimacircntat
cu fricăȘi nicidecum nrsquoau voit cacirct de puţin să icircn-
ţeleagăCi au rămas orbi fiind la minte și la inimăIcircntunecată avacircndu-o pre dacircnsa pănă icircn
sfacircrșit
Deci ce lucru mare iaste mie deaca pre aceastea și eu le pătimesc
Pre care icircnsuţ tu le-ai pătimit fără de păcat fiind
Pentru lume Stăpacircne ca pre lume să o macircntuești
Eu carele am păcătuit preamulte din tacircnă-ră vacircrstă
Și te-am icircntăracirctat pre tine Hristoase cu lu-crurile și cu cuvintele
Mare icircmi iaste cu adevărat iar mai vacircrtos și mai presus de toată slava
Că părtaș mă face al slavei tale ceiĭ negrăiteIcircmpărtășirea patimilor iaste urmarea lucru-
rilorȘi pricinuitoare a Dumnezeirii smereniia a taIaste celor ce cu cunoștinţă pre aceasta o
uneltescMulţemesc ţie Stăpacircne pătimindu-le mai
vacircrtos cu nedreptateIar deaca după dreptate fie-mi mie răsplă-
tire a greșalelorSpre curăţirea nemăsuratelor meale Hris-
toase păcateȘi să nu mă lași niciodată să se lt683vgtaducă
asupră-mi dureriMai presus de puteare-mi Stăpacircne sau is-
pite sau necazuriCi de-a pururea să-mi dăruești icircmplinirea
Dumnezeul mieuȘi vacircrtute ca să pociŭ a suferi scacircrbeleCă tu ești din icircnceput al celor bune dăru-
itoriulCelor ce din suflet cad la Stăpacircnirea ta du-
pre vrednicieCarele ale Credinţii și ale lucrurilor și ale
nădejdilor celor buneLe dăruești darurile și pre toate dărileDumnezeescului și icircnchinatului Duhului
tău preamilostiveAcum și de-a pururea și totdeauna icircn vea-
cii veacilor amin
C U V Acirc N T U L
60
AL ACELUIAȘCum că toţi Sfinţii strălucindu-se să
luminează și pre Slava lui Dumnezeu o văd pre cacirct iaste cu putinţă firii omenești să vază pre Dumnezeu
Cuvacircntul 16Caută de sus Dumnezeul mieu și binevo-
iaște a te arătaȘi cu mine scăpătatul a vorovi descope-
re-m lumina taDeșchizindu-mi Ceriurile deșchide-mi
mai vacircrtos mintea meaIcircntră și acum icircn lăuntrultlgt mieu grăiaște
precum dedemultPrin icircntinată limba mea pentru acealea
care grăesc oarecariiCă acum nimenea nu iaste carele cu cunoș-
tinţă au văzut pre DumnezeuNici srsquoau făcut mai nainte de acesta afară
de ApostoliDar nici aceia icircnșiși1 zic [ei] cum că nrsquoau
văzut arătatPre Dumnezeul tău și tatăl ci necunoscut
celor mulţiȘi nevăzut așijderea icircl dogmatisesc că iastePuind icircnainte graiul preaiubitului tăuUcenic Ioaacutenn carele zice Pre Dumnezeu
niciodatăNu l-au văzut cineva din oameni Așa Hris-
toase al mieu grăiaște degrablt684gtCa să nu fiu eu socotit de cei neprice-
puţi bacircrfitoriuScrie mi-au zis atuncea care-ţ zic scrie și
să nu leneveștiEu Dumnezeu mai nainte de toate zilele
ceasurile și vremileIcircncă și de toţi veacii și de toate ceale văzuteȘi gacircndite zidiri eram mai presus de minte
și de cuvacircnt
1 Icircn manuscris bdquoicircnsușldquo (ned)
Și mai presus de toată icircnţeleagerea singur cu cel singur numai
Și nimic din cele văzute dar nici din cele nevăzute
Nu era cu adevărat mai nainte de a să face singur eu sacircnt nezidit
Icircmpreună cu Tatăl și cu Duhul mieu Sin-gur fără de icircnceput sint
Din Tatăl mieu cel fără de icircnceput Și din icircngeri nimenea niciodată
Dar nici din Arhangheli nici din cealelalte racircndueli
Au văzut cacircndva firea mea nici pre mine icircnsumi Ziditoriul
Tot icircn ce fealiu sacircnt Ci numai pre singură raza slavei
Și pre curgerea Luminii meale o văd și să icircnDumnezeesc
Că precum oglinda razele Soarelui prii-mindu-le
Sau precum piiatra cea de criștariu cacircnd să străluceaște icircntru amiază-zigrave
Așa priimesc razele Dumnezeirii meale toateIar pre mine Tot a mă vedea cineva nicide-
cum nu srsquoau icircnvltrgtednicitNu din icircngeri nu din oameni nici din Sfin-
tele PuteriCă afară sacircnt de toate și tuturor nevăzutȘi nicidecum nu pizmuesc acestora ca să nu
mă vazăNici ca cum nu aș fi frumos mă ascunz ca
să nu mă arătCi vreadnic de Dumnezeirea mea nimenea
nu srsquoau aflatNici srsquoau făcut zidirea icircntocma putearnică
cu ZiditoriulCă aceasta nici icirci iaste de folos ci o mică
rază văzindSă icircnvaţă cum că cu adevărat sint lt684vgteu și
mă cunoaște pre mine DumnezeuCarele pre dacircnșii icircntru fiinţă i-am adus și
să spăimacircntează de mine și cu frică
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
61
Lăudacircndu-mă icircmi slujesc Că nu să poate alt Dumnezeu
Să se aducă icircntru fiinţă icircntocma putearnic cu Ziditoriul
Nici deofiinţă cu acela Că nici iaste cu pu-tinţă nicidecum
Deofiinţă cu Ziditoriul zidirea să se facăCă cu cel nezidit cel zidit cacircnd cacircndva să
va potriviCă decacirct cel ce de-a pururea așijderea iaste
și fără de icircnceput și neziditCeale zidite mai mici și mai de jos le vei
mărturisi că sacircntȘi pre atacircta să deosibeaște precacirct carul și
herestrăulDe cela ce le-au făcut pre dacircnsele Deci
cum carulPre cela1 ce l-au făcut pre el icircl va ști și cum
herestrăul pre cela ce-l trageIcircl va cunoaște spune-mi deaca nu acestora
le va da cunoștinţăDe nu va pune icircntru dacircnsele vedeare cel ce
le-au făcut pre ialeCare cu neputinţă iaste aceltsgtt lucru tutu-
ror zidirilorDeci nimenea din oameni nicidecum ni-
menea nici din icircngeriNu au luat stăpacircnire să dea altora pre DuhulSau viiaţă lor să le dăruiască Iar Domnul
tuturorAvacircnd stăpacircnire singur singur avacircnd pu-
teareCa cela ce iaste izvor de viiaţă aduce icircntru
fiinţă jivini icircnsufleţiteOri icircn ce fealiu cu adevărat și va voigrave și dă-
ruiaște fieștecăruiaCa un meșter ca un Stăpacircn cacircte voiaște și
vreaCăruia să cuvine Slava și Stăpacircnirea acum
și icircn veaci amin
lt685gt
1 Icircn manuscris bdquopre cela celaldquo (ned)
AL ACELUIAȘCum că unirea Preasfacircntului Duh cu sufletele ceale curăţite icircntru simţire luminată adecă icircntru cu-noștinţă să face și icircntru care suflete srsquoar face cu chip de lumină asea-menea luiș și Lumină pre dacircnsele
le lucreazăCuvacircntul 17
Departe stă de ceale văzute cel nevăzut cu totul
Și de zidiri cel ce mai nainte le-au făcut pre iale
Și de ceale stricăcioase cel nestricăcios și icircntunearecu de lumină
Și amestecare acestora srsquoau făcut cacircnd Dumnezeu srsquoau pogoracirct
Că pre ceale despărţite atuncea le-au icircm-preunat Macircntuitoriul mieu
Dar cei orbi pre unire nu o au văzut și cei morţ zic cum că simţire de aceasta nici-decum nu au avut
Și socotesc că viiază și văd O ce nebunie mai de pre urmă
Și necrezind zic cum că nimenea cu cerca-rea lucrul acesta
Nu l-au cunoscut nici l-au pătimit nici l-au văzut icircntru simţire
Ci prin auzire și prin icircnvăţătura cuvintelor singure să face numai
Ci o Hristoase al mieu icircnvaţă-mă să zic ceva cătră aceastea
Și din neștiinţa cea multă și din necredinţă pre aceștea
Să-i trag și să le dăruesc a te vedea pre tine Lumina Lumii
Ascultaţi și priceapeţi o Părinţi Dumne-zeiești cuvinte
Și veţi cunoaște unirea carea icircntru cunoș-tinţă să face
C U V Acirc N T U L 6 -
62
Și icircntru simţire cu totul și cu cercarea și cu vedearea
Dumnezeu iaste nevăzut iar noi cu totul văzuţi
Deci deaca el cu cei simţiţi de voe să uneașteApoi unire să face a lt685vgtamacircndurora icircn-
tru cunoștinţăIar deaca necunoscut vei zice că să face
aceasta și nesimţitCu adevărat a morţilor iaste unirea și nu a
vieţii cu cei viiAl zidirilor Ziditoriu e Dumnezeu iar noi
zidiţi așijdereaDeci deaca Dumnezeu Ziditoriul cu zidi-
rea srsquoau pogoracirctȘi srsquoau unit și să face [ea] ca un ziditoriu
apoi zidireaSimţire cu adevărat va lua de adevărată ve-
deareCăci cu Ziditoriul zidirea negrăit srsquoau unitIar deaca aceasta nu o va da-o1 apoi au perit
CredinţaȘi nădeajdea celor ce vor să fie cu totul srsquoau
prăpăditApoi icircnviiare nu va fi nici judecata cea de
obșteDe vreame că și zidirile precum zici ne-
simţitCu Făcătoriul ne unim și nimic icircntru co-
noștinţă nu gacircndimȘi urmează că Dumnezeu dupre socoteala
ta nu iasteViiaţă nici viiaţă unindu-să cu noi ne dă-
ruiașteIarăș Ziditoriul iaste nestricăcios iar zidi-
rile stricăcioaseCă cei ce au păcătuit nu pre trup numaiCi și pre icircnsăș sufletele icircntru stricăciune le-
au aruncat
1 Εἰ δὲ μὴ τοῡτο δώσομεν bdquoIar de nu vom priimi aceastaldquo (ned)
Și dupre cuvacircntul acesta și cu trupul și cu sufletul
Stricăcioși sintem ca cei ce cu stricăciunea morţii ceii gacircndite
Am fost ţinuţi icircmpreună toţi și cu a păca-tului
Deci deaca cel cu firea nestricăcios să va uni cu mine cel stricăcios
Cu adevărat una dintru aceastea va fi carea voi să o zic ţie
Că ori pre mine mă va schimba și nestrică-cios mă va face
Ori icircntru stricăciune să va preface cel ne-stricăcios și așa
Poate eu nu voiu cunoaște lt686gtcă acela au pătimit
Și srsquoau făcut ca eu iar deaca eu mă facTot nestricăcios din stricăcios după ce
mrsquoam lipit de cel nestricăciosCum nu voiu simţi Cum prin icircnsăș cer-
careaNu voiu vedea ceaia ce mă voiu face după
ce mrsquoam făcut ceea ce nu eramCă a zice cum că Dumnezeu unindu-să cu
oameniiNu-i icircmpărtășaște pre dacircnșii de Dumneze-
iasca nestricăciuneCi mai vacircrtos cu stricăciunea acelora icircm-
preună să tragePeire a celui neperitoriu dogmatiseaște cela
ce zice aceastaȘi huleaște și icircnsuș din viiaţă cu totul cadeIar deaca aceasta iaste cu neputinţă priime-
aște mai bine pre ceaialaltăȘi de nestricăciune a te icircmpărtăși sirguiaș-
te-te mai nainte de sfacircrșitLumina iaste Dumnezeu iar noi cei din icircn-
tunearecSau mai adevărat să zic noi icircnșine sintem
icircntunearecCă nici va străluci aiurea Dumnezeu ndash nu
vă amăgiţi ndash
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
63
Fără numai icircntru singure sufletele cu care să va uni mai nainte de sfacircrșit
Iar celoralalţi de și va străluci precum au zis propoveduitorii
Ca niște foc să va arăta lor neapropiiat cu totul
Și va cerca pre lucrul fieștecăruia ce fealiu iaste
Și iarăș să va despărţi de aceștea ca de niște nevreadnici
Și aceia vor lua muncă vreadnicăIcircnsă și aicea și acolograve Lumină a sufletelor el
singur iasteIar noi icircntunearec pre suflete neluminate
avacircndu-leDeci deaca lumina sufletelor să va uni cu
sufletul mieuOri aceaia să va stinge și să va face icircntunearecOri sufletul mieu lt686vgtluminacircndu-să va fi
ca luminaCă lumina cacircnd să va aprinde fuge icircndată
icircntuneareculMăcar că și al luminii ceii simţite iaste lu-
crul acelaȘi deaca lumina cea dintru nefiinţă adusă1
icircţ lucrează ţie unele ca acesteaȘi pre ochii tăi ţi-i luminează și pre suflet
ţi-l veseleașteȘi pre ceale ce mai nainte nu le vedeai icircţ
dăruiaște să le veziCe nu va face deaca va străluci icircn suflet Zi-
ditoriul luminii aceștiiaCarele au zis bdquoFacă-se luminărdquo și icircndată
srsquoau adus icircntru fiinţăDeci ce ţi să pare ţie deaca va străluci gacircn-
dit icircntru inima taSau icircn minte ca un fulger sau ca un Soare
mareAu nu va putea să facă pre suflet să strălu-
cească
1 Icircn manuscris bdquoaduseldquo (ned)
Au nu va lumina pre acesta și nu-i va da să cunoască
Icircntru cunoștinţă adevărată pre dacircnsul cine și carele iaste
Așa cu adevărat așa să face așa să săvacircrșașteAșa să descopere darul DuhuluiȘi printrrsquoicircnsul și icircntru dacircnsul Fiiul și cu
TatălȘi pre aceștea icirci veade precum iaste cu pu-
tinţă să-i vazăȘi atuncea ceale pentru dacircnșii de la dacircnșii
negrăitSă icircnvaţă și grăiaște și tuturor celoralalţi scrie Și dogme lui Dumnezeu cuvioase alcătuiaș-
te precum toţiSfinţii Părinţi cei mai de nainte icircnvaţăCă așa au dogmatisit Simvolul cel Dumne-
zeescȘi unii ca aceștea făcacircndu-se precum am
zis și aceiaCu Dumnezeu pre ceale ale lui Dumnezeu
au grăit și au zisCă cine ar fi bogoslovit unimea cea Troi-
ceascăSau cine ar fi răsturnat eresurile deaca nu
srsquoar fi făcut unul ca acestaSau cine srsquoar fi chiemat Sfacircnt neicircmpărtășin-
du-să de Sfacircntul Duh Nimenea nicioda-tă Fiindcă și lumina cea lt687gtgacircndită
Icircntru simţire are fire a să apropiia de aceia cu carii icircmpreună va fi
Iar cei ce zic cum că fără de simţire să icircm-părtășesc de aceasta
Ei cu adevărat pre sineș să numesc nesimţiţiIar noi icirci zicem că și morţi sacircnt și de viiaţă
lipsiţiDeși li să pare că sacircnt vii O rătăcire O
nebunieCi o lumină străluceaște icircntru dacircnșii ca
văzindSă se pleace negreșit că tu lumină cu ade-
vărat ești
C U V Acirc N T U L 1 7
64
Și cu carii te unești ca o lumină aseamenea ţie icirci lucrezi
Strălucesc precum și totdeauna icircnaintea feaţii credincioșilor
Dar nu voesc a mă vedea ci mijesc mai vacircrtosȘi a căuta la mine nu voesc o fiiuleCi icircncă și icircș icircntorc feaţele icircn altă parteȘi eu icircmprejur după dacircnșii mă icircntorc și icircn-
aintea acestora stauȘi aceia iarăș aiurea icircș trimit ochiiȘi cu totul Lumina feaţii meale nu o vădDintru aceștea unii adecă icircși acopăr cu aco-
peremacircnturi feaţele saleIar alţii și afară fug fiindcă mrsquoau uracirct pre
mine cu totulDeci ce aș fi făcut cu aceștea cu totul nu
mă domirescCă fără de voe pre dacircnșii și cu sila poate
să-i macircntuescȘi acest lucru necaz li să va părea lor că nu
voesc să se macircntuiascăCă bunul cu voe va fi bun cu adevăratIar bunătatea cea fără de voe nu va fi bu-
nătateȘi pentru aceasta vracircnd ei ndash și icirci văd și mă
vădȘi ai Icircmpărăţiei meale icircmpreună moșteni-
tori icirci facIar pre cei ce nu voesc icirci las dupre voia lor
icircn lumeȘi să fac judecători icircnsuș ai loruș mai nainte
de judecatăCăci cacircnd eu Lumina cea neapropiiată stră-
luceamlt687vgtEi singuri loruș icircntunearecul șrsquoau pri-
cinuitNevracircnd să vază Lumina și rămacircind mai
bine icircntru icircntunearec amin
AL ACELUIAȘAlfavitos dupre slove icircndoit care icircndeamnă și povăţuiaște pre cela ce acum nu demult de lume srsquoau depărtat ca să alearge la săvacircrșirea
vieţii monahiceștiCuvacircntul 18
Icircnceput făcacircnd pre Hristos și credinţa cea fierbinte
Așa depărtează-te de lumeMergi fugind de rudenii și de priiateni căAceasta iaste de folos celor noi icircncepătoriGol de materie apropie-te la cel nemateri-
ialnicCă nimic mai mare nu vei afla spre ajutoriuȘi toată teamerea să o leapezi de la tine căCătră Stăpacircnul cel putearnic ai năzuitȘi nădeajde mai ales să iai fără de icircndoireCă să grijaște și de pasările ceale miciJugul cel ușor al Domnului poartă-l că multăIaste răsplătirea celor ce vor să fieCăci pre noi muritorii pre toţi darul ne
macircntuiașteCă cu singele cel Dumnezeesc ne-am răs-
cumpăratȘi Dumnezei ne arată cu puterea celui ce ne
chiiamăCă aceasta iaste icircntruparea StăpacircnuluiCa cu lucrul să cunoști icircmplinirile lucru-
rilor care iaste decacirct toate ceale văzute mai minunat
Bun căștig icircţ iaste ţie tăiarea voilor că măr-turisitoriu
Te arată pre tine cunoștiinţaCuvintele Părintelui tău și poruncile lu-
crează-leCă te povăţuesc pre cale fără de potecnirePănă la moarte cu icircnălţime mare iaste
aceasta
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
65
Dumnezeu să veade că au lucrat acest lucru pentru tine
Socoteaște-te că ești mai lt688gtprost decacirct toţiCă aceasta cel icircntacirciu te face al IcircmpărăţieiȘi strein și mai sărac și mai smerit decacirct
alţiiCă mari sint aceastea deaca și le vei isprăviTot vei fi următoriu al StăpacircnuluiȘi ce iaste mai bun decacirct aceastaPre toate le isprăveaște placircnsul cel din fieș-
tecarea ziCă dulce iaste acesta mai mult decacirct macircn-
carea și băuturaCarele te icircnvaţă cunoștinţa acelor ce curg
și acelor ce stauCă te depărtează mai icircntacirciu de toată lumeaTăcearea deprinde-o carea păzeaște aceasteaCă tae nefolositoarele rădăcini ceale de
multe fealiuriPomenirea morţii aibi-o totdeaunaCă aceasta iaste pricinuitoare de smereniePrin care curăţindu-te și luminacircndu-te cu
inimaO minune carea să caută de toţiTe vei icircnvrednici să vezi bine lumina cea
DumnezeiascăCă săgeată iaste nemateriialnică din cel ne-
materiialnicIar Hristos iaste dragostea cea desăvacircrșitȘi cela ce-l are pre dacircnsul Dumnezeu du-
pre dar iasteCarele luminează sufletele ceale ce icircl caută
pre dacircnsulAceastea singure vor trăi nimenea să nu să
amăgeascăO dragoste de Dumnezeu făcătoare și ca-
rea ești DumnezeuSpaimă iaste aceasta și lucru cu greu de
aflat
AL ACELUIAȘIcircnvăţătură cătră monahii cei ce acum nu demult srsquoau lepădat de lume și de ceale din lume Și pentru ce fealiu de credinţă datoriu iaste să aibă cineva
cătră Părintele săuCuvacircntul 19
Lasă lumea toată și pre cei din lumelt688vgtPriimeaște numai fericitul placircnsTacircnguiaște-te numai pentru ceale de tine
rău lucrateCă aceastea pre tine de făcătoriul tuturor Te-ai lipsit de Hristos și de SfinţiDe nimic alt să nu te grijești afară de acestaDar și pre trupul tău ca pre un strein aibi-lȘi jos caută ca un osacircndit numaiȘi carele pre calea cea spre moarte meargeSuspină de-a pururea din adacircncul inimiiȘi faţa cu singure lacrămile spală-oIar picioarele care spre ceale reale au alergatSă nu voești nicidecum cu apă a le spălaAșa și macircinile tale aibi-le stracircnsePre aceastea cu obrăznicie cătră Dumnezeu
să nu le tinziPre care de multe ori le-ai icircntins cătră păcatStăpacircneaște-ţ icircndrăzneaţa limbă cacirct poţiCă lesnicioasă iaste acesta spre păcatFiindcă cu dacircnsa singură și mulţi Din cei mari au greșit din calea cea dreaptăȘrsquoau pierdut icircmpărăţiia CeriurilorDar decacirct aceasta mai icircntacirciu astupă-ţi ure-
chileSă nu auzi nimic din ceale uracircte și deșarteAtuncea poate o vei domni și pre aceastaSă auzi numai sfătuirile Părintelui tăuFă-ţ smerite cătră dacircnsul răspunsurileȘi ca lui Dumnezeu spune-i gacircndurile talePacircnă la asupreală și nimic să nu ascunziNimic altceva să nu faci fără de voia acestuiaNici să dormi nici să mănacircnci nici să beaiȘi cacircnd aceastea vei păzi mulţi ani
C U V Acirc N T U L 1 8 - 1 9
66
Nici un lucru mare să-ţ pae că ai isprăvitCă ai sămănat cu sudori și cu ostenealălt689gtDar icircncă rodul ostenealelor tale nu l-ai
seceratDeci să nu te rătăcești nici să ţi să pae că
ai aflatMai nainte de a căștiga ochi sufleteștiȘi urechile inimii tale să vor curăţiCu lacrămile tale spălacircndu-se iale de
icircntinăciune1
Și Duhovniceaște și să vezi și să auziCă și a vedea așa iaste minunea minunilorNimic trupesc cacircndva gacircndeaște unul ca
acestaȘi pășaște pre pămacircnt ca cum ar păși icircn aerȘi pre toate le veade pănă și adacircncurileȘi icircnţeleage făpturile toateCunoaște pre Dumnezeu Să spăimacircntează
de fricăȘi ca unui făcătoriu i să icircnchină și-l slăveașteȘi mare lucru iaste a-i cunoaște stăpacircnireaMăcar de și toţi socotesc că știu aceastaDar să amăgesc cei mai mulţi să nu te icircn-
doeștiAcest lucru icircl știu numai singuri cei luminaţiIar ceialalţi toţi ndash o cumplită neștiinţă ndash Mai icircntunecaţi sacircnt și decacirct draciiRugăciune2
Ci o Doamne și ziditoriule al tuturorCarele mrsquoai făcut din pămacircnt jivină muri-
toare Și mrsquoai cinstit cu dar nemuritoriuȘi mi-ai dat să viez și să grăesc și să mă mișcȘi să te slăvesc pre tine Stăpacircnul tuturorIcircnsuţ Stăpacircne dă-mi mie ticălosului
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsesc icircn continuare patru sti-huri pe care le traducem după Sources Chreacutetien-nes bdquoși a fi icircnceput a ţi se schimba toate simţirile căci vei vedea multe dintru cele de nepovestit și vei auzi și mai multe cu totul neașteptate carile nu vei putea cu limba ta a le grăildquo (ned)
2 Cuvacircntul bdquorugăciuneldquo este scris icircn marginea tex-tului cu cerneală roșie (ned)
Și să caz la tine și să cer cea de folosCă nu cunosc și cum mrsquoam adus icircn lumeȘi cersquos ceaste de aicea care le socotesc că sacircntCe iaste vedearea mea o Dumnezeul mieuȘi cersquos ceale văzute nu pociŭ să le spuiŭCum ne-am făcut deșerţi toţi oameniilt689vgtȘi judecată dreaptă a celor ce sacircnt nu
avemEri am venit negreșit și macircine mă ducȘi-mi pare că sint fără moarte aiceaCum că te am pre tine Dumnezeu mărtu-
risesc tuturorDar mă leapăd de tine cu lucrurile totdeaunaMă icircnvăţ cum că tu ești făcătoriul al tuturorȘi fără de tine mă silesc pre toate să le amTu icircmpărăţești preste ceale de sus și preste
ceale de josȘi eu singur a mă icircmprotivi ţie nu mă icircnfiorezDă celui lipsit dă-mi mie preaticălosuluiPre toată răotatea sufletului să o leapădPre care umflarea pre care icircnălţarea deșartăIcircl fracircng icircmpreună și-l zdrobesc vai mieDă-mi Smerenie dă-mi macircnă de ajutoriuȘi-mi curăţeaște macircnzălirea Sufletului mieuȘi-mi dă lacrămi de pocăinţăLacrămi de dorire lacrămi de macircntuireLacrămi care-m curăţesc negura minţii mealeȘi strălucit pre mine de sus mă săvacircrșescCarele voesc să te văz pre tine Lumina lumiiLumina ochilor miei ai ticălosuluiCelui ce pre inimă plină de realele vieţiiO am de multe necazuri și de zavistie [din
partea]Lucrătorilor surguniei mealeSau mai bine să zic ai făcătorilor miei de bineAi Stăpacircnilor miei alor miei cu adevărat
priiateniCărora icircn loc de reale dă-le bunătăţile
Hristoase al mieuCeale veacinice și bogate și DumnezeeștiCare le-ai gătit icircn veacii veacilorCelor ce te doresc și te iubesc cu osacircrdie
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
67
lt690gt
AL ACELUIAȘIcircn ce fealiu să cade să fie Monahul și carea iaste lucrarea lui Și carea
iaste sporirea cestuia și suireaCuvacircntul 20
Lucrează-ţ palat pre casa sufletului tăuSpre sălășluire lui Hristos și icircmpăratului
tuturorCu picăturile lacrămilor tale cu placircngerile
și cu tacircnguirileȘi cu plecările genunchelor și cu mulţimea
suspinurilorDeaca cu adevărat o monahe voești să fii
singuratecȘi atuncea nu vei fi singuratec că cu icircmpă-
ratul eștiȘi vei fi singuratec ca noi fiindcă din noi eștiȘi despărţit de toată lumea acest lucru iaste
[a fi] cu adevărat singuratecIar cu Dumnezeu și icircmpăratul unit nu sin-
guratecCi și icircmpreună cu toţi Sfinţii te-ai făcut nu-
măratCu icircngerii icircmpreună-petrecătoriu și icircm-
preună-lăcuitoriu cu drepţiiȘi cu toţi cei din Ceriuri cu adevărat icircmpre-
ună moștenitoriuDeci cum iaste singuratec cela ce acolograve are
petreacereaUnde-s adunările mucenicilor și ale cuvio-
șilorUnde ceata Prorocilor și a Dumnezeeștilor
ApostoliUnde mulţimea cea nenumărată a drepţilorA Ierarhilor a Patriiarhilor și a celoralalţi
SfinţiIar cela ce are pre Hristos icircntru sineș lăcuindCum poate să se zică că iaste singur spu-
neţi-mi
Că cu Hristosul mieu iaste icircmpreună Tatăl și Duhul
Și cum iaste singuratec cel ce cu trei iaste unit ca cu unul
Nu iaste singur cel unit cu Dumnezeu deși iaste singuratec
Deși icircn pustie șade deși icircn peșteră iasteIar deaca pre acesta nu l-au aflat iar deaca
pre acesta nu l-au lt690vgtcunoscutIar deaca pre acesta carele srsquoau icircntrupat tot
nu l-au luatPre Dumnezeu Cuvacircntul nu srsquoau făcut
Monah vai mie nicidecumDrept aceaea și singur iaste despărţit de
Dumnezeu acestaDar și fieștecarele din noi sacircntem despărţiţi De ceialalţi oameni cu totul icircncă și sirimaniToţi sintem și singurătăţiţiDeși ni să pare că avem unire cu icircmpreună-
sălășluireaȘi unii cu alţii ne amestecăm prin adunarea
celor mulţiCă cu sufletul și cu trupul sacircntem despărţiţiCare lucru și cum că iaste adevărat moartea
icircl aratăCarea desparte pre fieștecarele și de rudenii
și de priiateniȘi uitare de toate ceale acum iubite prici-
nuiașteAșa și noaptea și somnul și faptele ceale
din viiaţăPre unirea celor mulţi dupre cuviinţă o ră-
sipeașteIar cela ce au făcut Ceriu prin fapta bună
chilia luiȘi icircntru dacircnsa șăzind pre ZiditoriulCeriului și al pămacircntului icircl gacircndeaște și-l
veadeȘi i să icircnchină și iaste de-a pururea cu lumi-
na cea neapusăȘi cu lumina cea neicircnserată cu lumina cea
neapropiiată
C U V Acirc N T U L 2 0
68
De carea nicidecum nu să despărţeaște nu să depărtează cu totul
Nu ziua nici noaptea nu macircncacircnd nici bacircnd
Dar nici icircn somn nici icircn cale nici icircntru mutare din loc
Ci precum trăind așa și murind iar mai ales mai luminat
Cu totul icircmpreună cu aceaia iaste sufletul veacinic
Că cum și se va despărţi mireasa de mireleSau bărbatul de muiarea cu carea odată srsquoau
icircmpreunatPuitoriul de leage spune-mi leagea nu o va
păziCela ce au zis Și vor fi amacircndoi un trupCum nu să va face El cu dacircnsa1 lt691gtun Duh
cu totulCă icircn bărbat iaste muiarea și icircn muiare
bărbatulȘi sufletul icircntru Dumnezeu și Dumnezeu
icircn sufletSă uneaște și să cunoaște icircntru toţi SfinţiiAșa să unesc cu Dumnezeu cei ce prin po-
căinţăPre ale sale suflete și le curăţesc icircn lumea
aceastaȘi singurateci să fac afară de ceialalţi fiindCarii pre mintea lui Hristos o priimesc
care și gură iasteȘi limbă cu adevărat nemincinoasă cu ca-
rea vorbescCu Tatăl atotţiitoriul cu carea de-a pururea
strigăO Părinte o Icircmpărate a toate o Zidito-
riule al tuturorA acestora chilia iaste Ceriu iar aceia soareȘi lumina iaste icircntru dacircnșii neapusă și
DumnezeiascăCarea și luminează pre tot omul ce vine
1 bdquoCu ealdquo cu sufletul (ψυχή icircn lb greacă subst feminin) (ned)
Icircn lume și carele srsquoau născut dela Duhul Sfacircnt
Deci noapte nu iaste icircntru dacircnșii Cum ndash a spune ţie nu pociŭ
Că mă icircnfiorez scriind ţie aceastea icircncă și gacircndindu-le mă cutremur
Ci te icircnvăţ pre tine cum viiază și icircn ce fea-liu de chip
Cei ce slujesc lui Dumnezeu și pre acela icircn locul tuturor
Singur l-au căutat și pre El singur l-au aflatPre El singur l-au și iubit și singur srsquoau și unitȘi făcacircndu-se singurateci ca niște singuri
cu cel singur2
Goli și de pomeniri și de gacircndurile ceale de tot fealiul
Numai pre Dumnezeu văzindu-l icircn minte fără de gacircndire
Icircnfiptă icircn lumină ca icircntru un zid săgeataSau ca o stea icircn Ceriu sau cum să zic nu
pociŭIcircnsă ca icircntrrsquoo altă cămară luminoasă lăcuescIcircn chiliile lor și icircn Ceriu să socotesc că pe-
treclt691vgtSau cu adevărat petrec ndash vezi să nu fii
necredinciosCă nu sacircnt pre pămacircnt de și sint ţinuţi de
pămacircntCi icircntru lumina veacului ce va să fie petrecIcircntru carea lăcuesc icircngerii icircntru carea umblăDe carea să răpesc Icircncepătoriile și StăpacircniileScaunele și Domniile toate să icircmputerni-
ceazăCă de și să odihneaște Dumnezeu icircntru
SfinţiDar icircntru Dumnezeu Sfinţii și viiază și să
mișcă
2 Icircn ediţia Zagoreos lipsesc icircn continuare trei sti-huri pe care le traducem după Sources Chreacuteti-ennes bdquochiar de și icircntrrsquoo mulţime de norod ar fi prinși Căci aceștia cu adevărat singurateci sacircnt și singuri singurăţesc carii sacircnt cu singur Dumnezeu și icircn Dumnezeu singurildquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
69
Umblacircnd icircntru Lumină ca pre niște pardo-seli
O minune ndash ca icircngerii și ca niște fii ai ce-lui preaicircnalt
Vor fi după moarte Dumnezei cu Dumnezeu icircmpreună fiind
Cu cel ce iaste din fire cei ce srsquoau asemănat lui dupre dar
Și cu aceasta numai sacircnt lipsiţi acum că să ţinCu trupul și să ascund și să acopăr vai mieCa niște legaţi icircn temniţă carii văd soareleȘi pre razele lui icircntracircnd printrrsquoo mică gaurăȘi nu pot tot pre dacircnsul să-l icircnţeleagă și să-l
vazăSau să-l privească ca cacircnd ar fi fost afară de
temniţăSau plecacircndu-se luminat să-l privească icircn aerȘi aceasta iaste care pre dacircnșii icirci macirchneaște
căci totNu văd pre Hristos deși pre el tot icircl vădNici de legăturile trupului pot să se scapeDeși de patimi srsquoau slobozit și de toată icircm-
pătimireaDar să ţine de unul deși de ceale multe au
scăpatCă cela ce iaste cu multe legături legatNici nădăjduiaște să afle dezlegare de ceale
multeIar cela ce pre ceale mai multe din legături
au putut de le-au rumptDar iaste ţinut de una mai lt692gtmult icircl doa-
re decacirct ceialalţiȘi să sirguiaște și caută de-a pururea și pre
dezlegarea de acestaCa slobod să se arate ca să umble bucuracircn-
du-seCa să se ducă cu sirguinţă cătră acela cătră
carele avea dorirea Pentru carele și pre dezlegarea de legătură
o căutaDeci pre acela toţi să-l căutăm carele singurPoate din legături pre noi să ne slobozească
Pre acela și să-l dorim pre acela a căruia frumseaţea
Pre tot gacircndul icircl spăimacircntează și pre tot cugetul icircl minunează
Și pre tot sufletul icircl pătrunde și-l icircnaripea-ză cătră dragoste
Și-l lipeaște și-l uneaște cu Dumnezeu de-a pururea
Așa fraţii miei alergaţi prin lucruri cătră acesta
Așa iubiţilor deșteptaţi-vă așa ca să nu rămacircneţi
Așa să nu grăiţi icircmprotiva noastră pre icircn-șivă amăgindu-vă
Să nu ziceţi că iaste cu neputinţă a lua pre Dumnezeescul Duh
Să nu ziceţi că fără de dacircnsul e cu putinţă a ne macircntui
Deci să nu ziceţi că pre neștiinţă să icircmpăr-tășaște cineva de acesta
Să nu ziceţi că Dumnezeu nu să veade de oameni
Să nu ziceţi că oamenii Dumnezeiasca lu-mină nu văd
Sau cum că și cu neputinţă iaste icircn vremile ceaste de acum acest lucru
Niciodată iaste cu neputinţă acest lucru o priiateni
Ci și foarte cu putinţă acelor ce voesc iasteIcircnsă cacircţi srsquoau curăţit de patimi icircn viiaţăȘi curat au lucrat pre ochiul minţiiIar ceialalţi carii srsquoau orbit cu adevărat cu
icircntinăciunea păcatelorCarii și aicea și acolograve se lipsesc de Dumne-
zeiasca luminăNu vă amăgiţi la foc și la icircntunearec să vor
trimitelt692vgtVedeţi iubiţilor cacirct de frumos iaste
StăpacircnulAșa să nu mijiţi cu mintea icircn pămacircnt că-
utacircnd
C U V Acirc N T U L 2 0
70
Așa nu cu grijile lucrurilor pămacircntești și ale banilor
Și cu poftă de slavă să vă stăpacircniţi și pre acesta
Să-l părăsiţi pre lumina vieţii ceii veciniceAșa iubiţilor veniţi cu mine icircnălţaţi-vă
icircmpreună cu mineNu cu trupul ci cu mintea și cu sufletul și
cu inimaCu smerenie și cu zdrobirea inimii strigacircndPre iubitoriul de milostivire Dumnezeu
pre iubitoriul de oameni numaiȘi negreșit vă va auzi și negreșit vă va miluiȘi negreșit să va descoperi și negreșit să va
arătaȘi pre lumina sa voao luminată o va arătaCe vă leneviţi smeriţilor Ce vă tracircndăviţiCe protimisiacuteţi odihna trupului și slavaCea necinstită și neslăvită și deșartă și ră-
suflatăPentru ce ziceţi că viiaţa cea icircmbunătăţită
iaste fără de grijăNu iaste așa fraţilor nu iaste să nu vă amă-
giţiCi precum cei ce au avuţie și muiare și copiiȘi bogăţie poftesc și slavă vremealnicăSă sirguesc și aleargă ca pofta să-și icircmpli-
neascăAșa și tot cela ce să pocăiaște și tot cel ce lui
Dumnezeu slujașteDatoriu iaste să se sirguiască și de-a puru-
rea icircngrijat să fieCa binepriimită să-i fie pocăinţa luiȘi slujirea să se facă bineplăcută desăvacircrșităȘi atuncea cu totul cu Dumnezeu icircmpriete-
nindu-să dintru aceasteaCu totul să uneaște și pre dacircnsul icircn faţă icircl
veadeȘi icircndrăzneală cătră dacircnsul pre atacircta prii-
meaștelt693gtPrecacirct și să sirguiaște voia lui să o icircm-
plinească
Pre carea să ne icircnvrednicim și noi a o faceȘi de milă a ne icircmpărtăși cu toţi SfinţiiAcum adecă pre cacirct iaste cu putinţă icircn vea-
cul acestaIar acolograve tot pre Hristos tot pre
Dumnezeescul DuhIcircmpreună cu Tatăl icircl vom lua icircn veacii vea-
cilor amin
AL ACELUIAȘPentru descoperirea cea gacircndită a lu-crărilor Dumnezeeștii Lumini și pen-tru lucrarea minţii și pentru Dumne-
zeiasca viiaţă cea icircmbunătăţităCuvacircntul 21
Lăsaţi-mă icircn chiliia mea singur icircncuiatLăsaţi-mă cu Dumnezeu cel singur iubito-
riu de oameniDepărtaţi-vă delungaţi-vă lăsaţi-mă singurSă moriŭ icircnaintea lui Dumnezeu celui ce
mrsquoau ziditNimenea să-m bată icircn ușă nimenea să slo-
boază glasNimenea din rudenii sau din priiateni să
nu mă cerceteazeNimenea pre mintea mea să o tragă și să o
zmulgăDela vedearea bunului și frumosului StăpacircnNimenea să nu-mi dea de macircncare nici bă-
utură să-mi aducăCă-m va ajunge mie să moriŭ icircnaintea
Dumnezeului mieuDumnezeului celui milostiv Dumnezeului
celui iubitoriu de oameniCelui ce srsquoau coboracirct pre pămacircnt pre păcă-
toși să-i chiiameȘi icircmpreună cu dacircnsul icircn viiaţa cea Dum-
nezeiască să-i ducăNu voesc să mai văz lumina lumii aceștiia
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
71
Nici pre icircnsuș Soarele nici ceale din lume1
Că văz pre Stăpacircnul mieu văz pre IcircmpăratulVăz pre cel ce cu adevărat iaste lumină și al
toatei lumini ziditoriullt693vgtVăz izvorul a tot binele văz pricina
tuturorVăz icircnceputul cel fără de icircnceput dela care-
le toate srsquoau adus icircntru fiinţăPrin care să icircnviiază și de hrană toate să
umpluCă cu voia acestuia să fac și să vădȘi cu voia acestuia lipsesc și pier toateDeci cum pre dacircnsul să-l las și să es din chi-
liia meaLăsaţi-mă să mă tacircnguesc și să placircng zileleȘi nopţile care le-am pierdut privind lumea
aceastaPrivind soarele acesta privind lumina lumiiCeastă simţită și icircntunecată care pre suflet
nu-l lumineazăFără de carea și cei orbi de ochi icircn lume trăescȘi mutacircndu-se vor fi icircntocma cu cei ce
acum vădIcircntru carea și eu rătăcindu-mă tot mă vese-
leamȘi nicidecum cum că iaste altă lumină nu
gacircndeamCarea și viaţă dupre cum srsquoau zis iaste și
pricinăDe a fi orișice iaste sau să va mai faceȘi eram ca un fără de Dumnezeu necunos-
cacircnd pre Dumnezeul mieuIar acum deaca au binevoit cu negrăită mi-
lostivirea saSă de arate mie ticălosului și să se descopereAm văzut și am cunoscut că iaste cu adevă-
rat Dumnezeu al tuturorDumnezeu pre carele nimenea din oame-
nii cei din lume l-au văzutCă afară de lume iaste afară de lumină și
afară de icircntunearec
1 Icircn manuscris lparamh (ned)
Afară de aer și de lumină și de toată simţireaPentru aceaia și mai presus de toată simţi-
rea după ce l-am văzut mrsquoam făcutDeci cei ce sinteţi supt simţire lăsaţi-măȘi nu numai chiliia să o icircncuiŭ și2 icircnlăuntru
să șăzCi și groapă supt pămacircnt săpacircnd să mă as-
cunz Și acolograve să lt694gtpetrec afară de toată lumeaȘi văzind pre Stăpacircnul mieu cel fără de
moarte și ZiditoriulVoesc să moriŭ de doru-i știind că nu voiŭ
muriDeci ce folos mi srsquoau mai făcut mie din lumeȘi ce dobacircndesc acum și cei ce sacircnt icircn lumeCu adevărat nimic ci goli să vor sălășlui icircn
mormacircnturi3
Și să vor scula goli și să vor tacircngui toţiCă pre viiaţa cea adevărată că pre Lumina
lumiiPre Hristos zic lăsindu-l au iubit icircntunea-
reculȘi a ultmgtbla icircntru dacircnsul au ales toţiCei ce nu au priimit lumina carea au lumi-
nat icircn lumePre carea lumea nu o icircncape nici a o vedea
poatePentru aceaia părăsiţi-mă și lăsaţi-mă singurMă rog să placircng și să caut pre acestaCa bogat să se dea mie și cu icircndestulare să
mi să arateCă nu numai să veade nu numai să priveașteCi și să dă cu icircmpărtășire și să sălășluiaște
și rămacircneȘi iaste ca o comoară icircn sacircn ascunsăPre carea cel ce o poartă să icircndulceaște și
văzindu-o pre aceasta să bucurăȘi nu poate furul pre aceasta să o jăfuiască
nici tălhariul
2 Icircn manuscris bdquoși șildquo (ned)3 Icircn manuscris bdquomormunturildquo (ned)
C U V Acirc N T U L 2 1
72
Să o răpească de și ar ucide pre cel ce o poartă pre aceasta
Deaca va voigrave să o jăfuiască icircn zadar să va osteni
Cercacircnd și căutacircnd punga sau traista cer-cacircnd hainele
Bracircul dezlegacircndu-l cu deadinsul căutacircnd pre aceaia
Măcar pacircntecele de l-ar tăia măcar mărun-taele de le-ar pipăi
A o afla pre aceaia sau a o lua nicidecum nu va putea
Că iaste și nevăzută și de macircini neţinutăȘi nepipăită icircmpreună și pipăită cu totullt694vgtDar icircnsă să ţine icircn macircinile și atuncea
celor vreadnici ndashIar icircntru ale celor nevreadnici nicidecum ndash
zace și icircn palmăCe iaste o minune ce nu iaste că nume
nu areDeci spăimacircntacircndu-mă și a-l ţinea pre
dacircnsul poftindStracircngacircnd macircna mi-au părut că-l ţiu și-l
amCi au fugit nicidecum ţinut fiind de macircna
meaȘi scacircrbindu-mă am deșchis pumnul macircinii
mealeȘi am văzut iarăș icircntru dacircnsa pre acela care
mai nainte icircl vedeamO minune negrăită O taină streinăPentru ce icircn zadar ne turburăm pentru ce
ne rătăcim toţiPentru ce cătră lumina ceastă simţită ne ui-
mimNoi cei ce icircntru simţire cu cuvacircntare gacircn-
dită sacircntem cinstiţiPentru ce cătră materiile aceastea care să
strică căutămNemateriialnic avacircnd suflet și nemuritoriu
tot
Și pentru ce ne minunăm cu totul făcacircn-du-ne nesimţitori
Și cinstim mai mult ca niște orbi pre greo-tatea fierului
Și mărimea zgurii acestuia mai mult decacirct puţin aur
Sau pre un mărgăritariu scump ca pre un lucru necinstit
Și nu căutăm grăuntele cel mic al muștariu-lui
Carele iaste mai scump decacirct toate ceale văzute
Și mai mare decacirct lucrurile ceale nevăzute și zidirile
Pentru ce nu dăm toate și nu luoăm pre acesta
Și pentru ce voim să trăim necăștigacircndu-l pre acesta
Mai bine iaste a muri creadeţrsquo de multe ori de ar fi cu putinţă
Și numai pre grăuntele acesta micul a-l căștiga
Dar vai celor ce nu-l au pre dacircnsul răsăditIcircn sacircnul sufletului lor că vor flămacircnzi foarteVai celor ce nu l-au văzut pre dacircnsul odrăs-
lindCă goli vor sta ca niște copaci lt695gtfără de
frunzeVai celor ce nu cred cuvacircntului DomnuluiCă să face acesta copaciu și ramuri sloboadeȘi nu caută cu sirguinţă și cu păzirea minţiiPre cea icircn fieștecarea zi creaștere a micului
acestuia grăunteCă să vor păgubi de lucrarea acestuiaCa robul cel ce au icircngropat talantul cu ne-
bunieDintru carii unul sint și eu că mă lenevesc
icircn fieștecarea ziCi o Treime nedespărţită o unime nea-
mestecatăO lumină icircn trei ipostatnică Tată Fiiule
și Duhule
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
73
O icircnceputul cel fără de icircnceput al icircncepu-tului și Stăpacircnire
O lumină nenumită ca ceaia ce cu totul ești nenumită
O cea mult-numită iarăș ca ceaia ce lucrezi pre toate
O slavă una și icircncepătorie stăpacircnie și icircm-părăţie
O lumină ca ceaia ce ești una și voe soco-teală sfat și tărie
Miluiaște-mă icircndură-te spre mine necăjitulCă cum să nu mă necăjesc cum să nu mă
scacircrbescAtacircta bunătate a ta atacircta milă a taDefăimacircndu-o și tracircndăvindu-mă eu cel
nemulţemitoriu și ticălosȘi cu tracircndăvie mergacircnd pre calea porun-
cilor taleCi și acum milostiveaște-te și acum milu-
iaște-măȘi pre fierbinţeala inimii meale aprinde-o
Dumnezeul mieuPre carea o au stins odihna trupului mieu
celui ticălosSomnul și saţiul pacircntecelui și băutura de
vin multAceastea și văpaia sufletului mieu de tot o
au stinsȘi izvorul și facircntacircna lacrămilor o au uscatȘi fierbinţeala naște focul și focul iarăș pre
fierbinţealăȘi dintru amacircndoao să aprinde văpae și iz-
vor de lt695vgtlacrămiVăpaia izvoraște ape și apele pre văpaeIcircntru carea mrsquoau supt icircndeletnicirea celor
DumnezeeștiCugetarea poruncilor tale iarăș și a racircndu-
ialelorPăzirea pre pocăinţă ca pre o ajutătoare lu-
acircndu-oȘi mrsquoau pus icircn mijlocul celor ce sacircnt și al
celor ce vor să fie
De unde din ceale văzute icircndată afară fă-cacircndu-mă
Icircn frică am căzut văzind de unde mrsquoam aruncat
Și pre ceale ce vor să fie departe cu adevărat le vedeam că sacircnt
Și pre acealea dorindu-le eu să le ajung fo-cul dorului
Icircntru mine srsquoau aprins și cacircte puţin văpae negrăită srsquoau văzut
Icircn mintea mea mai nainte Iar mai pre urmă icircn inimă
Și izvora lacrămi văpaia Dumnezeescului dorȘi nepovestită dulceaţă icircmpreună cu dacircnse-
le icircmi dăruiaDeci bizuindu-mă icircntru sinemi că nu să va
stinge nicidecumCă bine am zis că arde și tracircndăvindu-măSomnului și saţiului pacircntecelui nebuneaște
rob mrsquoam făcutȘi pre furișĭ slăbănogindu-mă vin mai mult
am uneltitNu icircmbătacircndu-mă icircnsă săturacircndu-mă și
icircndată srsquoau stins Minunea aceasta icircnfricoșata dorul inimiiVăpaia ceaia ce pacircnă la Ceriu ajungea și icircn-
lăuntru mieuArzind adecă foarte dar nu mistuindFiinţa cea erboasă carea era icircntru mărunta-
ele mealeCi pre toată ndash o minune ndash icircn văpae o pre-
făceaȘi iarba atingacircndu-se de foc nu să arde ni-
cidecumIar mai vacircrtos foc icircntru sineș cuprinzind
iarbaSă unea și nemistuită toată pre dacircnsa o păzeaO puteare a Dumnezeescului foc O lu-
crare streinălt696gtCela ce răsipești pietrile și dealurile de
singură frica
C U V Acirc N T U L
74
Și de la faţa ta o Hristoase Dumnezeul mieu
Cum cu iarba te ameasteci cela ce icircntru Dumnezeiasca fiinţă cu totul
Icircntru Lumina cea cu totul nesuferită lăcu-ești Dumnezeul mieu
Cum rămacircind neschimbat neapropiiat cu totul
Păzești nearsă de tot pre fiinţa erbiiȘi neschimbată păzindu-o o schimbi toată
pre aceastaȘi rămacircind iarbă iaste lumină dar nu lu-
mina iarbăCi cu iarba tu Lumina fără de amestecare
te uneștiȘi iarba să face ca o lumină schimbacircndu-să
fără de schimbareNu sufer să acoper minunile tale cu tăcereaNu pociŭ să nu grăesc de iconomiia taPre carea cu mine icircnvierșunatul și curva-
riul o ai făcutȘi a iubirii tale de oameni nedeșărtata bogăţieA nu o povesti tuturor nu icircngăduesc
Dumnezeul mieuCă voesc toată lumea să ia dintru aceastaȘi să nu rămacirce cineva deșert de aceasta ni-
cidecumIcircnsă mai icircntacirciu o icircmpărate a toate icircntru
mine iarăș străluceașteSălășluiaște-te și luminează smeritul mieu
sufletArată-mi faţa Dumnezeirii tale luminatȘi nevăzut tot arată-te mie o Dumnezeul
mieuCă nu tot te vezi de mine dar tot te arăţi mieNeprins fiind tot prins voești și te faci mieNeicircncăput fiind totului acestuia mic cu
adevărat te faciȘi icircn macircinile meale ca cum și icircn buzele mealeCa o ţiţă luminată și ca o dulceaţă te vezi
lt696vgtFulgeracircnd și icircnvacircrtindu-te1 o taină streină
Dă-mi mie pre ţiţrsquo așa și acum ca să mă sa-tur de tine
Ca să pup și să sărutSlava ta cea negrăită și lumina feaţii taleȘi să mă umplu și atuncea să icircmpărtășăsc și
pre ceaialalţi toţiȘi mutacircndu-mă să viu cătră tine tot proslăvitDin lumina ta lumină și eu făcacircndu-mă să
stau ţie icircnainteȘi de atuncea de multele aceastea reale mă
voiu face fără de grijăDe frica cea pentru ca nu iarăș să mă schimb
mă voiu izbăviAșa dă-mi aceasta Stăpacircne așa dăruiaște-
mi aceastaCela ce pre cealelalte toate icircn dar mi li-ai
dat mie nevreadniculuiCă de aceasta mai ales iaste trebuinţă că
aceasta e și totulCă deși acum te vezi de mine că deși acum
te milostiveștiCă deși acum mă luminezi și pre taină mă
icircnveţiȘi mă acoperi și mă păzești cu macircna ta cea
tareȘi icircmpreună ești de faţă și pre draci icirci surpi
și-i pierziȘi pre toate le supui mie și pre toate icircmi
dai mieȘi mă umpli de toate bunătăţile o
Dumnezeul mieuDar nici un folos nu-mi iaste dintru aceas-
tea deaca nu-mi vei daNerușinat să trec porţile morţiiDeaca stăpacircnitoriul icircntunearecului ar veni
și pre Slava Ceaia ce iaste cu mine o ar vedea [și] nu
srsquoar cu totul rușina
1 Icircn manuscris bdquoicircnvacircrtindundu-teldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
75
Cel icircntunecos arzindu-să de lumina ta cea neapropiiată
Și puterile lui ceale icircmprotivnice toate cu dacircnsul
Nu să vor surpa icircnsemnarea peceţii tale vă-zindu-o
lt697gtȘi deaca eu icircncă nu voiu treace bizuin-du-mă darului tău
Fără de turburare tot și nu voiu cădea icircnain-tea ta și deaca nu voiu zdrobi pre dacircnșii
Ce folos icircmi iaste de ceale ce acum icircntru mine să fac
Cu adevărat nimic ci pre foc mi-l aprind mai mult
Că cel ce nădăjduiaște că de bunătăţile și de slava
Cea veacinică mă icircmpărtășesc eu robul tău și priiatenul
Deaca de toate icircmpreună și de tine Hris-toase al mieu mă voiu lipsi
Cum nu mai rău icircmi va fi mie necazul decacirct al celor necredincioși
Carii nu te-au cunoscut pre tine carii lumi-na ta strălucind
Nu o au văzut și de dulceaţa ta nu srsquoau să-turat
Iar deaca srsquoar icircntacircmpla mie să dobacircndesc arvoanele aceastea
Plăţile și celeanchiurile să le iau Macircntui-toriule
Care le-ai făgăduit celor ce cred icircntru tine Hristoase
Atuncea și eu fericit voiŭ fi și te voiŭ lăudaPre tine Fiiul icircmpreună cu Tatăl și pre
Sfacircntul DuhPre un Dumnezeu cu adevărat icircn veacii
veacilor amin
AL ACELUIAȘCum că numai singuri acelora să arată Dumnezeeștile lucruri cu ca-rii prin icircmpărtășirea Sfacircntului Duh
cu toţi tot Dumnezeu srsquoau unitCuvacircntul 22
De unde vii Cum icircntri icircnlăuntrul chiliei spune
Carea de pretutindenea iaste icircncuiată Că strein lucru iaste și acesta
Mai presus de cuvacircnt și mai presus de min-te Iar căci te-ai făcut tu icircnlăuntru mieu
Tot de năprasnă și strălucești și cu chip de lumină ești văzut
lt697vgtCa o lună plină de lumină acest lucru fără de minte și fără de glas
Mă lucrează Dumnezeul mieu Știu că tu ești carele
Ai venit ca să luminezi pre cei ce icircntru icircn-tunearec șăd
Și mă spăimacircntez și afară din minţi și de cuvinte mă fac
Că văz minune streină carea pre toată zidi-rea pre toată firea
Pre tot cuvacircntul icircl covacircrșaște cu toate aceastea acum tuturor voiu grăi
Acealea ce-m dăruiaște mie să le trăesc o tot neamule al oamenilor
Al icircmpăraţilor și al boiarilor bogaţii și săraciiMonahii și mireanii toată limba pămacircn-
teanilor mieiAcum auziţi pre cela ce grăiaște mărimea
iubirii de oameni a lui DumnezeuAm greșit lui ca alt om nimenea icircn lumeSă nu mă socotească cineva că zic aceastea
pentru smerenieCă cu adevărat am păcătuit mai mult decacirct
toţi oameniiPre toată fapta păcatului ca cuprinzătoriu
să zic ţie
C U V Acirc N T U L -
76
Și a răotăţii o am lucrat icircnsă știu că mrsquoau chiemat
Și l-am ascultat icircndată Dar unde ai socotit să zici
Că mrsquoau chiemat acesta Nu la slava lumiiNici la desfătări sau la odihne dar nici la
bogăţie nicidecumSau la prieteniia boiarilor sau la altceva din
ceale de aiceaIcircn lume văzute Departe de o hulă ca aceastaCi cătră pocăinţă am zis că mrsquoau chiemat
mai vacircrtosȘi icircndată Stăpacircnului celui ce mrsquoau chiemat
i-am urmatDeci alergacircnd el icircn urmă icirci alergam și fu-
gacircnd icircl goniiamPrecum pre epure cacircinele Și cacircnd să depăr-
ta dela mine Și să ascundea Macircntuitoriul eu nu mă dez-
nădăjduiamNici ca cum l-aș fi pierdut pre acesta mă icircn-
torceam icircnapoiCi icircn locul icircntru care mrsquoam lt698gtaflat șăzind
mă tacircnguiamPlacircngeam și chiemam icircnapoi pre Stăpacircnul
carele srsquoau ascuns de mineDeci așa tăvălindu-mă și strigacircnd să arăta
mieLacircngă mine apropiindu-să Pre dacircnsul vă-
zindu-l săreamȘi mă porneam să-l prinz pre dacircnsul acela
fugea degrabAlergam eu icircn sărita Deci icircl prindeam de
multe ori De poala hainei acestuia atingacircndu-mă sta
puţin acelaMă bucuram eu foarte și zbura de la mineȘi eu iarăș icircl goniiam Și așa ducacircndu-să și
viindAscunzindu-să arătacircndu-să nu mrsquoam icircn-
tors icircnapoi
Nu mrsquoam lenevit nicidecum nici i-am dat să alearge
Nici ca pre un amăgitoriu l-am socotit sau cum că mă ispiteaște cu totul
Ci cu toată vacircrtutea mea ci cu toată putea-rea mea
Pre cela ce nu să vedea icircl căutam căile le pacircndeam
Și gardurile ca unde să va arăta Și mă um-pleam de lacrămi
Și pre toţi icirci icircntrebam pre cei ce cacircndva l-au văzut pre dacircnsul
Dar pre carii mă socotești că-i zic că-i icircn-trebam
Pre icircnţelepţii lumii aceștiia sau pre cunos-cători mă socotești
Nu nicidecum ci pre Proroci pre Apostoli și pre Părinţi
Pre cei icircnţelepţi icircntru adevăr pre cei ce pre icircnsăș icircnţelepciunea
Aceaia toată o au căștigat carele iaste icircnsuș acela
Adecă Hristos Dumnezeu Icircnţelepciunea Deci pre aceștea cu lacrămi
Și cu dureare cumplită a inimii icirci icircntrebam să-m spue
Unde cacircndva pre dacircnsul l-au văzut Sau icircn care loc pre acesta
Sau cum și cu care chip Și spuindu-mi mie aceia
lt698vgtAlergam cu toată putearea Nu dormi-iam nicidecum
Ci mă sileam pre sinemi Drept aceaia do-rul mieu văzindu-l
Să vedea de mine cu măsură acela pre carele văzindu-l precum am zis mai sus
Icircl goniiam cu icircntindere Deci cum mrsquoau vă-zut pre mine [că] eu pre toate
Icircntru nimic le-am socotit ci pre toate ceale din lume
Icircmpreună cu icircnsăș lumea zic și pre cei din lume toţi
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
77
Socotindu-i din suflet că nu sint icircntru simţireȘi de lume despărţindu-mă cu un așăză-
macircnt ca acestaTot de mine totul srsquoau văzut tot cu mine
totul srsquoau unitCela ce de lume afară iaste și pre lume icircm-
prejur o poartăIcircmpreună cu toţi cei din lume și icircn singură
macircna o ţinePre ceale văzute icircmpreună cu ceale nevăzu-
te Deci acesta auziţi-măIcircntacircmpinacircnd mrsquoau aflat de unde și cum au
venit nu știuCă cum vream ști de unde srsquoau apropiiat de
unde au venitAcela pre carele nimenea niciodată nu l-au
văzut nici au cunoscut unde să aflăUnde naște unde odihneaște Că cu totul
nu să veadeCu totul nu să icircnţeleage icircnsă lăcuiaște icircn
luminăNeapropiiată și iaste lumină icircntre ipostat-
nică netacirclcuitIcircn locuri nescrise icircmprejur Dumnezeul
mieu cel nescris icircmprejurUnul Tatăl Fiiul așijderea icircmpreună cu
Duhul cel DumnezeescUnul ceale trei și ceale trei sacircnt un
Dumnezeu netacirclcuitCă cuvacircntul nu poate pre ceale netacirclcuite
să le tacirclcuiascăNici mintea poate arătat să le icircnţeleagă Că
pre ceale dintru noi de-abiia ţieA le povesti oareșce puţin pociŭ Iar pre
aceastea a le tacirclcui ţielt699gtNici eu nici altul cineva acest lucru ni-
cidecum nu-l va puteaCum Dumnezeu iaste de toate afară cu fi-
inţa și cu fireaCu putearea și cu slava și cum e
pretutindeltneagt icircntru toateDar afară de aceastea lăcuiaște icircntru Sfinţi
Și să sălășluiaște cu cunoștinţă icircntru aceș-tea și dupre fiinţă cel ce cu totul
Iaste mai presus de fiinţă cum să ţine icircntru măruntae
Cela ce ţine pre toată zidirea Și cum stră-luceaște icircn inimă
Trupească și groasă Și cum icircnlăuntrursquo aceș-tiia iaste
Cum și afară de toate să află și el umple pre toate
Cum noaptea și ziua străluceaște și nu să veade
Acestea toate mintea omenească spune-mi cum le va icircnţeleage
Sau cum va putea să le spue ţie Nicidecum Nu icircnger
Nu arhanghel ţi le va povesti ţie nici a le arăta pre aceastea
Prin cuvacircnt va putea Deci aceastea Duhul lui Dumnezeu
Dumnezeesc fiind singur le cunoaște și le știe ca cela ce singur iaste
De o fire și de un Scaun și icircmpreună fără de icircnceput
Cu Dumnezeu și cu Tatăl icircncăDeci cărora va străluci el iarășȘi cu carii să va icircmpreuna cu icircndestulare
pre toate le arată negrăitEu cu lucrul ţie pre toate ţi le zic Că pre-
cum orb deaca va vedeaVeade adecă icircntacirciu lumina apoi și pre toată
zidireaCeaia ce iaste icircntru lumină ndash o minune ndash așa
și cel ce srsquoau strălucit cu Dumnezeescul Duh la suflet icircndată icircntru icircmpărtășirea lu-
miniiSă face și lumină veade lumină a lui
Dumnezeu și pre Dumnezeu cu adevăratCarele icirci și arată pre toate iar mai vacircrtos
cacircte porunceașteCacircte voiaște și pofteaștePre aceia pre carii icirci va lumina cu strălucirea
C U V Acirc N T U L 2 2
78
lt699vgtAcestora le dă să vază ceale ce sint icircn-tru Lumina cea Dumnezeiască
Dupre măsura dragostei și a păzirii porun-cilor
Luminacircndu-se văd și să icircnvaţă adacircnc deDumnezeești taine ascunse Precum deaca
cineva icircntrrsquoo casăIcircntunecată ar icircntra ţiind icircn macircna sa făclieOri altul mergacircndu-i icircnainte și ţiind fenariulEl veade pre ceale ce sint icircnlăuntru casii ndash așa Și cel strălucit luminat cu razele Soarelui
celui gacircnditVeade pre ceale ce-s tuturor celoralalţi ne-
cunoscute și ziceIcircnsă nu pre toate ci cacircte cu cuvacircntul va pu-
tea să le tacirclcuiascăCă cine cacircndva va putea să le arate pre ceale
de acolograveIcircn ce fealiu și cacircte și icircn ce chipu-s și-s ne-
cuprinseȘi nevăzute tuturor Că chipul celor fără de
chipȘi cacirctăţimea celor fără de cacirctăţimi și frum-
seaţa celor neicircnţeleaseCine o va gacircndi Cum o va măsura Cum
cu totul va putea să le spueȘi chipurile celor fără de chip cum cu cu-
vacircntul le va zugrăviNegreșit că nicidecum icircmi vei zice Ci ace-
ia singuri pre aceasteaCarii le văd le știu Pentru aceaia nu cu cu-
vintele ci cu lucrurileSă ne sirguim a căuta și a vedea și a ne icircnvăţaBogăţiia Dumnezeeștilor taine pre carea o
dăruiaște StăpacircnulCelor ce cu dureare o caută și uitare de toa-
tă lumeaȘi de lucrurile ceale dintru dacircnsa arătat au
căștigatCă cela ce caută pre acealea cu voire din tot
sufletul
Cum nu pre toate ceale de aicea nu le va uita cu adevărat
Și goală pre minte de aceastea o va căștiga și de toate afară
Icircndată singur să va afla Pre lt700gtcarele vă-zindu-l singur
Dumnezeu că pentru acela singur srsquoau fă-cut și de lume
Srsquoau lepădat și pre toate ceale ale lumii Singur pre singur
Aflacircndu-l să uneaște cu dacircnsul O icircnfrico-șată iconomie
O bunătate negrăită Iar ceale de aicea icircna-inte nu le icircntreba
Nu le cerca nu le căuta Că deaca mulţimea Stealelor
Sau cu totul picăturile ploii sau năsipul vei vrea să le numeri
Icircncă și mărimile celoralalte zidiri și frum-seaţe
Sau firile sau așăzările și pricinile acestoraDeaca nimic nimic nu vei putea nici să zici
nici să gacircndeștiCum vei putea să povestești milostivirea
ZiditoriuluiPre carea o arată cu sufletele Sfinţilor cu
care srsquoar uniCă cu adevărat le icircnDumnezeiaște și pre
acealea prin unirea saDeci ale sufletului celui icircnDumnezeit cela
ce voiaște să-i spueNăravurile acestuia sau firea așăzămacircntul
socotealaSau ceale pentru dacircnsul toate să le poves-
tească ţie [acela] precum nu știeSă ispiteaște să-ţ arate ţie prin cuvacircnt ce fe-
aliu iaste DumnezeuCi nu să cade unele ca aceastea a căuta cei
ce-s icircn lumeSau cei ce dupre trup trăesc ci siacutengurei
Credinţei pre aceasteaDacircndu-le să urmeaze vieţile Sfinţilor tuturor
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
79
Cu lacrămi și cu pocăinţă și cu ceaialaltă aspră petreacere
Și cu răbdarea ispitelor a alerga ca afară de lume
Să se facă dupre cum srsquoau zis de mine și vor afla precum am zis
Pre toate fără de lipsă și aflacircndu-le să vor spăimacircnta
Și să vor minuna și pentru mine preatică-losul
Să vor ruga cu oserdie ca dintru aceastea să nu caz
Ci pre icircnsăș acealea să le dobacircndesc pre care și a le dobacircndi doream
Și le poftesc și cu pofta pre poftă o icircntunec și o tacircmpesc
Ai auzit cacircndva una ca aceasta că dor pre dor aprinde
Și focul pre văpae o hrăneaște Icircnsă icircntru mine nu iaste așa
lt700vgtDar cum Aţ spune nu pociŭ Că ceaia ce covacircrșaște dorul
Icircmi stinge pre dorul mieu că nu zic cacirct voescȘi gacircndesc că nicidecum pre dorul lui
Dumnezeu nu l-am căștigatȘi căutacircnd fără de saţiu să doresc eu cacirct voescPierz icircncă și pre dorul lui Dumnezeu care icircl
aveam o minunePrecum cela ce are comoară și iaste iubito-
riu de argintNici nu le are pre toate i să pare că cu totul
nu are nimicMăcar de și preamult aur ar avea Deci așa
mi să pare că pătimesc șiEu ticălosul icircntru aceasta că nu doresc cacirct
voescNici cacirct cu adevărat voesc mi să pare că nu
doresc măcar nici cacirct de puţinDeci a dori cacirct voesc mai presus de dor ias-
te dorulȘi silesc firea mea mai presus de fire să iu-
bească
Și slăbind firea și de acea tărie să lipseaștePre carea o au căștigat și să omoară cu prea-
slăvireȘi atuncea mai vacircrtos trăiaște iubirea Că
viiază icircntru mine și icircnfrunzeașteIar cum icircţ voiu spune că icircnfrunzeaște lipsit
sint de paradigme și asemănăriIcircnsă aceasta numai icircţ grăesc ţie că prin cu-
vacircnt unele ca aceasteaFieștecarele nu poate să le tacirclcuiască Dea
tuturor cela ce singurIaste Dumnezeu și al unor bunătăţi ca
aceastea cu adevăratDăruitoriu celor ce cu pocăinţă caută pre
unele ca aceasteaCelor ce placircng și să tacircnguesc și bine să cu-
răţescSă se icircndulcească de unele ca aceastea după
ce să vor icircmpărtăși de dacircnseleDe aicea icircntru simţire și cu aceastea icircmpre-
ună să se ducăȘi icircntru aceastea să se odihnească și viiaţa
cea veacinicăSă o dobacircndească și ai Slavei ceii negrăite
părtașiPrin aceastea să se afle icircn veacii veacilor
amin
lt701gt
AL ACELUIAȘCum că Duhul cel Sfacircnt strălucind icircntru noi toate patimile să izgo-nesc precum de lumină icircntunea-recul Iar stracircngacircndu-ș el razele de aceastea și de gacircndurile ceale reale
ne săgetămCuvacircntul 23
Lumina ta strălucindu-mă icircmprejur mă viiază Hristoase al mieu
Că a te vedea pre tine viiaţă și icircnviiare iaste
C U V Acirc N T U L 2 2 - 2
80
Iar cum ndash nu pociŭ să spuiŭ lucrările lumi-nii tale
Icircnsă aceasta cu lucrul o am cunoscut și o cunosc Dumnezeul mieu
Că măcar icircn boală Stăpacircne măcar icircntru necazuri măcar icircntru scacircrbe
Măcar icircntru legături măcar icircn foame și icircn temniţă sacircnt ţinut
Măcar icircntru ceale mai cumplite dureri de sint cuprins Hristoase al mieu
Lumina ta strălucindu-mi pre toate ca pre un icircntunearec le goneaște
Și icircntru odihnă și lumină și icircntru desfăta-rea luminii
De năprasnă mă face pre mine să fiu Duhul tău cel Dumnezeesc
Și pre necazuri le-am cunoscut ca pre niște fum pre gacircnduri ca pre un icircntunearec
Și ca pre niște săgeţi pre ispite pre griji ca pre o negură
Iar pre patimi cum că sacircnt ca niște hiiară Cuvinte
Dintru care mrsquoai slobozitDintru care mrsquoai izbăvit dedemultȘi cacircte puţin ai strălucit icircntru mine Lumina ta cea DumnezeiascăȘi acum icircn mijlocul acestora fiind eu Hris-
toase Dumnezeul mieuMă păzești nerănit și mă acoperi cu lumina
taȘi fiindcă greșesc prea multe icircn tot ceasul
păcătuindȘi fiindcă mă icircnalţ și fiindcă te icircntăracirct pre
tineMă rog pedepsirii tale ceii lt701vgtmilostive
Hristoase al mieuPre carea și foarte o simţ că să face icircntru
minePrin depărtarea pre taină a Dumnezeeștii
lumini ceiia ce mă acopereCă precum cacircnd apune Soarele să face
noapte și icircntunearec
Și es toate hiiarăle spre căutarea macircncăriiAșa descoperind de pre mine Dumnezeul
mieu lumina taIcircndată icircntunearecul vieţii și marea gacircndu-
rilor Mă acopere și hiiarăle patimilor caută de
tot să mă mănacircnceȘi cu săgeţile tuturor gacircndurilor mă stră-
pungIar deaca iarăș te vei icircndura deaca te vei mi-
lostiviȘi deaca la ascultarea jalnicilor meale tacircn-
guiriȘi suspinuri icircţ vei pune ureacheaȘi spre smereniia mea vei voigrave a căutaA celui ce au păcătuit fără de ertare Hris-
toase al mieuDe departe răsărind ca o stea te veziCă te lăţești și te mărești cacircte puţin nu icircn-
suţ pătimind aceastaCi pre mintea robului tău deșchizindu-o să
te vază mai multCa un Soare cacircte puţin cacircte puţin te veziCă icircntunearecul fugacircnd și pierzindu-să teSocotesc că vii tu cela ce pretutindenea ești
de faţăIar cacircnd tot ca mai nainte mă vei icircncungiu-
ra MacircntuitoriuleCacircnd tot pre mine mă vei acoperi tot mă
vei cuprindeMă slobozesc de reale mă izbăvesc și de icircn-
tunearecȘi de ispite și de patimi și de toate gacircndu-
rileCă mă umplu de bunătate mă umplu de
veselieMă umplu tot de bucurie de negrăită dul-
ceaţăVăzind taini icircnfricoșate văzind minuni
streineVăzind acealea care nu le-au văzut nici au
putut
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
81
Să le vază ochiŭ de om dar nici ureache să le auză
lt702gtȘi la inimă de muritoriu nu srsquoau suit ni-cidecum
Și mă spăimacircntez foarte și spaimă mă co-prinde de aceastea
Și de toate ceale de pre pămacircnt cu totul mă icircnstreinez
Că cu glasuri neicircncetate te laud pre tine Dumnezeul mieu
Și cunosc icircntru sinemi streină schimbareȘi chip de sprijineală a macircinii ceii atotpu-
tearniceCum cu strălucirea luminii tale și cu arătareaPre toată scacircrba o ai gonit mrsquoai răpit din
lumeȘi după ce te-ai unit cu mine pre taină icircn-
dată pre mine icircn CeriuMrsquoai așăzat acolograve unde nu iaste scacircrbăNu suspin nu lacrămă nu șarpe mușcacircnd
călcacirciulȘi ai arătat viiaţă neostenicioasă și netică-
loasăOamenilor pre cea icircmprotivnică cea
stracircmtă cea cu greu de călătoritSau mai adevărat să zic carea iaste neum-
blată tuturorCă cine au putut cacircndva sau cine cacircndva
va putea Din oameni icircn Ceriu cu trupul să se facăSau și fără de trup și cu fealiu de aripi va
zburaIlie cu căruţă de foc srsquoau icircnălţat și mai na-
inte de acestaEnoh dar nu la Ceriuri ci icircntru alt loc oa-
recareNu icircnsușĭ de la sineșĭ dar icircnsă srsquoau mutatDar ce-s cătră ceale făcute aceastea ce-s
icircntru noiCum cu totul să va potrivi umbra cu ade-
vărul
Sau cu duhul cel slujitoriu și de rob spune-mi cum să va potrivi
Duhul cel Stăpacircnesc și atotlucrătoriu și Dumnezeesc
Carele icircntăreaște și icircmputernicează toată fiinţa cea zidită
Că cealelalte adecă toate-s făptură și nu-mai singur el făcătoriu
Ca cela ce iaste din Tatăl nedespărţit și de Fiiul așijderea
Dumnezeu-s ceale trei că unlt702vgt
Dumnezeu iaste TreimeaAceasta pre totul acesta l-au icircnfiinţat au zi-
dit ea pre toateEa pre Cuvacircntul și Fiiul Tatălui icircn lumeDupre trup l-au zidit spre macircntuirea noastrăNedespărţit fiind de Tatăl și de DuhulȘi srsquoau icircntrupat cu adevărat prin venirea
DuhuluiȘi srsquoau făcut ceaia ce nu era om aseamenea
mieAfară de păcat și afară de toată fărădeleageaDumnezeu icircmpreună și om văzindu-să de
toţiAvacircnd pre Dumnezeescul său Duh fiind
icircmpreună dupre fireCu carele pre morţi i-au icircnviiat ochii orbi-
lor i-au deșchisȘi pre leproși i-au curăţit pre draci i-au gonitAcesta Cruce suferind și moarte așijdereaȘi icircnviind prin Duhul srsquoau icircnălţat icircntru
mărireȘi cărare umblată la Ceriuri tuturor au icircnnoitCelor ce cred icircntru dacircnsul cu credinţă ne-
icircndoităȘi pre Duhul cel prea Sfacircnt l-au vărsat bogatSpre toţi cei ce arată credinţa din lucruriȘi acum cu icircndestulare pre acesta icircl varsă
spre unii ca aceșteaȘi Dumnezei icirci face printrrsquoicircnsul cu carii
fără de veaste să uneaște
C U V Acirc N T U L 2
82
Și din oameni icirci schimbă pre aceștea cu ne-schimbare
Și fii ai lui Dumnezeu icirci arată și fraţi ai Macircntuitoriului
Icircmpreună-moștenitori adecă cu HristosDar moștenitori ai lui DumnezeuDumnezei cu Dumnezeu icircmpreună fiind
icircntru Duhul SfacircntLegaţi adecă fiind cu singur trupul dar icircn
Duhul sloboziIcircmpreună suindu-se cu Hristos icircn Ceriuri
cu lesnireȘi toată petreacerea acolograve avacircndu-oIcircntru vedearea bunătăţilor pre care ochiŭ
nu le-au văzutDeci ce iaste căruţa cea de foc carea pre Ilie
l-au răpitCe iaste mutarea lui Enoh pre lacircngă aceas-
tealt703gtEu socotesc precum marea cea tăiată
cu toiagul dedemultȘi manna ceaia ce din Ceriu srsquoau pogoracirct
icircnchipuire numaiȘi ale adevărului seamne aceastea toate eraMarea a botezului manna a MacircntuitoriuluiAșa și acealea ale acestora seamne sacircnt și
icircnchipuireAle celor ce neasemănată covacircrșire și slavă auCacirctă pre cel zidit cel nezidit icircl covacircrșaște
cu fireaCă manna carea să zice pacircine hrana icircnge-
rilorPre carea o au macircncat oamenii atuncea icircn
pustieau lipsit au perit și au murit toţicacircţi au macircncat aceasta că de viiaţă nu-i icircm-
părtășiiaIar trupul Stăpacircnului mieu carea iaste icircn-
DumnezeitDe viiaţă plin fiind pre toţi cei ce-l mănacircncăPărtași ai vieţii icirci săvacircrșaște și nemuritori
icirci face
Și-i treace pre dacircnșii nu noian de mareNu din Eghiacutepet mutacircndu-i la alt pămacircnt
icirci duceCare roduri stricăcioase aduce iarăș oame-
nilorDar nici icircn patruzeci de ani să umblămNe porunceaște noao Izbăvitoriul lumiiCa să și ajungem la pămacircntul făgăduinţiiCi pre cei ce cu credinţă neicircndoită icircndată
srsquoau botezatȘi de sacircngele și trupul lui srsquoau icircmpărtășitDin moarte la viiaţă și la lumină din icircntu-
nearecDe la pămacircnt la Ceriuri icirci sue icircndatăMai icircntacirciu mrsquoai dezbrăcat pre mine de stri-
căciune și de moarteȘi pre mine tot mrsquoai slobozit icircntru simţire și
icircntru cunoștinţăIar lucrul cel mai icircnfricoșat decacirct toate ias-
te că Ceriu nou mrsquoau arătatȘi icircntru mine srsquoau sălășluit Ziditoriul tuturorDe care lucru nimenea din Sfinţii cei prea-
dedemult nu srsquoau lt703vgticircnvredltnigtcitCă grăia mai nainte prin Dumnezeescul
DuhȘi prin lucrarea lui minunile făcea iarDupre fiinţă nicidecum Dumnezeu cu noi
srsquoau unitMai nainte de a să face om Hristos și
Dumnezeul mieuCă luacircnd trup ne-au dat pre Duhul său cel
DumnezeescȘi dupre fiinţă să uneaște printrrsquoicircnsul cu
toţi credincioșiiȘi să face nedespărţită unirea cea a acestoraVai mie că suspin cu amar pentru rătăcirea
oamenilorCum nu creadem lui Hristos Cum nu-i
urmăm luiCum nu dorim viiaţa Cum nu dorim bo-
găţiia aceluia
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
83
Cea nejefuită cea nestricăcioasă pre Slava cea neicircmbătracircnită
Petreacerea cea icircmpreună cu dacircnsul cum nu o poftim
Cum de ceale stricăcioase lipiţi fiind soco-tim că ne vom macircntui
Cei ce nu iubesc pre Hristos mai mult de-cacirct ceale văzute
Nici nădăjduesc să fie cu dacircnsul după moarte
Ci mai nesimţitori și decacirct lemnele și decacirct pietrile
Ci o Hristoase al mieu izbăveaște-mă de necuvacircntarea acestora
Și icircnvaţă-mă să te iubesc pre tine viiaţa tu-turor credincioșilor
Că ţie icircmpreună cu Tatăl și cu Dumnezeescul tău Duh
Să cuvine Slavă și laudă cinste și icircnchină-ciune
Acum și de-a pururea ca unui icircmpărat icircn veacii veacilor
Și ca unui făcătoriu al tuturor și Dumnezeu și Stăpacircn amin
AL ACELUIAȘCum că uneori și prin grijirea și sacircr-guinţa celor deaproape și icircndrepta-rea icircmpreună să trage Dascalul că-tră neputinţa patimii ceiia ce iaste
icircntru acel lt704gtneputinciosCuvacircntul 24
Miluiaște-mă Doamne miluiaște-mă sin-gure
Macircntuitoriule cela ce din vacircrsta cea prun-cească mrsquoai acoperit
Cela ce mie celui ce preamulte ţe-am greșit icircntru cunoștinţă
Pentru a ta bunătate pre toate mi le-ai ertat
Cela ce de lumea cea cumplită și deșartă mrsquoai izbăvit
Și de rudenii și de priiateni și dezmirdări necuvioase
Și aicea mrsquoai icircnvrednicit ca icircntrrsquoun munte să șăz
Și mi-ai arătat slava ta cea minunată Dumnezeul mieu
Și de Duhul tău cel Dumnezeesc mrsquoai um-plut Hristoase al mieu
Și de luminare duhovnicească tot pre mine mrsquoai săturat
Tu icircnsuţ necăit pre darul tău Dumnezeul mieu
Dă-mi-l mie robului tău pacircnă icircn sfacircrșit cu icircntregime
Să nu-l iai Stăpacircne Să nu-l icircntorci Zidi-toriule
Nici să mă treaci cu vedearea după ce odată icircnaintea feaţii tale mrsquoai pus
Și după ce mrsquoai racircnduit icircntre robii tăi și mrsquoai pecetluit
Cu peceatea darului tău și al tău mrsquoai numitSă nu mă arunci pre mine iarăș să nu as-
cunzi iarășLumina feaţii tale și să mă acopere icircntu-
neareculȘi să mă icircnghiţă adacircncul ci să mă ţie CeriulPre mine carele mai pe deasupra lui mrsquoai
suit Macircntuitoriul mieuȘi icircmpreună cu icircngerii iar mai ales icircmpreu-
nă cu tine Ziditoriul tuturorMrsquoai icircnvrednicit să fiu și icircmpreună să mă
bucur cu tineȘi să văz neasemănata slavă a feaţii taleȘi de lumina ta cea neapropiiată pănă la sa-
ţiu să mă icircndulcescȘi să mă bucur și să mă veselesc cu veselie
negrăităDe icircmpreunarea Stăpacircne razii tale ceii ne-
grăită
C U V Acirc N T U L 2 4
84
Și desfătacircndu-mă icircntru lumina aceaia ne-grăita
Săltam Mă bucuram icircmpreună lt704vgtcu tine Făcătoriul și Ziditoriul mieu
Luacircnd seama la nebiruita frumseaţe a feaţii tale
Dar de vreame că iarăș la pămacircnt mi-am pogoracirct mintea mea
Luminat fiind icircntru tine nu vedeam lumeaNici pre lucrurile Stăpacircne ceale ce sacircnt icircn
lumeCi mai presus de patimi și de griji eramȘi icircntru lucrul icircnvacircrtindu-mă și pre răotăţi
mustracircndu-leMai nainte adecă nu mă icircmpărtășiiam de
răotăţile omeneștiIar după ce am zăbovit icircntru dacircnsele pre
ale altora icircnainte le puneamȘi după bărbaţi prigonitori Stăpacircne mrsquoam
scoboracirctCu nădeajde de icircndreptare mrsquoam icircmpărtă-
șit de răotateȘi de icircntunearec Vai mie mrsquoam icircmpărtășit
de patimi nebuneașteȘi ţinut fiind de hiiară sălbatece mă pri-
mejduescCă pre alţii vracircnd să-i trag din stricăciunea
aceloraIcircnsumi eu icircntacirciu macircncare hiiarălor mrsquoam
făcutCi apucacircnd icircnainte milostiveaște-te ci gră-
bind izbăveaștePre cel ce pentru tine iubitoriule de oa-
meni icircntru aceastea au căzutCă dupre porunca ta mi-am pus milostivePreaticălos sufletul mieu pentru fraţii mieiDeci deaca mrsquoam rănit tu poţi să mă vin-
deci MacircntuitoriuleCă deaca mrsquoam prins rob de dușmanii miei
ticălosulDar tu ca un putearnic și cu totul tare
Poţi să mă slobozești numai cu singură voia ta
Deci de gurile hiiarălor și de macircinile lor mrsquoam prins
Dar tu arătacircndu-te icircndată vor muri iar eu voiu trăi
Așa cel mult icircntru icircndurări și negrăit icircntru milă
Miluiaște-mă milostiveaște-te spre mine cel căzut
Mrsquoam pogoracirct icircn puţ să izbăvesc pre aproa-pele
Și icircmpreună am căzut și eu lt705gtdreapte ju-decătoriule Macircntuitoriule
Să nu mă lași să zac pacircnă icircn sfacircrșit icircn groapăAșa știu că ai poruncit preamilostive
Dumnezeul mieuCă să cuvine negreșit să izbăvim pre fratele
din moarteȘi de mușcarea păcatului dar nu prin păcatIcircmpreună să perim cu dacircnsul care lucru
lrsquoam pătimit eu ticălosulȘi tracircndăvindu-mă am căzut miemrsquo bizu-
indu-măCi și pre acela să-l izbăvesc și pre sinemi
așijdereaIar deaca nu să rămacirciu deasupra și să placircng
pre cela ce au căzutȘi să fug cu toată putearea de a cădea icircm-
preună cu acelaDar icircnsă și acum scoală-mă scoate-mă din
prăpastieȘi pune-mă Hristoase pre piiatra porun-
cilor taleȘi arată-mi iarăș lumina pre carea nu o icircn-
cape lumeaCi afară de lume și de lumina cea văzută și
de aerulCest simţit și de ceriu și de toate ceale sim-
ţiteSăvacircrșaște pre cela ce pre dacircnsa Macircntuito-
riul mieu o veade
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
85
Ori afară de trup ori cu totul icircmpreună cu acesta
Neţiind Dumnezeule icircn ceasul acela atun-cea
Și mi să pare că iaste atuncea ca un lumină-toriu nemateriialnic
Și cu frumseaţă Soarelui celui gacircndit stră-lucindu-să
Nu poate pre a sa lumină să o vază cu sim-ţire
Ci pre Luminătoriul acela numai neapu-sul a-l vedea
Și a icircnţeleage nebiruita frumseaţe a slavei luiȘi spăimacircntacircndu-să foarte a o deprinde nu
poateNici a icircnţeleage și a icircncăpea icircn minte chipul
vederiiCă cum sau unde cu netacirclcuire fiindSă veade vracircnd să scrie icircmprejur icircntru Sfin-
ţilt705vgtȘi acest lucru icircl știm toţi tăinuitorii
unora ca acestoraCă afară de lume atuncea icircntru adevărNe facem și rămacircnem pacircnă o vedem pre
dacircnsaȘi iarăș ne aflăm icircn trup și icircn lumeȘi aducacircndu-ne aminte de bucurie și de lu-
mina aceaiaȘi de icircndulcirea cea dulce ne tacircnguim și
placircngemCa un copil mic cacircnd veade pre maica saȘi aducacircndu-ș aminte de dulceaţa laptelui
placircngePacircnă icircl va apuca pre acela și pănă la saţiu icircl
va sugeAceasta cearem și noi acum de aceasta te
rugămPre aceasta cădem la tine să o luoăm nelip-
sită Macircntuitoriule Ca și acum să ne hrănim preaicircndurate
dintru pacircinea Aceasta carea din Ceriu gacircndit srsquoau pogoracirct
Și tuturor să dă celor ce să icircmpărtășesc de viiaţă
Și ducacircndu-ne și cătră tine călătorie fă-cacircnd
Icircmpreună-călătoare voiŭ avea-o și ajută-toare și izbăvitoare
Și icircmpreună cu dacircnsa și printrrsquoicircnsa să ne aducem ţie Macircntuitoriule
Și la icircnfricoșata judecată păcatele noastreEa ni le va acoperi Stăpacircne ca să nu fie des-
coperiteNici să se arate tuturor icircngerilor și oame-
nilorIcircncă și haină purtătoare de strălucire să se
facă noaoȘi Slavă și Coroană icircn veacii veacilor
amin
AL ACELUIAȘCum că cela ce au dorit pre Dumnezeu din tot sufletul
uraște lumeaCuvacircntul 25
De umbră ţinut sacircnt și adevărul văzlt706gtCare nimic alt nu iaste decacirct nădeaj-
dea cea icircntemeiatăDar carea iaste nădeajdea Pre carea ochi
nu o au văzutAceasta ce iaste Viiaţă pre carea toţi o do-
rescDar viiaţa ce Decacirct Dumnezeu ziditoriul
tuturorPre acesta doreaște-l și uraște lumeaCă lumea iaste moarte Că ce necurgătoriu
are
C U V Acirc N T U L 2 4 - 2 5
86
AL ACELUIAȘCum că mai bun lucru iaste a să păstori bine decacirct să păstorească cineva pre cei ce nu voesc că nici o dobacircndă nu va fi celui ce pre alţii adecă să sacircrguiaște să-i macircntuiască iar pre sineș prin proistoșiia
acelora srsquoau pierdutCuvacircntul 26
Spune Hristoase robului tău spune-i lu-mina lumii
Spune Cunoștinţa Totului spune Cuvin-te Icircnţelepciunea
Ceaia ce pre toate mai nainte le cunoști ceaia ce pre toate mai nainte le știi
Și pre ceale ce ne sacircnt noaă de folos ne icircn-veţi cu nepizmuire
Spune-mi și icircnvaţă-mă și pre mine căile ceale macircntuitoare
Ale voilor tale Macircntuitoriule și ale Dum-nezeeștilor tale porunci
Spune-mi și să nu mă treci cu vedearea să nu ascunzi o Dumnezeul mieu
De la nevreadnicul robul tău Dumnezeias-că voia ta
Ce iaste mai bun la tine Care lucru iaste mai bineplăcut ţie
Dintru aceaste doao tacirclcuiaște-m o iubi-toriule de oameni Macircntuitoriule
A fi eu icircntru grija lucrurilor MănăstiriiȘi de trebuinţele ceale trupești a mă griji cu
icircndestulareȘi a scoate pre toate cu vrajbă și cu sfadăAu de-a pururea a icircngădui icircntru singură li-
nișteaȘi a păzi neturburată pre minte lt706vgtși inimăȘi a priimi strălucirile darului tăuȘi a-mi străluci de-a pururea simţirile sufle-
tului
Și Dumnezeeștile cuvinte icircn taină a mă icircn-văţa și pre alţii
A-i icircnvăţa cu blacircndeaţe și icircnsumi a mă icircn-văţa așijderea
Că cela ce zice și luiș pre ceale zise le ziceȘi icircntacirciu acesta negreșit datoriu iaste a face
aceasteaDeci dintru aceastea spune-mi mie o
Dumnezeul mieu și ZiditoriuleCare iaste mai bun care iaste mai de folos
mieȘi care bineplăcut iaste ţie și desăvacircrșitAșa cu adevărat să nu ascunzi dela mine o
preamilostive CuvinteAscultă ceaia ce icircntrebi scrie ceea ce auziEu-s Dumnezeu mai nainte fără de icircnceput
eu-s Stăpacircn din fireȘi al Ceriurilor și al celor dedesupt icircmpăratȘi toţi [chiar] cei ce nu voesc ai miei robi
sacircntCă Ziditoriu al tuturor sacircnt și Judecătoriu
și StăpacircnȘi acumu-s și voiŭ fi icircn veacii veacilorDar pre cela ce nu voiaște niciodată nu-l
silescCi de sineș stăpacircnitoriu voesc să fie de si-
neș voitoriu și alegătoriuȘi slujirea să se facă și frica să se lucreazeȘi dragostea să se arate de la supuși și ascul-
tătoriCă icircntrrsquoacest fealiu robii miei icircntrrsquoacest fe-
aliu năimiţiiIcircntrrsquoacest fealiu și priiatenii miei icirci doresc
să fieIar pre ceialalţi icircncă nu i-am cunoscut nici
de dacircnșii mrsquoam cunoscutPentru aceaia aspru pre mine mă numesc
nemilostiv mă chiiamăNedrept mă numesc feciorii celui nedreptDeci cei ce pre mine mă ocărăsc lt707gtși pre
mine mă defaimă
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
87
Și pre mine mă nimicnicesc ţie cum să vor supune
Sau cum te vor priimi Daacutescal spune-mi mieȘi lupii păstoriu pre tine cum oare te vor
socotiSau cum vor urma glasului tău fiiară fiindEș fugi fă-te afară din mijlocul unora ca
acestoraCă destul va fi ţie deaca te vei macircntui pre
sineţIar deaca pre lume o vei macircntui dar pre si-
neţ te vei piiardeCe folos icircţ va fi ţie căci prin tine srsquoau macircn-
tuit lumeaNu te voesc pre tine să paști pre cineva din
cei ce nu voescVezi că și eu am păzit aceasta icircn lumeCă al celor ce voesc sacircnt eu și Păstoriu și
StăpacircnIar al celoralalţi Ziditoriu adecă sacircnt și
Dumnezeu dupre fireDar nu-s icircncă și icircmpărat nici icircncepătoriu
nicidecumAl celor ce nu ș-au rădicat Crucea și nu
mi-au urmatCă ai celui icircmprotivnic sacircnt feaţi robi și vaseVezi taini icircnfricoșate vezi nesimţireVezi și tacircnguiaște-te pentru dacircnșii de iaste
cu putinţă icircn fieștecare ceasCă dintru icircntunearec chiemacircndu-se cătră
lumina cea neicircnseratăDin moarte cătră viiaţă la ceriuri din iadDin ceale vremealnice și stricăcioase cătră
Slava cea veacinicăEi să macircnie și să icircnnebunesc asupra Daacutesca-
lilorȘi asupra loruș icircș cos dușmănii de tot fea-
liulȘi voesc și aleg să moară decacirct de icircntunea-
rec să se depărteazeȘi de faptele icircntunearecului și mie să-mi
urmeaze
Pre aceștea spune-mi cum icirci vei paște cum vei călăuzi pre aceștea
Cum vei călăuzi grăiaște-mi mie pre cei ce cătră foc icircnsuș să duc
Pre cei adăogaţi și lipiţi de vrăjmașul și icircm-preună cu lt707vgtdacircnsul cu sacircrguinţă
Pre ceale icircmprotivnice poruncilor meale le facCum icirci vei paște ca pre niște oi cum icirci vei
duce spune-miCătră pășunile poruncilor meale cătră apa
voilor mealeȘi cum icirci vei sui pre dacircnșii icircn munţii cei
gacircndiţiAi vederilor celor tainice ai slavei meale
ceii negrăitePrin carea cei ce o văd pre aceasta defaimă
pre slava Cea de jos și pre toate ceale simţite le uităȘi ca pre o umbră și ca niște fum pre aceas-
tea toate le socotescSpune-mi cum pre cel icircmprotivnic ajută-
toriu al tău icircl vei căștigaCum pre dușmanul vrăjmaș priiaten al tău
icircl vei pleca să fieCă priiatenii adecă lesne să fac vrăjmașiMică pricină aflacircnd iar vrăjmașii cu greuPot să se facă priiateni măcar de și li srsquoar
face bineMăcar de și de daruri icircnalte și mari de srsquoar
icircmpărtășiAscuns au veninul și otrava icircn inimăPre carea vreame cu prilej după ce vor do-
bacircndi de năprasnă o boracircscȘi pre făcătorii de bine ai lor fără de milă
fără de milostivire A-i ucide nu să icircnfricoșază O nebuniia cea
mai de pre urmăAcește-s ai lui Cain următori aceștea decacirct
Lameh mai răi-sAceștea cu Saul de un năravu-s următori ai
Evreilor
C U V Acirc N T U L 2 6
88
Și ai Iudei răvnitori ai spacircnzurării moște-nitori
Pre aceștea deaca cauţi să-i povăţuești vezi unde vei ajunge
Că nu să vor icircntoarce unde și icircncotro tu vei voigrave
Ci icircn calea lor te vor sili pre tine să umbliȘi mai icircntacirciu tu icircn pierzare să cazi decacirct aceiaȘi mai dedesupt să te pogori icircn fundul ia-
duluiCa unul ce negreșit următori ai ţie pre aceialt708gtIar deaca nu voești nicidecum să te ase-
menezi lorȘi a te duce și a te pogoricirc după sfaturile lor
nu vei voiNici de faptele lor ceale reale să te icircmpăr-
tășeștiZurbagrave sfadă și războiu neicircmpăcat vei aveaDintru care ce să va face ţie sau ce să va icircn-
tacircmplaȘi ce vei căștiga Ascultă și voiŭ grăi ţie icircn
scurtMai nainte de toate rob al mieu nicidecum
nu vei putea să fiiCă robul mieu nu voesc nicidecum să se
sfădeascăȘi uracircciune vor căștiga asupra ta neţinută
și cătră ucidereSă vor porni asupra ta arătat și pre tainăȘi tu vei da seamă pentru osacircnda aceloraCă moartea ta nimic nu va folosi pre ceialalţiPrecum au fost moartea mea viiaţă lumiiCi și acelora pricină de osacircndă te vei faceȘi tu fără de icircndrăzneală vei eși din viiaţăDeci mai bine iaste a te paște și nu a paște
nicidecumPre unii ca aceștea ci mai bine de ale tale a
te grijiȘi a te ruga pentru dacircnșii și pentru toţi oa-
meniiCa să se icircntoarcă și toţi să-ș vie icircntru cu-
noștinţă
Și a icircnvăţa și a deprinde dintru aceștea pre cei ce voesc
Și să nu-i silești pre dacircnșii să facă acealea care icirci icircnveţi
Ci cuvintele meale zi-le lor și-i roagăSă le păzească pre acestea ca pre niște prici-
nuitoare de viiaţă veacinicăȘi icircnsăș cuvintele vor sta cacircnd voiŭ veni să
judecȘi pre fieștecarele dintru toţi aceștea icircl vor
judeca dupre vrednicieȘi tu vei rămacircnea nevinovat și cu totul ne-
osacircnditCă nu ai ascuns argintul cuvintelor mealeCi cacirct ai luat icircnsuţ l-ai aruncat tuturorAcesta lucru icircmi iaste priimit lt708vgtAcesta
al apostolilorȘi al ucenicilor miei srsquoau făcut dupre po-
runcile mealeCa să mă propoveduiască pre mine
Dumnezeu icircn toată lumeaȘi voile meale și poruncile meale să-i icircnveaţeȘi icircn Scrisori să le lasă oamenilorAșa și tu nevoiaște-te să faci și să icircnveţiIar cătră cei ce nu voesc nicidecum cuvinte-
le meale să le auzăZi și tu cum am zis și eu cătră cei ce zicea
atunceaCă aspru iaste cuvacircntul tău și cine va puteaSă-l auză pre dacircnsul și le-am zis Deaca nu
voiţi așaDuceţi-vă și precum voiţi fieștecarele așa
și faceţi ndashIcircntru stăpacircnirea lor și voirea pre totulLăsacircndu-l ca moartea sau viiaţa să-ș aleagăCă nimenea srsquoau făcut cacircndva bun fără de
voia saNici credincios cel necredincios deaca nu
voiaște nu va fiNici iubitoriu de Dumnezeu cacircndva cel iu-
bitoriu de lume nu să va face
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
89
Nici cel nebun fără de voe icircș va icircntoarce so-coteala sa
Și bun nu să va face nicidecum unul ca acestaCă nimenea srsquoau făcut rău cu firea ci cu pu-
nerea și voireaCi cu socoteala bun și blajin să va face de-
aca voiașteIar deaca nu voiaște nicidecum nu va putea
fi acest lucruNimenea nevracircnd nu au isprăvit faptă bună
icircn lumeNimenea nevracircnd nu să macircntuiaște Mai
mult decacirct aceasta nu căutaCi sirguiaște-te pre sineţ să te macircntuești și
pre cei ce te ascultăDeaca cu adevărat vei afla om pre pămacircnt
avacircnd urechiSă te auză și cuvintele tale să le asculteAșa voiu face Stăpacircne precum mi-ai po-
runcitCi ajutoriul tău mie nevreadnicului ro-
bului tău dăruiaște-mi-l o Doamne și Dumnezeul mieu
Ca de-a pururea să te slăvesc și să laud stă-pacircnirea ta
lt709gtCu neicircncetate glasuri icircn veacii veacilor amin
AL ACELUIAȘPentru Dumnezeiasca strălucire și luminarea Duhului Sfacircnt Și cum că un loc iaste Dumnezeu icircntru carele după moarte pre odihnă toţi Sfinţii o au Și cum că cela ce dela Dumnezeu au căzut icircntru alt loc nu va avea
odihnă icircn viiaţa ceaia ce va să fieCuvacircntul 27
Ce icircnfricoșată taină iaste carea icircntru mine să săvacircrșaște
Cuvacircntul a o grăi nicidecum nu poate nici a o scrie
Macircna mea cea ticăloasă spre lauda și slavaAcelui ce iaste mai presus de laudă acelui
ce iaste mai presus de cuvacircntCă deaca ceale ce acum să săvacircrșesc icircntru
mine curvariulIcircs negrăite și-s nepovestite cum acelaCarele iaste dăruitoriu al unora ca acestora
și făcătoriu spune-miAre trebuinţă să-ș ia dela noi laudă sau slavăCă nici să va slăvi cela ce iaste proslăvitPrecum nici să va străluci sau de lumină să
va icircmpărtășiSoarele cela ce de noi să veade icircn lumeLuminează nu să luminează luceaște nu
lumină priimeașteCă are aceaia pre carea o au luat din icircnceput
dela ZiditoriulDeci deaca Dumnezeu cela ce au făcut soa-
rele [și] carele iaste ziditoriul tuturorNelipsit l-au făcut cu icircndestulată rază să
lumineazeȘi nici dela altcineva de mai multă să nu
aibă trebuinţăCum el va lua Slavă dela mine smeritulCă nelipsit iaste cu totul Ziditoriul SoareluiCela ce umple pre toate de toate bunătăţileIcircntru amelinţaacutere și icircntru voire tăriia avacircn-
du-olt709vgtIcircntru aceasta și limba mea iaste lipsită
de graiuriȘi pre ceale ce săvacircrșesc mintea mea le vea-
de adecă dar nu le tacirclcuiașteLe veade și voiaște să le spue dar cuvacircnt
nu aflăCă nevăzute veade și fără de chip cu totulProaste cu totul nealcătuite nemărginite
cu mărimea Că nici icircnceput nu veade nici sfacircrșit cu to-
tul nu cunoaște
C U V Acirc N T U L 2 7
90
Și mijlocul cu totul nu-l știe și cum să spue ce veade
Tot icircn scurt făcut mi să pare că să veadeIcircnsă nu cu fiinţa cu adevărat ci cu icircmpăr-
tășireaCă din foc aprinzi și focul tot iaiȘi acela icircnsă rămacircne netăiat nelipsit ca mai
nainteIcircnsă focul cel icircmpărtășit să despărţeaște de
cel dintacirciuȘi icircntru făclii multe să face că trupesc iasteIar acela Duhovnicesc și nemăsurat fiindȘi cu totul nedespărţit și netăiat iasteCă icircmpărtășindu-să icircn multe nu să despăr-
ţeașteCi și rămacircne netăiat și icircntru mine iasteRăsare icircntru mine icircnlăuntru ticăiteiInimii meale ca un soare sau ca un discos
de soareIcircn chip de sfeară (adecă rătund) arătacircndu-
să cu chip de lumină că văpae iasteNu știu dupre cum srsquoau zis ce să zic pentru
acestaAș fi și voit să tac deaca și aș fi pututCi minunea cea icircnfricoșată icircmi porneaște
inima meaȘi-mi deșchide gura mea cea cu totul icircnti-
natăȘi nevracircnd mă face și să grăesc și să scriuCela ce ai răsărit acum de curacircnd icircntru icircn-
tunecata mea inimăCela ce mi-ai arătat lucruri minunate care
ochi nu le-au văzutlt710gtCela ce te-ai pogoracirct și icircntru mine ca
icircntru un mai de pre urmă decacirct toţiCela ce ucenic al Apostolului și fiiu mrsquoai
arătatPre mine pre carele mă avea cumplitul bă-
laur și de om ucigașulMai nainte slujitoriu a toată nelegiuireaSoarele cel mai nainte de veci cela ce icircn iad
ai strălucit
Mai pre urmă și ai luminat pre sufletul mieu cel icircntunecat
Și mi-ai dăruit mie zioa cea neicircnserată ndashLucrul cel greu de crezut la cei lenevoși ca
mine și tracircndavi ndashCela ce mi-ai umplut de toate bunătăţile
sărăciia cea dintru mineTu și cuvacircnt dăruiaște-m și graiuri hărăze-
aște-miCa tuturor să povestesc facerile tale de mi-
nuniȘi pre acealea care astăzi le faci cu noi robii
tăiCa și cei ce dorm icircntru icircntunearecul tracircn-
dăvieiȘi zic cum că nu iaste cu putinţă păcătoșii
să se macircntuiascăȘi ca Petru și ca ceialalţi Sfinţi ApostoliCuvioși și Drepţi și ei să se miluiascăSă cunoască și să se icircnveaţe că lesne acest
lucruBunătăţii tale au fost și iaste și va fiȘi cei ce socotesc că te au pre tine lumina a
toată lumeaȘi zic cum că nu te văd și cum că nu petrec
icircntru luminăȘi cum că nu să strălucesc și nu te văd de-a
pururea pre tine MacircntuitoriuleSă se icircnveaţe că nu te-ai strălucit icircn mintea
lorNici te-ai sălășluit icircntru icircntinata inima lorȘi icircn zadar să bucură pentru deșartele nă-
dejdiSocotind că vor vedea lumina ta după sfacircrșitCă arvona aicea iaste peceatea negreșit aiceaDe la tine Macircntuitoriule lt710vgtsă dă oilor
celor de-a dreaptaCă deaca moartea fieștecăruia icircncheiare iasteȘi după sfacircrșit nelucrarea tuturor deopotri-
vă eȘi nici rău nici bine nu poate cineva să facă
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
91
Macircntuitoriul mieu apoi negreșit fieșteca-rele precum srsquoau aflat așa și va fi
Acest lucru mă icircnfricoșază Stăpacircne acesta mă face să mă cutremur
Acesta icircmi topeaște toate simţirile mealeCă precum cela ce moare orb și să mută
acolograveNu va mai vedea icircncă simţit pre soarele acestaDeși lumina ochilor săi după ce va icircnvia
iarăș și-o iaAșa nici cel ce are mintea sa oarbă deaca
va muriPre tine Soarele cel gacircndit nu te va vedea
Dumnezeul mieuCi dintru icircntunearec eșind la icircntunearec să
va duceȘi icircn veaci va fi de la tine despărţitNimenea din oamenii Stăpacircne cei ce icircntru
tine credNimenea din cei ce icircntru numele tău să bo-
teazăGreotatea aceasta marea și icircnfricoșata o va
suferiA despărţirii tale milostive că cumplit ne-
caz iaste acestaCumplită și nerăbdată și veacinică iaste
scacircrbaCă ce și mai rău va fi decacirct despărţirea de
tine MacircntuitoriuleȘi ce mai chinuitoriu decacirct de viiaţă a să
răzliţiȘi a trăi acolograve ca un mort de viiaţă lipsitȘi de toate bunătăţile icircmpreună a fi scăpă-
tatCă de tine cela ce să despărţeaște de tot bi-
nele să lipseașteCă nu precum sacircnt pre pămacircnt ceaste de
acum vor fi și atunceaCă acum cei ce nu te cunosc trupeaște să
desfăteazălt711gtAicea și să bucură ca niște dobitoace
săltacircnd
Pre acealea care le-ai dat [tu] avacircndu-le spre icircndulcirea vieţii
Și pre aceastea singure văzindu-le așa li să pare că sacircnt
Și ceale după eșirea sufletului și din viiaţăCi rău sămuesc ci rău cugetă și socotescCei ce zic că nu cu tine ci icircntru odihnă să
aflăȘi gătesc oarecare alt loc ndash o nebunie ndashCare nici de lumină nu să icircmpărtășaște și
de icircntunearec iaste lipsitAfară de Icircmpărăţie dar și de gheennaȘi de cămară și de focul osacircndirii departeIcircntru care și ticăloșii să roagă să ajungăȘi zic cum că nrsquoau trebuinţă de veacinica ta
slavăSau de Icircmpărăţiia CeriurilorCi numai icircntru odihnă să fieVai de icircntunecarea lor Vai de necunoștinţa
lorVai și de ticăloșiia și de nădeajdile ceale de-
șarteNicăiri nu să află scrisă aceasta Ci icircntru lumina adecă a bunătăţilor cei ce
au lucrat ceale DumnezeeștiȘi icircntru icircntunearecul muncilor vor fi lucră-
torii celor realeIar icircn mijloc prăpastie icircnfricoșată iaste ca-
rea desparte pre amacircndoao părţileDupre cum icircnsuţ tu ai arătat cela ce ai gătit
pre aceasteaCă omului ce va cădea icircn mijloc mai presus
de toată Cazna și munca icirci va fi mai icircnfricoșată
aceastaCă icircn adacircncul muncii icircn fundul peiriiCu capul icircn jos să va cufunda cu ticăloșie
și să va pogoricircDe unde a eși greu lucru iaste celor ce sacircnt
icircn munciCa să treacă icircn pămacircntul drepţilor
C U V Acirc N T U L 2 7
92
Carii voesc mai bine icircn foc cumplit să se cenușască
Decacirct icircn prăpastiia cea lt711vgticircnfricoșată pre sineș să se arunce
Deci cei ce să roagă acolograve să se ducă după moarte
De multe lacrămi sacircnt vreadnici și de placircn-geri
Căci ca niște dobitoace necuvacircntătoare cu totul sacircnt nesimţitori
Și pre sineș să bleastămă și pre eiș să rătăcescTu ești Icircmpărăţiia Ceriurilor tu pămacircntul
Hristoase celor blacircnziTu raiul verdeţii tu Cămara cea Dumneze-
iascăTu iatacul cel negrăit tu masa tuturorTu ești pacircinea vieţii tu băutura cea prea
noaoăTu și băutura apei tu și apa vieţiiTu și făclie totdeauna nestinsă SfinţilorTu și veșmacircnt și Cunună și despărţitoriu
al CununilorTu și bucurie și odihnă tu și desfătare și
slavăTu și inima bună tu și veseliiaȘi va străluci ca soarele Dumnezeul mieu
darulPreasfacircntului tău Duh icircntru toţi SfinţiiȘi vei străluci tu Soarele cel neapropiiat icircn
mijlocul acestoraȘi toţi să vor străluci dupre măsura și mul-
ţimeaCredinţii și a faptei a nădejdii și a dragosteiA curăţirii și a luminării ceii dela Duhul tăuDumnezeule unule icircndelung-răbdătoriule
și al tuturor judecătoriuleCărora sălașe de multe fealiuri și locuri să
vor socotiMăsurile strălucirii măsurile dragosteiȘi a vederii tale cacirctăţimea și summa va fi iarășȘi a măririi lui slavă desfătare și fală
Icircntru despărţiri de case și de sălașe preaslă-vite
Aceasta-s sălașă de multe fealiuri aceasta-s Casele ceale multe
Aceasta-s Caftanuri strălucite lt712gtde multe vrednicii
Și cununi preaicircmpistrite pietri scumpe și mărgăritaruri
Și flori neveștejite care au streină vedeareAceasta-i și paturi și așternuturi și mease
și scauneȘi tot lucrursquo care spre desfătare preadulceAu fost și iaste și va fi adecă a te vedea pre
tine numaiDeci cei ce precum srsquoau zis nu văd lumina taȘi dela tine nu să văd ci sacircnt răzliţiţiDe vedearea ta cea preabună de bunătăţi să
lipsescUnde vor afla odihnă Un loc fără de du-
reareIcircntru care să vor sălășlui deaca drepţi nu
srsquoau făcutCă cei drepţi cu faţa ta să vor sălășluiCăci te-ai icircnchipuit icircntru dreaptă inima lorȘi vor lăcui cu icircnchipuirea ta icircntru tine
Hristoase al mieuO minune O preaslăvit dar de bunătateCă icircntru icircnchipuirea lui Dumnezeu srsquoau fă-
cut oameniiȘi srsquoau icircnchipuit icircntru dacircnșii cel neicircncăput
icircntru toateDumnezeu cel cu firea neschimbat cel ne-
prefăcutCarele icircntru toţi cei vreadnici voiaște să lă-
cuiascăCacirct fieștecarele să aibă pre icircmpăratul tot icircn
lăuntrul săuȘi pre icircnsăș icircmpărăţiia și bunătăţile icircmpă-
răţieiȘi să strălucească precum au strălucit după
ce au icircnviiat Dumnezeul mieu
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
93
Mai mult decacirct razele Soarelui acestuia vă-zutului
Și așa icircnaintea celui ce i-au proslăvit pre dacircnșii stacircnd
Icircnspăimacircntaţi să rămacirce de scovacircrșirea Sla-vei
Și de adăogirea cea necurmată a strălucirii ceii Dumnezeești
Că nici va fi sfacircrșit sporirii icircn veaciCă starea adăogării a sfacircrșitului celui ne-
sfacircrșitVa face și prindere cu adevărat a celui ne-
prinsȘi să va face săţios cel neicircncăput tuturorlt712vgtIcircnsă plinirea lui și slava luminii luiVa fi adacircnc de sporire și icircnceput fără de
sfacircrșitȘi precum cei ce au pre Dumnezeu icircnlăun-
tru lor icircnchipuitIcircnsuș acestuia celui ce străluceaște cu lumi-
nă neapropiiată icirci stau icircnainteAșa și sfacircrșitul icircntru dacircnșii icircnceput de slavă
le iasteȘi ca mai luminat să-ţ fac ţie noimaIcircntru sfacircrșit vor avea pre icircnceput și icircntru
icircnceput pre sfacircrșitPre cel preaplin icircnţeleage-mi mie nelipsit
de sporireIar sfacircrșitul celui nesăvacircrșit pre cei ce alear-
gă și nu ajungCă deaca va treace Ceriul acesta văzutulȘi pămacircntul și toate ceale de pre pămacircnt
socoteaște ce am zisVa fi ajungere a locului unde vei afla sfacircrșitulNu zic ţie trupesc ci cu mintea vei puteaSă ajungi plinirea lumii ceii fără de trupȘi nu lume ci aer iaste ca mai nainteNici aer ci loc negrăit pre carele icircl numesc
totulȘi iaste adacircnc cu totul fără de sfacircrșitDeopotrivă tot despre toate părţile despre
amacircndoaă
Totul acesta iaste plin de Dumnezeirea cea Dumnezeiască
Deci cei ce să icircmpărtășesc de dacircnsul și icircn-tru dacircnsul lăcuesc
Cum tot icircl vor cuprinde ca și să se satureSau cum pre sfacircrșitul cel fără de sfacircrșit icircl
vor prinde spune-miCu neputinţă icircncă și cu totul greu lucru
iasteCă nici aicea icircntru Sfinţii cei ce sacircnt icircn trupNici după ce acolograve icircntru Dumnezeu srsquoau
mutat o icircnţeleagereCa aceasta nicidecum icircntru dacircnșii nu poate
să icircntreCă să acopăr cu lumina Dumnezeeștii slavelt713gtSă strălucesc și luminează și să desfă-
tează icircntru aceasteaȘi știu cu adevărat cu toată deplin adeve-
rireaCă va fi fără de sfacircrșit săvacircrșirea acestoraȘi sporirea slavei de-a pururea necurmată
va fiIar cei ce cad de la Dumnezeu mă mir unde
și vor staDe la cela ce iaste pretutindenea departe
depărtaţi fiindȘi cu adevărat de mare frică fraţilor minu-
nea iaste plinăȘi care are trebuinţă de gacircnd și de minte
luminatăCa bine să icircnţeleagă aceasta și să nu cază Icircn eres căci nu creade cuvintele Dumneze-
escului DuhIcircn lăuntrul adecă negreșit al totului vor fi
și aceșteaIcircnsă afară de Dumnezeiasca Lumină și afa-
ră cu adevărat de DumnezeuCă precum cei ce nu văd cacircnd străluceaște
SoareleMăcar de și toţi să strălucesc icircmprejur afară
de lumină sacircnt
C U V Acirc N T U L 2 7
94
Și cu simţirea și cu vedeare-s despărţiţi de aceasta
Așa iaste icircn totul acesta Dumnezeiasca lu-mină a Troiţei
Și icircn mijloc păcătoșii icircntru icircntunearec sacircnt icircnchiși
Fiindcă nu văd și nu au simţire nicidecum Dumnezeiască
Ci de tot arzindu-se de știinţa lorȘi osindindu-se negrăit pre necazȘi pre dureare și chinuire nepovestită o vor
avea icircn veaci
AL ACELUIAȘCarea iaste schimbarea ce icircntru Pă-rintele acesta srsquoau făltcutgt Și cum desăvacircrșit curăţindu-să srsquoau unit cu Dumnezeu Și din ce fealiu era ce fealiu srsquoau făcut ndash cuvintele lui ceale de dragoste cătră Dumnezeu făcute icircl arată de aicea Carele și bogoslo-vind zice la sfacircrșit și pentru icircngeri
Cuvacircntul 28lt713vgtCarea iaste nemăsurata milostivirea
ta MacircntuitoriuleCum mrsquoai icircnvrednicit mădulariu al tău a
mă facePre mine cel necurat cel nestacircmpărat cel
curvariuCum mrsquoai icircmbrăcat icircn podoabă preastrălu-
cităCarea fulgeră cu raze de nemurireȘi lumină pre toate mădulările meale le faceCă trupul tău cel preacurat și DumnezeescFulgeră tot cu focul Dumnezeirii taleFrămacircntat fiind și amestecat negrăitDeci pre acesta și mie mi l-ai dăruit
Dumnezeul mieuCă icircntinatul și stricăciosul acesta vas
Cu preacuratul și preaneicircntinatul tău trup unindu-să
Și amestecacircndu-să sacircngele mieu cu sacircngele tău
Știu că mrsquoam unit și cu Dumnezeirea taȘi mrsquoam făcut trup al tău preacuratMădulariu strălucit mădulariu sfacircnt și ade-
văratMădulariu de departe lucitoriu și luminos
și strălucitoriuVăz frumseaţa văz strălucirea Oglindesc lumina darului tăuȘi de negrăita rază și strălucire mă spăimacircn-
tezȘi-m es din minţi cunoscacircndu-mă pre si-
nemi din ce fealiuIcircn ce fealiu mrsquoam făcut o minuneȘi mă cucernicesc și de sinemi mă rușinezȘi ca pre tine icircnsuţ și mă cinstesc și mă
temȘi nu mă domiresc rușinacircndu-mă cu totulȘi unde voiŭ ședea și de cine mă voiŭ apro-
piiaȘi unde pre mădulările tale le voiu mai plecaIcircntru care lucruri icircntru care fapte cu totulLe voiu unelti pre aceastea icircnfricoșatele și
DumnezeeștileDă-mi să grăesc și să lucrez acealea ce zicO Ziditoriule și Formăluitoriule și
Dumnezeul mieult714gtCă deaca acealea care le grăesc cu lu-
crul nu le icircmplinescMrsquoam făcut aramă ce răsună icircn zadar tareȘi sacircnt nesimţitoriu cătră sunetul loviturilorCi să nu mă lași nici să mă părăseștiNici să mă lași să mă rătăcesc Macircntuitoriul
mieuPre mine cel ticălos și cel sărac și cel streinCela ce cu nenumăraţi talanţi sacircnt datoriu ţieCi precum dedemult așa și acum fă CuvinteCă atuncea de moștenire și de tot pămacircn-
tul Părintesc
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
95
De tată de fraţi de mumă de ai săi de streini
Și de toate cealelalte rudenii și priiateniRăzliţindu-mă pre mine cela ce eram pă-
cătosȘi decacirct toţi aceștea mai prost Macircntuito-
riuleȘi mrsquoai luat icircntru preacuratele tale braţePre mine cela ce nemulţemitoriu mrsquoam
arătat bunătăţilor taleAșa și acum miluiaște-mă icircndurateAșa iar mai ales mai mult o Dumnezeul
mieuȘi să te milostivești și să mă păzeștiȘi pre pornirile macircniei meale să le icircmblacircn-
zeștiȘi destoiniceaște-mă să sufăr cu icircndelungă-
răbdareToată ispita și scacircrba vieţiiCacircte miem icircmi pricinuesc cu rea cugetareCu cacircte firea cea pizmătareţă a dracilor mă
ispiteașteȘi cei neputincioși din fraţii miei aceșteaCu lucrul și cu cuvacircntul icircmi pricinuesc mie
aoliograve vaiŭ mieCă mădulările meale mă cheltuesc pre mineȘi mă chinuesc pentru icircnsăș aceastea iarășȘi mă port de picioare cap cu soartă luacircnd
să fiuȘi umblu cu picioarele goale și cu mărăcini
mă icircnghimpezȘi foarte mă doare și nu pociŭ suferi du-
reareaLa cealea din nainte unul din lt714vgtpicioa
rele meale pacircșașteȘi iarăș celalalt icircnapoi să icircntoarceAicea și acolograve mă tacircrăsc și mă tragȘi de jur icircmprejur mă icircmpiiadec și cad josDeci a urma tuturor nu pociŭA zăcea iaste lucru rău și a umbla așaMai rău iaste decacirct a zăcea că greu lucru
iaste cu adevărat
Ca cela ce pre toate cealelalte primejdii le covacircrșaște
Doamne dă-mi umilinţă și placircngereȘi icircnvredniceaște-mă icircntru icircntunearecul
vieţiiȘi icircn lumea aceasta icircn locul cel de scacircrbăSă-ţ slujesc ţie și bine să-ţ argăţescȘi sfintele tale porunci să le păzescMulţemesc ţie că mi-ai dat mie să viezȘi să te cunosc și să mă icircnchin ţie
Dumnezeul mieuCă acest lucru iaste viiaţă ca adecă să te cu-
noască pre tineSingur Dumnezeu și ziditoriu și făcătoriu
al tuturorNenăscut nezidit fără de icircnceput singurȘi pre Fiiul tău carele din tine srsquoau născutȘi pre Sfacircntul Duh carele din tine să pur-
ceadePre icircntrutot-cacircntata Troiceasca unimeCăriia a ne icircnchina cu blagocestie și a-i slujiMai presus de toată ceaialaltă slavă iasteMăcar pămacircntească măcar cerească de ai ziceCă ce lucru Icircngerilor ce și ArhanghelilorDomniilor Heruvimilor și SerafimilorȘi tuturor celoralalte Oști CereștiLe iaste slavă sau lumină de nemurireSau bucuriia sau strălucirea vieţii ceii ne-
materiialniceFără numai una Lumina Sfintei Troiţelt715gtCarea să desparte icircn trei fără de despăr-
ţireCarea iaste una icircn trei haractiruriCunoscută necunoscut atacircta cacirct voiașteCă nici să poate zidirea pre ZiditoriulAșa tot să-l cunoască precum icircnsuș să știe
pre sineș dupre fireCi dupre dar văd și icircnţelegToţi Icircngerii și toată firea cea zidităIcircnsă nu ajung nici prind ci icircnţelegPrecacirct a să cunoaște și a să arăta va voi
C U V Acirc N T U L 2 8
96
Celor orbi lumina sau și celor ce văd cu adevărat
Că ochiul fără de lumină nu veadeCi și pre vedeare dela lumină o iaCă dela dacircnsa și srsquoau ziditMăcar zidire netrupească măcar trupească
vei ziceVei afla că pre toate le-au făcut DumnezeuCeale ce-s icircn ceriuri ori ce și vei auziCeale de pre pămacircnt și ceale ce-s icircntru
adacircncuriȘi a tuturor acestora una le iaste viiaţa și
slavaUna dorirea și una icircmpărăţiiaBogăţiia bucuriia cununa biruinţa paceaȘi toată ceaialaltă bună-cuviinţă iasteCunoștinţa icircnceputului și a priciniiDe unde srsquoau adus icircntru fiinţă și srsquoau făcut
toateAceasta iaste alcătuirea celor de sus și a ce-
lor de josAceasta iaste racircnduiala tuturor celor ce să
gacircndescAceasta iaste arătarea tuturor celor ce să vădPre aceasta o au avut Icircngerii stare icircntemeiatăLuacircnd și adăogacircnd cunoștinţă și frică mai
multăCacircnd au văzut pre satana căzindȘi pre cei supuși lui icircmpreună cu dacircnsul
pentru trufiiaCăci cacircţi numai au uitat lt715vgtpre aceastaAu și căzut fiindcă srsquoau făcut robi trufieiIar cacircţi iarăș pre aceasta o au avut icircntru cu-
noștinţăSă ușura cu frica și cu dragosteaLipindu-se de al loruș StăpacircnDe unde cunoștinţa stăpacircniriiȘi pre adăogirea dragostei o făceaCă și mai mult strălucirea carea fulgeraA Sfintei Troiţe și mai luminată o vedeaȘi aceasta iarăș pre toată altă icircnţeleagereO alunga și neschimbaţi icirci făcea
Pre cei ce fire schimbăcioasă la icircnceput luaseȘi icircntru icircnălţimile ceale Cerești petrecea
AL ACELUIAȘCum că cela ce al Sfacircntului Duh părtaș srsquoau făcut de lumina și de pu-tearea lui răpindu-să pre deasupra tuturor patimilor să poartă și nu să vatămă de dacircnsele cu apropiiarea
Cuvacircntul 29Ah ah ah Dumnezeule și Doamne atot-
ţiitoriuleCine să va sătura de frumseaţa ta cea nevă-
zutăCine să va umplea de neajungerea și ne-
prinderea taCine dupre vredniciia poruncilor tale va
călătoriȘi pre lumina feaţii tale o va vedeaMare și minunată neicircncăpacircndu-să nicide-
cumIcircn lumea aceasta greaoa și icircntunecoasaCarea pre cela ce o veade icircl lipseaște de lumeCu trupul ndash o taină streinăCine iaste carele pre zidul trupului său l-au
trecutCine-i carele au trecut stricăciunea cea ne-
guroasăȘi pre toată lumea părăsindu-o srsquoau as-
cunsOh de cunoștinţă și prostimea cuvintelorlt716gtCă unde srsquoau ascuns cela ce pre lume o
au trecutȘi afară de toate care veade srsquoau făcutSpune tu icircnţelepciune a icircnţelepţilor cea le-
pădatăCa să nu zic de Dumnezeu icircnnebunităPrecum zice Pavel și fieștecarele rob al lui
DumnezeuAcesta-i bărbat al doririlor DuhuluiAcesta cu trupul de trupuri apropiindu-să
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
97
Poate cu Duhul Sfacircnt să fieCa afară de lume și de trupurile acesteaNici poftă de patimă trupească iasteCi nepătimire oarecarea Cela ce pre aceas-
ta o au sărutatȘi viiaţă din sărutare au dobacircnditCă deși icircl veade cineva ca cum shimonosin-
du-săȘi cătră lucrare ca cum icircnsuș mergacircndIcircnsă mort pre trup cunoaște spre a lucra
aceastaNu zic fără de suflet prin care să mișcăCi afară de pofta cea rea Că dulceaţa nepătimirii ceii buneȘi lumina cea dintru dacircnsa carea mă săruta
negrăitPre toată mintea mea afară scoţindu-o o
răpeașteȘi goală pre dacircnsa ţiindu-o icircn macircnă nema-
teriialnicăA cădea nu mă lasă pre mine din dragostea
luiSau a gacircndi vreun gacircnd de icircmpătimireCi mă sărută neicircncetat și necurmatȘi dorul de tot arde sufletul mieuȘi nu iaste icircntru mine altă simţireCă cu cacirct pacircinea cea preacurată decacirct gu-
noiulIaste mai cinstită și mai dulceCu atacircta mai mult cu neasemănare ceale de
susDecacirct ceale de jos celor ce bine au gustatRușinează-te o icircnţelepciunea lt716vgticircnţelepţilorCea cu adevărat de cunoștinţă lipsităCă prostimea cuvintelor noastreCu lucrul are pre icircnţelepciunea cea adevăratăCare de Dumnezeu să apropie și să icircnchinăDe la carele să dă toată icircnţelepciunea vieţiiPrin carea de iznoavă mă zidesc sau și mă
icircnDumnezeescVăzind pre Dumnezeu icircn veacii veacilor
amin
AL ACELUIAȘMulţemire cătră Dumnezeu pen-tru darurile de care srsquoau icircnvrednicit dela dacircnsul Și cum că icircnfricoșată iaste și Icircngerilor vredniciia Preoţi-
ei și a IgumenieiCuvacircntul 30
Eu deși voesc o Stăpacircne să grăesc nu pociŭCă ce și voiŭ mai grăi necurat fiindȘi cu gacircndurile și cu faptele și cu socotea-
lele toateIcircnsă la suflet mă rănesc mă arz la ceale din
lăuntrul mieuPoftesc să grăesc ţie măcar cacirct de puţin o
Dumnezeul mieuCă văz că știi pre ale meale ca un Dumnezeu
al mieuCă toate mădulările trupului și ale sufletu-
lui mieuLe-am pacircngărit din naștere tot fiind păcatSămuesc mila și iubirea de oameniȘi bunătăţile tale ceale multe pre care cu
mine le-ai lucratȘi fără de glas mă fac puţin de și nu moriŭȘi mă necăjesc neicircncetat și mă icircntristez ti-
călosulCă nevreadnic sacircnt de toate bunătăţileCacircnd icircmi viu icircntru sinemi și cu mintea
voiŭ voigraveSă socotesc Hristoase mulţimea răotăţilor
mealelt717gtȘi cum că nici o bunătate nrsquoam lucrat icircn
viiaţă ndash Icircnsă icircn locul muncilor și al macircniei tale ceii
dreaptePre care aș fi vrut să le pătimesc căci mult
te-am scacircrbitTu mai ales de atacirctea bunătăţi acum mrsquoai
icircnvrednicit ndash Viu icircntru deznădăjduire Mi-i frică de ju-
decata ta
C U V Acirc N T U L 2 9 - 0
98
Căci și mai mult adaog greșale totdeaunaȘi de mila ta cea multă și de iubirea de oa-
meniTremur să nu o schimb icircntru macircnie de mai
mare muncăCă făcacircndu-mi-să bine de la tine nu mai
mulţemesc ţieRob fiind rău al tău bunului StăpacircnDeci toate cealelalte Doamne pre răbdare
o arătaCare pre nădeajdea vieţii veacinice mi-o
pricinuiaPentru care mă și bucuram foarte precum
știi singurBizuindu-mă la bunătatea și la mila taCă pentru aceasta din toată lumea mrsquoai ră-
dicatȘi de toţi mrsquoai răzliţit și de rudenii și de
priiateniCa și să mă miluești și să mă macircntuești
Hristoase al mieuDe aceasta adeverindu-mă deplin dela da-
rul tăuAveam bucurie neicircmplinită și ltnăgtdeajde
icircntemeiatăIar pre ceale doao care-s pre urmă cum le
voiŭ spune nu știuCare icircntru mine bine ai voit să se facă icircm-
păratul mieuȘi pre sufletul mieu și pre minte de cuvacircnt
o lipsescȘi pre lucrări le icircncetează și pre toate cu-
getărileIcircncă și cu mărimea slavei tale mă icircngreoiazăȘi mă pleacă pre mine Macircntuitoriul mieu
să icircncetez puţinȘi nimic să grăesc nimic să fac nici să mă
apuc de aceasteaȘi nu mă domiresc icircntru sinemi și minu-
nacircndu-mă mă scacircrbescCum unor lucruri ca acestora lt717vgtnegrăite
pre sinemi
Mrsquoam dat să slujesc și să liturghisesc tică-losul
La care Icircngerii să icircnfricoșază fără de sfială să caute
Prorocii srsquoau temut icircndată ce au auzitSlava cea neajunsă și neicircnţeleasă și iconomiiaApostolii și Mucenicii și mulţimea Daacutesca-
lilor Chiuesc și strigă pre sineși nevreadniciArătat propoveduindu-se tuturor celor din
lumeaDar cum eu cel nestacircmpărat și cum eu
curvariulȘi cum eu smeritul mrsquoam icircnvrednicit să mă
facAl fraţilor igumen Și al Dumnezeeștilor
taacuteiniSfinţit lucrătoriu Și slujitoriu al preacura-
tei TroiţeCă unde să pune pacircinea și vinul să toarnăIcircntru numele trupului tău și al sacircngelui
tău CuvinteAcolograve ești tu icircnsuţ Dumnezeul mieu și
Cuvacircntul Și aceastea trup al tău și sacircnge cu adevărat
să facCu venirea Duhului și cu putearea celui
preaicircnaltȘi icircndrăznind ne apucăm de Dumnezeu
cel neapropiiatIar mai vacircrtos de cela ce lăcuiaște icircn lumină
neapropiiatăNu numai firii aceștiia stricăcioasei și ome-
neștiiCi și tuturor oștilor celor gacircndite ale IcircngerilorDeci acesta-i cel negrăit acesta-i cel mai
presus de fireȘi lucru și apucare care mrsquoam racircnduit să-l facAcesta mă pleacă și pre moarte icircnaintea
ochilor să o văzDe unde lăsindu-mă de a mă icircndulci de cu-
tremur mrsquoam cuprins
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
99
Știind că acest lucru cu neputinţă icircmi iaste mie socotesc că și tuturor
Ca dupre vrednicie să slujască și viiaţă așa să aibă
Icircngerească icircn trup iar mai ales mai presus de Icircngeri
Ca dupre cum Cuvacircntul au lt718gtarătat și adevărul iaste
Și mai apropiiat decacirct dacircnșii să se facă cu vredniciia
Fiindcă și cu macircinile să atinge și cu gura mănacircncă
Pre acela căruia aceia icircnfriltcogtșindu-se cu cutremur icirci stau icircnainte
Iar osacircnda fraţilor pre carii mrsquoam racircnduit să-i pasc
Care suflet o va purta Care minte va fi icircn-destulată
Ca neosacircndit să ocacircrmuiască pre socoteala unuia fieștecăruia
Și pre toate ceale dela sineș nelipsit să le aducă icircn mijloc
Și să se scape pre sineș de judecata și osacircn-direa acelora
Nu mi să pare mie cum că iaste cu putinţă la oameni acest lucru
Deci mă plec și voesc mai bine ucenic să fiuȘi voii unuia să slujesc și cuvintele unuia să
le ascultȘi pentru acesta unul numai seama să dauDecacirct năravurilor și voilor celor mulţi să
slujescȘi pre socotealele acestora să le iscodesc și
sfaturile să le afluȘi faptele și gacircndurile mai mult să le cercFiindcă și pre mine judecată mă așteaptă și
seamă voiŭ să dau Pentru acealea care au greșit aceia pre carii
a-i paște euCu socoteli negrăite ale Dumnezeului tu-
turor mrsquoam ales singurCă fieștecarele să va judeca și seamă negre-
șit va da
Pentru ceale ce au lucrat el ori bune ori realeȘi cuvacircnt pentru fieștecarele singur eu voiŭ
să dauȘi cum voesc să mă macircntuesc sau cum să
mă miluescCela ce nici măcar pentru sufletul mieu cel
ticălosNu am nicidecum să arăt vreun lucru de
macircntuireCă deplin icircncredinţează-te că nu am ce să
grăescCă nici am lucrat cacircndva vreun lucru mic
sau marePrin carele mă voiŭ macircntui de lt718vgtfocul cel
veacinicCi o iubitoriule de oameni Macircntuitoriule
icircndurate milostiveDă-mi mie smeritului Dumnezeiască pu-
teare ca cu cuvacircntulPre fraţii pre carii mi i-ai dat să-i pasc icircntru
priceapereSă-i povăţuesc la pășunile legilor tale celor
DumnezeeștiȘi să-i macircntuesc icircntru lăcașurile Icircmpărăţiei
ceii de susIcircntregi nevătămaţi străluciţi cu frumsea-
ţea faptelor buneȘi vreadnici icircnchinători ai icircnfricoșatului
tău ScaunȘi pre mine nevreadnicul ia-mă din lumeDeși sacircnt icircmpistrit cu multe rane ale păca-
telorDar icircnsă slujitoriu-s al tău icircmpreună și ne-
treabnic robȘi cu ceatele celor aleș cu judecăţile care
cunoștiIcircnnumără-mă icircmpreună cu ucenicii mieiCa toţi icircmpreună să vedem slava ta cea
DumnezeiascăȘi icircntru negrăitele tale Hristoase bunătăţi
să ne desfătămCă tu ești icircndulcirea hrana și lauda
C U V Acirc N T U L 0
100
Celor ce fierbinte te iubesc pre tine icircn vea-cii veacilor amin
AL ACELUIAȘPentru vedearea Dumnezeeștii Lu-mini ceiia ce srsquoau făcut lui Și icircn ce chip Dumnezeiasca Lumină nu să coprinde de icircntunearec Icircntru care și pentru covacircrșirea descoperirilor spacircimacircntacircndu-să icircș aduce aminte de neputinţa omenească și să osacircn-
deaște pre sineșCuvacircntul 31
Cum voiŭ zugrăvi Stăpacircne vedearea feaţii tale
Cum voiŭ spune netacirclcuita privire a frum-seaţii
Cum pre acela pre carele lumea nu-l icircncape glas de limbă icircl va icircncăpea
Cum va putea cineva să tacirclcuiască iubirea ta de oameni
lt719gtCă șăzind eu icircntru lumina luminării ce-m lucea mie
Și-m lumina icircntunearecul nopţii și neguraMi să părea că sacircnt icircntru lumină luacircnd
aminte la citireȘi zicerile ce fealiu cercacircndu-le și privind
sintaxiacutesurile și alcătuirileDeci cacircnd eram Stăpacircne icircndeletnicindu-
mă icircntru aceasteaIcircndată te-ai arătat de sus mult mai mare de-
cacirct soareleȘi strălucind din Ceriuri pacircnă la inima meaIar pre cealelalte pre toate ca pre un icircntu-
nearec adacircnc le vedeam că sacircntȘi stacirclp icircn mijloc era luminos carele pre tot
aerul icircl tăiaȘi ajungea dela Ceriuri pacircnă la mine tică-
losulȘi icircndată am uitat lumina lihnaacuteriului
De casă nu-mi mai aduceam aminte că sacircnt icircnlăuntru
Și cacircnd mi să părea că icircn aerul icircntunearecu-lui șădeam
Icircnsă și pre icircnsuș trupul l-am uitat cu totulGrăiam ţie și acum grăesc dintru adacircncul
inimii mealeMiluiaște-mă Stăpacircne miluiaște-mă singurePre mine carele nicidecum niciodată nrsquoam
slujit ţie MacircntuitoriuleCi te-am tot icircntăracirctat din tacircnără vacircrstăPre toată trupeasca și sufleteasca răotate o
am lucratȘi păcate am lucrat fără de măsură de ne-
cuvioaseMai presus decacirct toţi oamenii mai presus
decacirct toate dobitoaceleTacircracirctoarele și pre toate hiiarăle prea le-am
scovacircrșitDeci icircntru mine iaste trebuinţă să-ţ arăţ tu
mila taCarele și am păcătuit nebuneaște mai mult
decacirct toţiCă tu icircnsuţ ai grăit că nu au trebuinţă de
vindecareCei sănătoși Hristoase ci cei boacutelnaviPentru aceaia ca pre unul ce sacircnt foarte
boacutelnav și lenevosAșa mila ta cea multă varsă-o lt719vgtpreste
mine CuvinteCi o fala luminii Ci o mișcări de focCi o icircncungiurări de văpae icircntru mine ti-
călosulCare de la tine și dela Slava ta să lucreazăIar Slavă a ta eu pre Duhul tău icircl știu și-l zicCel Sfacircnt cel de o fire de o cinste CuvinteCel de un neam de o slavă de o fiinţă singurCu Tatăl tău și cu tine Hristoase o
Dumnezeul tuturorŢie icircnchinacircndu-mă icircţ mulţemesc că mrsquoai
icircnvrednicit
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
101
Măcar cacirct de cacirct de puţin să cunosc Stăpacirc-nirea Dumnezeirii tale
Mulţemesc că icircnsuţ șăzind eu icircntru icircntu-nearec
Te-ai descoperit mie ai strălucit și a vedea mrsquoai icircnvrednicit
Lumina feaţii tale cea nesuferită tuturorPetreceam șezind icircntru icircntunearec icircn mij-
loc știuȘi icircn mijlocul acestuia fiind eu mie celui
cu icircntunearec acoperitTe-ai arătat lumină mrsquoai luminat tot cu
toată luminaȘi mrsquoam făcut lumină icircn noapte icircn mijlocul
icircntunearecului fiindNici icircntunearecul pre lumina ta o au co-
prins toatăNici lumina au gonit pre icircntunearecul cel
văzutCi amestecate fiind neturburate cu totul și
icircmpărţiteDeparte una de1 alta dupre cuviinţă nu
amestecate nicidecumIcircnsă icircntru aceaiaș dată pre toate le icircmpli-
nesc precum socotescAșa sacircnt icircntru lumină icircn mijlocul icircntunea-
recului fiindȘi așa iarăș icircntru icircntunearec icircn mijlocul
Luminii petrecacircnd ndash Iată și mijlocul icircntru lumină iată și mijlo-
cul icircntunearecului ndashȘi zic Cine-m va da mie să aflu lumină icircn
mijlocul icircntuneareculuiPre carea nu o icircncape să o lt720gtpriimească icircn-
lăuntru că cum o va icircncăpea icircntuneareculLumină-i icircnlăuntru și nu va fugi ci va ră-
macircnea icircn mijloculLuminii icircntunearec ndash o icircnfricoșată minu-
ne cea văzutăIcircndoit de icircndoiţi ochi ai trupului și ai su-
fletului
1 Icircn manuscris bdquode deldquo (ned)
Auzi acum ceale icircnfricoșate ale icircndoitului Dumnezeu icircţ zic ţie
Și ca cătră un om icircndoit cătră mine făcuteAu luat asupră-ș trupul mieu și mi-au dat
mie pre Duhul săuȘi mrsquoam făcut și eu Dumnezeu dupre darul
cel DumnezeescCu punerea fiiŭ icircnsă al lui Dumnezeu o
vrednicie o SlavăCa un om scacircrbindu-mă pre sinem mă ti-
căloșescȘi pre a mea neputinţă o cunosc și suspinȘi-s cu totul nevreadnic de a mai trăi pre-
cum bine știuIcircnsă darului lui Dumnezeu bizuindu-mă și
icircnţelegacircndFrumseaţă pre carea mi-o au dat-o mie mă
veselesc văzindu-oDeci ca un om adecă știu că nimic din ceale
Dumnezeești nu văzȘi de ceale nevăzute cu totul sacircnt răzliţitIar dupre punerea de fiiŭ mă văz pre sinemi
Dumnezeu făcutȘi văz și părtaș mă fac celor neajunseCa un om nimic nu am din ceale icircnalte și
DumnezeeștiIar ca un miluit acum cu bunătatea lui
DumnezeuAm pre Hristos făcătoriul de bine al tuturorPentru aceaia iarăș Stăpacircne rugacircndu-mă
caz la tineSă nu mă scap de nădejdile meale ceale icircn-
tru tine nicidecumȘi de petreacerea și cinstea și Slava și icircm-
părăţiiaCi precum acum mrsquoai icircnvrednicit să te văz
MacircntuitoriuleAșa și după moarte dă-m mie să te văz pre
tineNu zic cacirct și icircn ce fealiu milostive ci cu
blacircndeaţe cu milostivire
C U V Acirc N T U L 1
102
Cu ochiul tău cel milostiv lt720vgtprecum și acum mă vezi
Și de bucuriia ta mă umpli și de dulceaţă Dumnezeiască
Așa făcătoriule și ziditoriul mieu acoperi-mă cu macircna ta
Și să nu mă părăsești și să nu ţii minte rea-lele meale
Nemulţemirea mea cea multă Stăpacircne să nu o cumpănești
Ci icircnvredniceaște-mă și pre mine icircntru lu-mina ta pacircnă icircn sfacircrșit
Și icircn calea poruncilor tale fără de pregetare să umblu1
Și icircntru icircnsăș lumina macircinilor tale preami-lostive
Să-m puiŭ și să-mi dau Duhul mieu izbă-vindu-mă de vrăjmași
De icircntunearec de foc de muncile ceale veacinice Cuvinte
Așa cel mult icircntru icircndurări și negrăit icircntru milă
Icircnvredniceaște-mă icircn macircinile tale să-m dau sufletul mieu
Precum și acum icircn macircna ta sacircnt Macircntui-toriule
Deci să nu-mi icircmpiiadece păcatul calea meaSă nu o curmeaze să nu mă zmulgă din
macircna taCi rușineaze-se cumplitul Stăpacircnitoriu și
de suflete stricătoriulIcircn palma ta Stăpacircne văzindu-mă că sacircntPrecum și acum nici aproape de mine nu
icircndrăzneaște să vieVăzindu-mă de darul tău acoperit fiindSă nu mă osacircndești Hristoase icircn iad să nu-
mi dai bracircnciSă nu pogori icircntru adacircncul morţii sufletul
mieuCă nu icircndrăznesc să numesc numele tău
1 Icircn manuscris blpara (ned)
Eu cel icircntinat cel pacircngărit și cu totul ne-curat
Să nu să desfacă pămacircntul și să mă icircnghiţă pre mine călcătoriul de leage Cuvinte
Carele nici a trăi nici a grăi nicidecum nu sacircnt vreadnic
Și foc să nu să pogoare preste mine și nu-maidecacirct să mă lingă
Cacirct nici să mă iarte să zic laquoDoamne milu-iaște-măraquo
lt721gtNu cel mult icircntru icircndurări cel cu firea iubitoriu de oameni
Să nu voești a icircntra cu mine la judecatăCă ce voiŭ grăi cu totul păcat fiindDeci ce și aș zice cacirct de puţin eu cel osacircnditCela ce din pacircntecele maicii meale nenu-
mărate am greșit ţieȘi pacircnă acum sacircnt nesimţitoriu cătră icircnde-
lunga icircngăduireCela ce de nenumărate ori icircntru adacircncul
iadului mrsquoam pogoracirctȘi de acolograve cu Dumnezeiască bunătatea ta
afară am fost tras Cela ce mădulările și cărnurile trupului
mieu și ale sufletuluiCu totul le-am icircntinat ca nimenea altul
din cei din viiaţăCel icircndrăcit icircndrăgitoriu fără de rușinare al
dezmirdărilorȘi rău și viclean cu răotatea sufletuluiCela ce o poruncă a ta Hristoase nu o am
păzitCe voiŭ răspunde ţie și ce voiŭ și zice cătră
tineCu ce fealiu de suflet voiŭ suferi mustrările
tale o Dumnezeul mieuDeaca fărădelegile meale și faptele le vei
dezgoliO icircmpărate nemuritoriule să nu le arăţi
pre aceastea tuturorCă mă icircnfiorez și gacircndind lucrurile tinerea-
ţelor meale
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
103
Iar a le spune de frică lucru iaste plin plin și de rușine
Că deaca vei voigrave pre aceastea să le descoperi tuturor
Mai rea decacirct toată munca va fi rușinea mea
Că cine desfracircnările meale și cine nestacircm-părările
Cine pre necuratele sărutări cine pre uracircte-le meale fapte
Icircntru care și acum mă pacircngăresc cacircnd pre aceastea icircn minte le iau
Văzindu-le nu să va spăimacircnta văzindu-le nu să va icircnfricoșa cu totul
Văzindu-le nu va striga și nu icircndată icircș va icircntoarce vederile
Și laquoRădicăraquo nu va zice laquoStăpacircne pre ne-curatul acestaraquo
Și laquoPorunceaște să i să leage macircinile lt721vgtși picioarele ticălosului
Și să se arunce degrab icircn focul cel icircntunecatSă nu mai fie văzut de noi adevăraţii robii
tăiraquoCu adevărat dupre vrednicie Stăpacircne cu
adevărat dupre dreptate iaste aceastaȘi aceia toţi vor grăi și tu icircnsuţ vei faceȘi icircn foc voiŭ fi aruncat eu nestacircmpăratul
și curvariulCi tu cela ce te-ai pogoracirct pre nestacircmpă-
raţi și pre curvari să-i macircntueștiSă nu mă rușinezi Hristoase icircn zioa judecăţiiCacircnd pre oile tale de-a dreapta ta le vei puneȘi pre mine icircmpreună cu caprele1 de-a stacircn-
ga taCi lumina cea preacurată lumina feaţii taleSă acopere lucrurile meale și goliciunea su-
fletului mieuȘi să mă icircmpodobească luminat ca cu icircn-
drăznealăȘi fără de rușine cu oile ceale de-a dreapta
să mă număr
1 Icircn manuscris bdquocapreleleldquo (ned)
Și icircmpreună cu dacircnsele să te slăvesc icircn vea-cii veacilor amin
AL ACELUIAȘIcircn ce chip srsquoau arătat Dumnezeu lui ca lui Stefan și ca lui Pavel Apostoli-lor aicea Părintele (nostru Simeon)
spăimacircntacircndu-să povesteașteCuvacircntul 32
Ce iaste minunea cea noao carea și acum să face
Dumnezeu și acum oare voiaște să se arate păcătoșilor
Cela ce dedemult srsquoau suit sus și au șezut icircn Scaunul
Cel Părintesc icircn Ceriu și iaste ascunsCă srsquoau ascuns dela ochii Dumnezeeștilor
apostoliȘi singur după cum am auzit Stefan după
aceasteaCeriurile deșchise le-au văzut și atuncea au
zisVăz pre Fiiul stacircnd de-a dreapta SlaveiPărintelui și icircndată ca cum ar fi grăit hulăSrsquoau icircmproșcat cu pietri de la lt722gticircnvăţătorii
legiiȘi au murit dupre leagea firii și trăiaște icircn
veaciIcircnsă el era Apostol era și SfinţitȘi plin tot de Duhul cel prea SfacircntȘi icircnceputul Propovedaniei și mulţime a
necredincioșilorCarii credea lui Hristos prin ApostoliȘi lua darul care era dar al CredinţiiIar acum ce oare voiaște lucrul acesta streinulCare icircntru mine să face Și ce ar voigrave să fieIcircnfricoșata icircnspăimacircntare a lucrului celui
ce acum să săvacircrșașteCare iaste chipul iubirii de oameni care
acum să arată
C U V Acirc N T U L 1 - 3 2
104
Streină bogăţie de bunătate alt izvor de milăCare mult mai mult dar are decacirct ceale ce
dedemult srsquoau făcutCă mulţi srsquoau miluit cu Dumnezeiasca iu-
bire de oameniIcircnsă și eu aducea al lor oarece adecă Cre-
dinţaOri și alte fapte bune și lucrări priimite și
lăudateDar eu de toate aceastea pre sinemi lipsitCunoscacircndu-mă mă spăimacircntez și a suferi
nu pociŭPre ceale făcute icircntru mine cel curvariu
din matcăDe la Dumnezeu cela ce au zidit cu cuvacircn-
tul toată zidireaPre care mă icircnfiorez și a le gacircndi ndash dar cum
și cu cuvacircntul să le scriuCare cuvacircnt le va tacirclcui care limbă le va
povestiCare buze le va grăi [pre cele] care icircntru
mine să vădFăcacircndu-se și săvacircrșindu-se preste toată zioaCă și icircntru icircnsăș noaptea și icircntru icircnsuș icircn-
tuneareculVăz pre Hristos Ceriurile cu icircnfricoșare
deșchizindu-mi mieȘi pre el icircnsuș plecacircndu-să și arătacircndu-să mieIcircmpreună cu Tatăl și cu Duhul cu Lumina
cea icircntreit-Sfacircntălt722vgtUnul fiind icircntru ceale trei și icircntru unul
ceale treiCarele și mai mult decacirct Soarele luminează
sufletul mieuȘi de tot icircmi străluceaște mintea carea era
icircntunecatăCă deaca l-ar fi văzut mintea mea dintru
icircnceput ar fi văzutCi oarbă era creadeţi și nu-l vedeaȘi pentru aceasta mai mult mă spăimacircntea-
ză minunea
Cacircnd văz cum pre ochiul minţii meale icircl deșchide
Și cum icircm dă să-l văz și cum văzut iaste de mine
Că el lumină icircntru lumină să arată celor ce-l văd
Și cei ce-l văd icircntru lumină iarăș pre dacircnsul icircl văd
Că icircntru lumina Duhului icircl văd cei ce-l vădȘi cei ce icircntru aceasta văd aceia văd pre FiiulȘi cela ce pre Fiiul srsquoau icircnvrednicit să-l vază
pre Tatăl veadeȘi pre Tatăl cel ce icircl veade negreșit icircmpreu-
nă cu Fiiul icircl veadeCare lucru și acum după cum să zice icircntru
mine să săvacircrșașteȘi pre ceale neicircnţelease nici cacirct de puţin mă
icircnvăţȘi acum de departe văd frumseaţele ceale
nevăzuteDe neapropiiata lumină de nesuferita SlavăIcircnspăimacircntacircndu-mă foarte și de cutremur
cuprins fiindIcircnsă ca o picătură dintru-n adacircnc văzȘi ca icircntrrsquoo picătură totul apelor să aratăCe fealiu iaste cu feliurimea și icircn ce fealiu
dupre chipCa din marginea poalei pre toată ţesăturaȘi din unghii precum zic hiiara leul să cu-
noașteAșa pre totul icircntru puţin sărutacircndu-l icircl văzPre dacircnsul și aceluia adecă lui Hristos și
Dumnezeului mieu mă icircnchinȘi aș fi avut icircnaintea mea o lt723gtmică macircn-
gacirciareCă nu voiŭ fi ars de tot și că nu voiŭ fi chel-
tuit de văpaeCa ceara de foc precum au zis ProroculCăci departe eram eu de focul cel neapro-
piiatȘi căci stam icircn mijlocul icircntunearecului și
căci mă ascundeam icircntru acesta
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
105
De unde ca dintrrsquoo mică gaură văzindu-l mă uimiiam
Icircntru acesta petrecacircnd eu și cu mintea icircn-deletnicindu-mă
Și ca cum icircn Ceriu păracircndu-mi-să că mă uitam
Și tremuracircnd ca nu mai mult arătat fiind să mă lingă
Am aflat pre icircnsuș acela pre carele de depar-te icircl vedeam
Pre carele și Stefan l-au văzut ceriurile deș-chizindu-se
Și Pavel iarăș mai pre urmă văzindu-l srsquoau orbit
Tot ca niște foc icircntru adevăr icircn mijlocul ini-mii meale
Deci spărltigtindu-mă de minune și tare suspinacircnd
Mrsquoam spăimacircntat tot slăbănogindu-mă tot nedomirindu-mă
Și nesuferind Slava cea nesuferită mrsquoam icircn-tors
Și icircn noaptea simţirilor celor de aicea am fugit
Și acoperindu-mă cu gacircndurile mrsquoam as-cuns icircntru aceastea
Ca icircntru un mormacircnt icircntracircnd și icircn loc de piiatră
Pre trupul acesta preagreul deasupra puin-du-l mrsquoam acoperit
Și mrsquoam ascuns cu părearea de cel ce pre-tutindenea iaste de faţă
De cel ce dedemult mrsquoau icircnviiat pre mine mortul și icircngropatul
Că icircngrozindu-mă și neputacircnd să văd slava lui
Am voit să icircntru și să rămacirciu icircn mormacircntDecacirct să fiu de tot ars și numaidecacirct să pierAcolograve cu adevărat șăzind mi să cade mie să
placircng neicircncetatȘi a mă tacircngui mi să cuvine mie curvariu-
lui căci pre cel dorit
lt723vgtL-am scăpat și mrsquoam făcut zăcacircnd icircn mormacircnt
Și trăind mort supt pămacircnt cu piiatră aco-perit
Viiaţă am aflat pre Dumnezeu icircnsuș carele dă viiaţa
Căruia să cuvine Slava și cinstea acum și icircn veaci
AL ACELUIAȘMulţemire cătră Dumnezeu pen-tru facerile de bine ceale dela dacircnsul făcute lui Și cearere ca să se icircnveaţe pentru ce aceia carii srsquoau făcut desă-vacircrșit icircntru fapta bună să slobod ca să se ispitească de la draci Și pentru cei ce să leapădă de lume icircnvăţătură
zisă dela DumnezeuCuvacircntul 33
Cunoști sărăciia mea vezi sirimăniacuteiaȘtii singurimea privești slăbiciunea meaȘi neputinţa mea Dumnezeul mieu carele
mrsquoai ziditNu nu o cunoști ci o privești și pre toate
le cunoștiVezi inimă smerită vezi-o zdrobităVezi-mă că la deznădăjduire mă apropiiu
Dumnezeul mieuȘi dă-mi dintru icircnălţime darul tău dă-mi
Duhul tău cel DumnezeescDă-mi pre Macircngacircitoriul Macircntuitoriule
trimite-l precum te-ai făgăduitTrimite-l și mie și acum celui ce șez aștep-
tacircndu-lIcircn foișor Stăpacircne mai presus cu adevăratDe tot lucrul cel pămacircntesc afară de toată
lumeaȘi pre tine te caut și pre Duhul tău icircl așteptDeci să nu icircntacircrziezi milostive să nu mă
treci cu vederea icircndurate
C U V Acirc N T U L 2 - 3 3
106
Să nu uiţi pre cel ce te caută cu suflet icircnsetatNici să mă lipsești de viiaţa aceasta pre
mine cel nevreadnicNici să te icircngreţoșezi de mine Dumnezeule
și să mă lt724gtpărăseștiPre măruntaele tale le puiu icircnainte pre
mila ta o icircntinz1
Și pre iubirea ta de oameni solitoare ţie o aduc
Nu mrsquoam ostenit nu am lucrat lucrurile dreptăţii
Niciodată nrsquoam păzit măcar una din porun-cile tale
Ci cu nestacircmpărare toată viiaţa mea o am chieltuit
Icircnsă tu nu mrsquoai trecut cu vedearea ci cău-tacircndu-mă mrsquoai aflat
Rătăcindu-mă mrsquoai icircntors din calea rătăciriiȘi pre preacuratele tale umere cu lumina
darului tău suindu-mă Hristoase mrsquoai purtat milostive
Și osteneală nu mrsquoai lăsat nicidecum să simţiuȘi odihnindu-mă ca icircntrrsquoo căruţă mieCu ușurătate mi-ai2 dat să călătoresc căile
ceale asprePacircnă mrsquoai așăzat iarăș icircn staulul oilor talePacircnă mrsquoai icircmpreunat și mrsquoai racircnduit cu ro-
bii tăiPropoveduesc mila ta laud milostivireaMulţemind mă minunez de bogăţiia bună-
tăţii taleȘi după ce mrsquoam chiemat icircnapoi de tine
precum srsquoau zis Dumnezeul mieuȘi acum de vreame că sacircnt precum mi să
pare cu totul robitȘi ţinut de dorirea ta și legat cu dragostea taMă uimesc mă spăimacircntez și a cunoaște
nu pociŭCum oare să atinge necaz de sufletul mieu
cel ticălos
1 Icircn manuscris bdquoicircntinzildquo (ned)2 Icircn manuscris mIumlaring (ned)
Cum scacircrba icircntră icircnlăuntru Cum pre mine tot mă turbură
Cum de dulceaţa ta mă lipseaște Dumnezeul mieu
Și de bucuriia ta mă răzliţeaște necazul ce-lor pămacircntești
Pentru ce pre mine cela ce atacircta am greșit și am păcătuit
Sau de ce pre cela ce te-au icircntăracirctat pre tine la multă vreame Hristoase al mieu
Icircl părăsești bunule și icircl lași ca mai mult să mă lt724vgtscacircrbesc
Decacirct mai nainte cacircnd sufletul mieu era pătimaș
Spune-mi și icircnvaţă-mă acum adacircncul jude-căţilor tale
Spune-mi și să nu te icircngreţoșezi de mine carele cu nevrednicie icircţ grăesc
Cela ce dedemult icircmpreună te-ai ospătat cu păcătoșii și cu curvele
Și icircmpreună ai cinat Stăpacircne cu curvarii și cu vameșii
Cătră aceastea Stăpacircnul mi-au răspuns și mi-au zis
Eu din lume pre tine ca pre un prunc pur-tacircndu-te
Icircn braţele meale te purtam ndash cu adevărat știi ceaia ce o zic
Eu și te icircnfășam pre tine tot cu toate mă-dulările
Și cu lapte te hrăniiam mai mult decacirct cu macircncare și băutură
Că negrăite sacircnt ceale pentru mine și cu totul netacirclcuite
Și la pedagog (adecă povăţuitoriu de copii) te-am dat ndash știi pre carele icircl zic
Și ca unui prunc mic ce creșteai icircn fiește-care ceas
Ţe-au slujit ţie bine te-au crescut dupre vrednicie
Holteiu acum te făcuseș și deaciia și tacircnăr
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
107
Și nu nu știi că icircnsumi de-a pururea cu tine eram
Și icircmpreună creșteam icircntru tine și te aco-periiam pre tine
Pacircnă ce toate vacircrstele bine le-ai trecutDeci acum nu holteiu și tacircnăr ci bărbat
mai ales cu adevăratFăcacircndu-te și desăvacircrșit cătră bătracircneaţe
acum povacircrnindu-teCum voești ca un prunc acum icircn braţe să
te porţiCum ceri să te icircnfeși și să te porţi iarășȘi cum cu lapte ceri să te hrănești și supt
pedagogSă fii tu ndash nu te rușinezi a zice aceastea
spune-miBărbat fiind tu altora slujaște și icirci hrăneașteȘi pre toate ceale cătră lt725gtcreașterea lor
găteaște-le și meșteșugeaște-leStăi și pune-te icircmprotiva vrăjmașilor și ră-
nindu-te răneaște-iȘtii pre carii dușmani icircţ zic ţie icircmprotiva
dracilor vei tăbăricircApucacircndu-i și biruindu-i bate-i fără de
cruţare căzind iarăș scoală-teCu săgeţile ceale slobozite și trimise iarăș
să nu-i cruţltigt a-i săgetaPre cei ce săgetează1 și asupra ta aceastea să
meșteșugescCi cacircnd cu deznădăjduirea te rănesc pre
tine aceiaCu nădeajdea carea dela tine să trimite ră-
nească-seȘi cacircnd cu urgiia pre tine te pumnesc și
cacircnd cu macircniia te bracircncescDe blacircndeaţa ta pălmuiască-se feaţele lorȘi afară scoaţă-se departe dela casa ta izgo-
nească-seCă au doară precum am zis prunc sau co-
pil ești
1 Icircn manuscris bdquosăceteazăldquo (ned)
Că au doară neputinţă de suflet și acum ias-te icircntru tine
Au doară slabă iaste și acum mintea ta cătră icircmprotiviri
Știi și să fugi de dușmani și iarăș și să-i bi-ruești pre dacircnșii
Că și bătacircnd războiu mă ai pre mine ajută-toriu și părtinitoriu
Și fugind acoperemacircnt icircntemeiat și tare mrsquoai căștigat pre mine
Și ce din ceale de pre pămacircnt te scacircrbeaște care dintru aceastea spune-mi
Aurul sau argintul sau pietri de ceale scumpe
Și cine-i mai strălucit decacirct mine sau cine-i carele străluceaște mai mult
Sau care piiatră iaste ca eu cu totul nepre-ţuită
Dar a ţarinilor lipsa sau a gracircului trebuinţaSau a vinului scădearea cu totul te turburăȘi care alt raiu iaste icircn ce fealiu sacircnt euSau pămacircntul celor de jos lt725vgtși curgătoa-
re iaste ca pămacircntul blacircnzilorȘi care pacircine-i gata sau care vin icircn lumeIcircn ce fealiu iaste darul mieu icircn ce fealiu
Duhul cel DumnezeescIcircn ce fealiu pacircinea vieţii pre carea eu o dau ndash Trupul și sacircngele mieu ndash celor ce cu curată
inimăȘi cu credinţă neicircndoită cu frică și cu cu-
tremurMă mănacircncă și mă beau gacircnditoriu și sim-
ţitoriuCare desfătare care bucurie care Slavă
spune-miIaste mai mare pre pămacircnt ca pre mine sin-
gur să mă veziPre mine singur ca icircntru o gacirccitură și ca icircn-
tru o oglindă să mă priveștiPre strălucirea singură a slavei meale să o veziȘi printrrsquoicircnsa să te icircnveţrsquo aceastea și mai
mult decacirct aceastea
C U V Acirc N T U L
108
Și cu deamăruntul că eu-s Dumnezeul zi-ditoriul tuturor
Să știi și să icircnţelegi că srsquoau icircmpăcat cu mineOmul cel ce ședea icircn groapa cea prea de josȘi fără de mijlocire vorbeaște ca un priiaten
cătră priiatenul săuPre racircnduiala și starea năimitului și frica
robiei covacircrșindu-oFără de osteneală slujindu-mi mie și cu
dragoste poslușindu-miPrin ascultarea poruncilor meale sineșin-
du-să mieNu zic ale celor ce pe plată icircm slujesc mieNici iarăș ale celor ce ca niște robi să apro-
pie la mineCi zic faptele priiatenilor și ale cunoscuţi-
lor și ale fiilor mieiCare și sacircnt aceastea scrie icircn scurtA te socoti decacirct toţi cei din lume mai prostNu numai decacirct cei icircmpreună-pustnici și
decacirct oamenii mireaniCi și decacirct păgacircnii pre sineţ lt726gtcu adevă-
rat mai răuA socoti cădeare din viiaţa cea vecinicăO mică călcare a unii porunci preamiciPre pruncii cei mici ca pre niște bărbaţi de-
săvacircrșitȘi a-i vedea și a te icircnchina lor ca unor prea-
slăviţiȘi celor orbi așijderea cinstea cea icircntocma
a le daFiindcă de sus văz eu faptele tuturor oame-
nilorȘi pre aceastea pentru mine a le face care și
iarăș scrie-leA nu avea asupra cuiva nicidecum icircntru
inima taPacircnă la o goală mișcare sau pacircnă la un mic
prepusA te ruga din suflet cu dureare de inimă șiDin milostivire pentru toţi cei ce-ţ greșesc
ţie
Așijderea și pentru cei ce unele ca aceastea icircndrăznesc icircmprotiva mea
Cu lacrămi ceracircndu-le icircntoarcerea lorIcircmpreună și a binecuvacircnta pre cei ce te blas-
tămă pre tineȘi a lăuda pre cei ce pentru pizma de-a pu-
rurea te ocărăscȘi pre cei ce te supără ca pre niște făcători
de bine a-i aveaIar pre cei ce nu să pleacă nici te ascultă pre
tineCa pre unii ce cu totul să leapădă de mine
Stăpacircnul lorSă te tacircnguești și să placircngi necurmat pre
carii să nu icircncetezi sfătuindu-iCă cela ce vă priimeaște pre voi pre mine
am zis că mă priimeașteIcircncă și cela ce vă ascultă pre voi negreșit
pre mine mă ascultăIar cela ce nu cu cutremur cuvintele meale
și dojenirile Le priimeaște și nu le icircmplineaște pre iale
pacircnă la moarteNu să va icircmpărtăși de slava mea cea veacinicăNici să va racircndui nici să va așăza icircmpreună
cu mine cel răstignitCarele am ascultat și mrsquoam supus Părintelui
mieu pacircnă la moarteNu să va așăza de-a dreapta nici
lt726vgticircmpreună moștenitoriuCu cei ce srsquoau răstignit pre eiși nu să va face
unul ca acestaDeci să nu icircncetezi sfătuindu-i Deci să nu
icircncetezi placircngacircndDeci să nu icircncetezi ceracircnd macircntuirea lorCă deaca te vor asculta și deaca să vor icircn-
toarceIcirci vei avea pre dacircnșii ca pre niște fraţi vei
dobacircndi mădulările taleȘi-i vei aduce pre dacircnșii adevăraţi ascultătoriCa și eu să-i priimesc prin tine și să-i pro-
slăvesc
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
109
Și Părintelui mieu icircmpreună cu tine ca niș-te daruri să-i aduc
Iar deaca nu să vor lepăda de voile saleDeaca nu vor defăima pre sufletele lor pre-
cum am zisDeaca nu să vor face morţi voilor saleȘi deaca icircntru voia ta nu vor trăi icircn viiaţăȘi prin a ta voia mea icircmplinindu-o și fă-
cacircndu-oTu nu-ţ vei piiarde plata ta nu te vei lipsi
de aceastaCi icircndoită pentru cea proastă eu pre aceas-
ta-ţ voiŭ da-oCă și neascultat fiind nu te-ai depărtat de
a grăiCi mai vacircrtos și te-au uracirct ci mai vacircrtos și
srsquoau icircntors despre tineȘi de uracircciune vreadnic socotit ai fost de
dacircnșii precum și pre mine mrsquoau uracirctOarecacircnd și acum icircncă printrrsquoicircnsele1 și
prin ceale aseamenea acestoraPrin niște lucruri ca aceastea voesc să-mi
slujască miePrin unele ca aceastea și prin ceale aseame-
nea acestora sacircrguiaște-teA bineplăcea mie că de aceastea foarte mă
veselescSă nu cinstești mai mult nelucrarea nici să
alegi mai mult nicidecumPentru folosul sufletului altceva din ceale
din lumeCă ce să va folosi cela ce dobacircndeaște lumeaSau cela ce pedepseaște pre cei ce sacircnt
icircntrrsquoicircnsa sau icirci icircnvaţălt727gtSau și cela ce macircntuiaște pre toţi deaca
și el nu să va macircntuiDar carele iaste sau cum pre alţii macircntuin-
du-i nu va macircntuiPre sufletul său ticălosul ci icircl va piiardeCela ce dezleagă și strică porunca mea a
Stăpacircnului tuturor
1 Icircn manuscris prin prin trotildensele (ned)
Și ca cum o calcă și printrrsquoicircnsa iase afarăȘi defaimă și calcă legile meale și sare pre-
ste porunciȘi din Staulul poruncilor și din gardul
acestora afarăFăcacircndu-să deaca va macircntui lumea și pre
cei din lumeStrein de mine și de oile meale departe va fiȘi mai ales căci pre gardul staulului l-au
stricatȘi oilor meale eșire nu prin singură ușa au
făcutȘi intrarea cea nedreaptă au dat hiiarălorUnul ca acesta să va osacircndi cu negrăită
osacircndă pentru toate oileȘi icircn doao să va tăia și focului și tartarului
să va daȘi a viermilor celor neadormiţ macircncare va
fi ticălosulCă aceasta au zis Tatăl prin Fiiul și Duhul Au grăit carele iaste gura StăpacircnuluiIcircngerii auzind au binecuvacircntat și au zisDreaptă iaste judecata ta fără de prepus icirci
hotăracircreaCă cu neicircmpătimire ai judecat o
Dumnezeule preamilostiveCă cum cela ce pre a sa voe nu și-o au lăsatȘi a celui ce poartă faţa ta ca pre a ta a Stă-
pacircnuluiNu o va cinsti și nu o va păzi fără de vătă-
marePrecum icircnsuţ tu ai păzit a Părintelui tău
milostivniceIcircmpreună moștenitoriu al tău și părtaș să va
arătaȘi mai ales tocmeală făcacircnd pentru aceasta
ca pacircnă la moarteSă nu facă voia sa niciodată icircntru nimicNici să se lipească de sacircnge nici pre trup
să-l protimiseascăCare iaste rudenie și legătură firească
C U V Acirc N T U L
110
lt727vgtDragoste carea leagă pre cei de pre pă-macircnt cu acealea de care srsquoau lepădat
Și carea icirci icircntoarce pre toţi pre dacircnșii icircnapoiMucenicii au strigat Dreaptă cu adevărat
iaste judecata taCă precum cei ce la mărturisire srsquoau dat pre
sineș cu oserdieApoi venind rudeniile și muerile și copiiiAceastea cu placircngere zicacircnd Nu miluești
pre fiii tăiNu-ţ iaste milă nemilostivule de văduviia
fămeii taleȘi de sărăciia lor cu milostivire nu te icircndu-
pleciNici perirea lor nu o gacircndești și nu o mi-
lueștiCe icirci lași sirimani streini săraci și pre mine
văduvăPre fămeaia ta și pre sineţi te protimisești
să te macircntuești numaiȘi cum nu ca un ucigașiu mai vacircrtos te vei
osacircndiCă ne-ai părăsit pre noi pre toţi icircntru pier-
zareȘi cauţi numai pre sufletul tău să-l macircntueștiNu-i datoriu nicidecum măcar la puţină
vreame să asculte glasul lorNicidecum cătră bocetele lor să-ș pleace
auzulNici cu daruri din legături și din temniţă
să fugăSau prin lepădarea de tine Hristoase de
aceastea să se sloboazăCi ca cum acum ar fi murit să icircngăduiască
icircn munciSă rabde icircn temniţe și icircn foame și icircn seateNeaducacircndu-și aminte de lucrurile sale sau
de baniNici afară de temniţă pre a sa minteNelăsindu-o de ar fi cu putinţă măcar la
puţină vreame să iasă
Ci icircntru dacircnsa văzindu-te numai pre tine Stăpacircnul tuturor
Și icircntru privirea cea cătră tine icircndeletnicin-du-ș cugetele
Pănă la moarte să rabde icircntru singură dra-gostea ta
Și nu i să cade nicidecum nici la cei ce să abat să caute
lt728gtNici la cei ce să leapădă de tine și iarăș să icircntorc
La boracirctura cea dintacirciu La faptele ceale din nainte
La grijirile celor de pre pămacircnt și ale mue-rii și ale fiilor
Nici cu pricinuire ori icircn ce fealiu ar fi icircn-tru acealea să se icircncurce
Că nu icircncă mai stăpacircneaște el preste sufle-tul său
Pentru aceaia mulţi temniţile de tine deș-chizindu-li-se
Și legăturile de pre trupul lor deodată căzindNu voia nicidecum robii tăi afară să iasăNici să fugă ci rămacircnea ca cum ar fi legaţiDeci așa Macircntuitoriule și cei ce sacircnt acum
icircn lumeȘi de lume să leapădă icircmpreună și de toate
rudeniileDe iubiţi și de priiateni și de toate lucrurile
ceale din lumeȘi mai nainte de toate aceastea de voile lorNicidecum nu mai au stăpacircnire preste sineșCi de și srsquoar opri de igumeni și stareţiEi icircnsă sacircnt datori tocmeala să o păzească
ţie StăpacircnuluiCă nu au zis oamenilor ci lui Dumnezeu să
o păzeascăAscultarea și slujirea igumenilor și tuturorFraţilor celor ce cu dacircnșii icircn mănăstire icircm-
preună să nevoesc și pustnicescDeci icircn mănăstire ca icircntrrsquoun ostrov ce iaste
icircn mijlocul mării
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
111
Datori sacircnt să lăcuiască Și să socotească cum că srsquoau făcut
Lor toată lumea cu totul neumblatăFiindcă mare prăpastie iaste icircntărită icircmpre-
jurulToatei mănăstirii lor cacirct nici cei din lumeSă treacă cătră mănăstire nici cei din ostrovSă treacă cătră cei din lume și cu icircmpătimi-
re să caute cătră cei de acolograveNici icircn inimă nici icircn minte pomenirea
acestora să se icircntoarcăCi precum morţii cătră cei morţi lt728vgtașa
sacircnt datori să se afleFără de simţire cătră dacircnșii aflacircndu-se cu
simţireaȘi să se facă cu adevărat ca niște miei de voe
junghiiaţiCătră aceastea graiurile ceale prea Sfinte ale
mucenicilorCare-s pline de dor și de dragostea cea cătră
StăpacircnulAuzind Heruvimii l-au lăudat și cu fricăSlavă ţie au zis icircmpărate slavă ţie preami-
lostiveCarele ai arăta mucenici pre pămacircnt fără de
tiraniNumai cu singură dorirea cea cătră tine
mărturisindu-te icircn fieștecare ceasAșa au zis iarăș Tatăl prin Fiiul și DuhulRăbdacircnd ei și murind voilor saleIcircn fieștecare ceas aceștea și priiateni adevă-
raţi aceștea și icircmpreună moștenitoriAceștea și Mucenici cu singură voirea sacircntFără de strujiri fără de spacircnzurări fără de
grătaruri și fără de căldăriȘi fără de focul ce arde și fără de sabiile cea-
le ce taeCătră aceastea toate icircmpreună racircnduialele
ceale mai presus de lumeAu hălăluiacutet Dreaptă-i judecata ta preami-
lostiveScrie-să și pecetluiască-să acum și icircn veaci
AL ACELUIAȘCe iaste cea după chip și cum dupre cuviinţă să icircnţeleage că omul ias-te Icoană a lui Dumnezeu Și cum că cela ce pre dușmani ca pre niște făcători de bine icirci iubeaște următo-riu iaste al lui Dumnezeu Și al Du-hului Sfacircnt de aicea părtașiŭ făcacircn-du-să dupre punere și dupre dar să face Dumnezeu și de singur aceia numai să cunoaște carii de Sfacircn-
tul Duh să lucreazăCuvacircntul 34
Slavă laudă cacircntare har fie celui ce pre zi-dire dintru nefiinţă
Icircntru fiinţă cu singur Cuvacircntul lt729gtși cu voia sa
Toată o au adus Dumnezeului tuturor ce-lui icircntru Treimea
Ipostasurilor și icircntru o fiinţă icircnchinatCă un Dumnezeu iaste Sfacircnta Treime fiin-
ţă mai presus de fiinţăUna icircn trei feaţe și icircn trei IpostasuriNerăzliţite și netăiate O fire o slavăO puteare iaste și o voire așijdereaAceasta singură iaste ziditoare a tuturor
Aceasta din tină pre mine totFormăluindu-mă și suflet dacircndu-mi mrsquoau
pus pre pămacircntȘi mi-au dat să văd lumina și să privesc icircn-
tru lumina aceastaPre lumea această simţită ndash Soarele zic și
lunaStealele și Ceriul pămacircntul și marea și toateCeale ce să află icircn mijlocul acestora Mi-au
dat și minte și cuvacircntIcircnsă tu ia aminte la cuvacircnt Deci dupre chi-
pul CuvacircntuluiSrsquoau dat noao cuvacircntul Că cuvacircntători sacircn-
tem dela Cuvacircntul
C U V Acirc N T U L - 3 4
112
Cel fără de icircnceput și nezidit cel neajuns și Dumnezeul mieu
Cu adevărat dupre chipul lui Dumnezeu iaste sufletul a tot omului
Icoană cuvacircntătoare a Cuvacircntului Cum Spune-mi și icircnvaţă-mă
Auzi pre icircnsuș Cuvacircntul Dumnezeu Cu-vacircntul cel din Dumnezeu
Și iaste icircmpreună vecuitoriu cu Tatăl și cu Duhul
Deci așa și sufletul mieu dupre chipul aces-tuia iaste
Că minte avacircnd și cuvacircnt le poartă pre aceastea dupre fiinţă
Netăiate neamestecate și deofiinţă așijdereaUna-s ceale trei dupre unire dar trei dupre
despărţireTotdeauna și să unesc și sacircnt despărţitePre una dintru aceastea deaca vei surpa ne-
greșit pre toate icircmpreună le-ai surpatCă suflet fără de minte fără lt729vgtde cuvacircn-
tare poate va fi al dobitoacelorIar fără de suflet nu iaste cu putinţă minte
sau cuvacircnt să se ipostăsuiascăDeci așa din Icoană icircnţeleage pre icircntacirciul chipFără de Duhul nu va fi Tatăl nici Cuvacircntul
acestuiaIcircnsă Duh iaste Tatăl și Fiiul acestuia iaste
DuhDeși cu trupul srsquoau icircmbrăcat și Dumnezeu
iaste Duhul iarășCă unul sacircnt dupre fire și dupre fiinţă cacirc-
teștreiPrecum mintea sufletul și cuvacircntul Ci Ta-
tăl adecă pre CuvacircntulL-au născut negrăit precum mintea din
Sufletul mieuIar mai vacircrtos icircn sufletul mieu așa din Ta-
tăl DuhulIar mai vacircrtos icircntru Tatăl și rămacircne și iase
negrăit
Și precum iarăș mintea mea totdeauna naș-te cuvacircntul
Și-l scoate și-l trimite și cunoscut icircl face tuturor
Dar nu să răzliţeaște de aceasta ci și naște cuvacircntul
Și icircnlăuntru pre dacircnsul icircl ţine așa icircnţăleage și pre Tatăl
Că au născut pre Cuvacircntul că icircl naște de-a pururea
Dar nu să despărţeaște nicidecum de Fiiul Tatăl acestuia
Ci icircntru Fiiul să veade și Fiiul icircntru acesta rămacircne
Pre acesta cu dinadinsul cu adevărat Icoa-nă deși icircntunecată iaste
O au arătat Cuvacircntul Pre carea niciodată nu vei vedea-o
Dar nici vei icircnţeleage-o de nu mai nainte te vei curăţi
De nu mai nainte vei spăla tina Icoanei taleDe nu icircngropată fiind icircn patimi o vei scoateȘi de nu o vei spăla desăvacircrșit și de nu o vei
dezbrăca așijderea de dacircnseleȘi de nu o vei albi ca zăpada Dar și după ce
pre toate aceastea le vei faceȘi bine pre sineţi te vei curăţi și Icoană icircn-
treagă și desăvacircrșit te vei facePre icircntacirciul chip nu-l vei vedea nici icircl vei
icircnţeleagelt730gtDeaca nu să va descoperi ţie prin Du-
hul SfacircntCă Duhul toate te icircnvaţă fiindcă icircntru Lu-
mină negrăită străluceașteGacircnditoriu pre toate ceale gacircndite ţie ţi le
va arătaCacirct poţi și să vezi cacirct iaste cu putinţă omuluiDupre măsura curăţirii tale ceii sufleteștiȘi precum lui Dumnezeu te vei asemăna
prin urmare cu dinadinsită a lucrărilorA icircntregii-icircnţelepciuni și a bărbăţiei icircncă
și a iubirii de oameni
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
113
Și prin răbdarea ispitelor și prin dragostea cea cătră dușmani
Că aceasta iaste iubire de oameni ca vrăj-mașilor să le faci bine
Și să-i iubești pre dacircnșii ca pre niște pri-iateni ca pre niște făcători de bine
Și să te rogi pentru toţi cei ce te supără pre tine
Și icircntocma cătră toţi și cei buni și cei răi să aibi
Dragoste icircn inimă așăzată și pentru toţi să-ţ pui
Sufletul tău icircn fieștecarea zi pentru macircntu-irea lor zic
Și pentru ca pre vreunul să-l macircntuești sau și pre toţi de ar fi cu putinţă
Aceastea următoriu al Stăpacircnului te vor lu-cra pre tine fiiule
Și Icoană adevărată a Ziditoriului te vor arăta pre tine
Și următoriu icircntru toate al Dumnezeeștii săvacircrșiri
Și atuncea Ziditoriul ndash ia aminte la ceaia ce voiŭ să o grăesc ndash
Pre Dumnezeescul Duh icircl va trimite adecă pre cel din Dumnezeu icircţ zic ţie
Și te va icircnsufla și va lăcui și dupre fiinţă icircn-tru tine să va sălășlui
Și te va lumina și te va străluci și te va lă-muri tot
Și pre cel stricăcios icircl va face nestricăcios și va lămuri iarăș
Casa cea icircnvechită Iar casă a sufletului tău icircţ zic
lt730vgtȘi cu acesta te vei face nestricăcios și cu trupul tot cu totul
Și Dumnezeu pre tine dupre dar aseame-nea cu icircntacirciul chip te va lucra
O minune O taină tuturorCelor pătimași necunoscută Necunoscută
celor iubitori de dezmirdări
Necunoscută iubitorilor de slavă Necu-noscută macircndrilor
Necunoscută cu adevărat macircnioșilor Ne-cunoscută și pomenitorilor de rău
Necunoscută iubitorilor de trup necunos-cută iubitorilor de argint
Necunoscută și celor pizmătareţi Necu-noscută tuturor ocăracirctorilor
Necunoscută făţarnicilor necunoscută și celor lacomi cu pacircntecele
Necunoscută celor macircncători pre ascuns și beţivilor și curvarilor
Necunoscută grăitorilor de deșărtăciuni Necunoscută grăitorilor de cuvinte uracircte
Necunoscută tracircndavilor necunoscută și lenevoșilor
Necunoscută și celor ce nu să grijesc de po-căinţă icircn fieștecare ceas și zi
Necunoscută celor ce nu placircng necurmat totdeauna
Necunoscută celor nesupuși necunoscută celor icircmprotivă-grăitori
Necunoscută celor ce nu cer cu fierbinţeala inimii
Și cu sacircrguinţă fierbinte să ia pre Dumne-zeiescul Duh
Necunoscută celor ce nu cred că să dă și acumCelor ce doresc și caută să ia pre Dumneze-
iescul DuhCă necredinţa opreaște și goneaște pre
Dumnezeiescul DuhCă necrezind cineva nu ceare și neceracircnd
nici iaȘi neluacircnd mort iaste Și pentru cel mort
cine nu va placircngeCă i să pare că iaste viu mort fiind și cei
morţi lt731gtniciodatăNicidecum nu pot nici să vază nici să placircn-
gă Ci cei viiPre aceștea văzindu-i placircng Că minune
văd streinăPre cei vii omoracircţi fiind icircncă și umblacircnd
C U V Acirc N T U L 4
114
Pre cei orbi și li să pare că văd carii icircncă și surzi sacircnt cu adevărat
Și socotesc că aud bine că viiază și vădȘi aud ca niște dobitoace și ca niște neicircnţe-
legători icircnţelegIcircntru simţire cu nesimţire icircntru viiaţă
omoracirctăCă să poate a trăi nefiind viu cineva să poa-
te nevăzind să vazăȘi auzind să nu auză Cum spune-mi Voiŭ
zice degrabCacircţi trăesc dupre trup cacircţi caută ceale de
aiceaȘi numai cu singure urechile ceale trupești
ascultă Dumnezeeștile cuvinteAceștea dupre Duh toţi-s surzi orbi și morţiCă nici dela Dumnezeu srsquoau născut nicide-
cum ca să și viiazeDar nici pre Duhul l-au luat nici cu ochii
au căutatNici au văzut lumina cea Dumnezeiască Și
acest lucru nefăcacircndu-săAu rămas cu totul surzi Și unii ca aceștea
spune-miCum Creștini să vor chiema Auzi pre
Dumnezeescul PavelCarele aceastea ţie cu icircnţelepciune ţi le ara-
tă iar mai vacircrtos pre Hristos cel ce grăiia printrrsquoicircnsul
Omul cel dintacirci din pămacircnt pămacircntesc srsquoau zidit cu adevărat
Iar al doilea din Ceriuri srsquoau pogoracirctIa aminte la ceale ce să zicDeci icircn ce fealiu iaste cel dintacirciuPămacircntesc așa și toţi cei ce dintru acesta să
nascȘi icircn ce fealiu iaste Hristos cerescul StăpacircnCerești-s și toţi cei ce icircntru dacircnsul au crezutȘi carii de sus srsquoau născut și srsquoau botezat
așijderea
lt731vgtCu Duhul Sfacircnt Dumnezeesc iaste ca-rele i-au născut fiindcă Dumnezeu iaste cu adevărat
Și unii ca aceștea carii srsquoau născut dela Dumnezeu Dumnezei sacircnt dupre dar
Și fii ai celui preaicircnalt toţi dupre cum zice Dumnezeiasca gură
Ai auzit cuvintele lui Dumnezeu Ai auzit cum de ceialalţi
Pre cei credincioși icirci despărţeaște Ce fea-liu de semn și de cunoaștere
Au dat robilor săi ca să nu să rătăcească cu cuvintele
Daacutescalilor celor streini Din pămacircntu-i zice cel dintacirciu
Că pămacircntesc srsquoau zidit iar omul cel al doileaStăpacircnul tuturor din Ceriuri srsquoau pogoracirctCel dintacirciu moarte tuturor oamenilor au
pricinuitȘi stricăciune prin călcarea de poruncă Iar
cel al doilea lumiiAu dăruit icircncă și acum tuturor credincio-
șilor dăruiașteLumină viiaţă și nestricăciune Auzit-ai
ceale ce-ţ ziceTăinuitoriul celor Cerești Auzit-ai pre
Hristos grăindPrintrrsquoicircnsul și pre oameni icircnvăţind icircn ce
fealiu-sCei ce au crezut lui și credinţa din lucruriO arată Deci să nu te icircndoești deaciiaDeaca Creștin ești icircn ce fealiu iaste HristosCeresc unul ca acesta și el datoriu iaste să fieIar nefiind icircntrrsquoacest fealiu cum Creștin să
va chiemaCă deaca icircn ce fealiu iaste Stăpacircnul cel CerescZice că sacircnt unii ca aceștea și cei ce au cre-
zut luiNegreșit că Cerești ndash apoi cacircţ cugetă ceale
lumeștiCacircţi dupre trup trăesc nu sacircnt dela cel ce
de sus
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
115
Srsquoau pogoracirct Cuvacircntul lui Dumnezeu ci negreșit din omul cel de ţăracircnă
Carele din pămacircnt srsquoau zidit Așa cugetă așa ţine
Așa creade și caută ca să te lt732gtfaci și tu unul ca acesta
Adecă Ceresc precum au zis acela ce au ve-nit din Ceriu
Și viiaţă lumii au dat acesta iaste și pacircineaCarea de acolograve să pogoară Pre carea cei ce
o mănacircncă nicidecumMoarte niciodată nu vor vedea Că Cerești
fiindDe-a pururea vor fi cu adevărat de strică-
ciune dezbrăcaţiȘi pre moarte lepădacircndu-o și icircntru nestri-
căciune icircmbrăcacircndu-seȘi de viiaţă lipiţi că nemuritori și nestrică-
cioșiSă fac și pentru aceasta Cerești să numescCă cine din veac srsquoau făcut unul ca acestaDin fiii lui Adam zic ţie mai nainte de a să
pogoricirc din CeriuStăpacircnul tuturor celor cerești și al celor pă-
macircnteștiAcesta au luat trupul nostru și ne-au dat noaoPre Duhul cel Dumnezeesc precum de
multe ori am zis și acesta pre toateCa un Dumnezeu ni le dă noao Care toateCare de multe ori am zis voaoă ci și acum
le voiŭ povestiSă face ca o colimviacutethră Dumnezeiască și
preastrălucităCarea cu adevărat coprinde pre aceia pre
carii i-ar afla vreadniciIcircn lăuntru Și cum să-ţ spuiŭ Cum icircţ voiu
tacirclcui pre aceastea iarășCare să fac dupre vrednicie Dă-mi cuvacircnt
cela ce sufletMi-ai dăruit Dumnezeul mieu Dumnezeu
fiind Dumnezeescul Duh
Și pre carii i-ar apuca icircnlăuntrul său de adoao oară icirci zideaște pre aceștea cu totul
Icirci icircntinereaște pre aceștea și-i icircnnoiaște cu preaslăvire
Cum și icircn care chip nu să icircmpărtășaște ni-cidecum
El din icircntinăciunea acelora precum nici fo-cul nu să icircmpărtășaște
De negreaţa fierului ci icirci dă cu icircmpărtășire aceluia
lt732vgtToate ceale ce-s icircntru dacircnsul Așa și Dumnezeescul Duh
Nestricăcios fiind dăruiaște nestricăciune și nemuritoriu fiind
Icirci dă nemurire Și Lumină neapusă fiindLumină săvacircrșaște pre toţi icircntru carii să va
sălășluiȘi viiaţă fiind tuturor lor viiaţă le dăCă cela ce iaste cu Hristos și de o fire și de
o fiinţă așijdereaȘi de o slavă și icircmpreună unit cu dacircnsul fiindCu icircnsuș Hristos asămănaţĭ cu totul icirci lu-
creazăCă nu zavistuiaște Stăpacircnul icircntocma cu si-
neș să se arateMuritorii dupre Dumnezeescul dar nici
dezvredniceaște să se facăRobii asemenea lui ci să veseleaște și să bu-
curăVăzindu-ne pre noi din oameni unii ca
aceștea făcacircndu-ne Dupre dar precum e acela dupre fire și pre-
cum iaste el cu fiinţaCă făcătoriu de bine fiind voiaște și noi
unii ca aceșteaSă fim icircn ce fealiu și acela Că deaca nu
vom fi icircntrrsquoacest fealiuApoi aseamenea icircntru adevăr cum vom fi
cu acelaUniţi precum au zis Și cum icircntru dacircnsul
vom petreace
C U V Acirc N T U L 4
116
Nefiind unii ca aceștea Și cum el icircntru noi va rămacircnea
Neasemănaţi fiind cu acesta Deci aceasta arătat știindu-o
Sacircrguiţi-vă să luaţi pre Duhul cel din Dumnezeu și Dumnezeesc
Ca să vă faceţi unii ca aceștea icircn ce fealiu au arătat cuvacircntul
Cerești și Dumnezeești icircn ce fealiu au zis Stăpacircnul
Ca și ai Icircmpărăţiei ceii Cerești să vă faceţiMoștenitori icircn veaci Iar deaca unii ca aceș-
tea nu veţi fiSau nu vă veţi face aicea Cerești precum
am zisCum icircn Ceriuri cu adevărat socotiţi că veţi
lăcui lt733gticircmpreună cu acestaȘi cum și icircntru Icircmpărăţie icircmpreună cu cei
CereștiCă veţi icircntra și cum că veţi icircmpărăţi și icircm-
preună veţ fi cu IcircmpăratulTuturor și Stăpacircnul Deci alergaţi cu sir-
guinţă toţiCa să ne icircnvrednicim icircnlăuntru Icircmpărăţiei
CeriurilorSă ne facem și să icircntrăm și cu Hristos icircm-
preună să icircmpărăţimStăpacircnul tuturor Căruia și să cuvine toată
SlavaIcircmpreună cu Tatăl și cu Duhul icircn veacii
veacilor amin
AL ACELUIAȘRugăciune cătră Dumnezeu pentru ceale ce srsquoau făcut lui și rugătoriu
icircmpreună și mulţemitoriuCuvacircntul 35
Doamne dă-mi priceapere Doamne dă-mi cunoștinţă
Doamne icircnvaţă-mă și pre mine să fac po-runcile tale
Măcar de și am păcătuit ca un om mai pre-sus de tot omul precum știi
Dar tu cu a ta milostivire Dumnezeul mieuMrsquoai miluit pre mine săracul și siriman icircn
lumeȘi ai făcut Stăpacircne aceaia ce singur tu o
cunoștiDe tată și de fraţi și rudenii și de priiateniDe pămacircntul nașterii din casa cea Născă-
toare a meaCa dintrrsquoun Eghiacutepet1 icircntunecat ca din niș-
te funduri ale iaduluiCă așa mi-ai dat mie prostului robului tăuPentru aceia să gacircndesc și să zic icircntru pri-
ceapereDepărtacircndu-mă milostive și priimindu-măȘi cu macircna ta cea icircnfricoșată ţiindu-mă mrsquoai
adusLa acela care bine ai voit să fie Părintele mieuȘi la picioarele și icircn braţele lui mrsquoai aruncatȘi acela mrsquoau dus Tatălui tău Hristoase al
mieult733vgtȘi ţie prin Duhul O Treime
Dumnezeul mieuCarele placircngeam ca curvariul și cădeam la
tine CuvintePrecum icircnsuţ știi că tu mrsquoai icircnvăţatȘi tu ai priimit să mă chiemi pre mine fiiu
al tăuO gură nevreadnică și buze icircntinateO cuvacircnt de limbă săracă și carea nu ajun-
ge să te laude pre tineȘi să-ţ mulţemească și să grăiască facerile
tale de binePre care cu mine sirimanul și streinul le-ai
făcutCarele sacircnt strein pre pămacircnt Că cei ce-s ai
tăi streini [sacircnt] de lumeȘi ceale ale tale și pre ceale alor tăi ochi tru-
pești nu le văd
1 Icircn manuscris egIumlpepet (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
117
Limbă nu poate să le grăiască nici lumea să le icircncapă
Deci pentru aceasta Stăpacircne ne uraște pre noi lumea
Ne goneaște ne ocăraște ne pizmuiaște să icircndrăceaște ne ucide
Și pre toate le lucrează asupra noastră celor ce cădem icircntru aceastea
Iar noi precum tu bine ai voit smeriţii ro-bii tăi
Icircntru neputinţă sacircntem tari icircntru sărăcie sacircntem bogaţi
Icircn tot necazul ne bucurăm fiindcă sacircntem afară de lume
Noi o Stăpacircne sacircntem cu tine iar pre trup icircl are lumea
Deci să amăgeaște oarba de ea pre tină nu-mai ţiindu-o
Carea nici pre dacircnsa nu o va dobacircndi că o va da precum ai făgăduit
Icircn vreamea tracircmbiţii ceii mai de pre urmă Duhovnicească și pre aceasta
Și atuncea singură pre realele sale le va căștiga
Icircmpreună cu cei de un cuget cu dacircnsa și cu cei orbi iubitori de lume
AL ACELUIAȘCuvacircntare de Dumnezeu pentru unimea cea icircntru toate a Dumne-zeirii ceii icircn trei lt734gtIpostatnice Și pentru acealea prin care smerindu-să zice pentru sineș Sfacircntul și icircn-fruntează trufiia celor ce li să pare
că sacircnt cevaCuvacircntul 36
Cum acealea pre care oarecacircnd le-ai pier-dut icircntru mine iarăș viiază
Și de icircntunearec și de necaz mă umplu Dumnezeul mieu
Patimi de macircnie și de iuţime din care să fac icircntru mine
Aburi negură icircnlăuntru icircn capul mieuȘi orbire ochilor minţii meale icircmi facCă mă silesc ca să mă acopere și să mă po-
nevoșaacutescăCu negura ndash vai mie ndash și mă lipsescDe lumina ta pre carea cu toţi o poftesc ci
puţini o cautăDar și cei ce srsquoau icircnvrednicit a să icircmpărtăși
de ceale negrăiteȘi materiialnic să guste cu negrăită1 simţireDin tainele ceale icircnfricoșate și de toţi ne-
grăiteȘi să cunoască pre slava cea icircntru ceale vă-
zute nevăzutăȘi taina cea streină carea icircn lume srsquoau lucratFoarte prea puţini sacircnt ndash bine știu cu ade-
vărat ndashCarii au venit icircntru luminată vedearea aces-
toraDela cela ce iaste icircntru icircnceput mai nainte
de toţi veaciiDin Tatăl icircmpreună cu Duhul Fiiul lui
Dumnezeu și CuvacircntulLumina cea icircntreită icircntru unul și una icircntru
ceale treiCă cacircte treale o lumină-s Tatăl Fiiul și Du-
hulNetăiată fiind icircntru ceale trei feaţe fără de
amestecareIcircnsă unite și iale dupre firea cea Dumneze-
iascăIcircnceput slavă puteare [și] o voe așijdereaCă ceale trei ca icircntrrsquoo faţă să văd de mineFrumoși doi ochi carii de Lumină-s pliniFără de faţă ochii cum vor vedea spune-miȘi faţă fără de ochi negreșit lt734vgtnu să cuvi-
ne a să numiCă să lipseaște de cea mai multă parte sau
mai bine să zic de totul
1 Icircn manuscris bdquonegrăiteldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 5 - 3 6
118
Că Soarele de se va lipsi de buna-cuviinţă a luminii
Piiare icircntacirciu el apoi și toată zidireaCarea cu soartă au luat dela dacircnsul să se
strălucească și să se vazăAșa iaste Dumnezeu celor gacircndite de unul
deaca să va lipsiOri de Fiiul ori de Duhul Tată nu va mai fiDar nici viu va mai fi deaca va lepăda pre
DuhulDela carele tuturor să dă și viiaţa și fiinţaDeci cinstească toată firea cea cu adevărat
cuvacircntătoareCacirctă-i supt Soare și cacirctă-i mai presus de
acestaPre firea ceaia ce icircn trei Ipostasuri cu totul
e netacirclcuităCă al lui Dumnezeu nici numele nici firea
nici chipulNici forma nici ipostasul cineva din oa-
meni nu l-au cunoscutCa să-l spue și să-l scrie și pre alţii să-i icircm-
părtășascăCi precum cacircnd Soarele străluceaște și icircn
nori să apuneȘi el adecă nu să veade nicidecum cu lumi-
nă să aratăCi icircntunecată celor de pre pămacircnt icircș arată
lumina saAșa icircnţeleage-mi mie pre Dumnezeu că
dela noi iaste ascunsȘi cum că icircntunearec mare și adacircnc pre noi
pre toţi ne ţineIcircnsă lucrul cel mai minunat icircnţeleage-mi
mie negreșit aiceaCă lumina lui Dumnezeu nu să stracircnge ca
a soarelui Ci și străluceaște pretutindenea și lumi-
nează pre toateȘi eu icircn mijlocul totului sacircnt coprins de icircn-
tunearec
Și de lumina ceaia ce mrsquoau făcut pre mine mă lipsesc
Deci cine pre mine nu mă va placircnge Și cine nu mă va jăli
Și cine nu va suspina pentru mine și nu va lăcrăma
Că Dumnezeu icircntru toate și pretutindenea iaste
Și el tot iaste Lumină icircntru carele nu iaste nicidecum
lt735gtNici umbrire de schimbare nici venire de faţă a nopţii
Nici icircmpiedecare de icircntunearec cu totul nu să face
Ci să tinde preste totul acesta și cu neapro-piiare străluceaște
Și celor vreadnici apropiiat și prins să veadePuţină adecă precum am zis pre lacircngă toa-
tă razaDar multă cu adevărat cătră aceia carii șă-
dea icircntru icircntunearecCă srsquoau icircnvrednicit o mică strălucire să vazăIar eu ticălosul cinstesc mai mult icircntunea-
reculȘi mă grijesc de ceale dintru dacircnsul și mă
lipesc de negurăȘi să face mai groasă smeritului mieu sufletDintru carea să hrănesc patimile și icircntru
mine să icircnviiazăȘi bălauri să fac mie și tacircracirctoare și șerpiCarii turbură de-a pururea mădulările su-
fletului mieuCă slava cea deșartă și neadevărată mă muș-
că pre mineȘi dinţii șrsquoau icircnfipt icircn inima meaDintru care după ce mrsquoam neputinţat și
mrsquoam vărsat cu totulAu venit cacircinii cei sălbateci au venit mul-
ţime de hiiarăȘi aflacircndu-mă zăcacircnd de tot mrsquoau mistuitCă desfătarea și lauda măduha și nevrile
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
119
Sufletului mieu le-au tras și le-au zmult și pre tărie și pre sacircrguinţă
Le-au jefuit dela mine Vaiŭ mie cum pre toate le voiŭ scrie
Și pre trufie și pre lenevire asupra mea ca pre niște tălhari le-au pus
Și pre dezmirdare și pre grijă cum să plac oamenilor
Icircntru ceale icircmprotivnice trăgacircndu-mă mrsquoau icircmpărţit
Aceaia adecă pre icircntreaga-icircnţelepciune și pre trezvirea mea
lt735vgtIar aceaia pre lucrurile ceale bune și faptele ceale Dumnezeești
Despre dacircnsele arătacircndu-le mort mrsquoau ară-tat
Trufie lucrul cel preaslăvit și minunat și mareLăsind icircntru mine icircntinatul și de tot macircn-
jitulCă cum spune-mi nu-i lucru minunat
cum nu plin de jaleCă atacirctea patimi căzind preste mine de nă-
prasnăȘi de toată fapta bună gol și mort arătacircn-
du-măMrsquoam amăgit iarăș pre sinem nimic din
ceale făcuteNecunoscacircnd și mă socotesc că-s mai mare
decacirct toţiȘi nepătimașĭ și Sfacircnt și icircnţelept de
Dumnezeu cuvacircntătoriuDrept și cinstit dela toţi oameniiIcircncă și lăudat ca un vreadnic de laudeChiemacircnd pre toţi mi să pare că cinste adunCă adunacircndu-să ei eu mai mult mă umfluȘi adeaseori caut icircmprejur nu cumva au ră-
mas cinevaCarele nu au venit și nu mrsquoau văzut pre mineȘi deaca undeva srsquoar afla cineva că mrsquoau tre-
cut cu vedeareaIcirci ţiu minte răul și-l ocărăsc și-l batjoco-
resc pre el
Ca auzind și el și nesuferind prihănirile meale
Să vie să mă heretisească să se arate priiaten al mieu
Și ca cum și acela are trebuinţă de rugăciu-nea mea și de dragoste
Și zic tuturor celoralalţi Vine și cutareleȘi rugăciunile priimeaște și cuvintele le audeȘi icircnvăţătura mea vaiŭ mie de tacircmpire și
grosimeDeci cum nu văz goliciunea ticăloșiei mealeȘi cum nu simţiŭ ranele și nu mă scacircrbesc
și nu placircngȘi vindecare nu caut chiemat fiind la bol-
niţăȘi cum pre doftori nu-i rog arătacircndu-le bu-
bele mealeȘi dezgolindu-le lor și patimile meale ceale
ascunselt736gtCa brice și plasturi și fiiară arzătoare
să pueȘi să sufer cu răbdare pentru vindecarea
meaCi icircncă mai vacircrtos adaog rane icircn fieștecarea
ziCi o Dumnezeul mieu miluiaște-mă pre
mine rătăcitulȘi frica ta răsădeaște-o icircntru inima meaCa să fug de lume dupre poruncile1 taleȘi să am uracircciune cătră dacircnsa și să mă
stracircng cu icircnţelepciuneȘi să nu mă lași Hristoase să mă rătăcesc icircn
mijlocul aceștiiaCă pre tine numai te iubesc deși icircncă nu
te-am iubitȘi poruncile tale singur nădăjduesc să le pă-
zescDeși tot sacircnt icircntru patimi și icircncă nu te-am
cunoscut pre tineCi cine din cei ce te-au cunoscut pre tine
are trebuinţă de slava lumii
1 Icircn manuscris bdquopuruncileldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 6
120
Sau cine din cei ce te iubesc pre tine va cău-ta ceva mai mult decacirct aceasta
Sau pre toţi să-i chiiame sau pre oarecarii să-i lingușască
Sau priiaten al tuturor oamenilor să va sacircr-gui să fie
Pre aceastea nimenea din robii cei adevăraţi ai tăi nu le-au făcut
Și pentru aceasta mă necăjesc și mă scacircr-besc Dumnezeul mieu
Căci de aceastea mă văz pre sinemi robitȘi nu pociŭ să mă plec nici să mă smerescNici voesc să caut pre singură slava taPrin carea să arată că sacircnt eu credincios și
robul tăuȘi prin carea pociŭ decacirct toate mai icircnalt să fiuMai ales icircntru prostime aflacircndu-mă și sără-
cie și osteneliNu numai decacirct bărbaţii cei putearnici ci
și decacirct icircmpăraţiiDeci pleacă-te cătră mila smeritului mieu
sufletDumnezeule făcătoriul tuturor cela ce mi-
ai dat pre bine a fiDă-mi mie și cunoștinţă adevărată ca de
singure lt736vgtbunătăţile taleCeale vecinice cu priceapere să mă ţiu tot-
deaunaȘi pre slava ta din suflet să o iubesc și să o
cautDe ceale omenești și pămacircntești nicidecum
grijindu-măCa cu tine să mă unesc și acum și după
moarteȘi să mă icircnvrednicesc Hristoase icircmpreună
cu tine a icircmpărăţiCela ce pentru mine ai răbdat moarteaCea necinstită și ai icircmplinit toată IconomiiaȘi atuncea decacirct toţi oamenii voiu fi mai
slăvitFacă-se Doamne acum și icircn veaci amin
AL ACELUIAȘIcircnvăţătură cu cuvacircntare de Dumnezeu pentru lucrurile Sfin-tei dragosti adecă ale icircnsăș Luminii
Sfacircntului DuhCuvacircntul 37
Cine va putea Stăpacircne pentru tine să po-vestească
Cei ce nu te cunosc greșesc nimic nicide-cum știind
Iar cei ce au cunoscut Dumnezeirea ta cu credinţă
Și cu frică multă sacircnt ţinuţi și să spăimacircn-tează cu cutremur
Și nu au ce să zică că mai presus de minte ești
Toate-s neicircnţelease toate-s neajunseLucrurile și slava ta și cunoștinţa taCă cum că ești Dumnezeu cunoaștem și
lumina ta o vedemDar icircn ce fealiu și icircn ce chip iaste noi toţi
nu știmIcircnsă nădeajdea o avem și Credinţa o ţinemȘi dragostea o am văzut pre carea o ai dă-
ruit noaoăCea nemărginită cea negrăită cea nicăiri
neicircncăputăCarea iaste lumină lumină neapropiiată
lumină carea lucrează pre toateAceasta și macircnă a ta să zice și ochiŭ să chi-
iamăȘi gură preasfacircntă și puteare și slavăȘi faţă să cunoaște frumoasă lt737gtmai presus
de toateAceasta-i Soare neapus celor icircnalţ icircntru
ceale DumnezeeștiAceasta-i Stea de-a pururea strălucitoare
celor ce nu prea o icircncapAceasta scacircrbei să icircmprotiveaște aceasta
pre zavistie o goneaște
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
121
Și pre răvna cea satanicească cu totul o pi-iarde
Aceasta topeaște icircntru icircnceput și supţiiază și curăţeaște
Goneaște gacircndurile și pornirile le domole-aște
Aceasta ascunzindu-să pedepseaște a să smeriȘi nu lasă a să răvărsa nici a să răspacircndi ni-
cidecumAceasta iarăș arătacircndu-să depărtează de
lumeȘi uitare de toate ceale scacircrbicioase ale vie-
ţii pricinuiașteAceasta și hrăneaște de multe ori și seatea
o vindecăȘi puteare dăruiaște celor ce bine să ostenescAceasta stinge macircniia și icircntristarea inimiiȘi nu o lasă să se iuţească sau să se turbure
nicidecumAceasta fugind să goneaște de cei ce srsquoau ră-
nit de eaȘi cu dragoste multă din inimă să cautăIar icircntorcacircndu-să și arătacircndu-să și strălu-
cind cu iubire de oameniCelor ce o gonesc face a să abate și a să
stracircngeȘi cea mult căutată pentru frică a să depărtaCa de unii ce nu-s vreadnici de binele cel
mai presus de toată zidireaO dar netacirclcuit și neicircnţelesCă ce și nu lucrează Și ce și nu iasteAcesta-i veselie și bucurie blacircndeaţe și paceMilă nemăsurată adacircnc de milostivireNevăzută neprivită1 icircncăpută cu neicircncă-
peareNeatinsă nepipăită ţinută icircn mintea meaPre aceasta avacircndu-o nu o văz și văzindu-o
nu să duce2
1 Icircn textul originar ἀόρατον βλεπόμενον bdquonevă-zut privităldquo (ned)
2 Probabil greșală de copiere Icircn textul grecesc ἀϕιὲν bdquocă se duceldquo (ned)
Degrab mă pornesc să o prinz și toată zboarăMă nedomiresc și mă arz și mă lt737vgticircnvăţ
să cerȘi să caut cu placircngeri icircntru multă smerenieȘi să nu socotesc că-s cu putinţă ceale mai
presus de fireȘi al tăriei meale și al sacircrguinţei omeneștiCi al milostivirii lui Dumnezeu și al milii
ceii nemărginiteAceasta icircn puţină vreame să arată și să
stracircngeȘi cacircte una cacircte una din patimile inimii
scoateCă nu poate omul să biruiască patimile Deaca nu va veni icircmpreună icircntru ajutoriu
aceasta nici iarăș deodată pre toate le goneaște
Că nu icircncape să priimească icircndată pre Du-hul tot
Omul cel sufletesc și nepătimaș să se facăCi cacircnd pre toate ceale dupre puteare va
lucra - Goliciune neicircmpătimire depărtare de ai săiTăiare a voii și lepădare de lumeRăbdare a ispitelor și rugăciune și placircnsProstime smerenie cu cacirctă tărie are ndash Atuncea puţină ca o supţire strălucire și
preamicăDe năprasnă pre minte icircncungiuracircndu-o
icircntru uimire o răpeaștePărăsindu-l degrab ca să nu moarăCa cu grăbniciia cea multă nici să icircnţeleagăNici pre frumseaţe să o pomenească să nu
lase pre cela ce o au văzutCa să nu mănacircnce sugătoriul hrana bărba-
ţilor celor desăvacircrșiţiȘi icircndată să se rumpă sau să se vatăme sau
să borascăDeci de atuncea icircl povăţuiaște icircl icircntăreaște
icircl icircnvaţăArătacircndu-să raza și fugacircnd cacircnd trebuinţă
de aceasta avem
C U V Acirc N T U L 7
122
Nu cacircnd noi voim că acest lucru al celor desăvacircrșit e
Ci cacircnd vom cădea icircntru nedomirire și cu totul vom slăbi
Vine spre ajutoriu răsare de departeȘi mă face să o simţ pre aceasta icircntru inima
meaMă spariu mă stracircng icircmprejur lt738gtpre
aceasta vracircnd să o ţiuȘi toate-s noapte și deșarte-s ticăloasele
meale macirciniPre toate le uit șez și placircngNenădăjduind altădată pre aceasta așa să o
mai văzIar după ce voiŭ placircnge mult și voiŭ vrea
să icircncetezAtuncea viind pe taină mă apucă de creaș-
tetul mieuȘi mă vărs cu lacrămile neștiind cine iasteȘi-m străluceaște mintea mea cu lumină
dulce foarteȘi cacircnd o cunosc carea iaste ea zboară de-
grabLăsind icircntru mine focul Dumnezeescului
eiĭ dorCare nu mă lasă a racircde sau cătră oameni a
căutaNici dor al vreunui lucru din ceale văzute
icircnlăuntru să priimescCacircte puţin să aprinde cu răbdarea să suflăȘi văpae mare să face carea de ceriuri să
apucăPre aceasta o stinge odihna grijirea de ai săiPurtare de grijă de ceale lumești că icircntru
icircnceput iasteSă chiiamă icircnapoi tăcearea și uracircrea a toată
slavaPrin a te tăvăli pre pămacircnt și prin a fi călcat
ca niște gunoiuCă de aceastea să veseleaște și voiaște icircm-
preună să fie
Și mă icircnvaţă smereniia carea pre toate le poate
Deci cacircnd pre aceasta o voiŭ căștiga și sme-rit mă voiŭ face
Atuncea aceaia iaste cu mine nedespărţităVorbeaște cu mine mă luminează mă vea-
de pre carea și eu o văzIcircntru inima mea să află și icircn Ceriu iasteIcircmi tacirclcuiaște mie Scripturile și-m adaogă
cunoștinţăTaini mă icircnvaţă care nu pociŭ să le grăescIcircmi arată mie cum aceasta din lume mrsquoau
răpitȘi-m porunceaște pre toţi să-i miluesc cei
din lumeDeci păreţii mă coprind și cu trupul ţinut
sacircntȘi afară de aceastea cu adevărat lt738vgtsacircnt ndash
să nu nu creziCiocănituri nu simţ și glasuri nu auz1 Nici mă tem de moarte și o am trecut și
pre aceastaPre necaz nu-l știu ce iaste măcar de toţi
mă scacircrbescDulceţile amărăciune-m sacircnt fug toate pa-
timileȘi Lumină văz totdeauna noaptea și zioaZioa noapte să arată mie și noaptea zi icircmi
iasteȘi a dormi nu voesc că pagubă icircmi este
acestaȘi cacircnd toate realele mă vor icircncungiura pre
mineȘi cu părearea mrsquoar trage icircn jos și mrsquoar bi-
ruiAtuncea de năprasnă afară de toate mă aflu
cu dacircnsaDe ceale bucurătoare și de ceale scacircrbitoa-
re și de dulceţile lumiiMă icircndulcesc de bucuriia cea negrăită și
Dumnezeiască
1 Icircn manuscris bdquoauzildquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
123
Icircntru frumseaţa aceștiia mă desfătez adea-seori o sărut pre aceasta
O pup și mă icircnchin eiĭ foarte mulţemindCelor ce mi-au pricinuit să văz pre aceaia
pre carea o doriiamȘi de lumina cea negrăită să mă icircmpărtă-
șesc și lumină să mă facȘi cuminecat al darurilor eiĭ de aicea să fiuȘi să căștig pre dăruitoriul tuturor bunătă-
ţilorȘi să mă fac nelipsit de darurile sufleteștiCine cătră bunătăţile aceastea mrsquoau povăţu-
it și mrsquoau trasCine din adacircncul amăgirii lumești mrsquoau scosCine mrsquoau răzliţit de tată și de fraţi și de
iubiţiȘi de nemeacutenii și de dulceţi și de bucuriia
lumiiCine mi-au arătat calea pocăinţii și a placircn-
suluiDe unde am aflat zioa carea nu are sfacircrșitIcircnger era nu om om dar icircnsă iasteDe carele lumea să batjocoreaște și bălaurul
să calcăȘi tremură dracii de venirea lt739gtde faţă a
acestuiaCum icircţ voiŭ povesti ţie frate minunile care
am văzutIcircn Eghipet și seamnele care de dacircnsul srsquoau
făcutUna deocaltmgtdată aceasta voiŭ spune ţie
că nu pociŭ pre toateCă srsquoau pogoracirct și mrsquoau aflat pre mine ro-
bul și nemerniculȘi au zis Vino fătul mieu să te duc cătră
DumnezeuȘi eu am zis cătră dacircnsul din multă necre-
dinţăȘi ce semn icircmi vei arăta ca să mă adevereziCă tu poţi să mă izbăvești din EghiacutepetȘi să mă răpești din macircinile lui Faraograve celui
viclean
Nu cumva deaca voiŭ urma ţie mai mult mă voiŭ primejdui
Foc ndash mi-au zis ndash mare aprinde să icircntru icircn mijlocul lui
Și deaca nu voiŭ rămacircnea nears să nu-mi urmezi
Cuvacircntul lui mrsquoau spăimacircntat lucrul cel poruncit l-am făcut
Și văpaia srsquoau aprins și el icircn mijloc au stătutNeatins nevătămat și pre mine mă chiemaMi-i frică am zis Stăpacircne că păcătos sacircntAu eșit au venit la mine și mrsquoau sărutatCe ţi-i frică mi-ai zis ce te temi și tre-
muriMare-i minunea și icircnfricoșată mai mari de-
cacirct aceasta vei vedeaMrsquoai spăimacircntat i-am zis Doamne și a mă
apropiia de tine nu icircndrăznescNici decacirct focul mai icircndrăzneţ nu voiŭ să
mă arătCă te văz pre tine că ești om mai presus de
omȘi nu icircndrăznesc nici să caut la tine de care-
le focul srsquoau cucernicitMai aproape de el mrsquoau adus și mrsquoau icircmbră-
ţișatȘi iarăș mrsquoau sărutat cu sărutare sfacircntăȘi el tot icircnmirosea mireazmă de nemurirelt739vgtAm crezut am iubit să urmez acestuiaȘi rob al acestuia singur am dorit să mă facFaraograve mă ţinea cumpliţii dătători de lucruriDe tină și de pae mă silea să port grijăSingur nu puteam să fug că nici aveam armeMoisigrave grăiia lui Dumnezeu să facă lucrul
cel de folosHristos bate Eghiacutepetul cu rane icircnzecit icircn-
doite Și Faraograve nu srsquoau plecat nici mrsquoau slobozitȘi deci mijloceaște Părintele și Dumnezeu
icircl ascultăȘi au zis robului său să mă apuce de macircnă
C U V Acirc N T U L 7
124
Și srsquoau făgăduit icircmpreună cu noi deodată să călătorească
De Faraograve izbăvindu-mă și de realele Eghiacutepetului
Și cutezare au băgat icircntru inima meaȘi icircndrăzneală mi-au dăruit să nu-mi fie
frică de FaraograveDeci așa au și făcut argatul lui DumnezeuMrsquoau apucat de macircnă și icircnaintea mea au
mersȘi așa am icircnceput a săvacircrși călătoriiaDoamne dă-mi priceapere pentru solirile
Părintelui mieuȘi cuvacircnt să povestesc minunile macircinii taleCare le-ai lucrat pentru mine nestacircmpăra-
tul și curvariulPrin macircna robului tău scoţindu-mă din
EghiacutepetAu cunoscut ducerea icircmpăratul EghiacutepetuluiCă pre unul l-au defăimat și el nrsquoau eșitCi pre robii săi i-au trimis pre carii pri-
iateni icirci aveaȘi au alergat icircn urmă au ajuns icircn munţii
EghiacutepetuluiToţi srsquoau icircntors deșărţi toţi zdrobiţiSabiile lor srsquoau fracircnt au deșertat săgeţileMacircinile ceale ce asupra noastră lucra srsquoau
slăbănogitȘi noi icircncă am rămas nimic lt740gtnedreptăţiţiStacirclpul cel de foc srsquoau aprins era de faţă și
norulȘi singuri am trecut icircn ţară streinăIcircn mijlocul tălharilor icircn mijlocul multor
neamuri și icircmpăraţiSrsquoau icircnștiinţat și icircmpăratul norodului lui de
biruinţăSrsquoau icircndrăcit și mare necinste au socotitCa de un om să se batjocorească și să se bi-
ruiascăAu icircnhămat carăle lui și pre norodul său
l-au luatȘi au gonit icircn urmă el fălindu-să foarte
Au venit și pre mine singur mrsquoau aflat ză-cacircnd de osteneală
Icircnsă priveghiia și Moisigrave și cu Dumnezeu voroviia
Au poruncit să mi să leage macircinile icircmpre-ună și picioarele
Și cu părearea mă ţinea și a mă lega să is-pitea
Iar eu zăcacircnd racircdeam și cu rugăciunea mă icircntrarmam
Și cu semnul Crucii pre toţi icirci goneamȘi neicircndrăznind să se atingă sau aproape
de mine să vieDeparte oareunde stacircnd li să părea că mă
icircnfricoșazăFoc icircn macircini ţiind mă icircngroziia că mă vor
ardeȘi tare striga și ciocănituri săvacircrșiiaȘi ca să nu să fălească că mare ceva au făcutMrsquoau văzut pre mine făcut Lumină cu soli-
rile Părintelui mieuȘi icircndată srsquoau dus icircmpreună rușinaţi toţiAu eșit dela Dumnezeu Moisigrave mrsquoau aflat
icircndrăzneţBucurat și icircncutremurat din facerea de mi-
nuniMrsquoau icircntrebat ce iaste ceaia ce srsquoau icircntacircm-
plat Toată pricina o am vestit luiȘi cum că Faraograve icircmpăratul EghiacutepetuluiVenisă acum cu norod nenumăratȘi a mă lega nrsquoau putut Și voiagrave să mă arzăȘi toţi carii cu dacircnsul au lt740vgtvenit văpae
srsquoau făcutȘi asupra mea din gura lor foc sloboziiaȘi cum că deaca mrsquoau văzut pre mine Lumi-
nă făcut cu rugile taleIcircntunearec toţi srsquoau făcut și singur eu sacircnt
acumCaută mi-au răspuns mie Moisigrave și să nu te
bizueștiNici pre ceale arătate să le vezi de ceale as-
cunse mai vacircrtos teame-te
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
125
Vino să fugim ndash așa Dumnezeu porunceașteȘi va bate războiŭ Hristos pentru noi cu
EghipteaniiSă meargem am zis Doamne nu mă voiŭ
despărţi de tineNu voiŭ călca porunca ta ci pre toate le
voiŭ păzi amin
AL ACELUIAȘIcircnvăţătură cu cuvacircntare de Dumnezeu icircntru carea și pentru Preoţie și pentru
vedearea cea nepătimașăCuvacircntul 38
Cum voiŭ povesti Stăpacircne lucrurile ceale minunate și streine
Cum cu cuvacircntul voiŭ povesti adacircncurile judecăţilor tale
Acealea care icircn fieștecarea zi le săvacircrșești icircn-tru noi robii tăi
Cum treci cu vedearea nenumărate mul-ţimi ale greșalelor meale
Și nu socotești Stăpacircne faptele răotăţilor meale
Ci mă miluești și mă hrănești și mă lumi-nezi și mă acoperi
Ca cum aș icircmplini toate poruncile tale Macircntuitoriul mieu
Și nu numai mă miluești ci și mai mult de-cacirct aceasta
Mă icircnvrednicești să stau icircnaintea slavei taleȘi a puterii și a măririi și a marei-cuviinţeȘi vorbești cu mine și grăești cuvinte de ne-
murire [mie]Cel neputincios și smerit și de a trăi ne-
vreadnicCum strălucești pre sufletul lt741gtmieu cel cu
totul icircntunecatȘi lumină icircl săvacircrșești curată și Dumneze-
iascăCum purtătoare de strălucire săvacircrșești ti-
căitele meale macircini
Pre care păcătuind le-am icircntinat cu icircntină-ciunile păcatului
Cum schimbi macircinile meale cu strălucirea Dumnezeirii tale
Din necurate sfinte pre aceastea prefăcacircn-du-le
Și pre limba mea cea icircntinată Hristoase cum o curăţești
Și al macircncării trupului tău părtașiu mă lu-crezi
Cum și [tu] a mă vedea mă icircnvrednicești și de mine a te vedea
Și cu macircinile meale cela ce ţii pre toate a te ţinea
Cela ce tuturor racircnduialelor celor Cerești ești nevăzut
Și lui Moisigrave celui icircntacirci icircntre Proroci nea-propiiat
Că nu srsquoau icircnvrednicit a vedea faţa taNici altcineva dintre oameni ca să nu moarăDeci pre tine cel neicircnţeles și neajuns pre
tine numai cel netacirclcuitPre tine cel neicircncăput nicăiri și neapropi-
iat tuturorCum și a te ţinea și a te iubi și a te vedea
și a te macircncaȘi icircntru inima mea a te avea Hristoase mă
icircnvrednicesc Și rămacirciu nears bucuracircndu-mă icircmpreună
și tremuracircndȘi laud iubirea [ta] de oameni Hristoase
cea multăDar cei orbi și trupești carii nu te cunoscNesimţitori făcacircndu-să iar mai vacircrtos pre a
sa neputinţăȘi icircntunecare și de toate bunătăţile Macircn-
tuitoriul mieuLipsirea arătacircndu-o cum icircndrăznesc a
ziceDar ce trebuinţă are omul să aibă și PreoţieDeaca una dintru aceastea trei nu dobacircn-
deaște
C U V Acirc N T U L 8
126
Ori hrana trupului ori venit de aurlt741vgtOri scaun din ceale icircnalte de Episcopie
bogatăO icircntunearec o orbire O nebunie mai de
pre urmăO ce ticăloșie multă O eșire mare din
minteO nume pămacircntești și deșarte și de lucruri
lipsiteO icircndrăzneală O cugetare a Iudei vacircnză-
toriuluiCă precum de acela icircnfricoșatele taine ale
cinii ceii StăpacircneștiȘi ale preacuratului trup icircntru nimic srsquoau
socotitCi mai bun lucru au socotit arginţii cei pu-
ţiniAșa și aceștea pre ceale stricăcioase mai mult
decacirct ceale nestricăcioase și DumnezeeștiCinstindu-le icircș aleg spacircnzurare sufleteascăSpuneţi-mi o deșărţilor deaca știţi aceastaCine pre Hristos după ce l-au căștigat de
altceva mai are trebuinţăDin bunătăţile veacului cestui de acumCine pre darul Duhului avacircndu-l icircntru ini-
ma saNu are pre Troiţa cea cinstită icircntru dacircnsul
lăcuindCarea icircl luminează și Dumnezeu icircl săvacircr-
șașteȘi cine Dumnezeu făcacircndu-să după darul
TroiţiiȘi de slava cea de sus și icircntacirciu icircnvrednicin-
du-săAltceva mai mult oare ar fi socotit mai slăvitDecacirct a liturghisi și a vedea pre firea cea
preaicircnaltăCea atotlucrătoare cea netacirclcuită cea nea-
propiiată tuturorSau ar fi poftit altceva mai strălucit icircn vi-
iaţă
Icircntru aceasta socoteaște cea de puţină vreame
Sau icircntru ceaialaltă gacircndeaște carea nu are sfacircrșit
Deaca ai fi știut adacircncul cel ascuns al tai-nelor
Nu mrsquoai fi silit să grăesc lt742gtaceastea sau să le scriu
Că mă icircnfricoșez cucernicindu-mă și icircn-semnacircnd ceale Dumnezeești
Și cu slove icircntunecat zugrăvind tuturor ceale negrăite
De ai fi văzut pre Hristos de ai fi luat pre Duhul
Și te-ai fi adus Tatălui prin acești doiAi fi putut cunoaște acelea care grăesc și
acealea care-ţ tacirclcuescȘi cum că-i mare și icircnfricoșată și mai presus
de toatăȘi slava și strălucirea icircncepătoriia și stăpacirc-
nireaBogăţiia și putearea și decacirct toată icircmpără-
ţiiaLiturghisirea cea cu curată știinţă a inimiiCuratei și Sfintei și neicircntinatei TroiţeCă să nu-mi spui mie nepăcătuirea trupuluiȘi faptele și mărturiile acelora al cărora
adacircncul nu-l icircnţelegiCi acealea care au zis Dumnezeu prin apos-
toliȘi ale lui Vasilie icircnţeleptului celui cu limba
de focȘi ale Părintelui Hrisostomului proastele
mărturiiȘi ale lui Grigorie celui ce bine au bogoslo-
vit pre aceasteaAuzi-le și icircncredinţează-te ce fealiu să cu-
vine să fieCel ce liturghiseaște lui Dumnezeu făcăto-
riului tuturorȘi din vrednicie și din fapta bună a taPoţi să te minunezi de mărimea vredniciei
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
127
Să nu vă rătăciţi fraţilor să nu icircndrăzniţi nicidecum
Să vă atingeţi sau să vă apropiiaţi de firea cea neapropiiată
Că cela ce nu să va lepăda de lume și de cea-le din lume
Și de sufletul său și de trup nu să va lepădaȘi tot mort cu toate simţirile nu să va faceNimic din ceale dulci ale lumii văzind cu
icircmpătimireNepoftind nicidecum niciunul din lucruri-
le lumiilt742vgtNici icircndulcindu-să de niscarivagrave cuvin-
te ale oamenilorCela ce surd și mut și orb nu să faceȘi lucrurilor și năravurilor și faptelor și
cuvintelor lumiiȘi nu veade adecă cacircte ochiul poate dupre
fire să vazăȘi nimic icircnlăuntru nu lasă să icircntre icircn inimăȘi chipuri ale acestora și feaţe nu o lasă pre
aceasta să icircnchipuiască și să zugrăveascăȘi nu aude cacircte priimeaște auzul omenescȘi nu rămacircne ca o piiatră neicircnsufleţită și
nesimţităȘi nu pomeneaște viers nu puteare de gla-
suriNu poate jertva cea tainică și fără de sacircngeSă jărtvească curat lui Dumnezeu celui cu-
rat cu fireaCăci cacircnd va simţi să facă pre aceastea icircntru
adevărSrsquoau depărtat de toată lumea și de ceale din
lumeȘi va cunoaște și va creade mie și acelor
care iarăș voiŭ să le scriuAerul cel icircntunecos pre carele David zid icircl
numeașteȘi marea pre carea Părinţii mare a vieţii o
au numitO au scovacircrșit o au trecut au icircntrat icircn liman
Icircntru carele tot cela ce au ajuns pre toată bunătatea o află
Că acolograve-i raiul acolograve lemnul vieţiiAcolograve pacircinea cea dulce acolograve băutura cea
DumnezeiascăAcolograve bogăţia cea nedeșărtată a darurilorAcolograve rugul arde carele nu să mistuiașteȘi ale picioarelor să dezleagă icircndată curea-
lele icircncălţemintelorAcolograve marea să rumpe și să desface și trec
singurȘi văz pre dușmani icircn ape cufundacircndu-seAcolograve privesc lemnul icircntru inima meaBăgacircndu-să și toate ceale amară să prifacAcolograve piiatra carea izvoraște miiare o am
dobacircnditlt743gtȘi sufletul mieu de necaz de atuncea nu
srsquoau mai icircmpărtășitAcolograve am aflat pre Hristos dăruitoriul
acestoraȘi i-am urmat lui din tot sufletul mieuAcolograve manna o am macircncat și pacircinea Icircnge-
rilorȘi nimic din ceale pămacircntești nrsquoam mai
poftitAcolograve toiagul lui Aaron cel uscat carele au
icircnfrunzitȘi l-am văzut și mrsquoam minunat de facerile
de minuni ale lui DumnezeuAcolograve pre sufletul mieu cel sterp l-am văzut
rodindȘi cum lemnul cel uscat face rod frumosAcolograve pre inima mea cea icircntinată și curvareO am văzut curată și neicircntinată și fecioarăȘi auzind ea Bucură-te cea cu dar dăruităCă cu tine-i Dumnezeu și icircntru tine icircn
veaciAcolograve am auzit Spală-te icircn scăldătoare de
lacrămiȘi am crezut și am făcut și numaidecacirct am
văzut
C U V Acirc N T U L 8
128
Acolograve mrsquoam icircngropat icircn mormacircnt adecă icircn smereniia cea desăvacircrșit
Și au venit Hristos pentru mila cea nemă-surată
Și piiatra cea grea a răotăţilor meale de acolograve o au rădicat
Și mi-au zis Vino eși ca din mormacircnt din lume
Acolograve am văzut cum au pătimit cu nepăti-mire Dumnezeul mieu
Și cum mort srsquoau făcut nemuritoriu fiindȘi cum au icircnviiat din mormacircnt nedezle-
gacircnd peceţileAcolograve am văzut viiaţa ceaia ce va să fie și
nestricăciuneaPre carea Hristos o dăruiaște celor ce-l cau-
tă pre dacircnsulȘi icircmpărăţiia Ceriurilor carea-i icircnlăuntrul
mieu acolograve o am aflatCarea e Tatăl Fiiul și Duhul dumnezeire
nedespărţită icircn trei feaţePre carii cei ce nu o au cinstit mai mult de-
cacirct toată lumealt743vgtȘi nu au socotit slavă și cinste și bogăţieNumai pre icircnchinarea slujirea și starea icircna-
inte-iNevreadnici sacircnt și de preacurata vedea-
rea-iȘi de desfătarea și de bucuriia și de toate
bunătăţileDe care nu să vor icircmpărtăși neavacircnd pocă-
inţăDeaca nu toate precum am zis să vor icircnvă-
ţa și să vor faceȘi deaca nu pre toate le vor lucra cu sacircrgu-
inţă care au zis Dumnezeul mieuȘi atuncea de-abiia cineva cu multă frică și
evlavieDeaca Dumnezeu ar fi poruncit să se atingă
de ceale neajunseCă nici e cu putinţă tuturor să slujască uno-
ra ca acestora
Ci de și pre tot darul Duhului de-l va priimiȘi curat din pacircntecele maică-sa iaste de păcatDeaca nu cu porunca lui Dumnezeu și cu
aleagerea luiDeplin adeverind pre sufletul lui cu strălu-
cire DumnezeiascăȘi icircnfocacircndu-l pre dacircnsul cu dorul Dumne-
zeeștii dragostiiMi să pare că nu iaste cu cale și slobod să
lucreaze ceale SfinteȘi de tainele ceale neapropiiate și icircnfricoșa-
te să se atingăCărora să cuvine slava și cinstea și icircnchină-
ciunea toatăAcum și de-a pururea și totdeauna icircntru
toţi veacii amin
AL ACELUIAȘMulţemire și mărturisire cu cuvacircn-tare de Dumnezeu și pentru dărui-rea și icircmpărtășirea Sfacircntului Duh
Cuvacircntul 39Arătatu-te-ai pentru mine pre pămacircnt din
FecioarăTu cela ce mai nainte de veaci ești nevăzutlt744gtȘi trup te-ai făcut și om te-ai arătatCela ce cu lumină neapropiiată ești icircnfășuratȘi scris icircmprejur de toţi ai fost socotitȘi cu totul de toţi fiind nedespărţitTu pre carele nu poate tot cuvacircntul să te
tacirclcuiascăIar mintea ceaia ce să sileaște să coprinde
cu dorireaȘi a le ţinea nu poate stracircngacircndu-să de fricăȘi iarăș caută arzindu-să la ceale din lăun-
truȘi nălucindu-să puţin cu strălucirea taCu cutremur să trimite și cu bucurie să bu-
curăCă a te suferi nu poate firea oamenilor
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
129
Tot pre tine luminat să te vază Hristosul mieu
Deși pre tine tot creadem că te luoămPrin Duhul pre carele icircl dai Dumnezeul
mieuȘi prin preacuratele sacircngiuri și trupul tăuCu care cuminecacircndu-ne mărturisim că te
ţinemȘi te macircncăm nedespărţit Dumnezeul mieuȘi neamestecat că nu te icircmpărtășăști De stricăciune și de icircntinăciune ci pre mine
mă icircmpărtășeștiDe nestricăcioasa ta curăţenie CuvinteȘi icircmi speli icircntinăciunea răotăţilor mealeȘi icircmi gonești negura fărădelegilor mealeȘi a inimii meale icircmi curăţești rușineaȘi grosimea răotăţii o supţieziȘi mă luminezi pre mine cel mai nainte icircn-
tunecatȘi frumos pre mine dupre amacircndoao mă
lucreziCu raza nemuririi de jur icircmprejur mă stră-
luceștiȘi mă spăimacircntez și mă arz la ceale din lă-
untruPoftind să mă icircnchin icircnsuţ ţieȘi cacircnd aceasta icircmi aduc icircn minte ticăitul ndashO minune ndash icircntru mine te lt744vgtaflu pre tinePetrecacircnd mișcacircndu-te și grăindȘi fără de glas pre mine atuncea săvacircrșindu-
măPrin icircnspăimacircntarea de slava cea neapropiiatăDeci spaimă mă ţine pre mine și nedomerireCă pre cela ce ţine pre toate icircn palmăŢinut fiind icircntru inima mea icircl văzDar ce iaste mila ta cea streină Hristoase
al mieuCe iaste nemărginita pogoracircre CuvinteCe cătră sărăciia mea și scăpătăciunea ai
venitCum ai și icircntrat icircn casa cea icircntinată
Cela ce icircn lumină neapropiiată lăcuești Dumnezeul mieu
Și cum și o păzești pre aceasta nearsăFoc fiind nesuferit firii ceii muritoareȘi ce lucru voiŭ face vreadnic de slava taȘi ce voiŭ afla cătră atacircta dragosteCe-ţ voiŭ aduce ţie celui ce cu o slavă ca
aceastaȘi cu o cinste mrsquoai slăvit pre mine nevre-
adniculCă pre carele oamenii nu-l icircnvrednicesc să-l
vazăDar nici să grăiască nici icircmpreună să se
ospeteazeNicidecum cu mine preaticălosul nu voescTu cela ce pre toată suflarea și firea o hrăneștiCela ce Serafimilor neapropiiat eștiZiditoriul tuturor Făcătoriul și StăpacircnulNu numai mă vezi și grăești cu mine și mă
hrăneștiCi și pre Trupul tău cel deofiinţă cu mineMrsquoai icircnvrednicit și să-l ţiu și să-l mănacircncȘi Sacircngele cel preasfacircnt să-l biiauCarele srsquoau vărsat pentru mine cacircnd te-ai
junghiiatDiiacon și slujitoriu și tăinuitoriuAl acestora pre mine mrsquoai pus lt745gtpre care-
le mă cunoștiCela ce pre toate le-ai știut mai nainte de a
face veacurileȘi mai nainte de a aduce icircntru fiinţă ceva
dintru ceale ce nu să vădCă pre ceale văzute mai pre urmă le-ai al-
cătuitPre mine păcătosul curvariul vameșulTălhariul și carele ucigaș al mieu mrsquoam făcutMincinos al celor bune lucrătoriu al fără-
delegiiȘi al tuturor poruncilor tale călcătoriulDeci tu cunoști că adevărate sacircnt aceasteaCum icircnaintea ta mă voiŭ arăta o Hristoase
al mieu
C U V Acirc N T U L
130
Și cum de masa ta mă voiŭ apropiiaCum preacuratul trupul tău icircl voiŭ ţineaEu cela ce am macircini cu totul icircntinateCum te voiŭ lăuda cum altora voiŭ mijlociNeavacircnd din credinţă și din lucruri buneIubirea cea cătră tine și icircndrăznealaCi datoriu fiind eu precum știi Cu mulţi talanţi cu multe nelegiuiriMintea nu să domireaște limba au slăbitȘi nici un cuvacircnt nu să află la mine Macircn-
tuitoriuleA povesti lucrurile bunătăţii taleCare ai făcut cu mine robul tăuȘi să ard ca de niște foc ceale dinlăuntru ale
mealeȘi nu pociŭ să sufer tăcacircnd Greotatea cea mare a darurilor tale celor
multeCela ce pre pasări le-ai făcut cu glasuri să
grăiascăDăruiaște-mi și mie nevreadnicului cuvacircntCa tuturor icircn scris și nescrisSă povestesc pre acealea care cu mine le-ai
lucratPentru mila cea nemărginită Dumnezeul
mieuȘi pentru singură a ta iubirea de oameniCă mai presus de minte-s și lt745vgticircnfricoșate
și mariAcealea care mi le-ai dăruit mie streinuluiNeicircnvăţatului săracului neicircndrăzneţuluiȘi lepădatului dela tot omulPărinţii nu lua aminte la mine cu fireasca
dragosteFraţii și priiatenii miei toţi mă batjocoreaCă zicacircnd că mă iubesc cu totul minţeaRudeniile cei de afară boiarii lumiiAtacircta să icircntorcea de mine și nu suferiia să
mă vazăPre cacirct voia să pier icircmpreună cu păgacircnătă-
ţile lorDe multe ori am poftit slavă fără de păcat
Și icircncă pre aceasta icircn viiaţa ceastă de acum nu o am aflat
Că slava cea lumească dupre cum mrsquoam adeverit
Și fără de altă faptă păcat iasteDe cacircte ori am poftit să mă iubească oameniiȘi să am icircndrăzneală de prietenie cătră dacircnșiiȘi nimenea din cei ce cugeta ceale bune nu
mă suferiiaIar alţii mai vacircrtos voia să mă vază și să mă
cunoascăȘi eu de aceștea fugiiam ca de niște lucră-
tori ai celor realeDeci aceastea toate Stăpacircne și altele decacirct
acestea mai multeCare nici a le zice nici a le pomeni nu pociŭTu icircntru mine curvariul purtacircnd grijă ai
lucratCa să mă tragi din adacircnc și din icircntuneare-
cul lumescȘi din amăgirea cea cumplită a dulceţilor
vieţiiCei buni fugea de mine pentru chipul cel
din afarăIar de cei răi eu fugeam cu a mea voeCă iubeam precum srsquoau zis slava și bogăţiia
lumiiȘi nălucirea icircmbrăcămintei și năravurile
moliciunilorlt746gtȘi nu știu ce voiŭ grăi nu știu ce voiŭ
zice ţieCă mă tem și a grăi și a scrie unele ca aceas-
teaSă nu caz icircn cuvintele meale și să păcătuescCă va fi neșters cuvacircntul cel cu minciacutenă
scrisCacircnd mrsquoar fi icircndemnat cineva la lucruri de
nebunieȘi de păcat cu adevărat al lumii acești amă-
gitoareiDin lăuntru inima mea să icircnvoia toatăȘi ca cum să ascundea pre sineși rușinacircndu-să
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
131
Ţinută fiind cu icircntemeiare cu adevărat cu macircna ta cea Dumnezeiască
Cealelalte adecă toate ale vieţii le iubeamCacircte pre vedeare o veselesc și netezesc gacirc-
tlejulȘi pre trupul acesta care să strică icircl icircmpo-
dobescIar faptele ceale uracircte și poftele ceale des-
fracircnateTu din inima mea le-ai șters Dumnezeul
mieuȘi uracircciune ai pus icircn sufletul mieu cătră
aceasteaDeși cu voirea mea eram lipit de aceasteaȘi poftire nelucrătoare și fapte fără de poftiriMai vacircrtos mrsquoai făcut să am ndash minune prea-
mare cu totul ndash Și de toţi mrsquoai răzliţit cu iconomie Dum-
nezeiascăDe icircmpăraţi și de boiari și de bogaţii lumiiȘi de multe ori de multe cacircnd eu am și voit
icircntru aceasteaIcircnsuţ tu sfat al cuiva nu ai lăsat să stea icircntru
aceasteaPre alţii carii icircmi zicea să mă slăvească și să
mă icircmbogăţească icircn viiaţăCu uracircciune icirci uriiam Stăpacircne cu uracircciune
din inimăCacirct nici vorbire niciodată nu porneam cu
dacircnșiiCarii și icircnnebunindu-să cu toiage foarte
mrsquoau bătutIar alţii cu ocări pre mine cătră toţi mă ocăraLucrătoriu zicacircndu-mi că sacircnt a toată ne-
legiuireaVracircnd ei să mă icircntoarcă din calea cea dreaptăCă de fapte fugiiam ca să nu mă fac de ocarălt746vgtIar ei mă ocăra pre mine ca să viu și icircn
lucrarea faptelorIar celor ce-m zicea să-mi dea slava lumiiAșa mi-ai dat să le răspunz Macircntuitoriul
mieu
Deaca pre toată slava le ziceam lumii o ai fi apucat
Și cu coroană a icircmpărăţiei creaștetul tău ar fi fost icircncoronat
Iar picioarele tale cu icircncălţăminţi roșii ar fi fost icircncălţate
Și al tuturor acestora pre mine de năprasnă Domn mrsquoai fi făcut
Iar tu ai fi stătut vracircnd să fii prost rob al mieuCu răotăţile și cu vicleniile tale și cu cuge-
tele taleNicidecum nu mrsquoaș fi icircmpărtășit nici aș fi
venit icircntru o viiaţă ca aceastaCare hacircrtie va icircncăpea facerile tale de bineȘi bunătăţile tale ceale multe care cu mine
le-ai lucratCă deaca nenumărate limbi și macircini să va
da mieNu voiŭ putea să le povestesc sau pentru
toate să scriuCă sacircnt cu adevărat adacircnc de mulţime ne-
mărginităSacircnt neajunse și neicircnţelease pentru mări-
mea slaveiȘi slăbesc cu gacircndul mă doare inima meaȘi a grăi nu pociŭ pentru tine Dumnezeul
mieuCăci cacircnd icircmi aduc aminte de acealea care
am lucrat eu ticălosulCacircte mi-ai ajutat mie din ce fealiu de icircn-
curcături mrsquoai scosȘi din cacircte reale Macircntuitoriul mieu cu iu-
bire de oameni mrsquoai izbăvitȘi nu ai pomenit răotăţile care le-am lucratCi ca cum multe bunătăţi și mari aș fi făcutȘi ca cum aș fi fost curat din pacircntecele mai-
cii adecă Sfintei scăldătoriAșa mrsquoai priimit așa mrsquoai cinstit pre mineAșa mrsquoai icircmpodobit cu lt747gtpodoabă icircm-
părăteascăTot sacircnt ţinut de cutremur și mă spăimacircn-
tez bucuracircndu-mă
C U V Acirc N T U L
132
Și fără de glas rămacirciu și mă slăbesc foarteCă Dumnezeu făcătoriul lumii srsquoau dat mieOmului celui uracirccios și greţos tuturorȘi oamenilor și dracilor fiindcă acum mrsquoam
făcutȘi am covacircrșit cu faptele lucrurilor celor
preanecuvioaseȘi pre aceia (adecă pre draci) Vaiŭ mie pacircn-
găritului și icircntinatului Cum voiŭ spuneTe-ai unit cu mine iubitoriule de oameni
pentru nemăsurata milostivire Cel mult icircntru curăţenie icircntru Sfinţenie
mai mareȘi icircntru vacircrtute necovacircrșit și neasămănat
icircntru slavăȘi te-ai pogoracirct de sus dintru icircnălţimea cea
nemăsuratăPacircnă la porţile iadului celui mai de jos al
păcatelor mealeȘi ale icircntunearecului sărăciei meale și ale
casii ceii căzuteȘi din multe nelegiuiri din cea preamare
lenevireNegrijită cu totul și icircntinatăCela ce mrsquoai sculat pre mine carele zăceam josȘi pre piiatra Dumnezeeștilor tale porunci
mrsquoai pusȘi spălacircndu-mă mrsquoai curăţit de noroiul ră-
otăţilor mealeȘi mrsquoai icircmbrăcat icircn haină mai albă decacirct
omătulȘi casa cea icircntinată o ai măturatȘi icircntracircnd te-ai sălășluit o Hristoase
Dumnezeul mieuApoi Scaun mrsquoai săvacircrșit al Dumnezeeștii
Dumnezeirii TaleȘi casă a slavei tale ceii neapropiiate și a icircm-
părăţieiȘi lihnariu ce are icircnlăuntru lumină nestinsă
și DumnezeiascăȘi scoică cu adevărat a mărgăritariului celui
bun
Și ţarină icircntru carea iaste ascunsă comoara lumii
Izvor dintru care cei ce beau niciodată nu icircnsetează
Care izvoraște mai ales apă de zeace ori icircn-zecit
lt747vgtȘi pre cei ce cu credinţă beau icirci săvacircr-șaște nemuritori
Raiu care iarăș are icircn mijloc pomul vieţiiȘi pămacircnt care acopere pre cel neicircncăput
tuturorPre tine carele te-am căuta oarecacircnd din
toată inima meaȘi am dorit de-a pururea să auz cuvacircnt dela
tine1
Că deși mai nainte mintea mea pentru tine srsquoau nălucit
Dar curat nu putea cu totul icircntinată fiindNici ochii să te vază nici auzul să te auzăNici suișuri Dumnezeești inima mea să pri-
imeascăCi de singură auzirea să spăimacircnta toatăȘi cu frică și cu cutremur să stracircngea sufle-
tul mieuIar icircnlăuntrul său văzindu-te acum să spăi-
macircnteazăȘi zărindu-te ca icircntrrsquoo oglindă cacirct icirci dai luiTot icircntru tot totul și tot afară de acestaȘi icircn lăuntrul său iarăș icircnţelegacircndu-tePre tine tot cel neicircnţeles și neajuns dupre
Dumnezeiasca DumnezeireCela ce de toţi ești nevăzut și ascunsPre tine cel neapropiiat și apropiiat cărora
ai voitPrecum icircnsuţ ai voit cu iubire de oameni să
te arăţiCel Heruvimilor și Serafimilor și tuturor
Icircngerilor
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsesc icircn continuare două stihuri pe care le traducem aici bdquoVoiam pome-nirea ta a avea icircn sufletul mieu și mai adeseori pentru tine și a grăi și a auzildquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
133
Neapropiiat și icircnfricoșat dupre strălucirea Dumnezeieștii firi
Cu oamenii apropiiat ndash tot sufletul mieu să uimeaște cu totul
Și să spăimacircntează mai mult de bunătatea ta și de iubirea de oameni
Căci curăţești suflete icircntinate și minte lu-minezi
Și coprinzi fiinţă pămacircntească și materiial-nică
Și aprinzi văpae multă a dragostei tale ceii Dumnezeești
Și Dumnezeiască iubire de dorire ca niște foc pui icircntru mine
Și pacircnă la al treilea Ceriu mă faci să ajungȘi icircn raiu să mă răpesc Macircntuitoriulelt748gtIcircntru care auz graiuri negrăite și streineCare nu-s cu putinţă muritorilor să le gră-
iască sau cu cuvacircntul să le povesteascăIar ţie cinste să cuvine slavă și mărireStăpacircnirea veacinică Hristoase Stăpacircnului
totuluiIcircmpreună cu Tatăl și cu Duhul cel cu firea
preasfacircntAcum și deapururea și icircn veacii veacilor
amin
AL ACELUIAȘMulţemire cu cuvacircntare de Dumnezeu și pentru acealea care Dumnezeescul darul Duhului prin
lucrări srsquoau numitCuvacircntul 40
Ce taină noao iaste Stăpacircne al tuturorCarea icircntru mine nestacircmpăratul și curva-
riul o ai arătatCe iaste minunea cea mare carea să icircnţelea-
ge icircnlăuntrul mieuȘi carea nu să icircnţeleage ci să acopere
Căci ca o stea de departe răsărind să arată mie
Și iarăș ca un soare mare să săvacircrșașteCare nrsquoare măsură nici cumpănire nici ho-
tar cu mărimeaȘi strălucire mică să face și lumină iarăș să
veadeIcircn mijlocul inimii meale și icircntru mărunta-
ele mealeIcircnvacircrtindu-să adeaseori și pre toate icircmpre-
jur arzindu-leCeale din lăuntrultlgt măruntaelor meale
și lumină pre aceastea făcacircndu-leȘi așa grăindu-mi și cu iubire icircnvăţindu-măPre mine cel cu totul nedomerit și carele
caut să mă icircnvăţEu-s steaoa cea dulce carea auzi că oarecacircndAu răsărit din Iaacutecov să nu te icircndoeștiȘi soare ţie mă arăt de departe răsărindCarele tuturor drepţilor lumină neapropi-
iată voiŭ fiIcircntru vieţuirea ceaia ce va să fie și icircn viiaţa
veacinicălt748vgtEu și strălucire ţie mă arăt și lumină de
tine mă văzNears arzind patimile inimii taleȘi cu racircurarea dulceţii și a darului mieu ce-
lui DumnezeescSpălacircnd icircntinăciunea ta și de tot stingacircndCărbunii dezmirdărilor trupului păcatuluiȘi pre toate lucracircndu-le cu a mea iubire de
oameniPre care și dedemult le-am făcut icircntru toţi
SfinţiiMiluiaște pre cel scacircrbit icircndură-te spre cel
necăjitSă nu te macircnii a-mi grăi mie celui ce iarăș
voesc să te icircntrebCum stea din Iaacutecov cel cu totul neicircncăputTu și ești și te faci și pacircnă acum tuturorȘi cum și ca un soare te arăţi răsărind
C U V Acirc N T U L
134
Cela ce nicăiri și pretutindenea și mai pre-sus de toată zidirea
Și ești și te propoveduești nevăzut tuturorȘi cum și rază mie te faci și lumină mie te
arăţiȘi-m arzi materiia cela ce dupre fiinţă ești
nemateriialnicCum racircurezi și speli icircntinăciunea trupului
mieuTot fiind foc neapropiiat și nesuferit Icircnge-
rilorCum te icircmpleticești cu fiinţa cea stricăcioa-
să a trupului mieuȘi te ameasteci neamestecat cu sufletul
omenescCum printrrsquoicircnsul icircn tot trupul neamestecatFăcacircndu-te tu cel nepipăit tot pre mine
Dumnezeu mă faciSpune-mi și să nu mă trimiţi macirchnit și ne-
căjitO icircndrăzneală O eșire din minte O cu-
vinte de nebunieCum nu te icircnfiorezi așa de cu asprime a icircn-
treba aceasteaȘi cum nu simţi icircntrebacircnd acealea care le
cunoștiCi icircndrăznești să grăești pentru Dumnezeu
ca cum ispitindlt749gtȘi acealea care știi ca cum nu le-ai ști te
faci a icircntrebaȘi voești să le scrii tuturor arătat cu cunoș-
tinţăDar icircnsă te sufer pre tine iubitoriu de oa-
meni fiindȘi iarăș icircnvăţ pre tine zicacircnd ţie aceastea așaEu dupre fire-s netacirclcuit și neicircncăputNelipsit neapropiiat nevăzut tuturorNeatins nepipăit neschimbat dupre fiinţăSingur icircntru singur totul și singur icircmpre-
ună cu toţiCarii mă cunosc pre mine icircntru icircntuneare-
cul vieţii
Și afară de toată lumea afară de ceale văzuteAfară de lumina ceastă simţită și de soare
și de icircntunearecȘi de locul muncilor și a icircnfricoșatei osacircndeIcircntru care au căzut robii cei trufașiRău semiţindu-se asupra mea a Stăpacircnu-
luiEu-s nestrămutat că unde și nu sacircnt de faţăCa prin strămutare locul mieu să mi-l apucEu sacircnt și deapururea mișcat și nescris icircm-
prejur ndash Că unde venind mă vei căuta ca acolograve să
mă afliCeriul cu cuvacircntul mieu ca un nimic srsquoau
adus icircn mijlocSoarele stealele și pămacircntul ca o jucăreae
micăDe mine srsquoau făcut și cealelalte cacircte le vezi
așijdereaIcircngerii mai nainte de aceastea dedemult
aduși fiind de mine icircntru fiinţăPre slava slavei o văd dar nu pre icircnsăș firea
meaCă numai am gacircndit să aduc icircntru fiinţă
puteriȘi icircndată au stătut icircnainte lăudacircnd stăpacirc-
nirea meaIar tu jos șăzind acigrave icircntru izgonireUnde toţi au căzut cei icircntacirciu călcători de
poruncăȘi Adam și cu dacircnsul Eva strămoașa taȘi diavolul cel rău carele pre lt749vgtaceștea
i-au amăgitUnde-i icircntunearecul cel adacircnc unde-i groa-
pa cea mareUnde-s șărpii cei ce mușcă deapururea căl-
cacircele voastreUnde-i tacircnguirea vaetul și placircnsul cel ne-
icircncetatUnde-i toată stracircmtorarea grija și scacircrbaMoartea icircmpreună și stricăciunea pre voi
pre toţi vă ţine
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
135
Cum șăzi Cum ești fără de grijă Cum te lenevești spune-mi
Cum nu porţi grijă de ceale reale care ai lucrat icircn lume
Și pentru singură pocăinţa nu pui toată osacircrdiia
Și nu te sacircrguești adevărată pre aceasta să o arăţi
Și nu icircntrebi pentru dacircnsa cu multă rugă-ciune
Și cu deamăruntul nu cerci cum pre dacircnsa o vei isprăvi
Ca să poţi printrrsquoicircnsa pentru a mea iubire de oameni
Să iai mare lăsare a fărădelegilor taleCi pre aceastea lăsindu-le cauţi ceale mai
presus de fireIscodești ceale ce-s icircn Ceriuri iar mai vacircr-
tos nici pre aceasteaCi pre a mea [a] celui ce Ceriul dupre cum
să zisă și pre toateLe-am adus icircntru fiinţă ca o nimic icircmi is-
codești firea1
1 Icircn ediţia Zagoreos lipsește icircn continuare un pasaj amplu pe care icircl traducem aici după textul gre-cesc din Sources Chreacutetiennes (stihurile 92-158) bdquoȘi voiești cele pentru mine precum nimenea altul le știe a te icircnvăţa o minune o năzuinţă a omului Că de te-am și mustrat te voiu lăuda iarăși pentru că și tu lucrul meu și făptura mea ești Cum din pămacircnt din tină din ţăracircnă plăz-muindu-te și icircntru aceasta ţiindu-te și cu aceas-ta petrecacircnd pre toate nimica socotești și ca o umbră le vezi și gonind treci pre lacircngă toate și pre mine unul cauţi Pentru mine voiești a grăi pentru mine a povesti și pre mine a privi toată viaţa de ar fi cu putinţă și nici somn a gusta nici macircncare nici băutură și la icircmbrăcămintea trupu-lui nicicum a cugeta Ci ca pre niște copaci pre margine de drum stacircnd și ca pre niște lemne așa socotești toate cele slăvite ale lumii și gonind treci pre lacircngă ele ca pre lacircngă nimic icircn calea vie-ţii nici icircntorcacircnd privirea cugetării nici ai su-fletului ochi lăsacircnd către acestea să caute ci pre mine icircnchipuiești și pre mine singur pomenești și mă iubești ca nimenea din cei cu tine icircmpreună-
Opreaște-te omule muritoriule nu iaste ţie bine aceasta
fiitori Căci cine la numele meu icircși bucură inima și se scoală icircndată către dragoste sau dor Cine auzind pomenirea mea de multe ori grăindu-se a lăcrămat din suflet la mine unul cugetacircnd Cine dumnezeeștile mele cuvinte sau poruncile mele cu sacircrguinţă a căutat să se icircnveţe și să păzească Cine mrsquoa socotit ca tine Dumnezeu preste toa-te și a dorit icircndată mie unuia să slujască și pen-tru aceea părinţi și fraţi și casă icircncă și pămacircnt și rudenii și vecini și prieteni acesta a nesocotit și către mine a venit ca și cum nici ar fi văzut cacircndva ceva dintru acelea nici ar fi cunoscut pre pămacircnt vreun om icircn lume ci ca unul ce intră icircntrrsquoo oarecarea streină ţară și cetate unde de altă limbă toţi sacircnt și varvari așa icircntre cei obicinuiţi cunoscuţi și prieteni ai săi icircntre boiarii și bogaţii lumii petrece și se simte icircn mijlocul acestora ră-macircind Ci acestea vorbe proaste și mărunte sacircnt celor nesimţitori icircnsă mari și icircnalte mie căruia le privesc Cine dintre cei mari pre pămacircnt dintre stăpacircniacutei și scaune sau dintre cei ce zic prin mine a domni și a icircmpărăţi sau dintre cei ce icircnfăţișează pre dumnezeieștii mei apostoli aceasta ori a cu-getat ori a putut să păzească ca icircn vremea păzirii poruncii mele și legii ca pre unul să vază pre toţi pre rudenii și streini pre bogaţi și săraci așijderea pre cei slăviţi și neslăviţi icircncă și pre cei puternici dimpreună cu cei de racircnd Cine este cela ce a ju-decat nepătimaș cu blacircndeţe privind pre aceștia De voiu afla vreun suflet păzind acestea icircn lume mai vacircrtos icircntru cea de faţă ziuă și neam deopo-trivă cu apostolii mei și prorocii icircl voiu slăvi și va ședea cu mine la venirea mea căci va judeca și atunci cu dreptate ca și pre pămacircnt și slavă de judecătoriu al morţilor și viilor va dobacircndi Acestea frumos este a căuta și celelalte icircmpreună cu ele și a le ţinea dupre putere și icircntocma a le păzi și a nu cerceta firea mea fiule al omului nici lucrările mele ale Duhului celui Sfacircnt cum de se arată soare cum de se vede stea arătacircndu-se de departe și urcacircnd mai presus de munţi iară cacircnd se ascunde de ochii tăi necăjire nemacircngacircia-tă pricinuindu-ţi și icircntristare și cacircnd socotești că nu ţi se mai arată icircnlăuntru se află undeva icircn ini-ma ta și uimire ţie și bucurie icircţi dă neașteptat Nici de se arată ţie ca văpaie nici ca rază și foc de ţi se face văzut nu te mira sau iscodi că nu este frumos ţie aceastaldquo (ned)
C U V Acirc N T U L
136
Deci creade cum că sacircnt eu lumină nefor-măluită
Toată proastă nealcătuită neicircmpărţită cu firea
Necercată și neiscodită icircmpreună apropi-iată și neapropiiare
Mă văz cu adevărat mă arăt cu iubire de oameni
Dupre cum iaste cu icircncăpeare fieștecăruia din oameni
Formăluindu-mă nu eu pătimesc aceasta ci cei ce mă văd așa să icircnvrednicesc să mă vază
Că icircntrrsquoalt fealiu nu pot nici mai mult icircncapȘi pentru aceasta aceiași uneori văd adecăSoarele cacircnd pre minte o au curăţităIar alteori stea cacircnd supt negura cu adevăratlt750gtȘi supt noaptea trupului acestuia să vor
aflaCă foc și strălucire mă face pre mine fier-
binţeala dragosteiCăci cacircnd să aprinde icircntru tine cărbunile
iubiriiAtuncea și eu văzind sirguinţa inimii taleMă aflu unit cu dacircnsul și lumină dacircndu-iȘi ca niște foc arătacircndu-mă eu cela ce pre
foc cu cuvacircntul l-am ziditCă faptele bune ceale sufletești sacircnt supuse
ca niște materieDe care apucacircndu-să Dumnezeiasca lumi-
nă a DuhuluiDupre lucrul cel supus al materiei așa și să
numeașteCă nume osebit nu au căștigat icircntru oameniDeci cacircnd să umileaște omul și lăcrămeazăAtuncea și aceasta apă să zice că curăţeașteCu lacrămile pre toată icircntinăciunea cea
unită cu dacircnsul o spalăIar cacircnd placircnsul stinge pre macircniia inimiiCu ajutorirea eiĭ atuncea blacircndeaţe srsquoau
numit
Și iarăș cacircnd să aprinde icircmprotiva păgacircnă-tăţii
Care lucru să face printrrsquoicircnsa acesta răvnă să chiiamă
Și iarăș pace și bucurie și bunătate să ziceCă și cacircte treale să dăruesc celui ce placircngeȘi ca un izvor face să izvorască darul icircntru
inima luiDintru care dar toată icircmpreună-pătimirea
și milostivireaSă varsă afară curgacircnd din suflet la toţiMai ales la cei ce voesc să se pocăiască și să
se macircntuiascăCă pre toţi icirci miluiaște și pre aceștea icirci și
ajutoreazăȘi icircmpreună lucrează și icirci icircntăreaște și icircm-
preună-pătimeaște cu toţiUnindu-să cu sufletul lor prin voireȘi semuind cu mintea frumseaţea pocăinţiiMai adevărată dobacircndeaște lt750vgtcătră
dacircnșii pre dragosteIar smerenie să zice căci pre toate ale lumiiIcircncă și pre icircnsuș sufletul și trupul săuȘi toată fapta cea făcută ca o nimic o soco-
teașteOmul cel ce au gustat dulceaţa aceștiiaȘi au văzut nebiruita frumseaţe a luminiiAcestea știindu-le pentru unele ca aceastea
a ziceSau a ţi le tacirclcui ţie cu deamăruntul nu vei
mai avea trebuinţă nicidecum de mineCă cu firea sacircnt nerăspunse negrăite cu totulȘi de oameni nevestite necunoscute și Icircn-
gerilorCu adevărat neicircnţelease și de toată altă fi-
inţă zidităCi cunoaște mai vacircrtos pre ale tale sau mai
vacircrtos pre sineţȘi atuncea vei cunoaște că eu sacircnt cu totul
neajuns și neicircnţelesȘi sacircnt cu singuri aceia și iubesc pre singuri
cei ce mă iubesc pre mine
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
137
Și de poruncile meale deapururea cu fier-binţeală icircș aduc aminte
Și nicidecum nu cinstesc mai mult decacirct dacircnsele altceva din ceale ce curg
Cu carii vorbind icircmpreună voiŭ fi acum și icircn veaci amin
AL ACELUIAȘPentru Dumnezeirea cea necoprin-să și neicircnţeleasă cu denadinsită cu-vacircntare de Dumnezeu și cum că nescrisă icircmprejur iaste Dumneze-iasca fire și cum că nici icircnlăuntru nici afară de totul acesta nu iaste ci și icircnlăuntru și afară iaste ca o pricinuitoare a tuturor Și cum că numai cu mintea de om iaste prins cu neprindere Dumnezeu precum
ochilor razele SoareluiCuvacircntul 41
lt751gtO Troiţă ziditoarea tuturor o unime preaicircncepătoare
O Dumnezeul mieu singure cu singură fi-rea nescrisule-icircmprejur
Necoprinsule dupre slavă netacirclcuitule du-pre lucruri
Fiinţă neschimbată O Dumnezeule viiaţa tuturor
O cel mai presus de toate bunătăţile o icircnce-putule al cuvacircntului celui fără de icircnceput
Mai-presusule de icircnceput Dumnezeul mieu carele nu te-ai făcut cacircndva
Ci erai icircnceput neavacircnd cum mă voiŭ afla pre mine cela ce icircnlăuntru
Te port pre tine tot Cine-m va da mie să te ţiu pre tine
Pre carele icircnlăuntrul mieu te port Cum și afară de zidiri
Cum și icircnlăuntru acestora iarăș și nici icircnlă-untru ești nici afară
Ca un adecă neprins nu-s icircnlăuntru iar ca un prins nu-s afară
Și nescris icircmprejur fiind nici icircnlăuntru-s nici afară-s
Că icircnlăuntru căruia iaste Ziditoriul Și de care icirci afară spune-mi mie
Pre toate icircnlăuntru le port ca cela ce ţiu pre toată zidirea
Și de toate afară sacircnt de toate fiind răzliţitCă ziditoriul ziditurilor cum nu va fi afară
de toateCela ce-s mai nainte de toate și icircmplinesc
totul ca un plinCum nu voiŭ fi și Ziditoriu Icircnţeleage ceale
ce-ţ grăesc ţieNu mrsquoam mutat din loc eu tot cela ce pre
toată zidirea o am ziditNici mrsquoam unit cu ceale zidite Și nescris
icircmprejur fiindUnde vei zice cacircndva că sacircnt Nu trupeaște
icircţ zic ţieCi gacircnditoriu icircnţeleage mie Și căutacircndu-
mă DuhovniceașteNescris icircmprejur mă vei afla și nicăiri iarăș
după aceastaNici icircnlăuntru nici afară deși-s
lt751vgtpretutindenea și icircntru toateCu nepătimire și cu neamestecare și dupre
aceasta afară de toateCă și mai nainte de toate eram Ci să lăsăm
zidireaToată aceasta pre carea o vezi că de cuvacircn-
tare nu iaste icircmpărtășităȘi dupre dreptate cătră Cuvacircntul sineșire
nu areDe toată mintea fiind lipsită Deci să dăm
pre jivina cea mai potrivităCătră cuvacircntul icircnţelepciunii ca precum
mintea cătră icircnţelepciune
C U V Acirc N T U L 4 1
138
Și precum cuvacircntul cătră Cuvacircntul și cu ru-denie și cu sineșire
Aflacircndu-să mai presus de cuvacircnt să aibă bine și pre icircmpărtășire
Zidirea cu Ziditoriul ca ceaia ce dupre chi-pul Ziditoriului
Și dupre asămănarea iaste Care aceasta icircţ zic jivină
Pre om negreșit ţi l-am zis ţie carele-i cu-vacircntătoriu icircntre ceale necuvacircntătoare
Ca cela ce iaste icircndoit dintru amacircndoao din firea cea simţită și din cea gacircndită
Acesta icircntre zidiri singur cunoaște pre Dumnezeu
Acestuia singur și Dumnezeu dupre min-te prins icirci iaste cu neprindere
Și să veade nevăzut și să ţine neţinutCumu-i prins și cum neprins și cum și
amestecat cu neamestecareCum Spune-mi tacirclcuiaște-m aceasta Cum
pre ceale netacirclcuite ţi le voiŭ tacirclcuiCum pre ceale negrăite ţi le voiŭ spune
Icircnsă ia aminte și voiŭ ziceSoarele icircș străluceaște razele ndash pre acest
simţit ţi-l zic ţieCă pre celalalt icircncă nu l-ai văzut Deci pre
razele acestuia le veziȘi-s prinse ochilor tăi Și lumina ochilor tăiUnită iaste cu ochii tăi Acum spune-m
mie celui ce te icircntrebDeci lumina ta cu razele lt752gtsoarelui cu-
mu-i unităCu amestecare neamestecată-i ori să ameas-
tecă unele cu altele Știu că și neamestecate vei zice și amesteca-
te vei mărturisiȘi prinsă icircmi vei zice mie că-i lumina ochi-
lor celor deșchișiȘi bine curăţiţi Și aceaiaș deaca tu vei mijiNeprinsă icircndată iaste Icircntru cei orbi nu ră-
macircneCi iaste icircmpreună cu cei ce văd Și cacircnd
apune și pre aceștea
Ca pre niște orbi icirci lasă Că noaptea ochiiOamenilor nu văd Deci sufletul prin aceșteaPlecacircndu-să veade lumină Iar lumina de
faţă nefiindCa icircntrrsquoun icircntunearec negreșit să află Iar
răsărind aceastaAtuncea veade pre lumină icircntacirciu și icircn lu-
mină și pre toateIcircnsă lumina avacircndu-o nu o ai Că o ai că
și o veziDar a o ţinea neputacircnd sau a o prinde pre
ea cu macircinile taleSocotești că nimic nicidecum nu ai Icircţ icircn-
tinzi palmele taleStrăluceaște soarele icircntru aceastea și soco-
tești că-l ţii pre el ndash Pre acesta zic că-l ai Icircnstracircngi icircndată cu
aceastea iarășȘi neţinut să află și așa iarăș nimic nrsquoaiCeale proaste prost să ţin dar nu cu ţineare
să stracircngCă deși trup cu firea lumina aceasta să icircn-
ţeleageA soarelui celui văzut dar și netăiată iasteDeci cum pre acesta icircn casa ta icircl vei băga
spune-miȘi cum vei putea să-l ţii cum pre cel neprins
icircl vei prindeȘi cum pre acesta tot icircl vei căștiga din parte
sau și coprinzătoriuȘi cum vei lua bucata acestuia și icircn sacircn o
vei ascundeNegreșit vei zice mie că nicidecum vreo-
dată nu iaste cu putinţă să se facăDeci deaca Ziditoriul acestuia pre carele icircl
zic cu poruncalt752vgtL-au adus să lumineaze ca o făclie tutu-
ror celor din lumeA-i spune și a-i cerca firea lui cu totul nu
vei puteaCum și trup acesta iaste și negreșit nu fără
de trup
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
139
Cum și prins iaste cu neprindere cum și să ameastecă neamestecat
Cum cu razele să veade și cu aceastea te lu-minează
La carele deaca vei căuta mai vacircrtos te vei orbi
Ci și lumina ochilor tăi nu poţi să o spui mieCă fără de altă lumină nicidecum a vedea
nu poateȘi cu toată lumina să uneaște și ca o lumină
pre toate le veziIar despărţindu-să de lumină cu totul ne-
pătimașă rămacircneȘi unindu-să așijderea cu lumina lumină
toată să faceȘi unirea acestora iaste neamestecată și ne-
grăităȘi despărţirea așijderea neicircnţeleasăCum vei putea a cerca cu totul firea Zidito-
riului tuturorCum a-mi spune mie cum a o tacirclcui și cum
cu cuvacircntul a o arătaPre toate cu credinţă priimeaște-le Că cre-
dinţa nu să icircndoiașteCredinţa cu adevărat nu să stacircnjineaște
Icircnsă cum zic toate-sLuminat ţie pre toate ţi le zic nicidecum
vreuna din toateIaste ziditoriul tuturor firea cea Dumneze-
iască și icircnţelepciuneaNici iaste icircntru toate ndash că cum va fi ceaia ce
niciuna din toate nu iasteCi pricină a tuturor fiind pretutindenea
iaste icircntru toateȘi pre toate le icircmplineaște tot dupre fiinţă
și dupre fireDupre ipostas așijderea Pretutindenea ias-
te DumnezeuCa cela ce-i viiaţă și viiaţă dăruiaște că ce
cu adevărat și srsquoau adus icircntru fiinţăPre care el nu l-au adus icircn mijloc Pacircnă la
un ţinţariu icircnţeleage-mi mie
lt753gtȘi pacircnă la o ţesătură de păiajen că de unde atacircta tort
Acestuia să dăruiaște spune Care nu toar-ce ci fără de osteneală
Totdeauna ţease decacirct păscarii icirci mai icircnţăleptȘi decacirct toţi văscuitorii să află icircntinzindu-
și șfarileȘi legacircndu-le de departe și mai pre urmă icircn
mijlocul acestoraCa o mreajă icircș ţease icircn aer laţurileȘi el șăzind de o parte așteaptă vacircnatulDoară de undeva căzind icircntrrsquoicircnsa vreo mus-
că să va prindeDeci cela ce pacircnă la aceastea toate cu purta-
rea de grijă chiverniseașteUnde nu iaste icircntru toate Cum nu iaste
icircmpreună cu toateAșa icircn mijlocul tuturor iaste așa și afară
de toate eAșa și lumină iaste el1 unde să va ascunde
cel ce umple pre toateIar deaca tu pre dacircnsul nu-l vezi cunoaște-
te pre sineţ că ești orbȘi de lumină icircn mijlocul icircntunearecului tot
ești plin2
Că să arată celor vreadnici icircnsă nu să veade cel plin
Ci să veade nevăzut precum singură raza soarelui
Și prins lor să face neprins fiind dupre fiinţăRază adecă să veade iar Soarele mai vacircrtos
orbeașteȘi raza lui prinsă-i ţie precum am zis cu
neprindereDeci dupre aceasta zic cine-m va da aceaia
pre carea o am
1 Icircn text lipsesc două stihuri pe care le traducem aici după textul grecesc din Sources Chreacutetiennes (stihurile 223-224) bdquogacircndită sufletul lumi-nacircnd așa și nepătruns esteldquo (ned)
2 Greșală de traducere Icircn orig καὶ ϕωτός ἐν μέσῳ σκότους ὃλον σε πεπληρωμένον (bdquoȘi icircn mijlocul lu-minii de icircntuneric tot ești plinldquo) (ned)
C U V Acirc N T U L 4 1
140
Adecă toată pre aceasta cine-m va arăta aceaia pre carea o văz
Că pre rază o văz iar pre soare nu-l văzȘi raza nu soarele să socotești că să veade
de tinePre aceasta văzindu-o doresc să văz tot pre
născătoriul Așa văzind zic iarăș cine-m va arăta aceaia
carea o văzRazele toate iarăș avacircndu-le icircnlăuntru casiiZic iarăș Unde voiŭ afla pre izvorul daru-
rilorIar raza iarăș alt izvor icircntru lt753vgtmine arătat
iasteO minune a minunilor streină Sus soare
străluceașteȘi raza soarelui iarăș alt soare pre pămacircnt mieSă arată și străluceaște aseamenea cu ade-
vărat celui dintacirciuȘi cel al doilea iaste Pre acesta avacircndu-l zic
că amIar pre celalalt de departe văzindu-l așijde-
rea strigCine-m va da pre acela care-l am Că nu să
tae unul dela altulȘi nu să despărţesc nicidecum și să răzle-
ţesc negrăitPre lacircngă totul cacirct am Un grăunte o scacircn-
teaeȘi caut să iau totul deși totul cu adevărat
icircl amPre lacircngă totul ce-m zici mie Ca cu un ne-
bun te jociIcircncetează de a te juca cu mine Nu zice Nu
ci pre totul icircl am ndash Deși nimic nicidecum nrsquoam Cum sau ce
zici mă minunezAuzi și iarăș voiŭ zice Un noian mare icircn-
ţeleage-mi mieȘi mări ale mărilor adacircnc al adacircncurilor
iarășIcircn minte zugrăveaște-mi-ţi Deci deaca ai-
cea lacircngă aceastea
Pre ţărmurile mărilor negreșit bine ai fi zis mie
Că vezi apă cu adevărat și nevăzind totul cu totul
Că totul cum icircl vei vedea Că nemărgini-tu-i ochilor tăi
Neţinut e și macircinilor tale Cu adevărat cacirct vezi atacirct vezi
Iar deaca te-ar icircntreba pre tine cineva Vezi toate mările
Nicidecum icirci vei răspunde Dar le ţii pre toate icircn palmă
Nu vei zice că cum voiŭ putea Iar deaca te-ar icircntreba iarăș
Dar nicidecum nu le vezi pre aceastea Zici Așa puţin ceva văz
Și ţiu apă a mării Deci cacircte pre macircna ta o aiIcircn ape ţiindu-le pre toate adacircncurile le aiUnite cu macircna ta că nu-s despărţite unele
de alteleȘi nu pre toate ci puţin ai Deci pre lacircngă
toate cacircte aiCa o picătură vei zice iar pre lt754gttoate nu
le aiDeci așa și eu ţie icircţ zic că avacircnd nu amȘi sărac sacircnt și bogăţie icircnvistierită icircntru
mine văzCacircnd mă satur flămacircnzesc și cacircnd sărac
sacircnt atunce-s bogatCacircnd beau și icircnsetez Și dulce-i băutura
foarteO gustare pre toată seatea a nenumăraţi o
potoleașteȘi icircnsetez de-a pururea a bea și mai presus
de saţiu beauPoftesc a ţinea și a bea pre totul și a bea de
ar fi cu putinţăPre toate adacircncurile deodată dar cu nepu-
tinţă-i acest lucruIcircţ zic ţie că totdeauna icircnsetez deși icircn gura
meaTotdeauna iaste apa curgacircnd izvoracircnd po-
ezind
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
141
Dar văzind adacircncurile mi să pare că nu beau nicidecum
Poftesc să am totul și bogat iarăș avacircndu-lTot cu totul icircn macircna mea totdeauna icircs săracCu cel puţin pre totul unit cu adevărat
avacircndu-lDeci cu picătura marea și cu aceasta iarăș
adacircncurileAdacircncurilor icircs unite Deci o picătură avacircndUnite pre toate le am Și picătura aceasta
iarășCarea zic ţie că o am netăiată iaste toatăNepipăită neprinsă cu totul nescrisă icircm-
prejur așijdereaGreu văzută cu totul Carea Dumnezeu tot
iasteDeci de vreame ce așa și icircntrrsquoacest fealiu icircm
iaste Dumnezeiasca picăturăCu totul mi să va părea că am ceva Cu ade-
vărat avacircnd nimic nu amIarăș icircntru alt fealiu pre acestea le voiŭ zice ţie Soarele dintru icircnălţime străluceaștePacircșind pre raze iar mai vacircrtos ţiind pre razeMă sui alergacircnd sus să mă apropii de soareȘi cacircnd bine mă voiŭ apropiia și mi să va
părea că mrsquoam apropiiatlt754vgtFuge din macircinile meale raza și icircndatăș
mă orbescȘi caz de la amacircndoao și de la soare și de
la razeDeci caz dintru icircnălţime și șez și iară placircngȘi caut raza cea mai de nainte Deci așa
aflacircndu-mă euToată negura nopţii aceasta desfăcacircndu-o
mieCa o funie dintru icircnălţime cerească să
ltpogtgoarăDegrab o prinz pre aceasta ca pre o prinsă
o stracircng să o ţiuȘi neţinută e dar icircnsă cu neţineare pre
aceastaȘi o ţiu și sus pacircșesc Deci așa suindu-mă eu
Să sue icircmpreună raze și covacircrșesc CeriurileȘi pre Ceriurile Ceriurilor și văz iarăș SoareleDecacirct aceastea mai icircnalt și mai sus Ori de
fuge nu cunoscOri de stă nu știu icircncă pacircșesc icircncă alergIcircncă a ajunge nu pociŭ Și covacircrșind icircnăl-
ţimi ale icircnălţimeiȘi mai presus de toată icircnălţimea precum
mi să pareDin macircinile meale razele icircmpreună cu Soa-
rele să fac nevăzuteȘi icircndată icircn cădearea iadului mă pogor ti-
călosulAcesta-i lucrul aceasta iaste fapta celor
DuhovniceștiSus jos jos sus neicircncetat le iaste drumulCacircnd va cădea atuncea aleargă cacircnd alear-
gă și stăTot jos icircncuiat și ţinut fiind tot sus iasteȘi icircncungiuracircnd Ceriurile să icircmpiiadecă
iarăș josȘi icircnceputul drumului icirci sfacircrșit iar sfacircrșitul
icircnceput iasteNesăvacircrșită-i săvacircrșirea iar icircnceputul iarăș
icirci sfacircrșitSfacircrșit cum Precum Grigorie bogosloveaș-
te1 au zisStrălucirea iaste sfacircrșit al tuturor celor ce o
dorescȘi odihnă a toată privirea icirci lumina cea
DumnezeiascăDeci pre aceasta cela ce au ajuns să o vază
de toate icircnceteazăȘi să despărţeaște de zidiri că pre Zidito-
riul acestora icircl veadelt755gtPre carele cela ce-l veade afară-i de toa-
te cu cel singur singur iasteȘi nimic din ceale toate nu veade2 iar ceale
ce-s icircntru aceasta tacă-se
1 Icircn manuscris bdquoblagosloveașteldquo (ned)2 Lipsă două stihuri icircn ediţia Zagoreos bdquocele văzute
sau gacircndite singură pre Treimea o vedeldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 4 1
142
Că să văd icircntunecat și numai cacirct să icircnţelegDar te-ai spăimacircntat auzind ceale din lăun-
tru celor văzuteȘi deaca te-ai spăimacircntat de aceastea cum
nu băsnuitoriu mă voiŭ păreaCeale din afară arătacircndu-le ţie Că negrăi-
te-s cu totulȘi netacirclcuite-s ceale Dumnezeești și ceale
dintru dacircnsele cu totulCă cuvacircntul oarecum să sileaște din dorire
să zicăPentru lucruri Dumnezeești și omenești
Dar icircnsă lăsacircnd ceale DumnezeeștiȘi zicacircnd oarece din ceale ale noastre voiŭ
arăta ţie cu cuvacircntulCalea și voiŭ icircnceta Cunoaște-te pre sineţ
că ești icircndoitȘi cum că icircndoiţi ochi ai simţiţi și gacircndiţiPrecum și icircndoiţi sori sacircnt și icircndoite lu-
mini așijderea Simţită și gacircndită cu carii deaca vezi cum
te-ai ziditDintru icircnceputuri om vei fi Iar deaca pre
soarele adecăCel simţit icircl vezi iar pre cel gacircndit nicide-
cum negreșit jumătate mort eștiȘi cel pe jumătate mort și de tot nelucrăto-
riu icirci icircntru toateCă deaca cel ce simţitoriu nu veade nelu-
crătoriu oarecarele iasteCu cacirct mai vacircrtos cela ce nu veade pre lu-
mina cea gacircndită a lumiiMort iaste și decacirct mortul mai mult Mor-
tul nu simteȘi cela ce au murit icircntru simţire cacirctă chinu-
ire va aveaIar mai vacircrtos va fi ca cum ar muri cu dure-
are icircn veaciIar cei ce văd pre Ziditoriul cum nu vor
trăi afară de toateAșa de toate afară trăesc și-s icircn mijlocul
tuturorȘi să văd de toţi și nu să văd de toţi
Icircntru simţirea celor de faţă lt755vgticircn mijlocul adecă sacircnt al tuturor
Dar mai presus de simţirea acestora afară să fac de toate
Cu ceale nemateriialnice icircmpreunacircndu-se pre ceale simţite nu le simt
Că ochii văd icircnsă cu simţire nesimţităCum Spune-mi Zi degrab Precum cel ce
veade focul nu să ardeAșa văz cu nesimţire Tu vezi focul ce fealiu eȘi pre văpae negreșit o vezi dar dureare nu
simţiCi ești afară de aceasta și văzindu-o nu te
arziDar icircnsă icircntru simţire o vezi Acelaș lucru
icircnţelege-mi mie că pătimeașteCela ce Duhovniceaște veade Că mintea
văzind pre toateCu nepătimire și le deslușaște orice fealiu
de frumseaţe frumoasă veadeAfară de pătimire iaste Deci focul icirci frum-
seaţeaPipăirea icirci pofta deaca tu de foc nu te vei
atingeCum dureare vei simţi Nicidecum Icircnsă
mintea iarășMai nainte de ce rău va pofti pre aur văzin-
du-l așijdereaCa la niște tină negreșit va căuta Iar pre sla-
vă nu ca pre o slavăCi ca pre un fealiu de năluciri ce icircn aer să
aratăȘi pre bogăţie ca pre niște leamne icircn pustie-
tate le va socotiZăcacircnd grămăzi Ce mă ispitesc să povestescPre toate și să le tacirclcuesc Deaca prin cer-
care nu le vei icircnţeleageNu poţi a cunoaște pre aceastea Și neajun-
gacircnd să le cunoști vei ziceVai mie cum nu știu aceastea Vai mie cacirct
sacircnt de lipsitDe bunătăţi icircntru necunoștinţă Și te vei
sacircrgui să le cunoști pre aceastea
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
143
Ca cunoscătoriu să te numești Că deaca pre sineţi nu te știi
Ce fealiu ești icircn ce chip te afli cum pre Zi-ditoriul vei cunoaște
Cum credincios te vei numi Și cum om te vei chiema
lt756gtBou fiind sau hiiară sau ca o vită oare-carea necuvacircntătoare
Sau și mai rău decacirct aceasta vei fi deaca nu știi pre cela ce te-au zidit pre tine
Cine pre acela necunoscacircndu-l va icircndrăzni cuvacircntătoriu să se numească
Că iaste Că nu iaste Că cum Cel ce iaste lipsit de cuvacircntare
Și cela ce-i lipsit de cuvacircntare icircntru racircndu-iala vitelor iaste
Icircnsă păscacircndu-să de oameni negreșit va fi macircntuit
Iar deaca nu voiaște ci de munţi și de văi să apropie
Macircncare va fi a hiiarălor ca un miel rătăcitAceastea fă-le și cugetă-le și să nu te abaţi
fiișoriule
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că necercată și neiscodită iaste Dumnezeiasca fire și cu totul oamenilor neajunsă și neicircnţeleasă
Cuvacircntul 42Doamne Dumnezeul nostru Părinte Fiiule
și DuhuleTu cu chipul ești fără de chip și preafrumos
la vedeareFrumos mai presus de vedeare că ești mai
presus de toateNecacirctăţit icircntru cacirctăţime văzut fiind celor
ce voeștiFiinţă mai presus de fiinţă necunoscut și
Icircngerilor
Că din lucrările tale cunosc cum că eștiDe vreame ce l-am numit pre el Dumnezeu
carele cu adevărat eAceasta zicem că-i fiinţă ipostas icircl numim1Icircnipostatnic zicem că iaste acela pre carele
nimenea niciodată nu l-au văzutAdecă pre Dumnezeu cel icircn trei ipostasuri
un icircnceput fără de icircnceputIar icircntrrsquoalt fealiu cum vom icircndrăzni fiinţă
pre tine să te numimlt756vgtSau trei ipostasuri la tine icircmpărţite să
slăvimCarea icircncă și unire cu totul cine va2 icircnţe-
leageCă deaca Tatăl icirci icircntru tine și tu icircntru Tatăl
tăuȘi dintru dacircnsul Sfacircntul Duh iase și să pur-
ceadeȘi tu icircnsuţ Domnul Duhul tău iaste3
Și Duhul Domnul să numeaște și Dumnezeul mieu
Și Tatăl tău icircncă Duh iaste și să chiiamăȘi nimenea din Icircngeri sau din oameni nu
l-au văzut niciodatăȘi nrsquoau privit aceastea și chipul nu l-au cu-
noscutCum va zice și cum va grăi cum răzleţire
va icircndrăzniSau unire sau turburare sau amestecare
sau și mestecăturăȘi pre unul să zică trei și numai unul ceale
treiDeci pentru aceasta Stăpacircne dintru acea-
lea care-ai zis creade
1 Lipsă două stihuri icircn ediţia Zagoreos pe care le traducem acigrave după Sources Chreacutetiennes bdquocăci ceea ce nu este nefiinţitoriu este neipostatnic se află și pentru aceea cu icircndrăznire icircnfiinţitoriu te chemămldquo (ned)
2 Icircn manuscris bdquocineva valdquo (ned)3 Traducere greșită Icircn orig τὸ Πνεῡμα σου
ὑπάρχεις bdquoDuhul tău eștildquo (ned)
C U V Acirc N T U L 4 2
144
Dintru acealea care-ai icircnvăţat laudă tot cre-dinciosul stăpacircnirea ta
De vreame ce toate ceale ale tale sacircnt neicircn-ţelease cu totul
Necunoscute și netacirclcuite de cei de tine zidiţiCă neicircnţeleasă și neajunsă e fiinţa taCă ești nezidit și cum că ai născut așijdereaȘi cum zidit va icircnţeleage cineva chipul fi-
inţii taleSau al nașterii lui Dumnezeu Fiiului și Cu-
vacircntului tăuOri și al purceaderii Duhului tău celui
DumnezeescCa și pre unirea ta să o cunoască și despăr-
ţirea să o vazăȘi cu deamăruntul chipul și fealiul feaţii
tale să se icircnveaţeNimenea niciodată nrsquoau văzut ceva dintru
aceastea ale tale care am zisCă nu să poate alt Dumnezeu dupre fire să
se facăCa și să poată a iscodi fiinţa firii taleFealiul și chipul și ipostasul așijdereaFără numai icircnsuţ tu icircntru sineţ lt757gtsingur
ești Treime DumnezeuleSingur cunoscacircndu-te pre sineţ și pre Fiiul
tău și pre DuhulȘi de dacircnșii singuri ca de niște icircmpreună-
odrăsliţi cunoscacircndu-teIar ceialalţi ndash precum pre razele soarelui
cestui simţitȘi acește-s carii văd bine și strălucit privescCare raze icircntră icircnlăuntru casii șăzind ei le vădIar pre soarele acela cu totul nu-l vădAșa pre lumina Slavei tale așa pre străluciriȘi pre aceastea icircntunecat cu minte curăţităCarii din suflet căutacircndu-te pre tine să icircn-
vrednicesc să te vazăIar pre tine icircn ce fealiu și icircn ce chip ești cu
fiinţaSau cum o dată ai născut sau icircl naști de-a
pururea
Și nu te despărţești de cel născut din tine ce iaste
Tot icircntru tine tot icircmplinind cu Dumneze-irea pre toate
Și tu icircncă Părintele tot rămacirci icircntru icircnsuș1 Fiiul
Și dintru tine ai purcegacircndu-să Duhul cel Dumnezeesc
Carele pre toate le cunoaște și le umple Dumnezeu fiind dupre fiinţă
Și de tine nedespărţindu-să Că din tine și izvoraște
Tu ești izvor al bunătăţilor și toată bunăta-tea Fiiul tău
Carele icircmpărţești prin Duhul pre dacircnsele tuturor dupre vrednicie
Cu milostivire și cu iubire de oameni Icircnge-rilor și oamenilor
Nimenea din Icircngeri nimenea din oameni niciodată nu a văzut
Fiinţa ta nici o au cunoscut căci ești ne-zidit
Și pre toate tu le-ai adus icircntru fiinţă nu poate să te cunoască2
Cum naști pre Fiiul tău cum de-a pururea izvorăști
Cum dintru tine iase Duhul tău cel Dum-nezeesc
Și cum nu-l naști nicidecum lt757vgtniciodată după ce o dată cu adevărat l-ai născut
Nici izvoracircndu-l deșărtare sau micșorare ai pătimit
Că rămacirci preaplin mai presus de totul ne-lipsit
Tot icircntru toată lumea cea văzută cea gacircndităȘi afară iarăș de aceastea ești Dumnezeul
mieu
1 Icircn manuscris bdquoicircnsășldquo (ned)2 Icircn ediţia Sources Chreacutetiennes pasajul acesta (stihu-
rile 65 și 65a din ed Citată) diferă de ediţia Za-goreos bdquoȘi pre toate tu le-ai adus icircntru fiinţă cu singură porunca ta cum anume dar cele pre care le-ai adus icircntru fiinţă pot să te cunoascăldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
145
Nepriimind adăogare nici lipsire nicide-cum
Și deaca tot ești nemișcat apoi și rămacirci tot-deauna așa
Icircnsă prin lucrări de-a pururea totdeauna ești mișcat
Că ai Părinte de-a pururea și necurmată lucrare
Lucrează și Fiiul tău macircntuirea tuturorȘi chiverniseaște și săvacircrșaște și ţine și
hrăneașteIcircnviiază și face vii prin Duhul cel SfacircntCăci cacircte veade Fiiul pre Tatăl făcacircnd Pre aceastea aseamenea și el le face precum
au zisAșa și nemișcat fiind și de-a pururea miș-
cat oarecumNu te mișci nu stai nici șăzi iarășCi de-a pururea șăzacircnd de-a pururea stai
cu totulȘi stacircnd iarăș de-a pururea te mișci totNemutacircndu-te niciodată că unde și te vei
ducePre totul precum srsquoau zis icircmplinindu-l și
mai presus de totul fiindCătră care altul te vei muta sau loc sau ţinutDar nici stai nici fără de trup eștiProst și fireș umplacircnd pre toate neformă-
luit cu totulNemateriialnic nescris-icircmprejur tot ne-
prins eștiȘi cum vom zice că șezi cum iarăș că staiȘi cum vom grăi că șezi sau icircn care ScaunCela ce icircn macircnă ţii Ceriul icircncă și pămacircntulȘi ceale de supt pămacircnt toate cu vacircrtutea
ta să ţinCare Scaun te va icircncăpea sau ce fealiu de
casălt758gtSau cum să va icircntemeia sau icircn care te-
meliiȘi cine va gacircndi pre ce fealiu de stacirclpi să ră-
dică
Vai de oamenii și de toată firea cea zidităCarea va icircndrăzni să cearce unele ca aceas-
tea pentru DumnezeuMai nainte de a să străluci mai nainte de
a să lumina mai nainte de a vedea ceale Dumnezeești
Și mai nainte de a să face văzătoriu al taini-lor lui Hristos
Pre care nici Pavel văzindu-le nrsquoau putut nicidecum să le grăiască1
Iar pentru icircnsuș Dumnezeu nimic mai mult nrsquoau auzit
Nici srsquoau icircnvrednicit să se icircnveaţe sau mă-car să se deprinză
Fără numai cum că ὁ ὤν e Dumnezeu zidi-toriu al tuturor
Și făcătoriu și trăgătoriu al tuturor celor aduse icircntru fiinţă
Iar noi cei preaticăloși cei icircntru icircntunearec icircnchiși
Și carii icircntunearec cu totul sacircntem prin icircn-dulcirea dezmirdărilor
Și nu cunoaștem pre icircnșine icircn ce fealiu și cum ne ţinem și ne biruim
Cei icircngropaţi cu patimile cei orbi și morţiPre cel ce iaste cu adevărat singur Dumnezeu
fără de icircnceput neziditȘi nemuritoriu și nevăzut tuturorIscodindu-l zicem ca cum cu deadinsul am știPentru Dumnezeu cei ce de Dumnezeu
sacircntem despărţiţiCă deaca cu adevărat și srsquoar fi unit cu dacircn-
sul niciodată nrsquoar fi icircndrăznitSă grăiască pentru dacircnsul văzind că toate
sacircntNetacirclcuite neicircnţelease ceale ale aceluia
1 Lipsă icircn continuare trei stihuri pe care le tradu-cem acigrave după Sources Chreacutetiennes (stihurile 104-106) bdquoNici Ilie mai nainte nici Moisigrave cel mare ci poruncile și voile lui Dumnezeu singure srsquoa icircnvrednicit și el să se icircnveţe și altora să poves-teascăldquo (ned)
C U V Acirc N T U L 4 2
146
Și nu numai ceale ale aceluia ci și din lu-crurile aceluia
Ceale mai multe sacircnt necunoscute tuturorCă cine și va tacirclcui cum dintru icircnceput
mrsquoau ziditlt758vgtCu care și cu ce fealiu de macircini ţăracircna
luacircndu-o cel cu totul fără de trupGură neavacircnd ca noi cum au icircnsuflat icircntru
mineȘi cum oare icircn suflet nemuritoriu srsquoau făcut
mieȘi din tină spune-mi mie cum srsquoau făcut
oase și cum nevreCum carne și cum vine cum piiale și cum
periCum ochi cum și urechi cum buze cum
limbăCum unealte glăsuitoare și tărie de dinţiCare cuvacircnt deslușit prin duh luminat să-
vacircrșescȘi din materie uscată și umedă fierbinte și
reace Jivină mrsquoau săvacircrșit pre mine prin ameste-
carea celor icircmprotivniceDeci cum să leagă minte cu trup și cum
trupul cu mintea Cea fără de materie să ameastecă cu nea-
mestecare și cu neturburareȘi fără de fracircmacircntare mintea și sufletul scot
cuvacircntulCel icircnlăuntru pus la norod și rămacircn iarăș
așijdereaNetăiate neschimbate și neamestecate cu
totulDeci aceastea știindu-le fraţilor că sacircnt ne-
tacirclcuiteȘi tuturor neicircnţelease ceale1 ale noastreCum pre cela ce ne-au făcut pre noi
icircntrrsquoacest fealiu dintru nefiinţăNu ne icircnfricoșăm a-l iscodi sau a gacircndi sau
a zice
1 Icircn manuscris bdquoceale cealeldquo (ned)
Ceale mai presus de cuvacircnt și mai presus de mintea noastră
Deci zidiri fiind icircnfricoșaţi-vă de ZiditoriulȘi poruncile aceluia singure numai iscodiţi-leȘi a le păzi pre aceastea cu toată putearea
voastră sacircrguiţi-văDeaca voiţi și moștenitori ai vieţii să vă faceţiIar deaca veţi defăima poruncile luiȘi voile lui le veţi treace cu vedearea pre-
cum lt759gtau zisȘi deaca nu vă veţrsquo supune lui cu adevărat
icircn scurt zicCă nici slavă nici vrednicie nici bogăţiia
cea din lumeDar nici cunoștinţa cea nebună a icircnvăţătu-
rilor celor din afarăNici siacutentaxis nici alcătuire de buna și fru-
moasa grăire a cuvintelorNici altceva din lucrurile sau banii cei de
pre pămacircntNici un fealiu de folos nu vor da atunceaCacircnd va judeca pre toate și pre toţi
Dumnezeul mieuCi cuvacircntul Stăpacircnului cel trecut cu vede-
rea de noiVa sta icircnaintea feaţii a unuia fieștecăruia
atunceaȘi pre fieștecarele ce nu l-au păzit pre aces-
ta icircl va osacircndiCă nu e cuvacircnt deșert ci cuvacircnt viu al lui
DumnezeuCelui viu cu carele rămacircne icircn veacii veacilorDeci judecat va fi așa precum am zisȘi icircmpreună și porunca vai mie icircntimpi-
nacircndȘi mustracircnd pre cel ce au fost necredincios
sau și credincios cu adevăratȘi plecat sau și neplecat cuvintelor Stăpacirc-
nuluiSau făcut cu sacircrguinţă sau și srsquoau lenevitȘi așa să vor despărţi cei nedrepţi dela cei
drepţi
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
147
Cei nesupuși de cei ce cu adevărat pre Hristos l-au ascultat
Și de cei iubitori de Dumnezeu cei ce acum iubesc lumea
Și de cei icircnduraţi și milostivi cei neicircnduraţiȘi cei nemilostivi icircmpreună și vor sta toţiGoli și de bogăţie și de cinste și de dregăto-
riia de carea icircn lumeSrsquoau icircndulcit și pre eiși vaiŭ mie srsquoau osacircnditIcircnsuș ei pre sineș osacircndiţi făcacircndu-să cu lu-
crurile saleȘi vor auzi Mici și mari duceţi-văCă nu vrsquoaţi supus mie Stăpacircnului celui iu-
bitoriu de oamenilt759vgtDe carea dreaptă osacircndă să ne izbăvim
StăpacircneȘi partea oilor tale să o dobacircndim CuvinteIcircn dar fiindcă nu avem nădeajde de macircn-
tuireNoi cei osacircndiţi din lucruri acum și icircn veaci
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că cel ce au păzit pre cel după chip pre puterile ceale reale și vicleane ale stăpacircnitoriului icircn-tunearecului le calcă Iar ceialalţi carii au viiaţă pătimașă de dacircnsul
să stăpacircnesc și să icircmpărăţescCuvacircntul 43
Lumină iaste Tatăl Lumină Fiiul Lumină și Sfacircntul Duh
Vezi ce zici frate Vezi să nu greșești alătu-rea
Că o lumină-s ceale trei una nu despărţităCi unită cu ceale trei feaţe neamestecatCă Dumnezeu tot iaste nedespărţit dupre
fireȘi cu fiinţa cu adevărat mai presus de toată
fiinţa
Nu să tae dupre puteare nu dupre formă nu dupre slavă
Nu dupre chip că tot iaste prost și o lumi-nă să veade
Icircntru aceastea una-s feaţele una-s ceale trei ipostasuri
Că ceale trei icircs icircntru una iar mai vacircrtos una-s ceale trei
O puteare ceale trei o slavă ceale treiO fire-s ceale trei o fiinţă și o DumnezeireAceastea și o lumină sacircnt și luminează lu-
meaNu pre lumea aceasta văzută să nu fieCă nici l-au cunoscut pre dacircnsul nici poate
să-l cunoascăLumea ceastă văzută nici priiatenii lumiiCă cela ce iubeaște lumea dușman iaste al
lui DumnezeuCi pre omul pre care el l-au făcut dupre chi-
pul săuȘi dupre asămănare lume icircl lt760gtnumim noiCă să icircmpodobeaște cu faptele bune stăpacirc-
neaște ceale pămacircnteștiPrecum acela are stăpacircnirea totuluiȘi icircmpărăţeaște preste patimi Acesta-i cel
dupre chipȘi supune pre draci ziditorii răotăţiiCalcă pre bălaurul cel vechi cel mareCa pre o pasăre proastă Și cum Auzi fiiuleBoiariul acesta carele au căzut prin lipsirea
luminiiIcircntru icircntunearec icircndată srsquoau făcut și să află
cu toţiCei ce icircmpreună cu dacircnsul din ceriu au că-
zut icircntru icircntunearecȘi icircmpărăţeaște icircntru icircntunearecul acesta
preste toţi zicDracii și oamenii carii sacircnt ţinuţi icircntru
dacircnsulTot sufletul carele nu veade lumina vieţii
strălucindȘi ziua și noaptea să munceaște de dacircnsul
C U V Acirc N T U L 4
148
Să răneaște să icircmpilă să duce și aleargăȘi cu săgeţile dezmirdărilor să icircmpunge icircn
fieștecarea ziDeși i să pare că stă icircmprotivă deși i să pare
că nu cadeDar icircnsă cu sudori și cu osteneală multă și
cu trudăAre deapururea războiul acestuia neicircmpăcatIar tot sufletul carele veade lumina cea
DumnezeiascăDe unde au căzut acela icircl defaimă pre dacircnsulȘi supţiindu-să de lumina aceaia neapropi-
iataCalcă pre boiariul și stăpacircnitoriul icircntunea-
recului ca pre niște frunzeCare cad pre pămacircnt din copaciul cel icircnaltCăci icircntru icircntunearec are el putearea și stă-
pacircnireaIar icircntru lumină să face stacircrv mort cu totulIar lumină tu auzind ia aminte ce fealiu de
lumină icircţ zic ţieSă nu mă socotești că-ţ zic ţie pre lumina
soareluiPentru că vezi icircntru lumina acestuia pre
mulţi oameniCarii păcătuesc precum eu lt760vgtcumplit
muncindu-seCăzind și aspumacircnd icircntru amiiazăzigraveȘi nevăzut pătimind dela duhurile reale1
Și soarele strălucind nici un folos dintru acesta
Mai mult nu să face celor daţ dracilorDeci nu zic ţie lumina soarelui cestui simţitNu pre a zilii ndash să nu fie ndash nu pre a făcliei
nicidecumNu pre a stealelor celor multe nici lumina
lumii Nu pre raza frumseaţii luminii ceștii văzute
nicidecumIcircţ arăt ţie că are vreo lucrare ca aceasta ni-
cidecum
1 Icircn manuscris bdquocealeldquo (ned)
Că ceale simţite pre ochii cei simţiţi numaiIcirci luminează și le strălucesc luminile și le dăSă vază numai pre ceaste simţite iar pre
ceale gacircndite nuDeci toţi cacircţi văd numai pre ceaste simţiteOrbi sacircnt cu ochii cei gacircndiţi ai inimiiDeci ochii cei gacircndiţi ai inimii ceii gacircnditeȘi cu lumina cea gacircndită datori sacircnt să se
lumineazeCă deaca cela ce are pre luminile trupului
stinseTot iaste icircntunecat neștiind unde să aflăCu cacirct mai vacircrtos cela ce are orb pre ochiul
sufletuluiVa fi icircntunecat și cu trupul și cu faptaPuţin lipseaște icircncă de a fi omoracirct și cu duhulDeci icircnţeleage cu deamăruntul pre carea
Lumină icircţ voiŭ zice ţieCă nu-ţ zic ţie credinţa nici icircţ zic lucrareLucrurilor nici pocăinţa nici postul nici-
decumNici necăștigarea cea nicidecacirct nu icircnţelep-
ciunea nu cunoștinţaDar nici dăscăliia că niciuna dintru aceas-
tea nu iasteNu lumină nici strălucire a luminii căriia
icircţ zic ţieNici evlaviia cea din afară nu portul și chipulCel smerit și prost că toate aceastea-s fapteȘi icircmplinire a poruncilor deaca bine să să-
vacircrșescȘi deaca să icircmplinesc precum icircnsuș
lt761gtZiditoriul au poruncitLacrămile icircn multe chipuri să varsăȘi ori folositoare sacircnt ori și vătămătoare
mai vacircrtosIcircnsă icircnsuș iale de sineș nefolositoare-s cu
totulIar priveghiiarea nu iaste cu totul numai a
monahilorCi și a norodului celui de obște carii icircntru
lucruri să icircndeletnicesc
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
149
Și muerile icircncă priveghiiază mai mult ţesacircndȘi zlătarii și faurii decacirct cei mai mulţi din
monahiȘi pentru aceasta zicem că din toate fapteleBune aceastea niciuna nu să numeaște lu-
minăCacircnd și adunacircndu-să icircntru una toate lucră-
rileȘi faptele bune fără de lipsă nu pot să fie
lumina cea DumnezeiascăCă departe stau dela dacircnsa toate faptele oa-
menilorIcircnsă și faptele aceastea adecă care dela noi
să icircmplinescCacirct despre noi cătră ceialalţi carii trăesc icircn-
tru răotateLumină să zic căci icirci povăţuesc cătră lucru-
rile ceale bune și pre aceiaȘi aceaia ce-m iaste mie icircntunearec și mă
orbeașteLumină aproapelui să face și străluceaște
celor ce vădȘi ca să nu mă prepuiu că lucruri streine zic
ţieAscultă și voiŭ grăi ţie dezlegarea gacirccituriiPostesc poate pentru tine ca să mă arăt că
postescȘi acest lucru piron adecă ochilor miei iasteȘi ca o bacircrnă srsquoau icircnfipt cu totul icircnlăuntru
icircntru aceșteaIar tu te luminezi văzindu-mă deaca nu mă
osacircndeștiCi te prihănești pre sineţ ca un cu totul la-
com cu pacircnteceleȘi cătră icircnfracircnarea pacircntecelui te povăţuești
dintru aceastaȘi pre desfătare a o treace cu vedearea arătat
te icircnveţiIarăș Eu mă icircmbrac cu haină proastă și
trenţoasăȘi numai icircntru o haină icircn toată vreamea
umblacircnd socotesc
Slavă dela cei ce mă văd și lt761vgtlaudă să vacircnezȘi ca un alt Apostol nou să mă arăt lorȘi acest lucru să face mie pricinuitoriu de
multă vătămareaȘi icircntunearec cu adevărat și negură groasă
icircn sufletul mieuIar pre noroadele ceale ce mă văd icirci lumi-
nează și-i icircnvaţăSă defaime icircmpodobirea să defaime bogăţiiaȘi cu proaste și aspre haine să se icircmbraceCare și cu adevărat iaste icircmbrăcăminte
apostoleascăAșa și toate cealelalte lucrări a faptelor bune Fapte sacircnt fără de lumină lucruri fără de razăCă adunacircndu-se iale toate icircmpreună dupre
cum am zisȘi icircntru un loc făcacircndu-se faptele ceale icircm-
bunătăţiteDe și iaste cu putinţă icircntru un om să se aduneSă asemenează unii făclii lipsite de luminăCă precum nu e cu putinţă să se zică foc
cărbunii singuriDar nici cărbuni sau și văpae leamnele sin-
gureAșa nici toată credinţa nu lucrurile nu
fapteleNu icircmplinirea poruncilor foc sau văpae
sau lumină DumnezeiascăNu sacircnt vreadnice să se numească că nu
sacircnt cu adevăratCi cum că pot să priimească focul și să
apropie de luminăȘi să se aprinză cu unire negrăită ndash Aceasta iaste lauda și fala faptelor buneȘi pentru aceasta toată nevoinţa și toate
fapteleSă săvacircrșăsc de noi ca de lumina cea Dum-
nezeiascăCa o făclie ca o luminare pre toate să le icircm-
părtășimPuindu-să sufletul icircnaintea luminii ceii ne-
apropiiate
C U V Acirc N T U L 4
150
Iar mai vacircrtos precum hacircrtiia să icircntinge icircn ceară
Așa sufletul cu toate faptele bune icircngrășin-du-să
Tot să va aprinde din lumină cacirct va putea să vază
Cacirct icircn casa lui va icircncăpea să o bagelt762gtȘi atuncea luminacircndu-să faptele bune
fiindcă cu DumnezeiascaLumină srsquoau icircmpărtășit lumină și iale să
numescIar mai vacircrtos sacircnt și iale lumină după ce
cu lumina srsquoau amestecatȘi pre icircnsăș sufletul și trupul icircmprejur icircl
strălucesc cu luminăȘi strălucesc cu adevărat icircntacirciu celui ce le areAtuncea și tuturor celoralalţi ce-s icircntru icircn-
tunearecul vieţiiPre carii luminează-i cu Duhul cel Prea-
sfacircnt HristoaseȘi moștenitori ai Icircmpărăţiei Ceriurilor fă-iIcircmpreună cu toţi Sfinţii tăi acum și icircn veaci
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că mintea de materiia patimilor curăţindu-să nemateriialnic pre cel
nemateriialnic și nevăzut icircl veadeCuvacircntul 44
Pre care cale voiŭ călători Pre care potecă voiŭ apuca
Pre care scară mă voiŭ sui Pre care ușă voiŭ icircntra
Și cum pre ușă o voiŭ deșchide și icircn care cămară
Și icircn care și icircn ce fealiu de case voiŭ aflaPre cela ce icircn macircnă și icircn palmă pre toate le
ţineIcircn care munte mă voiŭ sui și despre care
parte
Și icircn carea oare peșteră acolograve icircl voiŭ pipăiSau care baltă trecacircnd pre cela ce pretutin-
denea iaste de faţăȘi să află neprins și iaste nevăzutMă voiŭ icircnvrednici să-l văz și să-l ţiu eu
ticălosulIcircn care iad mă voiŭ pogoricirc și icircn care ceriuMă voiŭ sui și oare la margenile căriia măriDucacircndu-mă voiŭ afla pre cel cu totul ne-
apropiiatPre cel cu totul nescris icircmprejur pre cel cu
totul nepipăitlt762vgtPre cel fără de materie icircntru ceale
materiialnice1 pre Ziditoriul icircntru zidirePre cel nestricăcios icircntru ceale stricăcioase
spune-mi mie cum icircl voiŭ aflaȘi cum afară de lume mă voiŭ face eu cela
ce-s icircn lumeCum cu cel nemateriialnic mă voiŭ icircmpre-
una eu cel icircmpreunat cu materiiaCum cu cel nestricăcios mă voiŭ icircmpleteci
eu tot stricăcios fiindEu cel muritoriu cu viiaţa cum tot mă voiŭ
apropiiaCu cel nemuritoriu eu cel mort cum oare
mă voiŭ vecinigraveTot fiind iarbă de foc cum voiŭ icircndrăzni să
mă apropiiDar icircnsă auzi acum dezlegarea celor negrăiteMai nainte de a să face Ceriul mai nainte
de a să aduce icircntru fiinţă pămacircntulDumnezeu era Treimea singur singurătăţitLumină fără de icircnceput lumină nezidită
lumină netacirclcuită cu totulIcircnsă Dumnezeu nemuritoriu fără de sfacircrșit
singurDe-a pururea vecuitoriu veacinic preabun
foarteIcircnţeleage bine un Dumnezeu icircntru icircnceput
pre Troiţa
1 Icircn text bdquonemateriialniceldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
151
Carea iaste adecă mai presus de fără de icircn-ceput și mai presus de tot icircnceputul
Neasemănată nemăsurată cu icircnălţimea cu adacircncimea și cu lungimea
Și a mărimei sale și a luminii margine ne-avacircnd
Nu era aer precum acum nu era icircntunearec nicidecum
Nu lumină nu apă nu ether nu altceva ci duh
Era singur Dumnezeu luminat cu totulȘi icircmpreună atotputearnic și nemateriialnicȘi au făcut pre Icircngeri pre Icircncepătorii și pre
StăpacircniiPre Heruvimi pre Serafimi pre Domnii
pre ScauneȘi pre ceatele ceale nenumite ca să-i slujascăLui și să-i stea icircnainte cu lt763gtfrică și cu cu-
tremurIar mai pre urmă au adus icircntru fiinţă Ceriul
ca o cămarăMateriialnic și văzut simţit și grosȘi icircntru o clipeală l-au icircntins pre acesta
precum știe singurȘi pămacircntul icircmpreună și apele și toate
adacircncurileIcircn mijlocul lui icircntru aceaiaș dată cu singu-
ră gacircndireaLe-au făcut icircn ce fealiu și acum toate să văd
de noiȘi au rămas icircnlăuntru lumina cea nemate-
riialnică neavacircndCeriul cest simţit după ce srsquoau icircntins pre-
cum am zisNrsquoau curmat strălucirile luminii ceii nema-
teriialniceCă materiialnic precum am zis fiind de
ceale neamteriialnice afară Nu cu locul cu adevărat ci cu firea și cu fi-
inţa srsquoau aflatCă de cel materiialnic e despărţit Cel ne-
materiialnic
Și nu are locul osebit că nescris icircmprejur fiind
Icircnsuș cu cuvacircntul pre toate icircntru sineș le trage
Și cu firea de toate ceale zidite iaste despărţitȘi poartă pre toate icircntru sineș și afară de
toate iastePrecum mintea și Icircngerul de păreţii și de ușile Casii afară nu să opresc nici icircnlăuntru să ţinAșa și Făcătoriul acestora cu totul afară iasteNu icircnlăuntru Ceriului nici icircntru alt locCi iaste cu adevărat pretutindenea
Dumnezeu răzleţitDe toate ceale materiialnice și de dacircnsul
zidite și icircntru fiinţă aduseDeci srsquoau făcut Ceriul materiialnic și srsquoau
despărţitCu firea dupre cum am zis de lumina cea
nemateriialnicăȘi au rămas fără de lumină ca o casă mareCi Stăpacircnul totului au aprins SoareleȘi Luna ca celor simţiţi simţit să le strălu-
ceascăȘi le-au dat și icircn macircini lumină ca să se lu-
mineaze noaptealt763vgtCarea din fier și din piiatră să naște
negrăitIar acela de toată lumina e despărţitMai presus de lumină preastrălucit nesu-
ferit la toată zidireaCă precum cacircnd străluceaște Soarele nu să
văd StealeleAșa deaca va voigrave să strălucească Stăpacircnul
SoareluiTot cel viu nu va suferi răsăritul acestuiaPentru aceaia au icircnjugat pre minte cu ţăracirc-
na cea materiialnicăȘi icircntru ceale materiialnice ne-au pus pre
noi pre toţi oameniiCa prin credinţă icircntemeiată și prin păzirea
poruncilor
C U V Acirc N T U L 4 4
152
De icircntunearecul călcării de poruncă pre carele l-am vărsat
Prin pofta patimilor celor materiialnice și prin gustarea
Dezmirdărilor pre mintea cea fără de ma-terie iarăș curăţindu-o
Pre lumina cea fără de materie icircntru ceale ma-teriialnice nemateriialnic iarăș să o vedem
Precum am zis că Dumnezeu era mai pre-sus de fără de icircnceput
Nevăzut de ochii cei simţiţi și materiial-nici
Neapropiiat ochilor celor gacircndiţi ai inimiiCă mă minunez cum sufletul tot nemate-
riialnic fiindȘi gacircndit pre ochiul luminii avacircndu-lȘi ca pre doao ferestri simţit uneltindPre ochii trupului plecacircndu-să veadePrintrrsquoicircnșii pre toate ceale văzute și iarăș să
icircntoarceDupă ce pre ceale gacircndite și nemateriialni-
ce nemateriialnic le veadeȘi icircn mijlocul celor nestricăcioase și celor
stricăcioase negrăit ţinut fiindDe acealea adecă să trage icircn jos la dezmir-
dări și la patimiIar de cealelalte cătră Ceriu icircntraripindu-
să acolograveA rămacircnea să sileaște dar icircnsă să trage icircn
josȘi iarăș a să sui deapururea cu lt764gtfierbin-
ţeală să sacircrguiașteUmblătoriu prin aer vracircnd să fie afară de
ceale văzuteCă precum curse văzind pre toate ceale din
lumeCu totul să teame pre pămacircnt să calce sau
să șazăCa nu cu totul icircnfigacircndu-să să se ţie icircntru
aceasteaȘi să se facă macircncare hiiarălor celor sălba-
tece
Icircntrrsquoacest fealiu iaste viiaţa tuturor celor blagocestivi
Și credincioși și sfinţi pre carea să cuvine toţi să o urmeaze
Ca și icircmpreună cu dacircnșii lui Hristos Dumnezeu ziditoriului tuturor
Fără de prihană să-i stea icircnainte și părtași ai slavei și ai Icircmpărăţiei lui să fie icircn veaci
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu prea cu denadinsită Și cum că cela ce nu veade lumina slavei lui Dumnezeu mai rău iaste de-
cacirct cei orbiCuvacircntul 45
O iubitoriule de icircndurări Dumnezeul mieu făcătoriul mieu
Străluceaște-mi mai mult lumina ta cea ne-apropiiată
Ca pre inima mea de bucurie să o umpliAșa să nu te macircnii așa să nu mă părăseștiCi străluceaște-mi sufletul mieu cu lumina taCă lumina ta tu ești Dumnezeul mieuCă de și te numești cu multe și de multe
fealiuri De nume dar unul icircnsuţ eștiȘi unul acesta iaste necunoscut de toată fireaȘi nevăzut și netacirclcuit să aflăCarele să numeaște așa căci arată pre toateDeci unul acesta e fire icircn trei ipostatnicăO Dumnezeire și o IcircmpărăţieO puteare că una-s ceale treiCă Treime una iaste Dumnezeul mieu nu
treilt764vgtTrei dar icircnsă iaste cel unul dupre ipos-
tasuriCare sacircnt de o fire icircntre sineși unele cu al-
tele cu fireaDe o puteare cu totul și de o fiinţă
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
153
Care neamestecat adecă mai presus de minte să unesc
Și nedespărţit iarăș să despărţescIcircntru unul ceale trei și cel unul icircn ceale treiCă unul iaste cel ce au făcut pre toateIisus Hristos icircmpreună cu Tatăl cel fără de
icircnceputȘi cu Sfacircntul Duh cel icircmpreună fără de icircn-
ceputDeci unul iaste Treimea fără de despărţire
cu totulȘi icircntru unul sacircnt ceale trei și icircn trei iaste
cel unulIar mai vacircrtos unul pre ceale trei și pre cel
unul trei iarășIcircnţeleage și te icircnchină și creade acum și
icircn veaciCă unul acesta care să năluceaște și strălu-
ceașteȘi luminează și să icircmpărtășaște și să dă cu
icircmpărtășire iaste tot binelePentru aceaia nu cu unul ci cu multe nume
și de la noi să numeașteLumină pace și bucurie viiaţă hrană și bă-
uturăIcircmbrăcăminte veșmacircnt cort și Dumneze-
iască casăRăsărit icircnviiare odihnă și scăldătoareFoc apă racircu izvor de viiaţă și curgerePacircine și vin și icircndulcire de obște a credin-
cioșilorOspăţ icircndestulat desfătarea cu carea ne
desfătăm cu tainăSoare cu adevărat neapus și stea deapuru-
rea strălucitoareFăclie carea luminează icircnlăuntru icircn casa cea
sufleteascăUnul acesta multe iaste carele și curăţeaște
și zideașteUnul acesta pre toate le-au adus icircntru fiinţă
cu cuvacircntulȘi cu Duhul puterii pre toate aceastea le ţine
Unul acesta Ceriul și pămacircntul dintru ne-fiinţă
Le-au adus icircntru fiinţă le-au icircnfiinţat le-au alcătuit negrăit
Unul acesta Soarele luna și stealeleCu voia le-au făcut ndash minune noao și streinălt765gtUnul acesta pre ceale cacircte cu patru pi-
cioare pre ceale tacircracirctoare și hiiarăleȘi pasări de multe fealiuri și pre toate ceale
din mareCu porunca le-au adus icircntru fiinţă pre toa-
te precum să vădIar mai pre urmă mrsquoau făcut și pre mine ca
pre un icircmpăratȘi pre toate aceastea mi le-au dat spre slujireCa niște roabe și care pre trebuinţa mea ca
niște slugi o icircmplinescDeci toate a unuia acestuia Dumnezeului
tuturor zicPorunca o au păzit și icircncă o păzescIar eu ticălosul singur nemulţemitoriu
mrsquoam arătatNecunoscătoriu și neascultătoriu al lui
Dumnezeu celui ce mrsquoau ziditȘi pre toate aceastea bunele cu icircndestulare
mi le-au datȘi porunca călcacircndu-o netreabnic mrsquoam
făcutȘi mai rău decacirct toate dobitoacele mai rău
și decacirct hiiarăleDecacirct ceale tacircracirctoare și decacirct pasările mrsquoam
arătat ticălosulȘi mrsquoam abătut din calea cea dreaptă și
DumnezeiascăȘi din slava cea dată mie am căzut cu ticăloșieȘi mrsquoam dezbrăcat de podoaba cea lumina-
tă și DumnezeiascăȘi icircntru icircntunearec după ce mrsquoam făcut
acum icircntru icircntunearec zacȘi nu cunosc că de lumină sacircnt lipsitȘi zic Iată soarele luminează zioaȘi-l văz pre dacircnsul și noaptea venind iarăș
apune
C U V Acirc N T U L 4 5
154
Și eu icircmi aprinz luminări și făclii și văzȘi ce are altul din toţi oamenii mai mult
decacirct mineCă așa cu adevărat văd oamenii icircn lumeȘi cineva din oameni mai mult decacirct aceas-
ta nicidecum nu veadeDeci aceastea zicacircndu-le minţ și pre si-
nemi mă batjocorescȘi pre sinemi Macircntuitoriule mă rătăcesc
asupră-mi trufindu-măNevracircnd să mă cunosc pre sinemi căci orb
sacircntlt765vgtȘi nevracircnd să mă ostenesc nevracircnd să
caut icircn susNevracircnd eu osacircnditul orbirea mea să o
cunoscȘi zic Cine au văzut pre Dumnezeu lumi-
na lumiiȘi aceasta o zic Stăpacircne cu totul cu nesim-
ţireNepricepacircnd că rău gacircndesc și zicCă cela ce zice că nicidecum nu priveaște și
nu veade lumina taIar mai vacircrtos zice că și cu neputinţă iaste
acest lucruAdecă a vedea Stăpacircne lumina slavei tale
ceii DumnezeieștiPre toate Scripturile prorocilor și apostoli-
lor le leapădăȘi cuvintele tale Iisuse și iconomiia taCă deaca dintru icircnălţime ai strălucit te-ai
arătat icircntru icircntunearecȘi ai venit icircndurate icircn lume ca cu oameniiSă petreci ca noi voind cu iubire de oa-
meniȘi lumină a lumii pre sineţ fără de minciună
te-ai numit că eștiȘi noi nu te vedem pre tine au nu cu totul
sacircntem orbiȘi decacirct orbii mai ticăloși Hristoase al
mieuAșa negreșit așa cu adevărat și morţi și
orbi
Sacircntem și nu te vedem pre tine lumina cea de viiaţă făcătoare
Pre soarele cest simţit cei orbi nu-l vădȘi icircncă viiază Stăpacircne și cacircte puţin și să
mișcăCă nu dăruiaște viiaţă ci numai vedeareIar tu ești toate bunătăţile și de-a pururea
le daiPre aceastea robilor tăi celor ce văd lumina
taCa cela ce ești viiaţă și viiaţă dăruești icircm-
preună cu toateCealelalte zic bunătăţile care tu icircnsuţ eștiApoi cela ce te are pre tine cu adevărat are
prin tine pre toateSă nu mă lipsesc de tine Stăpacircne să nu mă
lipsesc de tine ZiditoriuleSă nu mă lipsesc de tine Icircndurate eu sme-
ritul și streinulCă strein precum bine ai voit și nemernic
aicealt766gtNu cu aleagerea nu cu voirea mea
mrsquoam făcut streinCi cu darul tău pre sinemi mrsquoam cunoscut
streinDe ceale văzute și gacircnditoriu mrsquoam strălu-
cit cu lumina taȘi am cunoscut căci cătră lume nemateriial-
nică și nevăzutăMuţi și sălășluești pre neamul omenescȘi icircmpărţești și despărţești lăcașuri vreadniceFieștecăruia dupre cum au păzit Macircntui-
toriule poruncile taleDeci pentru aceasta te rog icircmpreună cu
tine să mă racircndueștiDeși mult am păcătuit mai presus de toţi
oameniiȘi sacircnt vreadnic de muncă și de pedeapsăCi priimeaște-mă ca pre vameșul pre mine
cel ce mă rogȘi ca pre curva Stăpacircne deși nu icircntocma
placircng
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
155
Deși nu aseamenea picioarile tale cu părul mieu nu le șterg
Deși nu suspin și nu mă tacircnguesc Hristoa-se deopotrivă
Ci de vreame ce izvorăști milă și facircntacircnești icircndurare
Izbucneaște bunătate prin care miluiaște-mă1Miluiaște-mă și mă izbăveaște de focul cel
veacinicIcircnvrednicindu-mă de aicea bine să-ţ slujesc
ţieȘi fără de mustrare să stau icircnaintea taȘi să fiu priimit icircnlăuntru cămării tale
Macircntuitoriule Unde să mă veselesc icircmpreună cu tine bu-
nul StăpacircnCu bucuriia cea negrăită icircn veacii veacilor
AL ACELUIAȘPentru vedearea de Dumnezeu și pentru Dumnezeeștile lucruri și pentru preaslăvitele lucrări ale Sfacircntului Duh și pentru deosebiri-le Sfintei și deofiinţă Troiţei Și cum că cela ce nrsquoau ajuns să icircntre icircntru Icircmpărăţiia Ceriurilor nimic nu să va folosi măcar și afară de muncile
iadului de să va aflaCuvacircntul 46
Ce iaste care icircntru mine dela mine să lu-crează
lt766vgtO al tuturor pricinuitoriule Dumnezeule și Icircmpărate
Că ce și voiŭ zice și ce cu adevărat voiŭ și gacircndi
1 Lipsă două stihuri icircn ediţia Zagoreos pe care le traducem acigrave bdquoAșa cela ce ţi srsquoau ţintuit macircinile tale așa cela ce ţi srsquoau ţintuit picioarele pre cru-ce și coasta ţi srsquoa străpuns atoticircndurateldquo (ned)
Mare adecă iaste minunea carea să veade de mine
Dar necunoscută iaste și nevăzută de toţiCare aceasta spune-mi mie Eu cu credinţă
voiŭ spune-oCu icircntunearec și cu umbră cu simţite și cu
simţireCu zidire materiialnică cu sacircnge și cu trupSacircnt ţinut și sacircnt frămacircntat Macircntuitoriule
eu ticălosulȘi icircntru aceastea fiind cu rea norocire și cu
ticăloșieSpaimă mă coprinde vracircnd să grăescVăz cu mintea ndash unde ce sau cum nu
știuCă acest bdquocumrdquo netacirclcuit iaste cu totulIar bdquounderdquo cunoscut și necunoscut mi să
pare că iasteCunoscut adecă că icircntru mine să veadeȘi de departe să arată el iarășDar necunoscut icircnsă căci și pre mine icircm-
preună mă duceIcircn locul cel de nicăiri nicidecum cu totulȘi de ceale simţite uitare bagă icircntru mineȘi de toate ceale materiialnice și văzuteAfară pre mine gol și de trup mă scoateDeci ce iaste care lucrează icircntru mine aceas-
teaPre care am zis că icircl și văz A spune nu
pociŭIcircnsă auzi și vei icircnţeleage lucrul Deci iaste neţinut icircntru toate cu totulIaste și prins și să dă cu icircmpărtășire celor
vreadniciȘi icircmpărtășaște și să icircmpreunează fără de
prindereȘi să uneaște cu cei curaţi fără de turburareȘi să ameastecă cu amestecare neamestecatăTot cu toţi cei ce fără prihană vieţuescAcesta icircntru mine ca o făclie lumineazăIar mai vacircrtos icircntacirciu icircn Ceriuri să lt767gtveadeȘi decacirct Ceriurile fără de măsură mai presus
C U V Acirc N T U L 4 6
156
Icircntunecat foarte nevăzut să veadeDar cacircnd eu cu dureare voiŭ căutaȘi cu icircngăduire voiŭ ceare să-mi străluceascăSau mai luminat acolograve să veadeȘi pre mine de ceale de jos mă răzleţeaște și
mă icircmpreuneazăCu strălucirea aceluia negrăitSau icircnlăuntru mieu să arată fără de veaste totLumină icircn chip de sfeară și lină și Dum-
nezeiascăFără de formă fără de chip cu formă fără
de formăCarea să și veade și grăiaște cătră mine
aceasteaPentru ce mă scrii icircmprejur că sacircnt eu icircn
CeriuriȘi acolograve mă cauţi și mă socotești că lăcuescPentru ce mă prepui că sacircnt pre pămacircntȘi cum că cu toţi icircmpreună sacircnt mă vesteștiȘi cum că pretutindene sacircnt mă legiueștiDeci acest bdquopretutindeneardquo mărire icircmi li-
pești mieȘi eu afară de mărimi cu totul sacircntCă mai presus de mărimi cunoaște pre firea
mea că iasteIar acest bdquopre pămacircntrdquo scriere-icircmprejur să
aratăȘi cu totul nescris icircmprejur niciodată sacircntCă auzi că sacircnt eu icircmpreună cu SfinţiiIcircnsumi tot eu cu fiinţa icircntru simţireȘi cu vedearea icircncă și cu icircmpărtășireaIcircmpreună cu Tatăl mieu și cu Duhul cel
Dumnezeesc Și cum că mă odihnesc icircntru aceștea arătatDeci deaca pre fiiștecarele deosebi vei zice
că sacircntem noi icircmpreunăMulţi vei face și icircntru mulţi icircmpărţiţiDeaca unul vei grăi cum cel unul iaste și
fieștecareleIar mai vacircrtos cel unul cumu-i și sus și josȘi icircmpreună cu toţi cum acelaș lt767vgtva fi
Cela ce pre totul icircl umple cum icircntru unul va lăcui
Cela ce iaste icircntru unul cum și pre totul icircl va umplea
Auzi tainile lui Dumnezeu celui netacirclcuitIcircs netacirclcuite preaslăvite și cu totul streineIaste adecă Dumnezeu adevărat negreșit
iaste ndash Aceasta toţi cei blagocestivi o mărturisesc ndash Dar niciuna dintru acealea care noi cu to-
tul le știm nu eDar nici dintru acealea care știu Icircngerii nu
iasteȘi dupre aceasta zic că nici una iaste
DumnezeuDin toate ca un Ziditoriu al tuturorCi-i mai presus de totul Că cine ar fi spusCe iaste Dumnezeu ca și să zică cum că iasteAceasta poate sau aceaia Nu știu nicide-
cumCe fealiu cacirct icircn ce chip sau icircn multe chi-
puriDeci eu carele nu cunosc pre Dumnezeu
ce fealiu-iCu forma și cu chipul cu mărimea și cu
frumseaţeaCum voiŭ tacirclcui pre lucrările luiCum adecă să veade cela ce iaste nevăzut
tuturorȘi cum iaste cu toată firea cea zidităCum umple totul și nicăiri să umpleCumu-i mai presus de totul și pretutinde-
nea iasteCă aceastea nimenea nicidecum nu va pu-
tea să le spueCi o tu pre carele din oameni nicidecum
nu te-au văzutO a toate Icircmpărate singure prea foarte mi-
lostiveMulţemesc ţie din toată inima meaCă nu mrsquoai trecut cu vedearea pre mine ca-
rele jos icircntru icircntunearec
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
157
Zăceam ci te-ai atins cu macircna ta cea Dum-nezeiască de mine
Pre carea văzindu-o eu mrsquoam sculat icircndată bucuracircndu-mă
Că-mi strălucea mai luminată decacirct soareleȘi mrsquoam sacircrguit să o apuc pre lt768gtaceasta
eu ticălosulȘi srsquoau făcut nevăzută icircndată de la ochii mieiȘi iarăș tot mrsquoam făcut icircntru icircntunearecAm căzut la pămacircnt placircngacircnd și tacircnguin-
du-măTăvălindu-mă și suspinacircnd cu dureareDorind să văz iarăș Dumnezeiasca ta
macircnăO ai tins pre dacircnsa te-ai arătat mie mai lu-
minatȘi icircmbrăţișindu-o o am sărutat pre dacircnsaO ce bunătate și multă milostivireMacircna mi-au dat să i-o sărut ZiditoriulCeaia ce ţine pre toate cu puteareaO ce dăruire o ce hărăzire netacirclcuităȘi iarăș o au stracircns pre dacircnsa ZiditoriulCu adevărat cercacircnd sacircrguinţa meaDe o doresc pre aceasta și pre dătătoriul
aceștiiaDe defaim pre toate și numai pre aceasta o
protimisescȘi icircngăduiesc icircntru dragostea aceștiiaAm părăsit icircndată lumea și ceale ale lumiiAm icircnchis deodată și pre toate simţirile
mealeOchii urechile nările gura și buzeleTuturor rudeniilor și priiatenilor am muritAșa cu adevărat am murit cu voireaȘi pre singură macircna lui Dumnezeu o am
căutatȘi văzindu-mă aceasta pre mine așa făcacircndSrsquoau atins pre taină de macircna mea mrsquoau apu-
catȘi mă povăţuia pre mine carele eram icircn mij-
locul icircntuneareculuiDeci o am simţit și bucuracircndu-mă icirci urmam
Alergam foarte noaptea și zioaIcircn sărita umblam cu sacircrguinţăȘi umblacircnd iarăș nemișcat eramȘi atuncea mai vacircrtos sporiiam la ceale di-
nainteO ce taine O ce nevoinţe O ce celean-
chiurilt768vgtAșa alergacircnd eu icircn mijlocul măidanuluiMrsquoau ajuns macircna aceaia negrăitMijlocind Sfacircntul Părintele mieu și solindȘi de ticălosul mieu cap srsquoau atinsȘi mi-au dat mie cununa biruinţeiIcircnsă aceasta mai vacircrtos cunună srsquoau făcut
mieȘi pre aceasta văzindu-o netacirclcuită veselieNetacirclcuită bucurie netacirclcuită dulceaţăAveam Că cum nu Lumea toată biruindȘi pre stăpacircnitoriul lumii rușinacircndu-lȘi din macircna lui Dumnezeu cunună Dum-
nezeiascăIar mai vacircrtos pre icircnsăș macircna Stăpacircnului
tuturorLuacircndu-o ndash o minune ndash icircn loc de cununăCarea să vedea strălucindu-mi fără de ma-
teriieNecurmat și neicircncetat mie și neicircnseratAceasta ca o ţiţă mie icircmi tindea icircnainteȘi a suge din laptele nestricăciunii mieCa unui fiiu al lui Dumnezeu bogat icircmi dă-
ruiaO ce dulceaţă O ce dezmirdare negrăităAceasta și păhar al Dumnezeescului DuhȘi al curgerii ceii fără de moarte srsquoau făcut
mieDintru care icircmpărtășindu-mă și de hrana
mrsquoam umplutCea Cerească cu carea numai singuri IcircngeriiSă hrănesc și nestricăcioși să păzescLuminări a doa ale luminii ceii dintacirciu cu
icircmpărtășireaAșa și noi ai Dumnezeeștii și ai negrăiteiFiri ne-am făcut părtași toţi
C U V Acirc N T U L 4 6
158
Fii ai Tatălui și fraţi ai lui HristosCu Duhul cel Preasfacircnt botezindu-neDar cu adevărat nu toţi am cunoscut darulNici strălucirea nici icircmpărtășirea nici cum căAșa ne-am născut și aceasta de-abiialt769gtDin mii unul sau și din nenumăraţiPrin vedearea cea tainică o au cunoscutIar ceaialalţi toţi-s feaţi ponivoșiţiCarii pre cela ce i-au născut pre dacircnșii nu-l
cunoscCăci ca cei morţi cu apă botezindu-seSau și cu foc nicidecum nu simtAșa nici aceștea morţi cu necredinţaȘi cu nelucrarea poruncilor fiindLipsiţi nrsquoau știut că au pătimitCă arătare icircnfricoșată și credinţă rătăcită eSă se pară pre sineș că iaste fiiu al lui
DumnezeuȘi să nu cunoască pre Tatăl săuDeci deaca zici tu că cu credinţa pre acesta
icircl cunoștiȘi cu credinţa fiiu al lui Dumnezeu icircl soco-
tești că eFie și icircntruparea lui Dumnezeu cu credinţăȘi nu zice că cu lucrul om srsquoau făcutNici cum că simţit el srsquoau născutIar deaca srsquoau făcut fiiu cu adevărat al omuluiApoi negreșit te face pre tine cu lucrul fiiu
al lui DumnezeuDeci deaca nu srsquoau făcut dupre nălucire
trupApoi negreșit că nici noi dupre icircnţeleagere
DuhCi precum au fost trup cu adevărat CuvacircntulAșa și pre noi ne icircnchipuiaște ltnegtgrăitȘi fii ne face ai lui Dumnezeu icircntru adevărNeschimbat cu Dumnezeirea rămacircind Cu-
vacircntulOm srsquoau făcut cu luarea trupuluiNeschimbat pre mine omul cu trupul și
cu sufletul
Păzindu-mă pre mine tot mrsquoau făcut Dumnezeu
Au luat la sineș trupul mieu cel osacircnditȘi cu toată Dumnezeirea mrsquoau icircmbrăcatCă botezindu-mă icircntru Hristos mrsquoam icircm-
brăcatNu simţit ci gacircndit cu lt769vgtadevăratȘi cum nu-i Dumnezeu dupre dar și dupre
punereȘi dupre simţire și cunoștinţă și vedeareCela ce icircntru Fiiul lui Dumnezeu srsquoau icircm-
brăcatDeaca icircntru necunoștinţă srsquoau făcut
Dumnezeu CuvacircntulOm apoi și eu cum că icircntru necunoștinţă
mrsquoam făcutDumnezeu trebuie dupre cuviinţă să mă
socotescIar deaca cu cunoștinţă și cu fapta și cu
vedeareaDumnezeu om tot srsquoau făcutApoi tot pre mine Dumnezeu cu icircmpărtă-
șirea lui DumnezeuIcircntru simţire și icircntru cunoștinţă nu cu fi-
inţaCi cu icircmpărtășirea să cuvine negreșitA socoti cu pravoslavie că mrsquoau făcutCă precum srsquoau născut Dumnezeu fără de
schimbare Om cu trupul și tuturor srsquoau arătatAșa netacirclcuit Duhovniceaște mă naște și
pre mineȘi om rămacircind Dumnezeu mă faceȘi precum văzut fiind cu trupul acelaNu să cunoștea de noroade că iaste
DumnezeuAșa și noi nu ne cunoaștem de toţi ce fea-
liu sacircntem ndash O minune ndash oameni văzuţi cu adevăratAceaia care ne-am făcut cu darul cel Dum-
nezeescNu putem să fim văzuţi celor mulţi
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
159
Ci numai singuri acelora carii pre ochiul sufletului
Icircl au curăţit ne arătăm ca printr-o oglindăIar celor necuraţi nici Dumnezeu dar nici
noiNu sacircntem văzuţi nici sacircntem crezuţi ni-
cidecumCă ne-am făcut cacircndva aceasta cu adevăratCă necredincioși sacircnt cei ce pre singură
credinţaCea fără de lucrări să proptesc și să razimăIar deaca icircncă nu sacircnt necredincioși dar
morţi cu totullt770gtDupre cum Dumnezeescul Pavel au ho-
tăracirctSă nu nu crezi Ci spune-mi mie și cu icircnţe-
lepciune răspunde-miCare dintru aceaste doao vei protimisigraveCredinţă moartă de lucruri lipsităOri necredinţă icircntru lucrurile credinţiiNegreșit vei zice Care dar iaste din lu-
cruriFără de credinţa cea dreaptă și desăvacircrșitȘi eu iarăș icircţ răspunz ţie Care trebuinciosFolos va fi de credinţa cea fără de lucruriDeci deaca acealea care mai nainte le-am
zis voeștiSă le cunoști și Dumnezeu dupre dar să te
faciNu cu cuvacircntul nu cu părearea nu cu so-
cotealaNu cu singură credinţa lipsită de lucruCi cu cercarea cu lucrul și cu vedeareaMinţii și cu cunoștinţă preatainicăLucrează acealea care Hristos ţie icircţ porun-
ceașteȘi acela pre aceastea pentru tine le-au pă-
timitȘi atuncea vei vedea lumină preastrălucită
luminacircndPreste aerul sufletului cel cu totul albit
Adecă pre fiinţa cea fără materie carea ne-materiialnic arătat
Toată prin tot cu adevărat străbateȘi dintru aceasta pre tot trupul căci icircntru totIaste și icircnsuș sufletul cel netrupescȘi va străluci trupul tău precum și sufletul
tăuȘi sufletul iarăș precum au strălucit darulVa fi fulgeracircnd ca un DumnezeuIar deaca te vei lenevi să urmezi smereniiaPatimile și ocările ZiditoriuluiȘi a le suferi pre aceastea nu vei priimiOri gacircnditoriu iar mai vacircrtos
lt770vgtsimţitoriuVei rămacircnea ndash o nebunie și din minte eșire Icircntru icircntunearec și icircn tartarul trupșorului
tăuCarele iaste stricăciune că ce alt iasteFără numai moarte icircn vas nemuritoriuIcircncuiată cu adevărat icircn veaciȘi de toate bunătăţile ceale ce-s icircntru lumi-
nă icircncă și de icircnsășLumina te vei lipsi Că icircncă nu zicCă și focului și scrișnirii dinţilorȘi tacircnguirii și viermelui celui neadormit te
vei daCi cum că ca icircntrrsquoun chiup icircn trup vei lăcuiDupă Icircnviiare precum și mai nainte de
aceastaȘi cum că de nicăiri de afară vei vedeaNici lumină icircnlăuntru nu vei priimi nicide-
cumCi cum că așa vei zăcea de dulceţile ceale
de aiceaDe toate și de ceale ce vor să fie lipsitPrecum mai nainte am zis Deci spune tu
cela ce auziCela ce grăești bdquoNu voesc să icircntru Icircnlăuntru icircmpărăţiei ceii nestricăcioaseNici să dobacircndesc bunătăţile acealeaCi afară de muncă numai să fiuȘi cercare de foc să nu iau nicidecumrdquo
C U V Acirc N T U L 4 6
160
Ce folos icircţ va fi ţie deaca te vei face precum am zis
Răspunde-mi mie o preaicircnţeleapte și ziOare vei socoti că iaste altă Muncă mai mare sau că să va face negreșitSă nu fie Cum vei zice atuncea cum că singurIcircn munci și ești și te munceștiCă de vei zice că Duhovnicesc pre trupAtuncea icircl vei lua și cum ca icircntru un chiupSă va icircncuia sufletul icircntru acestaAscultă icircnvaţă cum va fi aceastaPrecum sămacircnţa să samănă dupre neam ndash De gracircu zic ţie și de orz și lt771gtde altele ndash Și dupre neam iarăș răsareAșa și trupurile cealor ce morCad icircn pămacircnt orice fealiu să vor icircntacircmpla
să fieDeci sufletele care de trupuri să despărţescIcircntru icircnviiarea morţilor ceaia ce va să fieFieștecare dintru aceastea dupre vrednicie
icircș află Acoperemacircntul de lumină sau de icircntunea-
rec plinCeale adecă curate și care de lumină srsquoau
icircmpărtășitȘi șrsquoau aprins candelele saleVor fi negreșit icircntru lumină neicircnseratăIar ceale necurate și care au orbiPre ochii inimii și de icircntunearec pliniCum oare vor vedea lumina cea Dumneze-
iascăVei zice că nicidecum Deci pre aceștea spu-
ne-miRugacircndu-se după moarte cine icirci va auziȘi cine le va deșchide ochii acestora vai mieCarii de bunăvoia lor nrsquoau voit să vazăNici să-ș aprinză candela cea sufleteascăDeci icircntunearec neluminat va aștepta pre
aceșteaIar trupurile precum am zis deopotrivăSă strică și să putrezesc și ale Sfinţilor
Icircnsă să vor scula icircn ce fealiu aceastea srsquoau sămănat
Gracircu curat gracircu sfinţitAle Sfacircntului Duh sfinte vasePrecum au fost preacurate foarteSă vor scula iarăș proslăviteStrălucind fulgeracircnd precum Dumneze-
iasca LuminăIcircntru aceastea sălășluindu-se sufletele Sfin-
ţilorMai mult decacirct Soarele vor străluci atunceaȘi să vor face aseamenea StăpacircnuluiPre ale căruia Dumnezeești legi i le-au păzitIar ale păcătoșilor să scoală iarășĭIcircn ce fealiu și iale icircn pămacircnt srsquoau sămănatIcircntinate puturoase pline de putrejunelt771vgtVase pacircngărite neghini ale răotăţiiFoarte icircntunecate ca ceale ce lucrurile icircn-
tuneareculuiLe-au lucrat și unealte a toate fealiurile de
răotăţiSrsquoau făcut ale sămănătoriului celui răuȘi să vor scula nemuritoare și aceasteaȘi Duhovnicești icircnsă asămănate icircntunea-
reculuiDeci cu aceastea ticăloasele suflete să vor uniȘi iale icircntunecate și necurate fiindAseamenea să vor face diiavoluluiCa ceale ce pre lucrurile lui le-au urmat Și poruncile aceluia le-au păzitCu carele și să vor racircndui icircn focul cel nestinsIcircntru icircntunearec și icircn tartar trimiţindu-seIar mai vacircrtos iale dupre asemănarea și mă-
suraGreotăţii să vor așăza dupre vredniciiaPăcatelor pre care fieștecare le va purtaȘi acolograve vor petreace icircn veacii veacilorIar Sfinţii precum am zis iarășFieștecarele cu aripile faptelor bune rădi-
cacircndu-seȘi aceștea icircntru icircntimpinarea StăpacircnuluiSă vor sui fieștecarele dupre vrednicie
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
161
Precum pre sineș cineva negreșit mai nain-te srsquoau gătit
Ca aproape sau departe de Ziditoriul să fieȘi icircmpreună să fie cu dacircnsul icircntru nemărgi-
niţii veaciSăltacircnd și veselindu-se cu veselie neicircnceta-
tă amin
AL ACELUIAȘPentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că celui ce nu srsquoau schimbat cu icircmpărtășirea Sfacircntului Duh și nu srsquoau făcut cu punerea icircntru cunoștin-ţă Dumnezeu a icircnvăţa ceale Dumne-
zeești pre oameni nu i să cadelt772gtCuvacircntul 47
Cine icircmi va macircngacircia durearea inimii mealeIar dureare zicacircnd am arătat pre dorul
MacircntuitoriuluiIar dorul iaste lucrare a DuhuluiIar mai vacircrtos a icircnsuș lui dupre fiinţă iaste
venireaCarea icircnipostatnică Lumină icircnlăuntru icircn-
tru mine să veadeIar lumina iaste neasemănată toată negrăităCine mă va răzliţi de ceale simţite de care
odată mrsquoam izbăvitȘi mrsquoam ascuns dela dacircnsele făcacircndu-mă
afară de lumeCine icircmi va da alinare și liniște de toateCa de frumseaţea și vedearea acestuia să mă
saturA căruia neicircnţeleagere icircm aprinde dorulIcircnsă cacirct iaste prins dor iaste ipostatnicCă dragostea nu iaste nume ci fiinţă Dum-
nezeiascăIcircmpărtășitoare și neprinsă și Dumnezeias-
că cu adevăratCel icircmpărtășit iaste și prins [cel] mai mult
decacirct acesta nu mai iaste
Deci pentru aceasta am zis ţie că iaste prins dorul acesta
Și icircnipostatnic ca un icircmpărtășit și prinsCă tot cel icircmpărtășit și prins fiinţă cu ade-
vărat iasteIcircnipostatnic icircmpărtășită așijderea și prinsăCă cel fără de fiinţă nimic și să zice și iasteIar Dumnezeiasca fire iaste și nezidită și
mai presus de fiinţăCa ceaia ce pre fiinţa tuturor celor zidite o
covacircrșașteȘi să numeaște mai presus de fiinţă icircnsă ias-
te icircnfiinţoasăȘi ipostatnică mai presus de toată fiinţaȘi cu ipostas zidit cu totul neasămănatăSă icircnţeleage că iaste toată nescrisă icircmprejur
cu fireaȘi pre cel ce nu să scrie icircmprejur ipostas
cum icircl vei ziceIar cel neipostatnic nu iaste nimic și cum
va fi lt772vgticircmpărtășit mieIar deaca nu crezi pre Pavel martor ţi-l voiŭ
aduce ţieCarele pre amacircndoao credincioase ţi le
adeverează ţie că sacircntCăci cacircnd zice că pre Hristos icircl are icircnlăun-
tru grăindȘi prin Duhul cel Preasfacircnt grăindu-i luiIcircmpărtășit și scris icircmprejur zice că iaste
DumnezeuCu nescriere icircmprejur icircmpreună fiind icircntru
dacircnsul și cu neprindereIar cacircnd icircl aduce pre el icircn mijloc că lăcuiaște
icircn lumină neapropiiatăȘi mărturiseaște că niciodată de vreun om
nu srsquoau văzutAtuncea pre nescriere icircmprejur și pre ne-
prindere i-o aratăCă pre carele nimenea din oameni nicioda-
tă nu l-au văzutCum ori srsquoau icircmpărtășit cu dacircnsul sau cu
totul srsquoau atins de dacircnsul
C U V Acirc N T U L 4 7
162
Negreșit icircmi vei zice mie că nicidecum de-aca nu te vei prigoni1
Iar cacircnd iarăș icircţ zice ţie Dumnezeu carele mai nainte au zis dedemult
Să strălucească lumina dintru icircntunearec carele au strălucit icircnlăuntru mieu
Pre carele alt Dumnezeu icircţ arată ţie spune lta-lgt icircnţeleage
Fără numai pre acela carele icircntru lumină nesuferită lăcuiaște
Pre carele niciodată nicidecum nimenea din oameni nu l-au văzut
Că el iaste mai presus de fiinţă nezidit fi-ind mai nainte
Și au luat asuprăș trup și zidit mie srsquoau văzutTot pre mine cel luat icircnsuș icircnDumnezein-
du-mă streinAșa crezi spune-mi și cu adevărat nu te icircn-
doieștiDeci deaca Dumnezeu făcacircndu-să om pre-
cum creziPre mine omul cel luat mrsquoau icircnDumnezeitApoi eu cel dupre dar făcut Dumnezeu
pre cel din fire Dumnezeu icircl văzPre acela pre carele nimenea din oameni ni-
ciodată nrsquoau pututlt773gtSă-l vază dar nici poate nicidecum să-l
priveascăDeci cei ce au priimit pre Dumnezeu prin
lucrurile credinţiiȘi Dumnezei srsquoau făcut prin Duhul năs-
cacircndu-sePre icircnsuș acela icircl văd adecă pre Tatăl lorPre acela ce lăcuiaște deapururea icircntru lu-
mină neapropiiatăIcircnlăuntru avacircnd pre dacircnsul icircntru dacircnșii lă-
cuindȘi lăcuesc și ei icircntru dacircnsul cel cu totul ne-
apropiiat
1 bdquoA se prigonildquo are aici sensul de bdquoa căuta ceartăldquo (icircn greacă εἰ μὴ ϕιλονεικοίης bdquode nu cumva cauţi sfadăldquo) (ned)
Aceasta iaste credinţa cea adevărată acesta iaste lucrul lui Dumnezeu
Aceasta iaste peceatea Creștinilor aceasta icircmpărtășirea Dumnezeiască
Aceasta iaste cuminecare și arvună Dum-nezeiască
Aceasta iaste viiaţă aceasta icircmpărăţieAceasta iaste icircmbrăcăminte și veșmacircntul
DomnuluiIcircntru care cei ce să botează prin credinţă să
icircmbracăNu prin necunoștinţă icircţ zic ţie nici prin
nesimţireCi prin credinţă icircntru simţire și icircntru cu-
noștinţăCa să nu zici bdquoCrez că mă icircmbrac icircntru
HristosrdquoNu zic ţie pre aceasta să o crezi ci pre lucrul
credinţiiȘi pre săvacircrșirea credinţii fără de icircndoială
să o aibiDintru căci te-ai icircmbrăcat icircntru Hristos icircn-
tru simţire și cunoștinţăCarele te străluceaște și te fulgerează cu sla-
va DumnezeiriiȘi icircntru preastrălucită lumină tot te schim-
bă pre tineȘi cu neschimbare rămacirciu icircndoit dintru
amacircndoaoCu punerea Dumnezeu și cu firea om tot
fiindȘi după ce unul ca acesta tot te vei face pre-
cum ţe-am zis ţieAtuncea vino și icircmpreună cu noi fă-te o
fratele mieuPre munţii Dumnezeeștii cunoștinţe și ai
Dumnezeeștii vederiȘi vom auzi icircmpreună Părintescul glas Vaiŭ
mieCacirct rămacircnem icircnapoi de Dumnezeiasca
vrednicie
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
163
lt773vgtȘi cacirct de departe stăm de viiaţa cea vea-cinică
Cacirct stă de departe Ceriul de ceale mai de jos părţi ale pămacircntului
Și de cei ce acolograve cu ticăloșie dedemult sacircnt ţinuţi
Pre atacircta sau și mai mult stăm departe noi toţi
Cu adevărat de vrednicia lui Dumnezeu și de Dumnezeiasca vedeare
Măcar de și icircmpreună cu acela zicem că lă-cuim cu preaslăvire
Și cum că pre cela ce lăcuiaște icircntru lumină neapropiiată icircl avem
Icircntru noi și rămacircind și lăcuind totȘi voim șăzind icircntru ceale mai dedesuptSă filosofim ceale mai presus de pămacircnt și
ceale din ceriuȘi pre ceale mai icircnalte decacirct Ceriurile ca
cum cu deadinsul le-am știȘi să le povestim tuturor și cunoscători să
ne numimȘi de Dumnezeu cuvacircntători lămuriţi și
tăinuitori ai celor negrăiteCare lucru și semn și arătare iaste de cu ade-
vărată nesimţireCă cela ce srsquoau născut cu ticăloșie icircntru cea-
le mai de josȘi cu totul icircntru icircntunearecul lumii aceștiia
lăcuiașteȘi lumina veacului ce va să fie nu o au văzutCarea cu adevărat au strălucit pre pămacircnt
și neicircncetat și totdeauna străluceașteȘi zice că cugetă și gacircndeaște și știe ceale
din CeriuȘi cum că veade pre toate ceale de acolograve și
pre alţii icirci icircnvaţăAu nu iaste nesimţit și icircncă și mai mult cu
adevărat decacirct aceastaCăci precum un orb carele srsquoar prici cu cei
ce văd și ar zice
Banul acesta de aramă iaste peceatea a al-tuia iaste
Și slovele ceale dintru dacircnsa aceastea și aceastea arată ndash
Cu adevărat streină arătare iaste celor ce-l aud
Și văd banul că iaste de aur lt774gtși foarte sună bine
Și peceatea cum că adevărată a icircmpăratului iaste
Carea nestricat arată pre chipul luiȘi scrisoarea arătacircnd numele aceluiaAșa și noi pătimind nu ni să pare că păti-
mim cevaNici ne rușinăm de cineva ori măcar de icircn-
suș SfinţiiȘi de Icircngerii carii de sus privesc pre ale
noastreȘi să icircmplineaște icircntru noi cuvacircntul
DomnuluiCe zice bdquoCă văzind nu vădrdquo și iarășbdquoAuzind urechile ceale sufletești mai vacircr-
tos și le astupărdquoȘi nicidecum nu aud cuvintele DuhuluiCăci cu urechi trupești și de carne le audIar urechile ceale Duhovnicești ale inimii
le auAcoperite și nu pot nicidecum să auză pre
DumnezeuCăci nu pot nicidecum de la sineș să rădiceAcoperemacircntul trufiei și al nesimţiriiCă ei icircnsuș preste sineș de voe l-au pusȘi voesc să-ș acopere și ochii și urechileȘi pentru aceasta socotesc că și văd și audIar deaca cineva le va zice lor Ascultaţi-mă
fiilorȘi rădicaţi acoperemacircntul de pre inima
voastrăEi de graiurile aceastea să sălbătăcesc căciNu i-au numit pre dacircnșii Părinţi ci bdquofiilorrdquo
le-au zis
C U V Acirc N T U L 4 7
164
Și uracircciune mai vacircrtos cătră dacircnsul din cu-vintele aceastea dobacircndesc
Și nu pot să vază patima ceaia ce iaste icircntru dacircnșii
Iar mai bine să zic patimi care pre minte și pre gacircnduri le icircntunecă
Și dela Dumnezeu despărţeaște pre cei mai nainte acum prinș și apucaţi de dacircnsele
Cei ce robi ai trufiei și ai macircndrieiCu voia lor srsquoau făcut și de dacircnsele srsquoau robitȘi voia sa deapururea și-o icircmplinesclt774vgtAceștea lăsacircnd legile lui Dumnezeu
loruș icircș sacircnt leageȘi nu lui Dumnezeu ci loruș icircș slujesc ndash o
icircndrăzneală ndash Și icircn locul Slavei lui Dumnezeu pre a loruș
și-o cautăȘi pre aceasta a o pune și a o icircntări să sacircrgu-
esc cu toate lucrurile și năravurileDeci Slavă a lui Hristos iaste Crucea și pa-
timilePre care le-au pătimit pentru noi ca pre noi
să ne proslăveascăȘi pre aceastea nu voesc să le pătimească
precum le-au pătimit acelaȘi să leapădă de a să face părtași ai slavei lui
DumnezeuPrecum fieștecarele pre a sa lucrare o areIcircnsă nu dela sineș au luat ci și din noi cu
adevăratCă meșterul pre fieștecare lucru dupre cum
voiașteGăteaște și lucrează unealtă cu meșteșugPentru aceaia a săcera ţarina cu sapa nu ias-
te cu putinţăNici cu seacerea a dulghieri nici cu sabiia
a zidiNici a săpa cu herăstrăul nici a coase cu să-
cureaNici a tăia leamne cu toiagul și cu suliţa nu
să poate a herăstruiNici cu paloșul a prăștiia nici cu arcul a tăia
Ci cu potrivire pre fieștecare unealtă la fieș-tecare lucru să cuvine a unelti
Iar deaca nu la acealea pentru care srsquoau făcut ci icircntrrsquoalt chip le vei unelti pre dacircnsele
Ţe-ai pierdut viiaţa ta și toată lucrarea cu adevărat
Deci așa icircnţeleage-mi cum că și Dumnezeu ne-au făcut pre noi
Ca să fie icircntru lucruri credincios fieștecare-le și să lucreaze icircn viiaţa aceasta
Puind pre unii adecă să icircnveaţe iar pre alţii să se icircnveaţe
Pre alţii să stăpacircnească preste mulţi iar pre alţii să se supue acestora
Și unora adecă le-au dat icircnţelepciune iar altora cunoștinţă și cuvacircnt
Iar altora prorocie iar lt775gtaltora să grăias-că icircn limbi
Iar altora să facă minuni și să lucreaze puteriPre alţii icircnainte-stătători i-au arătat și Du-
hovnicești-s aceasteaSă zicem icircncă și alte daruri ale ZiditoriuluiPre care le-au dat oamenilor fieștecăruia
dupre vredniciePre unul adecă vacircrtos cu trupul iar pre al-
tul foarte frumosL-au făcut și pre altul mai cu bun glas de-
cacirct alţiiȘi icircn scurt au dăruit fieștecăruia din oameniDarul și covacircrșirea dupre vredniciePrecum știe singur Dumnezeu ziditoriul
tuturorNegrăit să-l lucreaze la trebuinţă icircn viiaţa
aceastaPentru aceaia fieștecarele nu la meșteșugul
carele el voiașteCi la acela pentru care srsquoau zidit să află cu
icircndemacircnareȘi cătră dacircnsul să află cu isteţime și cu priinţăȘi ai fi putut vedea pre cel icircnnotătoriu cu
meșteșug noianurileMării icircnnotacircndu-le și veselindu-să mai mult
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
165
Decacirct bărbatul cela ce șade călare pre cal macircndru
Și pre lucrătoriul de pămacircnt tăind brazdele pămacircntului cu plugul
Și pre păreachea de boii aceia cu carii lu-crează
Mult mai bună socotindu-o decacirct leftiacuteca icircmpărătească
De unde și să bucură icircntru nădejdi bune desfătacircndu-să
Și ostașul iarăș pre sineș mai presus de toţiȘi lucrătorii de pămacircnt și icircnnotătorii și
meșterii mai mareSă socoteaște și ca un slăvit să fuduleaște
alergacircnd Icircntru junghiiare și cu moarte fără de vrea-
me să-ș sfacircrșască viiaţaDeci acesta nu va suferi nicidecum să go-
nească vacircslaNici să apuce dicheacutelul nici meșter să se facăNici corăbiiariu nici lucrătoriu de pămacircnt
nici plugariuVa voi să fie ci fieștecarele lt775vgtpre acel lu-
cru precum am zisPre care l-au luat dela Dumnezeu să-l lu-
creaze icircl va lucraIar icircntrrsquoalt fealiu nu va putea omul icircn viiaţa
aceastaNicidecum să lucreaze ceva sau stăpacircnire
să voiascăCă iată iarăș zic ţie acealea care și mai nain-
te ţi le-am zisPrecum nu iaste cu putinţă cacircndva din toa-
te unealteleCeale zise dela sineș să se mișce spre lucrareSau să lucreaze ceva fără de macircna omuluiAcelui ce o ia și cu dacircnsa lucrează și face cevaAșa nici omul fără de macircna cea Dumneze-
iascăNu poate să gacircndească ceva bun sau să facăCă iată Cuvacircntul cel meșter mrsquoau făcut pre
mine
Icircn ce fealiu icircnsuș au voit și mrsquoau pus icircn lumeDeci cum voiŭ putea spune-mi să gacircndesc
sau să facSau măcar să fac ceva fără de Dumnezeiasca
puteareCela ce mi-au dăruit minte icircn ce fealiu au
voit cu adevăratEl icircmi dă și să gacircndesc cacircte știe că sacircnt de
folosIcircmi dă și puteare să lucrez acealea care vo-
iașteDeci deaca voiŭ face pre aceastea negreșit
și mai multe icircm va daȘi mai desăvacircrșit să cuget icircm va dărui cu iu-
bire de oameniIar deaca le voiŭ defăima și pre acealea pu-
ţineleCare srsquoau icircncredinţat mie lipsire dupre
dreptateCu adevărat voiŭ pătimi dela Dumnezeu
cela ce mi le-au datȘi nelucrătoriu mă voiŭ face netreabnică
unealtăCa cela ce nrsquoam voit să lucrez poruncile Zi-
ditoriuluiCi la lenevire pre sinemi dacircndu-mă și la
tracircndăvieȘi pentru aceasta lepădat mrsquoam făcut dela
macircinile StăpacircnuluiCă neplecare și nesupunere cătră dacircnsulUneltind mrsquoam lepădat afară din raiul cel
adevăratDeparte făcacircndu-mă dela lt776gtDumnezeu și
dela macircinile SfinţilorȘi aflacircndu-mă deaciia pre mine prearăul
șarpe zăcacircndȘi la nelucrarea bunătăţilor dat cu totulCu vicleșug mrsquoau netrebnicit cu toate lu-
crurile necinltsgttiteIcircntru care mrsquoam arătat icircndulcindu-mă și
bucuracircndu-mă
C U V Acirc N T U L 4 7
166
Pentru acealea care mi să cădea să mă scacircr-besc și să placircng și să mă bocesc
Căci dela acealea pentru care mrsquoam zidit să le lucrez de voe
Mrsquoam depărtat eu ticălosul și cu de sine-mi aleagerea
La toate ceale afară de fire pre sinemi mrsquoam dat
Și icircntru pacircngăritele macircini ale dușmanului am căzut cu preaticăloșie
De carele și ţinut fiind și mișcat cu totulȘi a sta icircmprotivă cătră dacircnsul neputacircnd
ticăitul ndash Că cum și puteam să mă icircmprotivesc mort
fiind ndash Organ a toată răotatea și a toată nelegiui-
reaȘi a lucrării ceii reale iscusită unealtăMrsquoam făcut eu ticălosul cu viclenie amă-
gindu-măCă ţiindu-mă pre mine icircn macircnă și tare tră-
gacircndu-măCu reale lucrări mă icircntina pre mine și cu
tot fealiul de pacircngăriciuniȘi icircntru reale și amară putori mrsquoau aruncat
și icircntru aceasteaMă făcea să mă veselesc ndash o ce nesimţire ndash Icircntru răpiri și icircntru zavistii icircntru morţi ne-
dreapteIcircntru ocăracircri icircntru macircnieri icircntru tot fea-
liul de răotateȘi ca icircn scurt să zic mrsquoau aflat pre mine lu-
cracircndIar mai vacircrtos el le-au lucrat nevracircnd euCă după ce și eu pre sinemi mrsquoam aruncat
de voeDin macircna lui Dumnezeu și dintru ale Sfin-
ţilor luiȘi mrsquoau răpit cumplitul stăpacircnitoriu și de
suflete stricătoriuȘi icircn macircna aceluia mă ţinea pre mine
lt776vgtvoind eu
Nu mai puteam a nu lucra lucrurile aceluiaCi icircntru toate voile lui lucramCă nu știe să grăiască icircmprotivă sabiia celui
ce o ţineCi oriunde și la ce va voigrave cela ce o ţine o
unelteaște pre dacircnsaDeci Dumnezeu cela ce mrsquoau făcut de sus
căutacircndȘi de macircna tiranului ţinut pre mine văzin-
du-măSrsquoau milostivit și mrsquoau răpit din macircna ace-
luiaȘi iarăș mrsquoau băgat pre mine icircntru
Dumnezeescul raiuIcircn viia lui și icircn macircinile lucrătorilor de pă-
macircntCelor sfinţi mrsquoau dat pre mine ca să lucrez
ceale DumnezeeștiCa să lucrez faptele bune ca să-i păzesc po-
runcileȘi afară de macircna Sfinţilor să nu mă mișcCa nu iarăș aflacircndu-mă pre mine lucrăto-
riul răotăţiiPetrecacircnd afară de Sfacircnta macircnă să mă ră-
peascăȘi pre ale lui iarăș să mă facă să i le lucrezDeci bunii lucrători de pămacircnt și milosti-
vii luacircndu-măȘi icircntru ale lor macircini pre toată voia meaApucacircndu-o icircndată cu smerenie și cu po-
căinţăMi-au poruncit să lucrez și să placircng neicircncetatCă pre aceastea ndash mi-au zis mie ndash fiiule
trei cei ce le păzescȘi icircngăduesc icircntru bună-lucrarea lorIcircn scurtă vreame precum nu știu ei să sue
icircntru slavăȘi icircntru curăţire și nepătimire și vedeare
DumnezeiascăȘi de macircinile dușmanului nu să prind ni-
ciodată
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
167
Ci ertăciune dela Dumnezeu a tuturor pă-catelor
Și a tuturor greșalelor deodată iau și așaFii ai celui preaicircnalt să fac și Dumnezei du-
pre darȘi unealte preatrebuincioase care pre tot
lucrul bun icircl lucrează Iar mai vacircrtos Dumnezeești lucrători de
pămacircnt carii povăţuesc pre alţiilt777gtCătră faptele ceale cu adevărat bune
cătră lucrurile macircntuiriiAcestora ndash auziţi toţi ndash crezind și făcacircndȘi icircn macircinile lucrătorilor de pămacircnt și robi-
lor lui DumnezeuDupre porunca lui pre sinemi tot dacircndu-măFără de schimbare icircntru mine pre toate icircm-
plinindu-seLe-am aflat și mrsquoam minunat și tuturor strigCu mare glas chiuind și sfătuind și zicacircndCă nici sufer pre aceastea icircntru tăceare să
le icircngropAlergaţi toţi cacircţi afară de macircinile lui
DumnezeuȘi de ale Sfinţilor lui pre sinevă vă simţiţi
că sacircnteţrsquoSirguiţi-vă și lipiţi-vă de aceștea fără de icircn-
doialăCu credinţă și cu dragoste fierbinte și cu
toată voireaLepădaţi toată cugetarea și voirea voastrăȘi icircn macircinile acelora daţi pre sufletele voastreCa niște unealte neicircnsufleţite nimic afară
de voia aceloraNici făcacircnd nici mișcacircndu-vă nici lucracircnd
nicidecumCi cugetul acelora al vostru facă-seAșijderea și voia cea sfacircntă a aceloraCa cum ar fi voia lui Dumnezeu de voi icircm-
plinească-seȘi așa de scurtă cale și nepotecnită cu totulCălătorind vă veţi face priiateni ai lui
Dumnezeu celui preaicircnalt
Și ai Icircmpărăţiei Ceriurilor și ai bunătăţilor celor negrăite
Moștenitori vă veţi face icircntru puţine zileCă icircndată ce veţi păși pre calea cea dreaptăIcircmpreună cu toţi Sfinţii vă veţi face numă-
raţiȘi fericiţi pre voi pre toţi vă va săvacircrșiȘi pentru mine cela ce mai mult decacirct toţi
oamenii am păcătuitȘi pre calea aceasta aspra am călătoritȘi carea iaste icircngustă și scurtă lt777vgtși fără
de primejdieȘi carea la lăţimea vieţii ceii veacinice duceCa cela ce vrsquoam arătat voao toţi să vă rugaţiCei ce cu bună osacircrdie pre dacircnsa aţ voit să
călătoriţiȘi icircn urma lui Hristos cu fierbinţeală să ur-
maţiCa și eu și voi să ne aflăm icircntru aceastaFără de prihană călătorind pacircnă la sfacircrșitul
vieţiiIcircncă și cacircţi doresc și poftesc să vază pre
HristosCa icircmpreună cu bucurie trupurile lăsindu-leCătră odihna cea de acolograve cătră lăţimea
raiuluiSă ne ducem și ai vieţii să ne arătăm moș-
tenitoriȘi de Dumnezeu nerăzliţiţi și de toţi SfinţiiIcircntru Hristos unul-născut Fiiul și
Dumnezeu CuvacircntulIcircmpreună cu Dumnezeescul Duh cu sfacircn-
ta Troiţă vom fiAcum și de-a pururea și icircntru toţrsquo veacii
veacilor amin
C U V Acirc N T U L 4 7
168
AL ACELUIAȘCe iaste Monahul și carea iaste lu-crarea lui și la ce fealiu de icircnălţime a vederii srsquoau fost suit Dumnezeescul
acesta PărinteCuvacircntul 48
Monah iaste acela carele e neamestecat cu lumea
Și neicircncetat vorbeaște cu singur DumnezeuVăzindu-l să veade iubindu-l să iubeașteȘi lumină să face strălucindu-să negrăitSlăvindu-să i să pare că mai mult să sără-
ceașteȘi icircmprietenindu-să ca un strein să aflăO ce streină cu totul minune și netacirclcuităPentru bogăţiia cea nemărginită sacircnt săracȘi mi să pare că nu am nimic mult avacircndȘi zic Mi-i seate de mulţimea apelorȘi cine-mi va da mie aceaia carea o am bogatȘi unde voiŭ afla pre acela carele icircl văz icircn
lt778gtfieștecarea ziȘi cum voiŭ ţinea pre acela ce e icircnlăuntrul
mieuȘi afară de lume că nu să veade nicidecumCela ce are urechi de auzit auzăIcircnţelegacircnd graiuri ale celui necărturariu cu
adevărat
AL ACELUIAȘRugăciune cătră Dumnezeu și cum cu Dumnezeu icircmpreunacircndu-să și Slava lui Dumnezeu văzindu-o Părin-tele icircntru sineș lucracircnd să spăimacircnta
Cuvacircntul 49Cum ţie icircnlăuntru mieu mă icircnchin și cum
departe te văzCum icircntru mine te icircnţeleg și icircn Ceriu te văzTu singur știi cela ce face aceastea și stră-
lucești
Ca Soarele icircntru inima mea cea materiial-nică nemateriialnic
Cela ce mi-ai lucit mie lumina Slavei tale Dumnezeul mieu
Prin Apostolul tău și ucenicul și robulPreasfacircntul Simeon icircnsuţ și acum străluce-
aște-m mieȘi icircnvaţă-mă prin duhul cacircntării să cacircnt
aceluiaNoao icircmpreună și vechi Dumnezeești și
ascunseCa dintru mine să se facă minunată cunoș-
tinţa ta Dumnezeul mieuȘi icircnţelepciunea cea multă să se arate mai
multȘi toţi auzind te vor lăuda pre tine Hris-
toase al mieuCă icircn limbi noao grăesc eu cu darul tăuAmin facă-se Doamne dupre voia taEu mă trudesc pre mine mă doare la smeri-
tul mieu sufletCacircnd să arată icircnlăuntrul lui strălucind lu-
minat lumina taDorul și durearea la mine și să grăiaște și iasteDureare căci nu pociŭ eu să te coprinz pre
tineȘi să mă satur precum doresc lt778vgtam și
suspinIcircnsă și căci te văz pre tine plăcută icircm iaste
mie și aceastaȘi slavă icircm va fi și bucurie și cunună a icircm-
părăţieiȘi mai presus de toate ceale veselitoare și
dorite lumiiAceasta și Icircngerilor pre mine aseamenea
mă va arătaIcircntocma poate și mai mare decacirct dacircnșii
Stăpacircne mă va face1
1 Lipsă cinci stihuri icircn ediţia Zagoreos pe care le traducem după textul din Sources Chreacutetiennes (stihurile 25-29) bdquoCăci dacă nevăzut acelora ești cu fiinţa iară cu firea neapropiiat dară de mine te privești negreșit și cu cea a firii tale fi-
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
169
Că cu trupul tău icircmpărtășindu-mă de firea ta mă icircmpărtășesc
Și de fiinţa ta cu adevărat mă icircmpărtășescPărtaș al Dumnezeirii icircncă și moștenitoriuFăcacircndu-mă cu trupul mai mare decacirct cei
fără de trupuriMă socotesc că mă fac fiiu al lui Dumnezeu
precum ai zisNu cătră Icircngeri ci cătră noi Dumnezei așa
numindu-neEu am zis Dumnezei sacircnteţi și fii ai celui
preaicircnalt toţi1
Că om te-ai făcut Dumnezeu fiind dupre fire
Neschimbată și neamestecată rămacircind aceasta și aceaia
Și Dumnezeu pre mine mrsquoai făcut carele eram om dupre fire
Cu punerea și cu darul tău prin Duhul tăuPre ceale despărţite ca un Dumnezeu cu
preaslăvire unindu-le
AL ACELUIAȘIcircnvăţătură de obște icircmpreună cu mustrare cătră toţi icircmpăraţii arhiereii preoţii monahii și mirenii din gura lui Dumnezeu grăită și
cuvacircntatăCuvacircntul 50
O Hristoase dă-mi mie cuvinte de icircnţe-lepciune
Cuvinte de cunoștinţă și de priceapere Dumnezeiască
Că tu-mi știi neputinţa cuvacircntului mieuȘi neicircmpărtășirea de icircnvăţătura cea din afară
inţă cu mine te amesteci că nu se despărţesc cele ale tale nu se taie defel ci firea fiinţă icircţi este și fiinţa fireldquo (ned)
1 Lipsă un stih icircn ediţia Zagoreos pe care icircl traducem după textul din Sources Chreacutetiennes (stihul 37) bdquoSlavă milostivirii tale și iconomieildquo (ned)
Tu știi că pre tine numai te am Viiaţă și cuvacircnt și cunoștinţă și icircnţelep-
ciuneMacircntuitoriu Dumnezeu și părtinitoriu icircn
viiaţăȘi răsuflarea smeritului mieu sufletlt779gtEu streinul și smeritul cu cuvinteleTu ești nădeajdea mea tu ești sprijinirea meaTu ești lauda mea bogăţiia mea și slavaTu din lume ai voit pre mine CuvinteStreinul pentru milostivirea a mă luaNevreadnicul prostul și mai răulDecacirct tot omul decacirct tot dobitocul cel ne-
cuvacircntătoriuȘi pentru aceasta icircndrăznesc la mila taȘi cer dela tine și grăesc și caz la tineDă-mi cuvacircnt drept dă-mi vacircrtute dă-mi
stăpacircnireSă grăesc cătră toţi cei sfinţiţi ţieȘi cei ce-ţ slujesc ţie icircmpărate al tuturorSă grăesc tăinuitorilor și dregătorilor și
slujitorilorCelor ce li să par că te văd pre tine și-ţ slujescȘi-ţ robesc ţie ca unui Stăpacircn adevăratO voi oameni toţi icircmpăraţi și sacirclniciPreoţi episcopi monahi și amestecaţiSă nu dezvredniciţi a auzi glasulȘi cuvintele meale ale omului celui prostCi pre urechile inimii deșchideţi-le mieȘi auziţi și priceapeţi ce zice Dumnezeul a toate și cel mai nainte de toţi
veaciiCel neapropiiat cel singur atotstăpacircnitoriuIcircntru a căruia macircnă iaste suflarea tuturor
celor ce sacircntIcircmpăraţi bine faceţi dacircnd războiu neamu-
rilorDeaca nu și voi lucrurile neamurilor faceţiȘi obiceaiurile și sfaturile și socotealeleȘi prin multe lucrurile voastre și cuvinteleVă lepădaţi de mine Icircmpăratul vostru
C U V Acirc N T U L 5 0
170
Mai bine era voao cuvintele meale să le pă-ziţi
Și drept să faceţi poruncile meale toateȘi icircntru sărăciia cea fericitălt779vgtViiaţa cea fără de gacirclceavă să o vacircnaţiCă ce folos e să apăraţi lumeaDe moarte și de robiia cea vremealnicăIar voi robi ai patimilor și ai dracilorCu lucrurile voastre să vă faceţrsquo totdeaunaȘi moștenitori ai focului celui nestinsCă toate cealelalte lucruri bune cacircteCineva le lucrează pentru mine și icircmpreu-
nă-pătimireaCea cu aproapele și milostivireaȘi mai icircntacirciu de toate deaca pre sineș să va
miluiȘi cuvintele meale cu toată sacircrguinţa le va
păziȘi pocăinţă va arăta adevăratăIcircntocma pentru ceale mai nainte lucrateApoi dintru aceastea să nu să mai icircntoarcăCi să rămacirce icircntru cuvintele meale ale Stă-
pacircnuluiIcircntru poruncile și legile adevăruluiȘi așa face netrecute și necălcate pre toatePacircnă la moarte și nici un cuvacircnt supţireNici o cirtă din ceale scriseNu va treace cu vedearea Că aceasta-i mie
jărtvăAceasta-i mie tămacirce și prinos și darIar fără de aceastea voi decacirct păgacircnii sacircnteţi
mai răiDin Episcopi cei icircntacirci-șezătoriu icircnţeleageţiVoi carii sacircnteţi peceatea icoanei mealeCei ce sacircnteţi racircnduiţi cu vrednicie să grăiţi
cu mineCei ce covacircrșiţi preste toţi drepţiiCa unii ce vă arătaţi icircntru numele ucenici-
lor mieiȘi purtaţi Dumnezeescul mieu haractiacuterCarii a prea micii adunării ceii de obșteO stăpacircnire ca aceasta aţi luat
Icircn ce fealiu am luat dela lt780gtTatăl eu Cu-vacircntul
Cela ce și mrsquoam icircntrupat Dumnezeu fiind dupre fire
Și icircndoit mrsquoam făcut cu lucrărileCu voirile și cu firile așijdereaCarele sacircnt neicircmpărţit neamestecatDumnezeu și om Dumnezeu iarăș1
Căci ca un om de macircinile voastre am prii-mit să mă ţiu
Iar ca un Dumnezeu sacircnt cu totulNeprins de macircini de tinăȘi nevăzutu-s de cei ce nu vădȘi neapropiiatu-s cela ce pentru toţi mrsquoam
junghiiatEu cel ce-s icircndoit icircntru un ipostasDin Episcopii carii pentru aceasta asupra
tuturorCelor prea mici să rădică ca cei ce sacircnt
smeriţi și jos șădDin Episcopi carii sacircnt departe de vrednicie ndashNu dintru aceia cu al2 cărora cuvacircnt li să
icircmpreună și viiaţaCi peceate iaste a de Dumnezeu icircnsuflatei lorIcircnvăţături și de Dumnezeu grăiri ndash Ci dintru aceia a cărora viiaţa să icircmprotive-
aște cuvacircntuluiȘi cărora necunoscute-s icircnfricoșatele meale
și Dumnezeeștile taineCarii și socotesc că ţin pacircinea carea iaste focȘi ca pre o goală și proastă defaimă pacircinea
meaȘi li să pare că pacircine văd și mănacircncăNevăzind slava mea cea nevăzutăDin Episcopi cei mulţi din puţiniCei icircnalţi și smeriţiCu smereniia cea rea și icircmprotivnicăCarii vacircnează slava cea de la oameniȘi pre mine mă trec cu vedearea Ziditoriul
tuturor
1 Text diferit icircn ediţia lui Nikita Stithatos bdquoDumnezeu om și om Dumnezeu iarășildquo (ned)
2 Icircn manuscris bdquoaleldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
171
Ca pre un scăpătat și sărac lepădatȘi cu nevrednicie să ating de trupul mieuȘi caută să covacircrșască pre alţii mulţiFără de chiemare icircntră icircnlăuntru celor
lt780vgtneicircntrate porţiAle cămării meale și asupra celor negrăitePășesc și năvălesc fără de hainaDarului mieu pre care icircncă nu l-au luatȘi pre care nici să cuvine acestora din afară
să cauteȘi icircndelung rabd eu iubitoriul de oameni1
Și icircntră ca cu un priiaten să grăiască cu mineIcircntru a căruia frică nici ca niște robi nrsquoau
rămasȘi să arată pre eiș ca niște priiateniCei ce nici cunosc darul mieuȘi să făgăduesc să mijlocească pentru alţiiCei ce cu multe păcate sacircnt vinovaţiCei ce pre dinafară bine icircș icircmpodobesc tru-
pulȘi străluciţi cu părearea și curaţi să aratăIar pre suflete mai reale și decacirct tina și de-
cacirct noroiulIar mai vacircrtos decacirct toată otrava cea de
moarte purtătoareIcircltșigt2 au cei drepţi icircntru răotateCă precum dedemult Iuda vacircnzătoriulLuacircnd pacircinea dela mine cu nevrednicieO au macircncat pre dacircnsa ca pre o bucată de
pacircinea cea de obșteȘi pentru aceasta Satanagrave au icircntratIcircntru dacircnsul icircndată și obraznic vacircnzătoriuL-au lucrat al mieu Daacutescalului săuSlujitoriu pre dacircnsul luacircndu-l și robȘi icircmplinitoriu al voilor luiAșa și aceștea pătimesc pre necunoștinţăCacircţi cu icircndrăzneală și cu obrăznicie de tai-
nele mealeCeale Dumnezeești cu nevrednicie să ating
1 Lipsă un stih icircn ediţia Zagoreos bdquopurtacircnd a ace-lora nerușinată icircndrăznealăldquo (ned)
2 Icircn manuscris auml (ned)
Carii mai ales covacircrșesc pre Sfinţi cu Sca-unele
Carii Oltariul carii PreoţiiaCarii pre știinţă și mai nainte de aceasta o auVătămată și după aceasta cu adevăratPrihănită și pășesc lt781gticircn curtea mea cea
DumnezeiascăȘi cu nerușinare stau icircntru ceale neicircntrateIcircndrăznind și cutezind icircnaintea meaNicidecum slava mea cea Dumnezeiască
văzindu-oPre carea deaca o ar fi văzut nu ar fi făcut
aceastaNici icircnaintea ușilor besericii meale ceii
DumnezeeștiAșa de cu obrăznicie ar fi icircndrăznit să icircntreDeci aceastea toate le va cunoaște tot cela
ce voiașteCă adevărate și icircntemeiate-s scriseDintru icircnsăș lucrurile pre care noi Preoţii
le facemȘi nici o minciună nicidecum nu va putea
să afleȘi să va icircncredinţa și va mărturisiCă icircnsuș Dumnezeu prin mine au zis aceas-
teaDe nu e cineva din cei ce fac aceasteaȘi să sacircrguiaște cu cuvinte amăgitoare să le
răsipeascăȘi pre ale sale rușini să le acoperePre care icircnaintea Icircngerilor și a oamenilorLe va descoperi Domnul Dumnezeul tuturorCela ce pre ceale ascunse ale icircntunearecului
le descopereCarele dintru noi Preoţii cei de acumPre fărădelegile sale mai nainte curăţindu-leAșa au icircndrăznit asupra PreoţieiCarele poate să zică aceasta cu icircndrăznealăCă au defăimat slava cea de josȘi pentru singură cea de sus lucrează ceale
Sfinţite
C U V Acirc N T U L 5 0
172
Carele srsquoau icircndestulat cu singure ceale de trebuinţă
Și nu au furișat vreun lucru al aproapeluiCarele pre a sa știinţă prihănită Nu o are de luoări și de apucăriPrin care srsquoau plecat să fie sau să se facăCumpăracircnd sau vacircnzacircnd darulCarele nu au protimisit pre priiaten mai
mult decacirct pre cel vreadniclt781vgtȘi nu pre cel nevreadnic mai vacircrtos
l-au așăzatȘi cine nu să sacircrguiaște pre ai săi adevăraţiPriiateni și oameni să-i facă EpiscopiCa să ia icircntru stăpacircnire pre toateCeale streine Că aceasta a celor măsura-
teci iasteCare și fără de păcat li să pare că iaste acest
lucruLucrurile altei beserici rădicacircndu-leCarele pentru cearerea sấlnicilor celor lu-
meștiA priiatenilor a bogaţilor și a boiarilorNu au hirotonisit și afară de vrednicieCu adevărat nimenea dintru aceștea astăzi
nu-iAvacircnd pre inimă curată de toateȘi neicircmpungacircndu-să de știinţăCă cu adevărat măcar unul au făcut dintru
aceia carii am zisCi păcătuim fără de frică toţiNici cugetacircnd să facem vreo curmare a ră-
uluiNici pre fapta lucrului celui bun făcacircndu-oȘi pentru aceasta nici ne pocăimMăcar că icircntru adacircncul răotăţilor ne-am
cufundatȘi fără de dureare stăm lipiţi de aceasteaCă negustacircnd noi din slava cea Dumneze-
iascăPre slava cea de jos a o treace cu vedearea
nu putemȘi pofta zic a slavei ceii dela oameniPre suflet nu-l lasă nicidecum să se smerească
Nici să se prihănească pre sineș de voeDeci cum spune-mi mie cacircnd aceastea așa
să aflăCela ce vacircnează slava cea dela oameniȘi de bogăţiia carea să strică are trebuinţăCela ce pofteaște să aibă mulţime de aurCela ce cătră răpiri nesăţios să aflăȘi ţine minte răul asupra celor ce nu-i dau
necurmatlt782gtCum va icircndrăzni să zică cum că are pre
Dumnezeu lucrătoriu icircntru sineș1
Și cela ce pre Hristos și pre Tatăl luiȘi pre Duhul Sfacircnt icircntru sineș nu l-au priimitCu cunoștinţă lăcuind și umblacircndUnul Dumnezeu icircntru inima luiCum pre slujba cea adevărată o va arătaȘi dela carele altul să va icircnvăţa smereniiaSau cum să va icircnvăţa voia cea DumnezeiascăCine va mijloci pentru acesta sau icircl va icircm-
păca cu DumnezeuȘi cine icircl va pune icircnainte slujitoriu nerușinatLui Dumnezeu celui singur curat și neicircntinatSpre carele Heruvimii nu icircndrăznesc să cauteCarele iaste tuturor Icircngerilor neapropiiatCine va icircntări și va adeveri pre acesta că
fără de păcat ţineȘi fără de osacircndire lucrează cu sfinţenie slujbaCea icircnfricoșată a jărtvii ceii fără de prihanăCarele Icircnger carele om va putea să spue
aceasta sau va avea vacircrtute să o facăCă eu zic și mărturisesc tuturor ndash Nimenea să nu să rătăcească nici cu cuvin-
te să se amăgească ndashCela ce mai icircntacirciu nu va lăsa lumeaȘi pre ceale din lume din suflet nu le va uricircȘi numai pre Hristos cu adevărat nu-l va iubiȘi pre sufletul său pentru dacircnsul nu-l va pi-
iardeNimic grijindu-să de ceale ce-s cătră viiaţa
omului
1 Lipsă un stih (probabil o scăpare a traducătoru-lui sau copistului) bdquosau că iubește pre Hristos sau are Duhul lui Hristosldquo (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
173
Ci ca cum icircn tot ceasul ar muri așa să fieȘi nu va placircnge mult pentru dacircnsul și nu
să va tacircnguiȘi nu va avea dorirea numai singur a aceluiaȘi prin multe necazuri și dureri1Nu să va icircnvrednici să ia pre Dumnezeescul
DuhPre carele și Dumnezeeștilor Apostoli l-au datCa printrrsquoicircnsul pre toată lt782vgtpatima să o
goneascăȘi pre toată fapta bună cu lesnire să o ispră-
veascăȘi icircndestulate izvoară de lacrămi să căștigeDe unde e curăţeniia și vedearea sufletuluiDe unde iaste cunoștinţa Dumnezeeștii voiDe unde iaste luminarea Dumnezeeștii
străluciriȘi vedearea luminii ceii neapropiiateDe unde nepătimirea și sfinţeniiaSă dă tuturor celor ce srsquoau icircnvrednicitSă vază și să aibă pre Dumnezeu icircntru ini-
ma saȘi să se păzească dela dacircnsul și să păzească
și elNevătămate Dumnezeeștile lui porunci ndash Preoţie și ocacircrmuire a sufletelor A priimi sau a stăpacircni să nu icircndrăzneascăCă precum Hristos lui Dumnezeu și Tată-
lui săuȘi să aduce și el pre sineș să aduceAșa și pre noi și icircnsuș ne aduceȘi el pre noi iarăș așa ne priimeașteFiindcă spre judecată și osacircndă icirci va fiApucarea de niște lucruri ca aceasteaMai rău decacirct ucigașul iaste lucrul acesta mai
rău decacirct preacurvariul și decacirct curvariulȘi decacirct toate cealelalte păcateDeci aceastea toate icircntru muritori acum să
săvacircrșescCă unii icircmprotiva altora păcătuim cu ade-
vărat
1 Icircn manuscris bdquoȘi nuldquo (ned)
Și cela ce pre ceale Dumnezeești cu semeţie le cacircrciumăreaște
Și vinde pre darul DuhuluiIcircmprotiva cu adevărat lui Dumnezeu păcă-
tuiașteCă cel ce e pus icircn faţa CuvacircntuluiAșa iaste datoriu să vieţuiască precum acelaȘi așa aseamenea cu acela să zicăbdquoVulpile au vizuini cu adevăratȘi toate pasările cuiburiIar eu nu am unde capul să-mi plecrdquolt783gtCela ce srsquoau icircnvrednicit să fie slujitoriu
al lui HristosCă nimic el al său nicidecum nu areNici iaste datoriu să căștige ceva al lumiiDecacirct numai pre singură trebuinţa trupuluiIar cealelalte toate săracilor și streinilorȘi besericii sale să cuvine să le dăruiascăIar deaca iarăș va icircndrăzni la ale sale cheltueliFără de treabă să le metahirisească pre
aceastea cu stăpacircnireȘi pre ale streinilor nemeacuteniilor să le dăruiascăȘi case să zidească și moșii să cumpereȘi mulţime de robi după sine să tragăVaiŭ ce fealiu e osacircnda acestuiaNegreșit să aseamăltnăgt acesta omuluiCarele pre toată zeastrea muerii saleDe tot o au macircncat rău din nebunieCarele cu adevărat prinzindu-să și neavacircnd
să-i deaCeracircndu-să dela dacircnsa banii negreșitLa lipsa soţiei sale să se icircmplineascăȘi să trimite să se icircnchiză icircn temniţăDeci așa vom fi și noi Preoţii și slujitoriiCarii pentru sineș și pentru nemeacutenii și pri-
iateniRău cheltuim veniturile besericilorȘi pre săraci nu-i grijim nicidecumCi case băi mănăstiri și turnuriZidim și icircnzestrăm și nunte facemȘi pre besericile noastre ca pre niște streineLe defăimăm și ne lenevim despre dacircnsele
C U V Acirc N T U L 5 0
174
Și multă vreame ne depărtăm de dacircnseleCarii și petreacem icircn loc streinLăsind văduve pre fămeile noastreNici o purtare de grijă de dacircnsele nefăcacircndIar de și icircngăduim la dacircnsele și lăcuimNu căci ne ţinem de dorul acestoraCi numai ca să trăim din veniturileLor cu icircndestulare și să benchetuimlt783vgtIar pentru frumseaţea sufletului mirea-
sii lui HristosCarele din noi Preoţii să grijaștePre unul numai arată-mi mie și cu acesta
mă voiŭ icircndestulaCi vai noao jărtvitorilor veacului al șapteleaMonahilor Episcopilor și slujitorilorCă pre legile lui Dumnezeu și ale Macircntui-
toriuluiLe călcăm ca pre niște de nimic vreadniceȘi deaca undeva srsquoar arăta un mic icircntre oa-
meniDar mare la Dumnezeu ca cela ce lui iaste
cunoscutNefăcacircnd pogoremacircnt patimilor noastreIcircndată să izgoneaște ca unul din făcătorii
de realeȘi să goneaște de noi din mijlocȘi scos afară din sobor să face precum de-
demultHristosul nostru dela Arhiereii cei de atun-
cea și dela cumpliţii IudeiPrecum icircnsuș au zis și de-a pururea zice
aceastaCu luminatul glas al măririlor saleIcircnsă iaste Dumnezeu carele icircl va icircnălţa pre
dacircnsulȘi-l va priimi lacircngă sineș precum icircn viiaţa
aceastaAșa și icircn ceaia ce va să fie și icircl va proslăviIcircmpreună cu toţi Sfinţii pre carii i-au dorit
acestaDar ce zice și cătră noi CuvacircntulVoi Monahilor carii vă păreţi că sacircnteţi
sacircrguitoriu
Pre omul cel dinlăuntru icircmpodobiţe-l cu blagoceacutestiia
Și cel dinafară negreșit curat va fi mieCă acela adecă spre folosul vostru va fiȘi al celor ce vor vedea lucrurile voastre cea-
le buneIar acela dorit mie Ziditoriului tuturorȘi ceatelor meale celor gacircndite și Dumne-
zeeștiIar deaca pre idolul cel dinafară numai icircl
icircmpodobiţiCu singură icircmpodobirea năravurilor aces-
tuialt784gtȘi celor ce vă privesc pre voi socotiţi să
le fiţi iubiţiPrin iscusinţa cea dinafară a ostenealelorIar de chipul mieu cel iubit nicidecumPurtare de grijă nu faceţi spre curăţirea și
icircmpodobireaAcestuia cu sacircrguinţă și cu lacrăme și cu
ostenealePrin care și mie și tuturor vă arătaţiOameni luminat și cuvacircntători și Dumne-
zeeștiVă asemănaţi mie cu adevărat mormacircnturi-
lor celor icircmpuţitePrecum oarecacircnd Fariseii precum am zisZicacircnd și mustracircnd nebuniia acestoraDinafară străluciţi plini fiind icircnlăuntru de
putoareCu oase moarte plini de gacircnduri reale și de
cuvinte ale inimii ceii realeȘi de patimi și de socoteli și de cugete vi-
cleaneCă cine dela voi au căutat acesteaPost zic aspra petreacere ostenealePăr murdarefsit și nespălat ferecături de
fiiarăHaină de păr mulţime de umflături ale ge-
nunchelorCulcare vacircrtoasă iarbă spre așternutul pa-
tului
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
175
Și toată ceaialaltă rea pătimire a vieţiiBune-s și aceastea deaca bine să săvacircrșescCare sacircnt ale minţii voastre și ale lucrării
ceii ascunseCu cunoștinţă și cu icircnţelepciune și cu cu-
vacircntareIar deaca afară de aceasta pentru acealea
mare ceva cugetaţiȘi socotiţi că sacircnteţi ceva nimic fiindFără de aceaia poate leproșilor vă asămă-
naţiCarii cu haine strălucite sacircnt icircmpodobiţi
spre amăgirea celor ce-i privescCi tuturor celor din afară zicacircndu-le să se
bucureDe singură lucrarea cea din lăuntru a vă ţineaSacircrguiţi-vă cu fierbinţeală cu lt784vgtsudorile
și ostenealeleFaptelor bune celor Dumnezeești și ale
Sfinţitelor nevoinţeCa să vă arătaţi mie feciorealnici cu cugeteleLuminaţi la toată minteaȘi să vă uniţi cu mine Cuvacircntul prin cu-
vacircntulIcircnţelepciunii meale și al cunoștinţei ceii
mai icircnalteToată mulţimea norodului mieu celui sfinţitVino cu sacircrguinţă cătră mine Stăpacircnul tăuVino dezleagă-te de legăturile lumiiUraște toată amăgirea simţirilorFugi de pricinile răotăţilor degrabDe pofta vederii și de a trupuluiDe trufiia cugetelor și a vieţiiPre care cunoaște-le că sacircnt ale nedreptăţii
lumiiCare aduc la peire pre cel ce le metahiriseaștePre dacircnsele cu patimă și cu icircmpătimire icircn
viiaţăȘi dușman al mieu cu ticăloșie icircl săvacircrșescIa icircntru inima ta dorul DumnezeeștilorMeale lucruri al bunătăţilor celor veacinice
Pre care ţie icircntrupacircndu-mă ca unui iubit ţi le-am gătit
Ca să fii deapururea cu mine ospătacircndu-te negrăit
La masa Icircmpărăţiei mealeCeii din Ceriuri cu toţi SfinţiiCă cunoaște-te pre sineţ că muritoriu și
stricăcios eștiPuţină rămășiţă de traiu avacircnd icircn viiaţăȘi cum că nimic din ceale icircn lume nu-ţ va
urma ţieStrălucite și veselitoare și dulci aiceaCacircnd cătră Corturile ceale de acolograve te vei
duceDecacirct singure lucrurile ceale ce icircn viiaţăReale sau bune de tine srsquoau lucratȘi cunoscacircnd stricăciunea și curgerea tuturorLăsacircnd pre ceale de jos vino sus te chiem
pre tineCătră mine Dumnezeul totului lt785gtși
MacircntuitoriulCa icircn veacii veacilor să trăești cu adevăratȘi icircntru bunătăţile meale să te desfăteziPre care le-am gătitŭ celor ce mă iubesc pre
mineȘi deapururea și acum amin și icircn veaci
AL ACELUIAȘCum că cei slăviţi ai pămacircntului și trufași și cu bogăţiia icircmprejurul umbrii celor ce să văd să rătăcesc Iar cei ce pre ceastea de faţă le-au defăimat icircntru nerătăcită icircmpărtă-șirea Dumnezeescului Duh să fac
Cuvacircntul 51De credincioși Stăpacircne defăimat văzin-
du-măCa cum aș fi amăgitoriu și rătăcitCă zic cum că pre Duhul cel Sfacircnt prin iu-
birea ta de oameni
C U V Acirc N T U L
176
Și prin rugăciunile părintelui mieu l-am luatMiluiaște-mă și dăruiaște-mi cuvacircnt cu-
noștinţă și icircnţelepciuneCa toţi cei icircmprotivnici mie să cunoascăCă icircnlăuntrul mieu grăiaște Duhul tău cel
DumnezeescDă-mi mie să grăesc precum ai zis dă-mi și
mie precum te-ai făgăduitCărora a grăi icircmprotivă sau a sta icircmprotivă
nimenea dintru dacircnșii să nu poatăCă tu ești dătătoriul tuturor bunătăţilorEu Hristoase măcar zic ei că eu robul tău
mă rătăcescNiciodată nu mă voiŭ pleca văzindu-te pre
tine Dumnezeul mieuȘi privind preacurată și Dumnezeiască faţa taȘi dela dacircnsa priimind strălucirile tale ceale
DumnezeeștiStrălucindu-mă prin Duhul la ochii minţii
mealeCi să nu dai o Dumnezeule ca toţi să se
rătăceascăCei ce acum cred icircntru tine cu rătăcirea cea
pierzătoareCa să nu crează că tu și acum pre toţi icirci lu-
minezilt785vgtStrălucindu-i cu razele Dumnezeirii
tale ceii DumnezeeștiCă tu mult ești icircntru icircndurări iar noi icircntru
păcateTu icircntru lumină neapropiiată lăcuești iar
noi icircntru icircntunearec toţiTu afară ești de zidire iar noi icircntru zidireIar cei mai mulţi dintru noi și ei de zidire
afară-sIcircntru simţirea tuturor sacircnt nesimţindȘi afară de fire fiind afară-s și de toateCarii văzind nu văd privind nu privescNici pre minunile lui Dumnezeu icircntru
simţire gacircndităA le icircnţeleage nu pot ci sacircnt afară de lume
Iar mai vacircrtos icircn lume ca niște morţi sacircnt și mai nainte de moarte
Și mai nainte de moarte ţinuţi icircn iadul cel prea de jos
Deci acește-s cu adevărat pre carii Scriptu-ra ta icirci numeaște
Cei slăviţi cei bogaţi cei trufași icircntru toateCarii și păracircndu-li-să că sacircnt ceva din unele
ca aceasteaNicidecum putacircnd să vază pre a loruș rușineCă pre icircnţelepciunea lumii o au icircntru si-
neșȘi pre slavă ca pre o haină și pre trufiia cea
deșartăCa pre un cort o au zidit cu minţi rătăciteȘi cu aceaia adecă srsquoau icircmbrăcat iar icircntru
aceaia lăcuescȘi ca icircntru un fund al iadului celui mai de
jos șădȘi nu cunosc pre Dumnezeu nu cunosc lu-
meaȘi pre toate făpturile Ziditoriului ceale din
lumeCă cine va cunoaște pre Ziditoriul mai na-
inte de a vedea pre ZiditoriulIcircntru cuvacircnt ca un cuvacircntătoriu iar icircn min-
te gacircnditoriuȘi icircntru simţire gacircndită cu mintea văzindu-lCine Cela ce veade Duhovniceaște prin
Dumnezeescul DuhCu taină strălucindu-să icircmpreună și povă-
ţuindu-sălt786gtCătră cunoștinţa Făcătoriului umbros
oare cum srsquoar suiCăci așa curăţindu-să mai luminată pre cu-
noștinţăSă va icircnvrednici să o ia precum toată Scrip-
tura ziceIar cei pătimași precum am zis aceia carii
pre trufieO poartă ca pre o haină și cu părearea ca
cu o slavă
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
177
Să icircmbracă și să veselesc și-ș racircd de alţiiȘi să joacă icircn ultmgtbre dupre chipul cote-
ilorDeaca ai fi aruncat o nucșoară și alergacircnd
ar fi sunatEi sar o apucă și icircn gură o iau pre dacircnsaȘi cu dacircnsa să tăvălesc icircmpreună și saltăȘi deaca ar tacircricirc cineva icircnaintea picioarelor
lor funieSă icircntorc și cad și picioarele sus icircn aerLe icircntind și pricinuitori de racircs oamenilor
tuturorCelor ce văd pentru cădearea lor să facDeci așa aceștea fără de simţire veselesc pre
draciȘi cu faptele sale și cu năravurile așijdereaDeci unii ca aceștea spune-mi mie celui ce
te icircntreb cacirct poţiCum tainele lui Dumnezeu le vor povesti
altoraȘi cum cu lumina cunoștinţii să vor lumina
măcar cacirct de puţinȘi pre alţii va icircmpărtăși sau judecată dreaptăCu deslușire adevărată vor scoate dupre
dreptateCei ce cu icircntunearecul ca cu o haină sacircnt
icircmbrăcaţiIcircntru nesimţire nesimţiţi morţi icircn mijlocul
vieţiiCi o voi iubitorilor de Dumnezeu auziţi
graiuriAdevărate și minunate pre care gura
DomnuluiȘi mai nainte apucacircnd le-au grăit și acum
le grăiaște tuturorDe nu veţi lepăda slava de nu veţi arunca
bogăţiiaDe nu vă veţi dezbrăca cu totul de trufiia
cea deșartăDe nu decacirct toţi cei mai de pre lt786vgturmă
icircntru lucruri vă veţi face
Și icircntru icircnsuș gacircndurile iar mai vacircrtos icircn-tru icircnţeleageri
Mai pre urmă decacirct toţi pre sinevă să vă so-cotiţi că sacircnteţi
Părae de lacrămi și curăţire a trupuluiNu veţi căștiga nici veţi vedea cum să lu-
crează aceasteaDeci placircngeţi-vă pre sinevă deci pocăiţi-văDeci fierbinţi lacrămi icircn fieștecarea zi vărsaţiȘi pre ochii cei gacircndiţi ai inimii să-i spălaţiCa lumina strălucind icircn lume să o vedeţiCarea strălucind strigă și chiultiagtște Eu
lumina lumiiAm fost sacircnt și voiŭ fi și voesc să fiu văzutăCă pentru aceasta am venit icircn lume trupeașteUnul icircndoit făcacircndu-mă și rămacircind unul
așijdereaCa cei ce cu credinţă să icircnchină mie Dum-
nezeului celui văzutȘi poruncile meale le păzesc nevăzutSă se strălucească și gacircnditoriu icircn taină icircn-
văţindu-să slavaDumnezeirii meale ceii icircnfricoșate și carea
trup au luatȘi pre doimea firilor cu deamăruntul văzin-
du-oAtuncea ca pre un Dumnezeu fără de icircndo-
ire să mă laudeCă icircntrrsquoalt fealiu nu să poate bine pre ico-
nomiia meaȘi pre a mea pogoracircre să o cunoască și să se
icircnfricoșeazeȘi să se icircnchine mie ca unui Dumnezeu ce-
lui ce icircn chipul omuluiMrsquoam făcut și Dumnezeu am rămas netacircl-
cuitDoao-s cel unul nedespărţite dupre ipos-
tas nu dupre fireDeci un Dumnezeu sacircnt eu și om desăvacircrșitCu totul desăvacircrșit cu totul icircntreg trup
suflet minte și cuvacircntOm tot și Dumnezeu icircn doao fiinţe
C U V Acirc N T U L
178
Icircntru icircndoite firi așijderea icircntru icircndoite lucrări
Icircntru icircndoite și voiri icircntru lt787gtun ipostasDumnezeu icircmpreună și om unul sacircnt din
TroiţăCei ce așa au crezut că sacircnt eu și mrsquoau cu-
noscutDupă ce srsquoau curăţit pre sineș cu sacircrguinţă
și cu pocăinţăȘi au putut să vază icircntru curată inimăȘi icircn taină să se icircnveaţe gacircnditoriu icono-
miia meaAceștea mă vor iubi pre mine din toată inimaȘi aceștea vor păzi și toate poruncile mealeSpăimacircntacircndu-se cu totul de nemărginită
milostivirea meaAceștea vor fi și icircmpreună cu mine și păr-
tași ai slaveiPărintelui mieu vor fi icircn veacii veacilor
AL ACELUIAȘVedeare strălucită pentru raiul cel gacircndit și pentru lemnul vie-
ţii cel dintru dacircnsulCuvacircntul 52
Bine ești cuvacircntat Doamne bine ești cu-vacircntat singure
Bine ești cuvacircntat milostive preabinecu-vacircntate
Cela ce ai dat icircn inima mea lumina porun-cilor tale
Și ai răsădit icircntru mine lemnul vieţiiȘi mrsquoai arătat pre mine alt raiu icircntru ceale
văzuteIcircntru ceale simţite adecă gacircndit icircnsă gacircn-
dit icircntru simţireCă ai unit cu sufletul mieu pre alt Duh
Dumnezeesc al tăuPre carele l-ai și sălășluit icircntru ceale dinlă-
untru ale mealeAcesta singur iaste lemnul vieţii cu adevărat
Acesta icircn oricare pămacircnt srsquoar sădi adecă icircn sufletul omului
Și icircn inima acestuia srsquoar icircnrădăcina raiu icircl arată
Icircndată preastrălucit și icircmpodobit cu toateSadurile ceale frumoase și cu pomi și cu
roade de multe fealiuriIcircmpistrit cu flori și cu crini cu mir miro-
sitoriuȘi aceștea sacircnt smereniia și bucuriia și pacealt787vgtBlacircndeaţea și milostivirea placircnsul
ploile lacrămilorȘi streină veselie icircntru dacircnsele zarea daru-
lui tăuCarea tuturor străluceaște celor ce-s icircn raiuTu ești păhar carele icircmi verși mie apele vie-
ţii taleȘi cuvintele Dumnezeeștii cunoștinţe cu
icircndestulare icircm daiIar cacircnd nu vei voigrave și vei lua pre aceasteaEu fără de simţire nesimţitoriu ca o piiatră
sacircntTracircmbiţa fără de duh niciodată nu va glăsuiAșa și eu fără de tine ca un fără de sufletu-sȘi fără de suflet cu neputinţă iaste să lucrea-
ze cevaș trupulAșa nu poate sufletul fără de Duhul tăuSă se mișce și poruncile tale Macircntuitoriu-
le să le păzeascăNici poate să te vază nici să-ţ stea icircnainteNici să laude slava ta cu priceapere o
Dumnezeul mieuDeci pentru aceasta glăsuesc ţie și pentru
aceasta strigCela ce ești sus cu Tatăl și jos icircmpreună cu
noi te afliNu precum oarecarii socotesc că cu singură
lucrareaNici precum chitesc cei mulţi că cu singu-
ră voia numaiNici cu singură putearea ta ci și cu fiinţaDe să cade să icircndrăznim a zice fiinţă la tine
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
179
Sau a gacircndi nemuritoriule mai presusule de fiinţă singure
Că deaca ești cu adevărat cu totul netacirclcuitNevăzut neapropiiat și neicircnţelesNeajuns nepipăit neprins tot Macircntuito-
riule Cum te vom numi pre tine Și cum pre tine
și fiinţăȘi icircn ce fealiu și icircn care fealiu vom icircndrăzni
să te chiemămCăci cu adevărat niciunul din toate ești o
Dumnezeul mieuCi toate lucrurile tale dintru nefiinţă srsquoau
adusȘi numai tu singur ești nezidit singur fără
de icircnceput Macircntuitoriulelt788gtTreime Sfacircntă și cinstită Dumnezeul
tuturorȘi pre lumina Slavei tale ceii preacurate o ai
arătat noaoăPre dacircnsa și acum dăruiaște-o mie nedepăr-
tată MacircntuitoriuleDă-mi mie pururea printrrsquoicircnsa ca printrrsquoo
oglindă să te văz CuvinteȘi frumseaţea ta cea nebiruită bine să o icircn-
ţelegCarea neicircnţeleasă iaste cu totulȘi prea icircmi spăimacircntează mintea mea și
din minţile meale mă scoateȘi focul dragostei tale icircntru inima mea icircl
aprindeȘi acesta săvacircrșindu-să icircntru văpaia Dum-
nezeescului dorMai luminat icircmi arată slava ta Dumnezeul
mieuPre carea icircnchinacircndu-mă cer dela tine Fi-
iule al lui Dumnezeu dă-mi-oȘi acum și icircn veacul cel ce va să fie fără de
diiadohisire1 să o amȘi printrrsquoicircnsa veacinic să te văz pre tine
Dumnezeule
1 Neicircntrerupt (din grec ἀδιαδόχως) (ned)
Să nu-mi dai mie Stăpacircne slavă deșartă icircn lume
Nici bogăţie carea piiare nici talanţi de aurNici icircnălţime de scaun nici dregătorie a ce-
lor ce să stricăCu cei smeriţi icircnjugă-mă pre mine și cu cei
săraci și blacircnzi2
Și pre slujba mea deaca nu spre ceaia ce ias-te de folos
Și deaca nu dupre plăcearea ta și dupre sluj-ba ta
O uneltesc binevoiaște a mă dezvrednici de aceasta
Și pre singure păcatele meale a le placircnge Stăpacircne
Și de singură judecata ta cea dreaptă a mă griji
Și cum voiŭ da răspuns icircnaintea ta că mult te-am icircntacircracirctat
Așa Păstoriule cel milostiv cel bun și blacircndCela ce voești ca toţi cei ce cred icircntru tine
să se macircntuiascăMiluiaște-mă și auzi cearerea mea aceastaSă nu te macircnii să nu-ţi icircntorci faţa ta des-
pre minelt788vgtCi voia ta să o icircmplinesc icircnvaţă-măCă nu caut voia mea să se facăCi a ta ca și ţie să-ţi slujesc icircndurateJuru-te pre tine miluiaște-mă cel ce ești
din fire milostivȘi ceaia ce iaste de folos sufletului mieu ce-
lui ticălos fă-oCă Dumnezeu iubitoriu de oameni icircnsuţ
singur eștiNezidit fără de sfacircrșit și atotputearnic cu
adevăratViiaţă a tuturor lumină a tuturor celor ce
te-au iubit pre tineȘi de la tine iubitoriule de oameni foarte-s
iubiţi
2 Un stih lipsă icircn ediţia Zagoreos bdquoCa și eu să mă fac și smerit și blacircndldquo (ned)
C U V Acirc N T U L
180
Cu carii icircmpreună racircnduiaște-mă Stăpacircne și al Slavei tale ceii Dumnezeești
Săvacircrșaște-mă părtaș și icircmpreună moșteni-toriu
Că ţie Tatălui icircmpreună cu Fiiul cel icircm-preună fără de icircnceput
Și Dumnezeescului Duh să cuvine slava icircn veacii veacilor Amin
AL ACELUIAȘCearere și rugăciune a cuviosului că-tră Dumnezeu pentru ajutoriul lui
Cuvacircntul 53Stăpacircne Hristoase stăpacircne de suflete macircn-
tuitoriuleStăpacircne Dumnezeule al tuturor celor văzuteȘi al puterilor nevăzute ca un ZiditoriuAl tuturor celor din Ceriu și al celor ce-s
mai presus De Ceriu și de toate CeriurileȘi de ceale ce-s supt pămacircnt și al celor de
pre pămacircnt așijdereaTu ești Domn acestora și Dumnezeu și
StăpacircnTu cu macircna ta icircmprejur ţii zidireaCă icircntru dacircnsa coprinzi pre toateMacircna ta Stăpacircne e putearea cea mareCarea pre voia Tatălui tău o icircmplineașteȘi dimiurghiseaște1 lucrează și zideașteȘi iconomiseaște ceale ale noastre negrăitDeci aceasta și pre mine acum aducacircndu-măDintru nefiinţă mrsquoau făcut lt789gtsă fiuCare și după ce mrsquoam făcut eram icircn lumea
aceastaNecunoscacircndu-te nicidecum pre tine bu-
nul StăpacircnPre tine Ziditoriul mieu pre tine o Făcă-
toriul mieuȘi ca un orb eram icircn lume
1 Grecism (δημιουργεῖ) creează făurește (ned)
Și ca un fără de Dumnezeu necunoscacircnd pre Dumnezeul mieu
Deci tu icircnsuţi mrsquoai miluit și mrsquoai cercetatȘi mrsquoai icircntors și mi-ai strălucit lumină icircn-
tru icircntunearecȘi mrsquoai tras cătră sineţ o plămăditoriuleȘi scoţindu-mă din groapa cea prea prea de
josDin icircntunearecul patimilor din icircntuneare-
cul cel prea adacircncAl poftelor și al dezmirdărilor vieţiiMi-ai arătat calea mi-ai dat povăţuitoriuCarele cătră poruncile tale mrsquoau povăţuitCăruia urmacircndu-i fără de grijă petreceamMă bucuram cu bucurie carea nu să grăiaș-
te CuvinteVăzindu-l pre el că urmelor tale urmeazăȘi cu tine voroveaște de multe oriIcircncă și pre tine bunul Stăpacircn văzindu-teCu povăţuitoriul mieu și Părintele icircmpreu-
nă de faţă fiindNegrăită dragoste și dorire aveamȘi mai presus de credinţă și de nădeajde eramȘi ziceam Iată văz pre ceale ce vor să fieȘi Icircmpărăţia Ceriurilor e de faţăȘi bunătăţile care ochiul nu le-au văzutȘi ureache nu le-au auzit icircnaintea ochilor
miei le văzuȘi le am pre dacircnsele și ce mai mult voiŭ nă-
dăjduiSau credinţa mea icircntru care altele voiŭ ară-
ta-oCă mai mare alt lucru decacirct aceastea nu va fiIcircntru aceastea fiind eu și icircntru aceastea
desfătacircndu-măAi luat de pre pămacircnt pre Părintele mieu
vai mieAi rădicat pre povăţuitoriul lt789vgtmieu dela
ochii mieiO iubitoriule de oameni și mrsquoai lăsat singurCu adevărat siriman cu adevărat singură-
tăţit
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
181
Și cu adevărat dela toţi-s neajutoritȘi al turmei ndash vai mie ndash icircnainte-stătătoriu
și păstoriuPre mine cel cu adevărat strein și fără de
icircnainte-stătătoriuIcircnsuţ mrsquoai pus cu judecăţile care știiPentru aceasta acum te rogAcum te icircnduplec și cer căzind la tineSă nu te icircntorci să nu mă părăseștiSă nu mă lași pre mine o Stăpacircnul mieu
singurȘtii călătoriia căii cea cu greu de călătoritȘtii nebuniia tălharilor cea asupra noastrăȘtii mulţimea hiiarălor celor realeȘtii neputinţa mea Hristoase al mieuȘi necunoștinţa pre carea ca un om o am Dar nici om mi să pare că nicidecum sacircntCi decacirct oamenii mult mai jos rămacirciuCă icircntru toate decacirct toţi cel mai de pre
urmă sacircntȘi mai mic cu adevărat decacirct toţi oameniiVarsă preste mine Icircmpărate și Dumnezeul
mieuMila ta cea mare cer și mă rogCa pre lipsirile meale Macircntuitoriule Și neajungerile să le icircmplinească aceastaȘi om tot icircntreg să mă facă pre mineNelipsit nimic de ceale de nevoeȘi așa să mă pui icircnaintea ta CuvinteNeosacircndit fără de prihană pre mine robul
tăuCa să te laud pre tine icircn veacii veacilor
AL ACELUIAȘRugăciune cătră Sfacircnta Troiţă
Cuvacircntul 54O Părinte Fiiule Duhule Treime Sfacircntă Bunătate nedeșărtată carea la toţi curge frum-
seaţe multicircndrăgită lt790gtcarea nu are saţiu Cu singură credinţa și afară de nădeajde
macircntuiaște-mă
O lumină icircntreit luminătoare O Treime preasfacircntă
Treime dupre feaţe și unime dupre fiinţăCu singură credinţa și afară de nădeajde
macircntuiaște-mă O izvorule al icircnţelepciunii facircntacircnă a Sfin-
ţenieiCu singură credinţa și fără de nădeajde
macircntuiaște-mă O focule de păcate curăţitoriule Pre sufletul mieu de greșale curăţeaște-lPre sufletul mieu de neștiinţe spală-l Pre sufletul mieu din icircntinăciuni răpeaște-l Pomenirile sufletului mieu stăpacircneaște-le Și preste cugetele minţii meale icircmpărăţeaște Icircmpărat bine-putincios preste patimi arată-
măPre Domniia minţii străluceaște-o inimii
mealeSlobozeaște-mă de tot păcatul Luminează-mă icircnfrumseţează-mă pre
mine cel icircntunecat Cu ochiu preamilostiv caută la mine O Părinte Fiiule Duhule Treime Sfacircntă Tu icircmi dăruiaște icircnger de raze purtătoriu Al minţii ajutătoriu Pedagog icircnainte-stă-
tătoriuPovăţuitoriu icircndreptacircndu-mă cătră macircntuire Sufletul mieu și trupul curăţeașteTu pre mine muritoriul Sfinţit fă-măTu pre mine de cugetele ceale pămacircntești
icircnstreinează-măTu usucă izbucnirile inimii meale Tu izvoraște-m mie ploi de lacrămi Că Dumnezeu ești milostiv de bine făcă-
toriuNepomenitoriu de rău celor ce au nelegiuitCu totul bine-apropiiat tuturor celor ce au
păcătuitȘi icircndelung-răbdătoriu tuturor celor ce te-
au lepădatNu drepţilor celor Sfinţiţi
C U V Acirc N T U L
182
Nu celor fără prihană celor ce srsquoau strălucitAi hotăracirct macircntuire de lt790vgtmărturisireCi ai dăruit chipuri de pocăinţă Mie pacircngăritului și cu totul macircnjituluiMie răului și cu totul icircntinatuluiMie icircntunecatului și icircnnoroituluiCă am nelegiuit decacirct cei dedemult mai multTe-am macircniiat și te-am icircntăracirctat foarteMai presus de măsura stealelor celor nenu-
mărateMai presus decacirct năsipul mărilor am păcă-
tuit ţieNu iaste feliu de răotate de viclenieNu iaste rușine de răotate de neajungereCare să nu fiu lucrat icircn toată vreamea și lo-
culCu sufletul cu gacircndul și cu cuvintele și cu
fapteleIcircnmulţitu-srsquoau fărădelegile meale uracircciu-
nileIcircnmulţitu-srsquoau sarcinile greșalelor mealeCu lanţuri gacircndite icircmi icircmpil grumazulCu legături nescăpate stracircng pre inima meaNici a rădica capul și a căuta icircn sus nu pociuNici slăbire iaste icircntru știinţa meaCu nevrednicie la icircnălţimlteagt Ceriului cautCu nevrednicie praful pămacircntului icircl calcCu nevrednicie faţa oamenilor o văzCu nevrednicie grăesc cu aproapeleCă pre macircniia ta o am aprins pacircnă icircn sfacircrșitPre iuţimea cea icircnfricoșată o am aţiţat fără
de cuviinţăTe-am macircniiat pre tine și te-am icircntăracirctat
foarteȘi icircnaintea ta tot lucrul uracirct l-am făcutȘi niciuna din voile tale ceale curate nrsquoam
voitȘi niciuna din doritele judecăţile tale nrsquoam
doritȘi niciuna din icircnţeleaptele tale porunci
nrsquoam păzit
Și nici unul din graiurile tale ceale mari nrsquoam ţinut
Și acum plec ţie genunchiul lt791gtinimii mealeIcircmi plec capul cel cu totul funinginitIcircmi plec grumazul cel cu totul macircnjitBunătăţii tale grumazul mieu icircm plecBunătăţii tale rugăciunea o aducGreșit-am nelegiuit-am și mrsquoam răsturnat Păcătuit-am nedreptăţit-am și mrsquoam osacircn-
ditPăcătuit-am lepădat-am și nu mrsquoam ruși-
natCi rog pre a ta bunătateCi rog pre a ta nepomenire de răuCi rog pre milostivirea cea desăvacircrșitCi rog strig ţie macircntuiaște-mă curăţeaște-
mă1
Lasă-mi mulţimea greșalelor mealeLasă-m datoriile meale ceale grealeLasă-mi icircntinăciunile meale ceale multeLasă-m toate uracircciunile mealeȘi să nu mă zdrobești pre mine cu păcatele
mealeȘi să nu mă omori pre mine cu fărădelegile
mealeCu gacircndurile meale ceale reale să nu mă
răpeștiȘi cu uracircciunile meale să nu mă arziSă nu mă lipsești de bunătăţile ceale veaciniceDe la masa cea nemuritoare să nu mă scoţiSă nu mă icircnstreinezi de bucuriia SfinţilorSă nu mă păgubești de macircntuirea meaȘi darul botezului dă-mi-l iarășDumnezeiasca și marea shimă a monahilorCă mai nainte de a mă icircntina cu păcateleMai nainte de a mă netrebnici cu uracircciunileIcircnvredniceaște-mă Sfintei IcircmpărtășiriPăharului vieţii Sacircngelui celui din
Dumnezeu cursSpre șteargerea greșalelor celor multeSpre dezlegare spre curăţire spre macircntuire
1 Icircn manuscris kpararparachwemszlig (ned)
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
183
Și icircn ceasul cel de pre urmă cel amar al morţii
Icircn ceasul cel greu și preachinuitoriuIcircn ceasul cel icircntunecat și icircnneguratMacircntuiaște-mă miluiaște-mă curăţeaște-mălt791vgtSufletul mieu cu blacircndeaţe desparte-l
dltegt trupDe trupul mieu cel netrebnicitSufletul cel icircntunecat arată-l strălucitȘi de dracii cei răi izbăveaște-lToate zapisele greșalelor Și scrisorile datoriilor mealeSfășii-le răsipeaște-le icircn fundul iaduluiRumpele cenușază-le arde-le pănă icircn sfacircrșitBlacircnzi luminaţi icircngeri trimite-mi atunceaCa să icircnfracircngă poacutelcurile dracilorȘi pre suflet să-l răpească din muncăPre sufletul cel tiranisit să-l miluiascăȘi sus fără de păcate să-l ducăCătră icircntreit-luminătoriul și singur icircmpă-
ratulȘi să-l unească pre dacircnsul cu toţi cei macircn-
tuiţiȘi să-l icircnvrednicească bucuriei SfinţilorPriimeaște mijlocitoare pre bunătatea taDă-mi Darul tău solitoriu ales bunătatea
ta nepomenirea de rău Milostivirea icircndurarea cea desăvacircrșit Priimeaște mijlocitoare a doa pre cea prea-
icircnaltă Pre veselitoarea lumii Cocoana Maica și
Fecioara Dumnezeiasca Scară Toiagul cel icircnsufleţit
Scaunul Priimeaște mijlocitoare racircnduiala și ceata
cea slobozitoare de fulgereScaunele Heruvimii și Serafimii cei de focDomniile Puterile StăpacircniileIcircncepătoriile Arhanghelii și IcircngeriiPriimeaște mijlocitoriu luminat și de raze
purtătoriu Pre Mergătoriul tău icircnainte cel Sfinţit
Pre Propoveduitoriul și de Dumnezeu grăi-toriul cel mai nainte de scutece
Pre cel ce mai nainte decacirct Stăpacircnul au strălucit celor dintru icircntunearec
Priimeaște mijlocitoriu Horile Sfinţilor Horile Prorocilor ale Patriiarhilor ale Pă-
rinţilor Și ale Apostolilor și ale purtătorilor de cu-
nuni MuceniciAle tuturor Sfinţilor celor lt792gtde lumină
purtătoriPriimeaște mijlocitoare pre Mariia Eghip-
teancaOmul cel din pămacircnt dar pre Ceriu um-
blătoarea icircnsăPriimeaște mijlocitoriu pre Onufrie cel MareCarele trupul l-au dezgolit cu Dumneze-
iască podoabă icircnsăA lucrurilor celor bune srsquoau icircmbrăcat streinPriimeaște mijlocitoriu pre Marco AthineulȘi pre Sirul Efrem și pre toţi SfinţiiCă Dumnezeu ești milostiv și de bine făcă-
toriuDumnezeu blacircnd celor ce au nelegiuitDumnezeu carele dăruești curăţire1 de păcateDumnezeu carele hărăzești tuturor macircntuireȘi mie să-mi arăţi toată bunătateaIcircntru mine să deșărţi toate racircurile milosti-
virii taleCă am nelegiuit decacirct toţi mai multDintru icircnsăș matca pacircnă icircn vreamea cea de
acumMacircntuiaște-mă afară de vrednicie și afară
de nădeajdeCu singură bunătatea și cu facerea de bine
a taCa să te binecuvintez și cu dorire să te mă-
resc Ca să-ţ mulţemesc și să-ţ viersuesc adevăratȘi icircn veacul cel ce va să fie cel macircntuitoriu
1 Icircn manuscris deasupra cuvacircntului bdquocurăţireldquo e scris cu cerneală mai subţire bdquoizbăvireldquo (ned)
C U V Acirc N T U L
184
Ca pre un Stăpacircn binecuvacircntat bine să te cuvintez
Pre carele bine te cuvintează puterile Ceri-urilor
Icircntru toţi veacii cei nemăsuraţi și nemărginiţi
AL ACELUIAȘAltă rugăciune cătră Domnul nostru Iisus Hristos pentru
Sfacircnta CuminecăturăCuvacircntul 55
Din icircntinate buze din pacircngărită inimă Din necurată limbă din suflet icircntinat Primeaște rugăciune Hristoase al mieu și
nelepădacircndu-mi Nici cuvintele nici chipurile lt792vgtnici ne-
rușinareaDă-mi mie cu icircndrăzneală să zic cele ce vo-
esc Hristoase al mieuIar mai vacircrtos mă și icircnvaţă ce mi să cade să
fac și să zicGreșit-am mai mult decacirct curva carea cu-
noscacircnd unde găzduești Mir cumpăracircnd au venit cu icircndrăzneală să
ungă Picioarele tale Hristoase al mieu ale Stă-
pacircnului și Dumnezeului mieu Precum pre aceaia nu o ai lepădat carea au
venit din inimă Nici pre mine să nu mă urăști Cuvinte Ci pre ale tale picioare dă-mi-le Și să le ţiu și să le sărut și cu curgeri de la-
crămi Ca cu niște mir de mult preţ pre aceastea cu
icircndrăzneală să le ung Spală-mă cu lacrămile meale curăţeaște-mă
cu dacircnsele Cuvinte Lasă-mi greșalele meale și dă-mi ertare Știi a răotăţilor meale mulţimea știi și raacute-
nele mealeȘi bubele meale le vezi dar și credinţa o știi
Și sacircrguinţa o vezi și suspinurile auzi Nu să tăinuiaște de tine Dumnezeul mieu
Făcătoriul mieu Izbăvitoriul mieuNici o picătură de lacrămi nici din picătură
vreo parte Cel nelucrat al mieu l-au cunoscut ochii tăiȘi icircn Cartea ta și ceale icircncă nelucrate Scrise de tine sacircnt Vezi smereniia mea Vezi-mi osteneala cacirctă-i și păcatele toateLasă-mi-le Dumnezeul tuturor Ca cu cu-
rată inimă Cu minte cutremurată și cu suflet zdrobit Să mă icircmpărtășesc cu preacuratele și prea-
neicircntinatele taine Cu care să icircnDumnezeiaște și să icircnviiază tot
cel ce te mănacircncă și te bea Cu inimă curată Că tu ai zis Stăpacircnul mieu Tot cela ce mănacircncă trupul mieu și icircmi bea
sacircngele mieu Icircntru mine adecă acesta rămacircne și eu icircntru
dacircnsul sacircntAdevărat e cuvacircntul cu totul al Stăpacircnului
și Dumnezeului mieuCă cela ce cu Dumnezeeștile și de Dumnezeu
făcătoarele daruri lt793gtsă cuminecă Negreșit nu iaste singur ci cu tine Hristoa-
se al mieu Cela ce ești lumina cea cu trei sori carea lu-
minează lumea Deci ca să nu rămacirciu singur fără de tine dă-
tătoriule de viiaţă Suflarea mea viiaţa mea bucuriia mea Macircntuirea lumii pentru aceasta am venit
la tine Precum vezi cu lacrămi și cu suflet zdrobit Rugacircndu-mă ca să iau izbăvire de păcatele
mealeȘi cu dătătoarele de viiaţă și fără prihană
taineltlegt tale Fără de osacircndă să mă icircmpărtășesc ca să ră-
macirci precum ai zis
S F Acirc N T U L S I M E O N N O U L C U V Acirc N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U
185
Cu mine de trei ori ticălosul Ca nu aflacircn-du-mă pre mine
Fără de harul tău amăgitoriul să mă răpeas-că cu vicleșug
Și amăgindu-mă să mă depărteaze dela cuvintele tale ceale făcătoare de Dumnezeu
Pentru aceasta caz la tine și fierbinte strig ţie Precum pre curvariul l-ai priimit și pre
curva carea au venit Așa pre mine curvariul mă priimeaște și
nestacircmpăratul Icircndurate Că cu suflet zdrobit acum viu la tine Știu Macircntuitoriule că altul precum eu
nrsquoau greșit ţie Nici au lucrat fapte care eu le-am lucrat Ci aceasta iarăș știu că mărimea greșalelor Și mulţimea păcatelor nu covacircrșaște multa Icircndelungă-răbdare și iubirea de oameni
cea desăvacircrșitA Dumnezeului mieu Ci cu untul-de-lemn
al milostivirii Pre cei ce fierbinte să pocăesc și icirci curăţești Și icirci strălucești și ai luminii părtași icirci faci
Părtași ai Dumnezeirii tale lucracircndu-i cu nepizmuire
Și lucrul cel strein și de icircngeri și de minţele oamenilor
Vorbești cu dacircnșii de multe ori ca cu niște priiateni ai tăi adevăraţi
Aceastea icircndrăzneţ mă fac aceastea mă icircn-aripează Hristoase al mieu
lt793vgtȘi cutezindu-mă la facerile de bine că-tră noi ceale multe
Și bucuracircndu-mă icircmpreună și tremuracircnd cu focul mă icircmpărtășesc
Iarbă fiind și ndash streină minune ndash răcorin-du-mă negrăit
Ca rugul dedemult carele fără de ardere ardea
Deci cu mulţemitoare socoteală și cu mul-ţemitoare inimă
Cu mulţemitoare mădulări ale sufletului și ale trupului mieu
Mă icircnchin și te măresc și te slăvesc pre tine Dumnezeul mieu
Că bine ești cuvacircntat și acum și icircn veaci Amin
SFAcircRȘIT ȘI LUI DUMNEZEU SĂVAcircRȘITORIULUI BUNĂTĂŢILOR SLAVĂ
Srsquoau tălcuit icircn Sfacircnta Mănăstire a Neamţului icircn anii 1802 și 1803
C U V Acirc N T U L
TABLOUde corespondenţă a numerotării Imnelor din traducerea
romacircnească a lui Isaac Dascălul (după ediţia Zagoreos) cu numerotarea din ediţia lui Nikita Stithatul
Traducerea romacircnească
Ediţia lui Nikita Stithatul
1 302 173 554 85 66 137 168 249 26
10 4611 4812 3913 4014 4215 3616 3517 3418 519 420 2721 2822 2923 5124 4925 5726 4327 128 2
Traducerea romacircnească
Ediţia lui Nikita Stithatul
29 930 1431 2532 1133 4134 4435 5636 1237 1838 1939 2040 2241 2342 3143 3344 3845 4546 5047 52+5448 349 750 5851 3252 4753 3754 -55 -
186
Adestagrave ndash a adăsta a aștepta cu nerăbdareAhthisiiagrave (a se) ndash a se macirchniAmelinţaacutere ndash semn de icircncuviinţare (cu ca-
pul) aprobareAspumagrave ndash a spumegaBăsnuitoriu ndash povestitor de basme de icircn-
chipuiriBerigată ndash beregată gacirctlejBlagoceacutestie ndash binecinstireBlagocestiacutev ndash binecinstitorCacirctăţime ndash cantitateCeleaacutenchiu ndash premiu (la lupte)Chicot ndash chihot chiuitChiup ndash ulcior de lutChivernisi ndash a racircndui a administraColimviacutethră ndash cristelniţăCriștariu ndash cleștar cristalCucernicigrave (a se) ndash a arăta respect a da cin-
stire cuivaDeaciia (adv) ndash de acum icircnainteDezmirdaacutere ndash desfătare plăcereDichel ndash sapăDinadinsită (cu) ndash cu exactitate icircntrutotulDiscos ndash discFenariu ndash felinarFiacutereș ndash firesc naturalFormăluigrave ndash a icircnchipui a plăsmui a da chip
formăGătijos ndash care arde ușor ca lemnul uscat
combustibil (de la gătej = lemn uscat pentru aprins focul)
Gacirccitură ndash enigmă ghicitoareHaractiacuter ndash icircntipărire semn osebitor caracterHălăluigrave ndash a lărmui a strigaHerestrău ndash ferestrău Heretisigrave ndash a saluta a felicitaHier ndash fierHiiară ndash fiară sălbăticiuneHolteiu ndash flăcău
Ibomnic ndash ibovnic iubitIcircmpletecigrave (a se) ndash a cuprinde stracircns a icircnfă-
șura a se icircmpleti cu Icircnmirosigrave ndash a răspacircndi mireazmă a parfumaLihnaacuteriu ndash (gr) sfeșnic lampăLimpigrave ndash a linge gustacircnd a limpăiMăidan ndash loc de alergare stadionMăsuratec ndash moderatMacircnzălire ndash macircnjireMeghistani ndash bdquocei marirdquo conducătorii ţăriiMeșteșugaacutereţ ndash (gr σοϕιστής) iscusit mă-
iestruMetahirisigrave ndash a se folosiMijigrave ndash a icircnchide ochiiMuncitori ndash chinuitori călăiNecacirctăţit ndash fără cantitateNecunoscătoriu ndash nerecunoscătorNedumeacutestnic ndash nedomesticit neicircmblacircnzit
sălbaticNeprins ndash insesizabil imperceptibilNemeacutenie ndash rubedenie rudăNemernic ndash venetic pribeagNevre ndash nerviNiciodinioară ndash nicicacircnd niciodată Păiajen ndash păianjenPedepsigrave ndash a educa a da lecţii a icircnvăţaPoezigrave ndash a se revărsa a inundaPoacutelc ndash regiment pacirclcPonevoșigrave ndash a deveni miop a-i slăbi vedereaPonivoșit ndash avortat Poslușigrave ndash a slujiPrepune ndash a bănui a presupunePrepus ndash bănuială presupunerePrins ndash sesizabil perceptibilProistoșie ndash conducere icircndrumareProst ndash simplu de racircndProstime ndash simplitateProtimisigrave ndash a preferaPumnigrave ndash a da pumni a lovi cu pumnii
GLOSAR
187
Răzliţi ndash a despărţi a separaSălbătăci ndash a se icircnfuriaSămuigrave ndash a presupune a-și face o părereSacirclnic ndash stăpacircnitor autoritateScovacircrșigrave ndash a covacircrși a copleșiscriere-icircmprejur ndash circumscriereSineșigrave (a se) ndash a face pe sine apropiatul cuiva
a deveni familiarSineșire ndash familiaritateSiacutentaxis ndash sintaxă compunerea frazelorSirimaacuten ndash orfanSirimăniacutee ndash orfănieȘfară ndash sfoară
Știinţă ndash conștiinţăTicăit ndash nenorocit jalnicTicălos ndash năpăstuit jalnic chinuitTiacutende ndash a icircntinde (macircna) (conjunctiv să
tiacutenză)Tacircmpigrave ndash a tociUneltigrave ndash a se folosi de a avea de-a face cu a
icircntrebuinţaVăscuitor ndash (var vacircscuitor) cel care prinde
păsări cu clei din vacircsc păsărarZădăricirc ndash a aţacircţa a icircmboldi a stacircrniZgaibă ndash bubăZurbagrave ndash revoltă răzmeriţă
GLOSAR
188
Notă asupra ediţiei 5
Cuvacircntul 1 Cum că de sufletele care srsquoau curăţit prin lacrămi și prin pocăinţă atin-gacircndu-să focul cel Dumnezeesc al Du-hului să apucă de dacircnsele și mai mult le curăţeaște luminacircnd părţile lor ceale de păcat icircntunecate și ranele vindecacircndu-le și la desăvacircrșită vindecare le aduce cacirct cu Dumnezeiască frumseaţe le străluce-aște pre dacircnsele 9
Cuvacircntul 2 Cum că frica naște pre dragoste Iar dragostea dezrădăcinează pre frică din suflet și macircne ea singură icircntru dacircnsul fi-indcă iaste Duh Dumnezeesc și Sfacircnt 16
Cuvacircntul 3 Cum că icircntru cei ce au păzit sfacircntul botez curat rămacircne Duhul cel Sfacircnt Iar dela cei ce l-au icircntinat pre dacircn-sul să depărtează 26
Cuvacircntul 4 Cărora să arată Dumnezeu și carii icircntru deprinderea bunului să fac prin lucrarea poruncilor 31
Cuvacircntul 5 Tetrastiha care pre dorul lui cel cătră Dumnezeu icircl arată 33
Cuvacircntul 6 Icircndemnare cătră pocăinţă Și cum voia trupului cu voia Duhului unindu-se cu chip Dumnezeesc pre om icircl lucrează 33
Cuvacircntul 7 Cum că dorit și poftit dupre fire iaste numai singur Dumnezeu de ca-rele cela ce srsquoau icircmpărtășit icircntru icircmpăr-tășirea tuturor bunătăţilor srsquoau făcut 35
Cuvacircntul 8 Pentru Smerenie și pentru să-vacircrșire 36
Cuvacircntul 9 Cum că cela ce icircntru necunoș-tinţa de Dumnezeu icircncă trăiaște mort iaste icircn mijlocul celor ce trăesc icircntru cu-noștinţa de Dumnezeu Și cum că de cei ce cu nevrednicie din taine să icircmpărtă-șesc neluat Dumnezeescul trup și sacircnge-le lui Hristos să face 42
Cuvacircntul 10 Mărturisire cu rugăciune icircm-preunată și pentru icircmpreunarea și unirea Duhului Sfacircnt și pentru nepătimirea 45
Cuvacircntul 11 Cum că Slavă și cinste iaste fieștecăruia om ce să ocăraște și pătime-aște rău pentru porunca lui Dumnezeu necinstea cea pentru porunca aceasta a lui Dumnezeu Și Voroavă cătră Sufle-tul său icircnvăţindu-l bogăţiia cea nedeșăr-tată a Duhului 46
Cuvacircntul 12 Cum că dorul și dragostea cea cătră Dumnezeu covacircrșaște toată dragostea și pre tot dorul cel omenesc Și cum că deaca să cufundă mintea celor curăţiţi icircntru Lumina lui Dumnezeu toată să icircnDumnezeiaște și de acolograve să face minte a lui Dumnezeu 49
Cuvacircntul 13 Mărturisire a harurilor dărui-rilor lui Dumnezeu și icircn ce chip Părintele cela ce scrie aceastea de Sfacircntul Duh să lu-cra Și icircnvăţătură zisă de Dumnezeu cum că ce să cade să facă cineva ca să dobacircndeas-că macircntuirea celor ce să macircntuesc 51
Cuvacircntul 14 Cum că cei ce cu Dumnezeu de aicea icircncă prin icircmpărtășirea Sfacircntului Duh srsquoau unit după ce să duc din viiaţă icircn veaci cu dacircnsul acolograve vor fi Iar deaca cu Dumnezeu nu srsquoau unit de aicea ci ai-minterlea cu cei ce icircntrrsquoacest fealiu să află aicea să va face 53
CUPRINS
Cuvacircntul 15 Mulţămită pentru surguniia și pentru necazurile care au pătimit icircn vreamea izgonirii sale 58
Cuvacircntul 16 Cum că toţi Sfinţii strălu-cindu-se să luminează și pre Slava lui Dumnezeu o văd pre cacirct iaste cu putinţă firii omenești să vază pre Dumnezeu 60
Cuvacircntul 17 Cum că unirea Preasfacircntu-lui Duh cu sufletele ceale curăţite icircntru simţire luminată adecă icircntru cunoștinţă să face și icircntru care suflete srsquoar face cu chip de lumină aseamenea luiș și Lumi-nă pre dacircnsele le lucrează 61
Cuvacircntul 18 Alfavitos dupre slove icircndoit care icircndeamnă și povăţuiaște pre cela ce acum nu demult de lume srsquoau depărtat ca să alearge la săvacircrșirea vieţii monahi-cești 64
Cuvacircntul 19 Icircnvăţătură cătră monahii cei ce acum nu demult srsquoau lepădat de lume și de ceale din lume Și pentru ce fealiu de credinţă datoriu iaste să aibă cineva cătră Părintele său 65
Cuvacircntul 20 Icircn ce fealiu să cade să fie Mo-nahul și carea iaste lucrarea lui Și carea iaste sporirea cestuia și suirea 67
Cuvacircntul 21 Pentru descoperirea cea gacircn-dită a lucrărilor Dumnezeeștii Lumini și pentru lucrarea minţii și pentru Dum-nezeiasca viiaţă cea icircmbunătăţită 70
Cuvacircntul 22 Cum că numai singuri ace-lora să arată Dumnezeeștile lucruri cu carii prin icircmpărtășirea Sfacircntului Duh cu toţi tot Dumnezeu srsquoau unit 75
Cuvacircntul 23 Cum că Duhul cel Sfacircnt stră-lucind icircntru noi toate patimile să izgo-nesc precum de lumină icircntunearecul Iar stracircngacircndu-ș el razele de aceastea și de gacircndurile ceale reale ne săgetăm 79
Cuvacircntul 24 Cum că uneori și prin grijirea și sacircrguinţa celor deaproape și icircndrep-tarea icircmpreună să trage Dascalul cătră neputinţa patimii ceiia ce iaste icircntru acel neputincios 83
Cuvacircntul 25 Cum că cela ce au dorit pre Dumnezeu din tot sufletul uraște lu-mea 85
Cuvacircntul 26 Cum că mai bun lucru iaste a să păstori bine decacirct să păstorească cine-va pre cei ce nu voesc că nici o dobacircndă nu va fi celui ce pre alţii adecă să sacircrgu-iaște să-i macircntuiască iar pre sineș prin proistoșiia acelora srsquoau pierdut 86
Cuvacircntul 27 Pentru Dumnezeiasca strălu-cire și luminarea Duhului Sfacircnt Și cum că un loc iaste Dumnezeu icircntru carele după moarte pre odihnă toţi Sfinţii o au Și cum că cela ce dela Dumnezeu au căzut icircntru alt loc nu va avea odihnă icircn viiaţa ceaia ce va să fie 89
Cuvacircntul 28 Carea iaste schimbarea ce icircntru Părintele acesta srsquoau făltcutgt Și cum desăvacircrșit curăţindu-să srsquoau unit cu Dumnezeu Și din ce fealiu era ce fealiu srsquoau făcut ndash cuvintele lui ceale de dragos-te cătră Dumnezeu făcute icircl arată de ai-cea Carele și bogoslovind zice la sfacircrșit și pentru icircngeri 94
Cuvacircntul 29 Cum că cela ce al Sfacircntului Duh părtaș srsquoau făcut de lumina și de putearea lui răpindu-să pre deasupra tu-turor patimilor să poartă și nu să vatămă de dacircnsele cu apropiiarea 96
Cuvacircntul 30 Mulţemire cătră Dumnezeu pentru darurile de care srsquoau icircnvrednicit dela dacircnsul Și cum că icircnfricoșată iaste și Icircngerilor vredniciia Preoţiei și a Igume-niei 97
CUPRINS
Cuvacircntul 31 Pentru vedearea Dumneze-eștii Lumini ceiia ce srsquoau făcut lui Și icircn ce chip Dumnezeiasca Lumină nu să co-prinde de icircntunearec Icircntru care și pen-tru covacircrșirea descoperirilor spacircimacircn-tacircndu-să icircș aduce aminte de neputinţa omenească și să osacircndeaște pre sineș 100
Cuvacircntul 32 Icircn ce chip srsquoau arătat Dumnezeu lui ca lui Stefan și ca lui Pavel Apostoli-lor aicea Părintele (nostru Simeon) spăi-macircntacircndu-să povesteaște 103
Cuvacircntul 33 Mulţemire cătră Dumnezeu pentru facerile de bine ceale dela dacircnsul făcute lui Și cearere ca să se icircnveaţe pentru ce aceia carii srsquoau făcut desăvacircrșit icircntru fap-ta bună să slobod ca să se ispitească de la draci Și pentru cei ce să leapădă de lume icircnvăţătură zisă dela Dumnezeu 105
Cuvacircntul 34 Ce iaste cea după chip și cum dupre cuviinţă să icircnţeleage că omul iaste Icoană a lui Dumnezeu Și cum că cela ce pre dușmani ca pre niște făcători de bine icirci iubeaște următoriu iaste al lui Dumnezeu Și al Duhului Sfacircnt de aicea părtașiŭ făcacircndu-să dupre punere și du-pre dar să face Dumnezeu și de singur aceia numai să cunoaște carii de Sfacircn-tul Duh să lucrează 111
Cuvacircntul 35 Rugăciune cătră Dumnezeu pentru ceale ce srsquoau făcut lui și rugăto-riu icircmpreună și mulţemitoriu 116
Cuvacircntul 36 Cuvacircntare de Dumnezeu pentru unimea cea icircntru toate a Dum-nezeirii ceii icircn trei Ipostatnice Și pentru acealea prin care smerindu-să zice pentru sineș Sfacircntul și icircnfruntează trufiia celor ce li să pare că sacircnt ceva 117
Cuvacircntul 37 Icircnvăţătură cu cuvacircntare de Dumnezeu pentru lucrurile Sfintei dra-gosti adecă ale icircnsăș Luminii Sfacircntului Duh 120
Cuvacircntul 38 Icircnvăţătură cu cuvacircntare de Dumnezeu icircntru carea și pentru Preoţie și pentru vedearea cea nepătimașă 125
Cuvacircntul 39 Mulţemire și mărturisire cu cuvacircntare de Dumnezeu și pentru dăru-irea și icircmpărtășirea Sfacircntului Duh 128
Cuvacircntul 40 Mulţemire cu cuvacircntare de Dumnezeu și pentru acealea care Dumnezeescul darul Duhului prin lu-crări srsquoau numit 133
Cuvacircntul 41 Pentru Dumnezeirea cea ne-coprinsă și neicircnţeleasă cu denadinsită cuvacircntare de Dumnezeu și cum că ne-scrisă icircmprejur iaste Dumnezeiasca fire și cum că nici icircnlăuntru nici afară de to-tul acesta nu iaste ci și icircnlăuntru și afară iaste ca o pricinuitoare a tuturor Și cum că numai cu mintea de om iaste prins cu neprindere Dumnezeu precum ochi-lor razele Soarelui 137
Cuvacircntul 42 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că necercată și neis-codită iaste Dumnezeiasca fire și cu totul oamenilor neajunsă și neicircnţeleasă 143
Cuvacircntul 43 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că cel ce au păzit pre cel după chip pre puterile ceale reale și vicleane ale stăpacircnitoriului icircntunearecu-lui le calcă Iar ceialalţi carii au viiaţă pă-timașă de dacircnsul să stăpacircnesc și să icircm-părăţesc 147
Cuvacircntul 44 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că mintea de materiia patimilor curăţindu-să nemateriialnic pre cel nemateriialnic și nevăzut icircl veade 150
CUPRINS
Cuvacircntul 45 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu prea cu denadinsită Și cum că cela ce nu veade lumina slavei lui Dumnezeu mai rău iaste decacirct cei orbi 152
Cuvacircntul 46 Pentru vedearea de Dumnezeu și pentru Dumnezeeștile lucruri și pentru preaslăvitele lucrări ale Sfacircntului Duh și pentru deosebirile Sfintei și deofiinţă Troiţei Și cum că cela ce nrsquoau ajuns să icircn-tre icircntru Icircmpărăţiia Ceriurilor nimic nu să va folosi măcar și afară de muncile ia-dului de să va afla 155
Cuvacircntul 47 Pentru cuvacircntarea de Dumnezeu Și cum că celui ce nu srsquoau schimbat cu icircmpărtășirea Sfacircntului Duh și nu srsquoau făcut cu punerea icircntru cunoș-tinţă Dumnezeu a icircnvăţa ceale Dumne-zeești pre oameni nu i să cade 161
Cuvacircntul 48 Ce iaste Monahul și carea iaste lucrarea lui și la ce fealiu de icircnălţi-me a vederii srsquoau fost suit Dumnezeescul acesta Părinte 168
Cuvacircntul 49 Rugăciune cătră Dumnezeu și cum cu Dumnezeu icircmpreunacircndu-să și Slava lui Dumnezeu văzindu-o Părintele icircntru sineș lucracircnd să spăimacircnta 168
Cuvacircntul 50 Icircnvăţătură de obște icircmpreu-nă cu mustrare cătră toţi icircmpăraţii ar-
hiereii preoţii monahii și mirenii din gura lui Dumnezeu grăită și cuvacircntată 169
Cuvacircntul 51 Cum că cei slăviţi ai pămacircn-tului și trufași și cu bogăţiia icircmprejurul umbrii celor ce să văd să rătăcesc Iar cei ce pre ceastea de faţă le-au defăimat icircn-tru nerătăcită icircmpărtășirea Dumnezees-cului Duh să fac 175
Cuvacircntul 52 Vedeare strălucită pentru raiul cel gacircndit și pentru lemnul vie-ţii cel dintru dacircnsul 178
Cuvacircntul 53 Cearere și rugăciune a cuvi-osului cătră Dumnezeu pentru ajutoriul lui 180
Cuvacircntul 54 Rugăciune cătră Sfacircnta Troi-ţă 181
Cuvacircntul 55 Altă rugăciune cătră Domnul nostru Iisus Hristos pentru Sfacircnta Cu-minecătură 184
Tablou de corespondenţă a numerotării Im-nelor din traducerea romacircnească a lui Isaac Dascălul (după ediţia Zagoreos) cu nume-rotarea din ediţia lui Nikita Stithatul 186
Glosar de termeni mai puţin cunoscuţi fo-losiţi icircn textul de faţă 187
CUPRINS
Colecţia Carte veche romacircnească
Sfacircntul Simeon Noul Cuvacircntătoriu de Dumnezeu
Ale Dumnezeeștilor cacircntări iubirile
Redactor Radu Hagiu
Consilier editorial Constantin Făgeţan
Tehnoredactare Cristian Samoilă
Coperta colecţiei Atelierul de grafică
Tipar Imprimeria de Vest Oradea
Editura Predania CP 67 Oficiul Poștal 13 Bucureștiwwwpredaniaro
editurapredaniaro
Distribuţie Simeon Monahul (+4) 0749106361
sauSC Balkan Press SRL (+4) 0747499930