alegeri pentru reducerea risipei de alimente
TRANSCRIPT
Science and Technology Options Assessment
Alegeri tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de persoane
Alegeri pentru reducerea risipei de alimente
Rezumat
Evaluarea alegerilor științifice și tehnologice
Direcția Generală Servicii de Cercetare Parlamentară
Parlamentul European
Octombrie 2013
PE 513.515
RO
Alegeri tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de persoane
Alegeri pentru reducerea risipei de alimente
Rezumat
IP/A/STOA/FWC/2008-096/Lot7/C1/SC2 - SC4
Octombrie 2013
PE 513.515
STOA - Evaluarea alegerilor științifice și tehnologice
Proiectul STOA intitulat „Alegeri tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de persoane – Alegeri pentru
reducerea risipei de alimente” a fost realizat de Institutul pentru Evaluarea Tehnologiei și Analiza
Sistemelor și, în calitate de membrul al ETAG, Institutul de Tehnologie din Karlsruhe.
AUTORI
Carmen Priefer, coordonator al proiectului (ITAS)
Juliane Jörissen (ITAS)
Klaus-Rainer Bräutigam (ITAS)
ADMINISTRATOR STOA RESPONSABIL CU CERCETAREA
Lieve Van Woensel
Evaluarea alegerilor științifice și tehnologice (STOA)
Direcția pentru evaluarea impactului și valoarea adăugată europeană
Direcția Generală Servicii de Cercetare Parlamentară, Parlamentul European
Rue Wiertz 60 - RMD 00J012
B-1047 Bruxelles
E-mail: [email protected]
VERSIUNE LINGVISTICĂ
Original: EN
DESPRE EDITOR
Pentru a lua legătura cu STOA, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]
Acest document este disponibil pe internet, la următoarea adresă:
http://www.europarl.europa.eu/stoa/
Manuscris finalizat în august 2013
Bruxelles, © Uniunea Europeană, 2013.
CLAUZĂ DE RESPONSABILITATE
Opiniile exprimate în prezentul document reprezintă responsabilitatea unică a autorului și nu neapărat
poziția oficială a Parlamentului European.
Reproducerea și traducerea documentului pentru scopuri necomerciale sunt autorizate, cu condiția ca
sursa să fie menționată și editorul să fie anunțat în prealabil și să primească o copie a materialului.
PE 513.515
CAT BA-03-13-508-RO-N
ISBN 978-92-823-5120-8
DOI 10.2861/43182
Alegeri tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de persoane – Alegeri pentru reducerea risipei de
alimente
Prezentul document este un rezumat nespecializat al studiului STOA intitulat „Alegeri
tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de persoane – Alegeri pentru reducerea risipei de
alimente”. Studiul complet și o prezentare concisă a alegerilor privind subiectul sunt
disponibile pe site-ul STOA.
Rezumatul studiului
Reducerea risipei de alimente pare să fie un factor important de realizare a securității
alimentare la nivel mondial, deblocând resurse finite pentru alte utilizări, diminuând riscurile
de mediu și evitând pierderile financiare. În foaia sa de parcurs privind o Europă eficientă din
punctul de vedere al utilizării resurselor, Comisia Europeană a stabilit obiectivul de a reduce la
jumătate, până în 2020, deșeurile alimentare generate.
Prezentul studiu tratează abordări în materie de prevenire a deșeurilor alimentare, pe baza
unei analize aprofundate a amplorii, a motivelor și a tiparului de risipă a alimentelor în UE-27.
Atenția este îndreptată asupra unor măsuri și instrumente care au fost considerate în literatura
de specialitate sau în dezbaterile actuale ca fiind deosebit de utile, ușor de implementat și/sau
și-au dovedit deja eficacitatea în practică. Printre altele, acestea includ îmbunătățirea și
armonizarea bazelor de date, stabilirea de obiective de reducere la nivel național și regional,
revizuirea reglementărilor existente privind indicarea datei pe eticheta produselor alimentare,
efectuarea de campanii de sensibilizare, introducerea de stimulente economice, îmbunătățirea
fluxurilor de lucru, precum și implementarea unei gestionări integrate a lanțului de
aprovizionare în sectorul producător și al vânzării cu ridicata/amănuntul, inclusiv de inovații
tehnologice care probabil vor reduce risipa de alimente.
STOA - Evaluarea alegerilor științifice și tehnologice
Alegeri tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de persoane – Alegeri pentru reducerea risipei de
alimente
CUPRINS
1. CONTEXTUL ȘI OBIECTIVUL STUDIULUI ............................................................................. 1
2. DEFINIȚIA TERMENILOR „PIERDEREA DE ALIMENTE” ȘI „DEȘEURILE
ALIMENTARE” ....................................................................................................................................... 2
3. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRII ........................................................................................ 2
4. ORIGINEA ȘI MOTIVELE PIERDERII DE ALIMENTE DE-A LUNGUL LANȚULUI
ALIMENTAR ........................................................................................................................................... 3
4.1 Pierderi în producția primară................................................................................................... 4
4.2 Pierderi la prelucrare și ambalare ............................................................................................ 4
4.3 Pierderi la distribuție și la vânzarea cu ridicata și amănuntul ............................................ 5
4.4 Pierderi în industria hotelieră .................................................................................................. 6
4.5 Pierderi la nivelul gospodăriilor private ................................................................................ 6
5. DATELE DISPONIBILE ȘI SIGURANȚA LOR ........................................................................ 9
5.1 Calcule bazate pe date FAOSTAT și metodologia SIK ......................................................... 9
5.2 Rezultatele calculelor în comparație cu constatările BIOIS ................................................ 10
6. COMPORTAMENTUL RISIPITOR AL GOSPODĂRIILOR ............................................... 12
7. CONSECINȚELE DEȘEURILOR ALIMENTARE GENERATE ............................................ 15
7.1 Consumul resurselor ............................................................................................................... 15
7.2 Volumul în creștere de deșeuri biologice ............................................................................. 16
7.3 Impactul economic ................................................................................................................... 18
8. ALEGERI PENTRU REDUCEREA RISIPEI DE ALIMENTE ................................................ 18
BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................................... 23
STOA - Evaluarea alegerilor științifice și tehnologice
LISTA TABELELOR
TABELUL 1: REZUMAT AL PRINCIPALILOR FACTORI CARE CONTRIBUIE LA RISIPA ALIMENTARĂ DE LA DIFERITELE
ETAPE DIN LANȚUL ALIMENTAR DIN ȚĂRILE INDUSTRIALIZATE 7
TABELUL 2: ALCĂTUIREA DEȘEURILOR ALIMENTARE PROVENITE DE LA GOSPODĂRII DIN ȘAPTE ȚĂRI EUROPENE
EXPRIMATĂ ÎN % 13
LISTA FIGURILOR
FIGURA 1: PROCENTAJUL DIFERITELOR ETAPE ALE LANȚULUI ALIMENTAR ÎN CEEA CE PRIVEȘTE DEȘEURILE
ALIMENTARE GENERATE ÎN UE-27 (CALCULE ITAS) 10
FIGURA 2: VOLUMUL PE CAP DE LOCUITOR, EXCEPTÂND AGRICULTURA ȘI MANIPULAREA ULTERIOARĂ
RECOLTĂRII – COMPARAȚIE A CALCULELOR ITAS ȘI A REZULTATELOR BIOIS PENTRU UE-27 ÎN 2006 11
FIGURA 3: DEȘEURILE ALIMENTARE GENERATE PE CAP DE LOCUITOR LA NIVELUL GOSPODĂRIILOR – COMPARAȚIE
A CALCULELOR ITAS ȘI A REZULTATELOR BIOIS PENTRU UE-27 ÎN 2006 12
FIGURA 4: PROCENTAJELE A DIFERITE TIPURI DE ALIMENTE DIN TOTALUL DEȘEURILOR ALIMENTARE GENERATE
LA NIVELUL GOSPODĂRIILOR DIN UE-27 ÎN 2006 (CALCULE ITAS) 14
FIGURA 5: AMPRENTA MATERIALĂ ȘI AMPRENTA DE CARBON A DEȘEURILOR ALIMENTARE DIN GERMANIA PE
CAP DE LOCUITOR ȘI PE AN, INCLUZÂND ETAPE ÎN AMONTE ALE LANȚULUI ȘI ÎMPĂRȚIREA PE GRUPE DE
PRODUSE. 16
FIGURA 6: TRATAREA DEȘEURILOR MUNICIPALE SOLIDE DIN DIFERITE ȚĂRI EUROPENE PENTRU 2010 17
Alegeri tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de persoane – Alegeri pentru reducerea risipei de
alimente
1
REZUMAT NESPECIALIZAT
1. CONTEXTUL ȘI OBIECTIVUL STUDIULUI
Deși evaluarea pierderilor de alimente de-a lungul lanțului de aprovizionare în materie de alimente la
nivel mondial este plină de incertitudini, nu există nicio îndoială că aceste pierderi sunt substanțiale.
Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) estimează că la nivel mondial se
pierde sau se irosește în mare o treime din alimentele produse pentru consumul uman, ceea ce înseamnă
aproximativ 1,3 miliarde de tone pe an. Se pierd sau se irosesc alimente la nivelul întregului lanț de
aprovizionare, de la producția agricolă inițială până la consumul final domestic. Potrivit FAO, risipa de
alimente pe consumator în Europa și America de Nord este de aproximativ 95-115 kg/an (Gustavsson et
al. 2011). Parlamentul European estimează că până în 2020 risipa de alimente va crește cu 40 %, dacă nu
sunt adoptate acțiuni sau măsuri suplimentare de prevenire (Parlamentul European 2012).
Având în vedere că peste un miliard de oameni suferă de malnutriție, risipirea alimentelor este, în mod
special, o problemă etică. Deși este o problemă constantă modul în care comportamentul consumatorilor
din țările industrializate afectează foametea și sărăcia în mediul rural din țările în curs de dezvoltare, se
poate presupune că gestionarea neglijentă a alimentelor din țările bogate va crește cererea de alimente
din întreaga lume. O cerere în creștere la nivel mondial va avea ca rezultat prețuri mai mari pe piața
mondială, ceea ce ar putea slăbi în continuare puterea de cumpărare a oamenilor săraci din țările în curs
de dezvoltare. Estimarea pe termen mediu a Națiunilor Unite privind creșterea populației la nivel
mondial sugerează că populația mondială va ajunge la 9,3 miliarde până în 2050. Populația în creștere va
exercita o presiune crescândă asupra lanțului de aprovizionare cu alimente de la nivel mondial.
Producția de alimente, indiferent dacă este consumată sau irosită, are legătură cu consecințele negative
asupra mediului. Irosirea de alimente înseamnă nu doar pierderea de substanțe nutritive necesare vieții,
ci și de resurse rare precum terenurile, apa și energia care au fost epuizate în procesul de producție, de
prelucrare și de distribuție a alimentelor. Aceste pierderi vor fi exacerbate de o îndepărtare considerabilă
de dietele predominante pe bază de cereale și de adoptarea unui consum considerabil de produse de
origine e animală. Din cauza prosperității în creștere din țările în curs de dezvoltare, se presupune că
absorbția calorică pe cap de locuitor din consumul de carne va crește cu 40 % până la mijlocul secolului
(IMECHE 2013). Producția de produse de origine animală necesită în mod considerabil mai multe
resurse decât producția de alimente pe bază de cereale.
În plus față de consecințele negative asupra mediului, risipa de alimente cauzează pierderi monetare
considerabile, atât pentru consumatorii individuali, cât și pentru economia națională. Similare
consecințelor ecologice, pierderile economice se acumulează de-a lungul lanțului de aprovizionare, astfel
încât o tonă de deșeuri alimentare la nivelul gospodăriilor (adică ultima verigă a lanțului) implică costuri
economice și de mediu mai mari decât o tonă de deșeuri alimentare din sectorul producător.
În acest context, reducerea nivelului actual de deșeuri alimentare oferă o oportunitate considerabilă de
realizare a securității alimentare la nivel mondial, de atenuare a riscurilor de mediu, de conservare a
resurselor finite pentru alte utilizări și de evitare a pierderilor financiare. Implementarea de măsuri
preventive pentru a combate deșeurile alimentare necesită totuși o analiză aprofundată a amplorii, a
tiparului și a impactului deșeurilor alimentare, care a reprezentat unul dintre subiectele studiului.
Obiectivul principal a fost discutarea măsurilor și instrumentelor care pot contribui la prevenirea
deșeurilor alimentare, având în vedere experiențele deja dobândite în diferite țări. Atenția a fost
îndreptată asupra unor abordări care au fost considerate în literatura de specialitate sau în dezbaterile
actuale ca fiind deosebit de utile, ușor de implementat și capabile să obțină beneficii pe termen lung. Pe
STOA - Evaluarea alegerilor științifice și tehnologice
2
baza acestei discuții, au fost elaborate opțiuni de acțiuni care se adresează guvernelor de la nivel
european și național responsabile pentru punerea lor în aplicare.
2. DEFINIȚIA TERMENILOR „PIERDEREA DE ALIMENTE” ȘI „DEȘEURILE
ALIMENTARE”
Până în prezent, nu a existat nicio definiție comun acceptată a termenilor „pierderea de alimente” și
„deșeurile alimentare” nici în cadrul juridic european, nici în cadrele juridice naționale și nici în literatura
științifică. Potrivit altor autori relevanți, se sugerează aici distincția între „pierderea de alimente” și
„deșeurile alimentare”. Pierderea de alimente înseamnă cantitatea de alimente care este produsă pentru
consumul uman, dar iese din lanțul de aprovizionare din diferite motive. Deșeurile alimentare sunt o
subdiviziune a pierderii de alimente și reprezintă cantitatea de alimente, încă bune pentru consum, care
este eliminată ca urmare a acțiunii sau a lipsei de acțiune a oamenilor. Este necesar să se facă o astfel de
diferențiere deoarece, în primele etape ale lanțului alimentar, reziduurile și produsele triate pot fi
reutilizate în procesul de prelucrare. Astfel, nu toate pierderile de alimente se irosesc. Pe de altă parte,
alimentele care inițial au fost destinate consumului uman, dar au fost scoase din lanțul de aprovizionare,
sunt considerate deșeuri alimentare, chiar dacă sunt folosite în scopuri nealimentare. Produsele care nu
mai pot fi vândute, dar sunt recuperate pentru consumul uman și, astfel, rămân în cadrul lanțului de
aprovizionare cu alimente, nu sunt considerate nici pierderi de alimente și nici deșeuri alimentare (de
exemplu, prelucrarea ulterioară a produselor de patiserie nevândute în pesmet).
În plus la diferența dintre deșeurile alimentare și pierderea de alimente, comunitatea științifică mai face o
distincție între deșeuri alimentare „evitabile” și „neevitabile”. Deșeurile alimentare evitabile înseamnă
produse care sunt încă bune pentru consumul uman la momentul la care sunt eliminate sau produse care
ar fi fost comestibile dacă ar fi fost consumate la timp. Deșeurile alimentare neevitabile înseamnă
produse sau ingrediente care nu sunt bune pentru consumul uman. Acestea includ componentele
necomestibile (de exemplu, coaja de banană, oasele, coaja de ou), precum și produse care sunt atât de
deteriorate din cauza condițiilor meteorologice, a bolilor sau a dăunătorilor încât nu mai pot fi
consumate. Cea de-a treia categorie folosită în dezbaterea actuală, „deșeurile alimentare posibil/parțial
evitabile”, înseamnă produse sau ingrediente care nu sunt consumate din cauza preferințelor
consumatorilor (de exemplu, firimiturile, coaja de măr) sau pot fi mâncate atunci când alimentele sunt
preparate într-un anumit mod, dar nu altfel (pielea de la puiul fript sau prăjit este de obicei mâncată, cea
de la puiul fiert nu este mâncată în mod obișnuit). Ar trebui să se renunțe la această categorie, deoarece
cantitățile respective au doar un rol minor, având în vedere cantitatea totală de alimente irosite.
3. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRII
În ianuarie 2012, Parlamentul European a adoptat rezoluția intitulată „Evitarea risipei de alimente:
strategii pentru creșterea eficienței lanțului alimentar din UE”, în care i se solicită Comisiei să adopte
măsuri concrete menite să reducă la jumătate, până în 2025, cantitatea de alimente risipite. În plus, i se
solicită Comisiei să realizeze o analiză a întregului lanț alimentar, de la fermă la furculiță, pentru a
identifica sectoarele în care apar cel mai des deșeuri alimentare. Pe baza acestei analize ar trebui create
obiective speciale de prevenire a deșeurilor alimentare pentru statele membre, ca parte a obiectivelor de
prevenire a risipei care trebuie atinse de fiecare stat membru până în 2014 (Directiva-cadru privind
deșeurile din 2008). Făcând trimitere la aceste inițiative, în foia sa de parcurs intitulată „O Europă
eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, Comisia Europeană a stabilit obiectivul de a
reduce la jumătate eliminarea de alimente comestibile în UE până în 2020 (Comisia Europeană, 2011).
Alegeri tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de persoane – Alegeri pentru reducerea risipei de
alimente
3
La nivel european, au fost realizate destul de multe studii privind sfera, cauza și impactul deșeurilor
alimentare generate. Sunt disponibile sondaje naționale din Regatul Unit, Țările de Jos, Danemarca,
Suedia, Finlanda și Norvegia, Franța, Italia, Portugalia, Germania, Austria și Elveția. Activități de
cercetare, precum și inițiative politice provin în special din țări din Europa Centrală, de Vest și de Nord și
doar câteva din țări din Europa de Sud. Unele țări din Europa de Sud și majoritatea țărilor din Europa de
Est sunt slab reprezentate în dezbaterea actuală. Au fost publicate studii privind deșeurile alimentare de
o serie de diferite instituții, inclusiv universități, instituții de cercetare, ONG-uri, societăți industriale,
ministere naționale, organizații internațional și europene. Trebuie observat că, deși tratează același
subiect, constatările studiilor individuale cu greu pot fi comparate din cauza diferitelor ipoteze privind
definiția termenilor „pierdere de alimente” și „deșeuri alimentare”, a stabilirii limitelor sistemelor, a
conceptului și sferei anchetei, precum și a metodelor folosite pentru colectarea și analiza de date.
Până în prezent, există un singur studiu paneuropean important: „Preparatory study on food waste
across EU-27” (Studiu pregătitor privind deșeurile alimentare la nivelul UE-27) (Monier et al. 2010)
Autorii evaluează scara pierderilor de alimente pentru Europa, pe baza datelor de la EUROSTAT și din
studii naționale. Sunt disponibile, de asemenea, mai multe studii generale complete ale WWF și FAO
(Grethe et al. 2011; Gustavsson et al. 2011) și studii americane (Buzby & Hyman 2012; Gunders 2012; Hall
et al. 2009).
În prezent, două proiecte la nivelul UE tratează deșeurile alimentare. În proiectul „Green Cook”, diferite
țări, precum Franța, Regatul Unit, Țările de Jos, Belgia și Germania, colaborează pentru a elabora un
mode nord-european de gestionare durabilă a alimentelor. Aceasta include stabilirea unei definiții
uniforme a termenului „deșeuri alimentare” și punerea în aplicare a unui cadru de evaluare a deșeurilor
alimentare. În proiectul PC7 european „FUSIONS” (Utilizarea alimentelor pentru inovarea socială prin
optimizarea strategiilor de prevenire a deșeurilor) sunt implicate 21 de instituții din 13 state membre ale
UE. Proiectul va contribui la armonizarea monitorizării deșeurilor alimentare, a fezabilității sociale a
măsurilor inovatoare pentru optimizarea folosirii alimentelor în lanțul alimentar și a elaborării de
orientări pentru o politică comună privind deșeurile alimentare din UE-27.
În Europa, Regatul Unit are un rol principal în virtutea programului WRAP (Programul de acțiune în
materie de deșeuri și resurse), creat în 2000. Obiectivul acestei inițiative finanțate de stat este reducerea
tuturor tipurilor de deșeuri din sectorul privat și industrial. Problema „deșeurilor alimentare” are un rol
important în cadrul WRAP și este pe agendă de mai mulți ani. Obiectivul principal este de a estima
volumul pierderilor de alimente din Regatul Unit, de a reuni părțile interesate și de a atrage atenția
consumatorilor asupra problemelor respective prin folosirea de campanii precum „Love Food Hate
Waste” (Iubește alimentele, detestă deșeurile).
4. ORIGINEA ȘI MOTIVELE PIERDERII DE ALIMENTE DE-A LUNGUL
LANȚULUI ALIMENTAR
În ultimele decenii, lanțul alimentar s-a extins și a devenit treptat complex din cauza globalizării pieței, a
așteptărilor mai mari ale consumatorilor privind varietatea de opțiuni și a unei cereri în creștere pentru
carne, fructe, legume și alte produse ușor perisabile. Migrația în creștere a populației din zonele rurale în
zonele urbane crește distanțele dintre locul de producție și locul de consum. Ceea ce include transporturi
și lanțuri frigorifice mai lungi și mai mulți intermediari. În plus, comportamentul locuitorilor din orașe în
ceea ce privește gestionarea alimentelor este foarte diferit de cel al locuitorilor din sate și comune. Pe
baza unor analize privind deșeurile, un studiu austriac a constatat că volumul alimentelor găsite în
tomberoanele locuitorilor din orașe este mult mai mare decât cel din zonele rurale (Obersteiner &
Schneider 2006).
STOA - Evaluarea alegerilor științifice și tehnologice
4
4.1 Pierderi în producția primară
În țările industriale, pierderile din sectorul producției primare (agricultura, manipularea ulterioară
recoltării și depozitarea) sunt relativ scăzute, comparativ cu cele din țările în curs de dezvoltare și din
țările emergente. În țările industriale, o posibilă cauză de pierderi pare să fie orientarea producției către
nevoile pieței, ceea ce poate duce la o ofertă mai mare decât cererea. De asemenea, condiții contractuale
stricte și standarde riguroase de calitate stabilite de mari distribuitori pot duce la un excedent de
producție.
Deși ameliorarea plantelor permite utilizarea de plate care au caracteristicile dorite, agricultorii nu pot
prezice exact recolta pe care o vor avea, nu în cele din urmă din cauza condițiilor meteorologice
variabile. Pe de altă parte, un agricultor trebuie să furnizeze cantitatea convenită la un standard de
calitate perfect pentru a primi prețul convenit. În schimb, aceasta are ca efect abandonarea pe câmpuri a
unor cantități considerabile din recolta produsă. Cu toate acestea, ar trebui observat că agricultorii și
societățile de prelucrare caută în general mijloace de comercializare alternative pentru excedentul lor de
produse.
Un alt aspect important din analiza pierderilor de alimente privește condițiile cadrului juridic. Obiectivul
societal de prevenire a riscurilor la adresa vieții și a sănătății consumatorilor, care este bazat pe diverse
regulamente și directive ale UE, poate intra în conflict cu obiectivul ambițios de a evita deșeurile
alimentare. Ar trebui făcută o distincție între contaminarea alimentelor care apare pe parcursul
producției, reziduurile de pesticide de pe culturi și reziduurile de medicamente de uz veterinar din
produsele alimentare de origine animală. Pentru toate aceste tipuri de contaminare, au fost stabilite
limite maxime de concentrație la nivel european. Un studiu al Wageningen UR (Waarts et al. 2011) a
identificat aceste limite legale stabilite prin legislația europeană ca fiind un factor important de generare
de deșeuri alimentare în sectorul producției primare.
4.2 Pierderi la prelucrare și ambalare
Problema supraproducției există parțial și în industria prelucrătoare. Chiar dacă există numeroase
societăți producătoare care încearcă să evite nivelurile mari de inventar, prin livrarea „exact la timp”,
excedentul de producție nu poate fi exclus.
Industria alimentară impune dimensiuni și standarde speciale pentru prelucrarea produselor. Mai multe
trieri pe parcursul etapelor de prelucrare diferite duc la rate mari de deșeuri. Legumele și fructele, adesea
vândute sub formă de pachete, sunt triate pe parcursul prelucrării pentru a obține unități de ambalare de
dimensiuni și greutate uniforme. Vânzarea sub formă de pachete duce, de asemenea, la pierderi în
sectorul vânzărilor cu amănuntul, deoarece, în cazul unor produse deteriorate, este prea costisitor să se
deschidă pachetul și să se ofere spre vânzare restul bunului. Prelucrarea alimentelor are ca rezultat
reziduuri care ar putea fi folosite încă pentru alimentația umană. Aceste reziduuri sunt uneori folosite în
alte domenii, dar de obicei sunt eliminate deoarece astfel sunt implicate mai puține eforturi și cheltuieli.
De asemenea, producția de mărci diferite și de anumite mărci înregistrate ale unui produs poate avea ca
rezultat pierderi. Produsele lactate, de exemplu, sunt reprezentate pe piață printr-o gamă largă de mărci
și aparțin categoriei de produse alimentare perisabile. Din cauza rețetelor diferite, sunt necesare
modificări ale loturilor în producția diferitelor mărci. Astfel, este creată o fază amestecată la aparatul de
umplut, care este de obicei eliminată din motive de gestionare a alergenilor. Schimbările frecvente de lot
duc, de asemenea, la volume mari de reziduuri de curățare. În plus, producătorii de mărci proprii
supermarketurilor nu își pot vinde în altă parte supraproducția.
Alegeri tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de persoane – Alegeri pentru reducerea risipei de
alimente
5
Manipularea produselor de origine animală, precum laptele, produsele lactate, carnea și produsele din
carne tocată, este reglementată de o serie de regulamente ale UE care impun un regim strict în materie de
norme de igienă. Regulamentele UE prevăd, de asemenea, o documentație clară a lanțului alimentar, care
trebuie să fie trasabilă printr-o marcă de identificare de pe ambalaj. Carnea și produsele din carne tocată
sunt bunuri foarte perisabile din cauza sensibilității lor la microbiene. Prelucrarea de materii prime
impune respectarea cu strictețe a lanțului frigorific. În supermarketuri și magazine de solduri, care oferă
întotdeauna cantități mari și o mare varietate de produse din carne crudă, riscul de eliminare este extrem
de mare din cauza timpului scurt de prelucrare. Întreruperile din lanțul frigorific, temperaturile excesive
și contaminarea în cea mai mare măsură rezultă în eliminarea produselor.
4.3 Pierderi la distribuție și la vânzarea cu ridicata și amănuntul
Prin stabilirea standardelor de calitate pentru produsele agricole, sectorul de tranzacționare are o
influență puternică asupra producției primare, lăsând producătorului bunurile respinse. Se pierd
alimente, deoarece standardele stabilite în ceea ce privește dimensiunea, forma, culoarea și aspectul
produselor impun o triere.
Deși numărul de standarde de comercializare europene speciale pentru fructele și legumele proaspete a
fost redus de la 36 la 10 în 2009, sectorul de tranzacționare încă solicită produse standardizate, deoarece
procesele de logistică din domeniul depozitării, al ambalării și al distribuției nu pot gestiona bunuri de
dimensiuni și forme variabile. În plus, sectorul de tranzacționare are un interes în menținerea
standardelor, oferind un etalon obiectiv, care facilitează relațiile de afaceri dintre producători, fabricanți
și vânzători cu amănuntul. Astfel, standardele legale obligatorii sunt în continuare folosite de către
societăți alimentare diferite sub formă de norme private.
Înainte ce alimentele să fie introduse pe piață, acestea trebuie transportate și distribuite. Pot apărea
pierderi atunci când societățile de transport depășesc intervalul de timp planificat pentru livrarea și
descărcarea bunurilor. În plus, pot apărea pierderi sau deteriorări ale bunurilor sau ale ambalajelor în
timpul transportului, din cauza condițiilor improprii de transport. Deteriorarea poate apărea, de
asemenea, în timpul încărcării sau al descărcării bunurilor sau în timpul stivuirii. O altă problemă în
materie de logistică este depozitarea, în cazul căreia depășirea duratei de depozitare poate avea ca efect
neîndeplinirea cerințelor de vânzare de către termenul de valabilitate minimă sau chiar alterarea
bunurilor.
Deșeurile alimentare din sectorul vânzărilor cu ridicata/amănuntul apar și din cauza apropierii de date
de expirare. Nu sunt interzise reetichetarea și vânzarea produselor care au depășit data-limită
recomandată pentru consum, atât timp cât se asigură că nu există niciun risc la adresa sănătății. Din
cauza motivelor de răspundere, acestea nu sunt practici obișnuite. Waarts et al. (2011) au constatat că
producătorii stabilesc date-limită recomandate pentru consum în mod foarte conservator pentru a limita
riscul lor în materie de garanție pentru produse și eventualele daune aduse reputației lor. Din același
motiv, vânzătorii cu amănuntul decid să nu reeticheteze produsele care au depășit data-limită
recomandată pentru consum. De asemenea, se consideră că strategii precum „Buy One, Get One Free”
(BOGOF – Cumperi un produs, primești unul gratuit) generează deșeuri alimentare la nivelul
gospodăriilor, întrucât încurajează consumatorii să achiziționeze produse nedorite.
Deși este oferită o serie de motive privind generarea de pierderi de alimente în domeniul distribuției, al
vânzării cu ridicata și cu amănuntul, cantitățile par să fie mult mai mici. Potrivit estimărilor BIOIS și a
altor studii, sectorul de tranzacționare este responsabil pentru numai 5 % din volumul total de deșeuri
alimentare din UE. Cu toate acestea, acest sector reprezintă, de asemenea, domeniul în care datele
empirice sunt extrem de limitate. Astfel, sunt foarte necesare cercetări mai detaliate pentru a măsura mai
strict generarea de deșeuri alimentare.
STOA - Evaluarea alegerilor științifice și tehnologice
6
4.4 Pierderi în industria hotelieră
Pentru restaurante și alți furnizori de servicii alimentare, cantitatea de deșeuri alimentare este
determinată în mare măsură de dimensiunile porțiilor pe care le oferă. Prin creșterea dimensiunilor
porțiilor – o tendință care poate fi observată în ultimi ani în America, precum și în Europa –, crește
numărul clienților care nu își pot termina de mâncat porția lor. În ceea ce privește restaurantele de tip
bufet, majoritatea deșeurilor este generată din cauză că se gătește prea multă mâncare care nu poate fi
depozitată sau servită ulterior ca preparat diferit. Un motiv este acela că, în special pe piața de lux,
clienții se așteaptă adesea ca nimic să nu se termine, operatorii fiind forțați să pregătească mult mai multă
mâncare decât ceea ce se va consuma.
De asemenea, există probleme de logistică care generează pierderi de alimente în industria hotelieră.
Numărul variabil al oaspeților îngreunează capacitatea managementului de a achiziționa cantități
adecvate de alimente. Rezervările facilitează estimarea cantităților necesare, dar acestea nu se practică în
mod obișnuit în unele tipuri de restaurante, de exemplu bufete cu autoservire. Dacă există un bufet,
cererea se poate preconiza numai într-o anumită măsură prin intermediul rezervărilor.
Dacă mâncarea rămasă va fi folosită sau servită din nou, trebuie să existe suficient spațiu de refrigerare.
Cu toate acestea, în situații stresante este adesea mai ușor să se elimine mâncarea decât să se ambaleze și
să se refrigereze. În plus, refolosirea mâncării rămase este dificilă deoarece numeroși operatori își
stabilesc ofertele lor zilnice din timp și, astfel, nu sunt foarte flexibili în a-și schimba meniul. În
majoritatea unităților de servire, deșeurile alimentare nu sunt colectate și cântărite separat. Astfel
cantitatea de alimente risipite nu este vizibilă, adică nu există nicio măsurătoare și nicio reflecție privind
eventuale îmbunătățiri ale rutinelor interne care ar putea să facă mai eficientă folosirea alimentelor.
În sectorul de catering, dispozițiile juridice joacă, de asemenea, un rol important. Din cauza cerințelor în
materie de igienă, folosirea ulterioară a resturilor este legală numai dacă mâncarea nu au părăsit
bucătăria. Garanția celor două ore asupra produselor nerefrigerate (care face parte din „pachetul privind
igiena produselor alimentare” al UE) are ca rezultat deșeuri alimentare, întrucât furnizorii de servicii de
catering trebuie să arunce produsele care în mod normal trebuie să fie depozitate în frigidere, dacă
acestea sunt expuse spre vânzare pentru mai mult de două ore. În plus, Waarts et al. (2011) au constatat
că furnizorii de servicii de catering, vânzătorii cu amănuntul și unitățile de prelucrare a fluxului de
reziduuri aplică adesea norme mai stricte decât cele impuse de lege pentru a evita răspunderea și daune
aduse reputației lor.
4.5 Pierderi la nivelul gospodăriilor private
Mai multe studii au arătat că risipa în materie de alimente tinde să crească odată cu creșterea
prosperității. Chiar și în țări cu venituri medii mici spre medii, clasele superioare tind să risipească
alimente. În plus, prețul alimentelor pe piața mondială a scăzut în mod constant în secolul trecut și, în
contrast, a crescut doar puțin de la primul deceniu al noului secol. În consecință, suma cheltuită pentru
alimente reprezintă o parte tot mai mică din veniturile familiilor. În timp ce o gospodărie medie de la
începutul secolului XX trebuia să cheltuiască pentru mâncare mai mult de jumătate din veniturile
disponibile, în prezent proporția este de cel mult 10 % și maximum 20 % la nivelul UE-27. Din cauza
acestei evoluții, aprecierea generală a alimentelor a scăzut (Gerstberger & Yaneva 2013).
De asemenea, schimbările demografice influențează generarea de deșeuri alimentare. Numărul în
creștere al gospodăriilor cu un singur membru din țările industrializate cresc cantitatea de deșeuri
alimentare. Gospodăriile cu un singur membru au rate mai mari de deșeuri pe cap de locuitor decât
gospodăriile mai mari, întrucât ele nu au posibilitatea să împartă alimentele. O a treia tendință care
afectează gestionarea alimentelor este procentajul în creștere al femeilor încadrate în câmpul muncii.
Alegeri tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de persoane – Alegeri pentru reducerea risipei de
alimente
7
Sarcinile multiple impuse de profesie și familie reduc timpul disponibil pentru cumpărători și
îngreunează cumpărăturile zilnice de alimente. Astfel, sunt cumpărate cantități mari, care trebuie să
dureze o întreagă săptămână, crescând probabilitatea ca anumite produse alimentare să fie aruncate fără
să fi fost folosite. Există dovezi empirice că persoanele care lucrează cu normă întreagă aruncă mai multe
alimente.
Atitudinile comportamentale de la nivelul gospodăriilor joacă, de asemenea, un rol important în
creșterea deșeurilor alimentare. Consumatorii își planifică foarte inadecvat cumpărăturile lor zilnice și
cumpără mai mult decât au nevoie. Oferta vastă de articole de băcănie și de mărfuri de uz curent
determină consumatorii să încerce produse noi și necunoscute. Un anumit volum de alimente este
aruncat întrucât consumatorii le-au cumpărat pentru prima oară și nu le-au plăcut. Unitățile de produse
mari reduc la minimum nevoia de material de ambalare, precum și cantitatea de deșeuri provenite de la
ambalaje. Cu toate acestea, adesea acestea nu pot fi consumate în totalitate, deși alimentele sunt încă
proaspete. Ambalajele de dimensiuni mici sunt mult mai scumpe decât cele de dimensiuni mari. În plus,
consumatorii sunt adesea dezinformați cu privire la manipularea adecvată a alimentelor în materie de
depozitare și conservare.
În conformitate cu regulamentele UE privind etichetarea alimentelor, durabilitatea minimă a produselor
preambalate trebuie specificată pe ambalaj. Există în principiu două etichete importante care specifică
datele de expirare: „data-limită recomandată pentru consum” și „a se folosi până la data”. Deși termenul
„a se folosi până la data” înseamnă cea mai târzie dată recomandată pentru folosirea produsului din
perspectiva siguranței alimentare (de exemplu, carnea tocată, peștele crud), „data-limită recomandată
pentru consum” nu se referă la siguranța alimentară. Poate fi considerată o garanție a răspunderii
producătorului, iar articolele de băcănie ar trebui să fie sigure pentru consum și după data respectivă. Cu
toate acestea, există o confuzie considerabilă în ceea ce privește semnificația etichetelor, ceea ce duce la
deșeuri alimentare. Diferite studii empirice privind comportamentul la nivelul gospodăriilor din UE au
constatat că „datele-limită recomandate pentru consum” depășite sunt o cauză importantă de eliminare a
alimentelor la nivelul gospodăriilor, întrucât consumatorii leagă termenii cu alterarea produselor și
caracterul necomestibil.
În tabelul 1 sunt rezumați principalii factori care contribuie la risipa alimentară de la diferitele etape din
lanțul alimentar.
Tabelul 1: Rezumat al principalilor factori care contribuie la risipa alimentară de la diferitele etape
din lanțul alimentar din țările industrializate
Etapele Factorii care contribuie
Producția agricolă
Trierea produselor la poarta exploatațiilor agricole din cauza
standardelor calitative stabilite de marii distribuitori în ceea ce
privește greutatea, dimensiunea, forma și aspectul
Prețurile de piață care nu justifică costurile recoltării
Supraproducția cauzată de contractele de furnizate cu lanțurile de
vânzare cu amănuntul
Culturile deteriorate în timpul recoltării
STOA - Evaluarea alegerilor științifice și tehnologice
8
Fabricația
Produsele de dimensiuni neregulate tăiate pentru a se potrivi sau
complet respinse
Inconsecvențe din procesul de fabricație care duc la produse
deformate sau deteriorate
Contaminarea din procesul de producție care duce la pierderea
calității
Alterarea alimentelor din cauza problemelor de ambalare
Supraproducția de mărci proprii supermarketurilor care nu poate fi
vândută în altă parte
Stocuri în exces din cauza sistemelor de „retragere” și anularea
comenzilor
Distribuția și vânzarea
cu ridicata/amănuntul
Lipsa camerelor frigorifice/întreruperile din lanțul frigorific
Defecte de ambalare care au ca rezultat deteriorarea produsului
Stocurile excedentare din cauza comenzilor și a previzionării cererii
inexacte
Obligația vânzătorilor cu amănuntul de a cumpăra o gamă largă de
produse și mărci de la același producător pentru a obține prețuri
avantajoase
Nerespectarea standardelor minime de siguranță alimentară (de
exemplu, contaminarea microbiană, reziduurile de pesticide)
Strategiile de marketing de tipul „Cumperi un produs, primești unul
gratuit”
Industria hotelieră și
sectorul de catering
Porțiile supradimensionate
Ofertele bufetelor la prețuri fixe care încurajează persoanele să ia mai
mult decât pot mânca
Separarea ambalajelor de dimensiuni specifice sectorului de catering
în hoteluri și în sectorul de catering (de exemplu, pentru gemuri,
cereale, sucuri și lapte) sau folosirea de pachete pentru porții
individuale care nu satisfac nevoile consumatorilor
Dificultăți în evaluarea cererii (numărul de clienți)
Normele UE în materie de igienă, de exemplu garanția celor două
ore asupra produselor nerefrigerate
Gospodăriile
Lipsa de planificare/cunoștințe în ceea ce privește cumpărarea și
depozitarea alimentelor
Cumpărăturile spontane (cumpărarea de articole care nu sunt
necesare în mod obișnuit)
Achiziționarea de noi produse pe care apoi consumatorii „nu le plac”
Dimensiunile inadecvate ale ambalajelor (de exemplu, porțiile
supradimensionate gata de mâncat)
Gestionarea inadecvată a depozitării (de exemplu, ambalarea
inadecvată)
Confuzia în ceea ce privește etichetele cu datele („data-limită
recomandată pentru consum” și „a se folosi până la data”)
Lipsa de tehnici și competențe pentru prepararea alimentelor
Experiența slabă în ceea ce privește planificarea meselor
Pregătirea unor mese supradimensionate
Lipsa de competențe pentru recombinarea resturilor în noi mese
Surse: Parfitt et al. (2010); Monier et al. (2010); Gustavsson et al. (2011); BFCN (2012); IMECHE (2013)
Alegeri tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de persoane – Alegeri pentru reducerea risipei de
alimente
9
5. DATELE DISPONIBILE ȘI SIGURANȚA LOR
În principiu, există două studii care tratează datele paneuropene privind caracterul urgent al deșeurilor
alimentare: studiul realizat de Bio Intelligence Service (BIOIS) în numele Comisiei Europene (Monier et
al. 2010) și studiul realizat de Swedish Institute for Food and Biotechnology (SIK) în numele FAO
(Gustavsson et al. 2011, 2013). Ambele studii au punctele lor forte și punctele lor slabe. Studiul BIOIS
analizează deșeurile alimentare generate în toate etapele lanțului alimentar la nivelul UE-27. Acest
studiu exclude producția agricolă și nu ia în considerare diferite grupuri de produse. Studiul SIK
abordează deșeurile alimentare generate în toate etapele lanțului alimentar, inclusiv producția agricolă și
defalcate pe tipuri de produse. Spre deosebire de studiul BIOIS, studiul SIK are o viziune mondială,
împărțind lumea în diferite regiuni. Grupul țărilor cu venituri medii/mari include UE-27, Rusia și alte
țări europene, care nu sunt membre ale UE. Studiul SIK are la bază date FAOSTAT din 2007, în timp ce
studiul BIOIS are la bază date EUROSTAT din 2006 și din diverse surse naționale.
5.1 Calcule bazate pe date FAOSTAT și metodologia SIK
Pentru studiul BIOIS s-a folosit o combinație de date, formată din date EUROSTAT, studii naționale și
extrapolări ale BIOIS. Toate cifrele prezentate de BIOIS trebuie considerate ca estimări aproximative care
reprezintă cele mai bune date disponibile. Cu toate acestea, pot exista îndoieli dacă acestea reflectă în
mod corect cantitatea reală de deșeuri alimentare generată în diferite etape ale lanțului alimentar. Datele
EUROSTAT (utilizate în special pentru sectorul producător) sunt transmise de state membre individuale,
dar nu există nicio metodologie standardizată de colectare și prelucrare a datelor. Extrapolările BIOIS
(utilizate în special pentru vânzarea cu ridicata/amănuntul și serviciile alimentare/sectorul de catering)
aplică valori medii care au la bază doar câteva studii naționale. În plus, din cauza acestei metodologii,
orice diferență existentă între statele membre este estompată. Se consideră că studiile naționale sunt
realizate mai atent, oferind date mai solide; cu toate acestea, definițiile și metodologiile de calcul variază
foarte mult între statele membre, limitând compatibilitatea rezultatelor.
Pentru a supune rezultatele studiului BIOIS la o verificare plauzibilă, au fost aplicate modele de calcul
bazate pe date FAOSTAT și metodologia oferită de SIK (Gustavsson et al. 2013). Aceste calcule au fost
efectuate separat pentru diferite grupuri de alimente și etape ale lanțului de aprovizionare din fiecare
stat din UE-27. Pentru a permite o comparație cu rezultatele studiului BIOIS, calculele au fost realizate cu
date FAOSTAT din 2006.
Metodologia folosită permite identificarea de „puncte problematice” (de exemplu, țări, tipuri de
alimente, etape ale lanțului de aprovizionare) care sunt responsabile în cea mai mare măsură pentru
generarea de deșeuri alimentare. Întrucât toate etapele lanțului alimentar pot fi modelate în mod
consecvent, pierderile de alimente de la o anumită etapă a lanțului alimentar influențează direct datele
de intrare ale tuturor etapelor următoare. Astfel se evită conflictele care rezultă din utilizarea de date din
surse diferite.
Cu toate acestea, ar trebui observat că există și numeroase restricții, ceea ce limitează siguranța
rezultatelor. Procentele de pierderi de alimente pentru etapele individuale ale lanțului de aprovizionare
oferite de SIK sunt, în majoritatea cazurilor, valori medii pentru toate țările europene și, astfel, nu iau în
considerare condițiile specifice fiecărei țări. Rezultatele reflectă în special diferențele din bilanțurile
alimentare dintre țări. Cu toate acestea, această abordare oferă o verificare plauzibilă a rezultatelor
celorlalte studii și permite o mai bună interpretare a datelor disponibile.
STOA - Evaluarea alegerilor științifice și tehnologice
10
5.2 Rezultatele calculelor în comparație cu constatările BIOIS
Figura 1 arată contribuțiile etapelor individuale din lanțul de aprovizionare la volumul total al deșeurilor
alimentare din UE-27. Figura demonstrează că cele mai mari volume de deșeuri generale sunt generate
în prima etapă și în ultima etapă a lanțului de aprovizionare. Constatarea potrivit căreia producția
agricolă, manipularea ulterioară recoltării și depozitarea în UE-27 contribuie la un procent considerabil
din totalul deșeurilor alimentare din Europa contrazice într-o oarecare măsură rezultatele altor studii.
Opinia predominantă este că, spre deosebire de țările în curs de dezvoltare, pierderile din producția
primară a țărilor industrializate este neglijabilă.
Figura 1: Procentajul diferitelor etape ale lanțului alimentar în ceea ce privește deșeurile alimentare
generate în UE-27 (calcule ITAS)
Potrivit calculelor, se constată rate ridicate de deșeuri pentru țările din Europa de Sud, Cipru, Spania,
Grecia și Italia, precum și pentru Țările de Jos, Belgia și Polonia. Toate aceste țări au un sector extensiv al
producției agricole, ceea ce înseamnă că o mare parte dintre alimentele produse sunt exportate și, prin
urmare, nu sunt consumate intern. Aceste rezultate sugerează că sectorul agricol ar trebui implicat în
cadrul unei strategii europene de reducere a deșeurilor alimentare. În conformitate cu constatările altor
studii, calculele ITAS indică faptul că sectorul gospodăriilor este responsabil pentru cea mai mare parte a
deșeurilor alimentare comparativ cu toate celelalte etape ale lanțului alimentar. Astfel, comportamentul
consumatorilor finali ar trebui să fie elementul central pentru elaborarea unor măsuri preventive, dar
fără a neglija etapele anterioare ale lanțului alimentar.
Alegeri tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de persoane – Alegeri pentru reducerea risipei de
alimente
11
Figura 2 prezintă volumul de deșeuri alimentare exprimate în kg pe cap de locuitor pentru 2006, ordonat
descrescător pe baza calculelor realizate. Întrucât studiul BIOIS exclude primele două etape ale lanțului
de aprovizionare (producția agricolă și manipularea și depozitarea ulterioare recoltării) și se referă doar
la etapele în aval, calculele realizate în prezentul studiu folosesc același cadru de referință. Figura
demonstrează că este relativ bună conformitatea rezultatelor. Excepție fac Țările de Jos, Belgia și Polonia,
pentru care cifrele BIOIS, pe baza datelor EUROSTAT, nu sunt plauzibile, întrucât nu pot fi explicate
prin incapacități tehnologice sau prin scara industriei alimentare din țările respective.
Figura 2: Volumul pe cap de locuitor, exceptând agricultura și manipularea ulterioară recoltării –
comparație a calculelor ITAS și a rezultatelor BIOIS pentru UE-27 în 2006
Există, de asemenea, diferențe considerabile, de exemplu pentru Grecia, România, Slovenia, Malta și
Republica Cehia (datele din studiul BIOIS sunt mult mai scăzute) și pentru Estonia și Cipru (datele din
studiul BIOIS sunt mult mai mari). Un motiv pentru aceste discrepanțe ar putea fi faptul că datele
folosite de BIOIS au fost extrapolate din rezultatele altor țări, din cauza lipsei unor dovezi empirice. Un
alt motiv ar putea fi faptul că procentajele furnizate de SIK pentru diferite etape ale lanțului de
aprovizionare nu fac diferența între țări. Se subliniază nevoia unor date mai bune și mai sigure privind
deșeurile alimentare generate în diferitele state membre defalcate pe diferite etape ale lanțului alimentar
și pe grupe de alimente.
Pentru a realiza comparația între calculele ITAS și rezultatele studiului BIOIS, figura 3 ilustrează
deșeurile alimentare generate la nivelul gospodăriilor. În această figură, statele din UE-27 au fost
împărțite în conformitate cu sursele datelor pentru nivelul gospodăriilor din studiul BIOIS. Pentru țările
din stânga figurii (Grecia-Bulgaria), deșeurile alimentare au fost calculate de BIOIS pe baza unui
STOA - Evaluarea alegerilor științifice și tehnologice
12
„scenariu minim”. Pentru toate aceste țări, volumul specific al deșeurilor alimentare (kg pe cap de
locuitor) estimat de BIOIS este mult mai mic decât cifrele calculate de ITAS. Motivul ar putea fi că BIOIS
a ales o valoare prea mică pentru scenariul minim.
Figura 3: Deșeurile alimentare generate pe cap de locuitor la nivelul gospodăriilor – comparație a calculelor
ITAS și a rezultatelor BIOIS pentru UE-27 în 2006
Pentru țările din partea dreaptă a figurii 3, în studiul BIOIS au fost folosite date din studii naționale sau
de la EUROSTAT. În general, conformitatea este mult mai bună decât pentru țările din partea stângă. Pot
fi observate diferențe majore pentru Italia, Polonia, Irlanda și Estonia, care ar putea fi atribuite
nesiguranței datelor EUROSTAT. De exemplu, cifra pentru Italia din studiul BIOIS este mult mai mică
decât pentru alte țări cu nivel de trai și venituri disponibile gospodăriilor similare, prin urmare nu pare
plauzibilă.
6. COMPORTAMENTUL RISIPITOR AL GOSPODĂRIILOR
Există diferențe semnificative în ceea ce privește comportamentul gospodăriilor în materie de eliminare a
unor grupuri de alimente individuale, care pot fi studiate prin diverse abordări metodologice. Studiile
naționale disponibile au folosit sondaje privind gospodăriile, uneori combinate cu jurnale ale
gospodăriilor sau analize privind alcătuirea deșeurilor. Ambele abordări au argumentele lor pro și
contra.
Implementarea de sondaje privind gospodăriile este simplă din punct de vedere metodologic, dar de
obicei pot fi furnizate doar informații calitative, deoarece estimările cantitative din memorie privind
Alegeri tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de persoane – Alegeri pentru reducerea risipei de
alimente
13
greutatea alimentelor cumpărate și aruncate sunt foarte predispuse greșelilor. De asemenea, din
experiență s-a constatat că, atunci când raportează singuri, consumatorii subestimează în mod
considerabil pierderile lor. Ținerea unor jurnale ale gospodăriilor oferă date fiabile, totuși necesită foarte
mult timp din partea persoanelor supuse testului și poate duce, ca urmare a participării conștiente, la
schimbări în gestionarea produselor alimentare; aceasta este cu atât mai valabilă cu cât subiectul „risipei
de alimente” este asociat cu judecăți emoționale și morale. Analizele privind alcătuirea deșeurilor, care
pot fi realizate fără știrea și fără participarea activă a gospodăriilor, sunt considerate a fi o metodă mai
obiectivă și mai exactă de stabilire a volumului de deșeuri alimentare la nivelul consumatorului. Punctul
slab al acestei abordări este că nu există nicio metodologie de colectare standardizată la nivel
internațional și nu sunt folosite definiții consecvente.
Marea majoritate a studiilor disponibile aplică a doua abordare și specifică volumul de deșeuri ca
procentaj din deșeurile menajere. Tabelul 2 oferă o imagine de ansamblu a alcătuirii deșeurilor menajere
din diferite țări europene.
Tabelul 2: Alcătuirea deșeurilor alimentare provenite de la gospodării din șapte țări europene exprimată în
%
Regiunea-
țintă
Carne și
pește
Produse
lactate
Legume
proaspete
Fructe
proaspete
Produse
de
brutărie
Mâncărur
i
Toate
celelalte
Regatul
Unit1
9 8 27 16 11 10 19
Țările de Jos 6 13 23 10 17 18 13
Suedia3 10 3 38 15 27 8
Norvegia4 10 6 31 27 15 11
Finlanda5 7 17 19 13 13 18 6
Austria6 12 15 13 8 13 15 24
Germania7 7 9 27 19 16 13 9
1(Johnson & Quested 2009), 2(van Westerhoven & Steenhuisen 2010), 3(Andersson 2012), 4(Syversen & Marthinsen
2010), 5(Silvennoinen et al. 2012), 6(Schneider 2008), 7(Hafner et al. 2012)
Tabelul demonstrează că în toate țările studiate, fructele și legumele proaspete reprezintă cel mai mare
grup din alcătuirea deșeurilor alimentare provenite de la gospodării, urmate de produsele de brutărie și
mâncăruri. Aceste rezultate sunt sprijinite de calculele realizate în prezentul studiu. Figura 4 indică
procentajele a diferite tipuri de alimente din totalul deșeurilor alimentare generate la nivelul
gospodăriilor pentru diferite țări. Pentru majoritatea statelor membre ale UE, fructele și legumele sunt cel
mai important grup de alimente, urmate de cereale. Procentajul de carne și pește din totalul deșeurilor
alimentare este relativ mic, iar procentajul culturilor oleaginoase și al legumelor uscate poate fi neglijat.
STOA - Evaluarea alegerilor științifice și tehnologice
14
Figura 4: Procentajele a diferite tipuri de alimente din totalul deșeurilor alimentare generate la nivelul
gospodăriilor din UE-27 în 2006 (calcule ITAS)
Urmărind deșeurile alimentare generate la nivelul gospodăriilor, diferențiate pe țări și pe tipuri de
alimente mai detaliate, rezultatele calculelor realizate în studiul prezent prezintă următoarea imagine:
Cele mai mari rate de deșeuri pentru fructe și legume aparțin țărilor din Europa de Sud, precum Cipru,
Italia, Grecia, Spania, Malta și Portugalia, dar și Luxemburgului, Franței, Ungariei și României. Ratele de
deșeuri pentru cereale sunt mai mari în țările din Europa de Est, precum Bulgaria, Slovacia și Republica
Cehă. Țările din Europa Occidentală, precum Polonia, Estonia, Letonia și Lituania, dar și Danemarca și
Regatul Unit prezintă cele mai mari rate pentru legumele rădăcinoase și tuberculi. În ceea ce privește
laptele și ouăle, țările din Europa de Nord, Suedia, Finlanda și Țările de Jos, și țările din Europa Centrală,
Luxemburg și Germania, dar și Lituania prezintă cele mai mari rate de deșeuri. Ratele de deșeuri în ceea
ce privește carnea sunt similare la nivelul UE-27. Cele mai mari rate de deșeuri în ceea ce privește peștele
se găsesc în țări din Europa de Sud, precum Portugalia și Spania, dar și în țări din Europa de Nord,
Centrală și de Est, precum Suedia, Finlanda, Franța și Lituania. Risipa de culturi oleaginoase și legume
uscate este neglijabilă în toate statele membre.
Rezultatele calculelor corespund, de asemenea, cu constatările studiilor privind diferențele în ceea ce
privește modelele de regim alimentar din UE-27. Atunci când au fost integrate în UE, țările din sud
(Spania, Portugalia, Italia, Grecia și Cipru) au abandonat treptat dieta lor tradițională și au adoptat
obiceiurile alimentare ale state membre ale UE de bază. În decursul ultimilor 40 de ani, țările
mediteraneene și-au crescut considerabil consumul lor de carne și, în prezent, se pare că depășesc țările
centrale/nordice în ceea ce privește disponibilitatea cărnii roșii. În mod similar, diferențele mari în ceea
ce privește consumul de fructe și legume dintre țările mediteraneene și țările centrale/nordice,
identificate în anii 1960, au dispărut (Naska et al. 2006). În ciuda armonizării obiceiurilor alimentare,
există încă diferențe semnificative. De exemplu, mediteraneenii consumă cantități mai mari de carne
roșie, pește și fructe de mare, precum și fructe și legume proaspete decât restul europenilor. Acestea sunt
Alegeri tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de persoane – Alegeri pentru reducerea risipei de
alimente
15
bunuri extrem de perisabile, în special în condițiile meteorologice din sud, și au legătură cu peste
jumătate din pierderile gospodăriilor.
7. CONSECINȚELE DEȘEURILOR ALIMENTARE GENERATE
Producția de alimente este una dintre industriile cu cel mai mare consum de resurse și cu emisii ridicate
de poluanți. Emisiile directe din agricultură apar în special sub formă de metan și oxid de azot, care are
un efect de schimbare a climei mult mai pronunțat decât cel al CO2. Principalele surse de emisii de gaze
cu efect de seră provenite din agricultură sunt utilizarea de fertilizatori minerali, zootehnia și cultivarea
orezului. De asemenea, transformarea pajiștilor în terenuri cultivate, într-o mare măsură, duce la
eliberarea de gaze cu efect de seră. Agricultura irigată ia aproximativ 70 % din resursele mondiale de apă
dulce. Aplicarea de fertilizatori și pesticide, precum și compactarea solului cauzată de utilizarea
mașinilor grele încarcă solurile și apele subterane. Extinderea agriculturii extensive, creșterea numărului
de monoculturi și pătrunderea producției agricole în zone sensibile din punctul de vedere al mediului
duc la o scădere a biodiversității și la o degradare a serviciilor ecosistemice. Risipa de alimente este
asociată nu doar cu presiuni asupra mediului, ci și cu pierderi economice de-a lungul lanțului alimentar.
7.1 Consumul resurselor
O utilizare mai responsabilă și mai eficientă a alimentelor produse ar avea ca rezultat economisirea
resurselor în ceea ce privește terenurile, apa, energia, echipamentele și forța de muncă. Capacitatea
productivă agricolă deblocată ar putea fi pusă la dispoziție pentru alte utilizări.
Schimbările indirecte ale utilizării terenurilor (ILUC) reprezintă o problemă importantă în ceea ce
privește utilizarea terenurilor și producția de alimente. Prin importul de alimente în Europa din țările
emergente și în curs de dezvoltare, zonele de producție sunt duse în străinătate. Întrucât cererea de
produse agricole este în continuă creștere, iar îmbunătățirea productivității terenurilor este limitată, în
alte regiuni, transformarea terenurilor ia forma defrișărilor pădurilor tropicale, a cultivării de recolte în
locul pajiștilor naturale și a extinderii terenului agricol în detrimentul zonelor protejate. Schimbările în
ceea ce privește preferințele alimentare, precum consumul mai ridicat de produse din carne, pot crește
schimbările utilizării terenurilor în alte părți ale lumii.
În mod similar, prevenirea pierderilor de alimente ar reduce „amprenta de apă”. Amprenta de apă, care
este înregistrată sistematic la nivel mondial de câțiva ani, este alcătuită din utilizarea directă și indirectă a
apei. Consumul direct înseamnă cantitatea de apă care este utilizată în scopuri domestice, precum
băutul, gătitul, spălatul și curățatul. Consumul indirect înseamnă cantitatea de apă care este utilizată în
țara proprie și în alte țări pentru producția de bunuri consumate la nivel național. Pentru a indica apa
ascunsă în tot felul de produse (alimente, îmbrăcăminte, hârtie, produse tehnice), se folosește termenul
„apă virtuală”.
De exemplu, în Germania, consumul indirect de apă este de trei ori mai mare decât consumul direct de
apă. Peste două treimi din consumul indirect de apă din Germania se datorează producției de culturi
arabile, iar aproape o treime de fabricarea de produse de origine animală. Majoritatea culturilor arabile
consumate în Germania (aproximativ 59 %) este importată, prin urmare, și apa utilizată pentru cultivarea
și prelucrarea lor; ceea ce înseamnă că resursele de apă interne sunt economisite în detrimentul țărilor
producătoare (Sonnenberg et al. 2009). Această situație este problematică în mod special, deoarece o
anumită proporție din produsele importate provin din zone aride, cu condiții hidrologice nefavorabile.
Pentru cultivarea de recolte în zone aride, se folosesc tot mai mult irigațiile artificiale. Aceste practici pun
presiune asupra resurselor de apă și declanșează conflicte cu alți utilizatori de apă. Printre produsele cu
STOA - Evaluarea alegerilor științifice și tehnologice
16
o amprentă de apă însemnată se numără: cacaua, cafeaua, carnea de vită, orezul, grâul, laptele și merele.
O utilizare mai conștientă a acestor produse ar ridica presiunea exercitată asupra resurselor de apă.
Ca o complementare la economisirea resurselor, o gestionare eficientă a alimentelor ar reduce emisiile
agricole. Diferite studii indică faptul că cele mai multe emisii provin din furnizarea de produse de
origine animală, deși acestea sunt eliminate în cantități destul de mici comparativ cu fructele, legumele și
produsele de brutărie. Figura 5 prezintă amprenta materială și amprenta de carbon a diferite grupuri de
alimente, referindu-se la deșeurile alimentare anuale din Germania.
Figura 5: Amprenta materială și amprenta de carbon a deșeurilor alimentare din Germania pe cap de
locuitor și pe an, incluzând etape în amonte ale lanțului și împărțirea pe grupe de produse.
Sursa: Göbel et al. 2012
Aceste diagrame radiale ilustrează că, în Germania, alimentele eliminate cel mai frecvent sunt fructele și
legumele, urmate, la o oarecare distanță, de produsele din cereale. Deși produsele din carne sunt cel mai
puțin irosite, amprenta materială a producției și a transportului lor este la fel de însemnată ca cea pentru
fructe și legume. Produsele lactate au legătură, de asemenea, cu un consum ridicat de resurse. Produsele
din cereale prezintă cea mai redusă amprentă materială, chiar dacă ratele lor de irosire sunt mai ridicate
decât cele pentru produsele lactate. De asemenea, fabricația și transportul produselor din carne cauzează
cea mai însemnată amprentă de carbon, urmate de produsele lactate și de fructe și legume.
7.2 Volumul în creștere de deșeuri biologice
Printre consecințele asupra mediului ale risipei de alimente se numără și emisiile de metan asociate cu
depozitarea de deșeuri organice și nevoia de a extinde capacitatea de depozitare a deșeurilor la nivel
mondial. Cantitățile mari de deșeuri alimentare provenite de la gospodării înseamnă costuri ridicate de
colectare și transport, precum și de triere și purificare în instalații de tratare a deșeurilor. Deșeurile
biodegradabile au de obicei un conținut ridicat de apă și, în mod corespunzător, putere calorică scăzută
care reduce energia de ieșire a instalațiilor de incinerare. Astfel, la nivel mondial, deșeurile municipale
biogene sunt depozitate în mare măsură în depozite de deșeuri. În afara Europei, doar o mică proporție
din depozitele de deșeuri este dotată cu instalații de colectare și utilizare a emisiilor de metan.
În Europa, se interzice prin lege depozitarea de deșeuri organice netratate în depozite de deșeuri.
Directiva din 1999 privind depozitele de deșeuri impune statelor membre să limiteze procentul de
deșeuri municipale biodegradabile care ajunge în depozite de deșeuri. Potrivit cotelor cu caracter juridic
obligatoriu specificate în directivă, cantitatea maximă de deșeuri organice eliminate la depozite de
deșeuri trebuie redusă de-a lungul timpului la 75 % (din greutate) până în 2006, la 50 % (din greutate)
Alegeri tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de persoane – Alegeri pentru reducerea risipei de
alimente
17
până în 2009 și la 35 % (din greutate) până în 2016, comparativ cu 1995. Statele membre care au depins
într-o foarte mare măsură de depozite de deșeuri au o perioadă suplimentară de patru ani pentru a
respecta obiectivele stabilite în directivă.
O analiză transnațională recentă realizată de Agenția Europeană de Mediu arată că numai 11 țări au
redus deșeurile municipale pe cap de locuitor generate între 2001 și 2010, în timp ce 21 de țări au produs
chiar mai multe deșeuri municipale pe cap de locuitor în 2010 decât în 2001. Cu toate acestea, există
indicii clare ale unei treceri de la depozitele de deșeuri la abordări preferate de gestionare a deșeurilor,
axându-se pe prevenirea, reutilizarea, reciclarea și recuperarea (energiei). Numărul țărilor care își
depozitează peste 75 % din deșeurile municipale a scăzut drastic, în timp ce numărul țărilor care își
reciclează peste un sfert din deșeurile municipale a crescut. Cu toate acestea, în 2010 majoritatea țărilor
încă își depozita peste 50 % din deșeurile municipale (AEM 2013). Figura 6 oferă o imagine de ansamblu
a procentelor de deșeuri municipale solide trimise către depozite de deșeuri, incinerate, reciclate și
transformate în compost în 2010 în UE-27.
Figura 6: Tratarea deșeurilor municipale solide din diferite țări europene pentru 2010
Sursa: calcul propriu bazat pe date EUROSTAT1
Progresul înregistrat în creșterea ratelor de reciclare a deșeurilor municipale solide se datorează în
primul rând reciclării materialelor, precum sticla, hârtia, metalele, materialele plastice și textile, în timp
ce reciclarea deșeurilor biologice a rămas în urmă. Potrivit Comisiei Europene (2010), în medie 40 % din
deșeurile biologice generate în UE-27 sunt încă trimise către depozite de deșeuri (în unele state membre
1 http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_SDDS/en/env_wasmun_esms.htm, 31/07/13
STOA - Evaluarea alegerilor științifice și tehnologice
18
în proporție de 100 %). În 2009, 11 țări au îndeplinit obiectivul de 50 %, în timp ce șapte țări au atins deja
până în 2010 obiectivul de 35 % stabili pentru 2016 (AEM 2013).
7.3 Impactul economic
În plus față de consecințele negative asupra mediului, risipa de alimente cauzează pierderi monetare
considerabile, atât pentru consumatorii individuali, cât și pentru economia națională. Similare
consecințelor ecologice, pierderile economice se acumulează de-a lungul lanțului alimentar, astfel încât o
tonă de deșeuri alimentare la nivelul gospodăriilor (adică ultima verigă a lanțului) cauzează costuri
economice și de mediu mai mari decât o tonă de deșeuri alimentare din sectorul agricol. Datele
disponibile privind pierderile economice se referă în primul rând la gospodării. Studiul britanic WRAP
„Waste arisings in the supply of food and drink to households” (Deșeurile generate în aprovizionarea cu
alimente și băuturi la nivelul gospodăriilor) (Lee & Willis 2010) estimează că gospodăriile din Regatul
Unit aruncă aproximativ 5,3 milioane de tone de alimente pe an, echivalentul unei valori economice de
12 milioane de lire sterline.
8. ALEGERI PENTRU REDUCEREA RISIPEI DE ALIMENTE
În cadrul dezbaterii actuale de la nivel național și internațional, a fost prezentat și, parțial, deja
implementat un set variat de abordări pentru a încuraja diferiții actori de la nivelul întregului lanț de
aprovizionare să nu risipească și să folosească responsabil alimentele. Întregul studiu oferă o imagine de
ansamblu asupra măsurilor și a instrumentelor discutate, având în vedere experiențele deja dobândite în
diferite țări. Atenția este îndreptată asupra unor măsuri și instrumente considerate în literatura de
specialitate sau în dezbaterile actuale ca fiind deosebit de utile, ușor de implementat și capabile să obțină
beneficii pe termen lung. Următoarele alegeri care au reieșit din discuție sunt considerate urgente pentru
a realiza obiectivul stabilit de Comisia Europeană. Acestea se adresează guvernelor de la nivel european
și național responsabile cu punerea în aplicare a alegerilor sugerate.
Stabilirea de obiective
În temeiul Directivei-cadru a UE privind deșeurile, statele membre au obligația să elaboreze planuri de
prevenire a deșeurilor până în 2013. Ca parte a acestor planuri, statele membre ar trebui să stabilească în
mod obligatoriu obiective de reducere a deșeurilor alimentare. Autoritățile regionale și locale ar trebui să
împartă obiectivele naționale pe domeniul lor de influență. Pentru a măsura progresul înregistrat și a
evalua eficacitatea diferitelor măsuri, ar trebui instituită în toate cele 27 de state membre ale UE o
monitorizare periodică a deșeurilor alimentare la nivelul întregului lanț alimentar. Sectoarele
individuale, precum fabricarea, vânzarea cu amănuntul și industria hotelieră, ar trebui să cadă de acord
asupra unor angajamente voluntare privind reducerea deșeurilor alimentare.
Îmbunătățirea bazei de date
Toate studiile disponibile au indicat lipsa de date sigure ca principală barieră în calea dezvoltării și
implementării măsurilor de reducere a deșeurilor alimentare. Pentru a depăși acest obstacol, ar trebui
furnizată în cadrul EUROSTAT o definiție convenită și obligatorie a „deșeurilor alimentare” care să facă
diferența între deșeurile alimentare evitabile și neevitabile (referindu-se la părțile necomestibile ale
materiilor prime) și produsele secundare. În plus, metodele folosite de statele membre pentru colectarea
și calcularea datelor privind deșeurile alimentare generate ar trebui standardizate. Pentru a facilita
Alegeri tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de persoane – Alegeri pentru reducerea risipei de
alimente
19
monitorizarea, ar trebui introdusă o colectare separată a deșeurilor alimentare generate la toate etapele
lanțului de aprovizionare, fie voluntară, fie obligatorie.
Revizuirea legislației UE privind siguranța alimentară
Obiectivul societal de prevenire a riscurilor la adresa vieții și a sănătății consumatorilor, care este bazat
pe diverse regulamente ale UE, poate intra în conflict cu obiectivul ambițios de a evita deșeurile
alimentare. Normele stricte privind contaminarea, nivelurile maxime de reziduuri de pesticide și de
medicamente veterinare din alimente, precum și normele de igienă privind ambalarea și depozitarea
alimentelor trebuie considerate ca fiind factori importanți care determină eliminarea de alimente
comestibile. Astfel, regimul actual al regulamentelor privind siguranța alimentară ar trebui revizuit
pentru a identifica dispozițiile care nu au un caracter obligatoriu în ceea ce privește protejarea vieții
umane, dar duc la deșeuri alimentare inutile. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a decide
domeniile în care limitele pot fi revizuite fără a reduce siguranța alimentară.
Modificarea standardelor europene de comercializare
Având în vedere că prin abrogarea din 2009 a anumitor standarde specifice de comercializare nu s-au
realizat obiectivele dorite – reducerea deșeurilor alimentare și creșterea opțiunilor pentru consumatori –,
legislatorul european ar trebui să ia în considerare abandonarea în întregime a sistemului actual. Criticii
solicită stabilirea unui alt tip de standard care să nu aibă nicio legătură cu aspectul extern al unui
produs, ci cu calitatea sa pentru consumul uman în ceea ce privește gustul, puritatea naturală, valoarea
nutritivă și condițiile de creștere. Modul de prezentare al acestui nou sistem ridică o serie de probleme
dificile care ar trebui soluționate în strânsă cooperare cu producătorii, vânzătorii cu amănuntul,
organizațiile societății civile și experții științifici.
Deschiderea de canale alternative de comercializare pentru produsele agricole
Pentru a facilita comercializarea fructelor și legumelor care nu îndeplinesc standardele europene de
comercializare, ar trebui stimulate strategii alternative de comercializare. Evitarea intermediarilor din
lanțul alimentar prin intermediul unor sisteme directe de comercializare, de exemplu, sub forma unor
piețe pentru agricultori, a unor cooperative de producători, a unor grupuri solidare de cumpărare și a
unei agriculturi sprijinite de comunitate, poate contribui în mod semnificativ la prevenirea deșeurilor
alimentare în cadrul producției primare. Acestea creează o legătură mai apropiată între producători și
consumatori, scrutează distanțele de transport și aduc la cunoștința consumatorilor condițiile fragile ale
producției alimentare și limitările sale naturale și sezoniere. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru
a evalua mai în detaliu argumentele pro și contra ale acestor abordări, inclusiv posibilele efecte de recul.
Uniformizarea specificării datei pe etichetele alimentelor
Sondajele privind consumatorii din diverse state membre au arătat că există o confuzie semnificativă în
rândul consumatorilor în ceea ce privește specificațiile datei de pe etichetele alimentelor și diferențele
dintre „data-limită recomandată pentru consum” și „a se folosi până la data”. Astfel, legislatorul
european ar trebui să ia în considerare revizuirea regulamentelor existente privind specificațiile datei de
pe etichetele alimentelor, pentru a îmbunătăți prezentarea vizuală a datei de expirare. În plus, ar trebui
luate în considerare stabilirea unor noi date-limită recomandate pentru consum în funcție de perioada de
valabilitate reală a produselor și abrogarea datelor de expirare pentru alimentele stabile. Ar trebui
inițiate campanii de informare privind etichetarea de către guvernele și vânzătorii cu amănuntul de la
nivel național. Sectorul vânzărilor cu amănuntul, în cooperare cu industria alimentară, ar trebui să
STOA - Evaluarea alegerilor științifice și tehnologice
20
considere abrogarea etichetelor suplimentare precum „a se expune până la” și introducerea unor
reduceri de prețuri pentru produsele care se apropie de data lor de expirare.
Îmbunătățirea gestionării fluxurilor de lucru și a lanțului de aprovizionare
Îmbunătățirea fluxurilor de lucru din industria alimentară este o abordare importantă pentru a
economisi materii prime. Producătorii ar trebui să folosească echipamente de producție de ultimă
generație tehnologică care ar trebui să fie inspectate periodic. Reziduurile ar trebui monitorizate, iar
bunurile respinse ar trebui reintegrate în procesul de producție. Producția ar trebui organizată astfel
încât containerele să necesite o curățare minimă, iar amestecarea ingredientelor să înceapă cât mai târziu
posibil. Societățile alimentare ar trebui să urmărească sporirea coordonării cu vânzătorii cu amănuntul
pentru a obține un acord privind gama de produse și cantitățile necesare. Guvernele ar trebui să sprijine
aceste eforturi prin crearea de programe speciale de publicitate. Scopul urmărit ar trebui să fie o
gestionare integrată a lanțului de aprovizionare.
Campanii de sensibilizare
Toate studiile disponibile sunt de acord că informarea și educarea sunt măsuri esențiale de influențare a
comportamentului consumatorilor. Campaniile de sensibilizare au ca scop să atragă atenția
consumatorilor asupra problemei reprezentate de risipirea alimentelor și să le sporească respectul pentru
alimente. Acestea instruiesc consumatorii să fie mai eficienți în gestionarea alimentelor, oferind
informații și sfaturi privind cumpărăturile, perioada de valabilitate, depozitarea, prepararea și
recuperarea. Guvernele naționale ar trebui să inițieze astfel de campanii, adaptate unor grupuri-țintă
diferite, în strânsă cooperare cu vânzătorii cu amănuntul și industria hotelieră, utilizând diverse medii.
Educația consumatorilor trebuie să înceapă din copilărie; astfel toate statele membre ar trebui să includă
în programele școlare economisirea și gestionarea atentă a alimentelor.
Combaterea deșeurilor alimentare în industria hotelieră
Redimensionarea porțiilor în funcție de nevoile reale ale consumatorilor ar fi o abordare simplă, dar
eficace pentru a reduce deșeurile alimentare din industria hotelieră. Există mai multe metode de
implementare a acestei cerințe, de exemplu, oferirea unei varietăți de dimensiuni ale porțiilor la prețuri
progresive sau înlocuirea bufetelor de tipul „cât poți mânca“ cu sisteme de tipul „preț la gramaj”.
Restaurantele și alți furnizori de servicii alimentare ar trebui să aibă șansa de a testa diferite opțiuni
pentru o anumită perioadă de timp. Dacă se dovedește că aceștia nu doresc să implementeze aceste
opțiuni în mod voluntar, legislatorii naționali ar trebui să ia în considerare introducerea lor obligatorie.
În plus față de redimensionarea porțiilor în funcție de nevoile reale ale consumatorilor, pentru reducerea
deșeurilor alimentare din industria hotelieră, sunt esențiale îmbunătățirea rutinelor interne de
achiziționare, de depozitare și de refrigerare, formarea personalului, planificarea atentă a meniului și
colectarea și documentarea datelor privind deșeurile alimentare.
Măsuri de stimulare economică
Există un acord general că subevaluarea alimentelor rezultă din valoarea lor de piață scăzută. În acest
context, numeroși experți consideră instrumentele economice ca fiind deosebit de promițătoare în
recuperarea respectului consumatorilor pentru alimente. Statele membre ale UE ar trebui să își
revizuiască regulamentele fiscale, în special Regulamentul privind taxa pe valoare adăugată (TVA),
pentru a elimina toate măsurile de stimulare economică care ar putea încuraja generarea de deșeuri
alimentare. Ar trebui luată în considerare eliminarea cotei reduse de TVA pentru alimente sau
introducerea unor cote de TVA diferite în funcție de impactul asupra mediului al articolelor alimentare.
Alegeri tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de persoane – Alegeri pentru reducerea risipei de
alimente
21
Orice dificultate socială cauzată de armonizarea fiscală ar trebui să fie compensată prin ajutor social
adaptat oferit de guvern, care ar putea fi finanțat din venituri fiscale suplimentare. Ca alternativă la
impozitarea consumului de alimente ar putea fi potrivită și impozitarea deșeurilor alimentare.
Impozite și taxe pe tratarea deșeurilor
Impozitele și taxele pe tratarea deșeurilor, precum impozitele pe depozite de deșeuri sau pe incinerare,
pot fi considerate măsuri economice de stimulare a prevenirii deșeurilor, întrucât acestea cresc costurile
totale ale gestionării deșeurilor. Atunci când se folosesc impozite pe tratarea deșeurilor ca instrument de
prevenire a deșeurilor alimentare, trebuie îndeplinite anumite cerințe. În primul rând, ar trebui introdusă
o colectare separată obligatorie a deșeurilor alimentare, atât la nivelul gospodăriilor, cât și la nivelul
întreprinderilor comerciale (în special în sectorul vânzărilor cu amănuntul și în industria hotelieră). În al
doilea rând, valoarea impozitului trebuie să fie suficient de mare pentru a crea un stimulent suficient de
puternic pentru a reduce la minimum deșeurile. În al treilea rând, regulamentele existente de promovare
și subvenționare a utilizării de surse regenerabile de energie din Europa ar trebui revizuite pentru a
identifica măsurile de stimulare care contravin obiectivului de prevenire a deșeurilor alimentare. S-ar
putea ajunge la măsuri de stimulare conflictuale, dacă legislatorii naționali, pe de o parte, ar impune
impozite ridicate pentru tratarea deșeurilor alimentare, iar pe de altă parte ar subvenționa producția de
energie din deșeuri.
Promovarea programelor de redistribuire a alimentelor
Chiar dacă ar fi exploatate toate posibilitățile de combatere a deșeurilor alimentare, tot ar persista un
excedent de alimente. Programele de redistribuire a alimentelor sunt un instrument demonstrat de
utilizare a acestui excedent în mod eficient și în beneficiul persoanelor defavorizate din punct de vedere
economic. Ar trebui să se verifice dacă este necesar ca legislația europeană privind alimentele să fie
modificată în concordanță cu „Good Samaritan Act” (Legea bunului samaritean) din SUA pentru a limita
răspunderea donatorilor și a organizațiilor de caritate care redistribuie excedentul de alimente. Dacă nu
se va aduce nicio modificare legislației europene privind alimentele, se poate ajunge la eliminarea
bunurilor care nu pot fi comercializate pentru a evita răspunderea. Ar trebui să se evalueze în continuare
dacă măsurile de stimulare financiară care sunt necesare pentru a promova o dezvoltare în continuare a
sistemului european de bănci de alimente.
Rețele de partajare pentru excedentul de alimente
Oferirea în mod gratuit a excedentului de alimente unor persoane care îi găsesc o utilizare este o
abordare rezonabilă pentru evitarea eliminării alimentelor și pentru a le folosi în alimentația umană, de
asemenea, la nivel privat. Scopul rețelelor asistate de consumatori nu este doar de a pune la dispoziție
infrastructura de partajare a alimentelor, ci și de a informa consumatorii cu privire la gestionarea corectă
a alimentelor. Guvernele naționale ar trebui să ia în considerare facilitarea dezvoltării în continuare a
inițiativelor private de partajare a alimentelor prin oferirea de sprijin financiar și soluționarea
obstacolelor birocratice. Ar trebui inițiate proiecte de cercetare care să însoțească activitatea rețelelor de
partajare, pentru a măsura și îmbunătăți eficacitatea lor.
Evaluarea dezvoltării tehnologice
Pentru diferitele etape ale lanțului alimentar, sunt disponibile inovații tehnologice care au ca scop
reducerea deșeurilor alimentare. Deși în prezent sunt larg utilizate sisteme inteligente de comandă
pentru sectorul vânzărilor cu amănuntul și tehnologia RFID pentru colectarea de date pe parcursul
distribuției, diverse inovații, precum etichete inteligente de pe ambalaje, frigidere inteligente, cărucioare
STOA - Evaluarea alegerilor științifice și tehnologice
22
inteligente pentru supermarketuri sau tomberoane inteligente, sunt tehnologii de ultimă generație. Chiar
dacă aceste tehnologii promit îmbunătățiri și confort în același timp, nu este sigur dacă vor contribui
efectiv la reducerea deșeurilor alimentare. Toate aceste inovații tehnologice sunt încă la început și este
foarte mare nevoie de activități de cercetare însoțitoare și de o analiză atentă a argumentelor pro și
contra. Astfel, guvernele de la nivel european și național ar trebui să inițieze programe de cercetare
pentru a evalua diferitele tehnologii, având în vedere condiții specifice țării. Acestea ar trebui să includă
și studii-pilot în care dispozitivele să fie testate din punct de vedere experimental.
Alegeri tehnologice pentru hrănirea a 10 miliarde de persoane – Alegeri pentru reducerea risipei de
alimente
23
BIBLIOGRAFIE
Andersson, T. (2012): Från Hage till Mage - En studie av oundvikligt och onödigt matavfall.
Examensarbete, Lund University
BCFN (2012): Food waste: causes, impacts and proposals. Barilla Center for Food and Nutrition
Buzby, J.C.; Hyman, J. (2012): Total and per capita value of food loss in the United States. In: Food Policy
37. pp.561-570
AEM (Agenția Europeană de Mediu) (2013): Gestionarea deșeurilor municipale solide – O analiză a
realizărilor din 32 de țări europene. EE Raportul nr. 2/2013
Comisia Europeană (2011): Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere energetic,
COM(2011)571, 20.9.2011. Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu,
Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Bruxelles
Parlamentul European (2012): Rezoluția referitoare la evitarea risipei de alimente: strategii pentru
creșterea eficienței lanțului alimentar din UE, 19.01.2012
Gerstberger, C.; Yaneva, D. (2013): Analysis of EU-27 household final consumption expenditure – Baltic
countries and Greece suffering most from the economic and financial crisis. In: EUROSTAT –
Statistics in focus, 2/2013, pp.1-7
Göbel, C.; Teitscheid, P.; Ritter, G.; Blumenthal, A.; Friedrich, S.; Frick, T.; Grotstollen, L.; Möllenbeck, C.;
Rottstegge, L.; Pfeiffer, C.; Baumkötter, D.; Wetter, C.; Uekötter, B.; Burdick, B.; Langen, N.;
Lettenmeier, M.; Rohn, H. (2012): Verringerung von Lebensmittelabfällen – Identifikation
von Ursachen und Handlungsoptionen in Nordrhein-Westfalen. Studie für den Runden
Tisch „Neue Wertschätzung von Lebensmitteln“ des Ministeriums für Klimaschutz, Umwelt,
Landwirtschaft, Natur und Verbraucherschutz des Landes Nordrhein-Westfalen
Grethe, H.; Dembélé, A.; Duman, N. (2011): How to feed the world’s growing billions. Understanding
FAO world food projections and their implications. Heinrich Böll Stiftung und WWF
Deutschland
Gunders, D. (2012): Wasted: How America is losing up to 40 percent of its food from farm to fork to
landfill. NRDC Issue Paper
Gustavsson, J.; Cederberg, C.; Sonesson, U. (2011): Global food losses and food waste. Extent, causes and
prevention. Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO), Rome
Gustavsson, J.; Cederberg, C.; Sonesson, U.; Emanuelsson, A. (2013): The methodology of the FAO study:
“Global Food Losses and Food Waste - extent, causes and prevention”- FAO, 2011. SIK - The
Swedish Institute for Food and Biotechnology
Hafner, G.; Barabosz, J.; Schneider, F.; Lebersorger, S.; Scherhaufer, S.; Schuller, H.; Leverenz, D. (2012):
Ermittlung der weggeworfenen Lebensmittelmengen und Vorschläge zur Verminderung der
Wegwerfrate bei Lebensmitteln in Deutschland. Kurzfassung. Institut für
Siedlungswasserbau, Wassergüte- und Abfallwirtschaft (ISWA), Universität Stuttgart
Hall, K.; Guo, J.; Dore, M.; Chow, C. (2009): The Progressive Increase of Food waste in America and Its
Environmental Impact. In. PLoS ONE, Vol. 4, Issue 11
STOA - Evaluarea alegerilor științifice și tehnologice
24
IMECHE (2013): Global Food: Waste Not, Want Not. Institution of Mechanical Engineers, London
Lee, P.; Willis, P. (2010): Final report - Waste arisings in the supply of food and drink to households in
the UK. Waste & Resources Action Programme (WRAP), Banbury.
Monier, V.; Mudgal, S.; Escalon, V.; O’Connor, C.; Gibon, T.; Anderson, G.; Montoux, H.; Reisinger, H.;
Dolley, P.; Ogilvie, S.; Morton, G. (2010): Raport final – Studiu pregătitor privind deșeurile
alimentare la nivelul UE-27; Comisia Europeană [DG ENV – Direcția C]. BIO Intelligence
Service, Paris
Naska, A.; Fouskakis, D.; Oikonomou, E.; Almeida, M.; Berg, M.; Gedrich, K.; Moreiras, O.; Nelson, M.;
Trygg, K.; Turrini, A.; Remault, A.; Volatier, J.; Trichopoulou and DAFNE participants (2006):
Dietary patterns and their socio-demographic determinants in 10 European countries: data
from DAFNE databank. In: European Journal of Clinical Nutrition, Vol. 60, pp.181-190
Obersteiner, G.; Schneider, F. (2006): NÖ Restmüllanalysen 2005/06. Studie im Auftrag des NÖ
Abfallwirtschaftsvereins. Universität für Bodenkultur, Wien
Parfitt, J.; Barthel, M.; Macnaughton, S. (2010): Food waste within food supply chains: quantification and
potential for change to 2050. In: Phil. Trans. R. Soc. B (2010) 365, pp.3065-3081
Quested, T.; Johnson, H. (2009): Final Report - Household Food and Drink Waste in the UK. Waste &
Resources Action Programme (WRAP), Banbury
Schneider, F. (2008): Lebensmittel im Abfall – mehr als eine technische Herausforderung. In: Ländlicher
Raum, Online-Fachzeitschrift des Bundesministeriums für Land- und Forstwirtschaft,
Umwelt und Wasserwirtschaft, Jahrgang 2008, Wien
Silvennoinen, K.; Katajajuuri, J.M.; Hartikainen, H.; Jalkanen, L.; Koivupuro, H.K.; Reinikainen, A.
(2012): Food waste volume and composition in the Finnish supply chain: Special focus on
food service sector. Proceedings, Forth International Symposium on Energy from Biomass
and Waste, Cini Foundation, Venice Italy, 12-15 November 2012
Sonnenberg, A.; Chapagain, A.; Geiger, M.; August, D. (2009): Der Wasser-Fußabdruck Deutschlands:
Woher stammt das Wasser, das in unseren Lebensmitteln steckt? WWF Deutschland,
Frankfurt
Syversen, F.; Marthinsen, J. (2010): Matavfall fra husholdninger i Norge – hva oppstår og hvordan
håndteres det. EMMA-prosjektet
Van Westerhoven, M.; Steenhuisen, F. (2010): Bepaling voedselverliezen bij huishoudens en
bedrijfscatering in Nederland. CREM BV, Amsterdam
Waarts, Y.; Eppink, M.; Oosterkamp, E.; Hiller, S.; Van der Sluis, A.; Timmermans, T. (2011): Reducing
food waste - Obstacles experienced in legislation and regulations. Wageningen UR, LEI report
2011-059
PE 513.515
CAT BA-03-13-508-RO-N
ISBN 978-92-823-5120-8
DOI 10.2861/43182
Publicaţie editată de Direcţia pentru evaluarea impactului și valoarea adăugată europeană Direcția Generală Servicii de Cercetare Parlamentară, Parlamentul European