A N U L X X X V I N O . 2. 18 I a n u n r e Ю?0

Director: STFLIAM P O P F S C L .

ШЯ£ТЮ ŞI HDJYlIfiîSTRBŢIh II, 5 Т Ш Я BREZOWHU, 11

R L V I S I A I PREŢUL 25 BÁNI SĂPTĂMÂNALA | Abonament 10 Lei pe an

Alexarii.

tlaceconski

Versuri $i V r o z ă d e : Alex. Macedonski, A. Mândru, Ion Pilai, Cridim,ion Dia,±o$)av, Lia Hà/su, D. lacobescu, Sarina Cassvan, M. Neom, N. Ţine, Vintilă Panta, N. 'Aíű-

• • • cedonsfä, R. Solaco n, Constantin Ghika Lizys, V. P., etc., etc.

! ! i I

I

UNIVERSUL LITERAR V E R I G A - T I G A N U L

AL. MACEDONSKI

Cind se potcoveau porecli cu nouă zeci şi nouă de potcoave, şi când boierii mari erau suflete de oameni, ţăranii ou duceau lipsi, deşi nu H te dase pământ de ni­meni.

Fiecare dintrâtişll. eut era ţera de lungă şl de largă,—clacaţi se născuse şi clăcaşi rămăsese,-ba pe moşia unuia ba pe a altuia— sit fiecare muncea din greu. Nu •nai fără folos. Fiindcă, mal toti măcar că nu erau tocmai ocrotiţi de b o i e r i ca nişte copil ai lui, «veau parte la rodul pământului, din munca si sudorile lor răsărit.

Cei mai mulţi din stăpânii de moşii le dau cu adevărat pământ si-1 are şi să-l lucreze pe seama lor, pe ziie de lucru invo'te, iar alte dă ti, el ie mai da şt pogoane fD dijmă, după tocmelile ffleute. LI se mai îngăduia să-şi pască şi vi­tele pe izlazurile moşiilor: s i taie şi să ridice rogoz de prin bălţi, ori trestie, spre a-şi înveli casele, pătnlele si staulele; să pescuiască ţi şă se bucure de multe alte fo­losinţe. Boierul avea in sfârşit in sat o sumă de fini şl de fme. bo­tezaţi ori cununa)) de el. Pe lângă asta, el mai cunoştea pe nume, şi după purtări, pe fiecare locuitor al satului, fiindcă in mijlocul lor se născuse şi trăise cele mai multe tlle ale vieţei. Moşiile, nu erau, de «Itftl, de ieri de alaltâ ieri in stăpânirea undra sau altora. De altă parte, boierul fiiud de obicei, late şi mare atât la căimăcămie cât şi la vornicie, tăia şi spânzura fie 1* Craiova, fie ia Bucureşti şi, prie urmare fără voia lui, nimeni nu se atingea de ţăranii ce avea pé moaie.

Din dragoste pentru ei, veneau ori nu veneau cu o găină la sub­ţioară plocon, ori cu o basma cu ouă ia mână, pe ăl ce fusese luat la miiiţic—tune să fi fost pe tobă— că tot jl scăpa.

Dar asta nu era nimic: ştia să scoată până şi dió ocnă, fiindcă, de I nu era el degeaba boer. Cu din ce muncea, ţăranul işi plitea fără bătae dc cap birul, imbe'şu-gsrea (Ш-І lipsea nici din casa din ogradă. Mălsiu, se află din prisos până şi la cel mai sărac. Muierile îngrijeau să-şi pună cloşciîe pe

ouă. Măcăneau şi gârâiau raţele şi gâştele dintr'un rap al satelor la celălalt. Porcii grohăiau prin cocini. Cât despre ţoale şi straie nu le cumpăra nimeni delà târg. Sfârâia fusul $i troncănea războ­iul pe sub pomi şi prin cămăruţele răcoroase cu câte o ferăstruc in-tr'unul din pereţi, şi cu câte un ochiu de geam in uşă.

Ţiganii care fuseseră până bine dc curând rob', nu duceau greul nici ei. ii slobozise la leahi pa-

ùpt(l) Libertatea lui J/iad (3) s'a tui Maghieru; a Ini Tell(3) si a Iul Rusctackie- Berticul— mucali­tul (4) ; a lui Fir/iricä-Brätiamt (ô) si a altora, dar ei nu vrusescrâ să treacă robi la zisa cucoană, pe care n'o ştiau dacă e cu arţag ori ba... Cu părui să-i fi lust delà ve­chii stăpâni- afară de pe câţiva— şi nu i-al fi gonit De curtea bo­ierului nu ,-ar fi despărţit nimic. $i poale că aveau şi dreptate. Cum ar fi fost in stare, cei mai mulţi să se desveie dmtr'o dată de ro­bie ? Prin curţile prin care tră­iau, duceau ei lipsă de ceva ? Mâncau cât vreau, şi chiar, mai des de cât sar crede, dormeau tot pe atât, iar dacă erau bătuţi, când se supăra boerul, cucoana ori cuconaşii, bătaia ce o pri­meau, era pentru ei prilej de bacşişuri La Paşti şi la Crăciun, precum şi la alte zile mari, li-se împărţea dc stăpâni cămăşi şi nădragi dc pânză. Dar ei căpă­tau şi bunătate dc alte ţoale de la cei de a căror curte ţineau.

Verigă-Ţiganu, fusese născut si el in o asemenea curte. Dar de copil îşi luase lumea in cap, şi pricepuse că nu e nimic mai de preţ de eut să fie de sine-stă­tător ; să poţi să pleci dintr'un ioc in altul când vrei; să-răm;U acolo rât (i-e placul ; să te scoli şi să tc culci câănd ţi-e pofta ; inlr'un cuvânt să n'ai să dai s o ­coteală despre nimic,

(I) 1848. (/> Inn [leliade Raduliseti . (3) Teil ţi i .laghicru, generali ai revolu-

limiei, (4) C. A. F*sct t i , nepieritorul ('oclrinar

al marţi rèv. tranecze. ^ţ Porecla dată din dragoste de popor

marelui trihiirt al rev. iraneczr din 1ÍMS, 1»чі C. Btat ianu. liiiidcá ura mic la stat

/şi luase el lumea ia cap, dar cu o viaţă (ô), pe care şi-o legase de gât, pnrtând-o azvârlită pe Spate de cum ii fusese dăruită de fe­ciorul zapciutui, fiindcă ii autise cântând din frunză. El mai învă­ţase să cânte şi cu naiul si, tot­deodată, îi t r ă g e a din f I u e r, aproape cu acelaşi meşteşug ca ciobanii de pe piscurile munţilor. Dlpla ii era totuşi mal dragă.

Pe lângă cântecele ee prinsese delà alţii, el mai scotea din ea şi sunete ce erau sootltoarea curgere a apelor şi vijeliosul freamăt al codrilor. Cine se întâmpla eă-i ia-capă atunci sub vraja arcuşului, dacă era bătrân întinerea, dacă era tânăr se simţea întors spre copi­lărie. Un sunet al lui, era floare ţ un altul, vâlceaua cu iarba verde şi cu mireazma ei ; un altoi» era luna şi stelele ce se împreunau Ja urmă într'un vârtej arzător se fă-eau soarclecu lumina .şl înflăcă­rarea lui. Iar el, aceste toate nu le învăţase de nícáeri, şi nu şi-Ie cânta decât sieşi.

Insă ce rămâne ascuns ? Cânte­cele lui fuseseră auzite de unii şi de alţii, si vestea se dusese delà Mâlăieştt (7) până la Valea Bo­ului (8), şi delà Valea Boului până sub namilele de munţi delà Polo-vragi (9) .

Nici prea inalt nici prea mărunt, oacheş de tot şl cam bt/zat ei nu era nici urat de tot dar nici de loc frumos. Purta şi el, ca şi alţi lăutari ai vreméii o venghiercă roşie fără mâneci, ce s'ar fi ase­mănat cu a ceauşilor de poştă, dacă ar fi fost cusută cu fîf iar nu gâitănată cn arniciu albastru. De sub ea, o cămaşă de pânză ţă­rănească i se coboară in cute până ceva mal sus de glezne, înflorită cu trandafri lucraţi ca mâna din lânuri ca focul intre frunze aci verzi cât mai mult nu se poate, aci şterse, uneori mâncate de ru­gină...

Că aşa ii plăceau Ini Verigă

(tí) Diminutiv dat dc flgănuşi unti vioart mici.

( î l Comuna din p l « s î Anurâdle î , iu4*(ut Dolj.

(Sl Localitate dc unde ÎHţ«pc (din spre Amaradia) jud. Ciori.

19) Mànasi i 'p tûcriV

20 UNIVERSUL LITERAR

căfflăşilejşi se găseau destule fete să-şi Strice ochii, sä i Ie coase până şi in mătăsuri...

El mai purta in urechia stângă Un cercel de argint cu o fio re de pirozele (10) r,e dansul, şi de care nu se despărţea, pe semne unde se topea de dragul ochilor

. albaştri. Cucoanele, când işi aduinu in

beciurile (11) culelor pe tărăncile de pe moşii la clacă, pentru ca. împreună cu ele, să toarcă, să de­pene, ori să cure porumbul, făceau ce puteau ca să aducă şi pe Verigă, spre a le trece urâtul.

Şi, cu adevărat că, de cum cele de faţă se oboseau, şi decum işi isprăveau şi poveştile, pe vioara lut Verigă se pornea să cânte pri­vighetoarea, să flnere mieria, şi Să-şi spună numele până şi cucul

In ochii lui se aprindea un soare puternic, pe când pe sub arcuş pornea să curgă Jiul cu toate doi-иеіе lui, cu Ilene-Cosânzeneaştep-tându-şi feţii-logojeţii in poienele de argint ale vărsărei zorilor, ori tnvârtind hore in asfinţitul soarelui eu mari Costandinaţi (13) la gat. Dar cântecui i se domolea şi i se îngusta: Nu mai era Jiul ci erau Gilortul şi Amaratiia (14) cu toată dulceaţa şi blândeţea lor; el gon-gonea ca dânsele in.zăvoaiele lor de plute şi de sălcii pană ce se schimba in povestea margnilor de codrii şl ín a vraniştelor ca c i l e delà Cornet (15) şi Adâncată (16) In care cântă grangurii cu pene de aur şl cu cioc de mieria.

Dar Verigă, dacă obosea să-i tragă din arcuş, işi lua aci naiul aci frunza.şi simţirea muerilor delà şezătoare era năpădită in stră­vechea duioşie a răpoaselor ma­luri ale Oltului rostogolindu-sn când mai încet când mai iute, pe fnndul de aur a! пезіріГаі său, şi cântând şi el din frunză ue buzele haiducilor lui ascunşi prin întune­coasele păduri ale Tesiuiului...

Să se fi uitat vreo fată la Ve­rigă în acea clipă l'ar fi văzut frumos ca un făt-frumos al vi-uiui Ochii i se schimbau intr'un cuotor de jar, şi fruntea ii era bătută de de aripile stacojii ale infiăcăratel simţiri. Se depanau de pe vârtel­niţe subţirele fire ale borangicului auriu, şi gbiem după ghiem creş­teau doinele, iar tot aşa se depăna Si cântecul lui Verigă in beciurile fn care apuca să răsune.

(10) P e r u z d o . ( 1 1 ) S u b b & l u n l c (12) S ă c u r a t e р о г ш г . Ь Ы .

' (13) Monetc ii« a u r d t U Impur . i tu ) Cun-j tant in . . ( 1 4 ) Râuri i n Gorj ţ i D o l i .

(15) C o m u n i i lăutul Creiwva, i u s t u p r o p r i e ­ta t e a ( u m i l i r i CiTiieii.

(to) F Ks la pi'<a,ie'(.iu a |..inn;:i,,i w.c\ A. м .

Cucoana, care '.şi torcea in li*-nişte fuiorul din furca infiotă in brâu. poruncea iusă să'i se adu­că un urcior de viu de Golul Dráncci (l/J.

Dar cu to-ul in apele Iul, Ve­rigă se afla numai la govii (1H), câ bună-oară la cele care se în­tindeau in bătătura culei Iui Cu-Conu Andronachie, din Sclipeşti.

De altminteri, fapt şi eră că, in nici-o altă curte boierească, atât el, cât s-- ţăranii, nu erau mai bine primiţi. Pentru a'şi vesti ca mai din vreme petrecerea, boie­rul punea cu noaptea in cap să bată tăba iu dealul lui Popa-Peşlc, ş i , tot cu noaptea in cap, poruncea să fie scos din pivniţă vasul de ţuică numai lacrimă de prună spre a i se da cep şi a se înfundă in el o slăvină nouă.

Ţăranii, care ii ştiau năravul, nu aşteptau să răsară soarale şi se porneau, caic dintr'un sat care din altui.—pe căprarii ,-- iar nici unul nu intra in curtea boierului cu mâna goală ori fără ceva la subţioară.

Dacă govia se da de Paşti, ori in Dumineca Tonici, basmalele şi şanurile cămăşilor gemeau de ouă roşii şi încondeiate, plocoane pe care, cuconul Andronachie, după ce mana ii era dusă la gură şi la frunte, le primea cu dra­goste şi cu voie bună.

Din*re ţărani, se aflau destui care să vină ş cu un miel—doui in braţe. Alţii, făceau să guiţeze un purceluş cu râtul apr ape trandafiriu de fraged ce era, a-ducândn'l ca să'l crească cuco-rui Andronachie. şi aă'l aibă de Crăciun. Alţii se. iveau fie cu câte un iepure, fie cu peşte ver­zui şi arg.ntiu ec se sbatea încă in plasa in care fusese prins.

Ekrerul, vesel şi primitor, vor­bea f i f -cirui cu inima deschisă. Pe unul îl întreba de pâsu! lui, pe care'l ştia. Pe altul, de copiii lui, insă nu scăpa din vedere să dea în primire, argaţilor şi mu­ierilor din curte, plocoanele, ştîîn-du-le pe toate pe de rost, de te minunai de aşa ţinere de minte.

Dar cei veniţi, dau ocol vasu­lui cu ţuică, lângă care, pe o masă lubgă. anume incăputafă de un meşter du'gher din Vladimir (1) se inbulze"u o sumedenie de mici căni de pământ ars şi zmăl-ţuit,—ca de un cuizec—mr slăvi­nă vasului scârţâia din greu.

Ieşit ca din pământ, Verigă da buzna printre ţărani, şi le trăgea

(17) V i e v e s t i t ă în C r a i o v a i le mii i l tr .aia N4in:e o l t e n e s c ai s a r h a i i i n l n r l-t c a r t '

lk.:r-iii |n.,tli lilt Lu.nî; i i i < u i l ! [ f l u i . P ) s.,1 ,1,- \н- W i k . , A f t , . ! i I . "

pe vioară ca de mama aracului. Bă ie tandrii, işi dau căciulile^ s ceafă, ori le iddesau pe traute, Doticnindu-le càte-o dată ş oe-o ureche, şi întindeau intre dsnţii o horă voinicească, btâu-de-br'àu şi mânâ-in-uiânâ bătând pămân­tul cu picioarele si chiuind.

Ei ! şi să fi văzut atunci pe ăl Verigă, cum sărea si el în sos, cu vioară cu tot, dar fără ca de­getele de la o mână să'i scape de pe coarde, şi fără ca eea-l-altă mână să i se desprindă de areu-ş, dm care sunetele na încetau, în­flăcărate şi repezi.

Muierile si fetele, începeau, in vremea asta,s$'si arate cârdurile pe coastă, şi alte plocoane mtjan in curte, se apropiau, zmerfte, de cuconul Andronachie.

In fruntea lor, veneau finele sf mititeii fini care, ei, «ba se ţ i ­neau pe picioare. Uita diştre fe ­mei, fina Mărgărita, nu tocpţal bătrână, dar uscată nevoie-maje, şi ruşinoasă foc, mânase dia urmá —in curte,—cu o nuia de alun, vre-o două-spre-zece capele de curci şi de enreani, şi tot i se părea că'i este ploconul prea mic, si se văicărea.,—serac de ea! — câ vremurile erau grele, şi că n'avea ce să facă..,

O fată de vre-o opţ-aprerzece ani, fina Catrina, n'adusese de cât vre-o trei puici, o oală dă zniântànâ, .şi ßtdu. Dar o a|te fetişcană, —finá şi aceasta,—pqr-ta intr'o niână patru gălai legate de pieijare, in alta un cocoş, Iar pe cap, o vatră cu iapîe bähtet, acooerită frumos cu un şerveţel de in, cusut in mătăsuri şî fir. Tot ea, mai avea sânul plin de ouă proaspăt ouate, printre care două de găsea, şi unul de curea. Erau şi femei care aduceao bi­bilici, pe când una, în puterea vârstei, abfa putea să stăpâ­nească în braţe. ţiQâadu-l cu «-mandouă mâinile, o minune d* păun.

Argaţii, nu mai pridideau plo­coanele, şi ispravnicului işi zâpă cea răbojul. Erau duse in că­mară ba strachină cu unt proas­păt, ba azme calde, şi chiar în­tregi doniţe cu fragi timpurii de pădure.

Verigă insă băgă boala in toţi Abi i se sßarge^o horă că fece-pea alta. Aci sârba, aci mocănea­sca zguduiau bătătura. Petele nu'şi mai plecau ochii în jos. Se făceau şi ele ca băieţii : Dau pe brânci cu ei, şi ca ei săreau in laturi ori in sus. .

In vremea asta» femeile Iertate de vârstă, seaşţpzaucare subpoaii ' c a r e s'ii'li'"iiUiîi'fà" CÎif'ti í'maftiUí

l lNIVIíRSUb i . i i r і і д к П rí-- . •,. • y — — ц і i i ; , i i i j i h „•i»ni«>ilii'i,ii—wi:r,-:r

de mersul soarelui peste curte, şi I prea tăia mintea, şi năzuia să se le-.raergea gura ca moara nefere- j îmbrac? ca cucoanele. Malacovul caia. Nevas ta JuhConstantin ură- ! ii fă cu se drir o mare bucurie, şi cea, cât si a lui Dinu Mustaţă, ai cu neastâmpăr aşteptase hora Scli-côfoi bărbaţi eraii am/indoi ţărani peştilor, spre a sc lăfăi acolo ga-zlilaburi din Sclipeşti, îşi dau cu j titä Ьгегаіо la cap cu flori de târg; coatele arătăadu-şi una alteia pe j şi spre a i se duce pomina prin-pftoteasa, care intra în horă, pur- tre ţărancele cc-i pizmuiau fru-tâml pe sub o fustă de stambă musetea. roţfie, inpodobftă cu horboţică albă . Se intămpiă, cu toate astea, ceva uo tnalacav, pe care' il dăruise stă-1 iu care nu se gândise maica preo-pioa satului peroctiiel Sfinţiei Sale \ tcasa. căci. pe loc ce hora o luă aşezat latre dealurile Vocnei. A-, iute, malacovul cel pus pe piele ceasta preoteasă era tânără de , (ţoală, meenu să se dea alivauta tot, şi vorba despre irumuaeţea ei I aescopermeiu-i picioarele pană la «e dusese departe. Diu păcate n'o j şolduri, ce r.i.-ă văzute albe ca cei

I N A M U R G Luptă b e s n a eu l u m i n a , ş i ' n a m u r g Nori de s â n g e u m p l u s a r e a ca o pata ... Iar d in p u r p u r a pe-a leeur - i -sfâşiată, L a iei p l â n s u l u i pe fire r a s e c u r g C u m ar cu rge d u o â - o l u p t ă n e u m a n ă P i c u r i roş i i pe t ă c u t e d i n t r ' o r a n ă .

Şi*i p u s t i u , şi g â n d u r i negre m ă apasă . . . Cum p i l o t u l pe f u r t u n ă s f r u n t a m a r e a , O c h i u - m i s f r u n t a tot c u p r i n s u l c u ' n t r e b a r e a : Unde - i , u n d e - i d i n t r e f lori cea m a i a l e a s a ? L u p t ă s u f l s t u ' n t r e b e s n ă ş i l u m i n a , Şi a rpa - i s â n g e r e a z ă fără. v i n ă .

A. M â n d r u

doi stâlpi din -Jreapta şl din stânca unei uşi de biserică.

Ţărancele pufneau, iar ţăranii chihoteau care mai de care.

Dar sftotia sa băga de seamă împrejurai ea şi scăpă pe preo­teasă din horă.

Verigă scoase in acea zi din minţi pe cei mai înţelepţi, iar când — spre seară — bora se desfăcu, mâini de jar câutară prin întune-rec alte mâini de jar, pe când, Ve­rigă, mat cântă la multe govii.. .

Al. Macedonski

DOI OAMENI STfllL Pe cerul ferii înfloresc lalele Cu cáit-ú stea Ue aur in polir. Tranşeele vegtiwzô pu miele La Mit/urţit ca guri de cimitir.

Boi oameni stau cu gând sa se omoare.

in doua case, 'n două limbi, deodată, in geam cu crinul lunci, doi cooii, La fel in cămăşuţa lor curată, Se roagă, Doamne, tatái lor să'l fii,

Jl Doi oameni stau cu ganâ să se omoare*

II .! Şi'n doua case, două mame plâng i Şi la icoane indurare cer... [\ in zori. Atac. Tranşeele se frâng I Sub súneerarea unni singur cer.

Alţi oameni stau cu gând să sc omoare.

i ion Pillát

22 UNIVERSUL LITERAR

B L E S T E M M O T T O :

Tralatu! de Pace d d * Bi ioireşi i intre Romii i ia şi Puterile Carnale , ne a d u ^ e o prea dureroasa ştirbire iti drepturile şi \ i . i ia r.oaslt.'i n a í K u i a l á .

Hl» îndurerai p â n ă ta sauve deacea neomenie închipuita, ;im cninpus acest blestem, pe can- l dan ca fuţit istoric dar cari se poate atribui şi indivizilor care iac sau vor lace şi tle aicea în-iiainté rau tarei nule .

Cine-a vândut această ţară Luând nevrednicul dinar, De foc şi sabie su piară S'au pus in lanţuri ca tâlhar.

Şi moştenirea lui un aliul Ş'o ieie şi s'o deie'n vânt jar când pleca-va la înaltul Odihnă n'aibă in mormânt.

II

Cine-a vândut această ţară Că pe străini el a iubii, Sămânţa lui din lume piară Ca şi cum n'or fi trăit.

Şi iadu de-a muri să-l ieie De pradă'n veci şi de ispas, Şi nimeni de pomeni să-ideie Şi nici să-l plângă vreun glas.

III Cine-a vândut această fără Sau din prostie a făcut, De rău păreri duhu-i tresară Şi de dureri neincăput.

Copii lui sä ceară pâine, Femeia altul să i-o ia Şi starea lui ce-o mai rămâne De pradă fie cui o vrea.

IV

Cine a vândut această ţară, Cine a vândut acest popor, Să şadă pela porţi să ceară Mila, pâineu tuturor.

Şi nimeni din creştini sâ-i deie Nici dumicat nici adăpost, Şi orice bun Cerul să-i ieie Să-l lese cum o fi mai prost.

Cine a vândut această ţară Din slugi, ostaşi şi din stăpâni, Să moară sub zăplaz afară Şi irupu-i fie smuls de câni.

Să n'aibă loc de îngropare, Şi nici cosciug şi nici sobor. Dar nici bătrânele fanare, Dar nici făclia stelelor,

Cin'a vândut aeeastă fară Făfa cugeta un pic, Numai ştiu ce vorbă-amară Şi ce blestem sâ-i ridic.

Că tote ce le'-oi zice acuma — Vorbe toate-s ín zadar, Că am rămas a plânge huma Şi-o viaţa-oi plânge cu amar.

VI

Că cin' vândut'această ţară, N'aie în el nimica sfânt. De-ar avea piatra cea rară, Nimica n'are pe pământ.

Vândut-a sufletul din sine, Vdndut-a'n cer pe Dumnezeu, Ah ! şi ce suflete haine Ajungâ-i, dar, blestemul meu.'..

O, Doamne sfânt, dămoale pata Robiei ce mă arde'n piept, Codihnă n'am de până seara Şi până iarăşi mă deştept.

De-acolo toate-s o visare, Şi totul e un trai ce nu-i,—-Un trist mijit aievea'mi pare, O, ţara mea, şi-a dorului..,

1. DRAGOSLAV

1918 Martie 24 Fălticeni.

З О С E S T A M P A

O ЖІ firă soare, eu nouri Ce-albesc orizontul Închis in Ішгд, cu aceleaşi tablouri 99 toamnă, tristeţe fi vis.,.

O zi fără soare, In care Sub lespezi de chinuri si gând Octomvre se sbate si moare Din veştede frunze plângând.

Barbu Solacolu

UNIVERSUL LITE KAR- 23

i u b i r e : de Lia Haren

Ii priveam şi rtu-î inţele-geaw- Se iubiseră muft. O ne­bunie de 0 l«nă. Pasiune in sărutări, jar în privirj. jură-rriinte şi o complectă uitare de sine.

Şi deodată, aşa, pe neaştep­tate, când femeea »e iasă Pierdută în voia accstej pa­timi puternice, necunoscută

ei până atunci. .Plecarea lui bruscă şi o tăcere prelungă o tăcere neînţeleasă.

Lovitura a f°et tare, violen­tă. Femee a rămas ca buima­ca. Nu înţelege», nu voia să înţeleagă-

A rămas multă vreme ea a-meţită. încerca eă nădăjduia-•ca ci ou putea. 'Voia să uite şi gândul la cel drag: i s e s í a " tornjeea în minte cu o îndărăt nicje peste măsură dg chinui­toare-

In fiecare trecător pe care îl întâlnea Ia cotitura unei străzi, credea ca îj vedea tot pe el- Şi un dor nebun, Pe ca­re nici mândria ei călcată în picioare, oici nădejdea că va revenj on I putea înfrâna, o stăpânea, ii febueiuma suflet") o urmare» ca umbra unej a prostate nebunii.

Si căăd dpsnădejdea şi dorul de el venia să i spună că totul • aadarnjc. că fericirea tuten, să întrezărită o c]ipă s'a dus pentru totdeauna, femeea ră­mânea fără simţiri şi fără gând. m mi paşti» de moarte în enflet î» fala neîmpăcatei realităţi.

Scrisorile ei pjine de ade­meniri si străbătute de cel mai cald fjor de dragoste, ră­mâneau fără răspuns. Ar fi Trat sä-i aţie calea să i cadă în ßeuunchi. să se umilească, aă-î cerşească іиЫгеа, miía ehiar. daT în altima clipă când pornea cu hotărârea io su­flet, gândul că in locui sâr­

belor Cälde de odinioară va auzi glasul lui înăsprit de ne­păsare spunândui cine Ştie

ce cuvinte urâte, că îu privi rile Jui pline de iubire va citi acum altceva decât atunci, o t intui au în loc-

Vremea se strecura încet peste sbuciurrjul sufletului ei. Din lovitura violentă simţită Ja început acum simţea adânc ea o Jovitură înăbuşită când min-tea-i se ducea când şi când la el şi la iubjrea lor.

Amintirea acestei iubiri, singura d i n viata ei. era ea un altar în care sufletul ei ve­nia adesea să se închine ca u-nei dumnezei?].

Am vrut s*o învăţ să-1 bles­teme, să-1 urască. înţelegem că numai astfel iaşi putea tă­mădui eufletuj. II ponegream în ochii ei- 1-1 arătam aşa eum era, cu toate răutăţile fjrei lui. Cinic «i brutal, nemilos şi rece. Dar când îj vorbeam de el în felul acesta, ei-i se părea că vorbesc de un străjn, de un om necunoscut ei. de ajtul. I . coana Jui îi rămă*eee în minte aşa cum îl cunoscuse Ja înce. puput, en m ar fi voit să-1 aibă veşnic

Ia»» văzut acum după mul­tă vreme ?at ä-n fată.

Mă temeam <'e răutatea lui şj de iubirea ei încă vie-

Mă temeam de umilirea ei şi de nepăsarea lui.

Am văzut-o pe femee şovă­ind o cupă. P c ej Гат văzut cu ii H fulger de mânie în pri-vjrj. Apoi, amândoi oameni d» sot-jetatc deprinşi să-şi рціе m a*c* in orice împrejurare

când sunt în fata altora, şi-au aMnsmâinije corect, amabil, ea şi când s ar fi văzut deabia ieri sau alaităerî în vreo sala de spectacol sau în vre'un sa­lon de prieteni- i

„Ce_ai simţit?" a m întreba­t-o după ce l'am văzut depăr-tându-ge.

>.Nu ţ i-aş putea spune liofă-rât", mj-a răspuns femee» en tremur în gl a*

„Când i-am eimţit mâna-eoprinzând-o pe a mea"""~mi-a шаі spus ea. —ui a străbătut un fîor de bucurie. Uitasenl purtarea luj. uitasem chinuri­le despărtjrei. Căldura acestei mâini nu-mi amintea decât clipele frnm°ase trăite a-tunei-..

..ОсЫі ]uj. răi de data asta* au avut totuşi o clipă numai, o singură cUPă ceva din căldu­ra privjrii lui de odinioară. Si în glasul lui rece. a trecut par'că uşor. uşor de tot duio­şia de altădată când mi-a spus pe nume. Şi-î a?tePt 'araşi eu aceiaşi dragoste, aştept să-i' văd iarăşi privirea'de demult ţi vorbele de atunci". *

..Dar mândria tai. femee. un­da e V am întrebat-o mânioa­sa. '•'' _ : ' - ţ

,.0. mândria mea..V şi gla? sul ei vjbra în bucuria ne* mărginită a sacrificiului.

..Dar dacă nu va veni, dacă închipuirea ta uebună te amă-geeie nuirai, ce vei face?

..Voi suferj i H r - voi nădăjdui mereu şi-î voi aştepta îa fie­care Clipă". j • •

Şi *n toată făptura aceste? femei. în care na mai trăia! nici un alt sentiment à&H iubirea, am văzut întreaga de. cădere a sufletului omenesc în fata celei mai ehinulte are dia trç patimi. •

Lia Ѳ і г я ,

f a n t e z i e : Va fi o noapte liniştita...

şi marea suna 'şi va desiliidc Ca 'n legănări adoimiiourc

să mă scufunde pentru veci in ţâri de linişte e ernă,

in care triste nereide Mă vor culca pe muş hiuri fine

şi mi vor închide ochii reci.

Eu voi dormi adânc... deasupra-mi aceieaşi valuri largi de ghiu (a

/şi vor urma o t/a rea surda şi pribeg a făta rost ;

Eu voi dormi... şi din văpaia închisă 'n rănile din viaţa

Vor răsări rnărgeanuri roşii in locul sângelui ce-a jost ;

Margeanuri roşii ce prin muguri, vor înflori iot mai departe,

Sc vor urca din adâncime, se vor urca mereu, — şi apoi

Vor împleti ta suprafaţă o insula de roze moarte.

Pe care undele obosite o vor stropi cu lacrâmi noi.

Iar când, cu aripi istovite de-atâta zbor prin zarea muta.

Veni vor păsările apei la ca să caute liman, —

Această lume solitara, din sbucium şi din răni născuta,

Va fi un leagăn de odihnă a călâiorahii ocean.

D, lacobea

P O E T U L D. I A C O B E S C U Imp]mim o pioasă dator ie ,

ce rcând éâ r e împrospă t am a-mîntîrea celui m a i p romi ţă tor t a l en t ivit în lumea p°etflor de astăzi. D. Taeobesen a mu-' l i t in 1913 şi fără îndoiala, era menit să fje sinprnrul p o e t m a r e al gene ra ţ i e i noastre .

î ncă de a tunci ?cria ve r su r i Cari ar !asa in u r m ă cn mult . Versuri le unor poeţ i c ău t a t ' azi-

E r a on vjsator discret- deli­cat ?' Hui os. totuşi în poezia sa cu a c c e n t e de enp>'.sfic, 'Ь' revojtă . de pat ima, nemein pui ţ de viffurns expr imate .

E r a un ..simbolist" nodet-'a cat- neini 'Iiienţnt de ue i ' a s *ele apucă tu r i ;i 1 f „simboliştilor* cu n u a n ţ e dec;plenfe şj mo­derne .

E r a u vei\sm-;]H lui uneori dtrzp'lU t o tdeauna tr is te , .-fa-] ţ î o ţor Je m e l a n c o l i c e , p u n â n d j іь ele uei"'t'tuit i i l dar, a'*»' de 1

puţin cunoscut poeţilor—mai ales simbolişţi-^siBeeritatea !

E r a u versurile lui mírzk-alc

! ca o şoaptă ce vine de depar-j te, îmbălsămai-* în parfum de 1 p tiinhtf ' i $í ü)i)"|b.._ і»ѵпрьгі

ea 'ogl inda unui izvor ee-ţ* *. fflindeşte ebt'pul duioase ca un cântec de dor, cântat innét molatec;., coi-rindean ît» el* speranţele nuci generaţi» &> astea Pi a Je mult alesul. Moartea, a mohis Pleoapele oeh[|or Ini Setam» $! a]ba"trî o» marea . Mo a Tţea a conmat ii* rn| ţranjirei Ini înaripate, când de abia începuse să-cî ia oborul pe c a W lnmţne'.

Pe o zi triet*. On» І-* foet tinereţea, s'a coborât *n la>a* fjv\ de veoi, Iacobeecp, P e • ploa'e mărunta şi deasă, ce flori de criganteme MsifrUi-pite printre bulgării unui p*» mânt noroi<*4. pete ifigri d t sânge Pe srjnlsrţnj ?теда»«йі l

Era singura! p^et at *ene* raţiei tiu*""*!

V. p ;

UNIVERSUL LíTCRAK

F A N T E Z I I U I T A T E :

M I R A . . de V1NT1LĂ PANTA.

. 4. runzei« ptopüor tac şi cân­tă ic t icä un cântec de dor... t rece g răb i ta ş i cân ta : ochii vioi »e sbat în coreul sprin-renilor negre, şuviţele părului rug pe fruntea-i senina, năsu­cul micu ţ şi obraznic soarbe Resăturat r ăcoarea lacului în­florit în nuferi, gropi ţa din bărbie îi rade , braţele_i goale se mişcă în povara doniţelor ce dnc, şoldurile urmează clă-itfnarea -trupului mic , sânul în­cătuşa t în s t r ânsoa rea pă t i ­m a ş ă ă cămăşe i de iu sc ridi-frJÎJPàntând-n-se...

E r a i гщ nodule* Pe afimci si pe gennnebi ml-te j u c a i -

• Мім!

Şi астнп Joci,în horă. dormi Cu b u s u i o c sub-perini şi cânţi d e dor.-, m ă vezi şi î ţ i pleci ochii , obrajii t ' - e bujori si fugi de - ţ i aduci aminte . Mult te-ai sch imbat ş i ştiu că ai t ^ m a e a c e e a ş !

Ţi -a r ămag ,gând>ul curat şi în sufletul tău n'a pătruns g b i n t f l e vicleniei, veninul wi id 'c r tH riu Taî miros i t , co­roana m a r i de n'ai poftit-o...

ai r ămas curata in sătucul tău liniştit, n-ai cunoscut lar­ma oraşului inegrit în păca t !

Tu nu cunoşti oraşul Mira, nu cunoşti vălmăşagul fră­mântăr i lor sale. căci n'ai ieşi t din l unca ' t a Şi numai cu ea aj trai t .

Ţie soarele ti-a pârli t _ o-brazul fraged, şi pielita lui ca a iniei pers ici ce rlâ in pâ r -guiï, m. cunoaşte dc cât apa isvorului. nu ştie cât cere un obraz tic oraş ! Sânul tau in i -roase a lăruâiţa si a busuioc, şanurile lor se s-caldă'n par-fu'Hînri ardei a t e . Mijlocul tau un cunoaş te s t r ânsoa re schi Joadă şi eşti frumoasa^ Mira , eşti frumoasă când râzi . când pleci ochii, când roşeşti— si ce bine îţi s a d e !

Eşti via(a, sănătatea, tine­reţea, căci ochii tăi nu şi-au s t ins l icăr i rea pr in ziduri mo­horâte , pupitre mânca te de carii . . . ochii tăi au în graiul lor nevinovăţia sufletului tău dc fecioară, n'a ii ştiut să c i ­tească scrisorile de drogost*' ce nu tea /a iecioria şanurilor şi schimba visele copiilor. Vi­

clenia întâlnirei mu o cunoşti şi minciună pentru ea gândul tău n'a ştiut s a făurească. Bu­zele tale n'au t remurat _î<n cu­vinte cu doua înţelesuri, gân­dul tău n'a sfredelit noianul pat imilor necunoscute, genele talc nu s'au închis să soarba fioruri neînţelese, năr i le tale n'au tresări t pă t imaş!

Degetele tale n'au s t râns mâini înfrigurate de pornirea s imţur i lor răsvrăt i te . coapse-le-ti nu si-au încordat legâ-Ic-ti nu şi-au încordat legă-

Eşţi curata ! Murmure neis­prăvite în resp i ră r i pă t imaşa n'au murdăr i t buzele tale, iar dinţii tăi n'au ştiut să sc râş ­nească vreodată .

Eşti cura tă , fecioara cu tru­pul, fecioară cu gândul... şi -a-sta e mult... Fecioară cu gân­dul!

Mira. tartă de-ţi pătez frun-tea sărntâ-nd-o. uita sărutarea-iiii vrăşmaşă si r ămâ i aceiaş». Mira. nu ploca ochii, gândeş te odată te jucam p<- genunchi şi nzî îmi joci in bora, şt r'ânti... «i d<">rnii eii hitMjjOf sub perini-

F I L O Z O F I E

Fit. mai calm! Priveşte toate Cu surâs nepăsător.' Cugetă, că viaţa — poate —

/; un sbor...

Fii tnqi calm ! Priveşte toate Cu un gest mai glacial! Cugetă că viaţa — poate — E un spectacol de spital...

Çu un surâs nepăsător îoiuş luptă-te, răsbeştet- • Ca erou învingător,*^ '*' '• « Dacă moartea te soseşte —

/: un sbor!...

C Â N T E C (Dupa François Coppèe)

Langd chipul tău cel blând, Veşnic zâmbitor,

Chrisantcme, rând pe rând. In tăcere mor.

Şi, ca palidele flori Cc se veştejesc,

Ochi-mi trisţi şi visători ' Plâng* tund ielipjives&.<.

&>•(. A l G Idea

2« UNIVERSUL LITERAR

VORBEŞTE ..VASILACHE"" A L U I T I T E L .

Imi zice „Vasilache", întreaga lume, deşi, la drept vorbind, port or/cc nums, Spre-a nu părea pâpi/şe. sau un mort m'au pus pe patru rca'c ş:-un resort...

Eu, traiul mi-l träesc ca vagabond purtând bereta bleu pe paru/ blondi Copiii mâ târăsc, întreaga viaţa, ţinăndu-mă legat c'un cap de aţă ;

Băiatul care-ascultă şi-i cuminte cu mine schimbi primele-i cuvinte Şi merg pe-a/e lui urme mici, încet, pe scânduri sau pe luciu de parchet

In caraghiosul meu costum de ga/ă, cu viaţa mea, adeseori oanala, Eu mis un personaj totuşi prea trişti in felul meu,eu sunt determinist.

Un copilaş trăgând de cap o sfoara pe roate'mi duce-a zilelor povara. Dar tu, care priveşti distrat la min» te simţi în viaţa ta aşa de bine ?

Cu cei cari mă mână merg ia pai, de bat din palme, rád sau cad in nu, Dar tu, ai inţeles in tunaţi viaţi, cine-a făcută din ţine-aită paiaţă ?..

M. Negru, 10 Ianuarie 1920

S U F L E T E A / A A R Â T E Astăzi est« bărbăfoare n a

t iopală : ee írrtPliiiesc n u ş t iu câ ţ i a n i de l à î n f ă p t u i r e a răz­bo iu lu i pen t ru nea tâ rnare -

Clasa e împodobită f rumos cu s teagur i tr icolore şi t a -bjour r e p r e z e n t â n d d a t e isto r ice d i n t recu tu l ţ ă r i i .

I n j u r u l ca tedre i s u n t aşe-î a tg scaune pe carj pe r soane respec tab i le şi le-au ocupat . I a r î n cele t re i r â n d u r i de bănci s u n t a şeza ţ i şcolarii .

U n t â n ă r eu obraj i i scofâl-Cji. cu ochii răutăcioş i a-scunşi Pe după ochelari , — in­s t i tu to ru l de-a I -a — se pUm-hă cu o v a r g a p r i n t r e dânş 'L p ă s t r â n d ordinea-

Directorul se suie pe ca t e ­d r ă . Grav, cu pân tecu l volu­minos s t r âns în t r ' o r e d i n g o t ă a le cărei pu lpane fâ]fâe.sç în j u r ca două a r i p i — îşi începe c u v â n t a r e a .

i V o r b e ş t e despre, v i te j ia sol­daţ i lor гощапі în lup ta pen­t r u independenţă , descr ie cu că ldu ră eroismul şi p r i cepe rea

Mare lu i Căpitan Ca rol I. # t e rmină eu vorbele:

— N u m a i îUnlt«inU& l o r -noi cest ia dcacum t r ă im în Pace, ne supă ra t i do n i m e n i . '•iara. recunoscătoare fiilor ei. a ţ i n u t să-j r ă s p l ă t e a s c ă cu prisosinţă. Asfiel . pe cei ră­maş i in vjaţă i_a a ju ta t din destul cu d e toa te — i a r pe cei căzuţi în l u p t ă i-a pomeni t şi-j va pomeni în to tdeauna. . .

U n ropot de aPlauze din p a r t e a celor de pe scaune a c o " pe re ul t imele cuvin te a le di­rectorului- D a r i a t ă : un copil gă lbe j i t s 'a r idicat t i m ' d din-tr 'o b a n c ă d in fund:

— D-le director.. . vă rog... Şi t a ta -mare a fost la război.. . şi a re o m â n ă r u p t ă şi...

Se opreş te î ncu rca t . D i rec ­torul, dp pe ca ted ră , a încrun­t a t sprin ceri ele.

Domni i d i m p r e j u r z â m b e s c uşor. Copilul u rmează cu gla­sul t r e m u r a t :

— ...şi n u i-au da t nimic-,. E u n u a m tată.-. Mi-a murif de mult. . . Şi... mi-a m u r i t 9»

mama... S*au acuma ca tata-mare şi cu bunica- . Hi sun­tem în mare nevoe... Eu а ш

venit astăzi nemâncat la şcoa­lă... şi... domnuje director.,, perceptorul n e a vândut «rî lucrurile din casă... D u m n e a ­voastră ziceţi că i-a ajutat.-, D a . . . nu . i a ş a . . .

Djrectorul e staooiro Iá fată:

— Dă-i. domnule, câfera. Bravo . ,

Tânărul ceţ ca ochi; răută­cioşi, ascunşi de după oeba-larj. s'a repezit Şi 1-a ars pu linia peste mâ'ni- Domnii die* prejur sunt mâniaţ i foc de îndrăzneala micutuluj.

— Dar cum se poate, d-le director, de ţineţi asemenea slârpitnrj in şcoală?

— Auz; obrăznicie! — Asta o să iasă un ana**

bjst!.. 4

Iar copilul cel gălbejit Ы freacă între genunchi mâna umflată de varga institutoru­lui de-a I-a, şi plânge încet...

Ion Pae.

UNIVERSUL LITERAR T_

V i s u r i d e M a m ă — Ngu, gu, . T a c i ou u iama tac i ! — Haide, nan i '• — Xan i . nani . nani . nan'..-Leagănul secate un spár­

tait, gungur i tu l se .-.mestecă eu notele t ă r ă g ă n a t e l i l e u n u i cântec de leagăn, mânuţe le s g â r c i t e se n i a ' aff-tä de câte­v a ori în aer . apoi toc, toc, toc, s u g a o u l îşi loveşte l imba de eeruj gur i i pr in somn. se visează în t ' inpnl unui de jun copjos. „Mit i te l" " ' a m ' 1 , eum d o a r m e el ou pleoapele între" deschise Şi cum îi luceşte o-brăjorul din horboţele |e bo­netei !"

$ i mama adoa rme şi ea... Acum bileţelul цѵе şapte

ani , Tă t i eu lui i a adu? im

E R Era, era o data, D'aiuncea nu e mult,

O ţară lăudată

Cu blînd popor şi cult,

Era o ţară care,

Cu gind de bine plin,

Spre ce e bun şi mare

Plutea in sbor senin.

ghiozdan de piele ga lbenă şi cârt i noi nouţe .

Aşa, d ragul mamc-i : a , e. i. o, 11.

Iatii-1 .şj in liceu. Ce b ine îl pr ind Pantaloai j l u n g i j

— Marpu d ragă , mamă, a m

lua t examenu l de eaPa c ' i ta te eu media cea mai mare .

Si ochii a m â n d u r o r a se um­plu de laeruml.

B a r pr imul an de facultate eu farmecul v ie tü de s tuden t îmbujorează obraj i i bă ia tu lu i şj r e în t iue re ş t e i'C mamă .

P leca rea •feciorului unic şi seuihp iu törj s t ră ine . încre­ţeşte însă frunţile părintijor-

~ Xu p lânge m a m a . mu voi gâudi ia tine.. . , . ,

A O T A D'odată Insă, iată,

Cu gest de impulsiv,

Că lumii se arată

G ori Iul primitiv.

Sălbatecul se'nlrece.

Nebun cum altul nu'i,

In sânge să innece

Pe cei din jurul lui.

A t recu t o lună . a u t recu t doini, U'ei. nici o veste.

Mania işi r e eheamă în min­te .suferinţele, dureri]e. nopţ i­le de vegli ieie la căpă iâ iu l micuţulu i său . Apoi g r i j i l e sacrificiile- năde jdea ei..- £н" ta tă , u i t a tă în noianul de plă­cer i ale oraşului m a r e . ingra­tul, i ng ra tu l '• şi o zgudue Plânsul.

O m â n ă o a t i nge uşor pe u-măr . ea t r e s a r e şi îşi usucă Ja-c-rămile eu f janeluţa la care cusea, în a ş t ep ta rea micuţu­lui co va să vie pe Junie pestp câteva săptămâni-

Sarina Cassvan

R A Da, s'a 'nnecat, şi, tiară

Închisă 'n cuşci de fier,

Jşi linge rupta 4 ghiară

Jn vi su ii care pieri

S'ar mai putea să fie,

Mă 'nîreb, c' acest popor,

Căzut in barbarie,

Să stea in viitor.

Cu mintea 'naltă, clară

in lume strălucea

Ş> această mindră ţară

Germania se numea.

Dar, dreaptă răsplătire,

Jn sângele vărsat

Cu oarbă învrăjbire,

Germanul s'a 'nnecat.

Cu cele l'alie state,

Alături pus la rînd

Cu ţăii civilisatc?...

Eu nu'i văd astfel stînd.

a. Ţine

2# UN4VKRSUI. I.ITKRAK

CRONÍCR

„Prin Ardeal" Răsfoesc cu curioz ' ts te vo­

lumul D-lui Radu Cosmin. încetul cu încetul mă simt fctras de stilul sau precis si •ioiu şi citesc cu atenţie în­semnările D-sale-

Volumul D-lui Cosmin, e scris într'o formă vie şi plă­cuta, care te a t rage şi te face sa c i t e ş t i cu interes cele 2— 300 de pagini . In fraze simple şi meşteşugi te , au­torul ne dă un compteYeiidu zilnic a glorioaselor zile tră­ite de artiştii T . Naţional în turneul lor istoric prin Ardeal . Flori multe, feţe zâmbi toare , aplauze furtunoase, iată ce «arim la fiecare pagină a vo­lumului. Pasagii frumoase de descrieri geogîafice şi istorice, întâmplări hazlii, primiri şi despărţiri înduioşătoare , co­roanele de laur şi d i scursu­rile Ddui Pere tz .

Cu atenţia şi fidelitatea u-nui reporter monden, D-nul Çosmin ne prezintă pe dră­gălaşele fiice ale Ardealului în frumoasele lor costume, si cu flori roşii în cosiţe.

Cam acestea sunt în genere paginile volumului D-lui Cos­min. O mică întrerupere pen­tru vizita Suverani lor prin vre-o 2—3 o raşe din Ardeal , scrise cu aceleaşi fraze vioaie şi colorate, şi pe urma auto­rul se întoarce iar la matcă... "•Hei lângă trupa Naţionalu­

lui. Ultimele pagini sunt des-c r c r e a sfârşitului' turneului, drumul spre Bucureşti şi dis­cursurile D-lui Peretz.

T rebue să recunoaştem ca volumul D-lui Radu Cosmin nu e câtuşi de pyţin lipsit de interes, că a r e ' foarte multe calităţi şi ca-si procura 1 - 2 ceasuri de lectură uşoara şi plăcuta.

I.IZYS *

* * S b u r ă t o r u l Anul I No. 39. Acord final este titlul poe­

ziei pe care o publica d. Nanii. Piinâ de simţire şi de cugetări adânci --cari sunt astfel întru­nite, câ dau o puternica im-presiune de unitate —D. Nanu se urca cu fiecare poezie tot mai sus, spre culmile cugetâ-rei şi ale lirismului.

Remarc - d e asemeni—poe-z !a lui Victor Fftiu>iu. caie de şi numai trei strofe, redă in româneşte muzicalitatea versu­rilor lui Verlaine' cu al cărui nume se şi sfârşeşte ultima strofă :

„Ca un duios refren „Se 'nalţă umbra fânului „Spre statuia bătrânului „Şi bunului Verlaine... De asemeni, verr-uri şi proză

semnate /•'. Lovinemt, Piu'at, Daus, Siamatiad cari au un loc tot atât de însemnat în li­teratul a română şi 'nar t r e ­bui pagini mul te de tot ca sa recenzez, in par te , f rumuse­ţile lor*

Prin revistă noastră", care»:» i-se va da im caracter de ma­gazin literar, nu por decât să atracr atenţiunea publicului a-supra poeţilor cari au • culta frumosului. . . •

, Cronica Teatrala a Sburu-forului" semnata E. JLorinexv Jn Preaima cenienarulai? Hccubei" evocă timpurile d«-acum uu secol, al Teatrului Naţional şi a mtşcărei inte­lectuale de atunci. E scrisă int i 'un stil frumos. Poetica dat viguroasa, din ea se desluşe­şte o dojana pentru timpurile mici in care t iâim. >

Rampa chiar dacă. n'ar"cu­prinde in coloanele ei litera» tura uşoară şi plăcuta prin car< — de altfel — s'a făcut simpa­tică publicului, merfiă să-iurăm de Anul Nou viaţa îndelungată, pentru comunitatea sufletească pe care o intre;ine între s sien* si public. • ,

* Primim din Alexandria re­vista „Nufărul" în care ît* neri de talent conUibueSc \г cultivarea literată a concetă­ţenilor lor,

* Universul Literar reorgâj-nizânduse şt niehţittându-$ preţul de 25 bani este revistă cu cel mai mare tiraj. Literaţii noştri vor putea publiji$^ dacă nu cu o însemnată — îţi schimbul unei demne retribu-' ţiuni şi cu siguranţă câ nu­mele lor va fi citit; în. toată România mare. , „

l /M VERSUL LITERAR1

Teatrul lui françois de Cure Cemp, Bulandra, Noul Idol, piesă in 3 acte

de Francois de Curci, tradusa de Rodau.

Compan ia Bulandra care p r íma a monta t la noi una din. opere le lui F rançois de Curei, a dat dovadă de mult cttraj şi în deosebi de necon­testată p r icepere li terara. Se ya vedea întrucât încercarea i-a fost sau nu răsplătită.

Teatrul lui François de Cu­rei, este toarte puţin cunoscut la noi, numai ^e cei cari ci­tesc franţuzele şi caii citesc intens, căci pe nici una din scenele -noastre nu s'a repre­zentat până azi. Opera sa dra­matică, în Franţa a revoluţi­onat întreaga generaţie, prin iejull'cţrm se prezenta, a avut deseori de suferit după urma ияог critici învechiţi în regu-Jeje conservatoare ale unei arte'dramatice răsuflate, între-btimţând pentru succes mij­loacele cele mai efttne.

'Art* sa e plină de origina­litate în forrna ca şi în fond. $Meä«i nu găsiţi o situaţie fortşta» creiata în vederea u-Tfu) anumit scop bine deter-jţţiiiat de mai înainte. Totul exprimat într'un stil măreţ, puţin obişnuit autorilor la modă/azi. Fondul totdeauna e.ales!cu îngrijire, in deosebi totdeauna original, cu o orb giftalitate curajoasa, afaclrid і е Й е * # < Ш Ь г # ' -înt-a, ilesi lu­

ate din ciocnirile zilnice ale vieţei. T o t d c a u n a c dc re­marcat aceas ta originali tate a subiectului , în care scept icis-n 1,1 şi cu entusiasmul a l ter­nează, când nu isbucneşte simultan.

F iançois de Curei e filozo­ful, care din toate specula ­ţiile sale , din care a avut g r i ­ja sa elimine abstractul alca-tueşte o piesa de teatru, o-mencascâ . atât de natural re­data .

ti filozoful care nu cunoaşte pcndanl ismul teoriilor abs t rac­te, gândeş te serios, mai ales observa şi reflectează aşjipra vieţei în care t r ăc ş f e . Şi penr tru că viaţa în care t râcşte , cunoaş te un înalt g r ad de cultura, în t reaga sa opera dra­matica e scrisă pentru elita păturei intelectuale.

Dramele sale nu sun t acce­sibile de cât unei anumi te categorii de public şi iată tară îndoiala izvorul pr imelor nesuccese în Franţa , şi igno­ră re i în România .

Prin Adolphe Brisson bun prieten cu Françojs de Cure i— putem afla unele concepţii ale sa le a supra teatrului, tot atât de curajoase ca si în-t reaga- i operă .

»Uă aceasta reţetă neofiţilor - : /ісел François rie Corel •-liiàfi un І.фі d ivers , pu

neţi cât mai multă tfjndtre şi serviţi c a l d ; veţi Svea cea mai bună piesă şi cea mai complecta, câci ea va conţine mişcarea, care face parte djn * dramă, va conţ ine gândire, care mobi lează drama.«

Cât adevăr în această su ­gest ivă si concisă definiţie, un iapt d ivers şi multă gân­dire ! Subiectul nu poate nici odată depăş i limitele unui fapt divers , cunoscut secolelor-: viata, iubire, m o a r t e ! Iată cele Irci mari subiecte , nu pot exis ta altele, şi „un fapt d i ­ve r s " nu poa te eşi din cad-' iul aces tor trei. Şi totuşi su­biectul poa te fi original, poate fi nou, prin felul cum gân­direa îl prezintă. Faptul divers c altul înconjurat de multa gândire .

Iată dar înţelesul concise sale definiţii.

Toa te dramele lui François de Curei sunt „fapte diverse/' îmbrăcate într 'o gândire a -leasă, g e n i a l ă ! To.ul învşlujt într 'o că ldură comunicativă, care ne mişcă profund, ne dă emoţiuni de artă superioară.

Fiecare piesă în parte, e .o operă de înalta cugetare de fina ps ihologie , în care. fie­care replică îţi sugerează o idee profunda, f i e c a r e ' s c e n ă îţi r v o a c ă inţajgţniă'şaţpfJV.tfft*-

se Cci'c sa icf lcctr / i wa

UNIVERSUL LITERAR

să le pricepi fondul, expr imat e l e fan t şi subti l .

„Noul Idol" din întreaga sa operă , e poate cea mai accesibilă marelui public, deşi se ridică la cele mai înalte concepţii de morală, la cele mai înalte sfere ale gândirei . Mediul e atât de omenesc, t ra tarea e atât de s implă dar atât de mişcătoare că nu poate fi de cât pe gustul celui mai s implu publ ic .

Şi totuş drama aceasta se desfăşoară în cel mai înalt mediu al gândirei , înbrăţ işează cea mai înaltă concepţ ie a intelectualităţii . Aci intervine geniul- autorû 'u i care a reuşit să împerecheze aceste două e x t r e m e : s impli tatea cu cu­getarea cea mai înaltă şi în-

8 d răsneaţă , la fel cu întreaga sa operă , la fel şi în „La danse devan t le miroir" , „Le repas de lion' ' „Le coupd 'a i le ' ' „Le fille s o u v a g e " „Souvé ires e a u x " , „La figurante" etc.

Idolul nou, căruia se vor închina de acum înainte vea­curile t rebue să fie ş t i in ţa! Pen t ru acest nou ido!, o m e ­nirea va trebui să sufere, să păt imească , să moară . Iată concepţ ia înaltă şi teza piesei reprezentată p e o scenă ro­mânească , totul într 'un mediu real, omenesc .

Savantu l Dr. Albert Don­nât, e pe urma unei desco­periri geniale, menită să re­voluţ ioneze ştiinţa şi să mic­şoreze dureri le om'enirei. A descoper i t un serum contra cancerului , t rebue însă să-l exper imenteze , şi o face, i n ­oculând o tânără fată ftizică în ultimul g rad . E oare un criminal ? Deopar te binele oameniri i , de alta viaţa unui corp putred. . . nu poate fi un criminal, când fata şi aşa era condamnată .

Dar — providenţa face -â te odată minuni — ftizia г v indecă încetul cu încetul, i fata moare, din pricina 1

cancerului . E un criminal, continuă experienţă pe p ro ­priul său corp, se inoculează singur, îşi va da viaţa pentru binele omenirei — sacrifi-c ă n d u - s e : — »gasesc sacr i ­ficiul ceva mons t ruos şi mă o m o r ! E idiot sfârşitul . . . 'mar­tir, fără credinţă !«'

— Iată, subiectul , s imbo­lizând cea mai înaltă con­cepţie despre ştiinţa, cel mai sublim sacrificiu pentru aceiaş ştiinţă, aceiaş nou idol. Totu l intr 'o atmosfera caldă, d is ­tinsă intelectuali tate, cu un stil r iguros şi cizelat cu arta.

Interpretarea Comp . B u -landra mulţumitoare : D. Petre Stürza a împrumuta t rolului principal puternică sa p e r s o ­nalitate, şi a reuşit să fie în nătă delà început până la sfârşit, deşi în unele scene, par 'că prea sobru. D-na Lu­cia Bulandra, e legantă şi ideală interpretă a teatrului de idei, irazînd cu multe nu-anţuri şi fericit de inteligent. D. Brădescu un element bun. Restul în notă.

T raduce rea s tângace , şi pe alocuri foarte puţin româ­nească .

V. P.

E C O U R I

Luna aceasta , va apărea poe­mul dramat ic «Sfârşit de co­medie» al poetului Barbu So la -colu.

Coper t a şi desenuri le ace ­stui volum, ' sunt de pictorul Biju.

..Insemnar.il« L i te ra re" şi au încetat, apar i ţ ia . Reapa re in schjmb „ V i a t a R o m â n e a s c ă ' . cunoscuta revis tă a d-[ui St*" re . de data neensta Po baze s . -lUle. sub fot'ipa unei socieuai Pe acţ iuni , eu frumosul capi­ta l de 6.000.000 je»

Opera Română , se pa re c l v a lua în s fârş i t fi inţă, s u b djreeta p r iveghere a d-luţ Nona OtesciJ. Йе repetă, asjdu şi cu spor. Reprezenta ţ i i le v o r avea loc ja TeatruJ Naţ iona l , iu t impul când probabi l Socie­t a t e a Dramat ică v a în t repr in­de un tu rneu .

E P I G R A M E

C R O I A L A

p< Mie însu m i

croitorul meu Vie Tot Vamânam cu-o datorie rână 'ntr'o s''.. când pliclish, Pierzând răbdarea.,, m'a t . - :t>

C. Rhet

Criticului nevoiaş

Cititorul să-fi mistifici, Gara vrea, nu raţiunea; Ţi-ar fi, o zi să nu critici, Critică pozifiunea.

Unui beţiv

Lumea aşa te prezintă: Caracter şovăitor, Că nu eşti din cei ce merg Niciodată drept la ţintă.

Unui călăreţ

Frumos şi calul, dar şi tuL, In cât când treci pe el călare Şi-aud: „ce dobitoc frumos!" Mă'ntreb întotdeauna: c a r e ?

Unui preot (epitaf)

Toată viaţa a luat N'a cătat de e sau nu-i; De-astă dată, chip, a dai Ortu, dar şi-acum tot Sui.

Unui рмцш4

Să bagi mâna 'n buzunar, Si-asta e o meserie; Slujind, ieşi pensionar Tot la Stat, la . . . puşcărie»

Victor Bilciureîcu

UNIVERSUL LITERAR

JOCURI DISTRACTIVE 12. ޣ RADA

de Cleo Polizu. Prima parte sunt defect Şi la oameni cu efect, A doua sunt o vocală Şi la orice eu dau năvală Iar a treia o să fie Chiar un titlu de domnie Tot cuvântul e meserie Şi-o aflaţi la mustărie.

13. ARiTMOGRIF de St. Vasiliu

1 14 pronume (iov ) 11 15 10 2 nume femenin.

1 15 5 16 12 14 împărat roman 18 9 15 4 8 2 sentiment

1 11 8 2 continent 13 2 pronume Vertical ia fel.

14. METAGRAMA de V. S. Ştefănescu

Cu C sunt meseriaş Cu H sunt despărţit Cu N sunt funcţionar Cn R sunt meseriaş Cu P sunt servitor

15. 3ARAÛA Sig. Charo

Fiecare mă îmbrăcaţi Şi sub surluc mă purtaţi. Prima parte, dragi copii, Mi-o găsiţi prin Geografii, Căci e un punct însemnat, Ce cu toţi l'ai învăţat. Partea doua căutată, Prin vocale e aflată.

16. PALINDROM de St. Vasiliu.

Vorba întreagă de-o luaţi O înştiinţare aflaţi Iar dacă e inversată Un zeu indian arată.

Vestim pe deslegătorii jocuri­lor că deslegările le pot trimite şl la fie care număr si după fie care serie de câte patru numere, cu condiţiune ca deslegările să fie primite de noi cel mai tărziu Miercurea care precede ultima Duminică a seriei.

Deslegătorii jocurilor distrac­tive sunt rugaţi să ia cunuştinţâ că concurenţa la premii rncepe cu seria aceasta No. VII a iîcă cu jocurile de Ia No. 06 înainte al Universului LiiCral.

Premiile sunt cele anunţate în numerile trecute : 150 de desle-gări in cursul unui an dau drep­tul la premiul I care constă dinfr 'un abonament anual la L'niver* sul politic, Universul Literar şi Veselia ; 100 deslegări dau drep­tul la premiul al ll-îea adică un abonament pe un an al Univer­sul politic, iar 80 de deslegăfi constitue premiul ai lli-lea: un abonament anual la Universul Literar.

* * Colaboratorii cari ne trimet

manuscrise, sä bine voiască a-şi păstra duplicate, căci nu se mai răspunde la poşta redacţiei, intru cât ceia ce se admite se publică, iar ceia ce se găseşte că nu co­respunde genului revistei se rei* pinge.

.1? C\4VFI?SCÏ 1 IT' R \R

>

>

» < Ѵ Ч А A W V V V W V W V V V Y V V V V V S ' W * »

LA A D M I N I S T R A Ţ I A Z I A R U L U I

„ U N I V E R S U L -SE GĂSEŞTE DE VÂNZARE URMĂTOARELE VOLUME :

> Zodie şi carte de petrecere . . Lei L—• >.'•' Memoriile regelui Carol 17 voiu-> me, colecţia complectă 10.— i Carol I Regele României . . . „ 2.—-.

Principele Carol Anton de Hohen-zollern 1.50

Memoriile Principesei L u i s a a Saxoniei 1.50

ţ m Isprăvile lui Arsène Lupin . „ 2.50 Păţaniile minunate ale lui Petre

Schlemil 1.—. ; Regina bucătăriei 2.50

Conversaţiuni moderne in 6 limbi ,. 3.50 Călătoria in India 2 volume . . „ 3 . T

l Dragoste din alte timpuri 2 voi. 2 -\ Tragedie cerească . . . . . 1.50 \ Boale venerice „ l -> Călăul din Berlin 8 volume colec-> tla complectă Ю—