Care este ideea principal a meselor?

Daca am arunca o privire rapida asupra meselor noastre le-am vedea numai ca loc de strict destinat alimentatiei (o masa si un scaun) dar, daca ar fi sa privim atent am vedea ceva mult mai complex, din punct de vedere stiintific, sociologic , filozofic si psihologic.

Omenii, din totdeauna au privit “masa” dintr-o perspective cuprinzatoare, diversificata. Spre exemplu, putem privi masa ca o poarta prin intermediul careia se puteau desfasura diferite evenimente sociale, filozofice ( se legau diferite relatii, se solutionau probleme pe o cale cat de cat amicala, se expuneau idei) si chiar culturale (din modul de organizare a mesei, diferenta alimentelor etc) .

Din punct de vedere obiectiv , masa este definite ca mobilă formată dintr-o placă dreptunghiulară, pătrată sau rotundă, sprijinită pe unul sau pe mai multe picioare și pe care se mănâncă, se scrie etc.

De la inceputul timpului, masa a fost privita ca un loc al reuniunii, al prieteniei si al iubirii, un loc in care membrii unei familii sa se adune si sa-si impartaseasca bucuriile, necazurile, reusitele si esecurile.

Cu timpul masa a evouluat, adaugandu-i-se elemente caracteristice fiecarei civilizatii, perioade si reguli proprii de conduita. Diferentele s-au introdus treptat, dependente de tari, climat geographic, cultura si credinta. De aceea inspectand elementele unei mese, de multe ori ne putem da seama de radacinile diverselor grupuri populationale sau indivizi. Cu toate schimbarle survenite de-a lungul timpului, este de apreciat faptul ca masa inca mai are o semnificatie destul de importanta, si si-a pastrat obiectivele pricipale : acelea de a aduna membrii unei familii/grup si de a le reaminti de legaturile stabilite intre acestia.

Dupa cum stim cu totii, hrana este o una din elementele de baza ale vietii, fara de care omul nu poate trai. Cu timpul s-au descoperit diverse metode de transformare a alimentelor, pentru a obtine un gust

satisfacator (fierbere, coacere, prajire..etc, adaugarea condimentelor, combinarea diferitelor grupe alimentare, si chiar decorarea acestora).

Ideea esentiala a tuturor perspectivelor asupra mesei este aceea de armonie si de conectare interumana. ((…))

Mesele sunt un indice al culturii de asemenea, deoarece, de multe ori acestea au caracteristicile individuale ale grupurilor din care provenim, deci este un reprezentant al identitatii noastre. In mod comun , aproape toate culturile au principia de conduit asemanatoare , cum ar fi: aseptarea tuturor membrilor de a-si ocupa locul la masa si pozitionarea capului familiei, sau a persoanei cu influenta majora intr-o zona dominanta (spre exemplu tatal)

De asemenea este foarte interesante sunt si diferentele dintre mesele diferitelor categorii sociale. In trecut exista o foarte mare diferenta intre clasele sociale, si acestea se imprimau in special in organizarea meselor.

Dupa cum am spus, diferentele din punct de vedere al etniei sunt majore , in continuare vom urmari modul in care mesele arabilor difera de celelalte grupuri poulationale.

Mesele arabe difera, in functie de zona geografica, clima, regiune si traditii. De multe ori exista o confuzie intre lumea araba si lumea musulmana. Arabii sunt musulmani in proporte de 80% , iar diferenta religioasa dintre mese consta in faptul ca religia islamica contine anumite restrictii, in cea ce priveste consumul anumitor alimente (carne de porc, alcool), respectate de toti arabii msulman. Celelalte grupe religioase arabe nu respecta aceste restrictii.

In mod traditional, arabii mananca stand pe jos , cu picioarele incrucisate, fiind un semn al apropierii membrilor si al modestiei. De asemenea acestia prefer sa manance cu mana direct din farfuria personala, considerandu-se a aduce mai mult noroc, si folosire doar a primelor 3 degete de la mana dreapta. Folosirea intregii maini este considerat indecent, necivilizat .

O diferenta destul de interesanta este limitarea folosirii cutitului , in timpul mesei,si ruperea alimentelor cu mana deoarece pentru arabi aceasta indica o oarecare atitudine defensive, violenta, in contradictie cu atmosfera armonioasa in care ar trebui invaluita masa.

Mancarea este considerate in cultura araba ca fiind un dar divin , de aceea la sfarsitul mesei nu se lasa mancare in farfurie, iar daca ramane , aceasta nu se va arunca la gunoi, ci va fi pastrata pentru urmatoarea zi, sau refolosita pentru hranirea animalelor..

O alta traditie este ca femeile vor manca separate de barbati, in special in cazul familiilor mari. Aceasta nu este numai o traditie, ci mai de graba se bazeaza pe considerente religioase (persoanele de sex opus, neinrudite prin sange, vor fi pozitionate separate).

Foarte multe dintre aceste traditii si considerente religioase difera de la familie la familie si de la un individ la altul.

Influenta religioasa asupra meselor

Islamul atrage atentia asupra conduitei in timpul meselor, si a stabilit reguli conform carora ar trebui sa se desfasoare actul alimentatiei Islamul pune hrana, alimentele, si masa intr-o lumina sacra, acestea fiind un indice al marietiei Creatorului , al puterii acestuia si al iubirii lui fata de oameni, carora le asigura darurile cele mai de pret. “O, voi cei care credeþi! Mâncaþi din bunãtãtile pe care vi le-am dãruit si multumiti lui Allah dacã numai pe El voi Îl adorati” (Qoran, Surat al-Baqra, vers 127).

Allah de asemenea a interzis oamenilor sa nu se bucure de placerile si bogatia acestei lumi, dar totul sa fie cu masura.

In islam unul din alimentele interzise pe masa sunt alcoolul si carnea de porc. Dar si acestea sunt premise in cazurile extreme, sau atunci cand sunt recomandate din punct de vedere medical.

O alta practica religioasa este aceea ca musulmanii trebuie sa manance carne “halal” . Carnea “halal” se obtine printr-un ritual sfant. Inaintea taierii animalului de sacrificat, se spune o rugaciune, astfel incat sacrificiul se face in numele lui Allah, cu permisiunea lui , si in scop de necesitate, pentru hrana. Taietura trebuie sa fie una rapida, care sa nu permita animalului sa sufere, iar moartea sa fie instantanee. Sacrificiul se face numai de personae calificate in acest scop.

Musulmanii trebuie sa manance cu mana dreapta, ajutandu-se numai de primele trei degete, si o bucatica de paine, trebuie sa mentioneze numele lui Allah inainte de incepere, sa manance numai din partea sa, sis a-I multumeasca lui Allah la sfarsit. Este indicat ca la sfarsitul mesei sa nu lase mancare in farfurie. Resturile de la o masa vor fi refolosite , dupa cum am precizat anterior, hrana fiind considerate un har divin ce trebuie respectat. Painea se pune intotdeauna intr-ul loc inalt, deoarece este considerata sacra (de aceea musulmanii sunt educati inca de mici ca in cazul in care pe strada, sau oriunde, gasesc o bucatica de paine, pe jos , sau intr-un loc mai putin demn de insemnatatea sa, sa o ridice sis a o aseze intr-o parte , pentru a se hrani pasarile/ animalele din ea).

In Islam, luna Ramadan este o luna de sarbatoare , in care masa are un rol principal. In aceasta luna , musulmanii tin post de la rasarit si pana la apus (postul include atat alimente cat si apa/alte bauturi ). Unul din obiectivele ramadanului, este ecela de a ne demonstra

insemnatatea hranei, si de ne face sa simtim saracia unor oameni care nu se pot bucura de aceste daruri. De asemenea in luna Ramadan se face “zakat” , pomana pentru saraci.

Nu toti musulmaii sunt obligati sa tina post, femeile gravide, copii, varstnicii si persoanele bolnave sunt scutite de post. In schimb acestea trebuie sa ofere “zakat”.

Luna Ramadan este denumita “luna de antrenament si practicare a islamului” deoarece pe langa post, musulmanii trebuie sa aiba un caracter bun, correct, onest, cinstit si modest. In aceasta perioada in general musulmanii au doua mese pe zi : “suhoor”- masa de dinaintea rasaritului, care consta in alimente bogate in lichide (in special fructe), fibre si protein, pentru a asigura necesarul zilnic, la sfarsitul careia se spune o rugaciune in care musulmanii cer permisiunea lui Allah sa tina post. “iftar” este masa de dupa apus, care debuteaza cu o rugaciune in care lui Allah ii este amintit faptul ca musulmanul a tinut post, si se roaga ca postul sa-I fie acceptat. La inceput, se mananca o curmala, se bea apa, dupa care incepe masa propriu zisa. Allah ii sfatuieste pe credinciosi sa nu manance pana se simt satui, deaorece atrage atentia la efectele nesanatoase ale unui astfel de exces.

In general codul religios al meselor este pastrat de toti musulmanii, indifferent de origine (arabi, iranieni, malaezieni, turci....etc)

Masa libiana

Masa libiana difera fata de celellte mese din cultura araba, atat din punct de vedere al felurilor de mancare si al organizarii. Cu toate astea exista si numeroase asemanari, in special cele religioase.

Bucataria libiana se aseamana foarte mult cu cea italiana, din cauza ocupatiei italiene (1911-1951), dar desigur putem identifica si diferente. In general libienii pun foarte mult accent pe legatura stransa intre membrii familiei, tacamul este aranjat in acest sens. Un exemplu este faptul ca libienii prefera ca membrii unei familii sa manance din acelasi vas. Este de preferat sa mance cu mana , mai degraba decat cu lingura, deoarece considera ca mancarea este astfel mai gustoasa.

De sarbatori, pe toate mesele libiene trebuie sa existe “asida”, o mancare traditional, realizata din faina, apa, sare si ulei, ornamentata cu sirop de curmale, pentru a-i asigura gustul dulce.

De asemenea in zilele de vineri, obiceiul libienilor este de a prepara “bazin”- un fel de mancare foarte condimentat, o ciorba cu galuste din coca.

In general mancarea libiana foloseste foarte multe condimente, dar mai putine condiment decat mesele indiene.

Asida

Bazin

https://www.youtube.com/watch?v=EkQpUGIGG_M