click 12.04.23 07:52 AM

Am învăţat să mă bazez pe propriile mele puteri, să cred în mine şi să nu-i mai las pe alţii să mă descurajeze, sau să îmi

spună ce şi cât pot.

Am învaţat că valoarea reuşitelor mele este direct proporţională cu lipsa de importanţă pe care o acord lucrurilor şi oamenilor

care nu merită

Am învăţat că doar eu ştiu cel mai bine cine sunt cu adevărat şi că fiecare om mă poate vedea diferit.

Că voi fi aprobată şi dezaprobată în egală masură pentru ceea ce sunt.

Am învăţat să nu mai ascult păreri despre mine. Că oamenii mă vor judeca mai mult după prejudecăţi proprii, decât după

calităţile mele obiective.

Am învăţat că oricât de bună aş fi, oamenii îmi vor căuta defecte.Iar atunci când nu le vor găsi, le vor născoci. Pentru că

unii nu suportă să vadă la altii un spirit superior.

Am învăţat că oricât de mult m-aş strădui, nu voi reuşi niciodată să-i mulţumesc pe toţi.

Am învăţat că nu este împortant să fiu acceptată de toată lumea. Că îmi pot vedea de drum şi fară să am aprobarea

tuturor.

Am învăţat să pierd, să uit,să iert şi să ignor.

Am învăţat că trebuie să existe şi buni şi răi, dar, că oricine se poate schimba neaşteptat,atât în bine,cât şi în rău.

Am învăţat că omul rezonabil se adaptează lumii în care trăieşte şi că doar omul nerezonabil persistă în încercarea lui de a

adapta lumea la el. Că dorinţele şi nevoile mele nu trebuie să fie o prioritate pentru ceilalţi.

Am învăţat să nu mai am aşteptări.Pentru că oamenii nu se vor purta mereu echitabil şi nu vor fi mereu recunoscători

când îi ajut. Iar unii vor uita de îndată ajutorul oferit.

Am învăţat că oamenii te resping dacă nu le faci mereu pe plac şi te uită dacă nu mai au nevoie de tine.

Am învăţat că nu sunt obligată să îmi ascund sentimentele şi părerile faţă de ceilalţi şi că nu trebuie să-i menajez pe

aceia care nu suportă sinceritatea.

Că a fi asertivă înseamnă a fi liberă şi că nimic nu e mai de preţ ca libertatea.

Am învăţat să îmi cunosc limitele pentru că doar eu pot forţa depăşirea acestora.

Am învăţat că uneori, un dialog cu mine însămi mă poate ajuta de o mie de ori mai mult, decât dacă aş discuta cu alte

persoane.

Am învăţat că atunci când o uşă se închide, o alta se deschide,dar totul e să nu-mi rup gâtul traversând holul dintre ele.

Am învăţat că starea mea de dispoziţie depinde doar de mine, nu de starea vremii,nici de toanele altora.

Am învăţat să merg tot mai sigură pe propriile-mi picioare, dar să nu uit niciodată cine m-a susţinut să nu cad.

Am învăţat că atunci când cineva îmi face brânci,trebuie să mă ridic cu spatele,altfel ar trebui să îngenunchez şi, numai

Dumnezeu merită să stai în genunchi în faţa Lui.

Am învăţat să nu mă mai cert şi să evit conflictele.Am învăţat că proştii nu au acces la ironie şi de aceia se vor opri la insultă.

Am învăţat că dacă unii oameni mă vorbesc pe la spate, înseamnă că nu se află în poziţia care să le permită să îmi dea

peste nas.

Am învăţat că cel mai mare compliment pe care îl pot face prostiei unora,este să mă dau la o parte ca să o vadă toată lumea.

Am învăţat să iubesc viaţa cu tot ce îmi oferă,să iubesc oamenii şi să iubesc tot ceea ce a creat Dumnezeu.

Am învăţat să zâmbesc chiar şi atunci când sufletul îmi plânge şi, că după orice zi grea există un mâine,care îmi va

oferi noi şanse de reuşită.

Am învăţat să fiu eu şi să nu îmi fie teamă să mă arăt cu bune şi cu rele.

Am învăţat să mă iert şi să mă iubesc.

http://www.irinab.com/