· 4 liceul tehnologic „al. vlahuȚĂ” Șendriceni coordonatori: prof. grĂdinariu violeta...
Post on 19-Oct-2020
3 Views
Preview:
TRANSCRIPT
1
2
3
4
LICEUL TEHNOLOGIC „AL. VLAHUȚĂ” ȘENDRICENI
COORDONATORI:
PROF. GRĂDINARIU VIOLETA
PROF. IRIMIA CORINA-ELENA
ING. NISTOR MARIUS
DIRECTOR, ING. BUNDUC TUDOR
IULIE, 2013
5
CUPRINS
CONCURSUL NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ ŞI PICTURĂ „ALECU
IVAN GHILIA” .......................................................................................................... 9
Arta motivează un destin ........................................................................................... 10
SECŢIUNEA CREAŢIE LITERARĂ LICEU ......................................................... 11
Celui ce se zbate în mine ........................................................................................... 12
Autodeterminare miniaturală .................................................................................... 13
Clepsidră ................................................................................................................... 14
Peisaj marin ............................................................................................................... 15
Nuntă în decembrie ................................................................................................... 16
Pe eşafod ................................................................................................................... 17
Albastru ..................................................................................................................... 18
Iubirea mea................................................................................................................ 19
Vise ........................................................................................................................... 19
Să rugăm timpul… .................................................................................................... 20
Fiorul ......................................................................................................................... 21
Strop de candoare ...................................................................................................... 22
Oroare ....................................................................................................................... 23
Plouǎ ......................................................................................................................... 24
Apă, dragoste şi aer ................................................................................................... 25
Şoapte ........................................................................................................................ 28
Un altfel de om .......................................................................................................... 29
Timp secret................................................................................................................ 31
Mireasa celestă .......................................................................................................... 32
O dată la o lună albastră ............................................................................................ 33
Şi te văd .................................................................................................................... 35
Sacrificii .................................................................................................................... 36
Laguna Seca .............................................................................................................. 38
Timp primăvăratec .................................................................................................... 41
Speranţa din vis ......................................................................................................... 42
Demon cu chip de înger ............................................................................................ 43
Întuneric .................................................................................................................... 43
Noul cod din două cuvinte ........................................................................................ 44
Februarie încărcat de iubiri ....................................................................................... 45
Picături de vise în colţ de cer .................................................................................... 46
Despre iubire... .......................................................................................................... 49
6
Sentimentul supreme ................................................................................................. 50
Tu, eu… .................................................................................................................... 51
Timp în iubire............................................................................................................ 52
Ecou de viață ............................................................................................................. 53
Remember ................................................................................................................. 54
Anonimul .................................................................................................................. 55
Suflet zbuciumat ....................................................................................................... 56
În căutarea celei de-a opta arte .................................................................................. 57
Gânduri în timp ......................................................................................................... 58
Metodologia unui suflet ............................................................................................ 61
Apusul lui mai ........................................................................................................... 62
Călare pe-un semn de întrebare ................................................................................. 63
Natura ubicua ............................................................................................................ 64
Caută, descoperă, meditează… ................................................................................. 66
Linişte ....................................................................................................................... 70
Ecoul ......................................................................................................................... 71
Povestea mea ............................................................................................................. 72
Aş face orice….......................................................................................................... 73
O lume aparte ............................................................................................................ 74
Amor omnia vincit .................................................................................................... 75
Timpul ....................................................................................................................... 76
Tablou ....................................................................................................................... 77
Ce păcat ..................................................................................................................... 78
Porțelan ..................................................................................................................... 79
Vis ............................................................................................................................. 80
Naufragiu .................................................................................................................. 81
Cântec ....................................................................................................................... 82
O nebunie .................................................................................................................. 83
Atât de fraged… ....................................................................................................... 84
Deliciile unui miraj ................................................................................................... 87
Pe urmele umbrelor ................................................................................................... 88
Primăvara .................................................................................................................. 89
Viaţa primăverii ........................................................................................................ 90
Anotimpurile anului .................................................................................................. 91
Prietenia .................................................................................................................... 92
Zborul ........................................................................................................................ 93
Vremuri ..................................................................................................................... 94
despre o apariţie ........................................................................................................ 95
Clepsidra timpului ..................................................................................................... 96
7
Natura ........................................................................................................................ 97
Copilăria, dar din cer ................................................................................................. 98
Visul stins................................................................................................................ 101
Dacă nu eşti tu, nimic nu e ...................................................................................... 102
Timpul trecător ........................................................................................................ 103
Ai venit ................................................................................................................... 104
Anii dragostei .......................................................................................................... 105
Timpul ..................................................................................................................... 106
Vocea gării .............................................................................................................. 107
Frământări… .......................................................................................................... 108
SECŢIUNEA CREAŢIE LITERARĂ GIMNAZIU ............................................... 111
Copilăria, anotimp uitat ........................................................................................... 113
Odihnă ..................................................................................................................... 114
Confesiune .............................................................................................................. 114
Vis ........................................................................................................................... 115
Aritmetică ............................................................................................................... 116
Esenţa naturii .......................................................................................................... 117
Şoaptele mării ......................................................................................................... 117
Tablou inefabil ........................................................................................................ 118
Tărâm de vis ............................................................................................................ 118
Pronume false .......................................................................................................... 119
Ignoranţă ................................................................................................................. 120
În spatele pleoapelor ............................................................................................... 120
Floare de măr .......................................................................................................... 121
Vis de martie ........................................................................................................... 121
Toamna ................................................................................................................... 122
Regăsire .................................................................................................................. 123
Ceasornic veşnic… ................................................................................................. 124
Doar în trecut… ..................................................................................................... 124
În ograda copilăriei ................................................................................................. 125
Satul meu natal ........................................................................................................ 126
Creaţia ..................................................................................................................... 127
Visul unei nopți de vară .......................................................................................... 128
Vis senin ................................................................................................................. 129
Copilăria noastră ..................................................................................................... 129
Pasărea .................................................................................................................... 130
Dorinţă .................................................................................................................... 131
Casa bunicilor... ..................................................................................................... 132
Iarna ........................................................................................................................ 133
8
Marea ...................................................................................................................... 133
Veșmântul copilăriei mele ....................................................................................... 134
Parfum al amintirilor ............................................................................................... 134
Copilăria .................................................................................................................. 135
Cireșele ................................................................................................................... 136
Anotimpurile ........................................................................................................... 136
Prietenia .................................................................................................................. 137
Anotimpurile ........................................................................................................... 138
Copilărie .................................................................................................................. 139
Cursul vieții ............................................................................................................. 140
Neputință ................................................................................................................. 141
Gândul ..................................................................................................................... 141
Visul unui poet ........................................................................................................ 142
Sentimente ............................................................................................................... 143
Reverie .................................................................................................................... 143
Eu și universul ......................................................................................................... 144
În grădină ................................................................................................................ 145
Iarna ........................................................................................................................ 146
Copilăria .................................................................................................................. 147
Comoara vieţii, copilăria ......................................................................................... 148
Împărăţia îmbălsămată a primăverii ........................................................................ 149
O amintire veşnică .................................................................................................. 150
Copilăria .................................................................................................................. 151
Anotimpuri .............................................................................................................. 152
Natura ...................................................................................................................... 153
SECŢIUNEA PICTURĂ GIMNAZIU ŞI LICEU .................................................. 155
Trandafirul galben ................................................................................................... 156
Chip de copil ........................................................................................................... 157
Maestrul .................................................................................................................. 158
9
CONCURSUL NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ
ŞI PICTURĂ „ALECU IVAN GHILIA”
Antologia de poezii şi de eseuri prezentă, pe care v-o oferim spre citire şi medita-
ţie, este rodul celei de a III-a ediţii a CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE
LITERARĂ ŞI PICTURĂ „ALECU IVAN GHILIA”, care a fost organizat pe 17 mai
2013, la Şendriceni, în judeţul Botoşani.
La ediţia din acest an, concursul şi-a propus să valorifice creaţiile literare (în ver-
suri şi proză) ale elevilor din ciclul gimnazial şi liceal din întreaga ţară. Inspiraţi de
vastele metafore vizuale care mângâie sufletul ale pictorului Alecu Ivan Ghilia, elevii
au participat şi la cea de-a doua secţiune a concursului, de pictură.
La secţiunea creaţie literară, elevii din ciclul gimnazial (din clasele a VII-a şi a
VIII-a) au avut de elaborat două compuneri descriptive, plecând de la poeziile „În
ograda copilăriei” şi „Cât m-am înstrăinat de sat” de Alecu Ivan Ghilia, sau au creat
trei poezii, însoţite de un moto, cu tema timpului, a iubirii şi motivul visului.
Elevii din ciclul liceal au avut de redactat un eseu nestructurat, pornind de la poe-
ziile „Picături de cer luminează” şi „Dacă am asculta” de Alecu Ivan Ghilia, sau au
creat trei poezii, însoţite de un motto, cu tema timpului, a iubirii şi motivul visului.
Iubitorii de lectură, oamenii de litere şi-au testat arta de a crea şi au adus din nou
cultura în mijlocul unei lumi sufocate de non-valori. Au participat elevi din 23 de
judeţe ale ţării, respectiv: Suceava, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Galaţi, Vaslui, Vrancea,
Ilfov, Bucureşti, Dâmboviţa,Vâlcea, Gorj, Teleorman, Prahova, Călăraşi, Dolj, Bu-
zău, Argeş, Constanţa, Ialomiţa, Cluj, Bihor şi Maramureş.
Numeroasele lucrări pe care le-am primit din ţară ne-au demonstrat că încă există
elevi interesaţi de literatură, poeţi talentaţi sau eseişti inspiraţi, care ne-au uimit cu
metaforele, personificările şi hiperbolele literare, cu imagini artistice inedite.
La cea de-a II-a secţiunea a concursului, de pictură, elevii participanţi din ambele
cicluri (gimnazial şi liceal) au realizat un desen sau o pictură, alegându-şi maniera:
cărbune, acuarelă, ulei sau tempera, cu următoarea tematică: portret, peisaj, compozi-
ţie şi natură moartă. Studiind creaţiile lor literare şi picurile le-am cunoscut percepţia lor despre viaţă,
le-am studiat sufletul şi apoi i-am apreciat. Juriul acestei ediţii a concursului a fost
format din: prof. Antal Aurelian, prof. Puhăcel Daniel, prof. Botezatu Emanuela,
prof. Grădinariu Violeta, prof. Foca Alina şi prof. Irimia Corina-Elena. În urma juri-
zării s-a hotărât acordarea trofeului, a premiului I, al II-lea şi al III-lea la secţiunea
creaţie literară, la ciclul gimnazial şi liceal şi respectiv aceleaşi premii la secţiunea
pictură.
Juriul a selectat cele mai valoroase poezii şi eseuri care se regăsesc în această
antologie. Publicându-le creaţiile am vrut să le oferim tinerilor talente o şansă de
afirmare şi să ne exprimăm preţuirea noastră pentru creaţiile lor de certă valoare lite-
rară!
Tuturor elevilor le doresc ani mulţi de creaţie literară şi rezultate deosebite în con-
tinuare!
prof. IRIMIA Corina-Elena
10
Arta motivează un destin
Plecând de la întrebarea slujitorului cuvântului Alexandru Vlahuţă: „Unde ne sunt
visătorii...?”, chemarea înflăcărată adresată scriitorilor de a pune scrisul lor în servi-
ciul făuririi unei lumi noi, ne propunem descoperirea şi cultivarea talentelor literare şi
în arta plastică.
Concursul poartă numele distinsului scriitor şi pictor, Alecu Ivan Ghilia, care s-a
născut în satul Ghilia, comuna Şendriceni, judeţul Botoşani, la 1 martie 1930. Citindu
-i biografia, observăm cum „arta motivează un destin.” A făcut studiile primare în
satul natal, apoi cursurile „Şcolii Normale” din Şendriceni şi „Academia de Arte” din
Iaşi.
Pe numele său adevărat Alexandru Ivan, scriitorul îşi ia pseudonimul literar în
1948, la Iaşi, când debutează în versuri în presa ieşeană. Pictura, „iubirea dintâi”, o
descoperă încă de pe băncile „Şcolii Normale” din Şendriceni. La Iași are marea șan-
să să-l aibă ca profesor pe marele pictor român Corneliu Baba, la pictură și pe maes-
trul Ion Irimescu la sculptură, în cadrul Academiei de Arte Frumoase din Iași.
Prin desfiinţarea „Institutului Superior de Artă” din Iaşi este repartizat la Bucu-
reşti, unde este remarcat şi angajat ca redactor la revista „Contemporanul”. Urmează
apoi cursurile secţiei de Istorie şi Teoria Artei, la Institutul „N. Grigorescu” din Bu-
cureşti.
În paralel cu activitatea jurnalistică, îşi focalizează atenţia asupra prozei. Debutea-
ză cu romanul „Cuscrii”, distins cu premiul Academiei Române. A publicat 50 de
volume: reportaje, poezie, nuvele şi romane. A scris scenarii de filme: „Dragostea
lungă de-o seară” regizat de Horia Popescu, „Războiul domnițelor” (regizor V. Calo-
tescu), „Sărutul” (regizor Lucian Bratu), „Mânia” (film în două serii, de Mircea Ve-
roiu).
Figurează în numeroase dicționare, în „Istoria literaturii” a lui Marian Popa,
„Istoria literaturii” de Mircea Zaciu, D. Micu și Ion Rotaru.
Ca pictor, a avut numeroase expoziţii la: Moscova, Varşovia, New York, Las Ve-
gas, Veneţia.
A fost distins cu importante premii: Premiul Academiei Române, Premiul Asocia-
ţiei Scriitorilor din Bucureşti, Premiul Naţional de proză „Mihai Eminescu”, Premiul
special şi Marele Trofeu acordate de asociaţia pentru pace a religiilor din România,
The Special Book Award-1995- in apreciation of his distinguished contribution to
creative writihg as author of the book „Piramida” –Washington D.C. .
În semn de respect, i s-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare al comunei Şendri-
ceni, în anul 2003.
Opera literară a scriitorului Alecu Ivan Ghilia ne provoacă să medităm asupra
unor probleme pe care şi le pune orice om de rând: cine suntem, de unde ne tragem,
ce moştenim, ce avem de dus mai departe, pentru ce anume suntem culpabili, de ce
anume suntem responsabili. Opera sa oferă elevilor un reper estetic, ce le poate în-
druma devenirea.
prof. Violeta GRĂDINARIU
11
SECŢIUNEA
CREAŢIE LITERARĂ
LICEU
12
Trofeul
NICUŢĂ Elena Gabriela
Clasa a IX-a
Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, Iaşi
Profesor îndrumător: BOSTAN Raluca Miruna
Celui ce se zbate în mine
Motto: „Cine vrea să mişte lumea trebuie mai
întâi să se mişte el însuşi.” (Socrate)
Sunt mama care nu vrea să-şi nască pruncul
din frica de a nu-l arunca din nou în braţele morţii.
Moartea te doare groaznic atunci când pulsul ţi-a ridicat măcar o dată
pieptul,
morţii nu vor să se mai trezească când îşi aud judecătorul –
cea mai mare pedeapsă este să primeşti viaţa
doar ca să ţi se ia înapoi.
Şi copilul ăsta creşte în mine, dar fără voia mea,
pe copilul meu îl creşte dorul de ceva
necunoscut,
se zbate de plăcere, plin de nerăbdare,
de parcă i-ar fi turnat zeii ambrozie pe buze.
Nimicul nu poate oferi fericire, căci e făcut să te ferească
de tristeţe.
De ce să ceri viaţa, copile?
Numai ca să te doară moartea, când te întorci în ea?
13
Autodeterminare miniaturală
Motto: „Cine vrea să mişte lumea trebuie mai
întâi să se mişte el însuşi.” (Socrate)
Texte sfinte confirmă asta:
doar o singură dată iadul a mai fost
atât de pretutindeni...
Sărutul nostru?
venit de nicăieri,
respirație fertilă,
echilibru suprem.
de ce te temi și-ți închizi ochii?
din toate părţile la infinit
pământul pulsează,
ceruri necreate se deschid
suntem suspendați
în secunda ce dă naștere eternității,
în punctul ce omogenizează
haosul.
14
Clepsidră
Motto: „Cine vrea să mişte lumea trebuie mai
întâi să se mişte el însuşi.” (Socrate)
Eu, sclavă a secundei de dinainte,
mă mişc ca în cămaşa unui nebun;
eu, ostatică a voinţei precedente,
alerg în trecut, respir în trecut, inima mea
bate în ritmul anilor de până la Hristos.
Din ce în ce mai departe de singura clipă de prezent,
creaţia,
privind-o, mă înapoiez spre noua-mi naştere:
între mine şi foaia de hârtie ––
ce luptă, ce încătuşare ––
scriu pentru clipa care tocmai s-a scurs, a pasului de dinainte de mine,
în memoria a ceea ce nu va mai fi niciodată,
scriu pentru trecut, din trecut,
pentru voi, care sunteţi încarceraţi cu mine în carcera
trecutului vostru.
Clepsidra are dreptate: tot ce e degradare trebuie numărat
înapoi.
15
Premiul I
STANCIU Ancuţa Andreea
Clasa a X-a A
Colegiul Naţional „Vladimir Streinu” Găeşti, jud. Dâmboviţa
Profesor îndrumător: RATEA Cercel Andreea
Peisaj marin
Motto: „Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot universul con-
spiră pentru împlinirea visului tău.” (Paulo Coelho)
Se-mbrobodeşte cu rouă plaja solitară
Nisipul pudrat de aburii dimineţii
Se deşteaptă
La picioarele mării;
Doar, singuri, pescăruşii
Colindă zarea argintie
Când ţărmurile-şi alungă-n valuri
Visele uitării...
Noi apusuri de gânduri nesfârşite
Macină cerul.
Cu ninse priviri, armate de stele
Veghează sirenele
Ce-şi lustruiesc solzii,
Răscolind universul,
Iar noaptea-şi frânge aripile-n
Surde cânturi.
16
Nuntă în decembrie
Motto: „Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot universul
conspiră pentru împlinirea visului tău.” (Paulo Coelho)
Copacii albi,
logodiţi într-un asfinţit
de lumânare,
îşi strigă jurăminte
ninse
în dimineţile stresate
de cântecul solitar
al unui clopot.
Un câine rebegit se reazemă
fascinat
de scoarţa încleştată
a pământului
care
a început,
acum,
să plângă
cu fluturi albi şi puri,
lângă candela serii,
azi,
imprimată
cu noi speranţe.
17
Pe eşafod
Motto: „Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot universul
conspiră pentru împlinirea visului tău.” (Paulo Coelho)
Văzduhul se răstigneşte în mugetul
Serii
Ascult, şocat, bocetul mestecenilor cu aripi
Pleoştite
Vântul s-a trezit după ultima ninsoare
De vară
Iar lebede, cu glezne lucioase,
Îşi rod unghiile...Clipe perfide!
Urlu înnebunit, într-un final,
Rime prăfuite
Răsărindu-mi din venele obrajilor…
Îmi prăbuşesc sufletul pe mormântul
Cu dinţi plombaţi în cioburi
De stele.
Târându-mă-n ţărâna unor cuvinte
Chioare,
Mi-aştern brumă peste gândurile-mi
Încătuşate.
18
Premiul al II-lea
GIRP Maria
Clasa: a XII-a E
Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, Medgidia
Județul: Constanţa
Profesor îndrumător: PLUGARU Rodica
Albastru
Motto: „Nihil sine amore.”
Priveşti absent ...
Tu şi lacul ce sunteţi aşa tăcuţi,
Tu şi lacul ce v-aţi născut din gheaţă,
Tu şi lacul în care nu ştiu să înot,
Tu cel căruia îi caut paşi pe apă.
Îmi lipsesc ochii tăi, în marea lor
Îmi lăsam eu visele spre a pluti...
Mereu îmi ziceai să nu mă tem de noaptea'n care
Ai să'ţi închizi ochii pentru mine,
de seara'n care vălul întunecat aducea cuvinte înecate
de lacrimile mele.
Era cerul însângerat de un singur apus, cel al amintirilor încă
nenăscute.
Îmi lipsesc ochii tăi, erau prea albaştri
şi i-am pierdut în ceruri...
Îmi lipsesc şi încă îi caut, ai lăsat urme de pene
şi nu ştiu dacă ai fost înger ...
19
Iubirea mea
Inima-mi iraţională alerga din suflet în suflet
Şi coapse albe răsăreau în fiecare râs de-al tău
Şi te iubeam, căci un verde cunoscuseră
Ochii mei.
Nu ştiau cum să te piardă
Fiindcă palmele mele îţi îngenuncheaseră plecarea
Şi buzele crispau tăcerea.
Şi când îmi va fi dor,
Alene sub pleoape atinge-voi cu lacrimi
Amintirea râsului
Şi verdele-ţi pierdut printre cearceafuri.
Vise
Mâinile tale erau tăcute în dimineţile
Reci de ianuarie, soarele răsărea peste ochii tăi.
Vedeai ziua ca pe un nou început, tu nu ştiai că ziua
Ucidea toate visele mele cu tine?
Şi în ce aşternuturi sărate mă trezeam
Când ştiam că nu ai fost niciodată real...
20
Premiul al III-lea
DUMITRU Ionuţ
Clasa: a XI-a A
Liceul Tehnologic „Construcţii căi ferate” Feteşti, Jud. Ialomiţa
Profesor îndrumător: BANU Petronela Monica
Să rugăm timpul…
Motto: „Timpul există pentru ca toate lucrurile să
nu se întâmple în acelaşi timp.” (Albert Einstein)
Haideţi să întindem mâinile spre azurul moale,
Să ne strecurăm printre ore şi flori,
Să visăm că suntem iar pe prispa cu lumină
Şi soarele ne caută prin buzunare…
Haideţi să batem la uşa orelor şi să
Le rugăm să mai întârzie un…ceas.
Să mai întârzie un crin, să mai întârzie o
Lună clară.
Haideţi să rugăm stropul de cer să ne mai aştepte venirea
Căci jocul nu s-a terminat.
Haideţi…
haideţi să rugăm Timpul
să ne mai ierte o dată…
21
Fiorul
Motto: „ A iubi nu înseamnă a ne privi unul pe celălalt, ci a privi
amândoi în aceeaşi direcţie.” (Antoine de Saint Exupery)
Te-am aşteptat la grădina dorului cu un văl de lumină.
Erai duioasă şi înmiresmată de rozele de mai
Şi-mi purtai, diafană, sufletul fragil-
În grădina Raiului.
Apoi ai plecat cu picăturile de ploaie
Spre infinitul larg
Şi mi-ai strigat numele cu ecoul
Vântului rebel-
M-am furişat temător.
Am ascultat împreună urechea copilăriei
Şi ne-am luminat apoi drumul lung
Prin iarba suspinelor dureroase-
Toată viaţa…
22
Strop de candoare
Motto: „Fiecare vis măreţ începe cu un visător.” (Harriet Tubman)
Un strop de lumină-călăuză peste noapte,
A destinului soroc de-un ceas
Pribeag călător, al minţii stăpân,
Strecurat fără teamă în ungher ascuns.
Noapte de noapte înfloreşte-n străfundurile
Sufletului-azur-
Un ciucur de lumină,
un strop de speranţă
Un foşnet de lumină printre norii grei.
Vino şi ascultă-mi patima!
Du-o cu grijă pe depărtata pleoapă a sufletului…
Vino şi ascultă-mi dorul-
Aripă de aur a ceasului nocturn.
23
BOTÎLCĂ Cristina Mihaela (mențiune)
Clasa: a X-a
Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu”
Snagov, Jud. Ilfov
Oroare
Motto: „Viaţa-i o luptă, deci te luptă!”
Mǎ rog sǎ nu fie adevǎrat
Iar lacrimile curg şiroaie peste izvorul de metal.
Lângǎ inima fǎrǎ stǎpân
S-a aşezat un strop
Şi cântǎ, şi suspinǎ...
Acele ceasului se învârt invers
Iar eu nu mai am răbdare
Pânǎ la clipa când mǎ voi desprinde de hârtia de beton
Mǎ arde şi încerc sǎ suflu gheaţǎ peste ea, dar se aprinde şi mai
tare
În fiecare zi e aceeaşi poveste...
Mǎ prind cu capse de cimentul fierbinte
Şi îmi place, mǎ arde, dar îmi place
Sentimentul de a fi la locul meu e perfect
Dar cred cǎ se poate mai bine
Aş putea modela cimentul
Dupǎ propria mea voinţǎ.
M-aş putea scufunda în el
Pânǎ la ochi.
M-ar înveli cu tot cu soare
Şi m-ar stinge sub betonul auriu.
Simt o adiere, dar tot ce vǎd
E o oroare.
24
Plouǎ
Plouǎ.
Casa mi se topeşte şi se scurge sub o dunǎ de nisip.
Mǎ tot gândesc la ce-ar fi fost dacǎ aş fi putut smulge
nişte nisip din clepsidrǎ
Iar tu ai fi devenit iar o rǎdǎcinǎ.
Te-aş fi putut înǎbuşi încǎ de la început,
Nu sǎ te las sǎ creşti şi sǎ mǎ înǎbuşi tu pe mine.
Sunt atâţia boboci care îmi dau sfaturi,
dar niciunul nu s-a potrivit în broascǎ.
Urmez o cǎrare roşie cunoscutǎ mie,
Dar la tot pasul mǎ întâmpini tu.
Ştiu cǎ ar trebui sǎ se întâmple asta, dar Luna
îmi şopteşte sǎ mǎ retrag, sǎ las pe altcineva
sǎ lupte pentru tine.
Mi-e dor de ceva ce n-am avut niciodatǎ.
Mi-e dor...
Şi plouǎ şi mai tare.
25
NEGOIŢĂ Bogdan (menţiune)
Clasa a XII-a C
Liceul Tehnologic „Henri Coandă”, Buzău
Profesor îndrumător: STROE Anca
Apă, dragoste şi aer
Esenţiale în esenţa lor pură şi otravă în structura lor bolnavă, penetrate de un anu-
me corp străin, ce poartă numele de demon... Ca un sunet de pian ce încântă urechea
muzicală a fiecărui îndrăgostit de clipă. Ca un copil ce miroase o floare şi pleacă dez-
amăgit, nemulţumit de statica ei privire, jucându-se cu petalele ei, fără a i se răspunde
prin imagine vizuală. Ca un joc de şah ce durează ani întregi, cu trei piese pe planşă.
Oamenii nu sunt ceea ce gândesc, cum nici aerul, apa sau dragostea, ceea ce par
în faţa noastră. Cum nici copilul din mine nu cunoaşte tainele acestor binecuvântări.
Ca un om ce-şi caută ţelul, dar nu-şi stăpâneşte calităţile.
Primeşte viaţă de la Maica Domnului; încă o stea veghează luna făurind bolta
cerească. Ochii mici, ca de nou-născut, sau, ca de un nou început. O nouă şansă la un
destin mirific. Pruncul plânge, fericit că a găsit calea spre rai. Mama plânge şi ea.
Tatăl îşi sărută soţia cu o dragoste fără prejudecată, apoi îşi ia în braţe creaţia propriei
dorinţe. Bunica îşi aşteaptă nepotul acasă să-i facă prăjiturele şi să-i spună cum stă
treaba cu fetele. Da, e băiat! Destinul îi întinde mâna şi aduce somnul acalmiei. Se
trezeşte într-un pătuţ, de zgomotele celorlalţi prunci strigând necumpătaţi după feme-
ia ce i-a adus pe lume.
Apoi, am păşit spre eternitatea inconştienţei şi interesului, aşa cum îmi place să
numesc acest tărâm parşiv. Am fost unul din ei şi, probabil, doar mândria de sine, mă
poate face să cred că sunt diferit. Egocentrismul meu şoptindu-mi că un căutător de
absolut acum, călare pe calul lui Harap-Alb, având curajul fiului de crai şi mintea
spânului.
Nu ştiu unde mă va birui destinul, dar ştiu prin ce am trecut, copilăria generând
adolescentul de astăzi. Ţin minte vorbele disperate ale mamei ce-mi crestau timpanul,
nu şi conştiinţa, spunându-mi să mă duc la şcoală, că rostul în viaţă eu îl fac, ci nu
copilele ce-mi mănâncă banii şi sufletul. Că fiecare are cumpăna lui pe care trebuie
să o depăşească singur, ajutoarele fiind de prisos atunci când interesul celor din jur
26
este scăzut. Sigur de unele lucruri, cum ar fi dragostea, sau prietenia, toate însă căpă-
tând un deznodământ tragic atunci când destinul oferea persoanelor pe care le iubeam
lucruri aparent mai interesante decât caracterul meu sau sentimentele sincere de co-
pil.
Bine, atunci când trăieşti încercarea copilăriei nu poţi raţiona faptele, lumea din
jur evitându-te pentru comportamentul tău mult prea afectiv uneori, în faţa persoane-
lor ce ţi-au câştigat, trişând, inima. Apoi am căutat să fiu ca ceilalţi, „şmecher”, fen-
tând şcoala şi minţindu-mi părinţii, înecându-mi consecinţele în alcool, sau tutun.
Recunosc, fata cu ochii căprui şi chip angelic, ce-mi amăgise inima, era un motiv în
plus de a fi indiferent cu mine. La ceva timp, m-am îmbolnăvit, trăind la cote iminen-
te disperarea şi frica, aliată gândului. Apa, aerul şi dragostea au mărturisit strâmb la
judecata faptelor mele, primind sentinţa suferinţei. Rinichii mei duceau lipsa apei
pure, dar de la Dumnezeu, compensată cu lacrimile trecutului din ochii mei plini de
speranţă. Au fost supuşi la rele tratamente, de doctorii uimiţi de curata lor sănătate,
negăsind însă soluţia durerilor mele acute. Apoi am căutat apa, prin rugă şi lacrimi
multe, găsind-o în indiferenţa semenilor mei şi devotamentul inimii mele de a nu
ceda în faţa destinului. Apa maturizării era soluţia desfundării căilor renale, care se
înfundă atunci când uit raţiunea faptelor mele, ce rănesc alţi oameni. Pot spune că
sunt binecuvântat, ţinut din scurt, de cel de sus şi pedepsit atunci când greşesc.
Apoi, concomitent cu durerea trupească, cea sufletească şi-a jucat rolul până la
capăt, acela de a-mi îngenunchea iarăşi trupul şi inima. Am dus şi încă duc lupte cu
acest monstru ce-mi ghidează imaginaţia până la cer. Nu ştiu exact pe cine urăsc,
dragostea sau mângâierea ei, dar ştiu că am nevoie de una din ele. Nu pot uita sau nu
vreau să uit, sau nu ştiu dacă e bine să uit. Cert este că nu am răspunsul, iar incertitu-
dinea zilei de mâine mă seacă în gând şi inimă. Aşa că nu mai caut dragostea, să mă
caute ea pe mine.
Aerul însă, mi-a fost în mare parte aliat. A fost cel la care am apelat când am
avut nevoie de un repaus al tuturor gândurilor negative. Bolta cerească era martorul
tuturor clipelor în care îmbrăţişam aerul ce mă înconjura, în dorinţa de a simţi dra-
gostea. Cu el în dreapta mea, am privit destinul groaznic al copiilor ce suferă de leuc-
emie sau cancer, de pe banca din faţa spitalului. Plângeam în mine, întrebând divini-
tatea cu ce au greşit, rugându-mă pentru pacea sufletelor lor. Apoi am realizat cât de
norocos sunt.
Am căzut de acord cu destinul, pact al bunăvoinţei, să fiu cinstit, onest şi devotat
prezentului, încât să-mi poată oferi un viitor decent, în linia unei împăcate convieţuiri
sufleteşti.
Dar luptele cu mine sunt continue şi, orice aş face, conştiinţa va fi duşmanul meu
călare dinspre răsărit. Trecutul îmi invadează prezentul la orice pas, iar ochii căprui
ai zeiţei sufletului meu, nici acum nu am izbăvit ai da uitării.
27
Criză adolescentină aş numi-o şi vreau să cred, fiind singurul lucru ce mă ţine
antrenat şi motivat, că nu sunt singurul ce nu găseşte răspuns la întrebări, rugi şi sila-
be fără rost.
Unii oameni găsesc putere în cumpăna lor ce o trăiesc în fiecare zi la cote debor-
dante, devenind oameni egoişti şi plini de sine. Eu, de pildă, găsesc alinare în scris,
atunci când sunt pus la pământ de cei pe care îi iubesc sau am nevoie de o îmbrăţişare
de vise. Ştiu să visez şi-mi place, şi cred că e singurul mod de a ne păstra limitele şi
drumul drept al vieţii.
Nu mai cred în minuni, pentru că atunci când le cer, nu le primesc. Dar cred în
dorinţă, în faptă şi în răsplata sudorii cu sânge. Apoi trebuie să crezi, nu să ceri. Să
respecţi odihna şi plăcerea de a fi copil.
Einstein reprezenta un posibil succes printr-o ecuaţie: „Dacă A reprezintă succe-
sul în viaţă, atunci A este egal cu x plus y plus z. Munca reprezintă x; Y înseamnă
joaca; iar z – să ştii să-ţi ţii gura.”
Astăzi am învăţat o lecţie: Sunt minţi murdare făcute praf, iar datoria ta este de a
nu deveni unul din ei. Copilăria reprezintă imaturitatea, unde dragostea părinţilor este
vitală. Sunt oameni şi oameni, caractere şi căutători de caractere. Avem nevoie de
sfaturi, de iubire şi de siguranţă pentru ziua de mâine. O zi în tenişii mei redă neînce-
tat împotrivirea omului în faţa destinului. Oscilat între cei doi poli ai vieţii, simboli-
zez ecuatorul.
Iubesc soarele, aşa cum iubesc luna, aşa cum iubesc şi norii. În schimb, urăsc
ploaia, urăsc tunetul şi mai ales piatra. Că Dumnezeu iartă, iar noi păcătuim. Că
Dumnezeu iubeşte, dar noi dispreţuim. Că toate au un rost, iar rostul nostru este să-l
descoperim.
Suntem oameni, care acţionează de cele mai multe ori instinctiv pe baza sufletu-
lui. Asta este calea. Respirând aerul curat, călcând iarba verde şi iubind aproapele. A
trăi ca pe ultima zi fiecare clipă şi de a acţiona concomitent cu raţiunea.
Sunt un copil care acum se bucura de vârsta în care poate îndrepta greşelile şi în
care poate zâmbi fără remuşcarea zilei de mâine. Trăiesc erosul copilăriei, ce pendu-
lează între imaginaţie şi realitate. Iubesc sentimentul, dar urăsc consecinţa, iar conse-
cinţa reflectă asupra viitorului crăiesei mele. Aşa că, post iubire.
28
DUMITRACHE Marius Mihai (menţiune)
Clasa: a X-a B
Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu”, Judeţul: Călăraşi
Profesor îndrumător: CHIFORESCU Mariana
Şoapte
Motto: „Iubesc să mă plimb prin ploaie, în felul acesta ni-
meni nu îmi vede lacrimile.” (Charlie Chaplin)
Şi, de-ar fi să mor în păcat,
În gheaţă sau în foc de tine aruncat,
Aş vrea să iau cu mine un ultim cuvânt dat...
Un ultim cuvânt, cel puţin adevărat...
Aş vrea să te-ascult cum îmi şopteşti în timpul iernii calm,
Cum îmi şopteşti cuvinte ce parcă mi le strigi în timpan...
Aş vrea să te ţin în braţe ca pe-un fulg de nea
Ce-i dat pentru prima dată şi cade uşor pe faţa mea...
Şi, de-ar fi să plec pe un tărâm îndepărtat,
Departe de viaţă, de somn şi de pat,
Aş vrea să-mi găsesc mormântul curat ...
Neplâns de nimeni, rece şi uscat...
29
Un altfel de om
Şi nu mai ştiu de ce ...
Stau întins cu ochii-n cer,
Stau cu gândul printre nori,
Şi mă gândesc la ea, uneori ...
Cred că la cer se poate uita,
Dar nu ştiu ce-i în mintea mea.
Fără ea mă simt defect,
Sunt un perfect imperfect,
Sunt un altfel de om
Cu un zâmbet de demon...
Mă uit în oglindă,
Nu-mi place ce văd.
Văd chip alb şi un zâmbet mort ...
Am văzut alaltăieri:
Un copil zbura spre cer,
Altul cădea în infern...
Eu la mijloc mă simt prins
Şi mă pierd într-un abis ...
Oameni goi pe pânză pictaţi,
În laude toţi îmbrăcaţi ...
Nu mai ştiţi cine e ce ...
Viaţa o priviţi la fel ...
Voi mă trageţi în păcat
O să mor îndoliat...
De dorul ce tu l-ai adus,
Din răsărit pân-la apus,
Şi ce mi l-ai pus pe piept
Drept un piedestal de fier.
Mi-ai luat visele şi-n loc
Ai pus un coşmar cu foc
În care ard, mă zvârcolesc,
30
În speranţa să trăiesc.
Şi iubirea-i trecătoare,
Dar o altă vrăjitoare
Mi-a adus ca şi răsplată
Doar o viaţă ce-i uitată
Prin adâncuri şi-amintiri.
Mă simt precum un martir
Ce a fost martor la tot
Şi a dispărut din loc...
În speranţa de-a găsi
Mă pierd printre amintiri
Şi găsesc cum stă la masă
Un copil ce n-are casă,
Care stă într-un palat
Cu ferestre ca de jad,
Ce are-n loc de doi părinţi
Un tablou şi un mormânt
Parcă presărat mărunt
Cu dragostea ce răsună mut...
31
GOLBAN Paul-Daniel (menţiune)
Clasa a XI-a C
Liceul Teoretic „Gheorghe Şincai”, Cluj
Profesor îndrumător: POPA Ortensia
Timp secret
Motto: „ [...] secretul vieţii şi al nemuririi corpului este înscris în însăşi
structura Cosmosului şi, deci, şi în structura acestui microcosmos care
este fiinţa umană.” Mircea Eliade - „Mefistofel şi androginul”
crucea, axis mundi,
cu cele patru braţe
încadrând omul,
învăluindu-l în structura sa interioară,
schelet orizontal şi vertical
învăluindu-i coastele,
prinzându-i inima de mijloc
spre înalt îi vezi ramurile
căzând imperfecţiune capsată
cheie stând să cadă
în valurile mântuirii
stând să piardă
secretul vieţii şi al morţii
32
Mireasa celestă
Motto: „Toate neputințele se reduc la una: aceea de a iubi,
aceea de a evada din propria tristețe.” (Emil Cioran)
În pom stau, odihnindu-mă pe-o creangă
Printre crengile verzi, aurite de soare
Parcă îmi apare imaginea ta
În zbor ceresc
spre Insula Fericiților
din mijlocul lacului
paradisiac de prea mult amor,
letargicul amor antic…
De dragoste sunt plin de soare.
Îmi dau jos voalul pielii,
nectarul arzând sub buzele despicate
para focului în inimi încleștată
gândul zboară lacom spre mireasa celestă
spre primordialul ceva fi…
Îmi place să ne privim cu zâmbet în ochi.
Pe perete umbra gurilor noastre se sărută
Și ce noapte adâncă în ele!
Să le vezi crestate de sărut
Minunate elogii aduse fericirii umane
Dincolo de soartă
De orând…
Ui(mi)re.
33
DEMBROVSKI Fabiola (menţiune)
Clasa: a X- a
LICEUL TEORETIC „LEOWEY KLARA”, Sighetu Marmaţiei, jud.: Maramureş
Profesor îndrumător: FLOREA Ileana Alina
O dată la o lună albastră
Fiecare persoană se naşte cu un dar. Copilăria însăşi e un dar, pe care mulţi dintre
noi nu o apreciază. Adevărul e că în adâncul sufletelor lor, fiecare copil de-abia aş-
teaptă să crească şi să devină adult. Îşi doreşte să-și asume anumite responsabilităţi şi
să stea pe propriile picioare. Dar oare câţi dintre ei se gândesc la faptul că devenind
adulţi, cea mai mare dorinţă a lor va fi să se întoarcă, măcar pentru o zi, la copilărie.
Cea mai mare diferență dintre un adult și un copil e credința necondiționată pe care o
au cei mici în vis, în misterele lumii și în legende ei. Fiindcă legende se nasc în în-
treaga lume, și, dacă reușești să descifrezi sensul lor, poți să-ți dai seama care sunt
cele adevărate și care sunt cele care rămân mituri…
Această legendă s-a născut într-un loc îndepărtat, în care se află singura și puțina
vrajă rămasă în lume, și care pulsează ca un sânge străvechi în adâncul pământului, al
apelor și al stâncilor. Și, poate dacă am asculta mai atent povestea spusă de vântul
care șoptește singuratic în urechile oamenilor, am putea auzi povestea lunii albastre.
Acum mulți ani, când chiar și adulții credeau în mituri, în răsplata faptei bune și
în lupta pentru adevăr, s-a născut un băiat pe nume Daren. De când era mic, era pasi-
onat de aventură, îi plăcea să tragă cu arcul și să-l însoțească pe tatăl lui la vânătoare.
Timpul trecea, Daren creștea, iar războiul a ajuns și în măreața țară din inima Euro-
pei. Tatăl băiatului nu avea altă alegere decât să se alăture armatei, care, după o luptă
grea, a câștigat războiul, dar tatăl lui Daren nu s-a mai întors. Tânărul se simțea vino-
vat, fiindcă nu și-a însoțit tatăl, așa că, în speranța că e doar pierdut și încă trăiește, a
pornit să-l caute. După o lună de căutat în zadar, Daren a ajuns într-un sat mic. A
întrebat câțiva oameni despre un soldat dispărut în armată, dar nimeni nu știa să spu-
nă nimic folositor. În cele din urmă, a fost oprit de un străin misterios, care i-a strigat,
spunându-i:
-Fiule! Dacă vrei să știi unde este tatăl tău, urmărește-mă!spuse bătrânul necunos-
cut.
-Știi cumva unde este? Întrebase Daren.
-Da. Cred că știu.
-Este și el aici?
34
-Doar urmărește-mă! Poruncise străinul nerăbdător.
Daren era plin de speranțe. A crezut că, după atât timp, se va întâlni cu tatăl său.
În cele din urmă au ajuns într-o casă mică din lemn, cu geamurile acoperite, prin care
bătea o lumină palidă, pătrată. Au intrat în camera în care domina o aromă dulceagă
de scorțișoară, iar pereții erau decoraţi cu antichități din întreaga lume. Brusc, bărba-
tul a deschis o carte și a început să povestească.
-Ai auzit cumva legenda lunii albastre, fiule?
-Cred că da. Acum câțiva ani. Dar, sincer să fiu, nu prea îmi amintesc.
-Deci… Se spune că acum mulți ani, o tânără s-a pierdut în cea mai mare și deasă
pădure din lume, unde nu exista zi sau noapte…doar întuneric profund. Era speriată,
iar în fiecare zi, s-a rugat lunii să-i lumineze calea afară din închisoarea întunericului.
Când a început să-și piardă credința, a răsărit o lună plină, uriașă, care avea raze al-
bastre, și a luminat toată pădurea. În mai puțin de o oră, fata a ieșit din pădure.
-Nu înțeleg. Ce legătură are asta cu tatăl meu?
-Adevărul e că oamenii, care se pierd în jurul acestei păduri, nu au altă scăpare
decât să aștepte răsăritul lunii albastre sau să se roage pentru cineva care i-ar putea
găsi.
-Și chiar credeți că se află acolo?
-Nu. Știu sigur!
-Știți sigur? Ați auzit ceva despre el?
-Nu, dar ultima luptă care a decis soarta războiului, a avut loc acolo, în Pădurea
Albastră. Ultima șansă a tatălui tău e dacă tu îl găsești.
-Și de ce ar trebui să vă cred?De ce m-ați ajuta?
-Nu ai de unde să știi. Dar eu respect oamenii care nu-și pierd speranța, chiar dacă
au tot dreptul să renunțe.
-Deci credeți că pot reuși?
-Da! Sunt sigur de asta!
După câteva minute bune de vorbit, Daren i-a mulțumit străinului, care încă vege-
ta în cameră analizând cărți pline de legende indiene. Tânărul a părăsit casa și satul și
a pornit spre Pădurea Albastră.
La granița dintre pajiște și pădure, se afla o amestecătură de flori, tufișuri și chiar
și niște copaci imenși. Daren știa că trebuie să intre…Nu are altă șansă să-i salveze
viața tatălui său, așa că a pășit pe pajiștea veșnic verde, simțind fiori pe șira spinării.
Cu pași mari, dar împleticiți, se apropia de un râu. Soarele apunea, iar apa înspumată
reflecta bronzul ultimelor raze. Daren s-a apropiat de malul râului, unde se afla un
pietriș dens, care căpătase irizații rozalii în acea strălucire specială. Pădurea era uimi-
toare și, în același timp, înspăimântătoare. Deodată, băiatul a auzit un sunet ciudat, de
parcă era din altă lume. S-a întors, dar n-a văzut nimic. Inima i se zbătea în piept.
Bătea atât de tare încât credea că misterioasa creatură îl aude.
35
O ceață densă s-a lăsat pe valea întunecată, iar creatura se apropia tot mai mult.
Avea o siluetă cunoscută, de parcă ar fi a unei persoane, dar Daren nu mai știa ce să
creadă. Apoi a observat luna care se înălța ca o seceră îngustă. Avea o culoare uimi-
toare, de un albastru nemaiîntâlnit. De parcă ar fi a nuanță nouă. Iar în acea lumină
palidă, a reușit să vadă fața străinului, care s-a dovedit a fi tatăl său. Dar minuni din
astea se întâmplă doar O DATĂ LA O LUNĂ ALBASTRĂ.
GROZA Graţiela-Virginia (menţiune)
Clasa: a XII-a E.
Liceul „Regina Maria”, Dorohoi, jud. Botoşani
Profesor îndrumător: FOCA Alina
Şi te văd
Motto: „Dar ce poate fi mai sublim decât să-ţi contopeşti sufletul
cu fiinţa ce smulge din tine cel mai celest, cel mai cople-
şitor şi cel mai cumplit sentiment ce îl poţi trăi?”
Mă uit printre gândurile cele mai adânci
Ale ochilor nevinovaţi,
Pătaţi de greul întristării.
Cine să te vindece pe tine?
Şi Te pierd,Te aud,Te caut
Te zbaţi în cugetul meu!
Te ascult, Te resimt, Te văd..
Prin cea de-a treia rază a sufletului meu.
Şi nu te mai simt printre picături de soare rece,
Când tot din mine
E expresia totului pentru tine,
Când secunda ce trece, îmi şterge
Imaginea chipului ce se derulează pe un drum deja cunoscut
Când şterg lacrima
Ce tu nu o vezi
Pentru că o ascund printre vise,
Printre fluturi, printre buze şi praf.
36
Doar arunci lumina nemuritoare
Ce face să răsară stelele pierdute
În ceaţa deasă a sufletului meu.
Alerg fără ţel…
Pe străzi, prin păduri,
Printre blocuri fumegând.
Scurgerea apei îmi vâjâie capul!
Eu te văd…Am plâns,
Şi nu mi-ai îndulcit lacrimile.
Şi totuşi inima îmi bate
Într-un sunet devorant,
Judecata dispare ,
Şi-ţi simt acel unic Te iubesc.
Sacrificii
Motto: „De ce s-ar uita timpul la mine decât să-şi facă treaba, să mă contro-
leze în fiecare an adăugând încă o rozetă la cununa sorții şi să mă
atenţioneze că el se uneşte la capăt cu veşnicia, în timp ce eu sunt un
timp, sunt un strop din clipă? Trăiesc eu sau timpul în mine? ”
Geniule, invadează-mi sufletul ce mi-e uscat!
Mă întreb, de ce să plâng cu timpul,
Să privesc un cer în ochi ce mă arde aşa de dulce,
De-mi ia suflul în dar !
N-am nevoie de o clipă să-mi laşi.
Mă avânt în rădăcinile vieţii
Şi-mi pictez cu rafale reci de gânduri, imagini seci,
Drumuri uscate. Oh! Ochii maro ţi-i simt aproape!
Îmi aştern între patru pereţi, gândurile
Ca să mi le scufunzi într-un vortex invers.
Şi mă scufund în mirajul albului morbid de dimensiuni difuze,
37
Şi-mi şoptesc florile mele vii stropite numai cu picuri de cenuşă,
Cenuşă ce mă arde…
Mă arde într-un zâmbet dulce.
Răsfoiesc sicrie stinse,
Într-un cimitir de vise.
Îngerii mă ascultă,
Îmi suflă viaţa printr-o voce mută.
Gânduri suspendate în timp…
Am luat-o de la capăt şi am continuat!
Nu mai am loc de mine şi…aştept,
Aştept poate trece timpul şi pot să plec.
Suflete ce vin cu fum pe foi,
Mă aşteaptă şi le ating cu scânteia cuvântului meu.
Nici nu ştii cum e să atingi un firicel din cer,
Şi, apoi să te arunci în prăpastia infernului tău.
Şi tot mă simt neputincioasă, stinsă şi..rătăcită,
Într-o furtună de praf, sclipiri veninoase
Ce-mi scapă printre clipele
Ce se pierd în bezna semnelor moarte.
Treptele mă înalţă, dar eu cobor
Şi râd cu tine! Hai cu mine !
Îmi omor ziua de ieri
Şi îmbrăţişez un nou mâine.
Şi am luat-o de la capăt şi iar am continuat!
38
PĂTRĂȘCANU Marius (menţiune)
Clasa a – XII – a
Liceul„Regina Maria” Dorohoi, jud. Botoşani
Profesor îndrumător: BEŞLEAGĂ Mihaela
Laguna Seca
Se spune că nu poți muri în vise, dar visurile pot omorî. Subconștientul poate fi
refugiu oniric sau poate ascunde în umbra sa coșmarurile nesiguranței, proiecții ale
neputinței. Poate că nu există granițe între realitate și vis, ci totul se rezumă la per-
cepția absurdului, la contrastul dintre strigătul ființei și tăcerea ilogică a lumii.
(Albert Camus). Există oameni aparte, care aleg să renege pseudo-valorile unei socie-
tăți construite atât de sistematic, atât de ordonat, în care orice breșă este văzută ca un
act de rebeliune, nu ca un act perceptiv diferit și inovator totodată.
Printre mulțimea de nimeni, Lev se poate pierde ușor. În după-amiezile lui sia-
meze, întorcându-se acasă, pășește absent pe trotuarul tocit de tălpi nepăsătoare,
dorindu-și să ajungă cât mai repede în sanctuarul său, o garsonieră incomodă care
ascunde sub un strat gros de praf gânduri și amintiri mărunte. Trăiește singur dintot-
deauna, pentru că singurătatea-i tot ce știe. Muzica clasică, pe care o ascultă mereu,
nu pare să aducă vreo mângâiere pereților posaci, scrijeliți de vreme. În cele trei de-
cenii de viață scurse plăpând, a admirat întotdeauna contrastele, crezând că adevărata
apreciere a frumosului se face trăind în urâțenie, iar lucrurile cu adevărat respingătoa-
re nu sunt decât frumuseți nebănuite, nepătrunse. Pentru el estetica are sensuri difuze,
nelimitate de sentimente-șablon, de răutăți premature, cum le zice în lungile discuții
cu sine. De multe ori poartă dialoguri cu privirile oamenilor, necutezând să dea naște-
re unei septicemii verbale care să-i infecteze gândurile sterile. Acasă se simte în sigu-
ranță pentru că poate aștepta liniștit întâlnirea cu noaptea, evadarea sa efemeră din
granițele unui cotidian prea simplu pentru a fi înțeles.
Căderea nopții îl prinse pe Lev în pat, dormind. Geamurile șubrede invitau cordi-
al vântul în camera amorțită, unde timpul învață în fiecare noapte să fie răbdător, să
se odihnească... Puțin după miezul nopții, Lev cade întotdeauna din pat în barul La-
guna Seca de pe strada Anatolie Zeitgeist, vizavi de restaurantul Moulin à Vent. Bar-
manul s-a obișnuit cu vizitele sale nocturne, servindu-l în fiecare noapte cu un pahar
de bere și cu un shot de Kamikaze care rămâne de fiecare dată neatins pe tejghea.
Continuă să-l comande în fiecare noapte pentru că are o culoare la fel de tulbure ca
gândurile sale și un gust pe care poate doar să-l viseze, ca gândurile sale… Niciodată
nu-și poate aminti cum ajunge aici, însă acest local plin de oameni necunoscuți a de-
venit atât de familiar încât nu-și mai pune astfel de întrebări. Laguna Seca adăposteș-
39
te în spatele geamurilor opace doar suflete solitare, doar supraviețuitori ai tranșeelor
săpate în pământul înghețat al realității. Aici, Lev nu era scrutat de priviri curioase,
fiind privat de contacte vizuale incomode. Afară se simțea lezat de cei care-l oboseau
privindu-l. Nu înțelegea de ce lumea observă grundul de tristețe de pe chipul său.
Credea că omul abătut trebuie să primească intimitate, nu întrebări care să caute răs-
punsuri evidente.
În curând rămăsese aproape singur la bar, stând amorțit pe scaunul înalt. Cu ca-
pul între palme, căzând pe gânduri, devenea din ce în ce mai absent...”Mă întreb dacă
orele se mai scurg sau stau și mă așteaptă…Am citit în ziar că va ploua curând și sunt
destul de nerăbdător să văd dacă ploaia spală, într-adevăr, păcate. Am ratat ultima
furtună pentru că aveam întâlnire cu soarele. Cora îmi zâmbea mereu cu raze calde.
Îmi spunea că atunci când nu mă visează, îmi citește gândurile. De multe ori îmi reci-
ta propriile gânduri, pagină după pagină, până când adormeam înveliți de cuvinte.
Îmi stătea alături cu ochi stinși. Îmi dau seama acum că, în momentele de liniște sur-
dă, e foarte greu să te simți confortabil alături de cineva, să nu fii stânjenit de lipsa
replicilor. Însă cu ea, această liniște naturală era un prilej de a ne privi intens, schi-
țând amândoi cute de fericire pe chipuri. Întotdeauna mi se face sete când îmi aduc
aminte de ceva și, la fel de ciudat, barmanul dispare mereu în astfel de momente.
Sunt nopți în care mă trezesc deshidratat pe un pat alb de sare, suferind de nostalgie.
Dar și amintirile devin bătrâne, pentru că survin schimbări, iar zona care desparte
rațiunea de spirit este afectată de experiență din mai multe privințe: „unii își pierd
rațiunea și devin spirit-nebunii, alții își pierd spiritul și devin raționali -intelectualii,
iar alții le pierd pe amândouă și devin acceptați. ” (Charles Bukowski).
Până și visele mele sunt pustii…Ziua visez cel mai mult și îmi regăsesc sinele
rătăcind pe străzi largi și goale, alături de o umbră mută și mecanică. Dacă o umbră
ar vorbi, oare ar mima la fel de distorsionat vocea mea? Și ce-aș putea vorbi cu ea?!
Ar ști deja toți pașii mei și am avea multe lucruri în comun, precum același mers și
aceleași obiceiuri. Ultima dată când am visat, era o toamnă perpetuă, a cărui început
îl uitasem de mult, agonizând sub un cer la fel de cenușiu ca străzile pe care pășeam.
Nu se putea distinge un orizont propriu-zis, ci doar o amintire îmi putea garanta că
încă este acolo, că încă există discernere. Însă ce s-ar întâmpla dacă aș începe să uit
lucruri sau dacă aș vrea să încep să uit lucruri? Probabil aș alunga amintiri și certitu-
dini deopotrivă și aș ajunge să mă rătăcesc spre un alt sine, de a cărui existență nici
măcar nu știam. În visul meu, imposibilitățile erau atât de maleabile, de plastice și de
caduce; poate că asta determină absența unui final, unui deznodământ, pentru că nici-
odată nu am simțit cum se încheie un vis, ci doar cum continuă, ca o saga înșirată pe
atât de multe volume…Visele sunt atât de paradoxale încât nu realizăm situația ciu-
dată în care ne găsim decât după ce survine trezirea, iar atunci totul este atât de neclar
încât ajungem să ne îndoim de realitate și de dogmele acesteia care limitează posibili-
40
tățile și le transpune într-un circuit închis.”
Atâtea gânduri îl oboseau pe Lev și nici nu observă că avea companie. Lângă el,
stând în picioare, stătea un bătrân a cărui față era neclară. Laguna Seca era acum un
loc pustiu, mai amorf ca niciodată. Bătrânul îl privi intens pe Lev și apoi se îndreptă
spre ușa barului. Dintr-un reflex ambiguu, Lev dorea să-l urmeze. După un moment
de reflectare, stăpân pe sine, a plătit barmanul pentru consumație, a primit două mo-
nede rest, a înghițit lichidul tulbure, shot-ul de Kamikaze, și apoi s-a îndreptat încet
spre ușa barului. Afară îl aștepta vântul. Se afla acum pe o plajă cu nisip gri, la fel ca
norii pe care-i privea lăsându-și capul pe spate. În fața lui ningea cu cenușă, iar în
spatele lui nu se putea vedea nimic. Bătrânul îl privea de la mică distanță, stând cu
picioarele pe o muchie de nisip ud, foarte aproape de apă. Lev realizase că pașii lui
nici măcar nu lăsau urme-n nisip în timp ce înainta spre bătrân. Când îi întinse mone-
dele, și-a dat seama că bătrânul era legat la ochi, iar acest lucru, paradoxal, îl liniști.
Cărarea de cenușă așternută pe apă era acum sigură…
Ceața acoperea siluetele celor doi care se pierdeau treptat în zare, lăsând în urma
lor zile însorite artificial și amintiri obosite de atât de multă introspecție. Au rămas
pustii și garsoniera, dar și trotuarele… Aceste lucruri erau redate acum lumii din care
Lev a încercat să facă parte cândva. Nu știm ce l-a trezit atât de brusc, ce l-a împins
să plece atât de necondiționat…Poate că a auzit clopotele „Care petrec spre cer sufle-
tele/ Viselor noastre. ” (Alecu Ivan Ghilia). Iar dimineața îi oferea acum, pentru pri-
ma dată, liniște, o liniște pe care nu o mai cunoscuse. Nu provenea din izolare, din
singurătate, din fuga sa de ceilalți sau din lucruri mărunte, ci era o stare cu adevărat
viscerală. Nu mai simțea acum oboseala nopților petrecute în Laguna Seca, nu mai
simțea greutatea pleoapelor care să-i limiteze privirea, ci ochii îi lăcrimau de la inten-
sitatea zorilor care-l înconjurau nu cu speranță, ci cu recunoștință și calm, pentru că
nu-și mai dorea nimic altceva. În depărtare, cei doi păreau acum doar două puncte pe
linia unde cerul greu de plumb cădea și se contopea cu marea, acolo unde viața se
naște sub semnul acestei puternice îmbrățișări dintre aer și apă.
41
ION Ramona (menţiune)
Clasa: a X-a D
Liceul „Regina Maria” Dorohoi, jud. Botoşani
Profesor îndrumător: OPRIŞAN Daniela-Doina
Timp primăvăratec
Motto: „Prin eternitatea timpului visele renasc din nou, la infinit, în puritatea iubirii.”
A pătruns vântul.
Acelaşi..
În toată clipa de acum,
Răvăşind-o în atâta uitare şi amintire!
Zbuciumând crengile înflorite,
Răspândind în aer
Atâtea miresme, picături reci şi flori de măr..
Amestecate de colbul plin de amintiri
Şi răscolit prin prezentul imaginar,
Al trecutului sau al viitorului…
Din noi.
Nimic nu mai e la fel.
Doar primăvara pare.
Însă a câta oară cu adevărat?
Amintirile mele
Par deformate de…
Un nou vânt primăvăratec.
Iar speranţele fredonate
De aceeaşi minte a mea
Par atât de lungi umbre
Întinse în ieri,
Încât îmi pare că
Numai vocea mi-a rămas aceeaşi
Deşi interiorul,
Veşnic al unui adolescent
Prins într-un trup atât de schimbător
Rămâne suspendat undeva între…
Eterna iubire şi trecătorul...
Timp…
42
Speranţa din vis
Am înflorit, iubind întreaga zare.
Mi-am ascuns visurile în stele
Şi-am căutat în jur un aliat…
Mă-ntreb… Dar ce ştiu ele?
Am răsuflat cu jind şi colbul
Din trecut, prezent şi viitor
Şi-am înnodat pe punte funii
Rămân furtuna, vis şi călător?
Am răspândit în jur cu forţa
Tot ce sufletul a vrut să ţină pentru el
Zâmbind cu faţa îngheţată
De gerul mult prea rece şi rebel.
Am vrut şi vreau în jur numai iubire!
În pace pruncii, îmi ascultă zisul…
Şi horoscoape-n globuri vii
Îmi definesc spre infinit prezisul.
43
IONESCU Anamaria (menţiune)
Clasa: a XIII-a K
Liceul Tehnologic „Al. Vlahuţă” Şendriceni, jud. Botoşani
Profesor îndrumător: IRIMIA Corina-Elena
Demon cu chip de înger
Un clopot mut…alt înger străpuns de durerea dulcelui păcat pe care lumea
cu zâmbetul pe buze l-a făcut…
Noaptea sângerie se lasă…îngerul a adormit, demonul a înviat,
baţi la poarta raiului cu focul infernului în mână…
îngerii se ascund…demonii au plecat la joacă.
Alt înger mort…alt clopot mut…alte aripi frânte,
cântecul Heruvimilor îi alină durerea îngerului căzut în agonia sorţii.
În rai e bal mascat, demoni în costum de înger conduc dansul…
dansul…acel dans care încet face îngerii să plângă cu lacrimi de sânge…
pătând albul pur al aripilor frânte.
Dualitatea e firească, unele suflete ucid ca să trăiască,
unii trăiesc ca să iubească fiinţele pământeşti.
După multe agonii şi pericole întinzi aripi albe să te treacă hăul…
nu te lăsa învins de rău, dar nici cuprins de bine, nici nu te cunoşti…
cândva vei fi surprins de tine.
Întuneric
Culoarea gândurilor…este la fel…stranie, întunecată şi confuză,
o furtună se anunţă…cu gânduri spulberate ca un cristal…
Tot ce am trăit, simţit şi avut…toate au plecat…
în acel etern mirific întunecat.
Un vuiet ce-l simţi în măduva oaselor…mă ţine…
iar simţurile armonioase dispar, rămâne doar muzica mohorâtă, întunecată.
Valuri de gânduri mă duc către nimic…dar e tot ce am.
Dar în vis întunericul se transformă în culori senine…
zburând către corpul cel plin de splendoare ce domină, veghează copiii aştri-
lor…
Şi mă trezesc din nou în acel întuneric singură…
cu gândurile spulberate…care de la capăt o iau.
44
GÎBU Ana Maria (menţiune)
Clasa a IX-a
Colegiul Naţional „Grigore Ghica” Dorohoi, jud. Botoşani
Cenaclul „Editor”
Profesor îndrumător. DRESCANU Corneliu
Noul cod din două cuvinte
hărţile ascunse
sub insule otrăvite
miroseau a vechi şi a pericol
după ploi acide
sub tălpi aspre de bocanci
scârţâiau uitare
sau cântau a tristeţe
altele scrijelite pe cranii de sclavi
traversau în sticle oceane
odată cu fragmente roşii însemnate cu x
plutind undeva în stomacul
unui peşte rătăcit
dintr-un cufăr putrezit
tezaurul curge pe nisip albastru
lăcrimând peste temple de piatră
toate drumurile par închise
piraţi
coji
frunze
aur
sânge
scriu eliberarea
45
Februarie încărcat de iubiri
găsesc loc
în privirile lui februarie
mai blând ca altădată
prin răcoarea ultimelor clipiri
caut liniştea
inimii tale
i-am pregătit poveşti
din lumea împletită
cu alb şi roşu
aştept în genunchi
la margine de răsărit
cu gândul legat de ieri
te iau de mână
hoinărim prin amintiri
numărând paşii fiecare
la 24
mi-ai mângâiat obrajii
la 28
ai zâmbit
la al patruzecilea
te-am oprit…
știu
încotro voi porni mâine
cuibărită într-un vis
cochetez cu luna
până recompun
drumul spre acasă
mut tăcerile rănite
de ger
într-o poezie
fac leagăn din ramuri de mâţişori
şi culc în el
iubirea
46
DAN Georgiana
Clasa a XI-a D
Liceul Teoretic „Iulia Zamfirescu”, Mioveni, jud. Argeş
Prof. îndrumător: VRÎNCEANU Georgiana
Picături de vise în colţ de cer
Picături de cer, picuri de lună, frânturi de zile, ciripit de păsări, sunet de ploaie…
glasuri, imagini, sunete tremurânde ne cântă viaţa, ne înalţă visele, speranţele, gându-
rile, amintirile copilăriei. Timpul, fredonează melodia vieţii noastre, aducându-ne pe
fiecare pe ringul vieţii, aşteptând să ne potrivim odată cu el paşii. Aşteaptă tăcut şi
împăciuitor să ne dăm seama de anumite lucruri, să învăţăm anumite lecţii, să privim
altfel viaţa. Ne răsplăteşte cu dragoste şi bunătate, cu zile fericite, cu oameni iubitori,
cu momente frumoase. Timpul…magie. Un lucru atât de frumos şi totuşi atât de
complicat. Un lucru atât de divers şi atât de valoros. Uneori îl măsurăm doar în cu-
vinte, alteori doar în clipe şi în îmbrăţişări. Uneori, pare că trece atât de încet încât îţi
dă o stare de nelinişte, alteori parcă tocmai a zburat pe lângă tine şi nu a rămas decât
o idee şi un curent plăcut ce ţi-a străbătut întreg corpul. Timpul le stinge pe toate, ca
mai apoi să le aprindă într-un foc de artificii superb. Şi numai atunci când vei simţi
acel foc, acea lumină, acea scânteie în trupul şi sufletul tău, atunci vei cunoaşte ade-
vărata lui magie. Atunci îi vei cunoaşte povestea şi îţi vei da seama că povestea lui
este şi povestea ta.
„Picături de cer luminează drumul ierbii ce creşte sub paşii noştri”, nori albi, scă-
moşaţi plutesc în albastrul cerului, purtând cu ei amintirile copilăriei noastre, aminti-
rile zilelor rămase în urmă. Trecutul se prăfuieşte uşor, dar copilăria are uneori nevo-
ie să mai fie ştearsă de praf, căci ea este clipa ce ne umple o secundă, o zi, o viaţă.
Copilăria este omul care ne învaţă cum să începem să scriem noi capitole, este un om
care ne lasă să ştergem şi să scriem ce vrem în propria viaţă, poate fi un roman ce se
continuă la infinit, un roman care îţi dă timp să-l creezi. Aşa cum vrei, aşa cum simţi.
Copilăria…un timp care există şi o lecţie de învăţat. Ea îţi este început de capitole, un
început la care te întorci de fiecare dată când vrei să-ţi continui romanul.
„Copilăria este inima tuturor vârstelor” (Lucian Blaga), ea este şuvoiul de apă
care izvorăşte limpede şi curat din adâncurile infinite şi la care omenirea aleargă fără
încetare să-şi potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumuseţe,
de perfecţiune, de gingăşie şi puritate. Fericirea şi bunătatea copilăriei nu vor veni
într-o anume zi şi nu se vor stinge după câţiva ani. Ele se află în noi din ziua în care
ne-am născut…stă în puterea noastră să lăsăm liber copilul din noi şi să-i dăm voie să
lucreze şi să ne lumineze „drumul toată viaţa”. Cândva, poate ne vom da seama că
47
fiecare zi în care nu ştim să fim copii este o zi irosită, o zi pierdută, o zi lipsită de
esenţial.
O copilărie nu supravieţuieşte într-o cutie, printre nostalgii, ci acolo unde există
suflete frumoase, vesele şi foarte curate. Ea ne luminează întreaga viaţă, chiar şi
atunci când credem că am pierdut totul, căci face ca inima noastră să cânte, să valse-
ze de bucurie, o face tânără, curajoasă, frumoasă, o face să aibă un zâmbet colorat şi
larg, în care se regăsesc sute, mii de momente frumoase.
Copilăria îmi desenează viaţa cu dragoste. Îmi desenează raze de soare, nori pu-
foși îmbrăcați în liniște și flori colorate. În desenul vieții mele e primăvară, o conti-
nuă primăvară, fiindcă vârsta inocenţei a ales să îmi deseneze momente primăvărati-
ce, fiindcă ea mi-a dat mereu tăria să o iau de la capăt, să renasc și să respir alături de
florile din copaci, alături de fluturii care dansează, alături de firul ierbii, alături de
nori, de soare. Azi, ținând-o de mână, îndrăznesc să alerg spre desenul tomnatic, spre
cel de vară sau de iarnă, pentru că știu că orice ar fi, copilul din mine îmi e primăvară
continuă.
Natura…dacă i-am cunoaşte tainele…este o veşnică copilărie, este locul în care
ne putem întoarce ori de câte ori ne este groaznic de dor de puritatea şi modestia ve-
chiului copil din noi. Firele de iarbă crescute discret sub paşii noştri, ne scriu poves-
tea vieţii, ne măsoară timpul existenţei. Noaptea, scânteieri de lumină plăpândă, de
stele, dansează în neant încercând să îl lumineze, să-i dea viaţă…stele, mii de stele
colorate şi vii, cu scânteieri de răsărit, ca amintirile ce luminau odată, nu demult,
cerul copilăriei şi al vieţii noastre. Şi stelele mor, la fel ca şi anii copilăriei, și stelele
rǎmân fǎrǎ viațǎ, nu înainte de a da un ultim spectacol suprem, o ultimǎ dungǎ de
luminǎ, o ultimǎ scânteiere, o ultimǎ speranțǎ, o ultimǎ fǎrâmǎ de sclipire şi apoi
nimic… doar nimic! Dar dunga aceea de sclipire şi lumină rămâne ca o urmă întipări-
tă pe veci în priviri, rămâne ca un sfeşnic etern ce va lumina întreaga viaţă…Acei
picuri de lumină „înfloresc dimineaţa înmiresmate-n lumini”. Şi uite aşa, simplu şi
discret, uneori fără să ne dăm seama „ne luminează copilăria drumul toată viaţa”…
Am fost copii „născuţi în faşa vremii, crescuţi de mici în zori pierdute-n vise”, în
vise şi speranţe înălţate tainic spre cer de glasul dulce şi mişcător al ploii. Poate într-o
zi ne vom regăsi trăirile prinse în trena rămasă o umbră ascunsă a copilăriei. Poate că
atunci, vom juca iarăşi şotronul copilăriei, rugându-ne să rămânem acolo unde am
cunoscut, pentru prima oară viaţa, chiar în praful timpului.
Viaţa însă nu ne permite întotdeauna să fim copii, iar eleganţa şi culorile fluturilor
sunt uneori spulberate cu brutalitate de ploile reci şi molcome de toamnă ale vieţii.
Ce uşor e să plângi şi, în acelaşi timp, să plouă…lacrimile îmbrăţişează picăturile de
ploaie şi se lovesc în tăcere. Şi totuşi, după fiecare ploaie, ce frumos e să ridici capul
spre cer, să îţi aduni lacrimile de pe obraz şi să ai răbdare să iasă curcubeie. Atunci
visul copilăriei de a ajunge la soare devine parcă din nou posibil…!
48
Oh, „dacă am asculta bine şi dacă am putea simţi cu urechea florilor şi-a păsări-
lor”! Am asculta liniştea nopţii ce cade ca o pânză de mătase peste întreaga suflare.
Am asculta adierea vântului ce cântă povestea noastră, a oamenilor. Am asculta me-
lodia inconfundabilă a zorilor care-ţi trezeşte simţurile şi-ţi revitalizează gândurile
leneşe. Am asculta melodiile tuturor lucrurilor mărunte, care te fac fericit, care îţi
induc starea de linişte şi armonie, care te fac să dansezi, să vibrezi şi să te simţi iubit.
Şi, mai ales, am auzi „prin foşnetul ploii mici clopote clopoţind mişcătoare, care pe-
trec spre cer sufletele viselor noastre”. Am înţelege astfel că frânturi stinse ale viselor
noastre sunt conduse în glasuri tânguioase de clopote către eternitate şi că va trebui
să aşteptăm cu nădejde momentul în care acestea vor reînvia…Da, visele au suflet,
visele se sting, iar drumul lor este plâns jalnic de stropii mari de ploaie care se scurg
şiroaie pe obraji, şi totuşi visele mor pentru a reînvia, căci ele se nasc odată cu noi şi
ne însoţesc toată viaţa. Ele sunt singurul ţel pe care îl avem în viaţă, sunt singurul
motiv pentru care trăim, acela de a ne îndeplini visele copilăriei noastre, speranţele
puerile care se trezesc odată cu noi şi ne însoţesc toată viaţa. Oh, dacă am putea înţe-
lege toate acestea! Ne-am ridica şi am zbura…
Glasul ploii spune poveşti măreţe…dacă le-am putea auzi…dansează haotic şi îţi
plânge durerea. Ploaia te doboară şi apoi îţi curăţă rănile. Ploaia îţi eliberează gându-
rile şi le trimite către cer. Ea îţi cântă durerea printre nepăsarea chipurilor noastre.
Ploaia nu tace. Ea cântă, asemenea unor mici clopote mişcătoare, atunci când nimeni
nu mai are curajul să scoată o şoaptă, atunci când gândurile ni se scurg în minte pre-
cum picăturile de ploaie pe geam, şi are îndrăzneala să vorbească cu sufletul. E greu
să îţi vezi visele de copil conduse în glas de clopot spre cer…Şi totuşi continuăm
mereu să visăm.
Iar când visez, tac. Îmi tace sufletul, îmi tac gândurile, îmi tac cuvintele speriate
de oameni. Visez în tăcere şi trăiesc printre zgomote. M-am obişnuit aşa. Să îmi
strâng visele în braţe, să le privesc şi să le învăţ să păşească. E trist să văd că, oricât
aş încerca, unele vise se tot împiedică şi cad. Le ridic, le şterg lacrimile de copil şi le
spun să privească înainte. Şi ele privesc. Doar că pe marginile vieţii sunt alte vise,
care tot pun piedici şi care împing. Trebuie să învăţ să aştept şi să îmi ţin cu orice
preţ visele de mână. Dar cresc…iar uneori visele trebuie să crească şi ele. Şi aşa se
schimbă totul. Însă nu las o clipă din mână veşnica mea copilărie, o ţin strâns şi cu
grijă, căci, dincolo de orice speranţe spulberate, ea îmi va da toată viaţa puterea să
merg mai departe.
Va trebui să încercăm să nu facem din ziua de astăzi o continuare a zilei de ieri, ci
un nou început. Fiecare zi trebuie să reprezinte o nouă filă, deşi toate vor fi luminate
de acelaşi fenomen – copilăria. Cartea trebuie scrisă, nu poţi şterge ce este deja tipă-
rit, dar în faţă ai sute de pagini albe care-ţi aşteaptă povestea. Nu uita că, în timp,
lucrurile se schimbă, iar zilele se transformă în ani. Dar ceea, ce este important nu se
49
schimbă! Visele nu au vârstă, iar copilăria este cea care ne dă putere. În spatele orică-
rei linii de sosire este şi o linie de plecare, în spatele oricărei dezamăgiri, este şi un
succes. Timpul, în umbra căruia „picuri de cer luminează drumul ierbii ce creşte sub
paşii noştri”, trebuie preţuit, căci el este o mângâiere, uneori dulce, alteori amăruie,
dar o mângâiere totuşi. Şi dacă uneori ne lipseşte ceea ce făceam odată, nu ne rămâne
decât să mai facem încă o dată. Să insistăm, să sperăm şi să încercăm să ascultăm
„prin foşnetul ploii/mici clopote clopoţind mişcătoare, care petrec spre cer sufletele
viselor noastre”, să ne lipim fruntea încinsă de geamul rece, uitându-ne pe sub sprân-
cene la lumea de dincolo de sticlă, în timp…
BĂLĂŞOIU Karina
Clasa a IX-a D
Liceul Teoretic „Iulia Zamfirescu”, Mioveni, jud. Argeş
Prof. îndrumător: VRÎNCEANU Georgiana
Despre iubire...
Motto: „Iubirea e un sărut furat, un zâmbet inocent, o îmbrăţi-
şare pătimaşă... şi un suflet smuls din piept...” (Octavian Paler)
Despre iubire se scriu cărţi
Pentru iubiri mor oameni
Ca drumurile fără hărţi
Ce nu le bate nimeni.
Iubirea lasă urme-adânci
Umbre pe chip şi patimi,
Doar ea te face să-ţi aduci
Pe a ta faţă lacrimi.
Succesiuni de sentimente
Tristeţea, fericirea...
Ea nu necesită cuvinte
Aşa este iubirea !
50
LEPĂDATU Andreea
Clasa a IX-a D
Liceul Teoretic „Iulia Zamfirescu”, Mioveni, jud. Argeş
Prof. îndrumător: VRÎNCEANU Georgiana
Sentimentul suprem
Motto: „Iubirea poate să fie uneori magică. Dar magia uneori poate fi o iluzie”.
Iubirea-i un sentiment sfânt,
Lăsat de Dumnezeu pe Pământ,
Lăsat să fie preţuit
Şi de oricine simţit.
Ea te aduce printre nori
Te-nalţă, te-nvaţă să zbori,
Când ai zeci de clipe negre...
Te face să uiţi de ele.
Uneori ea te învaţă
Să ştii să te porţi în viaţă,
Să fii lângă ce iubeşti ,
Şi să nu îl părăseşti.
Să-i fii alături zi şi noapte
Să ştii să cauţi printre şoapte
Să înţelegi ceea ce eşti,
Să ştii ce-nseamnă să iubeşti.
Chiar şi-n basme, şi-n poveşti
Tot iubire-ai să găseşti.
Se ştie: fiecare prinţ găseşte
Prinţesa ce el şi-o doreşte.
Şi-n sfârşit eu îţi mai spun
Iar tu mereu să ţii minte:
Nu contează unde eşti,
Iubirea să o preţuieşti.
51
MARCU Ana-Maria
Clasa a XI-a B
Liceul Teoretic „Iulia Zamfirescu”, Mioveni, jud. Argeş
Prof. îndrumător: VRÎNCEANU Georgiana
Tu, eu…
Motto: „Dragostea e frumoasă ca paradisul, dar poate durea ca iadul.”
O pajiște verde, tu, eu…
Un cer albastru, senin mereu
Privim spre viitor, sperăm că va fi bine
Vom fi amândoi, doar tu și cu mine.
Te privesc în ochi, zâmbesc fără să vreau,
Departe de tine nu aș vrea să stau
Vreau să te știu lângă mine zi de zi
Doar astfel eu mai pot zâmbi.
Și nu exagerez, știu bine ce simt
Orice ar fi, nu aș putea să te mint.
Când te zăresc simt fluturi în stomac mereu,
Și în două secunde uit de capul meu.
52
NENCU Alexandra
Clasa: a IX-a
Liceul Tehnologic Bucecea, jud. Botoşani
Profesor îndrumător: GRĂDINARU Anca Marcela
Timp în iubire
Motto: Panta Rei
Liniștea serii mă cuprinde
Dorul de tine în mine pătrunde,
Prezența absentă mă-ndeamnă la versuri
Cuvinte-așezate, fără-nțelesuri.
Îmi aștern suferința pe foaie-ntre lacrimi
Suport umilința, sunt goală de patimi.
Timpul trece și cu el mă ia;
Pe mine, pe tine, în urmă... durerea.
La marginea orei timpul ne cheamă
Cu durerea la braț, înaintez, nu mi-e teamă.
Tu ai rămas colindând străzile amintirii
Acolo fiind și acum, în brațele iubirii...
Încerc să-mi îndrept spre tine privirea,
Ochii tăi dor, doare-amintirea.
Am devenit străini, ce-și vorbesc fără cuvinte
Pe rând, fiecare, mărturisind tot ce simte.
Copacii suspină povestea uitată
De tine, de timp și realizez de îndată
C-această iubire a fost o eroare,
O suferință plăcută, chiar dacă doare.
53
CABAN Iuliana
Clasa: a IX-a
Liceul Tehnologic Bucecea, jud. Botoşani
Profesor îndrumător: GRĂDINARU Anca Marcela
Ecou de viață
Motto: „Noi trecem prin timp...”
Noi trecem prin timp, timpul trece prin noi,
Esențial este doar să nu privești înapoi...
Contează doar azi, acum, aici.
Ce-a fost... Nu mai e, ce va fi…e o întâmplare.
Când nu poți s-adaugi staturii un cot,
Să te macini cumplit, inutil, socot...
Nu trebuie decât să iubești infinit
Ființa supremă din care-ai venit...
Noi trecem prin timp, timpul trece prin noi.
54
DOCIU Livia Cătălina
Clasa: a IX-a
Liceul Tehnologic Bucecea, jud. Botoşani
Profesor îndrumător: GRĂDINARU Anca Marcela
Remember
Motto: „Cu timpul te îndrăgostești, dar în timp iubirea moare…”
Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri,
De prima noastră întâlnire;
Când inimii i-ai dat fiori...
Fiori de fericire.
Am vizionat în ochii tăi,
Doar filme de iubire.
Iubirea dintre doi copii
Ce nu i-o simplă amăgire.
Când irisul ochilor tăi
Îmi vorbea fără cuvinte,
M-am simțit ca și în rai...
În sunete de clichete.
De dragul tău aș fi făcut orice,
Și viața mi-aș fi dat-o.
Dar acum, suflet răpus,
N-apoi iubirea mi-ai luat-o.
Din vina ta am suferit,
Și-am plâns, și-am plâns cu jale.
Inima mi-a amorțit
De-atâta supărare.
55
NICULCEA Beatrice Iuliana
Clasa: a X-a
Liceul Tehnologic Bucecea, jud. Botoşani
Profesor îndrumător: GRĂDINARU Anca Marcela
Anonimul
Motto: „Suntem ceea ce iubim.” (Nichita Stănescu)
Timpul este un vânt
Fără el, cu el, viața trece neschimbată.
Timpul te ajută însă,
Să-ți măsori clipele și zilele,
Anii, chiar și nopțile.
Ne gândim adesea toți
Totul ar fi fără rol,
Minutele vor fi orele,
Iar secundele, deceniile;
Oamenii nu știu atunci
Când se mănâncă nuci,
Când e vremea de scăldat,
Când trebuie să stai în pat.
Fără timp e-un nesfârșit,
Nesfârșit ce nu poate fi oprit
Decât c-un ceas deseori reprogramat,
De un inamic
Al acestui infinit.
56
CONSTANTIN Bianca Mădălina
Clasa: a X-a
Liceul Tehnologic Bucecea, jud. Botoşani
Profesor îndrumător: PAVILIUC Daniela Simona
Suflet zbuciumat
Motto: „În scorburile existenţei,
În vise şi imagini prăfuite
Eşti liniştea de dinaintea furtunii.”
Şi mă chemai la al tău piept
Cu dragoste şi dor
Dar eu de tine m-am îndepărtat
Voind să am deplină libertate!
Dar ea m-a adus pe drumuri de păcat
Paşii mi-a purtat pe străine căi
Şi sufletul mi-a întinat
Primeşte-mă din nou la al tău piept!
Mi-e împietrită inima
De griji,de patimi multe
În noaptea grea tu ai plecat
De mila mea plângând!
57
DUPU Ioana Nicoleta
clasa a XI-a
Colegiul Naţional ,,Grigore Ghica” Dorohoi, jud. Botoşani
Membră a Asociaţiei Astra
Profesor îndrumător: TOMIUC Titus Ciprian
În căutarea celei de-a opta arte
În prezenţa mea un copac s-a transformat în cărbune
Păsările au împietrit agitate în ramuri
Doar ochii lor rămăseseră vii dincolo de lume,
Ca şi cum ar fi văzut în transparenţă peisaje necunoscute,
Copacul de piatră ori de os, un menhir în care altădată viaţa
Pulsa prin mii de ţevi ca o orgă abia auzită.
Dar ce s-a întâmplat cu tumultul din vasele de lemn şi de liber,
Vom rătăci şi noi cândva într-o răcoare în forma de trestii,
Dispreţuind primejdiile unei vieţi fără noimă?...
Îndrăgostit de Cuvânt, Trupul meu nu va împietrii niciodată,
Am să aştept câteva milenii până când păsările de cărbune,
Vor zbura din nou în jurul coroanei mele scuturate de frunze
Şi apoi, împreună cu ele, părăsind orice limită
Ne vom muta cât mai adânc în inima muntelui;
Să descoperim, din întâmplare, cea de-a opta artă,
Poate pe cea din urmă… Da, cu siguranţă ea va fi ultima.
58
CĂRĂUȘU Andreea
Clasa a IX-a
Liceul ,,Regina Maria” Dorohoi, jud. Botoşani
Profesor îndrumător: BEȘLEAGĂ Mihaela
Gânduri în timp
Un gângurit, atât de nevinovat, venit dintr-o ființă atât de fragedă, se pierde în
ochii umezi și iubitori ai mamei, pătrunde în cele mai reci inimi și se pierde undeva,
în infinit. Timpul dăruiește acestui nou venit în lume secunde, ore, zile, ani…
Gânguritul dispare în râsul cristalin de copil inocent, căutător, se amestecă cu razele
soarelui, zboară pe adierea caldă a primăverii, străbate printre câmpuri pestrițe de
flori și se pierde undeva…
Timpul, acest mister curgător, se revarsă pe fundalul ceasornicelor neobosite,
învăluind ochii mamei, razele soarelui, adierea primăverii într-o maramă croită din
ani. Fluturi, mii de fluturi colorați, zboară haotic, luând pe aripile lor sufletul adoles-
centului, purtându-l legănat și aruncându-l pe un nor din al nouălea cer, lăsându-l să
plutească în extaz…prima dragoste…primul sărut…prima iubire…
Ploaia cade necontenit, lovind cu picuri repezi obrajii palizi, ochii încercănați care
emană îngrijorare, buzele strânse într-un surâs rece. Timpul necruțător a închis într-
un cufăr gânguritul, inocența, fluturii, visele transformându-se în amintiri vagi,
aproape uitate. Cufărul, cu toată copilăria și tinerețea sa, se ascunde undeva adânc în
sufletul omului matur, acoperit de praful uitării. Stresul și îngrijorarea ocupă mare
parte a sufletului obosit, iar omul, neputincios de atâta zadarnică căutare, nu se mai
oprește din zbucium. Timpul trece, irumpe în valuri, prinzând între ani căutările, fap-
tele, gândurile, lăsând în urmă pulberea amintirilor.
Ceasornicul ticăie, o ciocârlie își începe trilul, pletele albe se odihnesc în palmele
bătătorite, genunchii obosiți se încovoaie sub povara anilor. Sufletul își trăiește emo-
ția amintirii prăfuite, abia schițată de gând într-un surâs confuz. Clipa se frânge, o
ultimă suflare tulbură stelele, doborându-le. Tot ce rămâne în timp sunt povești,
amintiri cu râsete și fluturi, cu lacrimi și regrete, lumini și umbre într-un sfârșit infi-
nit. Timpul necruțător, nemilos și zgârcit oprește izvorul anilor, trecând nepăsător,
spulberând în zare povești cu zâne și destine. Nimic nu mai amintește de omul de
altădată, de iluziile rămase deșarte, de copilul suav, de adolescentul optimist sau
omul, maturul devotat muncii. Și totuși, un alt gângurit cald răsare, iar timpul nerăb-
dător îi oferă din covârșitoarea lui povară de milenii secunde, ore, zile noi, clipe de
59
taină și mister.
Atâtea gânduri într-un minut…atâtea sentimente într-o oră…atâtea cuvinte într-o
zi…Ce fac cu timpul meu? Cu ochii întredeschiși privesc în gol…ore…ore…Mii de
gânduri îmi chinuie ființa, reci și rele, blânde și dulci…Tresar! Ceasornicul mă aten-
ționează că timpul nemilos trece, își joacă clipele, secundele, orele într-o nesfârșită
oră a tăcerii. Un râs diavolesc, un joc malefic inundă infinitul, dar aproape nu mai
simt nimic. Sub covârșitoarea povară a miilor de gânduri, secundele sunt lungi și
apăsătoare. Secundarul se învârte necontenit, un gând ia ființă, un om, o clipă din
timp…Sfidare! Pot doar să sfidez neîndurătorul stăpân al tuturor, trăindu-i existența.
Infiltrat în tainele universului, timpul prinde între clipe sclipiri de viață. E zborul
unui fluture, joaca pruncilor, ploaia din zori ce lovește cu picuri repezi fragezii mu-
guri ai primăverii. Cu raze timide, răsăritul se dispersează pe bolta infinită. O nouă zi
se întrezărește, o zi în care clipele, minutele, orele vor trece la fel de năvalnic ca cele
de mai ieri, fără vreo speranță de întoarcere. Și totuși, Creatorul Suprem mai dă fiin-
ței o șansă. O nouă zi se naște, o nouă clipă din existența omului, banal fir de praf în
infinitul necuprins al timpului. E dreptul său de a-și consuma trăirea, de a deveni
complicele propriei sale vremelnice existențe. Prea vulnerabil și incapabil chiar să
înțeleagă pe deplin acest lucru, omul continuă să-și trăiască viața, să-și consume tim-
pul dat ființării sale într-o logică existențială ce frizează uneori absurdul.
Prin mii de gânduri, prinsă-n pagini de demult, cu ochii străpungând cenușiul
misterios al norilor, mă las învăluită de amintiri toropitoare, de sentimente, raționa-
mente și gânduri doar ale ființei mele. Mă simt om în nesfârșita imensitate a timpu-
lui. Îl trăiesc, îl simt, îl iubesc. Cresc în lumea clipei, de la primul gângurit al copilă-
riei la adolescența de astăzi. Pe terenul voinţei ceasornicului, trăiesc într-o grabă
imensă, într-o acumulare feroce de stări și emoții, de gânduri și percepții. Îmi admir
timpul vârstei, pasiunea pentru cotidian, deși știu că pentru om prezentul va fi mereu
trecut, iar trecutul va rămâne doar istorie. Și totuși, semnul vieții se zbate înainte de a
ști ce și cum va fi, înainte de a trăi. E datul lui să fie, e datul meu de om să trăiesc.
Privesc în ploaie și gândurile-mi zboară…Ce voi fi mâine, ce voi face mâine…Voi fi
savant sau muncitor, părinte sau stearpă ființă a nerodirii? Nu știu și nu îmi este dat
pe deplin să știu.
Atârn și eu de timp, ca oricare alt semen al meu. Îmi doresc să evadez în fericire,
într-o existență care să nu cunoască noțiunea timpului, capabilă să-mi dea dreptul de
a-mi retrăi clipele eșuate. Vreau să retrăiesc timpul în care nu i-am spus mamei cât de
mult o iubesc, în care nu l-am văzut pe tata ca pe un prieten, în care frații mi-au fost
rivali, iar prietenii străini. Vreau să-mi imortalizez clipa în veșnicia fericirii și să tră-
iesc alături de ea, să înving prin optimismul adolescenței mele de astăzi victorioasa
lașitate a timpului, trăindu-l așa cum îmi doresc. Dar sunt om, adică scânteie din tim-
pul fără început și fără sfârșit, trăiesc între iluzie și realitate, între vis și rațiune, per-
60
cep lumea prin simțuri și dezamăgiri, convinsă de vremelnicia și fragilitatea clipei.
Joc în hora timpului, fără a-l putea controla în vreun fel și vreodată, căci controlul îl
deține chiar el. Mă încred în nimicuri cotidiene și sunt fericită cu ele, îmi fac iluzii
copilărești și mă bucur de ele, accept să trăiesc cu bucurie și superficialitate clipa
existenței.
Știu că toate își au timpul lor, plânsul și râsul, tristețea și bucuria, tinerețea și bă-
trânețea, sărăcia și bogăția, urcușul și coborâșul vieții, nu mai puțin nașterea și moar-
tea. Nimic nu stă pe deplin în puterea omului, dar vreau să le trăiesc pe toate, să râd
și să plâng, să iubesc și să urăsc cu toată puterea ființei mele pentru a putea spune că
exist. Vreau să înfrunt timpul prin puterea mea da a-l trăi. Sunt parte din el, e parte
din mine și împreună suntem particule ale Marelui Univers. Fără noi, nimic nu există.
Suntem obligați să ne avem reciproc părtași la trecerea prin existență, parteneri ine-
gali într-un joc obscur.
Mă văd bătrână în timp și știu că în intensitatea trăirii ceasul va bate miezul nop-
ții, palida lună îmi va lumina uimirea cu raze lunecoase. Voi realiza cu regret că încă
o zi a trecut din banala-mi existență umană, că viața însă-mi și-a încheiat existența. În
liniștea nopții mi se pare deja că aud hohotul malefic al timpului și văd cum la capăt
de drum toate dispar, una câte una. Cu sârgul unui hoț îmi ia clipele, orele, ziua pe-
trecută în van, viața!
Nemilos, prea repede sau prea încet trecător, nepăsător, arogant, veșnic încărcat
de istorie, indiferent sau complice la bucurie și durere, la bine și la rău, stăpân peste
ființă și neființă, peste început și sfârșit, timpul își trăiește nesfârșita-i existență. Când
clipa se oprește, ,,Mici clopote clopoțind mișcătoare” (Alecu Ivan Ghilia), gânguritul
prunciei trăiește în râsul zgomotos al tânărului vesel și optimist, în surâsul omului
matur, în gândurile și amintirile bătrânului călător prin ani, dincolo de ele…doar
timp, adică nimic!
61
BORDEIANU Andreea-Florentina
Clasa: a XII-a E
Liceul ,,Regina Maria” Dorohoi, jud. Botoşani
Profesor îndrumător: FOCA Alina
Metodologia unui suflet
Motto: ,,Iubesc nu pentru că îmi place,ci pentru că trebuie să trăiesc.”
Vreau să îţi spun
Că nu mi-am dorit să fiu un nebun,
Nu mi-am dorit să-mi tai cu arama visul,
Nu mi-am dorit să scuip scârbit abisul.
Continui să mă zbat şi să-ţi explic
Că nu mi-am dorit să fiu un nimic,
Nu mi-am dorit să sfâşii aşteptarea,
Nu mi-am dorit să las baltă chemarea.
Mă torturez cu-ntreaga mea fiinţă
Că nu mi-am dorit să capăt aroganţă,
Nu mi-am dorit să îmi ucid voinţa,
Nu mi-am dorit să-mi judec izbăvinţa.
Nu mă asculţi şi nu îmi dai crezare
Că nu mi-am dorit să mor în soare,
Nu mi-am dorit să îmi sugrum trecutul,
Nu mi-am dorit să-mi macin singur lutul.
S-a terminat şi nici că îţi mai pasă
Că mi-am dorit să zbor în a ta plasă,
Mi-am dorit să plâng sub tei ca Eminescu,
Mi-am dorit să-ţi fiu leoaica lui Stănescu.
62
LISMAN Andreea-Gabriela
Clasa: a XII-a E.
Liceul ,,Regina Maria” Dorohoi, jud. Botoşani
Profesor îndrumător: FOCA Alina
Apusul lui mai
Motto: ,,Pe scena unei mări pustii, cei ce se
iubesc, mereu își vor completa ecourile printr-
un sincron profund; atât de profund încât și
cerul se va desprinde nostalgic, de pământ.”
Printre nenumăratele deja-vu-uri de rutină,
îmi revine-n conștiință aceeași expresie nevinovată-
pictată parcă de-un entuziasm al lunii mai.
Cui îi păsa de inversul zilei de azi ?
de disconfortul generat de-atâta mulțime ?
ceasul știam că rătăcea pe-un perete -
și cu câtă speranță mai răsfoiam Roșu și Negru ...
Apoi, cât de îndrăzneață mi-a putut fi întrebarea,
Ce e iubirea?
când creionul încă mai schița zâmbete și ceruri,
bănci fericite și oameni de privit...
Într-un târziu de secunde
în care încercam să ghicesc răspunsul,
mi-a zâmbit precum un părinte devotat,
lăsând ca titlu al capitolului ce avea să fie:
Iubirea presupune maturitate.
Cât sarcasm mai găseam în cele trei cuvinte.
Eram copilul ce se întrista
când părintele îi interzicea să mai sară
în bălțile de după ploaie -
însă mă cutremura o singură întrebare,
Ce este iubirea?
63
VASILACHI Laura Elena
Clasa a X-a D
Liceul „Regina Maria” Dorohoi, jud. Botoşani
Profesor îndrumător: OPRIŞAN Daniela Doina
Călare pe-un semn de întrebare
Motto: ,,Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti
unei furtuni, ci să ştii să dansezi în ploaie.”
Când îţi pare c-alergi în roata hamsterului,
Când timpul rulează ca un Veyron Super Sport,
Când nu mai identifici sursa ecoului,
Agaţă-te de-un fir de păr şi strigă: STOOOP! Stop...
Cum paşii ţi se-ngroapă-n inima unui nor,
Cum limbile soioase ale ceasului stau,
Cum simţurile încep a-ncolţi-ncetişor,
Prinde-te de-aripa unui fluture. Zi: Vreaaau...!
Unde toţi se adapă din lacrimi de înger,
Unde clipa pulsează în venele strâmte,
Unde papilele gustative simt rânced,
Înşfacă-ţi inima bătrână din piept. Simte!
Cine pentru tine dansează-n ploaia rece,
Cine cu tine îşi anină minţile-n cui,
Cine cu râsul nud şi delicat îţi place,
Ascunde-te pentru vecie în umbra lui!
Când trandafirii îţi şoptesc poveşti de groază,
Cum întunericul suflă în lumânare,
Unde putrede flori de paie lăcrimează,
Cine e călare pe-un semn de întrebare?
64
SCRIBA Ana-Maria
Clasa a XII-a
Liceul „Regina Maria” Dorohoi, judeţul Botoşani
Profesor îndrumător: FOCA Alina
Natura ubicua
Moto: „Natura nu a trădat niciodată inima pe care a iubit-o” (William
Wordsworth)
Poate că fiecare dintre noi definim natura diferit. Potrivit dicționarului, natura este
ansamblul legilor după care se dezvoltă universul, considerat ca o forță activă, crea-
toare, condusă după anumite legi. Ea este lumea înconjurătoare în întreaga diversitate
a manifestărilor și a formelor ei de mișcare. Dar, cum am mai spus, fiecare dintre noi
definim natura diferit. Spre exemplu, Dante Alighieri susține că: „Natura este arta lui
Dumnezeu”, sau „Natura este o artă încă necunoscută a omului” cum spune Alexan-
dru Pope. Blaise Pascal consideră că: „Natura este o sferă infinită care are centrul
peste tot, iar circumferința nicăieri.” Pentru mine, natura are un rol important în viața
mea și a celor din jur. Ea este locul în care te poți inspira pentru a compune un cân-
tec, o poezie, sau, de ce nu, chiar un roman. Până și majoritatea pictorilor renumiți s-
au inspirat din natură.
Pământul reprezintă o minunată îmbinare de bogății și frumuseți într-un imens
muzeu natural. Minunățiile acestuia sunt arborii magnifici, vechi de cinci-șase mii de
ani, parcurile naturale, peisajele superbe cum ar fi cele din Delta Dunării, unde nu știi
la ce să te uiți mai întâi, animalele cu nume ciudat, căderile de apă gigantice, unde
forțele ecosistemului s-au întrecut pe ele însăși. Toate acestea sunt elemente care au
fost create de natură, atribuindu-și numele de meșter iscusit.
„Natura este un loc al vieții și al morții, guvernată de ciclul anotimpuri-
lor.” (Oreste Teodorescu) Prin acest citat maestrul Teodorescu încearcă să sublinieze
faptul că, fie vară, fie iarnă, natura nu va muri. Deși sunt persoane care susțin că
urăsc anumite anotimpuri, eu consider că fiecare anotimp își are frumusețea specifi-
că; iarna cu peisajul ei alb, imaculat; primăvara cu copacii înfloriți transmițând o
mireasmă îmbietoare, momentul în care toate revin la viață, bucuria mielușeilor de a
zburda pe câmpiile proaspăt înverzite etc.; vara, cu zilele ei pline de căldură, dar care
cred că este anotimpul preferat al copiilor datorită lungilor vacanțe; toamna este spe-
cială datorită peisajelor ruginii, datorită recoltării fructelor și legumelor.
Cum am mai spus, chiar poeții s-au inspirat din natură, spre exemplu, poetul Mi-
hai Eminescu. Între marile teme ale liricii eminesciene, elogiul naturii își are rezervat
65
un loc special prin lirismul și melancolia poeziilor, prin aspirația eului către absolut
și perfecțiune. La Eminescu natura cunoaște două ipostaze: terestră și cosmică. Cea
terestră sau umană se manifestează prin rotirea veșnică a anotimpurilor. Natura uma-
nă este ocrotitoare, caldă, intimă sau tristă, în deplină concordanță cu stările sufletești
ale poetului. Motivele acestei mari teme sunt: teiul, care este considerat copacul iubi-
rii și al amintirii, salcâmul, care exprimă o coloană a infinitului ce proiectează iubirea
terestră în plan cosmic, plopul este considerat copacul singurătății, mărul și cireșul
sunt două simboluri ce exprimă candoarea și inocența copilăriei, pădurea este un loc
de refugiu, un confident, dar și un complice.
Un alt exemplu este George Bacovia care are o părere total diferită de cea a poe-
tului Mihai Eminescu. El atribuie naturii culoarea cenușie a plumbului ce sugerează o
existență supusă tragic gravitației universale: grea, apăsătoare, dezolantă, consumată
sub un cer de plumb, traversat diametral de corbii morții („Amurg de iarnă”). În pei-
sajul bacovian natura are crengi care scârțâie ca niște schelete și grădini cangrenate,
pentru care toamna și amurgurile constituie semnele agoniei timpului. Toamna, ano-
timpul nehotărât al ploilor interminabile, pustiește sufletul și amorțește simțurile;
iarna este infernală, domină întreaga lume și aduce cu sine pierderea oricărei speran-
țe, a oricărei iluzii din sufletul poetului; primăvara nu reprezintă pentru eul liric baco-
vian un motiv de bucurie, ci dimpotrivă, un anotimp al nevrozelor; căldura infernală
a verii creează o atmosferă în care cadavrele se descompun.
În sfârșit, dacă natura lui Eminescu e „naturală”, a lui Bacovia e artificială ca a
simboliștilor. Eminescu cântă codrul uriaș, teiul, bradul, miresmele îmbietoare, iar la
Bacovia dăm de verlainienele parcuri și havuzuri, florile lui sunt uscate, părând de
hârtie, sau cu parfumuri otrăvitoare.
„Picături de cer luminează
Drumul ierbii ce crește sub pașii noștri.
Picuri de lună se furișează
Noaptea, la ceasul sorocului, în grădini
Strecurându-se până-n rădăcini
Și-nfloresc dimineața înmiresmate-n lumini.
Așa ne luminează copilăria
Drumul toată viața.” („Picături de cer luminează”, Alecu Ivan Ghilia)
Prin aceste versuri se deduce faptul că autorul Alecu Ivan Ghilea este pasionat de
natură, de peisaje, de venirea primăverii: „Drumul ierbii ce crește sub pașii noștri./…/
Și-nfloresc dimineața înmiresmate-n lumini.” Eul liric încearcă să determine cititorul
să aprecieze natura, arătându-i minunățiile acesteia: „Dacă am asculta bine și/ Dacă
am putea simți cu/ Urechea florilor și-a păsărilor,/ Am auzi prin foșnetul ploii/Mici
clopote clopoțind mișcătoare/Care petrec spre cer sufletele/Viselor noastre.” („Dacă
am asculta”, Alecu Ivan Ghilia). Prin ambele poezii, Alecu Ivan Ghilia mai poate
66
transmite cititorului că aceste elemente ale naturii: „ierbii”, „grădini”, etc. se află în
relație de antiteză cu elementele macro și micro cosmosului:„luminează”, ”lumini”,
„ploii”, „cer”. Poetul încercă prin aceste antiteze să ne transmită nouă, cititorilor sen-
timentele, trăirile interioare etc.
Consider că, vorbele domnului Vasile Ghica: „Natura-acest Paradis regăsit, din
care vrem neapărat să ne autoalungăm.”, au o mare valoare. Fiecare dintre noi avem
o parte de vină prin faptul că lăsăm natura să devină un peisaj bacovian.
În concluzie, cred că, pentru a cunoaște natura în totalitate trebuie să știm cum să
o prețuim și cum să ne încadrăm în acest cadru minunat. Ea poate fi una din sursele
noastre de viață.
CHIŞCARI V. Carmen-Mihaela
Clasa: a X-a A
Liceul Tehnologic ,,ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT” Vorona, jud. Botoşani
Profesor îndrumător: HÂNCU Lenuţa
Caută, descoperă, meditează…
Moto: ,,Cel mai frumos lucru pe care putem să-l
experimentăm este misterul.” (Albert Einstein)
Picături de ploaie se preling agale pe obrajii fierbinți, fragili şi catifelați ai ginga-
şilor copii, care dansează şi frământă cu talent noroiul amestecat cu praf, pie-
tre,pulbere dar…pentru ei nu contează acest lucru, doar bucuria şi fericirea au priori-
tate, restul este doar un spaţiu material, un amalgam de obiecte, elemente care confe-
ră vieţii o notă mai senină, un chip mai nou şi întotdeauna mai proaspăt. Nicicând nu
ne vom mai întâlni pe aceeaşi ulicioară, pe aceeaşi bancă din parcul îmbătrânit şi
strâmtorat de vâltoarea furtunoasă a anilor, cu inocenţa, naivitatea, bunătatea şi fru-
museţea nestricată din timpul clipelor împietrite adânc în orizontul de un alb imaculat
şi strălucitor al copilăriei.,,Aşa ne luminează copilăria/Drumul în viaţă” (Alecu Ivan
Ghilia), umbra ei ne însoţeşte peste tot, dar foarte rar o vedem, foarte rar avem cu
adevărat timp să ne bucurăm din tot sufletul de ea, aşa cum ne bucurăm, probabil,
când ne întâlnim prietenul cel mai bun după o lungă perioadă. De cele mai multe ori,
67
ne aflăm sub influenţa puternică, distrugătoare sau triumfătoare a superficialităţii.
Nimic nu mai este la fel… totul s-a rătăcit, s-a înecat, s-a scufundat fără să ne lase
măcar vreo sclipire a originalităţii, a frumosului absolut ce se ascunde dincolo de
literele înşirate într-o anumită ordine pe foile albe, însă nu atât de albe, căci şi ele
sunt pătate şi ucise de indiferenţa anumitor aripi, care îşi folosesc zborul numai pen-
tru a frânge inimi, suflete nevinovate.
De câte ori nu vi s-a întâmplat să observaţi ceva care să vă atragă atenţia sau să vă
stârnească veşnica emoţie a curiozităţii?
Cu siguranţă aceste întrebări şi-au făcut adesea loc în mintea şi gândurile noastre,
ale tuturor, dar oare am căutat vreodată explicaţii? Explicaţii există întotdeauna, nouă
nu ne rămâne decât să le descoperim şi să le acceptăm, să credem în ele, să le înţele-
gem şi să le împărtăşim şi celorlalţi.
În multe cazuri, când aflăm anumite explicaţii suntem tentaţi să creionăm pe chip
o stare de ignoranţă, o uimire amestecată cu ironie şi lipsă de credibilitate: ,,Cum se
poate aşa ceva ? Un asemenea lucru de valoare are la bază un suport atât de sim-
plu?”...Sunt întrebările mistuitoare ale minţii, ce ard sufletul izolat în spatele gratiilor
unei vieţi întunecate, pustii, plină de tristeţe, nelinişte, deoarece refuzăm să vedem şi
să primim adevărata lumină, îndepărtăm din pură voinţă adevărul, simplitatea, reali-
tatea şi ne complăcem într-un mediu fictiv, superficial, care nu are niciun punct inter-
sectat cu axa vieţii, împodobită atât de frumos cu petale, frunze, flori ale frumuseţii
insolite. O infinitate de evenimente cu adevărat semnificative se nasc şi mor în fieca-
re secundă, dar… noi nu le putem observa, analiza, critica sau aprecia pentru că sun-
tem orbi atunci când sunt aduse în discuţie simbolurile interiorului, simplităţii, sun-
tem setaţi exact ca nişte roboţi, să răspundem doar la ceea ce este complicat, admirat
de o mare varietate de picături, care au o viaţă atât de scurtă, dar ele nu-şi dau seama
de acest fapt, decât atunci când este prea târziu şi nu pot decât să constate că este
iminentă o coliziune cu pământul şi, prin urmare, survine moartea. Aşa cum nu acor-
dăm nici cea mai mică importanţă modului în care ,,picuri de lună se furişează, noap-
tea, la ceasul norocului, în grădini strecurându-se până în rădăcini” aşa va veni o zi
când vom tânji după un strop de bucurie ingenuă, intensă, reală. Şi florile şi păsările
vorbesc, însă… ce folos, căci noi nu le înţelegem, nu le putem desluşi sunetele, mani-
festările. Numai un artist are capacitatea de a înţelege totul într-un mod diferit. Chiar
şi în cel mai mic şi mai bizar obiect vede ceva şi asta pentru că ochii săi străpung
baierele exteriorului, pentru că ştie că adevărata valoare se găseşte mult mai departe,
în miezul atât de fierbinte, atât de râvnit şi liniştitor. ,,Dacă am putea simţi cu urechea
florilor şi-a păsărilor am auzi prin foşnetul ploii, mici clopote clopoţind mişcătoa-
re”,abia atunci, absolut tot ce ne înconjoară va suferi o transformare totală şi iremedi-
abilă. Irealul este culmea tuturor posibilităţilor, a tuturor ipotezelor...este chiar cheiţa
care pentru câteva secunde poate deschide poarta ferecată a închisorii sufletelor noas-
68
tre. Acestea sunt visele care, fie ne oferă consolare sau, pur şi simplu, ne amăgesc, fie
sunt atât de curajoase, neînfricate, încât se ridică, fără să privească în urmă, în stânga
sau în dreapta, până la coloana infinitului.
,,Picături de cer luminează peste tot” peste întreg universul văzut sau nevăzut,
frumos sau mai puţin frumos, bun sau rău. Nu ocoleşte nimic…nici copacul cel bă-
trân uscat, lipsit de farmecul frumuseţii primăvăratice, nici pe cea mai mică vietate
ascunsă în colţurile îndepărtate ale negrului pământ, nici pe omul care se naşte, creş-
te, se dezvoltă, se realizează şi în cele din urmă pleacă, dispare, moare. Până
şi ,,drumul ierbii ce creşte sub paşii noştri” este luminat de aceeaşi lampă, flacăra vie
ce arde în continuu, dătătoare de speranţă, nădejde, bunătate şi credinţă. Rădăcinile
nu sunt însă vizibile, sunt adânc cimentate, sunt cuprinse de un strat gros care le învă-
luie, le sugrumă, dar nu le ucide ci, din contră, le menţine constant pulsul vieţii.
,,Foşnetul ploii răzbate uşor peste mici clopote” unind forma neregulată a picături-
lor de ploaie ce străbat distanţe colosale pentru a se uni cu pământul crăpat, uscat,
lipsit de prospeţime şi vitalitate. Fiecare picătură de ploaie, oricât de mare sau oricât
de mică ar fi, are o istorioară a ei, un trecut care o individualizează şi o remarcă. În
spatele fiecărui chip vesel poate că se ascunde discret o umbră tristă, care zace în
întunericul îngrozitor. E dificil să cunoşti în totalitate interiorul unei persoane, unei
fiinţe, să-i ştii toate sentimentele, bucuriile, tristeţile, speranţele, dezamăgirile. De
cele mai multe ori preferăm să aruncăm doar o privire şi este suficientă pentru a ne
contura sau întregi o percepţie, o părere sau o impresie. În unele cazuri, destul de
rare, cei drept, avem dreptate dar este şi foarte adevărat că, în nenumărate rânduri, ne
-am confruntat şi ne confruntăm cu un adevăr sau o realitate falsă, care ne amăgeşte
şi ajunge, în cele din urmă, să ne domine. Exteriorul este la vederea tuturor, fiecare îl
poate vedea, admira, îşi poate exprima sugestiile, opiniile, pe când interiorul este
cunoscut doar de tine şi de Dumnezeu. Interiorul nostru găzduieşte sufletul, comoara
care este descoperită mult prea târziu sau chiar niciodată.
Se vorbea odată despre un tânăr student la teologie, care nu avea prea mulţi prie-
teni din cauza faptului că avea un caracter şi o personalitate care nu erau agreate şi
acceptate în interiorul acelor grupuri, ce doreau doar distracţii şi plăceri. La facultate,
se bucura de aprecierea şi respectul profesorilor care nu conteneau să îi laude calităţi-
le şi aptitudinile ieşite din comun.
,,- Ce mai faci, Teodor? Cum te mai simţi?
- Ooo… Ştefan !Ce faci? Mă simt bine, doar că mă doare puţin capul, cred că e
din cauza răcelii… în perioada asta răcesc mai tot timpul.
- Bineînţeles că ştiu… aşa se întâmplă. Ai văzut doar că sunt mulţi cei care sunt
bolnavi… probabil e vreo gripă, nu ştiu.
- Bine, hai la ore, nu vreau sub nicio formă să întârziem.”
Teodor nu a ştiut niciodată ce înseamnă invidia, răutatea, când cineva avea nevoie
69
de ajutor, i-l oferea în măsura în care era cu putinţă, şi de cele mai multe ori era. Însă
s-a întâmplat ceva cu acest student la teologie. De la un timp se simţea din ce în ce
mai rău, nu mai era atât de activ, nu se mai implica în activităţile care cândva nu
aveau niciun farmec fără simpla lui prezenţă, toate acestea erau indicii clare că ,,se
întâmpla ceva grav cu el”. Această schimbare nu fost sesizată imediat de cei din jurul
său, nici chiar de colegii lui de care se simţea mai apropiat. Cu toate că starea sa se
înrăutăţea zi de zi, încerca să fie puternic, să rămână la fel cum era înainte.
Nimeni nu ştia… tânărul ascundea în spatele trupului la o primă vedere, puternic,
o boală care îl mistuia şi îl măcina clipă de clipă. Nu a vrut să spună absolut nimic
nimănui, nu dorea să stârnească mila nimănui, compasiunea celor care până în acel
moment nu i-ar fi acordat nici cea mai neînsemnată atenţie, nu-l interesa. Sfârşitul se
apropia din ce în ce mai mult de casa şi de patul lui Teodor, până când într-o zi l-a
răpus, l-a luat, l-a dus dincolo .
,,- Nu se poate! Cum e posibil aşa ceva? De ce nu ne-a spus niciodată nimic?
Ooo… Doamne! Ce mult a suferit şi noi nici măcar nu am ştiut, nu i-am fost ală-
turi...”
Gânduri… cuvinte spuse prea târziu. Tânărul nu le-a permis să vadă dincolo de
aparenţe, nu le-a permis celorlalți să se încarce şi să fie afectaţi de suferinţa lui.
Apropiaţii însă ar fi trebuit să-l descopere pas cu pas.
Aşadar, tot timpul trebuie să încercăm să eliminăm zidurile groase din jurul nos-
tru, să desluşim adevăratele taine care pot oferi o altă viziune asupra întregului uni-
vers.
70
HAGIU Ionela-Mihaela
Clasa: a XI-a A
Liceul Tehnologic ,,ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT” Vorona, jud. Botoşani
Profesor îndrumător: HÂNCU Lenuţa
Linişte
Motto:,,Timpul este substanţa din care sunt făcut.” (Jorge Luis Borges)
E linişte în încăpere ...
Doar umbrele se agită mut,
Pe cer sunt stele-nsufleţite
Ce în întuneric se reduc...
Se duc.
Sclipiri de lună-n marea noastră
Joc de lumini pierdute-n valuri,
Mirosuri dulci amărui în zare,
Îmbătătoare şi dulce pierzare...
Ce dispare!
Se duc clipele de fericire
Ce dispar în eternitate,
Învie setea de supravieţuire
Dar foarte greu se zbate...
Printre mistere.
71
DIMACHE Alin Corneliu
Clasa: a XII–a
Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi”, sector 2, Bucureşti
Profesorul îndrumător: ARONESCU Maria-Daniela
Ecoul
Motto: „Ea stă plictisită şi foarte frumoasă/părul ei negru este supă-
rat/mâna ei luminoasă/demult m-a uitat, -/demult s-a uitat şi pe sine/
cum atârnă pe ceafa scaunului.” (Nichita Stănescu, „De dragoste”)
Te-am cunoscut,
într-o zi de mai,
când florile înviau în zâmbetul razelor,
când cu privirea, tu, în suflet m-ai atins!
Un sunet dulce se auzea în ecou!
Te-am căutat,
în mijlocul dealurilor aprinse, de focul inimii mele.
Un sunet dulce se auzea în ecou!
Te doresc,
în sufletul meu înlăcrimat,
într-o zi de mai, ce nu mai vrea să răsară!
Ecoul demult a apus !
72
CATANĂ Silvia
Clasa: a X-a
Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” Olteniţa, jud. Călăraşi
Profesor îndrumător: MIHAI Filofteia
Povestea mea
Moto: „O poveste fără sfârşit”
Stelele-au apus într-un singur gând
Am văzut multe ca ele plângând
Am înţeles multe stele îndepărtate
Am privit multe mistere în noapte
Am ajutat la vise de îndeplinit
Am uitat câte inimi am rănit
Am uitat câte stele am privit
Am uitat multe cuvinte greu de spus
Am uitat de unde am plecat şi unde am ajuns
Am lăsat zâmbete să mă îmbrace
Am privit cum o lume se desface
Am lăsat sentimentele să îmi dea pace
Am încercat să dau vina pe mine
Am uitat ce-i rău şi ce-i bine
Am uitat că după furtună, liniştea vine
Am făcut să pară real ce spun
Am uitat ce cuvinte voiam să adun
Am folosit un curcubeu ca să mă răzbun
Am încercat să fiu un sunet
Am răscolit sentimentele unui poet
Am încercat să mă răzbun prin urlet
Am încercat să înţeleg o chitară
Am făcut lumini să dispară
Am încercat să par altcineva
Am folosit până şi iubirea
Am evitat întocmai despărţirea
Am uitat să pictez o culoare
Am folosit doar o rază de soare
Am spus că ura nu doare
73
Am uitat că infinitul este mare
Am încercat să ating o stea
Am omis că nu mă pot apropia
Am evitat ce voiam să spun
Am trecut peste un ,,Rămas bun”.
NEDELCU Ioana Alexandra
Clasa: a X-a B
Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” Olteniţa, jud. Călăraşi
Profesor îndrumător : CHIFORESCU Mariana
Aş face orice…
Motto: „Dragostea cea mai puternică este cea care-şi
poate manifesta slăbiciunea.” (Paulo Coelho)
Aş face orice
Să te-ntâlnesc.
Îţi spun, asta e tot
Ce-mi mai doresc.
Un singur cuvânt
Mi-a fost de-ajuns
Şi în acest vis
Întru totul am pătruns.
Lucruri măreţe, îmi spun,
Voi realiza!
Iar puternica iluzie
M-a prins sub a sa manta.
Adânc mă simt pătrunsă
În această dorinţă nestăvilită…
Ne despart câţiva ani
Şi-o graniţă amărâtă!
74
SPERIATU Claudiu-Narcis
Clasa: a X-a B
Liceul Tehnologic „Nicolae Bălcescu” Olteniţa, jud. Călăraşi
Profesor îndrumător : CHIFORESCU Mariana
O lume aparte
Motto: „Mai bine îţi visezi viaţa decât s-o trăieşti.” (Marcel Proust)
Trăiesc într-un vis pe care tu mi l-ai format
Şi-am observat cât de frumos este să fii un împărat.
Am lumea mea sau, cel puţin, cred că îi pot spune aşa
Şi sunt cel mai fericit fiindcă o-mpart cu cineva.
Vorbesc despre un loc pe care-l vizitez
Atunci când simt că trebuie să supravieţuiesc.
Şi-acesta e un lucru pe care-l fac destul de des,
Că-n lumea asta ştiu că nu pot să trăiesc cu ce iubesc.
Ştiu că viaţa uneori e doar un simplu termen
Ce te face să gândeşti că n-are rost să mai trăieşti.
Ştiu că îţi doreşti să vezi visul pentru care,
Oricâte-ai îndura, să merite să ai răbdare.
Nu exagerez, crede-mă că te iubesc
Şi simplul fapt că tu zâmbeşti m-ajută să trăiesc.
Iubesc ceea ce simt, că nu mai trebuie să mă mint,
Iubesc că m-ai schimbat în ce am vrut să fiu de fapt.
Iubesc că eşti cu mine, că mă asculţi şi-mi este bine,
Te simt mereu aproape, deşi eşti aşa departe.
Să ştii că am un vis, nimeni nu mi-l poate lua.
Viaţa mea e-a ta şi poţi să faci ce vrei cu ea,
Însă nu înţeleg de ce îmi este mereu dor
Şi de ce trebuie să schimb lumea mea cu lumea lor...
Dacă viaţa e un joc, eu sunt gata să zic „stop!”
Să te-ajut când îţi e greu, iar apoi să mă întorc,
Pentru că ştiu, orice-ar fi, eu am să te găsesc aici,
Şi-oricât de rău eu aş cădea, tu faci ceva şi mă ridici.
Lasă-mi visul… te rog, nu pleca, mai stai puţin!
Te rog, ascultă-mă, n-are rost să ne oprim!
E greu de explicat, fiindcă-i mult mai complicat...
75
Ai apărut în viaţa mea şi, brusc, destinul mi-ai schimbat.
Nu ştiu ce să mai fac, simt nevoia să îţi spun
Că te iubesc şi niciodată n-aş vrea s-aud de-un rămas bun.
Nu ştiu cum ai reuşit să intri-n viaţa mea
Şi, treptat, să controlezi tot ce-ai putea controla.
Mi-ai creat lumea din vis, singura pe care-o am,
Te iubesc, însă mă doare, că doar tu-mi dai fericirea,
Iar liniştea ce mi-o oferi îmi amplifică iubirea.
Povestea iubirii dintre noi ar trebui să fie scrisă,
Nu pot, însă...
Din păcate, e-o iubire interzisă.
BORDEIANU Vanesa
Clasa: a XII-a E
Liceul Teoretic ,,Nicolae Bălcescu”, Medgidia, jud. Constanţa
Profesor îndrumător: PLUGARU Rodica
Amor omnia vincit
Motto: ,,Timpul e o fiară care are nesfârşita
răbdare de a înghiţi totul.” (Octavian Paler)
Unde se termină pasărea începe somnul
Timpul se scurge pe o ramură crudă,
Privirile strânse pe rând,
Gândul aplecat peste zori
Se scurg zilele precum clepsidra.
Şi nici un albastru mai sfânt
Nu mai poate să plouă peste mine.
Nu este mult de când,
Mi-am scuturat într-un moment
Toate mărgăritarele,
76
Vântul şi-a umezit buzele
În trilul ei sfâşiat,
I-am dat drumul
Şi cădeam înnebunit,
Cădeam din toate părţile
Şi nu ştiam unde sunt.
LĂPTICI Ioana
Clasa: a IX-a
Liceul Tehnologic ,,Spiru Haret” Târgovişte, jud. Dâmbovița
Profesor îndrumător : BUCURA Elena Cristina
Timpul
Motto: ,,Timpul este substanța din care sunt făcut.”
Timpul e rivalul nostru
E un ceas cu chip de monstru
E un cal ce fuge tare
Având aripi la picioare.
Timpul curge ne-ncetat
Ca izvorul cel curat.
E un melc la tinerețe
Și-un iepure la bătrânețe.
El, timpul nu stă în loc
Nu pierde vremea deloc
Îți fură anii din viață
Ce s-au întins ca o ață.
Nu-l căuta căci l-ai găsit
De-acum ai mult de suferit
Și doar timpul, dar cu greu
Vindecă rănile sufletului meu.
77
BARDAŞ Maria
Clasa: a XII-a I
Colegiul Național „Costache Negri”, Galați
Profesor îndrumător: CIOBANU Cristina
Tablou
Motto: „Suntem iubirea-eternă ce mâine va renaște.”
Am prins în pumn esența vieții,
Cu ea mi-am tapetat tabloul sorții
Și cu-adevăruri ce încă nu s-au aflat
Tabloul meu încet l-am desenat.
Crepusculul luminii-n zori de zi,
Cu roua dimineții-n bobi fragili
Și-al naturii freamăt ce învie iară
Pe pânza mea le-am pus spre seară.
Și-ale soarelui luminoase raze
Eu le-am surprins. Nuanțele-s frumoase.
Pictura se completează, strălucitor decor,
Cu al copacilor frunziș tremurător.
Nu uit nici delicatele petale
Ce dimineața dau sclipiri de perle
Și-aroma ce o simt din dormitor
Eu o redau pe pânză cu mult dor.
O pasăre în zbor acum surprind
Și-alături îmi mai prind un gând:
Un norișor – culori de curcubeu...
Acesta este acum tabloul meu.
78
PAVEL Claudia
Clasa: a X-a C
Colegiul Național „Costache Negri” Galați
Profesor îndrumător: CIOBANU Cristina
Ce păcat
Motto: „În praful de mare pleoapele-mi țes.”
Mă întreb ce-ar fi fost dac-ai fi existat.
Am fi fost oare atât de-ndrăgostiți
Ca venețienii din gondolele acelea
Ce se sărută pătimaș în galbenul de vară?
Am fi-ndrăznit noi să furăm lumina
Și să fugim de lume, departe de pământ?
Poate-am fi fost călăuziți de vânt
Spre cer, spre raze și spre lună...
În ochii ne-ar fi intrat praful de mare
Și poate-am fi zâmbit, ascultând raze de soare,
Poate atunci tu mi-ai fi spus că sunt a ta,
Și-am fi dormit și-am fi visat și poate-am și uita.
Dar ce păcat! Tu nu exiști și nici n-ai existat...
O, dar dac-ai exista cât te-aș iubi!
Iubesc nimicul și pe tine, cel care nu vei exista
Și-am să-mi aduc de tine-aminte când iarăși voi spera.
79
VOICULESCU Bogdan
Clasa: a XI-a I
Colegiul Național „Costache Negri” Galați
Profesor îndrumător: TOFAN Onorica
Porțelan
Motto: „Ziua se sparge-ncet în roşu aprins.”
Ziua se sparge-ncet în roşu aprins
într-un amurg lăsat greu pe asfaltul încins.
Adieri uscate de văpăi îmi mângâie fruntea
şuierând apatic printre firele de păr ars…
şi eu continui să merg printre străini
de-a lungul cultivării întregului meu nonsens.
Şi te simt aproape de mine,
plimbându-ţi mâna printre paginile albe
ascultând şi înţelegând – e viaţa mea.
Te văd, dar inima-mi rămâne rece
amorţită pe un pat de sticlă
şi totuşi ceva în ea geme, urlă înecat
rezonând în interiorul unui vis sufocat.
Dar tu mă strângi în braţe, te simt aproape
însă inima-mi, porţelan rece, se frânge-n noapte,
tăcută şi fără dureri.
Şi tu mă strângi în continuare în braţe
fără să vezi firavele linii roşiatice
şi fără să simţi cioburile
cărate încet pe valurile oceanului uitării.
Şi îmi e frică c-am să mă tai în cioburi
şi am să sângerez în noapte, iar tu
mă vei lua în braţe.
Şi dacă aş privi în ochii tăi, mi-e teamă
că voi vedea doar o fantomă – o reflexie
a ceea ce am fost.
Şi îmi e teamă că şi inima ta se va frânge
tăcută, în noapte, fără dureri.
80
BRAŞOAVĂ Dana Ştefania
Clasa: a X-a G
Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu”, Târgu-Jiu, jud. Gorj
Profesor îndrumător: NIŞULESCU Adela
Vis
Moto: „E o mare fericire să fii iubit. E una şi mai mare: să iu-
beşti. Cine le are pe amândouă e mai presus de lumea timpului,
mai tare decât soarta, mai tare decât moartea.” (Al. Vlahuţă)
Cortina reveriei
a căzut peste
pleoapele-mi
avide de culoare.
Albastru şi violet,
violet şi albastru;
păcatul şi speranţa
se împletesc pe
obrazul senin
al nemărginirii cerului.
Privesc obsesiv,
cum îngerii inimilor
dansează tangoul existenţei
cu demonii minţii.
Albastru şi violet,
violet şi albastru;
vitraliul celest
al visului se sparge…
Raza imposibilului
transformă utopia umanităţii
în cioburi de fantezie.
81
…Vis ucis de realitate.
Cortină căzută
peste pleoape…
URSE Andrada
Clasa: a X-a
Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu” Târgu-Jiu, Jud.Gorj
Profesor îndrumător : NIŞULESCU Adela
Naufragiu
Citat: „Vieţii nu i-am rămas dator niciun gând, dar i-
am rămas dator viaţa toată.” (Lucian Blaga)
Am vâslit spre paradis,
În bărci fragile de cristal,
Dar spre amurg am adormit
Și iute m-a izbit un val...
Of! Obosisem să tot lupt
Cu undele nimicitoare,
Ce mă atrăgeau spre largul surd,
Cuib de sirene amăgitoare...
Și m-am trezit iar în țărână,
Singur pe-arhipelagul înstrăinării,
Scoici sfărâmate îmi sunt cunună,
Iar visul –perlă a uitării.
82
PENCU Silvia Nicole
Clasa a XII-a
Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”, Slobozia, jud. Ialomiţa
Profesor îndrumător: ROMAN Alina
Cântec
Motto: „Eu ştiu să mă ridic!”
Iubirea, cântec de vioară
Sau lacrimă amară?
Iubirea, astru al eternităţii,
Stăpână între graniţele vieţii.
Iubirea, bibelou de porţelan
Sau stâncă-n valuri de ocean?
Iubirea, floare în grădină,
Izvor de lacrimi şi lumină.
Iubirea, magică simţire,
Cristal în vasul cu safire.
Iubirea, taină-ntre mistere,
Izvor de fiere,
Ocean de miere...
Eu ştiu să mă ridic
Când răul mă loveşte,
Eu ştiu să mă ridic,
Când lumea mă urăşte,
Eu nu îi zic nimic.
83
Când binele îl am,
În rău el se transformă,
Iar lumea ce-o visăm
Devine-acum fantomă.
Când totul merge prost
Şi nu mai am nimic,
Când viaţa n-are rost
Eu ştiu să mă ridic!
Când e în haos viaţa mea
Când toţi mă părăsesc,
Când lumea mă va uita,
Să sper n-am să-ncetez.
Când totul se termină,
Când nu mai am nimic,
Când viaţa nu e bună,
Eu ştiu să mă ridic!
BOGHIU Alina
Clasa a XIII-a
Liceul Tehnologic „Radu Cernătescu”, Iaşi
Profesor îndrumător: GHEORGHIU Georgiana
O nebunie
E o nebunie să urăşti toţi trandafirii, pentru că te-ai înţepat într-unul.
Să renunţi la visele tale, pentru că unul nu s-a împlinit.
Să îţi condamni toţi prietenii, doar pentru că unul dintre ei te-a trădat.
Să nu crezi în iubire, doar pentru că cineva nu te-a iubit.
84
OROSZ Petra
Clasa: a XII- a
Liceul Teoretic „Leowey Klara” Sighetu Marmaţiei, jud. Maramureş
Profesor îndrumător: FLOREA Ileana Alina
Atât de fraged…
Spre nedumerirea mea era zi şi eu totuşi visam. Gândurile îmi zburau spre toate
colţurile lumii şi nu reuşeam să le opresc.
Era la fel ca atunci când se crapă de zi şi nimic nu pare cu adevărat ca acel lucru
sau acel om. Multitudinea de mituri şi poveşti din bătrâni spun că vârcolacii devin
din nou oameni în zori sau animalele de pluş din copilărie se urcă pe raft neînsufleţi-
te, chiar dacă în visele noastre şi noaptea devin reale, cu însuşiri cât se poate de ome-
neşti.
Mă întreb oare?! Ce este cu adevărat visul? Şi de ce îl uităm când ne trezim? Şi
oare florile şi pasările de ce ni se par atât de obişnuite zi de zi?
Neobişnuite sunt pentru un om acele lucruri pe care el însuşi le fabrică. Dar
Dumnezeu atunci de ce a creat în jurul nostru atâtea lucruri şi fiinţe minunate?
Visul, pentru mine, este o fiinţă ce înfăţişează pe tot parcursul vieţii mele obiecti-
vele pe care mi le-am atins sau le voi atinge. Ca să poţi să-ţi îndeplineşti măcar un vis
din viaţa ta, trebuie să fii atent la tot ce te înconjoară şi să asculţi dis- de- dimineaţă
păsărelele, dacă e frumos afară, chiar şi foşnetul frunzelor în furtuna de toamnă.
Dacă spun că ceva mi se pare adevărat sau fals, nu am încredere în realizările
mele. Ştiu că tot ce mi se pare este chiar aşa şi în visul meu pare că voi deveni Cine-
va, acea care va urla în lume sentimentele şi visele din viaţa sa.
Eu îmi creez visele, de aceea mi se vor îndeplini şi am grijă să nu visez nimic
ireal sau prea magic pentru mintea unui adolescent…
Dacă aş vrea să fiu sinceră, în capul meu orice realizare este magică. Prin simplul
fapt că Dumnezeu ne-a creat, ne-a supus magiei.
Iubirea e o magie, precum şi sufletul care se ridică la cer, ducând cu el visele
copilăriei noastre. Lacrimile fierbinţi lucesc ca diamantele pe obrazul tinerilor şi să-
rutul în sine e special.
Cum aş putea să trec cu privirea peste mărunţişurile acestea, rând pe rând, fiecare
omeneşti şi atât de sincere încât devin ireale?
Aş vrea să pot să mă opresc din visat, dar nu voi putea niciodată. Ştiu că uneori
visele lasă răni adânci în urma lor în suflet, care pe moment o să mi se pară de nevin-
85
decat şi le voi simţi sângerând toată viaţa. Aş vrea să pot gândi mai profund orice
clipă sau fapt din natură, să înţeleg ce semnifică viaţa unei flori, să aflu sensul ano-
timpurilor, să ştiu cum să evit cu ajutorul lor orice obstacol din viaţa mea.
Oriunde mă uit toată lumea încearcă să aleagă drumul cel mai drept. De ce să
aleg drumul prin definiţie drept. E la fel de greu şi acesta ca toate altele. Calea vieţii,
oricare aş alege-o, are flori presărate pe pământ, pe care le voi ocoli şi va avea ţepi în
care voi călca şi pe mine m-ar distruge mai repede ocolirea iubirii şi a tot ce înseam-
nă o floare, decât ura şi durerea din lume. Ce m-aş face fără iubire? Că doar de asta
visam în plină zi. Cum să trăiesc EU izolată de restul lumii, când am întâlnit omul pe
care chiar şi în vis îl credeam magic? Viaţa e prea sobră şi tristă fără natură şi iubire.
Sentimentul supranatural este la fel ca natura: uneori moare, dar reînvie la timpul
potrivit .
Cum aş putea să trec cu vederea că, în acea zi, eram doar eu şi propriu-zis natura
şi doar un singur om a răsărit din umbra copacilor bătrâni, ca o rază de soare care se
strecoară între frunzişul arborilor. E fascinantă ideea de lucru neatins şi iubirea chiar
aşa e neatinsă de nimeni şi de nimic, doar eu şi el ştim cum e atingerea ei şi sărutul
pe care ni-l oferă.
În acea zi, acum patru ani, am descoperit sensul vieţii. Eram tânără într-adevăr,
dar destul de matură să ştiu ce am găsit. Acum că mă gândesc cum a fost, sunt sigură
că eram matură, deoarece acel om e şi acum lângă mine şi în visele mele va fi la ne-
sfârşit. Mai bine să nu vorbesc despre sfârşit sau nesfârşit. Prezentul de atunci e mai
important. Viaţa nu e o armă pentru care primim un act de folosire. Viaţa e cartuşul
din armă care, dacă evadează din pistol, se împrăştie în mii de bucăţi şi devine una cu
pământul.
Eram convinsă că, de voi trage mânerul acestui pistol, viaţa mea se va spulbera şi
acea iubire care m-a îmbrăţişat se va stinge. De aceea am ales calea cea mai grea, de
a trăi şi a îndura suferinţele provocate de dragoste şi clipele minunate oferite de ini-
mile noastre.
Nu ştiu dacă în Cel de sus am crezut în timpul deciziei mele, dar un lucru e cert:
floarea-de-colţ apare doar pe cea mai dură stâncă şi totuşi e gingăşia finuţă şi de nea-
tins. Şi dacă acea floare în care am crezut e însuşi visul meu, am o bătălie câştigată şi
sunt o învingătoare.
Fie ca argumentele mele să mă ajute să-mi explic şi mie însemi visele, pentru că
e uşor să dau de înţeles cuiva sau chiar la toată lumea că iubesc, dar îmi este foarte
greu să mă fac înţeleasă în somn.
În acea clipă care părea veşnică pentru mine nu mă gândeam la nimic. Eram una
cu pământul şi inima îmi bătea atât de tare, încât şi clopotele bisericilor au început să
zornăie nedumerirea mea.
În acea fracţiune de secundă am înţeles cât de atentă pot fi la semnele naturii şi
86
cât de precis se armonizează viaţa mea cu dânsa, că doar magia sa a ajutat-o pe mama
să-mi dea viaţă şi tot prin magia ei voi deveni din nou ca ea.
Primul vis din copilărie era genericul vieţii şi, pe parcurs mai bine de o grămadă
de acte, au început să dea conturul filmului în care am trăit. Şi care doar acum începe
cu adevărat…
Nici măcar acel bătrân înţelept care crede că a trecut prin multe nu e trecut defini-
tiv ca învingător în cartea vieţii. Sper şi susţin că eroii viselor mele vor deveni reali şi
nu voi uita visul vieţii mele, pe care îl ştiu doar eu. Alţii, dacă doresc, vor putea să-l
ghicească doar şi susţin că iubirea mea va desluşi acest mister .
Misterul e ceva neobişnuit. E singurul lucru necreat de om, care şi pentru cel mai
deştept e de neînţeles. Problema este că oamenii prea deştepţi vor să găsească un răs-
puns raţional pentru tot ce e omenesc şi supranatural, şi pentru oamenii de rând par
nebuni, şi fără drum expus în faţa ochilor. Eu nu pot să gândesc raţional, mai ales
despre mister nu, pentru că vreau să rămân eu un mister pentru el, acel mister feminin
pe care nici femeia în sine nu-l va înţelege.
Şi de ce să încerc eu să cred că visele sunt şi bune şi rele? Ele sunt aşa cum sunt,
în felul lor speciale. Pot fi pline de fericire şi împliniri, sau pot fi tragice, dar asta nu
înseamnă că sunt şi rele. De nenumărate ori un vis tragic e urmat de un vis cu atât
mai frumos. Tot ce am pierdut în viaţă s-a transformat în câştig, pentru că omul pe
care îl iubesc este lângă mine, l-am găsit şi îl voi păstra şi în vise şi în realitatea vieţii
de zi cu zi.
Timpul discursului s-a scurs şi visul meu se încheie definitiv cu acea zi frumoasă
de iunie, zi de vară când a răsărit soarele şi pe strada mea şi mi-a arătat drumul în
care călătoresc ca fiinţă muritoare. O voce duioasă mă cheamă spre ea şi nu o pot
refuza. Ochii mi se închid încetişor şi pleoapa mi se îngreunează ca o apăsare în su-
flet. Pasărea destinului mă reîntoarce în locul în care mă simt bine. Sunt o visătoare,
e firesc să visez cu ochii deschişi, dar e şi mai firesc să adorm în lumea mea.
87
CLOPOŢEL Petru Mihai
Clasa a XII-a e
Colegiul Naţional „Calistrat-Hogaş” Piatra-Neamţ, jud. Neamţ,
Profesor îndrumător: CLOPOŢEL Mirela
Deliciile unui miraj
Motto: ,,Visul este calea regală pentru a ajunge la cunoașterea sufletului.” (Freud)
Ca țestoasa timidă ne retragem în carapace
La sfârșit de zi neagră, când ne-așteaptă alba noapte.
În creier e haos, perna cu fulgi de-acum e de piatră
Sperăm să-nșelăm realitatea, cu visul... dulce amantă.
Fantasme macabre condamnate și distorsiuni absurde,
Pași rămași pe plaja minții în urma unor umbre,
Un răsărit de viață ce-apune odată cu astrul...
Bine-ați venit pe tărâmul unde rege e însuși mirajul.
Privind în jos, mă tem să nu mă-nalț până la ceruri,
Pășesc cu atenție, să nu provoc vreun cutremur,
Mângâi blând oglinda, terifiat de cioburile ce mă reflectă
Și-n spatele reflexiei viața stă să mă strivească. Sunt o insectă...
Gânduri negre― cămăși de forță ne țin în coșmar
Sacrificându-ne în numele insanității pe cel mai de jos altar
Plini de oroare ne trezim lângă pat, ușurați c-a fost doar un vis neplăcut
Dar la primul stimul de realitate, amarul, coșmarul și viața au același
gust.
88
MIRON Ecaterina Raluca
Clasa a IX-a
Colegiul Naţional „Calistrat-Hogaş” Piatra-Neamţ, jud. Neamţ,
Profesor îndrumător: IONIŢĂ Zâna Adriana
Pe urmele umbrelor...
Motto: „Timpul este ca o gazdă mondenă care dă mâna musafirului ce
pleacă, în treacăt doar, grăbită să ia în braţe, ca şi cum s-ar teme să nu-
i scape, pe cei ce vin. Spune un "bine aţi venit" plin cu surâsuri şi, în
schimb, un "drum bun" răsuflând uşurată.” (William Shakespeare)
Unde eşti, speranţă, unde mi te-ai dus?
Rătăceşti în umbrele unui stingher apus?
Spune, spune-mi, alergi în delir?
Sau vrei să te privesc din umbra unui cimitir?
O! Cât te-am căutat! Dar unde te ascunzi?
Te-ai pierdut în negura uitării? Unde încerci să pătrunzi?
Eşti plecată pe umbrele zâmbetului?
Sau nici nu-i mai zâmbeşti soarelui?
Fugi, du-te! Păşeşte pe tărâmul infinitului!
Acolo vei simţi puterea spiritului!
Fugi, lumina lumii nu răsare!
Timpul ne-a lăsat amintirile-n uitare!...
89
HOCIUNG Crina
Liceul Tehnologic Economic Administrativ,
Piatra Neamț, jud. Neamț
Profesor îndrumător: STANCIU Maria Ligia
Primăvara
Motto: „Primăvara fiecare fiinţă renaşte.”
Stropii de ploaie au trecut,
Soare aşteptat demult
Furnici ce-şi închid cămara
Iată, a venit primăvara!
Picătura de rouă se joacă
Pe-o frunză de ghiocel alunecă
Copaci, ce se scutură de somn,
Peste pământ doar soarele e domn.
Copii, ce zâmbete dăruiesc tuturor,
Se joacă, râd, e momentul lor
Iar cei cuprinşi de teamă sau de dor
Ascultă cântecul păsărilor voios şi-ncântător.
Cerul se înroşeşte spre seară
Vântul şuieră într-o doară
Te-am aşteptat şi te-am preţuit ca pe-o comoară
Şi iată ai sosit, primă zi de primăvară!
90
ROTARIU Anisia
Liceul Tehnologic Economic Administrativ, Piatra Neamț, jud. Neamț
Profesor îndrumător: STANCIU Maria Ligia
Viaţa primăverii
Moto: ,,Totul înfloreşte fără nici o oprire; dacă în locul culorilor ar fi
voci, o incredibilă vânzoleală s-ar naşte în inima nopţii.” (Rainer Maria)
Mă uit în jurul meu
Cum frunzele-nverzesc,
Lumea revine la viaţă
Iar eu stau şi mă gândesc
Ce frumoasă-i primăvara.
Cu ale sale bogăţii,
Natura s-a trezit
Şi eu stau şi privesc
În zarea-ndepărtată
Aducându-mi aminte
De peripeţiile trăite.
Păsărele ciripesc deasupra mea
Şi îmi cântă,
De sufletul mi-l încântă.
Ochii-mi strălucesc când privesc
Spre cerul senin
Şi fără cuvinte rămân.
91
POINARU Paraschiva
Clasa: a IX-a C
Liceul Tehnologic Economic - Administrativ, Piatra Neamț, jud. Neamț
Profesor îndrumător: STANCIU Maria Ligia
Anotimpurile anului
Motto:,,Mereu ne e dor de un alt anotimp.” (Valeriu Butulescu)
Vară, vară, dulce vară
Ai plecat odinioară.
Şi-ai venit iar
Cu acelaşi dar.
Soarele dogoritor
Ne ţine ca în cuptor.
Multe lucruri fac eu vara
Până târziu seara.
Multe fructe şi legume
Sunt pe astă lume,
Se coc vara,
Se mănâncă chiar şi seara.
În sezonul estival
Merg pe litoral.
Mare, baie, soare, plaja
În zare zăresc o barză.
Când şcoala a sosit
Vacanţa ne-a părăsit.
Alta clasă, alţi colegi,
Bun găsit, profesori dragi.
Toamna trece, iarna vine
Voi rămâne iar cu tine,
Vom petrece mult şi bine
Toamna trece, iarna vine.
92
Vom schia şi patina
Până noaptea ne va alunga.
Următoarea zi, acuş- acuş
Ne vom da pe derdeluş.
Rămâi cu bine alb imaculat
Noi aici te-am lăsat.
Am fugit în mare grabă
Pentru c-avem treabă.
Şi zambila vestitoare
S-a gătit de sărbătoare.
Ziua mamelor aduce
Bucurie multă face.
CIUBOTARIU Elena-Diana
Clasa: a IX-a C
Liceul Tehnologic Economic - Administrativ, Piatra Neamț, jud. Neamț
Profesor îndrumător: STANCIU Maria Ligia
Prietenia
Motto:,, Prietenia este egalitate armonioasă.” (Pitagora)
Prietenia-i lucru sfânt,
Unic pe acest pământ!
Ea nu-i greu de căutat
Trebuie doar încercat.
Un prieten este-acela,
Care te-ajută mereu,
Şi nu te lasă niciodată
Să rămâi singur la greu.
Un prieten e greu de găsit,
Şi mai greu de părăsit,
Imposibil de uitat,
Când ştii cât te-a ajutat.
93
TOMA Raluca Cristina
Clasa: a X-a E
Liceul Tehnologic Economic - Administrativ, Piatra Neamț, jud. Neamț
Profesor îndrumător: STANCIU Maria Ligia
Zborul
Motto: „Cine nu cade nu se poate înălța!” (Lucian Blaga)
Promit că am să cad ușor și lin și pur
Aerul rece mă va duce până pe pământul dur,
Plapuma de frunze mă va aștepta stingher,
Voi fi întâiul fulg căzut din cer.
Mă voi topi în palma caldă a unui muritor
Apoi voi schimba în alb covorul multicolor
Voi aștepta ca iarnă s-aline acest tablou,
Voi plânge în topire când voi cădea ușor.
94
PURCARU Oana
Clasa: a XI-a G
Liceul Tehnologic Economic - Administrativ, Piatra Neamț, jud. Neamț
Profesor îndrumător: CLOPOŢEL Mirela
Vremuri
Motto:„ Timpul nu stă-n loc, nu se-ntoarce din drum.”
Avem nevoie de un idol
Să ne trezească din beție,
Căci al vremurilor dor
Ne-aduce-n suflet nostalgie.
Istoria se întoarce iar,
Triumfătoare și ne arată,
Că ce-am făcut e în zadar
Și am rămas ca altă dată.
Avem nevoie de un impuls
Să ne împingă spre schimbări
Căci am rămas fără răspuns
La foarte multe întrebări.
Iar Adevărul se ascunde
În umbra marilor puteri
Și ne-ntrebăm oare de unde
Am apărut, de nicăieri?!
95
GRIGORE Cătălina
Clasa: a XII-a
Colegiul Naţional „N. Grigorescu”, Câmpina, jud. Prahova
Profesor îndrumător: MISCHIE Luminiţa
despre o apariţie
Motto: „Așa ne luminează copilăria
Drumul toată viața.”
atâţia ani de aşteptare şi acum umbra se află
în casa mea
în camera mea translucidă
de la fereastră i-am mirosit paşii scurgându-se pe trotuar
o lovitură în uşă
încă una mult mai apăsată
genunchii degetelor sărutând metalul
şi eu deschizându-mi sufletul
de când te aştept!
învârt cheia în broască
şi o arunc
nu trebuie să ne deranjeze nici măcar praful
trag jaluzele aduc două pahare cu linişte
pe al meu îl beau imediat cu sentimentul ăla că
în sfârşit umbra se află
în casa mea
în camera mea translucidă
abia mai târziu observ că îmi seamănă leit
aşa cum stă pe fotoliu în întuneric
că are ochii mei nasul meu melancolia mea penibilă
trebuie să fi fost 4 după-amiază
când a dat să plece
96
NEGURĂ Mihaela
Clasa a XI-a
Colegiul Tehnic ,,Lazăr Edeleanu” Ploieşti, jud. Prahova
Profesor îndrumător: DINU Dorina
Clepsidra timpului
Motto: „Dorim să avem timp, să visăm iubire.”
Numeroase ore, te-ntrebi,
Repede, cât poți fugi?
Unde oare o s-ajungi?
Când te-ntorci în a robi.
Te privește de departe,
Știi că n-ai cum să-l ajungi
Minutele se duc deşarte
Secunde le târăşti pe brânci
Dar nu știi, şi n-ai idee,
Alte gânduri, n-ai să fugi.
Dar deodată ți-s-arată
Clepsidra ce-o distrugi.
Dacă timpul n-ar fi crud,
N-ai vedea ochii de Prut
N-ar curge pe munții feței
Tristețe a bătrâneței.
97
IRIMIA Alexandra
Clasa a IX –a
Colegiul Tehnic ,,Lazăr Edeleanu” Ploieşti, jud. Prahova
Prof. îndrumător: DINU Dorina
Natura
Motto: ,,Să nu te temi în a-ți clădi noi vise, renăscute din cele care s-au năru-
it, deoarece ele te transformă într-un tot unitar cu natura și cu întreaga creație
divină, tu devenind, în cele din urmă, un prieten cu adevărat de încredere.”
Cuprinsă de candoarea naturii
Când soarele se joacă în părul meu
Cu aurul din razele soarelui
Când mugurii desenează atâtea figuri în copaci
Ce seamănă cu minunatele vise ale destinului
Vântul îmi murmură cântece de dor
Ce răsună până de dincolo de-un nor.
Stelele pe cer zâmbesc,
Iar luna magică se-ascunde
Printre gânduri rozalii, ce mânuiesc
În ale lor armonioase unde.
Iar pe pământ florile prind viață
O! Frumoasă ești primăvară
Tu știi să cuprinzi zările în a ta vastă față
Încununată de minune rară...
Și pentru asta eu ți-aș aduce
Ofrande dulci din a mea palmă,
Fiindcă mă îmbrățișezi cu priviri suave
În visul oglindirii mele!
Tu ești Primăvara mărgelată,
De cuvinte îmbrăcată
Tu dai florilor putere ce-mi vindecă rănile mele
Sunt o candelă aprinsă ce luminează mereu
De aceea nu știu ce este zâmbetul meu
98
Împovărat de griji ce mă doboară
Cărora tu le găsești soluția necesară.
Tu ești lumină, zâmbet și culoare
Ascultă-mi tăcerea...
Natura ai clădit-o din candoare
Ea este leagănul speranței nemuritoare!
GURĂU Domnica
Clasa: a IX-a B
Liceul Tehnologic Cajvana, jud. Suceava
Profesor îndrumător: DRĂGHICI Viorica
Copilăria, dar din cer
Destinul omului, hărăzit de Dumnezeu, nu se împlineşte fără lumina visurilor
copilăriei. Copilăria este ca germenele seminţei de iarbă, care ajutată de elementele
universului pentru a prinde viaţă, devine, pe rând, iarbă, floare sau mireasmă. Ajuto-
rul pe care picăturile de lumină îl dau ierbii, influenţa lunii pline în încolţirea semin-
ţelor de iarbă, flori şi plante ne induc ideea de părinte. În perioada de formare a per-
sonalităţii, părinţii, pentru copil, sunt ceia ce pentru iarbă sunt „picături de cer”, lumi-
na dătătoare de viaţă.
A fi copil înseamnă a păstra bucuria, ingenuitatea şi puritatea privirii cu care în-
cerci să cuprinzi lumea, iar această cuprindere este specifică tuturor vârstelor. Pentru
un copil, lumea, familia în care ia fiinţă este un loc magic, care se construieşte în
jurul propriei persoane. Prezenţa părinţilor în viaţa copiilor este menită să ofere liniş-
te, mângâiere şi echilibru aşa cum pământul, soarele şi luna îi asigură existenţa, con-
tinuitatea, infinitul. Lumina lunii, după cum susţin credinţele populare, are efect asu-
pra creşterii plantelor, anumite faze ale lunii fiind propice însămânţărilor. Părinţii, în
mod special mama, sunt pentru copil prima oglindă vie. Comportamentul mamei,
preocupările şi părerile sale, aprecierile şi suportul moral oferit copilului formează
caracterul şi personalitatea acestuia din primii ani de viaţă. Dragostea părinţilor, ce
veghează şi ocroteşte pruncul, îl face să crească armonios şi să-şi formeze o părere
pozitivă despre el şi despre lumea ce urmează să o cerceteze şi să o cunoască .
„Ceasul sorocului” poate fi privit ca momentul concepţiei, momentul când din
99
sămânţa inertă începe existenţa ulterioară, a florilor, a ierbii ce mângâie paşii omului
căutător, a copilului visător, gata să parcurgă drumul destinului.
Educaţia părinţilor se „furişează” în „grădina” sufletului inocent de copil, ca nişte
„picuri de lună”, învăţămintele părinteşti sunt primite cu uşurinţă şi urmate cu sfinţe-
nie, învăluind întreaga fiinţă a omului în formare. Experienţa, cunoaşterea, răbdarea
şi dragostea sunt virtuţi care „strecurându-se” de la părinte la copil, formează o rela-
ţie similară cu apropierea pământului de plante prin „rădăcini”, armonie prin care se
menţine viaţa plantelor şi a oamenilor. Pentru că educaţia este arta formării omului
de mâine, părinţii nu pot fi oameni ai trecutului, ancoraţi în formule, ci trebuie să
meargă pe cale împreună cu copiii lor, îndrumându-le paşii. Ei au datoria de a le for-
ma copiilor conştiinţa, caracterul, voinţa, să le construiască personalitatea dotată cu
sens critic pentru a fi capabili să aleagă liber binele, să fie responsabili şi deschişi cu
generozitate slujirii celorlalţi, angajaţi în realizarea planului lui Dumnezeu în viaţa
lor.
Pentru a-şi putea îndeplini misiunea încredinţată lor de Creator, părinţii - aseme-
nea bobului de grâu, pierzându-şi viaţa lor trebuie să o trăiască pe cea a fiilor lor,
aceasta fiind expresia cea mai înaltă a iubirii. Prin jertfa lor, părinţii vor forma oa-
meni de caracter, care posedă o comoară inestimabilă - politeţea sufletului, datorată
creşterii interioare, care valorează mai mult decât frumuseţea exterioară. Asemenea
grădinarului ce se ocupă de fiecare sămânţă în mod diferit, în funcţie de factorii nece-
sari încolţirii ei, creşterii şi dezvoltării viitoarei plante, părintele trebuie să se ocupe
de educarea fiecărui copil, în mod diferit, căutând în inima lui punctul accesibil bine-
lui, pentru că educaţia este o lucrare a credinţei şi a inimii.
Cea mai eficientă metodă de educare este aceea de a face noi înşine ceea ce-i în-
văţăm pe alţii. Marele secret constă în faptul că educaţia nu e doar cuvânt, sfat, po-
runcă, ci exemplu, ambient, climat de afecţiune, precum şi căutarea şi dezvoltarea
raporturilor simple, imediate şi iubitoare, care trăiesc într-o familie plină de iubire şi
credinţă. Evoluţia şi dezvoltarea unui copil depind în mare măsură de educaţia primi-
tă, de un mediu familial stabil, cald şi securizant, dar, în egală masură, depind şi de
limite, de reguli şi de un cadru bine stabilit, în care autoritatea parentală vine în defa-
voarea anarhiei, reducând riscul de instalare a confuziei şi haosului din viaţa copilu-
lui.
Marele moment al educării este copilăria, căreia îi sunt specifice timpul încrede-
rii, al docilităţii, al formării primelor deprinderi, timpul liber fericit, timpul în care se
imprimă amintiri de neşters, timpul în care se asimilează tradiţiile familiei, ce devin
viaţă în persoana care se formează.
Prin urmare, autoritatea parentală implică definirea şi fixarea unor reguli şi limite
corespunzătoare fiecărei etape de vârstă a copilului. Ea îl ajută pe copil să-şi găsească
rolul în familie şi să deosebească între ce este permis şi ce nu este permis, şi mai ales
100
de ce? Forma de autoritate manifestată fată de copil îl pune faţă în faţă cu nuanţele
cuvintelor „teama, respect şi iubire”.Respectul hrăneşte evoluţia copilului, teama o
inhibă. Autoritatea înseamnă disciplinare, ea serveşte dezvoltării copilului şi, nu de
puţine ori, ea presupune a şti în ce fel să spui „NU!” unui copil. Copiii au nevoie de
părinţi care să le arate autoritate, pentru că aceasta îi ajută pe ei să se simtă în sigu-
ranţă şi protejaţi de cineva care ştie ce face şi ce vrea. Este important ca această atitu-
dine de autoritate să fie dublată de respectul şi iubirea arătate unui copil.
Copilul nu este chemat să urmeze în viaţă un drum de la sine înţeles, ci să îşi alea-
gă propriul lui drum din multitudinea de posibilităţi alternative ce i se oferă. De alt-
fel, acelaşi lucru sunt chemaţi să îl facă şi cei mari şi dacă aceasta este dificil pentru
ei, pentru cei mici este cu mult mai dificil. Dar pentru a fi ajutaţi şi îndrumaţi de pă-
rinţi este nevoie de iubire şi înţelegere.
Ajunşi adulţi însă, adesea uităm să ne copilărim. În sobrietatea noastră cotidiană,
devenim reci şi distanţi, dar şi neputincioşi în a ne bucura de minunile ce ne încon-
joară. Copii, le vedeam, adulţi, trecem peste ele cu privirea. Dar când reuşim pentru o
clipă să ne bucurăm de graţia unei flori, de gingăşia picăturilor de ploaie sau de stră-
lucirea jucăuşă a razelor soarelui, reflectate într-o privire sau într-un surâs, redevenim
copii,căci descoperim din nou miracolul vieţii.
Aşadar, copilăria nu este numai o vârstă biologică, ci şi o stare de spirit. A fi copil
nu înseamnă neapărat a fi infantil, ci înseamnă a privi lumea cu ochi plini de bucurie
şi de curiozitate faţă de tot ce ne înconjoară, pentru că astfel copilăria „ne luminează”
destinul „toată viaţa.” Un adult de succes înglobează în personalitatea sa atât un copil
care a avut libertatea să experimenteze, cât şi un adolescent care şi-a permis să eşue-
ze, folosind fiecare greşeală pentru a învăţa.
101
MUSTĂCIOSU Adrian
Clasa:a IX-a
Liceul Pedagogic „Mircea Scarlat” Alexandria, jud. Teleorman
Profesor îndrumător: TOPOLOGEANU Ioana
Visul stins
Motto: „Vom visa un vis ferice…”(M. Eminescu)
De mult aștepți și visezi
Ca un înger luminat
Să coboare chiar din ceruri
Pentru visu-ți ferecat
El îţi va arăta calea
Ce trebuie s-o urmezi
Ca să îţi împlinești visul
La care demult visezi
Visul tău cel ferecat
Cu o cheie-l vei deschide
Și din inim-o ieși
Ceva ce nu poți cuprinde
Sufletu-ți e plin de jale
Și aștepți să-ți iasă-n cale
O culoare greu distinsă
Cu-n vis și-o dorință stinsă
102
ZAMFIR Florina Alexandra
Clasa:a IX-a
Liceul Pedagogic „Mircea Scarlat” Alexandria, jud. Teleorman
Profesor îndrumător: TOPOLOGEANU Ioana
Dacă nu eşti tu, nimic nu e
Motto:,,Nu ştiu dacă ţi-ai dat vreodată seama că, orice s-ar
întâmpla, nu te poţi despărţi de fiinţa iubită, că eşti legat de
ea până la moarte, în sensul concret al cuvântului.”
Cad picuri de ploaie în suflete
Pe fereastra cea mare te zăresc, iubire,
Iar tu te gândeşti doar la mine
Tu eşti singurul care în viaţă mă mai ţine!
Cad picuri de ploaie în suflete
Dar, te rog, nu uita
Că mi-ai fost şi luna şi soarele
Chiar şi stelele strălucesc pentru fiinţa ta.
Pe fereastra cea mare te zăresc, iubire,
Aş vrea să te văd în braţele meu întors
Zi de zi, oră de oră, eu mă gândesc la tine
Stelele cad fără rost, le-am spus că nu te-ai mai întors.
Iar tu te gândeşti doar la mine
Aş vrea să fac ceva pentru a ne fi mai bine
Timpul cât aş da şi cât aş vrea să-l opresc
Să-mi spui din nou ,,Te iubesc”.
Tu eşti singurul care în viaţă mă mai ţine
Trăiesc mereu cu speranţa că va fi bine
Dar nu ştiu unde să caut, nu ştiu unde ai putea fi
Cred că ai fugit în nişte braţe pustii.
103
Tu eşti singurul care în viaţă mă mai ţine
Iar tu te gândeşti doar la mine
Pe fereastra cea mare te zăresc, iubire,
Cad picuri de ploaie în suflete.
CIOBANU Oana Alexandra
Clasa:a IX-a
Liceul Pedagogic „Mircea Scarlat” Alexandria, jud. Teleorman
Profesor îndrumător: TOPOLOGEANU Ioana
Timpul trecător
Motto: ,,Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea să nu
le atingem, dar ne pot călăuzi în viaţă.”
Timpul trece, timpul vine
Gândul meu e doar la tine
Timpul trece ca şi vântul
Şi rămâne doar pământul
Pustiit şi necăjit
Toţi cei dragi l-au părăsit
Pentru alte plaiuri noi
Cunoscute doar de voi
Fără glas şi fără viaţă
A rămas numai speranţă
Dar noi ştim şi-aşa rămâne
Timpul trece, timpul vine
Gândul meu e doar la tine.
104
MUSTAŢĂ Andreea-Monica
Clasa:a IX-a
Liceul Pedagogic „Mircea Scarlat” Alexandria, jud. Teleorman
Profesor îndrumător: TOPOLOGEANU Ioana
Ai venit
Motto: ,,În natura nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă. Totul se transformă. ”
De prin ianuarie noi pe tine te cerşim
Un strop ce ne îndeamnă la visare
Tu! Pe tine vrem să te întâlnim!
O mititică rază de soare...
Cu lumină şi iubire ne dezlegi
S-alungi a noastre patimi,
Tu! Glob de aur! Rege între regi
De fericire noi stropim cu lacrimi...
105
IRIMIA Cătălin
Clasa: a X-a
Liceul Tehnologic „Brătianu”, Drăgăşani, Județul: Vâlcea.
Profesor îndrumător: BOROŞANU Anca
Anii dragostei
Motto: „Iubirea este singurul lucru care leagă tre-
cutul de viitor prin lanţul prezentului.”
Anii de liceu au venit,
N-a trecut mult timp
Şi m-am îndrăgostit.
Emoţii, tristeţi, vise, bucurii,
Cu tine le împart.
Zi de zi secrete, întâlniri,
Când te văd, mă înroşesc.
Mă rătăcesc
Cu o floare în mână
Şi cu un sărut,
m-aştepţi şi-mi spui că sunt perfect.
Păşesc agale cu tine de mână
Şi-mi şopteşti că pentru tine
Sunt un rege.
Sunt luna, iar tu soarele şi cerul.
Tot ce-ţi doreşti aduce cavalerul,
Dorinţa ta e faptă pentru mine
Rămâi, nu mai pleca,
Tu, pururea.
106
TONCEA Victor
Clasa: a X-a
Liceul Tehnologic „Brătianu”, Drăgăşani, Județul: Vâlcea.
Profesor îndrumător: BOROŞANU Anca
Timpul
Motto: „Doar timpul ne urmăreşte şi nu ne iartă.”
Chiar din naştere mi-a fost ursit
Orişiunde să fiu urmărit,
Pas cu pas,
Şi ceas de ceas,
Păşeşte în urma,
Înaintea mea
Şi odată cu mine.
Cel ce roade tot şi toate,
Păsări, fiare, nestemate,
Roade fierul,
Muşcă oţelul,
Macină şi piatra tare,
Contra lui nu ai scăpare.
Şi acestea fiind spuse,
Peste toate timp trecuse.
O fi bine, n-o fi rău,
Eu nu mă joc de-a Dumnezeu,
Mi-a fost dat să îl trăiesc,
Şi nici gând să-l ocolesc,
Nu pot întârzia cu nicio faptă,
Căci el e timpul, nu ne-aşteaptă.
107
CIOLACU Nina-Maria-Adelina
Clasa: a X-a
Liceul Tehnologic Oltchim Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea
Profesor îndrumător: DRĂGHICI Elena
Vocea gării
Motto: „Şi mă-nălţam. Şi nu mai ştiam unde-mi lăsasem în lume odaia.”
Puseseră la pământ gara, cărămidă după cărămidă, şină după şină,
Oamenii trăiau acum în era vitezei şi gările, cică, ar încetini ritmul
Trenurile, confuze, se găseau pe o linie frântă şi se gândeau, dacă nu
cumva, trebuie să tragă pe linia moartă
Rămăsese doar o voce care anunţa cu precizie, cu foarte mare precizie
sosirea, direcţia şi destinaţia următorului tren;
Nu ştiau de unde s-o ia ca s-o aducă la tăcere
- Vocea ascuţită ar fi venit din pământ şi din stele-
108
CĂLINA Elena
Clasa: a XII-a
Liceul Tehnologic de Turism Călimănești, jud. Vâlcea
Profesor îndrumător: OLARIU Mariana Mirela
Frământări…
Nu știu… dar voi continua să caut… Întrebările și răspunsurile curg necontenit
dintr-un imens abis, tulburându-mi liniștea… „Ce sunt eu? Care este misiunea mea?
De unde vin și încotro mă îndrept? Ce primesc? Dar ce ofer lumii în schimb?...” Îmi
va fi oare dat să deslușesc vreodată acest secret mistuitor al existenței mele? Cert este
că, undeva, într-un ungher al universului, toate aceste întrebări își găsesc răspunsul,
căci nimic din lumea asta nu va rămâne nelămurit. Neputincioasă, caut ieșirea din
înfundătură… mă simt o clipă deșarta ce va reintra în curând în chaos, părticică dintr-
un Timp nesfârșit, un element vremelnic din infinita Eternitate, o adiere a Universu-
lui, o frunză desprinsă de pe creanga lumii, ce rătăcește purtată de vânt pe marea ce-
rului, tresărind la atingerea câte unui val liniștit și răcoros al înserării, înaintând ne-
stingherită până departe, departe, departe, până ce umbra sa nu se mai zărește...
Astrul zilei mele răsare îndrăzneț sub geana zorilor aurii și înaintează spre
miliardele de stele, se aruncă în marele vârtej galactic, unde speră să-și găsească îm-
plinirea... Așa să fie oare? Aici se vor sfârși frământările unui suflet însetat de răs-
punsuri?... Niciun semn... Tăcerea apăsătoare mă doare din ce în ce mai tare!
Cu orgoliul rănit, rușinată de neputința mea, îmi îndrept gândurile către o altă
direcție, iar atmosfera prietenoasă, liniștită și profundă mă copleșește... Suntem doar
noi: eu și Universul... Verdele crud al peisajului paradisiac îmi invadează privirea, iar
miresmele de liliac înflorit îmi mângâie simțurile...; fiecare fir de iarbă ce-mi atinge
glezna, fiecare norișor ce-mi zâmbește din înaltul albastru, fiecare rază strălucitoare a
astrului diurn ce încălzește lutul înfierbântat, fiecare spic de grâu ce-și îndreaptă în-
crezător privirea spre cer... toate mă-mbrățișează...;firele de vânt ce se plimbă prin
părul meu sunt mângâierea divină, amintindu-mi că toate frumusețile acestea sunt
create pentru mine, iar mie nu-mi rămâne decât să mă bucur de ele, să le ocrotesc și
să le sporesc, pentru ca popasul meu pe pământ să fie plăcut. Izvorul ce scurge tângu-
itor spre vale îmi șoptește în taină să nu-mi risipesc tinerețea cu întrebări al căror
109
răspuns mi-l va oferi însăși existența mea; mă îndeamnă să nu-mi irosesc înțelepciu-
nea, căci anii trec într-un vârtej amețitor, iar eu rămân același călător fără țintă, rătă-
cind, pe rând, în câte un peron al Universului, contemplându-i splendoarea.... Mă-
ndeamnă să ies din tăcuta visare și să nu mă-ncăpățânez să mă avânt pe cărări cu spe-
ranțe neatinse încă, ci să mă grăbesc să gust din frumusețea lumii, eliberându-mi ast-
fel gândurile de povara căutării.
Îmi e rușine că n-am văzut toate acestea până acum și, mai mult, că n-am știut
să mulțumesc Cerului pentru ele... Cum tocmai eu, ființă rațională cu existență efe-
meră, mă zbat, cugetând zi și noapte, să înțeleg... NIMIC. Când voi înțelege că min-
tea mea nu poate scruta nemărginitul sau că ochiul meu nu poate pătrunde cele mai
obscure spații ale lumii?
110
111
SECŢIUNEA
CREAŢIE LITERARĂ
GIMNAZIU
112
113
Premiul I - gimnaziu
PALADE Cătălin Iulian
Clasa a VIII-a B
Colegiul Național „Costache Negri”, Galați
Profesor îndrumător: CIOBANU Cristina
Copilăria, anotimp uitat
Motto: „Mi-am petrecut pașii pe alei prăfuite/
Cernându-mi clipele într-un adânc mister.”
Frunza desprinsă din copacul veșniciei
A căzut acoperindu-mi anii copilăriei
Toamnă după toamnă, singură în stradă
Te-ai topit în haos, pământ și zăpadă.
Nostalgici ochii-i caută podoaba aurie
Abia o zărește ascunsă de mantia-i cenușie
Și-o lacrimă fierbinte îi cade pe obraz
Amestec de culoare, plâns trist de bun rămas.
Uitată de timp, o vezi cum te privește
Cu glas muribund abia îți șoptește.
Flutură în vânt, se pierde în zare
Nu-i pasă naturii că sufletu-i moare.
Din drumul spre iad, te îndrepți către rai
Viața-ți atârnă de un fir de pai
Tu, anotimp al viselor uitate
Dă-i suflet veșnic frunzei uitate!
114
Ondină
Sirenă,
Văpaie-n privire și fulgere-n trenă
Sclipiri de cristale și gând de narval
Abisal.
Regină,
Dulceață-n privire și minte haină
Cu coadă de pește și corp de coral
Boreal.
Himeră,
Făptură de fum de pe coasta sumară
Stă singură-n stâncă cu corpul hibrid
Translucid.
Confesiune
M-am afundat în oceanul timpului
Legându-mi anii în sfori întortocheate
Mi-am petrecut pașii pe alei prăfuite
Cernându-mi clipele într-un adânc mister.
Am simțit și soare, și nori, și ceață
Și lumini ascunse în a copacilor scoarță
Am hoinărit ca pasărea stingheră-n lume
Și lumea nu mi-a fost pe înțeles.
Mi-am adunat cu ochii de mătase
Imagini albe, imagini negre, enigmatică arhivă,
Mi-am aprins în suflet mângâiere
Ca soarele ce-n ape s-a răsfrânt.
Am stabilit hotare de maidan
Adunând flori roșii din câmpul înverzit.
Am strâns podoaba veșnică a vieții
Și am frânt-o într-o feerie cu straniu sens.
115
Vis
Am întins mâna stângă
și am început să mângâi, cu vârful degetelor,
Polul Nord
Care stătea încremenit în fața mea
Implorându-mi căldura.
În cealaltă mână
țineam în palmă nestemata pământului,
Soarele,
Știam că trebuie să-i mulțumesc
Pentru viața mea.
În liniștea nopții,
Caut singura lumină a întunericului,
Luna –
Îmi făcea ștrengărește cu ochiul,
O voi vizita cândva...
Cu ochii închiși,
Am strâns, la piept, cu toată puterea
Planeta
Îi simțeam inima bătând
Alături de a mea.
Mă las sedus de vis,
Îmi pun aripi și zbor
Prin univers
Cărările-s nemărginite,
Iar drumul, infinit
116
Premiul al II-lea – gimnaziu
ENACHE Andra-Elena,
Clasa a VII-a
Liceul Teoretic „Carmen Sylva”, Eforie Sud
Prof. îndrumător: TRANDAFIR Luminiţa
Aritmetică
Am început să număr, odată cu primele raze, toţi ghioceii dăruiţi ori primiţi, toţi
cocorii care vin şi care vor pleca cu bruma pe aripi spre a veni din nou spre altă pri-
măvară.
Număr odată cu mugurii sevele de alb ce urcă în ochiuri de verde crud, număr
cum se bolteşte pădurea din lumină de zăpadă în lumini de frunze şi flori.
Număr triluri de ciocârlie ridicate spre înalt, vântul numără şi el alături de mine
spicele pline de rod, numără culorile modelate în lanuri de flori de maci şi neghină.
Numărăm împreună, în lumina gândurilor cum auresc stropii de soare sub dulcea şi
blânda bogăţie a verii calde şi senine.
Numărăm valuri sparte la maluri de arşiţe dogorâtoare, meduze pâcloase lenevind
în ochiuri neaşteptat de calde.
Numărăm codrii ce încheagă zarea peste lutul primordial şi furtunile care se prefi-
gurează să-l apese, despuind rădăcinile acoperite de frunze.
Număr de una singură ecouri cu plete de amurg izvorâte din vaietul luminii coap-
te de toamnă.
Număr împreună cu vântul roadele rotunde ale pământului, germinaţia călită pe
trup de ogoare, culorile izvorâte pieziş din fructe, legume, din strat labirintic de vege-
taţie ajunsă la pârg, văile şi luncile roditoare, înfăşate în nedesluşite universuri de
bogăţie, pierdute şi regăsite an de an, ţărână transformată în frânturi dulci, parfumate,
bogate, îmbietoare, dătătoare de viaţă.
Număr răsuflări ameninţătoare de crivăţ ce sparge înfricoşătoare valuri de ţărmuri
îngheţate. Număr steluţe căzând din înalturi, prăvălite peste oraşe şi sate înmărmurite
în tăcere şi nemişcare.
Albul a înghiţit depărtări şi aproprieri, frigul a ţesut plase de neînchipuit pe gea-
muri şi a încremenit valuri, plante, figuri mitice pe copaci şi statui.
Număr răsuflări aburinde de copii ieşiţi să se ia la întrecere cu gerul, plutind peste
nămeţi, bucuroşi de clipa prezentă, dar visând şi la clipa călduţă de vară, la cea toro-
pită din inima verii şi la cea coaptă şi rotundă din miez de septembrie, într-o horă
neîntreruptă şi mereu repetată a aritmeticii anotimpurilor copilăriei mele senine.
117
Esenţa naturii
Vântul spulberă iarba uscată în toamnă,
Pământu-şi pregăteşte avid germinația.
Mugurii erup - ţărâna se urcă-n ramuri,
universul trăieşte intens animaţia…
Nedesluşit zăpada se joacă prin frunziş,
iar iarba se strecoară prin stratul labirintic.
Culorile în cântec îşi reclădesc pieziş
coloane infinite de flori, spre cerul mitic…
Petale pe fața soarelui îmbracă zarea
şi se preling izvoare din văile ascunse.
Culorile-şi iau zborul ca să atingă marea,
lumina tainic creşte prin nepătrunse unghiuri.
Fiorul renaşte…
Şoaptele mării
Stau în acelaşi loc, astăzi ca şi ieri şi alaltăieri,
Pe ţărmul uitat,
Ascult cu inima deschisă şoaptele mării.
Ce spune marea?
Ieri zicea:
,,Din mine s-a născut iubirea!”
Iar spuma albă se înfioră
Sărutând gleznele stâncilor.
Astăzi i-am auzit iar şoapta
,,Din mine s-a născut iubirea!”
Iar pescăruşii îşi opreau frânt zborul
Căutând în adâncurile tăcerii
Cuvintele rămase risipite
Pe flori neştiute de corali.
Ieri, ca şi azi
Stropii de spumă se înfioară
În sărutul cast al stâncilor,
Pescăruşii îşi destramă ţipătul
Căutând dragostea în imensitatea apelor…
Iar marea spune
,,Din mine s-a născut dragostea!...”
118
Tablou inefabil
Patria mea e un întreg de şoapte,
Pe care le aud seara,
Cu care mă trezesc dimineaţa,
Pe care la îngân peste zi,
Care îmi leagănă visele,
Iar apoi, o iau de la început,
Zi de zi.
Mă uit în ochiul de Mare Albastră
Deschisă spre lume ca o fereastră.
Mă uit cu uimire la ţara mea dragă
Şi-n ochii mei un tablou se încheagă.
Tablou colorat de cei dinainte
Pe care mi-e greu să-l descriu în cuvinte.
Tablou minunat şi măreţ
Ce pentru mine nu are preţ.
Culoarea copilăriei mele,
Suavă, prelungă până la stele…
Cu raze de soare îţi soarbe splendoarea
Cu Dunărea, munţii şi marea.
Tărâm de vis
Ape ce susură uşor,
Murmur de dragoste, dor,
Cer ce priveşte senin
Valul de vaiete plin…
Soare ce mângâie blând,
Mii de scântei aprinzând…
Brazi ce ajung în înalt
Cu trupul sculptat în bazalt…
Holde cu spicele grele,
Cu boabele prinse de ele,
Oraşe şi drumuri şi case
Şi feţe de oameni sfioase…
Privesc ca la o cunună
La ţara veche, străbună.
Cunună de ape, de văi şi coline,
De munţi înalţi cu creste senine.
119
Culorile inimii mele albastre,
Esenţe de cer şi de astre,
Sărută pământul străbun,
Cu patos şi c-un dor nebun…
Premiul al III-lea - gimnaziu
NĂSTASE Georgiana
Clasa a VII-a B
Școala Gimnazială „Alexandra Nechita” Vaslui
Profesor îndrumător: NICOLAE Lucian
Pronume false
Moto: „Alice avea probleme grave cu cuvintele.”
Eu m-am păcălit în multe gări
Am așteptat exact ceea ce nu trebuia.
Tu ai făcut alte asocieri
Văzute de tine sau văzute de alții la tine.
Din mine a ieșit ceva care adulmeca autenticul
Pe tine te-a sărit sau poate nu erai tu.
Nu vom înțelege cum putem face teatru fluid fără să ne unim.
O vocabulă e ocupată construind pe altele, un dulgher creând
recuzită pentru o piesă de teatru.
Lucrul de mână devine real, iar tot ce nu e real devine piesă.
Și în joc cuvintele încep să ne șoptească o permutare pe care
n-o prevăzusem
Curios, cum eu și tu, actori ai cuvintelor, creștem un alt corp
când ne vorbim rolul.
Ca un sufleor care trăiește sub scenă și recită ceea ce noi ju-
căm.
Și noi, falși în unire, avem senzația că podeaua se năruia.
120
Ignoranţă
Motto: „Aveți aici ceva de mâncare ?” (Ev. Luca 24,41)
Autorii pe care nu i-ai citit
Pregătesc masa la foc deschis, chiar în grădina ta.
Au făcut coifuri din foi și origami din coperți.
În frac și togă, o să-ți bântuie sațiul.
Nu o să fie fi vexați, ci doar vor întreba dacă ai ceva de mâncare.
Le vei da un singur pahar cu apă, și nu-ți vei pierde mântuirea.
Dar în oglinda lichidului te vei vedea doar pe tine,
Și nimic altceva până la fundul vasului.
În spatele pleoapelor
Motto : „Vise plăcute!”
În interiorul copacului – stele, imagini și fire electrice ce desenează fâșii
de fulger.
În mijloc, caractere care se leagănă pe un nor ce nu se mișcă.
Mânuța copilului adie în jurul luminilor, fără a le aprinde.
În fața sobei, el spune, în genunchi, o mică rugăciune.
Iar în întuneric, unde toți continuă aceeași mișcare de rotație – fără ca
amețeala ta să fie de vină –
Eu înalț deltaplanul cu mătasea capului.
La anti-zenit, patul alunecă pe cărarea ce duce la acoperiș.
Iar capul, zâmbind de acest vis, e plin de planuri și larmă.
Copii, nu încercați așa ceva acasă.
121
STOIAN Alexandru (mențiune)
Clasa a VIII-a A
Școala Gimnazială „Anton Pann” Craiova
Profesor îndrumător: STOICA Mirela
Floare de măr
Motto: ,,Literatura este oglinda vieţii.” (Garabet Ibrăileanu)
Nenăscută speranţa
Şi viu e păcatul
Alb şi roz, pământul şi veacul
Viitor şi trecut, prezent e ceasul
Suflului vieţii ai oferit leacul.
Un cântec de primăvară!
Desface soarele iară,
Totul înfloreşte!
Soarele când zâmbeşte.
Vis de martie
Motto: ,,Literatura este oglinda vieţii.” (Garabet Ibrăileanu)
Zâmbet de fluture în raza de soare,
Petele albe plutesc, e-o încântare
Vântul îmi şopteşte blând prin păr bălai,
Zumzetul de-albine coboară în alai.
O lalea sclipeşte-n rubine măreţe,
Liliacul parcă spune o poveste.
Alergând, prin gânduri, o secundă-mi trece
Plăcut şi rapid un vis se petrece.
Un albastru cald şi senin fior
Răspândeşte-n diamante un dulce dor.
Iată vine, trece, este o splendoare
Parfum, floare, zumzet, caldă alinare
122
OSTAFE Simona (mențiune)
Clasa a VII-a
Liceul Tehnologic „Al. Vlahuță” Șendriceni,
Structura: Școala Gimnazială „Alecu Ivan Ghilia”
Profesor îndrumător: GRĂDINARIU Violeta
Toamna
Peste dealuri ruginite,
Vântul bate-ncetişor,
Aşezând cu mâini trudite
Frunzele într-un covor.
Iar pe cer se-adună norii
Şi aleargă peste sat,
Alungând din cuib cocorii
Spre un foc îndepărtat.
În curând ploaia va cerne
Stropii reci peste pământ,
Iar tăcerea se aşterne
Peste tot ca în mormânt.
Toamna-şi plimbă iar pe stradă
Haine sure și pustii,
Scoase, parcă, la paradă
Pentru vârstnici şi copii.
La un geam, doi ochi ca mura,
Trişti privesc în depărtări,
A plecat de mult căldura
Mai departe peste mări!
Şi-a luat cu sine jocuri
Şi atâtea frumuseţi,
A lăsat în vetre focuri
Care ard... şi mari tristeţi...
123
Regăsire
Te regăsesc în tot ce mă-ncojoară...
Te regăsesc la fiecare pas...
Şi regăsirea nu-i deloc uşoară,
Căci tu te-ai dus şi totuşi ai rămas...
Te regăsesc în fiecare floare parfumată,
Ce râde-n soare în margine de drum
Erai şi tu o floare altădată,
O floare dulce c-un bogat parfum.
Te regăsesc în iarbă-nmiresmată
În care zburdă cete de copii
De-o culci în brăzdă, crește mai curată
Ea moare azi… dar mâine va-nverzi.
Te regăsesc în vântul ce adie
În arşiţă toridă de amiaz`,
În clipele grele, negre, de furie
Erai o adiere pe obraz.
Te regăsesc în pasărea ce zboară
Cutezător, mai sus spre înălţimi
Deşi e greu,ea urca, nu coboară
În zbor, înalt, desprinsă de mulţimi.
Tu eşti în lumina care moare
Trecută-n fiecare asfinţit
Te regăsesc… dar inima mă doare
De ce să mori? De ce să ai un sfârşit?!
Nu e o zi. Trec zile după zile
Şi fiecare are un amurg
De ce-i aşa?...Tu nu-ntelegi, copile,
De ce lacrimi grele pe obraji îţi curg?
Da, înţeleg! Şi boarea de lumină
Se-ntinde peste-obrazu-nlăcrimat
Ea moare azi ca mâine să revină
Mai minunată cum a fost odat`!
124
BURLACU Eugen (mențiune)
Clasa: a VII- a
Şcoala Gimnazială Nr. 2 Străteni
Profesor îndrumător: GABINAT Elena-Luiza
Ceasornic veşnic…
Motto: ,,Viaţa nu este o enigmă ce trebuie dezlegată, ci o reali-
tate care trebuie trăită.” (Soren Aabye Kierkegoard)
Vânturi albe de gânduri veştede
Pătrund pe culoarul vechi al casei mele,
Foşnesc şi străbat în mintea-mi răscolind unghere.
E limpede...
Tresar şi-mi descopăr menirea
În lumea de spumă şi abur
Veşnicia mi-e atât de aproape!
Mi-e inima palidă luminând în noapte.
E-o şansă ce-o am străbătând doar inversul,
E-o ancoră dominând universal,
Picur de lacrimă mărunt
Strop de ploaie ce sunt…
Doar în trecut…
Motto: ,,Toţi suntem precum scoicile, nu trăim în mare,
dar scoatem sute de perle.” (Cristina Valcu)
Alerg pe frunze fragede de primăvară,
Caut în zare lumina cea albă
Bătut sunt de raze, zdrobit sunt de soare
Aştept în tăcere un zgomot în vis,
Vorbă măruntă e smulsă din abis
E satul cel veşnic, iubit şi dorit,
E locul din munte unde-am copilărit
Frunze şi rouă, pace şi zâmbet.
Culori şi mirosuri, iubire şi drag
Pătrund în străfundu-mi sufletului ascuns
Taina naturii... e veşnic tăria
Fiind totdeauna mister nepătruns.
125
Pînzariu Sebastian (mențiune)
Clasa a VII-a C
Școala Gimnazială „Mihail Kogălniceanu”, Dorohoi
Profesor îndrumător: ANTONESCU Cătălina
În ograda copilăriei
Miauuu...Cuuucuuriguu… cip,cip,cip… Ham,ham… cam asta se poate auzi în
ograda bunicilor mei. Spun bunicilor şi nu copilăriei, pentru că încă sunt copil, un
copil mai mare, dar copil...
Bătrânul tei de deasupra fântânii îşi leagănă încet crengile în răcoarea dimineţii,
aşteptând-o pe bunica să-l dezmierde cu glasul ei blajin pe care orice bunică îl are.
Fântâna seculară, săpată de străbunicu’, cu capacele ei putrede care scârţâie la orice
boare de vânt, cu cana veche de tablă ca străjer, clipoceşte adormită de foşnitul teiu-
lui.
Pisica vărgată, preferata bunicii, îşi spală pisiceşte puii de trei săptămâni, sub
privirea resemnată a lui Rover, ciobănescul pe post de santinelă a micii cetăţui cu
gard bătrân de scânduri.
Moţata îşi conduce puii în prima lor explorare a ogrăzii. Probabil ca v-aţi dat
seama cine e moţata… dacă nu, o să aflaţi acum: găina coafată cochet cu „părul” ei
roşcat. Puii privesc miraţi la colosalul cireş, gustă strâmbându-se la tot ce le pică îna-
inte.
Şi acum casa… cu varul alb scorojit pe pereţii cu ferestre mici. În ferestre, lalele
proaspete, în ulcele de lut, dau culoare albului prea monoton, în contrast cu lumea
colorată din restul curţii.
Scâârţţ!... Se aude uşa la grajd, făcând loc bunicului, cu găleata goală în mână, să
intre ca să mulgă vaca bălţată ce împarte grajdul cu cei doi cai bucovineni, mândria
bunicului.
Livada!...Tânăra livadă!... Bineînţeles, nu e prima, fiindcă cea bătrână a ieșit la
pensie şi a trebuit să fie tăiată,dar și aceasta, ca și cealaltă, atrage popoare de gâze
zumzăitoare, mai ales că e imperiul stupilor de albine...
În lanul de lucernă, stingheri, stau, cu sufletul la gură, singurii supraviețuitori ai
apocalipsei livezii:un măr şi un nuc. În jurul lor, iarba verde, înaltă, te îmbie la un
somn adânc de după-amiază.
Să mergem mai departe. Am ieşit pe poarta din spate şi am ajuns la micul pârâ-
iaş, unde mi-am încercat abilităţile de constructor prin trei diguri din pietre care, cu
timpul, s-au transformat în mici cascade şi un iaz mai mititel cu peştişori pe măsura
lui.
Sâsâind, un şarpe de apă se furişează spre o broască grăsuţă. Hap! Şi broasca se
face cu un tatuaj roşu pe spate. De cealaltă parte a pârâului, eu mă pregăteam să sar.
126
Cu piciorul în aer, cercetez terenul pe care se presupunea că trebuia să ajung. În câte-
va secunde, nu s-a mai presupus nimic,pentru că nu aveam altă variantă decât să sar
fix pe şarpe. Speriat, am urcat înapoi şi am fugit trecând pârâul pe altă parte şi m-am
dus sub nuc să-mi trag sufletul.
A venit şi momentul să plec… Am deschis poarta- excavator, aşa cum o numesc
copiii din sat, pentru că este atât de lăsată încât sapă centimetru cu centimetru ori de
câte ori este folosită.
Copilăria!...Ce tărâm minunat!
Satul meu natal
Privind prin arămiul acestor zile de toamnă, ochii mi s-au oprit asupra unui copac
semeţ, printre ale cărui crengi se ascundea o panglică albastră de cer. Şi, oprind şirul
gândurilor mele, am admirat rădăcinile groase ce se zăreau la suprafaţa solului şi
fixau acest copac puternic.
M-am minunat şi m-am întrebat de ce oare în locul acesta a trebuit să crească şi
nu altundeva pe pământ. Şi-am înţeles... Era vorba despre rădăcini, despre locul na-
tal, acel loc de unde ne luăm seva dătătoare de viaţă fiecare dintre noi!
Şi, deodată, dintr-o simplă panglică albastră, cupola cerului s-a aprins de lumină
şi, ca dintr-o baghetă magică a unui vrăjitor, a început să mi se deruleze în minte
imaginea leagănului meu, a rădăcinilor mele, imaginea satului meu natal.
Locul în care ne păstrăm identitatea, tradiţiile, locul în care ţesem cele mai fru-
moase vise, aşa cum mă învăţa bunica!
Întotdeauna am simţit o emoţie aparte când, cu respect, pronunţam numele satu-
lui meu, „Movila Miresii”. Vedeţi, chiar numele său e plin de poezie!
De când eram micuţă, bunica îmi tot repeta că, oriunde mă vor conduce paşii, să
nu uit niciodată locul naşterii mele, pentru că nicăieri viaţa nu e mai frumoasă ca
acasă, în culoarea aceea simplă a zorilor de la ţară! Şi că, de câte ori îmi va fi greu,
asemenea unei păsări rănite ce se întoarce la cuib, eu să mă întorc acasă, în satul meu,
iar rănile se vor vindeca de fiecare dată.
Voi păstra în suflet cuvintele bunicii mele şi, poate, peste ani, când voi fi mare,
voi înţelege adevărata dimensiune a lor. Am învăţat la ora de religie, că rugăciunea
este respiraţia sufletului şi, tot aşa, asemenea unei rugăciuni binefăcătoare, omul are
nevoie să nu-şi uite rădăcinile din care s-a hrănit şi crescut, adică satul său.
127
AILOAEI Cristina, (mențiune)
Clasa a VIII-a
Școala Gimnazială ,,Elena Rareș” - Botoșani
Profesor îndrumător: CIOBÎCĂ Cezar F.
Creaţia
Moto: ,,Destinul omului este creația.” ( Lucian Blaga)
Dimineaţă…
Visele mi se răsfiră…
Din suflet îmi răsar
puzderie de cuvinte…
Învăluită de-al lor har,
mă prind în hora sensurilor,
a creației…
Nici o clipă nu mi-e teamă
c-o să rămân fără suflare…
Ce m-aș face fără
păpușile cuvintelor?
Pe foile toamnei îmi scriu
gândurile firave…
Buzele mi se usucă
de-atâta poezie…
128
Visul unei nopți de vară
Aveam în mână
un pachet de cărţi
şi două zaruri...
Aveam în mână
copilăria mea…
Încă mai văd
un JOKER şters
rânjind sinistru,
un AS veștejit
și două zaruri pline
cu puncte de suspensie
pe care le-ascundeam mereu
într-un pumn mic de copil
parcă fără noroc…
Eram în pantalonii cu bretele
și-n tenişii fără şireturi,
iar părul meu tuns scurt
flutura a rămas bun…
Caut copilăria-n vis,
în realitate n-o mai găsesc,
iar timpul de la o vreme
creşte altfel…
După fiecare vis de genul ăsta,
iau o gură de agheasmă
și mă uit în fugă în oglindă
și văd dincolo un copil
care parcă seamănă cu mine
încercând să mă atragă
c-un pachet subțire de cărţi
și-o pereche de zaruri…
129
Juravle Florentina (mențiune)
Clasa a VIII-a
Școala:Generală Burla, jud. Suceava
Profesor îndrumător: Coca Leontina-Corina
Vis senin
Motto: ,,Visul ne înalţă către tot ce este mai frumos. ”
Să cadă zâmbete, să picure iubire
Să fie dor şi pace în gândire.
Să învăţăm degrabă ce-i prietenia,
Să piară din vocabular ce-i ironia.
S-avem cu toţii oameni dragi în jur,
Să ştim s-apreciem un suflet bun.
Şi când vreodată viaţa-ţi va întoarce
Spatele prin, nu ştiu ce mijloace,
Să crezi, să speri, să fii un om mai bun,
Să ai un vis senin ,să-ţi vezi de drum...
Copilăria noastră
Motto: ,,Copilăria, singurul paradis pierdut.”
Era senin, era ca-n vis
Priveam cufundată în abis,
Şi totuşi mi-am promis ,
De voi ajunge departe
Nu voi uita,
Acea pagină de carte
Care mi-a luminat viaţa,
Mintea, şi mai ales speranţa.
E trist că suntem mari
Şi plini de ani hoinari,
Uităm să ne-amintim cu drag
Cu ochii trişti,
Ne aşezăm în prag,
Gândim la tot ce-a fost
Găsim cu drag un rost,
Copilăria noastră
Vis… fără speranţă
130
SAMSON Alexandra- Petronela (mențiune)
Clasa a VII-a
Şcoala Gimnazială „I. Gr. Teodorescu”
sat Ruseni, com. Borleşti, jud. Neamţ
Profesor îndrumător: CRACANĂ Emilia
Pasărea
Motto: „O lume-ntregă-nţelegea
Tu nu m-ai înţeles...”
Privesc la geam zâmbind
Cum zboară păsărea;
Ea se apropie şoptind:
,,Tu eşti stăpâna mea.”
Dar eu mă uit neştiutoare
Spunând cu voce tare:
„Nu sunt a ta stăpână,
Frumoasă călătoare!
Tu tre’ să mergi în lung şi-n lat
Pământul să-l străbaţi
Să treci peste un râu şi-un lac
Ca să ajungi la ai tăi fraţi.”
Dar pasărea nu-nţelegea;
Mă privea necontenit
Şi din nou ea a şoptit:
,,Tu…eşti stăpâna mea!”
Pasărea fermecătoare
Mereu la geam a stat
I-am spus să plece peste mare
Dar ea… n-a mai plecat.
131
Dorinţă
Motto: „Cobori în jos, Luceafăr blând...”
E seară şi-i senin… privesc la geam o stea;
Ea străluceşte foarte tare... aş vrea să fie-a mea,
\Să-i citesc seară de seară, să îi spun multe poveşti,
Să adorm cu ea în braţe, să fie a mea în veci.
O! Şi dacă aş putea, aş smulge-o de pe cer,
Aş pune-o pe pătuţ încet şi aş cânta la fluier
Şi i-aş da tot ce ar dori, să fie mulţumită
Căci lângă ea să mor aş vrea cu inima-mplinită...
Dar deodată, sus pe cer, din strălucit ea brusc se-opreşte...
Mă sperii şi încep să strig: „O, stea, hai, străluceşte!
Nu te opri acum, continuă să luminezi
Ca tu în permanenţă calea să mi-o veghezi!
Hai, străluceşte iar, aprinde-te odată
Şi-alină tu durerea mea ce sufletul o poartă
Şi vino, tainic să-ţi şoptesc cuvintele nescrise
Şi poate-ai să-nţelegi că eu trăiesc mai mult în vise...”
Şi steaua-ncepe-a străluci; Luceafăr se numeşte.
Se-apropie apoi de mine, spunându-mi o poveste...
Mă ia în zbor şi îmi şopteşte uşor câte-un vers;
Porni Luceafărul cu mine... Porni în Univers...
132
VINŢELER Anamaria (mențiune)
Clasa a VII-a
Școala Gimnazială „Avram Iancu”, Câmpia Turzii, Cluj
Profesor îndrumător: PLOSCARIU Alina Aurora
Casa bunicilor...
„În ograda copilăriei,
îndărătul porții, mișcând în lumină,
cu toate că acea poartă de demult s-a scurs în țărână,
viața se cambrează și fornăie.”(Alecu Ivan Ghilia)
Tăcută și nepăsătoare… străbătută de ani și ani, și totuși atât de plină de amintiri.
Toate lucrurile din ograda bunicii îmi amintesc de câte ceva. Îmi amintesc chiar și
acum vocea caldă a bunicii. Părul ei cărunt îi brăzda fața plină de greutățile vieții. Cu
mâinile ei muncite își păstra vechiul obicei de a ne mângâia și a ne spune poveşti
auzite doar de ea.
În curte, mirosul de lavandă și de vanilie te făcea parcă să plutești. Era ca într-un
basm. Orele treceau atât de repede, încât nu știai cât de târziu în noapte este.
La intrarea în casa bunicilor era un hol imens care ducea la unul din dormitoare.
Geamurile uriașe aveau niște perdele dintr-un material lucios, de culoare roșiatică, cu
ușoare tuşe de roz închis. Masa era acoperită cu o dantelă crem, frumos brodată de
către bunica. Nu aveai cum să nu observi colecția impresionantă a bunicii, de obiecte
artizanale sau colecția de ceasuri elvețiene a bunicului. Toate lucrurile din casa buni-
cii te făceau să crezi că ești într-un loc medieval. Soarele puternic inunda toate dor-
mitoarele. În camera bunicii, oglinda sa uriașă era brăzdată de niște fire din mătase.
Era o oglindă specială făcută la comandă din Elveția. Bunicii mele îi plăceau tare
mult lucrurile de genul acesta. Era caracterizată de tot ce semnifica extravagantul, dar
cu un foarte bun gust. Paturile erau acoperite cu aşternuturi din mătase de culoare roz
coral, cu ușoare tonuri de violet. Mobilierul era frumos sculptat în lemn de trandafir.
Covorul persan era pictat în mii și mii de culori, care mai de care mai extravagante,
fiecare parcă încercând să își spună povestea.
Totul era într-un frumos contrast. În dulapul bunicii puteai găsi o uimitoare colec-
ție de rochii, unele colorate, altele monotone. Bunicul, un om respectabil, cu părul
grizonat, era mai mereu îmbrăcat la costum. Era tare glumeț şi sociabil. Puteai să
discuți orice cu el, pentru că el avea răspunsul la orice întrebare. Nu aș putea uita
niciodată aceste lucruri frumoase, care fără să vreau mi se derulează în minte întot-
deauna… Iubiți-vă părinții și bunicii ca să trăiți mai mult, pentru că, până în prezent,
iubirea este sentimentul cel mai puternic pe care îl poate trăi un om, iar, în același
timp, singurul care dă sens vieții.
133
Popescu Mădălina, clasa a VIII-a (mențiune)
Şcoala Urechesti, Vrancea
Profesor îndrumător: MIRON Paula
Iarna Motto: Citind, găsim cuvinte potrivite!
Peste satul amorţit
În paşi repezi a sosit
Iarna geroasă şi grea
Ce bate la uşa mea.
În caleşti cu vijelii,
Vânturi repezi şi zglobii
Ce-mprăştie zăpada grea
Şi-o aruncă-n ţara mea.
Şi în pas vioi cu ea
Soseşte şi vremea mea
Să colind întreg satul
Cu colinda la urat.
Întreg satu-i alarmat,
Zvonindu-se neaşteptat
Sosirea lui Moş Crăciun
Chiar în noaptea de Ajun.
Marea
Când glasul mării-i zgomotos
Iar ea se mişcă chiar frumos
Te fascinează ca-ntr-un vis
Imaginar şi imprecis.
Cu valuri repezi, unduioase
Şi cu mişcări prea graţioase
Atrage cu inima ei
Pe orişicine şi ce vrei.
Te încântă cu privirea
Şi-ţi modelează gândirea
Te face iute s-o iubeşti
Şi cu drag s-o preţuieşti.
134
Popa Andreea, clasa a VII-a (mențiune)
Şcoala Gimnazială „Alexandra Nechita” Vaslui
Profesor îndrumător: LUPU Elena Zîna
Veșmântul copilăriei mele
E un semn de-ți taie respirația, e o dimineață limpede și lină. Câmpia din fața
casei se scaldă in aburii de rouă. Magnific! Simt cum adierea vântului hoinar îmi
golește sufletul de necazurile adolescenți.
Încet, încet îmi cresc aripi de înger împodobite cu frunze de cireș, aripi care mă
făceau să iubesc... Da, într-adevăr iubesc libertatea care mă lasă să visez. Snopuri de
lumină îmi dezmiardă fața, iar cerul îmi zâmbește. Privesc zările sufocante, iar valuri
de verdeață îmi gâdilă tălpile goale. Cireșul din fața casei este învelit în perfecția
divină a naturii.
De peste dealuri răsar pete de senin, ce aștern povești tăcute în picuri colorați de
viață. Simt cum fâșii de suflet crud îmi răscolesc sufletul și vor să mă înstrăineze de
satul meu natal. Un cânt al vieții pe pământ zboară și odată cu el speranța și visul de
copil.
Totul se clatină de culoare, iar copacii se alină cu văzduhul, apoi își foșnesc ra-
murile în simțire. Mă ascund de mine, de ce voi fi. Copilăria mereu m-a ajutat, dându
-mi speranța de a crede în infinitul vocii mele.
E atâta armonie în acest sfânt locaș, încât pot să-mi ascult ritmul vijelios al sufle-
tului. E o splendoare extraordinară, e, bineînțeles, copilăria. Gândul nu mă mai ține
ostatică în mine și zbor, mă înalț... deschid ochii brusc. Mă aflu în grădina din spatele
casei, pe băncuța unde se adună toate gândurile și emoțiile neînțelese.
Simt cum universul copilăriei îmi mângâie sufletul, purificându-l. Deschid iar
ochii... dar acum, mă aflam deja departe de cadrul tehnic în care stătusem.
Parfum al amintirilor
Timpul... peste tot el este nemuritor și rece, încremenit în uitare. Privind pe
geam, sufletul îmi vibrează de trăiri contradictorii, visând la speranța de a fi din nou
copil...
Privesc zările sufocante și simt cum parfumul amintirilor se scurge peste mine,
peste sufletul meu. Aud neînțelesuri, iar din zările albastre răsar de nicăieri snopuri
de lumină care mă înfășoară ca pe un prunc. Acum nici eu nu știu cine mai sunt... nu
știu cum m-am născut, cum adorm. Simt că sunt un copil, victimă a timpului, a neli-
mitatului, dar nu știu.
Cine sunt eu? Nimeni nu-mi răspunde la această întrebare? Eu, copil sau adoles-
cent? Răspunsurile zac în morminte între gândurile mele... Dar acum ies din marea
de neștiință și mă uit în depărtări cu speranța de a găsi răspunsul. Mă pierd în întune-
135
ric și idealuri, mă ascund de mine, de ce sunt și de ce voi fi. Mă îngrop în neliniște și
epuizată cad în genunchi în fața vieții care se cambrează și fornăie.
Taine ale adâncurilor îmi șoptesc eternitate și îmi conferă încredere, dându-mi
speranța de a crede în infinitul vocii mele.
Inevitabilul e tainic... timpul se desface în mistere, dar simțirea mea din trecut pe
când eram un simplu copil s-a scurs în țărână. Sufletul îmi este plin de trăiri contra-
dictorii... eu, cine sunt eu? Un suflet printre alte milioane de suflete, o stea printre
alte stele.
Mă copilăresc scriind viitorul meu din pulsații ale pământului. Cine sunt eu? Eu
nu exist , sunt doar o umbră, sunt pământ și iarbă... mi-e dor de copilărie și plâng,
căci simt cum mi se întinează sufletul! Aud strigări, aud chemări și simt cum focul
din sufletul meu se stinge, pământul ce mă va înghiți devine apă.
Ion Ionuț Andrei, clasa a VIII-a A
Școala Gimnazială „Anton Pann”, Craiova
Profesor îndrumător: STOICA Mirela
Copilăria
În miezul vieţii s-a cuibărit amintirea, s-a scurs în țărână povestea efemeră a tre-
cătorului, a călătorului în neant. Ca să poți vedea momentele de aur, trebuie să des-
chizi poarta dinspre ograda veche, prăfuită a sufletului. Când o vei deschide vei zări
lumina, căldura, veselia, tumultul grijilor mărunte.
Acolo sunt amintiri ce nu vor putea avea comparaţie cu nimic din ceea ce am
trăit şi vom trăi. Pretutindeni sunt amintirile copilăriei. Bucuria de a retrăi o parte din
ea este imensă şi nespus de așteptată. Odată intraţi în sfera bucuriei şi a melancoliei
totodată, cu greu te poţi desprinde. Ironiile, bucuriile, micile necazuri copilăreşti,
prima încăierare zdravănă şi prima chelfăneală o ţinem minte. De primăvara până
toamna, de iarna până primăvara isprăvile nu mai conteneau. Ce farmec oferă satul
românesc copilăriei! Simţi că eşti ca o pasăre, liber să admiri totul în jur, să cunoşti,
să palpezi natura oricând.
Poţi să furi mirosul florilor de primăvara până toamna târziu. El intră singur şi
prin fereastra deschisă dimineaţa şi îți gâdilă uşor trezirea greoaie cu nesaţ.
Şi păsărelele, acele cântăreţe neobosite ce concerte mai făceau! Le urmăream
neobosiți căţărându-ne după ele prin copaci, le imitam glasul suav cu vocile uneori
groteşti de nereuşite si mai rău le speriam. Prietenii, şcoala, dascălii noștri au rămas
vii în sfera inimii noastre. Ne-au luminat zilele, ne-au deschis uşi neştiute către cu-
noaştere. Dar poate simbolul nostru ca oameni sunt părinţii, acei oameni care ne-au
vegheat şi ne veghează permanent, ca nişte umbre, de cele mai multe ori cu gândul,
136
nu fizic.
Locul pe care îl văd mereu când reintru în lumea jocurilor ludice este ograda
casei în care am crescut. Ca o grădină fermecată din basmele scriitorilor noştri iubiţi,
ea a adăpostit atât de multe, încât dacă aş însufleţi-o cumva ar lua premiul Nobel
pentru cea mai reuşită naraţiune.
Cu toate acestea, viaţa se scurge necruţătoare zi cu zi, minut cu minut, clipă de
clipă. Totul se schimbă zgomotos în jurul nostru, dureros şi tainic.
Dan Diana Alexandra, clasa a VIII-a
Școala Gimnazială „Avram Iancu”, Câmpia Turzii, Cluj
Profesor îndrumător: PLOSCARIU Alina Aurora
Cireșele
Am deschis ochii, stând întinsă pe pătură. Imaginea unei livezi imense mi s-a
arătat. O livada roșie din cauza atâtor cireșe, mare si frumoasă. Cireșele stăteau în
copaci precum niște punctulețe roșii, multe punctulețe, printre care frunzele verzi și
sănătoase ale copacilor se zăreau greu.
Soarele își trimitea razele calde și jucăușe înspre copaci și spre coșurile pline de
sub ei. Lângă fiecare trunchi se aflau câte zece coșuri pline cu cireșe, iar copii fugeau
și se jucau printre ele, furând câte o cireașă din când în când, de poftă, alegându-le pe
cele mari.
Atmosfera unei după amiezi calde și plăcute, împreună cu mirosul parfumat al
florilor și gustul dulce al cireșelor e o amintire frumoasă și veche, pe care aș vrea să o
retrăiesc, deoarece m-am înstrăinat de sat și mi-aș dori ca acea perioadă superbă să
revină.
Câmpian Andrei, clasa a VII-a
Școala Gimnazială „Avram Iancu”, Câmpia Turzii, Cluj
Profesor îndrumător: Ploscariu Alina Aurora
Anotimpurile
Motto: Toate anotimpurile au farmecul lor!
Cel mai tânăr anotimp al anului a revenit,
În caleașcă împodobită cu flori trasă de rândunică,
Deasupra norilor plini de vremuri grele,
Primăvara vine sub soarele proaspăt îngălbenit.
Din întunericul iernii lumea s-a trezit,
137
Iar de lumina primăverii s-a împânzit,
Ziua crește, iarna scade și-ntunericu-l rărește.
Vara în alai de flori vine și tare se mai grăbește
Să ne cuprindă pe toți într-un mare val.
Ea coboară ușor în al Dunării aval.
După multă muncă toamna a sosit,
Recolte bogate le aduce celor care au muncit,
Provizii pentru iarnă își adună harnica furnică,
Pe când cântărețul greier face caterincă.
Încet- încet trece toamna și vine frigul,
Călare pe crivăț cu gerul în mână sosește o iarnă,
Doar ea știe a frigului și a zăpezii taină
După o zi de iarnă rece binevenit este apusul.
Martin Maria Claudia
Școala Gimnazială „Avram Iancu” Câmpia Turzii, Cluj
Profesor îndrumător: PLOSCARIU Alina Aurora
Prietenia Motto꞉ „Prietenia este copilăria dragostei.ʺ
Pentru ca între noi să nu curgă râuri de dor,
Vă las o îmbrățișare.
Iar ca să nu se întindă pustiul,
Vă las grădina gândurilor mele.
Și ca să nu crească hotare,
Vă las vorbele mele.
138
Ionică Silviu, clasa a VIII-a
Liceul Tehnologic „Al. Vlahuță” Șendriceni
Structura: Școala Gimnazială „Alecu Ivan Ghilia”
Profesor îndrumător: Grădinariu Violeta
Anotimpurile
Totul pleacă, totul vine
Vremea cu soarele şi stelele-i străine
Te-ntrec gânduri, te-ntrec ape
Vremurile vin, vin aproape.
Pământul plânge, soarele-l atinge,
Simţi cum cerul copacii-i atinge
Iar locurile, codri-nverziți
Vezi cum se topesc şi cad striviţi.
Ghioceii ies, se-nălţă şi mor,
Păsările vin de-al soarelui dor,
Pomii cântă şi sărbătoresc
Al mugurilor dar îl mulţumesc.
Primăvară se duce, ca soarele ce-apune
Nu mai sunt ghiocei, ghiocei pe lângă fântâne
Încalecă vara cu-a ei dogoare
Nu vreau ale mele păsări să-mi le omoare.
S-aude tunând din depărtare,
S-aud strigăte ocărâtoare,
Priveşte cum ploile se-ntrec, se luptă viteze
Nu m-aş opri, las curcubee să viseze.
S-arată toamna, soră trufaşă
Nu mai simt acest gust de cireaşă,
Porumbul se strânge, legumă se strânge,
Pământul stă dezgolit într-o mare de sânge.
Iar boabă de viţă de vie
Nu-mi lasă inima pustie
Mă prinde, mă leagă gustul fin
Privesc în jur, văd doldora de vin.
139
Se iveşte iarna, s-arată gerul
Ca spuma laptelui se-mbracă cerul,
Priviţi cum gerul răcneşte-n lumea îngheţată
S-aseamănă oare cu uitarea, cenuşiu pictată?
Se duc, se duc şi vin înapoi,
Vin ani cu vremuri pustii de plânset şi nevoi
S-aude ecoul, s-aude pierzare
Nu mai simt puls, a inimii bătaie...
Bălan Alexandra Nadia, clasa a VII-a
Școala Gimnazială „Nicolae Mantu”, Galați
Profesor îndrumător: CIOBANU Gabriela
Copilărie
Motto: „Ne scăldăm în toate culorile
Să luminăm nopţile
Să eliberăm visele, gândurile
Să deschidem cerurile
Să dezlegăm misterele.”
Păşim uşor peste toamne şi nori,
Peste frunzele moarte căzute din pomi,
Prin ploi alergăm după mii de culori,
Să culegem lumină din stele şi sori,
Nici tunet nici fulger, nici raza de foc
Nu e un obstacol al minunatului joc,
Iar Hades priveşte tânjind spre pământ,
Îi înfruntăm privirea cu şi mai mult avânt.
Vara cu iarna în braţe se strâng,
Apele repezi suspină şi plâng,
Vibrează pământul când luna-şi deşiră
Vălul de-argint peste păsure şi şură;
Dansează-ntr-un ritm oceane şi munţi,
Din cer se scurg peste prăpăstii şi punţi,
Zburăm ne-ncetat mai sus, tot mai sus,
La curcubeu în sfârşit am ajuns.
140
Cătănoiu Theodora Ioana, clasa a VIII-a B
Colegiul „Național Costache Negri” Galați
Profesor îndrumător: CIOBANU Cristina
Cursul vieții
Pe creanga uscată din copacul vieții,
Lin se așază un blând porumbel,
Făcând să se-ncline sub albastrul fin
Ramurile goale, într-un slab suspin.
În timp ce amurgul se întrepătrunde
C-un întins covor-n foșnet purpuriu...
O frunză-n adierea vântului
Se preschimbă-n scrum,
Lacrimă ștearsă prin puterea gândului.
Un cântec apare pe partitura cerului
De-o mână divină pare a fi scris,
Păsări se transformă-n versuri,
Cursul vieții pare că-i un vis.
Timpul și-a pus amprenta
Pe o zi de toamnă,
Totul s-a schimbat,
Poemul acesta de melancolie nu va fi cântat...
Pe norii pufoși, a mai rămas loc,
E vremea să încep un alt joc...
141
Iftode Roxana Marina, clasa a VIII-a B
Colegiul „Național Costache Negri” Galați
Profesor îndrumător: CIOBANU Cristina
Neputință Motto: Doar luna dă culoare întunericului!
Mi-e trupul greu,
Dar mintea-mi întrece
Depărtările cerului
Dorindu-și mai mult.
Aripile gândurilor larg se deschid
Și lumea se crapă făcând loc neștiutului...
Bătaia lor, bătaia inimii,
Încetinesc,
Iar gândul care-mi zbura alunecă ușor,
Se prăbușește în nemărginit
Atras de ale neputinței șoapte.
Drumul croit, pe care sufletu-mi se avânta,
Se spulberă ușor...
Și nu mai pot să zbor!
Carusi Maria, clasa a VIII-a B
Colegiul Național „Costache Negri” Galați
Profesor îndrumător: CIOBANU Cristina
Gândul
Între pozitiv și negativ, la intersecție
Un gând se legăna cu discreție.
M-am săturat să tot rătăcesc.
Probabil că am să și răcesc
Mi-ar plăcea mult să visez,
Să alerg prin nisipuri și să dansez.
Deodată, în față, apărură două acolade.
Se jucau printre scoicile pătrate.
Ce bine e de ele, își spuse gândul,
Nu trebuie să zboare prin întreg văzduhul.
142
Ioniță Dragoș, clasa a VIII-a B
Colegiul Național „Costache Negri” Galați
Profesor îndrumător: CIOBANU Cristina
Visul unui poet Motto: Printre basmele amintirii...
Priveam zarea, sorbeam totul din priviri
Și-mi inventam un joc numai al meu.
Astfel mintea-mi zbura pe alte tărâmuri
în timp ce sufletu-mi desena oceanul.
Nisipul fin al fanteziei, aşezat cu grijă, pe planşa realității
Transforma tristeţea într-un susur de cristal.
Scoici şi perle, nenumărate comori
împodobeau încet reciful de corali.
Peşti ai fanteziei, suflet al poetului
sclipeau visători în oceanul de argint.
Valurile poeziei, într-un sunet de război
Se izbeau de stânci, soldaţi netemători.
Astfel înotând, pe drumul vieţii care,
De nenumărate ori, mi-a adus dezamăgiri
Mă îndrept spre corabia bunăvoinţei
Încercând să înţeleg visul unui poet.
143
Brașoveanu Miruna, clasa a VIII-a B
Colegiul Național „Costache Negri” Galați
Profesor îndrumător: CIOBANU Cristina
Sentimente
Din ochi clipește-ncet cicoarea
Și-apoi se stinge c-un oftat.
Pe obrazu-mi umed ușor se varsă
O lacrimă – e-un cer pătat.
Și știu că-n clipa aceea-n care
Din floare o petală s-a desprins,
Zâmbet firav ce-a sărutat pământul,
Ea s-a rugat pentru un nou început.
Vântul alungă orice tristețe
Și-ți șoptește să păstrezi orice bucurie,
Dar timpul alunecă-n negura nopții,
Și floarea vieții o duce plutind.
Însă flacăra din sufletu-mi nu a pierit
Și dulcele și-amarul dimineții
Se țes ș-acum în pragul bătrâneții
Tcaci Veronica, clasa a VIII-a
Școala Gimnazială Burla, Suceava
Profesor îndrumător: COCA Leontin Corina
Reverie
Motto: Iubirea se simte mai mult decât e nevoie, se suferă mai mult
decât se cugetă, se visează mai mult decât se trăieşte...
Întunericul se lasă peste inima mea,
Căci vraja iubirii a distrus-o deja..
Pleoapele-mi grele m-apasă adânc,
Inima cugetă la sufletul cel blând.
Noaptea mă învăluie din ce în ce mai mult,
Glasul lui fierbinte ş-acum îl aud.
E realitate sau e doar un vis ?
Trăiesc o dilemă de nedescris.
144
Oană Diana, clasa a VIII-a B
Colegiul Național „Costache Negri” Galați
Profesor îndrumător: CIOBANU Cristina
Eu și universul
Încet, încet cu mâna tremurând de emoție
Mă apropiam de ceea ce părea a fi
O casă bizară. Am întins mâna.
Simțeam pacea interioară
Cu cât eram mai aproape de clanța aurie.
Am atins-o!
Zeci de vibrații mi-au trecut
Prin corpu-mi prea plăpând.
Am îndrăznit să-ncerc
Să o deschid.
Raze luminoase au ieșit
Dintr-însa, radiind în întreaga cameră.
Acolo era un univers, un univers făcut
Special pentru mine,
Unde singurul locuitor
Eram eu.
Însă trebuia să-mi ascult
Inima ce-mi bate-n pieptul
Fraged de copil,
Să trăiesc în propria lume
Sau să fiu alături de ai mei?
Fără să regret sau să privesc înapoi
Am ieșit pe ușa ce m-a ajutat
Să mă regăsesc pe mine.
145
Chelariu Brânduşa clasa a VII-a
Şcoala Gimnazială „ I. Gr. Teodorescu”
Sat Ruseni, Com. Borleşti, Jud. Neamţ
Profesor îndrumător: CRACANĂ Emilia
În grădină Motto:„Pe-o gură de rai...”
Doi copaci într-o tulpină
Înfloriţi într-o grădină;
Două coroane-nverzite
De lumină mângâiate
Şi de soare alintate;
Doi trandafiri -viguroşii
Cu florile mari şi roşii;
Două lalele negre
La tulpină gemene,
Cu nimeni asemene;
Doi crini mândri şi înalţi
Cu flori albe şi curaţi;
Două garoafe lila
Soarele mi le-ncălzea,
Vântul mi le legăna;
Doi stânjenei albaştri
Strălucesc ca nişte aştri;
Două zambile-nflorite
Cu petale aurite
Şi cu rouă poleite;
Doi nuferi albi plutind
Şi de dragoste vorbind;
Două tufe de bujori
Bătute numai cu flori;
Doi copii ce stau pe bancă
Se sărută de îndată,
Două inimi înfocate
De dragoste înflăcărate,
Cu iubire-amestecate.
146
Crângu Lacramioara, clasa a VIII-a,
Şcoala Urechesti, Vrancea
Profesor îndrumător: MIRON Paula
Iarna
Doamna cu rochiţa albă
Si cu umbreluţa dalbă
Se plimbă mereu prin sat
Peste tot ea a umblat.
Este iarna cea hazlie
Cu o albă pălărie
Purtând după ea tot timpul
Fulgi ce vestesc anotimpul.
Când soarele cu dinţi veghează
Iar omătul se-ntristează
Din văzduh plutesc uşor
Fulgii albi desprinşi din nor.
Se-aud chiote prin sat
Copiii s-au saturat
Cu zăpada ei se joaca
Și la Dumnezeu se roagă.
Să le-aducă Moş Crăciun
Un cadou şi un bat bun
Uitaţi, dragilor şi voi,
Cum copii cu zurgălăi
Colindă casele din sat
Si niciuna n-au uitat!
147
Prelipceanu Arina Georgiana, clasa: a VIII-a
Şcoala Gimnazială „Spiru Haret” Dorohoi
Copilăria
Copilăria este privită adesea ca pe o poartă în lumea viselor devenite realitate, a
fericirii. O împărăție condusă de cel mai puternic, impunător, dar totodată blând rege,
însuși soarele. Împărăția condusă de lumină, bucurie și veșnică speranță.
Locuitorii acestui regat sunt simpli trecători, călători care poposesc în acest loc,
de-a dreptul uimitor, pentru a se pregăti pentru viața de adult ce îi va întâmpina peste
puțini ani. Sunt îndrumați să iubească, să creadă în sine și să respecte vorba unui om
trecut prin viață. În acest tărâm magic, Soarele se învârte în jurul copiilor, iar Univer-
sul îi privește tăcut, cu o admirație fără limite pe acei mici îngeri.
Însă, în viața oricărui copil, va veni vremea să pățească dincolo de poarta aurită a
copilăriei, în lumea în care Soarele, uneori, este acoperit de nori, iar fulgerele și tune-
tele vieții își fac apariția pe cerul fostului prunc. Viața poate fi nedreaptă, dură. Iar
atunci porțile luminii ni se deschid din nou, ne lasă să ne cuibărim la sânul mamei, să
trăim acele stări pe care doar un copil le poate întâmpina.
Copilăria va rămâne întotdeauna unicul mijloc de salvare la care apelează orice
adult măcar o data în viață. Acel dor de joaca, de dragoste necondiționată, de protec-
ție ne cheamă asemenea unor dulci sărutări, ne răscolesc sufletele, ajungând să trăim
din nou trecutul. Amintirile ne joacă feste și apar, uneori neinvitate, în fața ochilor,
iar atunci întregul corp trece printr-o adâncă apăsare. Inima începe să bată mai tare,
lacrimile apar timide în colțul ochilor, iar mintea pare că părăsește trupul, plecând
acolo unde îi este locul, în timpul copilăriei.
Cu toate acestea, viața poate fi mult mai ușoară, mai intensă și mai plăcută dacă
avem acel lucru, fără de care viața ar fi doar o pânză cenușie și fără sens: sufletul de
copil. Fără puritate și sensibilitate, cerul pare acoperit continuu de o furtună, în mre-
jele căreia dacă ai intrat, nu mai poți ieși.
De atât ai nevoie pentru a-ți ridica viața pe cele mai înalte culmi. Copilăria poate
fi privită ca pe un glob de cristal, ce te păzește de orice fulg. Dar odată cu maturiza-
rea, trebuie să acceptăm că acel fulg, poate fi un lucru foarte frumos, poate fi un me-
saj și în niciun caz un rău.
In concluzie, dacă vom reuși să apreciem fiecare lucru din jurul nostru, să consi-
derăm zilele negre doar niște zile banale și ne vom bucura pe deplin de cele albe,
atunci succesul nostru în viață ne este garantat, iar porțile copilului din noi se vor
deschide în fiecare moment al vieții.
148
Năsuescu Andreea
Clasa a VII- a
Şcoala Gimnazială „Alexandra Nechita” Vaslui
Profesor îndrumător: LUPU Elena Zîna
Comoara vieţii, copilăria
Copilăria… cea mai frumoasă amintire. Încă îmi amintesc ce frumos era satul…
Copacii împodobiţi multicolor, fericiţi, parcă de musafirii ce îi fură roadele, stau
îndărătul porţii, în lumină. Siriul cel curat ca Luna şi luminos ca Soarele era cel mai
bun prieten, ascultând cu mare atenţie poveştile mele de copil.Sclipirile de argint ale
soarelui se coboară hotărâte spre depărtările nesfârşite şi umbrite de perdeaua
insesizabilă a suprafeţei infinitului. Uimitoarele secrete ale timpului, ale vremurilor,
lasă în urma lor amintirile şi natura cu farmecul şi splendoarea ei.
Grădiniţa din faţa casei era cea mai frumoasă din sat şi parcă se făcea tot mai
frumosă cu trecerea timpului. Casa părintească… a fost lăsată moştenire de vreo trei
generaţii şi avea să fie a mea chiar dacă mai aveam doi fraţi, eu eram cea mai mică,
deci a mea era.
Nu există fraţi să nu se certe şi nici Soare să nu răsară. De fiecare dată când mă
certam cu fraţii mei, instantaneu, casa părintească se mai crăpa puţin pe la colţuri,
până când ne-am hotărât să nu ne mai certăm. Când nucul din spatele casei era să
cadă peste noi ne-am speriat îngrozitor. A atins puţin casa cu o creangă destul de
groasă. Dar paguba a fost destul de mare. Cea mai de preţ comoară, casa părintească
a fost distrusă. Geamurile s-au spart , acoperişul s-a crăpat, iar un perete al casei a
fost distrus.
Am fost nevoiţi să o refacem, dar tot nu mai arăta la fel. Amintirile au rămas, dar
locul unde au avut loc pe jumătate.
Aş face orice să dau timpul înapoi,măcar pentru o clipă, să îmi recapăt puritatea,
gingăşia şi veselia pierdute undeva in timp.
149
Năstase Denisa
Clasa a VII-a B
Școala Gimnazială „Alexandra Nechita”, Vaslui
Profesor îndrumător: Cernoschi Adina
Împărăţia îmbălsămată a primăverii
Prin geamul larg deschis, mirosul dulce de primăvară intră în cameră. Încă de
dimineaţă, razele jucăuşe ale soarelui s-au oglindit în fereastra curată ca lacrima. Am
zâmbit instinctiv la gândul că primăvara mă salută cu blândeţe, iar optimismul pe
care mi-l insuflă acest nou început, în care toţi ne punem speranţele, îmi flutură prin
oglinda sufletului.
În apa albastră a cerului, observ valurile norilor suri ce patrulează şi străjuiesc
natura. Covorul argintiu de zăpadă care a înghițit întinderea acum câteva săptămâni, s
-a topit. Ghiocelul gingaş, subţirel la trup şi cu clopoţelul delicat a fost ales de către
Cineva, nu ştiu cine, să vorbească întregii naturii despre sosirea unui proaspăt ano-
timp. Un vânt uşor, o boare mă mângâie. Vânticelul îmi piaptănă uşor părul şi îmi
atinge faţa cu eleganţă şi cu grijă. Toată suflarea este inundată de mirosul proaspăt şi
crud al firelor gingaşe de iarbă care încep să dea culoare naturii. Razele calde şi aurii
ale soarelui poleite în culori de primăvară, încălzesc pomii golaşi ce-şi înalţă braţele
spre viitor. Florile rozalii şi albe ale pomilor parfumează aerul şi îmi înmiresmează
sufletul. În trecerea sa, vântul fură câteva flori şi mi le pune în păr. Pământul jilav
este acum acoperit de petalele primăverii. Florile din grădină se deschid precum por-
ţile unei cetăţi. Păsărelele îşi lustruiesc glasul pe crengile arborilor, prevestind un
concert nemaipomenit. Zumzetul albinelor pare o cântare nespus de duioasă ce se
înalţă sub bolta de smarald. Concertul primăverii a început.
Fiinţa veşnică a naturii mă îndeamnă la visări înalte. În faţa măreţiei acestui pei-
saj, resimt deşertăciunea lumii înconjurătoare. Primăvara înseamnă renaştere, speran-
ţă, bucurie, optimism. Dintr-un crâmpei de soare, ea dă naştere naturii. Primăvara
aduce euforie, graţie şi armonie tuturor şi mie!
150
Grigore Diana
Clasa a VII- a
Şcoala Gimnazială „Alexandra Nechita” Vaslui
Profesor îndrumător: LUPU Elena Zîna
O amintire veşnică
Pe cerul înstelat cu aur, răsăritul înflăcărat deschide porţile întunericului lăsând să
treacă potop de raze peste întreg pământul catifelat, acum îmbrăcat cu roua dimineţii.
Copacii somnoroşi îşi dezmorțesc ramurile simţind mătăsuri lungi de vânt printre
frunzele fragile şi verzi ca smaraldul.
Întreg satul a revenit la viaţă, pe uliţe fiind aglomeraţie mare, oamenii
nemaivăzându-şi capul de treburi, lăsând în urma lor casele bătrâneşti ca de epocă,
acoperite cu varul alb şi împrejmuite cu garduri înflorate.
Copiii încărcaţi cu energie se adună pe malul râului strălucind în soare, bucurându
-se de darurile şi frumuseţile naturii; cutreieră fără teamă întunecimea munţilor şi
codrilor jucând prin umbrele copacilor. La venirea serii când luna îşi face apariţia pe
bolta cerească, vieţuitoarele necuvântătoare încep a vorbi despre noi oamenii. Cele
mai ascultate sunt pietrele ele spunând câte o poveste despre fiecare sătean amintind
cu amărăciune de părăsirea lor.
La aceste cuvinte, satul s-a cutremurat dorind să nege adevărul, dorind să-şi ştear-
gă din minte imaginea celor care l-au părăsit. Printre aceia mă număr şi eu, regre-
tând…Cel care îmi mai aminteşte de vremurile de demult este cerul… cerul azuriu ca
o imensitate de albastru ce se ascunde după aceste blocuri întunecate, lăsându-mă pe
mine singură pe pământul acoperit cu asfaltul rece.
Cât de mult mi-aş dori să dau timpul înapoi şi să îl mai revăd o singură dată, dar
nu pot şi, astfel, rămân în suflet cu amintirea veşnică a satului îmbătrânit prea devre-
me şi care se ascunde după perdeaua de lumină a vremurilor.
151
Anton Raluca
Clasa a VII-a C
Școala Gimnazială Mihail Kogălniceanu, Dorohoi
Profesor îndrumător: Antonoaie Cătălina
Copilăria
Copilăria este un tărâm magic. Nu știm când și unde începe sau când și unde se
termină. Ne trezim doar că nu mai suntem copii, că am ieșit din timpul copilăriei,
uneori fără să fi trăit pe deplin.
Copilăria este o lume duioasă, dulce, lină, fermecată, în care orice se poate întâm-
pla. La vârsta aceasta suntem cei mai apropriați de Dumnezeu. Ne putem întâlni ori-
unde cu un balaur cu șapte capete sau cu trei zmei care au răpit de la palat trei prințe-
se. Ne credem vrăjitori și totodată credem în sacul Moșului, plin de jucării, credem în
Iepurașul de Paști, care ascunde ouăle de ciocolată, frumos colorate, în iarbă sau ne
speriem când auzim că vine ,,bau – bau” dacă nu dormim. Apoi, pe măsură ce trec
anii, devenim maturi, cu multe griji, nu ne mai bucurăm de ceea ce ni se oferă, zâm-
bim din ce în ce mai puțin, devenim mai serioși, fără a mai crede în frumoasele po-
vești ale bunicilor spuse la gura sobei. Vom ajunge la vârsta la care vom dori să
aruncăm peste umăr un pumn de speranțe, pentru a înflori sub mângâierea zânelor și
a piticilor cu bărbi de cleștar.
Dulcea copilărie..... Se așterne asemenea fulgilor gingași peste viața noastră.
Aceasta începe din prima clipă a vieții, primul plânset, primul gângurit, prima strân-
gere la pieptul mamei, prima jucărie. Toate acestea reprezintă doar începutul celei
mai frumoase părți a tuturor trăirilor din viață, a candidului univers al copilăriei. Fru-
musețe, veselie, joacă, mult timp liber. Acestea sunt însușirile definitorii ale acestei
perioade de basm. Noi nu ne dăm seama căci copilăria este ca o piatră prețioasă, ca o
stea. Noi, în loc să o prețuim și să profităm de fiecare clipă din ea, ne săturăm să fim
tot mici și abia așteptăm să fim mari, asemenea părinților.
Copilăria este atât de frumoasă, atât de plăcută, și trece atât de repede, încât meri-
tă să o petrecem din plin, să profităm, să facem toate trăsnăile. Trebuie să profităm de
copilărie cât mai putem, pentru că altfel ea trece asemenea vântului și vom regreta…
Dulcea mea copilărie!...Te simt acum atât de vie…
152
Manolache Mădălina Alexandra
Școala Gimnazială, Cândești
Profesor îndrumător: Ailoaie Felicia
Anotimpuri
Motto: ,,Nu poţi găsi o poezie nicăieri
Dacă nu o porţi în tine.”
Primăvara la uşă bate
Să ne spună că-i aproape,
E aproape şi-o s-apară,
Ca vremea iernii dispare.
Vara-i foarte călduroasă,
Nu-i vreme de stat în casă,
Umbră puţină mai este
Dar şi-acolo se-ncălzeşte.
Toamna-i foarte roditoare
Nu ca vara arzătoare
Mere, struguri şi gutui
Toate devin amărui.
Iarna-i foarte friguroasă,
Dar mai bine-ai sta în casă
Copiii ies la bulgărit
E lucrul mult dorit.
153
Grănișteanu Giorgiana
Școala Gimnazială, Cândești
Profesor îndrumător: Ailoaie Felicia
Natura
Motto: ,,Natura ne aseamănă
Educaţia ne deosebeşte.”
Stăteam sub cerul albastru
Pe care strălucea un astru,
Stăteam şi mă minunam
De natura ce-o vedeam.
Păsări ,fluturi, flori mărunte
Iarba cu vârfuri cărunte,
Zeci de gâze zburătoare
Ce se-nalţă drept în soare.
Parcă toate s-au unit
Şi-mpreună au devenit
Un peisaj de necrezut
Numai în basme văzut.
154
155
SECŢIUNEA PICTURĂ
GIMNAZIU ŞI LICEU
156
Premiul I
Titlul Lucrării: Trandafirul Galben
Lavinia SANDU
Clasa a VII-a A, Şcoala Gimnazială "Mihai Kogălniceanu" Dorohoi, jud. Botoşani
Profesor îndrumător: Adina CLISU
157
Premiul al II-lea
Titlul Lucrării: Chip de copil
Diana BARBU
Clasa a XI-a A, Colegiul Naţional "Vladimir Streinu" Găeşti, Jud. Dâmboviţa
Profesor îndrumător: Cercel-Andreea RATEA
158
Premiul al III-lea
Titlul Lucrării: Maestrul
Oana-Marian SAVIUC
Clasa a X-a C, Liceul "Regina Maria" Dorohoi, jud. Botoşani
Profesor îndrumător: Alina FOCA
159
160
top related