74923987 neuroni si celule gliale
Post on 05-Dec-2014
89 Views
Preview:
TRANSCRIPT
Neuronii sunt o clasă de celule specifice pentru sistemul nervos. Neuronul este o
celulă adaptată la recepționarea și transmiterea informației, unitatea elementară
(celulară), embriologică, anatomică, funcțională, trofică și metabolică a sistemului
nervos. Conceptul de neuroni, ca unitate principală a sistemului nervos a fost
introdusă de anatomistul spaniol Santiago Ramón y Cajal. El a arătat ca neuronii
sunt celule individuale care comunică între ele. O contribuție fundamentală la
cunoașterea celulei nervoase în stare normală și patologică a constituit-o la vremea
sa grandioasa monografie a lui Gheorghe Marinescu, La cellule nerveuse (Ed.
Doin, Paris, 1909).
Neuronii au mărimi cuprinse între 100-200 Um si 4-8 Um. Au un corp celular
(soma) și un număr mare de prelungiri.
Din punct de vedere funcțional neuronul se împarte în trei regiuni:
regiunea receptoare, receptionează și procesează informația, fiind formată
din dendrite și soma. Aici se stabilește contactul cu alți neuroni prin sinapse,
dar de obicei nu se formează potențiale de acțiune în această regiune, ci doar
potențiale locale (potențiale postsinaptice).
regiunea conductoare leagă regiunea receptoare de cea efectoare. Ea este
formată din porțiunea axonului de la locul în care acesta iese din corpul
celular hilul axonic până la arborizația sa. Aici au loc potențialele de acțiune
prin sumarea potențialelor locale.
regiunea efectoare, informația (potențialul de acțiune) este recodificată aici
sub formă chimică prin neurotransmițători și transmisă prin sinapsa regiunii
receptoare a următorului neuron.
Structura
Neuronii au de obicei un singur nucleu mare și poziționat central. Aici se produce
o cantitate ridicată de ARN, iar cromatina este dispersată.
Ribozomii din reticulul endoplasmatic rugos se găsesc sub forma corpusculilor
Nissl(sau corpi tigroizi). Axonii nu conțin corpusculi Nissl (și deci nu participă la
sinteza de proteine).
Reticulul endoplasmatic neted are rol în reglarea nivelului de Ca++ din neuron.
Microfilamentele, neurofilamentele si microtubulii formează citoscheletul
neuronului.
Mitocondriile se găsesc în corpul celular, dar majoritatea se concentrează în
butonii terminali ai axonului, furnizând energie (sub formă ATP) pentru
transmiterea semnalului la nivelul sinaptic și pentru sinteza unor
neurotransmițători.
Corpul celular și dendritele sunt învelite într-o membrană plasmatică, neurilema,
cu o importanță deosebită în recepționarea și transmiterea semnalelor prin canalele
ionice. Axonii prezintă axolema, care este învelită de trei teci: teaca de mielină
(izolare electrică), teaca celulelor Schwann (secretoare de mielină) și teaca Henle
(nutriție, protecție). Teaca de mielină este întreruptă pe alocuri de nodurile
Ranvier.
Clasificare
După numărul de prelungiri:
neuroni multipolari, cu număr mare de prelungiri. De obicei au o formă
stelată, cu nucleu mare și sferic, situat central. Pot fi neuroni senzitivi.
neuroni bipolari, cu două ramificații la extremități. Au formă fusiformă, iar
nucleul este ovalar și de obicei excentric. Se găsesc de exemplu în retină.
neuroni unipolari, cu o singură prelungire axonică. De exemplu: celulele cu
bastonaș sau celulele cu con din retină.
neuroni pseudounipolari, cu o prelungire în formă de T: prelungirea
inițială se desparte în două. Sunt sferici, cu nucleu mare, localizat central. Se
găsesc în ganglionii rahidieni sau ganglionii spinali.
După funcționare:
neuroni motori multipolari, mari cu prelungire axonică lungă. De
exemplu: neuronii piramidali din cortex.
neuroni de asociație sau bipolari.
neuroni senzitivi aferenți sau receptori. Sunt pseudounipolari și se găsesc
în ganglionii spinali și ganglionii nervilor cranieni.
Proprietăți funcționale
Excitabilitatea este proprietatea de a intra în activitate sub acțiunea unui stimul.
Membrana joacă un rol esențial prin canalele sale ionice care se deschid sau se
închid în funcție de modificările de energie din preajma membranei.
Conductibilitatea este proprietatea de a conduce impulsurile. Această conducere
se realizează diferit în fibrele mielinice și amielinice, cele mielinice fiind mai
rapide (60-120m/s în cele mai groase, 3-14m/s în cele mai subțiri; iar în cele
amielinice 0.5-2m/s).
Degenerescența se referă la degradarea neuronului în condiții de lezare serioasă a
axonului.
Regenerarea este proprietatea de a se reface după anumite lezări.
Activitatea sinaptică se referă la codarea chimică a informației și transmiterea
acesteia prin sinapse.
Conectivitate
Neuronii comunică între ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase
intră în contact cu terminația dendritică a unui alt neuron. Neuronii precum
celulele Purkinje pot avea peste 1000 de ramificații dendritice, făcând conexiuni cu
alte zeci de mii de celule.
Sinapsele pot fi excitatorii sau inhibitorii.
În creierul uman există un număr imens de sinapse. Fiecare neuron din cele 1011
(o
sută de miliarde) are în medie 7 000 de conexiuni sinaptice cu ceilalți neuroni. La
un copil de trei ani avem 1015
sinapse, Acest număr scade cu vârsta, ajungând între
1014
și 5×1014
la un adult.
ORGANIZAREA MORFOFUNCTIONALA A
TESUTULUI NERVOS
Tesutul nervos este alcatuit din:
- celulele specializate - neuronii
- celulele accesorii - celulele gliale.
NEURONUL = unitatea morfo-functionala a sistemului nervos
- este o celula diferentiata cu rol 323c29d in receptionarea, prelucrarea,
stocarea si transmiterea
informatiei.
Structura
- corp celular - pericarionul
- una sau mai multe prelungiri - axonul si dendritele.
Pericarionul - centrul trofic al neuronului, cuprinde:
membrana plasmatica cu o structura lipoproteica;
nucleul cu 1-2 nucleoli;
citoplasma nespecializata - contine organite celulare comune
(mitocondrii, ribozomi, aparat Golgi) si prezinta o circulatie constanta spre
prelungiri, numita transport axoplasmatic;
citoplasma specializata - contine organitele celulare specifice
(corpusculii Nissl si neurofibrile).
Axonul este o prelungire unica, lunga (de la cativa m pana la 1m) care
contine numeroase mitocondrii si neurofibrile, cu rol in activitatea de
transport a produsilor de secretie neuronali. Axonul emite colaterale
perpendiculare pe directia sa, iar in portiunea terminala se ramifica in butoni
sinaptici care contin cule cu mediator chimic, neurofibrile si mitocondrii.
Axonul indeplineste functia de conducere celulifuga a influxului nervos
(dinspre pericarion spre periferie). Dendritele sunt, in general, prelungiri
bogat ramificate si au un diametru ce se micsoreaza pe masura indepartarii
de pericarion. Contin neurofibrile implicate in conducerea celulipeta a
influxului nervos (de la periferie spre pericarion). Membrana dendritelor
prezinta numerosi spini sinaptici, structuri ramificate care participa la
formarea sinapselor.
Metabolismul neuronului prezinta particularitati impuse de transportul
metabolitilor esentiali pe distante lungi, de sinteza unor transmitatori
implicati in proarea influxului nervos si de sinteza de neuroproteine
depozitare de informatie. Procesele energogenetice din neuroni sunt axate pe
metabolizarea glucozei si a aminoacizilor, catul respirator fiind unitar (CO2
eliberat/O2 consumat = 1). Consumul de O2 se estimeaza la 0,6-2 ml/g x ora si
corespunde unei energogeneze de 3-l0 calorii/g x ora. Metabolismul neuronal
este corelat cu cel al celulele gliale. Intre neuroni si celule gliale se realizeaza
interrelatii morfologice, dar si legaturi metabolico-functionale.
CELULELE GLIALE
- depasesc de 10 ori numarul neuronilor, iar forma si dimensiunile lor
sunt variabile, la fel ca si prelungirile gliale.
- Tipuri de celule gliale:
- celula Schwann,
- microglia,
- astrocitul,
- oligodendroglia,
- celulele ependimare
- celulele satelite.
- Celulele gliale, spre deosebire de neuroni, sunt celule care se divid
intens, nu contin neurofibrile si nici corpi Nissl.
- Functioneaza ca un veritabil spatiu extracelular al sistemului nervos,
indeplinind pentru neuroni rolul de suport, trofic, de protectie si
fagocitar (microglia). Intervin in sinteza tecii de mielina, sinteza de
ARN si a altor substante pe care le cedeaza neuronului.
Functiile specifice ale neuronilor sunt:
excitabilitatea - dezvoltarea sarii de excitatie in urma actiunii unui stimul,
pe baza unor fenomene de membrana (modificari de permeabilitate si
polaritate) traduse prin potential de actiune;
conductibilitatea - transmiterea excitatiei pe toata suprafata membranei;
memoria - capacitatea de a retine si conserva informatiile.
Neuronii sunt celule care intra in structura tesutului nervos, alaturi de celulele
gliale.
Neuronii au roluri in generarea si transmiterea impulsului nervos iar celulele gliale
au rolul de sustinere si protectie.
Neuronul este format dintr-un corp celular numit pericarion si una sau mai multe
prelungiri.
Prelungirile sunt de doua tipuri: dendrite (cei mai multi neuroni au mai multe
dendrite), care conduc impulsului nervos centripet si axonul care este o prelungire
unica, ce conduce impulsul nervos in sens centrifug.
Dimensiunile neuronilor sunt foarte variabile, de la celule mici de 4 - 6 microni (de
exemplu in stratul granular din cerebel) pana la celule de dimensiuni foarte mari
(de exemplu celulele Betz din cortexul cerebral).
Forma neuronilor este variata: exista neuroni sferici sau ovali in ganglionii spinali,
piramidali, in zonele motorii ale scoartei cerebrale, fusiformi in stratul profund al
scoartei cerebrale sau stelati in coarnele anterioare ale maduvei.
In functie de numarul de prelungiri neuronii pot fi:
• unipolari - au o singura prelungire, de exemplu celulele cu conuri si bastonase din
retina
• bipolari -de obicei au forma rotunda, ovala sau fusiforma, cu cele doua prelungiri
care pornesc din polii opusi ai celulei
• pseudounipolari -de exemplu neuronii in ganglionii spinali, care au o singura
prelungire care se divide sub forma literei T in o dendrita care se distribuie la
periferie si un axon care patrunde in sistemul nervos central
• multipolari -au forma piramidala, piriforma sau stelata, prezinta numeroase
dendrite si un singur axon.
Neuronii pot fi receptori, adica prin dendrite receptioneaza excitantii din mediul
exterior sau interior sau motori, ai caror axoni sunt in legatura cu organele
efectoare sau de asociatie, care fac legatura intre neuroniisenzitivi si cei motori.
Structura neuronilor
Pericarionul
Pericarionul sau corpul celular este format din membrana plasmatica numita
neurilema, din citoplasma numita neuroplasma si nucleu.
Neurilema este formata dintr-un dublu strat lipidic care contine proteine.
Neuroplasma are o consistenta mai densa decat citoplasma altor celule, datorita
unor organite specifice numite neurofibrile.
Tipuri de neuroni si celule gliale
Creierul este format din foarte multe
celule, incluzand neuroni si celule gliale. Neuronii sunt celule care trimit si
primesc semnale electro-chimice. In creier se gasesc un numar aproape egal de
celule gliale si de neuroni. Celulele gliale ofera functii de suport pentru neuroni, au
rol de sustinere, de hranire si de digestie a resturilor neuronale. Celulele gliale sau
nevrogliile sunt capabile de diviziune, spre deosebire de neuron.
Exista mai multe tipuri de neuroni, iar ca marime, variaza intre 4 microni (.004
mm) pana la 100 microni (.1mm) in diametru.
Celulele gliale
Ca intr-o fabrica imensa, fiecare tip de celula isi are scopul si functiile ei. Unele au
scop secretor, altele de transport si alimentatie, iar altele pentru diverse “reparatii”.
Acestea sunt celule nervoase care nu transporta impulsuri, insa realizeaza
numeroase functii importante precum: digestia partilor moarte a neuronilor, crearea
mielinei pentru neuroni, furnizarea suportului nutritional si multe altele.
Creierul uman contine un numar aproximativ egal de celule gliale si de neuroni.
Aproximativ 84 de miliarde de celule gliale si 86 de miliarde de neuroni. In
cortextul cerebral se gasesc 68 de miliarde de celule gliale si 17 miliarde de
neuroni, iar in cerebel se gasesc aproximativ 16 miliarde de celule gliale si 69 de
miliarde de neuroni. Este interesant faptul ca o strucura asa de mica precum
cerebelul contine majoritatea neuronilor creierului.
In cortexul cerebral, celulele gliale sunt oligodendroglii in procent de 75,6 %,
astrocite 17,3 % si microglii 6,5 %.
Celulele gliale sunt de mai multe feluri, impartite in microgli si macrogli.
Neuroglia are un scop important deoarece ghideaza neuronii in dezvoltarea lor in
perioada intrauterina si posibil, si dupa.
Microgliile sunt situate in mod
predominant in substanta cenusie, ca satelit al neuronilor si al vaselor sanguine. In
substanta alba este situata ca satelit prefibrilar. Corpul acestor celule este mic, dens
si alungit aparand foarte polimorf. Nucleul lor prezinta o cromatina foarte
condensata aparand alungit in axul mare al celulei. Prelungirile microgliei sunt
scurte, dar cu aspect spinos. Sunt prezente in substanta alba, in substanta cenusie
dar si in substanta cenusie a SNC. Ele reprezinta aproximativ 15% din totalul
celulelor sistemului nervos central.
Macrogliile sunt de mai multe tipuri: astrocite, oligodendrogli, celule Schwann,
celulele ependimare, celule gliale radiale, celulele satelit si celulele gliale enterice.
Astrocitele sunt cele mai mari dintre nevroglii, au numeroase prelungiri si nucleu
sferoidal situat central. Si ele se impart in doua categorii: astrocite protoplasmatice
si astrocite fibroase.
Astrocitele protoplasmatice se gasesc in substanta cenusie, iar cele fibroase in
substanta alba.
Oligodendrogliile se ocupa cu sintetizarea tecii de mielina. Acestea sunt mai mici
decat astrocitele. Prelungirile sunt mai numeroase si mai scurte spre deosebire de
cele prezente la astrocite.
Oligodendrogliile sunt prezente atat in substanta alba cat si in substanta cenusie.
Prelungirile lor nu vin in contact cu capilarele, intre ele intrepunandu-se
prelungirile lamelare ale astrocitelor.
Celulele ependimare sunt celule modificate cu microvili. Au proprietati de
captusire a sistemului ventricular. Prelungirile celulelor ependimare se unesc cu
cele ale astrocitelor, rezultand membrana limitanta interna. Celulele captusesc
plexurile coroidale si intervin in formarea LCR.
Au rol important in transport, realizat de celulele ependimare ale neurohormonilor
si factori eliberatori si inhibitori – secretor, realizat de celuele secretoare.
Celulele Schwann In sistemul nervos periferic gasim nevroglii satelite din ganglionii periferici si
celule Schwann.
Celulele Schwann sunt niste formatiuni ce celule gliale ce au ca rol secretia
mielinei, astfel formand teaca Schwann. Intre doua astfel de celule se afla cate o
strangulatie Ranvier. Insa odata procesul de demielinizare partiala sau totala a unui
nerv, nu mai poate fi refacut cu aceste celule Schwann. “Pansamentul” aferent
portiuni demielinizate este realizat cu ajutorul celulelor gliale.
Celule gliale radiale Celulele gliale radiale sunt esentiale in dezvoltarea sistemului nervos central si sunt
implicate in procesele de dezvoltare, de la sablonare si migrarea neuronala. Aceste
celule sunt precursoarele neurogenezei.
Celule satelit Celulele satelit inconjoara neuronii din sistemul nervos periferic. Se presupune ca
ar avea un rol asemanator cu celulele astrocite din sistemul nervos central. Ele se
ocupa in principal cu aprovizionarea cu nutrienti a neuronilor din jurul lor.
Precum astrocitele, ele sunt interconectate si raspund la ATP prin eliberarea
concetratiei intercelulare de ioni de calciu. Celulele sunt foarte sensibile la
inflamatii si vatamare si contribuie la starile patologice precum durerea cronica.
Celule gliale enterice Celulele enterice apartin sistemului sistemului digestiv si sunt esentiale in controlul
functiilor gastrointestinale.
Tipuri de neuroni
In creierul nostru exista mai multe tipuri de neuroni. Toti transporta semnale
electro-chimice, insa difera ca structura: numarul de procese sau axoni.
Neuronii senzoriali sau bipolari sunt neuroni ce transporta mesajele de la receptori
(ochi, urechi, etc) la sistemul nervos central. Acesti neuroni au doua procese si
reprezinta 0,9 % din totalul neuronilor. Exemple de astfel de neuroni sunt celulele
retinei, celulele olfactorii epiteliale.
Neuronii motori sau multipolari transporta semnalele din sistemul nervos central
catre muschi si glande. Acesti neuroni au mai multe procese si reprezinta 9 % din
totalul neuronilor. Neuronii spinali motori, neuronii piramidali, celulele Purkinje,
sunt astfel de neuroni motorii.
Interneuronii sau pseudopolari sunt neuronii din sistemul nervos central. Acestia
au doi axoni. Unul comunica cu coloana vertebrala, iar celalalt cu pielea sau
muschii. Acesti neuroni au doua procese. Un exemplu de interneuroni sunt celulele
ganglia.
Neuroni senzoriali
Neuronii senzoriali sunt responsabili de transformarea stimulilor externi din mediul
inconjurator in impulsuri interne electrice.
De exemplu, unii senzori raspund la stimuli tactili si pot activa neuronii motori
pentru a contracta muschii.
Astfel de conexiuni dintre neuronii senzoriali si cei motori pot da un comportament
involuntar pentru evitarea durerii. Este un mecanism simplu, prezent la toate
animalele.
La oameni, astfel de circuite reflexe sunt locate in mare parte in coloana vertebrala.
Neuronii senzoriali sunt activati de stimulii exteriori (vedere, atingere, auz etc) si
trimit proiectii in sistemul nervos central. Spre deosebire de neuronii din sistemul
central nervos unde intrarile vin de la alti neuroni, neuronii senzoriali sunt activati
de lumina, sunet, temperatura, stimulare chimica etc.
In organisme complexe, neuronii senzoriali se bazeaza pe informatia sistemului
nervos central. Anumiti neuroni se ocupa cu transformarea stimulilor vizuali in
impulsuri electrice, altii cu stimulii olfactivi, sau cu stimulii tactili.
Neuroni motorii
Potrivit scopului, neuronii motorii sunt clasificati in trei mari categorii: neuroni
motorii somatici implicati in locomotie, neuroni motorii viscerali speciali si
neuronii motorii generali.
Interfata dintre un neuron motor si fibrele muschilor o reprezinta o sinapsa
speciala, numita jonctiune neuro-musculara. Cand acesta este stimulat, neuronul
motor trimite un semnal neurotransmitatorilor care se leaga de receptorii
postsinaptici si declanseaza un raspuns in fibrele muschilor.
Interneuronii
Acestia sunt gasiti de obicei in sistemul nervos central si reprezinta legatura dintre
neuronii motori si senzoriali. Interneuronii sunt o combinatie de neuroni motorii si
neuroni senzoriali.
Celulele Golgi Celulele Golgi sunt interneuroni inhibitorii si pot fi gasiti in cerebel. Sunt cele mai
mari din scoarta cerebeloasa, dendritele lor ajung in stratul molecular unde fac
sinapsa cu fibrele paralele. Corpul celular face sinapsa cu fibrele agatatoare si
muschioase iar axonul face sinapsa cu dendritele celulelor granulare.
Celulele granulare
Celulele granulare sunt cele mai mici celule nervoase din nevrax. Axonii lor merg
spre stratul molecular unde se ramifica in forma de “T”, formand fibrele paralele
care fac sinapsa cu celulele stelate, cele cu cosulete, celulele Purkinje si celulele
Golgi.
Dendritele lor fac sinapsa cu axonii celulelor Golgi, cu fibrele agatatoare si cu cele
muschioase.
Celulele granulare cereberale primesc ca intrari semnale excitatorii si trimit fibrele
paralele pana la stratul de celule Purkinje.
Stratul 4 de celule granulare ale cortexului cerebelar primeste semnale de la
talamus si le trimite mai departe pana in straturile 2 – 3, dar si in straturile
infragranulare din cortextul cerebral.
Celulele stelate
Celulele stelate sunt neuroni si astrocite cu mai multe dendrite pornind din corpul
celulei, dandu-i o forma de stea. Cele mai comune celule stelate sunt interneuronii
inhibitorii gasiti in cerebel, interneuronii excitatori stelati si interneuronii
inhibitatori stelati.
Celulele stelate se leaga prin sinapse cu celulele Purkinje.
Celule Purkinje
Celulele Purkinje sunt neuroni locati in cortextul cereberal. Sunt numite astfel dupa
anatomistul care le-a descoperit, Jan Evangelista Purkyne.
Aceste celule sunt unele dintre cele mai mari din creierul uman, (celulele Betz sunt
cele mai mari). Celulele Purkinje sunt aranjate una in fata celeilalte precum intr-un
domino.
Stratul celulelor este format din celule mari, dispuse pe un singur strat, orientate cu
partea mai voluminoasa spre stratul molecular. De la acest pol pleaca o bogata
ramificatie dendrica dispusa intr-un singur plan pe axa mare a lamelelor
cerebeloase ce fac sinapsa cu axonii celulelor din acest strat. Axonul lor se
indreapta in profunzime in substanta alba si se termina in nucleii cerebelosi.
Ramificatia dendtrica consta in peste 200.000 de fibre paralele formand o sinapsa
cu o singura celula Purkinje. Fiecare celula Purkinje primeste o sinapsa de la o
singura fibra.
Celulele cos si celulele stelate (gasite in stratul molecular cereberal) ofera un input
inhibitor celulelor Purkinje.
Celulele Purkinje trimit proiectii inhibitorii catre nucleii cerebelosi si constituie
singurele iesiri ale coordonarii motoare in cortexul cereberal.
Celule piramidale
Neuronii piramidali sunt gasiti in cortexul cerebral, in hipocamp si in amigdala.
Neuronii piramidali au fost descoperiti si studiati pentru prima data de Santiago
Ramon Cajal. De atunci, studiile asupra acestor neuroni s-au concetrat asupra
neuroplasticitatii lor si cognitie.
Neuronii piramidali au un singur axon si multiple dendrite. Se afla printre cei mai
mari neuroni din creier, avand un diametru intre 10 si 50 micrometri, insa s-au
descoperit si neuroni piramidali de peste 100 micrometri. Lungimea unei singure
dendrite are de obicei cateva sute de micrometri. Adunand lungimea totala a
dendritelor celulelor piramidale, se poate ajunge la cativa centimetri.
Spinii dendritelor receptioneaza in marea
majoritate impulsuri excitatorii care intra in celula piramidala. Cucat este mai mare
suprafata unei celule piramidale, cu atat neuronul are o abilitate mai mare de a
procesa si a integra o cantitate mai mare de informatie.
La sobolani, dendritele au cel putin 3000 de varfuri. La om numarul este de doua
ori mai mare.
Endocanabinoidele sunt o clasa de molecule care ajuta dezvoltarea celulelor
piramidale si in cautarea axonului. Factorii de crestere precum Ctip2 si Sox5 aduc
contributii in directia in care neuronii piramidali isi indreapta axonii.
In primele zile de viata a unui sobolan, intre zilele 3 si 21, celulele piramidale isi
dubleaza marimea si creste lungimea dendritelor. Tot in acest interval se reduce
rezistenta membranei si cresc valorile de potential de actiune.
Dendritele, la fel ca si la alti neuroni, reprezinta intrarea unui neuron in timp ce
axonul reprezinta iesirea. Si axonii si dendritele sunt puternic ancorate. Numarul
mare de conexiuni permit neuronului sa primeasca si sa trimita semnale catre mai
multi neuroni.
Neuronii piramidali au numeroase canale ionice. In celulele piramidale se gasesc in
dendrite canale de Na+, Ca2+ si K+.
Abilitatea neuronilor piramidali de a integra informatia depinde de numarul si
distributia intrarilor sinaptice pe care le primesc. O singura celula piramidala
primeste aproximativ 30.000 de intrari excitatorii si 1700 de intrari inhibitorii.
Intrarile excitatorii se termina cu spinii dendritici, iar cei inhibitorii se termina cu
soma sau axonul. Neuronii piramidali folosesc glutamatul ca neurotransmitator
excitator si acid aminobutiric ca neurotransmitator inhibator.
Organismul sintetizeaza acidul aminobutiric din glutamat folosind enxima L-
glutaminica acid decarboxilat si piridoxal-fosfat (o forma activa de vitamina B6).
Celulele cos
Celulele cos sunt celule inhibitoare gasite in diferite regiuni ale creierului: in
stratul molecular al cerebelului, in hipocamp si in cortex. In cerebel, sinapsele lor
se leaga cu corpurile celulelor Purkinje si sunt multipolare si stelate.
Celulele cos din hipocamp sunt legate de dendritele neuronilor piramidali. In
cortex, celulele cos sunt de trei tipuri: celule cos mici, mari, si de tip “stup”.
Axonul unei celule cos mici se leaga doar de celulele invecinate, in timp ce cele
mari se poate conecta la diferite coloane corticale.
Durata de viata a neuronilor
Precum majoritatea celulelor, neuronii nu se pot reface dupa ce au fost afectati.
Insa exista mici exceptii, neuronii din hipocamp se pot reface. Din fericire, exista
in jur de 100 de miliarde de neuroni in creier.
Bibliografie
Constantin Enachescu- “Tratat de psihanaliza si psihoterapie”, editura
Polirom, 2008
Leon Danaila- “Tratat de neuropsihologie” Vol.I, editura Medicala
Leon Danaila- “Actualitati si perspective in neurochirurgie”, editura
Nationala
Mihai Golu- “Bazele Psihologiei generale”, editura Universitara
Terapie ocupationala
Referat
Sistemul nervos-neuroni si celule gliale
Irina (Gherginoiu) Gandes
Anul I
top related