accesibilitatea – de ce avem nevoie de ea
Post on 28-Dec-2016
236 Views
Preview:
TRANSCRIPT
Accesibilitatea – de ce avem nevoie de ea
Accesibilitatea – de ce avem nevoie de ea
2
Cuprins
1 Despre proiectul ISEMOA ......................................................................... 3
2 Acccesibilitatea – de ce avem nevoie de ea ........................................... 4
2.1 ACCESIBILITATEA ESTE IMPORTANTĂ – DAR PENTRU CINE? .............................................. 4 2.2 ACCESIBILITATEA ESTE IMPORTANTĂ – DAR DE CE? ......................................................... 9
3 Nevoi obişnuite şi piedici frecvente ....................................................... 11
3.1 BARIERE ALE ACCESIBILITĂŢII ....................................................................................... 11
4 Accesibilitate pentru toţi – dar cum ? .................................................... 24
4.1 RECOMANDĂRI DE BAZĂ PENTRU INFORMAŢII ŞI COMUNICĂRI MAI ACCESIBILE .................. 27 4.2 RECOMANDĂRI DE BAZĂ PENTRU SPAŢII PUBLICE MAI ACCESIBILE ................................... 28 4.3 RECOMANDĂRI DE BAZĂ PENTRU O ACCESIBILITATE MAI BUNĂ LA TRANSPORTUL PUBLIC .. 30 4.4 RECOMANDĂRI DE BAZĂ PENTRU SERVICII PUBLICE MAI ACCESIBILE ................................ 32 4.5 RECOMANDĂRI DE BAZĂ PENTRU O ACCESIBILITATE MAI BUNĂ A CONTACTULUI CU CLIENŢII,
DUPĂ CĂLĂTORIE .................................................................................................................... 33
5 Accesibilitatea nu este doar un concept ci este o chestiune de atitudine! 34
Accesibilitatea – de ce avem nevoie de ea
3
1 DESPRE PROIECTUL ISEMOA
ISEMOA este un proiect de 3 ani, susţinut de către Comisia Europeană în cadrul
programului IEE. Scopul ISEMOA este de a ajuta autorităţile locale şi regionale
din Europa la creşterea eficienţei energetice în transporturi prin îmbunătăţirea
accesibilităţii lanţului de mobilitate de tip uşă-la-uşă şi astfel să permită tuturor
cetăţenilor şi vizitatorilor (inclusiv persoanelor cu mobilitate redusă (PMR)) să adopte
un stil de viaţă mai puţin dependent de maşină. În plus, îmbunătăţirea accesibilităţii
spaţiilor publice şi a transportului public va creşte calitatea şi atractivitatea
transportului public şi va contribui la creşterea siguranţei pentru pietoni şi biciclişti.
Pentru a atinge acest obiectiv, ISEMOA dezvoltă scheme personalizate de
management de calitate pentru îmbunătăţirea continuă a accesibilităţii lanţului de
mobilitate de tip uşă-la-uşă în municipiile, oraşele şi regiunile Europei. În centrul
schemelor ISEMOA stă un audit care ajută factorii locali şi regionali interesaţi să
evalueze nivelul de accesibilitate a spaţiului lor public şi a transportului public din
zona lor şi să dezvolte strategii şi măsuri pentru îmbunătăţirea continuă a calităţii
accesibilităţii.
Mai multe informaţii despre ISEMOA pot fi găsite la www.isemoa.eu. Coordonatorul
proiectului: Centrul Austriac de Cercetare a Mobilităţii FGM-AMOR, Michaela Kargl,
kargl@fgm.at
Exonerare de răspundere legală: Responsabilitatea asupra conţinutului acestei
broşuri aparţine în exclusivitate autorilor săi. Aceasta nu reflectă în mod obligatoriu
opinia Uniunii Europene. Comisia Europeană nu este responsabilă de utilizarea
informaţiilor conţinute aici.
Această broşură a fost realizată prin proiectul european ISEMOA – Accesibilitate şi
mobilitate eficientă energetic pentru toţi, în octombrie 2011
ISEMOA este cofinanţat de Uniunea Europeană în cadrul programului IEE 2009
STEER.
Accesibilitatea – de ce avem nevoie de ea
4
2 ACCCESIBILITATEA –
DE CE AVEM NEVOIE DE EA
2.1 Accesibilitatea este importantă – dar pentru cine?
Acesta este Tobias. Are 11 ani. După ce-şi
termină lecţiile îi place să-şi viziteze prietenii.
Adesea merge la ei cu trotineta sau cu placa,
pentru că este mai amuzant şi economiseşte timp.
Când doreşte să-şi viziteze colegii de clasă care
sunt la 15 km distanţă, Tobias foloseşte autobuzul.
Dânsa este doamna G. Are 85 de ani. În fiecare zi
iese afară la o scurtă plimbare pentru mişcare şi
aer curat. Merge singură folosindu-şi bastonul, dar
se simte mult mai comfortabil când este cineva
alături care să o susţină. Până anul trecut îi plăcea
să joace cărţi dar de când i-a slăbit vederea nu mai
poate juca.
Accesibilitatea – de ce avem nevoie de ea
5
Acesta este domnul M. Acum patru luni el a
devenit tatăl unui băieţel simpatic. Îi place meseria
sa de tâmplar, dar este nerăbdător să ajungă
acasă să petreacă timp cu soţia şi cu fiul său. În
special la sfârşit de săptămână îi place să iasă la
plimbare cu fiul său.
Acesta este domnul R. Este tatăl a doi copii, o
fată de patru ani şi un băiat de doi ani. Este
bucuros că acum ambii copii pot merge la aceeaşi
grădiniţă. Asta face viaţa mai uşoară şi
economiseşte şi timp, ducându-şi dimineaţa copii
cu tricicleta, apoi merge la serviciu, fără a face un
ocol prea mare.
Dânsa este domişoara O. Recent a absolvit
facultatea de geografie iar acum lucrează în
turism. Ca multor femei tinere, îi place să meargă
la cumpărături şi să iasă la plimbare seara. În
vacanţe îi place să viziteze ţări străine. Foloseşte
un scaun cu rotile de mai bine de 10 ani.
Accesibilitatea – de ce avem nevoie de ea
6
Dânsul este domnul S., care lucrează ca om de
ştiinţă la Institutul de Cercetări Spaţiale. Când ţine
prelegeri la universitate merge cu transportul
public. Este orb şi de aceea este bucuros că acum
există informaţii audio pentru pasageri, în
autobuze, ceea ce-i conferă mai multă încredere
că va coborî la staţia dorită.
Dânsa este doamna W. cu nepoata ei Elena care
este elevă la şcoala primară. Amândouă vor ca
Elena să meargă la şcoală singură, dar acest lucru
este prea periculos deoarece trebuie să traverseze
străzi prea aglomerate. Doamna W. nu conduce o
maşină, dar îi place să meargă pe jos pe distanţe
scurte cum ar fi când merge la cumpărături sau
când o duce pe Elena la şcoală.
Dânsul este domnul K. Este deja pensionat dar
destul de ocupat cu treburile din casă şi grădină şi
cu hobiurile sale: îi plac plimbările, iar împreună cu
soţia sa face parte din clubul local de dans.
Domnul K. nu aude prea bine şi de aceea poartă
un aparat auditiv de câţiva ani.
Accesibilitatea – de ce avem nevoie de ea
7
Aceştia sunt câţiva dintre vecinii noştri.
La prima vedere nu prea au multe în comun.
Totuşi, toţi întâmpină aceleaşi dificultăţi când utilizează spaţiul sau transportul public
şi astfel toţi fac parte din grupul persoanelor cu mobilitate redusă – PMR
Grupul PMR cuprinde nu doar persoane cu dizabilităţi, vârstnici (în special aceia cu
vârste peste 75/80 de ani), copii şi pe însoţitorii lor, dar şi persoane cu dificulţăţi
cognitive, persoane care duc bagaje grele sau voluminoase, persoane care nu au
statura medie (sunt prea înalţi sau prea scunzi), oameni care nu cunosc bine limba
locală, persoane care au probleme de orientare / mentale / psihologice, daltonişti,
analfabeţi, oameni care suferă de artrită sau au probleme cu şoldul, cei cu probleme
coronariene, persoane în convalescenţă în urma unei operaţii sau a unei boli, sau
persoane cu dizabilităţi temporare, cum ar fi cei care şi-au rupt un picior, etc.
Accesibilitatea – de ce avem nevoie de ea
8
Potrivit estimărilor experţilor1 mai mult de o treime din populaţia Europei cuprinde
persoane cu mobilitate redusă (PMR) care se confruntă cu obstacole atunci când
merg pe jos sau cu bicicleta în spaţiile publice sau călătoresc cu transportul public.
Totuşi, atunci când luăm în considerare condiţiile “pe termen scurt” cum ar fi când
cărăm bagaje grele, când suntem în recuperare după o boală sau o operaţie, când
vizităm o ţară străină, etc, cu toţii constatăm că avem o mobilitate redusă, la un
moment dat.
Noi toţi experimentăm uneori situaţii în care diverse obstacole ne împiedică să
mergem pe jos sau cu bicicleta în spaţiul public sau când folosim transportul
public. Frecvenţa şi severitatea cu care ne constrâng acele obstacole, ne
diferenţiază unii de alţii.
1 Access and Inclusion – Improving Transport Accessibility for All, CEMT/CM(2006)7FINAL, p. 3.
Accesibilitatea – de ce avem nevoie de ea
9
2.2 Accesibilitatea este importantă – dar de ce?
Mobilitatea este o parte integrantă a vieţii noastre – indispensabilă pentru a ne
îndeplini obligaţiile, dar şi pentru a ne petrece timpul liber. În fiecare zi suntem
“mobili”: trebuie să mergem la şcoală sau la muncă, la doctor, să facem comisione –
dar şi să ne vedem prietenii, să mergem la un restaurant, la o sală de gimnastică sau
la cinema, sau pur şi simplu avem chef de o plimbare pe jos sau să facem un tur cu
bicicleta ...
Accesibilitatea înseamnă să ajungem acolo unde vrem ... uşor
Fiecare călătorie este compusă din mai multe elemente care pot fi descrise ca “lanţul
mobilităţii”. Acest lucru este ilustrat de următorul grafic, care arată elementele lanţului
de mobilitate – înainte, în timpul şi după călătorie:
De obicei, oamenii încep o călătorie atunci când sunt siguri că fiecare element al
lanţului de mobilitate va funcţiona în mod corespunzător, astfel încât ei să poată
ajunge la destinaţia dorită.
ÎNAINTEA CĂLĂTORIEI
ÎN TIMPUL CĂLĂTORIEI
DUPĂ CĂLĂTORIE
planificarea călătoriei
orientare indicatoare
schimbarea mijlocului de
călătorie manevrarea
bagajelor parcarea
vehiculelor furnizarea reacţiilor
organizare
rezervare
deplasarea de-a lungul rutei
selectate
găsirea locurilor de odihnă, de băut, de mâncat, a toaletelor
depozitarea echipamentelor
ajutătoare
magazia obiectelor
pierdute şi găsite
Accesibilitatea – de ce avem nevoie de ea
10
Dacă un singur element al lanţului de mobilitate nu funcţionează corespunzător,
adică există un obstacol într-unul din elementele lanţului de mobilitate, atunci lanţul
de mobilitate, în întregul său, nu va funcţiona. Prin urmare este extrem de important
ca tot lanţul de mobilitate să fie accesibil pe întreg parcursul său.
Acest lucru este valabil în special pentru PMR pentru care o inaccesibilitate a unuia
din elementele lanţului de mobilitate nu reprezintă doar o supărare ci se dovedeşte a
fi o problemă severă.
De exemplu:
dacă există o singură stradă aglomerată, care nu poate fi traversată de un copil în
condiţii de siguranţă, întregul traseu este inaccesibil pentru copil;
dacă o persoană în vârstă nu se poate opri din loc în loc, să se odihnească,
atunci întregul traseu este inaccesibil pentru persoana în vârstă;
dacă rezervarea unui loc în autobuz nu poate fi făcută decât telefonic în limba
locală, atunci un vizitator străin nu poate accesa călătoria cu autobuzul;
dacă esistă o singură piatră de bordură care nu poate fi trecută, atunci tot traseul
este inaccesibil pentru un utilizator al unui scaun cu rotile;
dacă esistă o singură treaptă care nu poate fi trecută, atunci tot traseul este
inaccesibil pentru o persoană ce duce un cărucior de cumpărături grele.
În scopul de a face spaţiile şi transportul public mai accesibile şi de a permite
tuturor persoanelor să utilizeze modurile durabile de transport public (cum ar fi
mersul pe jos, cu bicicleta şi cu transportul public) pentru călătoriile lor zilnice,
trebuie luate în considerare nevoile tuturor oamenilor atunci când sunt
planificate, proiectate, implementate şi întreţinute spaţiile şi transportul public,
iar barierele trebuie evitate sau eliminate.
Nevoi obişnuite şi piedici frecvente
11
3 NEVOI OBIŞNUITE ŞI PIEDICI FRECVENTE
3.1 Bariere ale accesibilităţii
La o privire mai atentă, nevoile comune pot fi identificate în toate etapele
lanţului de mobilitate:
înainte de a face o călătorie, este esenţial pentru toţi oamenii să obţină informaţii
actualizate, de încredere, complete şi suficient de detaliate, într-un format
accesibil: toată lumea are nevoie de informaţii despre rute posibile şi
recomandate, despre serviciile disponibile, despre reţeaua de transport public,
orare de circulaţie, reguli locale de utilizare, informaţii despre accesibilitatea
traseului.
în timpul călătoriei, toţi oamenii au nevoie de orientări clare / indicatoare de
direcţie, de informaţii care să le permită să se deplaseze în siguranţă de-a lungul
traseului.
uneori, după efectuarea călătoriei, unele persoane doresc să contacteze
operatorul de transport public sau autoritatea locală pentru a le cere ajutorul (spre
exemplu atunci când şi-au pierdut bunurile în mijloacele de transport public), sau
pentru a le transmite aprecierea modalităţii de călătorie – feedback (de exemplu
să-şi povestească experienţa de călătorie, să se plângă sau să ofere sugestii de
îmbunătăţire).
Ori de câte ori aceste nevoi comune nu sunt luate în considerare în
planificarea, proiectarea, implementarea, organizarea şi întreţinerea spaţiului şi
transportului public, vor exista constrângeri (bariere) pe tot parcursul lanţului
de mobilitate.
Nevoi obişnuite şi piedici frecvente
12
Exemple de bariere comune ce fac adesea dificilă planificarea şi organizarea unei
călătorii:
Informaţiile necesare nu sunt disponibile sau nu sunt
accesibile.
Serviciul clienţi nu este adaptat nevoilor PMR.
Exemple de obstacole obişnuite care fac adesea mersul pe jos, cu bicicleta sau cu
transportul public, dificil sau chiar imposibil pentru PMR:
Trotuarele sau staţiile transportului public sunt ocupate
sau prea înguste.
Nevoi obişnuite şi piedici frecvente
13
Scările fixe sau cele rulante sunt singurele moduri de
acces şi nu există căi alternative cum ar fi rampe sau
lifturi.
Treptele, rampele, sau alte obstacole nu sunt suficient de
bine marcate.
Balustradele sunt prevăzute doar pe o parte a rampelor
sau scărilor sau chiar lispsesc cu totul.
Culoarea balustradelor nu este în contrast cu cea a
fundalului.
Căile de evacuare au pante transversale, sau pante
longitudinale lungi şi abrupte.
Nevoi obişnuite şi piedici frecvente
14
Căile de acces au suprafeţe accidentate, cu bolovani, sau
alunecoase.
Întreţinerea infrastructurii pietonale nu este o prioritate.
Nu există repere tactile, cum ar fi pereţi, garduri, borduri,
sau sisteme de îndrumare tactile aflate pe trotuare, sau
dacă există, acestea sunt blocate (de ex. de biciclete
parcate, zăpadă, sau frunze uscate).
Nu există nici o diferenţă de nivel sau o diferenţă tactilă
între trotuar şi carosabil / pista de biciclete.
Nevoi obişnuite şi piedici frecvente
15
Sunt borduri înalte la trecerile de pietoni.
Există semafoare care nu sunt accesibile pentru toţi.
Nu există treceri de pietoni care să asigure traversarea în
siguranţă a pietonilor .
Nu sunt suficiente locuri de odihnă accesibile / sau
adăposturi.
Nevoi obişnuite şi piedici frecvente
16
Nu sunt suficiente toalete publice accesibile.
Pietonii sunt obligaţi să facă ocoluri (de exemplu datorită
infrastructurii pietonale astfel concepută, indicatoare
inadecvate, lipsa scurtăturilor pietonale ....).
Există situaţii de teamă cum ar fi aglomerările sau
vehiculele care trec în viteză pe lângă pietoni.
Există zone în care oamenii nu se simt în siguranţă şi
confortabil ca pietoni. Astfel de locuri “periculoase” pot fi
trecerile pietonale subterane, staţiile de transport public
subterane şi zonele unde sunt foarte puţini oameni sau
respectivele zone sunt slab luminate.
Nevoi obişnuite şi piedici frecvente
17
Serviciile zilnice (în special supermarketurile, stadioanele,
cinematografele) nu sunt proiectate şi pentru clienţii care
sosesc pe jos, cu bicicleta sau transportul public.
Infrastructura nu este proiectată şi pentru biciclete cu
remorcă, triciclete, biciclete-tandem, etc.
În staţiile transportului public nu există informaţii
accesibile şi uşor de înţeles pentru pasageri.
Orientarea şi găsirea sensului de mers sunt dificile
datorită staţiilor de transport public mari şi complicate.
Nevoi obişnuite şi piedici frecvente
18
Obţinerea unui bilet de transport public de la o maşină
automată este o provocare.
Este dificil de recunoscut vehiculul “potrivit” în staţiile de
unde pleacă mai multe mijloace de transport public.
Numărul liniei şi destinaţia finală a vehiculului de transport
public nu pot fi citite uşor datorită luminii care se reflectă
în geam, sau a iluminării slabe, a murdăriei şi prafului.
Urcatul sau coborâtul din vehiculul de transport public
este dificil din cauza spaţiului / înălţimii prea mari dintre
platforma staţiei şi vehicul, sau când vehiculul are trepte.
Nevoi obişnuite şi piedici frecvente
19
Vehiculele de transport public opresc prea departe de
bordură, fie din cauză că şoferului nu-i pasă, fie că
accesul la staţie este obstrucţionat de maşini parcate sau
de alte obstacole.
Ocuparea unui loc înainte ca vehiculul să se pună în
mişcare nu este garantată.
Spaţiul pentru scaune cu rotile sau landouri este limitat.
Nu este uşor să ajungi la un mâner sau la o bară de
susţinere în interiorul vehiculului de transport public.
Nevoi obişnuite şi piedici frecvente
20
Vehiculele de transport public sunt încă utilizate în mod
frecvent, deşi unele dispozitive tehnice cum ar fi rampele,
lifturile, difuzoarele sau ecranele cu informaţii pentru
pasageri, sau toaletele din spaţiile publice, etc. nu sunt
funcţionale.
Informaţiile în timp real, oferite pasagerilor sunt transmise
fie numai vizual, vie numai auditiv sau, nu sunt oferite nici
un fel de informaţii în timp real.
Există teama de a nu fi capabil să contactezi personalul
de bord dăcă ai avea nevoie de asistenţă în timpul
călătoriei.
Persoanlul de bord din transportul public fie nu este
conştient de nevoile specifice ale PMR, fie nu ştie cum să
răspundă mai bine acestor nevoi. Ca urmare, pot apare
neînţelegeri şi interpretări greşite ale comportamentului
atât la personalul de bord cât şi la pasageri, ceea ce duce
la situaţii de incertitudine şi disconfort.
Nevoi obişnuite şi piedici frecvente
21
În cazul unei abateri neaşteptate sau a unei întreruperi a
unei rute obişnuite (spre exemplu drumul cunoscut către
spital a fost blocat) se impune existenţa unor informaţii
clare privitoare la o rută de urgenţă, care să ia în calcul
importanţa accesibilităţii.
Stresul, cauzat de ritmul rapid care este specific în mod
inerent începerii şi sfârşirii unei călătorii cu transportul
public este considerat ca o barieră a accesibilităţii.
In punctele de interschimb modal, timpul între sosiri şi
plecări este prea mic pentru persoanele care au un ritm
de mers mai lent.
Când se proiectează un serviciu de transport public, se
prevede prioritizarea acestuia pentru a minimiza timpul de
călătorie, neglijându-se faptul că mulţi pasageri au nevoie
de un timp mai mare să se urce sau să coboare din
vehicul. Acest lucru pune o presiune mare pe şoferi care
încearcă să respecte cu stricteţe orarul de parcurs. În
consecinţă, aceşti şoferi nu au răbdarea şi considerarea
necesare pentru a trata pasagerii PMR cu respect.
Nevoi obişnuite şi piedici frecvente
22
Nu există spaţii speciale, destinate depozitării bagajelor,
în staţii şi puncte de interschimb.
Unele dintre barierele cele mai obişnuite care apar după călătorie sunt:
Nu există informaţii clare şi accesibile privind pe cine să
contactezi când vrei să faci o plângere sau sugestii de
îmbunătăţire referitoare la spaţiile publice sau la
transportul public.
Personalul care lucrează la ghişeul service clienţi sau la
cel privind obiecte pierdute-şi-găsite nu este pregătit să
răspundă la problemele de accesibilitate şi să comunice
cu PMR.
Nu există informaţii clare şi accesibile cu privire la locul
unde se pot duce şi cui trebuie înmânate lucrurile găsite şi
cum se poate ajunge acolo. În plus, locul unde se
presupune că ar trebui să fie depuse obiectele găsite
este, în multe cazuri, inaccesibil.
Nevoi obişnuite şi piedici frecvente
23
Angajaţii care se ocupă de obiectele găsite pot fi
contactaţi doar personal. Acest fapt este o barieră pentru
mulţi oameni, în special dacă acel ghişeu este departe de
locuinţa lor sau dacă locaţia ghişeului de obiecte pierdute-
şi-găsite nu este accesibilă.
Personalul de la ghişeul de obiecte pierdute-şi-găsite nu
poate fi contactat rapid în scris prin SMS, email sau fax.
Accesibilitate pentru toţi – dar cum?
24
4 ACCESIBILITATE PENTRU TOŢI – DAR CUM ?
Este foarte important să eliminăm barierele în spaţiile publice şi în transportul public,
pentru a îmbunătăţi accesibilitatea pasagerilor, cicliştilor şi pietonilor, care au sau nu
dispozitive ajutătoare, pentru mobilitate zilnică la / de la cumpărături, grădiniţe,
serviciu, sport, agrement.
Există o mulţime de ghiduri pentru a proiecta spaţiile publice, clădirile, infrastructura
de transport şi vehiculele astfel ca acestea să nu aibă restricţii (bariere). În cele mai
multe ţări europene sunt disponibile norme tehnice şi standarde pentru accesibilitatea
spaţiilor publice, a clădirilor, a infrastructurii de transport şi a vehiculelor. Totuşi
aceste standarde tehnice şi recomandări nu sunt la fel peste tot în Europa – ele
diferă de la ţară la ţară.
Această broşură vă oferă câteva recomandări de bază în ceea ce priveşte evitarea
barierelor mai frecvente întâlnite de-a lungul lanţului de mobilitate. Sunt oferite şi
câteva idei de acţiune. Când veţi folosi această broşură, vă rog să luaţi în calcul
următoarele:
Nu există o reţetă universală care să specifice în detaliu cum pot fi făcute
accesibile spaţiile şi transportul public: în cele mai multe dintre situaţii sunt
posibile mai multe soluţii pentru îndepărtarea sau înlăturarea anumitor bariere şi
este esenţial ca soluţia aplicată să fie adaptată condiţiilor locale.
Aceste “liste de verificare”, cum este cea care urmează, nu pot fi niciodată
complete şi atotcuprinzătoare.
Aceste recomandări nu înlocuiesc nici un standard tehnic (cum ar fi lăţimea
minimă a trotuarului, panta maximă, etc.); pentru aceste valori vă rog să consultaţi
normele naţionale şi standardele tehnice în vigoare.
Accesibilitate pentru toţi – dar cum?
25
Îmbunătăţirea accesibilităţii nu este problema găsirii unor soluţii speciale
pentru câţiva, ci este mai degrabă crearea mobilităţii mai uşoare pentru toţi.
Toate măsurile de îmbunătăţire a accesibilităţii trebuie să aibă la bază
principiile unei proiectări universale!
Pentru îmbunătăţirea cu succes a accesibilităţii spaţiilor şi transportului public,
este extrem de important să nu luăm în calcul doar nevoile unui grup specific
de utilizatori, ci să fie aplicate principiile unei “Proiectări universale / pentru
toţi”, astfel încât spaţiile şi transportul public să poată fi folosite de toţi
oamenii, cât mai mult posibil, fără să mai fie nevoie de adaptări sau proiectări
speciale. Pentru a atinge acest ţel, ar trebui luate în considerare următoarele
şapte principii ale unei Proiectări Universale:
Proiectul pus în operă trebuie să fie utilizabil de toţi oamenii, cu nivele diferite de
abilitate
Proiectul trebuie să înglobeze o gamă largă de preferinţe şi abilităţi individuale
Proiectul implementat trebuie să fie uşor de înţeles, indiferent de experienţa
utilizatorului, de cunoştinţele, competenţele lingvistice sau de nivelul de
concentrare curent al acestuia
Proiectul implementat trebuie să comunice utilizatorului toate informaţiile
necesare, în mod eficient, indiferent de condiţiile ambientale sau de abilităţile
senzoriale ale utilizatorului
Proiectul implementat trebuie să minimizeze riscurile şi consecinţele negative ale
unor acţiuni accidentale sau neintenţionate
Proiectul implementat trebuie să poată fi utilizat eficient şi confortabil, cu minimum
de oboseală
Trebuie prevăzute dimensiuni şi spaţii potrivite pentru abordarea, manipularea şi
utilizarea spaţiului şi transportului public, indiferent de dimensiunea corpului,
postura sau mobilitatea utilizatorului.
Accesibilitate pentru toţi – dar cum?
26
Prin aplicarea principiilor proiectului universal, pot fi
găsite soluţii pentru situaţii conflictuale cum ar fi
înălţimea pietrelor de bordură la intersecţii: de exemplu
“Peria în T”, care este o combinaţie între banda tactilă
pentru nevăzători la nivelul de traversare, permite
tuturor să traverseze strada în siguranţă şi confortabil
Amintiţi-vă că problemele de siguranţă şi perceperea riscurilor de siguranţă
sunt unele dintre acele bariere care-i fac pe oameni să nu meargă pe jos sau cu
bicicleta în spaţiile publice sau să nu folosească transportul public.
Pentru a depăşi aceste obstacole este necesar a se proiecta, planifica, construi
şi întreţine spaţiile şi transportul public în aşa fel încât riscul de siguranţă
pentru toate persoanele incusiv pentru PMR să fie minimizat.
Este de asemenea necesar a se implementa măsuri de instruire şi de
sensibilizare, în scopul de a informa toţi cetăţenii, în special PMR despre
soluţiile puse în aplicare, în scopul de a depăşi temerile şi de a creşte
încrederea în folosirea spaţiilor şi transportului public.
Accesibilitate pentru toţi – dar cum?
27
4.1 Recomandări de bază pentru informaţii şi comunicări mai
accesibile
□ oferiţi întotdeauna informaţii în aşa fel încât acestea să poată fi accesate în cel
puţin 2 moduri diferite: de ex.: aceeaşi informaţie în format audio şi vizual, sau
vizual şi tactil, după caz
□ oferiţi întotdeauna mai multe canale de comunicaţie (de ex. internet / email,
telefonic, centre de informaţii) pentru contactarea clienţilor (cum ar fi rezervarea
locurilor, impresii după călătorie, solicitări de informaţii, etc.)
□ folosiţi un limbaj comun, uşor de înţeles (de ex. evitaţi propoziţiile lungi sau
complicate, termeni tehnici, cuvinte împrumutate din alte limbi, abrevieri,
subjonctive, ...)
□ structuraţi clar informaţia
□ folosiţi grafice şi desene uşor de înţeles
□ oferiţi informaţiile vizuale contrastante (ţineţi cont că această condiţie trebuie
îndeplinită pe toată perioada zilei şi în orice condiţii meteo)
□ oferiţi informaţiile vizuale cu litere suficient de mari (ţineţi cont că mărimea
fonturilor trebuie să crească o dată cu distanţa de la care informaţia este citită!)
□ evitaţi combinaţiile roşu – verde
□ nu utilizaţi culorile ca singurul mod de oferire a informaţiei (de ex. la hărţi, grafice,
diagrame, tabele, sisteme de ghidare, etc.)
□ la cerere, oferiţi informaţii repetate (audio şi vizuale)
□ asiguraţi-vă că informaţiile online sunt accesibile în conformitate cu standardele
WAI (Iniţiativa de accesibilitate web)
□ la birourile de informaţii şi servicii pentru clienţi oferiţi: amplificatoare (bucle de
inducţie – pentru persoanele care folosesc proteze auditive), personal care să
cunoască limbajul semnelor, personal care să cunoască limbi străine.
Disponibilitatea acestor servicii speciale ar trebui indicată cu pictograme.
□ consultaţi reprezentanţii diferitelor grupe de PMR atunci când pregătiţi materialele
de informare şi îmbunătăţiţi-le în concordanţă cu punctul lor de vedere;
Accesibilitate pentru toţi – dar cum?
28
4.2 Recomandări de bază pentru spaţii publice mai accesibile
Următoarea imagine ilustrează spaţiul minim necesar persoanelor care folosesc
echipamente specifice pentru deplasări
Figura 1: Spaţiul minim necesar pentru deplasarea PMR care folosesc echipamente
specifice
(Surse: Stadt Graz: Barrierefreies Bauen für alle Menschen; Schweizerische Fachstelle für behindertengerechtes Bauen:
Obstacle free traffic areas – Demands of people with disabilities, UK Department for Transport: Inclusive mobility)
Accesibilitate pentru toţi – dar cum?
29
□ spaţiul necesar pentru deplasare trebuie menţinut în permanenţă liber de orice
obstacole
□ proiectaţi şi construţi infrastructura pentru pietoni astfel încât două persoane cu
dizabilităţi să poată trece una pe lângă cealaltă cu uşurinţă şi în siguranţă
□ în sate, comune şi oraşe, prevedeţi trotuare pe ambele părţi ale străzilor
aglomerate
□ asiguraţi-vă că există întotdeauna o rampă sau un lift accesibil, ca opţiune
alternativă la scări simple sau rulante
□ prevedeţi mână curentă pe ambele părţi ale scărilor şi rampelor
□ asiguraţi-vă că pantele longitudinale nu sunt prea abrupte (de preferat ≤ 6%)
□ evitaţi pantele transversale
□ evitaţi trecerile pietonale subterane
□ marcaţi marginile trotuarelor atât vizual cât şi tactil
□ asiguraţi iluminare suficientă de-a lungul infrastructurii pietonale
□ asiguraţi traversări pietonale sigure (în special în cazul străzilor aglomerate)
□ asiguraţi-vă că nu există borduri înalte la traversări (înălţimea maximă a bordurii
este de 3 cm)
□ asiguraţi suficiente bănci pentru odihnă (recomandat: o bancă la cel puţin 300 m)
□ asiguraţi suficiente toalete publice
□ asiguraţi sisteme tactile de ghidare, acolo unde nu există ghidaje tactile
“naturale”, cum ar fi pereţii, gardurile vii, etc.
□ asiguraţi semafoare acustice şi tactile la traversările pietonale
□ asiguraţi întreţinerea frecventă a infrastructurii pietonale şi de biciclete (măturare,
îndepărtarea zăpezii, prevenirea formării de polei, repararea suprafeţelor
deteriorate, curăţarea băncilor, golirea coşurilor de gunoi, controlul iluminării, ...)
Accesibilitate pentru toţi – dar cum?
30
□ instalaţi sisteme de ghidare specifice pentru pietoni şi biciclişti
□ atunci când proiectaţi infrastructura pentru biciclete, luaţi în considerare biciclete
cu remorcă, triciclete, biciclete tandem, care de obicei necesită benzi mai largi,
spaţiu de manevră mai mare şi o rază mai mare la curbe decât bicicletele
obişnuite
□ oferiţi spaţii de parcare suficiente, care să fie potrivite şi bicicletelor tandem, a
celor cu remorcă şi a tricicletelor
□ implicaţi întotdeauna reprezentanţi ai diferitelor grupe de PMR în planificarea,
implementarea şi evaluarea tuturor măsurilor referitoare la noile dezvoltări şi
reconstrucţii; îmbunătăţiţi măsurile în concordanţă cu feedback-ul lor
□ asiguraţi-vă că PMR sunt implicate în procesul de participare a cetăţenilor, încă
de la începutul planificării şi dezvoltării soluţiilor “spaţiilor comune” din spaţiile
publice, astfel ca nevoile şi cerinţele lor să fie luate în considerare.
4.3 Recomandări de bază pentru o accesibilitate mai bună la
transportul public
□ aveţi grijă ca toate staţiile transportului public să fie accesibile şi pentru oamenii
care au dificultăţi în a folosi scările, dar şi pentru cei care nu pot folosi un lift
□ în staţiile şi platformele transportului public, asiguraţi locuri şi adăposturi /
protecţie pentru vremea rea
□ asiguraţi informaţii accesibile şi uşor de înţeles la fiecare staţie de transport public
□ aveţi grijă ca în fiecare staţie de transport public să fie spaţiu suficient pentru
manevrarea unui cărucior cu rotile, a unui cadru pentru mers sau pentru a putea
împinge un cărucior, în siguranţă
□ proiectaţi staţiile transportului public astfel ca suprafeţele lor să fie libere şi bine
structurate
Accesibilitate pentru toţi – dar cum?
31
□ asiguraţi sisteme de ghidare vizuale şi tactile clare şi uşor de înţeles în staţiile de
transport public şi în punctele de interschimb
□ asiguraţi-vă că automatele de vândut bilete sunt accesibile pentru toţi
□ oferiţi alternative la automatele de vândut bilete
□ asiguraţi-vă că reţeaua de transport public, orarul de circulaţie şi sistemul de
tarifare sunt uşor de înţeles şi reţinut
□ aveţi grija ca rutinele (regulile de urmat în caz) de urgenţă sunt comunicate în
mod clar la toţi pasagerii într-un format accesibil
□ asiguraţi-vă că rutinele de urgenţă iau în considerare aspectele de accesibilitate
□ aveţi grijă ca informaţiile din vehiculele de transport public, privind traseul şi
destinaţia, să fie uşor de citit indiferent de condiţiile meteo şi la orice oră din zi
□ echipaţi toate vehiculele de transport public cu dispozitive care să ajute PMR să
trecă bine peste golurile orizontale şi verticale dintre intrarea în vehicul şi
platformă
□ daţi aceeaşi prioritate întreţinerii şi reparării “dispozitivelor de accesibilitate” (cum
ar fi informaţiile în timp real pentru pasageri, rampele, lifturile pentru pasageri, ...)
cu a celor pentru întreţinerea şi repararea altor părţi funcţionale ale infrastructurii
şi vehiculelor
□ organizaţi instruiri regulate pentru personalul angajat, cu privire la problemele de
accesibilitate
□ instauraţi restricţii de parcare în staţiile de transport public
□ asiguraţi locuri speciale lângă intrarea în vehiculele de transport public, pentru
PMR
□ asiguraţi-vă că există mână curentă, bare verticale de sprijin, mânere de susţinere
în interiorul vehiculelor de transport public şi că acestea sunt uşor de recunoscut
(cu un contrast vizual mare faţă de interiorul vehicului) uşor de ajuns la ele, uşor
de folosit de către toţi pasagerii
Accesibilitate pentru toţi – dar cum?
32
□ asiguraţi-vă că în interiorul vehicului este spaţiu suficient pentru scaune cu rotile,
landouri şi spaţiu de manevră în jurul lor
□ oferiţi pasagerilor informaţii în timp real, în format vizual şi audio
□ aveţi grijă ca personalul de bord să poată fi contactat uşor de pasagerii care au
nevoie de ajutor
□ când planificaţi programul serviciilor de transport public, luaţi în considerare faptul
că PMR se deplasează mai încet
□ aveţi grijă ca distanţele către staţiile de transport public să nu fie prea lungi şi că
staţiile transportului public sunt accesibile în siguranţă pentru pietoni
□ oferiţi instruire privind mobilitatea pentru diferitele grupuri de PMR
□ implicaţi reprezentanţii tuturor grupelor de PMR în planificarea, implementarea şi
evaluarea măsurilor de îmbunătăţire referitoare la accesibilitate la transportul
public
4.4 Recomandări de bază pentru servicii publice mai accesibile
□ instruiţi pe cei ce planifică administrarea oraşului, pe cei ce planifică transportul,
autorităţile locale şi regionale, directorii firmelor imobiliare, referitor la importanţa
accesibilităţii la serviciile de zi cu zi (cum ar fi centre comerciale, supermarketuri,
magazine alimentare, centre de sport şi recreere, şcoli, grădiniţe, centre de
îngrijire a sănătăţii, centrele comunitare, etc.) pentru pietoni, ciclişti şi utilizatori ai
transportului public
□ integraţi accesibilitatea pentru pietoni, ciclişti, şi utilizatori ai transportului public în
ceea ce priveşte serviciile zilnice, ca o cerinţă pentru acordarea autorizaţiilor de
construcţie
□ integraţi accesibilitatea pentru serviciile de zi cu zi pentru pietoni, ciclişti, şi
utilizatori ai transportului public ca principiu pentru planificarea utilizării zonale
Accesibilitate pentru toţi – dar cum?
33
□ creşteţi sensibilizarea publicului general cu privire la importanţa accesibilităţii la
serviciile de zi cu zi fără autoturism, în concordanţă cu selectarea / stabilirea
locului lor de reşedinţă.
4.5 Recomandări de bază pentru o accesibilitate mai bună a
contactului cu clienţii, după călătorie
□ stabiliţi un punct de contact pentru colectarea părerilor clienţilor despre
obstacolele din spaţiile publice şi din transportul public
□ stabiliţi un birou accesibil pentru obiecte-pierdute-şi-găsite
□ asiguraţi-vă că personalul angajat care lucrează la punctul de contact pentru
colectarea părerilor clienţilor şi la birou pentru obiecte-pierdute-şi-găsite este
instruit cu privire la problemele de accesibilitate
□ oferiţi informaţii clare şi accesibile privind modul cum se poate ajunge la punctul
de contact pentru colectarea părerilor clienţilor şi la biroul pentru obiecte-pierdute-
şi-găsite; distribuiţi această informaţie prin mai multe canale cum ar fi de exemplu
adrese de Internet ale oraşului şi ale operatorului de transport public, presa
locală, informaţii tipărite despre transportul public, o notificare în buletinul
informativ al autorităţii locale şi în staţiile de transport public, ...
□ aveţi grijă ca biroul pentru obiecte-pierdute-şi-găsite şi punctul de contact pentru
colectarea părerilor clienţilor să poată fi contactate prin mai multe canale cum ar fi
email, poştă, site (formular on-line), telefon, fax şi contact personal
□ aveţi grijă ca părerile clienţilor să poată ajunge direct la persoanele responsabile
din primărie sau de la operatorul de transport public
□ aveţi grijă ca acel client să primească răspunsul, prompt într-un format accesibil.
Accesibilitatea este o problemă de atitudine!
34
5 ACCESIBILITATEA NU ESTE DOAR UN CONCEPT CI
ESTE O CHESTIUNE DE ATITUDINE!
Argumentul principal împotriva accesibilităţii este că de obicei aceasta costă prea
mult şi că nu sunt fonduri.
Da, este adevărat că multe măsuri de îmbunătăţire a accesibilităţii nu sunt “gratuite”
– iar măsurile care împlică în special reconstrucţia infrastructurii pot fi foarte
costisitoare.
Totuşi, iată cinci sfaturi
pentru cunoscătorii preţurilor
fnice.deu
1. Aveţi în vedere ca accesibilitatea să devină o tendinţă generală şi un
concept binecunoscut în rândul tuturor persoanelor
O mare parte, poate chiar majoritatea obstacolelor din spaţiile publice şi din
transportul public derivă din lipsa sensibilizării şi a cunoaşterii nevoilor PMR.
Barierele apar urmare unor acţiuni nechibzuite şi a celor “bine-intenţionate” dar
neinformate, atât din partea publicului larg cât şi a persoanelor care lucrează
în planificare, construcţii şi întreţinerea spaţiilor publice şi a transportului
public.
Creşterea gradului de conştientizare şi asigurarea instruirii despre
accesibilitate sunt paşi eficienţi şi esenţiali pe drumul accesibilităţii pentru toţi!
Accesibilitatea este o problemă de atitudine!
35
2. Evitaţi “rezolvarea problemelor greşite”.
Implicarea utilizatorilor (inclusiv a tuturor grupurilor de PMR) în dezvoltarea
unei strategii şi a unui program pentru accesibilitate vă ajută să identificaţi
problemele “reale”, să vă fixaţi corect priorităţile şi să dezvoltaţi o strategie
care aduce cu sine îmbunătăţiri durabile ale accesibilităţii, sprijinite de public.
Implicarea utilizatorilor (inclusiv a tuturor grupurilor PMR) în dezvoltarea
strategiei şi programului de accesibilitate este un mod efectiv de a evita
aberaţiile şi a aspira la îmbunătăţirea durabilă a accesibilităţii.
3. Aveţi grijă ca nevoile utilizatorului (inclusiv cele ale tuturor grupurilor PMR)
să fie luate în considerare în faza de planificare a tuturor măsurilor.
Implicarea reprezentanţilor tuturor grupurilor de utilizatori în planificare,
implementare şi evaluare este o strategie bună pentru a evita greşeli şi măsuri
corective costisitoare.
Implicarea utilizatorului în toate stadiile planificării, implementării şi evaluării
vă ajută să economisiţi bani prin evitarea greşelilor costisitoare.
4. Aveţi grijă ca soluţiile dezvoltate şi implementate să dea posibilitatea utilizării
spaţiului şi transportului public de către cât mai mulţi oameni, fără să existe
bariere.
Aplicând principiile proiectării universale veţi obţine rezultate mult mai bune şi
soluţii mai puţin costisitoare decât dezvoltând soluţii speciale care iau în
considerare doar nevoile unui număr limitat de oameni. Instruirea “Proiectare
pentru toţi” este recomandată pentru proiectanţi, arhitecţi, planificatori,
personalul din construcţii şi pentru echipele de întreţinere.
Aplicarea principiilor Proiectării Universale aduce cu sine
soluţii eficiente din punct de vedere al costurilor şi care
îmbunătăţesc efectiv accesibilitatea pentru toţi.
Accesibilitatea este o problemă de atitudine!
36
5. Aveţi grijă ca accesibilitatea să fie integrată în toate achiziţiile, construcţiile,
reconstrucţiile şi activităţile de renovare începând chiar de la stadiul de
planificare.
Dacă problemele de accesibilitate sunt luate în calcul încă de la început,
atunci economisiţi o mulţime de bani. În multe situaţii, accesibilitatea nu
implică de loc costuri suplimentare dacă o integraţi încă de la început. Dar
este mult mai scump să elimini bariere şi să îmbunătăţeşti accesibilitatea într-
un stadiu ulterior.
Luarea în considerare a aspectelor legate de accesibilitate începând cu stadiul
de planificare a oricăror activităţi de achiziţii publice, de reconstrucţie şi
renovare vă ajută să economisiţi bani!
Investiţiile în accesibilitate, siguranţă, infrastructură pentru pietoni, biciclişti,
transport public şi servicii vă răsplătesc (îşi scot costurile).
Investiţiile în accesibilitate, siguranţă, infrastructura confortabilă pentru pietoni,
biciclişti, transport public şi servicii vă răsplătesc în ceea ce priveşte:
costurile de mediu – din moment ce accesibilitatea le permite tuturor oamenilor
(inclusiv PMR) să folosească modurile durabile de transport public şi astfel să
economisească bani, energie, spaţiu şi să reducă emisiile dăunătoare
costurile sociale – din moment ce accesibilitatea le permite tuturor oamenilor
(inclusiv PMR) să acceseze independent serviciile de zi-cu-zi, iar mobilitatea
independentă este o precondiţie esenţială pentru a lua parte la viaţa zilnică
costurile de sănătate – din moment ce accesibilitatea le permite tuturor oamenilor
(inclusiv PMR) să se deplaseze zilnic în mod activ cum ar fi mersul pe jos şi cu
bicicleta şi astfel să rămână în formă şi agili
Accesibilitatea este o problemă de atitudine!
37
Investiţiile în accesibilitate
reprezintă o contribuţie efectivă la o economie a unei societăţi
durabile şi o măsură foarte bună pentru a face faţă provocărilor
prezente şi viitoare care rezultă din schimbările demografice,
cum ar fi creşterea numărului de imigranţi sau a populaţiei de
vârsta a treia
top related