caietul meu

Caietul meu

Azi, caietul meu de temeTot suspina si tot geme,Il intreb: "Ce s-a-ntamplat?",Nu raspunde-i suparat.

Eu il iau cu binisorulCa sa-i aflu ofusorul,Ce mai incolo si-ncoace,Eu vorbesc si el tot tace

Mai tarziu, mai pe-nserat,Dupa ore de oftat,Obosit din cale-afara,Mi-a reprosat intr-o doara:

"Singur tu esti vinovat!,Sunt ranit, insangerat,Chiar de la pagina a treia,Pan' la douazeci si treia.

Vai, ce ustura si doare,N-ai putina mila oare?De ce gresesti asa mult?Uita-te in ce hal sunt!

Sigur, orice om greseste,Daca nu sta si gandeste,Dar fie-ti mila de mineSi gandeste-te mai bine!

La pagina opt am incaDoua rani si-una-i adancaNu stii nici sa faci acordulSi cu asta am spus totul."

Tace cu-ncapatanare,Apoi geme si mai tare,Cum sa fac ca sa-l impac?Gata! Stiu ce am sa fac!

Cum a spus si el, in fine,Am sa ma gandesc mai bine.Pan' acu' sa fac o temaNu era mare problema

Ce daca scriam urat?Puteam sa spun c-am facut,Cinci minute si e gataCa de nu, 'l iau cu lopata!

M-astepta televizoru',Fotbalul, calculatorul...Dar acum m-au pus pe ganduriRanile de printre randuri.

Mi-e cam mila de caiet,Ce-ar fi sa fiu mai atent?O ora pe zi sau douaSi i-as da o fata noua!

Fara rani adanci macar,Sa nu fi plans in zadar.Ca o zgarietura micaSe iarta la o adica.