cercetĂri privind utilizarea compozitelor … doctorat/rezumat... · semnificativ de ranforsare,...
Post on 31-Jan-2018
218 Views
Preview:
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
“GRIGORE T. POPA”, IAȘI
FACULTATEA DE MEDICINᾸ DENTARᾸ
CERCETĂRI PRIVIND UTILIZAREA
COMPOZITELOR RANFORSATE CU FIBRE ÎN
TERAPIA PARODONTALĂ
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
Conducător științific:
Prof. univ. dr. Silvia MÂRŢU Doctorand:
Asist. univ. Raluca-Maria
MOCANU (VIERIU)
-IAŞI-
2015
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu
fibre în terapia parodontală
i
CUPRINS i
ABREVIERI iv
INTRODUCERE. ARGUMENTAREA TEMEI DE CERCETARE 1
STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII
CAP.1. ALGORITM DE EVALUARE ÎN BOALA PARODONTALĂ 3
1.I. Aspecte clinice şi paraclinice esenţiale în diagnosticul parodontal 3
1.II. Consideraţii privind mobilitatea dentară în boala parodontală 6
1.II.1. Mobilitatea dentară normală şi patologică 6
1.II.2. Metode de evaluare şi cuantificare a mobilităţii dentare 8
CAP. 2. PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN BOALA PARODONTALĂ 13
2.I. Secvenţializarea procedurilor terapeutice în contextul bolii
parodontale
13
2.I.1. Obiectivele terapiei parodontale 13
2.I.2 Modele şi etape de tratament în terapia parodontală 14
2. II. Terapia de imobilizare parodontală 17
2.II.1. Corelarea mobilităţii dentare patologice cu necesitatea de
imobilizare
17
2.II.2. Principii generale de imobilizare parodontală 18
2.II.3. Obiectivele imobilizării parodontale 20
2.II.4. Indicaţii, contraindicaţii, avantaje şi dezavantaje ale
imobilizării parodontale
20
2.II.5. Clasificarea sistemelor de imobilizare parodontală 21
2.II.6. Comparaţii între sistemele utilizate cel mai frecvent în terapia
parodontală de imobilizare
23
CAP. 3. PROPRIETĂŢI ŞI APLICAŢII CLINICE ALE
COMPOZITELOR RANFORSATE CU FIBRE 26
3.I. Tipuri de fibre utilizate pentru ranforsarea materialelor compozite 26
3.II. Parametrii care influenţează proprietăţile compozitelor ranforsate cu
fibre
29
3.III. Justificarea utilizării compozitelor ranforsate cu fibre în practica
stomatologică
35
CUPRINSUL TEZEI
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu
fibre în terapia parodontală
ii
CONTRIBUŢII PROPRII
CAP. 4. STUDIU PRIVIND CARACTERISTICILE MECANICE ŞI
ELASTICE ALE DIFERITELOR TIPURI DE COMPOZITE
RANFORSATE CU FIBRE UTILIZATE ÎN TERAPIA
PARODONTALĂ
38
4.I. INTRODUCERE 38
4.II. SCOPUL STUDIULUI 39
4.III. MATERIALE ŞI METODE 40
4.III.1. Realizarea probelor 40
4.III.2. Încercarea la încovoiere în trei puncte 43
4.III.3. Analiza SEM a epruvetelor fracturate 55
4.IV. REZULTATE 46
4.IV.1. Forța maximă de apăsare și deformația maximă pe direcția
de apăsare a forței
46
4.IV.2. Rezistența de rupere la încovoiere și modulul de elasticitate 47
4.IV.3. Rezistența de rupere la forfecare 50
4.IV.4. Tiparul de fractură 53
4.V. DISCUŢII 56
4.VI. CONCLUZII 60
CAP. 5. STUDIU IN VITRO CU PRIVIRE LA COMPORTAMENTUL
BIOMECANIC AL SUBSTRATULUI OSOS ŞI AL SISTEMELOR
DE IMOBILIZARE PARODONTALĂ
61
5.I. INTRODUCERE 61
5.II. SCOPUL STUDIULUI 62
5.III MATERIALE ŞI METODE 62
5.III.1. Tensometria electrică rezistivă- Principiul metodei 62
Etapa I - Validarea rășinii folosite la realizarea replicii mandibulei.
Determinarea constantelor elastice
65
5.III.2. Realizarea epruvetelor din acrilat 65
5.III.3. Instalarea mărcilor tensometrice pe epruvete 67
5.III.4. Încercarea la tracțiune a epruvetelor 69
Etapa II – Determinarea deformațiilor osoase prin metoda tensometriei
electrice rezistive și determinarea deplasărilor dentare
69
5.III.5. Selectarea dinților 69
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu
fibre în terapia parodontală
iii
5.III.6. Realizarea replicii de mandibulă 70
5.III.7. Selectarea și instalarea mărcilor tensometrice 73
5.III.8. Pregătirea punţilor tensometrice 75
5.III.9. Încercarea la compresiune a modelelor mandibulare 75
5.III.10. Realizarea șinelor de imobilizare 77
5.IV. REZULTATE 80
Etapa I - Validarea rășinii folosite la realizarea replicii mandibulei.
Determinarea constantelor elastice
80
Etapa II - Determinarea deformațiilor osoase prin metoda tensometriei
electrice rezistive și determinarea deplasărilor dentare
83
5.V. DISCUŢII 85
5.VI. CONCLUZII 89
CAP. 6. STUDIU PRIN METODA ELEMENTELOR FINITE
PRIVIND STATUSUL DENTO-PARODONTAL ÎN
CONTEXTUL IMOBILIZĂRII PARODONTALE
90
6.I. INTRODUCERE 90
6.II. SCOPUL STUDIULUI 91
6.III. MATERIAL ŞI METODĂ 91
6.III.1. Metoda elementelor finite- principiul metodei 91
6.III.2. Modelarea obiectului 92
6.III.3. Definirea parametrilor materialelor 95
6.III.4. Discretizarea modelului şi stabilirea tipurilor de elemente 96
6.III.5. Aplicarea constrângerilor şi încărcărilor 96
6.III.6. Definirea tipurilor de contacte 98
6.IV. REZULTATE 98
6.V. DISCUŢII 108
6.VI. CONCLUZII 112
CAP. 7. STUDIU CLINIC PRIVIND ȘINELE DE IMOBILIZARE DIN
COMPOZIT RANFORSAT CU FIBRE ȘI DIN FIR DE SÂRMĂ-
COMPOZIT ŞI INFLUENŢA ACESTORA ASUPRA EVOLUȚIEI
STATUSULUI DENTO-PARODONTAL
114
7.I. INTRODUCERE 114
7.II. SCOPUL STUDIULUI 115
7.III. MATERIALE ŞI METODE 115
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu
fibre în terapia parodontală
iv
7.III.1. Definirea lotului de studiu, criterii de includere şi de
excludere
115
7.III.2. Evaluarea clinică 116
7.III.3. Realizarea tratamentului etiotrop 118
7.III.4. Reevaluare I 118
7.III.5. Aplicarea șinelor de imobilizare 118
7.III.6. Reevaluare II 122
7.IV. REZULTATE 122
7.V. DISCUŢII 129
7.VI. CONCLUZII 131
CAP. 8. PREZENTĂRI CAZURI CLINICE REPREZENTATIVE DIN
LOTUL DE STUDIU
133
CAP. 9. CONCLUZII GENERALE 143
CAP. 10. ORIGINALITATEA STUDIULUI ŞI PERSPECTIVELE
TEZEI
145
BIBLIOGRAFIE 147
ANEXA 1. ARTICOLE PUBLICATE PE PARCURSUL STAGIULUI
DOCTORAL
163
Cuvinte cheie:
Compozite ranforsate cu fibre (FRC), mobilitate dentară, şină de imobilizare
parodontală, încovoiere în trei puncte, tensometrie electrică rezistivă, analiză cu
elemente finite (FEA).
Prezenta teză de doctorat cuprinde 163 pagini şi este ilustrată prin 142 figuri,
47 tabele şi 17 relaţii de calcul. Documentarea a fost realizată utilizând 320 referinţe
bibliografice.
Rezumatul include un număr limitat din totalul acestora, menţinând
numerotarea şi cuprinsul din teză.
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu
fibre în terapia parodontală
1
Potențialul clinic al compozitelor ranforsate cu fibre (FRC) a suscitat un real
interes în lumea medicală. Dată fiind însă apariția și aplicarea acestora relativ recent
în domeniul stomatologic, la acest moment mai există o serie de elemente care
necesită cercetări aprofundate, acestea fiind în principal corelate cu variabilitatea
clinică existentă la pacienții cu teren parodontopat.
Necesitatea realizării imobilizării parodontale rămâne un subiect controversat
în literatură, întrucât nu există linii directoare concrete care să stabilească atitudinea
terapeutică şi prognosticul, în contextul bolii parodontale avansate. Pe lângă
aspectele privind longevitatea şi comportamentul clinic intraoral al şinelor de
imobilizare, care pot fi evaluate doar in vivo, există factori cu impact asupra deciziei
terapeutice care pot fi apreciaţi prin testări in vitro.
Astfel, un aspect important considerăm a fi integrarea FRC în contextul unui
suport odonto-parodontal deficitar, a cărui specificitate, pe lângă cea
biologică/microbiană, este cea biomecanică. Acest aspect, poate îmbrăca diferite
forme, impunându-se atitudini diferite în funcție de gradul evolutiv al leziunilor.
Obiectivele primei etape de lucru au fost de a testa proprietăţile mecanice şi
elastice ale sistemelor de compozite ranforsate cu diferite fibre în asociere cu diferite
tipuri de compozit. În urma acestui studiu, ne-am propus să alegem sistemele care
au prezentat cele mai bune performanţe în vederea testărilor ulterioare. A doua etapă
a avut ca scop evaluarea comportamentului biomecanic al complexului os-dinte-
parodonţiu şi ale sistemelor de imobilizare selectate prin metode in vitro şi prin
metode numerice. Obiectivul celui de al treilea pilon al cercetării a fost de a realiza
un studiu clinic longitudinal cu privire la evoluţia statusului parodontal şi la
comportamentul clinic al şinelor de imobilizare.
În cele mai multe sisteme de clasificare a bolii parodontale, orice abordare este
supusă unor variații atât în evaluarea clinică, cât şi în interpretarea datelor obţinute,
astfel încât trebuie realizată o abordare standardizată a evaluărilor parodontale
(Sweeting et al., 2008, Martin et al., 2013). Mobilitatea dentară este un parametru
important, un diagnostic etiologic diferențial fiind esenţial în vederea stabilirii
conduitei terapeutice corecte.
Necesitatea înregistrării cât mai exacte a mobilității dentare a orientat
preocupările din acest domeniu spre dezvoltarea și utilizarea unor proceduri
instrumentale cât mai riguros etalonate (Dumitriu et al., 2006). Un dispozitiv utilizat
în acest sens este aparatul Periotest (Siemens AG, Benssheim, Germany). S-a
observat că există o asociere puternică între valorile Periotest și nivelul osos, acest
dispozitiv indicând obiectiv gradul resorbției osoase (Schulte et al., 1992).
INTRODUCERE. ARGUMENTAREA TEMEI DE CERCETARE
CAP.1. ALGORITM DE EVALUARE ÎN BOALA PARODONTALĂ
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu
fibre în terapia parodontală
2
Studiile au demonstrat că metoda de evaluare a mobilității cu dispozitivul
Periotest este o procedură simplă, obiectivă, exactă și cu un înalt grad de
reproductibilitate, fiind indicată pentru înregistrarea clinică a mobilității dentare
(Berthold et al., 2010, Chakrapani et al., 2015).
Mai mulți autori au încercat să formuleze secvenţe de tratament într-o manieră
logică, în vederea dezvoltării mai multor modele pentru planificarea tratamentului
parodontal în contextul unei abordări terapeutice integrative (Carranza, Takei, 2012,
Azouni, Tarakji, 2014).
Indiferent de modelul abordat pentru etapizarea tratamentului parodontal, un
aspect important îl constituie stabilizarea dinţilor cu mobilitate dentară crescută,
aspect ce prezintă un impact pozitiv asupra pacientului, atât din punct de vedere
psihologic cât şi funcţional (Kumbuloglu et al., 2011). Utilizată corect, imobilizarea
parodontală determină o îmbunătăţire a confortului pacientului, cât şi un prognostic
şi un rezultat adecvat în tratamentul bolii parodontale.
Nyman, Lang au demonstrat că, în condiţiile selectării corecte a cazurilor şi a
unei igiene orale corecte, s-a înregistrat o stabilitate pe termen lung a dinţilor
imobilizaţi care prezentau pierdere de ataşament mai mare de 50%, chiar dacă legea
lui Ante nu era respectată. Cu condiţia absenţei inflamaţiei, dinţii cu suport
parodontal compromis pot fi menţinuţi prin imobilizare pe o perioadă lungă de timp,
în unele cazuri şi mai mult de 20 de ani (Nyman, Lang, 1994).
Imobilizarea din compozit ranforsat cu fibre oferă avantajul estetic şi prezintă
o frecvenţă redusă a fracturării, fiind net superioară altor tipuri de imobilizări
(Paddmanabhan et al., 2012). Se consideră că eliminarea firului metalic prin
utilizarea unor sisteme FRC ar determina o adeziune mai stabilă, deoarece se
bazează pe adeziunea chimică dintre compozitului şi smalţul gravat şi infiltrat cu
adeziv (Freilich et al., 1999).
Printre cele mai utilizate fibre în practica medicală stomatologică se pot
menţiona: fibrele de sticlă, fibrele de carbon, fibrele sintetice: kevlar și polietilenă
(Heumen, 2010). Proprietăţile FRC sunt puternic influenţate de caracteristicile
componentelor, distribuţia acestora şi interacţiunea dintre ele. Sunt raportate studii
în care au fost sistematizați și evaluați diferiți factori care au impact asupra
caracteristicilor compozitelor ranforsate cu fibre (Garoushi et al. 2012).
Atât fibrele de sticlă cât și fibrele de polietilenă prezintă un potenţial
semnificativ de ranforsare, dar înțelegerea caracteristicilor unice ale fiecărui tip de
fibră va permite medicului să facă alegerea adecvată pentru fiecare caz clinic (Tayab
et al., 2015).
CAP. 2. PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN BOALA PARODONTALĂ
CAP. 3. PROPRIETĂŢI ŞI APLICAŢII CLINICE ALE COMPOZITELOR
RANFORSATE CU FIBRE
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu
fibre în terapia parodontală
3
4.I. Introducere
În restaurările dentare, FRC sunt de obicei supuse solicitării la încovoiere. În
timp ce performanța clinică reprezintă criteriul final al succesului, rezistența la
încovoiere este în continuare proprietate mecanică evaluată cel mai frecvent,
rezultatele testelor fiind utile în dezvoltarea și selectarea materialelor pentru situații
clinice specifice. Caracteristicile mecanice şi elastice ale compozitelor ranforsate cu
fibre care trebuie evaluate şi corelate într-un context integrativ sunt: rezistenţa,
rigiditatea, modulul de elasticitate, limita de elasticitate. În literatură există studii
privind aceste proprietăți ale compozitelor ranforsate cu fibre, dar informaţiile sunt
frecvent succinte sau nesistematizate (Gaspar et al., 2009).
4.II. Scopul studiului
Scopul studiului a fost de a evalua diferite caracteristici mecanice și elastice
ale celor mai utilizate tipuri de compozite ranforsate cu fibre, în terapia parodontală
de imobilizare.
Obiectivele au fost de a determina și de a compara următoarele aspecte: forța
maximă de apăsare, deformația pe direcția de apăsare a forței, rezistența de rupere
la încovoiere, modulul de elasticitate, rezistența de rupere la forfecare, tiparul de
fractură.
4.III. Materiale şi metode
Pentru a putea evalua și realiza comparaţii între diferitele sisteme utilizate s-a
stabilit ca obiectiv varierea mai multor parametri. Astfel, s-au utilizat: tipuri diferite
de fibre, design-uri diferite ale fibrei, tratamente diferite ale fibrei, lăţimi diferite ale
fibrei, tipuri diferite de compozit din punct de vedere al vâscozității şi al compoziţiei
chimice (Tabel 4.I.).
Tabel 4.I Materiale utilizate pentru realizarea probelor din compozit ranforsat cu fibre
Produs Producător Lot Tip de material
Construct Kerr 5102784,
5116767 Fibră de polietilenă împletită neimpregnată
Construct Kerr 5100456 Rășină de impregnare
Interlig Angelus 30643 Fibră de sticlă împletită preimpregnată
Splint-it Pentron 182141 Fibră de sticlă uniderecțională preimpregnată
Filtek Z250 3M Espe N602076 Compozit microhibrid
Premise Packable Kerr 4957927 Nanocompozit trimodal
Premise Flow Kerr 5123370 Nanocompozit trimodal
Brilliant Flow Coltene F52923 Nanocompozit
CAP. 4. STUDIU PRIVIND CARACTERISTICILE MECANICE ŞI
ELASTICE ALE DIFERITELOR TIPURI DE COMPOZITE
RANFORSATE CU FIBRE UTILIZATE ÎN TERAPIA PARODONTALĂ
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu
fibre în terapia parodontală
4
4.III.1. Realizarea probelor
În acest studiu au fost utilizate un număr de 80 probe, care au fost realizate
conform standardelor ISO 4049/2000, având dimensiunile 2x2x25 mm (Ludwick,
2000). Probele au fost împărțite în 16 grupuri, pentru fiecare grup realizându-se câte
5 probe (Tabel 4.II).
Tabel 4.II Încadrarea probelor în 16 grupuri în funcție de tipul de compozit și de fibră
Probă x 5 Fibră Lățime Compozit
A1 Construct 2 mm Filtek Z250
A2 Interlig 2 mm Filtek Z250
A3 Construct 3 mm Filtek Z250
A4 Splint-it 3 mm Filtek Z250
B1 Construct 2 mm Premise Packable
B2 Interlig 2 mm Premise Packable
B3 Construct 3 mm Premise Packable
B4 Splint-it 3 mm Premise Packable
C1 Construct 2 mm Premise Flow
C2 Interlig 2 mm Premise Flow
C3 Construct 3 mm Premise Flow
C4 Splint-it 3 mm Premise Flow
D1 Construct 2 mm Brilliant Flow
D2 Interlig 2 mm Brilliant Flow
D3 Construct 3 mm Brilliant Flow
D4 Splint-it 3 mm Brilliant Flow
4.III.2. Încercarea la încovoiere în trei puncte
Pe cele 80 probe s-au realizat încercări statice de încovoiere în trei puncte,
utilizând o maşină de încercări tip WDW-5CE (Fig. 4.12), aflată în Laboratorul de
Încercări mecanice al Departamentului de Inginerie mecanică, Mecatronică și
Robotică din cadrul Facultății de Mecanică a Universității Tehnice “Gh. Asachi”din
Iaşi. Fiecare probă a fost plasată pe un suport metalic fiind sprijinită la extremităţi,
iar forţa a fost aplicată pe mijlocul probei, pe o direcţie perpendiculară, cu o viteză
de încărcare de 0,5 mm/min (Fig. 4.15).
Fig. 4.12 Maşina universală de încercat
la tracţiune WDW-50 (colecţie personală)
Fig. 4.15 Poziţionarea probei pe suportul
maşinii de încercare (colecţie personală)
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu
fibre în terapia parodontală
5
4.III.3. Analiza SEM a epruvetelor fracturate
După efectuarea încercărilor de încovoiere, probele au fost evaluate calitativ
din punct de vedere al tiparului de fractură, prin analiza microstructurii, utilizând
Microscopul electronic SEMQUANTA 200 3D Dual Beam, FEI Olanda, aflat în
Laboratorul de microscopie electronică al Facultății de Mecanică din cadrul
Universității Tehnice “Gh. Asachi” Iaşi. Suprafața probelor a fost scanată și au fost
realizate capturi la puteri de mărire de 50X, 100X și 200X.
4.IV. Rezultate
În urma încercărilor la încovoiere în trei puncte s-au obținut valori pentru forța
maximă preluată de fiecare probă și pentru deformația maximă (Tabel 4.III).
Tabel 4.III Forța maximă și deformația maximă a probelor
Probe
(n=5)
Forța maximă (N) Deformația maximă (mm)
Sum Average Std.
Dev. Variance Sum Average
Std.
Dev. Variance
A1 74,01 14,80 0,66 0,44 28,29 5,66 0,85 0,73
A2 85,14 17,03 1,31 1,71 11,69 2,34 0,60 0,36
A3 261,00 52,20 1,41 1,99 28,20 5,64 0,68 0,47
A4 105,21 21,04 1,48 2,20 7,45 1,49 0,61 0,38
B1 72,08 14,42 0,99 0,98 15,46 3,09 0,67 0,44
B2 85,06 17,01 0,85 0,72 14,79 2,96 0,50 0,25
B3 196,02 39,20 1,63 2,67 35,81 7,16 0,70 0,49
B4 115,19 23,04 1,03 1,06 9,26 1,85 0,39 0,15
C1 111,98 22,40 1,26 1,58 36,55 7,31 0,69 0,48
C2 143,01 28,60 0,93 0,87 11,83 2,37 0,52 0,27
C3 200,14 40,03 1,27 1,62 28,92 5,78 0,52 0,27
C4 182,99 36,60 1,72 2,95 13,55 2,71 0,61 0,37
D1 68,04 13,61 0,73 0,53 35,45 7,09 0,67 0,46
D2 93,80 18,76 0,96 0,91 19,59 3,92 0,54 0,29
D3 153,90 30,78 1,23 1,51 31,25 6,25 0,63 0,39
D4 153,10 30,62 1,43 2,06 20,09 4,02 0,52 0,27
Comparând toate cele 16 grupuri, se observă că forța de rupere are cea mai
mare valoare pentru grupul A3- 52,2±1,41 N și cea mai mică pentru grupul D1-
13,61±0,73 N. Luând în considerare grupurile care au avut în structură fibre de 2
mm, pot fi făcute următoarele precizări: se observă că FRC ranforsate cu fibră de
sticlă (A2, B2, C2, D2) permit aplicarea unei forțe maxime mai mari și implicit
prezintă o rezistență de rupere mai mare, indiferent de tipul de compozit, decât FRC
ranforsate cu fibră de polietilenă (A1, B1, C1, D1). Deformația maximă, care
permite o revenire parțial elastică, a variat semnificativ între 2,34 ± 0,46 mm și 7,31
± 1,46 mm. Observăm valori mari ale deformațiilor pentru grupurile A1, B1, C1 și
D1 (5,66 ± 1,130 mm, 3,09 ± 0,62 mm, 7,31 ± 1,46 mm, respectiv 7,09 ±1,41 mm),
grupuri în care a fost utilizată fibra de polietilenă.
Cunoscând valorile maxime ale deformației şi ale forţei (Tabelul 4.III), s-a
calculat modulul de elasticitate şi rezistența de rupere la încovoiere pentru fiecare
probă testată (Tabelul 4.V).
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu
fibre în terapia parodontală
6
O altă posibilitate de studiu a comportamentului la încovoiere a diferitelor
tipuri de compozite ranforsate cu fibre este cea în care probele se consideră ca fiind
elemente stratificate, de tip sandwich, cu miez continuu. S-a calculat rezistenţa de
rupere la încovoiere a stratului de compozit şi rezistența de rupere la forfecare
corespunzătoare celor 16 grupuri (Tabelele 4.VIII, 4.X).
Tabel 4.V Rezistența de rupere la încovoiere și modulul de elasticitate al probelor
Probe
(n=5)
Rezistența de rupere la încovoiere (MPa) Modulul de elasticitate (GPa)
Sum Average Std.
Dev. Variance Sum Average
Std.
Dev. Variance
A1 913,85 182,77 7,22 52,12 10,01 2,00 0,31 0,10
A2 1051,66 210,33 16,82 282,98 28,93 5,79 1,59 2,53
A3 3222,98 644,60 14,28 203,90 35,14 7,03 0,79 0,63
A4 1299,22 259,84 18,01 324,28 59,67 11,93 4,41 19,49
B1 890,22 178,04 12,46 155,22 18,02 3,60 0,64 0,41
B2 1050,51 210,10 10,68 113,99 22,26 4,45 0,99 0,99
B3 2420,48 484,10 18,16 329,70 20,69 4,14 0,38 0,14
B4 1422,50 284,50 12,34 152,38 48,74 9,75 2,42 5,84
C1 1383,20 276,64 16,73 279,76 11,62 2,32 0,30 0,09
C2 1766,07 353,21 11,01 121,20 46,95 9,39 1,76 3,09
C3 2471,53 494,31 14,53 211,18 26,13 5,23 0,41 0,17
C4 2259,54 451,91 19,28 371,83 52,68 10,54 2,27 5,13
D1 840,27 168,05 9,04 81,68 7,28 1,46 0,20 0,04
D2 1158,26 231,65 11,08 122,83 18,18 3,64 0,35 0,12
D3 1900,64 380,13 15,31 234,39 18,60 3,72 0,27 0,07
D4 1891,01 378,20 19,07 363,67 29,15 5,83 1,03 1,06
Tabel 4.VIII Rezistența de rupere la încovoiere
a compozitului
Probe
(n=5)
Rezistența de rupere la încovoiere a
compozitului (MPa)
Sum Average Std.
Dev. Variance
A1 277,8 55,56 2,48 6,15
A2 320,2 64,04 4,93 24,29
A3 653,15 130,63 3,53 12,47
A4 263,26 52,65 3,72 13,81
B1 271,09 54,218 3,73 13,91
B2 319,25 63,85 3,18 10,13
B3 490,51 98,10 4,09 16,73
B4 288,8 57,76 2,58 6,68
C1 421,14 84,23 4,73 22,41
C2 536,8 107,36 3,51 12,29
C3 501,83 100,37 3,19 10,20
C4 458,8 91,76 4,30 18,51
D1 255,92 51,18 2,75 7,57
D2 351,74 70,348 3,58 12,78
D3 385,11 77,02 3,07 9,42
D4 382,73 76,55 3,59 12,87
Tabel 4.X Rezistența de rupere la forfecare a
probelor
Probe
(n=5)
Rezistența de rupere la forfecare
(MPa)
Sum Average Std.
Dev. Variance
A1 138,75 27,75 1,24 1,53
A2 159,6 31,92 2,46 6,03
A3 326,25 65,25 1,76 3,11
A4 131,5 26,3 1,86 3,45
B1 135,15 27,03 1,86 3,46
B2 159,45 31,89 1,59 2,53
B3 245,01 49,002 2,04 4,17
B4 143,96 28,792 1,29 1,66
C1 209,94 41,988 2,36 5,57
C2 268,09 53,618 1,75 3,06
C3 250,14 50,028 1,59 2,53
C4 228,7 45,74 2,14 4,60
D1 127,55 25,51 1,37 1,88
D2 175,84 35,168 1,79 3,19
D3 192,34 38,468 1,53 2,35
D4 191,33 38,266 1,79 3,22
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu
fibre în terapia parodontală
7
Pentru toate sistemele FRC evaluate, s-a observat că rezistența de rupere la
forfecare a avut valori cu aproximativ 50% mai mici decât rezistența de rupere la
încovoiere a compozitului. Acest aspect presupune că ruperea probei se datorează
fracturilor din masa compozitului, iar tensiunea tangenţială de forfecare de la
interfața fibră - compozit acționează ca un mecanism secundar.
În ceea ce privește influența tipului de fibră asupra rezistenței la încovoiere,
s-a constatat că: în grupurile în care s-a utilizat fibră de 3 mm și Filtek Z250,
rezistența la încovoiere a compozitului a fost de 2,5 ori mai mare pentru Construct,
comparativ cu Splint-It.
Pentru toate probele testate s-a observat apariția primei linii de fisură în dreptul
punctului de aplicare al forței, pe partea inferioară a stratului de compozit, în zona
de tracțiune. Fisura s-a transmis în stratul de compozit până la joncțiunea cu fibra
de ranforsare și apoi s-a propagat longitudinal la nivelul fibrei, spre extremitățile
probei. În ultima etapă, au apărut fisuri în stratul superior de compozit, încercarea
soldându-se fie cu distrugerea probei prin separarea completă în două jumătăți, fie
prin clivarea probei la nivelul fibrei de ranforsare, cu separarea celor două straturi
superioare și inferioare de compozit (Fig. 4.20).
Fig. 4.20 Etape din timpul testării la încovoiere a probelor (colecţie personală)
Analizând tiparul de fractură și de distrucție al probelor, observăm o adeziune
puternică a fibrelor de sticlă preimpregnate la straturile de compozit. Ruperea
probelor din grupul 2 (fibre de sticlă împletite preimpregnate) s-a realizat frecvent
prin separarea probei în două parți aproximativ egale, care prezintă aceeași structură
pe secțiune: compozit, fibră, compozit (Fig. 4.21). Pentru probele din grupul 4 (fibre
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu
fibre în terapia parodontală
8
de sticlă unidirecționale preimpregnate) se observă o distrucție în masa fibrei prin
clivaj, ce determină o separare a fibrelor, o parte rămânând atașate la stratul superior
de compozit, iar o parte la stratul inferior (Fig. 4.22).
Fig.4 .21 Tiparul de fractură al probelor din FRC cu fibră de sticlă împletită (grupul 2) –
aspect macroscopic și măriri SEM 50x, 100x, 200x (colecţie personală)
Fig. 4.22 Tiparul de fractură al probelor din FRC cu fibră de sticlă unidirecțională (grupul 4) –
aspect macroscopic și măriri SEM 50x, 100x, 200x (colecţie personală)
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu
fibre în terapia parodontală
9
Fibrele de polietilenă împletite au demonstrat un tipar constant de rupere, cu
propagarea liniei de fractură la interfața compozit - fibră și cu menținerea integrității
fibrei la care rămân atașate zonele de compozit fracturate (Fig. 4.23).
Fig. 4.23 Tiparul de fractură al probelor din FRC cu fibră de polietilenă (grupurile 1 și 3) –
aspect macroscopic și măriri SEM 50x, 100x, 200x (colecţie personală)
4.V. DISCUŢII
Forța maximă de apăsare și deformația maximă pe direcția de apăsare a
forței
Pentru probele realizate cu fibră de 2 mm, forța maximă de apăsare care a putut
fi preluată de fiecare probă a fost mai mare în grupurile cu fibră de sticlă, comparativ
cu grupurile cu fibră de polietilenă, indiferent de tipul de compozit utilizat.
Anagnostou et al., analizând probe din FRC cu aceleaşi dimensiuni ca şi în prezentul
studiu, raportează valori mai mari ale forței, pentru ambele tipuri de fibre: 57,4 ±
7,7 N pentru FRC cu fibră de polietilenă și 55,84±2,9 N pentru FRC cu fibră de
sticlă, dar fără o diferență semnificativă statistic. În acest studiu, forţa maximă de
apăsare a avut o valoare maximă de 28,60±0,93 N pentru grupurile cu fibră de sticlă
(C2), respectiv 22,40±1,26 N pentru grupurile cu fibră de polietilenă (C1).
Diferențele pot fi explicate prin faptul că în prezentul studiu s-a utilizat pentru
fiecare probă un singur tip de compozit: flow sau packable, iar în studiul lui
Anagnostou et al. s-au utilizat două tipuri de compozit pentru realizarea unei singure
probe: compozit flow la partea inferioară a probei și compozit cu vâscozitate medie
la partea superioară a probei (Anagnostou et al., 2006).
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu
fibre în terapia parodontală
10
Din punct de vedere al deformației maxime, comparând cele două tipuri de
fibre, s-au înregistrat valori mai mari în grupurile cu fibră de polietilenă comparativ
cu grupurile cu fibră de sticlă. Cea mai mare valoare a deformației s-a înregistrat în
grupul C1 (Construct 2 mm- Premise Flow) - 7,31 ± 0,69 mm și cea mai mică în
grupul A4 (Splint-It- Brilliant Flow) - 1,49±0,61 mm. Deformațiile mai mari
întalnite în grupurile A1-D1 și A3-D3 se corelează cu valori mai mici ale modulelor
de elasticitate, ceea ce semnifică o rigiditate redusă. Acest aspect este deosebit de
important, deoarece în cazul unui sistem parodontal compromis cu mobilitate
dentară crescută, compozitul ranforsat cu fibră trebuie să permită șinei de
imobilizare să urmărească într-o anumită măsură deplasarea dentară, pentru a
asigura condiţiile unei vindecări ale țesuturilor parodontale (Juloski et al., 2012).
Rezistența de rupere la încovoiere și modulul de elasticitate
Rezistența de rupere la încovoiere a avut valoarea maximă de
644,60±14,28MPa pentru grupul A3 (Construct+ Filtek). Rezultatele obţinute au
arătat că lăţimea fibrei influenţează semnificativ rezistenţa de rupere la încovoiere a
probelor, indiferent de tipul de compozit folosit. Pentru grupurile în care s-au utilizat
fibre de polietilenă, au rezultat următoarele diferenţe: 𝜎A3>𝜎A1 de 3,52 ori, 𝜎B3>𝜎B1
de 2,71 ori, 𝜎C3>𝜎C1 de 1,7 ori şi, respectiv, 𝜎D3>𝜎D1 de 2,26 ori. Pentru grupurile cu
fibre de sticlă, diferenţele au fost cuprinse între 23% (𝜎A4>𝜎A2) şi 62% (𝜎D4>𝜎D2).
În cazul probelor cu fibre de 2 mm, indiferent de tipul de compozit utilizat,
s-au obținut valori mai mari ale rezistenței de rupere la încovoiere în grupurile cu
fibră de sticlă, comparativ cu grupurile cu fibră de polietilenă. Același raport între
cele două tipuri de fibre este prezentat și de Sharafeddin et al., care a obținut o
valoare de 500±31,24 MPa pentru sistemul Filtek Z250 - Interlig, valoare mai mare
decât cea obținută în acest studiu în grupul A2- 210,33±16,82 MPa (Sharafeddin et
al., 2013). Într-un studiu realizat pe baza încercării de încovoiere în trei puncte,
Juloski et al. raportează o valoare a rezistenței de rupere pentru probele realizate din
Construct - Premise Flow de 287,62±85,91MPa, valoare similară cu cea obținută în
acest studiu în grupul C1 - 276,64±16,73MPa (Juloski et al., 2012).
Rezistența de rupere la forfecare
Pentru toate probele, s-a observat că rezistența de rupere la încovoiere a avut
valori duble comparativ cu rezistența de rupere la forfecare. Acest aspect presupune
că primele defecte ale unei șine de imobilizare apar intraoral la nivelul stratului de
compozit și ulterior distrucția restaurării se datorează tensiunii tangenţiale de
forfecare de la interfața fibră-compozit. Această succesiune în procesul de
deterioare a restaurării din FRC permite clinicianului surprinderea procesului
evolutiv într-un stadiu incipient și realizarea reparării intraorale a șinei.
Comparând doar grupurile cu fibră de sticlă, s-a constatat că atunci când s-a
utilizat fibra Interlig, valorile rezistenței de rupere la încovoiere și la forfecare au
fost cu 12-23% mai mari decât pentru fibra Splint-It, cu toate că există o diferență
de lățime în favoare celei din urmă. Acest aspect indică faptul că arhitectura
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu
fibre în terapia parodontală
11
împletită a fibrei Interlig oferă proprietăţi superioare comparativ cu design-ul
unidirecţional al fibrei Splint-It.
Tiparul de fractură
Tiparul de fractură al probelor realizate cu fibre de polietilenă a fost același
pentru toate grupurile, indiferent de lățimea fibrei utilizate. Linia de fisură a fost
inițiată în masa compozitului în stratul inferior și s-a propagat ulterior la interfața
compozit - fibră, fără separarea completă a probelor datorită menținerii continuității
fibrei. Aceste aspecte sunt în concordanță cu cele prezentate de Pereira și
Sharafeddin care descriu același tipar de distrugere al probelor din compozit
ranforsat cu fibre de polietilenă. Menținerea intactă a fibrei și atașarea compozitului
fracturat la aceasta, demonstrează stabilitatea și rezistența acestui tip de fibră
(Sharafeddin et al., 2013, Pereira et al., 2003). Acest aspect prezintă o importantă
aplicabilitate clinică: posibilitatea reparării șinelor de imobilizare, încă din etapele
incipiente când apar fisuri în stratul de compozit, în vederea asigurării integrității și
funcționalității restaurării pentru un timp îndelungat. Analizând probele realizate cu
fibre de sticlă împletite preimpregnate, se poate observa o puternică adeziune a
fibrelor impregnate la straturile adiacente de compozit, distrugerea probelor
realizându-se prin ruperea fibrei.
4.VI. Concluzii
1. În grupurile cu fibră de polietilenă deformația maximă a probelor a fost mai mare
comparativ cu grupurile cu fibră de sticlă.
2. Rezultatele prezentului studiu indică faptul că atunci când se combină diferite
tipuri de fibre cu diferite tipuri de compozit, rezistența de rupere la încovoiere
variază substanțial. În cazul probelor cu fibre de 2 mm, indiferent de tipul de
compozit utilizat, s-au obținut valori mai mari ale rezistenței de rupere la încovoiere
în grupurile cu fibră de sticlă, comparativ cu grupurile cu fibră de polietilenă.
3. Pentru toate sistemele FRC evaluate, s-a observat că rezistența de rupere la
forfecare a avut valori cu aproximativ 50% mai mici decât rezistența de rupere la
încovoiere a compozitului. Acest aspect presupune că distrucția probei se datorează
inițial fracturilor din masa compozitului, iar tensiunea de forfecare de la interfața
fibră- compozit acționează ca un mecanism secundar.
4. Arhitectura fibrei de sticlă influenţează comportamentul mecanic al FRC. Astfel,
s-a constatat că atunci când s-a utilizat fibra cu arhitectură împletită Interlig, valorile
rezistenței de rupere la încovoiere și la forfecare au fost cu 12-23% mai mari decât
pentru fibra cu arhitectură unidirecţională Splint-It, cu toate că exista o diferență de
lățime în favoare celei din urmă.
5. Având în vedere tiparul de fractură, considerăm că cea mai bună variantă pentru
utilizarea clinică este cea în care fisura apare în masa compozitului și apoi se
transmite la zona de interfață compozit- fibră, cu menținerea integrității fibrei,
întrucât permite repararea intraorală a restaurării, cu asigurarea longevității acesteia.
.
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
12
5.I. Introducere
Un aspect important în alegerea tipului de imobilizare este interacțiunea
mecanică între materialele folosite și substratul dento-parodontal. Există foarte
puține informații în literatură cu privire la impactul resorbției osoase și al
imobilizării parodontale asupra răspunsului biomecanic al complexului os-dinte-
parodonțiu (Vallittu, 1999, Sewón et al., 2000).
5.II. Scopul studiului
Scopul studiului a fost de a evalua comportamentul biomecanic al osului
mandibular și al diferitelor sisteme de imobilizare parodontală supuse acţiunii
forţelor masticatorii, prin metoda tensometriei electrice rezistive. S-a pornit de la
următoarea premiză: gradul de resorbție osoasă și tipul de imobilizare parodontală
au influență asupra deformațiilor de la nivelul osului mandibular.
Obiectivele au fost de a determina și compara următoarele aspecte:
deformațiile care apar la nivelul osului în diferite situații clinice - cu integritate
osoasă și cu resorbție osoasă;
deformațiile care apar la nivelul osului cu resorbție osoasă în cazul utilizării
diferitelor sisteme de imobilizare parodontală;
deplasările dentare pe orizontală care apar în diferite situații clinice: cu
integritate osoasă, cu resorbție osoasă fără imobilizare, cu resorbție osoasă cu
imobilizare.
5.III. Materiale şi metode
5.III.1. Tensometria electrică rezistivă - Principiul metodei
Tensometria electrică rezistivă reprezintă o metodă nedistructivă de măsurare
a deformaţiilor unui corp solicitat, prin intermediul unui traductor
electrotensometric rezistiv TER (numit şi marcă tensometrică) care transformă
variaţiile deformaţiilor mecanice ȋn variaţii ale rezistenţei electrice (Perry, 1987,
Bârsănescu et al., 2004).
Studiul s-a desfășurat în următoarele două etape:
Etapa I - Validarea rășinii folosite la realizarea replicii mandibulei.
Determinarea constantelor elastice
Obiectivele acestei etape au fost de a determina experimental constantele
elastice: modulul de elasticitate E şi coeficientul lui Poisson ν pentru o răşină
acrilică ce urmează să fie utilizată ca substitut pentru substratul osos, folosind
epruvete supuse încercării la tracţiune.
CAP. 5. STUDIU IN VITRO CU PRIVIRE LA COMPORTAMENTUL
BIOMECANIC AL SUBSTRATULUI OSOS ŞI AL SISTEMELOR DE
IMOBILIZARE PARODONTALĂ
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
13
5.III.2. Realizarea epruvetelor din acrilat
În acest studiu au fost utilizate un număr de 25 epruvete, realizate conform
standardelor STAS SR EN ISO 527-1: 2012 care reglementează încercarea la
tracțiune. S-au realizat epruvete din răşină acrilică (Duracryl Plus, Spofa Dental,
Cehia, nr. lot: 2373741, 2373742). Acestea au fost împărțite în 5 grupuri în funcție
de raportul volumetric de mixare al polimerului cu monomerul și în funcție de
regimul de polimerizare (Tabel 5.I).
Tabel 5.I Raportul dintre cele două componente utilizate pentru realizarea epruvetelor din acrilat
Grup Raport volumetric pulbere: lichid Regim de polimerizare
A 3:0,5 Autopolimerizare
B 3:1 Autopolimerizare
C 3:1 Baropolimerizare
D 3:1,5 Autopolimerizare
E 3:2 Autopolimerizare
5.III.3. Instalarea mărcilor tensometrice pe epruvete
Pentru determinarea deformaţiilor specifice, pe epruvetele de tracţiune, au fost
lipite câte două traductoare tensometrice (Fig. 5.7).
5.III.4. Încercarea la tracțiune a epruvetelor
Încercările la tracțiune s-au realizat utilizând o maşină de încercări tip WDW-
5CE, asistată de computer, aflată în laboratorul de Încercări Mecanice al
Departamentului de Inginerie Mecanică, Mecatronică şi Robotică din cadrul
Facultății de Mecanică a Universității Tehnice “Gh. Asachi” din Iaşi. Epruvetele au
fost prinse secvențial între bacurile maşinii de încercare (Fig. 5.10).
Fig. 5.7 Epruvetele din rășină acrilică cu mărcile
tensometrice instalate (colecţie personală)
Fig. 5.10 Poziţionarea epruvetei între
bacurile mașinii (colecţie personală)
S-au realizat încercări de tracţiune ale epruvetelor cu o viteză de încărcare de
0,5 mm/min, până la rupere, testele fiind efectuate la temperatura camerei (23°C).
Măsurarea deformaţiilor specifice, furnizate de mărcile tensometrice (TER) lipite
pe epruvete s-a realizat pe o punte tensometrică Vishay P3.
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
14
Etapa II – Determinarea deformațiilor osoase prin metoda tensometriei
electrice rezistive și determinarea deplasărilor dentare
5.III.5. Selectarea dinților
Au fost selectați patruzeci şi opt dinți mandibulari de la primul premolar
dreapta-stânga, câte patru din fiecare.
5.III.6. Realizarea replicii de mandibulă
Ca material pentru substratul osos mandibular s-a utilizat o rășină acrilică
autopolimerizabilă transparentă, cu proporția de 3:1,5/pulbere:lichid (Duracryl Plus,
Spofa Dental, Cehia, Nr. lot: 2373741). Dinţii au fost poziţionaţi prin intermediul
unui ghid coronar, astfel încât să fie respectată angulația coronară, radiculară,
punctele de contact și curbura arcadei. Pentru a reproduce ligamentul parodontal a
fost utilizat un silicon de condensare fluid (Zetaplus Light, Zhermack, nr. lot:
192139). Au fost realizate patru replici mandibulare.
5.III.7. Selectarea și instalarea mărcilor tensometrice
Pe modelul mandibular au fost lipite şase mărci tensometriceorientate pe
direcţia axei corono-radiculare, trei pe faţa vestibulară (TER 1 - 42, TER 2 - 31,
TER 3 - 33) şi trei pe faţa linguală (TER 4 - 33, TER 5 - 31, TER 6 - 42).
Traductoarele electro-tensometrice rezistive au fost poziționate la 5 mm apical de
marginea acrilatului, corespunzătoare marginii alveolare, pentru a permite frezarea
acrilatului și simularea resorbției osoase (Fig. 5.27).
5.III.8. Pregătirea punţilor tensometrice
Pentru înregistrarea deformaţiilor specifice măsurate de mărcile tensometrice,
s-au folosit două punţi tensometrice model P3 (Vishay) (Fig. 5.28).
5.III.9. Încercarea la compresiune a modelelor mandibulare
S-au realizat încercări la compresiune utilizând maşina de încercări tip WDW-
5CE. Cu ajutorul unui dispozitiv special adaptat s-a realizat montarea modelului pe
maşina de încercat, care a permis aplicarea unei forţe de apăsare pe dinţii
mandibulari sub un unghi de 135˚, care simulează unghiul interincizal normal
(dintre incisivii superiori și incisivii inferiori) (Fig. 5.29).
Fig. 5.27 Aspectul final al probelor după aplicarea mărcilor tensometrice (colecţie personală)
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
15
Fig. 5.28 Pregătirea și conectarea punților
tensometrice (colecţie personală)
Fig. 5.29 Poziționarea modelului pe suportul
mașinii (colecţie personală)
Pe tot parcursul încercărilor a fost utilizat un comparator cu cadran, poziționat
în contact cu fața vestibulară al lui 32, care a permis măsurarea deplasării pe
orizontală a dintelui cu o precizie de ± 0,01mm (Fig. 5.29).
5.III.10. Realizarea șinelor de imobilizare
După realizarea testărilor pe modelul inițial, cu integritate osoasă, s-a realizat
frezarea acrilatului din dreptul incisivilor laterali și incisivilor centrali din milimetru
în milimetru consecutiv cu înregistrarea valorilor mobilității dentare cu Periotest-ul.
După ce s-au îndepartat 4,5mm din acrilat la nivelul incisivilor s-au obținut valori
mai mari de 30 unități la evaluarea mobilității cu Periotest-ul, ceea ce a justificat
aplicarea sistemelor de imobilizare. S-au realizat apoi cele două sisteme de
imobilizare: fir de sârmă și compozit (Fig. 5.35), compozit ranforsat cu fibră de
polietilenă (Fig. 5.36).
Fig. 5.35 Modelul mandibular cu șina de
imobilizare din fir metalic torsadat și
compozit (colecţie personală)
Fig. 5.36 Modelul mandibular cu șina de
imobilizare din compozit ranforsat cu
fibră de polietilenă (colecţie personală)
S-au simulat 3 situaţii de solicitare, forţa de apăsare fiind distribuită pe:
toți patru incisivii (4I), simulând mișcarea funcțională de propulsie;
incisivii centrali (2I), simulând mișcarea funcțională de propulsie;
canin, simulând mișcarea funcțională de lateralitate (C).
S-au realizat 4 seturi de încercări, solicitarea realizându-se pe:
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
16
modelul cu integritate osoasă (IO4I, IO2I şi IOC);
modelul cu pierdere osoasă de 4,5 mm (RO4I, RO2I şi ROC);
modelul cu imobilizare din fir de sârmă și compozit (RO-SRC4I, RO-SRC2I şi
RO-SRCC);
modelul cu imobilizare din compozit ranforsat cu fibră de polietilenă (RO-
FRC4I, RO-FRC2I şi RO-FRCC).
5.IV. Rezultate
Etapa I
Cu ajutorul datelor înregistrate pe punţile Vishay s-au determinat valorile
deformaţiilor specifice şi s-au calculate valorile constantelor de elasticitate ale
acrilatului (Tabelul 5.VII).
Tabel 5.VII. Constantele elastice ale epruvetelor din rășină acrilică pentru cele 5 grupuri
Grup Modulul de elasticitate (MPa) - E Coeficientul lui Poisson -
Valoare medie DS Valoare medie DS
A 2461 53,18 0,336 0,06
B 3060 77,06 0,342 0,09
C 3965 157,08 0,349 0,06
D 2739 111,83 0,352 0,05
E 2477 96,80 0,359 0,05
Etapa II
Modelele au fost supuse la trei cicluri similare de încărcare, pentru fiecare
situaţie menţionată anterior şi s-au citit pe punte valorile deformaţiei specifice
exprimate în µε (echivalent cu µm/m) pentru cele patru forţe de apăsare: 30N, 50N,
100N şi respectiv 150N (Tabelele 5.VIII-5.XI). Pe tot parcursul încercărilor
palpatorul comparatorului a fost în contact cu 1/3 mijlocie a feței vestibulare a lui
32 și astfel a permis măsurarea deplasării pe orizontală a incisivului central cu o
precizie de ± 0,001mm (Tabelul 5.XII).
Tabel 5.VIII Valorile deformațiilor osoase () pentru forța de 30 N
Forță Grup Contact Localizare TER
Vestibular Lingual
IL IC C C IC IL
30 N
IO
4I 92 151 15 13 110 65
2I 13 298 10 9 260 10
C 21 30 557 532 22 13
RO
4I 143 250 16 13 178 110
2I 32 547 12 10 486 28
C 20 31 579 561 22 10
RO-
FRC
4I 102 150 35 31 108 66
2I 66 191 33 30 180 48
C 80 110 534 518 100 70
RO-
SRC
4I 91 149 32 28 108 64
2I 58 187 28 27 166 47
C 95 114 540 525 105 87
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
17
Tabel 5.IX Valorile deformațiilor osoase () pentru forța de 50 N
Forță Grup Contact Localizare TER
Vestibular Lingual
IL IC C C IC IL
50 N
IO
4I 123 205 17 14 153 92
2I 23 400 10 10 361 16
C 29 34 689 673 26 17
RO
4I 202 357 18 14 262 157
2I 39 730 14 11 647 37
C 31 47 715 702 32 19
RO-
FRC
4I 131 229 54 43 162 101
2I 88 314 49 43 273 65
C 107 131 665 634 120 98
RO-
SRC
4I 126 203 53 41 151 90
2I 85 303 46 40 259 62
C 113 134 670 642 125 105
Tabel 5.X Valorile deformațiilor osoase () pentru forța de 100 N
Forță Grup Contact Localizare TER
Vestibular Lingual
IL IC C C IC IL
100 N
IO
4I 230 421 19 15 337 194
2I 38 800 12 13 680 23
C 35 40 982 964 32 19
RO
4I 365 661 21 18 541 314
2I 54 1390 15 15 1182 41
C 41 49 1019 989 39 25
RO- FRC
4I 244 452 81 77 340 238
2I 129 608 79 64 574 92
C 130 162 913 896 131 83
RO-
SRC
4I 237 405 80 75 327 195
2I 131 588 74 61 565 93
C 139 173 921 904 138 88
Tabel 5.XI Valorile deformațiilor osoase () pentru forța de 150 N
Forță Grup Contact Localizare TER
Vestibular Lingual
IL IC C C IC IL
150 N
IO
4I 330 616 21 16 510 281
2I 49 1170 12 14 1014 37
C 44 52 1287 1279 48 34
RO
4I 542 962 23 20 813 471
2I 64 1710 17 16 1528 52
C 52 59 1321 1294 48 36
RO-
FRC
4I 362 664 110 91 548 401
2I 148 910 92 88 782 123
C 193 215 1204 1183 180 162
RO-
SRC
4I 329 610 110 82 508 282
2I 154 915 89 87 779 134
C 201 223 1215 1189 192 173
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
18
Tabel 5.XII Valorile deplasărilor pe orizontală de la nivelul lui 32 înregistrate de comparator (mm)
Forța
(N)
IO4I IO2I IOc RO4I RO2I ROC RO
SRC4I
RO
SRC2I
RO
SRCc
RO
FRC4I
RO
FRC2I
RO
FRCC
30 0 0,01 0 0,05 0,45 0 0,01 0,02 0 0 0,05 0
50 0,01 0,033 0 0,25 0,95 0 0,02 0,04 0 0,013 0,035 0
100 0,015 0,043 0,008 0,96 1,28 0,05 0,045 0,051 0,01 0,018 0,045 0,01
150 0,040 0,055 0,01 1,17 1,55 0,2 0,03 0,066 0,025 0,028 0,06 0,015
5.V. Discuţii
Pentru a putea derula studiile de biomecanică, a fost necesară realizarea unui
model mandibular care să simuleze situația clinică. Primul studiu a constat în
validarea unui material pentru a putea fi utilizat ca substrat pentru osul mandibular.
Comparând caracteristicile elastice raportate în literatură pentru osul spongios cu
cele obținute în acest studiu pentru epruvetele din acrilat şi luând în considerare
aspecte legate de preparare, manipulare și timp de priză al materialului, pot fi făcute
următoarele precizări: în grupul D (3:1,5) amestecarea celor două componente a
determinat obținerea unui amestec omogen, cu o vâscozitate medie, care a permis
turnarea în conformator, cu un timp de priză mediu. Putem considera justificată
utilizarea rășinii acrilice autopolimerizabile în raport de 3:1,5 pentru realizarea
replicii mandibulare în vederea testărilor biomecanice.
În continuare, s-a realizat modelul mandibular din acrilat, cu reproducerea din
punct de vedere anatomic și dimensional a regiunii anterioare a mandibulei, prin
duplicarea unei mandibule, utilizând un silicon de condensare.
Modelele mandibulare (cu integritate osoasă, cu pierdere osoasă de 4,5 mm,
cu imobilizare din fir de sârmă și compozit, cu imobilizare din compozit ranforsat
cu fibră de polietilenă) au fost supuse la trei cicluri similare de încercare şi s-au citit
pe punte valorile deformaţiei specifice pentru patru valori ale forţei de apăsare: 30N,
50N, 100N şi respectiv 150N. Deși forţele ocluzale din regiunea anterioară sunt de
obicei considerate a fi relativ mai mici, pot să apară şi forţe mai mari în această
zonă, de exemplu, ca urmare a pierderii unităţilor dento-parodontale din regiunea
posterioară de sprijin care determină concentrarea forțelelor ocluzale la nivelul
dinţilor frontali (Gibbs et al., 2002).
Valorile deformaţiilor din regiunea anterioară a mandibulei au fost direct
proporţionale cu valorile celor patru forţe de încărcare. Chiar şi forţele mici, aplicate
ciclic, pe o perioadă mai lungă de timp, pot determina un fenomen de oboseală sau
pot interfera cu procesele de vindecare tisulară, având în vedere şi dimensiunile
reduse ale structurii osoase din această regiune. În toate situaţiile simulate s-au
observat valori mai mari ale deformaţiilor pe suprafaţa vestibulară, aspect raportat
şi de Soares et al., ce se poate explica printr-o grosime mai mică a osului vestibular
comparativ cu osul lingual (Soares et al., 2011).
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
19
Se observă că, indiferent de valoarea şi de zona de aplicare a forţei,
deformaţiile din grupul RO au fost semnificativ mai mari decât deformaţiile din
grupul IO, iar cele din grupurile RO-SRC şi RO-FRC au avut valori intermediare,
dar mai apropiate de grupul IO. De asemenea, deformaţiile de la nivelul incisivului
central au fost mai mari cu 60-85% decât la nivelul incisivului lateral, cu excepţia
situaţiei când contactul s-a realizat la nivelul caninului.
Comparând grupurile IO-RO, se observă creşterea marcată a deformaţiilor atât
pe suprafaţa linguală, cât şi pe suprafaţa vestibulară, cea mai mare diferenţă (73%)
înregistrându-se pentru forţa de 100N, la nivelul incisivului central vestibular în
grupul RO2I.
Se observă că în grupurile la care s-a realizat imobilizarea (RO-SRC şi RO-
FRC), forţele ocluzale au fost repartizate la nivelul tuturor dinţilor incluşi în şină,
aspect demonstrat prin modificarea valorilor deformaţiilor.
Un alt parametru cuantificat cu relevanţă clinică este reprezentat de contactul
dentar. Atunci când forţa se aplică la nivelul incisivilor centrali, se observă valori
ale deformaţiilor cu 60% mai mari, decât atunci când forţa se aplică echilibrat la
nivelul celor patru incisivi.
Un alt aspect interesant de punctat este faptul că, atunci când forţa este aplicată
la nivelul incisivilor, deformaţiile osoase în grupul RO-FRC au fost mai mari decât
în grupul RO-SRC, fără a exista însă diferenţe semnificative. Acest aspect sugerează
un comportament mai elastic al fibrei de polietilenă comparativ cu firul de sârmă.
Atunci când contactul cu dispozitivul de apăsare a fost la nivelul caninului,
comparând distribuţia deformaţiilor osoase de la nivelul caninului, s-a observat că
în cazul SRC deformaţiile au fost mai mari cu până la 18%, comparativ cu FRC,
indiferent de valoarea forţei de apăsare. Prin rigiditatea intrinsecă a firului de sârmă,
acesta poate realiza o reducere a tensiunilor la nivelul incisivilor, care prezintă însă
ca dezavantaj asocierea cu tensiuni crescute la nivelul caninului. În contextul
suprasolicitărilor periodice, nivelul adaptativ al ţesuturilor de suport ale caninului
poate fi depăşit, favorizând astfel progresia resorbţiei osoase.
Indiferent de contactul dintre dispozitivul de apăsare și suprafețele dentare, se
observă valori mai mari ale deplasărilor incisivului lateral la nivelul grupului RO
(modelul cu resorbție osoasă), comparativ cu grupul IO (modelul fără resorbție
osoasă), pentru toate cele patru forțe înregistrate. Pentru grupurile RO-SRC și RO-
FRC, unde s-a realizat imobilizarea parodontală, valoarea deplasării pe orizontală
s-a redus, rămânâd însă mai mare decât în grupul IO, indiferent de nivelul forței. Nu
s-au observat diferențe semnificative între valoarea deplasării în cele două grupuri
cu imobilizare (RO-SRC şi RO-FRC). S-a constatat faptul că în grupul RO2I valorile
deplasărilor au fost mai mari cu până la 300% comparativ cu grupul RO4I, ceea ce
atrage atenția asupra necesității eliminării interferenţelor ocluzale şi realizării unor
contacte multiple la nivelul celor patru incisivi pentru o distribuire echilibrată a
forțelor ocluzale.
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
20
Într-un studiu realizat de Soares et al. prin metoda tensometriei, sunt
comparate deformaţiile de la nivelul osului în cazul utilizării şinelor de imobilizare
cu sisteme adezive (răşină compozită, răşină cu fir de sârmă şi compozite ranforsate
cu fibre) şi imobilizarea cu fir de sârmă. Autorii au observat că valorile deformaţiilor
în cazul imobilizării doar prin fir de sârmă au fost semnificativ mai mari comparativ
cu imobilizările cu FRC. La o forţă de 150 N firul de sârmă nu a putut realiza o
stabilizare semnificativă a dinţilor mobili. Conform acestor rezultate, imobilizările
cu sisteme adezive au prezentat un comportament biomecanic similar indiferent de
nivelul forţei (Soares et al., 2011).
5.VI. Concluzii
1. Pentru realizarea unui model al regiunii anterioare a mandibulei care să respecte
caracteristicile elastice ale osului din această zonă, se poate utiliza răşina acrilică
autopolimerizabilă în raport 3 părți pulbere: 1,5 părți lichid.
2. S-au observat valori mai mari ale deplasărilor dentare la nivelul grupului cu
resorbție osoasă comparativ cu grupul cu integritate osoasă, indiferent de contactul
dintre dispozitivul de aplicare și suprafețele dentare și indiferent de nivelul forței.
Pentru grupurile la care s-a realizat imobilizarea parodontală, valoarea deplasării pe
orizontală s-a redus, rămânând însă mai mare decât în grupul IO.
3. Valorile deformaţiilor osoase au fost direct proporţionale cu valorile celor patru
forţe de încărcare. Indiferent de valoarea şi de zona de aplicare a forţei, deformaţiile
din grupul RO au fost semnificativ mai mari decât deformaţiile din grupul IO, iar
cele din grupurile RO-SRC şi RO-FRC au avut valori intermediare, dar mai
apropiate de grupul IO.
4. În cazul pierderii suportului osos, forţele ocluzale, indiferent de valoare şi de zona
de aplicare, determină creşterea deformaţiilor osoase cu valori de până la 110%.
Şinele de imobilizare permit redistribuirea forţelor, cu reducerea deformaţiilor la
nivelul incisivilor, asociate cu o uşoară creştere a deformaţiilor osoase la nivelul
caninului.
5. Când forţa este aplicată la nivelul incisivilor, deformaţiile osoase în grupul RO-
FRC au fost mai mari decât în grupul RO-SRC, fără a exista însă diferenţe
semnificative. Când forţa a fost aplicată la nivelul caninului, indiferent de valoarea
forţei de apăsare, deformaţiilor osoase de la nivelul caninului au fost mai mari cu
până la 18% în grupul SRC comparativ cu FRC.
6. Imobilizarea parodontală trebuie corelată cu echilibrarea ocluzală, pentru a
permite ca forţele ocluzale să fie aplicate pe o suprafaţă mărită, la nivelul celor patru
incisivi, ceea ce permite o reducere a deformaţiilor osoase cu până la 63%
comparativ cu situaţia în care forţa este aplicată doar pe incisivii centrali.
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
21
6.I. Introducere Imobilizarea parodontală poate prezenta indicaţii ca şi soluţie terapeutică
pentru a reface şi menţine funcţionalitatea în condiţiile unui suport parodontal redus
(Sewón et al., 2000). În aceste condiţii, trebuie de analizat dacă imobilizarea
parodontală va permite prevenirea resorbţiei osoase ulterioare şi până la ce grad al
lizei osoase şina de imobilizare aplicată prezintă efecte benefice. De asemenea,
materialele utilizate la fabricarea imobilizării sunt importante, pentru a putea asigura
un transfer optim al forţelor ocluzale la nivelul dinţilor şi al ţesuturilor de susţinere,
fără a determina zone care să fie suprasolicitate (Kurgan et al., 2014).
6.II. Scopul studiului
Scopul studiului a fost de a evalua comportamentul biomecanic al sistemului
dinte - parodonţiu - şină de imobilizare din regiunea anterioară a mandibulei prin
metoda analizei cu elemente finite.
Obiectivele au fost de a determina și compara următoarele aspecte:
Deplasările dentare;
Tensiunile (tensiunile normale echivalente von Mises) care apar la nivelul:
ligamentului parodontal;
dintelui;
şinei de imobilizare.
Pentru a defini scenariile de lucru care să simuleze diferite variante terapeutice,
o serie de variabile au fost luate în considerare:
numărul de dinţi cuprinşi în şina de imobilizare;
tipul şinei de imobilizare - materiale diferite;
poziţionarea şinei de imobilizare - intracoronar/extracoronar.
6.III. Material şi metodă
6.III.1. Metoda elementelor finite - principiul metodei
Metoda elementelor finite (FEA) se bazează pe conceptul de “discretizare”,
adică de divizare a domeniului de studiu în “elemente finite”.
6.III.2. Modelarea obiectului
Au fost realizate douăsprezece modele tridimensionale ale regiunii anterioare
a mandibulei, cuprinzând grupul frontal inferior şi premolar prim. Din punct de
vedere al metodei de lucru, geometriile au fost configurate folosind sistemul
Rhinoceros, Nurbs modeling for Windows, versiunea 5.0 și ANSYS Workbench
15.0.
CAP. 6. STUDIU PRIN METODA ELEMENTELOR FINITE PRIVIND
STATUSUL DENTO-PARODONTAL ÎN CONTEXTUL IMOBILIZĂRII
PARODONTALE
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
22
Realizarea modelului cu integritate osoasă
Pentru fiecare dinte în parte s-a realizat camera pulpară, dentina şi smalţul
respectând criteriile morfologice caracteristice raportate în literatură (Nelson, Ash,
2010). În a doua etapă, pentru fiecare dinte s-a modelat ligamentul parodontal ataşat
osului alveolar şi suprafeţei externe radiculare, cu dimensiunea de 0,3 mm
(Consolaro, Consolaro, 2010). A treia etapă a constat în modelarea suportului osos
alcătuit din osul cortical, cu grosimea de 1 mm şi din osul spongios.
Realizarea modelelor cu resorbţie osoasă
Plecând de la modelul iniţial ideal, cu integritate osoasă, a fost construit
modelul la care s-a modificat suportul osos prin simularea resorbţiei osoase de 5mm
la nivelul incisivilor inferiori.
Realizarea modelelor cu resorbţie osoasă şi imobilizare parodontală
În umătoarea etapă pe modelele cu resorbţie osoasă, prezentate anterior, au
fost realizate trei tipuri de imobilizări dentare: fir de sârmă şi compozit, şină
extracoronară din compozit ranforsat cu fibră de sticlă/polietilenă, şină
intracoronară din compozit ranforsat cu fibră de sticlă/polietilenă, obţinându-se
astfel încă şase modele mandibulare. Notaţiile pentru modelele realizate în urma
varierii parametrilor de interes sunt prezentate în Tabelul 6.I.
Tabel 6.I Notaţiile modelelor realizate, clasificate în funcţie de modificarea diferiţilor parametri
Suport osos Tipul de imobilizare Numărul de dinţi cuprinşi în imobilizare
Integritate
osoasăMIO
- -
Resorbţie
osoasă
MRO
Fir de sârmă şi compozit
MRO-SC
canin-canin -MRO-SC-6
premolar 1-premolar 1 - MRO-SC-8
Compozit ranforsat cu fibră de
sticlă extracoronar MRO-FRCS-Ext
canin-canin - MRO-FRCS-Ext-6
premolar 1-premolar 1 - MRO-FRCS-Ext-8
Compozit ranforsat cu fibră de
polietilenă extracoronar
MRO-FRCP-Ext
canin-canin - MRO-FRCP-Ext-6
premolar 1-premolar 1 - MRO-FRCP-Ext-8
Compozit ranforsat cu fibră de sticlă intracoronar
MRO-FRCS-Int
canin-canin - MRO-FRCS-Int-6
premolar 1-premolar 1 - MRO-FRCS-Int-8
Compozit ranforsat cu fibră de
polietilenă intracoronar MRO-FRCP-Int
canin-canin - MRO-FRCP-Int-6
premolar 1-premolar 1 - MRO-FRCP-Int-8
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
23
6.III.3. Definirea parametrilor materialelor
Pentru fiecare structură biologică distinctă din cadrul modelelor realizate au
fost definite caracteristicile de material: modulul Young şi coeficientul lui Poisson.
6.III.4. Discretizarea modelului şi stabilirea tipurilor de elemente
Datorită necesităţii unei modelări cât mai aproape de structura reală s-a realizat
o discretizare foarte fină a modelelor (Fig. 6.4).
Fig. 6.4.c Discretizarea MRO-SC-6 Fig. 6.4.h Discretizarea MRO-FRC-Int-8
Fig. 6.4 Discretizarea modelelor studiate (colecţie personală)
6.III.5. Aplicarea constrângerilor şi încărcărilor
Modelele geometrice au fost încastrate la nivelul feţelor inferioare ale blocului
osos modelat. În prezentul studiu, forţa a fost aplicată la nivelul marginilor incizale
ale incisivilor centrali şi ale incisivilor laterali. Pe baza datelor raportate în literatură
privind variaţia forţelor ocluzale între 40-200 N (Soares et al., 2011), s-a decis
aplicarea unei forţe de 150 N axial.
6.IV. REZULTATE
În prima etapă au fost înregistrate şi comparate deplasările de la nivelul
punctului mezio-vestibulo-incizal 31, valorile deplasărilor totale fiind prezentate în
figurile 6.7-6.9. Pentru facilitarea vizualizării şi interpretării rezultatelor s-a
menţinut aceeaşi scală cromatică.
Se observă că valoarea maximă a deplasării dentare al lui 31 în punctul mezio-
vestibulo-incizal este înregistrată la MRO şi minimă la modelul MIO. Toate sistemele
de imobilizare au determinat o reducere a deplasării comparativ cu modelul cu
resorbţie osoasă cu 20% - 25%, cu excepţia sistemelor de imobilizare intracoronară
din FRC extinse până la nivelul primului premolar care au determinat o scădere a
deplasării cu 65%, apropiindu-se de situaţia cu integritate osoasă. Tipurile de
materiale din care au fost realizate imobilizările nu au influenţat semnificativ
deplasările dentare.
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
24
Fig. 6.7.a Deplasările totale - MIO Fig. 6.7.b Deplasările totale - MRO
Fig. 6.7 Deplasările totale de la nivelul modelelor cu şi fără resorbţie osoasă
(colecţie personală)
Fig. 6.8.a Deplasările totale - MRO-SC-6 Fig. 6.8.b Deplasările totale - MRO-FRCS-Ext-6
Fig. 6.8 Deplasările totale ale modelelor cu resorbţie osoasă şi imobilizare canin-canin
(colecţie personală)
Fig. 6.9.a Deplasările totale - MRO-SC-8 Fig. 6.9.e Deplasările totale - MRO-FRCP-Int-8
Fig. 6.9 Deplasările totale ale modelelor cu resorbţie osoasă şi imobilizare premolar
prim - premolar prim (colecţie personală)
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
25
A doua etapă a studiului s-a concretizat prin evidenţierea distribuţiei
tensiunilor normale echivalente von Mises de la nivelul ligamentului parodontal, a
structurii dentare şi de la nivelul şinelor de imobilizare. În Tabelul 6.IV sunt
prezentate valorile maxime ale deplasărilor punctului mezio-vestibulo-incizal 31 şi
ale tensiunilor von Mises de la nivelul celor trei structuri studiate.
Tabel 6.IV Valorile maxime ale deplasărilor punctului mezio-vestibulo-incizal 31 şi ale
tensiunilor echivalente von Mises
Model Deplasare
(mm)
Tensiuni von Mises
Ligament
parodontal (MPa)
Tensiunivon Mises
Dinte (MPa)
Tensiuni von Mises
Şină de imobilizare
(MPa)
MIO 0,0530 10,828 134,21 -
MRO 0,12437 28,848 212,84 -
MRO-SC-6 0,09385 20,31 173,97 196,32
MRO-SC-8 0,09334 20,212 174,09 235,5
MRO-FRCS-Ext-6 0,08839 20,134 159,84 42,232
MRO-FRCS-Ext-8 0,087664 20,061 159,77 44,044
MRO-FRCP-Ext-6 0,088447 20,142 160,16 33,662
MRO-FRCP-Ext-8 0,087725 20,071 160,13 32,894
MRO-FRCS-Int-6 0,09774 20,265 181,61 58,045
MRO-FRCS-Int-8 0,044093 87,299 130,29 33,827
MRO-FRCP-Int-6 0,097914 20,277 182,11 44,682
MRO-FRCP-Int-8 0,04413 87,394 130,26 30,665
În figurile 6.10-6.12 este prezentată distribuţia tensiunilor normale echivalente
von Mises de la nivelul ligamentului parodontal. Pentru toate modelele studiate
valoarea maximă a tensiunii a fost ȋnregistrată la nivelul incisivului central apical,
cu excepţia a două modele MRO-FRCs-Int-8 şi MRO-FRCP-Int-8, unde tensiunea maximă a
fost la nivel incisivului central cervical.
Fig. 6.10.a Tensiunile von Mises de la
nivelul ligamentului parodontal - MIO
Fig. 6.10.b Tensiunile von Mises de la
nivelul ligamentului parodontal - MRO
Fig. 6.10 Tensiunile von Mises de la nivelul ligamentului parodontal pentru modelele
cu şi fără resorbţie osoasă (colecţie personală)
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
26
Fig. 6.11.b Tensiunile von Mises de la
nivelul ligamentului parodontal -
MRO-FRCS-Ext-6
Fig. 6.11.e Tensiunile von Mises de la
nivelul ligamentului parodontal -
MRO-FRCP-Int-6
Fig. 6.11 Tensiunile von Mises de la nivelul structurilor dentare pentru modelele cu
resorbţie osoasă şi imobilizare canin-canin (colecţie personală)
În fig. 6.10 se poate observa că valoarea maximă a tensiunii pentru modelul cu
resorbţie osoasă a fost cu 166% mai mare decât pentru modelul cu integritate osoasă.
În urma analizei realizate pe modelele cu imobilizare canin - canin s-au obţinut
valori apropiate ale tensiunilor von Mises, indiferent de sistemul folosit şi de
preparaţia dentară. Pentru modele cu imobilizarea extinsă la nivel premolar, s-au
înregistrat valori semnificativ mai mari pentru şinele intracoronare.
Fig. 6.12.a Tensiunile von Mises de la
nivelul ligamentului parodontal –
MRO-SC-8
Fig. 6.12.e Tensiunile von Mises de la
nivelul ligamentului parodontal -
MRO-FRCP-Int-8
Fig. 6.12 Tensiunile von Mises de la nivelul ligamentului parodontal pentru
modelele cu resorbţie osoasă şi imobilizare premolar prim - premolar
prim (colecţie personală)
În figurile 6.13 - 6.14 este prezentată distribuţia tensiunilor normale von Mises
de la nivelul structurilor dentare. Se observă că cele mai mari valori ale tensiunilor
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
27
maxime s-au înregistrat pentru modelul cu resorbţie osoasă (212,84 MPa), iar cele
mai mici la nivelul modelului cu imobilizare intracoronară cu fibră de polietilenă
(130,26 MPa). Pentru imobilizările realizate pe sextantul 5, au fost înregistrate
tensiuni mai mari la nivelul modelelor cu imobilizare din fir de sârmă (173,97 MPa),
comparativ cu imobilizarea extracoronară din FRC (159, 77 MPa).
Fig. 6.13.a Tensiunile von Mises de la
nivelul structurilor dentare - MRO
Fig. 6.13.d Tensiunile von Mises de la
nivelul structurilor dentare - MRO-FRCP-Ext-6
Fig. 6.13 Tensiunile von Mises de la nivelul structurilor dentare pentru modelul cu
resorbţie osoasă şi pentru modelele cu resorbţie osoasă şi imobilizare canin - canin
(colecţie personală)
Fig. 6.14.a Tensiunile von Mises de la
nivelul structurilor dentare - MRO-SC-8
Fig. 6.14.e Tensiunile von Mises de la
nivelul structurilor dentare -MRO-FRCP Int-8
Fig. 6.14 Tensiunile von Mises de la nivelul structurilor dentare pentru modelele cu
resorbţie osoasă şi imobilizare premolar prim - premolar prim (colecţie personală)
În figurile 6.15-6.16 este prezentată distribuţia şi valorile maxime ale
tensiunilor von Mises la nivelul şinelor de imobilizare parodontală, pentru cele zece
modele analizate. Se observă că valorile extreme sunt înregistrate pentru
imobilizările premolar prim-premolar prim, cea mai mare valoare corespunde şinei
din fir de sârmă şi compozit (235,5 MPa) şi cea mai mică valoare pentru şina
intracoronară din compozit ranforsat cu fibră de polietilenă (30,665 MPa).
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
28
Fig. 6.15.b Tensiunile von Mises de la
nivelul şinei de imobilizare - MRO-FRCS-Ext-6
Fig. 6.15.e Tensiunile von Mises de la
nivelul şinei de imobilizare MRO-FRCP-Int-6
Fig. 6.15 Distribuţia şi valorile maxime ale tensiunilor von Mises de la nivelul şinelor de
imobilizare canin - canin (colecţie personală)
La nivelul şinelor realizate din fir de sârmă şi compozit s-au înregistrat tensiuni
cu până la 767% mai mari, decât la nivelul şinelor din FRC. Imobilizările realizate
din compozit ranforsat cu fibră de sticlă/polietilenă permit o distribuire a tensiunilor
în masa întregii şine, comparativ cu firul de sârmă, la nivelul căruia tensiunile sunt
concentrate la nivelul spaţiilor interdentare.
Fig. 6.16.a Tensiunile von Mises de la
nivelul şinei de imobilizare - MRO-SRC-8
Fig. 6.16.e Tensiunile von Mises de la nivelul
şinei de imobilizare - MRO-FRCP-Int-8
Fig. 6.16 Distribuţia şi valorile maxime ale tensiunilor von Mises de la nivelul şinelor de
imobilizare premolar prim - premolar prim (colecţie personală)
În fig. 6.17 este prezentată comparativ distribuţia valorilor medii ale
tensiunilor normale von Mises de la nivelul structurilor dentare, pentru imobilizările
canin-canin.
6.V. DISCUŢII
Deplasarea dentară în contextul resorbţiei osoase este de 2,35 ori mai mare
decât în cazul modelului cu integritate osoasă. Prin imobilizarea dinţilor cu suport
osos redus de dinţi cu implantare fermă, se micşorează gradul de deplasare al
acestora cu 20% - 65%. Tipurile de materiale din care au fost realizate imobilizările
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
29
nu au influenţat semnificativ deplasările dentare. Extinderea imobilizării până la
nivelul primului premolar prezintă impact asupra valorii deplasării doar atunci când
se realizează o preparaţie tip casetă.
Fig. 6.17 Valorile medii ale tensiunilor von Mises (MPa) la nivelul structurilor
dentare, pentru imobilizările canin - canin
Tensiunile normale von Mises de la nivelul dinţilor au fost mai mari de 1,58
ori în cazul modelului cu resorbţie osoasă comparativ cu modelul cu integritate
osoasă. Toate tipurile de imobilizări au permis reducerea valorii maxime a tensiunii
comparativ cu modelul cu resorbţie osoasă cu până la 61%. Cele mai scăzute valori
au fost înregistrate pentru modele cu imobilizare intracoronară premolar-premolar
din FRC (130,26 MPa). Comparând acelaşi sistem de imobilizare, se poate observa
că extinderea până la nivelul premolarului nu determină reducerea semnificativă a
valorilor tensiunilor maxime în cazul imobilizărilor extracoronare. Contrar, pentru
imobilizările intracoronare din FRC, valorile tensiunilor maxime s-au redus cu 29%,
atât pentru fibra de sticlă cât şi pentru fibra de polietilenă. Considerând aceeaşi
extindere a imobilizării, tipul de fibră nu influenţează semnificativ valorea tensiunii
maxime de la nivelul dintelui, atât pentru şina extracoronară cât şi pentru cea
intracoronară, diferenţele fiind de 0,2%, respectiv 0,6% pentru fibrele de sticlă şi
pentru cele de polietilenă.
Valoarea maximă a tensiunilor normale von Mises de la nivelul ligamentului
parodontal în contextul resorbţiei osoase este 2,66 ori mai mare decât în cazul
modelului cu integritate osoasă. Indiferent de sistemul de imobilizare şi de
extindere, tensiunile de la nivelul ligamentului parodontal prezintă o valoare cel
puţin dublă comparativ cu situaţia integrităţii osoase. În urma imobilizării s-a
înregistrat o reducere a valorilor maxime ale tensiunilor cu 30%, cu excepţia şinelor
realizate cu preparaţie tip casetă extinsă până la nivel premolar, situaţie în care
valoarea a fost de trei ori mai mare. Extinderea imobilizării până la nivelul primului
premolar prezintă impact asupra valorii tensiunii din ligamentul parodontal, doar
atunci când se realizează o preparaţie tip casetă.
0
5
10
15
20
25
30
34 33 32 31 41 42 43 44Ten
siu
ne
vo
n M
ises
(MP
a)
Structura dentara
MIO
MRO
MRO-SRC-6
MRO-FRCS-Ext-6
MRO-FRCP-Ext-6
MRO-FRCS-Int-6
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
30
Din punct de vedere al tensiunilor maxime înregistrate la nivelul imobilizării,
atunci când se compară şina cu fir de sârmă şi compozit cu şina extracoronară din
FRC cu sticlă/polietilenă, se observă că s-au înregistrat tensiuni cu 465% / 583%
mai mari pentru şina de imobilizare canin-canin şi respectiv cu 535% / 715% pentru
şina de imobilizare premolar - premolar. Pentru toate situaţiile, indiferent de
extinderea şinei şi de preparaţie, tensiunile de la nivelul imobilizării din fibră de
polietilenă au fost mai mici cu până la 25% decât cele de la nivelul imobilizărilor
din fibră de sticlă (pentru MRO-FRCP-Ext-8, tensiunea maximă este de 32,89 MPa, iar
pentru MRO-FRCS-Ext-8 tensiunea maximă este de 44,044 MPa). Pentru şinele din FRC
realizate extracoronar, extinderea imobilizării nu a influenţat semnificativ valoarea
tensiunilor maxime. În schimb, pentru şinele din FRC realizate intracoronar, s-a
observat reducerea tensiunilor în cazul cuprinderii în imobilizare şi a premolarilor
primi cu 58% -68%.
Din punct al distribuţiei tensiunilor în suprafaţa şinei, se observă că tensiunile
cele mai mari sunt concentrate la nivelul firului de sârmă din zonelor interdentare
33-32, 31-41, 42-43 (106,32 MPa pentru MRO-SRC-Ext-6, 235,5 MPa pentru MRO-SRC-
Ext-8). Acest aspect indică faptul că există un risc de desprindere al compozitul
adiacent acestor zone, datorită forţelor de forfecare. Imobilizările realizate din
compozit ranforsat cu fibră de sticlă/polietilenă permit o distribuire a tensiunilor în
masa întregii şine, cu înregistrarea unor valori mai mari la nivelul spaţiilor
proximale. Pentru şinele realizate pe şase dinţi, extracoronar se observă o distribuire
mai echilibrată asociată cu valori mai mici ale tensiunilor (Fig 6.15.b- 6.15.c).
Atenţia trebuie focusată pe selectarea sistemelor care să permită o distribuire cât mai
echilibrată a tensiunilor pe suprafaţa şinei, cu reducerea zonelor cu concentrări de
tensiune.
Din punct de vedere al tensiunilor din interiorul şinei, indiferent de tipul de
fibră utilizat, în cazul realizării imobilizării pe şase dinţi valorile tensiunilor maxime
au fost mai mici pentru imobilizările extracoronare (cu 37% pentru fibra de sticlă şi
cu 23% pentru fibra de polietilenă). Contrar, atunci când şina s-a extins de la
premolar prim-premolar prim, la nivelul imobilizărilor extracoronare s-au
înregistrat valori mai mari ale tensiunilor, comparative cu imobilizarea
intracoronară (cu 23% pentru fibra de sticlă şi cu 7% pentru fibra de polietilenă).
În urma analizei rezultatelor din figura 6.17 se observă că, atunci când este
aplicată imobilizarea canin-canin, tensiunile de la nivelul incisivului central au
scăzut cu 24%, respectiv 23% şi 28% în grupurile MRO-SRC, MRO-FRCS şi MRO-FRCP.
La nivelul incisivului lateral valorile tensiunilor au scăzut cu 26%, respectiv 20% şi
29%, pentru sistemele menţionate anterior. Analizând tensiunile de la nivelul
caninului s-a înregistrat o creştere a valorilor cu 73%, respectiv 34% şi 22% în
grupurile MRO-SRC, MRO-FRCS şi MRO-FRCP.
Într-un studiu realizat de Kurgan et al., este prezentată influenţa a trei tipuri de
materiale utilizate în imobilizarea parodontală: compozit, fir de sârmă-compozit şi
compozit ranforsat cu fibre asupra tensiunilor dentare şi osoase din regiunea
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
31
anterioară a mandibulei. Autorii precizează că la un nivel osos de 70% sub o forţă
axială de 100 N, tensiunile de la nivelul incisivului central au scăzut cu 44% şi 28%,
atunci când s-a utilizat firul de sârmă-compozit şi respectiv compozit şi FRC,
comparativ cu situaţia fără imobilizare. La nivelul incisivului lateral, autorii
raportează o reducere de 44%, 35% şi 28%, pentru acelaşi nivel osos şi aceleaşi
materiale. Compensator, tensiunile de la nivelul caninului au crescut cu 216% şi
respectiv 190% (Kurgan et al., 2014). În studiul nostru, s-a observat acelaşi tipar de
modificare al tensiunilor, dar cu diferenţe în ceea ce priveşte valoarea acestora.
Tiparul diferit de transfer al forţelor demonstrează faptul că firul de sârmă-compozit
permite o distribuţie optimă a forţelor la nivelul dinţilor mobili, datorită rigidităţii
crescute şi modulului de elasticitate mai mare. Acest aspect prezintă dezavantajul
unei tensiuni mai mari la nivelul ţesuturilor de suport ale caninului. Rezultatele sunt
în concordanţă cu cele obţinute de alţi autori (Kurgan et al., 2014).
6.VI. CONCLUZII
1. Toate sistemele de imobilizare au determinat o reducere a deplasării dentare
comparativ cu modelul cu resorbţie osoasă cu 20% - 25%, cu excepţia sistemelor de
imobilizare intracoronară din FRC extinse până la nivelul premolarului care au
determinat o scădere a deplasării cu 65%.
2. Tipurile de materiale din care au fost realizate imobilizările nu au influenţat
semnificativ deplasările dentare şi valorile maxime ale tensiunilor von Mises de la
nivelul ligamentului parodontal şi de la nivelul structurilor dentare.
3. Extinderea imobilizării până la nivelul premolarului prezintă impact asupra
valorilor deplasării dentare şi ale tensiunilor de la nivelul ligamentului şi de la
nivelul structurilor dentare doar atunci când se realizează o preparaţie tip casetă.
4. Toate tipurile de imobilizări au permis reducerea valorii maxime a tensiunii de la
nivelul structurilor dentare comparativ cu modelul cu resorbţie osoasă cu până la
61% şi redistribuirea forţelor ocluzale.
5. La nivelul şinelor realizate din fir de sârmă şi compozit s-au înregistrat tensiuni
cu până la 767 % mai mari, decât la nivelul şinelor din FRC. Imobilizările realizate
din compozit ranforsat cu fibră de sticlă/polietilenă permit o distribuire a tensiunilor
în masa întregii şine, comparativ cu firul se sârmă, la nivelul căruia tensiunile sunt
concentrate la nivelul spaţiilor interdentare.
6. Pentru toate situaţiile, indiferent de extinderea şinei şi de preparaţie, tensiunile de
la nivelul imobilizării din polietilenă au fost mai mici decât cele de la nivelul
imobilizărilor din fibră de sticlă. Şina din FRC permite o distribuire mai echilibrată
a forţelor, asociată cu o uniformizare a tensiunilor dentare de la nivelul incisivilor
şi a caninilor. În cazul utilizării firului de sârmă-compozit, s-a observat o reducere
mai mare a deformaţiilor de la nivelul incisivilor, asociată cu o creştere mai mare a
deformaţiilor de la nivelul caninului, ceea ce demonstrează caracterul mai rigid al
acestei imobilizări.
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
32
7.I. Introducere
În literatură au fost descrise numeroase sisteme de imobilizare (rășinile
compozite, firul de sârmă, firul de sârmă-compozit sau compozitele ranforsate cu
fibre), dar există puţine studii clinice, cu privire la utilizarea FRC ca o metodă
conservativă de tratament a dinţilor cu mobilitate crescută (Sewón et al., 2000,
Tokajuk et al., 2006, Kumbuloglu et al., 2011, Matei et al., 2014). Limitările
cercetărilor sunt legate de: lipsa de sistematizare a situaţiilor clinice, comparaţii
restrânse între diverse tipuri de materiale, prezentarea sub forma seriilor de cazuri,
intervalul relativ scurt de monitorizare.
7.II. Scopul studiului
Scopul studiului a fost de a determina:
evoluția statusului dento-parodontal în contextul imobilizării grupului frontal
mandibular;
performanţa clinică a trei tipuri de materiale utilizate pentru realizarea şinelor
de imobilizare extracoronare: compozit ranforsat cu fibră de sticlă, compozit
ranforsat cu fibră de polietilenă, fir de sârmă și compozit.
Obiectivele au fost de a evalua:
efectul aplicării șinelor de imobilizare prin cuantificarea și compararea
parametrilor stării de igienă și a parametrilor parodontali;
comportamentul clinic al şinelor de imobilizare, din punct de vedere al
integrităţii acestora.
7.III. Materiale şi metode
7.III.1 Definirea lotului de studiu, criterii de includere şi de excludere
În vederea realizării studiului, pentru constituirea lotului au fost selectaţi 15
pacienți cu parodontită marginală cronică care s-au prezentat pentru tratament în
cadrul Departamentului de Parodontologie, Facultatea de Medicină Dentară, UMF
Iași, în perioada ianuarie 2013- august 2014. Studiul s-a desfăşurat cu avizul
comisiei de etică nr. 8670.
Criteriile de includere au fost următoarele: pacienți cu boală parodontală
(parodontită marginală cronică medie/severă), mobilitate dentară grd II/III (dinți
frontali inferiori), absența malpozțiilor dentare marcate, absența unei patologii
sistemice/medicații cu impact asupra statusului parodontal.
Criteriile de excludere au fost următoarele: patologie sistemică/medicație cu
impact asupra statusului parodontal, pacienţi care sunt în cursul unui tratament
CAP. 7. STUDIU CLINIC PRIVIND ȘINELE DE IMOBILIZARE DIN
COMPOZIT RANFORSAT CU FIBRE ȘI DIN FIR DE SÂRMĂ-
COMPOZIT ŞI INFLUENŢA ACESTORA ASUPRA EVOLUȚIEI
STATUSULUI DENTO-PARODONTAL
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
33
ortodontic, pacienţi care prezintă dinţi lipsă în zona frontală mandibulară, pacienti
necooperanți, pacienți care nu pot oferi consimţământul informat.
Pacienții au fost distribuiţi aleator în trei grupuri, în funcție de tipul de șină de
mobilizare care a fost aplicată: FRC-S - șină de imobilizare din compozit ranforsat
cu fibră de sticlă, FRC-P - șină de imobilizare din compozit ranforsat cu fibră de
polietilenă, SRC - șină de imobilizare din fir de sârmă și compozit.
Au fost evaluaţi 90 dinţi, câte 30 în fiecare grup. După ce au fost informaţi cu
privire la scopul şi metodologia studiului, pacienţii au semnat formularul de
consimţământ informat. Algoritmul de lucru s-a desfăşurat pe mai multe etape, după
cum urmează:
7.III.2. Evaluarea clinică
În prima etapă, s-a realizat examenul clinic și s-au completat datele în foaia de
observație pentru fiecare pacient. În urma evaluării clinice parodontale inițiale s-au
cuantificat următorii cinci parametrii: indicele de placă bacteriană Silness și Löe
(PI), indicele gingival Silness și Löe (GI), adâncimea pungilor parodontale (PD),
pierderea de ataşament (CAL), mobilitatea dentară (MD).
7.III.3 Realizarea tratamentului etiotrop
S-a realizat educația pentru individualizarea tehnicilor de îndepărtare a plăcii
bacteriene, urmată de detartraj, chiuretaj, surfasaj și periaj profesional.
7.III.4 Reevaluare I
S-au reevaluat după 1 lună indicii de placă bacteriană, indicii de sângerare la
sondare și gradul de mobilitate dentară. Pacienții care au prezentat o reducere a PI,
GI, la care gradul de mobilitate pentru dinții din zona anterioară a fost mai mare de
30 pentru cel puțin un incisiv, iar minim un canin nu a prezentat mobilitate
patologică și care acuzau disconfort în timpul masticației au fost incluși în studiu.
7.III.5 Aplicarea șinelor de imobilizare
Au fost realizate şine de imobilizare extracoronare din compozit ranforsat cu
fibră de sticlă, polietilenă şi din fir de sârmă şi compozit.
7.III.6. Reevaluare II
- La T0 (imediat după aplicarea șinei de imobilizare) s-a realizat evaluarea
mobilității dentare;
- La T6 (după 6 luni) şi T12 (după 12 luni) s-a realizat evaluarea integrității șinelor de
imobilizare și a celor cinci parametri parodontali.
7.IV. Rezultate
Datele demografice ale lotului de studiu sunt prezentate în Tabelul 7.II.
Tabel 7.II Distribuția demografică a lotului de studiu
Grupul FRC-S
(n=5)
Grupul FRC-P
(n=5)
Grupul SRC
(n=5)
Vârsta (ani) - Valoare medie±SD 49,4±6,1 53,8±8,7 51,4±6,7
Sex - Feminin/Masculin 2F/3M 3F/2M 2F/3M
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
34
Valorile parametrilor parodontali evaluaţi sunt prezentaţi în fig. 7.14. Se
observă o reducere a PI şi GI de la situaţia iniţială la 6 luni, urmând apoi o perioadă
de stabilitate până la 12 luni. În ceea ce priveşte PD şi CAL, s-a înregistrat aceeaşi
tendinţă de scădere a valorilor la 6 şi 12 luni de la imobilizarea dentară. În fig. 7.15
şi 7.16 sunt prezentate comparativ valorile indicilor de placă şi de igienă pentru
fiecare grup, raportat la momentul evaluării. Se observă valori mai mari în grupul
SRC comparativ cu grupurile FRC-S şi FRC-P la T6 şi T12.
Fig. 7.14 Valorile PI, GI, PD, CAL pentru întregul lot de studiu în funcție de momentul evaluării
Fig. 7.15 Valorile indicelui de placă (PI) pentru grupurile incluse în studiu în funcție de momentul
evaluării
Fig. 7.16 Valorile indicelui gingival (GI) pentru grupurile incluse în studiu în funcție de momentul
evaluării
2.19
0.87 0.84
2.39
0.99 0.96
4.383.83 3.37
6.225.28 5.12
0
2
4
6
8
Ti T6 T12Val
oar
e i
nd
ice
Momentul evaluării
PI
GI
PD
CAL
2,21 2,322,04
0,82 0,85 0,940,81 0,780,93
0
0,5
1
1,5
2
2,5
FRC-S FRC-P SRCVal
oar
e in
dic
e P
I
Grupurile incluse în studiu
Ti
T6
T12
2,42 2,52,25
0,96 0,98 1,030,95 0,96 0,97
0
1
2
3
FRC-S FRC-P SRCVal
oar
e i
nd
ice
GI
Grupurile incluse în studiu
Ti
T6
T12
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
35
În figurile 7.17 şi 7.18 sunt prezentate comparativ valorile adâncimii la sondare
şi a pierderii totale de ataşament. Se observă diminuarea valorilor între Ti-T6, urmată
de o mai mică reducere între T6-T12.
Fig. 7.17 Valorile PD pentru grupurile incluse în studiu în funcție de momentul evaluării
Analizând valoarea mobilităţii dentare pe grupuri, se observă o reducere
semnificativă în toate cele trei grupuri între Ti şi T0. Între T0-T6-T12 nu există
diferenţe semnificative statistic, valorile fiind aproxomativ egale. Se observă valori
mai mici în grupul FRC-S, ceea ce sugerează caracterul mai rigid al materialului
comparativ cu celelalte două grupuri (Fig. 7.19).
Fig. 7.18. Valorile CAL pentru grupurile incluse în studiu în funcție de momentul evaluării
Fig. 7.19 Valorile medii ale mobilității dentare în funcție de tipul de imobilizare și de momentul
evaluării
4,25 4,51 4,393,67 3,95 3,89
3,21 3,5 3,42
0
2
4
6
FRC-S FRC-P SRC
Val
oar
e P
D (
mm
)
Grupurile incluse în studiu
Ti
T6
T12
6,1 6,35 6,215,3 5,55 5,61
5,02 5,11 5,34
0
2
4
6
8
FRC-S FRC-P SRC
Val
oar
e C
AL
(m
m)
Grupurile incluse în studiu
Ti
T6
T12
17,6
0,33 0,12 0,04
22,71
1,71 1,6 1,75
18,94
1,62 1,63 1,6
0
10
20
30
Ti To T6 T12
Val
oar
e P
erio
test
Momentul evaluării
FRC-S
FRC-P
SRC
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
36
În figura 7.20 sunt prezentate comparativ valorile Periotest ale întregului lot
de studiu, în funcţie de tipul de dinte inclus în imobilizare. La Ti se observă că
incisivul central a prezentat cea mai mare mobilitate, urmat de incisivul lateral şi
apoi de canin. După aplicarea şinelor de imobilizare, valoarea acestora s-a echilibrat,
fără să se mai înregistreze diferenţe semnificative.
Fig. 7.20 Valorile Periotest medii ale mobilității dentare în funcţie de dinte și de momentul
evaluării, pentru toate cele trei grupuri
Din punct de vedere al integrităţii şinelor de imobilizare, s-au observat 3
situaţii în care au fost necesare intervenţii de reparare ale acestora: 2 în grupul SRC
(defect adeziv apărut între compozit-fir şi suprafaţa dentară), 1 în grupul FRC-S
(fisura compozitului, fără expunerea clinică a fibrei).
7.V. Discuţii
Înregistrarea parametrilor clinici parodontali subliniază severitatea şi
extinderea afectării parodontale. Analizând influenţa imobilizării asupra indicilor de
igienă şi a indicilor gingivali s-a observat o reducere semnificativă a PI (de la 2,19
la 0,97) şi a GI (de la 2,39 la 0,99) între momentul iniţial şi evaluarea la 6 luni după
aplicarea şinelor. În perioada 6 luni -12 luni s-a înregistrat o stabilizare a acestor
parametrii, fără a exista tendinţa de creştere. S-au observat valori mai mari ale GI şi
PI în grupul SRC, la 6 şi la 12 luni, cu toate că valorile iniţiale ale acestor indici au
fost mai mici, diferenţele fiind însă nesemnificative între cele trei grupuri. Xu et al.
au evaluat indicii parodontali pe 104 dinţi timp de 6 luni, pe două loturi de pacienţi:
cu imobilizare din fir de sârmă şi cu imobilizare din FRC. Aceştia au înregistrat
valori ale indicilor SBI şi PI mai mari în grupul cu imobilizare cu fir, comparativ cu
grupul cu imobilizare din FRC (Xu et al., 2013). Astfel, se poate formula ipoteza
conform căreia imobilizările din fir şi compozit ar putea favoriza mai mult
retenţionarea plăcii bacteriene comparativ cu imobilizările din FRC.
Tokajuk et al. într-un studiu realizat pe 56 pacienţi cu parodontită marginală
cronică, au evaluat status-ul dento-parodontal în cazul imobilizării intracoronare din
compozit ranforsat cu fibră de sticlă (Fibre-Kor şi Flow-It), atât pentru dinţii din
zona anterioară, cât şi pentru cei din zona posterioară, fiind incluşi în şină dinţi cu
mobilitate grad II-III. În urma evaluării timp de 10 luni după imobilizarea
36,09
3,32 3,07 2,98
18,35
1,37 1,13 1,094,8
-1,03 -0,84 -0,67
-10
0
10
20
30
40
Ti T0 T6 T 12
Incisiv central
Incisiv lateral
Canin
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
37
parodontală, autorii au observat o scădere la jumătate a indicelui de placă, de la 2,62
la 1,61 şi o reducere a GI de la 2,93 la 0,98 (Tokajuk et al., 2006). Într-un alt studiu
se raportează aceeaşi scădere a valorii PI între situaţia iniţială şi evaluarea la 6 luni
şi o stabilizare la 12 luni (Akcali et al., 2014).
Vályi et al. într-un studiu realizat pe 18 pacienţi au evaluat parametrii
parodontali ai dinţilor mobili care au beneficiat de tratamentul de imobilizare,
comparativ cu dinţii mobili la care nu s-a realizat imobilizarea. Autorii nu au
înregistrat diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte indicele de placă şi
indicele gingival la 1 an şi la 2 ani după finalizarea tratamentului parodontal. S-a
concluzionat că şinele de imobilizare intracoronare nu au interferat cu mijloacele de
igienă orală individuală şi profesională (Vályi et al., 2005).
În prezentul studiu, valorile PD şi CAL au scăzut la 6 luni şi la 12 luni,
obţinându-se o valoare medie mai mică cu 0,73 mm pentru PD şi cu 0,93 mm pentru
CAL. Aceste rezultate sunt în concordanţă cu cele raportate de alţi autori. Tokajuk
et al. înregistrează o reducere a adâncimii pungilor parodontale cu 0,58 mm după
10 luni de la imobilizarea parodontală (Tokajuk et al., 2006).
Xu et al. au evaluat indicii parodontali pe 104 dinţi timp de 6 luni, pe două
loturi de pacienţi: cu imobilizare din fir de sârmă şi cu imobilizare din FRC. Autorii
au observat în ambele grupuri o reducere semnificativă statistic a PD şi CAL (Xu et
al., 2013).
Condor a comparat efectele diverselor tipuri de imobilizare asupra rezultatelor
tratamentului la 150 dinţii monoradiculari cu boală parodontală. Imobilizările s-au
făcut prin trei metode: lucrări protetice conjuncte acrilice, şine compozite armate cu
fibre de sticlă sau polietilenă, ortodontic (cu brackets-uri). S-a obţinut o corelaţie
clară între profunzimea pungii şi nivelul inflamaţiei, atât înainte cât şi după
tratament. Pentru toate cele trei loturile studiate se obţine câştig de ataşament mediu
de 0,9-1,03 mm. Pentru toate cele trei loturi au fost obţinute valori medii finale la
sondare care se pot califica pentru fazele de monitorizare şi menţinere (Condor,
2009). Akcali et al. nu au observat diferenţe semnificative între grupurile din FRC
şi sârmă- compozit la diferite intervale de timp în ceea ce priveşte GR, PD, CAL
(Akcali et al., 2014).
Un studiu realizat de Wu, Zhong cuantifică PI, GI şi PD la pacienţii care
prezentau absenţa a mai puţin de 2 dinţi frontali inferiori şi la care s-a realizat
imobilizarea cu FRC asociată cu înlocuirea dinţilor absenţi. Evaluarea s-a realizat la
1, 6, 12 şi 24 luni după tratament. Autorii concluzionează că nu s-au înregistrat
diferenţe semnificative statistic pentru PI şi GI la diferite intervale de timp, iar PD
s-a redus semnificativ la 6 luni. Satisfacţia pacienţilor în ceea ce priveşte estetica,
funcţionalitatea şi confortul a fost mai mare de 80% (Wu, Zhong, 2014).
Un singur studiu realizat de Kumbuloglu et al., evaluează performanţele
şinelor de imobilizare din compozit ranforsat cu fibră de sticlă unidirecţională pe o
perioadă de 4,5 ani. În studiu au fost incluşi 19 pacienţi care au beneficiat de
realizarea unei imobilizări parodontale la nivelul sextantului 5. Între 6 şi 18 luni s-a
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
38
observat o reducere a adâncimii la sondare de 1,2 mm. La finalul perioadei de
evaluare s-a observant o reducere de 3,6 mm a adâncimii la sondaj şi de 2,6 mm a
pierderii de ataşament (Kumbuloglu et al., 2011).
Din punct de vedere al comportamentului clinic al şinelor de imobilizare se
poate preciza că au apărut fisuri sau delaminări la trei pacienţi, în total la 4 dinţi
incluşi în prezentul studiu. În grupul SRC s-a obervat un clivaj între suprafaţa
dentară şi compozit/fir la 2 dinţi, iar în grupul FRC-S s-a observat fracturarea
compozitului, fără expunerea clinică a fibrei, la acelaşi pacient, la 2 dinţi. Întrucât
aceste incidente au fost surprinse în stadiu incipient, a fost posibilă reoptimizarea
imobilizărilor intraoral, ceea ce a asigurat menţinerea funcţionalităţii acestora până
la finalul perioadei de evaluare. În toate situaţiile dinţii la nivelul cărora a apărut
defectul au avut mobilitate mai mare de 45. Akcali et al. într-un studiu realizat pe
14 pacienţi la care s-au aplicat şine de imobilizare extracoronare din FRC sticlă şi
fir de sârmă şi compozit, au notat şase situaţii în care s-au înregistrat defecte ale
fibrelor, patru în cazul aplicări FRC şi două în cazul firului de sârmă şi a
compozitului. Toate şinele au permis repararea intraoral, dar în patru dintre ele a
fost necesară ulterior îndepărtarea acestora. Dinţii de la nivelul cărora s-a desprins
şina de imobilizare au avut valori ale mobilităţii mai mari de 40 (Akcali et al., 2014).
Pentru întregul lot luat în studiu, rata de succes clinic a fost de 80%, iar rata de
succes funcţional a fost de 100%, după 12 luni. Într-un studiu realizat de Varrela et
al. la nivelul a cinci centre a fost evaluată longevitatea şinelor de imobilizare
parodontală realizate din fibră de sticlă unidirecţională şi împletită. În acest studiu
au fost incluşi 72 pacienţi care prezentau resorbţie osoasă mai mult de 50% şi care
au necesitat realizarea unor imobilizări permanente. S-au realizat şine de imobilizare
intracoronare şi extracoronare, atât în regiunea anterioară, cât şi în regiunea
posterioară a arcadei dentare. La 6 luni de la restaurare, s-au înregistrat o decolare
şi două delaminări în grupul cu fibra unidirecţională şi la reevaluarea de 1 an autorii
au înregistrat o decolare în acelaşi grup. În grupul cu fibră împletită nu s-a observat
nici un defect. Toate defectele au putut fi reparate intraoral, astfel încât rata de
success total a fost de 94,5% şi rata de success funcţional a fost de 100% după un
an (Varrela et al., 2004). Kumbuloglu et al. raportează o rată de succes clinic de
94,8% şi o rată de succes funcţional de 100% după 4,5 ani, în urma realizării şinelor
de imobilizare în zona frontală inferioară. Autorii nu prezintă detalii cu privire la
gradul de mobilitate al dinţilor incluşi în studiu - valorile Periotest şi utilizează un
singur tip de fibră- sticlă unidirecţională E-glass şi două tipuri de compozite
(Kumbuloglu et al., 2011).
Mobilitatea dentară a fost evaluată utilizând dispozitivul Periotest, în patru
etape: iniţial (Ti), imediat după imobilizare (T0), la 6 luni (T6) şi la 12 luni (T12) după
aplicarea şinelor de imobilizare. Între valorile Periotest Ti şi T0 au fost înregistrate
diferenţe semnificative, la nivelul fiecărui grup. Ulterior, la T6 a existat o tendinţă
de creştere şi apoi o stabilizare la T12.
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
39
Nu au fost diagnosticate demineralizări, leziuni carioase la marginile şinelor
de imobilizare şi nici un dinte nu a necesitat extracţie.
Evaluarea şi tratamentul parodontal la 6 luni reprezintă factorul cheie pentru a
obţine rezultate satisfăcătoare la pacienţii cu imobilizare parodontală (Wu, Zhong,
2014).
Datorită numărului redus de eşecuri înregistrate, raportate la numărul mic de
pacienţi nu poate fi făcută o precizare clară cu privire la superioritatea unui anumit
sistem de imobilizare, ci poate fi punctată următoarea observaţie: fibrele de
polietilenă prin elasticitatea intrinsecă permit o mai bună tolerare a mobilităţii
dentare severe, comparativ cu celelalte sisteme analizate.
7.VI. CONCLUZII
1. Imobilizarea parodontală este o variantă terapeutică fezabilă care permite
reducerea mobilităţii dentare, distribuirea forţelor ocluzale şi asigurarea unui confort
masticator în cazul pacienţilor cu boală parodontală avansată.
2. Pentru toate cele trei grupuri, s-au înregistrat diferenţe semnificative între
valoarea mobilităţii dentare iniţiale şi după aplicarea şinelor.
3. Pentru întregul lot de studiu, rata de succes clinic a fost de 80% şi rata de succes
funcţional a fost de 100% după 12 luni de la aplicarea şinelor.
4. În condiţiile unei reevaluări periodice în faza de menţinere, şinele de imobilizare
permit o reducere a indicelui de placă şi a indicelui gingival la 6 luni de la
imobilizare, neinterferând cu mijloacele de igienă orală. De asemenea, s-a
înregistrat o scădere a PD şi CAL la 6 luni şi la 12 luni de la realizarea imobilizării
parodontale. Imobilizările realizate din fir de sârmă şi compozit pot favoriza retenţia
plăcii bacteriene comparativ cu şinele realizate din FRC.
5. Decizia de realizare a unei imobilizări parodontale trebuie adoptată în contextul
unei reevaluări a mobilităţii dentare după realizarea tratmentului etiologic. Este
necesar să fie luat în considerare faptul că dinţii care prezintă mobilitate dentară
peste valoarea Periotest 45, pot interfera cu succesul clinic al imobilizării. În aceste
situaţii, trebuie analizate de la început şi alte variante de tratament.
6. Datorită rigidităţii mai mari a fibrelor de sticlă comparativ cu fibrele de
polietilenă, indicăm utilizarea acestora atunci când nu există valori ale mobilităţii
apropiate de limita maximă. În condiţiile existenţei înghesuirilor minore, se indică
aplicarea fibrei de polietilenă care permite o adaptare intimă la suprafaţa dentară.
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
40
1. În urma încercării de încovoiere în trei puncte a probelor din FRC, s-a
observat că în grupurile în care s-a utilizat fibra de sticlă, forța de apăsare a fost mai
mare, iar deformaţia mai mică comparativ cu grupurile cu fibră de polietilenă. Valorile
mai mari ale deformațiilor înregistrate pentru fibra de polietilenă au putut fi corelate
cu valori mai mici ale modulelor de elasticitate, ceea ce semnifică o rigiditate redusă.
Din punct de vedere clinic, acest aspect este deosebit de important, deoarece în cazul
unui sistem parodontal compromis cu mobilitate dentară crescută, compozitul
ranforsat cu fibră trebuie să permită șinei de imobilizare să urmărească într-o anumită
măsură deplasarea dentară, pentru a permite o compensare a diferitelor grade de
mobilitate, cât și pentru a permite o vindecare a țesuturilor parodontale.
2. Rezistența de rupere la forfecare, pentru toate sistemele FRC evaluate, a avut
valori cu aproximativ 50% mai mici decât rezistența de rupere la încovoiere a
compozitului, aspect ce demonstrează că tensiunea de forfecare de la interfața fibră -
compozit acționează ca un mecanism secundar de distrucţie.
3. Pe baza analizei SEM al tiparului de fractură al probelor FRC, considerăm
că cea mai indicată variantă pentru utilizarea clinică este cea în care fractura apare în
masa compozitului și apoi se transmite la zona de interfață compozit - fibră, cu
menținerea integrității fibrei, întrucât permite repararea intraorală a restaurării, cu
asigurarea longevității acesteia, aspect observat în grupurile cu fibră de polietilenă.
4. În urma realizării studiului in vitro prin metoda tensometriei electrice
rezistive, a putut fi evaluat comportamentul biomecanic al suportului osos, folosind
modele ale regiunii anterioare a mandibulei, realizate din răşină acrilică
autopolimerizabilă în raport 3 părți pulbere: 1,5 părți lichid, cu respectarea
caracteristicile elastice ale osului din această zonă.
5. Valorile deformaţiilor osoase au fost direct proporţionale cu valorile celor
patru forţe de încărcare. Pentru grupurile la care s-a realizat imobilizarea parodontală,
valorile deplasării pe orizontală şi ale deformaţilor s-au redus, rămânând însă mai mari
decât în grupul cu integritate osoasă.
6. În limitele acestui studiu in vitro, se poate afirma că în cazul pierderii
suportului osos, forţele ocluzale, indiferent de valoare şi de zona de aplicare,
determină creşterea deformaţiilor osoase cu valori de până la 110%. Şinele de
imobilizare permit redistribuirea forţelor ocluzale, cu reducerea deformaţiilor la
nivelul incisivilor, asociate cu o uşoară creştere a deformaţiilor osoase de la nivelul
caninului.
7. Când forţa este aplicată la nivelul incisivilor, deformaţiile osoase în grupul
RO-FRC au fost mai mari decât în grupul RO-SRC, fără a exista însă diferenţe
semnificative. Când forţa a fost aplicată la nivelul caninului, indiferent de valoarea
forţei de apăsare, deformaţiilor osoase de la nivelul caninului au fost mai mari cu până
la 18% în grupul SRC comparativ cu FRC. Imobilizarea parodontală trebuie corelată
CAP. 9. CONCLUZII GENERALE
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
41
cu echilibrarea ocluzală, pentru a permite ca forţele ocluzale să fie aplicate pe o
suprafaţă mărită, la nivelul celor patru incisivi, ceea ce determină o reducere a
deformaţiilor cu până la 63% comparativ cu situaţia în care forţa este aplicată doar pe
incisivii centrali.
8. Conform analizei cu elemente finite s-a constat că resorbţia osoasă de la
nivelul regiunii anterioare a mandibulei determină o creştere a tensiunilor echivalente
von Mises de la nivelul ligamentului parodontal de 2,66 ori, de la nivelul structurilor
dentare de 1,58 ori şi a deplasării dentare de 2,35 ori, comparativ cu modelul cu
integritate osoasă.
9. Toate sistemele de imobilizare au determinat o reducere a deplasării dentare
comparativ cu modelul cu resorbţie osoasă cu 20% - 25%, cu excepţia sistemelor de
imobilizare intracoronară din FRC extinse până la nivelul primului premolar care au
determinat o scădere a deplasării cu 65%, apropiindu-se de situaţia cu integritate
osoasă. Toate tipurile de imobilizări au permis redistribuirea forţelor ocluzale şi
reducerea valorii maxime a tensiunii de la nivelul structurilor dentare comparativ cu
modelul cu resorbţie osoasă cu până la 61%.
10. La nivelul şinelor realizate din fir de sârmă şi compozit s-au înregistrat
tensiuni cu până la 767 % mai mari, decât la nivelul şinelor din FRC. Imobilizările
realizate din compozit ranforsat cu fibră de sticlă/polietilenă permit o distribuire a
tensiunilor în masa întregii şine, comparativ cu firul se sârmă, la nivelul căruia
tensiunile sunt concentrate la nivelul spaţiilor interdentare, existând astfel riscul de
apariţie a defectelor adezive la nivelul compozitului adiacent acestor zone, datorită
forţelor de forfecare. În cazul utilizării firului de sârmă - compozit, s-a observat o
reducere mai mare a deformaţiilor la nivelul incisivilor, asociată cu o creştere de până
la 73% a deformaţiilor de la nivelul caninului.
11. Conform studiului clinic, pentru toate cele trei grupuri de pacienţi, s-au
înregistrat diferenţe semnificative între valorea mobilităţii dentare iniţial şi după
aplicarea şinelor, ceea ce indică faptul că imobilizarea parodontală este o variantă
terapeutică fezabilă care permite reducerea mobilităţii dentare, distribuirea forţelor
ocluzale şi asigurarea unui confort masticator în cazul pacienţilor cu boală
parodontală avansată. În condiţiile unei reevaluări periodice în faza de menţinere,
şinele de imobilizare permit o reducere a indicelui de placă şi a indicelui gingival la 6
luni de la imobilizare, neinterferând cu mijloacele de igienă orală. De asemenea, s-a
înregistrat o scădere a PD şi CAL la 6 luni şi la 12 luni de la realizarea imobilizării
parodontale.
12. Trebuie luat în considerare faptul că dinţii care prezintă mobilitate dentară
peste valoarea Periotest 45, pot interfera cu succesul clinic al imobilizării. În aceste
situaţii trebuie analizate de la început şi alte variante de tratament.
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
42
În cadrul studiului doctoral, interesul a fost centrat pe evaluarea materialelor
compozite ranforsate cu fibre, în contextul terapiei parodontale de imobilizare,
cercetările concretizându-se în studii exhaustive prin metode complexe, abordate
într-un context integrativ, interdisciplinar.
Un aspect original al cercetării este reprezentat de studiul caracteristicilor
mecanice şi elastice ale diferitelor tipuri de FRC prin metoda de încovoiere în trei
puncte, în corelaţie cu evaluarea calitativă a FRC din punctul de vedere al tiparului
de fractură, prin metoda microscopiei electronice. De asemenea, acesta este primul
studiu care determină tensiunea de rupere la forfecare la interfaţa compozit-fibră,
prin analizarea FRC ca elemente stratificate de tip sandwich cu miez continuu.
Un alt aspect de noutate este reprezentat de evaluarea comportamentului
biomecanic al regiunii anterioare a mandibulei, într-un context integrativ prin două
metode de lucru. Evaluarea deformaţiilor de la nivel osos prin metoda tensometriei
electrice rezistive reprezintă un alt element de originalitate, în literatura de
specialitate existând foarte puţine informaţii despre utilizarea metodei în domeniul
medicinei dentare, fiind primul studiu de acest gen în ţara noastră. Originalitatea
studiului realizat prin FEA constă în selectarea, varierea şi corelarea parametrilor
incluşi în analiză, în literatură existând studii nesistematizate pe această temă. Un
alt aspect de noutate este reprezentat de evaluarea distribuţiei tensiunilor la nivelul
şinelor de imobilizare, parametru care nu a mai fost studiat în cercetări anterioare.
Ca perspective de cercetare, rezultatele acestui studiu pot fi corelate cu
informații obținute în urma încercării la oboseală, pentru a simula periodicitatea de
exercitare a forțelor ocluzale şi pot fi completate cu metoda fotoelasticităţii.
O altă direcţie de cercetare este reprezentată de compararea sistemelor de
imobilizare din punct de vedere al tehnologiei de realizare- direct, în cabinet şi
indirect, în laborator şi simularea mai multor situaţii clinice de lucru: zone diferite
ale arcadei dento-alveolare, număr diferit de dinţi incluşi în imobilizare.
Cercetările realizate până în prezent s-au axat în principal pe cuantificare
parmetrilor mecanici în vederea descrierii comportamentului biomecanic al şinelor
de imobilizare şi al structurilor de suport. Studiile viitoare vor avea în vedere
evaluarea parametrilor biologici: tipul de preparare a substructurilor organice -
intracoronar/extracoronar, raport profunzime/suprafață în cazul casetelor, înălțimea
coroanei clinice, curbura arcadei, igiena orală şi integrarea rezultatelor obţinute în
contextul celor din prezenta cercetare.
Cunoştinţele dobândite ca urmare a cercetărilor efectuate în cadrul studiilor
doctorale, mi-au permis participarea ca membru în echipa de cercetare a Grantului
intern competiţia 2014, UMF “Grigore T. Popa Iaşi” - Evaluation of biomechanical
behaviour of fiber reinforced composite bridges, cu desfăşurare în perioada
01.01.2015- 30.06.2016.
CAP. 10 ORIGINALITATEA STUDIULUI ŞI PERSPECTIVELE TEZEI
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
43
1. Abe Y, Nogami K, Yasuda K et al. In Vitro Simulation of Tooth Mobility
Resulting from Periodontal Attachment Loss. Open Journal of Stomatology 2014;
4: 303-309.
2. Akcali A, Gümüş P, Özcan M. Clinical comparison of fiber-reinforced
composite and stainless steel wire for splinting periodontally treated mobile teeth.
Braz Dent Sci 2014; 17(3): 39-49.
3. Anagnostou M, Papazoglou E, Mountouris G. Composite thickness effect
on fracture force of two fiber-reinforced composites. In: IADR; J Dent Res 2006.
4. Azouni KG, Tarakji B. The trimeric model: a new model of periodontal
treatment planning. J Clin Diagn Res. 2014; 8(7): 17-20.
5. Bârsănescu PD, Bejan L, Mocanu F, Bîtcă C. Tensometrie electrică
rezistivă aplicată la materiale compozite. Iaşi, Ed. Tehnopress, 2004, 145-150, 153,
157, 161, 166, 169, 172-174, 178, 180.
6. Bernal G, Carvajal JC, Munoz-Viveros CA. A review of the clinical
management of mobile teeth. J Contemp Dent Pract 2002; 3(4): 10-22.
7. Berthold C, Holst S, Schmitt J et al. An evaluation of the Periotest method
as a tool for monitoring tooth mobility in dental traumatology. Dent Traumatol
2010; 26: 120–128.
8. Bovali E, Kiliaridis S, Cornelis MA. Indirect vs direct bonding of
mandibular fixed retainers in orthodontic patients: a single-center randomized
controlled trial comparing placement time and failure over a 6-month period. Am J
Orthod Dentofacial Orthop. 2014; 146(6): 701-708.
9. Carranza FA, Takei HH. The Treatment Plan In. Newman MG, Takie HH,
Klokkevold PR, Carranza FA. Carranza’s Clinical PeriodontologyEd 11th. St.
Louis: Saunders Elsevier, 2012, 384-386.
10. Chakrapani S, Goutham M, Krishnamohan T et al. Periotest values: Its
reproducibility, accuracy, and variability with hormonal influence. Contemp Clin
Dent 2015; 6(1): 12-15.
11. Condor D. Monitorizarea etapelor de tratament în parodontopatiile
marginale cronice. Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj-
Napoca, Facultatea de Medicină Dentară, 2009.
12. Consolaro A, Consolaro MFM-O. ERM functions, EGF and orthodontic
movement or Why doesn't orthodontic movement cause alveolodental ankylosis?
Dental Press J. Orthod. 2010; 15(2): 24-32.
13. Dumitriu HT, Dumitriu S, Dumitriu AS. Parodontologie, Ed. a IV-a,
București, Ed. Viața Medicală Românească, 2006, 89, 183-186.
14. Fabrício RA, José Renato CQ, Fabíola LPP et al., Evaluation of bond
strength between glass fiber and resin composite using different protocols for dental
splinting, Eur J Gen Dent 2013; 2: 281–285.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
44
15. Forna N. Protetică dentară vol I. Gnatologie, proteza unidentară,
edentația parțială redusă. București, Ed. Enciclopedică, 2011, 155-159.
16. Freilich MA, Meiers JC, Duncan JP, Goldberg AJ. Fibre-reinforced
Composites in Clinical Dentistry, Chicago: Quintessence Publishing Co. Inc., 1999,
9-35.
17. Garoushi S, Kaleem M, Shinya A, Vallittu PK et al. Creep of experimental
short fiber-reinforced composite resin, Dent Mater J 2012; 31: 737-741.
18. Gaspar Junior Ade A, Lopes MW, Gaspar Gda S, Braz R. Comparative
study of flexural strength and elasticity modulus in two types of direct fiber-
reinforced systems. Braz Oral Res. 2009; 23(3): 236-240.
19. Geramy A, Moslemi N, Retrouvey JM et al. Splinting Anterior Teeth With
Periodontal Bone Loss: 3D Analysis Using Finite Element Method. International
Journal of Clinical Dentistry 2013; 6(2): 137-148.
20. Gibbs CH, Anusavice KJ, Young HM et al. Maximum clenching force of
patients with moderate loss of posterior tooth support: a pilot study. J Prosthet Dent.
2002; 88(5): 498-502.
21. Goellner M, Schmitt J, Holst S et al. Correlations between tooth mobility
and the Periotest method in periodontally involved teeth. Quintessence Int 2013;
44(4): 307-316.
22. Gundogdu M, Kurklu D, Yanikoglu N, Kul E. The Evaluation of Flexural
Strength of Composite Resin Materials with and without Fiber. Dentistry 2014; 4(9):
1-6.
23. Hellsing G. On the regulation of interincisor bite force in man. J Oral
Rehabil 1980; 7(5): 403-411.
24. Heumen CCM van, Fiber-reinforced adhesive bridges. Clinical and
laboratory performance. Radboud University Nijmegen, 2010.
25. Jahanbin A, Abtahi M, Heravi F et al. Analysis of Different Positions of
Fiber-Reinforced Composite Retainers versus Multistrand Wire Retainers Using the
Finite Element Method. Int J Biomater. 2014; 1-5.
26. Juloski J, Beloica M, Goracci C et al. Shear Bond Strength to Enamel and
Flexural Strength of Different Fiber-reinforced Composites. J Adhes Dent 2012; 14:
1-8.
27. Khan AS, Azam MT, Khan M et al. An update on glass fiber dental
restorative composites: a systematic review. Mater Sci Eng C Mater Biol Appl 2015;
47: 26-39.
28. Kumar G, Jain V, Pandey RK, Gadwal M. Effect of Different Design
Preparations on the Flexural and Fracture Strength of Fiber- Reinforced Composite
Fixed Partial Dentures: An In Vitro Study. J Prosthodont 2015; 24: 57–63.
29. Kumbuloglu O, Saracoglu A, Cura C, User A. Bonded orthodontic retainer
and fixed partial denture made with fiber reinforced composite resin. Eur J Dent.
2011; 5(2): 237-240.
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
45
30. Kumbuloglu O, Saracoglu A, Ozcan M. Pilot study of unidirectional E-
glass fibre-reinforced composite resin splints: up to 4.5-year clinical follow-up. J
Dent. 2011; 39(12): 871-877.
31. Kurgan S, Terzioglu H, Yılmaz B. Stress distribution in reduced
periodontal supporting tissues surrounding splinted teeth. Int J Periodontics
Restorative Dent. 2014; 34(5): e93-e101.
32. Lie Sam Foek DJ, Enver Yetkiner, Özcan M. Fatigue resistance,
debonding force, and failure type of fiber-reinforced composite, polyethylene
ribbon-reinforced, and braided stainless steel wire lingual retainers in vitro. Korean
J Orthod. 2013; 43(4): 186–192.
33. Ludwick P. ISO of dentistry polymer- based filling, restorativeand lusting
materials. J ISO 2000; 4049: 25-27.
34. Martin JA, Grill AC, Matthews AG et al., Periodontal diagnosis affected
by variation in terminology. J Periodontol. 2013; 84(5): 606-613.
35. Matei MN, Şincar DC, Focşăneanu S, Earar K. Study on the use of
immobilization devices in periodontal disease and their impact on periodontal
condition. Romanian Journal of Oral Rehabilitation 2014; 6(3): 83-90.
36. Mârţu S, Păsărin L, Ursărescu I. Propedeutique parodontale. Guide
pratique. Maison d’Edition „Gr. T. Popa” UMF Iaşi, 2014, 49-57, 59-89.
37. Migliorati EKJ, de Almeida Rosa DS. Regenerative Laser Periodontal
Therapy. In: Convissar RA, Principles and Practice of Laser Dentistry, Second Ed.
Mobsy Elsevier, 2015, 67-88.
38. Nayar S, Ganesh R, Santhosh S. Fiber reinforced composites in
prosthodontics - A systematic review. J Pharm Bioallied Sci. 2015; 7 (Suppl 1):
220-222.
39. Nelson SJ, Ash MM. Wheeler’s dental anatomy, physiology, and
occlusion. 9th ed. Missouri, Saunders Elsevier, 2010, 113-165.
40. Nyman SR, Lang NP. Tooth mobility and the biological rationale for
splinting teeth. Periodontol 2000 1994; 4: 15-22.
41. Paddmanabhan PP, Chandrasekaran SC, Ramya V, Manisundar. Tooth
Splinting using Fiber Reinforced Composite & Metal -A comparison. Indian
Journal of Multidisciplinary Dentistry 2012; 2(4): 592-597.
42. Pereira CL, Demarco FF, Cenci MS et al. Flexural strength of composites:
influences of polyethylene fiber reinforcement and type of composite.Clin Oral
Investig 2003; 7: 116-119.
43. Perry CC. Strain gauge measurements on plastics and composites. Strain
1987; 23(4), 155-156.
44. Schulte W, d‘Hoedt B, Lukas D et al. Periotest for measuring periodontal
characteristics: correlation with periodontal bone loss. J Periodontal Res 1992; 27:
184–190.
45. Serio FG. Clinical rationale for tooth stabilization and splinting. Dent Clin
North Am 1999; 43(1): 1-6.
REZUMATUL TEZEI
DE DOCTORAT Cercetări privind utilizarea compozitelor ranforsate cu fibre în
terapia parodontală
46
46. Sewón LA, Ampula L, Vallittu PK. Rehabilitation of a periodontal patient
with rapidly progressing marginal alveolar bone loss: 1-year follow-up. J Clin
Periodontol 2000; 27(8): 615-619.
47. Sfondrini MF, Fraticelli D, Castellazzi L et al. Clinical evaluation of bond
failures and survival between mandibular canine-to-canine retainers made of
flexible spiral wire and fiber-reinforced composite. J Clin Exp Dent. 2014; 6(2):
145-149.
48. Sharafeddin F., Alavi AA., Talei Z. Flexural Strength of Glass and
Polyethylene Fiber Combined withThree Different Composites. J Dent Shiraz Univ
Med Scien 2013; 14(1):13-19.
49. Soares PB, Fernandes Neto AJ, Magalhães D et al. Effect of bone loss
simulation and periodontal splinting on bone strain. Periodontal splints and bone
strain. Arch Oral Biol 2011; 56: 1373-1381.
50. Sweeting LA, Davis K, Cobb CM. Periodontal Treatment Protocol (PTP)
for the general dental practice. J Dent Hyg. 2008; 82 Suppl 3: 16-26.
51. Tayab T, Shetty A, Kayalvizhi G. The Clinical Applications of Fiber
Reinforced Composites in all Specialties of Dentistry an Overview. International
Journal of Composite Materials 2015, 5(1): 18-24.
52. Tokajuk G, Pawińska M, Stokowska W et al. The clinical assessment of
mobile teeth stabilization with Fibre-Kor. Advanced Medical Sciences 2006; 51(1):
225-226.
53. Trivedi S. Finite element analysis: A boon to dentistry. J Oral Biol
Craniofac Res. 2014; 4(3): 200-203.
54. Tuna M, Sunbuloglu E, Bozdag E. Finite element simulation of the
behavior of the periodontal ligament: a validated nonlinear contact model. J
Biomech. 2014; 47(12): 2883-2890.
55. Vályi P, Gorzó I, Varella T et al. Effect of occlusal therapy with FRC splint
on periodontal parameters in maintenance phase. Fogorv Sz. 2005; 98(4): 159-163.
56. Varrela TM, Ikola S, Vallittu PK et al. Clinical Study of Longevity of Fibre
Reinforced Composite Periodontal Splints, IADR 2004: 1548.
57. Westerlund A, van Diggelen F, Johnsson AC, Kjellberg H. Bonded
retainers maintain a high-standard orthodontic treatment outcome long term. J
World Fed Orthod. 2015, 4(2), 78-84.
58. Wu XY, Zhong Q. Evaluation of fiber reinforcement composites in
restoring lower dentition defect and fixing loose teeth for chronic periodontitis.
Shanghai Kou Qiang Yi Xue 2014; 23(2): 204-208.
59. Xu J, Xu B, Song L. Evaluation of the fiber-reinforced composite
periodontal splint on fixing loose teeth with severe periodontitis. Shanghai Kou
Qiang Yi Xue 2013; 22(1): 81-84.
top related