consiliul europei strasbourg, 08 iulie 2008 moneyval …onpcsb decizia nr. 90/2007 privind...
Post on 25-Dec-2019
0 Views
Preview:
TRANSCRIPT
1
CONSILIUL EUROPEI
Strasbourg, 08 iulie 2008
MONEYVAL (2008) 06
COMITETUL EUROPEAN PRIVIND PROBLEMELE INFRACŢIONALE
(CDPC)
COMITETUL DE EXPERŢI
PRIVIND EVALUAREA MĂSURILOR DE COMBATERE A SPĂLĂRII BANILOR
ŞI FINANŢARE A TERORISMULUI
(MONEYVAL)
RAPORT DETALIAT AL CELEI DE A TREIA RUNDE DE EVALUARE A ROMÂNIEI1
COMBATEREA SPĂLĂRII BANILOR ŞI FINANŢĂRII TERORISMULUI
Pentru adoptarea de către Comitetul MONEYVAL în cadrul celei de a 27-a Sesiuni Plenare
Strasbourg, 7-11 Iulie 2008
Memorandum
Pregătit de Secretariat
Direcţia Generală Drepturile Omului şi Afaceri Juridice
1 Adoptat în cadrul celei de a 27-a intalniri plenare a Comitetului Moneyval (Strasburg 7-11 iulie 2008)
2
Toate drepturile rezervate. Reproducerea este autorizată, furnizarea sursei este cunoscută, salvarea doar unde este
precizat. Pentru orice uz comercial, nicio parte din acest document nu poate fi tradusă, reprodusă sau transcrisă,
în orice formă sau prin orice mijloace, electronice (CD-ROM, Internet, etc.) sau mecanice, inclusiv fotocopii,
orice dispozitive de înregistrare a informaţiei fără permisiunea în scris a Secretariatului Moneyval, Direcţia
Generală a Drepturilor Omului şi Afaceri Juridice, Consiliul Europei (F-67075 Strasbourg sau
dg1.moneyval@coe.int).
3
CUPRINS
Lista privind legislaţia
I. Prefaţa
II. Rezumat executiv
III. Raport de evaluare mutuală
1. Informaţii generale
Informaţii generale privind România şi economia să
Situaţia generala a spălării banilor şi finanţării terorismului
Vedere de ansamblu a sectorului financiar şi a profesiunilor şi afacerilor non-financiare
desemnate (DNFBP)
Vedere de ansamblu a legislaţiei comerciale şi mecanismelor care se aplică persoanelor
juridice şi aranjamentelor
Vedere de ansamblu privind strategia de prevenire a spălării banilor şi finanţării
terorismului
2. Sistemul juridic şi măsurile instituţionale legate de acestea
Incriminarea spălării banilor (R.1 şi R.2)
Incriminarea finanţării terorismului (RS II)
Confiscarea, blocarea şi sechestrarea activelor provenite din infracţiuni (R.3)
Blocarea fondurilor folosite pentru finanţarea terorismului (RS III)
Unitatea de Informaţii Financiare şi funcţiile sale (R. 26, R. 30 şi R 32)
Aplicarea legii, urmărirea penală şi alte autorităţi competente – cadrul pentru investigarea
şi urmărirea penală a infracţiunilor, precum şi confiscarea şi blocarea (R. 27 şi R 28)
Declaraţiile de trecere a frontierei sau dezvăluire (RS IX)
3. Măsurile preventive – instituţiile financiare
Riscul de spălare a banilor/finanţare a terorismului
3.2. Măsurile de cunoaştere a clientului, incluzând măsurile sporite sau reduse (R 5-R8)
Terţele parţi şi afacerile întroduse (Recomandarea 9)
Secretul şi confidenţialitatea instituţiilor financiare (R 4)
Obligaţiile de păstrare a înregistrărilor şi transferul electronic (R 10 şi RS VII)
Monitorizarea tranzacţiilor şi a relaţiilor de afaceri (R11 şi R21)
Rapoartele de tranzacţii suspecte şi alte tipuri de rapoarte (Recomandările 13, 14,19,25.2
şi RS IV)
Controale interne, conformitate, audit, sucursale străine (R15 şi R22)
Băncile fictive (Recomandarea 18)
Sistemul de supraveghere şi control – autorităţile competente şi autorităţile de
reglementare/ Rol, funcţii, atribuţii şi capacitaţi (inclusiv sancţiuni) ( R23, 29, 17 şi 25.1)
Serviciile de transfer de bani sau valori (RS VI)
4. Măsuri preventive – profesiunile şi afacerile non-financiare desemnate
Măsurile de cunoaştere a clientului şi păstrarea înregistrărilor (R12)
Raportarea tranzacţiilor suspecte (R16)
Reglementare, supraveghere şi monitorizare (R 17, 24 şi 25)
Alte profesiuni şi afaceri non-financiare / Tehnici moderne de tranzacţii securizate (R20)
5. Persoanele şi aranjamentele juridice şi organizaţii non-profit
Persoane juridice – Accesul la informaţii privind beneficiarul real (R33)
Aranjamentele legale – Accesul la informaţii privind beneficiarul real
Organizaţii non-profit (RS VIII)
6. Cooperarea naţională şi internaţională
Cooperarea şi coordonarea naţională (R31)
Convenţii şi Rezoluţiile Speciale ale Naţiunilor Unite (R35 şi SR I)
4
Asistenţa juridică mutuală (R32, 36-38, RS V)
Extrădarea (R37 şi R39, RS V)
Alte forme de cooperare internaţională (R40 şi RS V)
7. Alte probleme
Resurse şi statistici
8. Observaţii: Alte probleme
Resurse şi statistici
Alte măsuri sau probleme de CSB/CFT
Cadrul general pentru sistemul CSB/CFT (vezi de asemenea secţiunea 1.1
IV. TABELE
Tabelul 1: Ratinguri de conformitate cu Recomandările FATF
Tabelul 2: Planul de acţiune în vederea îmbunătăţirii sistemului de CSB/CFT
Tabelul 3: Răspunsul autorităţilor la evaluare (dacă este necesar)
5
LISTA ACRONIMELOR FOLOSITE
AML Legislaţia de combatere a spălării banilor
CDD Măsurile de cunoaştere a clientului
CETS Seriile tratatului Consiliului Europei
CFT Combaterea finanţării terorismului
CTR Rapoarte de tranzacţii în numerar
DNFBP Profesiuni şi afaceri non-financiare desemnate
ETS Seriile Tratatului European [începând cu 1.1.2004: CETS - Seriile tratatului
Consiliului Europei]
FATF Grupul de Acţiune Financiara Internaţională
FIU Unitate de Informaţii Financiare
IN Notă interpretativă
IT Tehnologia informaţiei
LEA Agenţie de aplicare a legii
UNBR Uniunea Naţională a Barourilor din România
MLA Asistenţă juridică mutuală
MOU Memorandum de Înţelegere
NCCT Ţările şi teritoriile non-cooperante
PEP Persoană expusă politic
SRO Organizaţii de reglementare
STR Raport de tranzacţii suspecte
SWIFT Societatea de Telecomunicaţii Financiare Interbancare la nivel Mondial
6
LEGENDA
Abreviere Nume în întregime
ABA-CEELI Asociaţia Baroului American/ Iniţiativa juridică în Europa Centrală şi
Eurasia
ACOR Asociaţia organizatorilor de cazinouri din România
ACSA Autoritatea pentru valorificarea activelor statului
AML Combaterea spălării banilor
Legea CSB/CFT Legea 656/2002
ANAT Autoritatea Naţională a Agenţiilor de Turism
ANPC Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului
APIA Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Automobile
ARAI Asociaţia Română a Agenţiilor Imobiliare
Art. Articol
BIM Biroul Internaţional al Muncii
CBR Rapoarte de Tranzacţii Externe
CC Codul penal
CCOA Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă
CECCAR Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România
CEPI Consiliul European al Profesiei de Agent Imobiliar
CEREAN Reţeaua Asociaţiilor Agenţiilor Imobiliare din Europa Centrală
CPC Codul de Procedură Penală
CPI Indicele de preţ al consumatorului
CTF Combaterea finanţării terorismului
CTR Rapoarte de tranzacţii în numerar
DIOCT Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism
DNFBP Profesiuni şi afaceri non-financiare desemnate
EJTN Reţeaua Europeană de Instruire în domeniul Judiciar
EU Uniunea Europeană
FG Garda Financiară
FIU Unitate de Informaţii Financiare
GDP Produsul Intern Brut
GEO Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului
GO Ordonanţă a Guvernului
HCCJ Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
IMC Companie de Management al Investiţiilor
IMF Fondul Monetar Internaţional
IOSCO Organizaţia Internaţională a Comisiilor Valorilor Mobiliare
IPC Indicele preţului de cheltuieli
ISC Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
IT Tehnologia Informaţiei
KYC Cunoaşterea clientului
Let. Litera
Lei/RON/ROL Valuta României
MFA Ministerul Afacerilor Externe
ML Spălarea banilor
MoAI Ministerul Administraţiei şi Internelor
MoJ Ministerul Justiţiei
MS Stat Membru
7
NUBR Uniunea Naţională a Barourilor din România
NAA Agenţia Naţională Anti-drog
NAR Asociaţia Naţională a Agenţiilor Imobiliare
NATO Organizaţia Nord-Atlantică
NBR Banca Naţională a României
NCA Autoritatea Naţională a Vămilor
NFI Instituţie Financiară Non-bancară
NIM Institutul Naţional al Magistraturii
NOPCML/Oficiul Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor
NOTR Oficiul Naţional al registrului Comerţului
NPO Organizaţie non-profit
NRAC Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii
NSC Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
NSPCT Sistemul Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului
OICA Organizaţia Internaţională a Constructorilor de Automobile
Para. Paragraf
PICCJ Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
RIS Serviciul Român de Informaţii
SBP Paritatea Standard de Cumpărare
SCM Consiliul Superior al Magistraturii
STR Raport de Tranzacţii Suspecte
TF Finanţarea Terorismului
UN Naţiunile Unite
UNIM Uniunea Naţională a Agenţiilor Imobiliare
USA Statele Unite ale Americii
VAT Taxa pe valoarea adăugată
8
LISTA LEGISLAŢIE
CP Codul penal, publicat în 21 iunie 1968, republicat, cu modificările
ulterioare;
CPP Codul de procedură penală, publicat în 12 noiembrie 1968, republicat,
cu modificările ulterioare
DNA Legea Nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie, cu modificările ulterioare;
MJ Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, modificată şi completată de Legea nr.
224/2006, cu modificările ulterioare;
DIICOT Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în
cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, cu modificările ulterioare;
MJ Legea nr. 31/16 noiembrie 2006 privind societăţile comerciale, cu
modificările ulterioare;
MJ Legea nr. 420 din 22 noiembrie 2006 pentru ratificarea Convenţiei
Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi
confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, adoptată
la Varşovia la 16 mai 2005;
Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului
(SRI, MAE, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel, MEF, CNVM, ONRC, CSA, ONPCSB)
DIICOT Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea crimei organizate;
MJ Legea nr. 565/16.10.2002 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor
Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, Palermo,
2000;
ONPCSB Legea nr. 656 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea şi sancţionarea
spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire
şi combatere a finanţării actelor de terorism cu modificările ulterioare;
ONPCSB Decizia Nr. 496/2006 pentru aprobarea Normelor privind prevenirea şi
combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism,
standardele de cunoaştere a clientelei şi control intern pentru entităţile
raportoare care nu sunt supuse supravegherii prudenţiale a unor
autorităţi;
ONPCSB Decizia nr. 90/2007 privind Procedurile de lucru pentru desfăşurarea
acţiunilor de supraveghere, verificare şi control al persoanelor
fizice/juridice prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 pentru
prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea
unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism,
cu modificările şi completările ulterioare – care include 3 anexe;
ONPCSB Hotărârea Guvernului nr. 531/19.04.2006 pentru aprobarea
Regulamentului de organizare şi funcţionare a Oficiului Naţional de
Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor;
BNR Normele nr. 3 din 26 februarie 2006 privind standardele de cunoaştere
a clientelei, cu modificările ulterioare;
MFP Ordinul nr. 199 din 17 februarie 2003 pentru aprobarea Instrucţiunilor
privind prevenirea şi combaterea spălării banilor prin unităţile
Trezoreriei statului;
BNR Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 99 din 06 decembrie 2006
privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului aprobată prin
9
Legea nr. 227 din 18.07.2007;
BNR Ordonanţa nr. 28 din 26 ianuarie 2006 privind reglementarea unor
măsuri financiar-fiscale aprobată de Legea nr. 266/2006
BNR Regulamentul nr. 8 din 7 noiembrie 2006 privind standardele de
cunoaştere a clientelei instituţiilor financiare nebancare;
CSA Legea privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor
(Legea nr. 32/2000, modificata şi completata de Legea nr. 76/2003,
Legea 403/2004 şi OUG nr. 201/2005 şi Legea nr. 113/2006);
CSA Ordinul nr. 3128/2005 pentru aprobarea Normelor privind prevenirea
şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin
intermediul pieţei asigurărilor;
CNVM Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital;
CNVM Regulamentul nr. 32/2006 privind serviciile de investiţii financiare;
CNVM Regulamentul nr. 4/2005 privind prevenirea finanţării terorismului;
CNVM Regulamentul nr. 11/2005 privind prevenirea şi combaterea spălării
banilor şi finanţării terorismului pe piaţa de capital.
10
I. PREFAŢĂ
1. Evaluarea regimului de combatere a spălării banilor (CSB) şi de combatere a finanţării
terorismului (CFT) din România a fost făcută pe baza Celor 40 de Recomandări (2003) şi a
celor Nouă Recomandări Speciale privind Finanţarea Terorismului (2001) ale Grupului de
Acţiune Financiară Internaţională (FATF), împreună cu cele două Directive ale Parlamentului
European şi ale Consiliului (91/308/EEC şi 2001/97/EC), în conformitate cu termenii de
referinţă ai Moneyval şi Regulile de Procedură, a fost pregătită folosind Metodologia
CSB/CFT 20042. Evaluarea a fost făcută pe baza legislaţiei, reglementarilor şi a altor
materiale furnizate de România şi a informaţiilor obţinute de echipa de evaluare din timpul
vizitei on-site în România ce a avut loc în perioada 06-12 mai 2007. În timpul vizitei on-site,
echipa de evaluatori s-a întâlnit cu oficiali şi reprezentanţi ai tuturor agenţiilor
guvernamentale din România şi ai sectorului privat. O listă a organismelor întâlnite este
prevăzută în Anexa nr. I a raportului de evaluare mutuală.
2. Echipa de evaluatori a fost alcătuită din: D-na Kateryna SAKHARENKO,
Departamentul Juridic, Comitetul Statului de Monitorizare Financiară, Ucraina (Evaluator pe
probleme juridice); D-na Zana PEDIC, Inspector superior, Ministerul Finanţelor, Croaţia
(Evaluator financiar); Dl. Mladen SPASIC, Şeful Departamentului de Combatere a Crimei
Organizate, Ministerul de Interne, Serbia (Evaluator pe probleme de aplicare a legii); D-na
Justine WALKER, Autoritatea de Servicii Financiare, Marea Britanie (Evaluator financiar);
D-na Katia BUCAIONI, FIU Italia, Italia (Evaluator financiar); şi un membru al
Secretariatului MONEYVAL. Examinatorii au ţinut cont de cadrul instituţional, legislaţia
relevantă de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, regulamente şi ghiduri
precum şi alte cerinţe şi alte sisteme de reglementare în vigoare pentru combaterea spălării
banilor şi a finanţării terorismului prin intermediul instituţiilor şi profesiunilor şi afacerilor
non-financiare desemnate (DNFBP), precum şi examinarea capacitaţii, implementării şi a
eficienţei tuturor sistemelor.
3. Acest raport asigură un sumar al măsurilor de combatere a spălării banilor şi a
finanţării terorismului, în vigoare, din România, la data efectuării vizitei la faţa locului sau a
perioadei imediat următoare. Aceste măsuri sunt descrise şi analizate şi sunt furnizate
recomandări referitoare la modul în care anumite aspecte ale sistemelor ar putea fi întărite
(vezi Tabelul 2). De asemenea, stabileşte nivelele de conformitate ale României la cele 40+9
Recomandări FATF (vezi Tabelul 1). Conformitatea sau neconformitatea cu Directivele
Comunităţii Europene nu au fost luate în considerare în ratingurile din Tabelul 1.
2 Actualizată în februarie 2007
11
II. REZUMAT EXECUTIV
1. Informaţii de fond
4. Acest raport asigură un rezumat al măsurilor de combatere a spălării banilor/finanţare a
terorismului în vigoare, din România, la data celei de a treia vizite on-site ce a avut loc în
perioada 06-12 mai 2007, sau în perioada imediat următoare. Descrie şi analizează aceste
măsuri şi furnizează recomandări cu privire la anumite aspecte ale sistemului care pot fi
întărite. De asemenea, stabileşte nivele de conformitate ale României cu cele 40+9
Recomandări FATF.
5. Cea de a doua rundă de evaluare a României a avut loc în luna aprilie 2002. În general,
situaţia infracţională a României nu s-a schimbat de la cea de a două runda de evaluare.
Sursele principale ale veniturilor ilegale rămân tot traficul de droguri, frauda şi infracţiunile
financiare, infracţiunile vamale şi fiscale, contrabanda de bunuri. În ultimii ani imigrarea
ilegală şi traficul de fiinţe umane au crescut în activităţile generatoare de profit.
6. S-au înregistrat unele evoluţii semnificative de la cea de a două evaluare. Autorităţile din
România s-au mutat la o abordare de tipul „toate infracţiunile” pentru infracţiunile predicat.
Infracţiunea de „diseminare” a fost incriminată şi răspunderea persoanei juridice a fost
întrodusă. Confiscarea activelor provenite din infracţiuni este aplicată în cazuri de spălare a
banilor şi finanţare a terorismului şi dacă activele nu sunt găsite, va fi confiscată valoarea lor
echivalentă.
7. În ceea ce priveşte latura represivă, legislaţia de CSB/CFT este în general în vigoare şi pare
a fi în conformitate cu cerinţele internaţionale în conformitate cu noua metodologie. Legea de
CSB/CFT (Legea nr. 656/2002) cu modificările şi completările ulterioare oferă o bază solidă
pentru regimul de combatere a spălării banilor din România. Obligaţiile de raportare, oricum,
par să nu acopere în întregime Recomandarea 13. Elementul mental este cunoscut ca cerut în
convenţiile internaţionale. Evaluatorii recomandă autorităţilor Române să ia în considerare în
mai mică măsură standardele pentru elementul mental cum ar fi suspiciunea sau neglijenţa,
precum şi a modului în care a fost recomandată de evaluatori în cadrul celei de a două runde
de evaluare. Au fost doar câteva condamnări finale în cinci cazuri de spălare a banilor şi
evaziunea fiscală reprezintă cea mai comună infracţiune predicat.
8. De la cea de a două runda, infracţiunea penală separată de finanţare a terorismului a fost
întrodusă în Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi finanţarea terorismului. Obligaţiile de
raportare, oricum par să nu acopere în întregime Recomandarea Speciala IV. Tentativa este
acoperită. La momentul vizitei on-site aceste prevederi nu au fost testate în nicio investigaţie
sau procedură de urmărire penală.
9. FIU România (ONPCSB) îndeplineşte un rol de coordonator în dezvoltarea, coordonarea şi
implementarea sistemului de CSB/CFT. Chiar dacă ONPCSB pare să aibă personal suficient,
numărul de persoane (12) care efectuează controale on-site pare să fie insuficient cu numărul
mare de entităţi supravegheate. Mergând mai departe ONPCSB are 1.348 RTS-uri în aşteptare
ce datează din 2005, care ar avea nevoie de progrese rapide şi eficiente.
10.Referitor la latura preventivă, cadrul legal al României abordează în detaliu un număr
substanţial al cerinţelor FATF de cunoaştere a clientului. Oricum, în anumite domenii cheie
există un număr de lacune; în special în acele domenii relevante pe care FATF le subliniază,
de ex.: beneficiarul real şi PEPs. Domeniul activităţilor non-financiare (DNFBP) în afara celor
acoperite de prevederile UE şi FATF au fost identificate ca fiind expuse la riscuri şi au fost
12
făcute subiectul prevederilor de CSB/CFT, cum ar fi dealerii de maşini şi agenţiile de turism.
Măsurile de CSB/CFT trebuie să fie întărite pentru DNFBP.
11. Supravegherea este efectuată de câteva autorităţi; autorităţile de supraveghere financiară
supraveghează instituţiile financiare respective în ceea ce priveşte conformitatea de CSB/CFT.
Ar trebui menţionat supravegherea comună între ONPCSB şi autorităţile de supraveghere
prudenţială se desfăşoară la acest moment. Oricum în lumina numărului acoperit de entităţi şi
a resurselor limitate ale ONPCSB, România ar trebui luată în considerare fie creşterea
capacitaţii de supraveghere a ONPCSB fie reconfigurarea responsabilităţilor între diferiţi
supraveghetori.
2. Sisteme juridice şi măsuri instituţionale
12. Incriminarea spălării banilor este furnizată de Articolul 23 din Legea de CSB/CFT.
România s-a mutat la o abordare de tipul „toate infracţiunile” şi toate infracţiunile predicat
pentru spălarea banilor cerute în Recomandările FATF sunt considerate a fi acoperite. Nicio
condamnare anterioară nu este necesară pentru a pune sub acuzare infracţiunea de spălare a
banilor. La momentul vizitei la faţa locului a fost un rechizitoriu de spălare a banilor pentru
care nu a existat pentru infracţiunea predicat niciun rechizitoriu anterior sau nicio
condamnare. Infracţiunea predicat a fost oricum, comisă în afara României şi infracţiunea de
sine statoare de spălare a banilor are încă nevoie să fie cu succes pusă sub acuzare în cazul
infracţiunilor predicat naţionale. Nu este o condiţie prealabilă ca infracţiunea predicat să fie
comisă pe teritoriul României pentru deschiderea unui caz de spălare a banilor.
13. Elementul mental este cunoscut ca fiind o cerinţă a Convenţiilor internaţionale.
Evaluatorilor li s-a spus că în practică elementul intenţional al infracţiunii de spălare a banilor
poate fi dedus din circumstanţele faptice. Evaluatorii au sfătuit autorităţile române să ia în
considerare standarde mai mici pentru elementul mental cum ar fi suspiciunea sau neglijenţa,
aşa cum au recomandat evaluatorii în cadrul celei de a două runde de evaluare. Au existat
condamnări definitive doar în cinci cazuri de spălare a banilor şi evaziunea fiscală reprezintă
cea mai comună infracţiune predicat. Spălarea de bani este pedepsită cu închisoare de la 3 la
12 ani.
14. Extinderea răspunderii penale la persoanele juridice este o evoluţie binevenită. Procedura
pentru asigurarea de condamnări definitive trebuie, oricum, să fie reconsiderată în mod urgent.
Evaluatorii sunt foarte îngrijoraţi că perioada de timp între rechizitoriu şi condamnarea
definitivă pare să fie lungă în mod nemotivat. Astfel, un număr mic de condamnări finale este
un impediment serios în eficienţa câtorva sisteme.
15. Statisticile furnizate de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată
şi Terorism (DIICOT) arată ca între 20002 şi 2007, au fost 77 rechizitorii (implicând 258
persoane) pentru spălare de bani. Nu este posibil să se împartă câte rechizitorii reprezintă
cazuri ale poliţiei/procurorilor şi cate au fost făcute pe baza RTS-urilor. Rechizitoriile au
rezultat până acum în 14 hotărâri nedefinitive, 4 condamnări finale şi 3 achitări. Alte 56 de
rechizitorii au rămas în aşteptare la momentul vizitei la faţa locului. Statisticile furnizate de
Direcţia Naţionala Anticorupţie (DNA) arată că în perioada 2002-2006 au fost 4 rechizitorii
(incluzând 36 de persoane) pentru spălare a banilor. Rechizitoriile au rezultat până acum în 2
condamnări nedefinitive. Alte 2 rechizitorii au rămas în aşteptare la momentul vizitei la faţa
locului. Evaluatorii au fost informaţi că perioada audierilor în instanţă este foarte mare şi
rezultând astfel doar 5 condamnări definitive (1 fiind la începutul anului 2007) la momentul
vizitei la fata locului. Numărul mic de condamnări este o problemă de îngrijorare pentru
evaluatori.
13
16. De la cea de a două rundă de evaluare, infracţiunea separată de finanţare a terorismului a
fost întrodusă în Articolul 36 al Legii nr. 535/20004 privind prevenirea şi combaterea
terorismului. Legea ar trebui modificată în vederea unei explicări clare pentru ca infracţiunea
să acopere fondurile legale şi pentru a se asigura ca „fondurile” acoperă temenii aşa cum sunt
definiţi în Convenţia privind terorismul. Tentativa de comitere a infracţiunii de finanţare a
terorismului ar trebui să constituie infracţiune. Infracţiunea de finanţare a terorismului este
pedepsită cu închisoarea de la 15 la 20 de ani şi interdicţia unor drepturi cu confiscarea nu
numai a unor active/fonduri teroriste, dar şi a echivalentului lor în bani. Persoanele juridice
sunt sancţionate cu sume cuprinse între 2.500 RON – 2.000.000 RON (700 EUR – 570.000
EUR) şi sancţiuni complementare sub formă de lichidare, suspendare sau închidere a întregii/
unei activităţi/facilităţi/etc. La momentul vizitei la faţa locului nu au fost acuzări şi
condamnări pentru finanţare a terorismului.
17. Prevederile privind confiscarea din Codul de Procedură Penală sunt aplicate unei game
largi de proprietăţi incluzând activele provenite din infracţiuni, echivalentul în bani, veniturile
sau beneficile în valori obţinute din infracţiuni. Procurorul şi instanţele au capacitaţi
apropriate de a sechestra activele care pot avea legătură cu spălarea banilor sau finanţarea
terorismului. Autorităţile de aplicare a legii au atribuţii apropiate pentru identificarea şi
urmărirea proprietatii care pot face subiectul confiscării. Dreptul de bona fide a terţelor parţi
este protejat.
18. Activele provenite din infracţiuni sunt subiectul sechestrării şi confiscării, iar confiscarea
echivalentului în bani este posibilă. Regimul sechestrării şi confiscării precizat în lege şi pare
să acopere toate activele provenite din infracţiuni şi mijloacele acestora. Există măsuri
importante care ar trebui folosite în continuare în cazuri viitoare şi aplicate oricând este
posibil. Nu există confiscări a terţelor parţi. În afara instrumentelor care au fost folosite şi au
aparţinut unei terţe parţi care are cunoştinţă de scopul folosirii lor. Autorităţile române ar
putea lua în considerare posibilitatea ca un acuzat să demonstreze originea legală a activelor
provenite din infracţiuni sau alte proprietati care ar putea face obiectul confiscării aşa cum
este stipulat în Articolul 12 al Convenţiei de la Palermo (inversarea sarcinii probei).
19. Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului prevede ca „vor fi
blocate” şi echipa de evaluatori a fost asigurată, de către autorităţile române, ca procedura de
îngheţare se intenţionează a fi una automată. Evaluatorii, oricum, nu au fost convinşi ca
entităţile raportoare care sunt constrânse să se conformeze Legii privind prevenirea şi
combaterea terorismului sunt conştiente de sistemul automat de blocare. Acest lucru are
nevoie de linii directoare clare. Înaintea autorizării de către BNR, CNVM şi CSA este
solicitată pentru operaţiunile financiare între rezidenţi şi nerezidenţi, şi între nerezidenţi să fie
incluse într-o singură Listă. Evaluatorii au fost îngrijoraţi cu privire la faptul ca operaţiunile
între rezidenţi nu sunt acoperite. Procedura de îngheţare nu include fondurile derivate din
fonduri sau alte active deţinute sau controlate, direct sau indirect, de peroanele listate sau care
acţionează în numele sau la ordinul acestora şi să se asigure ca niciuna dintre acestea sau orice
alte fonduri sunt disponibile, direct sau indirect, pentru beneficiul unor astfel de persoane, de
către naţionalii lor sau de orice altă persoană din teritoriul lor.
20. Abordarea de a delista şi a debloca este problematică. Evaluatorii încurajează autorităţile
române să ia în considerare furnizarea unor astfel de proceduri cât mai curând posibil. În mod
echivalent, nu există prevederi clare referitoare la procedura de deblocare a fondurilor sau a
activelor persoanelor sau entităţilor care în mod accidental au fost afectate de un mecanism de
blocare care după verificarea persoanei sau entităţii a reieşit că nu este desemnată. Nu există
prevederi implementate care sa dea acces la fonduri sau active care au fost îngheţate, urmare
14
S/RES/1267(1999) şi care au fost determinate ca fiind necesare pentru cheltuieli de bază. La
momentul vizitei la faţa locului nu au fost găsite adevărate potriviri.
21. Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) este un FIU de
tip administrativ şi este organizat ca un organism cu personalitate juridică, în subordinea
Guvernului. Independenţa este garantată, ONPCSB are propriul său buget şi întocmeşte
rapoarte anuale de activitate ce sunt publicate în Monitorul Oficial.
22. ONPCSB îndeplineşte un rol de coordonare în dezvoltarea, coordonarea şi implementarea
sistemului CSB/CFT. ONPCSB asigură instruirea entităţilor cu obligaţii de raportare.
Numărul persoanelor instruite din cadrul ONPCSB şi a altor instituţii implicate în probleme
de spălare a banilor şi finanţare a terorismului este impresionant. ONPCSB este bine structurat
şi are un echipament IT impresionant. ONPCSB a emis modelul de raport de tranzacţii
suspecte (RTS), modelul de raport privind operaţiunile cu numerar (RTN) şi modelul de
raport privind tranzacţii transfrontaliere (RTE). Evaluatorii au avut, de asemenea, impresia că
FIU-ul funcţionează eficient cu instituţiile similare internaţionale şi au demonstrat buna
cooperare prin schimbul de informaţii.
23. Chiar dacă ONPCSB pare să aibă un personal adecvat (12 persoane) care efectuează
controale on-site, acest număr pare să fie insuficient, având în vedere numărul mare al
entităţilor care ar trebui supravegheate. Mergând mai departe ONPCSB are 1.348 RTS-uri
datând din 2005 în care trebuie să înregistreze progrese în mod rapid şi eficient. Obligaţia de a
nu disemina informaţiile primite pe perioada angajării în cadrul ONPCSB se întrerupe după
cinci ani după terminarea lucrului în cadrul Oficiului. Evaluatorii au recomandat ca aceasta
obligaţie să fie continuă.
24. În România, competenţa pentru acuzarea spălării banilor este împărţită între anumite
birouri ale procurorilor, în funcţie de tipul infracţiunii predicat. Ca rezultat, competenţa este
următoarea:
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor Criminalităţii Organizate şi Terorism
(DIICOT), dacă activele spălate generează dintr-o infracţiune pentru care DIICOT este
organismul de investigaţie competent;
Direcţia Naţionala Anticorupţie (DNA), dacă activele spălate generează din infracţiuni
de corupţie sau o infracţiune asimilată celor de corupţie;
Birourile procurorilor obişnuite de pe lângă tribunale, dacă activele spălate sunt
generate din infracţiuni care nu întra nici în competenţa DNA, sau DIICOT.
25. Legea de combatere a spălării banilor şi finanţare a terorismului şi Codul de Procedură
Penală permite persoanelor care investighează infracţiunile de spălare a banilor şi finanţare a
terorismului, să beneficieze din mijloace necesare în vederea obţinerii de date şi informaţii
pentru obţinerea de probe. Dacă există o suspiciune de spălare a banilor sau finanţare a
terorismului nu există nici un secret financiar instituţional care să interzică procurorului şi
instanţei să acceseze aceste informaţii. ONPCSB are obligaţia de a pune la dispoziţie datele şi
informaţiile legate de spălare a banilor şi finanţare a terorismului la hotărârea procurorului.
Evaluatorii au notat o discrepanţă între numărul de rechizitorii şi numărul scăzut de
condamnări de spălare a banilor. Există puţine RTS-uri privind finanţarea terorismului şi nu
există acuzări şi condamnări pentru finanţare a terorismului.
15
3. Măsuri preventive – instituţii financiare
26. Regimul de prevenţie al spălării banilor are la bază Legea nr. 656/2002 privind prevenirea
spălării banilor şi stabilirea anumitor măsuri pentru prevenirea şi combaterea finanţării
terorismului (Legea de CSB/CFT). Cerinţele generale de identificare a clientului sunt stabilite
în Legea de CSB/CFT. Mergând mai departe Legea de CSB/CFT cere ca autorităţile de
supraveghere prudenţială să emită norme/regulamente privind standardele de cunoaştere a
clientului în domeniul respectiv. Prevederi detaliate au fost emise pentru instituţiile de credit,
instituţiile financiare non-bancare, companiile de asigurări, intermediarii de pe piaţa de capital
şi pentru sectorul DNFBP.
27. Cadrul juridic al României se adresează în detaliu unui număr substanţial al cerinţelor
FATF privind măsurile de cunoaştere a clientului şi în practică, conştientizarea cerinţelor de
cunoaştere a clientului şi aplicarea măsurilor în legătură cu identificarea clientului, pare să fie
foarte crescută. Oricum, în domenii cheie un număr de lacune sunt notabile; acest lucru este
relevant în acele domenii în care FATF pune accentul, de ex.: beneficiarul real şi PEPs.
Autorităţile române au menţionat faptul că toate lacunele legate de măsurile preventive vor fi
rectificate odată cu implementarea Celei de a Treia Directive UE privind combaterea spălării
banilor.
28. Legea de CSB/CFT solicită instituţiilor financiare să-şi identifice clienţii (atât persoane
fizice cât şi juridice) în momentul stabilirii unei relaţii de afaceri sau profesionale; la
momentul desfasurarii oricărei operaţiuni mai mari de 10.000 euro; când desfăşoară tranzacţii
în sume mai mici decât pragul amintit, dar există informaţii că aceste operaţiuni sunt legate
între ele; când există suspiciuni de spălare a banilor. Instituţiile financiare nu pot păstra
conturi anonime sub nume fictive sau alte tipuri de conturi al căror beneficiar nu este
cunoscut.
29. România a întrodus în sistemul sau legal un număr de cerinţe foarte indirecte în legătură
cu PEPs, oricum evaluatorii au fost de părere ca acestea cad foarte puţin sub incidenţa
standardelor aşteptate. În timp ce implementarea politicilor legate de PEPs este cunoscută de
un număr mare de instituţii financiare, se pare ca aceste cerinţe sunt restrictive şi au fost
implementate într-o manieră inconsistentă. Autorităţile române ar trebui să întroducă obligaţii
directe aşa cum sunt definite în Recomandarea 6.
30. Nu există o cerinţă aplicabilă în vederea obţinerii aprobării conducerii superioare înainte
de stabilirea unei noi relaţii de corespondenţă. În plus, nu există o cerinţă aplicabilă pentru
documentarea responsabilităţilor AML/CFT ale fiecărei instituţii.
31. Nu exista restricţii în legislaţia română care să prevină ca autorităţile române să acceseze
informaţiile solicitate în vederea desfăşurării funcţiilor de combatere a spălării banilor. Nicio
prevedere privind secretul care să interzică schimbul de informaţii între autorităţile
competente.
32. Legea de CSB obligă entităţile raportoare să păstreze pe o perioada de 5 ani datele cu
privire la clienţi. Perioada de cinci ani începe la data când relaţia cu acel client se sfarseste sau
data efectuării operaţiunii. Nu există baze legale pentru păstrarea înregistrărilor datelor de
identificare, fişelor de conturi şi corespondenţa bancară pentru o perioadă mai mare de 5 ani
dacă este necesar, atunci când, în mod adecvat, se face acest lucru de către o autoritate
competentă în anumite cazuri.
16
33. Nu există prevederi explicite în Legea de CSB/CFT care să solicite instituţiilor financiare
să acorde o atenţie specială relaţiilor de afaceri şi tranzacţiilor cu persoane din ţări care nu
aplică suficient Recomandările FATF. În plus, nu există o cerinţă stabilită în scris cu privire la
orice rezultate ale verificărilor privind motivul şi scopul tranzacţiilor care par să nu aibă un
scop economic sau legal. Astfel de rezultate ar trebuie să fie scrise şi păstrate pentru o
perioadă de 5 ani pentru a sprijini autorităţile competente. Măsurile de contracarare în cazul
unei astfel de ţări care continuă să nu aplice sau să aplice insuficient Recomandările FATF ar
trebui să fie stabilite prin lege, regulament sau alt mijloc de aplicare.
34. Obligaţiile de raportare în Legea de CSB/CFT care se referă la tranzacţii suspecte „care
urmează a fi efectuate…” nu pare să acopere întreaga arie a obligaţiilor de raportare stabilite
în Recomandarea 13. Obligaţiile de raportare în Legea de CSB/CFT nu acoperă în întregime
obligaţia de raportare dacă tranzacţia a fost efectuată. Tranzacţii atipice identificate după
efectuarea tranzacţilor sunt acoperite, dar orice alt tip de suspiciune care apare după ce
tranzacţia a fost efectuată nu este acoperită.
35. În cazurile în care întârzierea operaţiunii sau a tranzacţiei nu este posibilă sau eforturile de
urmărire a beneficiarilor unei astfel de operaţiuni suspecte de spălare a banilor ar putea fi
prejudiciată, persoanele ar trebui să notifice ONPCSB, imediat, după efectuarea acesteia. Nu
există un prag şi toate tranzacţiile suspecte (inclusiv pentru scopuri fiscale) ar trebui raportate.
Tentativa tranzacţiilor suspecte nu este acoperită.
36. Obligaţiile de raportare privind finanţarea terorismului sunt acoperite de aceleaşi prevederi
ale obligaţiilor de raportare pentru spălarea banilor din Legea CSB/CFT. Din acest motiv,
aceleaşi defecte sunt valabile, pentru obligaţiile de raportare, în ceea ce priveşte finanţarea
terorismului. Obligaţia trebuie să fie extinsă şi tentativa tranzacţiei suspecte ar trebui
acoperită.
37. Legislaţia română nu permite băncilor fantomă să aibă licenţe pentru activităţi bancare în
România. Cerinţele de licenţiere sunt cele care interzic înfiinţarea băncilor fantomă, acestea
ne fiind interzise în mod direct în legislaţie.
38. Sancţiuni administrative de neconformitate cu Legea de CSB pot fi impuse de către
ONPCSB şi de supraveghetorii financiari. Există unele sancţiuni disuasive şi proporţionale în
vigoare pentru persoanele fizice şi juridice. Unele încălcări care sunt considerate de către
evaluatori să aibă lacune serioase ale Legii de CSB/CFT sunt doar sancţionate de amenzi
relativ mici. Există unele sancţiuni adiţionale care se pot aplica persoanelor juridice. Eficienţa
regimului de sancţiuni este îndoielnică.
39. Banca Naţionala a României este responsabilă pentru reglementarea şi supravegherea
activităţilor sectorului bancar, cooperativelor de credit şi instituţiilor financiare non-bancare
ce sunt înregistrare în Registrul Special. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
reglementează şi supraveghează companiile de supraveghere. Comisia Naţionala a Valorilor
Mobiliare reglementează şi supraveghează piaţa de capital. Controale comune ale instituţiilor
financiare pot fi întreprinse cu ONPCSB. ONPCSB supraveghează entităţile raportoare care
nu au o autoritate de supraveghere. Casele de schimb sunt supravegheate de către BNR pentru
conformitatea la regimul de schimb valutar. Controale on-site de CSB/CFT au fost desfăşurate
de către BNR cu ONPCSB. Supravegherea caselor de schimb are lipsă, oricum, o definiţie
clară a responsabilităţii juridice între BNR şi ONPCSB.
40. Instituţiile financiare non-bancare sunt înregistrate de către BNR, fie în Registrul General
fie în Registrul de Evidenţă. Instituţiile financiare non-bancare sunt înregistrate în Registrul
17
Special dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii: nivelul propriului capital este minim
50.000.000 RON şi nivelul creditelor şi a finanţărilor este minimum 25.000.000 RON. Casele
de amanet şi casele de ajutor reciproc sunt înregistrate în Registrul de Evidenţă. Toate
celelalte instituţii financiare non-bancare sunt înregistrate în Registrul General. BNR
supraveghează toate instituţiile financiare non-bancare din Registrul Special pentru
conformitatea la cerinţele de CSB/CFT (45 entităţi). ONPCSB efectuează supravegherea
CSB/CFT pentru toate instituţiile financiare non-bancare din Registrul General (217 entităţi,
din care 45 sunt înregistrate de asemenea în Registrul Special) şi Registrul de Evidenţă
((4600 entităţi). ONPCSB supraveghează în jurul a 4.600 instituţii financiare non-bancare.
Evaluatorii sunt îngrijoraţi ca acest sector nu este în mod corespunzător supravegheat luând în
calcul numărul limitat la personalului supraveghetori din cadrul ONPCSB (12 supraveghetori
on-site) în comparaţie cu numărul instituţiile financiare non-bancare supravegheate. Din acest
motiv ar trebui alocate mai multe resurse ONPCSB-ului sau ar trebui luata în considerare
distribuirea responsabilităţilor de supraveghere printre autorităţile implicate în CSB/CFT.
41. Furnizorii de transfer de bani şi de valori (MVT) trebuie să fie înregistraţi la Registrul
Naţional al Comerţului. Fiind o „persoana subiect” furnizorii de servicii MVT au obligaţii pe
Legea de CSB/CFT şi de legislaţia secundara emisa de ONPCSB cu privire la identificarea,
păstrarea înregistrărilor şi procedurile interne de raportare. Furnizorii de servicii MVT sunt
supravegheaţi de ONPCSB. Exista, oricum, deficientele identificate mai devreme în ceea ce
priveşte măsurile de cunoaştere a clientului, PEP-surile şi în special în legătură cu
Recomandarea Speciala VII care afectează conformitatea operatoriilor de servicii MVT cu
Recomandarea FATF. Mergând mai departe, ar trebui reamintit faptul că în termenii de
inadecvenţă a resurselor ONPCSB, fiind supraveghetor în domeniul CSB/CFT al furnizorilor
de servicii MVT, evaluatorii sunt îngrijoraţi cu privire la eficienţa supravegherii.
4. Măsuri preventive – Profesiuni şi afaceri non-financiare desemnate
42. Legea de CSB/CFT merge mult mai departe decât categoria DNFBP-urilor incluse în
Recomandarea FATF şi în cea de a Doua Directivă. Evaluatorii recomandă României să
clarifice ce entităţi şi persoane fizice sunt acoperite de noţiunea de „dealeri” şi „orice altă
persoană fizică sau juridică” pentru acte şi fapte, comise în afara sistemului financiar-bancar”.
43. În ciuda eforturilor făcute de România pentru a acoperi o gamă largă de DNFBP-uri, care
merg mai departe decât cele incluse în Recomandările FATF şi în cea de a doua Directivă,
unele lacune relevante rămân în procedurile de cunoaştere a clientului. În special, procedura
de identificare a beneficiarului real ar trebui întărită şi prevederi corespunzătoare ar trebui
emise pentru întărirea măsurilor de cunoaştere a clientului referitoare la PEPs.
44. Evaluatorii recomandăî ca măsuri adecvate şi aplicabile să fie luate pentru a lega
informaţiile de identificare a clientului cu tranzacţiile efectuate în cazinouri. Mergând mai
departe, România nu s-a adresat pragului de 3000 euro pentru cazinouri nici în lege, nici în
regulamente sau alte instrumente de aplicare a legii. Cazinourile raportează la şi lucrează cu
ONPCSB, dar evaluatorii încă consideră ca acest sector este vulnerabil şi astfel ar trebui
continuată cooperarea în vederea monitorizării sectorului. Numărul scăzut al detectării spălării
banilor pare să fie legat de o lipsă a conştientizării vulnerabilităţilor lor şi în unele cazuri
rezistenţei la raportare.
18
45. Obligaţiile de raportare pentru DNFBP sunt la fel ca şi pentru instituţiile financiare şi
deficienţele observate la instituţiile financiare sunt în mod egal aplicabile pentru DNFBP.
Principalul domeniu de îngrijorare este numărul scăzut de RTS-uri în acest domeniu. În
special, când se ia în considerarea sectoarele specificare care – aşa cum s-a confirmat în
timpul vizitei la faţa locului de către autorităţile Române – sunt în mod special vulnerabile la
spălarea banilor, cum ar fi agenţii imobiliari, avocaţii şi contabilii. Evaluatorii sunt de
asemenea, îngrijoraţi cu privire la nivelul scăzut al dedicării acestor sectoare.
46. Evaluatorii recomandă ca autorităţile române să ia în considere implementarea adecvată a
măsurilor legale şi de reglementare pentru prevenirea infractorilor sau a asociaţiilor lor, de a
deţine sau a fi beneficiarul real al cazinourilor.
47. ONPCSB supraveghează toate DNFBP-urilor cu excepţia avocaţilor care sunt
supravegheaţi de către Uniunea Naţională a Barourilor din România şi notarii care sunt
supravegheaţi de Uniunea Naţională a Notarilor Publici.
48. Evaluatorii au fost impresionaţi de evoluţia ONPCSB în ceea ce priveşte abordarea
supravegherii pe baza de risc, care este în prezent, în stadiul de începere a implementării. Se
anticipează ca aceasta să vină în sprijinul realizarii mai multe supravegheri, care vor duce la o
eficienţă mai mare.
49. Nivelul scăzut al raportărilor din partea profesiunilor şi a sectoarelor cu risc crescut (cum
ar fi agenţiile imobiliare, avocaţii şi contabilii) necesită linii directoare pentru creşterea
conştientizării. Ghidurile ar trebui să cuprindă tehnici ale finanţării terorismului. ONPCSB ar
trebui să ia în considerare feed-back-ul specific acordat sectoarelor cu risc înalt.
50. Ţinând cont de resursele limitate ale ONPCSB în implementarea unei abordări pe bază de
risc pentru care monitorizarea ar putea fi de ajutor, dar nu poate fi suficientă. În timp ce este o
cooperare, de exemplu pentru controale comune, între ONPCSB şi celelalte organisme de
supraveghere, punctul de vedere al evaluatorilor este că resursele ONPCSB sunt limitate, în
special luând în calcul că toate cele 12 persoane realizează controale on-site. Astfel, ar trebui
luată în considerare fie creşterea de capacitate a supravegherii, sau reconfigurarea
responsabilităţilor între diferite autorităţi de supraveghere.
1. Persoane şi aranjamente juridice şi Organizaţii non-profit
51. Deţinătorii de acţiuni sunt înregistraţi la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului din
cadrul Ministerului Justiţiei. Registrul Comerţului este un registru public şi informaţiile
înregistrate sunt disponibile oricărei persoane care solicită astfel de informaţii. Companiile în
comandită pe acţiuni şi în comandită simplă pot emite acţiuni la purtător. Echipa de evaluatori
a fost informată că este posibil să se urmărească acţiunile la purtător şi să se cunoască câte
astfel de acţiuni sunt puse în circulaţie. Evaluatorii au fost incapabili să evalueze transparenţa
totală în legătură cu operaţiunile cu aceste acţiuni.
52. Conceptul de trust nu este cunoscut în legislaţia română.
53. Sectorul non-profit este reglementat şi asociaţiile şi fundaţiile fac subiectul sistemului de
înregistrare. Evaluatorii, oricum, nu au primit nicio informaţie care să demonstreze că
autorităţile române, în mod periodic, analizează situaţia ONG-urilor cu obiectivul de a evalua
vulnerabilităţiile acestora la finanţarea terorismului.
19
54. Un audit permanent independent ar trebui stabilit în vederea asigurării ca aceste fonduri
sunt folosite pentru scopurile menţionate anterior, care să ajungă la beneficiarul intenţionat şi
pentru a detecta situatiile în care acestea ar putea face obiectul deturnărilor de fonduri.
Mergând mai departe, nu numai informaţiile de bază transmise la momentul înregistrării ar
trebui să fie accesibile publicului, dar şi înregistrările ONG-urilor ar trebui, de asemenea, să
fie accesibile publicului.
55. Întâlniri periodice cu acest sector în vederea discutării scopului şi a metodelor de abuz
asupra ONG-urilor, tendinţele în finanţarea terorismului şi noile măsuri de protecţie sunt
recomandate ca subiecte de discuţie.
2. Cooperarea naţională şi internaţionalăţ
56. Evaluatorii recomandă României să ia în considerare dezvoltarea mecanismelor adecvate
şi eficiente a coordonării politicilor naţionale a principalilor jucători (FIU, autorităţi de
aplicare a legii şi autorităţi de supraveghere) în special, în lupta împotriva spălării banilor în
vederea întăririi coordonării strategice şi a de revizui sistematic vulnerabilităţile de spălare a
banilor şi a performanţei sistemului ca un întreg.
57. În ceea ce priveşte Convenţiile de finanţare a terorismului de la Palermo şi Viena ce au
fost ratificate, există încă rezerve cu privire la eficienţa implementării în unele cazuri, în
special, a incriminării finanţării terorismului şi a unor aspecte a regimului de prevederi.
58. În absenţa unei restricţii legale în domeniul asistenţei juridice mutuale, România este în
principiu capabil să furnizeze a gamă largă a asistenţei în domeniul activelor infracţionale şi
în special în SB şi FT. De asemenea, România este în principiu, capabilă să furnizeze o gamă
variată de asistenţă în domeniul extradării şi în special în SB şi FT.
7. Resurse şi Statistici
59. ONPCSB are lipsa de personal în ceea ce priveşte supravegherea on-site în comparaţie cu
numărul foarte mare al entităţilor supravegheate. Mai multe resurse ar trebui asigurate
autorităţilor care investighează spălarea banilor şi finanţarea terorismului, în special, în ceea
ce priveşte investigaţiilor financiare. Autorităţile române păstrează statistici cuprinzătoare cu
privire la problemele relevante de spălare a banilor.
20
III. RAPORT DE EVALUARE MUTUALĂ
1. INFORMAŢII GENERALE
1.1. Informaţii generale privind România şi economia sa
60. România este o ţară situată în partea de Sud-Est a Europei Centrale. Frontiera de stat a
României măsoară 3.149,9 km din care 2/3 (2 064,4 km) este reprezentată de Dunăre, Prut şi
Tisa şi de Marea Neagra şi 1/3 (1 085,5 km) sunt reprezentanţi de frontiera terestră. Suprafaţa
teritoriului este de 238.391 km2, care poziţionează România pe locul 80 în lume şi pe locul 13
în Europa. România este situată în vecinătatea a cinci state: Republica Moldova şi Ucraina (de
la Nord la Est), Bulgaria (la Sud), Serbia (de la Sud la Vest) şi Ungaria (la Vest). Teritoriul
este împărţit din punct de vedere administrativ în 41 de judeţe.
61. În luna iulie 2006, populaţia era de aproximativ 21.584.365 locuitori, care sunt de
următoarele nationalitati/etnii: română 89,5%, ungară (inclusiv secui) 6,6%, rromă 2,5%,
ucraineană 0,3%, germană 0,3%, altele 0,8%. Densitatea populaţiei este 90,5 locuitori/km2.
62. România este un stat unitar semi-prezidenţial. Ţara şi-a câştigat recunoaşterea
independenţei sale în anul 1878. La sfârşitul celui de al doilea război mondial, părţi din
teritoriul său au fost sub ocupaţia URSS şi România a devenit membrul al Pactului de la
Varşovia. Odată cu căderea Cortinei de Fier în 1989, România a început o serie de reforme
politice şi economice ce au avut ca rezultat aderarea României la Uniunea Europeană, în
calitate de membru, începând cu data de 01 ianuarie 2007. Teritoriul României este pe locul
nouă ca mărime în UE şi cu populaţia sa de 22 milioane locuitori ocupă locul 7 între statele
membre UE.
63. Capitala României este Bucureşti, oraş ce ocupă locul şase ca mărime în UE cu cei
aproximativ de 2,5 milioane locuitori. În 2007, Sibiu un mare oraş din Transilvania a fost ales
Capitală Culturală Europeană. România a aderat la NATO în data de 29 martie 2004 şi este de
asemenea, membru al Uniunii Latine şi Francofoniei şi al OSCE.
Economie
64. Cu un PIB de aproximativ 250 miliarde USD şi un PIB per capita (PPP) de 11.800
USD (estimat pentru 2007) România este considerată o economie cu venituri peste-medie.
După ce regimul comunist a fost răsturnat în anul 1989, ţara a experimentat o decadă de
instabilitate economică şi declin. Începând cu anul 2000, oricum, economia României a fost
transformată într-o macroeconomie de stabilitate relativă, caracterizată prin creşteri mari, o
rată scăzută a şomajului şi un declin inflational. În 2006, conform Oficiului Român de
Statistică, creşterea în termeni reali a PIB a fost înregistrată la 7,9%, una din cele mai mari
rate din Europa. Creşterea a scăzut la 6,0% în anul 2007 şi se aşteaptă să ajungă la 5,7% în
anul 2008. Rata şomajului în România a fost de 3,9% în luna septembrie 2007 ceea ce este
foarte mică în comparaţie cu alte ţări europene de mărime medie sau mijlocie, cum ar fi
Polonia, Franţa, Germania şi Spania. Datoria externa este, de asemenea, comparativ mică la
20,3% din PIB. Exporturile au crescut substanţial, în ultimii cinci ani, cu 25% în fiecare an, la
exporturile din primul trimestru al anului 2006. Exporturile principale ale României sunt de
îmbrăcăminte şi textile, maşini industriale, echipamente electrice şi electronice, produse
metalurgice, materiale brute, automobile, echipament militar, software, produse farmaceutice,
produse rafinate şi produse agricole (fructe, legume şi flori). Comerţul este în cea mai mare
parte concentrat pe statele membre ale Uniunii Europene, în special cu Germania şi Italia, în
21
calitate de parteneri de comerţ. Ţara, oricum, menţine un deficit comercial mare, care a
crescut în anul 2007 cu 50% ajungând la 15 miliarde euro.
65. În 2005 guvernul a înlocuit sistemul progresiv de impozitare cu o rată fixă de 16% atât
pentru veniturile personale cât şi pentru profitul companiilor, având ca rezultat ţara cu cea mai
mica taxă fiscală din Uniunea Europeană, factor ce a contribuit la creşterea sectorului privat.
Economia este în principal bazata pe servicii, reprezentând 60% din PIB, chiar dacă industria
şi agricultura au contribuţii semnificative, ajungând la 24% şi respectiv 7% din PIB. În plus
32% din populaţia României este angajată în agricultura şi în producţia primară, ajungând la
una dintre cele mai mari rate din Europa. Începând cu anul 2000, România a atras investiţii
străine, devenind destinaţia cea mai mare din sud-estul şi Centrul Europei pentru investiţii.
Investiţiile directe străine au fost însumate la 8,3 miliarde euro în 2006. Salariul mediu pe
economie în România este de 1411 lei, începând cu luna septembrie 2007 (echivalentul a 403
euro sau 597 USD în funcţie de rata de schimb internaţională) şi 1001,1 USD în funcţie de
puterea de cumpărare.
66. România a înregistrat o importantă creştere la sfârşitul anului 2006 ajungând la o
creştere reală de 7,9%. Cererea locală a crescut semnificativ ducând la creşterea consumului şi
al investiţiilor. Rata inflaţiei a fost de 4,9% la sfârşitul anului 2006, scăzând de la 9% în anul
2005. Angajarea în cadrul Guvernului a aproximativ 30.000 persoane (3 ⅓ procente). Datorită
acestei creşteri şi a creşterii salariului mediu pe economie, au crescut cu 36% alte cheltuieli
legate de personal, incluzând bonusurile. Importurile înregistrau la sfârşitul anului 2005 o
creştere de 14.453 milioane euro, în comparaţie cu 2002. Exporturile au crescut în perioada de
referinţa de la 14.634 milioane euro la 20.954 milioane euro (vezi graficul de mai jos).
Guvernare
67. Constituţia României emisă în 1991 a proclamat România ca o economie de piaţă şi
democratică în care demnitatea umană, drepturile civile şi libertăţile şi neinterzicerea
dezvoltării personalităţii umane, justiţiei şi pluralismului politic sunt valori supreme şi
garante. Constituţia direcţionează statul în vederea implementării liberei circulaţii a
comerţului, protejează principiul concurenţei şi asigură un cadru favorabil producţiei.
Constituţia prevede un Preşedinte, un Parlament, o Curte Constituţională şi un sistem separat
al instanţelor mai mici care include şi o Curte Supremă. Un referendum ţinut în luna
România, Comerţul cu Lumea (EUROSTAT)
An Importuri
mil. Euro
Schimbare%
anuala
Exporturi
mil. Euro
Schimbare
anuala %
Importuri +
Exporturi
2001 17.365 12.713 30.078
2002 18.613 7,2 14.634 15,1 33.247
2003 20.978 12,7 15.531 6,1 36.508
2004 25.979 23,8 18.841 21,3 44.820
2005 34.066 31,1 20.954 11,2 55.021
3m 2005 6.896 4.813 11.708
3m 2006 9.064 31,4 5.513 14,5 14.577
Creştere
medie
anuala
18,3 13,3 16,3
22
octombrie 2003 a aprobat 79 de modificări ale Constituţiei, aducând-o în conformitate cu
legislaţia Uniunii Europene. România este guvernată pe baza unui sistem democratic de
pluralism politic şi separaţie a puterilor - legislativ, executiv şi judecătoresc. Constituţia
prevede faptul că România este o republică democratică semi-prezidenţială în care funcţiile
executive sunt impartite între preşedinte şi primul ministru.
68. Cele două camere ale Parlamentului constau în Camera Deputaţilor şi Senat ce
reprezintă autoritatea legiuitoare a ţării. Deputaţii şi senatorii sunt aleşi pe 4 ani prin vot
universal.
69. Preşedintele este ales prin vot universal, pentru cel mult două mandate şi de la
modificarea din anul 2003, mandatul este de 5 ani. Preşedintele este Seful Statului, are ca
atribuţii apărarea constituţiei, afacerile externe şi buna funcţionare a autorităţilor publice. El
este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem
de Apărare a Ţării. În conformitate cu prevederile constituţiei, el acţionează ca mediator între
puterile centrale din cadrul statului precum şi între stat şi societate. Preşedintele numeşte
Primul Ministru, care va nominaliza membrii guvernului, care vor fi confirmaţi printr-un vot
de încredere de către Parlament.
Sistemul juridic
70. Sistemul justiţiei este independent în ceea ce priveşte legătura sa cu guvernul şi este un
sistem ierarhic de instanţe, cea mai înaltă instanţă fiind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care
este instanţa supremă în România. Există, de asemenea, curţi de apel, tribunale şi judecătorii.
Sistemul judiciar în România este puternic influenţat de modelul francez luând în considerare
faptul ca are la bază legea civilă şi este de natură inchizitorială. Curtea Constituţională este
responsabilă pentru judecarea conformităţii legilor şi a altor reglementări ale statului cu
Constituţia României, care este legea fundamentală a ţării. Constituţia care a întrat în vigoare
în anul 1991 poate fi modificată doar prin referendum public, cel mai recent fiind cel din
2003. De la aceste modificări, deciziile instanţei nu pot fi anulate de nicio majoritate a
parlamentului. Instanţele în România sunt reprezentate de judecătorii, tribunale, tribunale
specializate, curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aproximativ 180 de judecătorii
reprezintă baza sistemului judiciar românesc. În fiecare judeţ şi în Bucureşti îşi desfasoară
activitatea tribunale. Numărul total al acestor tribunale este de 41. În afara competenţelor
legale obişnuite, instanţele respective pot judeca respectarea anumitor categorii de litigii de
importanţă medie, de asemenea, pot judeca acţiunile legale împotriva hotărârilor trecute de
curţile de primă instanţă. Există, de asemenea, 15 de curţi de apel, la nivelul fiecărui judeţ,
toate având jurisdicţie pe mai multe tribunale. Hotărârea dată de Curtea de Apel poate fi
schimbată prin ultim apel (recurs) care este judecat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
71. Legea din 1992 privind organizarea judecătorească, înlocuită de Legea nr. 304/2004
stabileşte un sistem de patru nivele, incluzând reînfiinţarea curţilor de apel care existau înainte
de legea comunistă emisa în 1952. Cele patru nivele de instanţe constau în:
- judecătorii;
- tribunale, inclusiv tribunale specializate;
- curţi de apel;
- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
72. În conformitate cu legislaţia, (Constituţia României şi Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară) instanţele sunt independente de structurile executive. Constituţia
asigură autoritatea de selecţie şi promovare a judecătorilor în cadrul Consiliului Superior al
Magistraturii, independent de Ministerului Justiţiei. Judecătorii sunt numiţi pe viaţă de către
23
Preşedinte la recomandarea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Preşedintele şi
vicepreşedintele Înaltei Curţi sunt numiţi pe o perioada de 3 ani şi pot servi, ulterior, încă un
mandat. Procedurile sunt publice cu excepţia celor prevăzute de lege.
73. Judecătorii (cu excepţia celor debutanţi), sunt independenţi şi inamovibili.
Independenţa judecătorilor provine direct din principul separării puterilor în stat, în cadrul
statului de drept, şi această autoritate nu este subordonată puterilor legislative sau executive.
Orice interferenţă a autorităţilor publice care au ca intenţie influenţarea judecătorilor este
interzisă. Prin garantarea inamovibilităţii, judecătorii sunt protejaţi împotriva oricărei revocări
arbitrare, transfer sau suspendare care ar putea reprezenta metode de presiune direcţionate
împotriva acelui judecător. În România, cu excepţia judecătorilor debutanţi, numirea este
făcută de Preşedintele României la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în timp
ce promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor numiţi, în conformitate cu procedura
mai sus menţionată, poate fi efectuată doar de Consiliul Superior al Magistraturii.
74. Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de
promulgarea acestora. Instanţa este formată din nouă judecători numiţi pentru un mandat de 9
ani. Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele
României.
75. Ministerul Justiţiei exercită puteri legate de administrarea sistemului judecătoresc,
executarea de pedepse precum şi de relaţia cu Ministerul Public pe baza unei aplicări stricte a
legilor şi păstrarea principiilor democratice ale statului de drept, asigurând condiţiile adecvate
pentru întregul sistem de justiţie.
76. Constituţia României a restabilit Consiliul Superior al Magistraturii, un organism al
autorităţii judiciare cu puteri manageriale şi jurisdicţie disciplinară. Membrii săi sunt aleşi
direct din adunarea generală a magistraţilor pe nivele de instanţă, lista fiind înaintată
birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi ale Senatului, la comisiile juridice pentru
audieri în sesiune comună. Urmare acestei proceduri, lista candidaţilor este supusă votului în
sesiunea comună a celor doua camere ale Parlamentului.
77. Justiţia română este organizată pe baza principului dublei jurisdicţii. De aceea, ca
regulă, orice cauza cu privire la care a fost data o hotărâre de o curte de primă instanţă, poate
fi subiectul unei rejudecări de către o instanţă superioară în toate aspectele sale, atât cu privire
la aspectele procedurale cât şi de fond. Ca o garanţie a calităţii actului de justiţie, acest sistem
are intenţia de a asigura posibilitatea unei instanţe care este superioară din punct de vedere
ierarhic să remedieze potenţialele erori făcute de judecătorii curţii de primă instanţă.
78. Activitatea judiciară a României a fost înfiinţată pe baza sistemului Româno-german
de lege, are la baza interpretarea şi implementarea normelor legale, în formă sistematizată, ca
şi codurile legislative (codul civil, codul de procedură civilă, codul comercial, codul penal,
codul de procedură penală, codul vamal, codul aerian, codul financiar, etc.) De aceea, sistemul
judiciar român nu are cunoştinţă de instituţia precedentelor legale ca sursă juridică. Judecătorii
români judecă cazurile în funcţie de propriile convingeri şi conştiinţe, independent de o
hotărâre anterioară a unei instanţe precedente, luată de alţi judecători privind cazuri similare.
Transparenţa, buna guvernare, etici şi măsuri împotriva corupţiei
79. România se situează pe locul 69 din 179 de ţări în clasamentul privind Percepţia
Corupţiei al Transparency Internaţional.
24
80. Unu din cele mai importante acte legislative privind transparenţa este Legea nr. 52
adoptată în 2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică. Scopul acestei legi
este de a ridica responsabilitatea administraţiei publice în scopul cetăţenilor, ca beneficiar al
unei decizii administrative şi, de asemenea, de a implica cetăţenii în luarea deciziilor
administrative şi în proiectarea actelor normative. Alte acte normative importante în materie
sunt:
Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei
Naţionale de Integritate, cu modificările ulterioare;
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei, cu modificările ulterioare;
Legea nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice,
instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii;
OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a
contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
81. În anul 2007, Codul de conduită a funcţionarilor publici (Legea nr. 7/2004) a fost
modificat, prin întroducerea unei noi instituţii – consilierul de etică. Acesta va fi un funcţionar
public, numit de către conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, ale cărui atribuţii vor fi
acordarea de consultanţă şi asistenţă funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei
publice cu privire la respectarea normelor de conduită şi monitorizarea aplicării prevederilor
codului de conduită în cadrul autorităţii sau instituţiei publice.
82. Pentru spălarea banilor legată de corupţie (în competente DNA), infracţiunile comise
folosind sistemul bancar sunt într-o scădere semnificativă şi alte domenii în care spălarea
banilor are legătura nu au suferit schimbări majore, dar sunt şi ele într-o scădere uşoară.
Strategia Naţionala Anticorupţie II (NACII) (2005-2007) subliniază implementarea legislaţiei
existente şi specifică 10 obiective principale, inclusiv creşterea transparentei şi integrităţii din
partea administraţiei publice. Această strategie este însoţită de un Plan de Acţiune care
stabileşte măsuri concrete de implementare a acelor 10 obiective. Planul de Acţiune asigură
adoptarea de strategii şi planuri de acţiune în toate sectoarele vulnerabile ale administraţiei, de
exemplu serviciile vamale.
1.2. Situaţia generală privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului
83. În România, competenţa pentru spălarea banilor este împarţită între câteva parchete, în
funcţie de tipul infracţiunii predicat. Competenţa este după cum urmează:
Direcţia Naţionala Anticorupţie (DNA)dacă activele spălate provin din
infracţiunea de corupţie sau o alta infracţiune asimilată corupţiei. Pentru mai multe detalii
privind competentele DNA vă rugam să vedeţi secţiunea 1.5 litera b);
Direcţia de Investigarea a Infracţiunilor de Crima Organizată şi Terorism
(DIICOT) dacă activele spălate provin din infracţiuni pentru care DIICOT este organism de
investigaţie;
Parchetele obişnuite de pe lângă tribunale, dacă activele spălate provin
dintr-o infracţiune care nu întră nici în competenta DNA nici în competenţa DIICOT.
84. În conformitate cu Legea nr. 656/2002 (Legea de CSB/CFT) infracţiunea predicat
pentru spălarea banilor poate fi orice infracţiune prevăzută de legea penală. Legea nu
limitează posibilitatea procurorului de a investiga metodele prin care sursele legale de fonduri
sunt obţinute şi ulterior reciclate.
25
85. Pe baza evaluării cazurilor investigate de DIICOT, principala caracteristică a
tranzacţiilor efectuate în cadrul pieţei financiare este caracterul negociabil al valorilor subiect
al acestor tranzacţii, care nu sunt restricţionate de vreo prevedere legală. Ca o consecinţă,
majoritatea acestor tranzacţii permit ca asocierea să fie înfiinţată pentru a obţine cat mai mult
capital posibil, în vederea deţinerii de control în domeniul economic.
86. Între anii 2002-2006 principalele surse de fonduri ilicite în opinia DIICOT sunt
infracţiunile economice şi financiare, după cum urmează:
Evaziunea fiscală şi frauda în domeniul afacerilor cu petrol;
Evaziunea fiscală legată de metode ale produselor de marketing care generează
taxe suplimentare la bugetul statului;
Rambursări ilegale de TVA, pe baza de tranzacţii ilicite sau fictive; cu
complicitatea funcţionarilor publici, societăţile comerciale obţinând valori semnificative de
bani ce au fost apoi incluse în circuite financiare legale;
Infracţiuni legate de capitalul societăţilor comerciale în vederea oferirii
tranzacţiilor ilegale a unei aparenţe legale şi prejudicierea societăţilor comerciale prin
transferuri de fonduri din conturile societăţii în conturile persoanelor fizice prin încheierea de
precontracte;
Infracţiuni legate de folosirea ilegală a mijloacelor electronice de plată;
Traficul de persoane, săvârşit în afara ţării, veniturile obţinute din comiterea
acestor infracţiuni fiind spălate în România.
87. În timpul aceleiaşi perioade principala sursă a fondurilor ilegale în evaluarea DNA:
Venituri ilegale folosind sectorul bancar;
Evaziunea fiscală;
Infracţiuni legate de sistemul de achiziţii publice.
DATE STATISTICE3
Infracţiuni investigate de politie în perioada 2002-2005
2002 2003 2004 2005
Total Infracţiuni 312204 276841 231637 208239
Economice-financiare 113803 102390 74339 56603
Judiciare 102034 86314 75076 70344
Altă natură 96367 88137 82222 81292
Din care un nr. de:
Efectuate la nivel urban 193610 167984 137080 125808
Efectuate la nivel rural 118019 107895 92796 81022
Infracţiuni împotriva omului
Omor 563 551 516 453
Tentativa de omor 487 428 524 457
Omucidere – total 1047 936 884 917
- efectuate de şoferi de automobile 220 216 172 171
Vătămare corporală gravă 1052 893 700 724
Lovitură cauzatoare de moarte 156 162 122 109
Viol 1253 983 953 1013
Infracţiuni împotriva patrimoniului
3 Date furnizate de Institutul Naţional de Statistica – România
26
Furt 72780 58472 48065 43191
Tâlhărie 3025 2782 3087 3326
Management fraudulos 2178 1959 1095 898
Fraudă 15466 11306 8749 8316
Delapidare 3181 2928 2017 1540
Distrugere 18136 16676 16447 16909
Infracţiuni de fals 27845 22836 17046 14761
Infracţiuni incriminate de legi speciale
Infracţiuni legate de traficul rutier(OUG nr.
195/2002) 22998 21537 19501 19707
Legea privind combaterea activităţilor
ilegale comerciale (Legea nr. 12/1990) 3636 1428 323 143
Contrabanda şi infracţiuni de import-export 519 387 246 187
Număr total de persoane acuzate– 230850 206766 185270 170563
De la nivel urban 124712 110767 100411 92886
De la nivel rural 105001 94998 83939 76261
Străini 1137 1001 1219 1416
Din care un nr. total de
Minori 15670 13961 15108 15253
- pana la 14 ani 464 378 410 616
- 14 - 17 ani 15206 13583 14698 14637
Adolescenţi (18 - 30 ani) 83525 73605 65527 62831
fără ocupaţie 99871 90979 81584 79456
Neangajaţi 2426 1478 1196 726
Rata criminalităţii
(Infracţiuni investigate de poliţie în
cadrul a
100.000 cetăţeni) 1432 1274 1069 963
Sursa: Inspectoratul General al Politiei Române din cadrul Ministerului Administraţiei
şi Internelor.
Persoane condamnate definitiv pe categorii de infracţiuni
2002 2003 2004 2005
Persoane condamnate definitiv
Total 81814 76739 69397 65682
Din care pentru:
Infracţiuni împotriva omului
- Total 22092 20543 18047 17411
Din care:
Omor 1277 1471 1216 685
Lovituri cauzatoare de moarte 137 118 107 108
Vătămare corporală gravă 827 733 637 572
Ucidere din culpa 857 789 679 570
Infracţiuni contra protecţiei muncii 26 29 12 6
Viol 649 792 572 451
Acţiuni directe 13873 12751 11579 11833
Infracţiuni împotriva patrimoniului
- Total 39464 35531 31131 29074
Din care:
Furt 30316 27166 24314 22482
27
Tâlhărie 2836 3012 2432 2731
Delapidare 1008 1042 801 660
Înşelăciune 2469 2324 1855 1489
Infracţiuni silvice - total 3809 3616 3270 2902
Infracţiuni de serviciu
Dare de mită 52 56 72 76
Luare de mită 145 119 139 79
Trafic de influenţă 154 126 120 98
Primirea de foloase necuvenite 9 1 3 1
Infracţiuni contra autorităţilor
- Total 606 459 396 351
Din care:
Ultraj 527 391 340 299
Infracţiuni economice- total 62 32 21 4
Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii
privind convieţuirea sociala
- Total 3111 3213 2799 2535
Din care:
Ultraj contra bunurilor moravuri 577 807 580 615
Infracţiuni la regimul circulaţiei pe
drumurile publice
- Total 6391 7252 7498 8197
Statistici privind cazurile de droguri investigate de DIICOT – la nivel naţional
Cazuri
de
droguri
Cazuri
deschise
pe an
Cazuri
soluţionate
Cazuri
soluţionate
prin
rechizitorii
Cazuri
soluţionate
prin
neînceperea
urmăririi
penale
Număr
total de
persoane
urmărite
penal
Persoane
arestate
transmise
instanţei
prin
rechizitoriu
Persoane
nearestate/minore
transmise
instanţei prin
rechizitoriu
2004 2304 1756 441 1315 2307 627 117/19
2005 2615 1344 394 950 2412 526 220/0
2006 2549 1237 327 910 2327 467 181/0
2007 2510 2960 344 2616 4598 460 289/23
88. Prin poziţia să strategică, România reprezintă un segment al „rutei balcanice” şi al
„rutei euro-asiatice” în traficul de droguri şi fiinţe umane în afara Europei, creând astfel
condiţii pentru grupurile de crimă organizată de a spăla banii obţinuţi din comiterea de
infracţiuni.
89. În luna noiembrie 2004 când a fost înfiinţat DIICOT, câteva grupuri de crimă
organizată au fost identificate. În principal, efectuau activităţi infracţionale în anumite arii
regionale, activităţi prin care profiturile financiare ilicite erau obţinute într-o scurtă perioadă
de timp, apoi fiind transmise către alte ţări (de ex. Delaware SUA, Regiunea Madeira, Elveţia
şi Principatul Monaco). În principal, foloseau contracte comerciale fictive şi sumele de bani
erau returnate la societatea comercială iniţială ca „asistenţă financiară pentru asociaţi”. Acest
mecanism prejudiciază societatea comercială de două ori atât prin externalizarea banilor cât şi
28
prin prejudicierea prin plata de dobânzi şi penalităţi pentru un credit care nu a fost încheiat în
mod legal.
90. În anul 2006, principalele sectoare ale economiei care au fost afectate de spălarea de
bani (aşa cum s-a identificat în sesizările transmise de FIU România la Parchetul General de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) sunt comerţul interior/exterior, sistemul financiar-
bancar şi piaţa de capital. Fondurile ilegale folosite în spălarea de bani sunt, în general,
direcţionate prin bănci româneşti şi sucursale străine şi alte instituţii financiare. În unele
cazuri, paradisurile fiscale sunt folosite în cadrul procesului de plasare şi fondurile se întorc în
România în faza de integrare. Folosirea largă a numerarului şi a fenomenului de contrabandă
sunt identificate ca mijloace care facilitează activităţile de spălare a banilor.
91. În ceea ce priveşte cetăţenia persoanelor implicate în sesizările transmise de FIU
România Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în anul 2006, majoritatea
au fost de cetăţenie română – 61,67%, chineză 6,83%, italiană 5,73% şi turcă – 5,51%.
92. De asemenea, în ultimul an, cetăţenii chinezi au fost implicaţi în spălarea banilor
obţinuţi din evaziune fiscală. De obicei, folosesc societăţi comerciale, în cadrul cărora sunt
asociaţi, depun mici sume de bani în numerar – în general, sub limita pragului cu justificarea
„viză pentru întrarea în ţară” şi transfera banii în alte ţări cu justificarea „ajutor familiar”.
Chiar dacă sumele sunt mici, având în vedere frecvenţa transferurilor transfrontaliere, precum
şi, numărul mare de persoane care au dispus efectuarea acestor operaţiuni, sumele de bani care
părăsesc ţara sunt importante.
Tendinţe în finanţarea terorismului
93. Începând cu anul 1998, un mare număr de cetăţeni arabi si-au mutat reşedinţa în
România (prin efectuarea de studii universitare sau angajarea în activităţi comerciale). Cadrul
legal privind societăţile comerciale le permitea să desfăşoare activităţi economice fără un
control general eficient.
94. Circuitele financiare din cadrul operaţiunilor efectuate de ei erau monitorizate, în
special după 1999 – anul în care FIU România (ONPCSB) a fost înfiinţat – prin rapoartele
primite de la entităţile raportoare. Din acest moment, folosirea sistemului bancar şi a agenţilor
de transmitere de bani a fost diminuat. Practica a relevat transferurile de bani de la rezidenţi la
nerezidenţi din România la cetăţeni sau companii localizate în Asia.
95. Grupurile infracţionale au încercat să găsească alte mijloace pentru obţinerea de
fonduri, uneori de origine legală şi să le adapteze la instrumentele şi metodele internaţionale.
1.3. Vedere de ansamblu asupra sectorului financiar şi a profesiunilor şi afacerilor non-
financiare desemnate (DNFBP-uri)
Sectorul financiar
96. Toate activităţile financiare sunt acoperite de glosarul Recomandărilor FATF sunt
preluate de unele sau de toate instituţiile financiare. Diferitele tipuri de instituţii financiare
care funcţionează în România pot fi clasificate după următoarele criterii:
Instituţii de credit
29
97. Instituţiilor de credit le sunt acordate licenţe de către Banca Naţională a României şi
sunt autorizate să desfăşoare activităţi bancare în conformitate cu prevederile Ordonatei de
Urgenta a Guvernului nr. 99/2006. În România existau 42 instituţii de credit la sfârşitul anului
2007, din care două bănci aveau capital de stat şi trei au capital privat. În plus faţă de acestea,
36 bănci în care exista capital majoritar străin (incluzând 10 sucursale ale băncilor străine din
UE) şi care totalizează o cotă de piaţa de 88% în funcţie de active. Mergând mai departe,
sistemul bancar din România include o cooperativă de credit, respectiv CREDITCOOP cu
reţeaua să teritoriala de 124 cooperative. La sfârşitul anului 2007, numărul total al
deţinătorilor de conturi deschise la o instituţie de credit era de 20.914.215. Autorităţile române
nu deţin date cu privire la proporţia deţinătorilor de conturi de persoanele nerezidente. În
perioada decembrie 2004-septembrie 2007 reţeaua bancară a fost extinsă în teritoriu cu 70%.
98. Instituţiile de credit desfăşoară următoarele activităţi prezentate mai jos:
atragerea de depozite şi de alte fonduri rambursabile;
acordarea de credite, incluzand printre altele: creditul de consum, creditul
ipotecar, factoring-ul sau fără recurs, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetarea;
leasing-ul financiar;
servicii de transmitere de bani ;
emiterea şi administrarea de mijloace de plată, cum ar fi: cărţi de credit, cecuri
de călătorie şi alte asemenea instrumente, inclusiv emiterea de monedă electronică;
emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente;
tranzacţionarea în cont propriu şi/sau în contul clienţilor, în condiţiile legii, cu:
instrumente ale pieţei monetare cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la
ordin, certificate de depozit;
valută;
contracte futures şi opţiuni financiare;
instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii;
valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile;
participarea la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare, prin
subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii legate de astfel
de emisiuni;
servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi
alte aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii şi prestarea altor
servicii de consultanţă;
administrarea de portofolii şi consultanţă legată de acestea;
custodia şi administrarea de instrumente financiare;
intermedierea pe piaţa interbancară;
prestarea de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul
creditării;
închirierea de casete de siguranţă;
operaţiuni cu metale şi pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea;
dobândirea de participaţii la capitalul altor entităţi;
orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu
domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementează
respectivele activităţi, dacă este cazul.
99. Banca Naţională a României a emis Normele nr. 3 din 26 februarie 2002 privind
standardele de cunoaştere a clientului ce trebuie luate de instituţiile de credit.
100. Chiar dacă există servicii de transmitere de bani în România, în general, aceste
tranzacţii sunt efectuate prin intermediul băncilor.
30
Instituţii financiare non-bancare
101. Instituţiile financiare non-bancare efectuează în mod exclusiv activităţi de creditare şi
alte activităţi conexe. Instituţiilor financiare non-bancare le este interzis să primească fonduri
publice rambursabile.
102. În vederea efectuării de activităţii de creditare, instituţiile financiare non-bancare, în
conformitate cu tipul de activitate de creditare, sunt înregistrate de Banca Naţională a
României în trei registre speciale după cum urmează:
- case de amanet, uniuni de creditare şi persoane juridice fără scop patrimonial care
garantează credite exclusiv din fonduri publice sau fonduri puse la dispoziţia lor pe baza unor
acorduri inter-guvernamentale sunt înregistrate în Registrul de Evidenţă (doar în scopuri
statistice). Sunt înregistrate aproximativ 4.600;
- alte tipuri de instituţii financiare non-bancare sunt înregistrate în Registrul General.
În acest registru figurează 219 entităţi.
- Instituţiile financiare non-bancare, înregistrate în Registrul General şi care depăşesc
prin volum activitatea potenţială şi efectiv pragul stabilit de BNR, astfel încât activitatea lor
prezintă un interes crescut din punct de vedere al stabilităţii financiare, sunt înregistrate şi ele
în Registrul Special. Din cele 219 înregistrate în Registrul General, 45 sunt înregistrate şi în
Registrul Special.
103. La sfârşitul anului 2007, principala activitate a instituţiilor financiare non-bancare din
Registrul Special reprezenta 87% din volumul total al activităţilor desfăşurate de instituţiile
financiare non-bancare din Registrul General şi 15% din volumul împrumuturilor garantate de
sistemul bancar.
104. În Legea de CSB/CFT este precizat ca principiu, ca entităţile supravegheate prudenţial de
o autoritate competentă, sunt, de asemenea, supravegheate de respectiva autoritate privind
conformitatea la legislaţia privind CSB/CFT. În domeniul CSB/CFT, BNR are atribuţii de
supraveghere doar pentru instituţiile financiare non-bancare înregistrate în Registrul Special.
Instituţiile bancare non-financiare înregistrate în Registrul General şi în Registrul de Evidenţă
sunt supravegheate în domeniul CSB/CFT de ONPCSB.
105. Banca Naţională a României a emis Regulamentul nr. 8 din 7 noiembrie 2006 privind
măsurile de cunoaştere a clientului ce trebuie luate de instituţiile financiare înregistrate în
Registrul Special.
Piaţa de capital
106. Societăţile de valori mobiliare sunt licenţiate şi supravegheate de Comisia Naţională a
Valorilor Mobiliare. Societăţile de valori mobiliare sunt entităţi monitorizate în momentul
efectuării păstrării şi administrării valorilor mobiliare şi altor instrumente financiare.
107. Societăţile de servicii de investiţii financiare (SSIF) sunt entităţi reglementate, autorizate,
supravegheate şi controlate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. CNVM
monitorizează societăţile de servicii de investiţii financiare. Există 71 de companii de servicii
de investiţii financiare care desfăşoară servicii de investiţii. 23 din aceste companii nu
desfăşoară tranzacţii cu propriile instrumente financiare. 44 de companii de investiţii
financiare sunt controlate de persoane fizice sau juridice române. 27 sunt deţinute de persoane
fizice sau juridice străine din care: 5 sunt din Grecia, 6 sunt SUA, 3 sunt din Austria, 3 sunt
din Cipru, 1 este din Olanda, 1 este din Belgia, 1 este din Slovenia, 1 este din Germania, 1
31
este din Insulele Virgine Britanice, 1 este din Turcia, 1 este din Franţa, 1 este din Italia, 1 este
din Israel şi 1 este din Marea Britanie.
108. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a emis Regulamentul nr. 11/2005 privind
prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţarea terorismului prin intermediul pieţei de
capital şi Instrucţiunea nr. 4/2005 privind prevenirea finanţării actelor de terorism.
Asigurări
109. Instituţiile care oferă servicii de asigurări (de viaţă sau de alt gen) şi servicii de
reasigurări au obligaţia să fie licenţiate în conformitatea cu Legea privind supravegherea
afacerilor de asigurări şi reasigurări. Brokerii de asigurări/reasigurări sunt, de asemenea,
licenţiaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Societăţile de asigurări şi reasigurări şi
sucursalele străine ale societăţilor de asigurări şi reasigurări sunt entităţi supravegheate urmare
legii de CSB/CFT.
110. În prezent 42 de societăţi de asigurare/reasigurare sunt autorizate să-şi desfăşoare
activitatea în conformitate cu Legea nr. 32/2002 privind societăţile de asigurare şi
supravegherea sectorului de asigurări. 5 societăţi au capital integral român; 31 de companii au
capital mixt român şi străin şi 6 companii au capital străin.
111. Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor a emis Ordinul nr. 3128/2005
pentru aprobarea Normelor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţarea
terorismului pe piaţa de asigurări.
Profesiuni şi afaceri non-financiare desemnate (DNFBP)
112. Diferitele tipuri de DNFBP-uri care funcţionează în România pot fi clasificate în
următoarele categorii.
Cazinouri
113. La momentul vizitei la fata locului 21 cazinouri funcţionau pe teritoriul României. Toate
cazinourile au licenţă emisă de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc (CAJN), 17
cazinouri sunt membre ale Asociaţiei Organizatorilor de Cazinouri din România (AOCR).
114. Toate cazinourile şi toţi agenţii economici care desfăşoară activităţi de jocuri de noroc
sunt entităţi raportoare în România. Ca o consecinţă, toţi agenţii de jocuri de noroc şi
cazinourile trebuie să se conformeze obligaţiilor Legii de CSB/CFT. FIU România
(ONPCSB) este autoritatea de supraveghere a entităţilor raportoare care nu sunt supuse
supravegherii prudenţiale ale niciunei autorităţi, incluzând sectorul jocurilor de noroc.
Agenţii imobiliare
115. Există 9570 agenţii imobiliare în România. Societăţile imobiliare sunt societăţi
comerciale sau persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi în domeniul imobiliar şi sunt
înregistrate în conformitate cu Legea nr. 31/1999 privind societăţile comerciale.
116. Exista două asociaţii profesionale în domeniul imobiliar ce organizează şi reglementează
sectorul. Uniunea Naţională a Agenţiilor Imobiliare (UNIM) a fost înfiinţată în conformitate
cu Legea nr. 35/2001. Aceasta asociaţie are ca obiective principale reglementarea activităţii în
32
domeniul imobiliar şi creşterea nivelului profesional pentru agenţiile care îşi desfăşoară
activitatea în domeniul imobiliar. Asociaţia Română a Agenţiilor Imobiliare (ARAI) este o
organizaţie profesională non-guvernamentală şi non-politică. Principalele sale obiective sunt
de a promova şi de a asigura relaţiile de cooperare între membrii săi; de a îmbunătăţi calitatea
serviciilor oferite clienţilor şi de a atrage investitori, de a instrui membrii săi, etc.
Dealeri de metale preţioase
117. În România, regimul metalelor şi pietrelor preţioase este reglementat de OUG nr.
190/2000. Operaţiunile cu metale şi pietre preţioase, ca acte şi bunuri de comerţ, pot fi
efectuate doar pe baza unei autorizaţii emise de Autoritatea Naţională a Protecţiei
Consumatorului (ANPC). La momentul vizitei la fata locului erau emise 4.817 autorizaţii.
Autoritatea Naţională a Protecţiei Consumatorului păstrează înregistrări stricte cu privire la
toate persoanele fizice sau juridice care desfăşoară operaţiuni cu metale şi pietre preţioase pe
teritoriul României.
118. Supravegherea pieţei metalelor şi pietrelor preţioase este efectuată de personalul cu
atribuţii de control din cadrul ANPC, Ministerului de Interne şi Reformei Administrative şi
Ministerului Economiei şi Finanţelor. ANPC în calitate de Autoritate a Comunităţii menţine o
evidenţă separată şi monitorizează operaţiunile cu diamante neşlefuite pe teritoriul României
în conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului nr. 2368/2002 privind punerea în
aplicare a sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley privind comerţul internaţional
cu diamante brute. Din cei 24 de agenţi economici înregistraţi doar 9 efectuează operaţiuni cu
diamante brute.
Avocaţi
119. Uniunea Naţională a Barourilor din România (UNBR) este o persoană juridică de interes
public cu propriul său patrimoniu şi buget. Conform legislaţiei, profesia de avocat este
exercitată doar de avocaţii înregistraţi în lista curentă a membrilor Baroului de care aparţin,
Baroul fiind membru al UNBR. Înfiinţarea şi funcţionarea barourilor înafara UNBR este
interzisă. Un barou funcţionează în fiecare judeţ, ca membru al UNBR cu sediul reşedinţei de
judeţ.
120. Există aproximativ 20.000 de avocaţi, activi profesional, în România. Un Protocol a fost
încheiat între UNBR şi ONPCSB în anul 2005 ce stipulează procedurile de punere în aplicare
a prevederilor Legii de CSB/CFT şi pentru stabilirea unor măsuri de prevenire şi combatere a
terorismului.
Notarii publici
121. Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, notarii publici din România
sunt membri ai Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România. Uniunea reprezintă şi
apăra drepturile membrilor săi, acţionând pentru prestigiul şi autoritatea profesiei notarului
public, precum şi pentru respectarea legii. Uniunea cuprinde toate birourile notariale
organizate în 15 camere care funcţionează în fiecare judeţ al fiecărei Curţi de Apel.
122. Activitatea de notariat public este efectuată într-un birou notarial, în care unul sau mai
mulţi notari publici asociaţi funcţionează împreună cu personalul auxiliar. În prezent, există
1.753 notari publici. Notarii publici sunt entităţi raportoare în conformitate cu Legea de
CSB/CFT.
33
123. În conformitate cu art. 8 al Legii nr. 656/2002 notarii publici raportează în maximum 24
de ore toate tranzacţiile peste 10.00 euro în numerar sau echivalentul în euro şi tranzacţiile
suspecte. Pe baza protocolului semnat între Uniunea Naţională a Notarilor Publici şi Oficiul
Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor informaţiile care reprezintă tranzacţii
raportate de notarii publici sunt centralizate de Uniune şi transmise zilnic pe CD şi hârtie la
Oficiu. În anul 2007, au fost transmise la Oficiu 87.000 tranzacţii în numerar peste 10.000
euro şi 550 rapoarte de tranzacţii suspecte.
Contabili
124. La momentul vizitei la faţa locului, în România, erau înregistraţi 12.744 experţi contabili
şi 5.357 contabili.
125. Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR) înfiinţat
prin OG. Nr. 65/1994 privind organizarea expertizei şi activităţii contabililor autorizaţi este o
entitate juridică autonomă de interes public, compusă din experţi contabili şi contabili
licenţiaţi şi are sucursale fără personalitate juridică în reşedinţele de judeţ şi în Bucureşti.
126. Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR) a emis
Normele deontologice ale contabililor aplicabile tuturor contabililor din domeniul economic
în vederea folosirii lor de către aceştia, Ghidul de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.
CECCAR a desemnat persoane cu responsabilitati în aplicarea Legii de CSB/CFT, persoane
care păstrează legătură cu Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.
127. În 2007, CECCAR a organizat împreună cu ONPCSB un seminar pentru discutarea
aspectelor legate de aplicarea prevederilor legale privind prevenirea spălării banilor şi
finanţării terorismului.
Auditori
128. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea auditorilor financiari
prevede faptul că activitatea de auditor este reglementată de Camera Auditorilor Financiari
din România (CAFR). Numărul auditorilor care sunt membri ai CAFR sunt: persoane fizice:
2.364 membrii şi persoane juridice 746 membrii.
129. Decizia nr. 91/2007 a Consiliului CAFR reglementează aplicarea legislaţiei specifice
privind combaterea şi prevenirea spălării banilor şi/sau finanţării terorismului de către
auditorii financiari. Astfel, în conformitate cu această decizie, auditorii financiari vor
desfăşura activităţi de audit acordând atenţie faptului că este posibil ca societăţile comerciale
care contractează servicii de audit să aibă contacte de afaceri cu persoane prezentate în lista
persoanelor fizice şi juridice publicată în Hotărârea Guvernului nr. 1272 din 02.11.2005
privind aprobarea listei cu persoanele fizice şi juridice suspecte de activităţi de finanţarea
terorismului, publicată în Monitorul Oficial nr. 973 din 02 noiembrie 2005.
Societăţile fiduciare şi furnizorii de servicii
130. Instituţia de societate fiduciară nu este în prezent reglementată de legislaţia română.
România nu a semnat Convenţia de la Haga privind Legea aplicabilă societăţilor fiduciare şi a
recunoaşterii lor.
131. Legislaţia română, oricum, are câteva prevederi legate de activităţile fiduciare. De
asemenea, mandatul fără reprezentare (stipulat de Codul Civil) facilitează dezvoltarea
34
activităţilor fiduciare, chiar dacă aceste activităţi nu sunt în mod distinct reglementate. Un
astfel de mandat poate avea ca scop cumpărarea sau vânzarea de acţiuni sau înfiinţarea unei
societăţi comerciale pe teritoriul României.
132. În viitor, activitatea fiduciara va fi reglementată în noul Cod Civil (prin întroducerea de
amendamente la proiectul Codului Civil în Camera Deputaţilor).
133. Avocaţii care desfăşoară activităţi fiduciare în conformitate cu Legea nr. 51/1995 au
obligaţia de a păstra dovada scrisă a operaţiunilor efectuate pe baza, sau în legătură cu
mandatul fiduciar (contracte, corespondenţă, rapoarte de evaluare, extrase contabile etc.) Dacă
clientul solicită originalul acestor documente, avocaţii au dreptul de a păstra o xerocopie sau o
copie electronică. Avocatul are obligaţia de a păstra cel puţin un registru sau echivalentul unui
sistem de înregistrare care va cuprinde, separat pentru fiecare client următoarele:
a) identitatea clientului în numele căruia fondurile şi/sau activele sunt primite şi/sau
administrate;
b) un inventar al activelor primite/rambursate şi valoarea fondurilor primite şi rambursate
precum şi data primirii şi sursa fondurilor şi a activelor şi data rambursării lor.
134.Avocatul are obligaţia de a păstra dovezi scrise legate de activităţile fiduciare pentru o
perioadă de 10 ani.
1.4. Vedere de ansamblu privind legislaţia comercială şi mecanismele care guvernează
persoanele juridice şi aranjamentele
135. Persoanele juridice şi acordurile legale care stabilesc sau au proprietăţi în România sunt
societăţi civile sau comerciale şi activitatea lor este reglementată de Legea nr. 31 din 16
noiembrie 1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare,
(persoane juridice care desfăşoară activităţi profitabile), republicată cu modificările şi
completările ulterioare şi de OUG nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile (persoane fizice
cu scop non-profit).
136. Persoanele juridice care desfăşoară activităţi profitabile (societăţi comerciale) sunt
reglementate de Legea nr. 31 privind societăţile comerciale. Societăţile comerciale pot avea
una dintre urmele forme constitutive:
- Societăţi în nume colectiv;
- Societăţi în comandită simplă;
- Societăţi pe acţiuni;
- Societăţi în comandită pe acţiuni;
- Societăţi cu răspundere limitată.
137. Atât persoanele fizice cât şi juridice pot înfiinţa societăţi comerciale. O societate
comercială va avea cel puţin doi asociaţi cu excepţia societăţii cu răspundere limitată, care
poate avea un singur asociat. O societate cu răspundere limitată nu va avea ca unic asociat o
altă societate cu răspundere limitată cu asociat unic.
138. Societăţile în nume colectiv sau societăţile în comandită simplă vor fi infiintate printr-un
contract de societate în timp ce societăţile pe acţiuni, societăţile în comandită pe acţiuni sau
societăţile cu răspundere limitată vor fi înfiinţate printr-un contract de societate şi printr-un act
constitutiv.
139. O singură persoană poate înfiinţa o societate cu răspundere limitată. În acest caz actul
constitutiv va fi elaborat. Actul constitutiv va fi semnat de toţi asociaţii sau, în cazul unei
35
subscrieri publice, de către fondatori şi va fi încheiat în formă scrisă. Forma autentică este
obligatorie când:
- printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren;
- se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă;
- societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.
140. Societăţile în nume colectiv sau societăţile în comandită simplă vor fi înfiinţate printr-un
contract de societate, în timp ce societăţile pe acţiuni, societăţile în comandită pe acţiuni sau
societăţile cu răspundere limitată (2 sau mai multe persoane) vor fi înfiinţate printr-un contract
de societate şi printr-un act constitutiv. În cazul înfiinţării unei societăţi cu răspundere limitată
de o singură persoană, va fi elaborat doar actul constitutiv. Mergând mai departe, contractul
de societate şi actul constitutiv pot fi elaborate într-un singur document numit act constitutiv.
Când contractul de societate şi cel constitutiv sunt documente separate, cel constitutiv va
include datele de identificare ale asociaţilor precum şi prevederi care reglementează
organizarea societăţii, funcţionarea sa şi modul de conducere al activităţilor societăţii.
141. Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori care au fost
condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune,
delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, pentru infracţiunile prevăzute de
Legea privind procedura insolvenţei sau pentru cele prevăzute de Legea societăţilor
comerciale.
142. Fondatorii societăţii sunt semnatarii actului constitutiv, precum şi persoanele care au rol
decisiv în înfiinţarea unei societăţi. Nu pot fi fondatori4 persoanele care, potrivit legii, sunt
incapabile ori care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz
de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, pentru
infracţiunile prevăzute de Legea privind procedura insolvenţei sau pentru cele prevăzute de
Legea societăţilor comerciale.
143. O gamă largă de documente şi date trebuie transmise şi indicate în vederea înfiinţării şi
înregistrării unei companii de orice formă constitutivă, cum ar fi: datele de identificare ale
asociaţilor/fondatorilor; datele de subscriere ale capitalul social, natura şi valoarea activelor;
numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, dacă sunt înregistrate sau la purtător; menţionarea
contribuţiei fiecărui asociat; asociaţii care reprezintă şi conduc societatea sau administratorii
care nu sunt asociaţi; partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi; informaţii cu privire la
sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe, etc.
144. În conformitate cu prevederile Legii nr. 31, în termen de 15 zile de la data încheierii
actului constitutiv, fondatorii, primii administratori sau, dacă este cazul, primii membri ai
directoratului şi ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit al acestora vor cere
înmatricularea societăţii în Registrul Comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul
societatea. Ei răspund, în mod solidar, pentru orice prejudiciu pe care îl cauzează prin
neîndeplinirea acestei obligaţii. Cererea de înmatriculare va fi însoţită de o gamă largă de
documente.
145. În conformitate cu Legea nr. 26/1990, Registrului Naţional al Comerţului este un registru
public. Birourile registrului comerţului sunt obligate să emită, pe cheltuiala aplicantului, copii
ale certificatelor de înregistrare efectuate în registru, a documentelor prezentate precum şi
certificatul care constata faptul că anumite bunuri sau fapte nu sunt înregistrate. Documentele
4 Articolul 6 paragraful 2 al Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale
36
mai sus menţionate pot fi solicitate şi transmise prin corespondenţă (inclusiv e-mail, în acest
caz semnătura electronică trebuie anexată în mod obligatoriu).
146. Conducerea companiilor este asigurată de administratorii companiei care pot desfăşura
toate operaţiunile necesare pentru îndeplinirea obiectului de activitate al companiei, cu
excepţia restricţiilor prevăzute în actul constitutiv.
147. Compania trebuie să detină, prin grija administratorilor, un registru al asociatilor, în care
trebuie menţionate numele şi prenumele, desemnarea, domiciliul sau sediul înregistrat al
fiecărui asociat, contribuţia la capitalul subscris, transferul acţiunilor de participare sau orice
ale modificări. Administratorii sunt personal răspunzători pentru orice daună produsă ca
urmare a încălcării propriilor obligaţii.
Organizaţiile non-profit
148. Organizaţiile non-profit sunt persoane juridice fără scop patrimonial, fiind reglementate
de OG 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile.
149. Asociaţia este constituită de trei sau mai multe persoane pentru realizarea unor activităţi
în interes local sau general sau, după caz, în interesul non-profit al asociatilor.
150. Fundaţiile pot fi înfiinţate de una sau mai multe persoane pe baza unui act juridic şi
trebuie să aibă un patrimoniu permanent, în mod permanent şi irevocabil, în vederea realizării
unui scop de interes general sau, după caz, al unor colectivităţi. Asociaţiile şi fundaţiile pot
înfiinţa o federaţie.
151. Conform OG 26/2000 actul constitutiv şi statutul unei asociaţii sau al unei fundaţii, cu
excepţia altor date, trebuie să cuprindă: denumirea, datele de identificare ale asociaţilor,
consimţământul explicit în sensul asocierii şi scopul, durata, sediul, proprietatea iniţială
deţinută de asociaţie, categoria proprietăţii deţinute, datele de identificare ale organelor de
conducere, persoanele de administrare şi control, drepturile şi obligaţiile asociaţilor, sarcinile
organelor de conducere, organele de administrare şi control, destinaţia fondurilor şi a
bunurilor în cazul dizolvării asociaţiei şi semnătura asociaţilor.
1.5 Evaluarea strategiei de prevenire a spălării banilor şi finanţării terorismului
a) Strategiile şi priorităţile de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului
152. În conformitate cu Programul de Guvernare 2005 – 2008, Guvernul României s-a angajat
să ia măsurile necesare pentru dezvoltarea capacităţii instituţionale, principalele aspecte fiind
reprezentate de:
- Prevenirea şi combaterea terorismului, crimei organizate, spălării banilor infracţiunilor
bancare şi ale pieţei de capital;
- Protecţia informaţiilor clasificate;
- Cooperarea în schimbul de informaţii şi
- Intervenţia pentru stoparea traficului de fiinţe umane şi droguri, falsificarea banilor, a
cecurilor de calatorie şi cardurilor de credit/debit, contrabanda cu materiale strategice şi
nucleare.
153. În acelaşi timp, luând în considerare rolul important al sistemului naţional de prevenire şi
combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, ONPCSB şi alte instituţii implicate în
37
domeniul CSB/CFT au fost implicate la nivel naţional în asumarea responsabilităţilor pentru
implementarea măsurilor privind:
- Strategia Naţională Antidrog;
- Strategia Naţională privind Combaterea Fraudei pentru Protecţia Intereselor - Financiare ale
Uniunii Europene în România;
- Strategia Naţională pentru Combaterea Crimei Organizate;
- Strategia Naţională pentru Prevenirea Criminalităţii;
- Strategia Naţională pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului;
- Strategia Naţională Anticorupţie.
154. În acest moment, ONPCSB şi-a asumat responsabilităţi în îndeplinirea următoarelor
obiective:
1. Armonizarea legislaţiei de CSB/CFT
2. Supravegherea entităţilor raportoare non-financiare:
- Elaborarea şi implementarea procedurilor de lucru pentru efectuarea supravegherii şi a
activităţilor de verificare şi control la entităţile raportoare prevăzute la art. 8 din Legea
656/2002;
- Efectuarea de ONPCSB a supravegherii off-site pentru entităţile raportoare non-
financiare, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002;
- Efectuarea activităţilor de supraveghere on-site, respectiv verificarea şi controlul
efectuat la sediul entităţilor raportoare;
- Organizarea activităţilor de instruire pentru entităţile raportoare cu privire la obligaţiile
de CSB/CFT;
- Oferirea de asistenţă tehnică în elaborarea procedurilor şi normelor pentru entităţile
raportoare non-financiare;
- Elaborarea materialelor documentare cu privire la obligaţiile entităţilor raportoare,
care vor fi publicate pe site-ul ONPCSB.
3. Construirea capacităţii instituţionale a ONPCSB
- întărirea atribuţiilor de analiză şi sinteză ale personalului ONPCSB cu privire la
schimbul de experienţă şi prezentarea celor mai bune practici cu privire la funcţionalitatea
altor FIU-uri din State Membre;
4. Implementarea legislaţiei de CSB/CFT
- Organizarea de activităţi comune de instruire, prin schimb de specialişti implicaţi în
prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului.
155. În decembrie 2004 ONPCSB a delegat 4 analişti financiari pentru a oferi asistenţă de
specialitate şi pentru a lucra în echipe comune – TASK FORCE – cu procurorii specializaţi, în
cauze complexe de spălare a banilor şi corupţie cercetate de procurori. În final, aceşti
specialişti au fost transferaţi la unităţile din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, contribuind la strânsa cooperare între instituţii.
156. Grupul Central pentru Analiză şi Coordonarea Activităţilor de Prevenire a Crimei
Organizate adoptă măsurile necesare pentru elaborarea şi actualizarea periodică a Planului
Naţional de Acţiune pentru prevenirea şi combaterea crimei organizate, aprobat prin Hotărâre
de Guvern este înlocuită de Hotărârea Guvernului nr. 233/30.03.2005 care stabileşte
funcţionarea Consiliului de Coordonare a Implementării Strategiei Naţionale Anticorupţie
pentru perioada 2005-2007.
157. În decembrie 2001, Parlamentul României a adoptat Strategia de Securitate Naţională,
care defineşte interesele naţionale de securitate şi direcţiile de acţiune principale, în
38
perspectiva realizării obiectivelor specifice privind aderarea la NATO şi integrarea în Uniunea
Europeană, precum şi pentru cooperarea multidecizională în cadrul comunităţii internaţionale
care întâmpină noi riscuri şi ameninţări privind securitatea, în special cele generale de
terorismul internaţional.
158. Strategia naţională de prevenire şi combatere a terorismului – aprobată prin Hotărâre
CSAT în aprilie 2002 – defineşte, într-o formulă unitară, terorismul, stabileşte obiectivele
generale ale statului român în materie antiteroristă, fundamentează existenţa şi funcţionalitatea
Sistemului de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT), statuând rolul de coordonator
tehnic ce revine Serviciului Român de Informaţii, în calitate de autoritatea naţională în
materie antiteroristă.
159. ONPCSB este parte a Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor
împreună cu alte instituţii publice, în special:
o Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, în calitate de coordonator strategic;
o Serviciul Român de Informaţii, coordonator tehnic;
o Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Securitate, Serviciul
de Telecomunicaţii Speciale;
o Parchetul de pe lăîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având rolul de
coordonare şi supraveghere a activităţilor de cercetare penală efectuate de procurori special
numiţi, în scopul identificării oricăror persoane care săvărşesc infracţiunile referitoare la
terorism şi tragerii la răspundere a acestora;
o Banca Naţională a României;
o Agenţia Naţională pentru Controlul Exporturilor;
o Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare;
o Alte ministere.
b. Cadrul instituţional pentru combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului
160. Următoarele instituţii sunt principalele organe şi autorităţi implicate în combaterea
spălării banilor sau a finanţării terorismului pe parte financiară:
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative
161. Structurile MIRA, respectiv poliţia judiciară, joaca un rol important în desfăşurarea
procedurilor penale dispuse de procuror. MIRA colectează informaţii, inclusiv în domeniul
combaterii terorismului şi a finanţării terorismului.
162. Colectarea şi valorificarea informaţiilor joacă un rol esenţial în transmiterea informaţiilor
către poliţie şi procurori, pentru ca aceştia să înceapă investigaţia penală sau pentru a-i sprijini
pe aceştia în aceste investigaţii.
163. Direcţia pentru Combaterea Criminalităţii Economico-Financiare a fost înfiinţată în
cadrul Direcţiei Generale pentru Combaterea Crimei Organizate în anul 2005. În cadrul
direcţiei există o divizie centrală formată din 5 ofiţeri de politie şi la nivel teritorial de un
ofiţer de politie pentru fiecare brigadă pentru combaterea crimei organizate.
164. În acest moment, Direcţia pentru Combaterea Spălării Banilor este formată din 25 ofiţeri
de politie, iar la nivel teritorial din 73 de ofiţeri de poliţie specializaţi. Principalul lor obiectiv
este de îndeplinire a actelor preliminare şi a procedurii penale în baza sesizării primite de la
Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.
39
Serviciul Român de Informaţii - SRI
165. În anul 2001, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a desemnat Serviciul Român de
Informaţii drept autoritate naţională în materie antiteroristă. Serviciul Român de Informaţii
organizează şi execută activităţi pentru culegerea, verificarea informaţiilor necesare
cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie, potrivit legii, ameninţări
la adresa siguranţei naţionale a României.
166. Serviciul Român de Informaţii îndeplineşte activităţi informative şi tehnice pentru
prevenirea şi combaterea terorismului. În cazul unui atac terorist, cu aprobarea Consiliul
Suprem de Apărare a Ţării, Serviciul Român de Informaţii, prin unitatea specializată, execută
intervenţia contrateroristă, independent sau în cooperare cu alte forţe abilitate, pe întreg
teritoriul ţării, asupra obiectivelor atacate sau ocupate de terorişti, în scopul capturării sau
anihilării acestora, eliberării ostaticilor şi restabilirii ordinii legale.
167. SRI a fost conceput ca o instituţie fără caracter represiv, SRI nu are competenţe în
îndeplinirea activităţilor de procedură penală. De asemenea, Legea 14/1992 pentru
organizarea şi funcţionarea SRI, stipulează ca personalul SRI nu poate îndeplini acte de
procedură penală, nu poate reţine sau aresta şi subunităţile acestora nu au propria locaţie
pentru arestări. În cazuri complexe, când sunt necesare cunoştiinţe specializate, persoane
desemnate din cadrul SRI pot asigura sprijin în realizarea unor activităţi de cercetare penală
pentru infracţiuni privind siguranţa statului. La solicitarea organelor judiciare competente,
persoane anume desemnate din cadrul Serviciul Român de Informaţii pot acorda sprijin în
realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracţiuni privind securitatea naţională.
Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă (CCOA)
168. Statutul, rolul şi atribuţiile Centrului de Coordonare Operativă Antiteroristă (CCOA)
sunt stabilite prin Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului. Structura
şi componenţa, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al CCOA au fost
aprobate în data de 28 februarie 2005, prin Hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
169. Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă (CCOA) este structura organizatorico -
funcţională din cadrul Serviciului Român de Informaţii prin care acesta coordonează, folosind
tehnologie avansată, activitatea de prevenire şi combatere a terorismului desfăşurată la nivel
naţional, prin cooperare cu SNPCT.
170. Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă coordonează activităţile desfăşurate în
cadrul SNPCT, prin reprezentanţii desemnaţi de autorităţile şi instituţiile publice. Astfel s-au
înfiinţat compartimente speciale, cu funcţionare permanentă şi s-au desemnat persoane care
asigură suportul structural şi funcţional pentru desfăşurarea coerentă a activităţilor de
cooperare, precum şi legătură continuă cu CCOA.
Ministerul Justiţiei
171. Ministerul Justiţiei asigură elaborarea, coordonarea şi aplicarea strategiei şi a politicilor
guvernamentale pentru buna funcţionare a justiţiei. Acesta supraveghează aplicarea legii, în
conformitate cu principiile democratice şi dispoziţiile legii.
172. Ministerul Justiţiei este autoritate centrală naţională, în conformitate cu instrumentele
internaţionale juridice ratificate de România; analizează cadrul legal bilateral şi multilateral;
îşi îndeplineşte atribuţiile stabilite prin lege pentru aprobarea, negocierea şi semnarea
40
tratatelor bilaterale; supraveghează respectarea Convenţiilor ONU, Convenţiilor Consiliului
Europei şi ale altor organizaţii internaţionale şi acordurile bilaterale în domeniul justiţiei,
ratificate de România; elaborează analize privind jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului.
173. Ministerul Justiţiei îşi îndeplineşte atribuţiile legale în ce priveşte notarii, grefierii,
executorii bancari şi executorii cooperativelor de credit; autorizează operatorii şi agenţii
Arhivei Electronice pentru Tranzacţii Securizate şi este autoritatea de supraveghere a
Registrului; coordonează, ghidează şi controlează activitatea Oficiului Naţional al Registrului
Comerţului (ONRC) şi a birourilor Registrului Comerţului de pe lângă tribunale;
administrează Registrul Naţional al asociaţiilor şi fundaţiilor.
Ministerul Public
174. Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie include DNA şi
DIICOT. Unităţile parchetului sunt ataşate pe lângă curţile de apel şi tribunale şi pe lângă
judecătorii.
175. Parchetele sunt independente faţă de instanţe şi faţă de orice autoritate publică. Acestea
îşi îndeplinesc atribuţiile în conformitate cu principiile legalităţii, imparţialităţii şi controlului
ierarhic, sub autoritatea Ministerului Justiţiei.
176. Ministerul Justiţiei poate doar să verifice maniera în care procurorii îşi îndeplinesc
atribuţiile administrative, obligaţiile de serviciu şi maniera în care se desfăşoară relaţiile
acestora de lucru cu justiţiabilii. Legea prevede în mod expres ca activitatea de control
exercitată de Minister „nu poate viza măsuri dispuse de procuror în cursul urmăririi penale şi
cu privire la deciziile pe care aceştia le adoptă”.
177. Când există un ordin, controlul este efectuat de procurori în cadrul unităţilor de parchet şi
nu de către Ministerul Justiţiei (MJ). Ministerul Justiţiei poate solicita procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) sau dacă este cazul de
procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru informaţii privind activitatea
unităţilor de parchet şi poate emite ghiduri scrise cu privire la măsurile care trebuie întreprinse
în prevenirea şi controlul infracţionalităţii.
178. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
(DIICOT) este organul de cercetare penală specializat în combaterea crimei organizate şi
infracţiunilor de terorism. Poate efectua şi cercetări penale în cea ce priveşte unele infracţiuni
considerate de legislaţie ca fiind foarte grave sau foarte complexe.
179. Această unitate de parchet are 230 de procurori care îşi desfăşoară activitatea în cadrul a
15 direcţii teritoriale din cadrul Parchetelor Generale de pe lângă Curţile de Apel şi în cadrul a
41 de birouri teritoriale din cadrul Parchetelor de pe lângă judecătorii.
180. Aceştia sunt specializaţi în efectuarea activităţilor de cercetare penală în legătură cu
infracţiuni din domeniul traficului de droguri, spălării banilor, crimei organizate, finanţării
terorismului (aşa cum este prevăzut în Legea nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism).
41
181. În cadrul DIICOT sunt 5 departamente operative. Acestea sunt: Serviciul de Investigare a
Infracţiunilor de Crimă Organizată; Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economico-
Financiare (în cadrul Serviciului există Compartimentul pentru Investigarea „infracţiunilor de
spălare a banilor” şi infracţiunilor predicat şi Compartimentul pentru investigarea
infracţiunilor bancare şi la piaţa de capital); Serviciul de Investigare a Traficului de Droguri;
Serviciul de Investigare a Infracţiunilor IT; Serviciul de Investigare a infracţiunilor de
Terorism şi Finanţarea Terorismului.
Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA)
182. DNA are o structură centrală, precum şi una teritorială. Structura centrală are sediul în
Bucureşti. Este direct subordonat procurorului şef.
183. La nivel local sunt 15 servicii teritoriale anticorupţie, în oraşele unde sunt situate Curţile
de Apel. Aceste servicii sunt conduse de un procuror şef, subordonat procurorului şef la DNA.
184. Direcţia Naţională Anticorupţie desfăşoară investigaţii penale şi cercetări pentru
prevenirea, detectarea şi sancţionarea corupţiei. Biroul specializat de investigare a actelor de
corupţie combate şi corupţia la nivel înalt. Direcţia Naţională Anticorupţie desfăşoară
investigaţii penale şi în ceea ce priveşte faptele de spălare de bani, comise în legătură cu
infracţiuni de corupţie.
Ministerul Afacerilor Externe
185.Ministerul Afacerilor Externe (MAE) este instituţia responsabilă cu aplicarea politicii
externe în România.
186. În domeniul combaterii finanţării terorismului, Legea nr. 206/2005 privind punerea în
aplicare a unor sancţiuni internaţionale asigură cadrul general de coordonare a acţiunilor
autorităţilor naţionale competente să aplice la nivel naţional diferite tipuri de sancţiuni
stabilite de Consiliul de Securitate al ONU în baza art. 41 Capitolul VII al Cartei ONU şi de
către Uniuneă Europeană. Se creează astfel un „Comitet Inter-ministerial” coordonat de
Primul-Ministru şi format din miniştrii şi şefii mai multor instituţii implicate în implementarea
sancţiunilor internaţionale. MAE asigură permanenţa activităţilor acestui Comitet,
coordonează elaborarea rapoartelor către CSAT şi Parlament, convoacă grupurile de lucru
pentru a discuta diverse aspecte privind implementarea sancţiunilor internaţionale. În prezent,
unul dintre aceste grupuri discută modificarea Legii nr. 206/2005 privind aplicarea
sancţiunilor internaţionale (analizând procedurile eficiente pentru implementarea sancţiunilor
internaţionale – relaţia cu băncile comerciale, competenţa de a primi şi de a soluţiona cererile
de exceptare, procedura de deblocare a fondurilor sau a altor active sau ridicarea interdicţiilor
de călătorie în cazul unei erori sau al delistarii, competenţa de a verifica dacă sancţiunile
internaţionale sunt implementate în mod corect şi de a pedepsi neîndeplinirea acestora, de a
stabili sancţiunea pentru încălcarea obligaţiei de a respecta regimurile restrictive instituite la
nivel internaţional. Legea nr. 206/2005 este o lege generală (lex generalis) în timp ce
regimurile speciale sunt reglementate în mod separat, cum ar fi, în anumite cazuri de
prevenire şi combatere a finanţării terorismului Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi
combaterea terorismului şi în cazul spălării banilor Legea nr. 656/2002 privind prevenirea şi
sancţionarea spălării banilor (legi speciale – lex specialis).
187. Ministerul Afacerilor Externe face parte dintre autorităţile şi instituţiile publice care
alcătuiesc Sistemul Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului. Aceste autorităţi şi
instituţii desfăşoară activităţi specifice – individual sau în cooperare – în conformitate cu
42
atribuţiile şi competenţele lor legale şi a prevederilor Protocolului General privind
Organizarea şi Funcţionarea SNPCT aprobată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
Ministerul Finanţelor Publice
188. Ministerul Finanţelor Publice foloseşte măsuri specifice în lupta împotriva evaziunii
fiscale şi a corupţiei şi implementează politici vamale ale statului. De asemenea, coordonează
şi supervizează activităţile loteriei naţionale şi emite licenţe pentru jocurile de noroc.
Coordonează şi supervizează activitatea asigurărilor şi reasigurărilor din România.
189. În vederea coordonării politicilor financiare cu privire la politica valutară, monetară şi de
credit, Ministerul Finanţelor Publice cooperează cu Banca Naţională a României pentru a
stabili balanţa plăţilor externe, balanţa datoriilor şi angajamentelor externe, reglementările în
domeniul monetar şi valutar. Ministerul Finanţelor Publice analizează şi propune cadrul legal
cu privind la creditele necesare pentru acoperirea deficitului bugetar sau pentru activităţi de
interes public.
190. Ministerul Finanţelor Publice participă la negocieri internaţionale cu privire la
angajamentele bilaterale şi multilaterale pentru promovarea şi protecţia investiţiilor şi
convenţiilor pentru evitarea dublei impozitări şi lupta împotriva evaziunii fiscale. De
asemenea, MFP aproba proiecte de angajament, protocoale şi alte astfel de documente
încheiate cu parteneri străini (precum şi proiecte de regulament cuprinzând prevederi
financiare şi bancare, elaborate de instituţii publice).
Garda Financiară
191. Garda Financiară (GF) este organizată ca instituţie publică de control în subordinea
Ministerului Finanţelor Publice.
192. GF desfăşoară controale on-site şi operative sub aspectul prevenirii, detectării şi luptei
împotriva oricăror acte sau fapte care pot duce la evaziune sau fraudă fiscală.
193. GF cooperează cu alte organisme de specialitate din cadrul ministerelor şi instituţiilor în
scopul detectării şi luptei împotriva bunurilor ilegale care generează evaziune fiscală sau
fraudă fiscală. În plus, comisari Gărzii Financiare pot efectua controale privind bunurile
ilegale la solicitarea procurorului. Raportul scris elaborat ca urmare a controlului efectuat se
considera probă, potrivit Codului de Procedură Penală.
194. FIU România (ONPCSB) a încheiat un protocol cu Garda Financiară în luna septembrie
2004 privind măsurile de CSB/CFT.
Vama
195. Autoritatea Naţionala a Vămilor funcţionează ca organ de specialitate a administraţiei
publice centrale, subordonată Ministerului Finanţelor Publice. Autoritatea Naţională a
Vămilor asigură aplicarea politicilor vamale ale statului şi desfăşoară atribuţii stabilite prin
lege.
196. Autoritatea Naţionala a Vămilor a încheiat un protocol cu FIU România privind măsurile
de CSB/CFT în luna iulie 2004.
43
Sistemul Judiciar
197. Puterea judiciară în România este exercitată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi
de către alte instanţe stabilite prin lege. Sistemul cuprinde :
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie :
- 15 Curţi de Apel ;
- 41 Tribunale;
- 4 Tribunale specializate ;
- 187 Judecătorii.
198. Judecătoriile au o jurisdicţie generală. O hotărâre dată la nivel de judecătorie poate fi
atacată în apel la următorul nivel de jurisdicţie. Etapele judiciare reglementate prin lege sunt :
prima instanţa, apelul şi al doilea apel (recurs).
199. Codul de Procedură Penala prevede numai un singur apel într-un caz simplu. Pentru
cazuri complexe se poate face un apel (pe aspecte de fapt şi interpretare a legii) şi un al doilea
apel (numai pe probleme de drept).
200. Secţiile specializate se află în cadrul nivelelor de jurisdicţie mai înalte (tribunale, curţi de
apel şi Înalta Curte).
201. Tribunalele au competenţa de a judeca şi a se pronunţa în prima instanţă asupra cazurilor
de spălare de bani.
202. Garantarea independenţei este prevăzută atât de Constituţie cât şi de legile ce
reglementează aspectele judiciare pe următoarele probleme :
- judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
- toate aspectele legate de cariera judecătorilor sunt de competenţa unui organism
independent, Consiliul Superior al Magistraturii;
- judecătorii decid, având în vedere competenţa proprie, cu privire la judecarea
cazurilor;
- numai instanţele pot revizui o hotărâre a unei instanţe.
Unitatea de Informaţii Financiară (FIU): Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a
Spălării Banilor (ONPCSB)
203. Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) este FIU-ul din
România. Oficiul funcţionează în baza Legii speciale 656/2002 pentru prevenirea şi
combaterea spălării banilor. De asemenea, Oficiul este implicat în combaterea finanţării
terorismului.
204. Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) este un FIU de
tip administrativ, care preia rolul de lider în elaborarea, coordonarea şi implementarea
sistemului de CSB/CFT. În desfăşurarea activităţii ca organ independent aflat în subordinea
Guvernului, FIU primeşte, analizează şi dezvăluie informaţii organelor relevante. FIU-ul a
întrodus un nou sistem de securitate, a lărgit accesul la baze de date ale altor autorităţi şi a
întrodus o nouă infrastructură IT şi măsuri de securitate privind protecţia reţelei IT împotriva
accesului neautorizat. FIU România este acum responsabil de supravegherea Profesiunilor şi
Afacerilor Non-financiare Desemnate şi finanţarea terorismului.
44
205. ONPCSB sesizează, în baza indiciilor temeinice de spălarea banilor, Parchetul General
de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în anumite cazuri Serviciul Român de
Informaţii, cu privire la suspiciuni de finanţare a terorismului.
Banca Naţională a României
206. Banca Naţională a României (BNR) a fost înfiinţată în anul 1880. BNR este o instituţie
publică independentă cu sediul central în Bucureşti. Reţeaua BNR cuprinde sediul central şi
19 sucursale.
207. Potrivit Legii 312/2004 privind Statutul BNR, obiectivul principal este asigurarea şi
menţinerea stabilităţii preţurilor. Principalele atribuţii ale Băncii Naţionale sunt:
a. definirea şi implementarea politicilor monetare şi politicilor de schimb valutar;
b. efectuarea autorizaţiilor, reglementarilor şi supravegherii prudenţiale a instituţiilor
financiare şi promovarea şi verificarea operaţiunilor constante ale sistemului de plăţi în
vederea asigurării stabilităţii financiare;
c. emiterea de bancnote şi monede ca furnizor legal pe teritoriul României;
d. stabilirea regimului ratei de schimb valutar şi supravegherea respectării acesteia;
e. administrarea rezervelor oficiale ale României.
208. Fără a intra în conflict cu principalele obiective privind asigurarea şi menţinerea
stabilităţii preturilor, BNR sprijină politica economică generală a Guvernului.
209. Potrivit legii, BNR este răspunzător numai în fata Parlamentului şi nu este subordonată
Guvernului; relaţia cu cel din urmă este de cooperare permanentă. BNR este administrat de
către un Consiliu de Administraţie ai cărui membri sunt desemnaţi de către Parlamentul
Românei pe baza recomandărilor celor două comitete ale celor două Camere ale
Parlamentului. Membrii Consiliului sunt numiţi pe o perioadă de cinci ani, mandat ce poate fi
reînnoit.
210. BNR reglementează instituţiile de credit (bănci, cooperative de credit) şi câteva dintre
instituţiile financiare non-bancare aşa cum sunt definite de OG nr. 28/2006.
211. Pentru o implementare adecvată a Legii privind CSB/CFT, ONPCSB a încheiat un
protocol cu Banca Naţională a României în 20 decembrie 2006.
212. BNR a emis Norma 3/2002 care, în principal, se refera la standardele de cunoaştere a
clientului de către instituţiile de credit. De asemenea, BNR a emis un Regulament similar nr.
8/2006 pentru instituţii financiare non-bancare înregistrate în Registrul Special. Aceste
reglementări asigură cadrul pentru elaborarea procedurilor şi a politicii de identificare a
clientului precum şi pentru prevenirea spălării banilor şi finanţarea terorismului de către
fiecare bancă sau instituţie financiară non-bancară. Aceasta reprezintă partea esenţială a
activităţii de management al riscului legat de CSB/CFT şi un sistem eficient în auditul intern
începând cu anul 2002, pentru instituţii de credit. La începutul anului 2002, BNR a stabilit
obligaţia de monitorizare permanentă a clienţilor prin revizuirea periodică a documentelor de
identificare a clienţilor şi prin reevaluarea regulată a calităţii procedurii de identificare
utilizate de către intermediari şi observarea atentă a tranzacţiilor, precum şi a contului în
vederea detectării şi raportării tranzacţiilor suspecte. Instituţiile de credit şi cele non-bancare
sunt obligate să emită instrucţiuni şi proceduri interne privind CSB/CFT.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
45
213. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) este o autoritate independentă, care
doreşte să protejeze drepturile asiguraţilor şi să promoveze un mediu stabil pentru piaţa
asigurărilor din România.
214. Misiunea CSA este de a aplica imparţial legislaţia privind asigurările: de a proteja,
potrivit legii, asiguratul de produsele de asigurare. CSA acordă licenţă pentru societăţi de
asigurări şi are puterea de a suspenda şi revoca o licenţă. CSA supraveghează societăţile de
asigurări pentru a se asigura ca acestea respectă legislaţia.
215. CSA a fost înfiinţată prin Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi
supravegherea asigurărilor. Legea se aliniază Directivelor Uniunii Europene în domeniul
asigurărilor.
216. CSA a emis Ordinul nr. 3128/2005 pentru aprobarea Normelor privind prevenirea şi
combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul pieţei
asigurărilor.
217. CSA a încheiat în august 2004 un Protocol de cooperare cu ONPCSB pentru cooperarea
în prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.
Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare
218. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) este o autoritate independentă, care
reglementează şi supraveghează piaţa de capital şi participanţii pe piaţa CNVM prezintă
raportul de activitate anual în fata Parlamentului.
219. CNVM autorizează societăţile de servicii de investiţii financiare şi alte entităţi pe piaţă şi
are puterea de a suspenda şi revoca aceste licenţe. Mai mult, CNVM asigură şi promovează o
activitate corectă şi transparentă a pieţei reglementate.
220. Rolul CNVM în prevenirea şi lupta împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului
este supravegherea prudenţială a entităţilor menţionate la Art. 8 litera b). din Legea nr.
656/2002 şi a celor care activează pe piaţa de capital. Regulamentul nr. 11/2005 privind
prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul
pieţei de capital îndreptăţeşte CNVM să supravegheze instituţiile reglementate pentru
asigurarea conformităţii cu cadrul legal privind identificarea, verificarea şi înregistrarea
clienţilor şi tranzacţiilor, raportarea tranzacţiilor suspecte şi cele în numerar, precum şi
implementarea unui program care cuprinde toate aceste cerinţe şi instruirea personalului.
221. ONPCSB a încheiat un Protocol cu CNVM în august 2004, privind cooperarea mutuală
în vederea facilitării şi asigurării integrităţii pieţei reglementate, în special pentru stabilirea
regulilor pentru o cooperare bilaterală, sprijin şi schimb de informaţii.
Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc (CAJN)
222. Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc (CAJN) îşi desfăşoară activitatea în cadrul
Ministerului Economiei şi Finanţelor, în conformitate cu Regulamentul de organizare şi
funcţionare a Comisiei.
223. Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc este formată din reprezentanţi din partea
următoarelor instituţii: Ministerul Economiei şi Finanţelor, Agenţiei Naţionale de
46
Administrare Fiscală, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Oficiul Naţional de
Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.
c. Abordarea pe bază de risc
224. Aşa cum este descris în Recomandările FATF, o ţară poate să decidă să aplice anumite
cerinţe privind CSB/CFT sau să reducă sau să simplifice măsurile luate, în cazul în care există
risc scăzut sau mic de spălarea banilor şi finanţarea terorismului. Legislaţia din România nu
face referire la o abordare generală pe baza de risc.
225. Totuşi, BNR a emis Norma nr. 3/2002 privind Standardele de Cunoaştere a Clientului.
Normele prevăd cerinţe pentru toate instituţiile de credit de a aplica măsuri de cunoaştere a
clientului şi normele au introdus abordarea pe baza de risc în acest sens. Fiecare instituţie de
credit trebuie să-şi stabilească propriul program de „Cunoaştere a clientului”, care trebuie să
corespundă cu natura, mărimea, complexitatea şi nivelul activităţii desfăşurate şi trebuie să se
adapteze la nivelul de risc al categoriei de clienţi pentru care oferă servicii bancare.
226. BNR a emis un regulament similar pentru instituţiile financiare non-bancare înregistrate
în Registrul Special.
227. ONPCSB a emis Decizia nr. 496/2006 pentru aprobarea Normelor privind prevenirea şi
combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism, standardele de cunoaştere a
clientelei şi de control intern pentru entităţile raportoare care nu sunt supuse supravegherii
prudenţiale a unor autorităţi. Decizia a introdus noi proceduri de supraveghere a Afacerilor şi
Profesiunilor Non-financiare Desemnate, bazate pe criterii de risc în vederea implementării
Deciziei menţionate mai sus. Procedurile stabilesc o abordare bazată pe expunerea entităţilor
raportoare la riscurile de SB/FT, care duc la detectarea vulnerabilităţii privind spălarea banilor
şi finanţarea terorismului aşa cum a rezultat urmare activităţilor şi controalele off-site şi
on-site.
228. Abordarea strategică, bazată pe evaluarea de risc, de a monitoriza sectorul non-financiar,
care este extrem de fragmentat, a fost elaborată recent de către FIU România. Folosind un
sistem de scoring numit MAINSET riscul de SB şi FT este evaluat având la baza datele şi
indicatorii găsiţi urmare supravegherii off-site.
229. Evaluatorii au fost impresionaţi de evoluţia ONPCSB sub aspectul supravegherii bazate
pe criterii de risc, care aşa cum s-a precizat anterior, se afla într-o fază iniţială de
implementare. Se anticipează ca se va ajunge la o supraveghere direcţionată/concentrată care
ar trebui să ducă la o mai mare eficienţă.
d. Progresele de la ultima evaluare mutuală
230. Ultima evaluare on-site a avut loc în aprilie 2002. În general, situaţia infracţională din
România nu s-a schimbat faţă de cea de la a doua rundă. Contrabanda, frauda
bancară/financiară, evaziunea fiscală, traficul de droguri şi corupţia sunt încă considerate
principalele surse generatoare de venituri ilegale. În ultimii ani, migraţia ilegala şi traficul de
fiinţe umane au avut o creştere ca activităţi generatoare de profit.
231. La momentul vizitei on-site, rezultatele în termeni de condamnare şi confiscare pentru
spălare de bani au fost dezamăgitoare. Au fost doar cinci condamnări în cazuri de spălare de
bani.
47
232. Lipsa condamnărilor pentru spălare de bani duce la convingerea că în prezent nu există
jurisprudenţă în ceea ce priveşte sprijinul procurorului şi investigatorului sub aspectul probei.
Trebuie să existe mai multe cazuri aduse în faţa instanţei pentru ca jurisprudenţa în spălare de
bani să clarifice aspectele legate de probă. Este încurajată o mai mare disponibilitate a
instanţelor de a stabili elementele infracţiunii din factorii obiectivi şi circumstanţe. În acest
sens, ar trebui să se acorde atenţie prevederilor legislative specifice, în cazul în care acest
aspect rămâne problematic în cazurile de spălare de bani. Autorităţile din România au indicat
că trecerea infracţiunii de spălare de bani la o abordare de tip ”toate infracţiunile” a fost o
măsura legislativă care a vizat facilitarea deducţiei din probe.
233. Au avut loc evoluţii majore de la cea de-a doua rundă de evaluare. Autorităţile române au
trecut la o abordare de tipul „toate infracţiunile” privind infracţiunea predicat. Avertizarea
suspecţilor (diseminarea) a fost incriminată şi a fost introdusa răspunderea persoanei juridice.
Confiscarea bunurilor provenite din infracţiuni se aplică în cazurile de spălare de bani şi
finanţare de terorism şi în cazul în care bunurile nu se găsesc, se confiscă echivalentul.
234. Privind aspectul represiv, legislaţia privind CSB/CFT este în principal în vigoare şi pare
a fi în acord cu cerinţele internaţionale potrivit noii metodologii. Legea nr. 656/2002 privind
CSB/CFT cu modificările ulterioare oferă o bază solidă pentru regimul de combatere a spălării
banilor din România. Spălarea banilor este incriminată la art. 23, iar tentativa se pedepseşte.
Elementul mental este cunoaşterea aşa cum se solicită prin convenţiile internaţionale.
Evaluatorilor li s-a spus că, în practică, elementul intenţional al infracţiunii de SB se poate
deduce din circumstanţe obiective faptice. Totuşi, s-a recomandat ca această practică să fie
reflectată în legislaţie. De asemenea, s-a recomandat, în cadrul celei de a două runde, ca
autorităţile române să ia în considerare, pentru elementul intenţional al infracţiunii, standarde
mai mici, cum ar fi suspiciunea sau neglijenţa.
235. Autorităţile din România ar trebui să ia în considerare posibilitatea solicitării ca un
infractor de demonstreze originea licită a bunurilor provenite din infracţiuni sau alte
proprietăţi supuse confiscării aşa cum este prevăzut în art. 12 din Convenţia de la Palermo
(inversarea sarcinii probei).
236. Evaluatorii au fost foarte îngrijoraţi cu privire la recentele modificări ale art. 10 din
Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (martie
2007) şi dezincriminarea oferirii de credit din partea băncilor private prin încălcarea legii sau
a regulilor de creditare. Ca o consecinţă, un număr mare de persoane aflate sub urmărire
penală ar putea fi achitaţi în ceea ce priveşte spălarea banilor în cazurile de „credite ilegale”.
Evaluatorii sunt îngrijoraţi cu privire la impactul în viitor pe care îl poate avea această
modificare asupra spălării banilor.
237. În acelaşi timp, evaluatorii au fost îngrijoraţi cu privire la informaţiile potrivit cărora în
unele cazuri penale, rechizitoriile de spălare de bani au la bază mandatele procurorilor de
ascultare a convorbirilor telefonice emise pentru alte fapte penale legate de atingerea adusă
securităţii naţionale. Ca rezultat, materialele obţinute prin mijloacele specifice de investigare
în acele cazuri specifice, nu pot fi prezentate ca probă în timpul procesului. Evaluatorii
consideră ca aceasta este o problemă serioasă.
238. Procedura pentru asigurarea condamnărilor finale are nevoie de o revizuire urgenţă.
Evaluatorii sunt profund îngrijoraţi cu privire la faptul că perioada de timp între punerea sub
acuzare şi condamnarea finală pare nerezonabil de lungă. Astfel, absenţa condamnărilor
penale finale afectează eficienţa întregului sistem.
48
239. De la cea de-a două rundă de evaluare, a întrat în vigoare Legea (nr. 535/2004) privind
prevenirea şi combaterea terorismului, lege ce incriminează finanţarea terorismului.
Evaluatorii recomandă ca şi tentativa să fie pedepsită. Nu s-au înregistrat cazuri de finanţare
de terorism.
240. Cu privire la reglementare şi supraveghere, a existat, în mod clar, o extindere a
atribuţiilor ONPCSB pentru a acoperi o gamă de entităţi care nu prezentau suspiciuni în
trecut. Acest fapt a condus la crearea unui pachet complet de activităţi de instruire şi
elaborarea ghidului privind CSB/CFT. Realizările obţinute într-o perioada de timp relativ
scurtă au întărit considerabil regimul de CSB/CFT. Totuşi, pentru întărirea eficientei
feedback-ului, ONPCSB trebuie să aibă în vedere urmărirea feedback-ului specific pentru
sectoarele cu risc ridicat.
241. În ceea ce priveşte extinderea atribuţiilor ONPCSB în acoperirea entităţilor raportoare
care nu au autoritate de supraveghere, evaluatorii consideră că resursele ONPCSB sunt
neadecvate, în special, luând în considerare faptul ca numai 12 angajaţi desfăşoară controale
on-site. Această deficienţă ar putea fi remediată ori prin creşterea capacităţii de supraveghere
a ONPCSB ori printr-o reconfigurare a responsabilităţilor între diferiţi supraveghetori.
49
2. SISTEMUL JURIDIC ŞI MĂSURILE INSTITUŢIONALE AFERENTE
Legi şi Regulamente
2.1 Incriminarea spălării banilor (R.1 şi 2)
2.1.2 Descriere şi analiză
Recomandarea 1
242. România a semnat şi a ratificat atât Convenţia Naţiunilor Unite din 1988 privind traficul
ilicit de narcotice, droguri şi substanţe psihotrope (Convenţia de la Viena) cât şi Convenţia
ONU privind criminalitatea organizată transfrontalieră (Convenţia de la Palermo).
243. Spălarea banilor se pedepseşte în baza Legii nr. 656/2002 (Anexa 1) pentru prevenirea şi
sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi
combatere a finanţării actelor de terorism (Legea privind CSB/CFT). Legea nr. 39/2003
reglementează măsuri specifice pentru prevenirea şi combaterea crimei organizate la nivel
naţional şi internaţional. Spălarea banilor este special menţionată şi prezentă în legea privind
crima organizată. Mai mult, Codul Penal din 1969 şi Codul de Procedură Penală sunt legi
importante când discutam despre incriminarea spălării banilor.
244. Codul Penal prevede în art. 17, că orice faptă, care prezintă pericol social, săvârşită cu
vinovăţie şi prevăzută de legea penală, constituie infracţiune. Articolul 141 defineşte “legea
penală” ca o dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete.
245. Art. 23 din Legea privind CSB/CFT prevede:
„Art. 23 - (1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la
3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în
scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta
persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire,
judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a
circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile
provin din săvârşirea de infracţiuni;
c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de
infracţiuni.
(3) Tentativa se pedepseşte”.
246. Elementele infracţiunii de spălare de bani regăsite în art. 23 sunt incriminate potrivit
cerinţelor Convenţiilor de la Viena şi Palermo. Art. 6 (a) (i) din Convenţia de la Palermo pare
a fi total transpus (schimbarea sau transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârşirea de
infracţiuni) în art. 23 (1) (a). A doua parte a art. 6 (a) (i) unde actul fizic este realizat în scopul
de a ajuta o persoană care este implicată în comiterea infracţiunii predicat în vederea evitării
consecinţele juridice ale acţiunii sale, este transpusă total în art. 23 (1) (a). Art. 6 (1) (b) din
Convenţia de la Palermo, este, de asemenea, transpus în totalitate (ascunderea sau disimularea
adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii
bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de
infracţiuni) în art. 23 (1) (c). La fel şi prevederile art. 6 (1) (b) (i) [dobândirea, deţinerea sau
folosirea] sunt transpuse în mod cert în textul art. 23 (1) (c).
50
247. Infracţiunea de spălare de bani se referă la bunuri care provin din activităţi infracţionale.
Articolul 2 din Legea privind CSB/CFT defineşte bunurile ca „corporale sau necorporale,
mobile ori imobile, precum şi actele juridice sau documentele care atestă un titlu ori un drept
cu privire la acestea”. Aceasta definiţie a bunurilor corespunde cu definiţia proprietăţii
stipulată în Convenţiile de la Viena şi Palermo.
248. Trecând la Criteriul 1.2.1, spălarea banilor în România este considerată a fi o infracţiune
de sine stătătoare. Nu este nevoie de o condamnare anterioară pentru punerea sub acuzare în
cazul infracţiunii de spălarea banilor. Totuşi, practica juridică, care pare că a înregistrat
progrese, arată faptul că atât punerea sub acuzare pentru infracţiunea predicat cât şi pentru
spălare de bani sunt conexe sau în cazul infracţiunii predicat este nevoie de punere sub
acuzare înainte ca aceeaşi procedură să fie întreprinsă pentru infracţiunea de spălare de bani.
Când cel acuzat este achitat pentru infracţiunea predicat, acesta va fi achitat şi pentru
infracţiunea de spălare de bani.
249. La momentul vizitei on-site a existat doar o singură punere sub acuzare (februarie 2007)
pentru spălare de bani pentru care nu a existat nici condamnare anterioară, nici punere sub
acuzare în cazul infracţiunii predicat. Trebuie menţionat faptul că în acest caz, infracţiunea
predicat a fost comisă în afara teritoriului României. Evaluatorii au reţinut că în continuare,
calitatea „de sine stătătoare” a infracţiunii de spălare de bani are nevoie de o urmărire penală
finalizată cu succes în cazul unei infracţiuni predicat săvârşită pe teritoriul României.
250. România a trecut la abordarea „toate infracţiunile” şi toate infracţiunile predicat pentru
spălarea banilor prevăzute în Recomandările FATF sunt considerate a fi transpuse (vedeţi
Anexa II).
251. Nu este necesar ca infracţiunea predicat să fie comisă pe teritoriul României pentru a
deschide un caz de spălare a banilor. Articolul 23 al Legii 656/2002 nu solicită nicio condiţie
în acest sens. Articolul 6 din Codul Penal permite autorităţilor române să investigheze
infracţiuni comise în străinătate. Autorităţile române pot investiga pe cineva pentru spălare de
bani chiar dacă infracţiunea predicat a fost comisă în străinătate. Dubla incriminare este
necesara. Acest lucru nu constituie un obstacol ca orice infracţiune să constituie infracţiune
predicat pentru spălarea de bani. Când o autoritate străină competentă notifică organismele
judiciare din România cu privire la infracţiunile care au generat fonduri ilegale şi care sunt
subiectul procesului spălării de bani în România, această sesizare este suficientă pentru
declanşarea unei investigaţii.
252. Spălarea propriilor fonduri este incriminată în România, şi în răspunsurile furnizate la
chestionarul de evaluare s-a explicat că, în practică, în majoritatea cazurilor de spălare de bani
este vorba de spălarea propriilor fonduri.
253. Infracţiunile auxiliare la infracţiunea de spălare de bani, sunt incriminate de art. 23-29
din Codul Penal (incriminarea participaţiei) şi art. 20-22 din Codul Penal (incriminarea
tentativei).
254. Codul Penal incriminează participaţia ca autor, instigator sau complice (art. 23 din Codul
Penal). Articolele 24-26 din Codul Penal oferă definiţiile la astfel de participaţie şi prin aceste
definiţii, infracţiunile auxiliare ca şi conspiraţia la săvârşirea, tentativa, instigarea, ajutarea,
facilitarea şi consilierea la săvârşirea infracţiunii sunt transpuse. Potrivit art. 27 din Codul
Penal „Instigatorul şi complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârşită cu intenţie se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor”.
51
255. Cu privire la infracţiunile auxiliare, termenul „complot” în Dreptul Comun este folosit în
legislaţia din România numai când se refera la infracţiunile împotriva siguranţei naţionale.
Totuşi, Art. 323 prevede (1) „asocierea sau iniţierea în constituirea unei asocieri în scopul
săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, …., ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a
unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile legate de scopul asocierii”.
256. Metodologia tratează complotul ca o infracţiune auxiliară fără a defini la ce se referă
complotul. În ţările în care se aplică Dreptul Comun, complotul necesită un angajament al mai
multor persoane fizice de a avea o conduită care poate implica comiterea unei infracţiuni
undeva în viitor. Infracţiunea este comisă chiar dacă fapta penală pentru comiterea căreia au
complotat nu a fost consumată.
257. Evaluatorii nu consideră ca termenul actual „complot” trebuie să apară în textul
legislaţiei pentru ca aceasta parte a criteriilor esenţiale să fie acoperită. Evaluatorii au notat că
faţă de Metodologie, art. 3 din Convenţia de la Viena şi art. 6 din Convenţia de la Palermo
solicită ţara să ia măsuri (în funcţie de principiile sale constituţionale şi conceptele de baza ale
sistemului sau juridic) de a incrimina „asocierea cu sau complotul pentru a săvârşi”. Limbajul
celor două Convenţii prevăd infracţiunile auxiliare de „asociere” (care este mai degrabă un
concept al legii civile) şi „complotul” (care este mai uzitat în jurisdicţiile de Drept Comun).
Evaluatorii consideră că aceasta sprijină conceptul din Dreptul Comun ceea ce îi face să
analizeze infracţiunile auxiliare sub aspectul substanţei lor şi nu numai al formei – ex: dacă
termenul concret „complot” este folosit în Lege. La o analiză a conceptului de asociere din
România, o înţelegere în vederea săvârşirii infracţiunii de spălare de bani într-o fază incipientă
(cu mult timp înainte ca tentativa să fie incriminată) este posibila, şi infracţiunea de asociere
poate fi urmărită penal chiar dacă infracţiunea de spălare de bani nu a fost săvârşită în
totalitate. În aceste circumstanţe, evaluatorilor li se pare ca disponibilitatea în vederea
asocierii ca infracţiune, acoperă aceleaşi circumstanţe ca infracţiunea din Dreptul Comun
privind complotul de a comite spălare de bani şi de aceea această parte a criteriului este
acoperit adecvat.
258. Art. 21 (1) din Codul Penal prevede ca „tentativa se pedepseşte numai când legea
prevede expres aceasta”. Aceasta cerinţă este îndeplinită deoarece art. 23 (3) Legea privind
CSB/CFT prevede ca tentativa în cazul spălării banilor se pedepseşte.
Elemente suplimentare
259. Aşa cum s-a menţionat anterior, dubla incriminare este întotdeauna solicitată în legătură
cu infracţiunea predicat pentru un caz de spălare a banilor în România în care incriminarea a
fost făcută în străinătate. Articolul 4 se aplică infracţiunilor comise în afara României, dacă
infractorul este cetăţean român sau dacă în cazul în care nu are cetăţenie este rezident în
România. Articolul 6 se aplică infracţiunilor comise în afara României dacă infractorul nu are
cetăţenie sau nu are reşedinţa în România dar îndeplineşte următoarele condiţii: 1) dubla
incriminare, şi 2) infractorul se afla pe teritoriul României.
Recomandarea 2
260. Elementul mental pentru persoana fizică este cunoaşterea aşa cum este cerută de
convenţiile internaţionale. Astfel, potrivit art. 63 din Codul de Procedură Penală „Constituie
probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei
infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor
52
necesare pentru justa soluţionare a cauzei. Probele nu au valoare dinainte stabilită. Aprecierea
fiecărei probe se face de organul de urmărire penală şi de instanţa de judecată potrivit
convingerii lor, formată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul găsirii
adevărului”.
261. Neglijenţa în cazul spălării banilor nu se pedepseşte de legea română şi evaluatorii au
fost informaţi că nu sunt planuri de a întroduce standardul de neglijenţă pentru nicio
infracţiune conexă la spălarea banilor. Evaluatorii au recomandat ca autorităţile din România
să considere standarde mai scăzute pentru elementul intenţional cum ar fi suspiciunea sau
neglijenţă, aşa cum s-a recomandat de către evaluatori la cea de-a doua rundă de evaluare.
262. Trecând la Criteriul 2.2 evaluatorii au fost informaţi că în practica elementul intenţional
al infracţiunii de spălare de bani se poate deduce din circumstanţe de fapt.
263. În iulie 2006 s-a întrodus răspunderea persoanei juridice. Articolul 191 din Cod Penal
cuprinde o prevedere generală cu privire la răspunderea persoanei juridice şi prevederea se
aplică la toate infracţiunile, inclusiv pentru spălarea banilor. Mai mult, răspunderea persoanei
juridice nu exclude răspunderea persoanei fizice care în orice fel a contribuit la comiterea
aceleaşi infracţiuni.
264. Răspunderea penală nu înlătură răspunderea civilă pentru pagube rezultate din orice
infracţiune, inclusiv spălare de bani. Răspunderea civilă se refera numai la terţe părţi de bună
credinţă şi nu exclude măsurile de confiscare a bunurilor provenite din infracţiuni.
265. Pedeapsa pentru persoanele fizice care comit infracţiunea de spălare de bani este
închisoare de la 3 la 12 ani (art. 23 din Legea privind CSB/CFT). În plus, instanţa, dacă
consideră adecvat, poate aplica sancţiuni complementare în baza Art. 64 Cod Penal, cum ar fi
de a suspenda:
dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a
folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii;
drepturile părinteşti;
dreptul de a fi tutore sau curator.
266. Sancţiunile pentru persoanele juridice sunt stipulate în art. 531 din Codul Penal (Anexa
nr. 9). Principalele sancţiuni sunt: amenda de la 2 500 RON la 2 000 000 RON (70 Euro la
62.000 Euro) şi sancţiunile complementare sunt lichidarea, suspendarea întregii sau a unei
activităţi, închiderea punctului de lucru.
Statistici
267. Statisticile furnizate de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizata şi Terorism (DIICOT) arată că în perioada 2002-2006, s-au întocmit 77 de
rechizitorii (implicând 258 persoane) pentru spălare de bani. Nu se poate calcula câte
rechizitorii reprezintă cazuri generate de poliţie/parchet şi câte cazuri au fost generate de RTS.
Rechizitoriile au condus până acum la 14 condamnări nedefinitive, 4 condamnări definitive şi
3 achitări definitive. Celelalte 56 de rechizitorii erau în lucru la momentul vizitei on-site.
268. Statisticile furnizate de către Direcţia Naţionala Anticorupţie (DNA) arată că în perioada
2002-2006 s-au întocmit 4 rechizitorii (implicând 36 persoane) pentru spălare de bani.
53
Rechizitoriile au dus până acum la 2 condamnări nedefinitive. Celelalte rechizitorii erau în
lucru la momentul vizitei on-site.
269. Evaluatorii au fost informaţi că perioada de audieri în instanţa este foarte lungă şi ca
rezultat sunt doar 5 condamnări definitive la momentul vizitei on-site.
2.1.3. Recomandări şi comentarii
270. România a îmbunătăţit incriminarea infracţiunii de spălare de bani faţă de ultima
evaluare. Este salutat faptul că România a eliminat lista infracţiunilor predicat pentru SB şi a
trecut la abordarea de tip „toate infracţiunile”. Toate „categoriile de infracţiuni” în Glosarul
Recomandărilor FATF sunt prevăzute precum cere Metodologia. Elementul intenţional este
cunoaşterea aşa cum se cere prin convenţiile internaţionale. În practică, este permis ca
elementul intenţional al infracţiunii de spălare de bani să fie dedus din circumstanţe de fapt.
Evaluatorii, totuşi, recomandă ca această practică să fie reflectată în legislaţie.
271. De asemenea, evaluatorii recomandă ca autorităţile din România să considere standarde
mai scăzute pentru elementul mental cum ar fi suspiciunea sau neglijenţa, aşa cum s-a
recomandat de către evaluatori la cea de-a doua rundă de evaluare.
272. La momentul vizitei on-site a existat doar o singură punere sub acuzare (februarie 2007)
pentru spălare de bani pentru care nu a existat nici condamnare anterioară, şi nici punere sub
acuzare în cazul infracţiunii predicat. Trebuie menţionat faptul că în acest caz, infracţiunea
predicat a fost comisă în afara teritoriului României. Evaluatorii au reţinut că în continuare,
calitatea „de sine stătătoare” a infracţiunii de spălare de bani are nevoie de o urmărire penală
finalizată cu succes în cazul unei infracţiuni predicat săvârşită pe teritoriul României.
273. Extinderea răspunderii penale şi asupra persoanei juridice constituie o evoluţie.
274. Procedura pentru asigurarea condamnărilor definitive are nevoie de o revizuire urgentă.
Evaluatorii sunt profund îngrijoraţi cu privire la faptul că perioada de timp între punerea sub
acuzare şi condamnarea finală pare nerezonabil de lungă. Astfel, absenţa condamnărilor
penale definitive afectează eficienţa întregului sistem.
275. Statisticile disponibile duc la îndoieli cu privire la eficienţa infracţiunii de spălare de bani
în România având în vedere numărul mic de urmăriri şi condamnări penale.
2.1.4 Conformitate cu Recomandările 1 şi 2
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază
evaluarea
R.1 Conformitate în mare
măsură Implementare ineficientă ce rezultă
din numărul scăzut de condamnări definitive.
R.2 Conformitate în mare
măsură Calitatea „de sine stătătoare” a
infracţiunii de spălare de bani are nevoie de o
urmărire penală finalizată cu succes în cazul
unei infracţiuni predicat săvârşită pe teritoriul
României. Procedura pentru asigurare a
condamnărilor definitive are nevoie de o
revizuire urgentă. Evaluatorii sunt profund
îngrijoraţi cu privire la faptul că perioada de
timp între punerea sub acuzare şi
54
condamnarea definitivă pare nerezonabil de
lungă. (problema de eficienţă)
Numărul urmăririlor şi condamnărilor
penale este scăzut (problema de eficienţă).
2.2 Incriminarea finanţării terorismului (SRII)
2.2.1 Descriere şi analiza
276. În data de 19 noiembrie 2002 România a ratificat Convenţia ONU privind Reprimarea
Finanţării Terorismului (Convenţia privind Finanţarea Terorismului).
277. Art. 1 din Legea 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului defineşte actul
de „terorism” ca fiind ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări care prezintă pericol public şi
afectează securitatea naţională, având următoarele caracteristici:
a) sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini
extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente
şi/sau distructive;
b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;
c) vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor
publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora;
d) produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă
atenţia asupra scopurilor urmărite.
278. Art.2 prevede că faptele săvârşite de entităţile teroriste trebuie sancţionate potrivit
prevederilor prezentei legi, dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
a) sunt săvârşite, de regulă, cu violenţă şi produc stări de nelinişte, nesiguranţă, teamă,
panică sau teroare în rândul populaţiei;
b) atentează grav asupra factorilor umani specifici şi nespecifici, precum şi asupra
factorilor materiali;
c) urmăresc realizarea unor obiective specifice, de natură politică, prin determinarea
autorităţilor statului sau a unei organizaţii internaţionale să dispună, să renunţe sau să
influenţeze luarea unor decizii în favoarea entităţii teroriste.
279. Articolul 2, litera a1) al Legii de CSB/CFT prevede faptul că prin „finanţarea
terorismului” se înţelege infracţiunea prevăzută la art. 36 din Legea nr. 535/2004 privind
prevenirea şi combaterea terorismului (Anexa 2).
280. Art. 36 prevede următoarele:
(1) Punerea la dispoziţia unei entităţi teroriste a unor bunuri mobile sau imobile, cunoscând că
acestea sunt folosite pentru sprijinirea sau săvârşirea actelor de terorism, precum şi realizarea
ori colectarea de fonduri, direct sau indirect, ori efectuarea de orice operaţiuni financiar-
bancare, în vederea finanţării actelor de terorism, se sancţionează cu închisoare de la 15 la 20
de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Bunurile mobile sau imobile puse la dispoziţia entităţii teroriste, precum şi fondurile
realizate sau colectate în scopul finanţării actelor de terorism se confiscă, iar dacă acestea nu
se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
281. Dispoziţiile Art. 36 fac referire la o entitate teroristă. Art. 4 defineşte „entitatea teroristă”
ca - persoană, grupare, grup structurat sau organizaţie care:
a) comite sau participă la acte teroriste;
b) se pregăteşte să comită acte teroriste;
55
c) promovează sau încurajează terorismul;
d) sprijină, sub orice formă, terorismul
282. Infracţiunea de finanţare a terorismului de la Art. 36 acoperă toate persoanele care cu
intenţie pun la dispoziţie bunuri mobile sau imobile care sunt folosite pentru sprijinirea sau
săvârşirea actelor de terorism, precum şi realizarea ori colectarea de fonduri, direct sau
indirect sau efectuarea de orice operaţiuni financiar-bancare în vederea utilizării lor sau
cunoscând faptul că vor fi utilizate pentru săvârşirea de acte de terorism de către un terorist,
grup terorist/structură sau organizaţie teroristă.
283. Infracţiunea de finanţare a terorismului trebuie să fie extinsă la toate fondurile (de la
licite la ilicite) aşa cum este prevăzut în Convenţia privind Finanţarea Terorismului. Legislaţia
nu prevede definiţia fondurilor sau a activelor. În răspunsurile la chestionarul de evaluare se
stipulează faptul ca prevederea acoperă atât fondurile licite ca şi cele ilicite aşa cum elementul
esenţial este scopul fondurilor. Includerea fondurilor licite trebuie menţionată explicit în
prevederile legale pentru claritate. Bunurile ”mobile şi imobile” sunt acoperite de către
prevederea legală.
284.Criteriul II.1.c. cere ca în cazul infracţiuni de finanţare a terorismului să nu fie nevoie ca
fondurile să fie utilizate concret în comiterea sau tentativa sau să aibă legătura cu un act
terorist specific. Infracţiunea prevăzută la art. 36 este extinsa la colectarea de fonduri în
scopul „sprijinirii” actelor teroriste. Criteriul este considerat îndeplinit.
285. Ar trebui să fie considerată infracţiune şi tentativa la comiterea infracţiunii de finanţare a
terorismului. Tentativa la comiterea infracţiunii de finanţare a terorismului nu este pedepsită
în România.
286. Abordarea de tip „toate infracţiunile” ca infracţiune predicat prevăzută la art. 23 din
Legea privind CSB/CFT include şi activităţile de finanţare a terorismului.
287. Autorităţile din România au competenţa de a investiga infracţiunea de finanţare a
terorismului indiferent dacă persoana acuzată de comiterea infracţiunii este în aceeaşi ţară în
care este situat teroristul/organizaţia teroristă sau unde s-a desfăşurat actul terorist. Articolul 4
şi 6 al Codului Penal permit autorităţilor române să investigheze o persoană – indiferent de
cetăţenia sau a unei persoane fără cetăţenie, dacă această persoană a comis infracţiunea de
finanţare a terorismului pe teritoriul altui stat.
288. De vreme ce nu exista practica în infracţiuni de finanţare de terorism, deducţia
elementului intenţional din circumstanţe de fapt obiective în legătura cu finanţarea
terorismului, nu se aplica. Legislaţia nu face referire la aceasta problema.
289. Răspunderea penală a persoanei juridice este prevăzută în prevederile speciale ale art.
19/1 din Codul Penal.
290. Art. 37 din Legea 535/2004 prevede închisoare de la 15 la 20 ani şi interzicerea unor
drepturi cu confiscarea nu numai a bunurilor/fondurilor teroriste ci şi a echivalentului în bani.
Art. 531 din Codul Penal prevede sancţiuni pentru persoana juridică. Amenda de la 2 500
RON la 2 000 000 RON (700 Euro la 570.000 Euro) şi sancţiunile complementare sunt
lichidarea, suspendarea întregii sau a unei activităţi, închiderea punctului de lucru etc.
56
291. Finanţarea terorismului este o infracţiune de sine stătătoare în România. Nu a existat
nicio investigaţie de finanţare a terorismului sau cazuri aduse în fata instanţei. Astfel nu există
un caz de lege sau practica cu privire la scopul exact al prevederilor curente. 5 sesizări în care
existau suspiciuni cu privire la finanţarea de terorism au fost transmise simultan de către
ONPCSB către Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciului Român
de Informaţii. Urmare verificărilor şi investigaţiilor efectuate nu au fost identificate activităţi
legate de finanţare a terorismului.
2.2.2 Recomandări şi comentarii
292. Infracţiunea separată de finanţare a terorismului a fost întrodusă în România în anul
2004. Infracţiunea pare a fi doar parţial în conformitate cu Convenţia ONU din 1999 privind
Reprimarea Finanţării Terorismului.
293. La acest moment evaluatorii nu sunt în situaţia de a comenta cu certitudine dacă art. 36
acoperă şi fondurile legitime. Pentru clarificări ar trebui să se prevadă, în mod explicit, că
infracţiunea de finanţare a terorismului se extinde la orice fonduri, fie ca provin din surse
licite sau ilicite.
294. Mai mult, legislaţia nu prevede o definiţie a „fondurilor” în legătura cu finanţarea
terorismului. Ar trebui să se asigure ca „fondurile” acoperă în totalitate termenii aşa cum au
fost definiţi în Convenţia privind Finanţarea Terorismului.
295. Tentativa la comiterea infracţiunii de finanţare a terorismului nu este pedepsită.
Evaluatorii recomandă ca tentativa la comiterea infracţiunii de FT să fie incriminată.
296. Infracţiunea de finanţare a terorismului trebuie să fie aplicabilă indiferent dacă persoana
acuzată de comiterea infracţiunii este în aceeaşi ţară în care este situat teroristul/organizaţia
teroristă sau unde s-a desfăşurat actul terorist. Nu există prevederi care să ateste această
cerinţă.
297. Legislaţia nu face referire la posibilitatea deducţiei elementului intenţional din
circumstanţe de fapt obiective. De vreme ce nu există practică în infracţiuni de finanţare de
terorism, o astfel de deducţie nu putea fi aplicată în practică aşa cum România a afirmat ca
este cazul în spălarea banilor.
298. Nu s-au desfăşurat investigaţii pe finanţare a terorismului şi nu au fost cazuri înaintate
instanţei. Astfel, nu se poate evalua eficacitatea prevederilor şi sistemului de prevenire a
finanţării terorismului din România.
2.2.3 Conformitate cu Recomandarea II
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază evaluarea
SR.II Conformitate
parţială
Legea privind prevenirea şi combaterea
terorismului trebuie să fie modificată în vederea
acoperii elementelor Recomandării Speciale II, pentru
a prevedea în mod explicit că infracţiunea acoperă
fondurile legale şi că aceste „fonduri” acoperă
termenii aşa cum sunt definiţi în Convenţia privind
Finanţarea Terorismului.
57
Prevederile trebuie să prevadă că, elementul
mental – cunoaşterea să poată fi dedusă din
circumstanţe obiective de fapt.
Tentativa la comiterea infracţiunii de finanţare a
terorismului trebuie să fie incriminată.
Nu au fost cazuri de finanţare de terorism şi în
consecinţă nu se poate evalua dacă infracţiunea este
implementata eficient.
2.3 Confiscarea, îngheţarea şi sechestrarea bunurilor provenite din infracţiuni (R.3)
2.3.1 Descriere şi analiză
299. Principala prevedere cu privire la regimul de confiscare şi măsurile asigurătorii pot fi
găsite în Codul Penal.
300. Art. 118 din Codul Penal prevede că următoarele sunt supuse confiscării speciale:
Art. 118 din Codul Penal prevede ca următoarele sunt supuse confiscării speciale:
a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;
b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale
infractorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.
Această măsură nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor săvârşite prin presă;
c) bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii unei infracţiuni, dacă au
fost utilizate la comiterea acesteia şi dacă sunt ale infractorului. Când bunurile aparţin altei
persoane confiscarea se dispune dacă producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuată
de proprietar ori de infractor cu ştiinţa proprietarului;
d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte sau pentru a răsplăti
pe făptuitor;
e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt
restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
f) bunurile a căror deţinere este interzisă de lege.
În cazul prevăzut în alin. 1 lit. b), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit
disproporţionată faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, se dispune confiscarea în parte,
prin echivalent bănesc, ţinând seama de urmarea infracţiunii şi de contribuţia bunului la
producerea acesteia. În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c), dacă bunurile nu pot fi
confiscate, întrucât nu sunt ale infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut
scopul folosirii lor, se confiscă echivalentul în bani al acestora.
Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la
concurenţa valorii acestora.
Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor
supuse confiscării, cu excepţia bunurilor prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c).
Instanţa poate să nu dispună confiscarea bunului dacă acesta face parte din mijloacele de
existenţă, de trebuinţă zilnică ori de exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei
asupra căreia ar putea opera măsura confiscării speciale.
301. Art. 25 din Legea privind CSB/CFT prevede că în cazul infracţiunilor de spălarea banilor
şi finanţarea terorismului, se aplică prevederile art. 118 din Codul Penal în ceea ce priveşte
confiscarea bunurilor provenite din infracţiuni.
58
302. Art. 25 din Legea privind CSB/CFT prevede ca dacă bunurile supuse confiscării nu se
găsesc, echivalentul lor în bani sau bunuri trebuie să fie confiscate. Venituri sau alte beneficii
obţinute în urma bunurilor provenite din infracţiuni trebuie să fie confiscate. Dacă bunurile
supuse confiscării nu pot fi extrase din bunurile licite, se confiscă echivalentul acestora.
Aceasta se aplică atât veniturilor sau altor beneficii obţinute din bunurile provenite din
infracţiuni supuse confiscării, care nu pot fi separate de bunurile licite.
303. Nu există confiscare în ceea priveşte terţa parte cu excepţia celor în care au fost folosite
şi aparţin unei terţe parţi care au conostinţă în folosirea acestora. Aceasta prevedere se găseşte
în cadrul Articolului 25, 1 al Legii de CSB/CFT şi la Articolul 118 litera b al Codului Penal.
304. Revenind la măsurile asigurătorii, Articolul 26 prevede ca pentru a garanta ducerea la
îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute
de Codul de procedură penală. Art. 163 din Codul de Procedura Penala prevede sechestrul ca
măsura de asigurare pentru garantarea executării pedepsei amenzii, confiscare şi în vederea
reparării pagubei. Sechestrul este ordonat de procuror (în faza de investigare) şi instanţa (în
faza de judecată) şi se pune în execuţie de către organele de executare sau de către secretarul
parchetului.
305. La momentul vizitei on-site, evaluatorii au fost informaţi ca dacă este necesar, pentru
estimarea valorii bunurilor ce urmează a fi sechestrate, acele bunuri sunt identificate şi
evaluate de către experţi. Bunurile sechestrate sunt păstrate de către organele de urmările
penală în sedii speciale şi sumele de bani sunt depozitate într-un cont special deschis pe
numele acuzatului la dispoziţia organului judiciar. În termen de 24 de ore se elaborează un
proiect de raport scris care trebuie ataşat la dosar şi se ataşează şi un document care atesta
depozitul.
306. Poliţia şi procurorul pot identifica şi urmări bunurile infracţiunii în timpul procedurilor
penale. Procurorul are acces online la Registrul Comerţului şi secretul bancar precum şi
secretul profesional nu sunt opozabile organele de urmărire penală sau instanţelor de judecată.
Mai mult, art. 27 din Legea privind CSB/CFT prevede ca atunci când sunt indicii temeinice cu
privire la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, în
scopul strângerii de probe sau al identificării făptuitorului pot fi dispuse următoarele măsuri:
a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora; b)punerea
sub supraveghere, interceptarea sau înregistrarea comunicaţiilor; c) accesul la sisteme
informatice. Prevederea include şi perioada de timp pentru care se pot aplica aceste măsuri şi
restricţii în ceea ce priveşte aplicarea acestora.
307. Art. 241 din Legea privind CSB/CFT prevede că luarea măsurile asigurătorii este
obligatorie în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a
actelor de terorism iar art. 25 din Legea privind CSB/CFT include obligativitatea luării
măsurilor asigurătorii prevăzute de Codul Penal în vederea garantări ducerii la îndeplinire a
confiscării bunurilor.
308. În ceea ce priveşte protecţia drepturilor parţilor de buna credinţa, evaluatorii au fost
informaţi că, poate fi dispusă confiscarea numai împotriva participanţilor care sunt
condamnaţi pentru o infracţiune de spălare a banilor aşa cum este menţionat în art. 118 din
Codul Penal. În articol se prevede şi faptul ca în cazul în care obiectele nu pot fi confiscate,
deoarece nu se mai afla la infractor, şi persoana căreia aparatin nu are cunoştinţa cu privire la
folosirea lor, va fi confiscat echivalentul bunurilor în bani.
59
309. Criteriul 3.6 prevede ca ar trebuie să existe o autoritate care să ia măsuri pentru a preveni
şi evita acţiunile, contractuale sau de altă natură, în care persoanele implicate au avut
cunoştinţa sau ar fi trebuit să ştie, ca rezultat al acestor acţiuni, că autorităţile ar fi prejudiciate
în abilitatea lor de a recupera bunurile subiecte ale confiscării. Evaluatorii nu au fost informaţi
cu privire la existenţa unei autorităţi care să prevină sau să evite asemenea acţiuni. Există
reguli procedurale care furnizează garanţii procedurale, inclusiv dreptul de apel la o instanţa
sau la un procuror şef pentru persoanele care pot fi subiectul restricţiilor drepturilor şi
libertăţilor personale. Dacă persoana suferă prejudicii ca o consecinţă a deciziei ilegale a
ofiţerilor de investigaţie, procuror sau judecător, o cerere de despăgubire poate fi efectuată.
Elemente suplimentare
310. Legea 39/2003 privind prevenirea şi combaterea crimei organizate prevede ca “iniţierea
sau constituirea unui grup organizat precum şi aderarea sau sprijinirea prin orice mod a unui
asemenea grup” va fi pedepsită cu închisoare de 5 la 20 de ani. Ascunderea bunurilor care
sunt rezultate ale unor infracţiuni grave comise de unul sau mai mulţi membri ai unui grup de
crimă organizată va fi pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani.
311. Constituţia României interzice confiscarea bunurilor fără a exista o condamnare a
persoanei. Potrivit art. 44 din Constituţia României “Averea dobândită licit nu poate fi
confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. Bunurile destinate, folosite sau rezultate
din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.”
312. Echipa de evaluatori a fost informată ca potrivit dispoziţiilor Constituţiei României ca
obligaţia de a face dovada nu se inversează. Procurorii trebuie să dovedească originea ilicită a
bunurilor.
Date statistice
313. Statisticile oferite de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatăî
şi Terorism (DIICOT)
În anul 2002 – nu există confiscări şi o singură condamnare nedefinitivă;
În anul 2003 – nu au fost dispuse confiscări în ce priveşte 2 condamnări finale;
În anul 2004 – nu există confiscări în ce priveşte 20 de condamnări nedefinitive şi 2
condamnări finale;
În anul 2005 – confiscarea sumei de 10 milioane USD în cursul unei condamnări nedefinitive.
Banii nu au fost confiscaţi iar hotărârea a constat în două achitări;
În anul 2006 – confiscarea sumei de 6 miliarde ROL printr-o condamnare finală.
314. Statistici oferite de Direcţia Naţionala Anticorupţie
În anul 2006 – confiscarea sumei de 95.000 euro şi 3 condamnări nedefinitive
Datele statistice ale DIICOT cu privire la bunurile blocate în perioada 2002 – 2006:
În anul 2002 – bunuri mobile şi imobile neevaluate – 14 rechizitorii;
În anul 2003 - bunuri mobile şi imobile neevaluate – 12 rechizitorii;
În anul 2004 – 10 milioane USD şi bunuri neevaluate cum ar fi clădiri, maşini, 53 de
rechizitorii;
În anul 2005 – 19,5 milioane RON (5,5 milioane Euro), 30 milioane USD plus 140 milioane
RON (40 milioane euro) şi bunuri neevaluate cum ar fi clădiri, maşini – 73 rechizitorii;
În anul 2006 – 10 milioane USD – 106 rechizitorii.
60
Datele statistice ale DNA cu privire la bunurile blocate în perioada 2003 – 2006
În anul 2003 – 178 milioane RON (5.8 milion Euro) – 25 rechizitorii;
În anul 2004 – 32 milioane RON (9 milion Euro) – 4 rechizitorii;
În anul 2006 – 40 milioane RON (11.4 milion Euro) – 7 rechizitorii.
2.3.2 Recomandări şi comentarii
315. Conform Codului de Procedură Penală confiscarea specială este aplicată faţă de o arie
largă de bunuri inclusiv cele provenite din infracţiuni, valoarea echivalentă, veniturile sau
beneficiile obţinute din folosirea bunurilor provenite din infracţiuni. Procurorul şi instanţa de
judecată au atribuţii adecvate pentru a bloca bunurile care pot avea legătura cu spălarea
banilor sau finanţarea terorismului. Autorităţile de aplicare a legii au atribuţiile adecvate
pentru a identifica şi a urmări bunurile care pot fi subiecte ale măsurii confiscării. Drepturile
terţilor de bună credinţa sunt protejate.
316. Rezultatele infracţiunii sunt subiecte ale măsurii obligatorii de blocare şi confiscare şi
este posibilă şi confiscarea echivalentului acestora. Regimul blocării şi confiscării este
prevăzut în lege şi acoperă toate bunurile provenite din infracţiuni şi instrumentele acestora.
Aceasta este o măsura importantă care trebuie utilizată în cazurile viitoare şi aplicată atunci
când este posibil.
317. Nu există confiscare în ceea priveşte terţa parte cu excepţia celor în care au fost folosite
şi aparţin unei terţe parţi care au conoştinţă cu privire la folosirea acestora.
318. În timp ce sistemul confiscării în România se pare că întruneşte majoritatea standardelor,
aceasta a produs puţine rezultate. În orice caz, nu este posibil să se determine eficienţa
sistemului confiscării din cauza numărului scăzut de cazuri în care s-a dispus confiscarea.
Luând în considerare nivelul crescut al achitărilor comparativ cu numărul scăzut la
condamnărilor finale trebuie să existe un mecanism adecvat de restituire în ce priveşte
bunurile pentru care s-a dispus în final confiscarea. Evaluatorii nu au avut la dispoziţie date
statistice cu privire la bunurile restituite în cazul achitărilor finale.
319. Nu există o autoritate care să ia măsuri pentru a preveni sau evita acţiunile, contractuale
sau de altă natură, în care persoanele implicate ştiau sau ar fi trebuit să ştie, ca rezultat al
acestor acţiuni, că autorităţile vor fi prejudiciate în ceea ce priveşte recuperarea bunurilor
subiecte ale confiscării.
320. Autorităţile din România trebuie să ia în considerare posibilitatea de a solicita
învinuitului să demonstreze originea licită a bunurilor suspecte a proveni din săvărşirea de
infracţiuni sau a altor bunuri supuse confiscării aşa cum este stipulat în art. 12 din Convenţia
de la Palermo (inversarea sarcinii probei).
2.3.3 Respectarea Recomandării 3
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază
evaluarea
R. 3 Conformitate
în mare
masură
- Nu există confiscare în ceea priveşte terţa
parte cu excepţia celor în care au fost folosite şi
aparţin unei terţe parţi care au conoştinţă cu
privire la folosirea acestora.
- Nu există o autoritate care să ia măsuri
pentru a preveni sau evita acţiunile, contractuale
61
sau de altă natură, în care persoanele implicate
ştiau sau ar fi trebuit să ştie, ca rezultat al acestor
acţiuni, că autorităţile vor fi prejudiciate în ceea
ce priveşte recuperarea bunurilor subiecte ale
confiscării.
- Eficienţa sistemului de confiscare este
pusă la îndoiala luând în considerare numărul
scăzut de bunuri confiscate.
2.4 Blocarea fondurilor folosite pentru finanţarea terorismului (RS III)
2.4.1 Descriere şi analiza
321. Pentru a implementa S/RES/1267 (1999) (Rezoluţia CS ONU) şi rezoluţiile următoare
acesteia S/RES/1373 (2001), România a adoptat Ordonanţa de Urgenta 159/2001 de prevenire
şi combatere a folosirii sistemului financiar – bancar în scopul finanţării terorismului. Prin
Legea 535/2004 de prevenire şi combatere a terorismului, OUG 159/2001 a fost abrogată, cu
excepţia Anexei, care este încă în vigoare. Legea 206/2005 privind aplicarea sancţiunilor
internaţionale prevede ca Rezoluţiile Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite adoptate în
cadrul Capitolului VII al Cartei ONU sunt direct aplicabile şi determină în mod direct drepturi
şi obligaţii pentru instituţiile publice şi alte subiecte ale legislaţiei române. Legea mai prevede
faptul că, Acţiunile Comune şi Poziţiile Comune ale Consiliului Uniunii Europene şi alte
decizii similare, care impun măsuri restrictive pentru state terţe sau entităţi nestatale devin
obligatorii pentru subiecţii români – instituţii publice, persoane fizice sau juridice – de la
publicarea acestora în Monitorul Oficial al României. Sancţiunile impuse de alte organizaţii
internaţionale, sau, după caz, de deciziile unilaterale ale statelor vor fi stabilite printr-un act
normativ special.
322. Anexa menţionată mai sus prevede lista persoanelor şi entităţilor cuprinse în Rezoluţiile
Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite 1267 şi 1373, listele UE şi listele altor ţări.
Procedura de blocare va fi găsită în Legea 535/2004 de prevenire şi combatere a terorismului.
Art. 24 din Legea 535/2004 prevede ca Anexa va fi suplimentată şi actualizată periodic prin
Hotărâre de Guvern, pe baza informaţiilor primite de la Consiliul de Securitate al Naţiunilor
Unite.
323. Persoanele care implementează mecanismul de blocare sunt obligate ca imediat să
notifice Parchetul General (DIICOT).
324. La momentul vizitei evaluatorilor, la scurt timp după aderarea la Uniunea Europeană,
această procedură era în vigoare, în ciuda aplicabilităţii directe a Regulamentului Consiliului
2580/2001. România a fost admisă în Uniunea Europeana şi la momentul vizitei se continua
acest lucru, deşi aceştia au hotărât cum este mai bine să facă faţă întregii probleme a
desemnării după aderarea la Uniunea Europeană.
Procedura de listare şi blocare
325. România are un mecanism pe două nivele de a transmite listele actualizate al UNSC şi
UE. Legea nr. 206/2005 privind implementarea unor sancţiuni internaţionale prevede ca MAE
să notifice imediat toate celelalte instituţii reprezentate în Comitetul Interinstitutional
(organismul competent pentru coordonarea implementării sancţiunilor). Cel de al doilea nivel
este SRI care diseminează listele actualizate către toate autorităţile implicate în combaterea
finanţării terorismului (Legea nr. 535/2004 privind combaterea terorismului).
62
326. Legea 535/2004 prevede în Capitolul III mecanismul privind prevenirea actelor de
finanţare a terorismului. Art. 23 al acestei legi interzice operaţiunile financiar-bancare care au
fost efectuate pentru sau în numele unei persoane menţionată în Anexa la OUG 159/2001
(denumită în continuare Anexa). Această prevedere se extinde faţă de operaţiunile bancare
care sunt efectuate pentru sau în numele unei persoane fizice sau juridice din Anexă.
Evaluatorii au fost informaţi că astfel de operaţiuni bancare acoperă operaţiunile între
rezidenţi şi non-rezidenţi, şi între nerezidenţi, dar nu acoperă operaţiunile între rezidenţi.
Efectuarea de astfel de operaţiuni între rezidenţii prevăzuţi în Anexă sau în numele acestora
nu vor fi detectate.
327. Art. 24 din această lege stipulează că Anexa trebuie suplimentată şi actualizată periodic
prin Hotărâre de Guvern, pe baza informaţiilor primite de la Consiliul de Securitate al
Naţiunilor Unite. Anexa va fi suplimentată şi actualizată, pe cât posibil, cu datele de
identificare ale persoanelor fizice şi juridice cum ar fi naţionalitatea, cetăţenia, data şi locul
naşterii, pentru persoane fizice şi sediul, naţionalitatea şi numărul de înregistrare pentru
persoanele juridice. Datele de identificare vor fi solicitate Consiliului de Securitate al
Naţiunilor Unite de către Ministerul Afacerilor Externe, la solicitarea Ministerului Finanţelor
Publice. Atunci când listele UE în baza Regulamentului Consiliului 2580/2001 sunt
actualizate, acestea devenind în mod automat obligatorii pentru autorităţile române. Listele
unilaterale ale altor ţări nu sunt obligatorii pentru autorităţile române. Pentru a deveni
obligatorii la nivel naţional, numele aflate pe astfel de liste ar trebui probabil să urmeze
procedura naţională şi să fie listate la nivel naţional, conform procedurii descrise mai jos.
328. Art. 23 (2) din Legea 535/2004 prevede ca bunurile persoanelor incluse în Anexă vor fi
blocate şi toate transferurile vor fi interzise. Art. 25 prevede că personalul instituţiilor
financiare vor fi obligate să refuze îndeplinirea operaţiunilor care sunt efectuate pentru sau în
numele persoanelor fizice sau juridice, prevăzute în Anexă şi să notifice imediat DIICOT.
Evaluatorii au fost informaţi ca art. 23 şi 25 sunt aplicate în practică prin refuzul obligatoriu al
instituţiilor financiar bancare de a efectua operaţiunile, acestea având obligaţia de a sesiza
imediat DIICOT. Simultan, bunurile vor fi blocate iar transferurile vor fi interzise. La
momentul vizitei la faţa locului nu toate entităţile raportoare păreau să aibă cunoştinţa de
obligaţiile de blocare este în mod oficial obligaţia lor şi în practica nu au fost găsit potriviri
exacte. Din acest motiv evaluatorii nu au putut evalua dacă prevederile sunt puse în mod
corespunzător în practică. În plus, procedura de blocare ar trebui să includă prevederi clare
pentru ca măsurile de blocare să aibă loc fără notificarea prealabilă a persoanei(lor) desemnate
implicate.
329. Deşi articolul 23 (2) prevede că “vor fi blocate”, şi echipa de evaluatori a fost asigurată
de către autorităţile române ca procedura de blocare ar trebui să fie una automată, evaluatorii
nu au fost convinşi de faptul că entităţile raportoare, care sunt obligate să se conformeze Legii
privind prevenirea finanţării terorismului, sunt conştiente de sistemul automat de blocare.
Evaluatorii au primit răspunsuri diferite de la mai multe entităţi raportoare. Unele dintre
acestea au fost neclare cu privire la obligaţia lor de a bloca fondurile şi a notifica ONPCSB
sau DIICOT şi să lase orice acţiune ulterioară în seama acestora din urmă. Acest lucru trebuie
clarificat prin lege. Ghidurile sunt de asemenea un instrument eficient în aceasta privinţă.
330. Autorităţile române nu au proceduri şi legi eficiente în vederea examinării şi aplicării
acţiunilor iniţiate în mecanismul de blocare din alte jurisdicţii. Astfel nu există proceduri în
vederea asigurării determinării prompte, în conformitate cu principiile legale naţionale
aplicabile, în care indicii solide sau baze rezonabile există în vederea iniţierii unei acţiuni de
blocare şi viitoarea blocare a fondurilor sau a altor active fără interziere. Acest lucru nu pare a
fi în conformitate cu criteriul III.3.
63
331. Acţiunile de blocare nu se extind la fondurile sau la alte active care aparţin în totalitate
sau parţial sau sunt controlate direct sau indirect de către persoanele desemnate, terorişti,
persoane care finanţează terorismul sau organizaţiilor teroriste. Şi nici acţiunile de blocare a
fondurilor extinse la fondurile sau alte active derivate sau generate din fondurile sau activele
deţinute sau controlate direct sau indirect de către persoanele desemnate, terorişti sau cei care
finanţează terorismul sau organizaţiile teroriste (criteriul III.4).
332. Articolul 26 din Legea 535/2004 obligă toate instituţiile implicate în sistemul de
prevenire şi combatere a terorismului că, împreună cu autorităţile publice şi Oficiul Naţional
al Registrului Comerţului, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor, să colaboreze pentru completarea şi actualizarea listei naţionale
cuprinzând persoanele fizice şi juridice române suspectate că au comis sau finanţat acte de
terorism, altele decât cele menţionate în Anexă. Astfel de liste vor fi transmise Centrului de
Coordonare Operativă Antiteroristă, care la rândul său o va înainta Ministerului Finanţelor
Publice, care va întocmi o lista unica (în continuare denumita Lista), ce va fi supusă aprobării
Guvernului.
333. Începând cu 2002, BNR primeşte actualizări din partea MAE în legătură cu listele
revizuite ale UNSC şi UE. BNR transmite listele revizuite tuturor instituţiilor de credit din
România. Monitorul Oficial este sursă de informare în legătură cu Anexa şi Lista, pentru
persoanele şi entităţile nefinanciare desemnate. Unii supraveghetori financiari distribuie listele
cu sancţiuni actualizate; alţi supraveghetori pun aceste liste pe website-ul lor.
334. Se pare că evaluatorii au constat că în afara băncilor, multe entităţi raportoare implicate
în combaterea finanţării terorismului nu sunt conştiente de mecanismele de listare şi de
blocare. Unele categorii de entităţi raportoare cu care evaluatorii s-au întâlnit au informat
faptul ca Anexa şi Lista le sunt furnizate lor de către ONPCSB sau de către autoritatea de
supraveghere. De asemenea, au informat evaluatorii, că periodic verifica website-ul ONU şi
listele naţionale pentru orice alte actualizări. Canalele de comunicaţie în ceea ce priveşte
listarea trebuie să fie întărită.
335. Articolul 28 din Legea 535/2004 care se refera la Articolul 23, prevede ca operaţiunile
financiare între rezidenţi şi nerezidenţi, precum şi între nerezidenţi, care sunt făcute cu sau în
numele persoanelor incluse în Listă, vor fi supuse autorizării prealabile a BNR, CNVM şi
CSA. Evaluatorii sunt îngrijoraţi cu privire la faptul ca operaţiunile între rezidenţi par să nu
fie acoperite.
336.Art. 29 şi 30 din Legea nr. 535/2004 prevede faptul că instituţiile financiare
supravegheate de BNR, CNVM şi CSA ar trebui să informeze conducerea instituţiei cu privire
la orice cerere de operaţiune care este subiect al autorizării prealabile. Instituţiilor financiare
le sunt solicitate să prezinte imediat documentaţia cu privire la operaţiunea subiect al
autorizării prealabile, la BNR, CNVM sau CSA. Autoritatea de supraveghere în termen de 5
zile de la prezentarea documentaţiei, va emite autorizaţia sau va refuza operaţiunea. Dacă
autorizarea operaţiunii este refuzata, Parchetul General (DIICOT) şi Serviciul Român de
Informaţii (SRI) va fi notificat. Aceste prevederi acoperă toate instituţiile financiare care le
sunt permise să păstreze fonduri.
337. Nu există proceduri speciale pentru luarea în considerare a cererilor de scoatere din listă
a persoanelor care au fost listate, şi nici proceduri speciale pentru deblocarea fondurilor
persoanelor care au fost scoase din listă. Autorităţile române au explicat că o persoană sau
entitate, care doreşte să fie scoasă din listă, trebuie să formuleze o cerere de delistare către
64
organismul care a introdus-o în listă. Dacă persoana este întrodusă în listă, în urma unei
decizii judecătoreşti, potrivit căreia persoana este vinovată de comiterea unei infracţiuni de
terorism, această persoană trebuie să meargă în instanţă pentru a i se schimba verdictul şi,
ulterior, numele său va fi scos din listă.
338. Evaluatorii nu au fost informaţi în legătură cu existenţa unui sistem eficient şi efectiv de
comunicare imediată, către sectorul financiar, a măsurilor luate în cadrul procedurii de
blocare. De asemenea, ar trebui să se ofere îndrumări clare, în special instituţiilor financiare şi
altor persoane şi entităţi ce deţin fonduri vizate sau alte bunuri, în baza obligaţiilor ce le revin
potrivit procedurii de blocare.
339. În acelaşi timp, nu există prevederi clare privind procedura pentru deblocarea fondurilor
sau a altor bunuri ale persoanelor, afectate în mod greşit de către mecanismul de blocare, după
verificarea ca persoana nu este desemnată.
340. Această abordare a scoaterii din listă şi a deblocării bunurilor este problematică. Nu
există proceduri efective şi cunoscute public pentru luarea în considerare a cererilor de
scoatere din listă sau de deblocare a fondurilor persoanelor sau entităţilor scoase din listă,
într-o manieră rapidă conform cu obligaţiile internaţionale. Evaluatorii încurajează autorităţile
române să ia în considerare elaborarea unor astfel de proceduri cât mai curând posibil.
341. Legislaţia românească nu a implementat accesul la fonduri sau alte bunuri care au fost
blocate potrivit S/RES/1267(1999) şi pentru care s-a stabilit că sunt necesare pentru cheltuieli
de baza. Cum nu au fost blocate fonduri în baza 1267, ca fiind în legătură cu Usama Bin
Laden sau membrii Al-Qaeda sau Talibani ori asociaţii acestora, nu a fost nevoie să fie luată
în considerare situaţia de eliberare a acestor bunuri. Totuşi, este important ca autorităţile
române să instiinteze sectorul financiar şi entităţile nefinanciare desemnate, sau alţi membri ai
publicului, despre procedurile necesare în acest tip de cazuri.
342. BNR, CSA şi CNVM ar trebui să controleze modul în care instituţiile supravegheate se
conformează prevederilor şi ar trebui să aplice sancţiuni cu privire la competenţa lor
(Articolul 31 al Legii nr. 535/2004). Neconformitatea la obligaţiile Articolelor 25, 29 şi 30 din
Legea nr. 535/2004 ar trebui să fie sancţionate cu amenzi între 5.000-10.000 RON (1.350 euro
– 2.700 euro). Sancţiunile sunt aplicabile atât persoanelor fizice cât şi persoanelor juridice.
343. Evaluatorii au fost informaţi ca niciun transfer în sau din România nu s-a efectuat de
către persoanele fizice şi juridice incluse în Anexă. Există doar un caz de blocare a activelor
unei persoane fizice suspecte de finanţare a terorismului. Acest lucru se datorează faptului că
numele persoanei respective era inclus pe Anexă. În timpul investigaţiilor s-a stabilit faptul că
numele persoanei a fost o greşeală şi astfel toate sancţiunile asupra acelei persoanei au fost
ridicate.
Elemente adiţionale
344. Autorităţile române ar trebui să acorde atenţie măsurilor prevăzute de Documentul de
Bune Practici pentru Recomandarea Speciala III FATF, şi să elaboreze prevederi legislative
corespunzătoare pentru implementarea măsurilor menţionate în acesta.
345. Astfel de prevederi ar trebui să autorizeze accesul la fonduri sau alte bunuri care au fost
blocate în baza Rezoluţiei UN SC1373 (2001) şi despre care s-a stabilit că sunt necesare
pentru cheltuieli de bază, plata unor anumite taxe, cheltuieli, servicii sau pentru cheltuieli
65
extraordinare. Astfel de prevederi ar trebui să fie în acord cu rezoluţia UN SC 1373 (2001) şi
spiritul rezoluţiei UN SC 1452 (2003)
Statistici
346. Nu au existat persoane/entităţi sau bunuri blocate în baza Rezoluţiilor Naţiunilor Unite
privind finanţarea terorismului, în România. Evaluatorii au fost informaţi că în 2006 Oficiul a
primit un număr de 5 RTS-uri privind finanţarea terorismului. Tranzacţiile au fost suspendate
şi a fost sesizat PICCJ, dar cazurile sunt încă în stadiul operaţional5. Lipsa unor bunuri blocate
ridică întrebări în legătură cu eficienţa mecanismului actual.
2.4.2. Recomandări şi comentarii
347. Există implementată o structură legala de bază pentru determinarea promptă a ordinelor
de îngheţare. Autorităţile din România vor trebui să reevalueze regimul lor în lumina noii
calităţi de membru al UE. Dacă se bazează pe mecanismele UE, o procedură internă este
totuşi necesară pentru membri.
348. Legea 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului prevede ca “vor fi
blocate” şi echipa de evaluatori a primit asigurări de la autorităţile române că procedura de
blocare este menită a fi una automată. Evaluatorii nu au fost însă convinşi că entităţile
raportoare care sunt obligate să se conformeze Legii privind prevenirea şi combaterea
terorismului sunt complet conştiente de sistemul automat de blocare. Această situaţie necesită
îndrumări clare. În plus procedura de blocare ar trebui să conţină prevederi clare asupra
faptului că aceste măsuri de blocare ar trebui luate fără informarea prealabilă a persoanei
listate implicate.
349. Operaţiunile bancare între rezidenţii listaţi în Anexă sau în numele lor ar trebui detectaţi.
350. Blocarea în numele unei jurisdicţii străine ar trebui acoperită.
351. Autorizarea prealabilă de către BNR, CNVM sau CSA se face în baza Articolului 23
pentru operaţiuni financiare între rezidenţi şi nerezidenţi şi între nerezidenţii incluşi într-o
singura Lista. Evaluatorii au fost îngrijoraţi cu privire la faptul ca operaţiunile între rezidenţi
nu par a fi acoperite. Articolul 23 ar trebui modificat în concordanţă.
352. Autorităţile române nu pot impune un mecanism de blocare desemnat pentru alte
jurisdicţii şi nu pot bloca în numele unui FIU străin.
353. Procedura de blocare nu include fondurile derivate din fonduri sau alte bunuri deţinute
sau controlate, direct ori indirect, de către persoanele listate sau persoane care acţionează în
numele acestora sau la ordinul lor, şi nu asigura faptul ca nici acestea şi nici alte fonduri nu
sunt puse la dispoziţie, direct sau indirect, în beneficiul unor astfel de persoane, de către
conaţionali sau de către orice alte persoane de pe teritoriul lor.
354. Canalele de comunicare cu privire la lista şi actualizarea acesteia trebuie, de asemenea,
să fie întărite.
5 Autorităţile romane au informat ulterior evaluatorii ca notificarea nu are legătură cu finanţarea terorismului
66
355. Nu exista implementate sisteme eficiente şi efective pentru comunicarea măsurilor luate
în cadrul mecanismului de blocare, către sectorul financiar, imediat după luarea acestor
măsuri.
356. Această abordare privind scoaterea de pe listă şi deblocarea bunurilor este problematică.
Evaluatorii încurajează autorităţile române să ia în considerare elaborarea unor astfel de
proceduri cât mai curând posibil.
357. În acelaşi timp, nu există prevederi clare privind procedura de deblocare a fondurilor sau
altor bunuri ale persoanelor sau entităţilor afectate din greşeală de mecanismul de blocare
după verificarea ca persoana sau entitatea nu este desemnată.
358. Nu există prevederi implementate care să acorde accesul la fonduri sau alte bunuri care
au fost blocate în baza S/RES/1267 (1999) şi despre care s-a stabilit ca sunt necesare pentru
cheltuieli de bază.
359. Documentul privind Cele Mai Bune Practici ar trebui luat în considerare.
360. Eficacitatea parţii de implementare ar trebui îmbunătăţita în continuare.
2.4.3 Conformarea cu Recomandarea Specială SR. III
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază
evaluarea
SR. III Conformitate parţială
Este necesară o îndrumare clară că
sintagma „vor fi blocate” reprezintă o
procedură automată de blocare.
Fondurile sau activele derivate sau generate
de fonduri sau alte active deţinute sau
controlate, direct sau indirect, de persoanele
desemnate, teroriştii, cei care finanţează
terorismul sau organizaţiile teroriste, ar trebui
să fie acoperite prin acţiuni de blocare.
Blocarea în numele unei jurisdicţii străine
nu este acoperită.
Canalele de comunicare în ceea ce priveşte
listarea şi actualizarea listelor trebuie, de
asemenea, întărite.
Autorităţile române nu pot pune în aplicare
un mecanism desemnat de blocare a altor
jurisdicţii şi nu pot dispune blocarea în
numele unui FIU străin.
Nu există sisteme eficiente şi efective
pentru comunicarea către sectorul financiar a
acţiunilor întreprinse în cadrul mecanismului
de blocare, de îndată ce o astfel de măsură a
fost dispusă.
Nu există proceduri eficiente sau cunoscute
în mod public pentru analizarea cererilor de
delistare şi pentru deblocarea fondurilor
persoanelor sau entităţilor scoase de pe listă,
67
într-un termen conform cu obligaţiile
internaţionale.
Nu există dispoziţii clare privind procedura
de deblocare a fondurilor sau a altor active a
persoanelor sau entităţilor afectate din
neatenţie de un mecanism de blocare după
verificarea că persoana sau entitatea nu este
una desemnată.
Nu sunt implementate dispoziţii care oferă
accesul la fonduri sau alte active care au fost
blocate conform S/RES/1267 (1999) şi care
au fost determinate ca fiind necesare pentru
cheltuieli de bază.
Lipsa ordinelor de blocare ridică probleme
în ceea ce priveşte implementarea efectivă.
Autorităţi
2.5 Unitatea de Informaţii Financiare şi funcţiile acesteia
2.5.1 Descriere şi analiza
Recomandarea 26
361. Criteriul 26.1 prevede ca ţările să înfiinţeze o unitate de informaţii financiare (FIU) care
să servească drept centru naţional pentru primirea (şi, după caz, solicitarea), analizarea şi
transmiterea RTS-urilor şi altor informaţii relevante privind potenţiale cazuri de spălarea
banilor sau finanţare a terorismului. În România această autoritate este Oficiul Naţional de
Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB). A fost înfiinţat în anul 1999 prin Legea
nr. 21/1999 privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, iar în prezent funcţionează în
conformitate cu Legea nr. 656/2002 cu modificările şi completările ulterioare.
362. ONPCSB (denumit şi Oficiul) este un FIU de tip administrativ şi este organizat ca
organism specializat cu personalitate juridică în subordonarea Guvernului. Pentru a garanta
independenţa sa, ONPCSB are propriul său buget şi întocmeşte rapoarte anuale pentru Guvern
privind activitatea sa, publicate în Monitorul Oficial.
363. ONPCSB este condus de un Preşedinte, numit de Guvern, din rândul membrilor Plenului
Oficiului. Plenul Oficiului este format din şapte membri. Plenul acţionează, de asemenea, ca
structură deliberativă şi de decizie, fiind compus din câte un reprezentant al fiecărei dintre
următoarele instituţii: Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Justiţiei, Ministerul
Internelor şi Reformei Administrative, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, Banca Naţională a României, Curtea de Conturi şi Asociaţia Română a Băncilor,
numiţi pe o perioadă de 5 ani, prin Hotărâre a Guvernului.
364. Plenul adoptă decizii cu majoritate de voturi. Decizia dacă un RTS să fie transmis
Parchetului este, de asemenea, luată cu majoritate de voturi.
68
365. Membrii Plenului trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: diplomă de licenţă şi cel
puţin 10 ani experienţă într-o funcţie juridică sau economică; domiciliul în România, doar
cetăţenii români; exerciţiul drepturilor civile şi politice; înaltă competenţă profesională şi
morală neştirbită. Membrilor Plenului le este interzis să facă parte din partide politice sau să
desfăşoare activităţi publice cu caracter politic. Funcţia de Membru al Plenului este
incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din
învăţământul superior. Un membru al Plenului trebuie să informeze în scris de îndată
Preşedintele cu privire la apariţia unei posibile situaţii de incompatibilitate.
366. Pe durata ocupării acestei funcţii, membrii Plenului vor fi detaşaţi şi raportul de muncă al
acestora va fi suspendat. La încetarea mandatului aceştia vor reveni la funcţia deţinută
anterior.
367. ONPCSB este format din Direcţia Generală Operativă, Compartimentul Audit Intern şi
Compartimentul Resurse Umane. În cadrul Direcţiei Generale Operative există 2
departamente: Direcţia Analiza şi Prelucrarea Informaţiilor şi Direcţia IT – Registratură –
Arhivă. Preşedintelui ONPCSB îi sunt subordonate trei direcţii: Direcţia Cooperare
Interinstituţională şi Relaţii Internaţionale; Direcţia Economico-Financiară şi Administrativă
şi Direcţia Juridică, Metodologie şi Control, recent creată.
PLEN PRESEDINTE COMPARTIMENT
AUDITPUBLIC
INTERN
DIRECTIA GENERALA OPERATIVA
DIRECTIA ANALIZA
SI PRELUCRAREA
INFORMATIILOR
DIRECTIA IT –
REGISTRATURA- ARHIVA
SERVICIUL 1
ANALIZA FINANCIARA
SERVICIUL 2
ANALIZA FINANCIARA
ORGANIGRAMA ONPCSB
DIRECTIA
ECONOMICO
FINANCIARA SI
ADMINISTRATIVA
DIRECTIA JURIDICA,
METODOLOGIE SI
CIONTROL
SERVICIUL
ADMINISTRATIV
SERVICIUL ECONOMIC
SI FINANCIAR
SERVICIUL JURIDIC SI
METODOLOGIE
SERVICIUL
SUPRAVEGHERE SI
CONTROL
DIRECTIA
COOPERARE
INTERINSTITUTIONAL
A SI RELATII
INTERNATIONALE
SERVICIUL
COOPERARE
INTERINSTITUTIONALA
SERVICIUL RELATII
INTERNATIONALE
COMPARTMENT
RESURSE UMANE
SERVICIUL 3
ANALIZA FINANCIARA
COMPARTMENT PENTRU STRUTURA
DE SECURITATE,
REGISTRATURA, ARHIVA
SERVICIUL IT
368. La momentul efectuării vizitei la faţa locului, numărul personalului ONPCSB era de 90
de angajaţi, din cei 120 bugetaţi. Evaluatorii au fost informaţi că ONPCSB a încercat în mod
activ să angajeze personal suplimentar, dar mulţi candidaţi au fost respinşi faptului ca nu au
corespuns standardelor foarte ridicate impuse de examinatori. În cadrul Direcţiei Analiza şi
Prelucrarea Informaţiilor îşi desfăşoară activitatea 1 Director, 3 Şefi Servicii, 25 analişti
financiari şi 5 asistenţi analişti.
69
369. ONPCSB are atribuţii de supraveghere (verificare, control) cât priveşte persoanele
prevăzute în Articolul 8 din Legea privind CSB/CFT care nu se află sub supravegherea
niciunei autorităţi în contextul CSB/CFT. Aceste entităţi sunt instituţiile financiare non-
bancare, (instituţiile non-financiare din Registrul General), entităţile non-financiare,
persoanele implicate în procesul de privatizare (reglementat de Autoritatea de Valorificare a
Activelor Statului) şi oficiile poştale (reglementate de Autoritatea Naţională de Reglementare
a Comunicaţiilor). Cu atât mai mult, ONPCSB poate efectua acţiuni de control comune la
instituţiile financiare, dar şi non financiare împreună cu autorităţile de supraveghere sau de
control (Garda Financiara). ONPCSB are doar 12 persoane care efectuează supravegheri
on-site. Chiar dacă un număr important de entităţi raportoare supravegheate de ONPCSB sunt
supuse unei supravegheri off-site prin intermediul unui sistem computerizat care permite ca
acele controale on-site să se concentreze pe sectoarele şi entităţile cu risc sau vulnerabile la
spălarea banilor şi finanţarea terorismului, evaluatorii au fost îngrijoraţi de numărul mare de
entităţi supravegheate şi de numărul scăzut de supravegheri on-site.
370. Personalul ONPCSB a beneficiat de instruiri adecvate în ceea ce priveşte combaterea
spălării banilor şi finanţării terorismului. În perioada 2003-2006, reprezentanţii ONPCSB au
participat la numeroase sesiuni de instruire vizând lupta împotriva spălării banilor şi finanţării
terorismului.
371. FIU România – ONPCSB este centrul naţional competent pentru primirea şi solicitarea,
analizarea şi diseminarea RTS-urilor şi a altor informaţii relevante vizând activităţile
suspectate de activităţi de SB şi FT.
372. În ceea ce priveşte Criteriul 26.1, atribuţiile ONPCSB sunt prevăzute în Legea nr.
656/2002 (Legea privind CSB/CFT), precum şi în Regulamentul privind organizarea şi
funcţionarea ONPCSB, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 531/aprilie 2006.
373. Principalele atribuţii sunt:
primirea datelor şi informaţiilor de la entităţile raportoare (prevăzute la art. 8 din
Legea privind CSB/CFT) şi de la autorităţile de supraveghere în conformitate cu dispoziţiile
articolului 17 din Legea privind CSB/CFT referitoare la operaţiuni şi tranzacţii efectuate în lei
şi valută, respectiv rapoartele privind tranzacţiile suspecte, tranzacţiile în numerar care
depăşesc echivalentul în RON a 10.000 Euro6 şi transferurile externe ce depăşesc 10.000
Euro;
analizarea şi prelucrarea datelor şi informaţiilor primite conform legii pentru a
identifica existenţa indiciilor temeinice de spălare a banilor sau finanţare a actelor de terorism;
solicitarea oricărei instituţii competente de a furniza date şi informaţii necesare în
vederea îndeplinirii obiectului său de activitate; informaţiile în legătură cu sesizările primite
potrivit dispoziţiilor legale sunt prelucrate şi utilizate în cadrul Oficiului în regim de
confidenţialitate;
sesizarea de îndată a organului competent în cazul în care se constată existenţa unor
indicii temeinice de săvârşire a altor infracţiuni decât cele de spălare a banilor sau de finanţare
a actelor de terorism;
sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul în care se
constată existenţa unor indicii temeinice de spălare a banilor şi sesizarea de îndată Serviciul
Român de Informaţii cu privire la operaţiunile suspecte de finanţare a actelor de terorism,
dacă în urma analizei şi prelucrării informaţiilor se constată indicii de finanţare a unor astfel
de acte;
6 Pragul de raportare a tranzacţiilor în numerar şi a transferurilor externe a fost modificat la 15 000 Euro prin
OUG nr. 53/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 656/2002.
70
ONPCSB este supraveghetor pentru CSB/CFT pentru entităţile care nu au autorităţi de
supraveghere.
374. În vederea prelucrării informaţiilor care sunt necesare pentru investigaţiile financiare,
ONPCSB utilizează o reţea computerizată internă, având staţii de lucru pentru fiecare membru
al personalului, 10 servere şi un sistem de protecţie. 30 de staţii de lucru sunt destinate
accesului la Internet al analiştilor financiari, în scopul separării acestora de reţeaua internă a
Oficiului.
375. Pe lângă aplicaţiile interne privind tranzacţiile în numerar şi transferurile externe ce
depăşesc 10.000 Euro care pot fi primite în format electronic şi stocate în tabele şi rapoartele
de tranzacţii suspecte care pot fi primite fie în format electronic, fie pe suport de hârtie,
ONPCSB are acces şi la aplicaţii externe, cum ar fi CONTEXTOR – software de investigare
folosit pentru a explora, interpreta şi a afişa informaţii complexe dintr-o sferă largă de surse
pe bază de computere, inclusiv baze de date mari.
376. Echipa de evaluatori a reţinut că 1348 de RTS-uri din anul 2005 sunt încă în curs de
analizare, dar am fost informaţi că acestea vor fi finalizate înainte de sfârşitul anului 2007.
RTS-urile în curs de analizare au reprezentat o problemă, dar ONPCSB a recuperat. ONPCSB
a încercat, de asemenea, să identifice infracţiunea predicat atunci când a analizat un RTS.
377. Criteriul 26.2 prevede ca FIU-ul sau altă autoritate competentă dintr-o ţară ar trebui să
ofere instituţiilor financiare sau altor entităţi raportoare ghiduri privind modul de raportare,
inclusiv specificarea formelor de raportare şi procedurile care ar trebui respectate la momentul
raportării.
378. În răspunsurile la chestionar este indicat faptul că ONPCSB a emis Decizia nr. 276/2005
privind forma şi conţinutul Raportului de tranzacţii suspecte (RTS), Raportului privind
operaţiunile cu sume în numerar (RTN), şi ale Raportului pentru transferurile externe (RTE),
inclusiv modele de rapoarte prevăzute de Articolul 3 alin. 9 din Legea privind CSB/CFT.
Aceasta decizie prevede modelul raportului şi publicarea sa în Monitorul Oficial şi este
obligatoriu pentru toate entităţile raportoare. Acest model conţine toate informaţiile necesare
pentru identificarea entităţii raportoare, persoana fizica sau juridica care efectuează tranzacţia,
suma tranzacţionata şi informaţiile privind tranzacţia insasi, inclusiv motivul pentru care este
considerata a fi suspecta în cazul completării unui RTS.
379. Potrivit criteriului 26.3, FIU ar trebui să aibă acces direct sau indirect, la momentul
oportun, la informaţiile financiare, administrative şi datele autorităţilor de impunere a legii, de
care FIU are nevoie pentru îndeplinirea corespunzătoare a funcţiilor sale, inclusiv analizarea
RTS-urilor.
380. ONPCSB are acces direct on-line şi foloseşte în practica bazele de date ale altor instituţii
cum ar fi Autoritatea Naţionala a Vămilor, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului,
Inspectoratul General al Politiei Române – evidenta populaţiei, Autoritatea pentru Străini,
Ministerul Finanţelor Publice – pentru rambursările de TVA, bilanţurile fiscale, clienţii
băncilor precum şi reţelele Egmont şi FIU.NET.
381. Criteriul 26.4 implică faptul că FIU-ul, fie direct sau prin intermediul altei autoritati
competente, ar trebui să fie autorizat să obtina de la instituţiile raportoare informaţii
suplimentare, necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale.
71
382. Articolul 5 (1) al Legii CSB/CFT prevede ca ONPCSB poate solicita date şi informaţii
necesare îndeplinirii atribuţiilor sale legale de la oricare dintre entităţile raportoare precum şi
de la instituţiile competente, inclusiv agenţiile de impunere a legii.
Instituirile/autorităţile/entităţile raportoare solicitate vor înainta Oficiului datele şi informaţiile
cerute în termen de 30 de zile de la primirea cererii. În plus, ONPCSB poate face schimb de
informaţii, pe baza de reciprocitate, cu instituţii străine care au funcţii similare şi care au
obligaţia păstrării secretului în condiţii similare, dacă asemenea comunicări sunt făcute în
scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor sau a finanţării actelor de terorism.
383. În ceea ce priveşte Criteriul 26.5, ONPCSB este obligat, atunci când se constată existenţa
unor indicii temeinice de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, să sesizeze
de îndată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Articolul 6 (1) al Legii
CSB/CFT). În situaţia în care se constată existenta unor indicii temeinice de finanţare a unor
acte de terorism, Oficiul va sesiza de îndată şi Serviciul Român de Informaţii. De altfel, în
conformitate cu prevederile articolului 6, paragrafele 4 şi 5, ONPCSB va înainta Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (la cerere), datele şi informaţiile obţinute în
timpul îndeplinirii atribuţiilor sale legale.
384. Având în vedere RTS-urile primite, ONPCSB analizează şi prelucrează datele şi
informaţiile primite în conformitate cu prevederile legale în vederea identificării existenţei
indiciilor temeinice de spălare a banilor sau finanţare a terorismului. În cazul în care se
identifică indicii temeinice de spălare a banilor şi finanţare a terorismului ONPCSB sesizează
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justei în vederea începerii investigaţiilor. O
sesizare poate conţine mai multe RTS-uri ce au legătură între ele.
385. După cum s-a menţionat deja, ONPCSB este organ de specialitate subordonat
Guvernului. Pentru asigurarea independentei Oficiului şi pentru prevenirea oricăror influente
nepotrivite, Plenul a fost stabilit ca fiind structura deliberativa şi de decizie a Oficiului. Aşa
cum s-a menţionat în paragrafele 304-următoarele, Plenul este format din cate un reprezentant
al următoarelor instituţii: Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Ministerul
Internelor şi Reformei Administrative, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, Banca Naţionala a României, Curtea de Conturi şi Asociaţia Română a Băncilor.
Fiecare membru al Plenului este numit în funcţie pe o perioada de 5 ani, prin Hotărâre a
Guvernului, la propunerea instituţiei pe care urmează să o reprezinte. ONPCSB are autonomie
financiara – are propriul buget (4 milioane euro în 2007) – o garanţie suplimentara pentru
asigurarea independentei sale. Deciziile sunt luate cu votul majoritatii membrilor Plenului.
Preşedintele are obligaţia de a pune în aplicare deciziile adoptate de către Plen.
386. Criteriul 26.7 prevede faptul ca informaţiile deţinute de către FIU ar trebui protejate şi
diseminate în condiţii de siguranţa, în conformitate cu prevederile legii.
387. Autorităţile române au depus eforturi însemnate pentru îndeplinirea acestui criteriu. Parte
a acestor eforturi se datorează probabil şi faptului ca, în trecutul recent, confidenţialitatea
materialelor din cadrul FIU-ului a fost compromisă în mod serios. Informaţiile cuprinse în
RTS-uri, sub forma unor copii, au apărut în presa româneasca la începutul anului 2006. În jur
de 100 de RTS-uri pot fi găsite pe site-urile de Internet ale ziarelor locale din România. Din
aceste motive, RTS-urile în cauză au fost declasificate. Evaluatorii au discutat detaliile cu
partea română. Aceasta situaţie nefericită a apărut în timpul mandatului fostului Plen al
ONPCSB, iar autorităţile cu care echipa a purtat discuţii au recunoscut faptul ca sistemele de
securitate erau în mod evident neadecvate. La momentul vizitei on-site, Parchetul efectua
investigaţii în legătura cu acest caz.
72
388. În iulie 2006, ONPCSB s-a mutat într-o locaţie nouă pusa la dispoziţie de către Guvernul
României. Sediul actual este echipat cu:
- sistem de control al accesului;
- sistem de supraveghere cu camere infraroşu fără computer;
- o noua alocare a posturilor;
- a fost întrodus un nou sistem de computere care funcţionează în reţea;
- informaţii în legătura cu angajatul FIU care are acces la un anumit RTS sunt acum
disponibile;
- sistem de securitate integrat (compus din sistem de control al accesului şi detectoare
pasive în infraroşu);
- doar o singura persoana are acces la fotocopiator. Pentru folosirea fotocopiatorului o
cheie speciala este necesara iar fotocopierea este supervizata de către persoana care deţine
aceasta cheie.
389. Articolul 5 al Legii 656/2002 prevede ca RTS-urile primite sunt prelucrate şi utilizate în
cadrul Oficiului în regim de confidenţialitate. Totuşi, Articolul 18, alin. 1 din Legea CSB/CFT
prevede faptul ca „Personalul Oficiului nu trebuie să transmită informaţiile primite în timpul
activităţii doar în condiţiile prevăzute de lege”. Aceasta obligaţie rămâne validă după
încetarea poziţiei deţinută în cadrul Oficiului, pentru o perioada de 5 ani”. Obligaţia de a nu
transmite informaţii primite în timpul angajării în cadrul ONPCSB încetează după cinci ani de
la încetarea activităţii în cadrul Oficiului. Evaluatorii nu considera ca Criteriul 26.7 să fie în
întregime îndeplinit.
390. Cu privire la criteriul 26.8, FIU ar trebui să întocmească periodic rapoarte publice, iar
astfel de rapoarte ar trebui să includă statistici, tipologii şi evoluţii precum şi informaţii
privind activităţile desfăşurate. ONPCSB întocmeşte anual Raportul de Activitate. Raportul
Anual de Activitate pentru anul 2006 şi Anexele cu statistici pot fi găsite pe site-ul FIU
România www.onpcsb.ro (doar în limba română).
391. În plus articolul 6 (7) impune ONPCSB obligaţia de a furniza entităţilor raportoare,
precum şi autorităţilor cu atribuţii de control financiar şi celor de supraveghere prudenţială,
informaţii generale privind tranzacţiile suspecte şi tipologiile de spălare a banilor şi de
finanţare a actelor de terorism. În acest scop sunt organizate întâlniri periodice cu diferite
entităţi raportoare şi agenţii de aplicare a legii. În iulie 2005 ONPCSB a finalizat Proiectul de
Twinning PHARE, Italia fiind partenerul de twinning. Unul din rezultatele Proiectului a
constat în actualizarea Ghidului de Tranzacţii Suspecte şi realizarea unui nou Manual de
Instruire, acestea fiind diseminate atât la nivel central cat şi teritorial.
392. ONPCSB este membru al Grupului Egmont începând cu luna mai 2000 şi este conectat la
Reţeaua Securizata Egmont. Atunci când face schimb de informaţii cu partenerii străini
(FIU-uri străine), ONPCSB aplica Principiile Egmont pentru Schimbul de Informaţii între
Unităţile de Informaţii Financiare pentru cazurile de spălare de bani.
393. Articolul 5 (4) al Legii 656/2002 împuterniceşte ONPCSB să efectueze schimb de
informaţii, pe baza de reciprocitate, cu instituţii străine despre care considera ca au funcţii
similare şi care au obligaţia păstrării secretului în condiţii similare. Schimbul de informaţii ar
trebui făcut în scopul prevenirii şi combaterii spălării de bani şi a finanţării terorismului.
ONPCSB a intensificat şi îmbunătăţit schimbul de informaţii cu alte FIU-uri, prin crearea unei
unitati care tratează cererile de informaţii ale altor FIU-uri ca o prioritate.
73
394. ONPCSB întocmeşte statistici cuprinzătoare pe probleme relevante în legătura cu
spălarea de bani. Oficiul primeşte trei tipuri de rapoarte: Rapoarte privind operaţiunile cu
sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a
10.000 euro, Rapoarte pentru transferurile externe în şi din conturi, pentru sume a căror limită
minimă este echivalentul în lei a 10.000 euro şi Rapoarte de Tranzacţii Suspecte. În scopul
unei bune funcţionari a ONPCSB şi pentru asigurarea unui feedback general cu entităţile
raportoare şi agenţiile de impunere a legii, Oficiul întocmeşte statistici anuale care cuprind:
Rapoartele privind operaţiunile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită
minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro
Articol 2002 2003 2004 2005 2006
Numărul
rapoartelor primite,
din care:
8409 10.166 11.661 14.944 71.571
- Bănci 8404 8062 9226 9136 8931
- societăţi de
investiţii financiare
0 15 62 169 229
- societăţi de valori
mobiliare
0 22 58 82 96
- altele 5 9 35 162 1047
- societăţi de leasing 0 0 1 6 34
- birouri de schimb
valutar
0 12 22 100 524
- societăţi de
consultanta
0 1 0 0 4
- societăţi de
intermediere
financiara
0 0 1 0 0
- societăţi de
asigurări şi
reasigurări
0 9 9 84 30
- agenţi economici
care desfăşoară
activităţi de jocuri de
noroc
0 0 39 182 470
- oficiile poştale 0 22 73 131 166
- societăţile de
transfer de bani
0 0 6 23 20
- auditori, persoane
fizice şi juridice care
acorda consultanta
fiscala, contabila sau
financiar bancara
0 0 0 1 1
- agenţiile imobiliare 0 0 0 1 6
- trezoreria statului 0 2014 2126 1473 666
- notarii 0 0 0 3394 59345
- avocaţii 0 0 0 0 2
Numărul
operaţiunilor
943.529 1.172.876 2.098.830 6.091.191 12.848.399
74
Cuantumul sumelor
depozitate în
numerar
8.490 mil.
Euro
8.303 mil.
Euro
12.974 mil.
Euro
19.239
mil. Euro
25.502
mil. Euro
Cuantumul sumelor
retrase în numerar
7.838 mil.
Euro
8.998 mil.
Euro
10.320 mil.
Euro
13.280
mil. Euro
16.425
mil. Euro
Rapoarte pentru transferurile externe în şi din conturi, pentru sume a căror limită minimă
este echivalentul în lei a 10.000 euro
Articol 2002 2003 2004 2005 2006
Numărul
rapoartelor primite,
din care:
4 7.489 8.991 8.761 8.887
- Bănci 4 7489 8980 8755 8.887
- societăţi de valori
mobiliare
4 1
- societăţi de
investiţii financiare
1
- societăţi de
asigurări şi
reasigurări
5 4
- societăţile de
transfer de bani
2
Numărul
operaţiunilor
14 502.020 756.257 1.009.086 1.192.932
Cuantumul sumelor
ieşite din România
0,18 mil.
Euro
15.544
mil. Euro
23.815 mil.
Euro
49.446
mil. Euro
89.219
mil. Euro
Cuantumul sumelor
întrate în România
1,83 mil.
Euro
13.187
mil. Euro
23.439 mil.
Euro
41.113
mil. Euro
95.313
mil. Euro
Rapoarte de Tranzacţii Suspecte
Articol 2002 2003 2004 2005 2006
Numărul
rapoartelor primite,
din care:
592 1067 1950 3.859 3.196
Entităţi raportoare
266
617
1470
3095 2720
- Bănci 2984 2560
- Cazinouri 21 46
- Dealerii de maşini 0 2
- birourile de schimb
valutar
7 3
- societăţi de transfer
de bani
0 8
- societăţile de
asigurare
6 4
- alte persoane
juridice
32 47
- societăţile de
investiţii financiare
0 12
75
- oficiile poştale 0 5
- alte persoane fizice 26 32
- agenţiile imobiliare 10 0
- organizaţiile non
profit
2 0
- avocaţi 6 0
Autorităţile de
control financiar şi
supraveghere
prudenţiala
167 239 147 232 329
Notificările
Oficiului
159 211 169 313 -
Autorităţile de
impunere a legii
- - 164 219 147
Statistici privind RTS-urile primite şi sesizările transmise la PICCJ
An RTS-uri primite Sesizări transmise la PICCJ
2002 592 256
2003 1067 365
2004 1950 523
2005 3859 483
2006 3196 336
20077 2908 616
395. În plus ONPCSB întocmeşte următoarele statistici:
- Situaţia operaţiunilor suspendate de către ONPCSB în cazul tranzacţiilor suspecte de
spălare de bani/finanţare a terorismului, cuprinzând numărul tranzacţiilor suspecte suspendate
şi totalul sumelor blocate.
- Statistici în legătura cu informările trimise diferitelor agenţii de impunere a legii:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţionala Anticorupţie şi
Serviciul Român de Informaţii cu privire la valoarea aproximativa a sumelor spălate;
- Numărul controalelor efectuate la fiecare categorie de entităţi raportoare, cuprinzând şi
situaţia amenzilor aplicate pentru contravenţii.
- Numărul schimburilor de informaţii financiare derulate cu alte FIU (trimise sau
primite)
396. În anul 2004, Plenul Oficiului a dispus suspendarea unui număr de 18 operaţiuni, în
valoare echivalentă de aproximativ 11,8 milioane Euro. În anul 2005, Plenul Oficiului a
dispus suspendarea unui număr de 54 operaţiuni, în valoare de aproximativ 6,1 milioane Euro.
În anul 2006, Plenul Oficiului a dispus suspendarea unui număr de 4 operaţiuni, în valoare de
aproximativ 10.020.000 Euro. În anul 2007, Plenul Oficiului a dispus suspendarea unui număr
de 3 operaţiuni, în valoare de aproximativ 676.000 Euro.
397. ONPCSB întocmeşte propriile statistici cuprinzătoare privind RTS-urile, prin
completarea informaţiilor financiare primite şi procesate în cadrul propriului sistem IT, cu
feedback-ul semestrial furnizat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie privind stadiul anchetelor, rechizitoriilor sau condamnărilor generate de informările
7 Informaţiile statistice pentru 2007 acoperă tot anul chiar dacă vizita on-site a avut loc în perioada 06-12 mai
2007.
76
transmise de Oficiu. Articolul 6 (6) din Legea 656/2002 impune aceasta obligaţie pentru
PICCJ. Evaluatorii au fost informaţi despre faptul ca, conformarea cu aceasta prevedere este
garantata de cooperarea excelenta a Oficiului cu PICCJ, DIICOT şi DNA.
398. Evaluatorii au evaluat pe baza statisticilor furnizate de autorităţile din România ca
ONPCSB îşi îndeplineşte activităţile într-o maniera eficienta. Procurorii şi ofiţerii de politie
şi-au exprimat opinia în fata echipei de evaluatori ca sunt incantati de calitatea informaţiilor
primite de la ONPCSB.
399. Băncile Româneşti sunt principalele entităţi raportoare din tara. După cum reiese clar din
statistici, în 2006, băncile au raportat 8887 transferurile externe în şi din conturi, pentru sume
a căror limită minimă este echivalentul în lei a 10.000 euro. Băncile româneşti au raportat
faptul ca 1.192.932 operaţiuni, în valoare de 89.219 milioane Euro, reprezintă cuantumul
sumelor transferate din conturi din România şi 95.313 milioane euro reprezintă cuantumul
sumelor transferate în conturi din România. Băncile româneşti au raportat 2560 de RTS-uri,
din totalul de 3196 RTS-uri transmise ONPCSB. Pana în 2006, băncile româneşti erau
principalele entităţi raportoare şi pentru operaţiunile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a
căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro. Totuşi, în 2006, notarii au
început să constituie principala entitate raportoare pentru operaţiunile cu sume în numerar, cu
un număr de 59.345 rapoarte.
2.5.2 Recomandări şi Comentarii
400. Oficiul deţine un rol esenţial în dezvoltarea, coordonarea şi implementarea sistemului de
CSB/CFT. Oficiul asigura pregătirea entităţilor cu obligaţii în domeniu. Numărul persoanelor
cu pregătire în domeniu, în cadrul Oficiului şi a altor instituţii implicate în prevenirea spălării
banilor şi a finanţării terorismului este impresionant. ONPCSB este bine structurat şi are o
dotare IT impresionanta. Oficiul a emis modele de Rapoarte de Tranzacţii Suspecte, Rapoarte
privind operaţiunile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă
echivalentul în lei a 10.000 euro şi Rapoarte pentru transferurile externe în şi din conturi,
pentru sume a căror limită minimă este echivalentul în lei a 10.000 euro. Evaluatorii au
totodată impresia ca FIU cooperează eficient cu partenerii internaţionali şi ca demonstrează o
cooperare buna, prin intermediul schimbului de informaţii.
401. Deşi ONPCSB pare a avea personal suficient, totuşi numărul persoanelor (12 persoane)
care pot efectua controale on-site pare a fi disproporţionat fata de numărul mare de entităţi
care trebuie supervizate.
402. În plus se pare ca exista o considerabila lipsa de personal care poate duce la o influenta
negativa asupra atribuţiilor ONPCSB.
403. În plus, stocul de 1.348 RTS-uri ramase trebuie să fie analizate rapid şi eficient.
404. Instituţiile/autorităţile şi entităţile raportoare solicitate, vor înainta informaţiile cerute în
termen de 30 de zile de la primirea cererii Criteriul 26.4. Evaluatorii recomanda perioada de
timp să fie micşorata pentru ca ONPCSB sa-şi îndeplinească în mod adecvat funcţiile sale.
405. Oficiul întocmeşte statistici cuprinzătoare pe probleme relevante privind spălarea de
bani.
77
2.5.3. Conformitatea cu Recomandarea 26
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază evaluarea
R.26 Conformitate în
mare măsura
- Numărul mare de RTS-uri aflate în lucru, acestea
trebuind a fi analizate rapid şi eficient.
- Instituţiile/autorităţile şi entităţile raportoare
solicitate, vor înainta informaţiile cerute în termen de 30
de zile de la primirea cererii. Perioada de timp trebuie
micşorata pentru ca ONPCSB sa-şi îndeplinească funcţiile
sale în mod adecvat.
- Necesitatea unei interziceri explicite (fara limita de
timp) pentru angajaţii ONPCSB referitor la diseminarea
informaţiilor după încetarea activităţii în cadrul Oficiului.
2.6 Autoritati de aplicare a legii, urmărire penala şi alte autoritati competente –
cadrul pentru investigarea şi urmărirea penala a infracţiunilor precum şi pentru
confiscarea şi indisponibilizarea bunurilor (R.27 şi 238)
2.6.1 Descriere şi analiza
Recomandarea 27
407. Articolul 6 (1) din Legea 656/2002 prevede ca ONPCSB va proceda la analizarea şi
prelucrarea informaţiilor, iar atunci când se constată existenţa unor indicii temeinice de
spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, va sesiza de îndată Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În situaţia în care se constată finanţarea unor acte de
terorism, Oficiul va sesiza de îndată şi Serviciul Român de Informaţii cu privire la
operaţiunile suspecte de finanţare a actelor de terorism.
Urmărirea penala
408. În România, competenţa pentru efectuarea urmăririi penale privind spălarea de bani este
divizata între mai multe unitati de parchet, în funcţie de tipul infracţiunii predicat. În
consecinţa, competenţa revine după cum urmează:
- Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata şi
Terorism(DIICOT), dacă sumele spălate provin din infracţiuni pentru care DIICOT este
autoritatea competenta se efectueze ancheta judiciara;
- Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), dacă sumele spălate provin din infracţiuni de
corupţie sau infracţiuni în legătura cu infracţiunile de corupţie;
- Parchetele de pe lângă Tribunale, dacă sumele spălate provin din infracţiuni ce nu
sunt de competenta DNA sau DIICOT.
409. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata şi Terorism
(DIICOT) face parte din Ministerul Public şi este specializata în combaterea infracţiunilor de
criminalitate organizata şi terorism. DIICOT este condusa de un Procuror Sef Direcţie.
DIICOT are buget propriu de aproximativ 300.000 Euro/an, o parte a acestuia fiind folosita
pentru investigaţii sub acoperire, informatori şi colaboratori.
410. DIICOT are un număr de 230 de procurori care îşi desfăşoară activitatea în cadrul a 15
Servicii Teritoriale situate în cadrul Parchetelor de pe lângă Curţile de Apel, precum şi 41
Birouri Teritoriale situate în cadrul Parchetelor de pe lângă Tribunale. Unităţile teritoriale ale
DIICOT nu sunt incluse în unităţile de parchet.
78
411. DIICOT este specializata în efectuarea anchetelor judiciare, în cazul infracţiunilor de
spălare de bani şi a infracţiunilor predicat; în cazul infracţiunilor de trafic de droguri; în cazuri
privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate; în cazuri privind prevenirea şi
combaterea traficului de fiinţe umane; în cazul infracţiunilor privind piaţa de capital; în cazul
infracţiunilor privind securitatea naţionala a României; în cazuri privind prevenirea şi
combaterea criminalităţii informatice; în cazuri de terorism şi finanţarea acestuia.
412. În cadrul DIICOT (structura centrala) exista cinci servicii operative: Serviciul de
Investigare a Infracţiunilor de Crima Organizata; Serviciul de Combatere a Marii Criminalitati
Economico-Financiare în cadrul căruia funcţionează Biroul de Combatere a Spălării Banilor;
Biroul de Investigare a Infracţiunilor din Domeniul Bancar şi al Pieţei de Capital; Serviciul de
Investigare a Traficului de Droguri; Serviciul de Investigare a Infracţiunilor Informatice;
Serviciul de Investigare a Infracţiunilor de Terorism şi Finanţarea Terorismului.
413. În cadrul acestei structuri un număr de 40 de specialişti îşi desfăşoară activitatea,
specialişti care deţin cunostiinte tehnice în domeniile de competenta menţionate mai sus,
inclusiv spălarea banilor şi finanţarea terorismului.
414. Procurorii DIICOT sunt sprijiniţi pentru efectuarea anchetelor judiciare, împreuna cu
ofiţeri de politie judiciara şi agenţi, desemnaţi sub directa coordonare şi controlul imediat al
acestor procurori. Ordinele procurorilor sunt obligatorii pentru ofiţerii de politie judiciara şi
agenţi. Numirea ofiţerilor de politie judiciara şi agenţii sunt numiţi de Ministerul
Administraţiei şi Internelor cu aprobarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
415. Personalul selecţionat are abilitaţi şi calificări profesionale speciale şi totodată, deţin
cunostinte despre categoriile de infracţiuni date prin lege în competenta acestei unitati de
parchet. În conformitate cu prevederile legii, specialiştii desemnaţi în cadrul DIICOT trebuie
să aibă calificare superioara în procesarea şi recapitularea informaţiilor din domeniul
economic, financiar, bancar, vamal şi IT dar şi din alte sectoare. În cadrul DIICOT exista
reglementari interne potrivit cărora procurorul trebuie să dea dovada de o atitudine şi
standarde profesionale ridicate ce trebuie respectate.
416. Prin urmare, angajaţii DIICOT participa la un program de instruire permanenta organizat
de către Institutul Naţional al Magistraturii şi PICCJ precum: „Investigaţiile financiare şi
implementarea aspectelor legate de spălarea de bani şi finanţarea terorismului” (la care
participa procurori DIICOT precum şi reprezentanţi ai ONPCSB, Ministerului Justiţiei şi
Politiei); „Combaterea Terorismului Internaţional”. În cadrul programului PHARE au existat
o serie de activităţi de pregătire cu privire la spălarea de bani şi finanţarea terorismului.
Pregătirea specialiştilor din cadrul agenţiilor de impunere a legii a fost asigurata în
cadrul proiectului PHARE
Instituţia Numărul specialiştilor care au luat parte
la programele de pregătire
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie/Direcţia Naţionala
Anticorupţie
253 procurori
Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al
Magistraturii
144 judecători
Ministerul Administraţiei şi Internelor 413 ofiţeri de politie
79
417. În cadrul proiectului PHARE, în care beneficiari au fost principalele autoritati
competente în domeniul combaterii spălării banilor (ONPCSB, Ministerul Justiţiei, Institutul
Naţional al Magistraturii, PICCJ, Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala, Garda
Financiara, Autoritatea Naţionala a Vămilor, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul
Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe şi Banca Naţionala a României), au fost
organizate 20 de sesiuni de pregătire pentru 83 de instructori şi 310 specialişti pe probleme
privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului.
Structura personalului care a participat la sesiunile de pregătire
Instituţia Numărul de specialişti
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie
63
Direcţia Naţionala Anticorupţie 3
Ministerul Administraţiei şi Internelor 60
Ministerul Justiţiei şi Institutul Naţional al
Magistraturii
9
Garda Financiara 30
Autoritatea Naţionala a Vămilor 67
Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere
a Spălării Banilor
20
418. Au existat, de asemenea, activităţi de pregătire, pe probleme privind spălarea de bani şi
finanţarea terorismului, organizate de către DNA şi ONPCSB pentru reprezentanţii agenţiilor
de aplicare a legii.
419. Codul de Procedura Penală (CPP) nu limitează puterile procurorului în ceea ce priveşte
momentul în care un învinuit /inculpat poate fi arestat. CPP prevede patru tipuri de măsuri
preventive: reţinerea, arestarea preventiva, interdicţia de a parasi tara şi interdicţia de a parasi
localitatea.
420. Reţinerea poate fi dispusa de către procuror sau de către organul de cercetare penala (ex.
politia). Aceasta măsura poate fi luata doar pentru 24 de ore şi doar înainte ca acuzaţiile
oficiale sa-i fie prezentate persoanei. Reţinerea nu poate fi prelungita.
421. Arestarea preventiva poate fi dispusa doar de către judecător, la propunerea procurorului.
Aceasta măsura poate fi luata după prezentarea acuzaţiilor oficiale. Momentul tactic când
propunerea este înaintata judecătorului este lăsat, în totalitate, la aprecierea procurorului.
422. Confiscarea poate fi dispusa de către procuror, în cadrul fazei de urmărire penala, şi de
către judecător, în cursul judecaţii.
423. În cazurile în care sunt efectuate investigaţii privind infracţiuni legate de spălarea de bani
sau finanţarea terorismului, atunci când sunt indicii temeinice, date sau informaţii privind
existenta unei astfel de infracţiuni, procurorul poate lua anumite măsuri, cum ar fi:
- punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora;
- solicitarea de informaţii bancare, întrucât secretul bancar nu poate fi opus procurorului
în astfel de cazuri;
- solicitarea de informaţii sau alte acte şi documente de la alte instituţii publice (ex.
Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Administraţiei şi Internelor, ONPCSB, Oficiul
Naţional al Registrului Comerţului.);
- audierea persoanelor ce au cunoştinţa despre circumstanţele legate de aspectele
menţionate mai sus.
80
424. Când faptele sunt clare, procurorul va proceda la alegerea măsurilor procedurale,
considerate a fi eficiente în cazul respectiv. Aceasta implica începerea procedurii judiciare,
stabilirea infracţiunilor care vor fi urmărite penal, audierea persoanei învinuite şi a martorilor,
dispunerea efectuării de expertize tehnice sau constatări tehnico-ştiinţifice de către specialiştii
DIICOT şi DNA, efectuarea de percheziţii domiciliare sau informatice, solicitarea autorizării
interceptării comunicaţiilor, etc.
Poliţia
425. Poliţia Română, din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, respectiv poliţia
judiciară, are un rol important în efectuarea procedurilor judiciare dispuse de către procuror;
în acelaşi timp, structurile poliţiei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor au, de
asemenea, rol în colectarea informaţiilor despre infractori, dar şi în domeniul spălării banilor
şi al finanţării terorismului.
426. Direcţia de Investigare a Fraudelor (DIF) constituie structura în cadrul Inspectoratului
General al Politiei Române care efectuează investigaţiile privind spălarea sumelor obţinute din
infracţiunile de natura economica. Direcţia de Investigare a Fraudelor are un număr de 7
ofiţeri de politie, un subofiţer şi un angajat civil. În cadrul Direcţiei Generale de Combatere a
Crimei Organizate şi Antidrog funcţionează un serviciu cu 8 ofiţeri de politie, care sunt
implicaţi în combaterea spălării banilor în legătura cu crima organizata. Direcţia de
Investigare a Fraudelor şi unităţile sale teritoriale a fost unitatea de politie specializata să
investigheze cazurile de spălare a banilor care derivau din infracţiuni economice şi financiare,
având la baza o scrisoare rogatorie emisa de procuror în conformitate cu art. 217 al Codului de
Procedura Penala, până în anul 2005, când serviciul a fost transferat la noua structură,
respectiv Direcţia de Combatere a Marii Criminalitati Economico-Financiare.
427. Direcţia pentru Combaterea Marii Criminalitati Economico-Financiare a fost infiintata,
în anul 2005, în cadrul Direcţiei Generale de Combatere a Criminalitatii Organizate.
Departamentul pentru Combaterea Spălării Banilor a fost infiintat în cadrul acestei structuri.
În prezent, 25 de ofiţeri de politie lucrează în cadrul Departamentului pentru Combaterea
Spălării Banilor, la nivel naţional, şi 73 ofiţeri de politie specialişti sunt desemnaţi la nivel
teritorial. Principalul lor obiectiv este efectuarea de acte premergătoare şi acte procedurale, pe
baza sesizărilor primite de la ONPCSB, prin intermediul PICCJ, sau în cazuri în care
investigaţiile pentru spălare de bani şi finanţare a terorismului sunt efectuate în legătura cu
persoane ce fac parte din grupuri de crima organizata sau în legătura cu persoane asociate la
grupuri ce au ca scop savarsirea unor astfel de infracţiuni.
Elemente suplimentare
428. Exista mijloace legislative care asigura autorităţilor de aplicare a legii şi celor ce
efectuează ancheta penala, mijloace investigative speciale. Este important de menţionat faptul
ca aceste tehnici speciale de investigare pot fi folosite în cazuri privind infracţiuni de spălare
de bani sau finanţare a terorismului.
429. Aceste tehnici speciale de investigare constau in:
- folosirea investigatorilor sub acoperire;
- interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice sau a altor mijloace de
comunicaţii;
- înregistrări audio şi video;
- accesul la sisteme informatice;
81
- solicitarea de informaţii bancare;
- livrarea controlata în legătura cu crima organizata;
- supravegherea conturilor bancare;
- supravegherea sistemelor informatice.
430. România a adoptat o abordare de tipul „toate infracţiunile”. Orice infracţiune poate
constitui infracţiune predicat pentru spălarea de bani. În situaţiile în care legislaţia permite
folosirea tehnicilor speciale de investigaţii pentru infracţiunile predicat, aceste tehnici pot fi
folosite şi în legătura cu infracţiunile de spălare a banilor şi finanţare a terorismului.
Statistici privind tehnicile speciale de investigaţii folosite de DIICOT
în perioada 2004-mai 2007
Înregistrări Supravegherea
conturilor bancare
Mandate de cercetare Mandate de cercetare
IT
264 21 78 31
431. În cadrul DIICOT şi DNA exista un departament format din specialişti care desfăşoară
activităţi tehnice de consultanta şi analiza a informaţiilor şi datelor privind spălarea banilor şi
finanţarea terorismului, în baza dispoziţiilor procurorului. Specialiştii furnizează procurorilor
experienţa necesara.
432. Programe speciale educaţionale şi de pregătire sunt asigurate judecătorilor şi instanţelor
în privinţa infracţiunilor de spălare de bani şi finanţare a terorismului, dar şi în privinţa
blocării, indisponibilizării şi confiscării bunurilor rezultate din savarsirea de infracţiuni sau
care urmează a folosite în finanţarea terorismului.
82
433. ONPCSB, în cooperare cu INM, asigura programe educaţionale şi de pregătire pentru
judecători şi instanţe. În cursul anului 2006, cinci seminarii au fost organizate pe probleme de
CSB/CFT pentru judecători şi instanţe. 15 judecători au participat la Reţeaua Europeana de
Pregătire Judiciara – au fost ţinute trei seminarii.
Rocomandarea 28
434. Legea 656/2002 şi Codul de Procedura Penala permit persoanelor care investighează
infracţiuni de spălare de bani şi finanţare a actelor de terorism să beneficieze de mijloacele
necesare pentru obţinerea de date, indicii şi informaţii în vederea stabilirii corecte a faptelor.
435. În cazul în când exista suspiciuni de spălare a banilor sau finanţare a terorismului
secretul instituţiilor financiare nu poate împiedica procurorul şi instanţa să aibă acces la astfel
de informaţii. ONPCSB este obligat să pună la dispoziţia procurorului orice date sau
informaţii disponibile despre spălarea banilor sau finanţarea terorismului. DIICOT şi DNA
pot solicita Oficiului să completeze sesizările iniţiale, înaintate în urma analizării rapoartelor
de tranzacţii suspecte primite, iar Oficiul este obligat să pună la dispoziţia procurorului toate
informaţiile necesare pentru identificarea suspectului şi pentru stabilirea corecta a faptelor. În
cazul unui refuz, procurorul poate solicita instanţei să emită un mandat de percheziţie care să
permită procurorului accesul la documente sau sistemele IT. Potrivit legislaţiei, procurorul
poate solicita ca un astfel de mandat sa-i fie eliberat. Încălcarea obligaţiei de comunicare
poate atrage răspunderea penala. Dacă totuşi se stabileşte ca încălcarea obligaţiei de furnizare
a informaţiilor nu s-a realizat în „bona fide”, acest fapt este sancţionat de art. 264 din Codul
Penal (favorizarea infractorului).
436. Dacă se constată totuşi un refuz din partea entităţilor raportoare, alte persoane juridice
sau fizice, procurorul poate solicita instanţei să emită un mandat de percheziţie care să permită
procurorului accesul la documente sau sistemele IT. Potrivit legislaţiei, procurorul poate
solicita ca un astfel de mandat sa-i fie eliberat. Încălcarea obligaţiei de comunicare poate
atrage răspunderea penala. Dacă totuşi se stabileşte ca încălcarea obligaţiei de furnizare a
informaţiilor nu s-a realizat în „bona fide”, acest fapt este sancţionat de art. 264 din Codul
Penal privind favorizarea infractorului.
437. Articolul 25 (6) din Legea 656/2002 prevede pentru procuror obligaţia luării măsurilor
asigurătorii prevăzute de Codul de Procedura Penala, pentru a se garanta aducerea la
îndeplinire a măsurii confiscării bunurilor. Codul de Procedura Penala prevede măsuri
asigurătorii care asigura indisponibilizarea şi blocarea sumelor în conturi. Confiscarea prin
echivalent este posibila, dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc.
438. Articolul 27 (2) din Legea 656/2002 prevede ca procurorul poate dispune supravegherea
conturilor bancare pe o perioada de 30 de zile, iar dacă este necesar, procurorul, pentru motive
temeinice, poate prelungi această măsură prin ordonanţă motivată, fiecare prelungire neputând
depăşi 30 de zile. Durata maximă a măsurii dispuse este de 4 luni.
439. Monitorizarea, interceptarea sau înregistrarea comunicaţiilor precum şi accesul la
sistemele informatice pot fi dispuse doar de judecător, la cererea procurorului, în faza
urmăririi penale, şi din oficiu, în faza judecaţii, în conformitate cu art. 91 CPP.
440. În ceea ce priveşte posibilitatea efectuării de percheziţii, Articolul 100 CPP, prevede ca,
în faza urmăririi penale, procurorul poate solicita judecătorului emiterea unui mandat de
percheziţie şi stabileşte clar procedura aplicabila pentru ca dovezile să fie obţinute în mod
legal.
83
441. Procurorul este competent să ia măsuri de indisponibilizare a bunurilor şi să efectueze
audieri de martori.
442. De asemenea, evaluatorii au fost îngrijoraţi în legătura cu informaţiile obţinute on-site,
potrivit cărora unele acuzaţii privind savarsirea infracţiunii de spălare de bani s-au bazat pe
ordonanţa procurorului de interceptare a comunicaţiilor, ordonanţa data insa în legătura cu
acte care privesc siguranţa naţionala. Ca urmare, materialul obţinut prin metodele
investigative speciale, în acele cazuri specifice, nu puteau fi folosite ca mijloace de proba în
instanţa. Evaluatorii considera aceasta problema ca fiind una serioasa pe parcursul celor 4 luni
în care aceasta practica a fost folosita. Totuşi, evaluatorilor li s-a comunicat ca aceasta situaţie
a fost specifica perioadei de tranziţie, în care noua lege întra în vigoare iar cea veche încă mai
era în vigoare. Evaluatorii au fost ulterior informaţi ca procurorul nu mai este abilitat să emită
mandate de interceptare pe siguranţă naţională, art.20 şi 21 din lege prevăzând faptul că numai
preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poate emite un astfel de mandat.
443. Evaluatorii au fost totodată îngrijoraţi de modificările recente ale Articolului 10 din
Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (Martie
2007) şi de dezincriminarea faptei de garantare a creditelor obţinute de la bănci private, prin
încălcarea reglementarilor privind creditarea. În consecinţa, un anumit număr de persoane pot
fi achitate în ceea ce priveşte spălarea de bani, în urma obţinerii de împrumuturi ilegale.
Evaluatorii sunt îngrijoraţi în legătura cu impactul viitor al acestor modificări, asupra spălării
banilor.
Statistici
444. În scopul analizării eficientei sistemului, metodelor, tehnicilor şi evoluţiilor CSB/CFT,
autorităţile Române au organizat grupuri de lucru şi întâlniri între reprezentanţii DIICOT şi
DNA precum şi autorităţile de supraveghere care supraveghează băncile, piaţa de capital şi
piaţa asigurărilor (Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor) şi alţi reprezentanţi ai entităţilor raportoare.
Grupurile de lucru încearcă să identifice vulnerabilităţile legislative ce creează impresia unor
situaţii de încălcare a legilor sau de identificare întârziata a cazurilor de spălare a banilor sau
finanţare a terorismului.
445. ONPCSB foloseşte informaţiile care sunt primite sub forma de feedback de la PICCJ
împreuna cu toate informaţiile financiare analizate şi procesate de către analiştii financiari.
Oficiul totodată, furnizează tipologii privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului,
evidenţiind noile tehnici folosite de infractori. Aceste tipologii sunt prezentate entităţilor
raportoare, precum şi autorităţilor cu atribuţii de control financiar şi celor de supraveghere
prudenţiala, cu ocazia sesiunilor de pregătire organizate de către Oficiu.
446. ONPCSB organizează şi întâlniri periodice, la nivel de management, pentru consultări
bilaterale şi multilaterale şi actualizarea reciproca pe probleme privind spălarea de bani.
Aceste întâlniri sunt concentrate pe analizarea fenomenelor specifice infractionalitatii,
stabilind evoluţiile sale, luându-se măsuri comune pentru eficientizarea acţiunilor de prevenire
şi control.
447.Metodele, tehnicile şi evoluţiile revizuite, precum şi tipologiile relevante sunt inserate în
Raportul Anual întocmit de către Oficiu. Rapoartele anuale sunt diseminate agenţiilor de
aplicare a legii.
84
448. În conformitate cu criteriul 32.2, autorităţile competente ar trebui să întocmească
statistici cuprinzătoare pe probleme relevante în ceea ce priveşte eficacitatea şi eficienta
sistemelor de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului. Autorităţile de aplicare a
legii din România întocmesc astfel de statistici.
Statistici privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului.
Autoritatea Naţionala a Vămilor
Anul 2005
ÎNTRĂRI
(Euro)
Numărul de
declaraţii
Ieşiri (Euro) Numărul de
declaraţii
Reţinute
(Euro)
Numărul de
declaraţii
9,770,814 447 9,384,986 445 555,287 18
Ianuarie-iunie 2006
ÎNTRĂRI
(Euro)
Numărul de
declaraţii
Ieşiri (Euro) Numărul de
declaraţii
Reţinute
(Euro)
Numărul de
declaraţii
5,653,759 235 8,846,882 521 1,003,956 23
Direcţia Naţionala Anticorupţie
Anul Cazuri
anchetate
Rechizitorii Neînceperi
de
urmărire
penala
Condamnări Bunuri
confiscate
Dosa
re
Per
soan
e
Dosa
re
Per
soan
e
Bunuri
indis
ponib
iliz
ate
Dosa
re
Per
soan
e
Conda
mnări
nedefini
tive
Conda
mnări
definit
ive
In
cond
amn
ări
nede
finiti
ve
In
conda
mnări
defini
tive
Dosa
re
Per
soan
e
Dosa
re
Per
soan
e
2002
2003 2 2
5
1780
mili
arde
ROL
2004 1 4 320
mili
arde
ROL
2005
2006 1 7 400
mili
arde
ROL
2 3 95.0
00
Euro
85
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata şi Terorism
Anul Numărul
total al
cazurilor
anchetat
e
Rechizitorii Neîncep
eri de
urmărir
e penala
Condamnări Bunuri
confiscate
Achitări
Dosa
re
Per
soan
e
Dosa
re
Per
soan
e
Tota
lul
bunuri
lor
indis
ponib
iliz
ate
Dosa
re
Per
soan
e
Con
dam
nări
nede
finiti
ve
Conda
mnări
definiti
ve
In
conda
mnări
nedefin
itive
In
cond
amnă
ri
defin
itive
Nedefi
nitive
Def
init
ive
Dosa
re
Per
soan
e
Dosa
re
Per
soan
e
2002
40 66 8 1
4
Bunuri
mobile
şi
imobil
e
obţinu
te din
comite
rea de
infracţ
iuni şi
cele
aparţin
ând
persoa
nelor
acuzat
e – nu
exista
date
cu
privire
la
indivi
dualita
tea sau
evalua
rea
lor.
32 52 1 1
2003
60 155 8 1
2
Bunuri
mobile
şi
imobil
e
obţinu
52 14
3
2 2 1
86
te din
comite
rea de
infracţ
iuni şi
cele
aparţin
ând
persoa
nelor
acuzat
e – nu
exista
date
cu
privire
la
indivi
dualita
tea sau
evalua
rea
lor.
2.6.2. Recomandări şi comentarii
449. La momentul vizitei on-site erau doar cinci condamnări definitive în cazuri de spălare de
bani. Evaluatorii au fost îngrijoraţi de acest număr mic de condamnări. Evaziunea fiscala
continua să fie cea mai frecventa infracţiune predicat.
2.6.3. Conformitatea cu Recomandările FATF
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază evaluarea
R.27 Conformitate
parţială
- Exista o rezerva privind eficienta investigaţiilor de
spălare de bani având în vedere ca sunt puţine condamnări
R.28 Conformitate
2.7 Declaraţiile privind trecerea frontierei cu numerar şi raportarea acestor cazuri
(Recomandarea speciala IX)
2.7.1 Descriere şi analiza
450. Autoritatea Naţionala a Vămilor (ANV) din România este responsabilă pentru controlul
trecerilor frontierei cu numerar. ANV este parte a sistemului de CSB/CFT din România.
451. Norma nr. 6/2005 emise de către BNR prevăd pentru persoanele fizice obligaţia de a
declara ANV transferurile peste frontiera de numerar, dacă valoarea totala depaseste
10.000Euro. ANV este împuternicita să efectueze verificări vamale în ceea ce priveşte
bunurile şi valorile deţinute de persoanele fizice, atunci când acestea tranzitează frontiera
României.
87
452. La momentul vizitei la faţa locului vama nu a furnizat un formular specific pentru
declararea sumelor. Evaluatorii au fost insa informaţi în legătura cu faptul ca exista totuşi un
tip de formular de declaraţie. Doar câteva informaţii au fost completate. Când au ajuns în
aeroport în Bucureşti, evaluatorii individuali au consemnat faptul ca nu existau informaţii
disponibile cu privire la necesitatea completării unei declaraţii privind transportul de numerar
peste un anumit prag.
453. Evaluatorii au fost informaţi cu privire la faptul ca Regulamentul 1889/2005 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 26 octombrie 2005, privind controlul
numerarului care este întrodus sau scos din Comunitate, va intra în vigoare pe 15 iunie 2007.
Regulamentul are aplicabilitate directa în statele membre.
454. Evaluatorilor li s-a spus faptul ca un nou formular de declaraţie a fost pregătit pentru
implementarea Regulamentului UE. Mult mai multe informaţii vor fi solicitate în noul
formular, incluzând informaţii privind datele de identificare ale persoanelor care dau
declaraţia, dar în plus va cuprinde informaţii privind tipul de numerar, scopul miscarii
numerarului care întra sau iese din tara, sursa fondurilor, beneficiarul, numărul
zborului/numele navei/numărul de înmatriculare al maşinii etc. Dacă o persoana declara ca
întroduce mai mult de 10.000 Euro se va proceda la verificarea tuturor informaţiilor furnizate
şi se va înainta un raport către ONPCSB. Toate informaţiile sunt păstrate în sistemul IT şi sunt
analizate lunar de un grup de lucru specializat în vederea identificării potenţialelor riscuri.
Mergând mai departe informaţiile sunt păstrate în scopuri statistice. FIU-ul are acces direct la
baza de date a vămii ce conţine toate informaţiile din formularele de declaraţii. FIU-ul
foloseşte aceste informaţii ca parte a procesului de analiza. Autorităţile vamale fiind o entitate
raportoare a desemnat o persoana de contact în fiecare punct vamal care zilnic analizează
toate declaraţiile în vederea completării unui RTS şi transmiterii acestuia la ONPCSB în cazul
unei suspiciuni.
455. Nedeclararea către ANV a numerarului sau a altor instrumente de plata ce depăşesc
10.000 Euro, la întrarea sau ieşirea din România, este considerata contravenţie şi va fi
sancţionata cu amenda de la 70-100 RON, iar sumele nedeclarate vor fi confiscate. Cuantumul
amenzilor urmează a fi mărite atunci când regulamentul va întra în vigoare.
456. Dacă o persoana a completat declaraţia, autoritatea vamala nu poate retine persoana,
chiar dacă asupra să planează o suspiciune de spălare de bani. Politia de frontiera poate retine
persoana pe o perioada de pana la 24 de ore dar nu poate confisca banii declaraţi. O înţelegere
privind colaborarea între Autorităţile Vamale şi Politia de Frontiera este în vigoare.
457. În 2006, Autorităţile Vamale au transmis un număr de 53 RTS-uri ONPCSB-ului.
Autorităţile vamale au informat evaluatorii cu privire la faptul ca ONPCSB a furnizat
feedback sub forma seminariilor de instruire. Nu a fost furnizat feedback pentru fiecare caz în
parte.
458. Autorităţile române au întreprins eforturi în direcţia întăririi cooperării între Autoritatea
Naţionala a Vămilor şi alte autoritati implicate în combaterea spălării banilor, prin semnarea
de Protocoale de Cooperare între Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul
Finanţelor Publice pe probleme de prevenire şi combatere a criminalităţii transfrontaliere şi
Protocol de Cooperare între Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor
Publice pe prevenirea şi combaterea fraudelor vamale. Exista în total un număr de 13
Protocoale de cooperare între politie, vămi, şi alte servicii specializate de aplicare a legii în
legătură cu prevenirea şi combaterea infracţiunilor.
88
459.La nivel internaţional, schimbul de informaţii între Autoritatea Naţionala a Vămilor şi alte
autoritati administrative, au la baza protocoale semnate. Protocoale bilaterale au fost semnat
cu Turcia, Republica Federala Iugoslavia, SUA, Bulgaria, Grecia, Moldova, Ucraina,
Armenia, Georgia, Federaţia Rusa, Albania, Slovenia, Azerbaidjan, Slovacia şi China.
460. ANV nu este competenta să blocheze transporturile fizice de titluri negociabile la
purtător care au legătura cu finanţarea terorismului. Dacă este necesar, ANV va înainta o
solicitare la Politia de Frontiera în vederea începerii unei cercetări penale.
461. Întroducerea sau scoaterea ilegala, din România, a metalelor şi pietrelor preţioase,
precum şi ascunderea acestora în vederea sustragerii de la controlul vamal, va fi considerata
infracţiune. Fapta va fi pedepsita cu amenda de la 1000 RON la 1500 RON, iar bunurile vor fi
confiscate în beneficiul statului Român.
462. ANV are obligaţia de a completa un raport şi de a-l înainta Oficiului în termen de 24 de
ore, atunci când o persoana care tranzitează frontiera întroduce sau scoate din tara instrumente
de plata ce depăşesc limita de 10.000 Euro. Aceste informaţii sunt înaintate şi Direcţiei
Vamale Anti-frauda – Serviciul de Control şi Investigare a Fraudelor Vamale, pentru
întocmirea de statistici şi realizarea de analize pe baza de risc.
463. De asemenea, ANV are obligaţia să transmită un RTS Oficiului, atunci când apar
suspiciuni privind spălarea banilor sau finanţarea terorismului.
Elemente suplimentare
464. Autorităţile române nu au implementat măsurile prevăzute în Documentul privind cele
mai bune practici pentru Recomandarea IX.
465. ANV trebuie să raporteze Oficiului, cel mult în 24 de ore, transferurile fizice peste
frontiera a numerarului, dacă depaseste limita de 10.000Euro. Aceste rapoarte sunt încărcate
în baza de date a Oficiului. În acest scop ANV are propria să baza de date.
2.7.2. Recomandări şi comentarii
466. ANV este responsabila pentru controlul transferurilor de numerar la frontiera, pentru a
preveni spălarea banilor şi finanţarea terorismului.
467. Evaluatorii au notat faptul ca Vămile nu au puteri investigative si, se presupune ca, nici
puteri poliţieneşti. Astfel, dacă ei au o suspiciune privind spălarea banilor sau finanţarea
terorismului (si nu exista o încălcare a Regulamentului BNR 6/2005), nu au puteri clare
pentru oprirea persoanei şi reţinerea numerarului etc., pana când nu vine Politia de Frontiera.
Aceasta problema ar trebui reglementata.
468. Evaluatorii au fost informaţi în legătura cu faptul ca sistemul se va schimba odată cu
întrarea în vigoare a Regulamentului (EC) 1889/2005 a Parlamentului European şi a
Consiliului din 26 octombrie 2005, privind controlul numerarului care este întrodus sau scos
din Comunitate. Este neclar dacă sistemul se schimbase în cele doua luni de la vizita on-site,
pentru a adapta partile obligatorii prevăzute de Regulament. Cum Regulamentul UE a întrat în
vigoare pe 15 iunie 2007 şi luând în considerare faptul ca acesta este direct aplicabil,
evaluatorii presupun ca schimbările nu s-au efectuat în perioada de 2 luni.
89
469. Autorităţile române, în special ANV, ar trebui să implementeze proceduri pentru
informarea persoanelor care intra în ţară, cu privire la faptul ca acestea trebuie să declare
transporturile peste frontiera de numerar şi titluri negociabile la purtător, dacă valoarea
acestora depaseste 10.000Euro.
2.7.3. Conformitatea cu Recomandarea Speciala IX
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază evaluarea
SR.IX Conformitate
parţiala
- Nu exista o putere clara de a stopa şi retine
persoanele şi sumele, acolo unde suspiciuni privind
spălarea de bani sunt identificate, dacă banii sunt declaraţi.
- Nu exista o putere clara de a stopa şi retine
persoanele şi sumele, acolo unde suspiciuni privind
spălarea banilor şi finanţarea terorismului sunt
identificate, dacă sumele sunt sub limita de raportare
- Nu exista proceduri implementate care să
informeze persoanele despre faptul ca trebuie să declare
transporturile peste frontiera a numerarului şi titlurilor
negociabile la purtător, dacă acestea depăşesc limita de
10.000 Euro.
3. MĂSURI PREVENTIVE – INSTITUŢII FINANCIARE
Generalitati
470. Cerinţele generale privind identificarea clientului sunt prevăzute în Legea 656/2002,
(anexa 1) în special în art. 9-14. În plus, Legea 656/2002 prevede ca autorităţile de
supraveghere prudenţiala emit norme/reglementari privind standardele de cunoaştere a
clientelei în domeniile lor de activitate. Prevederi detaliate au fost elaborate pentru instituţiile
de credit, instituţiile financiare non-bancare, companiile de asigurări, intermediarii pe piaţa de
capital şi sectorul DNFBP.
471. Banca Naţională a României a emis Normele nr. 3/2002 privind standardele de
cunoaştere a clientelei.
472. În referire la Normele 3/2002, se pare ca legile în baza cărora aceste norme au fost emise
au fost între timp abrogate. Totuşi, articolul 421 (1) al OUG 99/2006 privind Instituţiile de
Credit şi Adecvarea Capitalului prevede ca reglementările emise de BNR pe baza legislaţiei
specifice, enumerate în art. 422, „vor fi aplicabile în continuare pana la abrogarea lor
expresa”. În consecinţa, se pare ca normele sunt încă în vigoare.
473. Evaluatorii găsesc a fi neobişnuit faptul ca, deşi Legea este abrogata de către Parlament,
reglementările emise în baza ei sunt încă în vigoare în baza unei decizii a Guvernului. În
opinia evaluatorilor acest fapt are potenţialul de a crea un grad de confuzie pentru instituţiile
de credit şi nu ajuta la asigurarea unei transparente suficiente a cadrului legislativ privind
CSB/CFT.
474. În plus, BNR a emis Regulamentul nr. 8 privind standardele de cunoaştere a clientelei de
către instituţiile financiare nebancare înregistrate în Registrul Special.
90
475. Acele instituţii financiare non-bancare care sunt în Registrul General sau de Evidenta cad
sub incidenta Deciziei ONPCSB nr. 496/2006 privind Normele de prevenire şi sancţionare a
spălării banilor şi finanţării terorismului (Anexa 8). Aceasta Decizie este considerata a fi
legislaţie secundara şi în continuare se va face referire la ea ca Normele 496/2006.
476. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a emis Ordinul nr. 3128/2005 pentru aprobarea
Normelor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului în domeniul
asigurărilor (Anexa 5).
477. Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare a emis Regulamentul nr. 22/2005 pentru
prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului prin intermediul pieţei de
capital (Anexa 7) şi Instrucţiunea nr. 4/2005 privind prevenirea finanţării actelor de terorism.
478. Autorităţile de supraveghere BNR, CSA, CNVM şi ONPCSB sunt autorităţi publice care
în mod clar sunt împuternicite de conţinutul Art. 9 (6) şi (7) al Legii CSB/CFT să emită acte
normative în domeniul cunoaşterii clientului. Aceste autoritati au emis acte normative sub
forma de „Norme, Ordine, Decizii şi Regulamente” care au fost publicate în Monitorul
Oficial, Partea I. Aceasta parte a Monitorului Oficial este rezervata pentru măsuri obligatorii
legale. Fiind o corelare directa între Legea CSB/CFT şi Normele, Ordinele, Deciziile şi
Regulamentele. Luând in considerare aceşti factori, evaluatorii au fost de părere ca aceste
măsuri sunt similare „regulamentelor de implementare sau altor cerinţe similare” aşa cum sunt
descrise în metodologie.
479. Legislaţia secundara diferă, de la un sector la altul, în privinţa detaliilor şi a formulării. În
continutul acestui raport, referirile la legislaţia secundara vor fi făcute uneori prin folosirea
termenului general „reglementari”, atunci când are în vedere legislaţia secundara
intersectoriala, dar câteodată, este necesar să se facă referire la reglementarea individuala
emisa de către autoritatea individuala de supraveghere.
480. Instituţiile financiare (si alte persoane obligate) au obligaţia de a stabili politici şi
proceduri interne de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului. Politicile interne nu
pot fi impuse, iar evaluatorii nu le considera a fi din categoria „altor mijloace de aplicare”
3.1 Riscul de spălare a banilor/finanţare a terorismului.
481. Cadrul românesc de CSB/CFT conţine unele elemente ale abordării pe baza de risc.
Reglementările (ex. Normele BNR) prevăd pentru instituţiile financiare măsuri bazate pe
gradul de risc ataşat unui anumit tip de client, relaţie de afaceri, tranzacţii şi produse.
3.2 Măsurile de cunoaştere a clientelei, inclusiv măsurile simplificate sau
suplimentare
3.2.1 Descriere şi analiza
Recomandarea 5
Conturile anonime şi conturile pe nume fictive
482. Criteriul 5.1 al Metodologiei este marcat cu un asterisc. Aceasta înseamnă ca el aparţine
unei obligaţii de baza ce trebuie prevăzuta într-o lege sau reglementare.
91
483. Articolul 12 (2) din Normele 3/2002 stipulează faptul ca instituţiile de credit nu vor
deschide sau opera conturi anonime şi nici conturi pe nume fictive. O prevedere similara
pentru piaţa de capital este stipulata în Articolul 9 (2) al Regulamentului 11/2005. În
răspunsul la chestionarul de evaluare reciproca este menţionat faptul ca politicile şi procedura
de identificare a clientului se vor aplica şi în cazul conturilor nenominale, în cazul cărora
identitatea detinatorului, cunoscuta de către banca, este înlocuita în evidente cu un cod
numeric sau de alta natura. BNR a informat evaluatorii ca nu au întâlnit conturi anonime în
timpul controalelor la fata locului.
484. Chiar dacă nu exista o prevede expresa privind interzicerea conturilor anonime fie pentru
sectorul asigurărilor sau pentru instituţiile financiare non-bancare cerinţele aplicabile de
cunoaştere a clientului în mod esenţial interzic, în practica, păstrarea de conturi anonime.
Cunoaşterea clientului
Când este necesara cunoaşterea clientului
485. Criteriul 5.2 are, de asemenea un asterisc. Aceasta înseamnă ca toate instituţiile
financiare trebuie să efectueze cunoaşterea clientelei.
La stabilirea unor relaţii de afaceri
486. Fiecare instituţie de credit trebuie să adopte politici şi proceduri eficiente de cunoaştere a
clientului în scopul de a promova standarde etice şi profesionale înalte precum şi de a preveni
folosirea băncilor, de către clienţii lor, pentru urmărirea unor activităţi de natura infracţionala
sau ilegala. Instituţiile financiare nebancare trebuie, de asemenea, să întocmească programe de
cunoaştere a clientului, constând în proceduri şi politici care să corespunda naturii, mărimii,
complexităţii şi întinderii activităţi şi care să fie adaptate gradului de risc asociat diferitelor
categorii de clienţi pentru care furnizează servicii financiare.
487. Potrivit art. 9 din Legea 656/2002, toate persoanele pentru care sunt prevăzute obligaţii,
în domeniu, trebuie să stabilească identitatea clienţilor la începutul unei relaţii de afaceri,
deschiderea unor conturi sau oferirea anumitor servicii.
488. Normele nr. 3/2002 prevăd în art. 13 şi 14 ca instituţiile de credit trebuie să obţină toate
informaţiile necesare pentru a stabili identitatea fiecărui nou client, scopul şi natura
preconizată a serviciilor bancare ce urmează să fie prestate de bancă pentru respectivul client.
Volumul şi natura informaţiilor solicitate vor fi în funcţie de tipul potenţialului client -
persoană fizică, societate comercială - şi de natura şi volumul preconizat ale operaţiunilor ce
urmează să fie derulate prin intermediul instituitei financiare. Politicile de identificare a
clientului trebuie să fie aplicate în egală măsură atât în cazul conturilor deschise şi menţinute
pe numele clientului băncii, cât şi în cazul conturilor nenominale pentru care identitatea
titularului, cunoscută de instituţia de credit, este înlocuită în documentaţia subsecventă printr-
un cod numeric sau de altă natură.
489. În cazul conturilor de economii şi depozit, instituţiilor de credit, le sunt, de asemenea,
solicitate să identifice persoanele care acţionează în numele unui client, la momentul
depunerii sau retragerii sumei care depaseste echivalentul a 10.000.(art. 15 din normele
3/2002).
92
490. În cazul pieţei asigurărilor, Ordinul nr. 3128/2005, în art. 5 prevede ca asigurătorul va
identifica, verifica, înregistra şi actualiza identitatea clienţilor: „înainte de a se angaja într-o
relaţie de afaceri sau de efectuarea unei tranzacţii în numele clientului.”
491. Prevederile referitoare la piaţa de capital, atât pentru persoane fizice cat şi pentru
persoane juridice sunt stabilite în art. 111 ale Regulamentului 32/2006, care stipulează ca:
înainte de deschiderea unui cont în numele unei persoane fizice sau juridice, intermediarul, va
verifica identitatea acestuia. În cazul persoanelor juridice exista totodată o obligaţie explicita
pentru validarea mandatului dat reprezentanţilor persoanei juridice.
492. În plus la Regulamentul 11/2005, art.4 stipulează faptul ca instituţiile reglementate în
cadrul pieţei de capital vor identifica, verifica şi înregistra identitatea clientului înainte de a
iniţia o relaţie de afaceri sau de efectuarea unei tranzacţii în numele clientului.
Când efectuează tranzacţii ocazionale, limita aplicabila este de 15.000
USD/Euro, indiferent dacă tranzacţia este derulata printr-o singura tranzacţie sau mai multe
tranzacţii care par a fi legate între ele.
493. Legea 656/2002 prevede în art. 9 obligaţia de identificare a clienţilor în cazul
operaţiunilor, a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro, indiferent
dacă tranzacţia se desfăşoară prin una sau mai multe operaţiuni legate între ele.
494. Instituţiile de credit, de asemenea, trebuie să identifice clientul în situaţiile când
efectuează tranzacţii egale sau mai mari de 10.000 Euro, în conformitate cu art. 4, paragraful
1, lit. d şi e din Normele 3/2002.
495. Reglementările privind domeniul asigurărilor impun identificarea clientului în cazul
oricărei tranzacţii care are ca obiect sume ce depăşesc 10.000 Euro, indiferent dacă
operaţiunea este derulata prin una sau mai multe tranzacţii ce par a fi legate între ele. Atunci
când cuantumul este necunoscut la momentul efectuării operaţiunii, asigurătorul va proceda la
identificarea clientului, de indata ce este informat în legătura cu valoarea tranzacţiei şi a
stabilit ca limita minima a fost atinsa.
496. Reglementările pentru piaţa de capital impun identificarea clientului în cazul oricărei
operaţiuni care implica o suma ce depaseste 10.000 Euro, indiferent dacă operaţiunea este
derulata prin una sau mai multe tranzacţii ce par a fi legate între ele. Atunci când cuantumul
este necunoscut la momentul efectuării operaţiunii, entităţile reglementate vor proceda la
identificarea clientului, de indata ce este informat în legătura cu valoarea tranzacţiei şi a
stabilit ca limita minima a fost atinsa.
Când efectuează tranzacţii ocazionale ce constau în transferuri rapide de bani, în
circumstanţele acoperite de Nota Interpretativa la Recomandarea Speciala VII.
497. Regulamentul CE nr. 1781/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind
informaţiile referitoare la plătitor ce însoţesc transferurile de fonduri şi Art. 171 din Normele
3/2002 prevede ca la realizarea unui transfer de fonduri, instituţiile de credit vor include, în
instrucţiunile de transfer, informaţii referitoare la numele ordonatorului, adresa şi, după caz,
numărul de cont al acestuia. La primirea unui transfer de fonduri instituţiile de credit vor
acorda o atenţie specială în cazurile în care informaţiile privind ordonatorul transferului nu
sunt complete şi vor lua măsurile toate măsurile necesare pentru obţinerea informaţiilor mai
sus-menţionate. Evaluatorii au inteles ca aceasta prevedere se aplica tuturor transferurilor de
fonduri fără nicio excepţie şi nu exista nicio prevedere referitoare la un anumit prag.
93
Când exista o suspiciune privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului.
498. Articolul 9 (3) din Legea 656/2002 prevede ca: de îndată ce există o suspiciune că prin
operaţiune se urmăreşte spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, persoanele cu
obligate vor proceda la identificarea clienţilor şi a persoanelor în numele sau în interesul
cărora aceştia acţionează, chiar dacă valoarea operaţiunii este mai mică decât limita minimă
de 10.000 Euro.
499. Identificarea clientului este obligatorie dacă instituţia de credit are suspiciuni ca
operaţiunea are drept scop spălarea de bani, indiferent de valoarea tranzacţiei sau de excepţiile
de la cerinţa identificării (art. 17 din Normele 3/2002).
500. Reglementările privind domeniul asigurărilor impun identificarea clientului atunci când
exista indicii temeinice ca o operaţiune are ca scop spălarea banilor sau finanţarea
terorismului, indiferent de valoarea tranzacţiei.
501. Reglementările privind piaţa de capital impun identificarea clientului atunci când exista
indicii temeinice ca o operaţiune are ca scop spălarea banilor sau finanţarea terorismului,
indiferent de valoarea tranzacţiei.
Instituţia financiara are dubii în legătura cu veridicitatea sau realitatea datelor
obţinute anterior cu privire la identificarea clientului
502. Normele 3/2002 prevăd în art. 16 ca instituţiile de credit trebuie să asigure o revizuire
periodică a informaţiilor deţinute cu privire la client şi să realizeze o actualizare permanentă a
evidenţelor întocmite la începutul relaţiei. În situaţiile în care există lipsuri în informaţiile
deţinute despre un client existent ori când există indicii, sau banca suspectează, că informaţiile
furnizate nu corespund realităţii, aceasta trebuie să ia măsurile necesare pentru ca toate
informaţiile relevante să fie obţinute cât mai curând posibil. Prevederi similare sunt incluse şi
în regulamentele şi normele privind instituţiile financiare non-bancare.
503. Reglementările privind domeniul asigurărilor impune identificarea clienţilor atunci când,
pe parcursul efectuării operaţiunilor, apar suspiciuni în legătura cu identitatea clientului.
504. Entităţile reglementate în cadrul pieţei de capital vor revizui informaţiile despre
identitatea clienţilor atunci când apar suspiciuni pe parcursul efectuării operaţiunilor.
Măsurile Necesare de Cunoaştere a Clientelei
505. Criteriul 5.3 şi 5.4 (a) sunt marcate cu asterisc. Instituţiile financiare trebuie să identifice
clienţii permanenţi sau ocazionali (fie ca aceştia sunt persoane fizice, juridice sau aranjamente
legale) şi să verifice identitatea clienţilor folosind documente, date sau informaţii ale unor
surse independente şi de încredere.
506. Articolul 10 din Legea 656/2002 defineşte cerinţele de identificare ale clienţilor pentru
entităţile de raportoare, inclusiv instituţii financiare. Entităţile raportoare vor trebui să obtina
cel puţin următoarele informaţii:
a) în cazul persoanelor fizice - datele de stare civilă menţionate în documentele de
identitate prevăzute de lege
b) în cazul persoanelor juridice - datele menţionate în documentele de înmatriculare
prevăzute de lege, precum şi dovada că persoana fizică care conduce tranzacţia reprezintă
legal persoana juridică.
94
507. În plus, normele/reglementările conţin prevederi individuale.
Instituţiile de credit
508. Instituţiile de credit trebuie să verifice identitatea clientului prin examinarea
documentului oficial de identitate sau al altui document de identificare. Informaţia asociata
acestei proceduri va fi înregistrata şi ţinuta într-un dosar al clientului; obligaţia este extinsa de
asemenea şi clienţilor ocazionali.
509. O atenţie deosebita trebuie acordata clienţilor nerezidenţi precum şi celor care nu se pot
prezenta personal la ghişeu (art. 18 din Normele 3/2002).
510. Instituţiile de credit trebuie să ia măsurile necesare pentru verificarea informaţiilor
furnizate de client, în cadrul procedurilor de identificare a clientului. Verificarea se poate
realiza prin observarea directă a locaţiei la adresa indicată, prin schimb de corespondenţă
şi/sau accesarea numărului de telefon furnizat de client, verificarea informaţiilor furnizate de
client cu cele înscrise pe facturile remise la plată sau prin orice altă metodă (Art. 19 al Normei
nr. 3/2002).
511. Articolul 20 din Normele 3/2002, prevede ca în cazul clienţilor persoane
fizice băncile trebuie să solicite şi să obţină cel puţin următoarele informaţii:
a) numele şi prenumele şi, după caz, pseudonimul;
b) adresa domiciliului şi/sau reşedinţa;
c) data şi locul naşterii;
d) codul numeric personal sau, după caz, un alt element unic de identificare similar;
e) numele/denumirea angajatorului sau natura activităţii proprii;
f) sursa fondurilor;
g) specimenul de semnătură.
512. Instituţiile de credit trebuie să verifice informaţiile prin compararea cu documentele de
identitate emise de autorităţile competente.
513. Identificarea de către instituţiile de credit a clienţilor, entităţilor legale sau entităţilor fără
personalitate juridica trebuie făcuta prin obţinerea de informaţii de la un registru public şi pe
baza documentelor în baza cărora persoana juridica a fost înmatriculata. Aceste documente
sunt puse la dispoziţie de către client sau de către registrul public, sau de către ambele surse.
Când nu sunt impuse obligaţii de înregistrare, identificarea este făcuta pe baza documentelor
statutare, inclusiv autorizaţia de activitate si/sau rapoartele de audit. Procedurile de
identificare a clientului trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
a) verificarea existenţei legale a entităţii, respectiv dacă aceasta este înregistrată în registrul
comerţului sau, după caz, într-un alt registru public, şi obţinerea de informaţii privind
denumirea, forma juridică, adresa sediului social, tipul şi natura activităţii desfăşurate,
identitatea administratorilor/directorilor şi prevederile care reglementează puterile acestora de
angajare a entităţii;
b) verificarea oricărei persoane care susţine că acţionează în numele clientului, pentru a se
stabili că aceasta este autorizată/împuternicită în acest sens, şi identificarea persoanei în cauză
(Art. 21 al Normelor nr. 3/2002).
514. Pentru îndeplinirea obligaţiilor de identificare, instituţiile de credit pot solicita date
suplimentare cu privire la informaţiile financiare, structura entităţii, şi identitatea persoanelor
fizice în numele cărora se efectuează tranzacţiile de către entitate. Pentru verificarea
95
informaţiilor furnizate de către client, instituţiile de credit pot folosi certificările făcute de
către parţi terţe.
515. În conformitate cu art. 23 din Normele 3/2002 instituţiile de credit trebuie să întocmească
şi să păstreze evidenţe adecvate privind identitatea clienţilor, care să cuprindă copii de pe
documentele de identificare şi/sau de pe alte documente. Instituţiile de credit vor asigura
accesul departamentului de audit intern şi al auditorului independent la evidenţele întocmite.
Instituţiile financiare non-bancare
516. În ceea ce priveşte instituţiile financiare non-bancare, înregistrate în Registrul Special
conform art. 9 din Regulamentul 8/2006, instituţiile financiare non-bancare trebuie să
stabilească identitatea clienţilor pe baza unor documente oficiale şi să păstreze copii ale
acestora. Exista o obligaţie speciala pentru instituţiile non-bancare potrivit căreia acestea
trebuie să acorde o atenţie deosebita tranzacţiilor ne fata în fata. În vederea stabilirii identităţii
clienţilor, instituţiile financiare non-bancare pot folosi orice documente, date sau informaţii
care provin de la surse de încredere. Verificarea se poate face prin observaţie, corespondenta
sau prin compararea datelor furnizate cu alte surse de informaţii. În cazul persoanelor fizice,
Art. 11 al Regulamentului nr. 8/2006 prevede ca instituţiile financiare nebancare trebuie să
solicite şi să obţină cel puţin următoarele informaţii:
a) numele şi prenumele şi, după caz, pseudonimul;
b) adresa domiciliului şi/sau reşedinţei;
c) data şi locul naşterii;
d) codul numeric personal sau, după caz, un alt element unic de identificare similar;
e) numele/denumirea angajatorului sau natura activităţii proprii.
517. În plus, instituţiile financiare nebancare, înregistrate în Registrul Special, pot solicita
informaţii suplimentare care privesc naţionalitatea sau ţara de origine a clientului, poziţia
publica sau politica, etc.
518. În cazul persoanelor juridice sau al entităţilor fără personalitate juridica, identificarea
clientului trebuie realizata prin obţinerea, de la client sau de la un registru public, sau din
ambele surse, documente care să evidenţieze înmatricularea lor şi un dosar actualizat al
entităţii. Când nu este necesara înregistrarea, identificarea se va face pe baza documentelor
statutare, inclusiv autorizaţia de desfăşurare a activităţii si/sau raportul de audit. Potrivit art.
12 din Regulamentul 8/2006, procedura de identificare a clientului persoana juridica va consta
cel puţin în:
a) verificarea existenţei legale a entităţii, respectiv dacă aceasta este înregistrată în
registrul comerţului sau, după caz, într-un alt registru public, şi obţinerea de informaţii privind
denumirea, forma juridică, adresa sediului social, tipul şi natura activităţii desfăşurate,
identitatea administratorilor/directorilor şi prevederile care reglementează puterile acestora de
angajare a entităţii;
b) verificarea oricărei persoane care susţine că acţionează în numele clientului, pentru
a se stabili că aceasta este autorizată/împuternicită în acest sens, şi identificarea persoanei în
cauză.
519. În scopul asigurării unei cât mai bune cunoaşteri a clientului, instituţiile financiare
nebancare, înregistrate în Registrul Special, pot solicita informaţii suplimentare referitoare la
situaţia financiară şi structura acţionariatului entităţii respective. Pentru verificarea unor
informaţii furnizate de client, instituţiile financiare nebancare pot solicita confirmarea acestora
de către terţe persoane.(art. 13 din Regulamentul 8/2006). De asemenea, Normele aplica
96
prevederi similare şi acelor instituţii financiare non-bancare care sunt înregistrate în Registrul
General şi în Registrul de Evidenţă.
520. Art. 14 din Regulamentul 8/2006 prevede ca instituţiile financiare nebancare, înregistrate
în Registrul Special, trebuie să întocmească şi să păstreze evidenţe adecvate privind
identitatea clienţilor, care să cuprindă copii de pe documentele de identificare şi/sau de pe alte
documente relevante. Aceleaşi prevederi se aplica în Articolul 4 (k) al Normelor privind
instituţiile financiare non-bancare ce sunt înregistrate în Registrul General şi în cel de
Evidenţă.
Piaţa Asigurărilor
521. Potrivit art. 10 din Ordinul 3128/2005, asigurătorul va prelua în evidenţe, următoarele
informaţii legate de orice client persoană fizică:
a) numele şi prenumele complete ale clientului şi orice alte nume folosite;
b) locul şi data naşterii;
c) codul numeric personal sau echivalentul acestuia pentru persoanele străine;
d) numărul şi seria documentului de identitate;
e) data eliberării documentului de identitate şi entitatea care l-a emis;
f) domiciliul stabil/reşedinţa (adresa completă - stradă, număr, bloc, scară, etaj, apartament,
oraş, judeţ/sector, cod poştal, ţară);
g) cetăţenia;
h) telefonul/faxul;
i) categoria de asigurare şi clasa aferentă acesteia, încheiată cu asigurătorul;
j) declaraţia pe propria răspundere a clientului - persoană fizică, după caz, în legătură cu sursa
fondurilor în lei sau în valută, pentru situaţiile în care suma este mai mare de 10.000 euro.
522. În conformitate cu prevederile art. 11, alin. (1) al Ordinului nr. 3128/2005, (1)
Asigurătorul va prelua în evidenţe, după caz, următoarele informaţii legate de client, persoană
juridică sau persoană fizică autorizată în condiţiile legii, care are obligaţia să le furnizeze:
a) codul unic de înregistrare (CUI) sau echivalentul acestuia pentru persoanele străine şi
persoanele fizice autorizate în condiţiile legii;
b) forma şi structura juridică;
c) denumirea;
d) adresa completă a sediului social/central sau, după caz, a sucursalei;
e) telefonul, faxul şi, după caz, e-mail-ul, adresa paginii de Internet;
f) categoria de asigurare şi clasa aferentă acesteia, încheiată cu asigurătorul;
g) declaraţie pe propria răspundere a clientului - persoană juridică, după caz, în legătură cu
sursa fondurilor în lei sau în valută, pentru situaţiile în care suma este mai mare de 10.000
euro.
523. În conformitate cu prevederile art.11, alin. (2) al Ordinului nr. 3128/2005, asigurătorul va
identifica persoanele fizice care intenţionează să acţioneze în numele clientului - persoană
juridică, potrivit regulilor referitoare la identificarea persoanelor fizice, şi va analiza
documentele în baza cărora persoanele sunt mandatate să acţioneze în numele persoanei
juridice.
Piaţa de Capital
524. După cum s-a menţionat mai sus, obligaţiile pentru piaţa de capital sunt stipulate în
Regulamentul nr. 11/2005. Art. 6 prevede ca entităţile reglementate trebuie să preia în
evidenţele lor informaţii legate de oricare client persoană fizică, care are obligaţia să le
97
furnizeze sub semnătură. Entitatea reglementată va păstra o copie a documentului de identitate
al clientului. Clientul trebuie să prezinte documente de identitate cu fotografie, emise în
condiţiile legii de organele abilitate legal. Entitatea reglementată are obligaţia de a verifica
informaţiile primite de la client, pe baza documentelor primare obţinute de la acesta.
525. Art. 7 din acelaşi Regulament prevede ca entităţile reglementate trebuie să preia în
evidenţele lor, informaţii legate de client, persoană juridică sau entitate fără personalitate
juridică, care are obligaţia să le furnizeze. Totodată, entităţile reglementate trebuie să verifice
identitatea clientului – persoana juridica pe baza documentelor primite la deschiderea contului
clientului, şi de asemenea pe baza:
a) actului constitutiv/contractului de societate şi statutul;
b) împuternicirii pentru persoana care reprezintă clientul, dacă aceasta nu este
reprezentantul legal;
c) certificatului constatator eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (pentru
societăţile comerciale) sau de autorităţi similare din statul de origine şi documentele
echivalente pentru celelalte tipuri de persoane juridice sau entităţi fără personalitate juridică,
care să ateste informaţiile care ţin de identificarea clientului;
526. Art. 7 alin. (3) din cadrul aceluiaşi Regulament prevede faptul ca entitatea reglementată
va identifica persoanele fizice care intenţionează să acţioneze în numele clientului, persoană
juridică sau entitate fără personalitate juridică, potrivit regulilor referitoare la identificarea
persoanelor fizice şi va analiza documentele în baza cărora persoanele sunt mandatate să
acţioneze în numele persoanei juridice.
527. Potrivit reglementarilor prevăzute de Regulament, documentele prezentate de clientul
persoana juridica sau entitate fără personalitate juridica vor include şi o traducere autorizata,
în limba Română, atunci când documentele originale sunt scrise în alta limba.
Beneficiarul Real
528. Criteriile 5.5.1 şi 5.5.2 (b) sunt prevăzute, de asemenea, cu un asterisc. În ceea ce
priveşte identificarea proprietarului beneficiar, în prezent, obligaţiile pentru instituţiile de
credit sunt stabilite în art. 24 din Normele 3/2002, care prevăd pentru acestea obligaţia de a
lua măsurile necesare pentru a obţine informaţii cu privire la adevărata identitate a persoanelor
în beneficiul cărora este deschis un cont sau este derulată o tranzacţie. Normele 3/2002 nu
folosesc termenul de „proprietar beneficiar” dar face referire la beneficiarul real. Nu exista o
definiţie a conceptului de „proprietar beneficiar/beneficiar real8”. Dacă există suspiciuni
asupra faptului că un client este şi beneficiarul real al contului şi al operaţiunilor derulate prin
acesta, instituţiile de credit trebuie să manifeste diligenţa necesară pentru stabilirea identităţii
beneficiarului real. În acest sens ele vor solicita clientului să completeze o declaraţie conform
formularului prevăzut în Anexa la Normele 3/2002, prin care acesta să declare identitatea
beneficiarului real. Instituţia de credit trebuie să solicite clientului să dea o declaraţie cu
privire la identitatea beneficiarului real, în următoarele cazuri:
a) operaţiuni cu numerar, a căror valoare excede 10.000 euro în echivalent;
b) în cazurile în care banca întră în relaţii cu clienţii prin corespondenţă sau prin altă
modalitate care nu implică prezentarea clientului la bancă.
529. Conform art. 26 din Normele nr. 3/2002, instituţiile de credit trebuie să manifeste
suspiciune cu privire la identitatea beneficiarului real în situaţii cum ar fi:
8 Autorităţile romane au informat ca evaluatorii ca la acest moment a fost întrodusa definiţia juridica a
beneficiarului real prin OUG nr. 53/2008
98
a) când clientul împuterniceşte o persoană cu care, în mod evident, nu are relaţii apropiate să
efectueze operaţiuni prin contul său deschis la bancă;
b) când valoarea fondurilor sau a activelor implicate într-o operaţiune dispusă de un client
este disproporţionată în raport cu situaţia financiară a acestuia, cunoscută de bancă;
c) când banca observă şi alte situaţii neobişnuite pe parcursul derulării relaţiilor sale cu un
client.
530. În cazul deschiderii sau menţinerii unor conturi comune (deţinute de mai mulţi
proprietari), instituţiile de credit trebuie să întocmească liste cu identitatea proprietarilor
beneficiari ai conturilor. În situaţia deschiderii de conturi în numele unei alte persoane, care
acţionează ca intermediar - împuternicit, persoană interpusă, administrator al fondurilor,
custode, tutore, banca trebuie să solicite şi să obţină informaţiile şi documentele
corespunzătoare cu privire la identitatea intermediarului şi a persoanelor beneficiare în contul
cărora acesta acţionează, precum şi detalii privind natura împuternicirii.
531. În cazul instituţiilor financiare nebancare, înregistrate în Registrul Special, art. 15 din
Regulamentul 8/2006 prevede ca instituţiile financiare nebancare, înregistrate în Registrul
Special, trebuie să ia măsurile necesare pentru a obţine informaţii cu privire la identitatea
persoanelor care beneficiază în realitate de serviciile acestora. Dacă există suspiciunea că un
client nu este şi beneficiarul real al serviciului ori dacă este cert că acesta nu acţionează în
nume sau în interes propriu, instituţiile financiare nebancare trebuie să manifeste diligenţa
necesară pentru stabilirea identităţii beneficiarului real. În acest sens ele vor solicita clientului
să completeze o declaraţie pe propria răspundere, prin care acesta să facă cunoscută
identitatea beneficiarului real. Art. 13 din Normele privind instituţiile financiare non-bancare
înregistrate în Registrul General şi cel de Evidenta prevede ca „o entitate reglementata va
trebui să ia toate măsurile necesare în vederea obţinerii informaţiilor cu privire la identitatea
reala a beneficiarului real.
532. În continuare, art. 17 din Regulamentul 8/2006 prevede ca, instituţiile financiare
nebancare, înregistrate în Registrul Special, şi Art. 12 din Normele privind cele înregistrate în
Registrul General şi de Evidenta prevede cerinţa de identificare a următoarelor situaţii ca
elemente suspecte legate de adevărata identitate a beneficiarului real/proprietarului beneficiar:
a) persoana împuternicită de client să îl reprezinte nu are, în mod evident, relaţii cu
acesta, pentru a efectua tranzacţii în contul acestuia;
b) valoarea fondurilor rambursate anticipat de un client este disproporţionată în raport cu
situaţia financiară a acestuia, cunoscută de instituţia financiară nebancară;
c) instituţia financiară nebancară observă aspecte neobişnuite pe parcursul derulării
relaţiilor sale cu un client.
533. Art. 5 al Ordinului nr. 3128/2005 stabileşte o obligaţie clara pentru asigurător să
identifice, verifice, să înregistreze şi să actualizeze identitatea clienţilor. În cazul în care există
îndoieli cu privire la faptul că un client acţionează în nume propriu sau în cazul în care există
o certitudine cu privire la faptul că acel client acţionează în numele altei persoane,
asigurătorul este obligat să ia măsurile adecvate pentru a obţine informaţii cu privire la
adevărata identitate a persoanei în interesul ori în numele căreia acţionează clientul.
534. În cazul Regulamentului privind Piaţa de Capital nr. 11/2005 art. 7 (1) şi art. 4 (4) prevăd
pentru entităţile reglementate obligaţia de a prelua în evidenţe, informaţii în legătura cu
structura acţionariatului persoanei juridice, în cazul în care există îndoieli cu privire la faptul
că un client acţionează în nume propriu sau în cazul în care există certitudine cu privire la
faptul că acel client acţionează în numele altei persoane, entitatea reglementată fiind obligată
99
să ia măsurile adecvate pentru a obţine informaţii cu privire la adevărata identitate a persoanei
în interesul ori în numele căreia acţionează clientul.
535. Deşi instituţiile financiare, în general, par a fi conştiente de cerinţele generale privind
identificarea clienţilor, totuşi, în practica, exista un grad considerabil de confuzie în legătura
cu ce înseamnă beneficiarul real. Cadrul legal actual din România, nu prevede o definiţie
explicita în ceea ce priveşte intelesul termenului de beneficiar real, astfel ca exista o
inconsistenta în privinţa modului în care acest termen ar trebui interpretat. Aşa cum este
definit de către Recomandările FATF, termenul de proprietar beneficiar include atât noţiunea
de proprietate sub forma de acţiuni, cat şi noţiunea de persoana care exercita controlul asupra
proprietatii persoanei juridice sau a aranjamentului legal. În timpul vizitei on-site, un număr
de reprezentanţi au manifestat confuzie în legătura cu modul adecvat de efectuare a
identificării persoanelor ce deţin „controlul nominal” faţă de cele ce deţin „controlul real”.
Reprezentanţii sectorului financiar au indicat echipei de evaluare faptul ca au nevoie de
îndrumări în aceasta problema.
536. Cerinţa menţionata în Recomandările FATF, de a se întreprinde măsuri rezonabile pentru
verificarea beneficiarului real, pare slaba. Principalele obligaţii au legătura cu identificarea şi
par a se baza doar pe propria declaraţie a beneficiarului real. A fost neclar pentru echipa de
evaluare, ce măsuri se aşteaptă a se lua pentru verificarea independenta a celor care deţin în
mod real proprietatea sau controlul clientului si/sau a persoanelor în numele cărora tranzacţia
este efectuata.
Scopul şi natura intenţionala a relaţiei de afaceri.
537. Criteriul 5.6 acoperă cerinţa privind obţinerea de informaţii despre scopul şi natura
intenţionala a relaţiei de afaceri (profilul afacerii). Acest lucru ar trebui prevăzut în lege,
regulament sau alt mijloc de impunere.
538. La momentul iniţierii unei relaţii de afaceri, entităţile raportoare trebuie să obtina un
formular de la clienţii lor, în vederea stabilirii naturii activităţii lor profesionale sau de afaceri.
Pentru instituţiile bancare (art. 13 din Normele 3/2002) şi instituţiile financiare nebancare,
înregistrate în Registrul Special, (art. din Regulamentul 8/2006) detalierea şi natura
informaţiilor solicitate vor depinde de tipul aplicantului – individual, companie – şi natura sau
mărimea preconizata a tranzacţiilor ce urmează a se desfăşura prin banca. Pentru piaţa de
capital (Regulamentul 11/2005, art. 6 (1) şi art. 7 (1)) este prevăzuta o cerinţa obligatorie
potrivit căreia, la deschiderea contului, clientul trebuie să completeze o declaraţie privind
scopul şi natura intenţionala a relaţiei de afaceri. În domeniul asigurărilor, evaluatorii nu au
găsit o cerinţa explicita pentru obţinerea unor informaţii referitoare la scopul şi natura
intenţionala a relaţiei de afaceri. Totuşi, Ordinul 3128/2005 prevede ca societăţile comerciale
ar trebui să cunoască identitatea clienţilor prin păstrarea de copii după toate informaţiile şi
documentele menţionate în art. 10 (persoane fizice) şi 11 (persoane juridice). În art. 10 (i) şi
art. 11 (f), categoria de asigurare şi clasa aferentă acesteia, încheiată cu asigurătorul trebuie să
fie preluata în evidente de către asigurător, aceasta informaţie fiind în strânsa legătura cu
scopul şi natura intenţionala a relaţiei de afaceri.
539. Consideram ca pentru obţinerea unor informaţii referitoare la scopul şi natura
intenţionala a relaţiei de afaceri în cazul încheierii unui contract de asigurare nu e necesar o
cerinţa explicita, deoarece acestea deriva din specificaţiile contractului de asigurare (este clar
definit felul asigurării, riscul acoperit, beneficiile acordate la producerea evenimentului
asigurat, asiguratul sau beneficiarul).
100
Monitorizarea clientelei
540. Criteriul 5.7 (monitorizarea clientelei) este marcat cu un asterisc. Exista reglementari
specifice care stabilesc obligaţiile privind monitorizarea clientelei, acestea incluzând
monitorizarea tranzacţiilor derulate în cursul unei relaţii de afaceri, pentru a se asigura ca
tranzacţiile efectuate sunt în conformitate cu ceea ce instituţia cunoaşte despre client.
Reglementările relevante prevăd necesitatea ca instituţiile financiare să se asigure ca
documentele şi informaţiile despre client, pe care le deţin, sunt actualizate constant şi
înregistrate corespunzător. Art. 35 din Normele 3/2002 pentru instituţiile de credit şi Art. 22
din Regulamentul 8/2006 pentru instituţii financiare nebancare, prevăd ca instituţiile să
reevalueze afacerile clienţilor şi profilul de risc al acestora, pe baza noilor informaţii sau a
informaţiilor suplimentare. În special, reglementările relevante prevăd ca monitorizarea
clientelei se realizează cel puţin prin următoarele activităţi:
actualizarea permanentă a evidenţelor privind identitatea clienţilor,
reevaluarea periodică a calităţii procedurilor de identificare aplicate de intermediari şi
monitorizarea tranzacţiilor în vederea determinării şi raportării tranzacţiilor suspecte în
conformitate cu procedurile interne ale instituţiei financiare nebancare.
541. În implementarea acestor obligaţii, atât instituţiile de credit cât şi instituţiile financiare
nebancare, înregistrate în Registrul Special, trebuie să revizuiască periodic informaţiile
disponibile despre clienţii existenţi şi să tina evidente actualizate despre aceştia. Fiecare
modificare a informaţiilor furnizate necesita verificarea acestora şi înregistrarea lor
corespunzătoare. Dacă apar modificări în ceea ce priveşte structura clientului, persoana
juridica sau entitatea fără personalitate juridica, sau a acţionariatului, verificări suplimentare
trebuie întreprinse de către instituţie. Printre motivele pentru monitorizarea relaţiilor de
afaceri ar trebui să se numere: efectuarea unei tranzacţii semnificative, intervenirea unor
schimbări în documentaţia clientului şi schimbări materiale privind modul în care contul este
folosit.
542. Art. 35 şi art. 36 din Normele 3/2002 prevăd ca instituţiile de credit actualizează
permanent înregistrările privind identitatea clienţilor. Instituţiile de credit trebuie să asigure o
revizuire periodică a informaţiilor deţinute cu privire la client şi să realizeze o actualizare
permanentă a evidenţelor întocmite la începutul relaţiei.
543. Art. 6 (1) din Ordinul 3128/2005 prevede ca datele privind identificarea clientului se
verifică şi se actualizează sau se completează, după caz, dacă este necesar. Pentru societăţile
de intermediere pe piaţa de capital Art. 5 din regulamentul 11/2005 prevede ca datele privind
identificarea clientului prevăzute la art. 4 se verifică şi se actualizează sau se completează,
după caz.
Riscul
544. Criteriul 5.8 prevede, pentru instituţiile financiare, cerinţa aplicării de măsuri
suplimentare de cunoaştere a clientelei pentru categoriile de clienţi, afaceri sau tranzacţii
considerate a fi cu risc ridicat.
Măsuri suplimentare de cunoaştere a clientelei
545. Obligaţiile privind CSB care se aplica instituţiilor financiare din România sunt într-o
anumita măsura bazate pe risc, solicitând instituţiilor să aibă proceduri de cunoaştere a
clientelei corespunzătoare riscului identificat.
101
546. Pentru instituţiile de credit art. 10 din Normele 3/2002 prevede ca băncile care oferă
servicii bancare complexe, denumite în practica internaţională private banking, vor dezvolta
politici care să necesite o cunoaştere suplimentara a clienţilor care prezintă risc ridicat.
Decizia de a intra în relaţii de afaceri cu clienţii cu un grad de risc potenţial mai ridicat trebuie
luată exclusiv la nivelul consiliului de administraţie al băncii sau, după caz, la nivelul
comitetului de direcţie, în funcţie de competenţele acordate acestuia (art. 11 din Normele
3/2002). Art. 18 din aceleaşi norme prevede ca băncile vor acorda o atenţie specială în cazul
clienţilor nerezidenţi şi al clienţilor care nu se prezintă personal la bancă.
547. Potrivit art. 44 din Normele 3/2002, pentru clienţii cu un risc potenţial mai ridicat
stabileşte proceduri care trebuie aplicate şi pentru conducerile care prezintă un risc înalt:
o băncile trebuie să dispună de sisteme adecvate de gestiune a informaţiei care
să furnizeze personalului de conducere şi de audit intern informaţii în timp
util, necesare pentru identificarea, analizarea şi monitorizarea efectivă a
acestor conturi; sistemele implementate trebuie să evidenţieze cel puţin lipsa
sau insuficienţa documentaţiei corespunzătoare la deschiderea contului,
tranzacţiile neobişnuite derulate prin contul clientului şi situaţia agregată a
tuturor relaţiilor clientului cu banca;
o personalul de conducere însărcinat cu serviciile bancare pentru clienţii
respectivi trebuie să aibă cunoştinţă de circumstanţele personale ale acestora
şi să acorde atenţie sporită informaţiilor provenite de la terţe părţi în legătură
cu aceste persoane;
o tranzacţiile de mare valoare ale acestor clienţi trebuie aprobate la nivelul
consiliului de administraţie al băncii sau, după caz, al comitetului de direcţie.
548. În cazul instituţiilor financiare nebancare, înregistrate în Registrul Special, art. 9 din
Regulamentul nr. 8/2006 prevede ca aceste instituţii trebuie să acorde o atenţie deosebita
tranzacţiilor ne fata în fata. Potrivit art. 28, pentru clienţii cu un risc potenţial mai ridicat,
instituţiile financiare nebancare trebuie să implementeze sisteme adecvate de management al
informaţiilor pentru verificarea, analizarea şi supravegherea tranzacţiilor; să acorde atenţie
sporită informaţiilor provenite de la terţe părţi în legătură cu aceste persoane şi să aprobe la
nivelul organelor competente, tranzacţiile de mare valoare ale acestor clienţi. Pentru
instituţiile financiare non-bancare înregistrate în Registrul General şi cel de Evidenta, o
prevedere similara este precizata în cuprinsul Art. 25 al Normelor.
549. Pentru domeniul asigurărilor, Ordinul 3128/2005, prevede ca asigurătorul va acorda o
atenţie specială, luând drept indicii de anomalie pentru activitatea de asigurare, unul sau mai
multe dintre următoarele cazuri:
a) cumpărarea de poliţe de asigurare de viaţă care necesită plata unor prime mari şi care par a
fi contradictorii cu profilul economic al clientului sau cu capacitatea să de a obţine venituri;
b) plata frecventă a unor prime în numerar sau în valută pentru sume mari care par a fi
contradictorii cu capacităţile financiare ale clientului sau cu activitatea sa;
c) plăţi frecvente de prime în numerar efectuate prin sume fracţionate, care prin cumul ar
depăşi valorile minime prevăzute la art. 6;
d) numirea unor beneficiari pentru poliţele de asigurare de viaţă, astfel încât sumele prevăzute
a fi plătite fiecăruia dintre ei şi stabilite în baza contractului de asigurare, ca fracţiuni din suma
totală, să depăşească prin cumul valorile minime prevăzute la art. 6, în cazul în care relaţia
dintre asigurat şi beneficiar nu justifică acest lucru;
e) semnarea unor poliţe de asigurare cu plata primelor folosind cecuri emise de terţe părţi, în
special, unde nu există vreo legătură aparentă între terţa parte şi client;
f) semnarea de către acelaşi contractant a unor poliţe de asigurare de viaţă de acelaşi tip, care
au beneficiari diferiţi;
102
g) schimbarea numelui unui asigurat şi/sau al beneficiarului poliţelor de asigurare în favoarea
unor terţe părţi care nu aparţin familiei asiguratului sau care nu au nici o legătură cu acesta
într-o manieră justificată;
h) clientul refuză sau este reţinut în furnizarea de informaţii necesare pentru încheierea
contractului de asigurare sau dă informaţii nereale;
i) clientul - persoană juridică prezintă declaraţii financiare care nu sunt realizate de către un
contabil;
j) clientul prezintă documente de proprietate a bunului ce urmează a fi asigurat, care nu sunt
conforme cu realitatea sau care prezintă urme de fals;
k) clientul refuză să-i permită asigurătorului să se convingă că bunul care face obiectul
contractului de asigurare există;
l) clientul evită contactele directe cu angajaţii sau colaboratorii asigurătorului, prin emiterea
frecventă de mandate sau împuterniciri într-o manieră nejustificată;
m) clientul evită în mod repetat contactele directe cu asigurătorul, comunicările având loc
prin fax sau prin alte mijloace;
n) deschiderea de către client a unui număr mare de conturi la mai multe sucursale ale băncii
şi efectuarea de transferuri repetate ale unor sume semnificative de bani cu care urmează a fi
achitate primele de asigurare;
o) achitarea primelor de asigurare folosind conturile unei societăţi comerciale, care indică o
activitate redusă şi care nu ar justifica încheierea unor contracte de asigurare pentru sume
semnificative.
550. Pentru piaţa de capital, Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare a impus, prin
Regulamentul 11/2005 obligaţia intermediarilor de a monitoriza tranzacţiile derulate prin
conturile clienţilor ce prezintă risc ridicat. (Art. 11). În momentul în care se decide cu privire
la clienţii care sunt incluşi în această categorie, următoarele informaţii trebuie avute în vedere:
a) tipul de client persoană fizică/juridică sau entitate fără personalitate juridică;
b) ţara de origine;
c) funcţia publică sau funcţia importantă deţinută;
d) tipul de activitate desfăşurată de către client;
e) sursa fondurilor clientului;
f) alţi indicatori de risc.
551. O atenţie deosebita va trebui acordata tranzacţiilor care se derulează cu persoane
localizate în jurisdicţii care nu deţin sisteme adecvate pentru prevenirea şi controlul spălării
banilor şi a finanţării terorismului.
Măsuri simplificate de cunoaştere a clientelei
552. Exista o serie de excepţii în care cerinţele de identificare nu sunt obligatorii, acestea
incluzând:
553. Potrivit art. 12 din Legea 656/2002 şi art. 7 din Ordinul 3128/2005, societăţilor de
asigurare şi reasigurare şi sucursalelor din România ale societăţilor de asigurare şi reasigurare
străine, în legătura cu poliţele de asigurare de viata, daca:
dacă prima de asigurare sau ratele de plată anuale sunt mai mici ori egale cu echivalentul
în lei al sumei de 1.000 euro;
dacă prima de asigurare este mai mică sau egală cu echivalentul în lei al sumei de 2.500
euro. Dacă ratele de primă periodice sau sumele de plată anuale sunt ori urmează să fie
mărite în aşa fel încât să depăşească limita sumei de 1.000 euro, respectiv de 2.500 euro,
în echivalent lei, se va cere identificarea clienţilor;
103
în cazul subscrierii poliţelor de asigurare emise de fondurile de pensii, obţinute în virtutea
unui contract de muncă sau datorită profesiei asiguratului, cu condiţia ca poliţa să nu
poată fi răscumpărată înainte de scadenţă şi să nu poată fi folosită ca garanţie sau colateral
pentru obţinerea unui împrumut;
plata se va face prin debitarea unui cont deschis pe numele clientului la o instituţie de
credit sau financiară din România, dintr-un stat membru al Uniunii Europene ori la un
sediu secundar dintr-un stat membru al Uniunii Europene al unei instituţii de credit sau
financiare dintr-un stat terţ;
clientul este o instituţie de credit sau financiară din România, dintr-un stat membru al
Uniunii Europene, o sucursală dintr-un stat membru al Uniunii Europene a unei instituţii
de credit ori financiare dintr-un stat terţ sau, după caz, o instituţie de credit ori financiară
dintr-un stat terţ, care impune cerinţe de identificare similare cu cele prevăzute de legea
română.
554. Având în vedere Recomandările FATF, precum şi prevederile Legii 656/2002, art. 4 (6)
din Regulamentul 11/2005 prevede ca cerinţele de identificare pentru piaţa de capital nu vor fi
necesare dacă clientul este o instituţie de credit sau financiara din România, dintr-un Stat
Membru al Uniunii Europene, o sucursala a unei instituţii financiare sau de credit dintr-o tara
terţa, dintr-un Stat Membru al Uniunii Europene, sau, după caz, o instituţie de credit ori
financiară dintr-un stat terţ, care impune cerinţe de identificare similare cu cele prevăzute de
legea română. Prevederi similare sunt în vigoare pentru instituţiile financiare non-bancare
înregistrate în Registrul General şi în Registrul de Evidenta.
Momentul verificării
555. Nu exista o prevedere generala care să permită verificarea ulterioara a identităţii şi
derularea unor facilitaţi de afaceri înainte ca identificarea să se fi încheiat. Cadrul legal în
vigoare stipulează ca instituţiile financiare trebuie să procedeze la identificarea şi verificarea
clientului, atunci când intenţionează să înceapă o relaţie de afaceri sau să efectueze cu acesta o
tranzacţie ocazionala ce depaseste limita sus-menţionata. Totodată, instituţiile sunt obligate să
refuze continuarea operaţiunilor în cazul în care clientul nu prezintă datele de identificare ale
sale sau ale persoanei în numele căreia acţionează în fapt.
556. Obligaţiile pentru piaţa de capital sunt prevăzute în art. 4 (1) din Regulamentul 11/2005 :
„Entităţile reglementate sunt obligate să identifice, să verifice şi să înregistreze identitatea
clienţilor înainte de a iniţia orice relaţie de afaceri sau de a efectua tranzacţii în numele
clientului”. Pentru domeniul asigurărilor, Ordinul 3128/2005 art. 5 (1) prevede ca
„Asigurătorul este obligat să identifice, să verifice, să înregistreze şi să actualizeze identitatea
clienţilor înainte de a iniţia orice relaţie de afaceri sau de a efectua tranzacţii în numele
clientului”. Obligaţii similare sunt impuse şi instituţiilor de credit (Normele 3/2002 art. 12) şi
instituţiilor financiare non-bancare (Regulamentul 8/2002 art. 7).
557. Verificarea întârziata este permisa pentru instituţiile de credit şi instituţiile financiare
non-bancare, în cazul relaţiilor de afaceri încheiate prin corespondenta sau prin mijloace
electronice moderne. În astfel de cazuri, instituţiile de credit şi instituţiile financiare non-
bancare trebuie să obtina documentele privind identificarea clienţilor la primul contact fizic cu
aceştia. Anterior acestui moment, instituţiile de credit şi instituţiile financiare non-bancare
trebuie să certifice prin alte mijloace faptul ca adresa şi numărul de telefon sunt reale.
558. Mai mult, instituţiile de credit şi instituţiile financiare non-bancare pot lua anumite
măsuri pentru a-si asigura cel mai bun nivel posibil privind cunoaşterea clienţilor.
104
Eşecul privind cunoaşterea satisfăcătoare a clientului
559. Când o instituţie financiara nu se poate conforma obligaţiilor privind cunoaşterea
clientelei, nu ii este permis să deschidă contul, să înceapă relaţia de afaceri sau să efectueze
tranzacţia. Pentru instituţiile de credit art. 12 al Normelor 3/2002 prevede ca băncile să nu
intre în relaţii de afaceri până când identitatea noului client nu este verificată în mod
corespunzător. În plus art. 28 prevede ca „dacă, după completarea declaraţiei, suspiciunile
privind informaţiile furnizate în scris de către client persistă şi nu pot fi înlăturate prin
clarificări suplimentare, banca va refuza să intre în relaţii cu clientul respectiv sau să efectueze
operaţiunea solicitată”.
560. Regulamentul 8/2006, în art. 7 prevede ca „instituţiile financiare nebancare trebuie să
stabilească o procedură sistematizată pentru verificarea identităţii noilor clienţi şi a
persoanelor care acţionează în numele acestora şi să nu între în relaţii de afaceri până când
identitatea noului client nu este verificată în mod corespunzător”. Obligaţiile pentru domeniul
asigurărilor sunt stabilite în Ordinul 3128/2005, potrivit căruia asigurătorul „Asigurătorul nu
va iniţia operaţiuni sau realiza tranzacţii şi va înceta orice operaţiune în cazul în care este în
incapacitate să realizeze identificarea clientului conform prevederilor prezentelor norme”.
Prevederi similare sunt stabilite şi pentru piaţa de capital, prin Regulamentul nr. 11/2005.
Clienţii existenţi
561. Entităţilor raportoare ar trebui să li se impună obligaţia de a aplica măsurile de
cunoaştere a clientelei şi în cazul clienţilor existenţi, pe baza de materialitate şi risc, şi să
aplice aceste măsuri relaţiilor de afaceri în derulare, la momentul oportun. Unele exemple sunt
prezentate în Metodologia privind momentul când aplicarea măsurilor de cunoaştere a
clientelei este oportuna – ex. când se efectuează o tranzacţie importanta, când standardele
privind documentele unui client se schimba substanţial.
562. România nu are prevederi legale privind modul în care entităţile raportoare ar trebui să
aplice măsurile de cunoaştere a clientelei clienţilor existenţi la orice moment, pe baza de
materialitate şi risc. Totuşi, autorităţile române au menţionat ca acest lucru este de aşteptat să
se realizeze, ca parte a practicilor instituţiilor, în implementarea programelor adecvate de
cunoaştere a clientelei şi a cadrului mai larg de obligaţii care stipulează aplicabilitatea, pentru
conturile deschise, a politicilor şi procedurilor de identificare a clientului .
Directiva Uniunii Europene
Articolul 7
563. Potrivit art., 7 al celei de-a doua Directive a Uniunii Europene privind combaterea
spălării banilor, statele membre se vor asigura ca instituţiile financiare se vor abţine de la
continuarea tranzacţiilor despre care ştiu sau au suspiciuni ca au legătura cu spălarea de bani,
pana în momentul în care au informat autorităţile competente. În plus, aceste autoritati pot, în
baza reglementarilor lor naţionale, să dispună neefectuarea operaţiunii ce le-a fost sesizata de
către o persoana care are motive să creadă ca tranzacţia are legătura cu spălarea de bani.
564. Art. 3 (1) din Legea 656/2002 prevede ca de îndată ce o entitate raportoare are suspiciuni
că o operaţiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor
de terorism, va informa imediat Oficiul.
105
565. Articolul 3 (2) prevede ca dacă Oficiul consideră necesar, poate dispune, motivat,
suspendarea efectuării operaţiunii pe o perioadă de 3 zile lucrătoare. Suma pentru care s-a
dispus suspendarea operaţiunii rămâne blocată în contul titularului până la expirarea perioadei
pentru care s-a dispus suspendarea sau, după caz, până la dispunerea altei măsuri de către
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile legii. Dacă Oficiul
consideră că perioada de 3 zile lucrătoare nu este suficientă, poate solicita, motivat, înainte de
expirarea acestui termen, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
prelungirea suspendării efectuării operaţiunii cu cel mult 4 zile lucrătoare.
566. Articolul 3 (4) prevede ca Oficiul trebuie să comunice entităţilor raportoare, în termen de
24 de ore, decizia de suspendare a efectuării operaţiunii ori, după caz, măsura prelungirii
acesteia, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Art. 3 (5) stipulează ca
dacă Oficiul nu a făcut comunicarea în termenul prevăzut la alin. (4), entităţile raportoare vor
putea efectua operaţiunea.
567. În final, art. 4 indica faptul ca entităţile raportoare, care au cunoştinţă că o operaţiune ce
urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor, pot să efectueze operaţiunea fără
informarea prealabilă a Oficiului, dacă tranzacţia se impune a fi efectuată imediat sau dacă
neefectuarea ei ar zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor tranzacţiei suspecte. Aceste
persoane sunt obligate însă să informeze Oficiul de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore,
despre tranzacţia efectuată, precizând şi motivul pentru care nu au făcut informarea înainte.
568. Articolul 7 al Directivei a II-a pare a fi îndeplinit de către România.
Articolul 3(8)
569. Potrivit art. 3 paragraful 8 al Directivei Uniunii Europene, instituţiile şi persoanele
subiect al aceste directive vor proceda la identificarea clienţilor, chiar şi atunci când suma
tranzacţionata este mai mica decât limita impusa, de fiecare data când exista suspiciuni
privind spălarea banilor.
570. Articolul 9 secţiunea 3 al Legii 656/2002 prevede ca de îndată ce există o suspiciune că
prin operaţiune se urmăreşte spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, entităţile
raportoare vor proceda la identificarea clienţilor şi a persoanelor în numele sau în interesul
cărora aceştia acţionează, chiar dacă valoarea operaţiunii este mai mică decât limita minimă
de 10.000 euro.
571. Articolul 3 (8) al Directivei a II-a pare a fi îndeplinit de către România.
Recomandarea 6
572. În prezent nu exista obligaţii pentru luarea unor măsuri suplimentare în privinţa PEP, aşa
cum se prevede în Recomandarea FATF 6. Cadrul legal actual (Normele 3/2002,
Regulamentul 8/2006 şi Legea 32/2000-cu modificări ulterioare în Ordinul 3128/2005 şi
Ordinul 113.117/2006) prevede o seria de obligaţii specifice pentru identificarea şi
managementul clienţilor ce prezintă risc ridicat, un factor ce cuprinde identificarea poziţiilor
publice deţinute, totuşi aceste obligaţii sunt un subset al unor factori mai largi ce ar trebui
luaţi în considerare de către instituţiile financiare. Deşi obligaţia prevede identificarea
„poziţiei publice deţinute”, nu exista o referire specifica privind stabilirea sursei fondurilor
clienţilor ce deţin funcţii publice (înafara celor aplicabile tuturor clienţilor), şi în mod egal, nu
exista o obligaţie directa privind obţinerea aprobării echipei manageriale pentru începerea
relaţiilor cu o PEP. În plus, în cazurile în care un client a fost acceptat, iar acesta sau
106
beneficiarul real este ulterior identificat ca fiind o PEP, nu exista o obligaţie prevăzuta pentru
instituţiile financiare de a obţine aprobarea echipei manageriale pentru continuarea relaţiei de
afaceri. Mai mult decât atât, nu exista o cerinţa pentru aplicarea automata a măsurilor
suplimentare de cunoaştere a clientelei, insa poziţia publica deţinuta este un factor pe care
instituţiile financiare ar trebui sa-l ia în considerare când decid dacă un client prezintă risc
ridicat.
573. În practica, absenta unei referiri specifice la PEP, înseamnă ca cerinţa actuala de
identificare a poziţiei publice este foarte restrictiva şi a condus la o aplicare inadecvata a
problemei în sectoare diferite. Totuşi, în ciuda lipsei obligaţiilor clare, evaluatorii au observat
ca un număr mare de instituţii financiare, majoritatea fiind sucursale ale unor societăţi străine,
au implementat politici de grup pentru identificarea şi monitorizarea PEP. Cu toate acestea,
sistemul general intern din România, implementat cu privire la PEP, variază considerabil între
diferite sectoare; în plus, aceste sisteme nu sunt conforme în totalitate cu cerinţele elaborate de
FATF9.
Recomandarea 7
574. Criteriile de la punctul 7.1 pana la 7.4 din Metodologie privesc operaţiunile bancare
transfrontaliere şi alte relaţii similare (obţinerea de informaţii suficiente despre instituţia
corespondenta, evaluarea eficacităţii sistemelor CSB/CFT ale instituţiei corespondente,
obţinerea aprobării echipei manageriale pentru iniţierea unei relaţii de corespondent şi
documentarea responsabilităţilor fiecărei instituţii).
575. Principalele cerinţe pentru corespondentul bancar şi relaţii similare sunt prevăzute în art.
34 al Normelor 3/2002, care prevede ca instituţiile de credit trebuie să obţină suficiente
informaţii despre instituţiile de credit cu care au relaţii de corespondent pentru a înţelege în
întregime natura activităţii acestora. La stabilirea relaţiilor de corespondent instituţiile de
credit trebuie să aibă în vedere anumiţi factori, care includ:
a) informaţii despre managementul instituţiei de credit corespondente, despre activitatea de
bază, unde este localizată şi eforturile acesteia în prevenirea şi detectarea faptelor de spălare a
banilor;
b) scopul pentru care este deschis contul de corespondent;
c) identitatea oricărei terţe părţi care va utiliza serviciile bancare de corespondent;
d) condiţiile reglementărilor şi supravegherii în ţara de origine a instituţiei de credit
corespondente.
576. Instituţiile de credit trebuie să stabilească relaţii de corespondent numai cu instituţii de
credit din străinătate care sunt supravegheate în mod eficient de către autorităţile competente.
Instituţiile de credit trebuie să refuze să între în relaţii de corespondent sau să continue
asemenea relaţii cu o altă instituţie de credit care este înregistrată într-o jurisdicţie în care
aceasta nu are o prezenţă fizică, respectiv conducerea activităţii şi evidenţele instituţiei nu
sunt situate în acea jurisdicţie, şi să acorde o atenţie specială atunci când continuă relaţii de
corespondent cu o instituţie de credit situată într-o jurisdicţie în care nu există reglementate
cerinţe privind cunoaşterea clientelei sau care a fost identificată ca nefiind cooperantă în lupta
împotriva spălării banilor.
577. Recomandarea 7 nu se aplica doar la corespondenta bancara transfrontaliera dar şi „altor
relaţii similare”. În nota de subsol numărul 13 din Metodologie se explica faptul ca, relaţii
9 România a implementat Cea de-a Treia Directiva UE CSB/CFT prin OUG nr. 53/3008 care se aşteaptă să
remedieze deficientele referitoare la PEPs.
107
similare includ de exemplu şi pe acelea privind tranzacţiile cu valori mobiliare sau
transferurile de fonduri, fie în numele instituţiei financiare sau al clienţilor săi. În privinţa
pieţei de capital, cerinţele de conformare cu Recomandarea 7 nu sunt cuprinse în
Regulamentul 11/2005 al CNVM.
578. Exista o serie de lipsuri în ceea ce priveşte implementarea Recomandării 7 în cadrul
legislativ actual. Nu sunt stabilite obligaţii explicite pentru obţinerea avizului echipei
manageriale înainte de a întra într-o relaţie de corespondent. Nu exista prevăzuta obligaţia
pentru instituţiile financiare de a documenta responsabilităţile fiecărei instituţii. De asemenea,
nu exista obligaţii specifice privind „platile prin conturi” şi cu privire la faptul ca instituţiile
financiare au verificat identitatea şi au aplicat măsurile de cunoaştere a clientelei, clienţilor
care au acces direct la conturile corespondentului, şi ca sunt capabile să prezinte dovezi de
identitate ale clientului la cererea băncii corespondente. În practica, oricum, autorităţile
române au indicat faptul ca aprobarea conducerii superioare este de obicei solicitata în
conformitate cu procedurile interne ale băncilor.
Recomandarea 8
579. Criteriile de la punctul 8.1 pana la 8.2.1 din Metodologie privesc: politicile de prevenire
a folosirii necorespunzătoare a evoluţiilor tehnologice; politicile privind clienţii care nu sunt
prezenţi fizic, inclusiv procedurile specifice şi eficiente de cunoaştere a clientelei pentru
abordarea riscurilor specifice asociate relaţiilor de afaceri şi tranzacţiilor ne fata în fata.
580. Articolul 9 (6) din Legea 656/2002 impune autorităţilor de supraveghere prudenţială
obligativitatea de a emite, potrivit competenţei lor, norme privind măsurile necesare pentru
stabilirea identităţii clienţilor în cazul operaţiunilor desfăşurate între persoane care nu sunt
prezente fizic la efectuarea acestora.
581. Exista prevederi largi în legislaţia româneasca privind necesitatea instituţiilor financiare
de a adopta politici interne pentru prevenirea folosirii necorespunzătoare a descoperirilor
tehnologice în scopul spălării banilor şi a finanţării terorismului. Potrivit Normelor 3/2002,
art. 46 (2), instituţiile de credit vor evalua noile produse şi servicii din perspectiva riscurilor
asociate acestora, inclusiv a riscului de a fi folosite de clienţi ca mijloc pentru desfăşurarea
unor activităţi de natură infracţională.
582. Art. 33 stipulează de asemenea ca:
– „In cazul relaţiilor începute prin corespondenţă sau prin intermediul mijloacelor moderne
de telecomunicaţii - telefon, e-mail, Internet - băncile trebuie să aplice clienţilor în cauză
procedurile de identificare şi standardele de monitorizare aplicabile clienţilor disponibili să
se prezinte personal la bancă.
(2) În cazul unor astfel de relaţii banca trebuie să verifice realitatea adresei şi a numărului
de telefon indicate la art. 19 sau prin orice altă metodă considerată oportună de către bancă.
Cu ocazia primei vizite a clientului la bancă, aceasta va solicita documentele
corespunzătoare pentru identificarea clientului şi va întocmi evidenţele corespunzătoare.
(3) În vederea realizării unei cât mai bune cunoaşteri a acestei categorii de clientelă băncile
pot lua anumite măsuri, cum ar fi:
a) certificarea documentaţiei transmise băncii, inclusiv a specimenului de semnătură, în
special în cazul clienţilor nerezidenţi, de către o sucursală a băncii sau de un intermediar de
încredere;
b) solicitarea unor documente suplimentare;
c) acceptarea clientului ca urmare a întroducerii acestuia de către un intermediar care
îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 32;
108
d) solicitarea ca prima plată să fie derulată în numele clientului printr-un cont de la o altă
bancă care este supusă unor standarde similare de identificare şi verificare a clientelei.”
583. Prevederile legale care sunt aplicabile instituţiilor financiare nebancare, înregistrate în
Registrul Special, sunt cuprinse în Regulamentul nr. 8/2006 şi în Normele 496/2006 sunt
similare celor descrise mai sus pentru instituţiile de credit.
584. Art. 12 din Ordinul 3128 prevede ca asigurătorul va întreprinde măsurile care se impun
în cazul operaţiunilor care favorizează anonimatul sau care permit interacţiunea în absenţă cu
clientul, pentru a împiedica utilizarea lor în operaţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a
actelor de terorism
585. Prevederile privind piaţa de capital, Art. 9 (3) din Regulamentul 11/2005, stipulează ca
entităţile reglementate vor întreprinde măsurile care se impun în cazul operaţiunilor care
favorizează anonimatul sau care permit interacţiunea în absenţă cu clientul, pentru a împiedica
utilizarea lor în operaţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism. Potrivit
prevederilor art. 5 (4) identificarea clientului trebuie realizată în cazul tuturor operaţiunilor în
care sunt implicate persoane care nu sunt prezente sau reprezentante fizic la efectuarea
acestora. Regulamentul CNVM nr.32/2006, în art. 64, impune de asemenea obligaţii
intermediarilor să adopte proceduri interne adecvate pentru tranzacţiile care sunt derulate prin
intermediul Internetului. În prevederile privind serviciile de investiţii prin intermediul
Internetului, intermediarul este obligat să asigure verificarea identităţii investitorului, când
acesta din urma accesează sistemul, şi să protejeze site-ul împotriva accesului neautorizat. De
asemenea, intermediarii au obligaţia directa de a păstra documentele primite prin Internet,
pentru a putea fi ulterior recuperate şi examinate de CNVM. Intermediarii care doresc să
menţină servicii de investiţii financiare pentru un investitor, exclusiv prin intermediul
Internetului, trebuie să obtina :
i) o copie a documentelor de identitate ale investitorilor;
ii) informaţii despre conturile bancare, inclusiv o declaraţie de cont sau un cec
stampilat;
iii) documente care să dovedească rezidenta clientului.
586. Urmare procedurilor de verificare, intermediarul trebuie să comunice investitorului, prin
posta electronica utilizatorul şi doua parole:
i) prima parola – pentru a vedea ordinele de cumpărare/vânzare a
instrumentelor financiare, limitele de schimb şi balanţa de verificare a
propriului portofoliu de instrumente financiare; si
ii) a doua parola – pentru întroducerea ordinelor de cumpărare/vânzare a
instrumentelor financiare, pentru transferul instrumentelor financiare si/sau
numerar.
3.2.2 Recomandări şi comentarii
587.Cadrul legal al României tratează în detaliu un număr substanţial de cerinţe FATF privind
identificarea clientului (CDD). Oricum, aşa cum s-a indicat, în anumite domenii cheie un
număr de lipsuri este remarcabil; aceasta este relevant, îndeosebi, în acele domenii în care
FATF pune un accent deosebit, adică beneficiarul real şi PEPs-uri. (persoane expuse politic).
Autorităţile române au indicat ca toate lipsurile identificate în legătura cu măsurile preventive
ar putea fi rectificate cu implementarea Directivei a treia a UE privind spălarea banilor.
109
588. În practica, conştientizarea cerinţelor de identificare a clientului şi aplicarea măsurilor
legate de identificarea clientului a părut a fi la un nivel foarte înalt. Totuşi, nivelul de
conformitate cu R.5 – R.8 este inhibat datorita unui număr de lipsuri semnificative, se
recomanda următoarele:
589. Prevederile Legii privind CSB în legătura cu beneficiarul real sunt în prezent slabe.
România trebuie să aibă în vedere emiterea de prevederi legale/reglementari si, după caz, linii
directoare (ghid) pentru a clarifica responsabilităţile privind identificarea şi verificarea
beneficiarului real.
590. România a întrodus în cadrul sau legal un număr de cerinţe foarte indirecte în legătura cu
PEPs-urile, oricum evaluatorii au fost de părere ca acestea sunt sub standardele aşteptate. În
timp ce se confirma implementarea politicilor privind PEPs-urile de către un număr de mari
instituţii financiare, de asemenea era aparent ca cerinţele generale erau restrictive şi erau
implementate de o maniera inconsistenta. Ca urmare, autorităţile române trebuie să întroducă
obligaţii directe, aşa cum sunt definite în Recomandarea 6.
591. Introducerea unei cerinţe explicite ca deschiderea de conturi corespondente individuale
să implice aprobarea conducerii superioare şi pentru instituţiile financiare să documenteze
responsabilităţile pe fiecare instituţie. Obligaţii specifice cu privire la “plătibil prin conturi”
prin care trebuie să se asigure ca instituţiile financiare au verificat identitatea şi au efectuat
continuu cunoaşterea clientului, aşa cum este cerut în Recomandarea 7, trebuie, de asemenea,
să fie implementate.
3.2.3 Conformitatea cu Recomandările 5 - 8
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază evaluarea
R.5 Conformitate
parţiala Nu exista o definiţie a beneficiarului real.
Cerinţa de a lua măsuri rezonabile pentru a verifica
identitatea beneficiarului real, aşa cum este ceruta de standardele
FATF, nu este implementata în mod adecvat.
Nu exista cerinţe specifice în aplicare despre cum entităţile
raportoare ar trebui să aplice măsurile de cunoaştere a clienţilor la
clienţii existenţi în cazul instituţiilor financiare non-bancare.
R.6 Neconformitate Cerinţa de a identifica o PEP este în prezent prea restrictiva şi
se refera numai la identificarea unui client care “deţine o funcţie
publica”.
Cerinţa de a identifica sursa averii unei PEP nu este
specificata clar (cu excepţia celor aplicabile tuturor clienţilor).
Natura şi extinderea măsurilor sporite de întărire de cunoaştere a
clientului referitoare la PEPs nu este în mod clar specificata.
Natura şi extinderea măsurilor de îmbunătăţire a măsurilor de
cunoaştere a clientului referitoare la PEPs-uri nu sunt menţionate
clar.
Nu exista nicio prevedere pentru aprobarea de către
conducerea superioara în cazul stabilirii unei relaţii cu o PEP.
Nu exista nicio prevedere pentru aprobarea de către
conducerea superioara a continuării relaţiei de afaceri în care clientul
este găsit ulterior a fi o PEP sau ca devine o PEP.
R.7 Conformitate Nu exista nicio obligaţie de a cere aprobarea conducerii
110
parţiala superioare atunci când se deschid conturi corespondente individuale.
Nu exista nicio obligaţie pentru instituţiile financiare să
documenteze responsabilităţile respective pentru fiecare instituţie.
Nu exista nicio obligaţie specifica cu privire la “plătibil prin
conturi”.
R.8 Conformitate
3.3 Terţe părţi şi afaceri iniţiate (Recomandarea 9)
3.3.1 Descriere şi analiza
592. Cadrul legal din România permite instituţiilor financiare să se sprijine pe intermediari
sau terţe parţi pentru a efectua anumite elemente ale procesului de CDD sau de iniţiere de
afaceri. Oricum, a fost neclar pentru evaluatori extensia la care principiul de sprijinire pe terţe
parţi sau folosirea muncii de verificare efectuata de către intermediar în privinţa afacerilor
iniţiate este o practica stabilita deja în România. De asemenea, a fost neclar ce aşteptări,
autorităţile de supraveghere ar avea, în practica, în privinţa instituţiilor reglementate, în
stabilirea procedurilor interne pentru sprijinire pe terţe parţi. A existat în continuare
nesiguranţa cu privire la tarile în care partile terţe pot avea sediul. Astfel, echipa de evaluare
nu a putut să evalueze nivelul general de eficienta legat de implementarea Recomandării 9.
593. Totusi, în cazurile în care bazarea pe terţe parţi poate avea loc, exista obligaţii legale
specifice care cer instituţiilor financiare să fi întreprins paşii necesari pentru a se asigura de
robusteţea (veridicitatea) informaţiilor furnizate. De asemenea, exista o menţiune legala
expresa care precizează ca responsabilitatea finala pentru identificarea şi verificarea clientului
ramane în sarcina instituţiei financiare care se bazează pe terţe parţi. Când o instituţie de
credit accepta un nou client bazându-se pe datele de identificare furnizate de alte instituţii de
credit sau de terţe parţi (care sunt un intermediar între banca şi client), Normele nr.3/2002,
Art.32 cer instituţiilor de credit să se asigure în privinţa calităţii procedurilor de identificare a
clientului folosite de intermediar. În îndeplinirea acestei obligaţii, Art. 32 precizează ca
băncile trebuie să aibă în vedere următoarele:
"a) sa se asigure ca procedurile intermediarului sunt conforme cu standardele
minime impuse de procedurile KYC, şi ca ele sunt cel puţin la fel de stricte ca acelea
implementate de către banca;
b) sa încheie un acord cu intermediarul prin care băncii i se permite să verifice
standardele KYC ale intermediarului;
c) sa fie asigurata ca intermediarul are obligaţia de a furniza băncii toate
informaţiile şi documentele de identificare procesate de către procedurile sale proprii de
identificare.”
594. În cazul instituţiilor ne-bancare, înregistrate în Registrul Special, Norma nr. 8/2006
privind standardele de cunoaştere a clientelei (KYC) reflecta prevederile legale formulate
pentru instituţiile de credit. Regulamentul 11/2005 al CNVM pentru piaţa de capital, permite,
de asemenea, bizuirea pe terţe parţi pentru identificarea clientului în anumite condiţii. Ordinul
nr. 3128/2005 nu tratează problema bizuirii pe intermediari sau terţe parţi pentru a efectua
identificarea clientului. Evaluatorii au fost informaţi ca chiar dacă contractul de asigurare este
încheiat prin intermediari, responsabilitatea identificării clientului cade exclusiv în sarcina
asiguratorului. Intermediarul nu face decât să reprezinte asiguratul şi sa-l aducă în fata
asiguratorului, acesta din urma având obligaţia de a identifica clientul.
595. În timp ce obligaţiile legale sunt explicite în cerinţa de a se asigura ca procedurile
intermediarului sunt conforme cu procedurile minime de KYC ale băncii, nu exista, oricum, o
111
cerinţa expresa pentru instituţiile financiare de a se asigura ele insele ca terţele parţi sunt
reglementate şi supravegheate în concordanta cu Recomandările FATF 23, 24 şi 29. La fel, nu
exista nicio cerinţa ca instituţiile financiare să obtina “imediat” de la terţa parte informaţiile
necesare privind anumite elemente ale procesului de cunoaştere a clientului. Excepţie face
piaţa de capital unde exista o cerinţa expres stipulata în Articolul 8, alin 3 al Regulamentului
nr. 11/2005 privind piaţa de capital.
3.3.2 Recomandări şi comentarii
596. Exista unele neconcordante la nivelul autorităţilor competente şi în cadrul sectorului
reglementat cu privire la măsura în care terţele parţi pot fi utilizate să efectueze CDD, sau
dacă majoritatea acestei activităţi este folosita într-un context de surse externe. România
trebuie să revizuiască folosirea terţelor parţi în efectuarea CDD în toate sectoarele. Dacă
folosirea bazării pe terţe parţi este o trăsătura caracteristica în România, atunci, autorităţile
competente trebuie să asigure emiterea de ghiduri adecvate pentru toate sectoarele.
3.3.3. Conformitatea cu Recomandarea 9
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază evaluarea
R.9 Conformitate parţiala Instituţiilor financiare nu li se cere explicit să se
convingă ca terţele parţi sunt reglementate şi
supravegheate (în conformitate cu Recomandările 23,
24 şi 29).
Trebuie introdusa o obligaţie explicita care să
pretindă instituţiilor financiare care se bazează pe o
terţa parte să obtina imediat de la terţa parte
informaţiile necesare privind anumite elemente ale
procesului CDD.
In determinarea tarilor care au terţe parţi care
întrunesc condiţiile pe care se pot baza, autorităţile
competente numai în mica măsura iau în considerare
informaţiile disponibile privind, dacă acele tari aplica
adecvat Recomandările FATF.
3.4. Secretul profesional sau confidenţialitatea instituţiilor financiare (R.4)
3.4.1 Descriere şi analiza
597. Legea nr.656/2002 impune o obligaţie generala entităţilor raportoare de a asigura ca
legile instituţiilor financiare privind secretul profesional să nu inhibă implementarea
Recomandărilor FATF. Art.5(3) prevede ca “Secretul profesional al persoanelor şi entităţilor
precizate în Art.8 nu este opozabil Oficiului”. Mai exista o prevedere pentru instituţiile
financiare de a furniza datele şi informaţiile solicitate, în decursul unei perioade de 30 de zile
de la data primirii solicitării. Nici Oficiul Naţional, nici instituţiile financiare nu au arătat
îngrijorări referitoare la capacitatea instituţiilor financiare de a respecta limita de 30 de zile.
598. În plus la Legea nr.656/2002, exista norme specifice şi reglementari pentru sectoarele
care au incorporat principiul accesului la informaţiile de combatere a spălării banilor şi a
finanţării terorismului. Pentru instituţiile ne-bancare, înregistrate în Registrul Special, acestea
sunt stabilite în Normele nr.8/2006, Art.36- (2) care prevede ca “Instituţiile financiare ne-
112
bancare trebuie să asigure, în conformitate cu prevederile legii, accesul autorităţilor
competente din domeniul investigării şi incriminării infracţiunilor şi a autorităţilor de
supraveghere la întreaga documentaţie privind clienţii şi relaţia menţinuta cu ei, inclusiv
orice evaluare pe care instituţiile financiare au făcut-o pentru a identifica tranzacţiile
neobişnuite sau suspecte sau pentru a determina gradul de risc asociat unei tranzacţii pe care
o are de efectuat.”
599. Prevederile legale privitoare la piaţa de capital sunt specificate în Legea nr.297/2004,
care precizează ca secretul profesional nu este opozabil CNVM-ului în exercitarea
competentelor sale legale. Prevederile Art.3 al Regulamentului CNVM nr.11/2005, specifica
faptul ca entităţile reglementate sunt obligate să furnizeze orice informaţii sau documente
relevante si, ca, excepţiile, legile sau prevederile privind secretul profesional nu vor fi aduse
ca un argument de limitare a abilitaţii entităţii raportoare de a raporta tranzacţiile suspecte.
600. În plus la cerinţele Legii nr.656/2002, exista o alta cerinţa cu privire la piaţa asigurărilor,
prin Ordinul 3128/2005, Art.17 care stipulează, “Contractele de confidenţialitate, legislaţia
sau prevederile legate de sectorul profesional nu pot fi invocate ca restricţie a capacitaţii
entităţilor raportoare de a raporta tranzacţiile suspecte”.
601. Schimbul de informaţii între autorităţile competente este sprijinit prin Legea
nr.656/2002, Art.5, care prevede ca, “Oficiul poate schimba informaţii, pe baza de
reciprocitate, cu instituţiile străine cu funcţii similare şi care sunt obligate a păstra secretul
profesional în condiţii similare, dacă astfel de comunicări sunt făcute în scopul prevenirii şi
combaterii spălării banilor sau a finanţării actelor de terorism. ”
3.4.2. Recomandări şi comentarii
602.Capacitatea României de a trata confidenţialitatea da permisibilitate excepţiilor care
împiedica legile de secret profesional de la inhibarea implementării Recomandărilor FATF.
Conformitatea cu Recomandarea 4
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază evaluarea
R.4 Conformitate
3.5 Păstrarea înregistrărilor şi norme privind transferul electronic (R.10 şi SR.VII)
3.5.1.Descriere şi analiza
Recomandarea 10
603. Recomandarea 10 are numeroase criterii potrivit Metodologiei care sunt marcate cu
asterisc şi deci, necesita a fi impuse de lege sau reglementari:
sa menţină toate înregistrările necesare referitoare la tranzacţii, atât interne cat şi
internaţionale, pentru cel puţin 5 ani de la efectuarea tranzacţiei (sau mai mult dacă este
necesar) indiferent dacă relaţia de afaceri este în desfăşurare sau a fost terminata;
să menţină toate înregistrările privind datele de identificare, date despre conturi şi
corespondenta de afaceri pentru cel puţin 5 ani de la închiderea contului sau a relaţiei de
afaceri (sau mai mult dacă este necesar) şi înregistrări privind clientul şi tranzacţia şi alte
informaţii;
113
sa se asigure ca înregistrările privind toţi clienţii şi tranzacţiile şi informaţiile sunt
disponibile în timp util autorităţilor competente interne, cu o autorizare adecvata.
604. Prevederile legale privind înregistrările tranzacţiilor sunt cuprinse în Articolul 13 al Legii
privind CSB/CFT, care cere instituţiilor financiare să menţină evidenta tuturor tranzacţiilor
pentru o perioada de 5 ani de la efectuarea fiecărei operaţii, într-o forma adecvata, pentru a fi
folosita ca proba în justiţie. Perioada de 5 ani începe cu data când relaţia cu clientul se termina
sau cu data efectuării operaţiei. Prevederea cuprinde “fiecare situaţie în care identitatea este
ceruta….”, care implica faptul ca, atât tranzacţiile interne cat şi internaţionale sunt acoperite.
Separat de piaţa de capital (Art.10 al Normei nr.11/2005) nu exista nicio cerinţa pentru
păstrarea înregistrărilor pentru o perioada mai lunga, chiar dacă este ceruta de către o
autoritate competenta în cazuri specifice.
605. Înregistrarea tranzacţiilor este ceruta şi prin Criteriul 10.1.1 (care nu este cu asterisc)
pentru a fi suficient pentru a permite reconstrucţia tranzacţiilor individuale, în aşa fel incat,
dacă este necesar, să constituie probe pentru urmărirea penala. Acest lucru necesita a fi cerut
prin lege, reglementari sau alte mijloace de aplicare.
606. Articolul 56, alineatul 1 al Normelor nr.3/2002, pentru instituţiile de credit, şi Articolul
36, alineatul 1 al Normei nr.8/2006, pentru instituţiile financiare ne-bancare, înregistrate în
Registrul Special, precizează ca aceste înregistrări trebuie să fie suficiente pentru a permite
refacerea tranzacţiilor – inclusiv suma şi tipul valutei si, dacă este necesar, să furnizeze probe
pentru a incrimina infracţiunea. Articolul 6 din Norma 496/2006 conţine prevederi similare
pentru acele instituţii financiare non-bancare înregistrare în Registrul General şi cel de
Evidenta.
607. Referitor la sectorul asigurări, Ordinul nr. 3128/2005 nu specifica clar componenta
necesara a evidentei tranzacţiilor aşa cum este solicitat în Criteriul 10.1.1. Regulamentul
32/2006 privind intermediarii din cadrul pieţei de capital asigura componentele necesare
pentru înregistrarea tranzacţiilor.
608. Criteriul 10.2 solicita ca instituţiile financiare să pastreze datele de identificare, fisele de
cont şi corespondenta bancara pentru o perioada de cel puţin cinci ani de la finalizarea unei
relaţii de afaceri sau de la inchiderea contului (sau pentru o perioada mai mare dacă este
solicitata de o autoritate competenta în anumite cazuri după o autoritate competenta).
609. Articolul 13 din Legea CSB/CFT prevede faptul ca toate entităţile raportoare ar trebui să
pastreze o copie a documentului, ca dovada a identităţii, sau referinte ale identititatii, pentru o
perioada de cinci ani, incepand cu data la care relaţia cu acel client se incheie.
610. În ceea ce priveşte instituţiile de credit, Art. 56, alin 2 din Normele 3/2002 prevede
obligaţia păstrării înregistrărilor referitoare la identificarea clientului, păstrarea înregistrărilor
şi corespondenta bancara pentru cel puţin cinci ani după ce contul a fost închis să relaţia de
afaceri cu clientul s-a încheiat.
611. Obligaţii similare sunt stabilite şi pentru instituţiile financiare non-bancare înregistrate în
Registrul Special (Art. 36, alin. 1 din Regulamentul nr. 8/2006) din Registrul General şi cel de
Evidenta (Art.6 al Deciziei nr. 496/2006), pentru sectorul asigurărilor (Art. 13 al Ordinului nr.
3128/2005), precum şi pentru piaţa de capital (Art. 10 a Normei nr. 11/2005).
114
612. Trebuie menţionat faptul ca pentru instituţiile financiare înregistrate în Registrul General
şi cel de Evidenta, precum şi pentru sectorul asigurărilor cerinţele sunt limitate la informaţiile
de identificare şi documente, şi nu includ fisele de cont şi corespondenta bancara.
613. În afara pieţei de capital nu exista prevederi referitoare la păstrarea înregistrărilor privind
datele de identificare, fisele de cont şi corespondenta bancara pentru o perioada mai mare de
cinci ani dacă este necesar, atunci când este solicitat astfel de o autoritate competenta în
anumite cazuri de o autoritate adecvata.
614. Criteriul 10.3 precizează ca instituţiilor financiare să li se ceara să se asigure ca
înregistrările tuturor clienţilor şi tranzacţiilor şi informaţiile sunt disponibile în timp util la
autorităţile competente interne pentru autoritatea adecvata.
615. Articolul 56 din Normele nr.3/2002, oricum, stabileşte obligaţia pentru instituţiile de
credit să menţină, pentru cel puţin cinci ani, toate înregistrările necesare privind tranzacţiile,
atât cele interne, cat şi cele internaţionale, pentru a onora rapid cererile de informaţii venite de
la autorităţile competente. Evaluatorii au fost de părere ca „rapid” nu îndeplineşte cerinţa de
„în timp util” aşa cum este prevăzut în Criteriul 10.3.
616. Pentru instituţiile financiare ne-bancare, înregistrate în Registrul Special, Art.36(2) din
Norma 8/2006 prevede accesul tuturor autorităţilor competente la întreaga documentaţie
privind clienţii şi relaţia menţinuta cu ei, “inclusiv orice evaluare pe care instituţia financiar
bancara a efectuat-o pentru a identifica tranzacţiile neobişnuite sau suspecte sau pentru a
determina gradul de risc asociat unei tranzacţii pe care aceasta o are de efectuat.” Instituţiile
bancare non-financiare înregistrate în Registrul de Evidenţă şi cel General nu au prevederi
specifice cu privire la cerinţa „în timp util” din Criteriul 10.3.
618. Nu exista nicio prevedere specifica sau detaliata în Normele privind asigurările şi
respectiv, piaţa de capital.
619. Toate autorităţile de supraveghere subliniază faptul ca în conformitate cu legislaţia
guvernatoare, instituţiilor financiare le sunt solicitate să asigure autorităţilor de supraveghere
acces la toate informaţiile disponibile într-o perioada scurta de timp.
620.In cazul în care instituţiile financiare nu respecta obligaţia de comunicare mai sus
menţionata, sunt prevăzute sancţiuni specifice în Art.264 din Codul Penal.
RS.VII
620.Metodologia cere, pentru toate transferurile electronice, ca instituţiile financiare să obtina
şi să menţină următoarele informaţii complete ale ordonatorului (numele ordonatorului;
numărul de cont al ordonatorului; sau numărul unic de referinţa dacă nu exista numărul de
cont) şi adresa ordonatorului (deşi tarile pot permite instituţiilor financiare să substituie adresa
cu numărul naţional de identitate, numărul de identificare al clientului, sau data şi locul
naşterii) şi să verifice ca astfel de informaţii sunt consistente şi adevărate. Potrivit R.VII.2,
informaţiile complete privind ordonatorul trebuie să insoteasca transferurile electronice
externe deşi, potrivit R.VII.3, este permis ca doar numărul de cont să insoteasca mesajul în
transferurile electronice interne.
621. Din data de 01.01.2007, Normele (UE) nr.1781/2006 ale Parlamentului European şi ale
Consiliului din data de 15.11.2006, privind informaţii despre plătitor care însoţesc
115
transferurile de fonduri, sunt direct aplicabile în România, întrucât este un Stat Membru al
Uniunii Europene.
622.Regulamentul întruneste cerinţele RS VII: obţinerea şi verificarea informaţiilor despre
ordonator; menţinerea informaţiilor complete despre ordonator pentru transferurile externe;
însoţirea transferurilor electronice interne de informaţii mai limitate despre ordonator şi
transmiterea de informaţii complete despre ordonator în trei zile; adoptarea de proceduri
specifice de identificare şi gestionarea transferurilor electronice ne-însoţite de informaţii
complete despre ordonator; respectarea monitorizării; şi sancţiuni.
623.Desi Normele UE au întrat în vigoare în data de 01.01.2007, sancţiunile pentru ne-
respectare vor fi aplicate pana la data de 15.12.2007, coincidenta cu termenul limita pentru
implementarea Directivei a treia a UE privind CSB/CFT.
624.Evaluatorii au fost informaţi ca prevederile UE au fost publicate pe Internet, pe website-ul
BNR, şi ca autorităţile naţionale competente au început să imbunatateasca cadrul legal şi de
reglementare.
625.După cum ştiu evaluatorii, nu exista niciun sistem de monitorizare în aplicare cu privire la
aceasta problema. Îndeosebi, este nevoie a fi clarificata problema monitorizării pe viitor a
conformităţii instituţiilor financiare din afara sectorului bancar (sistemele alternative de
transmitere de bani şi birourile de schimb valutar).
626. Reglementările UE clasifica transferurile electronice din cadrul UE ca fiind interne si, ca
urmare, se cer numai informaţii limitate despre ordonatorul transferurilor electronice în cadrul
Comunitatii Europene. FATF a denumit aceasta ca Nota Interpretativa la RS VII, în care
precizează transferurile interne ca “orice transferuri în care ordonatorul şi instituţia beneficiara
sunt situaţi în aceeaşi tara.” FATF a decis la plenara din iunie 2007 să ia în continuare în
considerare acest subiect10
.
627. Datorita recentelor cerinţe prevăzute de Reglementările UE, implementarea şi eficienta
n-ar putea fi evaluate de către echipa de evaluare la momentul vizitei.
3.5.2. Recomandări şi comentarii
628. Legea privind CSB/CFT ar trebui îmbunătăţita pentru a furniza o baza legala pentru
păstrarea înregistrărilor tranzacţiilor şi a datelor de identificare pentru o perioada mai mare de
5 ani dacă este necesar, atunci cand este imperios ceruta de către o autoritate competenta în
cazuri specifice la cererea autorităţii adecvate.
629.Componenta necesara a înregistrărilor tranzacţiilor pentru asiguratori, precum şi o
prevedere ar trebui întrodusa pentru îndeplinirea Criteriului 10.1.1., stabilind astfel ca
înregistrările trebuie să fie suficiente pentru a permite reconstituirea tranzacţiilor individuale –
inclusiv sumele şi tipurile de valuta implicate dacă sunt mai multe – astfel incat să furnizeze,
după caz, probe pentru urmărirea penala a faptelor infracţionale.
10
Nota Interpretativa RSVII revizuita, emisa de FATF în data de 29.02.2008, prevede la paragraful 2, litera c) ca
termenul “transfer intern”, de asemenea, se refera la orice lanţ de transferuri electronice care au loc în întregime
în cadrul graniţelor UE.
116
630.O cerinţa ar trebui considerata pentru sectorul asigurări, care să prevadă ca, datele de
identificare ale clientului, datele despre conturi şi corespondenta de afaceri trebuie păstrate
pentru cel puţin cinci ani de la data închiderii unui cont sau a terminării unei relaţii de afaceri
sau mai mult, dacă este cerut de către o autoritate competenta în cazuri specifice cerute de
autoritatea adecvata.
631. Instituţiile financiare înregistrate în Registrul General şi cel de Evidenta, precum şi
pentru sectorul asigurărilor cerinţele de păstrare a înregistrărilor ar trebui să acopere şi fisele
de cont şi corespondenta bancara.
632. Sunt necesare măsuri de implementare suplimentare, prin care să fie prevăzut regimul
sancţiunilor şi monitorizarea privind transferurile electronice. Evaluatorii au fost informaţi ca
regimul sancţiunilor şi autoritatea competenta, potrivit Reglementarilor UE, vor fi prevăzute
în legea care va implementa Directiva 3 a UE, programata a fi publicata la sfârşitul anului
2007.
633. Datorita recentelor cerinţe prevăzute de Reglementările UE, implementarea şi eficienta
nu pot fi evaluate de către echipa de evaluatori la momentul vizitei, şi nici dacă instituţiile
beneficiare au proceduri în aplicare bazate pe risc pentru a gestiona transferuri electronice
neacompaniate de informaţii complete despre ordonator.
3.5.3. Conformitatea cu Recomandarea 10 şi Recomandarea Speciala VII
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază evaluarea
R.10 Conformitate
parţiala In afara pieţei de capital nu exista prevederi referitoare
la păstrarea înregistrărilor tranzacţiei pentru o perioada mai
mare de cinci ani dacă este necesar, atunci când este solicitat
astfel de o autoritate competenta în anumite cazuri de o
autoritate adecvata
Criteriul 10.1.1. nu este respectat cu referire la sectorul
asigurări sau la sectorul de capital. În afara pieţei de capital nu
exista prevederi referitoare la păstrarea înregistrărilor privind
datele de identificare, fisele de cont şi corespondenta
bancara pentru o perioada mai mare de cinci ani dacă este
necesar, atunci când este solicitat astfel de o autoritate
competenta în anumite cazuri de o autoritate adecvata. Cerinţa
de a furniza informaţii „în timp util” cum este solicitata de
Criteriul 10.3 nu este îndeplinita. Instituţiile financiare
înregistrate în Registrul General şi cel de Evidenta, precum şi
pentru sectorul asigurărilor cerinţele de păstrare a
înregistrărilor nu acoperă şi fisele de cont şi corespondenta
bancara
Cerinţele de a asigura ca toate informaţiile privind
clienţii şi înregistrările tranzacţiilor să fie disponibile
autorităţilor competente „în timp util” aşa cum sunt solicitate
în Criteriul 10.3 nu sunt îndeplinite.
RS.VII Conformitate
în mare
măsura
Implementarea şi eficienta Reglementarilor UE nu pot
fi evaluate.
117
Tranzacţii neobişnuite şi suspecte
3.6 Monitorizarea tranzacţiilor şi relaţiilor (R.11 şi 21)
3.6.1. Descriere şi analiza
Recomandarea 11
634. Recomandarea 11, care cere instituţiilor financiare să acorde atenţie speciala tuturor
tranzacţiilor complexe, neobişnuit de mari sau cu model neobişnuit de tranzacţie, care nu au
scop aparent sau vizibil economic sau legal, necesita a fi prevăzuta în lege, reglementari sau
alte mijloace de aplicare.
635. Nu exista o prevedere în Legea privind CSB, care cere instituţiilor financiare să acorde
atenţie deosebita tuturor tranzacţiilor complexe, neobişnuite sau modele de tranzacţii
neobişnuite. Totuşi, legislaţia secundara stabileşte astfel de cerinţe într-un mod care în
general, respecta standardele după cum urmează:
636. Instituţiile de credit, Articolul 41 al Normelor nr.3/2002 tratează dezvoltarea de sisteme
operaţionale adecvate pentru a detecta tranzacţiile neobişnuite şi suspecte. Potrivit aceluiaşi
articol, aceasta poate fi efectuata prin stabilirea parametrilor pentru o clasa particulara sau
categorie de conturi, deci, acordând atenţie tranzacţiilor care depăşesc aceste limite. Ele pot
include tranzacţii normale care pot fi efectuate prin anumite tipuri de conturi, cum ar fi: limite
de valoare pe fiecare tip de tranzacţie, client sau cont, domeniu de activitate al entităţilor
juridice sau alte entităţi. În acest caz, monitorizarea continua se va concentra pe tranzacţii care
nu sunt conforme cu limitele stabilite.
637. Pentru instituţiile bancare ne-financiare, înregistrate în Registrul Special, Articolul 26 al
Normelor nr.8/2006, în mod specific stabileşte necesitatea concentrării pe tipul tranzacţiei
care nu corespunde modelului obişnuit şi izolează tranzacţiile, prezentând factori de risc care
cer evaluare ulterioara.
638. Prevederile legale din Normele pentru instituţiile de credit şi instituţiile financiare ne-
bancare, înregistrate în Registrul Special, întrunesc în întregime Criteriul 11.1 al
Metodologiei. Oricum, cerinţe asemănătoare nu sunt prevăzute în legislaţia care acoperă
sectoarele asigurări şi piaţa de capital. Aceste sectoare se bazează pe criterii specifice în
evaluarea tranzacţiilor în vederea detectării RTS-urilor care includ tranzacţii mari neobişnuite
şi tipare neobişnuite ale tranzacţiilor fără un scop aparent economia sau legal. Din acest motiv
aceste sectoare sunt considerate a aborda parţial problema.
639. În plus, atât instituţiile de credit cat şi instituţiile financiare ne-bancare, înregistrate în
Registrul Special, sunt solicitate a examina istoricul şi scopul unor astfel de tranzacţii si,
examinarea trebuie să se bazeze, de asemenea, pe documente suplimentare cerute de la client,
pentru a justifica tranzacţia, concluziile fiind înregistrate în scris şi disponibile pentru
verificări ulterioare (Articolul 42, alineatul 3 al Normelor nr.3/2002 şi Articolul 26, alineatul 2
al Normelor nr.8/2006). Nu exista prevederi care să îndeplinească Criteriul 11.2 pentru
instituţiile financiare non-bancare care sunt înregistrate în Registrul de Evidenţă şi cel
General.
640.Nu exista nicio prevedere specifica care să îndeplinească Criteriul 11.2 pentru sectoarele
asigurări şi piaţa de capital. Evaluatorii au fost informaţi ca în practica, intermediarii de pe
118
piaţa de capital examinează tranzacţiile complexe şi neobişnuite şi rezultatele lor sunt
completate în scris.
641.Prevederea generala privind păstrarea înregistrărilor pare să acopere, de asemenea, cazul
constatărilor scrise şi al clarificărilor tranzacţiilor, întrucât aceasta se refera nu numai la
înregistrarea tuturor operaţiunilor financiare cerute prin Legea privind CSB/CFT, dar şi la
“înregistrări secundare şi operative”. Oricum, nu este explicit cerut în Lege sau în Norme să
păstreze astfel de constatări disponibile pentru autorităţile competente şi auditori.
642. Pentru instituţiile de credit, obligaţia de a păstra constatările disponibile auditorilor,
poate fi presupusa din prevederile generale care împuterniceşte auditul intern să aibă acces la
înregistrările întocmite în conformitate cu Normele privind standardele de cunoaştere a
clientelei (Articolul 23, alineatul 2 al Normelor 3/2002 pentru bănci), în timp ce pentru
instituţiile ne-bancare, înregistrate în Registrul Special, Articolul 33 prevede, de asemenea,
competente de supraveghere ale auditului intern “prin mijloace de testare aleatorie a
conformităţii cu normele interne şi re-evaluarea rapoartelor privind cazurile excepţionale”. Nu
exista prevederi specifice pentru acoperirea cerinţelor Criteriului 11.3 pentru instituţiile
financiare non-bancare înregistrate în Registrul de Evidenţă şi cel General.
643. În timpul vizitei, s-a clarificat ca instituţiile financiare au dezvoltat programe software
specifice în cadrul sectorului bancar şi al companiilor de investiţii pentru a depista tranzacţiile
neobişnuite şi ca aceasta zona este examinata în mod obişnuit de către supraveghetori
competenţi în timpul inspecţiilor la fata locului.
Recomandarea 21
644. Recomandarea 21 solicită instituţiilor financiare să acorde o atenţie deosebită relaţiilor de
afaceri şi tranzacţiilor cu persoane din sau în ţări care nu aplică sau aplică insuficient
Recomandările FATF. Acest aspect ar trebui să fie impus prin lege, regulament sau prin alte
mijloace de aplicare a legii. Se prevede o obligaţie în sarcina instituţiilor financiare de a
acorda o atenţie deosebită tranzacţiilor cu persoane din sau în ţări care nu aplică sau aplică
insuficient Recomandările FATF şi nu doar din ţările desemnate de FATF ca fiind
necooperante (ţările NCCT).
645. Nu există dispoziţii specifice în Legea privind CSB/CFT, care să acopere Recomandarea
21.
646. În plus, Articolul 7 al Normelor menţionate prevăd că programele de cunoaştere a
clientelei trebuie să cuprindă şi „modalităţile de abordare a tranzacţiilor în şi/sau din
jurisdicţiile în care nu există reglementări corespunzătoare în domeniul prevenirii spălării
banilor”.
647. Cele două prevederi menţionate mai sus nu par a fi pe deplin conforme cu raportarea la
ţările care „nu aplică sau aplică insuficient Recomandările FATF”, neacoperind acele ţări care
au deficienţe în aplicarea Recomandării FATF privind combaterea finanţării terorismului.
648. Nu exista prevederi care se adresează Criteriul 21.1 pentru instituţiile financiare non-
bancare.
649. Regulamentul 11/2005 al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare impune ca entităţile
reglementate să acorde o atenţie sporită tranzacţiilor care implică persoane situate în jurisdicţii
119
cu sisteme inadecvate de CSB/CFT. O dispoziţie similară este prevăzută şi pentru sectorul
asigurărilor (Articolul 14 din Ordinul 3128/2005).
650. Pentru cele două sectoare nu există dispoziţii privind măsurile suplimentare de
cunoaştere a clientelei în cazul relaţiilor de afaceri.
651. Cu ocazia vizitei la faţa locului atât ONPCSB cât şi BNR au confirmat diseminarea către
instituţiile financiare doar a listei ţărilor necooperante desemnate de FATF, lucru realizat prin
„scrisori”, care nu reprezintă măsuri de aplicare a legii.
652. Având în vedere că în prezent nu există nicio ţară aflată pe lista NCCT, criteriul 21.1.1
nu este de fapt implementat.
653. Autorităţile române au evidenţiat faptul că, programele de instruire organizate de
ONPCSB cu privire la trendurile şi tipologiile de spălare a banilor joacă un rol central în
informarea instituţiilor financiare cu privire la vulnerabilităţile sistemelor de CSB/CFT din
alte state. Acest mecanism pare a fi inadecvat pentru respectarea Criteriului 21.1.1, acesta
nefiind sistematic şi funcţional.
654. În cazul acelor tranzacţii care aparent nu au un scop economic sau legal, instituţiile de
credit sunt obligate (Articolul 42 alin.2 litera c din Norma nr. 3/2002) să acorde atenţie
transferurilor externe neconforme sau neobişnuite, şi prin urmare să examineze scopul şi
circumstanţele acestor tranzacţii, iar constatările să fie consemnate în scris şi să fie disponibile
verificărilor. O dispoziţie similară referitoare la „tipul tranzacţiilor care nu se circumscriu
tiparelor obişnuite” se aplică şi instituţiilor financiare-nebancare, înregistrate în Registrul
Special, (Articolul 26, secţiunea 1 din Regulamentul nr. 8/2006 şi art. 24 şi 25 din Normele
496/2006). Aceste dispoziţii legale nu se referă explicit la tranzacţiile cu ţările care aplică
insuficient Recomandările FATF.
655. În afară de acest aspect, nu a fost explicat evaluatorilor un sistem funcţional pe baza
căruia să fie identificate alte ţări care pot prezenta îngrijorări din punct de vedere al CSB/CFT.
656. Autorităţile române nu au identificat niciun mecanism pentru aplicarea măsurilor de
stabilire a ţărilor care nu aplică sau aplică insuficient Recomandările FATF.
3.6.2. Recomandări şi comentarii
657. Dispoziţiile Regulamentelor pentru instituţiile de credit şi pentru instituţiile financiare
non-bancare sunt pe deplin conforme cu Criteriul 11.1 al Metodologiei. Cu toate acestea, în
regulamentele privind sectoarele asigurărilor şi a pieţei de capital nu sunt stipulate cerinţe
similare. Sectorul asigurărilor se bazează pe procesul raportării tranzacţiilor suspecte pentru a
identifica acest tip de activitate.
658. Nu există obligaţii specifice pentru sectorul asigurărilor şi cel al pieţei de capital de a
consemna în scris constatările făcute.
659. Nu există cerinţe explicite privind păstrarea constatărilor efectuate şi punerea acestora la
dispoziţia autorităţilor competente şi a auditorilor, pe o perioadă de cel puţin 5 ani.
660. Nu există nicio dispoziţie explicită în Legea privind CSB/CFT, care să acopere
Recomandarea 21. Instituţiile financiare nu sunt obligate să acorde o atenţie specială relaţiilor
120
de afaceri şi a tranzacţiilor cu persoane din ţări care nu aplică sau aplică insuficient
Recomandările FATF.
661. Nu există nicio obligaţie de a consemna în scris constatările examinărilor efectuate cu
privire la circumstanţele şi scopul tranzacţiilor atunci când aparent, acestea nu au un scop
economic sau legal. Aceste constatări ar trebui consemnate în scris şi păstrate pe o perioadă de
cel puţin 5 ani, pentru a asista autorităţile competente. Măsurile de combatere, în cazul în care
o astfel de ţară continuă să nu aplice sau să aplice insuficient Recomandările FATF ar trebui
prevăzute în lege sau Regulamente.
3.6.3. Conformarea cu Recomandările 11 şi 21
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază
evaluarea
R. 11 Conformitate în mare măsură Criteriul 11.1 este parţial îndeplinit de
către sectorul asigurărilor şi cel al
pieţei de capital privind acordarea unei
atenţii deosebite tuturor tranzacţiilor
complexe, în suma mare sau
neobişnuite. Nu exista prevederi
aplicabile pentru instituţiile financiare
non-bancare înregistrate în Registrul
de Evidenţă şi el General precum şi
pentru sectorul asigurărilor şi pieţei de
capital în vederea examinării fondului
tranzacţiilor şi de a consemna
constatările lor în scris.
Nu există o cerinţă explicită privind
păstrarea constatărilor efectuate şi
punerea acestora la dispoziţia
autorităţilor competente şi a
auditorilor, pe o perioadă de cel
puţin 5 ani.
R. 21 Neconform Cerinţe insuficiente privind acordarea unei
atenţii speciale relaţiilor de afaceri şi
tranzacţiilor cu persoane din ţări care nu
aplică sau aplică insuficient Recomandările
FATF.
Nu există cerinţe aplicabile referitoare la
informarea instituţiilor financiare cu privire la
vulnerabilităţile sistemelor de CSB/CFT din
alte ţări.
Nu există cerinţe aplicabile pentru
instituţiile financiare privind examinarea
circumstanţelor şi a scopului acestor
tranzacţii, şi de a pune la dispoziţia
autorităţilor competente constatările
consemnate în scris.
Nu există un mecanism care să aplice
măsuri de combatere.
121
3.7 Rapoartele de tranzacţii suspecte şi alte raportări (Recomandările 13, 14, 19, 25.2 şi
RS. IV)
3.7.1 Descriere şi analiză
Recomandarea 13 şi Recomandarea Specială IV
662. Criteriile Esenţiale 13.1, 13.2 şi 13.3 sunt marcate cu asterisc şi trebuie să fie prevăzute
în lege sau regulamente.
663. Instituţiile financiare din România sunt obligate, conform Articolului 3 din Legea privind
CSB/CFT să raporteze de îndată către ONPCSB atunci când suspectează că „o tranzacţie ce
urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism”.
Angajatul instituţiei financiare va informa ofiţerul de conformitate, care va notifica de îndată
ONPCSB. ONPCSB va confirma primirea RTS-ului.
664. Articolul 17 alin 1indice 1 din Legea CSB/CFT prevede faptul ca dacă o autoritate de
supraveghere obţine informaţii în timpul controalelor on-site care indica suspiciuni de spălare
a banilor, finanţare a terorismului sau alte încălcări al Legii CSB/CFT sunt obligate să
informeze imediat ONPCSB.
664. Instituţiile de credit au, de asemenea, obligaţia, conform Articolului 45 din Normele nr.
3/2005 de a raporta tranzacţiile suspecte către BNR – Direcţia Supraveghere: „Banca poate
refuza efectuarea operaţiunilor considerate suspecte şi nu va efectua operaţiile care sunt ilicite
sau care nu pot fi justificate corespunzător”. Atunci când aceste operaţiuni pot afecta în mod
semnificativ statutul şi/sau reputaţia instituţiei de credit sau reprezintă o operaţiune cu o
valoare semnificativă faţă de volumul activităţii instituţiei de credit. Raportul va include
elementele necesare pentru a identifica clientul, suma implicată în operaţiune, justificarea
operaţiunii oferită de client, motivaţia pentru care operaţiunea este considerată suspectă şi
orice alte informaţii considerate necesare de instituţia de credit.
665. Obligaţia de raportare prevăzută în Art. 3 din Legea privind CSB/CFT care se referă la
tranzacţiile suspecte „...ce urmează să fie efectuate...” nu pare a acoperi în întregime obligaţia
de raportare astfel cum e stipulată în Recomandarea FATF 13. Obligaţiile de raportare
prevăzute de Regulamente nu par nici ele a fi de ajutor în acest sens. Astfel, obligaţia de
raportare nu pare a acoperi spălarea banilor şi finanţarea terorismului dacă tranzacţia suspectă
a fost efectuată. Articolul 4 alin.2 acoperă situaţiile legate de tranzacţiile atipice efectuate
pentru activitatea clientului. Alt tip de tranzacţii suspecte efectuate care nu întra sub incidenta
art. 4 alin 2 par să nu fie acoperite de obligaţia de raportare. Prevederile de raportare acoperă
spălarea banilor, finanţarea terorismului şi alte active obţinute din activităţi infracţionale.
666. Obligaţia de a raporta tentativele de tranzacţii suspecte nu este acoperită. Autorităţile
române au indicat în răspunsurile lor la chestionar că autorităţile interpretează limbajul
statutar al articolului 3 ca acoperind tentativele tranzacţiilor suspecte. Cu toate acestea, la
acest criteriu cu asterisc, necesitatea ca tentativele tranzacţiilor suspecte să fie raportate ar
trebui să fie prevăzută în mod explicit în lege sau regulament.
667. Criteriul 13.2 prevede ca obligaţia de a întocmi un RTS ar trebui să se aplice şi atunci
când există indicii temeinice de a suspecta sau sunt suspectaţi de a avea legătură sau de a fi
folosiţi pentru terorism, acte teroriste sau de către organizaţiile teroriste sau de cei ce
finanţează terorismul. Obligaţia de raportare acoperă infracţiunea de finanţare a terorismului.
Sfera de aplicare a infracţiunii (care nu include expres fondurile care sunt folosite de o
122
organizaţie teroristă sau de terorişti persoane fizice indiferent de scop) ar putea limita sfera de
aplicare a obligaţiei de raportare a RTS-urilor legate de finanţarea terorismului.
668. Legea privind CSB/CFT defineşte spălarea banilor ca incluzând spălarea banilor în
legătură cu orice infracţiune (în acest scop sunt incluse şi aspectele legate de taxe şi nu sunt
excluse de la raportarea RTS-urilor). Nu există un prag financiar în ceea ce priveşte raportarea
tranzacţiilor suspecte.
669. Aşa cum am menţionat anterior un număr de 1348 RTS-uri din anul 2005 sunt în curs de
analiză în cadrul ONPCSB dar acestea vor fi analizate, procesate şi transmise până la sfârşitul
anului 2007.
Directiva Uniunii Europene
670. Paragraful 1 al Articolului 6 din Directiva 2001/308/CEE prevede ca obligaţiile de
raportare să includă faptele care ar putea constitui indicii de spălare a banilor. Recomandarea
FATF 13 prevede că obligaţiile de raportare au la bază suspiciunea sau indiciile temeinice de
a suspecta că fondurile reprezintă produse ale unei activităţi infracţionale. Articolul 3 din
Legea privind CSB/CFT pare a nu include faptele care ar putea indica spălarea banilor.
671. Articolul 7 al Directivei II obligă Statele să se asigure că instituţiile şi persoanele
prevăzute de Directivă se reţin de la efectuarea tranzacţiilor în cazul cărora acestea cunosc sau
suspectează a avea legătură cu spălarea banilor până ce informează autorităţile (doar dacă nu
este imposibil să acţioneze astfel sau dacă ar zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor).
Se consideră că Articolul 3 (2-5) din Legea privind CSB/CFT acoperă acest aspect.
672. Legea CSB/CFT nu conţine nicio prevedere privind sancţionarea în cazul efectuării unei
tranzacţii suspendate pentru 24 de ore la cererea unei instituţii financiare. Incalcarea acestei
obligaţii de a nu efectua o tranzacţie suspendata este sancţionata în conformitate cu Art. 246 al
Codului Penal – Abuz în serviciu.
Dispoziţii privind Protecţia (Recomandarea 14)
673. Conform Articolului 7 din Legea privind CSB/CFT: „transmiterea cu bună-credinţă de
informaţii, de către persoanele prevăzute la art. 8 sau de către persoanele desemnate potrivit
art. 14 alin. (1) nu poate atrage răspunderea disciplinară, civilă sau penală a acestora”.
(dispoziţie privind protecţia).
674. Se pare că dispoziţia menţionată mai sus nu asigură acoperirea deplină a celor impuse de
Criteriul 14.1, de vreme ce se referă doar la entităţile raportoare şi la ofiţerii de conformitate,
neincluzând în mod explicit „directorii, ofiţerii şi angajaţii (permanent sau temporar)”.
675. Ar trebui evidenţiat faptul că această dispoziţie face referire nu numai la un RTS ci la
toate datele şi informaţiile suplimentare transmise către FIU, precum şi la rapoartele de
tranzacţii în numerar şi de transferuri externe.
676. Este clar că protecţia se aplică în ceea ce priveşte procedurile penale. În consecinţă, o
mare acoperire a articolului sugerează că nu este solicitată o informaţie precisă pentru a
sublinia activitatea infracţională.
677. Cât priveşte sectorul asigurărilor, Articolul 17 din Ordinul nr. 3128/2002 prevede că,
capacitatea entităţilor reglementate de a raporta tranzacţiile suspecte nu poate fi restricţionată
123
de confidenţialitate sau de orice dispoziţie privind secretul profesional. O dispoziţie similară
este prevăzută în Articolul 15 al Regulamentului 11/2005 pentru entităţile de pe piaţa de
capital.
Avertizarea clienţilor (Recomandarea 14)
678. Articolul 18 alin. 2 din Legea privind CSB/CFT interzice entităţii raportoare precum şi
angajaţilor acestora de a transmite informaţiile legate de spălarea banilor şi finanţarea
terorismului, şi de a avertiza clientul cu privire la un RTS transmis către ONPCSB.
679. Cu toate acestea, este regretabil că interdicţia explicită de a dezvălui faptul că un raport a
fost transmis către ONPCSB se adresează numai în ceea ce priveşte clientul, în timp ce ar
trebui să acopere în mod explicit situaţia dezvăluirii unei terţe părţi. Evaluatorii au notat ca
interzicerea transmiterii informaţiilor legate de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, cu
excepţia din lege este în general formulata. Evaluatorii au găsit ca în practica ar fi dificila
pentru entitatea raportoare să fie conştienta în întregime de excepţiile prevăzute în lege.
680. Conform Articolului 24 din Legea privind CSB/CFT incalcarea prevederilor art. 18,
avertizarea clientului reprezintă infracţiune şi se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 2 la
7 ani.
681. Cu ocazia vizitei la faţa locului, evaluatorii au fost informaţi că nu au fost cazuri de
avertizare a clienţilor.
682. A fost specificat faptul că angajaţii semnează un Angajament de Confidenţialitate, prin
care aceştia îşi exprimă angajamentul de a respecta secretul de serviciu şi de stat, cu referire la
dispoziţiile legale privind păstrarea informaţiilor, datelor şi documentelor, inclusiv după
încetarea funcţiei deţinute în cadrul Oficiului. Nerespectarea acestei dispoziţii este pedepsită
cu sancţiuni administrative, disciplinare, civile sau penale, în funcţie de gravitatea încălcării..
683. Autorităţile române au clarificat faptul că dacă se diseminează informaţii clasificate /
confidenţiale, ONPCSB poate notifica autorităţile competente (Serviciul Român de Informaţii
şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz) cu privire la încălcarea
legii în vederea demarării procedurilor legale.
Elemente suplimentare
684. Legea privind CSB/CFT (Articolul 6 alin 11) nu stipulează în mod clar protecţia
persoanei care transmite informaţia către FIU, de vreme ce identitatea persoanei fizice
(ofiţerul de conformitate) care întocmeşte RTS-ul „nu poate fi dezvăluită în cuprinsul
notificării”.
685. Aşa cum am menţionat, se pare că, confidenţialitatea persoanei care întocmeşte raportul
este la discreţia FIU-ului.
686. În consecinţă este neclar în ce cazuri FIU-ul garantează confidenţialitatea menţionată şi
pe ce baze, şi ar trebui comunicate detalii suplimentare cu privire la condiţiile în care
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate solicita FIU-ului să transmită
numele persoanei fizice care a întocmit raportul, dat fiind faptul că acesta nu este dezvăluit în
cuprinsul notificării.
124
687. Autorităţile au informat evaluatorii că notificarea transmisă de ONPCSB include
informaţii şi nu referinţe, material pe baza căruia a fost elaborată sesizarea, numele persoanei
fizice care transmite RTS-ul ci numai detaliile persoanei juridice care întocmeşte raportul sunt
incluse în notificare, de vreme ce aceasta din urmă este relevantă pentru cercetarea penală.
688. Cu atât mai mult, în ceea ce priveşte entităţile non-financiare, ar trebui reţinut faptul că
organismele de auto-reglementare ale avocaţilor şi notarilor (UNNPR şi UNBR) acţionează ca
filtre între FIU şi entităţile raportoare, primind în primă instanţă RTS-urile. UNNPR a
dezvoltat propria bază de date pentru primirea RTS-urilor şi le transmite direct la ONPCSB
într-o formă criptată. Cu ocazia, vizitei la faţa locului, reprezentanţii UNNPR au subliniat
acest fapt în contextul măsurilor de protecţie a confidenţialităţii persoanei care întocmeşte
raportul; UNNBR nu a emis niciun fel de directive.
Recomandarea 19
689. Criteriul 19.1 Ţările ar trebui să analizeze fezabilitatea şi utilitatea implementării unui
sistem în care instituţiile financiare să raporteze toate tranzacţiile în numerar peste o limită
fixă către o agenţie naţională centrală, cu o bază de date computerizată.
690. Articolul 3 (6) din Legea privind CSB/CFT prevede o obligaţie de raportare pentru
entităţile raportoare inclusiv bănci şi alte instituţii financiare şi intermediare de a raporta către
ONPCSB, în termen de 24 de ore cel târziu, efectuarea operaţiunilor cu sume în numerar mai
mari de 10.000 Euro, indiferent dacă tranzacţia a fost efectuată printr-o singură operaţiune sau
mai multe legate între ele.
691. Paragraful 7 din acelaşi Articol prevede că obligaţia de raportare se aplică şi
transferurilor externe în şi din conturi de sau peste 10.000 Euro.
Sumele în numerar declarate/reţinute în/dinspre România 2005/2006
0
1,000,000
2,000,000
3,000,000
4,000,000
5,000,000
6,000,000
7,000,000
8,000,000
9,000,000
10,000,000
2005 Ianuarie- Iunie 2006
Intrare
Iesire
Reţinute
125
692. În decembrie 2006, ONPCSB a semnat un Protocol de Cooperare cu BNR având ca
obiectiv principal conectarea ONPCSB la Reţeaua de Comunicaţii Inter-bancare a Băncii
Naţionale a României. În primul semestru al anului 2007, instituţiile de credit au început
raportarea on-line a tranzacţiilor în numerar peste limita de 10.000 Euro şi transferurile
externe peste 10.000 Euro.
693. Rapoartele sunt păstrate în cadrul ONPCSB, care dispune acum de condiţii sigure pentru
asigurarea unui înalt nivel de protecţie a datelor şi informaţiilor.
Recomandarea 25.2
694. Conform Art. 6 alin. 7 din Legea privind CSB/CFT ONPCSB oferă un feedback general
entităţilor raportoare în principal prin iniţiative de instruire, prezentare de tipologii şi trenduri
de spălare a banilor şi finanţare a terorismului.
695. În conformitate cu Art. 5 litera o) din Hotărârea Guvernului nr. 531/2006, ONPCSB
elaborează un raport anual, care este publicat şi include evoluţiile legislative din anul de
referinţă, o expunere detaliată a activităţii desfăşurate de fiecare Direcţie, precum şi date
statistice privind rezultatele obţinute.
696. De asemenea, se oferă un feedback general autorităţilor de supraveghere prin întâlnirile
periodice.
697. Referitor la feedback-ul pentru fiecare caz, ONPCSB confirmă entităţii raportoare doar
primirea raportului, în conformitate cu Articolul 3 alin. 1 din Legea privind CSB/CFT.
698. Evaluatorii recomandă sporirea feedback-ului pentru fiecare caz, astfel îmbunătăţindu-se
un feedback în termen şi sistematic către entităţile raportoare, în special cu privire la situaţia
RTS-urilor şi a rezultatului în cazurile specifice (furnizând astfel informaţii, periodic, privind
cazurile care sunt închise).
3.7.2. Recomandări şi comentarii
Recomandarea 13
699. Obligaţia de raportare prevăzută la Articolul 3 din Legea privind CSB/CFT care face
referire la tranzacţiile suspecte „...ce urmează să fie efectuate...” nu pare a acoperi în
întregime obligaţia de raportare astfel cum e stipulată în Recomandarea FATF 13. Obligaţia
de raportare prevăzută la Articolul 3 din Legea privind CSB/CFT pare a nu acoperi spălarea
banilor şi finanţarea terorismului dacă tranzacţia suspectă a fost efectuată, chiar dacă obligaţia
de raportare a unei tranzacţii efectuate este parţial acoperita de prevederile Art. 4 alin 2 din
Legea CSB/CFT.
700. Tentativele tranzacţiilor suspecte nu sunt acoperite în mod explicit.
701. Cerinţa prevăzută în Criteriul 13.2 ca obligaţia de a întocmi RTS se aplică, de asemenea,
fondurilor în legătură cu care există indicii temeinice a se suspecta sau sunt suspectate că sunt
legate de finanţarea terorismului nu este acoperită.
702. Numărul scăzut de RTS-uri întocmite de entităţile financiare de un număr limitat de
instituţii financiare ridică problema eficacităţii cerinţei de raportare.
126
Recomandarea 14
703. Legea privind CSB/CFT ar trebui modificată în vederea garantării dispoziţiei privind
protecţia, astfel cum a fost prezentată în Criteriul 14.1, nu numai entităţilor raportoare şi
ofiţerilor de conformitate ci şi „directorilor, ofiţerilor sau angajaţilor acestora”.
704. Cu atât mai mult, interdicţia dezvăluirii faptului că un RTS a fost raportat ar trebui să se
refere nu numai la client ci şi la terţele părţi. Legea privind CSB/CFT ar trebui modificată în
acest sens.
Recomandarea 25.2
705. Feedback-ul general transmis de ONPCSB ar fi de un mai mare ajutor dacă ar fi mai
orientat pe sectoare şi eficacitatea ar trebui sporită axându-se pe sectoare specifice care
prezintă un risc crescut de SB/FT şi care sunt refractare în ceea ce priveşte raportarea, astfel
încurajându-se conştientizarea obligaţiilor de raportare.
706. Evaluatorii recomandă crearea unui mecanism de feedback mai eficace pentru fiecare
caz, astfel dezvoltându-se un feedback specific privind situaţia RTS-ului şi a rezultatului
fiecărui caz.
707. Luând în considerare nivelul scăzut raportare, ar trebui să se elaboreze indicatori şi
tipologii care să privească finanţarea terorismului.
RS IV
708. Obligaţia de raportare prevăzută de Articolul 3 din Legea privind CSB/CFT nu pare a
acoperi finanţarea terorismului dacă tranzacţia a fost efectuată (vezi comentariile de la
Recomandarea 13). Obligaţia trebuie să fie extinsă.
709. Tentativele de tranzacţii suspecte nu sunt acoperite în mod explicit.
710. Cerinţa de raportare a tranzacţiilor suspecte se aplica indiferent dacă se refera la
probleme de evaziune fiscala.
711. Obligaţia de raportare ar trebui să acopere fondurile suspectate a fi legate sau a fi folosite
pentru terorism, acte teroriste sau de către organizaţiile teroriste.
712. Numărul relativ scăzut de rapoarte privind finanţarea terorismului ridică întrebări
referitoare la eficienta. În cursul anului 2005 Oficiul a transmis PICCJ şi SRI un număr de 5
sesizări privind suspiciuni de finanţare a terorismului, în cursul anului 2006-un număr de 2
sesizări iar în anul 2007-un număr de 8 sesizări. Aceste sesizări au avut la bază RTS-uri.
3.7.3. Conformarea cu Recomandările 13, 14, 19, 25 şi Recomandarea Specială IV
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază evaluarea
R.13 Conformitate
parţială Obligaţia de raportare nu pare a acoperi spălarea banilor şi
finanţarea terorismului dacă tranzacţia suspectă a fost efectuată (cu
excepţia celor prevăzute la art. 4 alin.2 )
Tentativa tranzacţiilor suspecte nu este acoperită în mod
127
explicit.
Obligaţia de raportare ar trebui să acopere şi fondurile
suspectate a fi legate sau a fi folosite pentru terorism, acte teroriste
sau de către organizaţiile teroriste.
Nivelul scăzut al raportării cu excepţia sectorului bancar
ridică întrebări cu privire la eficacitate.
R.14 Conformitate
parţială
Dispoziţia privind „protecţia” din Legea privind CSB/CFT
nu include în mod explicit „directorii, ofiţerii şi angajaţii
(permanenţi sau temporari).
Legea CSB/CFT nu interzice în mod explicit dezvăluirea
către terţe persoane cu privire la faptul ca raportul a fost transmisa
către ONPCSB
R.19 Conformitate
R.25.2 Conformitate
parţială
Feedback-ul specific ar trebui dezvoltat cu privire la situaţia
RTS-urilor şi la rezultatul fiecărui caz.
Luând în considerare nivelul scăzut raportare, ar trebui să se
elaboreze indicatori şi tipologii care să privească finanţarea
terorismului.
Un feedback specific privind situaţia RTS-ului şi a
rezultatului fiecărui caz ar trebui realizat.
SR.IV Conformitate
parţială
Clarificarea şi extinderea obligaţiei de raportare în vederea
acoperiri finanţării terorismului dacă o tranzacţie suspecta a fost
efectuată (vezi Recomandarea 13)
Tentativa tranzacţiilor suspecte nu este acoperită în mod
explicit.
Obligaţia de raportare ar trebui să acopere şi fondurile
suspectate a fi legate sau a fi folosite pentru terorism, acte teroriste
sau de către organizaţiile teroriste.
Numărul relativ scăzut de rapoarte privind finanţarea
terorismului ridică întrebări referitoare la eficienta
Controale interne şi alte măsuri
3.8 Controale interne, conformitate, audit şi sucursale străine (R. 15 şi 22)
3.8.1. Descriere şi analiză
Recomandarea 15
În general
713. Recomandarea 15, solicita instituţiilor financiare să dezvolte programe de combatere a
spălării banilor şi finanţării terorismului, acestea pot fi prevăzute prin lege, regulamente sau
alte mijloace de aplicare a legii.
714. Art. 14 paragraful 1 ind.1 din Legea CSB/CFT prevede, pentru conducerea executivă a
instituţiilor financiare, obligaţia de a dezvolta politici interne şi proceduri pentru combaterea
spălării banilor şi a finanţării terorismului
715. În plus, art. 14 specifica faptul ca instituţiile financiare trebuie să asigure standarde
ridicate la angajarea personalului şi desfăşurarea de programe de pregătire continua a
128
personalului. Regulamentele emise de către diferite autoritati de supraveghere financiara, în
cadrul competentei lor specifice, subliniază şi ele importanta programelor de pregătire.
716. Articolul 14, paragraful 1, prevede pentru conducerea executiva a instituţiilor financiare
obligaţia de a desemna un ofiţer de conformitate, subordonat conducerii executive, care să
implementeze procedurile de control pentru testarea sistemului. Numele ofiţerului de
conformitate va fi comunicat Oficiului, împreună cu natura şi cu limitele responsabilităţilor
sale.
717. Regulamentele specifice, pentru diferite sectoare de instituţii financiare, abordează
obligaţia de stabilire şi aplicare de proceduri şi alte mijloace de control intern, precum şi
obligaţia de desemnare a unui ofiţer de conformitate. Articolul 16 din Regulamentul 11/2005
(piaţa de capital) prevede explicit ca ofiţerul de conformitate este desemnat la nivelul
conducerii executive, insa alte regulamente nu par a aborda aceasta problema. Nu exista o
prevedere generala potrivit căreia ofiţerul de conformitate ar trebui să fie desemnat la nivelul
conducerii manageriale.
718. Criteriul 15.1.2 prevede ca ofiţerul de conformitate, şi alţi angajaţi cu atribuţii similare,
ar trebui să aibă acces, în timp util, la datele de identificare ale clientului şi alte informaţii
despre acesta, înregistrările tranzacţiilor şi alte informaţii relevante.
719. Legea CSB/CFT şi regulamentele solicita instituţiilor financiare să dezvolte propriile
proceduri interne pentru identificarea clienţilor, care să includă baze de date cu informaţiile de
identificare ale clienţilor. În răspunsul la chestionar, România a indicat faptul ca ofiţerul de
conformitate are acces direct la aceasta baza de date. Evaluatorii nu au identificat nici o
prevedere în Legea 656/2002 sau în regulamente care să asigure în mod explicit acest acces.
Evaluatorii au notat faptul ca nu exista nici o prevedere privind garantarea accesului în timp
util, pentru ofiţerul de conformitate, sau alţi angajaţi cu atribuţii similare, la informaţiile
privind cunoaşterea clientului sau la alte documente relevante.
720. Instituţiile financiare trebuie să detina resurse adecvate şi audit independent pentru
testarea conformităţii cu procedurile, politicile şi controalele privind CSB/CFT. Diferitele
regulamente conţin prevederi mai detaliate privind funcţia de audit pentru testarea
conformităţii cu procedurile, politicile şi programele de control.
721. Instituţiile financiare sunt obligate să stabilească programe de pregătire continua, pentru
a se asigura ca angajaţii sunt informaţi în legătura cu noile dezvoltări, tehnici, metode şi
evoluţii şi să se asigure ca sunt explicate toate aspectele Legii CSB/CFT.
722. Instituţiile financiare au propriile proceduri şi standarde de recrutare. Totuşi, aşa cum s-a
menţionat, art. 14 din Legea 656/2002 impune asigurarea de standarde ridicate la angajarea
personalului şi desfăşurarea de programe de pregătire profesională continuă a angajaţilor.
Evaluatorii au constatat totuşi ca nu exista o obligaţie legala pentru instituţiile financiare, în
vederea implementării de proceduri de verificare care să asigure standarde ridicate la
angajarea personalului, aşa cum se prevede de Criteriul 15.4. Excepţie la acesta îl face
sectorul serviciilor de investiţii.
Elemente suplimentare
723. Legea CSB/CFT prevede în art. 14, alin. 1 ind. 1 ca ofiţerul de conformitate este
subordonat conducerii executive. Regulamentul pentru piaţa de capital prevede în art. 16 ca
ofiţerul de conformitate va raporta direct consiliului de administraţie. Celelalte regulamente
129
nu abordează aceasta problema în mod separat. Aceste prevederi asigura faptul ca ofiţerul de
conformitate are posibilitatea să evite raportarea la nivelul imediat superior şi să raporteze
direct conducerii executive sau consiliului de administraţie. Art. 18 alin 2 din Ordinul
3128/2005 prevede faptul ca ofiţerul de conformitate trebuie să raporteze direct Consiliului de
Administraţie al companiei în vederea prevenirii implicării companiei în acţiuni de spălare a
banilor şi finanţare a terorismului.
Recomandarea 22
724. Criteriul 22.1 prevede ca instituţiile financiare trebuie să se asigure ca sediile secundare
din străinătate aplica măsurile CSB/CFT conform cerinţelor din tara mama şi recomandărilor
FATF, în măsura în care legile şi reglementările locale (ţară gazda) permit acest lucru.
725. Regulamentele impun entităţilor raportoare să se asigure ca toate criteriile privind
identificarea clientului sunt aplicate de către sediile secundare, inclusiv sediile din străinătate.
Evaluatorii au constatat totuşi ca cerinţele prevăzute de Criteriul 22.1 se refera la “măsuri”
CSB/CFT în general şi nu doar la măsuri privind identificarea clientului. Întorcându-ne la
Criteriul 22.1.1, Normele 3/2002 nu acoperă acest Criteriu în mod explicit. Articolul 50
prevede ca “banca trebuie să asigure implementarea programelor de cunoaştere a clientelei în
toate unităţile sale teritoriale şi filiale, atât din ţară cât şi din străinătate”, fără insa a se face
referire la faptul ca o atenţie speciala trebuie acordata jurisdicţiilor care nu aplica, sau aplica
insuficient, Recomandările FATF. Regulamentele pentru piaţa de capital şi domeniul
asigurărilor nu abordează aceasta problema.
726. Criteriul 22.1.2, Art. 50 şi 51 din Regulamentul privind instituţiile de credit nu impune
explicit sediilor secundare din alte tari să aplice standarde mai ridicate, pana la nivelul permis
de către legislaţia locala. Normele 3/2002, în art. 51, stipulează ca „dacă legile şi
reglementările din ţara gazdă - în mod special dispoziţiile referitoare la secretul bancar -
împiedică implementarea cerinţelor prevăzute de prezentele norme, unităţile teritoriale şi
filialele din străinătate ale băncii vor respecta standardele ţării gazdă, dar vor informa banca
şi, prin intermediul acesteia, Banca Naţională a României asupra diferenţelor existente”. În
răspunsul la chestionar este indicat faptul ca „banca va analiza standardele tarii gazda, insa va
informa banca si, prin intermediarii săi, Banca Naţionala a României despre deosebirile
existente”. Totuşi, nu exista o obligaţie de a aplica standarde mai ridicate, pana la nivelul
permis de către legislaţia locala.
727. Articolul 51 impune totodată instituţiilor de credit să informeze supraveghetorul din tara
mama, atunci când un sediu secundar din străinătate nu poate analiza corespunzător măsurile
CSB/CFT din aceasta tara.
Elemente suplimentare
728. Instituţiile financiare (subiect al Principiilor de baza) sunt solicitate să aplice măsuri
potrivite de cunoaştere a clientelei la nivel de grup, în conformitate cu art. 50 şi 51 din
regulamentul privind instituţiile de credit.
Recomandări şi comentarii
Recomandarea 15
729. Nu exista o prevedere generala potrivit căreia ofiţerul de conformitate ar trebui desemnat
la nivel de management. Unele regulamente au astfel de prevederi, insa altele nu. În acelaşi
130
timp nu exista o prevedere generala care să asigure ofiţerului de conformitate accesul în timp
util la datele de identificare ale clienţilor şi alte date similare, deşi evaluatorilor li s-a explicat
ca în practica acest lucru se realizează.
730. Evaluatorii nu au găsit o prevedere în Legea 656/2002 sau în regulamente care să asigure
în mod explicit acest acces direct la informaţiile relevante. Evaluatorii au constatat ca nu
exista o prevedere privind accesul în timp util al ofiţerului de conformitate, sau a altor angajaţi
cu atribuţii similare, la informaţiile despre client sau la alte documente relevante.
731. Nu exista o obligaţie legala a instituţiilor financiare de a stabili proceduri de verificare,
care să asigure standarde ridicate la angajarea personalului.
Recomandarea 22
732. Nu exista o prevedere speciala pentru instituţiile financiare care să le oblige să aplice
măsuri CSB/CFT sediilor secundare din străinătate, în plus fata de măsurile privind
identificarea clientului.
3.8.3. Conformarea cu Recomandările 15 şi 22
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază evaluarea
R.15 Conformitate
parţiala
- Nu exista o prevedere generala potrivit căreia
ofiţerul de conformitate ar trebui desemnat la nivel
managerial
- Nu exista o prevedere generala care să asigure
ofiţerului de conformitate accesul în timp util la datele
relevante
- Exista doar prevederi indirecte cu privire la
evaluarea angajatului pentru majoritatea instituţiilor
financiare.
R.22 Conformitate
parţiala
- Nu exista o prevedere speciala pentru instituţiile
financiare care să le oblige să aplice măsuri CSB/CFT
sediilor secundare din străinătate, în plus fata de măsurile
privind identificarea clientului.
- Nu exista o prevedere care să impună acordarea
unei atenţii sporite situaţiilor în care sediile secundare sunt
deschise în tari care nu aplica sau aplica insuficient
Recomandările FATF
- Ar trebui implementate prevederi astfel încât
sediile secundare, din tara mama sau din străinătate, să
aplice standarde mai ridicate, în măsura în care legile şi
reglementările locale (ţara gazda) permit acest lucru.
3.9 Băncile Fictive (Recomandarea 18)
3.9.1. Descriere şi analiza
Criteriul 18.1
131
733. Ordonanţa de Urgenta a Guvernului privind Instituţiile de Credit şi Adecvarea
Capitalului stabileşte anumite cerinţe ce trebuiesc îndeplinite de către bănci, cerinţe care
interzic funcţionarea băncilor fictive în România. Toate instituţiile de credit trebuie să fie
înregistrate şi autorizate de către BNR, iar BNR trebuie să stabilească faptul ca managementul
băncii îndeplineşte standardul românesc de “adecvat”. BNR supervizează procesul de
licenţiere a tuturor instituţiilor de credit şi este singura autoritate care poate acorda sau revoca
autorizaţia bancara.
734. Deşi nu exista o interdicţie legala speciala care să interzică înfiinţarea de bănci fictive în
România, regulile de autorizare a unei bănci împiedica acest lucru.
Criteriile 18.2 şi 18.3
735. Instituţiilor financiare nu li se permite să iniţieze, sau să continue o relaţie de
corespondent bancar cu bănci fictive, potrivit art. 34 (2) din Normele 3/2002 privind
instituţiile de credit. Prevederea menţionează ca: „Instituţiile de credit trebuie să stabilească
relaţii de corespondent numai cu instituţii de credit din străinătate care sunt supravegheate în
mod eficient de către autorităţile competente şi care dispun de programe eficiente de
cunoaştere a clientelei. Instituţiile de credit trebuie să refuze să între în relaţii de corespondent
sau să continue asemenea relaţii cu o altă instituţie de credit care este înregistrată într-o
jurisdicţie în care aceasta nu are o prezenţă fizică, respectiv conducerea activităţii şi
evidenţele instituţiei nu sunt situate în acea jurisdicţie, şi să acorde o atenţie specială atunci
când continuă relaţii de corespondent cu o instituţie de credit situată într-o jurisdicţie în care
nu există reglementate cerinţe privind cunoaşterea clientelei sau care a fost identificată ca
nefiind cooperantă în lupta împotriva spălării banilor”.
736. Potrivit art. 34 (1 şi 2) din Normele 3/2002 privind instituţiile de credit, acestea trebuie
să se convingă ca instituţia financiara corespondenta, dintr-o tara străina, nu permite folosirea
conturilor sale de către bănci fictive.
737. Echipa de evaluare nu a identificat indicii potrivit cărora bănci fictive operează pe
teritoriul României. În plus, interviurile cu reprezentanţii instituţiilor de credit au scos în
evidenta faptul ca, instituţiile de credit cunosc interdicţia privind stabilirea unor relaţii de
corespondent cu bănci fictive.
3.9.2. Recomandări şi comentarii
738. Pentru sporirea clarităţii, echipa de evaluare a încurajat România să definească termenul
de “banca fictiva” în legea cadru.
3.9.3. Conformitatea cu Recomandarea 18
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază evaluarea
R.18 Conformitate
132
Reglementare, supraveghere, îndrumare, monitorizare şi sancţiuni
3.10 Sistemul de supraveghere – autorităţile competente şi organismele de control /
Rolul, funcţiile, îndatoririle şi puterile (inclusiv sancţiunile) ( R.23,29,17 şi 25.1)
3.10.1 Descriere şi analiza
Rolul şi structura autorităţilor, structura şi resursele – Recomandările 23/30.
Recomandarea 23
739. Criteriul 23.1 prevede ca tarile ar trebui să se asigure ca instituţiile financiare sunt supuse
unor regulamente şi unei supravegheri adecvate de CSB/CFT şi ca implementează efectiv
standardele FATF. Criteriul 23.2 impune tarilor să se asigure ca autoritatea competenta
desemnata (sau autorităţile) are responsabilitati pentru a asigura conformitatea cu CSB/CFT.
740. Legea 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru
instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism autorizează
ONPCSB-ul să se asigure ca entităţile raportoare se conformează acestei legi.
741. ONPCSB are suficienta independenta operaţionala şi autonomie pentru îndeplinirea
responsabilităţilor sale. Oficiul este organ de specialitate subordonat Guvernului.
742. Aşa cum s-a menţionat la punctul 2.5.1., Oficiul este condus de către un Preşedinte,
numit de Guvern din rândul membrilor Plenului Oficiului. Membrii Plenului sunt numiţi prin
hotărâre a Guvernului. Independenta şi autonomia ONPCSB este acoperita de legislaţie, art.
19 din Legea 656/2002.
743. În Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Oficiului, se prevede la art. 1 ca numărul
maxim de angajaţi este de 120, totodată fiind prevăzuta şi o harta organizaţionala a Oficiului,
ca parte integranta din regulament. În acelaşi timp, la momentul vizitei on-site, evaluatorii au
fost informaţi ca doar 90 de poziţii sunt ocupate. Oficiul a informat evaluatorii ca aceasta
situaţie se datorează în parte faptului ca mulţi aplicanti sunt respinşi întrucât nu reuşesc să
treacă testul psihologic. Evaluatorii au constatat ca numai 12 persoane din cadrul Oficiului
sunt implicate în supravegherea on-site.
744. Membrii Oficiului par a avea un trecut corespunzător şi în plus au fost pregătiţi în
domeniul spălării banilor şi al finanţării terorismului. De asemenea, se poate menţiona faptul
ca unii angajaţi ai Oficiului au beneficiat de pregătire în domeniul spălării banilor şi al
finanţării terorismului, inclusiv în cadrul funcţiilor îndeplinite anterior (in instituţii de credit
sau în cadrul Politiei)
745. Oficiul îndeplineşte un rol de conducere în dezvoltarea, coordonarea şi implementarea
sistemului CSB/CFT. În îndeplinirea activităţilor, sale ca organism independent aflat în
subordinea Guvernului, Oficiul primeşte, poate obţine fără limite, analizează şi transmite
informaţii organismelor relevante. Oficiul a întrodus un nou sistem avansat de securitate, si-a
sporit accesul la bazele de date ale altor autoritati şi a întrodus o noua infrastructura IT,
precum şi măsuri de securitate menite să protejeze reţeaua IT împotriva accesului neautorizat.
Din păcate Oficiul s-a confruntat cu o scurgere în sistemul sau de securitate, iar câteva din
aceste noi măsuri au fost adoptate ca urmare a acestui fapt.
133
746. Potrivit art. 17 (1) din Legea 656/2002, autorităţile de supraveghere prudenţiala ale
instituţiilor financiare (ex. BNR, CNVM, CSA) sunt principalele responsabile pentru
monitorizarea instituţiilor financiare în aria lor de competenta dar şi pentru conformarea cu
obligaţiile privind CSB/CFT. Casele de schimb valutar sunt supravegheate de către BNR
(doar pentru regimul valutar), BNR-ul fiind totodată şi autoritatea responsabila pentru
supravegherea conformării cu CSB/CFT. Art. 17 (2) stipulează ca ONPCSB poate efectua
verificări şi controale comune, împreuna cu autorităţile de supraveghere.
747. La momentul vizitei on-site, majoritatea autorităţilor de supraveghere semnaseră
protocoale de cooperare cu Oficiul:
ONPCSB / Garda Financiara în septembrie 2004;
ONPCSB / Autoritatea Naţionala Vamala în iulie 2004;
ONPCSB / Banca Naţionala a României în Decembrie 2006;
ONPCSB / Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în 11 august 2004;
ONPCSB / Comisia Naţionala a Asigurărilor în august 2004;
748. Aşa cum s-a menţionat, controale comune la instituţiile financiare pot fi efectuate
împreuna cu Oficiul, în conformitate cu art. 17 (2) din Legea 656/2002.
749. BNR este responsabila pentru reglementarea şi supravegherea activităţii sectorului
bancar, cooperativelor de credit şi instituţiilor financiare non-bancare înregistrate în Registrul
Special. BNR a emis Normele 3/2002, stabilind standardele de cunoaştere a clientelei în
legătura cu prevenirea spălării banilor(vezi Anexa 3). Normele se aplica instituţiilor de credit
(bănci şi cooperative) precum şi sediilor secundare din România ale persoanelor juridice
străine. BNR a emis totodată şi Regulamentul 8/2006 ce se aplica instituţiilor financiare
nebancare înregistrate în Registrul Special. Normele şi Regulamentul oferă cadrul de baza
pentru aceste instituii financiare înregistrate în Registrul Special în vederea emiterii propriilor
politici şi proceduri de cunoaştere a clientelei, ca o parte esenţiala a unui sistem de
management al riscului precum şi al unui sistem eficient de audit intern.
750. Evaluatorii au fost informaţi ca ciclul normal, pentru supravegherea on-site de către BNR
este de 1 an. Pentru instituţiile financiare subiect al Principiilor de baza, măsurile de
reglementare şi de supraveghere care se aplica în scopuri prudenţiale şi care sunt de asemenea
relevante spălării banilor, ar trebui să se aplice în condiţii similare pentru combaterea spălării
banilor şi finanţării terorismului. Direcţia de Supraveghere are cinci compartimente, din care
trei se ocupa cu supravegherea on-site. Direcţia de Supraveghere are 110 angajaţi, dintre
aceştia 15 fiind implicaţi în supravegherea off-site şi on-site privind CSB/CFT. Fiecare expert
este însărcinat cu fiecare instituţie de credit şi instituţie financiara non-bancara înregistrata în
Registrul Special. Experţii CSB/CFT au beneficiat de pregătire speciala pe probleme privind
CSB/CFT. Casele de schimb valutar au fost supravegheate doar cu privire la regimul de
schimb valutar. Inspecţii on-site au fost efectuate de către BNR împreuna cu Oficiul. În timpul
vizitei la fata locului, evaluatorii au fost de părere ca exista lipsuri semnificative în legătură cu
supravegherea beneficiarul real, PEPs, băncile corespondente. Reglementările explicite în
aceste domenii au subminat supravegherea acestora. Cat priveşte abordarea pe baza de risc,
multe lucruri au rămas de făcut de către bănci, în cadrul reglementarilor lor interne. Chiar
dacă BNR a emis sfaturi şi ghiduri, precum scrisori prin care sfătuiau băncile cu privire le
emiterea propriilor norme, evaluatorii au fost de părere ca mai trebuie luate şi alte măsuri în
acest sens. Evaluatorii au constatat ca Banca are o matrice de supraveghere, inclusiv privind
abordarea pe baza de risc şi IT.
134
751. Băncile comerciale trebuie să adopte ghiduri interne privind măsurile CSB/CFT. Echipa
de evaluare a avut oportunitatea de a se întâlni cu reprezentanţii unor bănci comerciale şi să
cunoască opeartiunea de îndrumare. Evaluatorul a constatat ca băncile au în general
cunostiinte bune în legătura cu cerinţele impuse de Legea 656/2002 şi norme.
752. Instituţiile financiare nebancare sunt înregistrate la BNR fie în Registrul General, fie în
Registrul Special sau Registrul de Evidenta. Instituţiile financiare nebancare sunt înregistrate
în Registrul Special dacă sunt îndeplinite doua condiţii cumulative: nivelul capitalului propriu
este de minim 50.000.000 RON (aproximativ 13,6 mil. EURO) şi nivelul creditelor şi al
finanţării este de minimum 25.000.000 RON (aproximativ 6,8 mil. Euro). Casele de amanet şi
Casele de Ajutor Reciproc sunt înregistrate în Registrul de Evidenta. Toate celelalte instituţii
financiare nebancare sunt înregistrate în Registrul General. BNR supraveghează toate
instituţiile financiare nebancare din Registrul Special pentru conformarea cu prevederile
CSB/CFT (45 de entităţi). ONPCSB efectuează supravegherea CSB/CFT pentru toate
instituţiile financiare nebancare din Registrul general (217 entităţi, din care 45 sunt
înregistrate şi în Registrul Special) şi Registrul de Evidenţă (4.600entităţi).
753. Oficiul supraveghează, în total, în jur de 4.600 instituţii financiare nebancare. Evaluatorii
sunt îngrijoraţi ca acest sector este supravegheat în mod neadecvat, având în vedere numărul
limitat de personal de supraveghere din cadrul ONPCSB (12 supraveghetori on-site), în
comparaţie cu numărul instituţiilor financiare nebancare supravegheate. Din acest motiv mai
multe resurse ar trebui alocate ONPCSB sau distribuirea responsabilităţilor de supraveghere
între autorităţile implicate în CSB/CFT ar trebui să fie revizuita.
754. CSA reglementează şi supraveghează companiile de asigurări. CSA a emis în 2005
Ordinul nr. 3128/2005 privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor
de terorism prin intermediul pieţei asigurărilor (vezi Anexa 5). Ordinul se axează pe
obligaţiile asigurătorilor în privinţa CSB/CFT.
755. CSA are în componenta să Direcţia Generala de Supraveghere şi Control, compusa din
21 persoane cu atribuţii de control, care efectuează controale la societăţi de asigurare,
verificând pe lângă aspectele legate de activitatea de asigurare şi cele referitoare la respectarea
prevederilor Legii nr.656/2002 şi a Normelor puse în aplicare prin Ordinul nr.3128/2005.
756. CSA a informat evaluatorii ca în cadrul fiecărui control se verifica dacă exista în vigoare
proceduri interne în companiile de asigurări şi ca un ofiţer de conformitate este numit.
Domenii suplimentare sau probleme emise ar putea fi monitorizate la solicitarea ONPCSB.
CSA considera ca autoritatea de a fi supraveghetor şi nu auditor şi în consecinţa sunt de părere
ca CSB/CFT ar putea fi investigata dacă supravegherea prudenţiala da naştere la îngrijorări.
Se pare ca supravegherea CSB/CFT a fost câteodată limitata la verificarea dacă instituţiile
financiare individuale au stabilite propriile ghiduri interne cu privire la bazele de reglementare
emise de autoritatea de supraveghere şi ca este numit un ofiţer de conformitate.
757. CNVM reglementează şi supraveghează piaţa de capital, precum şi piaţa reglementata a
bunurilor şi derivatelor. CNVM a emis Regulamentul 11/2005 privind prevenirea şi
combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul pieţei de
capital(vezi Anexa 7).
758. CNVM a informat evaluatorii despre faptul ca elaborează anual un plan cu privire la
vizitele on-site. Ciclul general este ca supravegherea entităţilor să se facă la fiecare doi ani.
CNVM are 13 inspectori on-site şi 40 off-site. Ei monitorizează întotdeauna următoarele:
conturile anonime; măsurile insuficiente de cunoaştere a clientelei; păstrarea evidentelor;
135
raportarea tranzacţiilor mari şi RTS-uri. Autoritatea părea a avea o buna înţelegere a
conceptului de beneficiar real. Autoritatea efectuează controale comune cu ONPCSB (2006 –
4 controale comune; 2005 – 3 controale comune; iar în primul trimestru al anului 2007 – 1
control comun).
759. Evaluatorii au constatat ca autorităţile de supraveghere efectuează supraveghere
CSB/CFT doar în cazurile în care au rezultat suspiciuni în urma supravegherii prudenţiale.
Mai mult, se pare ca supravegherea CSB/CFT s-a limitat uneori doar la controlul în legătura
cu faptul ca instituţia financiara a adoptat propriile ghiduri interne, pe baza reglementarilor
emise de către autoritatea de supraveghere şi ca totodată a desemnat un ofiţer de conformitate.
760. Articolul 17 (1) (b) al Legii 656/2002 Oficiul este autoritatea de supraveghere privind
conformitatea cu cerinţele CSB/CFT, pentru persoanele care nu sunt supuse, potrivit
reglementărilor în vigoare, supravegherii prudenţiale a unor autorităţi. Furnizorii de servicii de
transfer de bani şi valori (MVT) sunt supervizaţi, în privinţa conformării lor cu prevederile
CSB/CFT, de către Oficiu, întrucât nu au o autoritate de supraveghere financiara. Evaluatorii
sunt îngrijoraţi în legătura cu faptul ca acest sector nu este supravegheat în mod adecvat,
având în vedere numărul limitat al personalului de supraveghere din cadrul Oficiului(12
supraveghetori), în comparaţie cu numărul furnizorilor de astfel de servicii (3 operatori de
transferuri rapide de bani cu 1322 de puncte de lucru). .
761. Autoritatea Naţionala de Reglementare în Domeniul Comunicaţiilor este organismul de
reglementare pentru oficiile poştale. ONPCSB este supraveghetorul pentru conformarea
oficiilor poştale cu obligaţiile CSB/CFT. Evaluatorii nu s-au întâlnit cu reprezentanţii acestei
autoritati.
762. În ceea ce priveşte supravegherea caselor de schimb valutar exista o lipsa clara a
definiţiei responsabilitati legale între BNR şi ONPCSB. Articolul 17 (2) din Legea CSB/CFT
prevede faptul ca ONPCSB poate efectua verificări şi controale împreuna cu autorităţile de
supraveghere şi controalele comune sunt puse în practica. Evaluatorii au fost informaţi ca
aceste controale comune au fost efectuate în baza unui plan de control elaborat împreuna cu
autorităţile de control financiar şi supraveghere prudenţiala, ţinând cont de faptul ca ONPCSB
este autoritatea specializata în domeniul CSB/CFT. Este, oricum, neclar pentru evaluatori de
ce şi când controalele de CSB/CFT sunt realizate de fiecare autoritate. Impresia generala este
aceste controale de CSB/CFT sunt realizate de supraveghetorii prudenţiali ca parte a
supravegherii prudenţiale.
Întrarea pe piaţa
763. Măsurile de verificare a reputaţiei privind onestitatea şi cazierul judiciar al fondatorilor,
auditorilor, acţionarilor majoritari şi directorilor instituţiilor financiare române sunt complete
şi satisfăcătoare.
764. Legislaţia financiara şi regulamentele prevăd faptul ca autorităţile trebuie să cunoască
persoanele din spatele, sau cele care conduc instituţiile financiare. Ca parte a procesului de
autorizare, supraveghetorul financiar trebuie să se asigure ca fondatorii, auditorii, acţionarii
majoritari şi directorii sunt potriviţi pentru conducerea prudenta a firmei.
765. Interdicţia stipulata în legislaţie se aplica totodată şi persoanelor care au fost condamnate
sau doar acuzate de corupţie, spălare de bani, furnizarea de declaraţii de avere falsificate,
abuzul în serviciu, dare sau luare de mita, falsificare şi folosirea de documente falsificate,
delapidarea, evaziunea fiscala, primirea de foloase necuvenite, trafic de influenta, mărturie
136
mincinoasa sau orice alt act ce poate duce la concluzia ca aceste persoane nu întrunesc
condiţiile necesare pentru a asigura un management financiar prudent şi sănătos.
766. Regulile se găsesc în Normele 10/2004 privind autorizarea băncilor, instituţiilor care
oferă servicii de bani electronici, altele decât băncile, băncile de depozite şi împrumuturi
pentru locuinţe şi sediile secundare din România ale instituţiilor de credit străine. Nu exista o
cerinţa legala pentru înfiinţarea unui furnizor de servicii de transmitere de bani (altele decât
instituţiile de credit). Furnizori de servicii de transmitere de bani nu sunt înregistraţi sau
autorizaţi dar exista obligaţia de a fi înregistraţi la Registrul Comerţului având în vedere ca
trebuie să fie persoane juridice. Criteriul 23.5 nu este îndeplinit.
767. Legea 297/2004 reglementează autorizarea pentru întrarea pe piaţa de capital.
768. Legea nr.32/2000 reglementează autorizarea pentru întrarea pe piaţa asigurărilor.
769. Criteriul 23.3.1 prevede ca directorii şi managerii instituţiilor financiare, subiect al
Principiilor de baza, ar trebui evaluaţi potrivit criteriului „corespunde”, inclusiv în ceea ce
priveşte experienţa şi integritatea. Aceste criterii sunt stabilite în legislaţie pentru instituţiile
financiare subiecţi ai principiilor de baza.
770. Casele de schimb valutar. Potrivit Normelor 4/2005 privind Efectuarea Operaţiunilor de
schimb Valutar, casele de schimb valutar vor fi înregistrate şi autorizate de către BNR.
Capitolul I prevede categoriile de entităţi care pot fi autorizate să efectueze schimburi
valutare, iar Capitolul V stipulează condiţiile pe care entităţile trebuie să le îndeplinească
pentru a efectua operaţiuni de schimb valutar. Casele de schimb valutar sunt entităţi
raportoare, potrivit legii 656/2002. Casele de schimb valutar au fost supravegheate doar cu
privire la regimul de schimb valutar. Verificări on-site sunt efectuate de către BNR, câteodată
şi în colaborare cu ONPCSB.
771. Furnizorii de servicii de transfer de bani sau valori. Legea 31/1990 privind societăţile
comerciale prevede ca operatorii de transferuri rapide de bani trebuie să fie înregistraţi la
Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sub forma societăţilor cu răspundere limitata.
Toate instituţiile înregistrate sunt entităţi raportoare potrivit Legii 656/2002. ONPCSB este
organismul de supraveghere pentru furnizorii de servicii menţionaţi.
772. Instituţiile financiare nebancare necesita o autorizaţie de la organismul lor de
supraveghere, pentru a-si desfăşura activitatea în România.
Recomandarea 25.1
773. Potrivit art. 6 paragraful 7 din Legea 656/2002, Oficiul furnizează nu doar instituţiilor
financiare, dar şi autorităţilor de supraveghere informaţii generale privind tranzacţiile suspecte
şi tipologiile de spălare a banilor şi de finanţare a actelor de terorism.
774. Au fost elaborate ghiduri pentru a ajuta, atât instituţiile financiare ca şi instituţiile şi
persoanele nefinanciare desemnate, în implementarea obligaţiilor CSB/CFT.
775. În 2002, în cadrul Proiectului de Twinning implementat de FIU Italia, Austria şi
România, ONPCSB a elaborat Ghidul de Tranzacţii Suspecte şi Manualul de Pregătire pentru
Combaterea Spălării Banilor, acestea fiind ulterior actualizate, în perioada 2004-2005.
776. Ghidul acoperă diferite sectoare, furnizând astfel indicatori de anomalie nu doar pentru
instituţiile financiare (bănci, case de brokeraj, companii financiare, asigurători, case de schimb
valutar, furnizorii de servicii de transfer de bani), insa şi pentru unele categorii de instituţii şi
137
persoane nefinanciare desemnate (cazinouri, notari, avocaţi, contabili, agenţii imobiliare şi
casele de licitaţii).
777. Luând în considerare nivelul scăzut de RTS-uri privind finanţarea terorismului, apare ca
fiind esenţiala, dezvoltarea ulterioara de tehnici de finanţare a terorismului precum şi de
indicatori care să ajute entităţile în identificarea rapoartelor legate de finanţarea terorismului.
Recomandarea 29
778. Criteriul 29.1 prevede ca supraveghetorii ar trebui să aibă puteri de monitorizare şi să
asigure conformarea instituţiilor financiare cu cerinţele pentru combaterea spălării banilor şi
finanţării terorismului.
779. Aşa cum s-a menţionat, autorităţile de supraveghere din România sunt autorităţile
desemnate cu responsabilitati pentru asigurarea conformării instituţiilor financiare cu cerinţele
privind CSB/CFT. Supraveghetorii financiari sunt împuterniciţi de art. 17 (1) (b) din Legea
656/2002 să supravegheze şi combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului. Oficiul,
este totodată împuternicit să supravegheze instituţiile financiare, împreuna cu autorităţile de
supraveghere financiara a acestora si, în plus, este singura autoritate de supraveghere a
entităţilor care nu au o astfel de autoritate specifica pentru domeniul lor.
780. Atât supraveghetorii financiari cat şi Oficiul au precizat ca deţin toate puterile stabilite de
Criteriul 29.2, în exercitarea atribuţiilor lor de supraveghere. Deşi nu este menţionat explicit
în Legea 656/2002 nu exista dubii în legătura cu faptul ca, în practica, supravegherea se
derulează sub forma verificărilor off-site şi on-site pentru toate instituţiile financiare şi acestea
se aplica în mod egal şi supravegherii conformităţii în domeniul CSB/CFT.
781. Cerinţele menţionate în Criteriul 23.2 şi 23.3, de a avea puteri corespunzătoare pentru a
determina tinerea de evidente sau pentru a obţine acces la evidentele, documente sau
informaţii relevante precum şi de a avea puteri adecvate de impunere şi sancţionare a
instituţiilor, nu sunt prevăzute în Legea 656/2002. Regulamentele conţin totuşi o serie de
prevederi fragmentate pe aceste probleme.
782. Normele 3/2002, prevăd în art. 54 ca instituţiile de credit vor asigura accesul
supraveghetorilor la toate documentele existente în legătura cu clienţii şi tranzacţiile efectuate
prin aceste conturi, incluzând şi accesul la orice analiza pe care a făcut-o banca pentru
detectarea tranzacţiilor neobişnuite sau suspecte, în vederea determinării nivelului de risc
asociat unei tranzacţii în care este implicata banca.
783. Regulamentul 11/2005, prevede în art. 3 ca CNVM poate solicita entităţilor raportoare
orice informaţii sau documente relevante.
784. Evaluatorii nu au identificat nici o menţiune privind puterea de a obţine acces la
înregistrări, documente sau informaţii în Regulamentul emis de CSA.
785. Regulamentul 8/2006 prevede în art. 36 ca Instituţiile financiare nebancare înregistrate în
Registrul Special ca trebuie să asigure, accesul autorităţii de supraveghere la întreaga
documentaţie cu privire la clienţi şi la relaţia cu aceştia, inclusiv la orice analiză pe care
instituţia financiară nebancară a făcut-o pentru detectarea tranzacţiilor neobişnuite sau
suspecte ori pentru a determina gradul de risc asociat unei tranzacţii în care aceasta este
implicată.
138
786. În răspunsul la chestionar, România a indicat faptul ca legislaţia ce guvernează diferite
domenii (bănci, asigurări şi piaţa de capital) conţine prevederi referitoare la puterea de a
impune întocmirea de evidente sau pentru a obţine acces la evidentele, documente sau
informaţii relevante pentru monitorizarea privind conformitatea. Evaluatorii au recunoscut
acest lucru, insa aceste prevederi se refera la supravegherea prudenţiala şi nu la cea privind
CSB/CFT.
787. Legea 656/2002 impune entităţilor de monitorizare să raporteze Oficiului tranzacţiile
suspecte de finanţare a terorismului. La momentul vizitei la fata locului 5 RTS-uri au fost
transmise la ONPCSB în 2005, 2 în 2006 şi 8 în 2007.
Recomandarea 17
788. Articolul 21 din Legea 656/2002 prevede ca încălcarea prevederilor acestei legi poate
atrage răspunderea civila, disciplinara, contravenţionala sau penala.
789. Pedeapsa pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani este închisoarea de 3 pana la 12
ani. Nerespectarea obligaţiei de neinstiintare a clientului dar şi a terţilor este prevăzuta cu
pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.
790. În plus, art.22 prevede ca faptele care constituie contravenţii şi care pot fi sancţionate cu
amenda. Pentru contravenţii minore amenda este de la 10.000 lei(10.000 lei/3.703 Euro) pana
la 30.000 lei (30.000 lei/11.111 euro) lei iar altele de la 15.000 lei(15.000 lei/5.555 Euro) lei
pana la 50.000 lei (50.000 lei/18.518Euro) lei (va rugam să aveţi în vedere ca moneda
româneasca s-a schimbat anul trecut astfel incat amenzile în moneda curenta sunt trecute în
paranteze. 1 leu=0.37 Euro).
791. Unele încălcări ale legii sunt considerate ca fiind infracţiuni minore (de exemplu
necompletarea RTS; necompletarea raportului de tranzacţie cu numerar; neinformarea
imediata a ONPCSB după ce tranzacţia este efectuata în cazul în care întreruperea efectuării
tranzacţiei este imposibila sau poate prejudicia investigaţia). Asemenea încălcări ale legii sunt
sancţionate cu amenda de la 10000 – 30000 lei (aprox 3.703 – 11.111 euro) prag pe care
evaluatorii îl considera mult prea scăzut pentru incalcarea dispoziţiilor legii de CSB/CFT. În
plus, evaluatorii au menţionat ca sancţiunile pentru nerespectarea legii se completează cu para
699 şi pot fi aplicate persoanelor juridice.
792. Alte încălcări ale legii sunt considerate a fi minore (de ex netransmiterea de date şi
informaţii cerute de FIU în termen de 30 de zile; nerespectarea normelor de cunoaştere a
clientelei; nerespectarea dispoziţiilor privind păstrarea înregistrărilor; nerespectarea
dispoziţiilor privind numirea unui ofiţer de conformitate şi emiterea politicilor şi procedurilor
interne; nerespectarea obligaţiilor de supraveghere privind CSB/CFT) sunt sancţionate cu
amenda de la 15.000 – 50.000 lei (aprox 5555 Euro– 18.518 euro). Aceste sancţiuni sunt
aplicate şi persoanelor juridice. Evaluatorii considera ca regimul sancţionator pentru aceste
încălcări grave ale legii de CSB/CFT este scăzut.
793. Pentru persoanele juridice pot fi aplicate următoarele sancţiuni suplimentare: confiscarea
bunurilor folosite sau rezultate din infracţiune; suspendarea licenţei acordate pentru
desfăşurarea unei activităţi (inclusiv suspendarea activităţii agentului economic pentru o
perioada de la o luna de 6 luni); revocarea licenţei pentru unele operaţiuni sau pentru
activităţile de comerţ internaţional pe o perioada determinata de timp sau definitiv; blocarea
contului bancar pe o perioada de la 10 zile la o luna; revocarea licenţei; închiderea companiei.
139
Numărul de controale efectuate pe categorii de entităţi raportoare şi sancţiunile aplicate
Perioada
controlului
Persoanele
juridice
verificate
Numărul de
acţiuni de
control
Controale
comune cu
alte instituţii
Sancţiuni aplicate
de ONPCSB
Sancţiuni
aplicate de alte
instituţii
2003
Case de
schimb
valutar
14
ONPCSB
Garda
Financiara
167.000 RON
-
2004
Instituţii de
credit
9 instituţii de
credit – 48
acţiuni de
control la
sediile
principale,
sucursale şi
agenţii
ONPCSB
Banca
Naţionala a
României
150.000 RON
-
2005
Instituţii de
credit
14 instituţii de
credit 37
acţiuni de
control
efectuate la
sediile
principale,
sucursale şi
agenţii
ONPCSB
Banca
Naţionala a
României
199.000 RON
-
Societăţi de
investiţii
financiare
3
ONPCSB
Comisia
Naţionala a
Valorilor
Mobiliare
2 avertismente
-
Case de
schimb
valutar
19
ONPCSB
Garda
Financiara
45.000 RON
15.000RON
Cazinouri
21
ONPCSB
Garda
Financiara
Inspectoratul
General al
Politiei
Române
415.000 RON
-
2006
Instituţii de
credit
11
ONPCSB
Banca
Naţionala a
României
-
-
Case de
schimb
valutar
12
ONPCSB
Garda
Financiara
15.000 RON 10.000RON
Case de
schimb
valutar
13
ONPCSB
Banca
Naţionala a
României
45.000 RON
3 avertismente
-
140
Societăţi de
investiţii
financiare
4
ONPCSB
Comisia
Naţionala a
Valorilor
Mobiliare
-
-
Agenţii de
turism
12
ONPCSB
Garda
Financiara
1 avertisment
90.000RON
Consultanta
financiara
1
ONPCSB
Garda
Financiara
-
-
Agenţi
economici
care
desfăşoară
activităţi de
vânzare –
cumpărare de
obiecte de
arta
3
ONPCSB
Garda
Financiara
-
30.000RON
Activităţi
jocuri de
noroc
8
ONPCSB
Garda
Financiara
1 avertismente
15.000RON
Instituţii
financiare de
leasing
7
ONPCSB
Garda
Financiara
90.000 RON
-
Dealeri auto
18
ONPCSB
Garda
Financiara
15.000 RON
3 avertismente
130.000RON
Agenţii
imobiliare
27
ONPCSB
Garda
Financiara
85.000 RON
3 avertismente
45.000RON
Case de
amanet
8
ONPCSB
Garda
Financiara
7 avertismente
Notari
publici
15 ONPCSB
Uniunea
Naţionala a
Notarilor
Publici din
România
Recomandări
2007
Dealeri auto 76 ONPCSB
170.000 RON
avertismente
Dealeri auto 53 ONPCSB
Garda
Financiara
215.000 RON
141
Fundaţii 15 ONPCSB
Garda
Financiara
avertismente
Agenţii
imobiliare
11 ONPCSB
Garda
Financiara
avertismente 40.000RON
Consultanta
financiara şi
contabila
7 ONPCSB
Garda
Financiara
avertismente
Societăţi de
investiţii
financiare
1 ONPCSB
Comisia
Naţionala a
Valorilor
Mobiliare
- -
794. Sancţiunile nu sunt aplicabile doar pentru persoanele juridice care sunt instituţii
financiare ci şi pentru directorii şi conducerea lor superioara.
795 Incalcarea regulamentelor emise de autorităţile de supraveghere financiara este
sancţionata pe baza prevederilor sancţionării ale legii speciale care guvernează sectorul
individul.
796. Art. 22 (40 din Legea 656/2002 prevede ca sancţiunile prevăzute în Legea 656/2002 sunt
aplicate de către ONPCSB şi alţi supraveghetori desemnaţi din domeniul CSB/CFT. Amenzile
pot fi aplicate direct de ONPCSB sau de supraveghetorii financiari fără un ordin judecătoresc.
797. Chiar dacă BNR şi CNVM au furnizat statistici care arata nivelul monetar al amenzilor,
evaluatorii nu au putut concluziona dacă în toate aceste sectoare amenzile au fost efective,
proporţionate şi disuasive. Amenzile şi sancţiunile nu sunt publicate, cu excepţia pieţei de
capital.
Sancţiunile aplicate şi măsurile impuse de Banca Naţionala a României ca rezultat
nerespectării Normei 3/2002 privind standardele de cunoaştere a clientelei cu
modificările ulterioare referitoare la CFT
Nr.
crt.
An Amenzi/Sancţiuni Aplicabile la:
1. 2003 74,000 RON 1 banca
80,064 RON 6 manageri
Avertismente scrise 3 bănci
Măsuri impuse + scrisori de recomandare 1 banca + 6 bănci
2. 2004 32,000 RON 1 banca
17,430 RON 10 manageri
Avertismente scrise 6 bănci
Măsuri impuse + scrisori de recomandare 4 bănci + 11 bănci
3. 2005 370,000 RON 1 bănci
8,273.1 RON 4 manageri
Avertismente scrise 3 bănci
Măsuri impuse + scrisori de recomandare 3 bănci + 12 bănci
4. 2006 8,972 RON 3 manageri
Avertismente scrise 2 bănci
Măsuri impuse + scrisori de recomandare 3 bănci + 17 bănci
142
5. Mai
2007
6,099 RON 1 manager
Avertismente scrise 1 banca
Măsuri impuse + scrisori de recomandare 5 bănci + 9 bănci
Lista sancţiunilor aplicate şi a măsurilor impuse de COMISIA NATIONALA A
VALORILOR MOBILIARE ca rezultat al neconformităţii reglementarilor
CSB/CFT - CNVM
sancţiunilor aplicate şi a măsurilor impuse de
COMISIA NATIONALA A VALORILOR
MOBILIARE ca rezultat al neconformităţii
Regulamentului CNVM nr. 11/2005 în CSB/CFT
2006 2007
(primul
semestru)
Avertismente scrise 3 7
Amenzi 12 (in suma totala
70.500 RON)
20 (in suma
totala
39.000
RON)
Total 15 27
798. În toate aceste cazuri CNVM a ordonat remedierea tuturor problemelor găsite.
CONTROALE GENERALE din care unul
din subiectele urmărite a fost conformitatea
la prevederile legale referitoare la prevenirea
şi combaterea spălării banilor şi finanţării
terorismului
2006 2007 (primul
semestru)
33 (4 controale comune
cu ONPCSB)
15 (1 control comun
cu ONPCSB)
3.10.2 Recomandări şi comentarii
799. În ceea ce priveşte supravegherea caselor de schimb nu exista o demarcare clara a
responsabilităţilor juridice între BNR şi ONPCSB.
800. ONPCSB supraveghează în jur de 4.600 de instituţii financiare non-bancare. ONPCSB
supraveghează serviciile de transfer rapid (3 furnizori de servicii cu 1322 birouri de lucru). În
final menţionam ca ONPCSB supraveghează respectarea obligaţiilor de CSB/CFT de către
oficiile poştale. ONPCSB are doar 12 experţi privind CSB/CFT care efectuează controale on
site şi Oficiul supraveghează majoritatea societăţilor non-financiare (vezi secţiunea 4 din acest
raport). Din acest motiv trebuie alocate mai multe resurse pentru ONPCSB sau impartirea
responsabilităţilor de supraveghere între autorităţile implicate în domeniul CSB/CFT.
801.Nu exista cerinţe specifice pentru înfiinţarea unui furnizor de servicii de transfer de bani
(altele decât o instituţie de credit). Furnizorii de servicii de transmitere a banilor nu sunt
înregistraţi sau autorizaţi dar exista obligaţia să fie înregistraţi la Registrul Comerţului având
personalitate juridica. Criteriul 23.5 nu este îndeplinit.
802. Deşi exista o obligaţie de a raporta suspiciunile de finanţare a terorismului se pare ca
exista lacune în ce priveşte supravegherea în acest domeniu în special pentru MVT şi case de
schimb.
143
803.Autorităţile de supraveghere deţin structuri juridice adecvate pentru a preveni ca
infractorii să controleze instituţiile financiare. În ce priveşte procedurile de acordare a licenţei
în domeniul pieţei financiare, acestea sunt în mare măsura armonizate cu legislaţia UE şi
Recomandările FATF.
804. Recomandarea evaluatorilor este de a actualiza constant ghidurile pentru informarea
entităţilor raportoare cu privire la noile tendinţe şi tehnici precum şi de a oferi tipologii de
spălare a banilor şi finanţarea terorismului. În special trebuie elaboraţi indicatorii şi tehnici de
finanţare a terorismului.
805. Exista câteva sancţiuni proporţionale şi disuasive în vigoare pentru persoanele fizice şi
juridice. Unele încălcări sunt considerate de evaluatori ca fiind încălcări grave ale Legii de
CSB/CFT şi acestea sunt sancţionate prin aplicarea unor sancţiuni scăzute. Exista unele
sancţiuni suplimentare care se pot aplica persoanelor juridice.
806. Exista un număr relativ scăzut de RTS-uri privind finanţarea terorismului primite de
ONPCSB care pare să indice ca este necesara o conştientizare mai ridicata (problema de
eficienta).
3.10.3 Respectarea Recomandărilor 17, 23, 29 şi 30
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază
evaluarea
R. 17 Conformitate
parţiala
- Sancţiunile care pot fi proporţionale
şi descurajante sunt aplicate de ONPCSB şi
supraveghetorii financiari în cazul încălcării
dispoziţiilor de CSB, dar eficienta în
întregime a regimului sancţionator , în acest
moment, este pusa sub semnul întrebării
- Amenzile sunt în general prea
scăzute pentru a avea efect descurajant.
R. 23 Conformitate
parţiala
- În ceea ce priveşte supravegherea
caselor de schimb nu exista o demarcare
clara a responsabilităţilor juridice între BNR
şi ONPCSB
- trebuie alocate mai multe resurse
pentru ONPCSB sau impartirea
responsabilităţilor de supraveghere între
autorităţile implicate în domeniul CSB/CFT
- Supravegherea privind CSB/CFT a
acordării licenţelor de către autorităţile
respective de supraveghere trebuie întărita.
În acest moment se pare ca inspecţiile sunt
pur formale.
- Nu exista proceduri de înregistrare şi
autorizare în vigoare pentru furnizorii de
servicii de transmitere a banilor.
- Nu exista o supraveghere adecvata şi
suficienta pentru MVT (inclusiv a celor care
funcţionează în cadrul oficiilor poştale)
datorită resurselor limitate ale ONPCSB
144
pentru supravegherea on-site.
- Deşi exista obligaţia de raportare a
suspiciunilor de finanţarea terorismului se
pare ca nu exista supraveghere în acest
domeniu, în special pentru casele de schimb
valutar şi furnizorii de servicii de transmitere
de bani.
- Eficienta per ansamblu a sistemelor
de CSB/CFT în instituţiile financiare trebuie
verificata.
R. 25.1 Conformitate
parţiala
- Lipsesc ghiduri specifice sectoarelor
- Este esenţial să se elaboreze tehnici
de finanţarea terorismului precum şi
indicatori pentru a veni în sprijinul entităţilor
raportoare legate de finanţarea terorismului.
R. 29 Conformitate în
mare măsură
- Lipsesc inspecţiile complexe on site
inclusiv revizuirea politicilor, procedurilor şi
testarea, în special în sectorul asigurărilor.
3.11 Serviciile de transfer de bani sau valori (RS. VI)
3.11.1 Descriere şi analiza
807. Art. 8 alin. 1 lit g din Legea 656/2002 cuprinde „oficiile poştale şi persoanele juridice
care prestează servicii de transmitere de bani, în RON sau în valută” ca entitate raportoare.
808. Serviciile de transmitere de bani nu sunt înregistraţi şi nici autorizaţi dar exista obligaţia
de a se înregistra la Registrul Comerţului având în vedere ca sunt persoane juridice.
809. Transferul banilor este efectuat fie prin intermediul băncilor, oficiilor poştale sau prin
propria reţea de agenţi de transfer de bani. Operaţiunile desfăşurate prin intermediul băncilor
sau al oficiilor poştale au la baza un contract de servicii între agent şi banca/oficiu poştal.
810. Fiind subiect al legii societăţile de transmitere de bani acestea trebuie să respecte
dispoziţiile legii de CSB/CFT şi toate obligaţiile prevăzute de lege şi sancţiunile aşa cum sunt
descrise în cadrul Recomandării 17 sunt aplicabile şi societăţilor care oferă servicii de
transmitere de bani.
811. ONPCSB este supraveghetorul pentru respectarea Legii 656/2002 al acestor societăţilor
de transfer de bani în perioada 2005 – 2006 ONPCSB a efectuat controale comune la 25 de
instituţii de credit, în timpul cărora au verificat respectarea obligaţiilor de CSB/CFT ale
societăţilor de transfer de bani care funcţionează în cadrul sistemului bancar. În condiţiile în
care societăţile de transfer de bani funcţionează şi în cadrul oficiilor poştale, evaluatorii îşi
exprima îngrijorarea dacă acest sector este suficient supravegheat (in ciuda unei noi abordări
pe baza de risc a supravegherii).
812.In perioada 2006-2007 ONPCSB a organizat 8 sesiuni de instruire privind CSB/CFT
pentru reprezentanţii societăţilor de transfer de bani care funcţionează prin propria reţea.
813. Furnizorii de servicii de transmitere de bani au transmis către ONPCSB 0 RTS-uri în
anul 2005 şi 8 RTS-uri în anul 2006, iar în anul 2007 au fost 23 RTS-uri.
145
3.11.2 Recomandări şi comentarii
814. Furnizorii de servicii de transmitere de bani sunt persoane juridice şi sunt înregistraţi la
Registrul Comerţului. Având calitatea de “subiect” furnizorii de servicii de transmitere de
bani trebuie să respecte legislaţia CSB/CFT şi legislaţia secundara emisa de ONPCSB privind
identificarea, păstrarea documentelor şi procedurile interne de raportare. Furnizorii de servicii
de transmitere de bani sunt supravegheaţi de către ONPCSB. Exista totuşi, deficiente
identificate în acest raport mai sus, în ceea ce priveşte cunoaşterea clienţilor, şi a persoanelor
expuse politic.
815. În plus, trebuie reamintit ca ţinând cont de resursele necorespunzătoare ale ONPCSB, în
calitate de supraveghetor privind CSB/CFT al furnizorilor de servicii de transmitere de bani,
evaluatorii au rezerve în ceea ce priveşte eficienta supravegherii.
3.11.3 Conformitatea la Recomandarea Speciala VI
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază evaluarea
RS. VI Neconformitate Nu exista proceduri în vigoare pentru înregistrarea şi
autorizarea furnizorilor de servicii de transmitere de bani
Deficientele identificate în cadrul R.5-11, 13-15 şi 21 sunt
valabile pentru serviciile de transfer de bani sau valori.
Nu exista informaţii cu privire la controale efectuate la
oficiile poştale.
Nu exista informaţii cu privire la controalele on-site la
operatorii de servicii de transmitere valori care au propria reţea şi
funcţionează independent.
Exista îngrijorări în ceea ce priveşte eficienta
supravegherii datorita resurselor limitate privind experţii
ONPCSB pentru controalele on-site în comparaţie cu numărul de
birouri ale furnizorilor de servicii de transmitere de bani.
4. MĂSURILE DE PREVENIRE – DESTINATE PROFESIILOR NON-FINANCIARE
ŞI PERSOANELOR JURIDICE NON-FINANCIARE
Aspecte generale
816. Obligaţiile stabilite prin Legea privind CSB/CFT se aplica fata de următoarele instituţii
non-financiare şi profesii (art. 8 alin. 1):
d) agenţii economici care desfăşoară activităţi de jocuri de noroc, amanet, vânzări-cumpărări
de obiecte de artă, metale şi pietre preţioase, dealeri, turism, prestări de servicii şi orice alte
activităţi similare care implică punerea în circulaţie a valorilor;
e) auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală, contabilă ori
financiar-bancară;
e1)
notarii publici, avocaţii şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în
care acordă asistenţă în întocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind
cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acţiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului
de comerţ, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienţilor,
constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare,
organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcţionării sau
administrării unei societăţi comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăţilor
comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri
146
similare, precum şi în cazul în care îşi reprezintă clienţii în orice operaţiune cu caracter
financiar ori vizând bunuri imobile;
f) persoanele cu atribuţii în procesul de privatizare;
h) agenţii imobiliari;
i) Trezoreria Statului şi autorităţile vamale;
j1) asociaţiile şi fundaţiile;
k) orice altă persoană fizică sau juridică, pentru acte şi fapte săvârşite în afara sistemului
financiar-bancar.
817. Legea de CSB, aşa cum a fost modificata în anul 2006, merge dincolo de categoria
entităţilor non-financiare incluse în Recomandările FATF şi în cea de a doua Directiva a UE.
818. Nu este clar pe ce baza s-a luat decizia acestei extinderi; în special dacă aceasta extindere
considerabila asupra acestui sector, în baza prevederilor de CSB/CFT, a avut la baza evaluarea
de risc.
819. Persoanele care acorda consultanta fiscala sunt cuprinse la litera e).
820. Autorităţile din România au informat evaluatorii ca “fondurile de investiţii şi companiile
furnizoare de servicii” (altele decât auditorii, avocaţii şi notarii care asigura astfel de servicii”
nu funcţionează în România.
821. Societăţile care pot efectua activităţi fiduciare nu pot fi infiintate în România şi nici
România nu recunoaşte astfel de societăţi străine, din moment ce Convenţia de la Haga a legii
aplicabile acestor societăţi şi cu privire la recunoaşterea lor nu a fost semnata. Nu exista
obstacole pentru ca cetăţenii din România să fie fidejusori ai unor societăţi străine şi
practicienii din România pot infiinta societăţi fiduciare străine pentru clienţii lor din România.
822. Companiile de furnizorii de servicii par a fi incluşi, teoretic, la litera d) „agenţii
economici care desfăşoară activităţi de jocuri de noroc, amanet, vânzări-cumpărări de obiecte
de artă, metale şi pietre preţioase, dealeri, turism, prestări de servicii şi orice alte activităţi
similare care implică punerea în circulaţie a valorilor”, dar – în conformitate cu cele precizate
de autorităţile române – nu exista operaţiuni ale furnizorilor de servicii (cu excepţia
auditorilor, avocaţilor şi notarilor care asigura servicii). Categoria menţionata mai sus este
extrem de vaga şi societăţile care furnizează servicii nu sunt considerate de evaluatori ca a fi
acoperite de Legea CSB/CFT.
823. Noţiunea de „dealeri” din cuprinsul literei d) şi noţiunea de “orice alte persoane fizice
sau juridice pentru acte şi fapte care sunt efectuate în afara sistemului financiar – bancar” la
litera k) nu sunt definite în legislaţie. ONPCSB a informat evaluatorii ca vor fi emise
prevederi specifice cu privire la aceasta categorie de profesii non-financiare. Prevederile au
fost elaborate cu Ministerul Justiţiei pentru a clarifica aceste doua categorii.
824. ONPCSB supraveghează profesiunile non-financiare care nu au autoritate de
supraveghere (art. 17 din Legea de CSB/CFT).
825. Drept consecinţa, Plenul Oficiului a emis Decizia 496/2006 pentru aprobarea Normelor
privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism, standardele
de cunoaştere a clientelei şi control intern pentru entităţile raportoare care nu sunt supuse
supravegherii prudenţiale a unor autorităţi. Pentru a respecta aceste Norme, fiecare entitate
raportoare trebuie să stabilească proceduri interne privind CSB/CFT şi politici pentru a
147
identifica şi evalua riscurile de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, prin aplicarea unor
măsuri adecvate de combatere a acestor riscuri.
826. Trebuie subliniat ca, din moment ce Normele menţionate fac referire numai la entităţile
supravegheate de către ONPCSB ele nu sunt aplicabile fata de entităţile raportoare care se afla
sub supravegherea structurilor de conducere ale profesiunilor juridice liberale (notarii,
avocaţii şi alte persoane care exercita profesii juridice liberale).
4.1 Identificarea clientului şi păstrarea înregistrărilor
(Aplicarea Recomandărilor 5 – 10)
4.1.1 Descriere şi analiza
827. Criteriul 12.1 cere profesiilor non-financiare să îndeplinească cerinţele Recomandării 5
în condiţiile menţionate la criteriul 12.1.
828. Profesiile non-financiare prevăzute de legea CSB/CFT, ca şi instituţiile financiare, sunt
subiecte ale normelor privind cunoaşterea clientelei, păstrarea înregistrărilor şi cerinţele
interne privind raportarea.
829. În plus, Normele 496/2006 conţin prevederi mai detaliate privind normele de cunoaştere
a clientelei şi standardele de control intern pentru profesiile non-financiare supravegheate de
către ONPCSB, cum ar fi art. 5 din aceste Norme care prevede obligaţia de identificare a
clientului care nu este prezent la efectuarea tranzacţiei.
830. În cadrul standardelor FATF, cunoaşterea clientelei în cazul cazinourilor (inclusiv
cazinourile on line) este necesara atunci când clienţii sunt implicaţi în tranzacţii care depăşesc
valoarea de 3.000 euro. În cadrul art. 3 (5) din cea de a doua Directiva, se prevede ca
identificarea trebuie să aibă loc la cumpărarea sau vânzarea de jetoane care au valoarea peste
1.000 de euro sau mai mult, deşi cazinourile care sunt subiecte ale supravegherii se va
considera ca le-au respectat dacă aceştia identifica clienţii imediat la întrare.
831. Hotărârea Guvernului nr. 251/1999 enumera activităţile de jocuri de noroc autorizate de
Ministerul Economiei şi Finanţelor. Cazinourile on-line nu sunt menţionat şi astfel nu pot fi
autorizate ca activităţi de jocuri de noroc.
832. Urmare prevederilor art. 49 din Ordonanţa de Guvern 251/1999, cazinourile trebuie să
identifice proprii clienţi la întrare şi să păstreze datele de identificare ale clienţilor în
calculator. Pentru cetăţenii din România este necesar buletinul de identitate sau alte
documente emise de organele de politie care cuprind fotografia detinatorului şi semnătura.
Pentru cetăţenii străini datele de identificare sunt cuprinse în paşaport, sau card de identitate
consular sau diplomatic sau card de identitate temporar.
833. Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea privind CSB/CFT, identificarea unui client este aplicabila
şi în cazul tranzacţiilor cu numerar peste valoarea de 10.000 euro, care este recunoscut ca
fiind un prag foarte mare pentru cazinouri. În Nota Interpretativa a Recomandării 12 pragul
pentru aceste tranzacţii în cazinouri este de 3.000 euro. România nu face referiri la pragul de
3.000 euro în legislaţia privind cazinourile, regulamente sau alte mijloace de aplicare a legii.
834. În timpul vizitei, reprezentanţii cazinourilor au confirmat ca identificarea clienţilor are
loc la întrarea în cazinou şi ca sunt în măsura, cu ajutorul înregistrărilor video să conexeze
148
datele de identificare ale unui client de tranzacţia pe care clientul a efectuat-o în cazinou11
.
Înregistrările video sunt în principal folosite pentru asigurarea unui joc corect, iar evaluatorii
nu au fost în întregime convinşi ca acele înregistrări video pot asigura legătură între
informaţiile privind cunoaşterea clientului şi tranzacţiile pe care acel client le desfăşoară în
cazinou.
835. Înregistrările video ale cazinourilor sunt păstrate pe o perioada de cel puţin 10 zile,
potrivit art. 39 din Ordonanţa de Guvern nr. 251/1999. Numai în cazul unor incidente sau al
altor evenimente politia va fi informata imediat şi în acest caz înregistrările vor fi păstrate
pana la clarificarea problemei. Evaluatorii au fost informaţi ca fiecare client al cazinoului are
o fisa cu toate documentele de identificarea precum şi cu orice informaţii cu privire la
tranzacţiile desfăşurate peste un anumit prag sau sunt suspecte. Evaluatorii au mai fost
informaţi ca în cazinouri exista proceduri interne pentru a face legătură între tranzacţiile unei
anumite persoane, oricum aceste proceduri nu constituie alte măsuri de aplicare.
836. Legea de CSB/CFT conţine prevederi care acoperă o categorie larga de activităţi de
jocuri de noroc (cum ar fi jocurile bingo, casele de pariuri şi jocurile electronice). Nu exista în
acest moment prevederi care să limiteze câştigurile la jocurile electronice.
837. Exista o singura Loterie în România. Unul dintre organismele Loteriei Române este
Consiliul de Administraţie care practic administrează activitatea de zi cu zi a Loteriei.
Consiliul de Administraţie are 5 membri din care 3 membri sunt funcţionari publici numiţi de
Ministerul Finanţelor. Funcţionarii publici, în mod normal nu pot ocupa funcţii în companii
private.
838. Prevederile privind cunoaşterea clientelei din Legea de CSB/CFT şi Normele emise de
ONPCSB se aplica, de asemenea, şi agenţilor imobiliari. În timpul vizitei, reprezentanţii
acestui sector au confirmat aplicarea acestor prevederi privind cunoaşterea clientelei atât în
ceea ce priveşte comparatorii cat şi vânzătorii imobilelor, dar nu exista o prevedere specifica
cu privire la o asemenea cerinţa.
839. O declaraţie scrisa de la client (formularul de declaraţie) cu detalii complete ale
beneficiarului real este prevăzuta de Decizia Plenului Oficiului 496/2006. În plus, Articolul 13
al Normelor mai sus menţionate solicita entităţilor raportoare să ia toate măsurile necesare în
vederea obţinerii informaţiilor cu privire la identitatea beneficiarului real. Totuşi, nu exista o
definiţie a „beneficiarului real”.
840. Conceptul de „beneficiar real” prevăzut la art. Art. 2, litera h) din Norme face referire
doar la „persoanele fizice sau juridice sau entitate fără personalitate juridica în numele cărora
sau în interesul cărora una sau mai multe operaţiuni sunt efectuate, precizate la litera e)”
(client). Nu exista prevederi specifice referitoare la obligaţia de verificare a identităţii
beneficiarului real şi nici nu au fost emise instrucţiuni în vederea determinării modului în care
entităţile raportoare ar trebui să verifice identitatea beneficiarului real în funcţie de abordarea
pe baza de risc.
841. În orice caz, nu este clar în cazul entităţilor juridice ce măsuri trebuie adoptate în baza
abordării pe baza de risc şi nu a fost emis un ghid pentru a veni în sprijinul entităţilor
raportoare pentru a putea face fata acestei probleme în mod eficient.
11
În conformitate cu nota de subsol nr. 21 din Metodologia referitoare la identificarea clientului la întrarea în
cazinou ar putea fi, dar nu în mod necesar, suficienta. Ţările trebuie să solicite cazinourilor să se asigure ca sunt
capabili să facă legătură între informaţiile privind cunoaşterea clientului cu privire la un anumit client şi
tranzacţiile pe care clientul le efectuează în acel cazinou.
149
842. Decizia Plenului Oficiului 496/2006 subliniază problema abordării pe baza de risc care
este în întregime focalizata pe implementarea politicilor interne şi pe procedurile de
cunoaştere a clientelei de către entităţile raportoare şi este bazata în mod esenţial pe norme
întărite de cunoaştere a clientelei pentru clienţii cu risc crescut. Implementarea unui proces de
management al riscului de către entităţile raportoare necesita ca în primul rând să fie emise
ghiduri specifice pentru a veni în sprijinul entităţilor raportoare în dezvoltarea consistenta a
unei abordări pe baza de risc.
843. Drept consecinţa, trebuie elaborate pe viitor prevederi specifice pentru a putea extinde
măsurile de cunoaştere a clientelei pe baza abordării de risc depinzând de tipul de client,
relaţia de afaceri sau tranzacţia (norme simplificate sau întărite).
844. În plus, în cazul unui eşec în aplicarea completa a normelor de cunoaştere a clientelei nu
exista prevederi specifice care să prevadă ca nu se poate iniţia o relaţie de afaceri sau ca nu se
poate efectua o tranzacţie.
845. Prevederile generale ale Legii CSB/CFT sunt, de asemenea, aplicabile şi dealerilor de
metale preţioase şi de pietre preţioase cărora le sunt aplicabile şi Normele 496/2006 emise de
ONPCSB. Comentariile privind agenţii imobiliari şi adevăratul beneficiar şi abordarea pe
baza de risc sunt aplicabile în mod egal fata de aceste profesii
846. Avocaţii, notarii sunt subiecte ale normelor de cunoaştere a clientelei, privind păstrarea
înregistrărilor şi cerinţele interne privind raportarea aşa cum este prevăzut în Legea CSB/CFT
din moment ce aceste profesii sunt supravegheate de autoritati de supraveghere, ele nu întra
sub incidenta Normelor emise de ONPCSB. Nu exista un ghid specific emis de autorităţile de
supraveghere.
847. Evaluatorii au fost informaţi ca aceste profesii nu au inteles foarte bine la început noile
lor obligaţii din cadrul Legii de CSB/CFT dar aceasta situaţie s-a schimbat şi aceştia sunt în
acest moment mult mai conştienţi cu privire la obligaţiile lor. Exista, oricum, lipsuri cu privire
la conceptul de beneficiar real şi abordarea pe baza de risc.
848. Autorităţile române au informat evaluatorii ca „furnizorii de servicii companiilor şi
trusturile” (alţii decât auditorii, contabilii şi notarii care furnizează aceste servicii) nu
funcţionează în România.
849. Aplicarea Recomandării 6. România nu a emis măsurile de CSB/CFT care fac referire la
norme întărite privind persoanele expuse politic (PEP) cum se solicita de Recomandarea
FATF 612
.
850. În timpul vizitei, autorităţile române si-au exprimat intenţia de a adopta noi prevederi
ţinând cont de prevederile celei de a treia directive a UE.
851. Conform art. 10 alin. 5 din Decizia nr. 496/2006 funcţia publica sau politica a unui client
este o obligaţie care revine profesiunilor non-financiare în timpul aplicării procedurii de
cunoaştere a clientelei şi ţinând cont de prevederile art. 25, funcţia publica este luata în
considerare în evaluarea clienţilor cu risc crescut.
12
Autorităţile romane au indicat faptul ca cea de-a treia Directiva este implementata de OUG 53/2008 şi
cerinţele referitoare la PEP sunt în acest moment reglementate de acest OUG.
150
852. În orice caz, nu exista o definiţie clara a persoanelor expuse politic în legătura cu
Recomandarea 6. În timpul întâlnirii cu reprezentanţii profesiilor non-financiare a fost evident
ca aceştia nu aveau cunoştinţa de noţiunea de persoane expuse politic.
853. Aplicarea Recomandării 8. Conform art. 8 din Norme, profesiile non-financiare trebuie
să acorde atenţie deosebita în cazul clienţilor non-rezidenţi şi clienţilor care nu sunt prezenţi
atunci când este efectuata tranzacţia. În cazul unor relaţii de afaceri prin corespondenta sau
prin mijloace moderne de comunicare, art. 16 din Norme prevede ca profesiile non-financiare
aplica aceleaşi proceduri ca cele aplicabile în cazurile în care clienţii sunt prezenţi fizic.
854. Autorităţile din România au informat evaluatorii ca în acest caz profesiile non-financiare
vor verifica veridicitatea informaţiilor oferite. În orice caz, nu este clar pentru evaluatori cum
sunt implementate prevederile menţionate de către entităţile raportoare. Autorităţile române au
subliniat ca implementarea practica a articolului menţionat este discutata în timpul activităţilor
de instruire, dar nu sunt prevederi viitoare care să stabilească măsurile care trebuie adoptate în
ceea ce priveşte clienţii absenţi pentru a verifica acurateţea informaţiilor oferite de către
client.
855. În ceea ce priveşte progresele de ordin tehnologic nu exista prevederi generale cu privire
la aceasta problema.
856. Aplicarea Recomandării 9. Problema utilizării unei parţi terţe în ce priveşte procesul de
cunoaştere a clientelei, acest aspect nu este acoperit pentru profesiile non-financiare. Decizia
496/2006 nu face referiri la acest aspect şi evaluatorii sfătuiesc ca aceasta problema să fie
abordata în Norme.
857. Aplicarea Recomandării 10. Cerinţele privind păstrarea înregistrărilor pentru toate
entităţile raportoare inclusiv profesiunile non-financiare, atât în ceea ce priveşte tranzacţiile
cat şi identificarea clienţilor sunt menţionate în art. 13 din Legea de CSB/CFT. În Norme
exista, de asemenea, o prevedere similara în art. 6. Punctele slabe descrise pentru instituţiile
financiare sunt valabile şi pentru profesiunile non-financiare.
858. În plus, art. 21 din Norme prevede pentru profesiile non-financiare obligaţia de a crea
baze de date privind identificarea clienţilor care vor fi actualizate în permanenta.
859. Aplicarea Recomandării 11. Articolul 24 din Norme prevede obligaţia pentru profesiile
non-financiare de a se axa pe clasificarea clienţilor în mai multe categorii luând în considerare
factori cum ar fi “tranzacţiile sau operaţiunile complexe, cu valoare semnificativa, care
implica sume mari de bani”.
860. Astfel criteriile 11.2 şi 11.3 nu sunt îndeplinite.
4.1.2 Recomandări şi comentarii
861. Evaluatorii au recomandat ca măsurile adecvate şi de aplicare a legii să fie luate pentru
realizarea legăturilor dintre informaţiile de cunoaştere a clientelei cu tranzacţiile efectuate în
cazinouri.
862. România nu face referire la pragul de 3.000 euro pentru cazinouri în nicio lege,
regulament sau al mijloc de aplicare.
151
863. Evaluatorii recomanda României să ia în considerare modificarea Articolului 8 din Legea
CSB/CFT în vederea clarificării căror entităţi sau persoane juridice sunt acoperite de noţiunea
de „dealeri” de la litera d) şi în special clarificării literei k), care în prezent se citeşte ca „orice
alte persoane fizice sau juridice pentru acte şi fapte care sunt efectuate în afara sistemului
financiar – bancar”;
864. În ciuda eforturilor impresionante făcute de România pentru a acoperi aria extinsa a
profesiunilor non-financiare, care merge dincolo de categoria entităţilor non-financiare
menţionate în Recomandările FATF şi în cea de a doua Directiva, exista câteva lacune în ceea
ce priveşte procedurile de cunoaştere a clientelei.
865. În special, procedura de identificare a beneficiarului real trebuie întărita şi trebuie
elaborate prevederi adecvate pentru a fi conforme cu Recomandarea 6, oferind astfel cerinţe
specifice pentru întărirea normelor de cunoaştere a clientelei în ceea ce priveşte persoanele
expuse politic.
866. În plus, abordarea pe baza de risc în cazul normelor de cunoaştere a clientelei
simplificate şi întărite care trebuie să fie elaborate şi să se vina în sprijinul entităţilor
raportoare cu ghiduri adecvate.
867. Evaluatorii cred ca deşi au fost emise câteva prevederi relevante, este important să se
intareasca implementarea efectiva a măsurilor menţionate prin realizarea unei monitorizări
corespunzătoare a implementării de către profesiunile non-financiare. În consecinţa, este
important să se axeze pe diferite sectoare (de asemenea, prin dezvoltarea cooperării cu
asociaţiile profesionale) pentru a îmbunătăţi modul de conştientizare şi rezultatele în aplicarea
cerinţelor privind CSB/CFT.
868. Norma 496/2006 nu face referire şi la posibilitatea de a utiliza intermediari sau parţi terţe
în aplicarea procedurilor de cunoaştere a clientelei. Nu este clar pentru evaluatori dacă acest
lucru este permis sau nu.
869. Autorităţile trebuie să se asigure ca fie prin lege, regulament sau alte mijloace legale,
toate entităţile non-financiare trebuie să acorde atenţie deosebita fata de toate tranzacţiile
complexe şi neobişnuite şi fata de toate tipurile de tranzacţii neobişnuite, care nu au scop
aparent economic sau legitim. Baza şi scopul unor asemenea tranzacţii trebuie, pe cat posibil,
să fie examinate; rezultatele trebuie menţionate în scris pentru a putea fi puse la dispoziţia
autorităţilor competente şi a auditorilor.
4.1.3 Respectarea Recomandării 12
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază evaluarea
R.12 Neconform Furnizorii de servicii companiilor nu sunt acoperiţi de
Legea CSB/CFT.
Nu exista măsuri de aplicare a standardelor de cunoaştere
a clientului pentru tranzacţiile efectuate în cazinouri. Pragul de
3.000 euro pentru cazinouri ar trebui precizat în lege,
regulamente sau alte mijloace de aplicare.
Termenii “Dealerii” şi “orice alte persoane fizice sau
juridice pentru acte şi fapte savarsite în afara sistemului
financiar-bancar” în art. 8 din legea de CSB/CFT trebuie
clarificaţi.
Aceleaşi îngrijorări se aplica în mod egal şi
Recomandării 5 referitoare la DNFBP.
152
Nu exista o implementare adecvata a Recomandării 6
(PEPs)
Sunt necesare clarificări cu privire la modul în care se
poate baza pe terţe parţi în efectuarea procesului de cunoaştere a
clientului este permisibila DNFBP-urilor.
Nu exista prevederi pentru DNFBP-uri în examinarea
sursei şi scopului complex , al tranzacţiilor neobişnuit de mari şi
al tuturor modelelor de tranzacţii, care nu au scopuri aparent
economice să legale şi consemnarea acestora în scris. Nu exista
cerinţe specifice în păstrarea rezultatelor disponibile pentru
autorităţile competente şi de aplicare a legii pe o perioada de cel
puţin cinci ani.
Ghiduri ar trebui elaborate în vederea asistării DNFBP-
urilor în implementarea unei abordări adecvate pe baza de risc şi
definiţii unei proceduri adecvate de reducere.
Pentru profesiunile juridice aflate sub supravegherea unei
autorităţi singurele prevederi de cunoaştere a clientului sunt cele
prevăzute în legea CSB/CFT. Nu a fost furnizata nicio legislaţie
secundara de implementare.
4.2 Raportarea tranzacţiilor suspecte (R. 16)
(Aplicarea R. 13 – 15 şi 21)
4.2.1 Descriere şi analiza
870. Aplicarea Recomandării 13. Criteriul 16.1 prevede ca, criteriul 13.1 – 4 să se aplice
profesiilor non-financiare. Criteriile 13.1 – 3 sunt marcate cu asterisc. Primele doua prevăd
raportarea către FIU în cazul în care entităţile raportoare suspectează sau au motive temeinice
să suspecteze ca fondurile provin din activităţi infracţionale sau au motive întemeiate să
suspecteze ca fondurile au legătura cu terorismul, etc. sau cu aceia care finanţează terorismul.
871. Articolul 3 din Legea de CSB/CFT prevede în mod clar ca obligaţiile de raportare sunt
obligatorii atunci când informaţiile obţinute indica faptul ca o persoana (inclusiv profesiile
non-financiare menţionate în art. 8) are motive să suspecteze ca o tranzacţie, care urmează a fi
efectuata, are ca scop spălarea banilor sau finanţarea terorismului. Angajatul va informa
ofiţerul de conformitate, care va notifica imediat ONPCSB. ONPCSB va confirma primirea
notificării. Problemele legate de fiscalitate sunt incluse în aceste scopuri şi nu sunt excluse de
la scopul raportării. Nu exista un prag în ceea ce priveşte raportarea tranzacţiilor suspecte.
872. Obligaţia de raportare menţionata în art. 3 din legea de CSB/CFT care face referire la
raportarea tranzacţiilor suspecte “….care urmează a fi efectuata…” nu pare să acopere în
întregime obligaţiile de raportare aşa cum sunt stabilite în Recomandarea 13 FATF. Astfel,
obligaţia de raportare nu pare să acopere spălarea banilor sau finanţarea terorismului dacă
tranzacţia a fost efectuata. Art. 4 alin 2) acoperă situaţiile legate de tranzacţiile atipice legate
de activitatea clientului. Tranzacţiile suspecte efectuate care nu sunt acoperite de Articolul 4
alin 2 par să nu fie acoperite de obligaţiile de raportare. Prevederile de raportare acoperă
spălarea banilor, finanţarea terorismului şi activele provenite din infracţiuni.
873. În plus, obligaţiile de raportare pentru profesiile non-financiare, care nu au autoritate de
supraveghere, sunt prevăzute în art. 4 lit e) din Norme (in baza Deciziei 496/2006) pentru
entităţile raportoare care nu au autoritate de supraveghere. Aceste prevederi nu extind
153
obligaţia de raportare pentru a acoperi tranzacţiile suspecte efectuate deja. Lipsurile
identificate în Legea CSB/CFT (Recomandarea 13) se aplica de asemenea, Normelor.
874. Cerinţa de raportare a încercărilor de a efectua tranzacţiile suspecte nu este acoperita.
Autorităţile din România au menţionat în răspunsurile la chestionare ca autorităţile
interpretează prevederile art. 3 ca fiind aplicabile şi fata de tranzacţiile suspecte care s-a
încercat a fi efectuate. În orice caz, deoarece acesta este un criteriu marcat cu asterisc
necesitatea pentru ca tranzacţiile suspecte pentru care s-a încercat efectuarea, să fie raportate
trebuie să fie prevăzute în mod explicit fie într-o lege viitoare fie într-un regulament.
875. În ceea ce priveşte cazinourile acestea trebuie să raporteze aşa cum este menţionat în art.
3 din Legea de CSB/CFT. Cazinourile au transmis 21 de RTS în anul 2005 şi 46 de RTS în
anul 2006. În condiţiile în care sunt 21 de cazinouri în România numărul de RTS-uri
transmise de cazinouri pare a fi destul de scăzut. Evaluatorii au fost informaţi ca în ce priveşte
cazinourile acestea nu au fost considerate ca fiind un mod eficient de spălare a banilor din
moment ce acestea pot accepta doar numerar şi carduri de credit. Evaluatorii nu sunt de acord
cu aceasta declaraţie.
876. Notarii au aceleaşi obligaţii, în baza condiţiilor generale, ca şi alte entităţi. Diferit fata de
majoritatea entităţilor raportoare, notarii transmit rapoartele lor către Uniunea Naţionala a
Notarilor Publici (UNNPR). Toate rapoartele transmise de notari sunt criptate şi întroduse în
baza de date a UNNPR. UNNPR transmite toate rapoartele primite într-o forma criptata, către
ONPCSB, care trebuie să confirme primirea raportului. În anul 2005 ONPCSB a primit 3394
RTN şi în anul 2006 ONPCSB a primit 59345 RTN transmise de notari (cea mai importanta
entitate raportoare în ce priveşte RTN în anul 2006). Urmare aplicării prevederilor art. 3 (8)
din Legea de CSB/CFT toate profesiunile juridice (inclusiv notarii) nu sunt subiecţi ai
obligaţiilor de raportare atunci când primesc şi obţin informaţii în cursul evaluării situaţiei
juridice a unui client sau la îndeplinirea responsabilităţilor de apărare sau reprezentare a unui
client în procedura judiciara. Conform tabelului cu RTS la pagina 74/75 notarii nu au transmis
niciun RTS privind spălarea banilor. La momentul vizitei evaluatorilor, notarii nu
transmiseseră niciun RTS care să aibă legătura cu finanţarea terorismului.
877. La solicitare, notarii cu care evaluatorii au avut întâlniri au informat ca motivul pentru
care notarii nu au transmis niciun RTS a fost fie ca nu au existat suspiciuni sau datele şi
informaţiile oferite nu au fost suficiente pentru a putea raporta către ONPCSB. Unii notari au
menţionat ca din moment ce toate tranzacţiile peste 15.000 euro efectuate de notari trebuie
efectuate prin intermediul unei bănci sau printr-un cont bancar al notarului, posibilitatea de a
folosi notarii ca şi spălători de bani ar fi diminuata. UNNPR a emis Decizia nr. 44/2006.
Decizia subliniază obligaţiile de raportare şi este folosita de UNNPR în momentul
supravegherii notarilor şi de către ONPCSB în momentul în care se realizează controale
comune cu UNNPR.
878. Agenţii imobiliari sunt entităţi raportoare şi trebuie să respecte aceleaşi obligaţii de
raportare. Agenţii imobiliari au transmis numai 10 RTS şi 1 RTN în anul 2005 şi 6 RTN în
anul 2006. Numărul RTS transmise de agenţii imobiliari pare a fi foarte mic, în special într-o
economie unde vânzarea şi cumpărarea de imobile este în creştere. Evaluatorii nu sunt
convinşi de argumentul potrivit căruia fluxul banilor în cadrul tranzacţiilor cu imobile poate fi
urmărit prin intermediul instituţiilor de credit. În acelaşi timp, evaluatorii au menţionat ca
tranzacţiile imobiliare cu numerar sunt posibile.
154
879. Avocaţii sunt entităţi raportoare şi trebuie să raporteze în baza condiţiilor generale.
Avocaţii îşi transmit rapoartele lor către Baroul Avocaţilor. Baroul transmite rapoartele către
ONPCSB. În baza art. 3(8) din Legea de CSB/CFT toate profesiunile juridice independente nu
sunt subiecte ale obligaţiilor de raportare atunci când primesc şi obţin informaţii în cursul
evaluării situaţiei juridice a unui client sau când îşi îndeplinesc atribuţiile de apărare sau
reprezentare a clientului în cadrul procedurii judiciare.
880. În anul 2006 au fost transmise 2 RTN către ONPCSB. În anul 2005 au fost transmise 6
RTS privind spălarea banilor. Pana acum nu a fost transmis niciun RTS privind finanţarea
terorismului. Avocaţii se pare ca nu au inteles foarte bine rolul lor, importanta în combaterea
spălării banilor şi a finanţării terorismului. Se pare ca sunt reticenţi fata de obligaţiile de
raportare pentru a-si putea proteja clienţii.
881. Contabilii şi auditorii sunt entităţi raportoare. Contabilii au propria asociaţie profesionala
– “Corpul Experţilor Contabili Autorizaţi din România” care are în jur de 1500 de membri.
Auditorii au propria asociaţie profesionala “Camera Auditorilor Financiari” care are în jur de
56.000 de membri. Contabilii şi auditorii nu transmit rapoarte prin intermediul unui organism
de supraveghere ci transmit rapoarte direct către ONPCSB. Cele doua asociaţii au semnat
MOU-uri cu ONPCSB. Consilierii fiscali sunt şi ei entităţi raportoare dar evaluatorii au fost
informaţi ca aceşti consilieri fiscali oferă doar activitate de consiliere nu şi alte servicii. În
baza art. 3 (8) din Legea de CSB/CFT toate profesiunile juridice (incluzand contabilii,
auditorii şi consilierii fiscali) nu sunt subiecţi ai obligaţiilor de raportare atunci când primesc
informaţii în cursul evaluării situaţiei juridice a unui client sau când îşi îndeplinesc
responsabilităţile de apărare sau reprezentare a unui client în cadrul procedurilor judiciare.
Contabilii, auditorii şi consilierii fiscali nu au transmis niciun RTS privind spălarea banilor
sau finanţarea terorismului. Evaluatorii au impresia ca acest lucru se datorează în parte
faptului ca aceste profesii îşi protejează clienţii.
882. Dealerii de metale şi pietre preţioase (fara prag) întra sub incidenta obligaţiilor de
raportare. Evaluatorii nu s-au întâlnit cu aceste profesii şi nu au primit informaţii ca aceştia ar
fi transmis un RTS pana la momentul vizitei.
883. Aplicarea Recomandării 14. Prevederile art. 7 din Legea de CSB/CFT se aplica şi
entităţilor non-financiare şi prevederile acoperă răspunderea civila şi penala. Prevederile se
pare ca garantează pe deplin aplicarea prevederilor fata de entităţile raportoare şi ofiţerii de
conformitate dar nu fata de “directorii, ofiţerii şi angajaţii”. Oferirea de informaţii nu este
prevăzuta nici ea. Interzicerea de a oferi informaţii cu privire la faptul ca a fost transmis un
RTS trebuie să se refere nu numai la client dar şi la partile terţe.
884. Aplicarea Recomandării 15. Ca şi instituţiile financiare societăţile non-financiare trebuie
să stabilească responsabilitati clare şi trebuie să instituie un control intern adecvat pentru a se
asigura ca politicile şi procedurile interne stabilite sunt respectate şi însuşite de toţi cei vizaţi.
Normele (care au la baza Decizia 496/2006) pentru entităţile raportoare care nu au autoritate
de supraveghere prevăd în art. 1 ca societăţile non-financiare desemnează unul sau mai mulţi
ofiţeri de conformitate, ale căror nume vor fi transmise Oficiului, împreuna cu natura şi
limitele responsabilităţilor lor. Nu exista prevederi ca ofiţerul de conformitate să fie numit la
nivel de conducere deşi este relevant pentru unele societăţi non-financiare. Nu exista
prevederi ca ofiţerul de conformitate şi alte persoane ar trebui să aibă acces constant la
informaţiile relevante. Normele prevăd ca societăţile non-financiare trebuie să elaboreze
proceduri şi modele adecvate de control intern pentru a preveni şi combate spălarea banilor şi
finanţarea terorismului şi pentru a asigura instruirea propriilor angajaţi pentru a putea
recunoaşte operaţiunile care au legătura cu spălarea banilor şi finanţarea terorismului şi pentru
155
a lua măsuri imediate în aceste situaţii. Art. 30 din Norme prevede pentru societăţile non-
financiare, care nu au autoritate de supraveghere să aibă un control intern si/sau audit pentru a
evalua periodic eficienta procedurilor stabilite incluzand nivelul profesional al personalului.
Nu exista prevederi obligatorii pentru a stabili procedurile de evaluare pentru a asigura
standarde înalte în momentul angajărilor. Trebuie menţionat ca în România o parte a
sectorului companiilor non-financiare este formata din practicieni sau firme mici unde, în
practica, nu este posibil să detina structuri interne pentru conformitate şi audit. Evaluatorii
sunt conştienţi ca parte a sectorului DNFBP este format din practicieni sau mici companii care
în practica nu este posibil să acopere structurile interne de conformitate şi audit.
885. Aplicarea Recomandării 21. Criteriul 16.3 aplica Recomandarea 21 pentru societăţile
non-financiare. Nu exista prevederi specifice în legislaţie pentru ca societăţile non-financiare
să acorde atenţie speciala relaţiilor de afaceri şi tranzacţiilor cu persoane din tari care nu
aplica sau aplica insuficient Recomandările FATF.
4.2.2 Recomandări şi comentarii
886. Obligaţiile de raportare menţionate în art. 3 din Legea de CSB/CFT fac referire la
tranzacţiile suspecte “….care urmează a fi efectuate…… “ nu par să acopere în întregime
obligaţiile de raportare aşa cum sunt prevăzute în Recomandarea 13. Obligaţia de raportare
prevăzuta la Art. 3 al Legii CSB/CFT nu acoperă spălarea banilor şi finanţarea terorismului
dacă tranzacţia suspecta a fost deja efectuata, chiar dacă este parţial acoperita în Articolul 4
litera g) din Normele 496/2006.
887. Tentativa de a efectua tranzacţii suspecte nu este acoperita.
888. Principalul domeniu de îngrijorare în cadrul societăţilor non-financiare în ce priveşte
regimul de CSB/CFT este numărul mic de RTS transmise. În special când se iau în
considerare sectoarele specifice care – aşa cum a fost confirmat în timpul vizitei de către
autorităţile din România – sunt vulnerabile fata de spălarea banilor, cum ar fi agenţiile
imobiliare şi profesiunile juridice liberale. Evaluatorii îşi exprima îngrijorarea în ceea ce
priveşte nivelul scăzut de dedicare din partea acestor sectoare.
889. Cazinourile transmit rapoarte şi lucrează împreuna cu ONPCSB, dar evaluatorii tot mai
considera ca acest sector este vulnerabil şi astfel continuarea cooperării trebuie să se facă mai
departe pentru a monitoriza sectorul. Nivelul scăzut de detectare pare să fie legat de nivelul
scăzut de conştientizare asupra propriilor vulnerabilitatea şi în unele cazuri de refuzul de a
raporta. În ceea ce priveşte agenţiile imobiliare şi notarii publici se pare ca exista confuzii fata
de cine este cel mai bine situat pentru a putea detecta activităţile suspecte.
890. Pe viitor o măsura de a reduce riscul de spălare a banilor în cadrul sectorului agenţiilor
imobiliare (care a fost considerat ca având un risc extrem de crescut) ar fi de a intari
integritatea şi de a dispune măsuri adecvate sectorului. Acest lucru ar putea include adoptarea
unor prevederi, cum ar fi acordarea licenţei şi înfiinţarea unei uniuni naţionale a agenţilor
imobiliari.
891. Numărul de rapoarte transmise de societăţile non-financiare este, în general, extrem de
scăzut, şi acest lucru pare să indice un nivel scăzut al eficientei regimului de CSB/CFT în
acest domeniu.
156
892. Recomandarea 14 se aplica societăţilor non-financiare dar prevederile “de siguranţa” nu
includ în mod explicit directorii, ofiţerii şi angajaţii (permanenţi sau temporari). În ceea ce
priveşte “divulgarea de informaţii” prevederile nu interzic divulgarea fata de o terţa persoana
a faptului ca un RTS a fost transmis Oficiului.
893. Recomandarea 15 se aplica de asemenea, societăţilor non-financiare. Exista pentru
societăţile non-financiare obligaţia de a elabora proceduri şi metodologii adecvate de control
intern şi de a numi unul sau mai mulţi ofiţeri de conformitate. În orice caz, nu exista o
prevedere ca să menţioneze ca ofiţerul de conformitate trebuie desemnat la nivelul conducerii.
Nu exista nici obligaţia de a asigura accesul direct şi securizat la date pentru ofiţerii de
conformitate. Nu exista prevederi specifice privind verificarea angajaţilor în cadrul unei
societăţi non-financiare.
894. Problema unui risc potenţial care poate reieşi dintr-o relaţie de afaceri şi o tranzacţie cu
persoane din tari care nu aplica sau aplica insuficient Recomandările FATF trebuie prevăzuta
şi în ce priveşte societăţile non-financiare.
4.2.3 Respectarea Recomandării 16
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază evaluarea
R. 16 Neconformitate Cerinţa de extindere a obligaţiilor de raportare
pentru a acoperi spălarea banilor şi finanţarea
terorismului dacă tranzacţia suspecta a fost deja
efectuata (în afara prevederilor Art. 4 litera g) din
Normele 496/2006).
Tentativa de a efectua o tranzacţie suspecta nu
este menţionata în mod explicit.
Nu toate aspectele obligatorii privind
finanţarea terorismului sunt incluse în cerinţele
privind raportarea.
Numărul scăzut de RTS de la societăţile non-
financiare (eficienta)
Îmbunătăţirea transmiterii informaţiilor şi
ghiduri privind RTS care sunt necesare pentru toate
societăţile non-financiare şi în special agenţii
imobiliari şi profesiunile juridice şi contabilii care
sunt consideraţi ca fiind vulnerabili fata de SB şi FT.
Unele societăţi non-financiare se pare ca au
un nivel scăzut de conştientizare în ce priveşte
vulnerabilitatea lor si/sau se pare ca refuza să
raporteze (avocaţii, notarii, agenţii imobiliari,
contabilii).
Măsurile de protecţie nu includ directorii,
ofiţerii şi angajaţii (permanenţi sau temporari).
Dezvăluirea către terţe parţi a faptului ca un
RTS a fost completat către Oficiu nu este în mod
explicit interzisa.
Nu exista prevederi care să impună
desemnarea ofiţerului de conformitate de la nivelul
conducerii.
Nu exista obligaţia de a asigura ofiţerului de
conformitate acces direct şi în timp util la datele şi
157
informaţiile relevante.
Doar prevederi indirecte cu privire la protecţia
angajaţilor pentru avocaţi, notari, contabili şi notari
publici.
Nu exista obligaţia DNFBP-urilor de a acorda
o atenţie speciala la tranzacţiile cu ţările care nu sau u
au implementat în mod adecvat Recomandările
FATF.
4.3 Reglementarea, supravegherea şi monitorizarea (R. 17, 24 şi 25)
4.3.1 Descriere şi analiza
Recomandarea 17
895. Tarile trebuie să asigure existenta unor sancţiuni eficiente, proporţionale şi descurajante,
fie ele penale, civile sau administrative, aplicabile persoanelor fizice sau juridice care fac
obiectul acestor Recomandări, care nu se conformează cerinţelor privind spălarea banilor şi
finanţarea terorismului.
896. Descrierea şi analiza pentru instituţiile financiare privind criteriile stabilite la
Recomandarea 17 care sunt aplicabile în întregime şi societăţilor non-financiare.
Recomandarea 24
897. Criteriul 24.1.1 stipulează ca tarile trebuie să se asigure ca o autoritate competenta
desemnata are responsabilitatea de a stabili regimul de reglementare şi supraveghere în
domeniul CSB/CFT.
898. Art. 17 din Legea de CSB/CFT prevede următoarea distribuire a sarcinilor în
monitorizarea activităţii de conformitate fata de obligaţii privind CSB/CFT:
- autorităţile având atribuţii financiare de control, conform dispoziţiilor legii;
- autorităţile de supraveghere prudenţiala pentru persoanele care se afla sub
supraveghere;
- ONPCSB pentru persoanele care nu se afla sub supravegherea vreunei autoritati;
- structura de conducere a profesiunilor juridice independente pentru notarii publici,
avocaţii şi alte persoane care exercita profesii juridice independente.
899. ONPCSB are atribuţii de reglementare şi supraveghere în ceea ce priveşte societăţile
non-financiare, inclusiv cazinourile. Avocaţii şi notarii, sunt supravegheaţi de Uniunea
Naţionala a Notarilor Publici din România (UNNPR) şi de Uniunea Naţionala a Barourilor din
România. ONPCSB supraveghează auditorii.
900. Potrivit Legii de CSB/CFT autorităţile de monitorizare sunt persoane obligate. Dacă
informaţiile obţinute indica suspiciuni de spălare a banilor, finanţare a terorismului sau alte
încălcări ale Legii de CSB/CFT, autorităţile trebuie să informeze imediat Oficiului (art. 17
alin. 1.1).
901. ONPCSB supraveghează un număr mare de societăţi non-financiare, aşa cum sunt
enunţate în următorul tabel:
158
Autoritatea de
Supraveghere
Categorii de entităţi non-
financiare
Număr statistic
ONPCSB Contabili 56.000
ONPCSB Asociaţii 32.057
ONPCSB Auditori 1659 (persoane fizice)
667 (persoane juridice)
ONPCSB Case de pariuri 28
ONPCSB jocuri bingo 12
ONPCSB Dealeri de maşini 2633
ONPCSB Cazinouri 21
ONPCSB Dealeri de metale şi pietre
preţioase
462
ONPCSB Fundaţii 15723
ONPCSB Jocuri de noroc 1253
ONPCSB Loterie 1
ONPCSB Agenţii imobiliare 9570
ONPCSB Maşini electronice 951
ONPCSB Dealeri turism 3802
ONPCSB Consultanţi de afaceri şi
management
26.600
Uniunea Naţionala a
Barourilor din România
Avocaţi 16.000
Uniunea Naţionala a
Notarilor Publici din
România
Notari 1.753
902. Decizia nr. 10/2007 prevede reguli metodologice aplicabile în cadrul activităţii de
supraveghere efectuata de Serviciul Supraveghere şi Control din cadrul ONPCSB, care a fost
infiinta în cadrul Direcţiei Juridice, Metodologie şi Control, care are atribuţii de supraveghere
on-site şi off-site.
903. În scopul întăririi supravegherii, ONPCSB a semnat protocoale de cooperare cu Uniunea
Naţionala a Barourilor din România şi cu Uniunea Naţionala a Notarilor Publici din România.
904. În anul 2004, ONPCSB a încheiat un protocol cu Garda Financiara, care este instituţia cu
atribuţii de prevenire, detectare şi combatere a oricăror acte sau fapte care au legătura cu
evaziunea fiscala şi fraudele fiscale.
905. ONPCSB a încheiat protocoale de cooperare cu alte asociaţii profesionale care nu au
atribuţii de supraveghere pentru a intari rolul acestora în promovarea conformităţii fata de
regulile de CSB/CFT precum şi creşterea nivelului de conştientizare în special prin activităţile
de instruire şi emiterea de ghiduri specifice.
906. În tabelul de mai jos sunt inserate protocoalele încheiate de ONPCSB cu asociaţiile
profesionale şi autorităţile de supraveghere:
Asociaţii profesionale Data semnării
Camera Auditorilor Financiari martie 2007
Corpul Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi
octombrie 2004
Uniunea Naţionala a Notarilor Publici septembrie 2005
159
Uniunea Naţionala a Barourilor din
România
noiembrie 2005
Asociaţia Organizatorilor de Cazinouri
din România
decembrie 2004
Asociaţia Dealerilor de Maşini (APIA) decembrie 2005
Uniunea Naţionala a Agenţiilor
Imobiliare
octombrie 2004
Asociaţia Română a Agenţiilor Imobiliare noiembrie 2005
907. O autoritate competenta trebuie să acorde licenţa pentru cazinouri conform criteriului
24.1.2. Comisia de Autorizare a Activităţilor de Jocuri de Noroc este responsabila cu
licenţierea activităţilor de jocuri de noroc în baza prevederilor Hotărârii de Guvern nr.
251/1999 privind condiţiile de autorizare, organizare şi exploatare a activităţilor de jocuri de
noroc şi autoritatea competenta să acorde autorizarea.
908. Comisia este o entitate care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Finanţelor
Publice şi este formata din reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice, Agenţia Naţionala
de Administrare Fiscala, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi reprezentanţii Asociaţiei
Organizatorilor de Cazinouri din România (care este membru fără drept de vot).
909. Comisia răspunde de emiterea, suspendarea sau anularea licenţelor pentru activităţile de
jocuri de noroc. Licenţa este valabila pe o perioada de un an iar după aceasta perioada agentul
poate aplica pentru o noua licenţa. O licenţa nu poate fi vânduta fără aprobarea Comisiei.
910. Art. 6 din Hotărârea de Guvern nr. 251/1999 menţionează o arie larga de activităţi de
jocuri de noroc care sunt premise în România. Cazinourile on line sunt interzise.
911. Verificarea periodica este efectuata de organisme specializate de control ale Ministerului
de Interne care verifica conformitatea fata de prevederile legale privind organizarea,
autorizarea şi desfăşurarea activităţilor de jocuri de noroc.
912. Tabelul de mai jos evidenţiază numărul de licenţe eliberate în anul 2006:
Activităţile de Jocuri de Noroc Numărul de Licenţe Eliberate
Cazinouri 21
Agenţii de pariuri 28
Locurile de bingo 12
Maşinile electronice 951
Loteria Naţionala 1
Maşinile electronice cu premii 1253
913. Conform criteriului 24.1.3n o autoritate competenta trebuie să adopte măsurile necesare,
legale sau de reglementare pentru a preveni ca infractorii sau organizaţiile infracţionale să
detina sau să fie adevăraţii proprietari, să controleze sau să detina acţiuni, sau să detina funcţii
de conducere în cadrul unui cazinou.
914. Motivele refuzului acordării unei licenţe pentru activităţi de jocuri de noroc sunt
menţionate în art. 19 din Hotărârea de Guvern nr. 251/1999, dintre care: “Administratorul sau
directorul executiv al agentului economic au fost condamnaţi pentru frauda, inselaciune, fals
şi uz de fals, evaziunea fiscala, contrabanda sau orice alte infracţiuni, care au avut ca rezultat
pierderea drepturilor politice sau civile sau au fost sancţionaţi pentru incalcarea dispoziţiilor
legale referitoare la jocurile de noroc”.
160
915. Nu exista măsuri de reglementare sau măsuri legale pentru a preveni ca infractorii sau
asociaţii acestora să detina sau să fie adevăraţii beneficiari sau să detina acţiuni sau funcţii de
conducere sau să fie operatorii unui cazinou.
916. Faptul ca nu sunt luate măsuri specifice pentru a proteja cazinourile din România de a fi
folosite necorespunzător de către adevăratul beneficiar în scopuri infracţionale, trebuie luat în
considerare urgent de către autorităţile din România, în special luând în considerare faptul ca
cazinourile au fost recunoscute ca fiind un sector vulnerabil fata de spălarea banilor. Trebuie
luat în considerare faptul ca în timpul vizitei membrii AOCR au explicat ca majoritatea
cazinourilor care funcţionează în România nu sunt deţinute de cetăţeni Români ci de cetăţeni
străini (din Turcia, Israel, Austria, Ucraina) şi sunt parte a unor grupuri mari.
917. Au fost făcute progrese semnificative de către ONPCSB în ceea ce priveşte cooperarea
cu AOCR care în luna decembrie 2006 au emis proceduri de control intern privind CSB//CFT.
918. Autorităţile din România au subliniat faptul ca drept rezultat al controalelor comune cu
Garda Financiara, care au avut ca rezultat aplicarea de sancţiuni, inclusiv amenzi şi închiderea
temporara a activităţii, cazinourile au adoptat o atitudine cooperanta şi numărul de RTS a
crescut.
919. În conformitate cu criteriul 24.2 tarile trebuie să se asigure ca alte categorii de societăţi
non-financiare sunt subiecte ale unui sistem efectiv de monitorizare şi asigurare a
conformităţii fata de prevederile de CBS/CFT. Subcriteriul 24.2.1 prevede ca o autoritate
desemnata competenta sau o autoritate de supraveghere responsabila cu monitorizarea şi
asigurarea conformităţii unei societăţi non-financiare fata de prevederile de CSB/CFT trebuie
să aibă funcţii corespunzătoare pentru a-si îndeplini atribuţiile inclusiv puterea de monitoriza
şi sancţiona şi trebuie să dispună de resurse tehnice şi alte resurse pentru îndeplinirea
atribuţiilor sale.
920. În luna martie 2007, ONPCSB a emis Decizia 90/2007 (Procedurile de lucru privind
supravegherea, verificarea şi activităţile de control pentru entităţile raportoare care nu sunt
subiecte ale supravegherii prudenţiale ale anumitor autoritati), care asigura cadrul legal
privind organizarea controalelor şi supravegherea efectuata de către FIU asupra entităţilor
menţionate anterior.
921. Procedurile stabilesc a abordare a supravegherii bazata pe expunerea entităţilor
raportoare fata de riscurile de SB/FT, care duc la detectarea vulnerabilităţilor fata de spălarea
banilor şi finanţarea terorismului aşa cum rezulta din activităţile de control şi inspecţiile on-
site şi off-site.
922. Abordarea strategica bazata pe evaluarea riscului pentru monitorizarea acestui sector,
care este extrem de impartit, a fost dezvoltata recent de FIU România. Folosind un sistem de
scoring numit MAINSET riscurile de SB/FT sunt evaluate pe baza datelor şi indicatorilor
extraşi din supravegherea off-site. Înainte de anul 2007, inspecţiile societăţilor non-financiare
au fost efectuate periodic de ONPCSB.
923. Numărul de societăţi non-financiare care trebuie supravegheate de ONPCSB este foarte
mare. Mai mult, aceste societăţi acoperă o arie larga de activităţi, care necesita expertiza
diversa. În condiţiile în care ONPCSB are numai 12 persoane care pot efectua controale on-
site, evaluatorii îşi exprima îngrijorarea cu privire la necesarul de resurse disponibile pentru
supraveghere în cadrul ONPCSB.
161
924. Art. 17 (2) din Legea de CSB/CFT menţionează ca ONPCSB poate efectua controale şi
inspecţii împreuna cu alte autoritati de supraveghere ale entităţilor raportoare. Inspecţiile
comune au fost efectuate împreuna cu Garda Financiara şi UNNPR.
925. Inspecţiile comune cu Garda Financiara sunt efectuate de obicei la propunerea ONPCSB.
Inspecţiile comune efectuate la cazinouri (in anul 2005: 19 cazinouri şi în anul 2006: 8
cazinouri) şi organizaţii non-profit.
926. Tabelul de mai jos evidenţiază rezultatele supravegherii on site structurata pe categoriile
de infracţiuni ale entităţilor raportoare în perioada martie – august 200713
(perioada de
aplicare a procedurilor de lucru ale sistemului MAINSET):
Tabelul infracţiunilor care acoperă toate DNFBP-urile
Infracţiune Procent
Incalcarea dispoziţiilor art. 14 din Legea
656/2002 (nedesemnarea unui ofiţer de
conformitate, proceduri interne)
37%
Incalcarea dispoziţiilor art. 16 din Legea
656/2002 (neelaborarea unor proceduri
adecvate de control intern)
32%
Incalcarea dispoziţiilor art. 3 alin. 6 din
Legea 656/2002 (neraportarea
tranzacţiilor cu numerar peste limita de
10.000 euro)
28%
Incalcarea dispoziţiilor art. 15 din Legea
656/2002 (neraportarea tranzacţiilor
suspecte)
1%
Incalcarea dispoziţiilor art. 13 din Legea
656/2002 (păstrarea documentelor de
identificare pe o anumita perioada)
1%
Incalcarea dispoziţiilor art. 9 din Legea
656/2002 (neaplicarea normelor de
cunoaştere a clientelei)
1%
927. Pentru profesiile juridice independente autorităţile de supraveghere sunt următoarele:
Uniunea Naţionala a Notarilor Publici (UNNPR) este o organizaţie profesionala cu
personalitate juridica. UNNPR coordonează la nivel naţional activitatea notarilor publici şi
verifica respectarea de către aceştia a prevederilor Legii 36/1995 privind organizarea
activităţii notarilor şi Statutului UNNPR. UNNPR este şi organism de supraveghere şi control
pentru notarii publici. UNNPR a încheiat un protocol cu ONPCSB în anul 2005 prin care a
stabilit o cooperare continua cu FIU România. Conform acestui Protocol UNNPR a infiintat o
baza de date pentru a colecta toate rapoartele (RTN şi RTS) transmise de notarii publici şi
retransmise ulterior către ONPCSB în format electronic codificat.
In anul 2005 au fost efectuate 15 controale comune la notarii publici care au fost
efectuate de UNNPR şi ONPCSB. Dacă în timpul procesului de supraveghere a notarilor,
UNNPR obţine informaţii cu privire la incalcarea de către aceştia a prevederilor Legii de
13
Vizita evaluatorilor a avut loc la inceputul lunii mai 2007. Din acest motiv numai o parte a rezultatelor
mentionate în tabel se refera la perioada cand a avut loc vizita şi imediat dupa.
162
CSB/CFT sau exista suspiciuni ca fondurile provin din activităţi infracţionale, UNNPR
notifica imediat ONPCSB.
Uniunea Naţionala a Barourilor din România (UNBR) este persoana juridica (Legea
51/1995). Conform statutului profesiei de avocat toate barourile infiintate în România trebuie
să fie membre ale UNBR.
UNBR a încheiat un Protocol de cooperare cu ONPCSB în anul 2005, care stabileşte o
colaborare permanenta pe schimbul de date şi informaţii şi organizarea activităţilor specifice
de instruire.
928. Organizaţiile de supraveghere profesionale au implementat propriile responsabilitati
privind CSB/CFT, prin diseminarea unor ghiduri specifice către membrii lor, precum şi prin
includerea infracţiunilor privind CSB/CFT în politica proprie de sancţionare.
929. Tabelul de mai jos evidenţiază rezultatele controalelor ONPCSB în perioada 2005 – 2007
(sfârşitul lunii martie 2007)
Anul Entitatea
raportoare
Entitatea
controlata
Entităţi
sancţionate
Amenzi
aplicate de
ONPCSB
2005 Cazinouri 19 19 415.000 RON
2006
Jocuri de noroc 8 2 15.000 RO; 1
avertisment
Agenţii
imobiliare
27 8 85.000 RON; 3
avertismente
Case de pariuri 3 3 30.000 RON; 2
avertismente
Agenţii turism 12 1 1 avertisment
Dealeri
maşini/companii
leasing
25 10 105.000 RON;
3 avertismente
Notari publici 15 15 -
Companii de
consultanta
1 1 avertisment
2007 Companii de
consultanta
7 7 7 avertismente
Agenţii
imobiliare
10 6 6 avertismente
fundaţii 18 5 5 avertismente
Recomandarea 25 (ghid şi feed-back)
930. Criteriul 25.1 prevede ca autorităţile competente să emită Ghiduri care vor veni în
sprijinul societăţilor non-financiare în implementarea şi respectarea prevederilor de CSB/CFT.
Doua manuale (Ghidul de Tranzacţii Suspecte şi Manualul de Training pentru Combaterea
Spălării Banilor) au fost emise de ONPCSB în cadrul Proiectului de Twinning pentru
îmbunătăţirea activităţii de detectare a tranzacţiilor suspecte în anul 2002, care au fost
actualizate în anul 2004 şi 2005.
931. Ghiduri au fost emise şi de alte organizaţii non-financiare. Exista sectoare extinse care nu
sunt acoperite de niciunul dintre ghidurile emise de ONPCSB (vânzarea şi cumpărarea de
obiecte de arta, pietre preţioase, dealeri de maşini, dealeri de turism, asociaţii şi fundaţii), sau
de către asociaţii.
163
932. Numărul scăzut de rapoarte, care vin de la diferite sectoare ale societăţilor non-financiare
subliniază nevoia urgenta de emitere a unor ghiduri relevante pentru diferite sectoare pentru a
creste nivelul de conştientizare al acestora cu privire la obligaţia de raportare a tranzacţiilor
suspecte, destinate în special acelor categorii de entităţi non-financiare care nu au raportat
niciodată sau au transmis un număr scăzut de rapoarte.
933. Mai mult, Ghidurile trebuie să dezvolte tehnici privind finanţarea terorismului.
934. În perioada 2002 – 2006 a fost organizat un număr semnificativ de sesiuni de instruire la
care au participat ofiţerii de conformitate din cadrul entităţilor non-financiare.
935. ONPCSB asigura feedback-ul general pentru entităţile raportoare în special în cadrul
sesiunilor de instruire, prin prezentarea de tipologii şi tendinţe de spălarea banilor şi finanţarea
terorismului. În ceea ce priveşte feedback-ul de la caz la caz către entitatea raportoare este
trimisa numai notificarea cu privire la primirea raportului transmis de entitatea raportoare.
936. ONPCSB trebuie să ia în considerare faptul ca trebuie să asigure feed-back-ul specific
pentru sectoarele cu risc crescut.
4.3.2 Recomandări şi comentarii
937. Evaluatorii au recomandat ca autorităţile române să ia în considerare implementarea
măsurilor adecvate de reglementare şi legale pentru a preveni ca infractorii şi asociaţiile
acestora să detina sau să fie adevăraţii beneficiari ai cazinourilor.
938. Măsurile viitoare de reducere a riscului de spălare a banilor în cadrul sectorului imobiliar
(pe care evaluatorii îl considera ca fiind cu risc crescut) vor contribui la întărirea integrităţii şi
a măsurilor pentru acest sector. Acest lucru poate include prevederi specifice, cum ar fi
licenţierea şi crearea unei uniuni naţionale a agenţiilor imobiliare.
939. Evaluatorii au observat ca Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor ţinut de către Ministerul
Justiţiei trebuie să fie actualizat şi modul de păstrare a înregistrărilor trebuie monitorizat
corespunzător pentru a deveni o sursa veridica atunci când se efectuează supravegherea
privind CSB/CFT.
940. Dat fiind resursele limitate ale FIU-ului, implementarea unei abordări pe baza de risc
dezvoltate pentru monitorizare poate fi de ajutor dar nu suficienta. Deşi este evidenta
cooperarea, de exemplu prin inspecţii comune, între ONPCSB şi alte autoritati de
supraveghere punctul de vedere al evaluatorilor este ca resursele ONPCSB sunt neadecvate, în
special luând în considerare ca numai 12 membri desfăşoară inspecţiile on-site. Astfel, trebuie
luate în considerare următoarele posibilitati:
- fie creşterea capacitaţii de supraveghere a ONPCSB; sau
- o reconfigurare a responsabilităţilor între diferiţi supraveghetori.
941. Evaluatorii au fost impresionaţi de evoluţia supravegherii pe baza de risc desfăşurate de
ONPCSB, care este într-un stadiu timpuriu de implementare. Acest lucru va veni în sprijinul
unei supravegheri cu o ţinta mai clara, care ar trebui să duca la o creştere a eficientei.
942. Numărul scăzut al rapoartelor de la profesii şi sectoare cu risc crescut (cum ar fi agenţii
imobiliari şi profesiunile juridice şi contabile) necesita ghiduri adecvate pentru a creste nivelul
de conştientizare. Ghidurile vor trebui să contina tehnici de finanţarea terorismului.
164
943. ONPCSB trebuie să ia în considerare feed-back-ul specific pentru sectoarele cu risc
crescut.
4.3.3 Respectarea Recomandărilor 24 şi 25
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază
evaluarea
R. 17 Conformitate
parţială
Toate organismele de supraveghere
trebuie să ia în considerare o mai mare utilizare
a sancţiunilor pentru a creste nivelul de
conformare în cadrul sectoarelor care respecta
mai puţin sau a celor cu risc crescut.
Pentru a creste efectul de descurajare este
recomandabil ca autorităţile române să ia în
considerare comunicarea prin canale publice a
tuturor sancţiunilor.
R. 24 Conformitate
parţială Pentru cazinouri exista măsuri
insuficiente de prevenire ca
infractorii/asociaţiile acestora să detina sau
să fie adevăraţii beneficiari sau acţionarii ai
unor cazinouri.
Creşterea integrităţii şi cerinţe
adecvate de întrare pe piaţa a sectorului
imobiliar pentru a reduce riscul de SB şi FT.
Luând în considerare numărul şi
varietatea societăţilor non-financiare
controlate, evaluatorii au serioase rezerve cu
privire la suficienta resurselor de
supraveghere aflate la dispoziţia ONPCSB.
Nu exista conformitate
sistematica la un număr mare de societăţi
incluse în categorii care nu sunt clar definite
de lege.
Nu exista date statistice privind
supravegherea autorităţilor.
Au fost aplicate unele sancţiuni,
dar nivelul de monitorizare este mic data
fiind mărimea sectorului.
R. 25 Conformitate
parţială
- Nivelul scăzut de raportare al
profesiunilor şi sectoarelor cu risc crescut (cum
ar fi agenţiile imobiliare şi profesiunile juridice
necesita ghiduri specifice pentru a creste nivelul
de conştientizare.
- Ghidurile trebuie să contina tehnici de
finanţare a terorismului.
- Pentru a intari eficienta feed-back-ului
ONPCSB trebuie să ia în considerare oferirea
feed-back-ului pentru sectoarele cu risc crescut.
165
4.4 Alte profesii non-financiare / Tehnici sigure moderne de tranzacţionare (R. 20)
4.4.1 Descriere şi analiza
944. Criteriul 20.1 stabileşte ca tarile trebuie să aplice Recomandările 5, 6, 8 – 11, 13 – 15, 17
şi 21 fata de entităţile non-financiare şi profesiile (altele decât cele desemnate) care prezintă
riscul de a fi folosite în scopul spălării banilor şi al finanţării terorismului.
945. Legea de CSB/CFT trece dincolo de categoria entităţilor non-financiare desemnate
incluse în Recomandările FATF (de ex. casele de pariuri, dealerii, turism, Trezoreria,
autoritatea vămilor).
946. Auditorii, consilierii fiscali, dealerii de obiecte de arta şi casele de licitaţii sunt acoperite
(art. 8 lit. d şi e) de către Legea de CSB/CFT. Extinderea categoriilor de profesiuni şi asociaţii
întruneşte obligaţiile din cadrul art. 21 (3) şi (6) din cea de a doua Directiva. Extinderea
acestor prevederi ale Legii de CSB/CFT nu pare să fie un rezultat al unei atenţii deosebite şi a
unei abordări pe baza de risc. Riscul de finanţare a terorismului se pare ca nu a fost luat în
considerare ca o problema separata de riscul de spălare a banilor în contextul criteriului 20.1.
947. Criteriul 20.2 specifica ca tarile trebuie să ia măsuri de a încuraja dezvoltarea şi utilizarea
unor tehnici moderne sigure de efectuare a tranzacţiilor care sunt mai puţin vulnerabile fata de
spălarea banilor. Exemple de tehnici sau măsuri care pot fi mai puţin vulnerabile fata de SB
specificate în metodologie includ: reducerea folosirii numerarului, neemiterea unei
denominari foarte mari a bancnotelor şi sisteme de transfer automat securizate.
948. Bancnota cu cea mai mare valoare în România este cea de 500 lei (echivalentul a
aproximativ 150 euro)
949. Cadrul legal care face referire la sistemul de plata a fost armonizat cu legislaţia UE şi
vechea infrastructura a fost înlocuita de un sistem automat în întregime.
950. În anul 2005 unele noi sisteme automate au fost lansate care înlocuieşte fostul sistem de
operare manual:
- ReGIS (sistem în timp real) administrat de BNR
- ACH (Casa Automata de Compensare) administrat de TRANSFOND – SA
- SaFIR (înregistrarea instrumentelor financiare şi de docontare) - administrat de BNR
951. Platile cu cardul şi alte plaţi electronice sunt procesate în conformitate cu Regulamentul
6/2006 emis de BNR. Regulamentul se aplica instituţiilor de credit, instituţiilor financiare
non-bancare şi altor participanţi la tranzacţiile cu instrumente de plata electronice. BNR a
oferit următoarele date privind cardurile emise, care menţionează clar ca utilizarea cardurilor
de debit şi credit este în creştere.
952. Carduri emise în tara
2001 2002 2003 2004 2005 2006
Carduri cu
funcţie
numerar
2,083,150 3,498,147 4,637,870 5,775,897 7,253,894 9,172,773
Carduri cu
funcţie de
plata
2,083,150 3,498,045 4,641,710 5,781,408 7,267,522 9,174,403
166
(exceptând
funcţia e-
money din
care:
Carduri cu
funcţie de
debit
1,928,132 3,260,366 4,382,816 5,485,679 6,613,842 7,884,427
Carduri cu
funcţie de
debit
întârziata
110 476 696 854 1,276 13,958
Carduri cu
funcţie de
credit
155,062 237,203 258,198 307,962 721,509 1,287,122
Carduri cu
funcţie e-
money
0 0 0 0 0 0
Numărul
total de
carduri
(indiferent
de numărul
de funcţii
pe card)
2,083,150 3,498,147 4,641,410 5,793,257 7,325,574 9,181,390
953. Luând în considerare datele privind cardurile emise în anul 2005, a fost o creştere de
26% pe an. În termeni de volum plaţi cu cardul 32%.
954. În orice caz, aşa cum rezulta din tabelul de mai jos privind volumul banilor aflaţi în
circulaţie în afara instituţiilor financiare şi monetare, în România încă se mai foloseşte foarte
mult numerarul.
Bancnote şi monezi (milioane RON; finalul perioadei)
2001 2002 2003 2004 2005 2006
Numerar
aflat în
circulaţie
4,001,04 5,282,50 6,520,66 8,223,19 12,739,49 17,365.93
Valoarea
bancnotelo
r aflate în
circulaţie
3,937,63 5,204,32 6,437,56 8,132,18 12,624,14 17,233.69
Valoarea
banilor
aflaţi în
circulaţie
deţinuţi de
instituţiile
monetare şi
financiare
421.84 683.23 663.75 593.90 1,184.42 2,333.27
Valoarea
banilor
3,579.20 4,599.27 5,856.92 7,629.29 11,555.08 15,032.66
167
aflaţi în
circulaţie
în afara
instituţiilor
financiare
şi monetare
4.4.2 Recomandări şi comentarii
955. Evaluatorii au observat ca România a făcut progrese în vederea îndeplinirii criteriului
20.1 şi a luat în considerare aplicarea Recomandărilor relevante fata de alte societăţi non-
financiare. Acest rezultat este parţial datorat obligaţiilor specifice instituite prin cea de a doua
Directiva.
956. România a întreprins măsuri pentru a încuraja dezvoltarea şi folosirea tehnicilor moderne
şi sigure pentru efectuarea tranzacţiilor financiare care sunt mai puţin vulnerabile fata de
spălarea banilor.
957. În ceea ce priveşte măsurile luate pentru a reduce tranzacţiile cu numerar, acest lucru
pare să nu fi avut efect pana acum. Bazarea pe numerar este extinsa, deşi au fost întreprinse
măsuri semnificative pentru a dezvolta tehnici moderne de tranzacţionare.
4.4.3 Respectarea Recomandării 20
Evaluare Rezumatul factorilor care
evidenţiază evaluarea
R.20 Conformitate în mare măsura - măsuri viitoare trebuie întreprinse
pentru a reduce tranzacţiile cu numerar.
Tranzacţiile încă au la baza numerarul.
5. PERSOANELE şi ARANJAMENTELE JURIDICE şi ORGANIZATIILE NON-
PROFIT
5.1 Persoanele juridice – accesul la informaţiile privind adevăratul beneficiar şi
controlul informaţiilor (R. 33)
5.1.1 Descriere şi analiza
958. Legea 31/1990 privind societăţile comerciale reglementează asociaţiile şi înfiinţarea
persoanelor juridice. Legea 26/1990 privind Oficiul Naţional al Registrului Comerţului
reglementează problemele privind registrul comerţului.
959. Oficiul Naţional pentru Registrul Comerţului (ONRC) este o instituţie publica
subordonata Ministerului Justiţiei. ONRC este persoana juridica şi are propriul buget.
Principalele atribuţii ale ONRC sunt următoarele:
- publicitatea;
- păstrarea înregistrărilor privind statutul juridic şi financiar al comercianţilor;
- oferirea de date statistice şi economice;
- simplificarea procedurilor privind înregistrarea şi autorizarea companiilor;
- informarea şi oferirea de asistenta pentru companii cu privire la problemele legate de
activităţile de înregistrare a comerţului.
168
960. ONRC administrează registrul comerţului central prin baze de date (RECOM) având la
baza datele actualizate privind companiile.
961. Societăţile comerciale sunt infiintate sub următoarele forme: societate în nume colectiv,
societate în comandită simplă, societate pe acţiuni, societate în comandită pe acţiuni, societate
cu răspundere limitată. Societăţile în nume colectiv sau societăţile cu raspundere limitata
trebuie infiintate prin act constitutiv şi acesta trebuie semnat de toti asociatii sau de membrii
fondatori. Actul constitutiv necesita înregistrarea oficiala prin transmiterea la Registrul
Comertului şi trebuie să contina lista obligatiilor în legatura cu documentelor transmise.
Aceste obligatii difera depinzand de structura juridica a companiei.
962. Art. 6 (2) din Legea 31/1990 prevede ca nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii,
sunt în incapacitate sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de
încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de
mită, precum şi pentru alte infracţiuni prevăzute de prezenta lege.
963. Articolul 36 prevede ca societatea va fi inregistrata la Registrul Comertului, în a cărui
rază teritorială îşi va avea sediul societatea în termen de 15 zile de la semnarea actului
constitutiv. Cererea de înregistrare trebuie insotita de urmatoarele acte: actul constitutiv al
societăţii; dovada efectuării vărsămintelor în condiţiile actului constitutiv; dovada sediului
declarat şi a disponibilităţii activelor firmei; actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate în
contul societăţii şi aprobate de asociaţi etc.Ei sunt impreuna raspunzatori pentru orice esec în
îndeplinirea sarciniilor lor. Societatea comerciala devine persoana juridica de la data
înregistrării sale în Registrul Comertului. Sunt colectate sau facute publice informatii privind
majoritatea actionarilor sau a adevaratului beneficiar. Autorităţile competente au acces în timp
real la informatii actualizate privind adevaratul beneficiar şi cel care exercita controlul.
964. Chiar dacă înregistrarea în Registrul Comerţului a adevăratului beneficiar nu este
obligatorie, există prevederi legale care au ca scop ca acest aspect să fie corect reflectat în
registrul ţinut chiar de societate (art. 177 din Legea nr. 31/1990 cu privire la societăţile
comerciale). Obligaţia de a ţine evidenţa acţionarilor este o obligaţie legală pentru conducerea
societăţii. Mai mult, administratorii vor furniza oricărei persoane informaţii privind structura
acţionariatului şi, la solicitarea acelor persoane, vor elibera certificate cu privire la datele
respective trecute în registru (art. 178 din Legea nr. 31/1]990 cu privire la societăţile
comerciale).
965. Modificarile actului constitutiv, ale capitalului inregistrat, ale statutului juridic al
companiei trebuie inregistrate la ONRC. În ceea ce priveste administrarea şi controlul, toate
societăţile comerciale sunt obligate să transmita informatii la ONRC.
966.ONRC este un registru public şi informatiile inregistrate sunt puse la dispozitia oricarei
persoane care solicita aceste informatii. DIICOT şi DNA au acces on line la acest registru.
Societăţile pe actiuni şi comandită pe acţiuni pot emite actiuni. Art. 8 lit f din Legea 31/1990
prevede ca actul constitutiv al acestor companii trebuie să contina informatii cu privire la
numarul şi valoarea nominala a actiunilor şi cu specificarea dacă sunt nominative sau la
purtător. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor la purtător este transferat printr-o simpla
declaraţie. Nu exista limita cu privire la numărul şi valoarea acţiunilor în cadrul unei
companii. Detinatorul unei acţiuni care doreşte să voteze în cadrul Consiliului de
Administraţie trebuie să se identifice. Echipa de evaluare a fost informata asupra faptului ca
este posibila urmărirea acţiunilor la purtător şi cate astfel de acţiuni sunt puse în circulaţie.
Din statisticile furnizate de ONRC, în perioada 2002-mai 2007, procentul societăţilor pe
acţiuni care au emis acţiuni la purtător variază de la 2,5% (2002) la 9,1% (2005). În perioada
169
ianuarie – mai 2007, procentul a fost de 2,7% (147 de societăţi pe acţiuni din care 4 au emis
acţiuni la purtător). Acţionarii (inclusiv cei care deţin acţiuni la purtător) trebuie să se
identifice în vederea obţinerii dividendelor în numerar şi în vederea exercitării oricărui alt
drept. Evaluatorii nu au putut evalua transparenta totala în legătură cu operaţiunile cu acţiuni
la purtător.
Elemente suplimentare
967. Evaluatorii au fost informaţi ca orice persoana interesata poate cere ONRC informaţii
relevante cu privire la societăţile comerciale. ONRC este obligat să emită, pe cheltuiala
solicitantului, copii legalizate ale înregistrărilor existente.
5.1.2 Recomandări comentarii
968. Evaluatorii nu au putut evalua transparenta totala în legătură cu operaţiunile cu acţiuni la
purtător.
5.1.3 Respectarea Recomandării 33
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază
evaluarea
R. 33 Conform în mare
măsura
- Nu exista posibilitatea de a evalua în
întregime operaţiunile cu acţiuni la purtător
5.2 Dispozitii legale – Accesul la informatii privind adevaratul beneficiar şi controlul
5.2.1 Descriere şi analiza
969. Legislaţia română nu contine prevederi care să permita crearea unor societăţi fiduciare şi
conceptul juridic privind societăţile fiduciare nu exista în cadrul legislatiei române. România
nu a ratificat Conventia de la Haga din anul 1985 privind Legea aplicabila în cazul fondurilor
de investitii şi recunoasterea lor.
970. Nu exista obstacole pentru cetatenii Români să fie fidejusori ai companiilor straine şi
practicienii din România pot infiinta societăţi straine cu activităţi fiduciare pentru clientii
Români. Este permis ca o sucursala a unei societăţi straine să poate actiona în România.
971. În timp ce sistemul juridic din România nu recunoaste crearea unor societăţi de activităţi
fiduciare şi conceptul juridic de societăţi fiduciare nu exista în legislaţia Română, poate fi util
pentru România să ia în considerare examinarea problemelor în ce priveste societăţile
fiduciare şi să ofere informatii cu scopul cresterii constientizarii institutiilor financiare din
România cu privire la aceste tipuri de activităţi.
5.2.2 Respectarea Recomandarii 34
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază
evaluarea
R. 34 N/A - Conceptul de societăţi fiduciare nu este
cuprins în legislaţia română
5.3 Organizatiile non-profit (RS VIII)
170
5.3.1 Descriere şi analiza
972.Activitatea organizatiilor non-profit în România (cunoscute mai departe ca ONG) este
reglementata de OG 26/2000 privind asociatiile şi fundatiile. Ordonanta reglementeaza
infiintarea, înregistrarea, organizarea, functionarea şi dizolvarea ONG-urilor. În România
ONG sunt asociatii şi fundatii. Sunt 32.057 asociatii şi 15.723 fundatii inregistrate în
România. ONG-urile sunt entităţi raportoare şi obligatiile prevăzute în Legea CSB/CFt se
aplica, în mod egal, şi acestor entităţi raportoare.
Infiintarea şi formalitatile de înregistrare a ONG-urilor
973. Art. 4 din OG prevede ca asociatia este constituita de trei sau mai multe persoane pentru
realizarea unor activităţi de interes general, al unor colectivităţi sau, după caz, în interesul lor
personal nepatrimonial.
974. Articolul 15 din OG prevede ca fundaţia poate fi infiintata de una sau mai multe persoane
pe baza unui act juridic. Fundaţia trebuie să aibă un patrimoniu afectat, în mod permanent şi
irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, al unor colectivităţi.
Proprietatea fundaţiei trebuie să cuprindă bunuri şi bani în valoare totala de 100 de ori salariul
minim brut pe economie.
975. Actul constitutiv al asociaţiei sau fundaţiei trebuie să cuprindă, printre alte elemente, sub
sancţiunea nulităţii absolute: datele de identificare ale membrilor asociaţiei sau fundaţiei:
numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora; scopul înfiinţării asociaţiei
sau fundaţiei; patrimoniul iniţial al asociaţiei sau fundaţiei (Criteriul VIII.3.1.).
976. OG prevede ca asociaţiile şi fundaţiile devin persoane juridice cu personalitate juridica
după înregistrarea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei
circumscripţie teritorială îşi are sediul.
977. Registrul naţional al asociaţiilor şi fundaţiilor este administrat de Ministerul Justiţiei.
Ministerul Justiţiei verifica numele asociaţiilor şi fundaţiilor şi păstrează toate înregistrările ca
informaţii publice. Situaţiile financiare anuale sunt supravegheate de Garda Financiara.
ONPCSB este supraveghetor pe partea de conformitate cu cerinţele de CSB/CFT.
978. Înregistrarea în Registrul Naţional al Asociatilor şi Fundaţiilor este efectuata de un
judecător de la judecătoria în circumscripţia teritoriala unde îşi are sediul asociaţia sau
fundaţia. Judecătorul verifica legalitatea documentelor transmise pentru înregistrare şi emite o
hotărâre motivata privind înregistrarea asociaţiei în Registru. Judecătorul este delegat special
de către preşedintele instanţei. Instanţa trebuie să transmită obligatoriu către Ministerul
Justiţiei decizia finala a instanţei cu privire la înfiinţarea sau desfiinţarea unei asociaţii sau
fundaţii, în termen de 3 zile.
979. Registrul este public. Ministerul Justiţiei este obligat să emită, pe cheltuiala
solicitantului, copii certificate ale înregistrării efectuate în Registrul naţional pentru asociaţii
şi fundaţii.
Organizarea şi funcţionarea unui ONG
171
980.Asociatiile au următoarele organe: adunarea generală; consiliul director; cenzorul sau,
după caz, comisia de cenzori.
981.Adunarea generala se întruneşte cel puţin o dată pe an şi are drept de control permanent
asupra organelor asociaţiei. Consiliul director asigura aplicarea deciziilor luate de adunarea
generala. Actul constitutiv poate prevede desemnarea unui cenzor sau a unei comisii de
cenzori.
982. Fundaţia are următoarele organisme: consiliul executiv şi cenzorul sau după caz, comisia
de cenzori. În ceea ce priveşte controlul financiar intern, în cazul asociaţiilor cu mai mult de
100 de membri înscrişi până la data întrunirii ultimei adunări generale, controlul financiar
intern se exercită de către o comisie de cenzori. Referitor la transparenţă, menţionăm că OG
prevede că în cazul asociaţiilor sau fundaţiilor declarate de utilitate publică, obligaţia de a
publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, rapoartele de
activitate şi situaţiile financiare anuale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a,
precum şi în Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial.
983.Asociatiile şi fundaţiile pot infiinta societăţi comerciale. Dividendele obţinute trebuie, în
mod obligatoriu folosite în scopul asociaţiei, fundaţiei exceptând cazul când ele sunt
reinvestite în cadrul aceleiaşi societăţi comerciale. Asociaţiile şi fundaţiile pot fi dizolvate prin
hotărâre a instanţei la solicitarea oricărei persoane interesate în conformitate cu circumstanţele
prevăzute în Ordonanţa Guvernului. Practica arata ca din când în când o asociaţie sau fundaţie
nu exista în realitate. Registrul privind asociaţiile şi fundaţiile păstrat de Ministerul Justiţiei ar
trebui în mod adecvat actualizat pentru a fi o sursa de încredere în momentul realizării
supravegherii CSB/CFT.
Măsuri preventive, puterea autorităţilor competente şi sancţiuni
984.Asociatiile şi fundaţiile sunt entităţi raportoare, conform art. 8 lit j1
din Legea 656/2002.
985. În calitate de entităţi raportoare, asociaţiile şi fundaţiile au aceleaşi obligaţii ca şi alte
entităţi raportoare incluzand obligaţiile de a transmite imediat către ONPCSB RTS. Oricum,
evaluatorii nu au primit nicio informaţie care să demonstreze ca autorităţile române periodic
revizuiesc ONG-urile în vederea evaluării vulnerabilităţilor la finanţarea terorismului.
986. Asociaţiile şi fundaţiile sunt supravegheate de ONPCSB. ONPCSB are acces direct la
Registrul privind asociaţiile şi fundaţiile din cadrul Ministerului Justiţiei. Evaluatorii au fost
informaţi ca ONPCSB foloseşte supravegherea off-site (1.302 controale off-site în anul 2007).
Ca rezultat al acestor controale, ONG-urile cu risc ridicat sunt selectate pentru controalele on-
site.
987.Autorităţile de cercetare au acces la toate informaţiile în vederea obţinerii tuturor
informaţiilor necesare referitoare la ONG. Mergând mai departe, exista în vigoare un
mecanism pentru o investigare prompta.
988. ONPCSB a început să instruiască ONG-urile în domeniul CSB/CFT la scurt timp după
realizarea vizitei on-site.
989. Nici un RTS pentru spălare a banilor sau finanţare a terorismului nu a fost completat de
vreun ONG.
5.3.2 Recomandări şi comentarii
172
990. Sectorul non-profit este reglementat îndeaproape şi asociaţiile şi fundaţiile sunt subiecte
ale sistemului de înregistrare. Evaluatorii, nu au primit nicio informaţie care să demonstreze
ca autorităţile din România evaluează periodic ONG–urile în scopul evaluării
vulnerabilităţilor fata de finanţarea terorismului.
991. Un audit independent permanent trebuie stabilit pentru a se asigura ca fondurile sunt
folosite în scopul declarat, ajung la beneficiarul menţionat şi pentru a detecta direcţionarea
greşita a fondurilor. În plus, nu numai informaţiile de baza transmise la înregistrare trebuie
făcute public, trebuie făcute publice şi înregistrările ONG.
992. ONG-urile trebuie să adopte măsuri preventive de verificare pentru a se asigura ca
entitatea lor precum şi partenerii lor nu sunt penetrate sau manipulate de terorişti sau
organizaţii teroriste. Aceste măsuri preventive trebuie să includă programe speciale de
instruire. Experţii în finanţarea terorismului trebuie să lucreze împreuna cu autorităţile de
supraveghere a ONG-urilor pentru a creste nivelul de conştientizare cu privire la problema şi
să alerteze aceste autoritati cu privire la caracteristicile specifice ale finanţării terorismului.
993. Sunt recomandate verificări periodice ale sectorului pentru a discuta scopul şi metodele
de abuz asupra ONG-urilor, tendinţe actuale în finanţarea terorismului şi noi măsuri de
protecţie.
5.3.3 Respectarea Recomandării Speciale VIII
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază
evaluarea
RS VIII Conformitate
parţiala
- Autorităţile române nu evaluează
periodic ONG-urile cu privire la
vulnerabilităţile la finanţarea terorismului.
- Măsuri insuficiente sunt în vigoare în
vederea asigurării asupra faptului ca activele
colectate sau transferate prin intermediul unui
ONG nu sunt folosite în sprijinul activităţilor
teroriste sau organizaţiilor teroriste.
- Nu exista o implementare efectiva a
criteriului VIII.2.
- Nu exista o abordare a cestui sector în
vederea discutării scopului şi metodelor de
abuz asupra ONG-urilor, tendinţele existente în
FT şi noi măsuri de protecţie.
6. COOPERAREA NATIONALA şi INTERNATIONALA
6.1 Cooperarea naţionala şi coordonarea (R. 31)
6.1.1 Descriere şi analiza
994. Recomandarea 31 (criteriul 31.1) priveşte cooperarea şi coordonarea între elaboratorii
politicilor, FIU, agenţiile de aplicare a legii, supraveghetorii şi alte autoritati competente.
173
995. Centrul de Coordonare Operativa Antiterorista (CCOA) asigura coordonarea
componentelor Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT).
CCOA este o structura organizatorico-fucntionala în cadrul SRI, care funcţionează în
conformitate cu prevederile Legii nr. 535/2004 privind prevenire ai combaterea terorismului.
996.În aplicarea prevederilor Protocolului General de organizare şi funcţionare a SNPCT şi
ale legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, între SRI şi instituţiile
componente ale SNPCT au fost încheiate protocoale de cooperare bilaterala în domeniul
prevenirii şi combaterii terorismului.
997. CCOA are următoarele atribuţii:
o coordonează activităţile desfăşurate în cadrul SNPCT, prin reprezentanţi
desemnaţi de autorităţile şi instituţiile publice din componenta Sistemului;
o asigura operativ schimbul de date şi informaţii între autorităţile şi instituţiile
publice componente ale SNPCT, privind activităţile cu caracter terorist;
o integrează datele şi informaţiile obţinute în scopul stabilirii şi întreprinderii
măsurilor ce se impun;
o monitorizează activităţile teroriste şi informează operativ autorităţile şi
instituţiile publice abilitate din cadrul SNPCT;
998. Centrul de Coordonare Operativa Antiterorista (CCOA) din cadrul SNPCT este
coordonatorul tuturor activităţilor şi a contramăsurilor legate de terorism.
999. Nu exista prevederi în legislaţia română cu privire la existenta unui organism de
coordonare a politicilor în domeniul CSB între principalii actori. Principalele mecanisme ale
coordonării operaţionale în domeniul CSB sunt acordurile bilaterale semnate de FIU şi alte
autoritati de supraveghere.
1000. În special, coordonarea operaţionala a ONPCSB cu autorităţile de aplicare a legii la
nivel naţional, autorităţile de supraveghere şi asociaţiile profesionale este desfăşurata prin
intermediul protocoalelor.
1001.ONPCB a semnat 31 de protocoale de cooperare cu autorităţile de aplicare a legii,
autorităţile de supraveghere prudenţiala, serviciile de informaţii precum şi cu asociaţiile
profesionale ale entităţilor raportoare, care sunt subiecte ale Legii de CSB/CFT.
1002. În timpul vizitei la ONPCSB aceasta a informat asupra iniţiativelor adoptate în scopul
întăririi cooperării interinstitutionale, prin dezvoltarea unor activităţi comune şi a consultărilor
periodice cu autorităţile de supraveghere şi agenţiile de aplicare a legii.
1003. În baza protocoalelor de cooperare încheiate de Oficiu cu agenţiile de aplicare a legii,
sunt organizate întâlniri periodice pentru analizarea fenomenului infracţional, stabilind
tendinţe şi luând măsuri comune pentru eficienta acţiunilor de prevenire şi control.
1004. ONPCSB este coordonatorul cooperării între ONPCSB şi principalele instituţii şi
autorităţi implicate în domeniul CSB/CFT. Activitatea de cooperare internă se concretizează
printr-o gamă largă de acţiuni realizate în colaborare cu instituţiile menţionate anterior:
a. propuneri de amendamente pentru perfecţionarea legislaţiei în domeniul prevenirii şi
combaterii spălării banilor şi finanţării actelor de terorism, în scopul armonizării
legislaţiei interne primare şi secundare cu standardele europene şi internaţionale;
b. elaborarea normelor şi procedurilor interne, pe categorii de instituţii (bancare,
financiare, etc.) pentru prevenirea, depistarea şi raportarea tranzacţiilor suspecte;
174
c. supravegherea şi controlul aplicării legislaţiei în domeniu prin organizarea unor acţiuni
de verificări şi controale comune, conform competenţelor stabilite prin art. 17 din
Legea nr.656/2002 de prevenire şi sancţionare a spălării banilor, cu modificările şi
completările ulterioare;
d. investigarea şi documentarea cazurilor suspecte a avea legătură cu activităţile de
spălare a banilor şi de finanţare a terorismului;
e. organizarea unor întâlniri periodice în scopul analizării tendinţelor fenomenului
infracţional specific şi a măsurilor de eficientizare a acţiunilor de prevenire şi
combatere şi combatere a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism;
f. stabilirea unor legături on-line între sistemul informatic al Oficiului şi cel al altor
instituţii, în vederea creşterii operativităţii accesului la informaţii.
g. Participarea la grupurile de lucru în vederea implementării strategiilor naţionale pe
diferite sectoare de activitate
1005. În plus, persoane de contact sunt numite în vederea îmbunătăţirii unei comunicări
eficiente între autorităţi.
1006. Planul de acţiune privind cooperarea internă precum şi protocoalele semnate de
ONPCSB au ca principal obiectiv implementarea în practica a acestui mecanism de cooperare.
1007. Autorităţile de supraveghere financiara au, în general, încheiate protocoale de cooperare
cu autorităţile de aplicare a legii care permit schimbul de informaţii, inclusiv informaţii cu
privire la spălarea banilor şi finanţarea terorismului.
Recomandări şi comentarii
1008. Evaluatorii au recomandat României să ia în considerare dezvoltarea unui mecanism
adecvat şi eficient de coordonare naţionala a principalilor jucători (FIU, agenţiile de aplicare a
legii şi supraveghetorii) în special în ce priveşte combaterea spălării banilor, în vederea
îmbunătăţirii coordonării strategice şi revizuirea sistematica a vulnerabilităţilor fata de
spălarea banilor şi performanta sistemului ca întreg.
6.1.3 Respectarea Recomandării 31
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază
evaluarea
R .31 Conform în mare
măsura
- În domeniul CSB ar trebui dezvoltat un
mecanism de coordonare a politicilor cu
principalii actori implicaţi
- Exista un mecanism de cooperare şi
coordonare în vigoare dar pare să nu fie efectiv
în asigurarea faptului ca aceasta coordonare şi
cooperare se întâmpla în practica.
Aranjamentele pentru supraveghere şi
sancţionare au nevoie de mai multa coordonare.
175
6.2 Rezoluţiile şi Convenţiile ONU (R. 35 şi RS I)
6.2.1 Descriere şi analiza
1009. Convenţia ONU împotriva traficului ilicit de droguri şi substanţe psihotrope în 1988
(Convenţia de la Viena) a fost semnata în 1992 şi a fost ratificata prin Legea 118/1992.
Convenţia ONU împotriva crimei organizate transnaţionale, 2000 (Convenţia de la Palermo) a
fost semnata în anul 2002 şi ratificata prin Legea 565/2002. Convenţia Internaţionala privind
reprimarea finanţării terorismului, 1999 (Convenţia privind finanţarea terorismului) a fost
semnata în anul 1999 şi ratificata prin Legea 623/2002.
1010. Convenţiile internaţionale menţionate au întrat în vigoare la publicarea în Monitorul
Oficial. Armonizarea cu prevederile acestor convenţii este asigurata prin modificarea legilor
speciale (Legea de CSB/CFT, Legea 535/2004 de prevenire şi combatere a terorismului),
Legea 39/2003 privind prevenirea şi combaterea crimei organizate, etc.). România a modificat
şi legislaţia penala pentru a implementa aceste convenţii, dar infracţiunile nu acoperă în
totalitate sfera de aplicare a acestor infracţiuni aşa cum este prevăzut în convenţii (art. 3 din
Convenţia de la Viena, art. 6 din Convenţia de la Palermo şi art. 2 din Convenţia privind
finanţarea terorismului).
1011. România a implementat Rezoluţia Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite privind
prevenirea şi combaterea finanţării terorismului (S/REC/1267 (1999) şi S/REC/1373 (2001)).
Descrierea şi identificarea lacunelor mecanismului în baza acestor rezoluţii este oferita în
secţiunea 2.2.4 (RS III).
Elemente suplimentare
1012.Conventia Europeana privind spălarea, descoperirea, blocarea şi confiscarea produselor
infracţiunii (1990) a fost semnata în data de 18 martie 1997 şi ratificata prin Legea 263/2002.
A întrat în vigoare la data de 01 decembrie 2002.
1013. În plus, România a ratificat prin Legea 420/2006 din data de 22 noiembrie 2006
Convenţia CE privind spălarea, descoperirea, blocarea şi confiscarea rezultatelor infracţiunii
şi finanţarea terorismului (2005) semnata de România la data de 16 mai 2005.
1014. România a ratificat o serie de instrumente multilaterale internaţionale care ii permit
cooperarea internaţionala. Câteva exemple din cadrul Consiliului Europei sunt:
Convenţia europeana privind extrădarea (semnata la data de 30 iunie 1995 şi ratificata
în data de 10 septembrie 1997) şi protocoalele sale;
Convenţia europeana privind asistenta mutuala în probleme infracţionale (semnata în
data de 30 iunie 1995 şi ratificata la data de 17 martie 1999) şi protocoalele sale;
Convenţia europeană privind prevenirea terorismului (semnată la 16 mai 2005 şi
ratificată la 21 februarie 2007);
Convenţia europeana pentru reprimarea terorismului (semnata la data de 30 iunie 1995
şi ratificata la data de 02 mai 1997) şi protocoalele sale;
Convenţia penala privind corupţia (semnata în data 27 ianuarie 1999 şi ratificata la
data de 11 iulie 2002);
Convenţia civila privind corupţia (semnata la data de 04 noiembrie 1999 şi ratificata la
data de 23 aprilie 2002);
Convenţia europeana pentru protecţia persoanelor în ce priveşte procesarea automata a
datelor personale (semnata la data de 18 martie 1997 şi ratificata la data de 27 februarie 2002).
176
6.2.2 Recomandări şi comentarii
1015. România a ratificat convenţiile de la Viena şi Palermo şi Convenţia privind finanţarea
terorismului. Legislaţia penala a fost modificata pentru a implementa Convenţiile dar aceste
prevederi trebuie modificate pentru a acoperi în întregime infracţiunea de spălare a banilor şi
în special infracţiunea de finanţare a terorismului şi astfel să se implementează pe deplin
aceste convenţii.
1016. Recomandam ca autorităţile din România să intareasca sistemul pentru implementarea
Rezoluţiilor Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite în ce priveşte prevenirea şi
combaterea finanţării terorismului (S/REC/1267 (1999) şi S/REC/1373 (2001)) prin
elaborarea şi implementarea procedurilor necesare şi a mecanismelor.
6.2.3 Respectarea Recomandării 35 şi a RS I
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază
evaluarea
R. 35 Conformitate în
mare măsura
- Eficienta implementării standardelor în
ce priveşte SB este interpretabila;
- Deşi convenţiile Palermo, Viena şi
Convenţia privind finanţarea terorismului au
întrat în vigoare exista rezerve cu privire la
eficienta implementării în unele cazuri, în
special finanţarea terorismului, incriminarea şi
unele aspecte ale regimului juridic.
RS. I Conformitate
parţiala
- Infracţiunea de finanţare a terorismului
trebuie modificata pentru a asigura acoperirea
deplina a Convenţiei privind finanţarea
terorismului
- Trebuie stabilit un mecanism precis de
blocare a fondurilor care au legătura cu
finanţarea terorismului.
6.3 Asistenta juridica reciproca (R. 32 R 36 – 38, RS V)
6.3.1 Descriere şi analiza
Recomandarea 36 şi RS V – Completare/Modificare MJ
1017. În România asistenta judiciară reciproca are la baza trei tipuri de instrumente:
- tratate multilaterale cum ar fi:
o Convenţia europeana de asistenţă judiciară în materie penală asistenta
reciproca în cauze penale, 1959 care a fost semnata în 30 iunie 1995 şi ratificata în 17 martie
1999 şi protocoalele sale (cu rezerva ca comisiile rogatorii având ca obiect percheziţiile,
ridicarea de obiecte şi înscrisurile şi sechestrul pentru descoperirea şi blocarea bunurilor vor fi
făcute doar în următoarele condiţii: infracţiunea care motivează comisia rogatorie trebuie să
fie o infracţiune care să permită extrădarea conform legislaţiei României şi punerea în
executare a comisiei rogatorii trebuie să să fie compatibilă cu legislaţia română);
o Convenţia europeana privind extrădarea, 1957 şi protocoalele adiţionale care
au fost semnate în 30 iunie 1995 şi ratificata în 10 septembrie 1997;
177
o Convenţia privind asistenta judiciară în materie penală între Statele Membre
UE, 2000 şi protocoalele la aceasta Convenţie;
o Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea
blocarea şi confiscarea produselor infracţiunii, 1990 semnata la data de 18 martie 1997 şi
ratificata la 06 august 2002. În plus, România a ratificat Convenţia Consiliului Europei
privind spălarea, descoperirea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului,
2005, semnata la 16 mai 2005 şi ratificata la 22 noiembrie 2006.
1018. De la aderarea României la UE, România aplică Decizia- cadru 2002/584/JAI a
Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare
între statele membre. De asemenea, România urmează să transpună următoarele instrumente
comunitare Decizia cadru 2003/577/JAI a Consiliului din data de 22 iulie 2003 executarea în
Uniunea Europeană a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor; Decizia cadru
2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii
reciproce sancţiunilor pecuniare; Decizia –cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind
aplicarea principiului recunoaşterii reciproce la ordinele de confiscare. Transpunerea acestor
decizii – cadru a fost inclusă în proiectul de modificare a legii nr. 302/2004, aflat în prezent în
dezbatere parlamentară.
1019. Tratate de asistenta judiciară reciproca în vigoare cu următoarele tari: Albania; Algeria;
Belgia; Bosnia şi Herţegovina; Bulgaria; Canada; Cehia; China; Coreea de Nord; Croaţia;
Cuba; Egipt; Franţa; Grecia; Italia; Maroc; Moldova; Mongolia; Noua Zeelandă; Polonia;
Rusia; Serbia şi Muntenegru; Siria; Slovacia; Statele Unite ale Americii; Tunisia; Turcia;
Ungaria. Multe dintre statele cu care România a încheiat tratate bilaterale în domeniul
asistenţei judiciare internaţionale sunt, totodată, părţi la Convenţiile Consiliului Europei în
această materie, care au prevalenţă faţă de tratatele bilaterale
1020. Prevederile relevante ale Legii 302/2004 privind cooperarea judiciara internaţionala în
cauze penale (Legea 224/2006) care asigura cadrul general în ce priveşte cooperarea judiciara
internaţionala şi acordarea asistentei în cauze penale.
1021. Legea 302/2004 se aplica următoarelor forme de cooperare judiciara internaţionala în
cauze penale: extrădarea; predarea în baza unui mandat european de arestare; transferul de
proceduri în materie penală; recunoaşterea şi executarea hotărârilor; transferarea persoanelor
condamnate; asistenţa judiciară în materie penală; alte forme de cooperare judiciară
internaţională în materie penală. Legea nu se aplică modalităţilor specifice de cooperare
poliţienească internaţională, dacă, potrivit legii, acestea nu se află sub control judiciar.
1022. Conform art. 13 cererile de asistenta judiciara internaţionala în cauze penale se transmit
următoarelor autoritati centrale: Ministerul Justiţiei, (dacă au ca obiect extrădarea şi
transferarea persoanelor condamnate sau dacă se referă la activitatea de judecată ori la faza
executării hotărârilor penale); Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, (dacă
se referă la activităţi din faza de cercetare şi urmărire penală); Ministerul şi Reformei
Administrative, (dacă se referă la cazierul judiciar).
1023. Legea 302/2004 prevede ca asistenta judiciară reciproca trebuie acordata în condiţii
rezonabile şi proporţionale. Asistenta judiciara internaţionala în cauze penale trebuie să
cuprindă, în principal, următoarele activităţi: comisii rogatorii internaţionale (Percheziţiile,
ridicarea de obiecte şi înscrisuri şi sechestrul); audieri prin videoconferinţe; existenta în Statul
solicitant a martorilor, experţilor şi persoanelor cercetate; serviciu de documente procedurale
elaborate sau transmise în cercetări penale; înregistrări judiciare; alte forme de asistenta
judiciara.
178
1024. Articolul 163 al Legii nr. 302/2004 prevede ca comisiile rogatorii având ca obiect
percheziţiile sau ridicarea obiectelor şi înscrisurilor şi sechestrarea ar trebui să îndeplinească
următoarele condiţii: infracţiunea care motivează comisia rogatorie trebuie să fie susceptibilă
de a da loc la extrădare în România, ca stat solicitat şi îndeplinirea comisiei rogatorii trebuie
să fie compatibilă cu legea statului român. Aceste condiţii pot să atragă aplicarea regulii
reciprocităţii.
1025. Comisia de evaluare a fost informată că dispoziţiile Articolului 163 nu sunt aplicabile în
cazul unui stat care este parte a Convenţiei de aplicare a Acordului Schengen din data de 19
iunie 1990. În ceea ce priveşte executarea cererii comisiei rogatorii din cadrul acestor state
având ca obiect percheziţia sau ridicările, aceasta poate fi dispusă în condiţiile specificate.
1026. Autorităţile judiciare române pot, fără cerere prealabilă, să transmită autorităţilor
competente ale unui stat străin informaţiile obţinute în cadrul unei anchete, atunci când
consideră că acestea ar putea ajuta statul destinatar să iniţieze o procedură penală sau când
informaţiile ar putea conduce la formularea unei cereri de asistenţă judiciară de către acel stat.
(Articolul 166)
1027. România în calitate de stat solicitant, nu va transmite sau utiliza informaţiile şi probele
obţinute de la statul solicitat, pentru alte anchete, urmăriri ori proceduri decât cele menţionate
în cerere, cu excepţia cazului în care are consimţământul prealabil al statului solicitat.
(Articolul 187).
1028. România acordă asistenţă judiciară cu privire la încălcările dispoziţiilor legale în
materia accizelor, a taxei pe valoarea adăugată şi în materie vamală (Articolul 1875), precum
şi extrădarea pentru fapte prevăzute de legea penală în materia accizelor, a taxei pe valoarea
adăugată şi în materie vamală, în condiţiile prevăzute de lege (Articolele 27 şi 76).
1029. Criteriul 36.4, prevede faptul ca „o cerere de asistenţa privind spălarea banilor nu ar
trebui să fie refuzata doar pe singurul motiv ca infracţiunea este considerata ca implica
probleme fiscale”. Articolul 1875 al Legii 302/2004 prevede faptul ca România acordă, în
conformitate cu dispoziţiile Convenţiei europene de asistenţă judiciară în materie penală din
20 aprilie 1959, asistenţă judiciară cu privire la încălcările dispoziţiilor legale în materia
accizelor, a taxei pe valoarea adăugată şi în materie vamală (modificata de Protocoalele sale).
De asemenea, ar trebui menţionat faptul ca România nu are nicio rezerva la Capitolul I al
Primului Protocol al Convenţiei europene de asistenţă judiciară în materie penală ceea ce
înseamnă ca România se conformează la scrisorile rogatorii în legătură cu infracţiunile fiscale
(natura infracţiunii nu va constitui niciodată motivul refuzului).
1030. Evaluatorii considera ca acest Criteriu este îndeplinit.
1031. Referitor la Criteriul 36.5, România nu poate refuza o solicitare de MLA (activitate de
spălare a banilor) pe motivul ca legilor care impun cerinţe de confidenţialitate sau secret
referitoare la instituţiile financiare.
1032. Articolul 174 din Legea nr. 302/2004 prevede că, la cererea statului solicitant, se pot lua
măsurile asigurătorii prevăzute de legea română în vederea protejării mijloacelor de probă,
menţinerii unei situaţii existente sau protejării intereselor ameninţate.
1033. Dispoziţiile Legii nr. 302/2004 asigură mecanisme de aplicare la scara largă în ceea ce
priveşte executarea cererilor în toate cazurile de cooperare judiciară internaţională în materie
179
penală. România execută, de asemenea, cereri străine în baza tratatelor bilaterale privind
combaterea crimei organizate, terorismului şi a altor infracţiuni grave inclusiv spălarea
banilor.
1034. Evaluatorii au fost informaţi că autorităţile române oferă asistenţă judiciară, cu
prioritate. Perioada pentru transmiterea răspunsului este în mod obişnuit de 2-6 luni, luându-se
în considerare obiectul cererii de asistenţă şi calitatea datelor de care dispun autorităţile
judiciare solicitate.
1035. Autorităţile române au informat că, în ceea ce priveşte mecanismele de determinare a
celei mai bune jurisdicţii pentru efectuarea urmăririi penale a învinuiţilor în interesul justiţiei,
în cazurile de criminalitate organizată, criminalitate cu caracter transfrontalier, posibilitatea de
transferare a actelor de procedură penală este analizată pentru fiecare caz, luând în considerare
particularităţile fiecărui caz.
Recomandarea 37
1036. Cererea de extrădare formulată de un stat străin este transmisă autorităţilor române
intermediul Ministerului Justiţiei, care efectuează examenul de regularitate internaţională a
cererii.
1037. În ceea ce priveşte dubla incriminare, în legătură cu asistenţa judiciară – Articolul 26 al
Legii nr. 302/2004 prevede că extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este
învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este prevăzută ca
infracţiune atât de legea statului solicitant, cât şi de legea română. Prin derogare de la aceste
dispoziţii, extrădarea poate fi acordată şi dacă fapta respectivă nu este prevăzută de legea
română, dacă pentru această faptă este exclusă cerinţa dublei incriminări printr-o convenţie
internaţională la care România este parte. Diferenţele existente între calificarea juridică şi
denumirea dată aceleiaşi infracţiuni de legile celor două state nu prezintă relevanţă, dacă prin
convenţie internaţională sau, în lipsa acesteia, prin declaraţie de reciprocitate nu se prevede
altfel.
1038. Începând de la 1 ianuarie 2007, România aplica procedura mandatului european de
arestare. Procedura clasică a extrădării se aplică doar în relaţia cu statele care nu sunt membre
UE, precum şi în cazul statelor membre UE care au declaraţii cu privire la data comiterii
infracţiunii.
1039. Dacă un Mandat European de Arestare a fost emis pentru fapte grave cum ar fi:
participarea la un grup criminal organizat, terorism, spălarea produselor infracţiunii şi pentru
săvârşirea altor infracţiuni enumerate în lista (art. 2 alin. 2 din Decizia – cadru 2002/584/JAI
privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre), care
sunt sancţionate în statul membru emitent cu închisoarea sau cu o măsură de siguranţă
privativă de libertate pe o perioadă de minimum 3 ani, predarea se va acorda chiar dacă nu
este îndeplinită condiţia dublei incriminări. (Articolul 85 al Legii nr. 302/2004).
Recomandarea 38
1040. Având în vedere Articolul 118 din Codul Penal, dispoziţiile Legii CSB/CFT (vezi
Secţiunea 2.3 (R.3), dispoziţiile Legii nr. 302/2004 şi executarea cererilor străine în baza
tratatelor bilaterale privind combaterea crimei organizate, terorismului şi a altor infracţiuni
inclusiv spălarea banilor, se presupune că legile relevante şi procedurile care respectă
Criteriile 38.1 – 38.3 sunt stabilite.
180
1041. Criteriul 38.4 impune ca ţările să aibă în vedere crearea unui fond al activelor confiscate
în care toate bunurile sau o parte dintre acestea vor fi depozitate şi vor fi folosite în scopul
aplicării legii, pentru domeniul sănătăţii, educaţiei sau în alte scopuri adecvate. Codul de
Procedură Penală prevede că bunurile confiscate sunt transmise organismelor competente
pentru valorificarea acestora. Banii obţinuţi devin venituri la bugetul de stat. Acest aspect ar
trebui reanalizat.
1042. Împărţirea între ţări a bunurilor confiscate, atunci când confiscarea este în mod direct
sau indirect rezultatul unor acţiuni coordonate de aplicare a legii, este posibilă în baza
acordurilor sau tratatelor bilaterale. Evaluatorii au fost informaţi că, până în prezent, nu a fost
aplicată nicio împărţire a bunurilor.
Elemente suplimentare
1043. În conformitate cu Articolul 14 din Legea nr. 302/2004, cererile de asistenţă judiciară în
materie penală pot fi transmise direct de autorităţile judiciare solicitante autorităţilor judiciare
solicitate în caz de urgenţă, însă o copie a acestora va fi transmisă simultan la Ministerul
Justiţiei sau la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz.
Transmiterile directe se vor putea efectua prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a
Poliţiei Judiciare (Interpol). Începând cu data de 01 decembrie 2007 solicitările emise de
autorităţile din Statele Membre UE sau adresate acestor autorităţi de instituţiile din România
sunt transmise direct în baza Convenţiei UE din 2000 şi a Protocolului sau din 2001 (aceste
instrumente au întrat în vigoare pentru România la data de 01 decembrie 2007).
1044. Ordinele de confiscare în materie ne-penală ale statelor străine nu sunt recunoscute sau
aplicabile în România.
Statistici
1045. Evaluatorii au fost informaţi că, în perioada 2002-2006, a fost primit din partea
autorităţilor solicitante străine un număr total de 38 de cereri de asistenţă judiciară privind
blocarea, sechestrarea şi confiscarea în legătură cu infracţiunile de spălare a banilor sau
finanţare a terorismului şi un număr de 14 cereri au fost transmise de autorităţile române. te
statistice privind cererile de asistenta judiciara penala transmise şi primite nu sunt disponibile.
Statistici detaliate pe perioada respectiva nu sunt disponibile.
Cereri de asistenţă judiciară transmise Cereri de asistenţă judiciară
transmise de România
Cereri de asistenţă judiciară
primite de România
2004 5 (1 pentru spălarea banilor) 52 (4 pentru spălarea banilor)
2005 44 (3 pentru spălarea banilor) 214 (12 pentru spălarea banilor)
2006 89 (10 pentru spălarea banilor) 218 (19 pentru spălarea banilor)
Până la 31 mai
20072005
170 (33 pentru spălarea banilor) 150 (2 pentru spălarea banilor)
2004-2007 47 solicitări pentru spălarea banilor 37 solicitări pentru spălarea banilor
1046. Timpul mediu de răspuns la o solicitare de asistenta mutuala judiciara este o luna şi
jumătate.
181
6.3.2. Recomandări şi comentarii
6.3.3. Conformarea cu Recomandările 36 - 38 şi cu Recomandarea Specială V
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază evaluarea
R.36 Conformitate în mare
măsura
Limitările actuale în legătură cu
incriminarea infracţiunii de finanţare a terorismului
pot avea un impact asupra abilităţii României de a
oferi asistenţă judiciară reciprocă în cazurile de
finanţare a terorismului.
R.37 Conformitate
R.38 Conformitate în mare
măsură
Nu au fost făcute aprecieri cu privire la
crearea unui fond pentru bunurile confiscate.
RS.V Conformitate parţială Limitările în legătură cu incriminarea
infracţiunii de finanţare a terorismului pot avea un
impact asupra abilităţii României de a oferi
asistenţă judiciară reciprocă în cazurile de finanţare
a terorismului.
6.4 Extrădarea (R. 37 şi 39, RS. V)
6.4.1. Descriere şi analiză
7. România a semnat Convenţia Europeană privind Asistenţa Judiciară în Materie Penală şi
Convenţia Europeană privind Extrădarea şi Protocolul adiţional în data de 30 iunie 1995,
ratificate în data de 10 Septembrie 1997 (Legea nr. 80/1997). Legea nr. 80/1997 a fost
modificata în anul 2005 (România a schimbat declaraţia să referitoare la articolul 6 alin 2 al
Convenţiei indicând condiţiile în care cetăţenii Români pot fi extrădaţi).
1047. Aspectele legate de extrădare sunt reglementate în România, prin Articolul 19 din
Constituţie, Articolul 9 din Codul Penal („Extrădarea poate fi acordată sau solicitată în baza
unei convenţii internaţionale ori pe bază de reciprocitate iar în lipsa acestora, în condiţiile
legii.”) şi ca modalitate a cooperării judiciare internaţionale în materie penală, Legea nr.
302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (modificată şi
completată prin Legea nr. 224/2006) care asigură cadrul general în ceea ce priveşte
cooperarea judiciară internaţională şi garantarea asistenţei în materie penală, inclusiv
extrădarea (extrădarea pasivă şi activă, dispoziţiile pentru implementarea instrumentelor
legale legate de extrădare şi adoptate în cadrul Uniunii Europene).
1048. În conformitate cu Legea nr. 302/2004, pot fi extrădate din România, la cererea unui
stat străin, persoanele aflate pe teritoriul României care sunt urmărite penal sau sunt trimise în
judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse
sau a unei măsuri de siguranţă în statul solicitant.
1049. Cetăţenii români nu pot fi extrădaţi din România; cu toate acestea, în baza convenţiilor
internaţionale multilaterale la care România este parte şi pe bază de reciprocitate, cetăţenii
români pot fi extrădaţi doar dacă cel puţin una din următoarele condiţii este îndeplinită: a)
persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de
extrădare; b) persoana extrădabilă are şi cetăţenia statului solicitant; c) persoana extrădabilă a
comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene,
dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene. În condiţiile prevăzute la lit. a) şi c),
atunci când extrădarea se solicită în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii, o
182
condiţie suplimentară este ca statul solicitant să dea asigurări considerate ca suficiente că, în
cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească
definitivă, persoana extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România.
Cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale (Articolele 23-24).
Înainte de 2007, România a predat deja numeroşi cetăţeni Români, în baza mandatelor
europene de arestare emise de statele membre solicitante, care au asigurat reciprocitatea. După
2007, 99% din persoanele predate pe baza mandatelor europene de arestare sunt cetăţeni
Români.
1050. Potrivit Articolului 25 din Legea nr. 302/2004, în cazul refuzului de a extrăda un
cetăţean român, la cererea statului solicitant, România va supune cauza autorităţilor sale
judiciare competente, astfel încât să se poată exercita urmărirea penală şi judecata, dacă este
cazul. În acest scop, statul solicitant ar urma să transmită dosarul Ministerului Justiţiei din
România. Statul solicitant va fi informat despre rezultatul cererii sale. În cazul în care
România optează pentru soluţia refuzului extrădării unui cetăţean străin, învinuit sau
condamnat în alt stat pentru una din infracţiunile în legătură cu spălarea produselor
infracţiunii, terorism etc. sau pentru orice altă infracţiune pentru care legea statului solicitant
prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puţin 5 ani, examinarea propriei
competenţe şi exercitarea, dacă este cazul, a acţiunii penale se fac din oficiu, fără excepţie şi
fără întârziere. Autorităţile române solicitate hotărăsc în aceleaşi condiţii ca şi pentru orice
infracţiune cu caracter grav prevăzută şi pedepsită de legea română. Statul român acordă
extrădarea pentru fapte prevăzute de legea penală în materia accizelor, a taxei pe valoarea
adăugată şi în materie vamală, în condiţiile prevăzute de lege. (Articolele 27 şi 76).
1051. În ceea ce priveşte dubla incriminare, extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta
pentru care este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este
prevăzută ca infracţiune atât de legea statului solicitant, cât şi de legea română. Dar extrădarea
poate fi acordată şi dacă fapta respectivă nu este prevăzută de legea română, dacă pentru
această faptă este exclusă cerinţa dublei incriminări printr-o convenţie internaţională la care
România este parte (Articolul 26).
1052. În cadrul procedurii mandatului european de arestare, în cazul în care mandatul
european de arestare a fost emis pentru una dintre următoarele fapte: participarea la un grup
criminal organizat, terorism, spălarea produselor infracţiunii şi în cazul săvârşirii altor
infracţiuni enumerate în lista prevăzută de art. 2 alin. 2 din Decizia – cadru privind mandatul
european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, indiferent de denumirea
infracţiunii în statul membru emitent, şi care sunt sancţionate în statul membru emitent cu
închisoarea sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate pe o perioadă de minimum 3
ani, predarea se va acorda chiar dacă nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări (Articolul
85).
1053. Evaluatorii au fost informaţi că procedura de extrădare este destul de rapidă şi executată
de urgenţă, în aproximativ 2-3 luni.
Statistici
Statistici privind extrădările referitoare la spălarea banilor 2002-2006
Ani Nr. Cereri transmise Nr. Cereri primite
State UE Alte state Total State UE Alte state Total
2002 0 1 (Israel) 1
2003 0 2(Italia) 2
2004 0 1 (SUA) 1
183
2005 1
(Canada)
1 2
(Austria,
Spania)
1
(Brazilia)
3
2006 1 (Marea
Britanie)
1 1 (Italia) 1 (SUA) 1
Total 1 1 2 5 4 9
Legenda:
Cereri transmise – cereri de extrădarea transmise;
Cereri primate – cereri de extrădare primite.
1054. Nici cerere de extrădare pe finanţarea terorismului nu a fost primita sau transmisa în
perioada 2002-2006. În anul 2007 o cerere pentru finanţarea terorismului a fost adresata
României de către SUA. Extrădarea a fost acordata pentru două persoane ce au fost efectiv
predate autorităţilor SUA.
Elemente suplimentare
1055. Articolul 14 din Legea nr. 302/2004 prevede că cererile de asistenţă judiciară în materie
penală pot fi transmise direct de autorităţile judiciare solicitante autorităţilor judiciare
solicitate, în caz de urgenţă, însă o copie a acestora va fi transmisă simultan la Ministerul
Justiţiei sau la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz.
1056. Se aplică procedura simplificată (extrădare simplificata sau extrădare voluntara).
1057. Articolul 49 din Legea nr. 302/2004 prevede că persoana extrădabilă are dreptul să
declare în faţa instanţei că renunţă la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra
împotriva cererii de extrădare şi că îşi dă consimţământul să fie extrădată şi predată
autorităţilor competente ale statului solicitant. Declaraţia să este consemnată într-un proces-
verbal. După ce instanţa constată că persoana extrădabilă este pe deplin conştientă de
consecinţele opţiunii sale, instanţa, luând notă şi de concluziile procurorului, examinează dacă
nu există vreun impediment care exclude extrădarea. Dacă se constată că extrădarea voluntară
este admisibilă, instanţa ia act despre aceasta prin sentinţă şi dispune totodată asupra măsurii
arestului preventiv necesar să fie luată până la predarea persoanei extrădabile. Extrădarea
simplificată este reglementată în Articolul 50 din Legea nr. 302/2004. Astfel, în cazul
prevăzut la art. 49, prezentarea unei cereri formale de extrădare nu mai este necesară dacă se
prevede astfel prin convenţia internaţională aplicabilă în relaţia cu statul solicitant sau în cazul
în care legislaţia acelui stat permite o asemenea procedură simplificată de extrădare şi aceasta
a fost aplicată unor cereri de extrădare formulate de România. În practica procedura
amplificata a fost aplicata cu succes cu Austria, Ungaria şi Germania.
1058. Potrivit Articolului 76 din Legea nr. 302/2004, extrădarea simplificată se aplică în
relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene, fără verificarea condiţiilor speciale prevăzute
la Art. 50, ori de câte ori sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la Art. 49.
6.4.2. Recomandări şi comentarii
6.4.3. Conformarea cu Recomandarea 37 şi 39 şi cu Recomandarea Specială V
184
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază evaluarea
R.37 Conformitate
R.39 Conformitate
SR. V Conformitate în mare
măsură
Limitările în legătură cu incriminarea infracţiunii
de FT poate afecta în mod negativ posibilităţile de
extrădare.
Statisticile privind extrădarea sunt disponibile doar
pentru 2007, ceea ce poate fi considerata ca o
deficienta.
6.5 Alte Forme de Cooperare Internaţională (R. 40 şi RS. V)
6.5.1. Descriere şi analiză
Autorităţile de cercetare
1059. Autorităţile competente din România vizează oferirea celui mai larg nivel de cooperare
internaţională pentru omologii săi străini.
1060. În plus faţă de cererile de asistenţă judiciară reciprocă şi de extrădare, merită semnalat
faptul că, potrivit Articolului 166 din Legea nr. 302/2004 autorităţile judiciare române pot fără
cerere prealabilă, să transmită autorităţilor competente ale unui stat străin informaţiile obţinute
în cadrul unei anchete, atunci când consideră că acestea ar putea ajuta statul destinatar să
iniţieze o procedură penală sau când informaţiile ar putea conduce la formularea unei cereri de
asistenţă judiciară. România poate impune anumite condiţii privitoare la modul de utilizare a
informaţiilor transmise, statul destinatar fiind obligat să respecte condiţiile impuse.
Cooperarea în domeniul aplicării legii
1061. Autorităţile de aplicare a legii pot coopera cu partenerii lor străini, atât în mod spontan
cât şi la cerere.
1062. Autorităţile de poliţie schimbă, în mod direct, informaţii cu partenerii lor străini,
folosind canalele Europol şi Interpol. În anul 2003, România a încheiat un acord de cooperare
cu Biroul European de Poliţie, care a fost ratificat prin Legea 197/2004. În conformitate cu
Hotărârea Guvernului nr. 306/2005 a fost înfiinţat Centrul de Cooperare Poliţienească
Internaţională. Centrul include în structura să organizatorică: Punctul Naţional Focal
(Departamentul Operaţional, Unitatea Naţională EUROPOL, Serviciul SIRENE) şi Biroul
Naţional Interpol (Departamentul Extrădări şi Urmăriri Internaţionale, Departamentul de
Documentare Operativă şi Departamentul de Identificare Judiciară), astfel asigurându-se
cooperarea operativă cu organismele internaţionale cum ar fi EUROPOL, OIPIC-INTERPOL,
precum şi poliţiile naţionale din alte state. Structurile fac parte din platforma naţională a
cooperării poliţieneşti; în special Punctul Naţional Focal reprezintă unitatea specializată din
cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative însărcinat cu cooperarea operativă
dintre autorităţile competente din România şi ofiţerii de legătură ai Ministerului acreditaţi în
alte state sau cu organizaţia internaţională/ofiţerii străini de legătură acreditaţi în România
pentru a dezvolta circuitul informaţional de interes operaţional în domeniul cooperării
internaţionale.
1063. În special, Punctul Naţional Focal este împuternicit să desfăşoare activităţi de cooperare
cu:
185
o Centrul Regional al Iniţiativei de Cooperare în Sud Estul Europei, pentru
combaterea criminalităţii transfrontaliere (Centrul Regional S.E.C.I.), al cărui
sediu este în Bucureşti;
o Ofiţerii de legătură ai Ministerului Internelor şi Reformei Administrative;
o Ofiţerii de legătură străini acreditaţi în România (la solicitarea acestora);
o Europol, prin Unitatea Naţională Europol.
1064. Evaluatorii au fost informaţi că în viitor Punctul Naţional Focal va implementa activităţi
de cooperare cu Statele Membre ale Uniunii Europene în spaţiul Schengen, prin intermediul
Departamentului SIRENE.
1065. Nu au fost puse la dispoziţie date care să indice nivelul de asistenţă informală
poliţienească internaţională.
Cooperarea între Unităţile de Informaţii Financiare (FIU)
1066. ONPCSB are o mare capacitate de a coopera cu Unităţile de Informaţii Financiare
străine.
1067. ONPCSB a încheiat un număr de 36 de Memorandumuri de Înţelegere cu următorii
parteneri străini: Slovenia (OMLP), Belgia CTIF/CIF), Italia (UIC), Bulgaria (BFI), Grecia
(CFCI), Polonia (FIU), Israel (IMPA), Croaţia (FIU), Fosta Republică Iugoslavia (ECPML),
Thailanda (AMLO), Spania (SEPBLAC), Turcia (MASAK), Coreea (FIU), Republica Cehă
(FAU), Ucraina (SDFM), Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (MLPD), Indonezia
(PPATK), Australia (AUSTRAC), Georgia (FMSG), Albania (DBLKPP), Columbia (UIAF),
Monaco (SICCFIN), Portugalia (UIF), Argentina (UIF), Estonia (UIF), Egipt (MLCU),
Moldova (CCEC), Guatemala (SBIVE), Chile (FAU), Letonia (OPLPDCA), Cipru
(MOKAS), Principatul Liechtenstein, Luxemburg, SUA, Marea Britanie, Federaţia Rusa.
1068. La data vizitei la faţa locului, FIU-ul demarase negocierile cu alte 8 FIU-uri (Japonia,
Mexic, Ungaria, Canada, Taiwan, Paraguay, Seychelles şi Nigeria).
1069. ONPCSB cooperează şi face schimb de informaţii cu orice tip de partener străin
(judiciar, administrativ, poliţie) şi nu există restricţii legale cu privire la schimbul de
informaţii cu FIU-urile străine. În conformitate cu Articolul 5 alin. 4 din Legea privind
CSB/CFT „Oficiul poate face schimb de informaţii, în baza reciprocităţii, cu instituţii străine
care au funcţii asemănătoare şi care au obligaţia păstrării secretului în condiţii similare, dacă
asemenea comunicări sunt făcute în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor sau a
finanţării actelor de terorism”.
1070. ONPCSB este membru al Grupului Egmont începând cu luna mai a anului 2000 şi
utilizează Website-ul Securizat Egmont pentru schimbul de informaţii cu partenerii străini.
Oficiul este conectat, de asemenea la FIU.NET.
1071. Pe parcursul vizitei la faţa locului, a fost clarificat faptul că există un număr limitat de
utilizatori din cadrul Oficiului care are acces limitat la ESW şi FIU.Net, în vederea obţinerii
unui nivel foarte ridicat de confidenţialitate pentru schimbul de informaţii.
1072. ONPCSB face schimb de informaţii şi cu FIU-urile care nu sunt membre ale Grupului
Egmont. A fost specificat faptul că în cazurile de schimburi de informaţii cu FIU-urile care nu
sunt conectate la Website-ul Securizat Egmont sau la FIU.NET, ONPCSB utilizează canalele
diplomatice, prin intermediul Ministerului Afacerilor de Externe şi Ambasadele Române în
186
statele respective, în vederea asigurării protecţiei şi confidenţialităţii informaţiilor. Astfel de
schimburi de informaţii pot fi realizate la cerere sau în mod spontan.
1073. Ar trebui notat că ONPCSB nu poate amâna o tranzacţie pentru o anumită perioadă
considerată a fi necesară, dacă analiza este efectuată în cooperare cu un FIU din străinătate.
1074. Pe parcursul vizitei la faţa locului a fost clarificat faptul că FIU-ul este autorizat să
caute în propria bază de date şi de a solicita o cercetare în bazele de date externe în numele
partenerilor străini.
1075. În cadrul ONPCSB, Direcţia Cooperare Interinstituţională şi Relaţii Internaţionale este
însărcinată cu procesarea schimbului de informaţii cu partenerii din străinătate.
1076. În conformitate cu prevederile Articolului 5 alin 3, secretul profesional nu este opozabil
Oficiului. Cererile de informaţii nu sunt refuzate pe motiv că o cerere este considerată ca
implicând aspecte fiscale.
1077. Următoarele date statistice privind cererile de informaţii de la şi către ONPCSB au fost
furnizate cu ocazia vizitei la faţa locului.
Cereri de informaţii transmise de ONPCSB în perioada 2005-2007:
Statisticile reflecta întregul an 2007, chiar dacă vizita on-site a avut loc la începutul lunii Mai)
Anul Numărul cererilor
transmise
Numărul de răspunsuri la
cereri
2005 202 142
2006 140 97
2007 525 304
Cereri de informaţii primite de ONPCSB în perioada 2005-2007:
Anul Numărul cererilor primite Numărul de răspunsuri la
cereri
2005 80 79 (1 cerere a fost transmisă
în mod spontan spre
informarea FIU-ului)
2006 80 79 (1 cerere a fost transmisă
în mod spontan spre
informarea FIU-ului)
2007 128 128
1078. Datele nu disting între cereri privind finanţarea terorismului şi spălarea banilor. Oricum
evaluatorii au fost informaţi ca din cele 525 cereri transmise de ONPCSB către alte FIU-uri,
523 au fost legate de suspiciuni privind spălarea banilor şi 2 cereri legate de suspiciuni de
finanţare a terorismului. În anul 2007, ONPCSB a răspuns la 128 cereri de informaţii de la
alte FIU-uri din care 10 au fost legate de finanţarea terorismului.
1079. Autorităţile de supraveghere financiara au toate posibilitatea de a face schimb de
informaţii cu instituţiile străine partenere. Capacitatea de a realiza schimb de informaţii este
prevăzuta în legislaţia primara.
187
Banca Naţională a României
1080. BNR este împuternicită să devină parte a acordurilor de cooperare şi să facă schimb de
informaţii cu supraveghetorii străini.
1081. BNR a semnat Memorandumuri de Înţelegere privind cooperarea internaţională în
domeniul supravegherii bancare şi financiare cu următorii parteneri străini: Banca Naţională a
Moldovei; Agenţia de Supraveghere şi Reglementare Bancară (Turcia); Banca Centrală a
Ciprului; Banca Italiei; Banca Greciei; Autoritatea Federală de Supraveghere Financiară
(Germania); De Nederlandsche Bank N.V.; Comisia Bancară (Franţa); Autoritatea Financiară
Ungară şi Banca Centrala a Austriei.
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
1082. Autoritatea de supraveghere a pieţei de capital poate oferi, pe baza condiţiilor de
reciprocitate, asistenţă autorităţilor străine de reglementare în vederea îndeplinirii atribuţiilor
sale.
1083. Acest tip de asistenţă include, de exemplu, transmiterea atât a informaţiilor publice cât
şi a celor care nu sunt publice privind persoanele fizice sau juridice supuse reglementării şi
supravegherii CNVM, precum şi oferirea documentelor necesare privind înregistrările păstrate
de autorităţile de supraveghere şi solicitarea de informaţii suplimentare de la entităţile
raportoare.
1084. În noiembrie 2006, CNVM a semnat Memorandumul Multilateral de Înţelegere şi
schimb de informaţii (CESR-MOU) astfel beneficiind de un mecanism de schimb de
informaţii cu autorităţile similare din Uniunea Europeană, şi de asemenea, CNVM a încheiat
24 de Memorandumuri privind schimbul de informaţii cu autorităţi de supraveghere similare.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
1085. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cooperează cu parteneri străini. Fiind Stat
Membru al Uniunii Europene, România participă la CEIOPS, Comitetul Supraveghetorilor
Asigurărilor Europene şi al Pensiilor şi EIPOC, Comitetul Supraveghetorilor Asigurărilor
Europene şi al Pensiilor. România este, de asemenea, membru al IAIS, Asociaţia
Internaţională a Supraveghetorilor Asigurărilor.
Autoritatea Naţională a Vămilor
1086. Autoritatea Naţională a Vămilor cooperează, pe bază de reciprocitate, cu autorităţile
vamale ale altor state în vederea prevenirii şi combaterii fraudelor vamale.
1087. Schimbul de informaţii între Autoritatea Naţională a Vămilor şi alte administraţii
vamale, respectiv alte instituţii internaţionale se realizează pe baza protocoalelor încheiate.
Exista schimb de informaţii între vămi şi alte agenţii relevante, privind rapoartele de trecere a
frontierei şi blocările de numerar.14
14
În prezent, datele statistice sunt transmise la WCO şi Comisia Europeana ( DG Taxe– Grupul de Lucru privind
controlul numerarului) , periodic pentru analize viitoare. Schimbul de informaţii tine cont de legislaţia europeana
privind folosirea adecvata a datelor şi informaţiilor.
188
6.5.2. Conformarea cu Recomandările 32 şi 40, RS. V
1088. ONPCSB are o mare capacitate de a face schimb de informaţii, şi nu pare a exista
niciun obstacol major în ceea ce priveşte realizarea unui schimb prompt şi constructiv de
informaţii. Evaluatorii nu deţin informaţii cu privire la cât de rapid şi de complet se răspunde
la cererile de informaţii. Ar trebui păstrate date statistice cu privire la numărul şi tipul
diseminărilor spontane efectuate de ONPCSB. Evaluatorii au fost informaţi ca chiar dacă nu
exista un termen specific de transmitere a răspunsului la cererile de informaţii, acestea sunt
soluţionate pe baza de prioritate şi urgenta. Cererile privind operaţiunile suspecte de
finanţarea a terorismului, solicitările de informaţii necesare pentru FIU în vederea deciziei de
suspendare a tranzacţiei, cererile de informaţii având caracter urgent specificat pe document
sau un termen de răspuns sunt tratate de către direcţia de specialitate cu prioritate maxima.
1089. Capacitatea de a face schimb de informaţii între autorităţile de supraveghere
funcţionează foarte bine şi dat fiind faptul că (la fel ca în cazul majorităţii statelor) nu există
statistici privind schimbul de informaţii între autorităţile de supraveghere, evaluatorii au
apreciat faptul că acest lucru este realizat în practică, în mod regulat.
6.5.3. Conformarea cu Recomandarea 40 şi RS. V
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază
evaluarea
R.40 Conformitate
SR. V Conformitate
7. ALTE ASPECTE
7.1. Resurse şi Statistici
1090. Autorităţile române păstrează statistici cuprinzătoare cu privire la problemele relevante
în domeniul spălării banilor.
1091.Referitor la instituţiile financiare, ONPCSB supraveghează aproximativ 4.7000 instituţii
financiare non-bancare. Mergând mai departe ONPCSB supraveghează furnizorii de servicii
de transmitere de bani (3 furnizorii cu 1.322 puncte de lucru). În final ONPCSB
supraveghează oficiile poştale referitor la obligaţiile de CSB/CFT. ONPCSB are doar 12
experţi CSB/CFT care realizează controale on-site, şi Oficiul de asemenea, supraveghează
majoritatea DNFBP-urilor (vezi secţiunea 4 a acestui raport). Din acest motiv, mai multe
resurse ar trebui alocate ONPCSB sau ar trebui avuta în vedere redistribuirea
responsabilităţilor de supraveghere între autorităţile implicate în domeniul CSB/CFT.
1092. Mai multe resursa ar trebui autorităţilor care investighează spălarea banilor şi finanţarea
terorismului, în special în ceea ce priveşte investigaţiile financiare.
Evaluare Rezumatul factorilor care evidenţiază
evaluarea
R.30 Conformitate în mare măsura ONPCSB prezintă o lipsa de
personal în ceea ce priveşte
supraveghetorii on-site în comparaţie cu
numărul mare şi diversitatea entităţilor
supravegheate (un număr enorm de
189
instituţii financiare non-bancare,
furnizori de servicii de transmitere a
banilor şi toate celelalte entităţi care nu
au autoritate de supraveghere).
Mai multe resurse ar trebui
alocate autorităţilor care investighează
spălarea banilor şi finanţarea
terorismului, în special implicate în
investigaţiile financiare.
R. 32 Conformitate în mare măsura Nu este posibila diferenţierea
din cate rechizitorii reprezintă cazuri
generate de politie/procuratura şi cate au
la baza RTS-uri.
Nu au fost furnizate statistici
referitoare la sancţiunile curente aplicate
persoanelor juridice în cazuri de spălare
a banilor având în vedere ca răspunderea
penala a persoanei juridice a întrat în
vigoare din 2006.
190
IV. TABELE
Tabelul 1: Evaluările Conformării cu Recomandările FATF
Tabelul 2: Planul de Acţiune Recomandat pentru îmbunătăţirea sistemului
de CSB/CFT
TABELUL 1: EVALUĂRILE CONFORMĂRII CU RECOMANDĂRILE FATF
Cele 40 Recomandări Evaluare Rezumatul factorilor care
evidenţiază evaluarea15
Sistemul legal
1. Infracţiunea de spălare a
banilor Conformitate în mare
măsura Implementare
ineficienta ce rezulta din
numărul scăzut de
condamnări definitive.
2. Infracţiunea de
spălare a banilor –
Elementul
intenţional şi
răspunderea
persoanelor juridice
Conformitate în mare
măsura Calitatea „de
sine stătătoare” a
infracţiunii de spălare de
bani are nevoie de o
urmărire penala finalizata
cu succes în cazul unei
infracţiuni predicat
săvârşită pe teritoriul
României.
Procedura
pentru asigurare a
condamnărilor definitive
are nevoie de o revizuire
urgenta. Evaluatorii sunt
profund îngrijoraţi cu
privire la faptul ca
perioada de timp între
punerea sub acuzare şi
condamnarea definitiva
pare nerezonabil de
lunga. (problema de
eficienta)
Numărul
urmăririlor şi
condamnărilor penale este
scăzut (problema de
eficienta).
3. Confiscarea şi măsuri
asigurătorii Conformitate în mare
măsura
- Nu exista confiscare
în ceea priveşte terţa parte cu
excepţia celor în care au fost
folosite şi aparţin unei terţe
parţi care au cunoştinţa cu
privire la folosirea acestora
- Nu exista o autoritate
15
Aceşti factori trebuie să fie inseraţi atunci când evaluarea este mai scăzută de nivelul – Conformitate.
191
care să ia măsuri pentru a
preveni sau evita acţiunile,
contractuale sau de alta
natura, în care persoanele
implicate ştiau sau ar fi
trebuit să ştie, ca rezultat al
acestor acţiuni, că autorităţile
vor fi prejudiciate în ceea ce
priveşte recuperarea
bunurilor subiecte ale
confiscării
- Eficienta sistemului
de confiscare este pusa la
îndoiala luând în considerare
numărul scăzut de bunuri
confiscate.
Măsuri preventive
4. Conformarea Legilor
privind secretul cu
Recomandările
Conformitate
5. Standarde de cunoaştere
a clientelei Conformitate parţiala Nu exista o definiţie a
beneficiarului real.
Cerinţa de a lua
măsuri rezonabile pentru a
verifica identitatea
beneficiarului real, aşa cum
este ceruta de standardele
FATF, nu este implementata
în mod adecvat.
Nu exista cerinţe
specifice în aplicare despre
cum entităţile raportoare ar
trebui să aplice măsurile de
cunoaştere a clienţilor la
clienţii existenţi în cazul
instituţiilor financiare non-
bancare.
6. Persoane expuse politic Neconformitate Cerinţa de a identifica
o PEP este în prezent prea
restrictiva şi se refera numai
la identificarea unui client
care “deţine o funcţie
publica”.
Cerinţa de a identifica
sursa averii unei PEP nu este
specificata clar (cu excepţia
celor aplicabile tuturor
clienţilor). Natura şi
extinderea măsurilor sporite
de întărire de cunoaştere a
clientului referitoare la PEPs
192
nu este în mod clar
specificata.
Nu exista nicio
prevedere pentru aprobarea
de către conducerea
superioara în cazul stabilirii
unei relaţii cu o PEP.
Nu exista nicio
prevedere pentru aprobarea
de către conducerea
superioara a continuării
relaţiei de afaceri în care
clientul este găsit ulterior a fi
o PEP sau ca devine o PEP.
7. Băncile corespondente Conformitate parţiala Nu exista nicio
obligaţie de a cere aprobarea
conducerii superioare atunci
când se deschid conturi
corespondente individuale.
Nu exista nicio
obligaţie pentru instituţiile
financiare să documenteze
responsabilităţile respective
pentru fiecare instituţie.
Nu exista nicio
obligaţie specifica cu privire
la “plătibil-prin conturi”.
8. Tehnologii noi şi
activităţi în cadrul cărora
persoanele nu sunt prezente
fizic
Conformitate
9. Terţe părţi şi persoane
întroduse Conformitate parţiala Instituţiilor financiare
nu li se cere explicit să se
convingă ca terţele parţi sunt
reglementate şi
supravegheate (in
conformitate cu
Recomandările 23, 24 şi 29).
Trebuie întrodusa o
obligaţie explicita care să
pretindă instituţiilor
financiare care se bazează pe
o terţa parte să obtina imediat
de la terţa parte informaţiile
necesare privind anumite
elemente ale procesului
CDD.
In determinarea tarilor
care au terţe parţi care
întrunesc condiţiile pe care se
pot baza, autorităţile
193
competente numai în mica
măsura iau în considerare
informaţiile disponibile
privind, dacă acele tari aplica
adecvat Recomandările
FATF.
10. Păstrarea înregistrărilor Conformitate parţiala In afara pieţei de
capital nu exista prevederi
referitoare la păstrarea
înregistrărilor tranzacţiei
pentru o perioada mai mare
de cinci ani dacă este necesar,
atunci când este solicitat
astfel de o autoritate
competenta în anumite cazuri
de o autoritate adecvata
Criteriul 10.1.1. nu
este respectat cu referire la
sectorul asigurări sau la
sectorul de capital.
In afara pieţei de
capital nu exista prevederi
referitoare la păstrarea
înregistrărilor privind datele
de identificare, fisele de
cont şi corespondenta
bancara pentru o perioada
mai mare de cinci ani dacă
este necesar, atunci când este
solicitat astfel de o autoritate
competenta în anumite cazuri
de o autoritate adecvata.
Cerinţa de a furniza
informaţii „în timp util” cum
este solicitata de Criteriul
10.3 nu este îndeplinita.
Instituţiile financiare
înregistrate în Registrul
General şi cel de Evidenta,
precum şi pentru sectorul
asigurărilor cerinţele de
păstrare a înregistrărilor nu
acoperă şi fisele de cont şi
corespondenta bancara.
Cerinţele de a asigura ca
toate informaţiile privind
clienţii şi înregistrările
tranzacţiilor să fie disponibile
autorităţilor competente „în
timp util” aşa cum sunt
solicitate în Criteriul 10.3 nu
sunt îndeplinite.
194
11. Tranzacţii neobişnuite Conformitate în mare
măsura Criteriul 11.1 este
parţial îndeplinit de
către sectorul
asigurărilor şi cel al
pieţei de capital
privind acordarea unei
atenţii deosebite
tuturor tranzacţiilor
complexe, în suma
mare sau neobişnuite.
Nu exista prevederi
aplicabile pentru
instituţiile financiare
non-bancare
înregistrate în
Registrul de Evidenţă
şi el General precum
şi pentru sectorul
asigurărilor şi pieţei
de capital în vederea
examinării fondului
tranzacţiilor şi de a
consemna constatările
lor în scris.
Nu există o cerinţă
explicită privind
păstrarea constatărilor
efectuate şi punerea
acestora la dispoziţia
autorităţilor
competente şi a
auditorilor, pe o
perioadă de cel puţin
5 ani.
12. DNFBP – R.5, 6, 8-11 Neconformitate Furnizorii de servicii
companiilor nu sunt acoperiţi
de Legea CSB/CFT.
Nu exista măsuri de
aplicare a standardelor de
cunoaştere a clientului pentru
tranzacţiile efectuate în
cazinouri. Pragul de 3.000
euro pentru cazinouri ar
trebui precizat în lege,
regulamente sau alte mijloace
de aplicare.
Termenii “Dealerii” şi
“orice alte persoane fizice sau
juridice pentru acte şi fapte
savarsite în afara sistemului
financiar-bancar” în art. 8 din
legea de CSB/CFT trebuie
195
clarificaţi.
Aceleaşi îngrijorări se
aplica în mod egal şi
Recomandării 5 referitoare la
DNFBP.
Nu exista o
implementare adecvata a
Recomandării 6 (PEPs)
Sunt necesare
clarificări cu privire la modul
în care se poate baza pe terţe
parţi în efectuarea procesului
de cunoaştere a clientului este
permisibila DNFBP-urilor.
Nu exista prevederi
pentru DNFBP-uri în
examinarea sursei şi scopului
complex , al tranzacţiilor
neobişnuit de mari şi al
tuturor modelelor de
tranzacţii, care nu au scopuri
aparent economice să legale
şi consemnarea acestora în
scris. Nu exista cerinţe
specifice în păstrarea
rezultatelor disponibile
pentru autorităţile competente
şi de aplicare a legii pe o
perioada de cel puţin cinci
ani.
Ghiduri ar trebui
elaborate în vederea asistării
DNFBP-urilor în
implementarea unei abordări
adecvate pe baza de risc şi
definiţii unei proceduri
adecvate de reducere.
Pentru profesiunile
juridice aflate sub
supravegherea unei autorităţi
singurele prevederi de
cunoaştere a clientului sunt
cele prevăzute în legea
CSB/CFT. Nu a fost furnizata
nicio legislaţie secundara de
implementare.
13. Raportarea
tranzacţiilor suspecte Conformitate parţiala Obligaţia de raportare
nu pare a acoperi spălarea
banilor şi finanţarea
terorismului dacă tranzacţia
suspectă a fost efectuată (cu
excepţia celor prevăzute la
196
art. 4 alin.2 )
Tentativa tranzacţiilor
suspecte nu este acoperită în
mod explicit.
Obligaţia de raportare
ar trebui să acopere şi
fondurile suspectate a fi
legate sau a fi folosite pentru
terorism, acte teroriste sau de
către organizaţiile teroriste.
Nivelul scăzut al
raportării cu excepţia
sectorului bancar ridică
întrebări cu privire la
eficacitate.
14. Protecţia şi interzicerea
diseminării de informaţii Conformitate parţiala Dispoziţia privind
„protecţia” din Legea privind
CSB/CFT nu include în mod
explicit „directorii, ofiţerii şi
angajaţii (permanenţi sau
temporari).
Legea CSB/CFT nu
interzice în mod explicit
dezvăluirea către terţe
persoane cu privire la faptul
ca raportul a fost transmisa
către ONPCSB
15. Controale interne,
conformare şi audit Conformitate parţiala - Nu exista o prevedere
generala potrivit căreia
ofiţerul de conformitate ar
trebui desemnat la nivel
managerial
- Nu exista o prevedere
generala care să asigure
ofiţerului de conformitate
accesul în timp util la datele
relevante
- Exista doar prevederi
indirecte cu privire la
evaluarea angajatului pentru
majoritatea instituţiilor
financiare.
16. DNFBP – R.13-15 şi 21 Neconformitate Cerinţa de extindere a
obligaţiilor de raportare
pentru a acoperi spălarea
banilor şi finanţarea
terorismului dacă tranzacţia
suspecta a fost deja efectuata
(în afara prevederilor Art. 4
literele f) şi g) din Normele
496/2006).
Tentativa de a efectua
197
o tranzacţie suspecta nu este
menţionata în mod explicit.
Nu toate aspectele
obligatorii privind finanţarea
terorismului sunt incluse în
cerinţele privind raportarea.
Numărul scăzut de
RTS de la societăţile non-
financiare (eficienta)
Îmbunătăţirea
transmiterii informaţiilor şi
ghiduri privind RTS care sunt
necesare pentru toate
societăţile non-financiare şi
în special agenţii imobiliari şi
profesiunile juridice şi
contabilii care sunt
consideraţi ca fiind
vulnerabili fata de SB şi FT.
Unele societăţi non-
financiare se pare ca au un
nivel scăzut de conştientizare
în ce priveşte vulnerabilitatea
lor si/sau se pare ca refuza să
raporteze (avocaţii, notarii,
agenţii imobiliari, contabilii).
Măsurile de protecţie
nu includ directorii, ofiţerii şi
angajaţii (permanenţi sau
temporari).
Dezvăluirea către
terţe parţi a faptului ca un
RTS a fost completat către
Oficiu nu este în mod explicit
interzisa.
Nu exista prevederi
care să impună desemnarea
ofiţerului de conformitate de
la nivelul conducerii.
Nu exista obligaţia de
a asigura ofiţerului de
conformitate acces direct şi în
timp util la datele şi
informaţiile relevante.
Doar prevederi
indirecte cu privire la
protecţia angajaţilor pentru
avocaţi, notari, contabili şi
notari publici.
Nu exista obligaţia
DNFBP-urilor de a acorda o
atenţie speciala la tranzacţiile
198
cu ţările care nu sau u au
implementat în mod adecvat
Recomandările FATF.
17. Sancţiuni Conformitate parţiala - Sancţiunile care pot fi
proporţionale şi descurajante
sunt aplicate de ONPCSB şi
supraveghetorii financiari în
cazul încălcării dispoziţiilor
de CSB, dar eficienta în
întregime a regimului
sancţionator , în acest
moment, este pusa sub
semnul întrebării.
- Amenzile sunt în
general prea scăzute pentru a
avea efect descurajant.
- Toate organismele de
supraveghere ar trebui să ia
în considerare utilizarea
sancţiunilor în mod
proporţional în vederea
asigurării creşterii
conformităţii în acele
sectoare care prezintă risc
înalt.
- Pentru creşterea
efectului de descurajare,
autorităţile române ar trebui
să ia în considerare un canal
sigur în vederea publicării
sancţiunilor aplicate.
18. Băncile fictive Conformitate
19. Alte forme de
raportare Conformitate
20. Alte DFNBP şi tehnici
sigure de tranzacţionare Conformitate în mare
măsura
- măsuri viitoare trebuie
întreprinse pentru a reduce
tranzacţiile cu numerar.
Tranzacţiile încă au la baza
numerarul.
21. Atenţie specială faţă
de ţările cu risc înalt Neconformitate Cerinţe insuficiente
privind acordarea unei atenţii
speciale relaţiilor de afaceri şi
tranzacţiilor cu persoane din
ţări care nu aplică sau aplică
insuficient Recomandările
FATF.
Nu există cerinţe aplicabile
referitoare la informarea
instituţiilor financiare cu
privire la vulnerabilităţile
sistemelor de CSB/CFT din
alte ţări.
199
Nu există cerinţe aplicabile
pentru instituţiile financiare
privind examinarea
circumstanţelor şi a scopului
acestor tranzacţii, şi de a
pune la dispoziţia
autorităţilor competente
constatările consemnate în
scris.
Nu există un mecanism
care să aplice măsuri de
combatere.
22. Sucursale şi filiale
străine Conformitate parţiala - Nu exista o prevedere
speciala pentru instituţiile
financiare care să le oblige să
aplice măsuri CSB/CFT
sediilor secundare din
străinătate, în plus fata de
măsurile privind identificarea
clientului.
- Nu exista o prevedere
care să impună acordarea
unei atenţii sporite situaţiilor
în care sediile secundare sunt
deschise în tari care nu aplica
sau aplica insuficient
Recomandările FATF
- Ar trebui
implementate prevederi astfel
încât sediile secundare, din
tara mama sau din străinătate,
să aplice standarde mai
ridicate, în măsura în care
legile şi reglementările locale
(ţara gazda) permit acest
lucru.
23.Reglementare,
supraveghere şi
monitorizare
Conformitate parţiala - În ceea ce priveşte
supravegherea caselor de
schimb nu exista o demarcare
clara a responsabilităţilor
juridice între BNR şi
ONPCSB
- Trebuie alocate mai
multe resurse pentru
ONPCSB sau impartirea
responsabilităţilor de
supraveghere între autorităţile
implicate în domeniul
CSB/CFT
- Supravegherea
privind CSB/CFT a acordării
licenţelor de către autorităţile
200
respective de supraveghere
trebuie întărita. În acest
moment se pare ca inspecţiile
sunt pur formale.
- Nu exista proceduri
de înregistrare şi autorizare în
vigoare pentru furnizorii de
servicii de transmitere a
banilor.
- Nu exista o
supraveghere adecvata şi
suficienta pentru MVT
(inclusiv a celor care
funcţionează în cadrul
oficiilor poştale) datorită
resurselor limitate ale
ONPCSB pentru
supravegherea on-site.
- Deşi exista obligaţia
de raportare a suspiciunilor
de finanţarea terorismului se
pare ca nu exista
supraveghere în acest
domeniu, în special pentru
casele de schimb valutar şi
furnizorii de servicii de
transmitere de bani.
- Eficienta per
ansamblu a sistemelor de
CSB/CFT în instituţiile
financiare trebuie verificata.
24. DNFBP - Reglementare,
supraveghere şi
monitorizare
Conformitate parţiala Pentru
cazinouri exista măsuri
insuficiente de prevenire
ca infractorii/asociaţiile
acestora să detina sau să
fie adevăraţii beneficiari
sau acţionarii ai unor
cazinouri.
Creşterea
integrităţii şi cerinţe
adecvate de întrare pe
piaţa a sectorului
imobiliar pentru a reduce
riscul de SB şi FT.
Luând în
considerare numărul şi
varietatea societăţilor
non-financiare controlate,
evaluatorii au serioase
rezerve cu privire la
suficienta resurselor de
201
supraveghere aflate la
dispoziţia ONPCSB.
Nu exista
conformitate sistematica
la un număr mare de
societăţi incluse în
categorii care nu sunt clar
definite de lege.
Nu exista date
statistice privind
supravegherea
autorităţilor.
Au fost
aplicate unele sancţiuni,
dar nivelul de
monitorizare este mic
data fiind mărimea
sectorului.
25. Ghiduri şi Feedback Conformitate parţiala - Ghiduri dedicate
anumitor sectoare lipsesc.
- Este esenţiala
dezvoltarea tehnicilor de
finanţare a terorismului,
precum şi indicatorii în
vederea asigurării asistentei
entităţilor raportoare legate
de finanţarea terorismului.
- Eficienta feedback-
ului general asigurat de
ONPCSB ar trebui întărit pe
anumite sectoare cu risc înalt
de SB/FT care sunt reticente
în a raporta.
- Ţinând cont de
numărul mic de rapoarte ar
trebui elaborate tipologie şi
indicatori privind finanţarea
terorismului.
- Feedback specific ar
trebui dezvoltat pe stadiul
RTS-urilor şi pe rezultatele
unui singur caz.
- Nivelul scăzut de
raportare al profesiunilor şi
sectoarelor cu risc crescut
(cum ar fi agenţiile imobiliare
şi profesiunile juridice
necesita ghiduri specifice
pentru a creste nivelul de
conştientizare.
- Ghidurile trebuie să
contina tehnici de finanţare a
202
terorismului.
- Pentru a intari
eficienta feed-back-ului
ONPCSB trebuie să ia în
considerare oferirea feed-
back-ului pentru sectoarele
cu risc crescut.
Măsuri instituţionale şi
altele
26. Unitatea de Informaţii
Financiare Conformitate în mare
măsura
- Numărul mare de
RTS-uri aflate în lucru,
acestea trebuind a fi analizate
rapid şi eficient
- Instituţiile/autorităţile
şi entităţile raportoare
solicitate, vor înainta
informaţiile cerute în termen
de 30 de zile de la primirea
cererii. Perioada de timp
trebuie micşorata pentru ca
ONPCSB sa-şi îndeplinească
funcţiile sale în mod adecvat
- Necesitatea unei
interziceri explicite (fara
limita de timp) pentru
angajaţii ONPCSB referitor
la diseminarea informaţiilor
după încetarea activităţii în
cadrul Oficiului
27. Autorităţile de aplicare a
legii Conformitate parţiala - Exista o rezerva
privind eficienta
investigaţiilor de spălare de
bani având în vedere ca sunt
puţine condamnări
28. Atribuţiile autorităţilor
competente Conformitate
29. Supraveghetori Conformitate în mare
măsura
- Lipsesc inspecţiile
complexe on-site inclusiv
revizuirea politicilor,
procedurilor şi testarea, în
special în sectorul
asigurărilor.
30. Resurse, integritate şi
instruire Conformitate în mare
măsura ONPCSB
prezintă o lipsa de
personal în ceea ce
priveşte supraveghetorii
on-site în comparaţie cu
numărul mare şi
diversitatea entităţilor
supravegheate (un număr
enorm de instituţii
financiare non-bancare,
203
furnizori de servicii de
transmitere a banilor şi
toate celelalte entităţi care
nu au autoritate de
supraveghere).
Mai multe
resurse ar trebui alocate
autorităţilor care
investighează spălarea
banilor şi finanţarea
terorismului, în special
implicate în investigaţiile
financiare.
31. Cooperarea la nivel
naţional Conformitate în mare
măsura
- În domeniul CSB ar
trebui dezvoltat un mecanism
de coordonare a politicilor cu
principalii actori implicaţi
- Exista un mecanism
de cooperare şi coordonare în
vigoare dar pare să nu fie
efectiv în asigurarea faptului
ca aceasta coordonare şi
cooperare se întâmpla în
practica. Aranjamentele
pentru supraveghere şi
sancţionare au nevoie de mai
multa coordonare.
32. Statistici Conformitate în mare
măsura Nu este
posibila diferenţierea din
cate rechizitorii reprezintă
cazuri generate de
politie/procuratura şi cate
au la baza RTS-uri.
Nu au fost
furnizate statistici
referitoare la sancţiunile
curente aplicate
persoanelor juridice în
cazuri de spălare a banilor
având în vedere ca
răspunderea penala a
persoanei juridice a întrat
în vigoare din 2006.
33. Persoane juridice –
beneficiari reali Conformitate în mare
măsura
- Nu exista posibilitatea
de a evalua în întregime
operaţiunile cu acţiuni la
purtător
34. Aranjamente legale –
beneficiari reali Nu se aplica
Cooperarea internaţională
35. Convenţii Conformitate în mare - Eficienta
204
măsura implementării standardelor în
ce priveşte SB este
interpretabila;
- Deşi convenţiile
Palermo, Viena şi Convenţia
privind finanţarea
terorismului au întrat în
vigoare exista rezerve cu
privire la eficienta
implementării în unele cazuri,
în special finanţarea
terorismului, incriminarea şi
unele aspecte ale regimului
juridic.
36. Asistenţă judiciară
reciprocă Conformitate în mare
măsura
Limitările actuale în
legătură cu incriminarea
infracţiunii de finanţare a
terorismului pot avea un
impact asupra abilităţii
României de a oferi asistenţă
judiciară reciprocă în cazurile
de finanţare a terorismului.
37. Dubla incriminare Conformitate
38. Asistenţa judiciară
reciprocă privind
confiscarea şi
blocarea
Conformitate în mare
măsura
Nu au fost făcute aprecieri cu
privire la crearea unui fond
pentru bunurile confiscate.
39. Extrădarea Conformitate
40. Alte forme de cooperare Conformitate
Cele 9 Recomandări
Speciale
RS. I Implementarea
instrumentelor ONU Conformitate parţiala - Infracţiunea de
finanţare a terorismului
trebuie modificata pentru a
asigura acoperirea deplina a
Convenţiei privind finanţarea
terorismului
- Trebuie stabilit un
mecanism precis de blocare a
fondurilor care au legătura cu
finanţarea terorismului.
RS. II Incriminarea
finanţării terorismului Conformitate parţiala
Legea privind prevenirea
şi combaterea terorismului
trebuie să fie modificata în
vederea acoperii elementelor
Recomandării Speciale II,
pentru a prevedea în mod
explicit ca infracţiunea
acoperă fondurile legale şi ca
aceste „fonduri” acopere
termenii aşa cum sunt definiţi
205
în Convenţia privind
Finanţarea Terorismului.
Prevederile trebuie să
prevadă ca, elementul mental
– cunoaşterea să poată fi
dedusa din circumstanţe
obiective de fapt.
Tentativa la comiterea
infracţiunii de finanţare a
terorismului trebuie să fie
incriminata.
Nu au fost cazuri de
finanţare de terorism şi în
consecinţa nu se poate evalua
dacă infracţiunea este
implementata eficient.
RS. III Blocarea şi
confiscarea activelor
teroriştilor
Conformitate parţiala Este necesară o îndrumare
clară că sintagma „vor fi
blocate” reprezintă o
procedură automată de
blocare.
Fondurile sau activele
derivate sau generate de
fonduri sau alte active
deţinute sau controlate, direct
sau indirect, de persoanele
desemnate, teroriştii, cei care
finanţează terorismul sau
organizaţiile teroriste, ar
trebui să fie acoperite prin
acţiuni de blocare.
Blocarea în numele unei
jurisdicţii străine nu este
acoperita.
Canalele de comunicare în
ceea ce priveşte listarea şi
actualizarea listelor trebuie
de asemenea întărite.
Autorităţile române nu pot
pune în aplicare un mecanism
desemnat de blocare a altor
jurisdicţii şi nu pot dispune
blocarea în numele unui FIU
străin.
Nu există sisteme eficiente
şi eficace pentru comunicarea
către sectorul financiar a
acţiunilor întreprinse în
cadrul mecanismului de
blocare, de îndată ce o astfel
de măsură a fost dispusă.
Nu există proceduri
206
eficiente sau cunoscute în
mod public pentru analizarea
cererilor de delistare şi pentru
deblocarea fondurilor
persoanelor sau entităţilor
scoase de pe listă, într-un
termen conform cu obligaţiile
internaţionale.
Nu există dispoziţii clare
privind procedura de
deblocare a fondurilor sau a
altor active a persoanelor sau
entităţilor afectate din
neatenţie de un mecanism de
blocare după verificarea că
persoana sau entitatea nu este
una desemnată.
Nu sunt implementate
dispoziţii care oferă accesul
la fonduri sau alte active care
au fost blocate conform
S/RES/1267 (1999) şi care au
fost determinate ca fiind
necesare pentru cheltuieli de
bază.
Lipsa ordinelor de blocare
ridică probleme în ceea ce
priveşte implementarea
efectivă..
RS. IV Raportarea
tranzacţiilor suspecte legate
de terorism
Conformitate parţiala Clarificarea şi
extinderea obligaţiei de
raportare în vederea acoperiri
finanţării terorismului dacă o
tranzacţie suspecta a fost
efectuată (vezi
Recomandarea 13)
Tentativa tranzacţiilor
suspecte nu este acoperită în
mod explicit.
Obligaţia de raportare
ar trebui să acopere şi
fondurile suspectate a fi
legate sau a fi folosite pentru
terorism, acte teroriste sau de
către organizaţiile teroriste.
Numărul relativ
scăzut de rapoarte privind
finanţarea terorismului ridică
întrebări referitoare la
eficienta
RS. V Cooperarea
Internaţională Conformitate în mare
măsura
Limitările în legătură cu
incriminarea infracţiunii de
207
FT poate afecta în mod
negativ posibilităţile de
extrădare.
Statisticile privind
extrădarea sunt disponibile
doar pentru 2007, ceea ce
poate fi considerata ca o
deficienta.
RS. VI Cerinţele de CSB
pentru sistemele de
transmitere a fondurilor
Neconformitate Nu exista proceduri în
vigoare pentru înregistrarea şi
autorizarea furnizorilor de
servicii de transmitere de
bani
Deficientele
identificate în cadrul R.5-11,
13-15 şi 21 sunt valabile
pentru serviciile de transfer
de bani sau valori.
Nu exista informaţii
cu privire la controale
efectuate la oficiile poştale.
Nu exista informaţii
cu privire la controalele on-
site la operatorii de servicii
de transmitere valori care au
propria reţea şi funcţionează
independent.
Exista îngrijorări în
ceea ce priveşte eficienta
supravegherii datorita
resurselor limitate privind
experţii ONPCSB pentru
controalele on-site în
comparaţie cu numărul de
birouri ale furnizorilor de
servicii de transmitere de
bani.
RS VII Regulile privind
transferurile electronice Conformitate în mare
măsura Implementarea şi
eficienta Reglementarilor UE
nu pot fi evaluate.
RS VIII Organizaţiile non-
profit Conformitate parţiala - Autorităţile române
nu evaluează periodic ONG-
urile cu privire la
vulnerabilităţile la finanţarea
terorismului.
- Măsuri insuficiente
sunt în vigoare în vederea
asigurării asupra faptului ca
activele colectate sau
transferate prin intermediul
unui ONG nu sunt folosite în
sprijinul activităţilor teroriste
208
sau organizaţiilor teroriste.
- Nu exista o
implementare efectiva a
criteriului VIII.2.
- Nu exista o abordare a
cestui sector în vederea
discutării scopului şi
metodelor de abuz asupra
ONG-urilor, tendinţele
existente în FT şi noi măsuri
de protecţie.
RS IX Declaraţiile privind
trecerea frontierei cu
numerar şi raportarea
transferurilor externe
Conformitate parţiala - Nu exista o putere
clara de a stopa şi retine
persoanele şi sumele, acolo
unde suspiciuni privind
spălarea de bani sunt
identificate, dacă banii sunt
declaraţi.
- Nu exista o putere
clara de a stopa şi retine
persoanele şi sumele, acolo
unde suspiciuni privind
spălarea banilor şi finanţarea
terorismului sunt identificate,
dacă sumele sunt sub limita
de raportare
- Nu exista proceduri
implementate care să
informeze persoanele despre
faptul ca trebuie să declare
transporturile peste frontiera
a numerarului şi titlurilor
negociabile la purtător, dacă
acestea depăşesc limita de
10.000Euro.
TABELUL 2: PLANUL DE ACŢIUNE RECOMANDAT PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA
SISTEMULUI DE CSB/CFT
Sistemul de CSB/CFT Acţiune Recomandată (listată în ordinea priorităţii)
1. General Nu se solicită text
2. Sistemul Legal şi Măsuri
Instituţionale referitoare la
acesta
2.1 Incriminarea Spălării
Banilor (R. 1 & 2) calitatea „de sine stătătoare” a infracţiunii de
spălare de bani are nevoie de o urmărire penala finalizata
cu succes în cazul unei infracţiuni predicat săvârşită pe
teritoriul României;
209
Procedura pentru asigurarea condamnărilor
definitive are nevoie de o revizuire urgenta. Evaluatorii
sunt profund îngrijoraţi cu privire la faptul ca perioada de
timp între punerea sub acuzare şi condamnarea finala pare
nerezonabil de lunga.
2.2 Incriminarea Finanţării
Terorismului Prevederile privind infracţiunea de finanţare a
terorismului trebuie modificate în vederea conformităţii
totale cu Convenţia privind Reprimarea Finanţării
Terorismului;
Un mecanism strict de blocare a fondurilor legate
de finanţarea terorismului ar trebui stabilit.
2.3 Confiscarea, blocarea şi
sechestrarea produselor
infracţiunii (R. 3)
Confiscare în ceea priveşte terţa parte cu excepţia
celor în care au fost folosite şi aparţin unei terţe parţi care
au cunoştinţa cu privire la folosirea acestora ar trebui să
existe;
Ar trebui înfiinţata o autoritate care să ia măsuri
pentru a preveni sau evita acţiunile, contractuale sau de
alta natura, în care persoanele implicate ştiau sau ar fi
trebuit să ştie, ca rezultat al acestor acţiuni, că autorităţile
vor fi prejudiciate în ceea ce priveşte recuperarea bunurilor
subiecte ale confiscării.
2.4 Blocarea fondurilor utilizate
pentru finanţarea terorismului
(RS. III)
Este necesară o îndrumare clară că sintagma „vor fi
blocate” reprezintă o procedură automată de blocare.
Operaţiunile bancare între rezidenţii listaţi în Anexa
sau efectuate în numele lor ar trebui acoperite.
Blocarea în numele unei jurisdicţii străine nu este
acoperita.
Fondurile sau activele derivate sau generate de
fonduri sau alte active deţinute sau controlate, direct sau
indirect, de persoanele desemnate, teroriştii, cei care
finanţează terorismul sau organizaţiile teroriste, ar trebui să
fie acoperite prin acţiuni de blocare.
Autorizarea prealabila de către BNR, CNVM sau
CSA ar trebui solicitata pentru operaţiuni financiare între
rezidenţi şi nerezidenţi şi între nerezidenţii incluşi într-o
singura Lista.
Canalele de comunicare în ceea ce priveşte listarea
şi actualizarea listelor trebuie de asemenea întărite.
Autorităţile române nu pot pune în aplicare un
mecanism desemnat de blocare a altor jurisdicţii şi nu pot
dispune blocarea în numele unui FIU străin.
Autorităţile române ar trebui să aibă sisteme
eficiente şi eficace pentru comunicarea a acţiunilor
întreprinse în cadrul mecanismului de blocare, de îndată ce
o astfel de măsură a fost dispusă.
Ar trebui dezvoltate proceduri eficiente sau
cunoscute în mod public pentru analizarea cererilor de
delistare şi pentru deblocarea fondurilor persoanelor sau
entităţilor scoase de pe listă, într-un termen conform cu
obligaţiile internaţionale.
Ar trebui dezvoltate dispoziţii clare privind
210
procedura de deblocare a fondurilor sau a altor active a
persoanelor sau entităţilor afectate din neatenţie de un
mecanism de blocare după verificarea că persoana sau
entitatea nu este una desemnată.
Ar trebui implementate dispoziţii care oferă accesul
la fonduri sau alte active care au fost blocate conform
S/RES/1267 (1999) şi care au fost determinate ca fiind
necesare pentru cheltuieli de bază.
2.5 Unităţile de Informaţii
Financiare şi atribuţiile acestora
(R. 26)
Trebuie analizat rapid şi eficient numărul mare de
RTS-uri aflate în lucru.
Perioada de timp (de 30 de zile) pentru obţinerea de
informaţii suplimentare legate de RTS-uri ar trebui
micşorata pentru ca ONPCSB sa-şi îndeplinească funcţiile
sale în mod adecvat
Necesitatea unei interziceri explicite (fara limita de
timp) pentru angajaţii ONPCSB referitor la diseminarea
informaţiilor după încetarea activităţii în cadrul Oficiului
2.6 Autorităţile de aplicare a
legii, de cercetare şi alte
autorităţi competente (R. 27 &
28)
2.7 Declaraţia de trecere a
frontierei cu numerar &
Raportarea transferurilor
externe
Ar trebui să existe o putere clara de a stopa şi retine
persoanele şi sumele, acolo unde suspiciuni privind
spălarea de bani sunt identificate, dacă banii sunt declaraţi.
Ar trebui să existe o putere clara de a stopa şi retine
persoanele şi sumele, acolo unde suspiciuni privind
spălarea banilor şi finanţarea terorismului sunt identificate,
dacă sumele sunt sub limita de raportare
Ar trebui implementate proceduri care să informeze
persoanele despre faptul ca trebuie să declare transporturile
peste frontiera a numerarului şi titlurilor negociabile la
purtător, dacă acestea depăşesc limita de 10.000Euro.
3. Măsuri preventive –
Instituţii financiare
3.1 Riscul de spălare a banilor
sau de finanţare a terorismului
3.2 Standardele de cunoaştere a
clientelei, inclusiv măsuri
sporite sau simplificate (R. 5-8)
Ar trebui furnizata o definiţie a beneficiarului real.
Cerinţa de a lua măsuri rezonabile pentru a verifica
identitatea beneficiarului real, aşa cum este ceruta de
standardele FATF, ar trebui implementata în mod adecvat.
Ar trebui acordata în continuare atenţie în ceea ce
priveşte cerinţele specifice în aplicare despre cum entităţile
raportoare ar trebui să aplice măsurile de cunoaştere a
clienţilor la clienţii existenţi în cazul instituţiilor financiare
non-bancare.
Cerinţa de a identifica o PEP trebuie schimbata
având în vedere faptul ca este în prezent prea restrictiva şi
se refera numai la identificarea unui client care “deţine o
funcţie publica”.
Cerinţa de a identifica sursa averii unei PEP trebuie
specificata în mod clar (cu excepţia celor aplicabile tuturor
211
clienţilor). Natura şi extinderea măsurilor sporite de
întărire de cunoaştere a clientului referitoare la PEP ar
trebui specificata în mod clar specificata.
Ar trebui să existe prevederi pentru aprobarea de
către conducerea superioara în cazul stabilirii unei relaţii
cu o PEP.
Ar trebui să existe prevederi pentru aprobarea de
către conducerea superioara a continuării relaţiei de afaceri
în care clientul este găsit ulterior a fi o PEP sau ca devine o
PEP.
Ar trebui implementata obligaţia de a cere
aprobarea conducerii superioare atunci când se deschid
conturi corespondente individuale.
Ar trebui implementata obligaţia pentru instituţiile
financiare să documenteze responsabilităţile respective
pentru fiecare instituţie.
Ar trebui dezvoltate obligaţiile specifice cu privire
la “plătibil-prin conturi”.
3.3 Părţi terţe şi afacerile
întroduse (R. 9)
3.4 Secretul şi confidenţialitatea
instituţiei financiare (R. 4)
3.5 Păstrarea înregistrărilor şi
regulile transferurilor de fonduri
(R. 10 & RS. VII)
In afara pieţei de capital ar trebui să existe
prevederi referitoare la păstrarea înregistrărilor tranzacţiei
pentru o perioada mai mare de cinci ani dacă este necesar,
atunci când este solicitat astfel de o autoritate competenta
în anumite cazuri de o autoritate adecvata;
Criteriul 10.1.1. ar trebui să fie respectat cu referire
la sectorul asigurări.
Ar trebui implementate prevederi (cu excepţia
pieţei de capital) referitoare la păstrarea înregistrărilor
privind datele de identificare, fisele de cont şi
corespondenta bancara pentru o perioada mai mare de
cinci ani dacă este necesar, atunci când este solicitat astfel
de o autoritate competenta în anumite cazuri de o autoritate
adecvata. Instituţiile financiare înregistrate în Registrul
General şi cel de Evidenta, precum şi pentru sectorul
asigurărilor cerinţele de păstrare a înregistrărilor nu
acoperă şi fisele de cont şi corespondenta bancara
Cerinţele de a asigura ca toate informaţiile privind
clienţii şi înregistrările tranzacţiilor să fie disponibile
autorităţilor competente „în timp util” aşa cum sunt
solicitate în Criteriul 10.3 ar trebui implementate.
3.6 Monitorizarea tranzacţiilor
şi a relaţiilor (R.11 & 21) Sectorul asigurărilor şi cel al pieţei de capital ar
trebui să îndeplinească cerinţele Criteriului 11. privind
acordarea unei atenţii deosebite tuturor tranzacţiilor
complexe, în suma mare sau neobişnuite.
Ar trebui implementate prevederi aplicabile pentru
instituţiile financiare non-bancare înregistrate în Registrul
de Evidenţă şi el General precum şi pentru sectorul
asigurărilor şi pieţei de capital în vederea examinării
212
fondului tranzacţiilor şi de a consemna constatările lor în
scris.
Ar trebui implementata o cerinţă explicită privind
păstrarea constatărilor efectuate şi punerea acestora la
dispoziţia autorităţilor competente şi a auditorilor, pe o
perioadă de cel puţin 5 ani.
Ar trebui dezvoltate cerinţe suficiente privind acordarea
unei atenţii speciale relaţiilor de afaceri şi tranzacţiilor cu
persoane din ţări care nu aplică sau aplică insuficient
Recomandările FATF.
Ar trebui dezvoltate cerinţe aplicabile referitoare la
informarea instituţiilor financiare cu privire la
vulnerabilităţile sistemelor de CSB/CFT din alte ţări.
Ar trebui implementate cerinţe aplicabile pentru
instituţiile financiare privind examinarea circumstanţelor şi
a scopului acestor tranzacţii, şi de a pune la dispoziţia
autorităţilor competente constatările consemnate în scris.
Ar trebui înfiinţat un mecanism care să aplice măsuri de
combatere.
3.7 Rapoartele de tranzacţii
suspecte şi alte raportări (R. 13-
14, 19, 25 & RS. IV)
Obligaţia de raportare ar trebui să acopere spălarea
banilor şi finanţarea terorismului dacă tranzacţia suspectă a
fost efectuată (cu excepţia celor prevăzute la art. 4 alin.2 )
Tentativa tranzacţiilor suspecte ar trebui acoperită
în mod explicit.
Obligaţia de raportare ar trebui să acopere şi
fondurile suspectate a fi legate sau a fi folosite pentru
terorism, acte teroriste sau de către organizaţiile teroriste.
Dispoziţia privind „protecţia” din Legea privind
CSB/CFT ar trebui să includă în mod explicit „directorii,
ofiţerii şi angajaţii (permanenţi sau temporari).
Legea CSB/CFT ar trebui să interzică în mod
explicit dezvăluirea către terţe persoane cu privire la faptul
ca raportul a fost transmisa către ONPCSB.
Ar trebui dezvoltate tehnici privind finanţarea
terorismului precum şi indicatori în vederea asigurării
asistentei necesare entităţilor raportoare în identificarea
rapoartelor legate de finanţarea terorismului.
Feedback-ul general transmis de ONPCSB ar trebui
întărit având ca grup ţinta sectoarele care prezintă un risc
crescut de SB/FT şi care sunt refractare în ceea ce priveşte
raportarea.
Luând în considerare nivelul scăzut raportare, ar
trebui să se elaboreze indicatori şi tipologii care să
privească finanţarea terorismului.
Feedback-ul specific ar trebui dezvoltat cu privire
la situaţia RTS-urilor şi la rezultatul fiecărui caz.
Un feedback specific privind situaţia RTS-ului şi a
rezultatului fiecărui caz ar trebui realizat.
3.8 Controale interne,
conformitate, audit şi sucursale
străine (R. 15 & 22)
Ar trebui furnizata o prevedere generala potrivit
căreia ofiţerul de conformitate ar trebui desemnat la nivel
managerial.
213
Ar trebui furnizata o prevedere generala care să
asigure ofiţerului de conformitate accesul în timp util la
datele relevante.
Ar trebui furnizate prevederi specifice cu privire la
evaluarea angajatului.
Ar trebui să existe o prevedere speciala pentru
instituţiile financiare care să le oblige să aplice măsuri
CSB/CFT sediilor secundare din străinătate, în plus fata de
măsurile privind identificarea clientului.
Ar trebui să existe o prevedere care să impună
acordarea unei atenţii sporite situaţiilor în care sediile
secundare sunt deschise în tari care nu aplica sau aplica
insuficient Recomandările FATF.
Ar trebui implementate prevederi astfel încât sediile
secundare, din tara mama sau din străinătate, să aplice
standarde mai ridicate, în măsura în care legile şi
reglementările locale (ţara gazda) permit acest lucru.
3.9 Bănci fictive (R. 18)
3.10 Sistemul de supraveghere
şi monitorizare – autorităţile
competente şi organismele de
supraveghere. Rol, funcţii,
obligaţii şi atribuţii (inclusiv
sancţiuni) (R. 23, 29, 17 & 25)
Ar trebui să existe o demarcare clara a
responsabilităţilor juridice între BNR şi ONPCSB în ceea
ce priveşte supravegherea caselor de schimb.
Trebuie alocate mai multe resurse pentru ONPCSB
sau impartirea responsabilităţilor de supraveghere între
autorităţile implicate în domeniul CSB/CFT
Supravegherea privind CSB/CFT a acordării
licenţelor de către autorităţile respective de supraveghere
trebuie întărita. În acest moment se pare ca inspecţiile sunt
pur formale.
Ar trebui să existe proceduri de înregistrare şi
autorizare în vigoare pentru furnizorii de servicii de
transmitere a banilor.
Ar trebui întărită supravegherea furnizorilor de
transmitere de bani (inclusiv celor care funcţionează în
cadrul oficiilor poştale).
Ar trebui întărită supravegherea în domeniul
finanţării terorismului, în special pentru casele de schimb
valutar şi furnizorii de servicii de transmitere de bani.
Ar trebui realizate controalele complexe on site
inclusiv revizuirea politicilor, procedurilor şi testarea, în
special în sectorul asigurărilor.
Ar trebui să se ia în considerare dacă amenzile sunt
în general prea scăzute pentru a avea efect descurajant.
Toate organismele de supraveghere ar trebui ia în
considerare o mai mare utilizare a sancţiunilor
proporţionale în vederea creşterii conformităţii printre
sectoarele care prezintă un risc ridicat şi care nu-şi
îndeplinesc suficient obligaţiile.
Autorităţile române ar trebui să ia în considerare
folosirea unui canal de publicare în vederea comunicării
tuturor sancţiunilor aplicate în vederea creşterii efectului
disuasiv.
214
Ghiduri specifice fiecărui sector ar trebui elaborate.
Ţinând cont de numărul scăzut de rapoarte de
tranzacţii suspecte privind suspiciuni de finanţare a
terorismului ar trebui elaborate tipologii şi indicatori
pentru acest domeniu.
Nivelul scăzut de raportare al profesiunilor care
prezintă un risc ridicat (cum ar fi agenţii imobiliari şi
contabilii) solicita îndrumări viitoare în vederea creşterii
conştientizării.
Ghidurile ar trebui să contina tehnici de finanţare a
terorismului.
3.11 Serviciile de transfer de
bani şi valori (RS. VI) Ar trebui să existe proceduri în vigoare pentru
înregistrarea şi autorizarea furnizorilor de servicii de
transmitere de bani.
Deficientele identificate în cadrul R.5-11, 13-15 şi
21 sunt valabile pentru serviciile de transfer de bani sau
valori.
Ar trebui să se asigure ca sunt efectuate controale la
oficiile poştale.
Ar trebui să se asigure ca sunt efectuate controalele
on-site la operatorii de servicii de transmitere valori care
au propria reţea şi funcţionează independent.
Ar trebui avute în vedere resursele limitate privind
experţii ONPCSB pentru controalele on-site în comparaţie
cu numărul de birouri ale furnizorilor de servicii de
transmitere de bani.
4. Măsuri de Prevenţie –
Profesiuni şi Entităţi Non-
Financiare
4.1 Standardele de cunoaştere a
clientelei şi păstrarea
înregistrărilor (R. 12)
Ar trebui să existe măsuri de aplicare a standardelor
de cunoaştere a clientului pentru tranzacţiile efectuate în
cazinouri.
Pragul de 3.000 euro pentru cazinouri ar trebui
precizat în lege, regulamente sau alte mijloace de aplicare.
Termenii “Dealerii” şi “orice alte persoane fizice
sau juridice pentru acte şi fapte savarsite în afara
sistemului financiar-bancar” în art. 8 din legea de
CSB/CFT trebuie clarificaţi.
Aceleaşi îngrijorări se aplica în mod egal şi
Recomandării 5 referitoare la DNFBP.
Ar trebui implementata Recomandarea 6 (PEPs)
Sunt necesare clarificări cu privire la modul în care
se poate baza pe terţe parţi în efectuarea procesului de
cunoaştere a clientului este permisibila DNFBP-urilor.
Ar trebui să existe prevederi pentru DNFBP-uri în
examinarea sursei şi scopului complex, al tranzacţiilor
neobişnuit de mari şi al tuturor modelelor de tranzacţii,
care nu au scopuri aparent economice să legale şi
consemnarea acestora în scris. Ar trebui să existe cerinţe
specifice în păstrarea rezultatelor disponibile pentru
autorităţile competente şi de aplicare a legii pe o perioada
215
de cel puţin cinci ani.
Ghiduri ar trebui elaborate în vederea asistării
DNFBP-urilor în implementarea unei abordări adecvate pe
baza de risc şi definiţii unei proceduri adecvate de
reducere.
Legislaţie secundara ar trebui elaborata şi
implementata pentru profesiunile juridice aflate sub
supravegherea unei autorităţi de supraveghere.
4.2 Raportarea tranzacţiilor
suspecte (R. 16) Ar trebui să fie extinsa cerinţa obligaţiilor de
raportare pentru a acoperi spălarea banilor şi finanţarea
terorismului dacă tranzacţia suspecta a fost deja efectuata
(în afara prevederilor Art. 4 litera g) din Normele
496/2006).
Ar trebui acoperita tentativa de a efectua o
tranzacţie suspecta.
Ar trebui acoperite toate aspectele obligatorii
privind finanţarea terorismului să fie incluse în cerinţele
privind raportarea.
Ar trebui avuta în vedere îmbunătăţirea transmiterii
informaţiilor şi ghiduri privind RTS care sunt necesare
pentru toate societăţile non-financiare şi în special agenţii
imobiliari şi profesiunile juridice şi contabilii care sunt
consideraţi ca fiind vulnerabili fata de SB şi FT.
Ar trebui crescut gradul de conştientizare al unor
societăţi non-financiare în ce priveşte vulnerabilitatea lor
si/sau se pare ca refuza să raporteze (avocaţii, notarii,
agenţii imobiliari, contabilii).
Măsurile de protecţie ar trebui să includă directorii,
ofiţerii şi angajaţii (permanenţi sau temporari).
Ar trebui interzisa în mod explicit, dezvăluirea către
terţe părţi a faptului ca un RTS a fost completat către
Oficiu.
Ar trebui să existe prevederi care să impună
desemnarea ofiţerului de conformitate de la nivelul
conducerii.
Ar trebui să existe obligaţia de a asigura ofiţerului
de conformitate acces direct şi în timp util la datele şi
informaţiile relevante.
Ar trebui să existe prevederi indirecte cu privire la
protecţia angajaţilor pentru avocaţi, notari, contabili şi
notari publici.
Ar trebui să existe obligaţia DNFBP-urilor de a
acorda o atenţie speciala la tranzacţiile cu ţările care nu sau
u au implementat în mod adecvat Recomandările FATF.
4.3 Reglementare, supraveghere
şi monitorizare (R. 24-25) Ar trebui să existe măsuri suficiente pentru
cazinouri de prevenire ca infractorii/asociaţiile acestora să
deţină sau să fie adevăraţii beneficiari sau acţionarii ai
unor cazinouri.
Ar trebui întărită creşterea integrităţii şi cerinţe
adecvate de întrare pe piaţa a sectorului imobiliar pentru a
reduce riscul de spălare a banilor şi finanţărilor.
216
Ar trebui să se ia în considerare numărul şi
varietatea societăţilor non-financiare controlate, şi
suficienta resurselor de supraveghere aflate la dispoziţia
ONPCSB.
Ar trebui să se păstreze date statistice privind
supravegherea autorităţilor.
4.4 Alte profesiuni şi entităţi
non-financiare (R. 20) Măsuri viitoare ar trebui luate în vederea reducerii
tranzacţiilor cu numerar
5. Persoane şi Aranjamente
Juridice & Organizaţii Non-
Profit
5.1 Persoane Juridice – Accesul
la informaţiile privind
beneficiarul real şi controlul
(R.33)
5.2 Aranjamentele legale -
Accesul la informaţiile privind
beneficiarul real şi controlul
(R.34)
5.3 Organizaţiile Non-Profit
(RS. VIII) Autorităţile române ar trebui să evalueze periodic
ONG-urile cu privire la vulnerabilităţile la finanţarea
terorismului.
Ar trebui să existe măsuri suficiente în vigoare în
vederea asigurării asupra faptului ca activele colectate sau
transferate prin intermediul unui ONG nu sunt folosite în
sprijinul activităţilor teroriste sau organizaţiilor teroriste.
Ar trebui să fie implementat efectiv criteriului
VIII.2.
Ar trebui să existe o abordare a cestui sector în
vederea discutării scopului şi metodelor de abuz asupra
ONG-urilor, tendinţele existente în finanţarea terorismului
şi noi măsuri de protecţie.
6. Cooperarea Naţională şi
Internaţională
6.1 Cooperarea şi coordonarea
la nivel naţional (R. 31) În domeniul combaterii spălării banilor ar trebui
dezvoltat un mecanism de coordonare a politicilor cu
principalii actori implicaţi
Exista un mecanism de cooperare şi coordonare în
vigoare care să fie efectiv în asigurarea faptului ca aceasta
coordonare şi cooperare se întâmpla în practica.
Aranjamentele pentru supraveghere şi sancţionare au
nevoie de mai multa coordonare.
6.2 Convenţiile şi Rezoluţiile
Speciale ale ONU (R. 35 & RS.
I)
Ar trebui îmbunătăţită eficienţa implementării
standardelor în ceea ce priveşte spălarea banilor;
Trebuie îmbunătăţita eficienta implementării
Convenţiilor de la Palermo, Viena şi Convenţia în special
finanţarea terorismului, incriminarea şi unele aspecte ale
regimului juridic.
Ar trebui modificata infracţiunea de finanţare a
terorismului pentru a asigura acoperirea deplina a
Convenţiei privind finanţarea terorismului
217
Ar trebui stabilit un mecanism precis de blocare a
fondurilor care au legătura cu finanţarea terorismului.
6.3 Asistenţa Judiciară
Reciprocă (R. 36-38 & RS. V) Ar trebui să se asigure faptul ca nu exista nicio
limitare în legătură cu incriminarea infracţiunii de
finanţare a terorismului pot avea un impact asupra abilităţii
României de a oferi asistenţă judiciară reciprocă în cazurile
de finanţare a terorismului.
Ar trebui să se ia în considerare crearea unui fond
pentru bunurile confiscate.
6.4 Extrădarea (R. 39, 37 & RS.
V) Ar trebui să se asigure ca nu exista nicio limitare în
legătură cu incriminarea infracţiunii de finanţare a
terorismului ce poate afecta în mod negativ posibilităţile de
extrădare.
6.5 Alte Forme de Cooperare
(R. 40 & RS. V)
TABELUL 3: RĂSPUNSUL AUTORITĂŢILOR LA EVALUARE (DACĂ ESTE
NECESAR)
SECŢIUNILE ŞI PARAGRAFELE
RELEVANTE
COMENTARIILE ŢĂRILOR
218
LISTA ANEXELOR
ANEXA I (Detalii privind toate organismele întâlnite cu ocazia vizitei la faţa locului – Ministere,
alte autorităţi şi organisme guvernamentale, reprezentanţi ai sectorului privat şi alţii)
Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB)
Ministerul de Justiţie (MJ)
- Administrator al Registrului pentru Asociaţii şi Fundaţii
- Coordonator al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT)
Ministerul Afacerilor Externe
Serviciul Român de Informaţii (SRI)
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie
(DNA)
Reprezentanţii instanţelor de judecată
Autoritatea Naţională a Vămilor
Poliţia de Frontieră
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative – Direcţia Generală de Combatere a
Criminalităţii Organizate, Direcţia Generală de Combatere a Marii Criminalităţi Economico-
Financiare
Garda Financiară
Banca Naţională a României
Reprezentanţii băncilor comerciale
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
Reprezentanţii companiilor de brokeraj şi investiţii financiare
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
Reprezentanţi ai societăţilor de asigurări
Asociaţia Organizatorilor de Cazinouri din România
Reprezentanţi ai cazinourilor
Asociaţia Română a Agenţiilor Imobiliare şi Uniunea Naţională Imobiliară
Reprezentanţi ai agenţiilor imobiliare
Asociaţia Română a Băncilor
Uniunea Naţională a Notarilor Publici
Reprezentanţi ai birourilor notariale
Uniunea Naţională a Barourilor din România
Avocaţi
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR)
Camera Auditorilor Financiari
Contabili şi auditori
219
ANEXA II
Categoriile de infracţiuni desemnate pe
baza Metodologiei FATF
Infracţiunea în legislaţia naţională
Participarea la un grup criminal organizat şi
infracţiunea de crimă organizată;
Art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind
prevenirea şi combaterea crimei organizate;
Art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind
prevenirea şi combaterea crimei organizate;
Terorism, inclusiv finanţarea terorismului Art. 32-36 din Legea nr. 535/2004 privind
prevenirea şi combaterea terorismului
Traficul cu fiinţe umane şi imigranţi Art. 12-13, 17 din Legea nr. 678/2001 privind
traficul cu fiinţe umane
Exploatarea sexuală, inclusiv exploatarea
sexuală a copiilor
Art. 197-198, 201-202 din Codul Penal
Traficul ilicit de droguri şi substanţe
psihotrope
Art. 2-4 şi 9 din Legea nr. 143/2000 privind
prevenirea şi combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri
Traficul ilicit de arme Art. 279 din Codul Penal
Traficul ilicit de bunuri furate şi alte bunuri Art. 221 din Codul Penal
Corupţia şi luarea/darea de mită Art. 254-257 din Codul Penal; Art. 5-185 din
Legea nr. 78/2000 privind prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie
Frauda Art. 215-2151, 302 din Codul Penal
Falsificarea de monedă Art. 282-2851, 302 din Codul Penal
Falsificarea şi piratarea produselor Art. 297, 313 din Codul Penal
Infracţiuni de mediu Art. 98 din Legea nr. 195/2005 privind
protecţia mediului
Crima, vătămare corporală gravă Art. 174-179, 182 din Codul Penal
220
Răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal şi
luarea de ostatici
Art. 189 din Codul Penal
Furtul Art. 208-212 din Codul Penal
Contrabanda Art. 270-271 din Codul Vamal
Şantajul Art. 194 din Codul Penal
Falsul Art. 288-292 din Codul Penal
Pirateria Art. 212 din Codul Penal
Tranzacţionarea pe baza informaţiilor
privilegiate şi manipularea pieţei
Art. 279 din Legea nr. 294/2004 privind piaţa
de capital
top related