de la plecarea ta - ciudei.files.wordpress.com · amice de ţi-e dor Încearcă de ghiceşte cui...
Post on 20-Jun-2018
218 Views
Preview:
TRANSCRIPT
CZU 019.9
C 28
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Cuciureanu, Emanoil
De la plecarea ta / Emanoil Cuciureanu /
ediţie redactată de George Cuciureanu – Chişinău:
Proedit, 2016 – 27 p. – (Colecţia Poezie)
ISBN 978-9975-66-011-12
©Emanoil Cuciureanu, 1977-2015
DESCHID O NOUĂ PARTE
Deschid o nouă parte
De poezii și vise
Acestea nu-s din carte
Din inimă-mi sunt scrise.
Cu tot ce înţeleg azi
Cu tot ce-oi ştie mâine
Cu gust de fragi şi brazi
Cu gust de vin şi pâine.
Cu dor de drag meleag
Cu plâns şi bucurie
Cu tot ce am mai drag
Şi cu melancolie.
Deschide şi citeşte
Amice de ţi-e dor
Încearcă de ghiceşte
Cui cer azi ajutor.
Dar poate că odată
Şi ţi-i iubita mea
Această nouă parte
Eu îţi voi arăta.
Atunci vei înţelege
Că urma de condei
O las pe foaia albă
Din dor de ochii tăi.
29 august 1977
2
TE-AU DUS…
Te-au dus roţile de tren,
Te-au dus autobuze,
Am rămas iar singurel
Şi-mi tot fac iluzii.
Te-au dus drumuri de asfalt
De beton şi şine
Însă eu în focuri ard
Căci mi-e dor de tine.
Te-au dus apele şuvoi
Şi vaporu-n mare,
Când veni-vai înapoi
Din albastra zare?
Te-au dus limuzine mici
Şi-avioane – toate.
Când o să te întorci pe aici
Când vom fi aproape?
30 august 1977
3
CINE ŞTIE…
Cine ştie ce m-aş face
Dacă vara n-ar veni
Poate lumea s-ar preface,
Poate eu nu te-aş iubi.
Cine ştie, cine ştie
Fără toamnă cum am fi
Poate că atuncea mie
Altă fată mi-ar zâmbi.
Cine ştie fără iarnă
Unde-am fi cu toţi de-acu
Amintirea-mi când se-ntoarnă
N-aş mai ştie ce faci tu.
Dar probabil primăvara
Să nu fie n-ar putea,
Tot aşa – eu fără tine
Tu – eşti primăvara mea.
31 august 1977
4
DEPARTE EŞTI, DEPARTE SUNT
Departe sunt – şi-mi pare rău
Azi nu-ţi mai mângâi părul tău
Vei fi şi tu cu capu-n carte
Departe.
Senin e cer afară – cu soare
Şi din zare
Maşini vin cu in
Sub cer senin.
Încet adie vântul
Şi-ofteaz-adânc pământul
Şi eu cu el regret
Încet.
Tu nu mai eşti aice
Să te ascunzi în spice
În carte eşti acu
Pierdută tu.
1 septembrie 1977
***
Pierdut e tot
Nu are rost
Să plâng că nu e
Tot ce-a fost.
În viaţă nu e drum
De-asfalt
Mai cazi în gropi
Te urci în-nalt.
Dar cum n-ar fi
Şi-orice vorbesc
Sunt bucuros
C-aici trăiesc.
2 septembrie 1977
5
MATEMATICEI
În lumea de vectori trăieşti
Şi scalari
Cu mâinile amândouă te ţii
De ipotenuză
Înveţi în tăcere printre
Oameni mari
În şoaptă repeţi ca nimeni
Să n-auză.
Chiar Pitagora din mormânt
De s-ar scula
Şi-ar trece printre-ai
Noştri matematici
Pe tine ştiu că te-ar invidia
Când te-ar afla-ntre cei
Mai singuratici.
După ce-ai demonstrat vre-o teoremă
Încearcă să-ţi revii
Niţel în fire
Şi între o catetă şi-apotemă
Să a şi tu o clipă
De iubire.
4 septembrie 1977
6
COPILĂRIE DE HÂRTIE
Eram copil şi din hârtie
Tot avioane construiam
Pe placul oricui ca să fie
Zâmbind în aer le lansam.
Eram constructor, dar se pare
Că nu prea bine-nţelegeam
Şi-acum cumva mi-e a mirare
Căci cu hârtie mă jucam.
Acela timp trecut de mult e
Copilăria s-a sfârşit
Azi pe hârtie scriu cuvinte
Şi întâmplător ce le-am trăit.
Vor trece anii şi hârtia
Cu gânduri scrise va zbura
Şi se va pierde în câmpie
Şi-atunci cu ce voi rămânea?
Eram copil, copil sunt încă
Mereu copil mă voi simţi
Mă-nchin c-o plecăciune-adâncă
Celui ce foaia mi-a găsi.
Să o ridice din câmpie
S-o scuture de-al ierbii fir
La toţi să spună şi să ştie
C-am fost mereu şi sunt copil.
6 septembrie 1977
7
„AVE MARIA”
Întreaga natură te cântă
Şi veşnică eşti ca o sfântă
Şi pururi ţi-e numele care
Odată cu tine nu moare.
Când râu-ţi înălbeşte ia
Valurile-ţi cântă „Ave Maria”
O cât de eternă eşti fată
De nimeni în lume uitată.
Ai nume din care izvorăsc lumine
Din vremea trecută pentru vremea ce vine
Cu paşi uşori când traversezi câmpia
Se-nchină ierburile toate şoptind „Ave Maria”.
Precis că pe alte planete
Îţi scriu mai frumoase sonete
Căci numele tău în tot locul
Aduce cu dânsul norocul.
Se-nchină adânc veşnicia
Slăvindu-te veşnic „Ave Maria”
Ştiut e că-n lume nimeni nu poate
Asemenea în viaţă, în vere să te arate.
Căci stea eşti în ceruri şi zână în viaţă
În noapte eşti soare – lumină măreaţă
Primeşte-mi în dar, doar atât – poezia
Căci strig viaţa-ntreagă doar
„Ave Maria”.
11 septembrie 1977
8
***
Ai aşteptat cândva,
Ceva, de undeva?
Gândit-ai cum de e,
Gândit-ai cum de nu e?
Ai râs când aşteptarea
Trecea în bucurie?
Ai plâns de-a fost zadarnic
Tot ce sperai să fie?
Ai cunoscut de toate?
Sau numai fericire?
Căci altfel cum se poate
Să nu mă crezi pe mine?
octombrie 1977
DACĂ N-AI ZÂMBI
Dacă n-ai zâmbi
Soarele în zori,
Să trezească flori,
N-ar mai răsări.
Dacă n-ai zâmbi
Picături din nori,
Răspândind fiori,
Nu ne-ar umezi.
Ar muţi viori,
Şi pierzând comori
Nu ne-am mai iubi
Dacă n-ai zâmbi.
28 martie 1977
9
VINO – TE IUBESC
Ca amintire – P.M.
Te-am pierdut, şi nu mai vii
- Vino lângă mine
Nu mai crezi, nu vreai să ştii
- Te iubesc pe tine.
De unde eşti, unde-o s-ajungi
- Vino lângă mine
Rătăcesc şi-n drumuri lungi
- Te iubesc pe tine.
Te aştept în calea mea
- Vino lângă mine
Zâna mea şi steaua mea
- Te iubesc pe tine.
Lângă mine când vei fi
- Vino lângă mine
Fericit îţi voi şopti
- Te iubesc pe tine.
1977
10
CINEVA DIN NOI…
Între noi mai este-o barieră
Care nuntă se numeşte din strămoşi
Ea deschide-n viaţă altă eră
Despărţindu-ne de anii cei frumoşi.
Vom grăbi să trecem peste dânsa
Sau rămâne-vom în tinereţe-n doi
Să mai trecem pe cărarea ninsă
Către fericirea vieţii noi.
Poate astăzi suntem mai aproape
Ca oricând de-al nostru nobil ţel
Însă închizând a tale pleoape
Mă visezi pe Mine şi pe El.
Parc-acum te zăresc mireasă
Aud cânt de cobză şi cimpoi
Vor ciocni meseni atunci la masă
Iar cu tine – Cineva din noi.
12 iulie 1977
11
TU NU AI CÂND…
Îmi plânge-ntruna inima
De când aştept scrisoarea ta
Trec săptămânile la rând
Tu nu ai timp, tu nu ai când.
Afară plouă zile-n şir
Pierdut-am al răbdării fir
Cu ploaia stau la sfat în gând
Tu nu ai când să-mi scrii un rând.
Aştept, dar cât voi aştepta
Cât după tine voi ofta?
Şi mă întreb mereu în gând
De-i mai avea vre-odată când.
21 septembrie 1977
CE S-A TERMINAT?
Şi fotbalul s-a terminat
Duminică spre seară
Te miri: ce s-o fi întâmplat
De nu-ţi mai ies în cale?
Eu fotbalul l-am ascultat
S-a terminat etapa
La tine n-am mai alergat
Nu trec în grabă apa.
E simplu tot şi e compus
Îţi spun adevărat
Că am avut ceva de-ţi spus
Dar… parcă, am uitat.
Mă mir şi eu şi mă întreb
De ce n-alerg în sat
Şi nu pot bine să-nţeleg
Ce s-o fi terminat.
octombrie 1977
12
„CU CÂNTECUL PRIN VIAŢĂ” -B-
Ţii minte timpul cum era
Când noi cântam „Dirla-da-da”
Din vişini flori se scuturau
În alb pământul îmbrăcau
Iar noi „Dirla-da-da” cântam.
Ţi-aduci aminte de o seară
Pe Dan Spătaru-l imitam
Cântând „Ghitara mea”, chitară
Sub cer senin şi cald de vară
Ades îl imitam pe Dan.
„Îţi mai aduci aminte doamnă
Era târziu şi era toamnă…”
Şi frunza-n poala ta cădea
Cu foşnetu-i te mângâia
Pe tine doamnă-n acea toamnă.
„De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii”
„Tombe la niege” eu cânt zadarnic
Zăpada albă-i pe câmpii
Pe unde paşii tăi ţii mâi
Zadarnic cânt „Tombe la niege”.
18 mai 1978
13
DE LA PLECAREA TA
S-a scurs atâta vreme
De la plecarea ta
Dar inima mai geme
Nevrând a te uita.
Zadarnic alte zâne
Încearc-a mă chema
Nu vreau nici vin, nici pâine
De la plecarea ta.
Pe toate eu departe
În veci le-oi alunga
Căci sufletul îmi arde
De la plecarea ta.
De-o să te-ntorci la mine
Să ştii – te voi ierta
Şi-o să uităm copilă
De pribegia ta.
1979
14
TE CAUT
Te caut, o Julieta
Şi ştiu – am să te aflu
Pe undeva prin ţară
Pe sub ăst cer senin
Căci cum n-ar fi Planeta
E-n stare că sa nască
O fată minunată, din
Vis în realitate.
Pentru acei ce încă
Pe lume n-au iubit
Mă cred ca şi Romeo
Şi viaţa eu ţi-aş da-o
Doar de te-aş şti alături
O, Julieta mea.
În nopţi cu stele pline,
În serile senine,
Julieto, pentru tine
Romanţe aş cânta.
O, fată, tu, Marie,
Elena sau Ludmila,
Să nu fii tristă dacă
Pe nume nu îţi spun
Căci orişicare fată
E-o-ntruchipare vie
A seniorei Julieta,
Din trista tragedie
Ce Shakespeare ne-a lăsat
(Şi o citim ş-acum).
15
La fel şi tot băiatul
E-o parte din Romeo
Deşi alt nume poartă
Deşi destinu-i alt
Căci slovele iubirii
Stau fără nemurire
În inimi tipărite.
Şi veşnic, tainic, ard
- De ce Romeo, Julieta,
Nu vă interesează?
Vă pare o poveste
Lipsită de-orice sens.
Vă îndoiţi ades de cruda realitate
Atât de clar expusă
În acel tragic vers.
De ce schimbaţi iubirea,
Pe-o alta?
Cum se poate?
Aşa de iute cine
Vă face a uita?
Şi cum puteţi iubitei
Celei dintâi în treacăt
Să-i spuneţi aşa vorbe
Cum nu-i spuneaţi cândva?
16
Şi unde e iubirea
Ce doar c-o seară-n urmă
Părea că-n veci vă leagă
Şi inimile voastre
Nicicând n-or rătăci
Pierdute-s toate… însă
În fundul tale-i inimi
Mereu regretul jalnic
De el (ea) ţi-a aminti
O, oare ai tu dreptul
Să porţi înaltul nume
De om cu mine bună,
De om adevărat?
Nu! Tu nu eşti Romeo
Nici cauţi Juliete
Ci eşti o umbră numai
Căzută din înalt.
Şi rătăcesc prin lume
Doar cu regretu-n suflet
Că nimeni nu-i să ştie, unde-aş putea afla
Aşa o fată simplă
Cum dragă-mi este mie
O fată ca şi mine – O Julieta mea!
10 decembrie 1972
17
…
Degrabă vestejite flori
Lăsa-şi-vor chipul către glie
Şi eu cuprins de gelozie
Voi lăcrăma în plânsul lor.
Surâsul meu ce-ades era
Prilej de bucurii la toţi
În tristă jale-a dispărut
Şi bun e doar pentru cei morţi.
Mişcat acum de-al toamnei vânt
Frunzişul veşted se aşterne
Şi eu nicicând n-o să mai cânt
Crezând în dragoste eterne.
E totul trist –
E totul clar,
Să mai trăiesc –
E în zadar.
Octombrie 1977
19
Între ierburi de pădure
Nu se scrie poezie
Unii critici o să-mi spună
Totdeauna numai mie.
Între frunze-ngălbenite
Poţi să afli numai moarte
Nu izvor de poezie
Învăţa-mor mai departe.
Dar să-i cred –
Peste putere
Căci de când sunt şi mă ştiu
Poezii scriu în tăcere
Doar în codru
Lângă râu.
Octombrie 1977
BĂTEAU…
Băteau clopotele toate
Şi treceau maşini pe roate
De departe.
Şi maşina era sură
De şanţuri, nu de-arătură
Ce e moarte?
Legănare, legănare
Tânguire şi mirare
Între noi.
De n-ar ştie
Niciodată
Lumea noastră
Răsfăţată
Ce-i război.
Octombrie 1977
20
TE ŞTIAM… Te ştiam soţie Încă de copil Minte străvezie Suflete hain. Te vedeam adesea În voal, cu flori Fără ca să-ţi pese Ai plecat în zori. Te credeam cuminte Inima îţi dam Fată fără minte Fruct căzut din ram. Te-aşteptam în noapte Când era să vii Mi-ai adus în şoapte Mii de bucurii. Te iubeam şi veşnic Minte o să ţin Dorul nostru paşnic Cu amar târziu. Te mai văd şi-acum Cu nuntaşi şi-alai Zile trei întruna Veselitu-te-ai. Te simţeam străină Şi-aş fi vrut atunci Ca să nu suspine Crengile de nuci. Se-ndoiau cu vântul Spre-a mei umeri reci Căci ştiau c-alături N-om mai fi în veci. Te-ai jucat cu mine Şi-aşa m-ai minţit Ori nu-ţi pare bine C-atât te-am iubit? Minte străvezie Suflete hain Te-am crezut soţia-mi Încă de copil. Octombrie 1977
21
DACĂ
Dacă zbor cucoare
Către plaiul drag
Dacă rândunele
Poposesc în prag
Dacă primăvara
Vine-n luna mart
Şi tractoare ară
Câmpu-n lung şi lat
Dacă izvoraşe
Murmură încet
Ş-iepuraşi-n codri
Se-ascund prin brădet
Dacă porumbeii
Zboară prin văzduh
Şi în umbră mieii
Se-ascund de zăduf
Dacă-n prag de seară
Fete cântă-n sat
Şi în toamnă iară
Rodu-i adunat
Dacă nu ştim răul
Şi nevoia noi
E de-atât că-i pace
Şi nu e război.
Martie 1977
22
NICIODATĂ (cântec)
Niciodată, niciodată
No să-ţi spun adevărat
Dragă fată, dragă fată
De ce-n grabă am plecat.
Viorele, viorele
Ce le-am strâns s-au ofilit
Frumuseţea primăverii
S-a pierdut şi a pierit.
La izvoare, la izvoare
Astăzi alţi s-au adunat
Şi-ameţiţi de vin şi soare
De cântat s-au apucat.
Dar ca mâine, ştiu ca mâine
Tu vei fi cu ei la fel
Pentru mine, pentru mine
Nu mai e secret de fel.
Şi de vei voi vre-o dată
Ca să ştii cu-adevărat
De ce-n grabă, dragă fată
Am plecat şi te-am uitat,
Uite-n urmă, uite-n urmă
Priveşte-napoi odată
Eu însă n-o să-ţi spun ţie
Niciodată, niciodată.
29 martie 1977
***
Multe-am spus în lungul vremii
Multe poate le voi spune
Până soarele-a apune.
Din ce-am spus greşite-s multe
Cine poate să gândească
Ştie bine şi s-asculte
Ca să nu se poticnească.
1977
23
„KURORT”
Adio, albastră mare
Adio, soare senin
Viaţă fără suspin
Şi fără sapă.
Adio, culoare marină
Şi vuiete de valuri
Ce se izbesc de maluri
Şi adiere, lină.
Adio, viaţă frumoasă
Departe de casă
Cu vinuri pe masă
Şi fără grijă de coasă.
Când spun Adio
In minte-mi vin
Claie de fân
Grămezi de in
Casă de ţară
Frunze de plop
Fluier de soc
Cânt de vioară
Şi eu la toate astea
Mă întorc iară.
12 iulie 1977
24
AR FI SIMPLU
Ce simplu e să scrii
În versuri şi în proză,
Şi viaţa s-o îmbraci
Doar în culoare roză.
Ce simplu e s-aştepţi
Atunci când n-ai pe cine
Şi să tot crezi că fericirea-ţi
Va apare mâine.
Ce simplu e atunci
Când primăvara vine
Cu soare şi culori
Şi când la toţi li-e bine.
Ce simplu ar fi toate
Ca cerul siniliu de dimineaţă,
De n-ar fi lucrurile
Aşa compuse-n viaţă.
Marţi, 12 iulie 1977, Sf.Petru
CELUI DIN DORMITOR
Dimineaţa, florile albastre
Se trezesc, din somnul lor de basme
Şi-şi îndreaptă frunţile spre soare
Să-l privească mândre cum răsare.
Dimineaţa – reînvie viaţa
Se împrăştie prin văgăune ceaţa
Se deşteaptă-ntregul plai natal
Ies mioare la păscut pe deal.
Păsările-n crâng, de sub aripă
Capu-şi scot şi-ncep cu foc să-i zică
Te trezeşti şi tu-n continuare
Şi te-ntrebi: „Nu-i dimineaţa oare?”
18 septembrie 1977
25
VĂ LAS CA AMINTIRE
Vă las ca amintire
Pe galbenele file
Aceste slove înşirate
Din fosta fericire
De-a fi om pământean.
Simţind sfârşitu-aproape
Pe un ocean de ape
De viaţă mă desparte
O insulă în mare
Imensă de mărgean.
Şi slova asta spune
Că am trăit pe lume
Şi amintirea-mi poate
La uşa ta va bate.
Trecând din an în an
Să ştii că sunt aievea
Pe insulă-n ocean
În crângul de mărgean.
4 august 1973, 000
26
CUPRINS pag.
Deschid o nouă parte............................................... 2
Te-au dus................................................................. 3
Cine știe……………............................................... 4
Departe ești, departe sunt........................................ 5
Matematicei…......................................................... 6
Copilărie de hârtie................................................... 7
„Ave Maria”............................................................ 8
Dacă n-ai zâmbi....................................................... 9
Vino – te iubesc....................................................... 10
Cineva din noi......................................................... 11
Tu nu ai când…....................................................... 12
Ce s-a terminat?....................................................... 12
Cu cântecul prin viaţă.............................................. 13
De la plecarea ta...................................................... 14
Te caut……………................................................. 15
De ce-o fi să-mi pară rău......................................... 18
Băteau…………….................................................. 20
Te ştiam................................................................... 21
Dacă .…………….................................................. 22
Niciodată................................................................. 23
„Kurort”………….................................................. 24
Ar fi simplu............................................................. 25
Celui din dormitor................................................... 25
Vă las ca amintire.................................................... 26
27
top related