dreptul de proprietate intelectuala - an 3, sem 1
Post on 01-Dec-2015
49 Views
Preview:
TRANSCRIPT
Lector univ. dr. IONESCU MIRCEA FELIX MELINEŞTI
DREPTUL DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Suport de curs pentru învăţământ la distanta (I.D.)
Dreptul de proprietate intelectuală 2
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Introducere
Stimate student,
Acest suport de curs se doreşte a constitui un fundament solid al cunoștințelor despre
modul în care creaţia intelectuală interconectată la viaţa de zi cu zi influențează modul de
desfășurare al comertului şi al licenţierii în domeniul drepturilor de autor. Pentru a stârni
interesul, nu vom începe prezentarea materiei fără a menționa principalele obiective ale
acestui curs, concretizate prin competențele ce urmează a fi dobândite ca urmare a
parcurgerii acestui curs.
Pentru a vă face o primă idee asupra obiectivelor și competențelor la care facem
referire, încercați mai întâi să așterneți în rândurile ce urmează câteva dintre așteptările pe
care le aveți de la acest curs. La finalul parcurgerii acestuia, verificați dacă aceste așteptări
au fost satisfăcute sau nu, sau, de ce nu, depășite!
AȘTEPTĂRI
Dreptul de proprietate intelectuală 3
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Dreptul de proprietate intelectuală 4
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
OBIECTIVE
In urma parcurgerii cursului de Drept de proprietate intelectuala, studentul va dobândi
următoarele competențe:
- Va fi familiarizat cu noţiunile de bază privind licentierea drepturilor de autor ,
incheierea de contracte si modalitatea de transmitere pe linie succesorala a drepturilor
patrimoniale de autor
- Va ști să identifice mijloacele si metodele prin care pot fi exploatate, atat in mediul
analogic cat si digital, drepturile de proprietate intelectuala
- Va cunoaște soluțiile adoptate pana in prezent in materia utilizarii drepturilor de
proprietate intelectuala, precum si drepturile conexe ce deriva din acest drept
substantial, cum ar fi drepturile interpretarii
- Va deține cunostinte referitoare la modalitatea justa de aplicare, pe criter ii de cerere –
oferta a diverselor modalitati de exploatare, atat a drepturilor de autor cat si conexele
acestui drept.
Dreptul de proprietate intelectuală 5
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
CUPRINS
Unitatea de învățare 1 DREPTUL DE AUTOR
1. Noţiuni introductive privind dreptul de autor .............................. ...............
1.1 Definitie.................................................................................................
1.2 Izvoare...................................................................................................
2. Obiectul dreptului de autor...........................................................................
3. Categorii de opere protejate........................................................................ ..
4. Subiectul dreptului de autor..........................................................................
De Retinut!............................................................................................... ...
Intrebări De Control............................................................. ........................
Propuneri De
Referate................................................................. .................
Bibliografie Specifică Unității De Învățare 1..............................................
10
10
11
14
15
17
20
20
20
21
Unitatea de învățare 2
CONTINUTUL DREPTURILOR DE AUTOR
1. Consideraţii generale. Natura juridică a dreptului de autor............................
2. Categorii de drepturi de autor..........................................................................
2.1 Drepturile morale de autor........................................................................
2.1.1 Dreptul de divulgare.........................................................................
2.1.2 Dreptul de retractare.........................................................................
2.1.3 Dreptul la paternitatea operei, respectiv a calităţii de autor............
2.1.4 Dreptul la nume................................................................................
2.1.5 Dreptul la integritatea operei............................................................
2.2 Drepturile patrimoniale de autor...............................................................
3. Dreptul de autor si regimul patrimonial..........................................................
24
25
25
25
29
29
30
31
32
33
Dreptul de proprietate intelectuală 6
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
4. Limitele exercitarii drepturilor de autor..........................................................
5. Durata protectiei dreptului de autor.................................................................
De retinut!................................................................................ .......................
Intrebări De Control............................................................. ........................
Propuneri De Referate................................................................. .................
Bibliografie Specifică Unității De Învățare 2..............................................
38
38
42
43
44
Unitatea de învățare 3
TRANSMITEREA ŞI CESIUNEA DREPTURILOR DE AUTOR
1. Transmiterea succesorală a dreptului de autor................................................
2. Cesiunea drepturilor de autor...........................................................................
2.1 Cesiunea exclusivă...................................................................................
2.2 Cesiunea neexclusivă................................................................................
2.3 Clauze obligatorii în contractele de cesiune a drepturilor de autor.........
3. Contracte specifice drepturilor de autor..........................................................
3.1 Contractul de comandă.............................................................................
3.2 Contractul de editare.................................................................................
3.3 Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală..................
3.4 Contractul de închiriere.............................................................................
De retinut!............................................................................... ........................
Intrebări De Control............................................................. ........................
Propuneri De
Referate................................................................. .................
Bibliografie Specifică Unității De Învățare 3..............................................
48
50
52
52
52
54
54
55
57
58
59
60
60
61
Dreptul de proprietate intelectuală 7
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Unitatea de învățare 4
REGIMUL JURIDIC SPECIAL AL ALTOR CATEGORII DE OPERE
PROTEJATE
1. Operele cinematografice şi alte opere audiovizuale.......................................
2. Programele pentru calculator..........................................................................
3. Operele de artă plastică, de arhitectură şi fotografie......................................
4.Protecţia portretului, a destinatarului corespondenţei şi a secretului sursei dersei
de informare........................................................................................................
De retinut!.......................................................................................................
Intrebări De Control...................................................... ...............................
Propuneri De Referate.................................................................... .............
Bibliografie Specifică Unității De Învățare 4..............................................
63
65
65
67
68
68
69
69
Unitatea de învăţare 5
DREPTURILE CONEXE DREPTULUI DE AUTOR
1. Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi...............................................
2. Drepturile producătorilor de înregistrări sonore...........................................
3. Drepturile producătorilor de înregistrări audiovizuale.................................
4. Organismele de radiodifuziune şi televiziune...............................................
4.1 Drepturile organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.................
4.2 Comunicarea publică prin satelit.............................................................
4.3 Retransmiterea prin cablu........................................................................
5. Drepturile sui-generis ale fabricanţilor bazelor de date...............................
De retinut!.......................................................................................................
Intrebări De Control...................................................... ...............................
73
77
79
79
79
81
82
83
84
85
Dreptul de proprietate intelectuală 8
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Propuneri De Referate.................................................................... .............
Bibliografie Specifică Unității De Învățare 5..............................................
86
86
Unitatea de învăţare 6
GESTIUNEA ŞI APĂRAREA DREPTULUI DE AUTOR ŞI A
DREPTURILOR CONEXE
1. Ocrotirea drepturilor de autor prin mijloace de drept administrativ................
2. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.......................................................
3. Apărarea drepturilor de autor prin mijloacele dreptului civil şi procesual
civil.....................................................................................................................
4. Apărarea drepturilor de autor prin mijloace de drept penal............................
5. Regimul internaţional al drepturilor de autor...................................................
De retinut!.................................................................................... ...................
Intrebări De Control...................................................... ...............................
Propuneri De Referate.................................................................................
Bibliografie Specifică Unității De Învățare 6..............................................
89
91
93
95
98
101
102
102
103
TEST DE AUTOEVALUARE................................................................... 104
Dreptul de proprietate intelectuală 9
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Unitatea de învățare 1
DREPTUL DE AUTOR
Timp de studiu individual estimat: 5h
După parcurgerea acestei unități de învățare, studentul:
- Va fi familiarizat cu problemele ridicate de notiunile introductive de proprietate
intelectuala
- Va ști să identifice drepturile patrimoniale de autor
- Va cunoaște izvoarele dreptului de proprietate intelectuala
- Va deține notiuni de baza privind dreptul de autor si drepturile conexe
DREPTUL DE AUTOR Cuprinsul unității de studiu
1. Noţiuni introductive privind dreptul de autor ........................................... .. 1.1 Definitie.................................................................................................
1.2 Izvoare...................................................................................................
2. Obiectul dreptului de autor...........................................................................
3. Categorii de opere protejate................................... .......................................
4. Subiectul dreptului de autor......................................................................... .
De Retinut!............................................................................................... ...
Intrebări De Control............................................................. ........................
Propuneri De Referate................................................................. .................
Bibliografie Specifică Unității De Învățare 1..............................................
10
10
11
14
15
17
20
20
20
Dreptul de proprietate intelectuală 10
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
21
1. Noţiuni introductive privind dreptul de autor
Proprietatea intelectuală este intangibilă chiar dacă manifestarea sa exterioară este una
vizibilă sau exprimată material. Astfel, o pictură este un obiect tangibil, dar obiect al
proprietăţii intelectuale î l reprezintă creativitatea autorului.
Proprietatea intelectuală este rezultatul unei activităţi umane chiar dacă în timpul
creaţiei intervine şi un aparat, precum computerul în cazul persoanei care realizează un
program pentru calculator.
Titularul dreptului intelectual are capacitatea legal recunoscută de a autoriza sau interzice
accesul anumitor persoane la creaţia sa în sens de utilizare, reproducere, etc.
Separarea dreptului intelectual de obiectul fizic în care creaţia intelectuală se regăseşte
este uneori greu de imaginat şi înţeles. De exemplu, este posibilă fotocopierea unei cărţi în
scop de revânzare sau creşterea unei plante pentru a vinde seminţele, atât timp cât aceste
obiecte materiale se află în proprietatea celui care doreşte să facă aceste lucruri? Răspunsul
este negativ având în vedere intangibilitatea dreptului intelectual, care limitează ceea ce
dreptul de proprietate permite.
1.1 Definiţie
Dreptul de autor cuprinde două accepţiuni :
1) Instituţia de autor – privită ca totalitatea normelor care reglementează drepturile
născute din creaţia intelectuală.
2) Drept subiectiv de autor – totalitatea drepturilor pe care le are creatorul unei opere
literar-artistice ca urmare a realizării operei.
Dreptul de proprietate intelectuală 11
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
1.2 Izvoare
În România, prima lege care a reglementat dreptul de autor de opere literare şi artistice
a fost Legea presei – 13 aprilie 1862, lege care a fost adoptată în timpul domniei lui Cuza
Vodă şi recunoştea creatorilor, dreptul de a se bucura ca de o proprietate în tot timpul vieţii
lor, de dreptul de a reproduce, de a vinde şi de a ceda operele lor. Era prevăzut că
reproducerea sau imitarea unei opere fără consimţământul autorului se sancţionează printr -o
dublă sancţiune şi anume : confiscarea exemplarului astfel obţinut cât şi plata unei amenzi
echivalentă cu preţul a 1.000 de exemplare din ediţia originală.
Dreptul de a transmite exploatarea operei prin moştenire se făcea pe o perioadă
determinată şi anume 10 ani de la moartea autorului („de cuius”). Sub rezerva reciprocităţii,
legea recunoştea acest drept străinilor, cu precizarea că ei nu putea beneficia în România de
drepturi care le erau recunoscute în ţara lor de origine.
La 28 iunie 1923 intră în vigoare o lege specială consacrată dreptului de autor şi anume : „Legea proprietăţii literare şi
artistice”. Această lege se caracterizează prin două trăsături esenţiale şi anume :
- protecţia dreptului de autor era asigurată independent de îndeplinirea vreunei formalităţi;
- recunoştea dreptul de autor şi străinilor în aceleaşi condiţii ca şi pentru români – „principiul tratamentului naţional”.
Legea a consacrat şi o serie de drepturi morale, precizând că în cazul morţii autorului, moştenitorii săi, vor păstra dreptul
moral de a împiedica denaturarea operei respective. Această lege a statuat că acest drept se transmite pe cale succesorală doar pe o
perioadă de 30 de ani din momentul morţii autorului.
Din momentul în care opera înceta de a mai constitui un drept exclusiv intrând în patrimoniul public , dreptul de control
care forma esenţa dreptului moral al autorului revenea Academiei României devenind un drept perpetuu. Tot în această lege se
recunoştea dreptul autorului de a interzice prin testament publicarea operelor publicate în timpul vieţii dar numai pentru o
perioadă de 30 de ani.
„Legea proprietăţii literare şi artistice” a fost completată în 1946 printr-o altă lege – Lege privind contractul de editură şi
dreptul de autor asupra operelor literare. Această lege a fost parţial abrogată prin Decretul nr. 16 din 14 ianuarie 1949 – „Decret
privind difuzarea şi editarea cărţii”.
La 16 februarie 1951 intră în vigoare „Decretul nr. 19/1951 privind dreptul de autor asupra operelor literale susceptibile
de a fi tipărite”, decret care a suferit o modificare în ianuarie 1952 prin Decretul nr. 428/1952.
Dreptul de proprietate intelectuală 12
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Toate aceste legi şi decrete vor fi abrogate expres prin Decretul nr. 321/1956 privind dreptul de autor, care a rămas în
vigoare până în 1996. După 1990 au existat câteva priorităţi legis lative printre care şi o nouă reglementare a dreptului de autor,
dar aceasta nu s-a produs decât în 1996 prin promulgarea Legii nr. 8/1996.
Legea nr. 8/14 martie 1996 „privind dreptul de autor şi drepturile conexe” a fost
publicată în M.O. nr. 60 din 26 martie 1996 şi a intrat în vigoare la trei luni de la publicare.
Textul iniţial a fost modificat şi completat succesiv prin legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru şi legea nr. 285/2004 publicată în M.Of.nr.587/2004. Legea cuprinde 154
de articole ceea ce constituie o dovadă suficientă pentru a constata că ea se aliniază
reglementărilor europene în materie dar nu numai prin proporţiile ei, fapt mai rar întâlnit în
dreptul nostru, ci şi prin soluţiile consacrate.
Operele de creaţie intelectuală se împart în trei categorii , şi anume :
-opere literare , artistice sau ştiinţifice , precum şi orice asemenea opere de creaţie
intelectuală care generează dreptul de autor ;
-interpretările sau execuţiile artiştilor interpreţi sau/şi executanţi ; înregistrările sonore
ale producătorilor de înregistrări sonore şi emisiunile organismelor de radiodifuziune şi
televiziune ;
-invenţiile care dau dreptul la brevetul de invenţie şi care constituie titlul de protecţie
pentru invenţie;
Potrivit art. 1 din legea nr. 202/2000 privind unele măsuri pentru asigurarea
respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire ( publ. în M.Of. nr. 588/21.11.2000 ) , prin
drepturi de proprietate intelectuală , se înţeleg următoarele categorii de drepturi :
- dreptul de autor ;
- drepturile conexe dreptului de autor ;
- dreptul asupra brevetelor de invenţii .
- dreptul asupra mărcilor de produs sau de servicii înregistrate ;
- dreptul asupra desenelor şi modelelor industriale ;
- dreptul asupra indicaţiilor geografice ;
Dreptul de autor este dreptul de proprietate intelectuală recunoscut persoanei
Dreptul de proprietate intelectuală 13
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
sau persoanelor fizice care au realizat o operă originală de creaţie intelectuală în domeniul literar , artistic sau ştiinţif ic , oricare ar
fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor ori altor titulari legali
, persoane fizice sau juridice .
Drepturile conexe sunt drepturile de proprietate intelectuală , altele decât drepturile de autor , de care beneficiază artiştii
interpreţi sau executanţi pentru propriile interpretări sau execuţii , producătorii de înregistrări sonore pentru propriile înregistrări ,
organismele de radiodifuziune şi televiziune pentru propriile emisiuni .
Brevetul de invenţie este titlul de protecţie care poate fi obţinut pentru orice invenţie, ce are ca obiect un produs, un
procedeu sau o metodă , în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca invenţia să fie nouă, să implice o activitate inventivă şi să
fie susceptibilă de o aplicare industrială . ( legea nr. 64/1991 privind brevetul de invenţie, pub. în M.Of. nr. 212/21.10.1991)
Marca de produs sau de serviciu reprezintă un semn susceptibil de reprezentare grafică care serveşte la deosebirea
produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altei persoane. Pot constitui mărci semnele
distinctive: cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, elementele figurative, formele tridimensionale,
combinaţiile de culori, etc.
Desenul sau modelul industrial reprezintă aspectul nou al unui produs, având o funcţie utilitară .
Indicaţia geografică reprezintă denumirea care serveşte la identificarea unui produs originar dintr -o anumită ţară ,
regiune sau localitate a unui stat, în cazul în care o calitate , reputaţie sau alte caracteristici determinate pot fi , în mod esenţial ,
atribuite acestei origini geografice .
În continuare vom trata noţiunile legate de dreptul de autor şi drepturile conexe drepturilor de autor , urmând ca celelalte
drepturi ce derivă din creaţia intelectuală să le tratăm în partea a doua a cursului .
2. Obiectul dreptului de autor
În conformitate cu prevederile art. 7 al Legii nr. 8/1996, obiectul dreptului de autor este constituit din operele originale
de creaţie intelectuală din domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de
exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor. O operă pentru a se bucura de protecţie juridică trebuie să îndeplinească 3
condiţii :
- să fie rezultatul unei creaţii intelectuale din partea autorului;
- să îmbrace o formă concretă de exprimare, perceptibilă simţurilor – ceea ce înseamnă că nu în toate cazurile opera
trebuie să fie fixat pe un suport material;
- să fie susceptibilă de aducere la cunoştinţa publicului prin reproducere, executare, expunere, reprezentare sau orice
alt mijloc.
Prin operă ( de la latinescul opera = creaţie,lucrare ) se înţelege produsul
activităţii de creaţie intelectuală , ca emanaţie a inteligenţei şi voinţei autorului .
Decretul 321/1956 prevedea şi el această obligaţie din actuala reglementare dar asigurarea protecţiei era condiţionată de
faptul aducerii la cunoştinţa publicului a operei în cauză. Legea nr. 8/1996 recunoaşte acest drept prin simplul fapt al creaţiei.
În doctrină prima condiţie este denumită originalitatea operei şi este considerată ca o expresie a amprentei personalităţii
şi individualităţii autorului. Originalitatea nu trebuie confundată cu noutatea care pentru invenţie este o condiţie impusă pentru ca
aceasta din urmă să poată fi brevetată. O operă poate fi originală fără a fi nouă.
Dreptul de proprietate intelectuală 14
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Alături de operele absolut originale există şi opere relativ originale ai căror autori au împrumutat unor creaţii
preexistente elemente protejate, fără ca acest lucru să-i priveze de vocaţia la dreptul de autor, cum este cazul unei întregi categorii
de opere denumite derivate sau compozite.
3. Categorii de opere protejate
Majoritatea legislaţiilor nu cuprind o enumerare a categoriilor de opere protejate în cadrul dreptului de autor,
mărginindu-se fie la o definiţie cu caracter general, fie la o referire la cele trei mari categorii de clasificare doctrinală şi anume :
opere literare, artistice şi muzicale. În unele cazuri, opera muzicală este înglobată în categoria celor artistice. Operele ştiinţif ice
sunt, uneori, menţionate separat. Unele legislaţii nu cuprind o definiţie a operei protejabile. Condiţiile protecţiei fiind desprinse de
jurisprudenţă şi doctrină.
Legislaţiile mai noi însă, printre care şi actuala lege română, au recurs la o enumerare a operelor protejabile fără însă a
atribui acestei enumerări un caracter limitativ.
Atât Decretul nr. 321/1956 cât şi actuala reglementare - legea nr. 8/1996 , pentru a nu da naştere la interpretări au
enumerat această categorie de opere protejate :
„a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale,
precum şi programele pentru calculator;
b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi : comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare,
proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;
c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele;
e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;
g) operele de arta grafica sau plastica, cum ar fi: operele de sculptura, p ictura, gravura,
litografie, arta monumentala, scenografie, tapiserie, ceramica, plastica sticlei si a metalului,
desene, design, precum si alte opere de arta aplicata produselor destinate unei utilizări
practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general.
j) operele de artă digitală .”
De asemenea , articolul 8 din legea 8/1996 include în obiectul dreptului de autor şi următoarele categorii de opere
derivate :
„a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei
opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;
b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi : enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile
de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii
intelectuale.”
Dreptul de proprietate intelectuală 15
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Prin opere derivate se înţeleg acelea care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente . Pentru
recunoaşterea operei derivate , şi mai ales pentru protecţia ei, este necesar ca prin această operă să nu fie prejudiciate drepturile
autorilor operei originale .
Prin dreptul de autor nu sunt protejate :
„a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile stiintif ice, procedeele, metodele de functionare sau conceptele matematice ca
atare si inventiile, continute intr-o opera, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora;
c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, cum ar fi : stema, sigiliul, drapelul,
emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia;
d) mijloacele de plată;
e) ştirile şi informaţiile de presă;
f) simplele fapte şi date.”
Art. 72 , din cadrul capitolul IX din lege care reglementează programele pentru calculator, include în categoria operele
de creaţie intelectuală protejate şi :
- orice expresie a unui program ,
- programele de aplicaţie şi sistemele de operare , exprimate în orice fel de limbaj ,
- materialul de concepţie pregătitor,
- manualele .
Conform prevederilor alin.2 al articolului 72 din lege , în materia programelor
pentru calculator nu sunt protejate : ideile , procedeele , metodele de funcţionare , conceptele matematice şi principiile care stau la
baza oricărui element dintr-un program pentru calculator .
4. Subiectul dreptului de autor
Legea face distincţia între calitatea de autor al unei opere , pe de o parte , şi aceea de subiect al dreptului de autor al unei
asemenea opere , pe de altă parte .
Calitatea de autor al unei opere o poate avea numai persoana umană , deoarece numai ea dispune de însuşirile şi
capacităţile fizice şi spirituale care sunt necesare realizării unei asemenea creaţii . Articolul 3 alin. 1 din lege precizează că „ este
autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera” .
De îndată ce opera de creaţie a luat o formă concretă , chiar dacă nu este terminată , autorul dobândeşte dreptul de autor
asupra operei realizate şi , odată cu aceasta , calitatea juridică de subiect al dreptului de autor . Ea rezultă din prevederile art. 1
alin.1 din lege conform cărora dreptul de autor ( respectiv de titular al dreptului de autor ) asupra unei opere este recunoscut şi
garantat „ în condiţiile prezentei legi” .
Subiect al dreptului de autor poate fi atât o persoană fizică cât şi o persoană juridică . Actuala noastră reglementare
recunoaşte un drept de autor şi persoanelor juridice şi ca urmare acestea vor putea deveni titularii drepturilor născute din creaţia
intelectuală. Însă , ceea ce se poate acorda şi se acordă uneori , prin lege , altor persoane fizice sau juridice nu este calitatea de
autor , care în mod firesc nu poate aparţine decât creatorului , ci numai „ beneficiul protecţiei” acordate autorului .
Dreptul de proprietate intelectuală 16
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Doctrina împarte subiectele dreptului de autor în subiecte primare / originare, adică
acele persoane care au creat nemijlocit opera şi subiecte derivate – persoane care în virtutea
competenţelor recunoscute de lege dobândesc atribute ale dreptului de autor.
Se prezumă a fi autor persoana sub numele căreia opera a fost adusă la cunoştinţa publicului – prezumţie relativă.
Dacă opera a fost adusă la cunoştinţa publicului sub un pseudonim sau sub formă anonimă, dreptul de autor va fi
exercitat de către persoana fizică sau juridică care o face publică dar numai cu consimţământul autorului atâta timp cât aces ta nu-
şi dezvăluie identitatea.
În legătură cu subiectele originare întâlnim următoarele situaţii :
- opera a fost creată de o singură persoană;
- opera a fost creată de două sau mai multe persoane – operă cu mai mulţi autori, realizare în coautorat. ( comună )
Aşa cum se susţine în doctrină, pentru existenţa coautoratului trebuie îndeplinite trei condiţii :
- opera să fie creată de două sau mai multe persoane;
- este considerat coautor persoana care a desfăşurat o activitate de creaţie şi nu cea care a acordat un sprijin ştiinţific;
- existenţa unei înţelegeri prealabile între coautori.
În cazul coautoratului există un obiect comun : opera, asupra căreia mai multe persoane (coautorii) îşi vor exercita
drepturile, ca urmare şi aici se vor aplica regulile cu privire la coproprietate din dreptul comun.
În cazul mai mult autori s-ar putea întâlni situaţia în care unul dintre autori să fie principal iar ceilalţi coautori. Opera
poate fi un tot unitar fără a putea determina partea fiecărui coautor, situaţie în care coautorii nu pot exploata opera decât de comun
acord, foloasele materiale împărţindu-se între aceştia. O altă ipoteză este aceea în care contribuţia fiecărui coautor să fie distinctă,
ceea ce ar putea duce la posibilitatea ca fiecare să-şi poată valorifica singur numai partea din operă în aşa fel încât să nu-i
prejudicieze pe ceilalţi.
Spre deosebire de operele comune, operele colective, au un caracter complex, fiind
rezultatul unirii, într-un corp comun a mai multor opere individuale, situaţie în care dreptul
de autor asupra operei colective aparţine persoanei fizice sau juridice din iniţiativa, sub
responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată (spre exemplu opera cinematografică sau
altă operă audiovizuală).
Subiectele derivate sunt toate persoanele succesoare în dreptul de autor. Acestea pot dobândi dreptul fie prin moştenire
potrivit legis laţiei civile fie prin acte între vii. Ceea ce se dobândeşte sunt în primul rând drepturi patrimoniale şi în mod cu totul
excepţional o parte din drepturile personal nepatrimoniale.
Dreptul de proprietate intelectuală 17
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Impactul aplicarii drepturilor de autor asupra relatiilor socio-umane a cunoscut o
puternica reglementare incepand cu imprelentarea la nivel european a protectiei precum si
stabilirea prin conventii internationale, general valabile, a intinderii exploatarii si
recompensarii drepturilor de proprietate intelectuala.
INTREBĂRI DE CONTROL
1.Precizati care sunе drepturile patrimoniale de autor protejate de Legea 8/1996 cu
modificarile si completarile ulterioare
2.Stabiliti regimul juridic al drepturilor de proprietate intelectuala.
3. Care sunt avantajele protectiei drepturilor de autor.
PROPUNERI DE REFERATE
Natura dreptului de autor din perspectiva dreptului subiectiv civil, protejat.
Elementele definitorii ale izvoarelor dreptului de autor.
Corelatia dintre dreptul de autor si drepturile de proprietate industriala
Dreptul de proprietate intelectuală 18
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 1
1. Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, ,,Monitorul Oficial al
României", Partea I, nr.60 din 26 martie 1996.
2. Legea nr. 285/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/1996, ,,Monitorul
Oficial al României", Partea 1. nr. 587 din 30 iunie 2004.
3. OUG nr.123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/1996, ,,Monitorul
Oficial al României „ Partea I.nr.843 din 19 septembrie 2005
4. Legea nr.329/2006 de aprobare a OUG nr.123/2005 pentru modificarea şi completarea
Legii nr.8/1996, ,,Monitorul Oficial al României” Partea I. nr.657 din 31 iulie 2006;
5. Ioan Macovei, Dreptul Proprietăţii Intelectuale, Ed Al Bucureşti 2005
6. Yolanda Eminescu, Regimul juridic al creaţiei intelectuale, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1997.
Dreptul de proprietate intelectuală 19
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Unitatea de învățare 2
CONŢINUTUL DREPTULUI DE AUTOR
Timp de studiu individual estimat: 6h
După parcurgerea acestei unități de învățare, studentul:
- Va fi familiarizat cu noțiunile privind drepturile morale de autor
- Va ști să identifice elementele de diferenta intre drepturile personal nepatrimoniale ale
creatiei intelectuale
- Va cunoaște modul de aplicare a exercitarii drepturilor patrimoniale de autor
- Va deține abilități in stabilirea limitelor exercitarii si a duratei de protectie a dreptului
de autor
CONTINUTUL DREPTURILOR DE AUTOR
Cuprinsul unității de studiu
1. Consideraţii generale. Natura juridică a dreptului de autor............................
2. Categorii de drepturi de autor..........................................................................
2.1 Drepturile morale de autor........................................................................
2.1.1 Dreptul de divulgare.........................................................................
2.1.2 Dreptul de retractare.........................................................................
2.1.3 Dreptul la paternitatea operei, respectiv a calităţii de autor............
2.1.4 Dreptul la nume................................................................................
2.1.5 Dreptul la integritatea operei............................................................
2.2 Drepturile patrimoniale de autor...............................................................
3. Dreptul de autor si regimul patrimonial..........................................................
24
25
25
29
29
30
31
32
33
38
Dreptul de proprietate intelectuală 20
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
4. Limitele exercitarii drepturilor de autor..........................................................
5. Durata protectiei dreptului de autor.................................................................
De retinut!................................................................................ .......................
Intrebări De Control............................................................. ........................
Propuneri De Referate................................................................. .................
Bibliografie Specifică Unității De Învățare 2..............................................
38
42
43
44
44
45
Dreptul de proprietate intelectuală 21
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
1. Consideraţii generale. Natura juridică a dreptului de autor
Legislaţia Revoluţiei franceze recunoaşte pentru prima oară, în forma lor modernă (prin
abandonarea sistemului privilegiilor) drepturile intelectuale pe care le califică drepturi de
proprietate, calificare care într-un înţeles convenţional, se mai păstrează încă pentru
drepturile autorilor de creaţii tehnice, care şi astăzi se numesc drepturi de proprietate
industrială.
În doctrina şi chiar în legislaţia unor state continuă să fie folosită şi expresia
proprietate literară şi artistică1, deşi majoritatea autorilor au părăsit teza dreptului de autor
considerat ca drept de proprietate, al cărei ultim reprezentant modern a fost, în dreptul
francez, L. Josserand2. În teoria lui Josserand însă, era vorba despre „un fel de proprietate”,
în măsura în care dreptul de autor comportă o apropiere exclusivă, opozabilă tuturor. Astăzi,
teoria dominantă este aceea formulată în 1877 de Edmond Picard3, potrivit căreia drepturile
inventatorilor şi acelea ale autorilor formează o categorie distinctă, aceea a drepturilor
intelectuale. Această teorie s-a dezvoltat ulterior sub două variante : cea monistă şi cea
dualistă. În teoriile mai recente, ca cea a lui R. Franceschelli4, care consideră de asemenea că
drepturile la care ne-am referit alcătuiesc o categorie specială, care trebuie adăugată
clasificării tradiţionale, le denumesc drepturi de monopol, deoarece sunt caracterizate prin
două trăsături :
- dreptul de a realiza şi exploata opera;
1 Vezi în acest sens Claude Colombet, Propriété littéraire et artistique et droits voisin, 9e édition, éd. Dalloz 1999. 2 Vezi L. Josserand, Cours de droit civil positif français, vol. I, Sirey, 1938, p. 846. 3 Într-un articol de revistă la care E. Picard se referă în Le droit pur, Paris, Flammarion, 1920, p. 94. 4 R. Franceschelli, Natura juridică a drepturilor autorului şi inventatorului, în „Mélanges en l’honneur de Paul Roubier”, vol. II,
Paris, Dalloz, 1961, p. 453 – 466.
Dreptul de proprietate intelectuală 22
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
- dreptul de a împiedica pe terţi de a o reproduce, multiplica şi valorifica ( ius
prohibendi sau ius excludenti alios)1.
Teza caracterului dualist a fost reprezentată în ţara noastră de prof. Constantin
Stătescu care considera că această caracteristică rezultă nemijlocit din actul normativ care
reglementează dreptul de autor. Decretul nr. 321/1956 enumera în art. 3 atât drepturi
personal nepatrimoniale câr şi pe cele patrimoniale fapt ce a permis teoretic să discute acest
caracter dualist al dreptului de autor.
Majoritatea civiliştilor români au relevat dependenţa prerogativelor patrimoniale de
existenţa celor nepatrimoniale, ceea ce a determinat pe legiuitor să deroge de la dreptul
comun stabilind că drepturile patrimoniale care aparţin autorului se vor transmite contrar
dreptului comun pe o perioadă determinată de timp.
Aurelian Ionaşcu în „Dreptul de autor în legislaţia R.P. Române” făcând o analiză a
dreptului de autor aşa cum era reglementat în acea perioadă prin Decretul nr. 321/1956
sublinia dependenţa elementului patrimonial de a ceea a dreptului personal nepatrimonial
concluzionând : „dreptul de autor este un drept personal nepatrimonial ce dă naştere pe cale
de consecinţă şi la drepturi de ordin patrimonial care fiind împletite organic cu cele de ordin
personal nepatrimoniale formează un tot unitar”.
Noua reglementare, stabileşte în Capitolul IV al Legii nr. 8/1996 care sunt drepturile
morale (sau personal nepatrimoniale) şi care sunt drepturile patrimoniale de care se bucură
autorul operei.
2. Categorii de drepturi de autor
2.1 Drepturile morale de autor
1 Pentru amănunte vezi Yolanda Eminescu, „Dreptul de autor – Legea nr.8 din 14 martie 1996 – comentată”, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti 1997, p. 137 – 143.
Dreptul de proprietate intelectuală 23
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
În doctrina română, autorii – pornind de la dispoziţiile legii din 1956 – nu au fost
întotdeauna de acord asupra conţinutului categoriei denumite, în majoritatea doctrinei
europene, drepturi morale.
C. Stătescu, enumeră ca reprezentând „aspectul personal nepatrimonial al dreptului de
autor” următoarele prerogative care sunt strâns legate de personalitatea autorului şi, în
consecinţă, netransmisibile atât prin acte între vii, cât şi pentru cauză de moarte :
a) dreptul de a aduce opera la cunoştinţa publicului;
b) dreptul de a fi recunoscut autor sau dreptul la calitatea de autor;
c) dreptul la inviolabilitatea operei.
Pentru A. Ionaşcu, consecvent punctului de vedere adoptat cu privire la natura dreptului
de autor, drepturile personale nepatrimoniale ale autorului sunt următoarele :
a) dreptul de a aduce opera la cunoştinţa publicului;
b) dreptul de a fi recunoscut autor;
c) dreptul de a consimţi la folosirea operei de către alţii şi de a cere încetarea actelor
de folosire săvârşite de alţii fără consimţământul său;
d) dreptul la inviolabilitatea operei şi la folosirea acesteia în condiţii potrivite cu
natura ei.
Toate aceste drepturi se caracterizează prin faptul că sunt inalienabile în timpul vieţii
autorului , netransmisibile la moştenitori şi imprescriptibile.
A. Ionaşcu face însă o distincţie între „dreptul autorului de a fi recunoscut autor şi
dreptul său la inviolabilitatea operei şi la folosirea ei în condiţii potrivite cu natura operei,
care se transmite, la moartea autorului, uniunii sau asociaţiei respective de creatori ori, în
lipsă, organului de stat competent, pe de o parte, şi dreptul persona l nepatrimonial al
autorului de a aduce opera la cunoştinţa publicului şi cel de a consimţi la folosirea de către
alţii, pe de altă parte, cu privire la care în lipsa unei dispoziţii în lege ajunge la concluzia
dedusă din natura lor, că se sting la moartea autorului.
Dreptul de proprietate intelectuală 24
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Pentru Fr. Deak şi St. Cărpenaru1, erau recunoscute de legea din 1956, autorului,
următoarele drepturi personal nepatrimoniale:
a) dreptul de a aduce opera la cunoştinţa publicului;
b) dreptul de a fi recunoscut ca autor;
c) dreptul de a consimţi la folosirea operei de către alţii şi de a cere încetarea actelor
de folosire săvârşite de alţii fără consimţământul său;
d) dreptul la inviolabilitatea operei.
În legătură cu opiniile exprimate de autorii la care ne-am referit, Yolanda Eminescu face
următoarele constatări :
„a) Cu o singură excepţie, toţi autorii citaţi sunt de acord asupra prerogativelor
nepatrimoniale care alcătuiesc dreptul de autor. Numai pentru C. Stătescu, dreptul autorului
de a folosi opera (prin reproducere, difuzare, reprezentare etc.) a cărui consecinţă este aceea
de a consimţi la folosirea operei de către alţii, aparţine categoriei drepturilor patrimoniale.
b) Nici unul dintre autorii citaţi nu menţionează distinct printre drepturile personale
nepatrimoniale, un drept esenţial, dreptul de retractare şi modificare, cu alte cuvinte, dreptul
autorului, care rămâne stăpân al operei sale, de a o retrage, revenind asupra
consimţământului dat la folosirea operei sale sau de a o modifica, în principiu, oricând.”
Luând în considerare prevederile exprese ale actualei reglementări în materia dreptului
de autor (într-o formă mai analitică), respectiv art. 10 din Legea nr. 8/1996, Yolanda
Eminescu formulează următoarea concluzie :
„Dreptul subiectiv al autorului presupune următoarele prerogative cu caracter personal
nepatrimonial :
a) dreptul de divulgare sau dreptul de a aduce opera la cunoştinţa publicului pentru
prima oară;
1 Vezi, Fr. Deak, St. Cărpenaru, Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moştenire. Universitatea din
Bucureşti, 1983, p. 339 – 343.
Dreptul de proprietate intelectuală 25
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
b) dreptul de retractare;
c) dreptul la paternitatea operei sau dreptul la calitatea de autor;
d) dreptul la respectul integrităţii operei sau dreptul la calitatea acesteia.”1
Legea noastră nu enunţă caracterele juridice ale drepturilor morale de autor , dar
acestea pot fi desprinse din unele dispoziţii ale legii . Astfel :
- dreptul moral de autor este strâns legat de persoana autorului : autorul personal are şi
exercită dreptul de a decide dacă , în ce mod şi cum va fi adusă opera la cunoştinţă publică,
numele sub care opera va fi adusă la cunoştinţă , modalitatea în care acest lucru va fi făcut ,
precum şi retractarea operei divulgate pentru motive care sunt lăsate la aprecierea suverană a
autorului .
- dreptul moral al autorului este inalienabil şi neurmăribil ( insesizabil ) : este destinat a
asigura protecţia personalităţii autorului .
- drepturile morale ale autorilor au un caracter perpetuu şi imprescriptibil : utilizarea operei
nu poate aduce atingere memoriei autorului , iar opera nu poate fi disociată de creatorul ei ,
chiar încetat din viaţă . După moartea autorului , exerciţiul dreptului de a pretinde
recunoaşterea calităţii de autor şi a dreptului de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de
a se opune oricărei modificări şi atingeri care prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului se
transmit prin moştenire . Imprescriptibilitatea drepturilor morale înseamnă că ele pot fi
exercitate atât timp cât opera rămâne în memoria oamenilor şi face obiectul unei exploatări .
2.1.1 Dreptul de divulgare
Noua reglementare în materia dreptului de autor prevede expres dreptul de divulgare :
„Art. 10. – Autorul unei opere are următoarele drepturi morale:
1 Vezi Yolanda Eminescu, op. cit., p. 145.
Dreptul de proprietate intelectuală 26
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică;”
Dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publicului -
dreptul de divulgare – are un ro l hotărâtor asupra naşterii drepturilor patrimoniale care prin
exercitarea dreptului de divulgare devin drepturi propriu-zise.
Cu privire la dreptul absolut şi discreţionar, recunoscut de toate legislaţiile autorului
de a-şi aduce opera la cunoştinţa publicului, de a o „divulga”, H. Desbois arată că această
putere de decizie a scriitorului şi artistului „apare ca un atribut de ordin intelectual şi moral
prin excelenţă, pentru că î i permite – este aspect moral propriu-zis – să păstreze manuscrisul,
pe care nu l-a redactat decât pentru el , sau – şi este aspectul intelectual – să nu-l publice cât
timp opera nu i se va părea corespunzătoare idealului şi aşteptărilor sale”1.
Dreptul de divulgare, ca drept personal nepatrimonial nu este transmisibil prin acte
între vii. Acest drept moral se transmite moştenitorilor sau , după caz , organismelor de
gestiune colectivă .
2.1.2 Dreptul de retractare
Dreptul de retractare este contraponderea dreptului de divulgare şi consecinţa directă a
caracterului absolut şi discreţionar al acestuia. El constituie totuşi un drept distinct a cărui
soartă nu este indisolubil legată de cea a dreptului de divulgare, lucru care apare cu evidenţă
în cazul operelor postume.
Dreptul de retractare nu a fost prevăzut în reglementarea anterioară , dar art. 10 lit. e
din Legea nr. 8/1996 prevede în mod expres acest drept :
„e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de
utilizare , prejudiciaţi prin exercitarea retractării.”
1 H. Desbois, Le droit d’auteur en France, ed. II. Paris, Dalloz, 1966, p. 421 – 422.
Dreptul de proprietate intelectuală 27
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
În conformitate cu prevederile articolului 77 alin. 3 din lege , dreptul de retractare a
operei nu este recunoscut în cazul programelor de calculator .
Dreptul de a retracta opera constă în posibilitatea recunoscută autorului de a -şi retrage
opera pe care a divulgat-o anterior .
Dreptul de retractare poate fi exercitat în orice moment care survine divulgării ,
motivele care stau la baza deciziei aparţinând exclusiv autorului şi neputând fi supuse
cenzurii instanţei.
2.1.3 Dreptul la paternitatea operei respectiv a calităţii de autor
Dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei este prevăzut de art. 10
lit. b) din lege, numit în doctrină dreptul la paternitatea operei.
Dreptul la paternitatea operei sau dreptul la calitatea de autor se întemeiază pe
necesitatea de a respecta legătura firească dintre creator şi opera sa. Acest drept îmbracă un
aspect pozitiv, care constă în dreptul autorului de a revendica oricând calitatea de autor, şi un
aspect negativ – adică dreptul de a se opune la orice act de contestare a acestei calităţi din
partea unor terţi.
Aspectul pozitiv al dreptului la paternitatea operei implică şi dreptul autorului la
nume, adică dreptul de a decide dacă opera va fi adusă la cunoştinţa publicului sub numele
său, sub un pseudonim sau fără indicare de nume; poate reveni oricând asupra acestei
hotărâri şi publica opera sub numele său (art. 10 lit. c din legea 8/1996 prevede : „c) dreptul
de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică;”).
Dreptul de proprietate intelectuală 28
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
2.1.4 Dreptul la nume
Numele autorului, dacă acesta a decis publicarea operei sub numele său, trebuie
indicat de cesionarul dreptului de reproducere, reprezentare, executare sau difuzare în orice
alt mod al operei, pe coperta operei publicate în volum separat, la începutul sau sfârşitul
celor publicate în culegeri sau periodice, pe programe, afişe şi orice materiale publicitare. În
cazul operelor derivate este obligatorie şi indicarea numelui autorului operei originale.
Obligaţia de indicare a numelui există şi în cazurile în care, potrivit legii, opera sau
fragmente din ea pot fi folosite fără consimţământul autorului.
Voinţa autorului cu privire la modul de a scrie numele trebuie respectată întocmai (cu
prenumele întreg, cu iniţială etc.). Nerespectarea voinţei autorului în legătură cu numele va
constitui adesea, nu numai o încălcare a dreptului la nume, dar şi a dreptului la calitatea de
autor.
În cazul în care un terţ publică o operă proprie sub numele altuia (de obicei, un autor
cunoscut) nu ne vom afla în faţa unei încălcări a dreptului la calitatea de autor, ci a unei
încălcări a dreptului personal nepatrimonial la nume.
Dreptul la paternitatea operei face parte din categoria prerogativelor a căror
supravieţuire după moartea autorului este necontestată. Jurisprudenţa franceză s -a pronunţat
încă în secolul trecut în acest sens, într-un proces celebru privitor la publicarea de către un
editor, Lerouge, a unor memorii abuziv atribuite lui Fouché, duce de Ostrante, ministru al lui
Napoleon1.
Dreptul la calitatea de autor este recunoscut numai persoanelor fizice , nu şi
persoanelor juridice .
După moartea autorului , exerciţiul acestui drept se transmite moştenitorilor sau , după
caz , organismelor de gestiune colectivă , pe durată nelimitată .
1 Vezi, Gérard Gavin, Le droit moral de l’auteur dans la jurisprudence et la législation française, Paris, Dalloz, 1960, p. 123.
Dreptul de proprietate intelectuală 29
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
2.1.5 Dreptul la integritatea operei.
Dreptul la inviolabilitatea operei este prevăzut expres în art. 10 lit. d) din legea nr.8/1996 :
„d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări,
precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;”.
Dreptul la inviolabilitatea operei este denumit în doctrină şi în unele legislaţii, drept la
respectul sau integritatea operei. Prin acest drept se înţelege prerogativa autorului de a face
cunoscută opera sa în forma hotărâtă de el şi, ca urmare, inadmisibilitatea oricăror suprimări,
modificări sau completări fără acordul autorului.
Natura nepatrimonială a dreptului la inviolabilitatea operei face ca acest drept să aibă
un caracter absolut , inalienabil şi imprescriptibil . În consecinţă , el nu încetează şi nici nu
poate fi considerat diminuat în cazul cesionării pe cale convenţională sau legală a exerciţiului
drepturilor patrimoniale ale autorului asupra operei .
Majoritatea legislaţiilor naţionale europene asigură prin consacrarea acestui drept
protecţia operei împotriva oricăror modificări care ar constitui o atingere adusă onoarei,
reputaţiei sau altor interese ale autorului. Legea franceză şi belgiană garantează în această
privinţă, autorului, o protecţie absolută.
Să subliniem faptul că noua reglementare în art. 11 se pronunţă ferm şi explicit : „(1)
Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări”, iar mai departe
reglementează transmiterea exerciţiului drepturilor cu privire la calitatea de autor şi
respectarea integrităţii operei : „(2) După moartea autorului, exerciţiul drepturilor prevăzute
la art. 10 lit. a), b) şi d) se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată
nelimitată. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de
gestiune colectiva care a administrat drepturile autorului sau, dupa caz, organismului cu cel
mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie ” .
Dreptul de proprietate intelectuală 30
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
2.2 Drepturile patrimoniale de autor
În vechea legislaţie acest drept prevedea doar posibilitatea de utilizare şi exploatare a
operei. Pe baza noii reglementări, fără a analiza diferenţele de opinii cu privire la
determinarea prerogativelor patrimoniale ale dreptului de autor, vom analiza dreptul
autorului de a folosi opera şi de a dispune de ea, sau de dreptul autorului de valorificare a
operei.
În ce priveşte dreptul la reparaţie în caz de folosire fără drept a operei, îmbrăţişăm
părerea exprimată de Yolanda Eminescu şi considerăm că nu este cazul să fie transformat
într-o prerogativă în compunerea dreptului de autor, deoarece el este o regulă de răspundere
civilă care intervine în toate cazurile de încălcare a unor drepturi recunoscute de lege.
Drepturile patrimoniale de autor sunt drepturi subiective , a căror existenţă este
condiţionată de manifestarea de către autor a dreptului de a aduce opera la cunoştinţă publică
şi de a o exploata în beneficiul său şi al succesorilor săi .
Drepturile patrimoniale de autor sunt legate de persoana autorului , sunt exclusive şi
limitate în timp .
Conform art. 12. din lege : „Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a
decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea
operei de către alţii.”
În cazul în care autorul se decide să-şi utilizeze şi să-şi exploateze opera în mod direct
, el poate face aceasta în orice chip şi prin orice modalităţi , fără nici un fel de îngrădiri decât
acelea care decurg din obligaţia generală a oricărei persoane de a respecta legea şi bunele
moravuri . Cele mai frecvente situaţii în practică sunt acelea în care autorul îşi exercită
dreptul la utilizarea şi exploatarea operei prin intermediul altor persoane fizice sau juridice .
Dreptul de proprietate intelectuală 31
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Din acest drept exclusiv care aparţine autorului de a-şi exploata opera iau naştere alte
drepturi distincte şi exclusive ale autorului prevăzute expres prin art. 13 din lege, după cum
urmează :
- dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza reproducerea integrală sau
parţială , directă sau indirectă , temporară sau permanentă , prin orice mijloace şi sub orice
formă a operei.
În art. 14 din lege, este prevăzut înţelesul noţiunii de reproducere în sensul că : „Prin
reproducere, în sensul prezentei legi, se înţelege realizarea uneia sau mai multor copii ale
unei opere, prin orice mijloc şi sub orice formă , inclusiv realizarea oricarei inregistrari
sonore sau audiovizuale a unei opere.” În literatura noastră de specialitate s -a arătat că prin
reproducere se înţelege fixarea materială şi durabilă a operei pe un lucru , prin orice procedee
, în scopul de a fi comunicată publicului indirect , prin intermediul acelui lucru .
- dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza distribuirea operei .
Art. 14 indice 1 din lege, prevede şi înţelesul noţiunii de distribuire a operei , astfel : „
Prin distribuire , în sensul prezentei legi, se intelege vânzarea sau orice alt mod de
transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum şi
oferirea publică a acestora”.
- dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza importul în vederea
comercializării pe teritoriul României a copiilor de pe operă, realizate cu consimţământul
autorului.
Prin import, se intelege introducerea pe piaţa internă, cu scopul comercializării, a
originalului sau a copiilor legal realizate ale unei opere fixate pe orice fel de suport.
- dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza închirierea operei .
Acest drept de a autoriza închirierea operei poate fi acordat pe o perioadă de timp
limitată, dar în schimbul unui avantaj economic sau comercial direct sau indirect. De
Dreptul de proprietate intelectuală 32
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
remarcat că acest drept este o noutate în reglementarea actuală el nefiind prevăzut în decretul
nr. 321/1956.
- dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza împrumutul operei .
Potrivit art. 14 indice 4 , prin împrumut se înţelege punerea la dispoziţie spre utilizare,
pentru un timp limitat şi fără un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei
opere prin intermediul unei instituţii care permite accesul publicului în acest scop.
Împrumutul efectuat prin biblioteci nu necesită autorizarea autorului şi dă dreptul acestuia la
o remuneraţie echitabilă. Acest drept nu poate face obiectul unei renunţări.
Legiuitorul a prevăzut în art. 14 indice 5 că nu pot face obiectul închirierii sau
împrumutului:
a) proiectele de structuri arhitecturale;
b) originalele sau copiile operelor de design ori de artă aplicată produselor destinate unei
utilizări practice;
c) originalele sau copiile operelor, în scopul comunicării publice ori pentru a căror
utilizare există un contract;
d) lucrările de referinţă pentru consultare imediată sau pentru împrumut între instituţii;
e) operele create de autor în cadrul contractului individual de muncă, dacă acestea sunt
utilizate de către cel care a angajat autorul, în cadrul activităţii obişnuite.
- dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza comunicarea publică, direct
sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziţia
publicului, astfel încât să poata fi accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod
individual, de către public;
- dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza radiodifuzarea operei.
Dreptul de proprietate intelectuală 33
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Prin radiodifuzare se poate înţelege fie emiterea unei opere de către un organism de
radiodifuziune sau de televiziune, prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a
semnelor, sunetelor sau imaginilor, ori a reprezentării digitale a acestora, inclusiv prin satelit,
în scopul recepţionării de către public , sau fie transmiterea unei opere sau a reprezentării
digitale a acesteia, prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar, în
scopul recepţionării de către public.
- dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza retransmiterea prin cablu a
operei .
- dreptul patrimonial exclusiv al autorului de a autoriza realizarea pe baza operei sale a
unor opere derivate (traducere, publicarea în culegeri, adaptarea, precum şi orice altă
transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta constituie creaţie intelectuală.
- dreptul de suită ( denumire preluată din limba franceză ) reprezintă dreptul autorului,
care şi-a transmis cu titlu oneros originalul operei, sub forma unui drept de creanţă, de a
încasa o cotă din preţul de vânzare obţinut la orice revânzare a operei, ulterioară primei
înstrăinări de către autor . Acest drept este recunoscut în mod expres de lege autorului operei
de artă plastică , artă grafică sau al unei opere fotografice pentru orice revânzare care
implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, saloane, galerii de artă,
precum şi orice comerciant de opere de artă.
Suma care îi va reveni autorului la fiecare revânzare a operei se calculează conform
următoarelor cote, fără a putea depăşi 12.500 euro:
a) de la 300 la 3.000 euro - 5%;
b) de la 3.000,01 la 50.000 euro - 4%;
c) de la 50.000,01 la 200.000 euro - 3%;
d) de la 200.000,01 la 350.000 euro - 1%;
Dreptul de proprietate intelectuală 34
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
e) de la 350.000,01 la 500.000 euro - 0,5%;
f) peste 500.000 euro - 0,25%.
Acestor autori li se recunoaşte şi o altă serie de drepturi care rezultă din dreptul de
suită : dreptul de a fi informat despre locul şi data vânzării, despre preţul de vânzare şi despre
locul unde se află opera sa. Toate aceste informaţii cât şi obligaţia de a reţine şi a plăti cota
rezultată din preţ trebuie să fie date autorului într-un termen limită de 2 luni de la vânzarea
operei.
Dreptul de suită nu poate face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări. Autorul unei
opere chiar dacă şi-a înstrăinat-o poate pretinde proprietarului sau posesorului operei să-i
permită accesul la acea operă dacă acest fapt este necesar pentru exercitarea dreptului său. I
se impune totuşi autorului o condiţie şi anume aceea de a nu aduce atingere unui interes
legitim al proprietarului sau posesorului.
- dreptul de recuperare pe care-l are autorul asupra unei opere care ar urma să fie
distrusă aflată în proprietatea altei persoane.
Conform art. 23 alin. 1 : „Proprietarul originalului unei opere nu are dreptul să o
distrugă înainte de a o oferi autorului la preţul de cost al materialului.”
- dreptul autorului de a-şi transmite drepturile patrimoniale prin moştenire potrivit
legislaţiei civile.
- dreptul autorului sau al titularului dreptului de autor de a ceda drepturile sale
patrimoniale prin contract . Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi limitată
la anumite drepturi , la un anumit teritoriu şi respectiv la o anumită perioadă de timp .
Principalele contracte prin care autorul poate transmite ( cesiona ) altora drepturile sale sunt :
contractul de comandă a unei opere viitoare , contractul de editare , contractul de
reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală , contractul de închiriere a unei opere ,
contractele ce pot fi încheiate în domeniile speciale reglementate în partea a doua a legii : în
Dreptul de proprietate intelectuală 35
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
domeniul operelor cinematografice sau domeniul utilizării programelor pentru calculator ,
etc.
3. Dreptul de autor şi regimul matrimonial
Legea nr. 8/1996 nu cuprinde dispoziţii relative la dreptul de autor şi regimul matrimonial .
Potrivit art. 30 alin. 1 din Codul familiei bunurile dobândite în timpul căsătoriei , de
oricare dintre soţi , sunt de la data dobândirii , bunuri comune .
Calitatea de bun comun nu trebuie dovedită . Pe de altă parte , art. 31 din C.fam.
enumeră limitativ , categoriile de bunuri care sunt proprii : lit. d – manuscrisele ştiinţifice
sau literare , schiţele şi proiectele artistice , proiectele de invenţii , precum şi alte asemenea
bunuri .
Textul indicat mai sus nu se referă la drepturile morale sau la drepturile patrimoniale
de autor , ci la obiectele materiale prin care se exteriorizează opera de creaţie intelectuală a
autorului , obiect care este distinct de operă . Autorul are un drept de proprietate asupra
obiectului material , acesta fiind dreptul la care se referă art. 31 lit. d din C.fam. . Foloasele
patrimoniale obţinute de autor rezultate din exploatarea operei realizate în timpul căsătoriei ,
dacă opera a fost realizată şi exploatată în timpul căsătoriei , constituie bun comun, având
acelaşi regim ca şi retribuţia .
Drepturile morale nu pot aparţine decât soţului autor .
4. Limitele exercitării dreptului de autor
Comparând dreptul de proprietate cu dreptul proprietăţii intelectuale în privinţa existenţei în
timp, vom constata că dreptul de proprietate este perpetuu pe când dreptul de proprietate
intelectuală este limitat în timp.
Napoleon considera la timpul său că : „proprietatea autorilor n-ar trebui să dureze
decât în timpul vieţii lor”.
Dreptul de proprietate intelectuală 36
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Ideea limitării duratei dreptului de autor datează încă din secolul al XVIII–lea şi se
bazează atât pe natura specifică a acestui drept cât şi pe raţiuni de interes social. Legiuitorul
a acordat un tratament diferenţiat proprietăţii asupra bunurilor corporale faţă de proprietatea
asupra bunurilor incorporale (creaţiile intelectuale) datorită faptului că bunurile corporale în
general sunt utilizate de un proprietar sau mai mulţi coproprietari, pe când operele
intelectuale au tendinţa de a cădea în domeniul public, de multe ori necunoscându-se autorul
unei opere după trecerea unei perioade mai îndelungate de timp.
Discutând limitele dreptului de autor ne vom referi atât la durata protecţiei dreptului
de autor, cât şi la limitele exercitării dreptului de autor.
Majoritatea legislaţiilor prevăd excepţii de la dreptul exclusiv al autorului de a utiliza
opera sa datorită unor considerente de interes general cât şi datorită factorului social
îndeplinit de dreptul de autor. În Capitolul VI al Legii nr. 8/1996 şi legislaţia română a
prevăzut limitele exercitării dreptului de autor, limitări care corespund cu prevederile
comunitare în materie respectiv Directivele Comisiei Comunităţii Europene”. Astfel
conform reglementării române, sunt permise utilizări ale operelor fără consimţământul
autorului şi fără ca acesta să fie remunerat, dacă sunt respectate următoarele 3 condiţii :
1 – utilizarea să fie conformă bunelor uzanţe;
2 – să nu contravină exploatării normale a operei;
3 – să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare .
Aceste utilizări, aşa cum sunt prevăzute în art. 33 din lege sunt :
a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau
administrative ori pentru scopuri de siguranţă publică;
b) utilizarea de scurte citate dintr-o opera, în scop de analiză, comentariu sau critică
ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului.
Dreptul de proprietate intelectuală 37
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
În privinţa dreptului de citare se fac următoarele precizări :
- citarea nu trebuie să fie un scop în sine ci ea trebuie să fie justificată de natura sau
scopul operei în care reproducerea dintr-un alt autor este folositoare;
- cât priveşte întinderea citatului, el trebuie să reprezinte în ansamblu textul în care
este încorporat, un accesoriu şi nu raţiunea de „a fi” a textului;
- de asemenea trebuie reprodus întreg citatul în sensul că citatul trebuie reprodus
fidel în formă exactă aşa cum a fost cuprins în textul publicat de autor;
- desprinderea citatului din contextul operei trebuie să se facă în aşa fel încât să nu
dea naştere la nici o alterare a înţelesului pasajului citat, a ideii pe care autorul citat
a exprimat-o aşa cum reiese ea din citarea pasajului în întreg contextul din care a
fost desprins.
c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni
de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv
învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţământ, în cadrul instituţiilor de
învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în
măsura justificată de scopul urmărit;
d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul
bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice culturale sau
ştiinţifice, care funcţionează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei
opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al
pierderii exemplarului unic din colecţia permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective;
e) reproducerile specifice realizate de către biblioteci accesibile publicului, de către
instituţii de învăţământ sau muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul
obţinerii unui avantaj comercial sau economic direct ori indirect;
f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera,
distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică,
Dreptul de proprietate intelectuală 38
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care
imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau
comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale;
g) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de
învăţământ, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau executarea,
cât şi accesul publicului să fie fără plată;
h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale
organizate de o autoritate publică;
i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul
expoziţiilor cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitaţiilor publice de opere de artă,
ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare comercială.
De menţionat faptul că pentru cazurile prevăzute la alin.1 literele b), c), e), f) şi i) este
impusă menţionarea sursei şi numelui autorului dacă acesta apare pe lucrarea utiliza tă, iar în
cazul operelor de artă plastică sau de arhitectură, şi locul unde se găseşte originalul.
Reproducerile unei opere permise de art. 33 fără consimţământul autorului au , în principiu ,
numai scop de informare pentru învăţământ , cercetare , actualitate sau în beneficiul
persoanelor cu handicap.
De asemenea legea prevede că nu constituie o încălcare a dreptului de autor
reproducerea unei opere fără consimţământul autorului pentru uz personal sau pentru cercul
normal al unei familii dar trebuie respectate următoarele condiţii :
1 – opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţă publică,
2 – reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei,
3 – să nu aducă un prejudiciu autorului sau titularului dreptului de utilizare .
Dreptul de proprietate intelectuală 39
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 35 din lege , sunt permise şi
următoarele transformări ale operei :
a – transformarea privată, care nu este destinată şi nu este pusă la dispoziţia
publicului,
b – dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură, cu condiţia ca
rezultatul să nu creeze confuzie în ce priveşte opera originală şi autorul acesteia din urmă,
c – dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor.
Deşi art. 35 nu prevede expres , pentru ca aceste transformări să fie permise este
necesar ca , în prealabil , opera să fi fost adusă la cunoştinţă publică .
5.Durata protecţiei dreptului de autor
Drepturile de autor se divid în drepturi nepatrimoniale ( denumite de actuala lege
drepturi morale ) şi în drepturi patrimoniale .
Autorului unei opere literare, artistice, ştiinţifice i se recunoaşte un drept asupra operei
pe tot parcursul vieţii sale – art. 24 alin. 1 . Acest drept ia naştere din momentul creaţiei
operei indiferent de modul sau forma concretă de exprimare a acelei creaţii.
Drepturile morale sunt inalienabile şi imprescriptibile , adică nu pot face obiectul
vreunei renunţări sau înstrăinări din partea autorului sau al unei dobândiri , pe orice cale , din
partea vreunei alte persoane . Drepturile morale sunt ocrotite din momentul creării operei şi
până la decesul autorului . Drepturile morale sunt cele enumerate de art. 10 din lege .
Articolul 11 alin. 2 din lege prevede trei excepţii , când exerciţiul unor drepturi
morale se transmite prin moştenire :
Dreptul de proprietate intelectuală 40
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
- exerciţiul dreptului de a decide dacă,în ce mod şi când va fi adusă opera la
cunoştinţă publică ,
- exerciţiul dreptului de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor ,
- exerciţiul dreptului de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune
oricărei modificări şi oricărei atingeri aduse operei , dacă prejudiciază onoarea sau
reputaţia autorului .
Transmiterea acestor drepturi morale are loc pe durată nelimitată .
Drepturile patrimoniale cuprinse în conţinutul dreptului de autor, se nasc ch iar din
momentul creării operei şi durează pe tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia
ele se transmit prin moştenire potrivit legislaţiei civile pe o perioadă de 70 de ani .
Articolul 149 alin. 3 din lege prevede că , în ceea ce priveşte durata drepturilor de
exploatare , în cazul operelor a căror autori au decedat înainte de intrarea în vigoare a legii
nr. 8/1996 , şi pentru care au expirat termenele de protecţie , se prelungeşte până la termenul
prevăzut de această lege .
După împlinirea termenului de protecţie opera cade în domeniul public adică
monopolul exploatării operei , recunoscut titularilor drepturilor patrimoniale încetează şi din
acel moment opera intră în patrimoniul comun al umanităţii şi poate fi folosită liber .
Drepturile de autor se divid în drepturi nepatrimoniale ( denumite de actuala lege
drepturi morale ) şi în drepturi patrimoniale .
Autorului unei opere literare, artistice, ştiinţifice i se recunoaşte un drept asupra operei
pe tot parcursul vieţii sale – art. 24 alin. 1 . Acest drept ia naştere din momentul creaţiei
operei indiferent de modul sau forma concretă de exprimare a acelei creaţii.
Dreptul de proprietate intelectuală 41
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Drepturile morale sunt inalienabile şi imprescriptibile , adică nu pot face obiectul
vreunei renunţări sau înstrăinări din partea autorului sau al unei dobândiri , pe orice cale , din
partea vreunei alte persoane . Drepturile morale sunt ocrotite din momentul creării operei şi
până la decesul autorului . Drepturile morale sunt cele enumerate de art. 10 din lege .
INTREBĂRI DE CONTROL
1. Care sunt drepturile morale de autor si modalitatea de transmitere a acestora?
2. Care sunt atributele dreptului patrimonial de autor?
3. Care sunt caracteristicile dreptului patrimonial de autor din perspectiva pluralitatii
de autori a operei de creatie intelectuala?
PROPUNERI DE REFERATE
Avantajele protectiei extinse a drepturilor patrimoniale de autor
Limitele exercitarii drepturilor patrimoniale de autor
Trasaturile esentiale ale drepturilor nepatrimoniale de autor in raport de actul de
creatie
Dreptul de proprietate intelectuală 42
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 2
1. Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, ,,Monitorul Oficial al
României", Partea I, nr.60 din 26 martie 1996.
2. Legea nr. 285/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/1996, ,,Monitorul
Oficial al României", Partea 1. nr. 587 din 30 iunie 2004.
3. OUG nr.123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/1996, ,,Monitorul
Oficial al României „ Partea I.nr.843 din 19 septembrie 2005
4. Legea nr.329/2006 de aprobare a OUG nr.123/2005 pentru modificarea şi completarea
Legii nr.8/1996, ,,Monitorul Oficial al României” Partea I. nr.657 din 31 iulie 2006;
5. Ioan Macovei, Dreptul Proprietăţii Intelectuale, Ed Al Bucureşti 2005
6. Yolanda Eminescu, Regimul juridic al creaţiei intelectuale, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1997.
Dreptul de proprietate intelectuală 43
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Unitatea de învățare 3
TRANSMITEREA ŞI CESIUNEA DREPTURILOR DE AUTOR
Timp de studiu individual estimat: 8h
După parcurgerea acestei unități de învățare, studentul:
- Va fi familiarizat modalitatea de elaborare a cesiunilor specifice dreptului de
proprietate intelectuala
- Va ști să identifice componentele esentiale ale contractelor pe domeniul drepturilor de
autor
- Va cunoaște diferentele de continut dintre licentierea drepturilor de autor si a celor
conexe
- Va deține elementele necesare diferentierii caracterului exclusiv sau neexclusiv al
licentierii drepturilor patrimoniale de autor.
TRANSMITEREA ŞI CESIUNEA DREPTURILOR DE AUTOR
Cuprinsul unității de studiu
1. Transmiterea succesorală a dreptului de autor................................................
2. Cesiunea drepturilor de autor...........................................................................
2.1 Cesiunea exclusivă...................................................................................
2.2 Cesiunea neexclusivă................................................................................
2.3 Clauze obligatorii în contractele de cesiune a drepturilor de autor.........
3. Contracte specifice drepturilor de autor..........................................................
48
50
52
52
52
54
Dreptul de proprietate intelectuală 44
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
3.1 Contractul de comandă.............................................................................
3.2 Contractul de editare.................................................................................
3.3 Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală..................
3.4 Contractul de închiriere.............................................................................
De retinut!.......................................................................................................
Intrebări De Control............................................................. ........................
Propuneri De Referate..................................................................................
Bibliografie Specifică Unității De Învățare 3..............................................
54
55
57
58
59
60
60
61
Dreptul de proprietate intelectuală 45
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
1. Transmiterea succesorala
Drepturile personal nepatrimoniale din conţinutul dreptului de autor deşi în principiu
sunt ne transmisibile, datorită faptului că iau naştere din creaţia intelectuală sunt exceptate
de la dreptul comun în sensul că trei dintre cele patru drepturi şi anume dreptul de divulgare,
dreptul la paternitatea operei şi cel la inviolabilitatea operei se transmit prin moştenire
potrivit dreptului comun pe durată nelimitată.
În caz de moştenire vacantă exercitarea acestor drepturi este preluată de oganismul de
gestiune colectivă mandatat în timpul vieţii de către autor sau, în lipsa unui mandat, de
organismul de gestiune colectivă cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv
de creaţie.
Soluţia propusă de legea actuală ni se pare justă deoarece aceste trei drepturi sunt
intrinsec legate de un anumit autor.
Moştenitorii acestor drepturi morale au obligaţia de a le exercita în aşa fel încât să nu
prejudicieze moral memoria celui dispărut şi pentru a respecta în totalitate adevărul istoric.
Este firesc ca cel care moşteneşte dreptul de a exploata opera după moartea autorului să
vegheze ca acea operă să apară sub numele celui care a creat-o şi întocmai cum ea a fost
creată.
O problemă care s-a pus în literatura juridică este aceea a operelor postume(
divulgarea tardivă ) . Cel care publică o astfel de operă va beneficia de toate drepturile
patrimoniale care ar fi aparţinut autorului dar numai pentru o perioadă de 25 de ani, perioadă
care începe să curgă din momentul în care opera a fost adusă la cunoştinţa publicului pentru
prima data.
În privinţa drepturilor patrimoniale, acestea se transmit potrivit Codului civil, numai
că durata transmiterii este limitată în timp. În vechea reglementare perioada maximă de timp
Dreptul de proprietate intelectuală 46
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
, pentru care se transmiteau aceste drepturi , era de 50 de ani. Deoarece în legislaţia ţărilor
membre a U.E. această perioadă este de 70 de ani legiuitorul român a armonizat şi în această
privinţă legislaţia internă cu cea europeană astfel că drepturile patrimoniale se transmit
potrivit legislaţiei civile pe o perioadă de 70 de ani. Această perioadă nu este influenţată de
faptul că opera a fost adusă la cunoştinţă publică sau nu.
În situaţia moştenirilor vacante avem de asemenea o derogare de la dreptul comun în
sensul că nu revin statului, ci drepturile lui de cuius sunt preluate de organisme de gestiune
colectivă care au ca membrii un număr mai mare de membrii din domeniul în care a creat
autorul.
De aceeaşi durata de 70 de ani se bucură şi moştenitorii operei aduse la cunoştinţa
publicului, sub pseudonim, sau fără indicare de nume cât şi cei ai autorului operei realizate
în colaborare, numai că în acest caz termenul de 70 de ani va începe să curgă din momentul
morţii ultimului coautor.
Dacă contribuţia fiecărui coautor este distinctă, durata dreptului patrimonial, pentru
fiecare dintre moştenitorii coautorilor este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor pe care
îl moştenesc.
În cazul operelor colective durata drepturilor patrimoniale asupra acestor opere este de
70 de ani şi începe să curgă de la data aducerii operei la cunoştinţa publicului. În situaţia în
care înăuntrul acestui termen, opera nu a fost adusă la cunoştinţă publicului durata
drepturilor patrimoniale expiră la trecerea unei perioade de 70 de ani de la crearea operei.
În cazul programelor pentru calculator ; drepturile patrimoniale ale autorului
programelor de calculator se transmit pe cale succesorală tot pentru o perioadă de 70 de ani.
O excepţie de la dreptul comun este aceea că deşi data deschiderii moştenirii coincide
cu data morţii celui ce lasă moştenirea, durata termenelor de protecţie se calculează începând
cu data de 01 ianuarie a anului următor morţii autorului sau aducerii operei la cunoştinţă
publică – art. 32 din lege .
Dreptul de proprietate intelectuală 47
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
2. Cesiunea drepturilor de autor
Prima reglementare privind transmiterea contractuală a dreptului de autor a fost Legea
nr. 956 din 24 iulie 1946. Anterior acestei legi contractul de valorificare a dreptului de autor
era supus reglementărilor dreptului comun. Legea amintită nu s-a ocupat decât de operele
literare şi de contractul de editare ; dispoziţiile ei erau aplicate prin extindere şi contractului
de reprezentare.
O nouă reglementare a contractului a intervenit în anul 1949 prin Decretul nr. 17 din
14 ianuarie (completat ulterior prin Decretul nr. 19 din 16 februarie 1051) conform căruia :
„dreptul de autor putea fi valorificat direct sau prin contractul de editare, de reprezentare
publică, prin contractul de folosinţă a unei într-un film şi prin contractul de difuzare a unei
opere prin radio şi televiziune”,
În noua reglementare legiuitorul a analizat amplu şi distinct contractul de cesiune a
dreptului de autor, contract pe care îl vom întâlni doar în cadrul proprietăţii industriale.
De asemenea sunt reglementate contractul de editare, de reprezentare în public a unei
opere (formele prin care se poate realiza această comunicare sunt variate : de la recitarea
publică, execuţie lirică, reprezentare dramatică până la difuzarea prin orice procedee a
cuvintelor sunetelor şi imaginilor.), contractul de difuzare a unei opere prin radio sau
televiziune, contractul de comandă cât şi contractul de închiriere a unei opere.
Privitor la contractul de cesiune, acesta este definit astfel : „convenţia prin care o
parte, numită cedent (autorul operei), transmite cu titlu oneros sau gratuit, în tot sau în parte
unei alte persoane numită cesionar (persoană fizică sau juridică) drepturile patrimoniale
născute din crearea unei opere literare, artistice sau tehnice”. Titularul dreptului de autor
poate ceda prin contract numai drepturile sale patrimoniale .
Dreptul de proprietate intelectuală 48
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
În general contractele de valorificare a drepturilor de autor au ca obiect o operă
terminată în momentul încheierii contractului, dar, în cazul unui autor cunoscut şi recunoscut
ca valoros într-un anumit domeniu, se poate ivi dorinţa de a se solicita acelui autor crearea în
beneficiul unei persoane a unei anumite opere. Această cerere se poate materializa printr -un
contract de comandă.
Caracterele juridice ale contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor
sunt:
- are ca obiect transmiterea drepturilor patrimoniale de autor ;
- este un contract consensual ;
- este un contract cu titlul oneros ;
- este un contract , în principiu , intuitu personae ;
- este un contract sinalagmatic .
Legea nr. 8/1996 reglementează cesiunea drepturilor patrimoniale de autor în
capitolul VII , care conţine regulile comune pentru contractele de valorificare a drepturilor
patrimoniale , şi regulile speciale pentru contractul de editare , contractul de reprezentare
teatrală sau de execuţie muzicală , contractul de închiriere şi contractul de comandă .
Regulile comune ale cesiunii se aplică , în mod corespunzător , în completarea regulilor
speciale , pentru celelalte tipuri de contracte reglementate de lege , precum şi în cazul
încheierii unor contracte nenumite prin care se valorifică drepturi patrimoniale de autor .
Cesiunea poate fi limitată în timp, în spaţiu sau la un anumit drept, putând fi exclusivă
sau ne exclusivă.
2.1 Cesiunea exclusivă
Cesiunea este exclusivă în situaţia în care titularul dreptului de autor, nu mai poate
utiliza opera în modalitatea sau pe teritoriul convenit cu cesionarul. De asemenea, el nu mai
poate transmite drepturile respective şi unei alte persoane.
Dreptul de proprietate intelectuală 49
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
2.2 Cesiunea neexclusivă.
Cesiunea este neexclusivă în situaţia în care titularul dreptului de autor îşi poate păstra
el însuşi opera şi poate transmite dreptul său neexclusiv şi altor persoane.
2.3 Clauzele obligatorii în contractele de cesiune a drepturilor de autor
1 – părţile contractante cu indicarea exactă a elementelor de identificare a le acestora,
2 – precizarea expresă a dreptului patrimonial care se transmite prin contractul în
cauză,
3 – modalitatea de utilizare a operei,
4 – durata în timp a cesiunii,
5 – felul cesiunii (exclusivă sau ne exclusivă),
6 – remuneraţia titularului dreptului de autor.
Lipsa oricăreia dintre aceste clauze poate duce la anularea contractului, anulare care
poate fi cerută de partea interesată. Este lovit de nulitate absolută contractul de cesiune care
are drept obiect cedarea dreptului patrimonial privitor la totalitatea operelor viitoare ale
autorului, nominalizate sa ne nominalizate.
Contractul trebuie să îmbrace forma scrisă cerută însă numai ad probationem şi nu ad
validitatem. De la această regulă există o excepţie : contractul care are ca obiect folosirea
operei în presă.
În privinţa remuneraţiei care i se cuvine autorului, aceasta se va stabili prin acordul
părţilor şi va putea fi proporţională cu încasările provenind din utilizarea operei sau se poate
stabili o sumă fixă.
Dreptul de proprietate intelectuală 50
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Dacă părţile nu au stabilit prin contract modalitatea de remunerare, autorul are dreptul
să ceară acest lucru pe cale judecătorească, instanţa urmând a stabili suma datorată, ţinând
cont de sumele care se plătesc uzual pentru astfel de situaţii, cât şi de opera în sine, în funcţie
de felul cesiunii.
Legea noastră reglementează şi o acţiune specială pentru revizuirea contractelor
lezionare , având unele asemănări cu acţiunea în resciziune pentru leziune din dreptul comun
. Potrivit art. 43 alin. 3 din lege , în cazul unei disproporţii evidente între renumeraţia
autorului şi beneficiile celui care a obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale , autorul poate
solicita organelor jurisdicţionale competente revizuirea contractului sau mărirea convenabilă
a remuneraţiei .
În cazul operelor create în cadrul unui contract individual de muncă, drepturile
patrimoniale sunt stabilite prin acel contract de muncă şi ele (drepturile patrimoniale) pot
aparţine fie, unităţii care l-a angajat pe autor, fie autorului. Dacă prin contractul de muncă s-
au cedat unităţii drepturile patrimoniale născute din crearea operei este obligatorie precizarea
termenului pentru care ele au fost cedate, iar în cazul în care acest termen nu se regăseşte în
contract, acesta nu va putea fi mai mare de 3 ani de la predarea operei.
După expirarea acestui termen, drepturile patrimoniale vor reveni autorului. De
asemenea, autorul unei opere create în baza contractului individual de muncă, îşi păstrează
dreptul exclusiv de utilizare a operei create în baza contractului ca parte componentă din
ansamblul creaţiei sale.
3. Contractele specifice drepturilor de autor
3.1 Contractul de comandă a unei opere viitoare, a fost reglementat şi prin Decretul nr.
321/1956 dar este reglementat şi în actuala Lege nr. 8/1996.
Ceea ce este specific acestui tip de contract este faptul că acordul părţilor nu poartă
numai asupra unei opere viitoare, dar mai ales asupra actului de creaţie al autorului. Acesta
Dreptul de proprietate intelectuală 51
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
din urmă, nu se obligă numai să cedeze în limitele prevăzute de lege, drepturile pe care le va
dobândi asupra operei sale viitoare, dar şi să creeze acea operă.
În ceea ce priveşte obligaţiei autorului de a crea opera cerută, contractul apare ca un
contract de executare de lucrări, iar în ceea ce priveşte obligaţia autorului de a autoriza
publicarea operei sale terminate, contractul are natura unui contract de valorificare a
drepturilor de autor.
Contractul de comandă trebuie să prevadă atât termenul de predare cât şi pe cel de
acceptare a operei de către cel ce a comandat-o. După predarea operei, beneficiarul poate să
o accepte, să o refuze sau să ceară anumite modificări. În situaţia în care beneficiarul refuză
opera, adică denunţă unilateral contractul, autorul operei are dreptul să păstreze sumele
încasate şi să primească drept despăgubire contravaloarea lucrărilor, respectiv cheltuielile
făcute cu executarea lucrărilor pregătitoare în vederea realizării operei.
Legea recunoaşte şi autorului dreptul de a solicita desfiinţarea contractului de cesiune
a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl exploatează sau îl exploatează într-o
măsură insuficientă şi dacă, prin aceasta, interesele justificate ale autorului sunt afectate
considerabil.
Cauzele de exonerare de răspundere pentru cesionar în caz de neexploatare sau
exploatare insuficientă a operei sunt :
- culpa autorului,
- fapta unui terţ pentru care nu e ţinut să răspundă,
- cazul fortuit,
- forţa majoră.
Termenul în care se poate cere desfiinţarea contractului de cesiune în cazul neexploatării
sau exploatării insuficiente a operei, începe să curgă doar după expirarea a 2 ani de la data
cesionării dreptului patrimonial asupra operei. Dacă opera cedată urmează a fi publicată
Dreptul de proprietate intelectuală 52
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
în publicaţii cotidiene, acest termen va fi de 3 luni, iar în cazul publicaţiilor periodice de 1
an.
În cazul vânzării originalului unei opere de artă plastică sau fotografică, cumpărătorul
are dreptul să o expună public chiar dacă ea nu a fost publicată până la acel moment, cu
condiţia ca autorul să nu fi interzis în mod expres exercitarea acestui drept în actul de
înstrăinare a operei.
Cel ce dobândeşte proprietatea asupra suportului material al operei nu dobândeşte ca
urmare a acestui fapt şi un drept de utilizare asupra operei.
3.2 Contractul de editare
Contractul de editare este acel contract prin care autorul cedează editorului temporar în
schimbul unei sume de bani numită remuneraţie, dreptul său de reproducere şi distribuţie a
operei.
Pe lângă aceste două drepturi cedate autorul poate ceda editorului său şi un drept de a
autoriza traducerea şi adaptarea operei.
Contractul trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii relative următoarele clauze :
- felul cesiunii (exclusivă sau ne exclusivă);
- întinderea cesiunii în spaţiu;
- durata şi remuneraţia autorului.
Pe lângă aceste clauze obligatorii, contractul mai poate să prevadă :
- un termen până la care autorul trebuie să predea originalul operei;
- un termen până la apariţia şi difuzarea exemplarului fiecărei ediţii,
- numărul maxim şi minim de exemplare;
Dreptul de proprietate intelectuală 53
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
- modul în care autorul poate să controleze numărul de exemplare produs de editorul
său.
Editorul are următoarele obligaţii specifice :
a. să respecte clauzele contractuale;
b. să permită autorului să facă modificări în cazul unei ediţii noi;
c. să ceară consimţământul autorului atunci când doreşte să cedeze contractul de
editare;
d. să înapoieze autorului originalul operei primite pentru publicare dacă nu s -a
convenit altfel.
Contractul de editură încetează la expirarea perioadei pentru care el a fost încheiat.
Autorul are dreptul să ceară desfiinţarea contractului dacă editorul nu -i publică opera în
termenul convenit cât şi daune dacă prin nepublicare, a suferit un prejudiciu.
În privinţa suportării riscului contractului, legiuitorul a făcut distincţia între operele
publicate şi cele nepublicate. Astfel, riscul pieirii operei va fi suportat de editor, dacă opera a
fost publicată, el având obligaţia de a plăti remuneraţia convenită autorului. Dacă opera este
distrusă total înainte de a fi pusă în circuit c ivil editorul este îndreptăţit să pregătească o
ediţie nouă , iar autorul va avea drept de remuneraţie numai pentru una dintre aceste ediţii .
Contractul de editare poate îmbrăca forma a 2 feluri de contracte :
1 – contract de prestare de servicii,
2 – contract de antrepriză.
În primul caz, autorul pe cheltuiala sa îl împuterniceşte pe editor să-i reproducă opera,
urmând ca autorul să-şi valorifice singur opera după editare.
Dreptul de proprietate intelectuală 54
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
În cazul în care autorul îl împuterniceşte pe editor ca pe cheltuiala sa să-i reproducă
opera şi să i-o difuzeze suntem în situaţia celui de-al doilea tip de contract şi anume cel de
antrepriză, căruia I se aplică dispoziţiile codului civil.
După cum se cunoaşte contractul de antrepriză este acel contract în virtutea căruia una
dintre părţi – denumită antreprenor – se obligă să execute pe riscul său o anumită lucrare
pentru cealaltă parte – denumită client – în schimbul unei remuneraţii.
3.3 Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală
Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală este acel contract prin
care titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a
reprezenta sau de a executa în public o operă actuală sau viitoare, literară, dramatică,
muzicală, dramatico-muzicală, coregrafică sau o pantomimă în schimbul unei remuneraţii,
cesionarul având obligaţia să o reprezinte sau să o execute în condiţiile convenite.
Contractul se va încheia în formă scrisă, fie pe durată determinată fie pe un număr
determinat de comunicări către public.
Faţă de contractul de editare contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie
muzicală, deosebirea care apare se referă la faptul că în cel de -al doilea legea prevede
includerea în contract, în mod expres, a datei la care va avea loc premiera sau singura
comunicare a operei, după caz, celelalte clauze fiind asemănătoare.
Dreptul de proprietate intelectuală 55
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
3.4 Contractul de închiriere
Acest tip de contract, este prevăzut în legea nr. 8/1996, dar în mod sumar, precizându -
se doar că I se aplică regulile din dreptul civil, referitoare la contractul de locaţie, prevăzut de
art. 1410 Cod civil.
Prin acest contract, autorul unei opere, cedează utilizarea , pe un anumit termen, cel
puţin a unui exemplar, al operei sale, în original sau copie, în schimbul unei sume de bani.
Acest tip de contract se foloseşte în special pentru categoria de opere ca : programe
pentru calculator sau opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale.
Din analiza acestor contracte se poate desprinde concluzia că, pe de o parte, prin ele
se realizează atât aducerea operei la cunoştinţa publicului cât şi exploatarea acelei opere, iar
pe de altă parte, următoarele trăsături esenţiale ale acestor contracte :
a – au ca obiect, transmiterea temporară a dreptului de a utiliza o operă determinată;
b – sunt contracte consensuale;
c – sunt contracte sinalagmatice;
d – sunt contracte încheiate intuitu personae;
e – forma scrisă este prevăzută pentru aceste contracte ca o condiţie ad probationem şi
nu ad validitatem.
În privinţa capacităţii autorului de a încheia un contract de valorificare a drepturilor
sale asupra operelor create se vor aplica dispoziţiile comune cu privire la capacitate.
Dreptul de proprietate intelectuală 56
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
În privinţa drepturilor patrimoniale, acestea se transmit potrivit Codului civil, numai
că durata transmiterii este limitată în timp. În vechea reglementare perioada maximă de timp
, pentru care se transmiteau aceste drepturi , era de 50 de ani. Deoarece în legislaţia ţărilor
membre a U.E. această perioadă este de 70 de ani legiuitorul român a armonizat şi în această
privinţă legislaţia internă cu cea europeană astfel că drepturile patrimoniale se transmit
potrivit legislaţiei civile pe o perioadă de 70 de ani. Această perioadă nu este influenţată de
faptul că opera a fost adusă la cunoştinţă publică sau nu.
În situaţia moştenirilor vacante avem de asemenea o derogare de la dreptul comun în
sensul că nu revin statului, ci drepturile lui de cuius sunt preluate de organisme de gestiune
colectivă care au ca membrii un număr mai mare de membrii din domeniul în care a creat
autorul.
De aceeaşi durata de 70 de ani se bucură şi moştenitorii operei aduse la cunoştinţa
publicului, sub pseudonim, sau fără indicare de nume cât şi cei ai autorului operei realizate
în colaborare, numai că în acest caz termenul de 70 de ani va începe să curgă din momentul
morţii ultimului coautor.
Dacă contribuţia fiecărui coautor este distinctă, durata dreptului patrimonial, pentru
fiecare dintre moştenitorii coautorilor este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor pe care
îl moştenesc.
Dreptul de proprietate intelectuală 57
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
INTREBĂRI DE CONTROL
1. Care sunt conditiile ad validitatem cerute de lege pentru cesiunile cu titlu gratuit?
2. Care sunt cerintele ce trebuie indeplinite pentru incheierea contractului de
reprezentare teatrala?
3. Care sunt conditiile prevazute de lege privind nulitatea contractului de editare?
4. Care sunt obligatiile cedentului in cazul contractului de comanda?
PROPUNERI DE REFERATE
Normele imperative privind interdependenta obligatiilor reciproce in cazul
contractelor de reprezentare teatrala
Limitele autorizarii drepturilor patrimoniale de autor in materia cesiunilor neexclusive.
Particularitatile licentierii drepturilor in conditiile cesiunilor exclusive.
Dreptul de proprietate intelectuală 58
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 3
1. Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, ,,Monitorul Oficial al
României", Partea I, nr.60 din 26 martie 1996.
2. Legea nr. 285/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/1996, ,,Monitorul
Oficial al României", Partea 1. nr. 587 din 30 iunie 2004.
3. OUG nr.123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/1996, ,,Monitorul
Oficial al României „ Partea I.nr.843 din 19 septembrie 2005
4. Legea nr.329/2006 de aprobare a OUG nr.123/2005 pentru modificarea şi completarea
Legii nr.8/1996, ,,Monitorul Oficial al României” Partea I. nr.657 din 31 iulie 2006;
5. Ioan Macovei, Dreptul Proprietăţii Intelectuale, Ed Al Bucureşti 2005
6. Yolanda Eminescu, Regimul juridic al creaţiei intelectuale, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1997.
Dreptul de proprietate intelectuală 59
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Unitatea de învățare 4
REGIMUL JURIDIC SPECIAL AL ALTOR CATEGORII DE OPERE
PROTEJATE
Timp de studiu individual estimat: 6h
După parcurgerea acestei unități de învățare, studentul:
- Va fi familiarizat modalitatea de exploatare a operelor cinematografice
- Va ști să identifice tipurile de protectie a programelor pe calculator a programelor care
fac obiectul protectiei drepturilor de autor
- Va cunoaște caracteristicile dreptului de suita in ceea ce priveste operele de arta
plastica
- Va deține cunostintele necesare in vederea valorificarii prin cesiune a creatiilor
derivate apartinand operelor de arta audiovizuala si arta plastica.
REGIMUL JURIDIC SPECIAL AL ALTOR CATEGORII DE OPERE PROTEJATE
Cuprinsul unității de studiu
1. Operele cinematografice şi alte opere audiovizuale.......................................
2. Programele pentru calculator..........................................................................
3. Operele de artă plastică, de arhitectură şi fotografie......................................
4.Protecţia portretului, a destinatarului corespondenţei şi a secretului sursei dersei
de informare........................................................................................................
De retinut!.................................................................................... ...................
Intrebări De Control...................................................... ...............................
Propuneri De Referate.................................................................................
Bibliografie Specifică Unității De Învățare 4..............................................
63
65
65
67
68
68
69
69
Dreptul de proprietate intelectuală 60
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
1. Operele cinematografice şi alte opere cinematografice
Operele cinematografice ca obiect al dreptului de autor au dat naştere la numeroase
discuţii în literatura juridică, iar soluţia adoptată de diferite legislaţii naţionale sunt departe
de a fi unitare.
Până la apariţia Legii nr. 8/1996, în ţara noastră, aceste opere nu au fost reglementate
în mod distinct. În actuala reglementare ele se regăsesc tratate separat în capitolul VIII al
legii menţionate iar dispoziţiile referitoare acestui fel de opere sunt în concordanţă cu
directivele comunitare în materie.
Legiuitorul român defineşte acest gen de opere astfel : „Opera audiovizuala este opera
cinematografica, opera exprimata printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice alta
opera constând dintr-o succesiune de imagini in mişcare, însoţite sau nu de sunete.”
Opera audiovizuală are mai mulţi autori. Producătorul şi regizorul care sunt
consideraţi autori principali, la care se mai adaugă şi alţi autori, cum sunt : autorul adaptării,
autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera
audiovizuală şi autorul grafic pentru operele de animaţie sau al secvenţelor de animaţie când
acestea reprezintă o parte importanţă a operei.
Cei doi autori principali, regizorul şi producătorul, sunt definiţi astfel de actuala
reglementare :
„Regizorul sau realizatorul operei audiovizuale este persoana fizică ce îşi asumă
conducerea creării şi realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal.”
Dreptul de proprietate intelectuală 61
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
„Producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce îşi asumă
responsabilitatea producerii operei şi, în această calitate, organizează realizarea operei şi
furnizează mijloacele necesare tehnice şi financiare.”
Între producător şi regizor se încheie un contract prin care părţile pot conveni să fie
incluşi ca autori ai operei audiovizuale şi alţi creatori care au contribuit substanţial la
crearea acesteia.
În cazul în care opera audiovizuală urmează să fie creată prin adaptarea unei alte opere
preexistente, trebuie reamintit faptul că dreptul la adaptarea audiovizuală este dreptul
exclusiv al titularului dreptului de autor asupra unei opere preexistente de a o transforma sau
de a o include într-o operă audiovizuală. În aceste condiţii legea prevede că este necesară
cesiunea dreptului exclusiv mai sus precizat printr-un contract încheiat între titularul
dreptului de autor şi producătorul operei audiovizuale, distinct de contractul de editare, în
care se vor prevedea expres condiţiile producţiei, difuzării şi proiecţiei operei audiovizuale.
De remarcat că în cazul în care nu există o convenţie contrară, autorii operei
audiovizuale, precum şi alţi autori cu contribuţii la aceasta, îşi păstrează toate drepturile de
utilizare separată a propriilor contribuţii, în condiţiile legii.
Producătorul şi autorul principal sunt cei care hotărăsc dacă opera aud iovizuală este
terminată sau nu, versiunea definitivă, dacă opera va fi adusă la cunoştinţa publicului şi
modul în care va fi exploatată versiunea definitivă a operei.
Prin lege se interzice distrugerea suportului original al versiunii definitive a operei
audiovizuale în forma copiei-standard.
În ceea ce priveşte folosirea drepturilor patrimoniale, acestea se vor împărţi între
autorii operei audiovizuale. Remuneraţia autorului poate fi stabilită pentru fiecare mod de
utilizare a operei audiovizuale care este proporţională cu încasările brute rezultate din
utilizare.
Dreptul de proprietate intelectuală 62
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Autorii au dreptul să ceară producătorilor, periodic, situaţia încasărilor realizate din
utilizarea operei.
Rezilierea contractului dintre producător şi autor poate fi cerută de acesta din urmă
dacă producătorul în termen de 5 ani de la încheierea contractului nu finalizează opera
audiovizuală sau nu difuzează opera în termen de 1 an de la finalizarea ei.
2.Programele pentru calculator
Programele pentru calculator sunt reglementate în capitolul IX din Legea nr. 8/1996,
reglementare care este considerată insuficientă în legislaţia română. În conformitate cu
prevederile art. 72 din lege „protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a
unui program, programele de aplicaţie şi s istemele de operare, exprimate în orice fel de
limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi
manualele.”
Nu sunt protejate prin lege, ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele
matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru
calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale.
Autorul programelor pentru calculator are aceleaşi drepturi morale şi patrimoniale ca
şi oricare autor al unei opere literare sau artistice. El poate ceda drepturile de utilizare a unui
program pentru calculator fără ca aceasta să ducă la transferul dreptului de autor asupra
programului. Dacă programele pentru calculator sunt realizate în exercitarea atribuţiilor de
serviciu, acestea pot fi exploatate de cel angajat, dacă prin contract nu s-a convenit altfel.
3.Operele de artă plastică, de arhitectură şi fotografie
Dreptul de proprietate intelectuală 63
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
A. Operele de artă plastică, pot fi bi sau tridimensionale la baza protecţiei lor stând
individualitatea operei care se bazează pe creaţia artistică. Autorul operei de artă plastică se
bucură de toate drepturile morale şi patrimoniale prevăzute de lege.
Reproducerile după operele de artă plastică se pot realiza doar pe baza unui contract
care trebuie să conţină indicaţii necesare pentru identificarea operei (o schiţă, un desen, o
fotografie) precum şi referiri la semnătura autorului. Reproducerile nu pot fi puse în vânzare
fără consimţământul titularului dreptului de autor, consimţământ care este dat după
examinarea reproducerii.
După realizarea reproducerii toate instrumentele speciale care au folosit la realizarea
acelei reproduceri, trebuie să fie distruse sau făcute inutilizabile, dacă nu sunt achiziţionate
de către titularul dreptului de autor sau dacă nu s-a convenit altfel.
De asemenea modelele originale după care s-au realizat reproducerile trebuie restituite
titularului. În situaţia în care opera de artă plastică este expusă într -o expoziţie, persoana
fizică sau juridică care organizează acea expoziţie suportă r iscul dispariţiei sau distrugerii
totale sau parţiale a operei.
B. Operele de arhitectură – pot fi realizate numai cu acordul arhitectului, iar
construcţia realizată, va trebui să poarte la loc vizibil numele arhitectului.
C. Operele fotografice sunt protejate în cadrul instituţiei dreptului de autor cu
precizarea că „nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor fotografiile unor
scrisori, acte documente de orice fel, desene tehnice şi alte asemenea.”.
În ceea ce priveşte opera fotografică realizată în baza unui contract individual de
muncă sau la comandă, se prezumă faptul că acele fotografii aparţin pentru o perioadă de 3
ani celui care a făcut comanda sau angajatorului, dacă nu s-a convenit altfel.
Transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra unei
opere fotografice se produce în momentul înstrăinării negativului operei fotografice.
Persoana care comandă să I se execute o fotografie poate să publice sau să reproducă acea
fotografie fără consimţământul autorului dacă nu s-a convenit altfel.
Dacă fotografia originală poartă numele autorului, acest nume trebuie să figureze şi pe
reproducere.
Dreptul de proprietate intelectuală 64
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
4. Protecţia portretului, a destinatarului corespondenţei şi a secretului sursei de informare
Operele care conţin un portret nu pot fi utilizate fără acordul persoanei reprezentate de
acel portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă sau să
o comunice public fără consimţământul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia
pe o perioadă de 20 de ani după moartea sa.
De la această regulă există şi excepţii. Şi anume , 1) în cazul în care persoana
reprezentată în portret este de profesie model sau a fost remunerată pentru a poza , 2)
difuzarea unei opere care conţine un portret poate fi făcută fără autorizaţia persoanei
reprezentate dacă :
a – Este o persoană general cunoscută şi portretul a fost executat cu ocazia activităţilor
sale publice;
b – Portretul persoanei reprezentate constituie numai un detaliu al unei opere ce
prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică.
Corespondenţa adresată unei persoane, poate fi utilizată doar cu consimţământul
destinatarului acelei corespondenţe , iar după moartea sa , timp de 20 de ani , cu
consimţământul succesorilor săi, cu condiţia ca persoana destinatară să nu-şi fi exprimat o
altă dorinţă.
Atât destinatarul cât şi persoana reprezentată într-un portret se bucură de dreptul moral
de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune modificărilor sau denaturărilor
ce i-ar crea un prejudiciu.
Autorul are dreptul să ceară editorului sau producătorului său, să păstreze secretul
sursei de informaţii folosită în operă şi să nu comunice documente referitoare la aceasta.
Numai cu consimţământul persoanei sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi
irevocabile se poate dezvălui secretul.
Dreptul de proprietate intelectuală 65
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Nu sunt protejate prin lege, ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele
matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru
calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale.
Autorul programelor pentru calculator are aceleaşi drepturi morale şi patrimoniale ca
şi oricare autor al unei opere literare sau artistice. El poate ceda drepturile de utilizare a un ui
program pentru calculator fără ca aceasta să ducă la transferul dreptului de autor asupra
programului. Dacă programele pentru calculator sunt realizate în exercitarea atribuţiilor de
serviciu, acestea pot fi exploatate de cel angajat, dacă prin contract nu s-a convenit altfel.
INTREBĂRI DE CONTROL
1. Ce presupune un drept de suita?
2. Un transfer electronic presupune, obligatoriu utilizarea unui drept de proprietate
intelectuala in sistem informatic?
3. Sistemele programelor pe calculator asigură in mod obligatoriu si protectia drepturilor
de autor incorporate in acestea?
Dreptul de proprietate intelectuală 66
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
PROPUNERI DE REFERATE
Cauzele ce conduc la crearea fenomenului de piraterie in domeniul IT
Elementele pietei operelor derivate in cazul creatiilor de arta plastica in ceea ce
priveste dreptul de suita.
Modalitatile de exploatare a operelor audiovizuale si impactul lor asupra publicului.
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 4
1. Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, ,,Monitorul Oficial al
României", Partea I, nr.60 din 26 martie 1996.
2. Legea nr. 285/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/1996, ,,Monitorul
Oficial al României", Partea 1. nr. 587 din 30 iunie 2004.
3. OUG nr.123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/1996, ,,Monitorul
Oficial al României „ Partea I.nr.843 din 19 septembrie 2005
4. Legea nr.329/2006 de aprobare a OUG nr.123/2005 pentru modificarea şi completarea
Legii nr.8/1996, ,,Monitorul Oficial al României” Partea I. nr.657 din 31 iulie 2006;
5. Ioan Macovei, Dreptul Proprietăţii Intelectuale, Ed Al Bucureşti 2005
6. Yolanda Eminescu, Regimul juridic al creaţiei intelectuale, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1997.
Dreptul de proprietate intelectuală 67
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Unitatea de învățare 5
DREPTURILE CONEXE DREPTULUI DE AUTOR
Timp de studiu individual estimat: 8h
După parcurgerea acestei unități de învățare, studentul:
- Va fi familiarizat cu particularitatile drepturilor conexe apartinand artistilor interpreti
sau executanti
- Va ști să identifice tipurile de utilizari specifice organismelor de radiodifuziune si
televiziune
- Va cunoaște caracteristicile dreptului de retransmitere prin cablu.
- Va deține abilități de identificare a drepturilor sui-generis ale fabricanţilor bazelor de
date.
DREPTURILE CONEXE DREPTULUI DE AUTOR
Cuprinsul unității de studiu
6. Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi...............................................
7. Drepturile producătorilor de înregistrări sonore...........................................
8. Drepturile producătorilor de înregistrări audiovizuale.................................
9. Organismele de radiodifuziune şi televiziune...............................................
9.1 Drepturile organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.................
9.2 Comunicarea publică prin satelit.............................................................
9.3 Retransmiterea prin cablu........................................................................
73
77
79
79
79
81
82
Dreptul de proprietate intelectuală 68
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
10. Drepturile sui-generis ale fabricanţilor bazelor de date...............................
De retinut!.................................................................................... ...................
Intrebări De Control...................................................... ...............................
Propuneri De Referate.................................................................................
Bibliografie Specifică Unității De Învățare 5..............................................
83
84
85
86
86
Dreptul de proprietate intelectuală 69
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Directiva comunitară din 1993 impune statelor membre Uniunii Europene
coordonarea unor reguli ale dreptului de autor şi drepturile conexe aplicabile radiodifuziunii
prin satelit şi retransmisia prin cablu .
Art. 5 din această directivă prevede : „protecţia drepturilor conexe drepturilor de autor
nu aduce atingere şi nu modifică sub nici un aspect protecţia conferită în cadrul drepturilor
de autor.”
Actuala reglementare (Legea nr. 8/1996) este în strictă concordanţă cu reglementarea
comunitară în privinţa drepturilor conexe drepturilor de autor. Prin aceasta, pentru prima
oară în legislaţia României sunt reglementate drepturile conexe drepturilor de autor. Aceste
drepturi sunt reglementate în 5 capitole ale legii, ocupând o reglementare textuală mai mare
decât întreaga reglementare anterioară privitoare la drepturile de autor.
Prin drepturile conexe drepturilor de autor înţelegem ansamblul prerogativelor
nepatrimoniale ( morale ) şi patrimoniale pe care legea le recunoaşte unor categorii de
persoane fizice sau juridice care desfăşoară activităţi subsecvente activităţii de creaţie
propriu-zisă .
În conformitate cu prevederile art. 94 din Legea nr. 8/1996, sunt recunoscute şi
protejate drepturile conexe drepturilor de autor, următoarelor 3 categorii de persoane
( titularii drepturilor conexe ) :
1 – artiştii interpreţi şi executanţi pentru propriile interpretări sau execuţii;
2 – producătorii de înregistrări sonore şi producătorii de înregistrări audiovizuale,
pentru propriile înregistrări.
Dreptul de proprietate intelectuală 70
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Pentru aceste două categorii de titulari de drepturi conexe drepturilor de autor legea
cuprinde în afară de dispoziţiile din capitolele care le sunt destinate, un capitol cu reguli
comune atât pentru autori cât şi pentru artişti şi producători.
3 – organismele de radiodifuziune şi televiziune pentru propriile lor emisiuni şi
servicii de programe.
1.Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi
În doctrină s-a pus problema dacă aceşti artişti sau executanţi sunt coautori la
realizarea operei. Pentru că ei nu participă la crearea operei interpretate sau executate s-a
considerat că nu pot avea calitatea de coautori, prestaţia lor a fost considerată drept operă
derivată. Această calificare, nu este justă pentru că ar însemna să se pună această prestaţie pe
aceeaşi treaptă cu traducerile sau adaptările care însă, sunt opere cu entitate proprie.
Este adevărat că artiştii prin talentul lor măresc frumuseţea unei opere şi de multe ori
importanţa rolului lor este egală cu cea a autorului iar uneori chiar superioară, mai ales pe
scara realizărilor şi realităţilor comerciale.
Ca urmare s-a considerat că pentru protecţia prestaţiei interpreţilor sau executanţilor
este necesar să se instituie un regim care deşi modelat după cel al dreptului de autor să fie
diferit de acesta.
Legislaţiile care au consacrat o asemenea protecţie au realizat-o în cadrul aşa
numitelor drepturi conexe.
Existenţa unei conexiuni speciale între opera interpretată sau executată şi interpretarea
sau executarea ei este demonstrată de faptul că de multe ori interpretarea ori executarea unei
opere poate compromite sau să dea strălucire operei preexistente.
Dreptul de proprietate intelectuală 71
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
În conformitate cu prevederile art. 95 din lege, sunt consideraţi artişti interpreţi sau
executaţi : „actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte persoane care prezintă, cântă,
dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă
modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de
varietăţi, de circ ori marionete.”
Din ultima parte a textului de lege, care foloseşte expresia „spectacol de orice fel”,
rezultă existenţa unor drepturi conexe de autor şi altor categorii de artişti interpreţi sau
executanţi ai unor creaţii sau realizări artistice decât cele expres denumite şi enumerate în
cuprinsul textului de lege.
A. Obiectul drepturilor conexe se deduce din conţinutul art. 94 , şi poate consta din:
- interpretările şi execuţiile artiştilor interpreţi sau executanţi ,
- înregistrările sonore şi audiovizuale ale producătorilor unor astfel de înregistr ări,
- emisiunile organismelor de radiodifuziune şi televiziune .
Actuala reglementare, recunoaşte acestor artişti interpreţi sau executanţi o serie de
drepturi morale şi patrimoniale asemănătoare cu cele recunoscute autorilor.
B. Drepturile morale
În conformitate cu prevederile art. 96 din lege, artiştilor interpreţi sau executaţi li se
recunosc următoarele drepturi morale :
1 – dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări sau execuţii,
2 – dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat
la fiecare spectacol şi la fiecare utilizare a înregistrării acesteia,
3 – dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaţiei sale şi de a se opune oricărei
deformări, falsificări sau alte modificări substanţiale a interpretării ori execuţiei sale sau
oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputaţia sa,
Dreptul de proprietate intelectuală 72
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
În continuare, art. 97 din lege, prevede că drepturile morale conexe drepturilor de
autor ale artiştilor interpreţi sau executaţi, la fel ca şi drepturile morale ale autorilor, nu pot
face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.
Aliniatul 2 al art. 97 din lege, stabileşte că exerciţiul drepturilor morale ale drepturilor
conexe drepturilor de autor ale artiştilor interpreţi sau executaţi pot fi transmise prin
moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată. În caz de vacanţă succesorală
exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva care a administrat
drepturile artistului interpret sau executant ori, după caz, organismului cu cel mai mare
număr de membri, din domeniul respectiv.
C. Drepturile patrimoniale
Artiştilor interpreţi sau executaţi li se recunoaşte un drept patrimonial exclusiv asupra
realizărilor lor care, potrivit art. 98 din lege, conferă interpreţilor, dreptul de a autoriza
efectuarea de către terţi a următoarelor activităţi :
a) fixarea interpretării sau a execuţiei sale ;
În art. 98 din lege, se prevede expres înţelesul termenului de fixare. Astfel : „În
înţelesul prezentei legi, se consideră fixare încorporarea, prin orice mijloc, de sunete,
imagini ori de sunete şi imagini sau de reprezentări digitale ale acestora, în orice fel de
suport, inclusiv electronic, care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea lor către
public, într-un mod oarecare.”
b) reproducerea integrală sau parţială, directă ori indirectă, temporară sau permanentă,
prin orice mijloc şi sub orice formă, a interpretării sau a execuţiei fixate:
c) distribuirea interpretării sau a execuţiei fixate;
d) închirierea interpretării sau a execuţiei fixate;
e) împrumutul interpretării sau al execuţiei fixate;
Dreptul de proprietate intelectuală 73
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
f) importul în vederea comercializării pe piaţa internă a interpretării sau a execuţiei
fixate;
g) radiodifuzarea şi comunicarea publică a interpretării sau a execuţiei sale, în afara
cazului în care interpretarea sau execuţia a fost deja fixată sau radiodifuzată;
h) punerea la dispoziţia publicului a interpretării sau a execuţiei sale fixate, astfel încât
să poată fi accesată, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
i) retransmiterea prin cablu a interpretării sau a execuţiei fixate.
În condiţiile prevăzute de art. 99 din lege, artiştilor interpreţi sau executaţi li se
recunoaşte un drept patrimonial conex dreptului de autor şi cu privire la prestaţiile colective,
realizate în formaţii cum ar fi, membrii unui grup, cor, corp de balet, trupe teatrale, şi care,
trebuie să-şi desemneze dintre ei, în scris cu acordul majorităţii membrilor grupului, un
reprezentant pentru exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 98 din lege.
Pentru cazul în care artistul interpret sau executant îţi desfăşoară activitatea pe baza
unui contract individual de muncă, legea a reglementat două situaţii cu privire la drepturile
patrimoniale ale acestor artişti.
Astfel, art. 100 din lege prevede posibilitatea ca dreptul patrimonial prevăzut la art. 98
să poată fi transmis celui care angajează, cu condiţia ca transmiterea dreptului să fie expres
prevăzută în contractul individual de muncă.
În situaţia în care artistul interpret sau executant a participat la realizarea unei opere
audiovizuale, ori a unei înregistrări sonore, dacă nu există o convenţie contrară, se consideră
că acesta cedează producătorului dreptul exclusiv de utilizare a prestaţiei sale astfel fixate
prin reproducere, distribuire, import, inchiriere si împrumut. Remuneraţia cuvenită în
temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale care aparţin unui artist interpret
sau executant se stabilesc prin acordul părţilor.
Dreptul de proprietate intelectuală 74
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Cuantumul remuneraţiei poate să fie calculat fie proporţional cu încasările provenite
din exploatarea prestaţiei, fie în sumă fixă sau orice alt mod. Dacă remuneraţia nu a fost
stabilită prin contract artistul interpret sau executant poate solicita organelor jurisdicţionale
competente stabilirea remuneraţiei, la fel ca şi în cazul contractului de cesiune a drepturilor
de autor.
Se poate solicita, tot pe cale judecătorească revizuirea contractului de cesiune în
situaţia în care există o disproporţie între remuneraţia primită şi beneficiile celui care a
obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale.
În lipsa unei prevederi exprese în contractul individual de muncă drepturile
patrimoniale aparţin artistului interpret sau executant.
Autorul unei prestaţii executate în cadrul unui contract individual de muncă îşi
păstrează dreptul exclusiv de utilizare a acesteia ca parte integrantă în ansamblul creaţiei
sale.
În ceea ce priveşte durata în timp a drepturilor patrimoniale recunoscute artistului
interpret sau executant, art. 102 din lege, prevede că durata este de 50 de ani începând cu
data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc fixarea sau comunicarea către
public.
2. Drepturile producătorilor de înregistrări sonore
Potrivit art. 103 alin. 1 din lege, se consideră inregistrare sonora sau fonograma, in
sensul prezentei legi, orice fixare, exclusiv sonora, a sunetelor provenite dintr-o interpretare
ori executie a unei opere sau a altor sunete ori a reprezentarilor digitale ale acestor s unete,
oricare ar fi metoda si suportul utilizate pentru aceasta fixare.
Producătorii de înregistrări sonore sunt persoanele fizice sau juridice care îşi asumă
responsabilitatea organizării şi finanţării realizării primei fixări a sunetelor, fie că aceasta
constituie sau nu o operă în sensul prevederilor Legii nr. 8/1996.
Dreptul de proprietate intelectuală 75
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Producătorul de înregistrări sonore, are dreptul recunoscut de lege ca în cazul
reproducerii şi difuzării înregistrărilor sonore pe care le realizează, să înscrie pe suporturile
acestora, inclusiv pe coperte, cutii şi alte suporturi, pe lângă menţiunile privind autorul şi
artistul interpret sau executant şi propriul său nume şi denumirea întreprinderii sale.
Pe lângă acest drept moral, producătorilor de înregistrări sonore, li se recunoaşte un
drept patrimonial exclusiv de a autoriza efectuarea de către terţi a unor activităţi cu privire la
acestea :
a) reproducerea integrală sau parţială, directă ori indirectă, temporară sau permanentă,
prin orice mijloc şi sub orice formă, a propriilo r înregistrări sonore;
b) distribuirea propriilor înregistrări sonore;
c) închirierea propriilor înregistrari sonore;
d) împrumutul propriilor înregistrări sonore;
e) importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a copiilor legal realizate ale
propriilor înregistrări sonore;
f) radiodifuzarea şi comunicarea publică a propriilor înregistrări sonore, cu excepţia
celor publicate în scop comercial;
g) punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări sonore, astfel încât să poată
fi accesate, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
h) retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări sonore.
La aceste drepturi, art. 105 alin. 3 din lege, prevede şi dreptul exclusiv al
producătorului de înregistrări sonore de a împiedica importul de copii ale propriilor
înregistrări sonore realizate fără autorizarea sa.
Dreptul de proprietate intelectuală 76
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Cu privire la durata drepturilor patrimoniale recunoscute de lege producătorilor de
înregistrări sonore, aceasta este de 50 de ani şi începe să curgă cu data de 1 ianuarie al anului
următor celui în care a avut loc prima fixare, ori de la data aducerii la cunoştinţă publică.
3. Drepturile producătorilor de înregistări audiovizuale
Art. 106 indice 1 din Legea nr.8/1996 arată că se consideră înregistrare audiovizuală
sau videogramă orice fixare a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în
mişcare, însoţite sau nu de sunet, oricare ar fi metoda şi suportul utilizate pentru această
fixare.
Producătorul unei înregistrări audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce are
iniţiativa şi îşi asumă responsabilitatea organizării şi realizării primei fixări a unei opere
audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare, însoţite ori nu de sunet şi, în această
calitate, furnizează mijloacele tehnice şi financiare necesare.
Producătorii de înregistrări audiovizuale pot exercita acelaşi drepturi morale şi
patrimoniale ca şi producătorii de înregistrări sonore .
4. Organismele de radiodifuziune şi televiziune
Organismele de radiodifuziune şi de televiziune sunt creatori de programe iar
programele reprezintă o operă comună creată de mai mulţi coautori, în colaborare, aşa cum o
defineşte art. 5 al legii.
4.1. Drepturile organismelor de radiodifuziune şi de televiziune
Conform art. 113 alin. 1 din lege, aceste organisme de radiodifuziune şi de televiziune
au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza, cu obligaţia pentru cel autorizat de a menţiona
numele organismelor în cauză, următoarele activităţi :
Dreptul de proprietate intelectuală 77
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
a) fixarea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de
televiziune;
b) reproducerea integrală sau parţială, directă ori indirectă, temporară sau permanentă,
prin orice mijloc şi sub orice formă, a propriilor emisiuni şi servicii de programe de
radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
c) distribuirea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de
televiziune fixate pe orice fel de suport;
d) importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a propriilor emisiuni şi servicii
de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
e) retransmiterea sau reemiterea propriilor emisiuni şi servicii de programe de
radiodifuziune sau de televiziune prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau
prin orice alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mod de comunicare către public,
inclusiv retransmiterea pe internet;
f) comunicarea publică a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune
sau de televiziune în locuri accesibile publicului, cu plata intrării;
g) închirierea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de
televiziune, fixate pe orice tip de suport;
h) împrumutul propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de
televiziune fixate pe orice fel de suport;
i) punerea la dispoziţia publicului a propriilor emisiuni şi servicii de programe de
radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost emise
prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit, astfel încât să poată fi accesate în orice loc
şi în orice moment ales, în mod individual, de către public.
Dreptul de proprietate intelectuală 78
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
La cele de mai sus se adaugă dreptul patrimonial exclusiv al organismelor de radio şi
televiziune de a împiedica importul de copii realizate, fără autorizarea lor, de pe propriile
programe de radio sau de televiziune, fixate pe orice tip de suport.
Durata drepturilor patrimoniale exclusive ale organismelor de radiodifuziune şi de
televiziune este de 50 de ani, perioadă ce începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului
următor celui în care a avut loc prima emitere sau transmitere a acestor organisme.
Şi în cazul acestor drepturi, legiuitorul a prevăzut unele din limitările exercitării
acestora, fiind permise fără consimţământul organismelor menţionate, cât şi utilizarea
programelor de radio şi de televiziune pentru uzul personal sau pentru cercul unei familii.
4.2 Comunicarea publică prin satelit
Acest nou mod de transmitere prin satelit, a fost reglementat pentru prima oară prin
Legea nr. 8/1996, fapt ce se impunea datorită nivelului atins de ştiinţa şi tehnica mondială a
telecomunicaţiilor.
Prin comunicare publică prin satelit se înţelege introducerea sub controlul şi
responsabilitatea unui organism de radiodifuziune sau de televiziune situat pe teritoriul
României, a semnalelor purtătoare de programe destinate captării de către public, într -un lanţ
neîntrerupt de comunicare ce conduce la satelit şi revine pe pământ.
Trecerea la utilizarea pe scară largă a acestui nou sistem de comunicaţii publice nu
trebuie să aibă ca urmare încălcarea în vreun fel a drepturilor creatorilor de opere în general
sau a altor categorii de participanţi la realizarea unor opere audiovizuale, apte a fi transmise
publicului pe această cale.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 117 alin. 1 din lege, organismele de
radiodifuziune şi de televiziune care au ca obiect de activitate comunicarea publică a unor
Dreptul de proprietate intelectuală 79
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
programe prin satelit, trebuie să îşi desfăşoare activitatea cu respectarea dreptului de autor şi
a drepturilor conexe protejate prin Legea nr. 8/1996.
În situaţia în care semnalele purtătoare de programe sunt emise sub o formă codificată,
comunicarea aceasta va fi considerată comunicare publică numai dacă dispozitivul de
decodificare a emisiunii este pus la dispoziţia publicului prin organismul respectiv sau cu
consimţământul său.
Răspunderea pentru comunicarea publică prin satelit trebuie să revină acelor organisme
de radiodifuziune sau de televiziune care sunt titularele programelor în cauză, precum şi
persoanelor fizice sau juridice care au primit din partea acestora autorizarea efectuării
acestor comunicaţii publice.
Titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe dreptului de autor asupra operelor
sau prestaţiilor care ar putea face obiectul unor programe comunicate prin satelit, îşi vor
putea cesiona drepturile lor, în vederea realizării unei astfel de comunicări publice, numai
printr-un contract încheiat individual sau prin intermediul unui organism de gestiune
colectivă. În acest caz este vorba despre un nou contract de cesiune care se adaugă celorlalte
contracte de valorificare a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe prevăzute de Legea nr.
8/1996.
4.3 Retransmiterea prin cablu
Introducerea acestei reglementări în legislaţia actuală este de asemenea o noutate în
legislaţia noastră şi a devenit posibilă şi necesară ca urmare a evoluţiei telecomunicaţiilor în
general pe plan mondial şi a utilizării acestui mod de comunicare publică pe scară tot mai
largă în ultimul timp şi în ţara noastră.
Dreptul de proprietate intelectuală 80
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Ideea centrală a acestei reglementări o constituie afirmarea principiului conform căruia
nici prin acest nou mod de comunicare publică, dreptul de autor şi drepturile conexe acestuia
nu pot fi ignorate sau încălcate în nici un fel.
Legea stabileşte că titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe îşi pot
exercita drepturile lor pentru autorizarea sau interzicerea retransmiterii prin cablu, pe baza
contractelor încheiate prin intermediul unor organisme de gestiune colectivă.
Dacă unii titulari de drepturi nu au încredinţat gestiunea drepturile lor unui organism
de gestiune colectivă, organismul care gestionează drepturile din aceeaşi categorie este
considerat de drept a fi şi gestionarul drepturilor lor. Dacă în acelaşi domeniu există mai
multe organisme de gestiune colectivă, titularul de drepturi poate opta între acestea. Titularii
drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe, pot să-şi revendice drepturile de la acele
organisme în termen de 3 ani de la data retransmiterii prin cablu.
Organismele de gestiune colectivă pot încheia contracte cu distribuitorii prin cablu.
Art. 121 indice 1 din lege prevede însă două cazuri în care retransmiterea prin cablu
este permisă fără consimţământul titularului de drepturi şi fără plata vreunei remuneraţii :
1 – în cazul programelor proprii ale organismelor publice de radiodifuziune şi de
televiziune cu acoperire naţională;
2 – în cazul retransmiterii unor programe ale organismelor de radiodifuziune şi de
televiziune ale căror programe sunt retransmise prin cablu .
5. Drepturile sui-generis ale fabricanţilor bazelor de date
Prin bază de date se înţelege o culegere de opere, de date sau de alte elemente
independente, protejate ori nu prin drept de autor sau conex, dispuse într-o modalitate
Dreptul de proprietate intelectuală 81
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
sistematică ori metodică şi în mod individual accesibile prin mijloace electronice sau printr -o
altă modalitate.
Potrivit art. 122 indice 1 fabricantul unei baze de date este persoana fizică sau juridică
ce a făcut o investiţie substanţială cantitativă şi calitativă în vederea obţinerii, verificării sau
prezentării conţinutului unei baze de date.
Fabricantul unei baze de date are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza si de a
interzice extragerea si/sau reutilizarea totalităţii sau a unei părţi substanţiale din aceasta,
evaluata calitativ sau cantitativ.
Drepturile fabricantului bazei de date iau naştere o dată cu definitivarea bazei de date.
Durata protecţiei este de 15 ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului imediat următor
definitivării bazei de date.
Cuantumul remuneraţiei poate să fie calculat fie proporţional cu încasările provenite
din exploatarea prestaţiei, fie în sumă fixă sau orice alt mod. Dacă remuneraţia nu a fost
stabilită prin contract artistul interpret sau executant poate solicita organelor jurisdicţionale
competente stabilirea remuneraţiei, la fel ca şi în cazul contractului de cesiune a drepturilor
de autor.
Dreptul de proprietate intelectuală 82
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Se poate solicita, tot pe cale judecătorească revizuirea contractului de cesiune în
situaţia în care există o disproporţie între remuneraţia primită şi beneficiile celui care a
obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale.
În lipsa unei prevederi exprese în contractul individual de muncă drepturile
patrimoniale aparţin artistului interpret sau executant.
Autorul unei prestaţii executate în cadrul unui contract individual de muncă îşi
păstrează dreptul exclusiv de utilizare a acesteia ca parte integrantă în ansamblul creaţiei
sale.
În ceea ce priveşte durata în timp a drepturilor patrimoniale recunoscute artistului
interpret sau executant, art. 102 din lege, prevede că durata este de 50 de ani începând cu
data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc fixarea sau comunicarea către
public.
INTREBĂRI DE CONTROL
1. Ce presupune exploatarea unui drept conex dreptului de autor?
2. Care sunt elementele specifice operelor cinematografice?
3. In ce modalitati pot fi valorificate drepturile artistilor interpreti sau executanti?
Dreptul de proprietate intelectuală 83
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
PROPUNERI DE REFERATE
Formele de exploatare a operelor de arta audiovizuala
Modalitatile de interferenta a contributiilor comune creatorilor ce participa la formarea
operei cinematografice.
Ce particularitati se creaza in cazul producatorilor de drepturi de autor ce au ca obiect
bazele de date.
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 5
1. Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, ,,Monitorul Oficial al
României", Partea I, nr.60 din 26 martie 1996.
2. Legea nr. 285/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/1996, ,,Monitorul
Oficial al României", Partea 1. nr. 587 din 30 iunie 2004.
3. OUG nr.123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/1996, ,,Monitorul
Oficial al României „ Partea I.nr.843 din 19 septembrie 2005
4. Legea nr.329/2006 de aprobare a OUG nr.123/2005 pentru modificarea şi completarea
Legii nr.8/1996, ,,Monitorul Oficial al României” Partea I. nr.657 din 31 iulie 2006;
5. Ioan Macovei, Dreptul Proprietăţii Intelectuale, Ed Al Bucureşti 2005
6. Yolanda Eminescu, Regimul juridic al creaţiei intelectuale, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1997.
Dreptul de proprietate intelectuală 84
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Unitatea de învățare 6
GESTIUNEA ŞI APĂRAREA DREPTULUI DE AUTOR ŞI A DREPTURILOR
CONEXE
Timp de studiu individual estimat: 8h
După parcurgerea acestei unități de învățare, studentul:
- Va fi familiarizat cu modalitățile de protectie a drepturilor de autor si conexe prin
masuri administrative
- Va ști să identifice tipurile de raspundere civila si penala aplicabile in materia
drepturilor de autor
- Va cunoaște formele de sanctiune contraventionala aplicabile incalcarii drepturilor de
autor
- Va deține abilități privind regimul international al drepturilor de autor
GESTIUNEA ŞI APĂRAREA DREPTULUI DE AUTOR ŞI A DREPTURILOR
CONEXE
Cuprinsul unității de studiu
1. Ocrotirea drepturilor de autor prin mijloace de drept administrativ................
2. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.......................................................
3. Apărarea drepturilor de autor prin mijloacele dreptului civil şi procesual
civil.....................................................................................................................
4. Apărarea drepturilor de autor prin mijloace de drept penal............................
89
91
93
95
Dreptul de proprietate intelectuală 85
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
5. Regimul internaţional al drepturilor de autor...................................................
De retinut!.................................................................................... ...................
Intrebări De Control...................................................... ...............................
Propuneri De Referate.................................................................................
Bibliografie Specifică Unității De Învățare 6..............................................
98
101
102
102
103
Dreptul de proprietate intelectuală 86
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Apărarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe se face printr-o serie de mijloace
de drept administrativ, civil şi penal. Apariţia unei legi, în concordanţă cu legislaţia
internaţională în materie, a permis intrarea în legalitate şi în acest domeniu în care datorită
schimbărilor apărute în tehnică şi tehnologie, a cerut-o cu necesitate. De asemenea,
reglementarea drepturilor conexe a constituit un al pas în crearea cadrului legislativ necesar
apărării acestor drepturi. Spre deosebire de alte obiecte ale dreptului de proprietate
intelectuală (invenţiile, mărcile, desenele şi modelele industriale), operele creaţiei literare,
artistice şi ştiinţifice sau de orice altă natură asemănătoare, originalul este protejat de lege în
mod necondiţionat.
1. Ocrotirea drepturilor de autor prin mijloace de drept administrativ
A. Mijloace de drept administrativ cu caracter organizaţional prin care sunt
protejate drepturile de autor.
Realizarea prin dispoziţiile legii a cadrului juridic necesar creării unor organisme de
gestiune colectivă prin care se pot exercita şi proteja unele dintre drepturile de autor sau
dintre drepturile conexe acestora, constituie mijloace de drept administrativ cu caracter
organizaţional.
Pentru prima dată Legea nr. 8/1996, prevede că titularii dreptului de autor şi a
drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile lor nu numai în mod personal dar şi, la cererea
lor, prin organisme de gestiune colectivă.
Organismele de gestiune colectivă sunt persoane juridice constituite prin libera
asociere care au ca obiect de activitate în principal colectarea şi repartizarea drepturilor a
căror gestiune le este încredinţată de către titulari. Aceste organisme au statutul asociaţiilor
fără scop lucrativ şi dobândesc personalitatea juridică în condiţiile legii cu avizul Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor.
Dreptul de proprietate intelectuală 87
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească aceste organisme pentru a fi avizate de
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor sunt stabilite de lege. Organismele sunt create
direct de către titularii drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe, cum sunt autorii, artiştii
interpreţi sau executanţi, producătorii precum şi alţi titulari persoane fizice sau juridice ai
drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe.
Aceste organisme acţionează în limitele mandatului încredinţat pe baza unui statut
adoptat după procedura prevăzută de lege. Dispoziţiile obligatorii pe care trebuie să le
cuprindă un astfel de statut sunt prevăzute în art. 127 lit. a – j din lege şi trebuie să fie
completate cu orice dispoziţii obligatorii reieşite din legislaţia în vigoare.
Pentru a evidenţia rolul de protecţie pe care îl au organismele de gestiune colectivă,
înfiinţate prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 8/1996, vom aminti că în conformitate cu
prevederile art. 129 alin. 4 din lege orice titular al dreptului de proprietate sau al drepturilor
conexe, poate încredinţa prin contract exerciţiul drepturilor sale unui organism de gestiune
colectivă, acesta din urmă fiind ţinut să accepte exercitarea acestor drepturi pe bază
colectivă, dacă gestiunea categoriei de drepturi în cauză intră în activitatea sa statutară.
Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligaţii :
a) să acorde autorizaţii neexclusive utilizatorilor, la cererea acestora, efectuată înainte
de utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remuneraţii, prin licenţă neexclusivă, în
formă scrisă;
b) să elaboreze metodologii pentru domeniile lor de activitate, cuprinzând drepturile
patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drep turi, în
cazul acelor opere al caror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de
către titularii de drepturi;
c) să încheie, în numele titularilor de drepturi care le-au mandatat sau pe baza
convenţiilor încheiate cu organisme similare din străinătate, contracte generale cu
organizatorii de spectacole, organismele de radiodifuziune ori de televiziune sau cu
distribuitorii de servicii de programe prin cablu, având ca obiect autorizarea de utilizare a
repertoriului protejat;
d) să protejeze interesele membrilor lor, în ceea ce priveşte gestionarea drepturilor
cuvenite, ca urmare a utilizarii repertoriului propriu, în afara teritoriului României, prin
încheierea de contracte de reprezentare cu organismele similare din străinătate;
Dreptul de proprietate intelectuală 88
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
e) să colecteze sumele datorate de utilizatori şi să le repartizeze între titularii de
drepturi, potrivit prevederilor din statut;
f) să asigure accesul propriilor membri la informaţiile privind orice aspect al activităţii
de colectare a sumelor datorate de utilizatori şi de repartizare a acestora;
g) să acorde asistenţă de specialitate titularilor de drepturi şi să îi reprezinte în cadrul
procedurilor legale, în limita obiectului lor de activitate;
h) să ceară utilizatorilor comunicarea de informaţii şi transmiterea documentelor
necesare, în format scris şi electronic, pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor pe
care le colectează, în vederea repartizării; informaţiile şi documentele transmise vor fi
însoţite de adresa de înaintare, purtând numele reprezentantului legal, semnătura şi ştampila;
i) să asigure transparenţa activităţii de gestiune colectiva în raporturile cu autoritatile
publice care au drept de control şi, prin acestea, cu utilizatorii;
j) să îndeplinească orice altă activitate, conform mandatu lui special primit de la
titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, în limitele obiectului lor de activitate.
2. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
Existenţa unui organism administrativ central cu competenţă naţională pentru
protejarea drepturilor de autor denumit Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, este o
garanţie suplimentară pentru garantarea drepturilor titularilor drepturilor de autor şi ai
drepturilor conexe.
Acest organism a luat fiinţă pe data intrării în vigoare a Legii nr. 8/1996 prin
transformarea Agenţiei Române pentru Protejarea Drepturilor de Autor – organ de
specialitate aflat în subordinea Ministerului Culturii – prin schimbarea denumirii şi
subordonării. Odată cu schimbarea denumirii acest organism a devenit organ de specialitate
subordonat Guvernului.
Dreptul de proprietate intelectuală 89
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor are autoritate unică pe teritoriul României
în ceea ce priveşte evidenţa, observarea şi controlul aplicării legislaţiei în domeniul dreptului
de autor şi a drepturilor conexe.
Directorul general al acestui organism precum şi cei 20 de arbitrii (jurişti) sunt numiţi
de guvern. Oficiul funcţionează pe baza unui regulament aprobat de Guvern. (H.G. nr. 60/10
martie 1997 publicată în M.O. nr. 46 din 18 martie 1997).
Atribuţiile Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, conform prevederilor art. 138
din lege, sunt următoarele :
a) reglementeaza activitatea din domeniu, prin decizii ale directorului general;
b) elaboreaza proiecte de acte normative in domeniul sau de activitate;
c) tine evidenta repertoriilor transmise de organismele de gestiune colectiva;
d) organizeaza si administreaza, contra cost, inregistrarea, in registrele nationale si in
alte evidente nationale specifice, prevazute de lege;
e) avizeaza constituirea si supravegheaza functionarea organismelor de gestiune
colectiva;
f) avizeaza, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, potrivit legii,
inscrierea in Registrul aflat la grefa judecatoriei, a asociatiilor si fundatiilor constituite in
domeniul drepturilor de autor si al drepturilor conexe, inclusiv in ceea ce priveste asociatiile
pentru combaterea pirateriei;
g) controleaza din oficiu, pe cheltuiala proprie, respectarea legislatiei din domeniu si
aplica sanctiuni contraventionale potrivit legii;
h) controleaza functionarea organismelor de gestiune colectiva si stabileste masurile
de intrare in legalitate sau aplica sanctiuni, dupa caz;
Dreptul de proprietate intelectuală 90
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
i) controleaza la cerere, pe cheltuiala titularilor unor drepturi protejate, activitatile care
constituie incalcari ale legislatiei in domeniu, si aplica sanctiuni contraventionale, potrivit
legii;
j) incheie acte de constatare a infractiunilor din domeniu, ridica mijloace materiale de
proba si le inainteaza organelor de urmarire penala;
k) administreaza baza de date, la nivel national, privind contraventiile sanctionate in
domeniul drepturilor de autor si al drepturilor conexe;
l) asigura secretariatul procedurilor de mediere desfasurate potrivit legii;
m) efectueaza, contra cost, constatari tehnico-stiintifice si expertize, prin specialist i
proprii, la solicitarea organelor de cercetare penala sau a instantelor judecatoresti;
n) desfasoara activitati de informare privind legislatia din domeniu, pe cheltuiala
proprie, precum si activitati de instruire, pe cheltuiala celor interesati;
o) desfasoara activitati de reprezentare in relatiile cu organizatiile de specialitate
similare si cu organizatiile internationale din domeniu, la care statul roman este parte;
p) indeplineste orice alte atributii prevazute de lege.
3. Apărarea drepturilor de autor prin mijloacele dreptului civil şi procesual civil
Acţiunile civile vor avea ca obiect recunoaşterea drepturilor şi reparaţia prejudiciului,
fiind fie acţiuni în răspundere civilă ( art. 998-999 C.Civil ), fie acţiuni în răspundere
contractuală.
În afara acestor acţiuni, cei vătămaţi vor putea promova şi alte acţiuni cum ar
fi:îmbogăţirea fără justă cauză sau plata nedatorată .
Dreptul de proprietate intelectuală 91
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
În prezent textul de bază privitor la această problemă este articolul 139 alin. 1 din lege
care statuează : „ Încălcarea drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege atrage
răspunderea civilă , contravenţională sau penală , după caz , potrivit legii” , text aplicabil şi în
materia drepturilor nepatrimoniale de autor şi a acelora conexe cu acestea .
Există încă şi alte prevederi care ocrotesc unele drepturi nepatrimoniale , cum ar fi
Decretul nr. 31/1954 , care în articolul 54 prevede că „ persoana care a suferit o atingere în
dreptul său la nume ori la pseudonim , la denumire , la onoare , la reputaţie, în dreptul
personal nepatrimonial de autor al unei opere ştiinţifice , artistice ori literare, de inventator
sau în orice alt drept personal nepatrimonial va putea cere instanţei judecătoreşti încetarea
săvârşirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus arătate”. Totodată , cel care a suferit o
atingere a unor asemenea drepturi va putea cere instanţei să oblige pe autorul faptei săvârşite
fără drept să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţă spre a ajunge la
restabilirea dreptului atins .
Pentru prevenirea unor pagube iminente sau pentru asigurarea reparării acestor
drepturi recunoscute de Legea nr. 8/1996, titularii pot solicita instanţei de judecată luarea
unor măsuri asiguratorii ca :
1 – remiterea pentru acoperirea prejudiciilor suferite a încasărilor realizate prin actul
ilicit sau, dacă prejudiciile nu pot fi reparate în acest mod, remiterea bunurilor rezultate din
fapta ilicită, în vederea valorificării acestora, până la acoperirea integrală a prejudiciilor
cauzate,
2 – distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a
căror destinaţie unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit,
3 – scoaterea din circuitul comercial prin confiscarea şi distrugerea copiilor efectuate
ilegal,
4 – publicarea în mijloacele de comunicare în masă a hotărârii instanţei de judecată, pe
cheltuiala celui care a săvârşit fapta.
Dreptul de proprietate intelectuală 92
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Litigiile născute din încălcarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe sunt de
competenţa organelor jurisdicţionale, potrivit dispoziţiilor dreptului comun şi ale Legii nr.
8/1996.
4. Apărarea drepturilor de autor prin mijloace de drept penal
Faţă de anterioara reglementare (Decretul nr. 321/1956) care avea un singur artico l
incriminator, actuala reglementare (Legea nr. 8/1996) prevede un număr de 30 de infracţiuni
pentru anumite fapte care încalcă dreptul de autor şi drepturile conexe.
Această nouă reglementare se remarcă şi prin înăsprirea pedepselor aplicate pentru
faptele reţinute ca infracţiuni. În timp ce Decretul nr. 321/1956 sancţiona infracţiunea de
uzurpare a calităţii de autor cu pedeapsa închisorii de la o lună la 1 an sau cu amendă, în
actuala reglementare sunt prevăzute pedepse cu mult mai mari pentru toate fap tele reţinute
ca infracţiuni în materia dreptului de autor şi a drepturilor conexe.
Infracţiunile prevăzute în Legea nr. 8/1996, sunt grupate în mai multe categorii :
A. Infracţiuni prin care se aduc atingere drepturilor de autor şi drepturilor
conexe
Constituie infracţiune, fapta persoanei care, fără a avea autorizaţia sau, după caz,
consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin lege, cu privire la dreptul de autor şi
a drepturilor conexe, săvârşeşte cu vinovăţie, una din faptele prevăzute în art. 140 lit. a – h
din Legea nr. 8/1996.
În conformitate cu textul legal citat, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 1 an la 3 ani sau cu amendă de la 100.000.000 lei la 300.000.000 lei, dacă nu
Dreptul de proprietate intelectuală 93
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
constituie o infracţiune mai gravă, fapta persoanei care fără a avea autorizaţia sau după caz
consimţământul titularului drepturilor recunoscute de Legea nr.8/1996, după cum urmează :
a) distribuirea operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe;
b) importul, pe piata interna, a copiilor operelor sau produselor purtatoare de drepturi
conexe, realizate cu consimtamantul titularilor;
c) inchirierea operelor sau produselor purtatoare de drepturi conexe;
d) comunicarea publica a operelor, altele decat cele muzicale, sau a produselor
purtatoare de drepturi conexe;
e) radiodifuzarea operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe;
f) retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe;
g) realizarea de opere derivate;
h) fixarea, in scop comercial, a interpretarilor sau a executiilor artistice ori a
programelor de radiodifuziune sau de televiziune.
B. Infracţiunea de uzurpare a dreptului de autor
În conformitate cu prevederile art. 141 din lege, constituie infracţiune şi se pedepseşte
cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 25.000.000 lei la 500.000.000 lei fapta
persoanei care-şi însuşeşte fără drept calitatea de autor a unei opere sau fapta persoanei care
aduce la cunoştinţa publicului o operă sub un alt nume decât acela decis de autor, dacă fapta
nu constituie o infracţiune mai gravă.
C. Infracţiuni mai grave decât cele prevăzute la art. 140 din lege
Dreptul de proprietate intelectuală 94
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
În conformitate cu prevederile art. 143 din lege, constituie infracţiune şi se pedepseşte
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50.000.000 lei la 300.000.000 lei,
dacă nu constituie o infracţiune mai gravă fapta persoanei fără a avea consimţământul
titularului drepturilor recunoscute de lege :
a) inlatura, in cunostinta de cauza si cu scop comercial, de pe opere sau alte produse
protejate, ori modifica pe acestea orice informatie sub forma electronica, privind regimul
drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil;
b) distribuie, importa in scopul distribuirii, radiodifuzeaza ori comunica public sau
pune la dispozitia publicului, astfel incat sa poata fi accesate, in orice loc si in orice moment
ales in mod individual, fara drept, prin intermediul tehnicii digitale, opere sau alte produse
protejate, pentru care informatiile existente sub forma electronica, privind regimul
drepturilor de autor sau al drepturilor conexe, au fost inlaturate ori modificate fara
autorizatie, stiind ca acest lucru permite, faciliteaza, provoaca sau ascunde o infractiune
prevazuta in prezenta lege.
De asemenea, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani
sau cu amenda de la 50.000.000 lei la 300.000.000 lei fapta persoanei care produce, importa,
distribuie sau inchiriaza, ofera, prin orice mod, spre vanzare sau inchiriere, ori detine, in
vederea comercializarii, dispozitive ori componente care permit neutralizarea masurilor
tehnice de protectie sau care presteaza servicii care conduc la neutralizarea masurilor tehnice
de protectie, inclusiv, in mediul digital
În conformitate cu prevederile art. 139 alin 2 din lege, „Titularii drepturilor încălcate
pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea
drepturilor lor, constatarea încălcării acestora şi pot pretinde repararea prejudiciului în
conformitate cu normele legale.”
Dreptul de proprietate intelectuală 95
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
După cum se cunoaşte, sunt unele infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în
mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate iar pentru alte infracţiuni, acţiunea
penală se pune în mişcare din oficiu.
Prin plângere în sensul prevederilor codului de procedură penală, se înţelege
încunoştinţarea făcută de o persoană sau grup de persoane care au suferit o vătămare prin
săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, adresată unui organ de urmărire penală în scopul
încetării faptei dăunătoare, a pedepsirii persoanelor vinovate şi a reparării prejudiciilor
morale şi/sau patrimoniale suferite ca urmare a săvârşirii acelor fapte.
În unele cazuri în care legea prevede necesitatea formulării unei plângeri prealabile,
formularea şi prezentarea acesteia în scris sau oral este o condiţie a punerii în mişcare a
acţiunii penale.
Prin sesizare din oficiu ca mijloc de punere în mişcare a acţiunii penale, se înţelege
acea procedură penală prin care un organ de stat competent (organ de urmărire penală,
instanţă de judecată sau alt organ determinat prin lege) se autosesizează în baza atribuţiilor şi
îndatoririlor care i-au fost recunoscute sau impuse prin lege cu privire la săvârşirea uneia sau
mai multor infracţiuni. Sesizarea din oficiu pentru săvârşirea unei infracţiuni din domeniul
drepturilor de autor sau a drepturilor conexe, poate fi declanşată şi de către Oficiul Român
pentru Drepturile de Autor aşa după cum reiese din atribuţiile acestui organ conferite de lege
5. Regimul internaţional al drepturilor de autor
Prima convenţie privitoare la drepturile de autor a fost „Convenţia de la Berna pentru
protecţia operelor literare şi artistice”. Stimulată de elaborarea convenţiei de la Paris asupra
proprietăţii industriale, la Congresul care se ţinea la Berna în 10 la 13 septembrie 1883,
Asociaţia literară şi artistică internaţională (ALAI) adopta un proiect de „convenţie pentru
constituirea Uniunii generale pentru protecţia drepturilor autorilor asupra operelor lor
literare şi artistice”. Consiliul federal elveţian a trimis acest proiect „tuturor ţărilor
Dreptul de proprietate intelectuală 96
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
civilizate” informându-le de ţinerea în anul următor a unei conferinţe diplomatice destinată a
discuta despre acest proiect. În fapt, au fost necesare trei conferinţe internaţionale înainte de
adoptarea textului definitiv. Convenţia de la Berna din 12 septembrie 1886 fruct al muncii a
17 „savanţi” reprezentând 12 ţări, era considerată, la vremea sa, ca „modelul cel mai
desăvârşit al textelor legislative”.
Convenţia de la Berna din 1886 a făcut obiectul unui prim amendament la Paris la 4
mai 1896, apoi unei prime revizuiri la Berlin în 1908, a unui nou amendament în 20 martie
1914, unei noi revizuiri – actul de la Roma – din 2 iunie 1928, apoi unei alte revizuiri – actul
de la Bruxelles – din 26 iunie 1948. Aceste diferite revizuiri aveau ca obiect ridicarea
nivelului de protecţie a regulilor convenţionale. Ultimele două revizuiri ale convenţiei de la
Berna, cea de la Stockholm din 1967 şi cea de la Paris din 1971, dimpotrivă, au scăzut
protecţia acordată prin regulile convenţionale prin dispoziţii derogatorii dreptului de autor în
favoarea ţărilor în curs de dezvoltare.
România a aderat la Convenţia de la Berna prin Legea nr. 152/1926 promulgată prin
Decretul nr. 132/1926 intrată în vigoare la 1 ianuarie 1927.
În prezent, Uniunea de la Berna numără 105 state printre care şi USA care a aderat la
această uniune în 1989 după o lungă perioadă de izolare.
Convenţia de la Berna instituie ca principiu „asimilarea unionistă naţionalului”, adică ea dispune ca protecţia acordată
operelor originare dintr-un stat membru al Uniunii trebuie să fie aceeaşi ca şi aceea acordată operelor de origine locală de către
legea statului în care protecţia este reclamată.
Convenţia de la Berna se bazează pe două principii şi anume :
a – principiul tratamentului naţional, sau al asimilării străinilor resortisanţi ai uniunii cu naţionalii;
b – principiul tratamentului unionist sau al minimului de protecţie pe care statele membre sunt obligate să-l asigure în
acest domeniu.
Primul principiu prevede că în fiecare dintre ţările membre ale uniunii, operele resortisanţilor acestora sunt supuse
regimului stabilit pentru operele naţionalilor. Ne aflăm în prezenţa unui conflict de lege care se rezolvă în mod uniform pe întreg
teritoriul uniunii în favoarea legii statului în care se revendică protecţia.
Al doilea principiu reprezintă un pas înainte pe linia uniformizării soluţiilor. În temeiul acestui principiu, operele
resortisanţilor uniunii, beneficiază în toate ţările membre de un minim de protecţie. Problema de a stabili dreptul unui autor la
beneficiul tratamentului naţional este rezolvată în Convenţia de la Berna, în funcţie de 2 criterii şi anume :
Dreptul de proprietate intelectuală 97
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
1 – criteriul naţionalităţii autorului;
2 – criteriul locului publicării operei.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 şi 4 ale convenţiei aşa cum a fost după ultima revizuire de la Paris din 1971, s-a stabilit :
a – autorii resortisanţi ai unei ţări membre a uniunii precum şi cei care îşi au reşedinţa obişnuită într-o ţară a uniunii,
beneficiază în toate celelalte ţări ale uniunii, altele decât ţara de origine, pentru operele lor publicate sau nepublicate de dreptul
recunoscut în fiecare ţară în parte, naţionalilor;
b – autorii care nu sunt resortisanţi ai unei ţări membre a uniunii şi nici nu-şi au reşedinţa obişnuită într-o asemenea ţară
beneficiază de aceiaşi protecţie pentru operele publicare pentru prima dată într-o ţară a uniunii sau simultan într-o asemenea ţară
şi o ţară străină a uniunii.
Prin publicare simultană se înţelege publicarea intervenită în două sau mai multe ţăr i în interval de 30 de zile de la prima
publicare.
Respectând condiţiile reglementărilor internaţionale, Legea nr. 8/1996 prevede în art. 147 următoarele : „străinii, t itulari
ai drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe beneficiază de protecţia prevăzută prin convenţii, tratate şi acorduri internaţionale
la care România este parte, iar în lipsa acestora beneficiază de un tratament egal cu cel al cetăţenilor români cu condiţia ca aceştia
să beneficieze la rândul lor de tratament naţional în statul respectiv.”
În prezent pe plan mondial există două sisteme juridice principale şi anume :
- cel european
- cel de copyright.
Între aceste două sisteme există deosebirea că primul acordă prioritate intereselor autorului iar cel de-al doilea,
intereselor industriei.
Dreptul de copyright are în centrul atenţiei exclusiv cercul exemplarelor şi implicit un caracter dominant economic.
Menţinerea celor două sisteme este consacrată în prezent instituţional în măsura în care ele coexistă în sistemul uniunii
de la Berna la care USA a aderat.
Convenţia de la Berna din 1886 a făcut obiectul unui prim amendament la Paris la 4 mai
1896, apoi unei prime revizuiri la Berlin în 1908, a unui nou amendament în 20 martie 1914,
unei noi revizuiri – actul de la Roma – din 2 iunie 1928, apoi unei alte revizuiri – actul de la
Bruxelles – din 26 iunie 1948. Aceste diferite revizuiri aveau ca obiect ridicarea nivelului de
protecţie a regulilor convenţionale. Ultimele două revizuiri ale convenţiei de la Berna, cea de
Dreptul de proprietate intelectuală 98
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
la Stockholm din 1967 şi cea de la Paris din 1971, dimpotrivă, au scăzut protecţia acordată
prin regulile convenţionale prin dispoziţii derogatorii dreptului de autor în favoarea ţărilor în
curs de dezvoltare.
România a aderat la Convenţia de la Berna prin Legea nr. 152/1926 promulgată prin
Decretul nr. 132/1926 intrată în vigoare la 1 ianuarie 1927.
În prezent, Uniunea de la Berna numără 105 state printre care şi USA care a aderat la
această uniune în 1989 după o lungă perioadă de izolare.
Convenţia de la Berna instituie ca principiu „asimilarea unionistă naţionalului”, adică ea dispune ca protecţia acordată
operelor originare dintr-un stat membru al Uniunii trebuie să fie aceeaşi ca şi aceea acordată operelor de origine locală de către
legea statului în care protecţia este reclamată.
INTREBĂRI DE CONTROL
1. Ce drepturi patrimoniale reglementeaza Conventia de la Berna?
2. Care sunt atributiile specifice Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor?
3. Care sunt contraventiile specifice actelor de piraterie aplicabile incalcarii drepturilor de
autor?
4. Precizati formele de reparare a prejudiciilor create titularilor de drepturi de autor prin
exploatarea neautorizata a creatiei intelectuale.
PROPUNERI DE REFERATE
Dreptul de proprietate intelectuală 99
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
Rolul institutiilor de reglementare si supraveghere a drepturilor de autor in Romania.
Mijloacele specifice Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor in materia
inregistrarii repertoriilor cuprinzand drepturi de proprietate intelectuala.
Elementele specifice de drept penal aplicabile in materia dreptului de proprietate
intelectuala.
Rolul organizatiilor internationale in domeniul reglementarii drepturilor de proprietate
intelectuala.
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE 6
1. Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, ,,Monitorul Oficial al
României", Partea I, nr.60 din 26 martie 1996.
2. Legea nr. 285/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/1996, ,,Monitorul
Oficial al României", Partea 1. nr. 587 din 30 iunie 2004.
3. OUG nr.123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/1996, ,,Monitorul
Oficial al României „ Partea I.nr.843 din 19 septembrie 2005
4. Legea nr.329/2006 de aprobare a OUG nr.123/2005 pentru modificarea şi completarea
Legii nr.8/1996, ,,Monitorul Oficial al României” Partea I. nr.657 din 31 iulie 2006;
5. Ioan Macovei, Dreptul Proprietăţii Intelectuale, Ed Al Bucureşti 2005
6. Yolanda Eminescu, Regimul juridic al creaţiei intelectuale, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1997.
Dreptul de proprietate intelectuală 100
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
AUTOEVALUARE
TEST GRILĂ
SUPORT CURS
1) În categoria izvoarelor dreptului de proprietate intelectuală trebuie încadrate si:
a. reglementãrile internationale (conventii, directive europene, pacte, acorduri);
b. actele normative adoptate de un ministru (ordin, instructiune, regulament etc.)
c. jurisprudenta
1. a+b
2. b+c
3. a+c
2) Iesirea din vigoare a legii de proprietate intelectuală se produce prin:
a. abrogarea ei implicitã;
Dreptul de proprietate intelectuală 101
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
b. abrogarea ei expresã;
c. desuetudine.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
3) Egalitatea pãrtilor (subiectilor) raportului juridic civil de proprietate intelectuală
reprezintã:
a. egalitatea acestora în fata legii civile;
b. egalitatea juridicã a vointelor pãrtilor raportului juridic civil;
c. egalitatea realã, materialã între pãrtile raportului juridic civil.
1. b
2. c
3. a
4) Obligatia conjunctã în materie de proprietate intelectuală:
a. presupune cã datoria sau, dupã caz, creanta este divizibilã;
b. se mai numeste si obligatie solidarã;
c. existã, în cazul pluralitãtii active, numai dacã a fost prevãzutã expres în actul juridic civil.
1. a
2. b
3. c
5) Cesiunea de creantã în dreptul de autor:
a. presupune, pentru valabilitatea ei, consimtãmântul debitorului ceda t;
Dreptul de proprietate intelectuală 102
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
b. este un mijloc juridic direct de schimbare a persoanei creditorului;
c. este o exceptie realã de la principiul relativitãtii efectelor actului juridic.
1. a
2. b
3. c
6) Schimbarea debitorului se poate realiza prin intermediul:
a. subrogatiei personale;
b. delegatiei perfecte;
c. cesiunii datoriei, indiferent dacã existã sau nu consimtãmântul creditorului
1. a
2. b
3. c
7) Categoria drepturilor reale accesorii include, printre altele:
a. dreptul de servitute;
b. dreptul de ipotecã;
c. dreptul de autor.
1. a
2. b
3. c
8) Dreptul real si dreptul de creantã aferent drepturilor de autor se aseamãnã, printre altele,
prin aceea cã:
a. au determinate atât subiectul activ, cât si subiectul pasiv;
Dreptul de proprietate intelectuală 103
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
b. sunt evaluabile pecuniar;
c. sunt însotite de prerogativa preferintei.
1. b
2. c
3. a
9) Abuzul de drept subiectiv civil în materia proprietăţii intelectuale:
a. înseamnã depãsirea limitelor externe, de ordin material sau juridic, ale dreptului respectiv;
b. constituie o exceptie de la principiul pacta sunt servanda;
c.presupune, printre altele, exercitarea dreptului subiectiv cu rea-credintã
1. a
2. b
3. c
10) Prin obligatia de „a da” în categoria drepturilor de autor se întelege îndatorirea:
a. de a preda un lucru;
b. de a transmite un drept de creantã;
c. de a transmite sau a constitui un drept real
1. a
2. b
3. c
11) Constituie o obligatie de mijloace:
a. obligatia pe care si-o asumã medicul de a depune toatã priceperea sa în tratarea
pacientului;
Dreptul de proprietate intelectuală 104
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
b. obligatia de a câstiga un anumit proces, asumatã de avocat fatã de clientul sãu;
c. obligatia de a preda un anumit lucru.
1. a
2. b
3. c
12) Obligatiile naturale:
a. nu se bucurã de vreo sanctiune (protectie) juridicã;
b. pot fi valorificate numai pe cale de exceptie (apãrare);
c. sunt îndatoriri care decurg din regulile de convietuire socialã
1. a
2. b
3. c
13) Este un imobil prin obiectul la care se aplicã:
a. fondul de comert, incluzând marca şi brevetul;
b. dreptul de creantã corelativ obligatiei debitorului de a constitui un drept de superficie;
c. dreptul de proprietate asupra unui teren.
1. a
2. b
3. c
14) Dupã cum pot fi înlocuite sau nu în executarea unei obligatii, fãrã a afecta valabilitatea
plãtii, bunurile se clasificã în:
a. divizibile si indivizibile;
Dreptul de proprietate intelectuală 105
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
b. frugifere si nefrugifere;
c. fungibile si nefungibile.
1. a
2. b
3. c
15) Nu pot forma obiectul executãrii silite a debitorului:
a. bunurile incorporale privind dreptul de autor şi drepturile conexe;
b. obiectele de cult religios, dacã nu sunt mai multe de acelasi fel;
c. bunurile insesizabile
1. a+b
2. b+c
3. a+c
16) Categoria bunurilor incorporale include:
a. dreptul de proprietate asupra unui bun mobil prin natura lui;
b. titlurile de valoare şi drepturile de autor;
c. toate drepturile subiective
1. a
2. b
3. c
17) Pentru a fi încuviintatã de instantã, proba existenţei drepturilor de autor trebuie sã
îndeplineascã, printre altele, urmãtoarele conditii:
a. sã fie utilã;
Dreptul de proprietate intelectuală 106
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
b. sã aibã legãturã cu pricina;
c. sã fie de naturã sã conducã la rezolvarea cauzei.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
18) Faptele care trebuie sã fie dovedite pentru încălcarea drepturilor de proprietate
intelectuală sunt:
a. faptele materiale exteriorizate;
b. faptele cunoscute personal de judecãtor;
c. faptele constante
1. a+b
2. b+c
3. a+c
19) În ce priveste puterea doveditoare a înscrisului autentic, fac dovada pânã la proba
contrarie:
a. mentiunile ce reprezintã constatãrile personale ale agentului instrumentator;
b. mentiunile ce privesc declaratiile pãrtilor fãcute în fata organului instrumentator;
c. mentiunile strãine de obiectul înscrisului.
1. a
2. b
3. c
20) Prezumtiile simple, judecãtoresti:
Dreptul de proprietate intelectuală 107
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
a. sunt nelimitate ca numãr;
b. sunt relative;
c. nu sunt susceptibile de rãsturnare prin alte mijloace de probatiune admise de lege.
1. a+b
2. b+c
3. a+c
Soluţii:
1. a+c
2. a+b
3. b
4. a
5. b
6. a
7. b
8. c
9. c
10. a
11. c
12. a
13. b
14. c
15. a+c
16. c
17. b+c
Dreptul de proprietate intelectuală 108
Prezentul material poate fi reprodus sau utilizat de terţi cu precizarea sursei bibliografice: Lector Univ. Dr. Ionescu Mircea Felix Melineşti - Dreptul de proprietate intelectuală, Universitatea “Hyperion”, Bucureşti 2011
2011
18. a+c
19. b
20. a+b
top related