frunza

Frunza

Elev: Bîrsan Cosmina Adriana

Clasa: aX-a E

Frunza este un

organ vegetativ lateral al tulpinii sau ramurilor, de formă plată.

Ȋndeplinește funcția fundamentală în procesul de fotosinteză, dar servind și la respirație și transpirație.

*transformă apa cu sărurile minerale în substanţe hrănitoare; (pentru aceasta este nevoie de lumină, căldură, apă şi dioxid de carbon); în timpul procesului de preparare a hranei, plantele elimină, prin frunze, oxigen (gaz din aer, necesar vieţii);*ajută planta să transpire, adică să elimine apa care nu îi este necesară;*prin frunze, planta respiră

Limbul 

Teaca

Pețiolul

Părțile componente

Este partea verde cea mai importantă a frunzei. Forma limbului diferă de la o plantă la alta și poate fi: eliptică, ovală, circulară.

Servește la circulația sevei brute spre limb și a celei elaborate spre tulpină. Pețiolul are și rol mecanic, de susținere a limbului.

Se fixează de tulpină. Uneori ea este o simplă dilatație a părții inferioare a pețiolului, alteori ea se dezvoltă într-o teacă, care înconjoară tulpina pe o anumită lungime.

Alcătuirea externă

Alcătuirea internă

Clasificarea frunzelor:1.După forma limbului

rotundă

ovală

cordată

aciculară

sagitată fistulară

2.După alcătuirea limbului

simplăpalmat-compusă

paripenat-compusăimparipenat-

compusă

3.După marginealimbului

margine întreagă zimţată

sinuată lobată

4.După dispoziţia pe

tulpină

alterne opuse

verticilate

în rozetă

Adaptarea frunzei la mediu

Ca urmare a acțiunii factorilor de mediu apar frunzele metamorfozate, cu roluri fiziologice diferite. *Frunzele cu funcție de nutriție mixotrofă. Deși capabile de fotosinteză, plantele carnivore au nevoie de un surplus de substanțe minerale, în special azotate, pe care le iau din corpul insectelor. Ele prezintă adaptări morfo-anatomice, în special ale frunzelor, care au devenit adevărate capcane pentru insecte sau pentru animale mici. *Frunzele cu rol de depozitare sunt cărnoase și conțin cantități mari de apă și substanțe nutritive. Ele pot avea și rol fotosintetizator 

Frunzele mirmecofileSunt frunze sau stipele la care limbul, în partea bazală, formează pungi sau cămăruțe în care se adăpostesc furnicile. Între planta gazdă și aceste insecte este o relație de simbioză: furnicile folosesc frunzele ca adăpost și depozit de hrană, iar planta este apărată de către furnici împotriva altor insecte sau a animalelor.

Frunzele submerse Sau rizofile au aspect de rădăcini, cu rol de absorbție a apei cu sărurile minerale. De exemplu, la Salvinia natans, frunzele metamorfozate în rizofile sunt analoge cu rădăcina, dar omologe cu frunzele normale

Eliminarea apei din plante

Eliminarea apei se face fie sub formă de vapori prin fenomenul de transpirație prin stomate, fie sub formă de

picături prin fenomenul de gutație.

Transpirația determină absorbția pasivă a apei cu substanțele minerale,asigură circulația ascendentă a acesteia, precum și turgescența normală a tuturor celulelor și menține constanta temperatura organismului vegetal.

Prin gutație este evitată asfixierea celulelor, care s-ar putea produce prin umplerea spațiilor intercelulare cu apă. Este eliminat excesul de apă, în care sunt dizolvate mici cantități de substanțe minerale și organiceproduse de catabolism.

• Gutația este procesul fiziologic de eliminare a apei în stare lichidă, sub formă de picături. Acest fenomen se datorește diferenței de temperatură dintre aer și sol și are loc în primele ore ale dimineții, primăvara și vara, când după zilele foarte călduroase urmează nopți răcoroase. Aceasta se explică prin dezechilibrul care se produce între absorbția radiculară, intensă noaptea datorită temperaturii relativ ridicate la nivelul rădăcinii și transpirația redusă dată de temperaturile scăzute din aer.

Transpirația este un proces propriu plantelor terestre și reprezintă pierderea unei însemnate cantități de apă absorbită la nivelul rădăcinii și preluată de vasele conducătoare lemnoase. Ajuns la nivelul frunzelor, excesul de apă este eliminat. Suprafața mare de contact cu atmosfera, stomatele numeroase (mai ales pe epiderma inferioară), mezofilul bogat în cloroplaste și spațiile intercelulare din țesutul lacunar contibuie la o activitate fotosintetică ridicată și, deci, la o transpirație intensa.

Fotosinteza

Fotosinteza este procesul de fixare a dioxidului de carbon din atmosferă de către plantele verzi (cu clorofilă), în prezența radiațiilor solare, cu eliminare de oxigen și formare de compuși organici (glucide, lipide, proteine) foarte variați. Deși apa participă în fotosinteză, ca și dioxidul de carbon, ea nu constituie, nici chiar când este în cantități reduse, un factor limitant pentru toate speciile.Fotosinteza are loc în cloroplaste și în zona citoplasmei care le înconjoară.

Importanţa economică a

frunzelor

Ȋn funcţie de specia de plante, frunzele pot fi folosite:

-în hrana omului;

-în medicină;

-în vopsirea fibrelor textile;

-în scop ornamental;

-în scop furajer.

Abscisia

Căderea (abscisia) frunzelor se datorează formării unui strat de celule separatoare speciale. Aceasta alcătuieşte o lamă transversală îngustă, care cuprinde ţesuturile de la baza peţiolului. La căderea frunzelor lamela mijlocie a  acestor celule se gelifică; frunza nu se mai găseşte în legătură cu tulpina decât prin fasciculele conducătoare şi cade la cea mai mică adiere de vânt.