lelia mossora
Post on 07-Jan-2016
40 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Lelia Mossora
2008INDEX
Pridvor de dragoste
Coperta :
Niculina VizireanuPridvor de dragoste
2008INDEX
Pe-o margine de clipă
Pe-o margine de vis s-au oprit culorile toamnei
toate… Pe-o margine de sărut
te-ai aşezat ca roua dimineţii mele dintâi
când am pipăit culoarea zorilor impreună...
Pe-o margine de clipă te-am aprins ca pe o candelă
în altarul iubirii şi te-am numit OM
INDEX
atât cât să îţi simt sufletul călătorind prin mine ca printr-un labirint. Pe-o margine de gest
te-am căutat în formele neştiute ale norilor bântuiţi de furtună.
Erai aici , demult , de la facerea lumii
aşteptându-mă să vin cu braţele încărcate
de florile pământului răscolit de prea multa iubire...
Pe-o margine de zâmbet te-am primit ca pe-o ofrandă a zeilor încercănaţi de timpul
scurs atât de fără de sens.
Pe-o margine de suflet te-am aşezat
că să-mi umpli orele de singurătate şi să visam împreună
la noi, cei cu lumina în păr, cei cu soarele în mâini,
cei cu buzele uscate de dor, cei care nu cunoaştem
decât păcatul de a iubi infint de departe,
infinit de mult, infinit…
de infint.
INDEX
Plouă...
Şi nu se mai opreşte…
Plouă şi stropii cad rar pe trotuare ca o amăgire a unui vis frumos,
ca un liman de linişte ..
ca un adăpost al sufletului în care să ne închidem doar
NOI, cei trişti
şi goi şi
fără amintiri...
Plouă...
Stropii cad ca o melodie niciodată cântată.
Frigul se strecoară nebănuit între noi,
ca un hoţ de suflete,
că un hoţ de gânduri.
Plouă şi doar apa, care cade din cer
ca o hlamidă transparentă, ne învăluie
cu rece, cu trist, cu dor,
cu cântec monoton...
INDEX
cu dorinţa de a fi
mai fericiţi decât suntem.
Plouă şi
nu se mai opreşte ca şi când s-ar revărsa
tot cerul peste pământ…
14 IV 2004
Poezie neterminată (2)
Mai scrie-mi,Doamne, despre timp... nevoia de iubire...
ca despre-al doilea anotimp...ce nu ştie să-nvie...
Mai scrie-mi Doamne, despre somn
şi setea mea de tine.......... Că vine vremea, în curând...
Si te-i topi... în mine!
Ca doi necunoscuţi, săraci, dar cât de multe au pe umeri..
că nopţile cu flori de maci... putine sunt ...sa numeri...
INDEX
Eventual, un post-scriptum, ori mai degrabă o baladă...
A câta oară prea '' antum ''... ne pierdem viaţa ...
ca o pradă ?!
20 VIII 2004
Poezie neterminată (3)
Ne ţinem gândurile de mână şi ne plimbăm pea alei de amintiri.
Depărtările cântă în noi
ca nişte clopote la vecernie.
Abia am descoperit misterul iubirii
şi ni se face seară în suflete
de teama
de a nu ne pierde într-un labirint de vorbe...
INDEX
Poezie neterminata ( 4)
Mi-am aninat demult lacrimile de poarta raiului…
Mi-am închis crisalida pentru zborul
etern spre tine…
Mi-am strâns aripile, ca să nu mi le strige cerul prea sus...
Puncte în spatiu...noi
Se lasă noaptea ca o catifea neagră peste o lume sortită
cuvântului NU.
Se lasă tăcerea
peste frunzele căzute din alt an.
Pe cer se scrie cu stele aprinse în cinstea celor ce am fost
şi nu mai suntem...
Şi peste inimi se cerne liniştea, liniştea dinaintea furtunii.
INDEX
Cine sunt eu ? Cine eşti tu ?
Două puncte în spaţiu
care s-au întâlnit pentru puţin timp
ca într-un arc electric. au luminat bolta, au luminat viaţa,
au luminat civintele nespuse vreodata,
apoi au lunecat spre alte zări
fără să înţeleagă
că doar contopindu-se
vor da naştere unui alt soare
mult mai puternic, unei alte lumi
de vis, de speranţă, de dor,
de cantec... Au înflorit ciresii...
Pentru cine oare ?
INDEX
Primavara aceasta a venit mult prea târziu sau poate prea devreme
scuturându-şi petalele peste suflete ca o nuntă
ce ar fi trebuit să fie, peste frunţi încărcate de amintiri,
peste mâinile întinse spre dragostea ascunsă în noi
atât de adânc încât n-o vedem
prin perdeaua grea a norilor de întrebări.
Se lasă noaptea Şi drumul abia se mai vede.
Se lasă noaptea şi cuvintele noastre
abia se mai aud.
Se lasă noaptea iar noi am devenit iar
EU şi
TU, două pronume
care nu se mai recunosc în dorinţa
de a fi fost odată altceva decât sunete goale
de esenţă.
Se lasă noaptea...
INDEX
Retine de ploaie
Coborând pe genunchi de pământ roditor
Retine de ploaie desenează albastru Acoperişuri cu coame de vânt.
Frunzele - aripi verzi ale ramurilor-
Ca nişte păsări îşi înfig ghearele În trunchiurile copacilor scorojiţi
De spiţele soarelui.
Covoare de nori trimit lacrimi În ochii ferestrelor cu muşcate la
urechi
Şi vechi cuvinte se ciocnesc La gura cănilor cu vin
Izvorât de sub tălpile de chinoroz Ale celor ce-şi spală fruntea
În albii de cer.
INDEX
Rugă
Când vine noaptea iar mă rog să te găsesc
pe partea dinspre lună neadormit mereu,
cu umbra mea-grădină spre somn să te-nsotesc
să-mi spui din nou, să-mi spui , stăpână
că-s doar eu.
M-ai dezbrăcat de taine ca de-o podoabă rară
tu, zeul meu, departe şi-atât de-nsingurat.
M-ai dezbracat de vise demult când într-o vară
am alergat spre marea cu zambetu-i sărat.
Ce trist e fără tine
şi gândul cum mai doare. Să zbor şi aripi n-am aş vrea înspre apus. Ce trist e fără NOI. Sarutu-i de ninsoare şi cântecu-i târziu şi fructele prea sus.
INDEX
Când vine noaptea iar mă rog cât nici visezi
Să îmi cuprinzi iubirea în braţe-abia trezită.
Când vine noaptea iar mă rog adânc să vezi
că-s floarea ta din urmă, culoarea ta uimită.
Sângele a murgului
Potire de preţ sunt palmele în care mă botez - femeie…
Părul tău este furtuna din mine
răvăşită de vânt…
Soarele tău este şi al meu.
Cerul tău este cerul gândului meu.
Ochii tăi sunt apele mele adânci în care mă oglindesc.
INDEX
Mâinile tale... mâinile tale sunt
liane ce mă cheamă. Gura ta e o rodie
din care muşc sângele amurgului
ca să te pot scrie cu el pe infinit…
Şi când toate acestea
poartă numele tău, mă-nchin pe-o margine de tăcere,
să te aflu acolo, în locul sufletului meu.
24 noiembrie 2003
Sărutând infinitul
Cred că am găsit cântecul care ni se potriveşte.
Cred că am găsit
harfa pe care Dumnezeu cântă imnuri de slavă
închinate vieţii, închinate iubirii,
închinate nopţii devenită zi.
INDEX
Cred că NE-am găsit Noi doi,
atât de egali în toate încât semnul grafic şi-a depăşit sensul.
Cred că TU eşti EU.
Cred că trupul tău
e trupul meu ca o cochilie
care ascunde o perlă născută din durere.
Cred că EU sunt TU, atât de TU,
până la identificarea fiecărei respiraţii..
Atât de TU până când atingerea buzelor noatre
doare de atâta fericire.
INDEX
Cred că am sărutat infinitul
când ochii noştri, bolnavi de atâtea singure amurguri,
s-au regăsit ca şi cum ne-am fi întors
de undeva, de demult, dintr-un vis
devenit realitate.
Eşti miezul trupului meu prelingandu-se ca o lavă
peste orele care trec vrăjite de misterul din noi.
Eşti pasărea călătoare
poposită pe umărul meu să-şi afle odihna
şi rostul.
INDEX
Eşti pasărea călătoare poposită pe un vapor în derivă
într-o mare de întuneric.
Eşti farul călăuzitor.
Eşti..."acasă".
Eşti ...EU.
Eşti mâna întinsă peste o mare de întuneric.
Eşti nectarul pe care zeii
mi-l oferă la ultimul festin al iubirii absolute
tremurând ca o candelă aprinsă
sub troiţa fericirii.
Eşti... Eşti...
aici.
INDEX
Să simţi o creangă de măr înflorit
Că îţi fuge pământul de sub picioare, că vântul îţi şuieră prin păr şi gândurile o iau razna...
Să simţi că unu şi cu unu
nu mai fac doi...
Să simţi că eşti atât de singur încât cutreieră fantasme prin visele tale pustii...
Să simţi prăpastia orelor care se căsca necontenit
şi te apăsa cu trecerea lor atât de incet...
Să simţi că nu ai lângă tine mâna
care să te mângâie şi umărul pe care
să poţi plânge în voie...
Să simţi nesiguranţa că pe o forţă
ce te înconjoară cu mii de braţe
ca un monstru neştiut…
Şi totuşi eşti încă
acolo, sau aici,
sau... niciunde.
INDEX
Rămâne doar să ne vedem visele cu ochii minţii
până când nu va fi prea târziu să ne mai prefacem
că iubim, că am găsit
ce căutam dintotdeauna: o rază de soare
agăţată de o creangă de măr înflorit
într-o primăvară ce se vrea doar
a noastră…
14 martie 2004
Sărbătoarea sărutului
Picături de ploaie cântă în mine.
Sunt degetele tale care au acordat pianul
trupului meu pentru concertul vieţii.
Pătrunzi lent ca o otravă
atât de dulce că se cutremură stelele
şi năframa cerului se aşterne pentru noi
la sărbătoarea nesfârşită a sărutului.
INDEX
Picături de ploaie mă caută
descoperind fiecare vibraţie a sufletului meu.
Alunecă spre izvoarele
gândurilor, se duc şi vin,
vin şi se duc... transformându-mă într-un ocean
de dragoste în care talazurile tale bântuie toate gesturile
prin care încerci să mă descoperi
ca pe o taină închisă într-o scoică îndurerată
de această minune care ni se întâmplă
doar NOUĂ.
Picături de ploaie transformă pentru tine
ziua în noapte ca să mă vezi întreagă dincolo de pragul uşii
pe care tocmai ai deschis-o oferindu-te în rate
dar... pe termen nelimitat.
INDEX
Picături de ploaie sunt lacrimile mele
de fericire că eşti atât de real
încât gură mea îţi poate atinge gândurile,
încât trupul meu îţi poate atinge visul,
încât ochii mei se pot îneca în noaptea ta...
18 VI 2004
Semne roşii
De s-ar putea ca stelele să-ţi ningă în păr
şi cântecele să alunece în mare spre dansul peştilor
întunecat sub valuri...
De s-ar putea să smulgi limbile păsărilor de noapte...
De s-ar putea să faci din coarnele lunii
cumpăna a două suflete şi să coşi luceafărul
în colţul unei năframe dăruite
spre a nu uita că timpul se încovoaie obosit...
INDEX
De s-ar putea să hrăneşti copiii flămânzi cu Calea
lactee şi să-ţi potoleşti setea
de albele izvoare ale luminii,
ai găsi drumul spre planetele unde macii - semne roşii-
săruta pântecele câmpiilor şi, umezindu-şi petalele în roua
nemărginitului, îşi pleacă frunţile în aşteptare
la ora cand clopotele îşi strâng aripile de somn.
18 VII 1969
Sete
Drumeţule, ţi-a fost sete vreodată?
Atât de sete, încât să simţi un cerc de foc strângându-te
dureros de divin urcând încet spre tâmple ?Toate mările
şi oceanele lumiinu ar putea
să-ţi potolească setea aceasta:
INDEX
sete de dragoste, sete de lumină, sete de infinit, sete de sărut, sete de mister,
sete de împlinire. Ar trebui, poate,
să-ţi deschizi sufletul cu care să bei trupul şi mintea,
somnnul şi veghea, dorinţa şi plânsul,
zilele şi nopţile omului de lângă tine.
Drumeţule, opreşte-te o clipă !
Sunt aici, între departe şi aproape, între minciună şi adevăr, neîncredere şi speranţa,
între vis şi realitate toate adunate într-un cuvânt :
exist ! Sunt umbra gesturilor tale căutând în întuneric.
Sunt aripa ta grea de tristeţe. Soarbe-mă !
Sunt roua frunzelor dintr-o altă dimineaţă
venită mult prea târziu
INDEX
potoleşte-ţi setea cu apa ochilor mei, cu parfumul de iasomie al părului
meu. Potoleşte-ţi setea, drumeţule,
care n-ai odihnă căutând adevărul închis într-un pocal cu vin undeva
între ieri şi azi !
Sete...intre noapte şi zi...
Ne îndreptăm cu păşi grăbiţi spre un capăt de drum...
Ce ne aşteaptă dincolo ?
Răsărit sau apus ? Talazurile mării
sau liniştea unei oaze de fericire ?
Sângele amurgului se scurge încet
prin noi cei ale căror inimi bat
ca două clopote gemene vestind un nou început...
INDEX
Verdele frunzelor se cerne prin trupurile noastre
atât de însetate încât lumina nu mai este suficientă
că să ne hrănească ochii…
Apa nu mai ajunge pentru setea noastră nepotolită.
Mâinile cuprind prea puţin. Privirea tânjeşte după adevăr. Buzele frământă cu disperare
Foamea din noi...
Eşti aproape şi
încă departe...
Îţi respir sufletul, îţi mângâi gândurile
în timp ce ne căutăm în secundele pierdute,
ne pierdem în cele regăsite atât de târziu…
Întrebări fără răspuns
trec sub frunte că nişte iele sălbatice
care în dansul lor ne apropie şi ne despart, ne cheamă şi ne alungă...
INDEX
Ne strigăm iubirea cu glasuri de heruvim.
Ne botezăm cu fiecare gest care aduce nectarul zeilor în cuvinte.
Ne atingem sufletele de cer şi albastrul lui se prelinge
între noapte şi zi, între ieri şi azi
şi cerul coboară odată cu noi într-o mare de dragoste.
10 martie 2004
Şi dacă...
...si daca-aş mai avea un dor între poeme şi luceferi
ar fi să simt cum moare-un nor şi ochii minţii rămân teferi.
...şi daca-aş mai avea un cânt
la margine de râu proscris ar fi ca jarul să descânt
trecând prin foc de doruri nins.
E putred verdele din iarnă şi-atât de gângav e amurgul încât şi palma-i o lucarnă desţelenind în suflet crugul
INDEX
...şi iară dacă va mai fi ca să ridic odat-aripa
o Ana încă s-o zidi murind încet cum moare clipa.
...şi dacă încă trunchiul meu va aştepta în drum tăcerea
voi despleti un corifeu să-mi secere în somn durerea.
La masa nopţii voi cina
eu vârsta mea ducând pe umeri şi veşnic nesătul de ea
te-oi învăţa pe rând să numeri
a zilelor culoare veche şi al tristeţii anotimp
şi umbrele ce trec - pereche, secundele ce nu au timp.
INDEX
Sisif etern
Ce singur mi-e sufletul ca globul pe ram
într-un pom de Crăciun rătăcind... E-atât de târziu şi-aş vrea să mai am
culorile toamnei în plete murind.
Ce hoarde de cai mi-aleargă sub frunte !
Doar gânduri ce fug spre tine mereu. Sisif sunt, etern târând iubirea-n
munte să te botez cu gura să fii luminii zeu.
Cât de departe eşti şi cât de vinovat de-a fi aprins făclii
în noaptea mea bolnavă ! Şi mi-e pustiu pe braţe
de când m-ai căutat şi port în mine candeli
din floare de agavă.
Cu degetele tale mai ninge-mă târziu! Opreşte-te aici de teamă să-ţi descânt
şi modelează-mi lutul ce-aş fi voit să fiu, furtuna-mi preschimbând
într-un noptatic cânt !
2 ianuarie 2004
INDEX
Soare inutil
Pe cărări necunoscute coboară linistea...
Acea linişte dinaintea furtunii. Cerul meu e prea înalt
ca să-l pot atinge cu mâna şi să ţi-l dăruiesc.
Pot doar să prefac o pasăre în
cântec, o rază de soare în toate comorile din
lume, un sărut în candoare,
un vis plin de păcat în inocenţă, un răspuns într-o nouă întrebare,
umbra care am devenit
într-o formă aievea şi plină de dorinţa de a te găsi
dincolo de cuvinte.
Pot să închid stelele în lacrimile mele
devenite peste noapte diamante doar pentru tine...
Pot să întorc izvoarele în matca lor
şi gândurile noastre în copilarie,
acolo unde eram puri şi nevinovaţi.
INDEX
Pot să strig că toate vorbele nespuse dor
ca şi cele spuse în şoaptă mereu, când noaptea vine ca un hoţ,
pe furis... Şi doar atunci avem voie să visam...
Şi doar atunci devenim noi înşine,
cei goi de cele pătimite până azi, cei plini de speranţa zilei de mâine,
cei neprihăniţi în toate gesturile începute şi
încă neterminate…
Pot să iert clipele trecute
fără sens, pot să chem cântecul nibelungilor
de departe ca să te aducă pe tine aici,
unde locul tău arde de dor
şi de prea multă liniste... liniştea dinaintea furtunii...
Pot atâtea
încât nu pot mai nimic
în timp ce tu reuşeşti fără să vrei
să mă preschimbi în roua
INDEX
de pe pleoapele florilor în zori,
să mă preschimbi în matasea moale a somnului veghind
tristeţi nebănuite, în marea cea mare care se aruncă în
ocean că într-un vis despre care nu ştie
nimic dar în care vrea să se împlinească,
în fluturi dansând printre lumini de
aur, în pajişti inverzind în aşteptarea ta,
în sunete de viori descifrându-ne sufletul,
într-o prelungire a trupului tău care cheamă mereu la unirea
veşnică,
în amurguri violet cerşind îndurare pentru oamenii chinuiţi de singurătate,
într-o inimă pulsând în acelaşi ritm cu a ta.
Tu eşti cel
care preface totul într-o împărăţie necunoscută...
a schimbărilor, a naşterii, a vieţii , a visului,
a dorinţei, a unui cântec abia început
dar care există de fapt de la începutul lumii.
INDEX
De aceea soarele devine inutil
fără tine…
14 martie 2004
Sub ramuri de mălin
Tu eşti corola-n care-mi ard culoarea,
eşti ora mea târzie la care mă închin. Cuvântul tău aprinde în candeli
sărutarea şi sufletu-mi se pleacă sub ramuri
de mălin.
Întoarce-mă în gânduri ca plânsul să-ţi descânt
cu palmele întinse ofranda să primeşti ! Întoarce-te aici să mă înveţi să cânt,
să te învăţ să suferi ghicind de-aievea eşti !
.
INDEX
Pe frunzele uscate din altă toamnă trec
şi cântul mi-e înalt până la tine. Noapte
de neştiute vorbe pe drumuri mai petrec
şi în odăjdii stele m-au preschimbat în şoapte.
Sunt o picatura…
de ploaie strivită între pleoapele tale
grele de visuri . Sunt un gând
rătăcit în părul tău , roua dimineţii târzii incendiate de soare ,
secunda - boaba de nisip căzută în clepsidra
fără de sfârşit.
INDEX
Sunt...
prelungirea degetelor tale…Sunt ochii
care veghează infinitul din tine…Sunt cuvântul nespus
şi gestul abiaîndrăznind să se ridice
spre albastru...Sunt prelungirea
sângelui tăucare curgedoar
prin mine...
Sunt pleoapacare îţi închide
universul...Sunt mâna cu care
mângâi stelele…Sunt gândul tău de seară
gemând de patimineştiute...
Sunt talpa careîţi sărută umbra...
INDEX
Sunt...atât de TU
încâtsufletele noastre
se îneacăîn acelaşi
abisde lumină...
Sunt cântecul de cocorirămaşi
în toamna astauitată
de lume...
Sunt sâmburele tăude adevăr
sau...de otravă...Sunt gustul
buzelor tale...dulci-amărui...Sunt minunea
născutăîn palma ta
întinsăpentru ultima oară
la margine de drum...vietii, iubirii,mie...
11 noiembrie 2004
INDEX
Şi sângele cum doare...
Mai vine o ploaie tăcut să-ţi descântepustiile ore în care veghezişi vântul mai vine noptatic să-ţi cânteşi sângele doare pierdut la amiezi.Prea galbene frunze se scutură-n toamnă...Copacii în somn mesteceni işi zic.Pe gura vrăjită de lună trec – doamnă -Cu văluri pe-un suflet ţesut din nimic.
Ci-ntoarcete-aievea pe-aripi de delfinclepsidră să-ţi cern în linişti nisipulşi ia-mă-napoi ca pe un dar divinCu degetele tale să-mi vindeci anotimpul !Şi iarta-ne, Doamne, că prea ne-am grăbitopritele fructe să smulgem din raişi iarta-ne iar că n-am ostenitsă cerem iubirii parfumul de mai !
INDEX
Şi-mi e să mai ning... Mi-e toamnă, mi-e vis, mi-e cântec şi ploi. Mi-e albastru de-abis Dureros de noi doi. Îmi este ninsoare şi-mi este descânt. Îmi este durere şi-mi este furtună. Şi-mi este plecare şi-mi este şi vânt…Şi alb...si nesomn, şi mi-e lună.
Şi mi-este departe de tine şi frig. Şi mi-e amurg şi pustiu. Şi mi-e curcubeu şi-mi e să mai ning. Şi mi-e , unde eşti , să mai ştiu. Şi sete îmi este şi iar îmi e dor, mi-e rană de cântec în gând. Şi-mi este şi spaimă... şi-mi este şi... nor de ploi prea albastre plângând
iunie 2003
INDEX
Tăcere...
Ce ochi frumoşi avea tăcerea dintre noi...
Ne adulmecam ca pe o pradă
în liniştea nopţii... Ne dureau gândurile de
dor... Ne dureau degetele
care pipăiau noaptea ca o catifea albastră...
Ne durea muzica divină ce curgea din cer...
Ne durea fiecare şoaptă nespusă încă...
Pielea avea parfum de piersica
data în pârg. Ce ochi frumoşi avea tăcerea
din noi, cei care abia atunci învăţam
alfabetul iubirii ! Ce ochi frumoşi !
Ne strigam fără cuvinte...
INDEX
Ne pipăiam fără gesturi...
Ce ochi frumoşi avea iubirea
ca o mare doamnă trecând pragul dintre noapte
şi zi... Ce ochi frumoşi
Aveai Tu !
11 sept 2004
Tăcere sonoră
Universul s-a închis în jurul tău într-un cerc concentric
în care tăcerea devine sonoră...
Sunt prelungirea degetelor tale. Sunt prelungirea gândurilor
şi sarutarilor tale...
Sunt o picătură de cer oglindită în ochii tăi.
Sunt cuvântul care tace.
Sunt vântul care trece
prin mireasma simţurilor.
INDEX
Sunt parfumul altor vremi întoarse spre tine.
Universul s-a închis în jurul tău într-un cerc la fel de concentric
ca cerul meu încât
ziua devine noapte aşteptându-ne
în poartă cu buchete de maci roşii
de dragoste.
19 VI 2004
Teamă
Mi-e teamă de zi, mi-e teamă de noaptea
care va veni fără tine... fără noi...
fără taina din pomii înfloriţi...
Mi-e teamă
de sâmburii închişi în merele
mult prea coapte...
INDEX
Mi-e teamă de tot ce nu poate fi atins...
de tot ce nu poate fi mirosit... de tot ce nu doare ...
de tot ce nu urlă de iubire
şi de dor...
Mi-e teamă... de noi,
cei care ne căutăm pe atâtea cărări neştiute
şi nescrise încă...
Atinge-mă cu visul tău să te recunosc, să ştiu ca încă mai eşti acolo !
Atinge-mă cu ochii tăi
să aflu culoarea zorilor care de atâta timp nu mai au
parfumul de altădată......
INDEX
Mă doare absenţa ta
ca şi cum nu ai fi trecut pe aici decât
pentru ... o viaţă...
Mă doare tot ce
nu are numele tău. Mă doare tot ce
nu are gustul tău... Mă doare tot ce eşti tu...
Mă dori tu, tot...
Umbra ta, culoarea ochilor tăi,
buzele tate, gesturile tale
întoarse din timp spre mine, respiraţia
pe care n-o mai simt...
INDEX
Trandafir nins - puritatea
Tu eşti zorii şi amurgul meu!
Tu eşti tot ce aş vrea să fiu,
ce gândesc, ce spun, ce simt, ce cred...
Braţele tale sunt ecuatorul sufletului meu!
Mă cauţi mereu printre visele tale
şi sunt acolo... şi sunt aici...
şi sunt pretutindeni unde gândul alearga...
Secundele tale sunt secundele mele...
Buzele tale sunt buzele mele...
Mâinile tale sunt mâinile mele...
Ochii tăi sunt ochii mei...
Trupul tău e trupul meu...
INDEX
În van căutăm raţiunea. Patima apasă greu,
mult mai greu, ca o ploaie tăcută
de noiembrie… târzie, aşteptată, dorita…
În van fugim de noi… Ne căutăm tot pe noi... Ne găsim doar pe noi
în noi.
Clipe furate, iubiri furate,gânduri cernute
prin anotimpul galben... Gânduri nespuse,
gânduri spuse, gânduri apuse...
într-o odaie atât de a noastră, încât fără noi
e goală ca o mânăstire arsă.
INDEX
Palmele noastre se ating,
sufletele noastre se mângâie,
sărutările noastre se îneacă în infinit
odată cu stelele ce nu mai cad
fiindcă nimeni nu ştie
că ne-am ascuns în acest spaţiu atât de rotund,
încât cercul pare
o biată figură geometrică neterminata...
Sângele tău îmi inundă inima... Gândurile tale
Îmi bat sub frunte... Cu ochii tăi privesc dimineţile răsărind
odată cu primul cuvânt de dragoste.
Cu degetele tale pipăi roua amurgind pe trupul obosit
de dor. Cu buzele tale sărut luceferi. Cu trupul tău
mă simt pe mine... femeie.
INDEX
Cu numele tău scriu aceste rânduri
ca să rămână pentru serile cu şemineu şi amintiri
dintr-o adolescenţă tarzie... Cu tine mă spăl
pe mine de toate clipele
netrăite, de toate visele
nevisate până azi,
cel mai de preţ dar - un trandafir nins
cu adevărul dureros de alb al sufletului tău,
puritatea unui alt început - noi!
28 noiembrie 2003
INDEX
Tremurul amurgului
Mi-am spălat faţa cu umbra ta.
Am ascuns sub pleoape cerul ochilor tăi.
Mâinile tale le-am pus zălog
la răscruci de vânturi să scriu pe infinit
doar cu şoapte de dor.
Mi-am spălat gândul cu vorbele tale de dragoste.
Am aruncat năvodul braţelor mele să-ţi cuprind toate amintirile şi să le prefac în noi curcubee
întinse peste lume.
Şi...mi-am amintit deodată un basm cu Feţi-Frumoşi
spus la gura sobei..... şi cu
Ileana-Cosânzeana coborând ca prin vis aducându-mi năframa iubirii găsite
într-un târziu.
Mi-am spălat părul cu vuietul valurilor.
Mi-am şters lacrimile cu frunzele altei toamne.
Am sădit zâmbete sub ferestre
să răsară la primăvară în hohote de parfum.
INDEX
Ţi-am scrijelit numele în grindă
printre icoane afumate că să te pot aduna
într-o rugăciune de seară.
Ţi-am luat palmele şi le-am presărat
pe fiecare unghi al trupului meu să nu uiţi
tremurul amurgului din mine.
Te-am luat pe tine şi te-am închis
într-o perlă născută dintr-un vis de iubire
al unei scoici.
27 II 2005
Tu...
Eşti valul Care ajunge din urmă furtuna din
mine...
Tu... Eşti toate stelele adunate
Într-un buchet Atât de strălucitor
Încât Lumina se pierde
Ca sens...
INDEX
Tu... Eşti toate aripile păsărilor
Lumii Care îşi caută cuibul
Şi doar eu Pot fi acela...
Tu... Eşti
Toate foşnetele de păduri Tremurând în mine...
Tu...
Eşti eu-l dezlănţuit
În care mă regăsesc Ca o amfora
Secată de dor...
Tu... Eşti setea Care mă cheamă Cu toate apele ieşite din matcă.... Tu... Eşti foamea de culoare... Şi de adevăr... Tu...eşti liniştea ascunsă În adâncuri Şi răzvrătită în sunet... Tu... Eşti oglinda oceanului De iubire care se zbate în mine
INDEX
Ca o limbă de clopot într-o mânăstire...
Tu...
Eşti răsăritul Descoperit în roua Unei noi dimineţi....
Apusul ferecat în sângele macilor Pustiiţi de sărutări neprimite încă....
Tu...
Eşti cel care cântă simfonii infinite Silabisind mereu buzele mele
Uimite că exişti...
Tu... Eşti formula magică Pentru clipa în care
Se naşte din nou Timpul...
Tu... Eşti... Eu.
27 ian 2005
INDEX
Tu, focul…
Din ramuri de argint se despletesc cuvinte,
petale de sărut, de întrebări şi vis iar şoapta-i o culoare demult ce nu
mai minte şi ochiul este ţărm, nelinişte şi-abis.
Cu fruntea mă închin pân-la izvoare să sorb tăcerea nopţii din care m-am
născut; amară ţi-este vorba şi gura cum mă
doare de la-nceputul lumii când cerul era
mut.
Cununa nu mi-e lauri ci numai alge verzi;
din plete-mpart miresme de busuioc şi soare;
pe unde umbli oare ? Prin care gând te pierzi
când răsăritul sunt sau poate o-ntamplare ?
În lanuri de-ntuneric te-am botezat -
lumină, descântec şi-amăgire şi dor şi
întristare; te-am botezat minune, te-am botezat
retină, podoabă a iubirii mirându-te de-o
floare.
INDEX
Şi-n cupa grea de vin te-am botezat - uimire,
în cântecul de leagăn te-am botezat - parfum
şi chiar de vei pleca, mereu îmi vei fi mire...
Tu focul vei fi-n veci chiar dacă am fost fum...
Umblând la vorbe Sub focuri de-artificii pământul se roteşte şi ochii mei văd doar culori alunecând pe gura ta plecată ce-n noapte mă ghiceşte umblând la vorbe goale, dar pline vorbe vrând - de albă iasomie pe braţe despletită, de vin şi de tămâie prin care m-am ascuns, de soare şi furtună de vânturi zdrenţuită,
INDEX
de domn fără de sceptru, de domn încă neuns…
Sub focuri de-artificii călcăm în gol
pe stele şi fiecare ciob e-o îndoială-n plus;
chemăm să ne adoarmă din pribegie iele,
luceferi şi parfumul din busuioc adus.
Umbre în doi
pădure de rug pustiu de amurg pădure de mine
ce cântă în tine
pădure virgină
de iubiri ce suspină
desiş de uimire prea des amăgire...
INDEX
hoţ de nuiele şi dansuri
de iele, frunze de noi umbre în doi
miros de trifoi
aud zgomot ... sunt paşi
suntem tot mai atraşi
de-un cerb care vrea să pască o stea stingheră şi ea
iar inima mea în mână c-un dor adună-n
sobor un cântec ucis,
cărări de abis....
când inima ta - nestinsa şi ea purtând liliac
pe buze de mac
sărutând doar în gand…
INDEX
mă poartă-n în descânt
înecată în mine
de şoapte - suspine... ascult ne-ncetat
şi strig şi iar bat la porţi
de tăceri cerşind
mângâieri de-aripi de
îngeri…
Vine un timp… Vine un timpal tăcerii…Vine un timp când izvoarelese întorc în matcă… Vine un timpcând stelele cad roide pe cervestind sfârşitul începutului… Vine un timp pentru trezirea din vis…Dintr-un vis ce se voiarealitate.
INDEX
Vine un timpcând doi
înseamna doarfiecare departe…
departe…
Vine un timpcând florile mor,
când parfumul lor nu mai este acelaşi.
Vine un timppentru toate,
dar nu şi pentruNOI…
Vine un timp în care tristeţea seacă toate lacrimile
neplânse încă…
Vine un timp al adevăruluiatât de crud
încât verdele frunzelor îl absoarbe...prin toţi porii…Vine un timp
când cad măştile
INDEX
şi suntem iar noi,cei trişti
şi goi…mai goi cu acele câteva clipe
de fericire furată,minţită,înşelată,
sperând…în fantasme…
Tu esti fata morgana…
Niciodată nu te voi putea atinge…
Niciodată nu voi bea apa sufletului tău
de care îmi este atât de sete…
Niciodată…
14 VI 2004
INDEX
Vis de amiază
Se făcea că intram într-un castel
de nisip… Şi tu erai castelul meu…
Se făcea că intram într-o noapte albastră
şi eu eram luna ta atât de plină
încât metaforă devenea obsedantă...
Se făcea că tu încercai să descifrezi
enigme ascunse în vechi sanctuare
dar nu puteai să mă găseşti pe mine
între atâtea vise de lumina şi de tacere... Se făcea
că eram două stele căzătoare alergând în spaţiu
INDEX
Se făcea că ne era sete de infinit,
de adevărul sacru, de imaginea noastră proiectată în
sufletul celui de lângă noi…
Se făcea că nu aflam
liniştea unui vis trezindu-ne în realitatea
atât de goală din jur
şi tu erai castelul meu de nisip
şi eu eram luna ta
supărător de metaforică
...si nu era
decât un vis de amiază…
6 V 2004
INDEX
Vise şui...
Te-a aruncat printre femei un zeu cu ochii de scântei,
să ne răneşti, apoi să pleci - bărbat cu suflet de poteci !
Deşi tu negi, e prea târziu
a vieţii taină să-ţi mai ştiu, să-ţi întru-n sânge-ncet, blajin. M-aş preschimba apoi în vin ,
să te cunosc, să te-nţeleg, cu vraja mea iar te te leg. Ţi-aş dărui pământul tot
de-aş mai putea să îţi socot
în somn ce gânduri tu ascunzi şi cum mă-nalţi şi mă cufunzi
în apa ochilor divini... şi mă descânţi şi mă alini ...
Bărbat cu suflet de poteci
mereu mă-ntuneci...apoi pleci...
Bărbat cu vorbe de poveşti mă îndoiesc mereu că eşti
cel ce se va opri vreodat` la malul meu cel neumblat
de ape repezi şi hai-hui
tot rătăcind prin vise şui...
17 decembrie 2003
INDEX
Zăpadă fierbinte
Buzele tale deschise ca florile
iernii noatre se răsfrâng deasupra luminii. Mâinile alunecă - zăpadă fierbinte
în iulie peste obrazul meu atât de flămând
de privirea ta. Rămâi aici mereu
să te botez cu gura mea de vin preschimbat în sărutare
şi nu uita că noaptea e ora noastră de taină
aşa de sfântă că se închină luceferi
pe cerul meu atât de mirat că exişti, atât de mirat
că mâinile noastre s-au găsit în cântecul târziu
de aşteptare.
INDEX
Zăpadă arsă
Tu, cel dintâi
şi cel de pe urmă... Tu,
cel care lasă în drumul lui
doar amintiri...
Tu, cel care
ai scrijelit în sufletul meu numele de femeie
Tu, copacul cu rădăcini întoarse
în sângele meu, eşti aici
deşi eşti acolo. Eşti Tu
deşi sunt Eu. Eşti totul, adică Noi.
Aş vrea să fiu femeia ta , umbra ta,
sărutul tău, gândul tău,
degetele tale cântând frenetic simfonia iubirii.
INDEX
Aş vrea să fiu Tu, aş vrea să fiu Noi, doi necunoscuţi care s-au regăsit
în neantul zăpezii aerse de dragoste târzie.
Zodia racului
Se scutura ploaia incet pe asfaltSi pomii se zbat cu bratele-n cer.
Tacutul meu domn coboara din naltAcum cand nimic nu pot sa-ti mai cer.Coboara si uita ce-am fost si ce sunt,coboara si iarta ca umbra-mi te vreasi chiar de-am crezut in vorbe si-n
vanttu nu te intoarce!E doar vina mea
INDEX
c-am strans in privire abisul tau tot,ca gura-i fantana secata si iar
te caut pe drumuri straine si potsa te-adun printre lacrimi – vechi dar.
Ce-aproape credeam ca sunt de-adevar
si basmul tau dureros ma strivea.Acum e tarziu si iata ca mar
era chipul ce raiu-mi pierdea.
Voit-am sa smulg minutarul din ornicsi limba de clopot s-o leg de trecut,sa simt urma ta in sange statornic
si gura ta, fara de lege sarut.Acum e tarziu si iata ca mar
era chipul ce raiu-mi pierdea.
INDEX
Zodia Fecioarei
Pe boltă a-nceput cerescul bal de stele
şi-n ochii tăi se scaldă tot Craiul Nou şi împeltit e timpul cu vechile andrele tot căutând enigma din cel dogmatic
ou.
Luceafărul iar pare că face temenele pe fruntea ta înaltă în care doarme
gândul şi-şi lasă peste ierburi urma albă iele
când dănţuind pe frunze, smerit se duce vântul.
Din talpa nopţii ude tăcând cum se desprinde iar Zodia Fecioarei împodobită-n foc şi de după cauvant cum nu mai poate minte al mântuirii fruct când strugurii se coc ! Prefaţa morţii mele când, cine o va scrie cu degete uscate umblând prin reci parfumuri ? Când Stixul îl voi trece, i-oi da drept vam-o ie s-acopere păcatul ce l-am lăsat pe drumuri....
INDEX
Tablouri fără ramă
Dansăm pe străzi râzând cu ochii plini de soare,
asfaltul ne mângâie bolnave tălpi ce ard,
ni se încurcă-n plete doar păsări călătoare
dar nu ne-ascundem ochii şi zâmbetul sub fard.
Mai împletim miresme cu degete
aprinse de tainica minune a stelelor dintâi
dar nu ne mai privim. Sub pleoapele învinse
nu ţes decât podoaba dorinţei să rămâi.
Prin ploile târzii mai trecem fără teamă
plângând cu lacrimi mari de rouă-n despletire ;
în poduri zac tablouri în praf şi fără ramă
şi-aş vrea să fii copilul ce-aşteaptă cu uimire
prima zăpada numai sau primul cal de lemn
să plece iar în lume că Făt-Frumos odată;
primul cuvânt să vină ori poate primul semn
să-ntinda mâna iar de teamă să nu cadă.
INDEX
Strigând tăcere
Nu, niciodată nu te-am urmat în vis ! Deasupra ceru-nalt mă-mpovara cu
cu soare când braţele strigând tăcere m-au
încins pe-o margine de gând ca un parfum
ce moare…
Şi-n agonia verii, sub dealuri de rugină
m-am închinat aievea petalelor de mac ;
de la izvoare încă îmi vei fi fost retină
să văd prin tine iarba, lumina s-o desfac
şi-n mii de candelabre să o aşez pe
cer cu fiecare gest voind să te cunosc, nicicând să te gasesc...tărânii să te
cer şi vântului şi nopţii, parfumului de
mosc.
Nu, niciodată nu te-am urmat în vis ci doar în pribegia cuvintelor ştiute dar nerostite încă; erai un fals abis mult mai aproape chiar că mările
pierdute.
28 VI 1974
INDEX
Străină ancoră
Când noaptea-şi bea de gând paharul
să trecem râul de tăceri ! Uitate zilele de ieri
îşi ard sub pleoape trist amnarul.
Cuvântul... rar ca-ntr-o baladă adapă ielele-n pridvor
şi ape-albastre-n suflet dor lăsând culori în colb să cadă.
Prin geamul alb de lună plină îmi poleieşti cu gând hoinar
umbrite gesturi - degete de var şi trupul tău e-o ancoră străină.
Silabe
Cât de pustiu e drumul pe care nu mai vii
să îmi aduci parfumul din flori de liliac !
Chiar dacă-i primavară , tot toamnă e prin vii
şi palid este roşul obrajilor de mac.
Nu pot să mă mai joc cu vorbele prin scorburi
şi ierburile-mi strigă să nu mă mai opresc;
în praf e luna plină iar stelele sunt cioburi.
Din gesturile tale aş vrea un semn ceresc...
INDEX
Şi ...iată! Voi veni ca de pe ceea lume ţărâna aducand pe talpa mea amară că să mă nasc din nou, din nou să se
adune silabele în vorbe
( rostite-a cât-a oară ?).
Şi nu-i zi....
Te caut în lut, te caut în prund
şi ..mă afund.... şi mă afund …
Nu ştiu de e zi
şi nu ştiu de e noapte…
dar eşti departe ... dar eşti departe...
Mă mir că oceanul nu-i paradis
aşa cum mi-ai zis... aşa cum mi-ai zis...
INDEX
Te caut în şoapte ... te caut în zi
Nu ştiu să conjug
verbul “a fi “...
Te caut în stele te caut în noapte...
Eşti prea departe... Eşti prea departe...
Nu eşti corola ce-am descâtat,
nu eşti al nopţii de cântec bărbat,
nu eşti tu vraja ce mi-ai promis...
nu eşti decât vis... nu eşti decât vis....
Aş vrea să te sorb cu păcate cu tot …
şi nu pot...
şi nu pot…
INDEX
Mi-e rece azi ziua
şi cântecu-i trist
dar încă exist... dar încă exist...
Mai cer înc-un dar de la cerul divin,
să te alin...să te-alin...
Şi vorbele-s mute de durere şi ger ....
Ce să mai cer ? Ce să mai cer ?
Să vii iar din plauri cu gândul bogat
şi să tai al ferestrelor rost descântat...?
Să vii şi s-aduni în podoabe minuni...?
Să dezlegi de dureri ale valurilor lumi ?
Ar fi mult mai presus decât poţi tu să
dai, ar fi mult mai presus că pâinea s-o
tai
în două ...Să fii al pământului rod ? Şi tot stau... şi tot stau şi...socot
ce lumină să caut şi ce nenoroc
ar urma să mă-mbrace în al humii soroc ?
NU pleca ! NU veni ! Eşti aici…şi nu eşti...
INDEX
Eşti mereu omul care
îngână poveşti
să m-adormi ...să mă strigi să-mi adulmeci c-un gest ...
să rămân cu povara unei singure frici
- c-ai putea să mă-nalţi ...c-ai putea
să ridici cu şoaptele tale durerea de ieri ...
Şi nu-i zi...şi nu-i zi
să nu-ntreb dacă asta e tot
ce voiam de la viaţa ce m-a prins în năvod…
Şi nu-i zi ....
Şi nu-i zi....
25 august 2008
INDEX
Pirogă de vise
E rece ţărâna frângându-se-n spasme,
şi candela-i tristă rotindu-şi lumina. Vegează tăcerea culorile sihastre
lipindu-şi cu moarte de clipă, retina.
Pirogă de vise mi-e trupul de crin... grăbite bătăi de-aripi la intrare,
o lacrim-ascunsă în sângele din vin, un cântec rătăcit cu vechi miros de
sare.
Cu funii albe priponit-am malul de un Olimp zadarnic şi fără asfinţit
şi cavalerii trec visând în van Graalul
pe când mirarea pare doar un nebun smintit...
Corolele se sparg de ultima iubire.
Iar trece anotimpul ce-mi fost-a hărăzit
şi noaptea mea cum pare că-i trasă la galere...
Rămâne numai timpul să-l simt de nu-i oprit...
INDEX
Otravă de ninsoare
Departe, printre frunze tu eşti ca un miracol
cu pleoapele mult grele de sărutări şi somn;
departe, printre vorbe şi ochi-ţi sunt oracol
neîntrebat de soare şi neatins - de domn.
Se bate-ncet pe braţe o gean de
lumină, un cântec de copil de joacă obosit ; în unghi obtuz o stea te mângâie a ��
tulpină a unui trup demult de linişti părăsit.
Pe cerul meu nu eşti decât o rană
în care mă cufund în taină să visez;
a mai trecut o iarnă şi-am mai băut o cană a ��
otravă de ninsoare în care îmi eşti crez.
A mai trecut o ploaie în care
m-am spălat cu gesturi de-nceput şi vorbe
în obol. Era la asfinţit, într-un străin
palat... Intrat-ai fără teamă de-a fi
bătut în gol.
INDEX
Pe treptele de-argint nascutu-m-am vestală
Ca să te răsplătesc de a fi existat. Pe treptele de-argint nu sunt decât o
cală cu frunzele întinse spre-un soare
dezlegat
de patima mirării, de frig şi chiar de vară...
Şi gura mea-i străină şi florilor şi ...ţie.
Hai ! Vino printre muguri, lumină! Vino iară
şi fii botezul meu! Şi fie soare! Fie !
La marginea iubirii
Din nou vei râde, Doamne, cu lacrimi mari de rouă
şi vei ruga lumina să taie pâinea-n două;
ne vom întoarce-adesea la marginea
iubirii şi iarăşi despleti-vom parfum din
trandafirii
atât fără de noi şi-atât fără de moarte
ca ni se-usucă ochii umblând prin flori de noapte.
INDEX
Corolele de patimi în care-apune luna
din bocetul lor veşted ne vor întinde mâna
şi nu vom şti vreodată dacă a fost
uimire peste credinţa ierbii şi peste
fericire...
În ape de descântec
Miresme de toamnă se pierd printre castani,
cu aripile grele din scorburi noaptea iese.
Prin stepa frumuseţii cu teamă trec elani
şi-n ape de descântec se despletesc mirese.
La marginea luminii cu gura nu
culeg decât poadoabe albe de stele
bocitoare; culorile de taina iubirii le dezleg de întuneric flori să le prefac în
soare.
INDEX
Horă mistică
În mistica horă tentacule ard de fum în mansarda vegheată de
ploaie şi trist universul se reduce pe-un
gard când neagr-o pisică transparente
despoaie.
Din toate oglinzile-mi moarte pe rând
abstracte recife, veşminte abstracte, lumini trec lucind ...a gol fluierând cu irisul galben şi rugi sacrosancte.
Asfaltul vibrează şi lin...un peon aprinde la stele cenuşă străină iar fluiere curg din nalt şi neon
ascunzând triste gropi şi somn de rugină.
Stingher lampadarul cât numărul trei
se-nclina pe-o dungă de frig şi covorul
ghiceşte în umbră un sens: paşii mei căutând, cred, în vis...Ecuatorul.
INDEX
Gândind pământul Everest
De unde vii, străine, cu fruntea-negurată
de stele sclipitoare şi chiparos - parfum ?
Culorile sunt triste pe gura ta mirată şi degetele-ţi scriu pe ochii mei cu
fum.
Treceam tocmai pe cer cu luna-n felinar
când tu erai acolo pe zgură-ngenunchind.
cătam fără speranţa cel Mare Carul, dar
simţeam Calea Lactee înspre pământ curgând
să-ţi umple-ncet pocalul prea însetat de vise
şi-n somn să te mângâie cu albul din înalt:
« -auzi cum umblă noaptea cu tălpi de linişti ( zise )
şi lăcrima cum cade cu sunet de smarald !”
De unde vii, străine, cu aripa
bolnavă ? Din dezmierdări sau dintr-un început
de gest ? În palm-ai osândit o floare de agavă
şi-ai obosit crezând pământul - Everest ...
INDEX
Fum
Să plec departe-aş vrea în zborul de cocoare,
armura să mi-o las în praful de pe drum.
Din cer să nu culeg decât albastrul tare,
corăbii mari de vise să nu-mpletesc din fum.
Să sparg pocalul gol pe ţărm de
ametiste, cu tălpile să mângâi nisipul trecător
iar valuri înspumate să fluture batiste,
când le sărut uimită pe gura unui nor.
Şi totuşi voi pleca la marginea tăcerii ca să te caut doar prin scorburi reci
de vânt. Pe unde ţi-e regatul ? În amfora
mirării Ori în corola tristă de linişti şi
cuvânt?
INDEX
Cu sabia tăcerii
Simt foamea cum macină grinda iubirii
şi somnul cum lunecă-ncet spre vecie şi fusele orare despodobesc iar mirii spre asfinţitul roşu , prin coardele de
vie.
Eroii mei de basm s-au prefăcut în var
şi pleoapele luminii atârnă grele-n noapte
iar stelele sclipesc din cer prelinse rar
ghicindu-şi anotimpul în porţile cu şoapte.
Miresmele sunt pline cu rouă de-ntuneric
când melcii răsucesc în spate întrebarea.
Cu sabia tăcerii iubirile îmi ferec sleind pe buzele paharului gol sarea.
INDEX
Ape-albastre
Când noaptea-şi bea de gând paharul
să trecem râul de tăceri ! Uitate zilele de ieri
îşi ard sub pleoape trist amnarul.
Cuvântul , rar, ca-ntr-o baladă, adapă ielele-n pridvor
şi ape-albastre-n suflet dor lăsând culori în colb să cadă.
Prin geamul alb de lună plină îmi poleieşti cu gând amar
umbrite gesturi - degete de var şi trupul tău miroase a verbină.
Sub tălpi savane strâng - de rouă
şi visele sunt dezlegate ; pe braţe ierburi ferecate
împart de verde-oglinda-n două.
INDEX
Ciorchini de întuneric
Înguste coridoare, ciorchini de întuneric, mă dor oglinzi şi ape termite trupu-mi ferec
când delirând decarii
în roşii potcoviţi spinări de crustacee adulmecă smintiţi
parfum de orhidee.
Cutremur-fruct de orgă s-a prăbuşit în toate
vagabondând sub tâmple, păgân, culori sfarmate.
Lichenii-lobi urechii
se sparg în colb de var când şapte nu-i perechii
acelaşi alb hotar.
INDEX
Lacrimi de ceară
Miresme de agavă îmi trec prin vene iarnă
când mugurii ascunşi pe sub tăceri mi-s gânduri...
Mereu însă prin timp zidită sunt ca Ana
sortită pe vecie să nu-mi văd umbra-n prunduri.
Eu încă mai aştept mirată-n orice
clipă botezul gurii tale să îl primesc spre
seară şi focul îl ţin trează doar sub a mea
aripă ca trupul să-ţi topesc în lacrimi mari
de ceară.
Azi cum de nu vezi, Doamne, că-n adevăr mă-ntorc
sub zidul frunţii tale să-mi tălmăcesc durerea,
minunile nestinse sub gesturi să le torc
şi dintre dinţi de şarpe să n-adun decât mierea ?
Şi cum de nu vezi oare că ceasul s-a
oprit deasupra umbrei noastre şi-aşteptă
să umblăm? Noi tot aici rămas-am, pe-o margine
de mit să ne găsim mereu, mereu să
căutăm...
INDEX
Peste poruncă şi iubire
Şi dacă norii iar se lasă deasupra frunţii tale triste...
şi dacă cerul este plasă şi lacrimile-s ametiste,
mă voi preface în parfum să te adorm
la asfinţit, voi scrie peste zări cu fum şi buzele-
mi vor fi cuţit
şi sufletul ţi-oi despica precum un fulger în amurg ;
de ai să cazi te-oi ridica, să vezi cum printre visuri curg...
Şi dacă trupul meu ucis va fi, de-a- gurii tale veche taină
tu vei veni aici mereu c-o roşie garoafă-n haină...
Şi dacă gura-mi va trăda chiar
vorbele nespuse încă luceafărul om mângâia şi fi-va linişte
adâncă.
Cu vorba mea te voi zidi, până la brâu, pan’ la uimire
când iarăşi zeul meu vei fi peste poruncă şi iubire.
INDEX
Septembrie 2008
INDEX
top related