metode si mijloace de purificarea a aerului
Post on 01-Dec-2015
1.006 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
CUPRINS PROIECT
CAP.I pg
I.Argument.....................................................................................1
CAP.II
II.Metode si mijloace de purificare a aerului..............................5
2.1 Metode fizice
2.1.1 Reţinerea suspensilor solide.........................................6
2.1.2 Reducerea oxizilor de azot...........................................10
2.2 Metode chimice
2.2.1 Procedee chimice de purificare...................................13
2.2.2 Metode de desulfurare.................................................15
CAP.III
III.Efectele mediilor din marile centre urbane asupra
organismului uman.....................................................................................17
3.1 Programe de control al poluării aerului în centrele
urbane..........................................................................................................19
CAP.IV
IV.Legislatie...................................................................................22
CAP.5
V. Anexe
5.1 Urmările aerului nepurificat-consecinţe.........................25
5.2 Alegerea unui aparat/instalaţie de purificare.................28
5.2 Figuri ale aparatelor de purificare..................................29
Bibliografie..................................................................................31
CAP.I
ARGUMENT
Atmosfera terestră este definită ca învelişul gazos alcătuit din aer, care
înconjoară Pământul, fara o limită superioară precisă, având o compoziţie şi proprietăţi
aproximativ constante până la circa 5.000 m altitudine.
Aerul normal uscat este un amestec de gaze format din circa 78% N2,
21% O2, şi alte gaze(argon, neon, heliu, CO2.
În atmosferă aerul ocupă circa 96% din volum, restul de 4% revenind
apei, în stare de vapori. Comparativ cu celelalte medii (apă, sol etc. ), aerul este mediul
cel mai mare, mai uniform răspândit în jurul Pămîntului. Poluarea atmosferei a apărut o
data cu dezvoltarea industrială şi s-a extins în decursul ultimelor decenii.
Poluarea atmosferei corespunde prezenţei unor substanţe străine acesteia
sau variaţiei semnificative a proprietaţilor sale. Din acest punct de vedere trebuie reţinut
că aerul atmosferic are:
anumită densitate, care variază cu compoziţia, temperatura şi presiunea la un
moment dat şi depinde de înălţimea faţă de sol;
anumită umiditate, rezultă din evaporarea apei şi care este unul dintre cele mai
schimbătoare fenomene metereologice;
anumită presiune, care scade cu altitudinea, aerul devenind mai rarefiat, presunea
atmosferică normală se măsoară la nivelul ,mării şi la 45grade latitudine şi este
egală cu 1.013,3 mbar sau 760 torr;
o anumită temperatură, care de asemenea scade cu altitudinea;
În timp, s-au acumulat date care atestă că prezenţa unor substanţe străine
compoziţei atmosferei afecteazămai mult sau mai puţin vizibil, echilibrele ecologice şi
însă viaţa omului.
Pentru cercetarea problemelor atmosferice, Antartica şi Polul Nord sunt
medii perfecte de explorare, deoarece murdăria pe care omul din toate timpurile a
eliminato în atmosferă se păstează în straturile de gheţă.
2
Poluarea atmosferei poate fi cercetată determinând tipurile de substanţe,
pe care omul le deversează în ea şi gradul de răspîndire a poluanţilor în atmosferă.
Compoziţia chimică a aerului poluat variază foarte mult, în funcţie de
sursele de poluare, zona geografică, temperatură, umiditate, intensitatea luminii etc.Într-o
atmosferă poluată au loc reactii chimice complexe, ce ar trebui decelate.
Poluarea atmosferei este cauzată de unele surse naturale (eruptii
vulcanice, respiraţia organismelor, fenomene de putrefacţie etc. ) şi artificiale, rezultate
în urma activităţilor umane.
În funcţie de starea de agregare, poluanţii se clasifică astfel în:
- poluantii gazoşi: (peste o anumită limită), CO, SO2, Nox, H2S, CL2, NH3, O3,
compuşi organici volatili(C.O.V.) etc. ;
- poluantii lichizii: hidrocarburi şi solventi organici în stare de vapori sai sub formă de
ceaţă(sistem dispers de aer şi vapori sub formă de picături foarte fine);
- poluanţii solizi: praf(pulberi de natură diferită) sub formă de particule solide cu
dimensiuni variabile(0,01 – 1) fin dispersate în aer; un loc aparte îl ocupă aerosolii,
care reprezintă sisteme disperse de aer şi picături lichide grele(vapori de metale, oxizi
metalici, NaCl solidă).
După natura lor, poluantii pot fi: organici şi anorganici.
Principali poluanţi organici sunt:fitocidele (substanţe organice
volatile), metanul, hidrocarburile etc.
Prin urmare in acest proiect voi prezenta Metode şi mijloace de
purificare a aerului pentru a sti cum sa controlăm aplicarea măsurilor de protecţie
a calităţii a aerului.
De asemenea în conţinutul acestui proiect am przentat dorinţa mea şi a
standartului de viaţă al unui număr din ce în ce mai mare de locuitori ai globului, precum
şi ridicarea nivelului cunoştintelor ştiinţifice şi tehnice ale omenirii au condus neîncetat la
o creştere a volumului producţiei de bunuri şi implicit, şi la un consum crescut de resurse.
Aerul poluat rezutat din procese industriale, arderi etc. Se evacuează în
atmosferă la înălţime mare faţă de sol, pentru ca poluanţii să fie antrenaţi de curenţii de
aer şi diluaţi, astfel încât la sol să nu se depăşescă concentraţiile maximeadmise de lege.
3
La enumerarea surselor de poluare s-a arătat cât de complicată este
stabilirea componenţei unui poluant pentru a putea fi încadrat într-o categorie precisă, iar
uniformizarea acestora s-a văzut că este imposibilă,deoarece, practic, nici o sursă nu
elimină un singur poluant, ci o combinaţie a acestora într-un grad mai mare sau mai mic
de pondere a unora asupra celorlalţi.
La fel de important de precizat este faptul ca pana acum inca nu s-a
ajuns a se cocepe aparate de epurare (purificare) complexa,adica pentru mai multi
poluanti deodata.
Datorită acestor fapte, categorisirea unor metode de purificare după
natura poluanţilr este destul de grea.Deocamdată, ceea ce se poate afrma cu siguranţă
este că pentru purificare pot eista două categorii de metode:fizice şi chimice, care după
modul de acţionare pot fi la rîndul lor împarţite în diferite grupe:
- metode fizice:reţinera suspensiilor solide prin metode uscate, umede sau
combinate;reducerea oxizilor de azot;
- metode chimice: absorbţia, adsorbţia, chemosorbţia, oxidarea, desulfurarea;
În acelaşi timp, materialul prezentat în lucrare se doreşte un argument
viabil pentru e demonstra intercondiţionarea prin mediul de viaţă a tuturor segmentelor
între care se regăsesc, desigur şi .....oamenii. Astfel cred că se evudenţiază prioritatea
majoră a noastră, a tuturor de a cunoaşte, proteja şi conserva mediul de viaţă, purificarea
aerului tmosferic de care cu toţi avem nevoie va deveni eficientă şi reală numai atunci
când acasta va face parte integrantă din filosofia şi comportamentul nostru.
4
CAP.II
METODE ŞI MIJLOACE DE PURIFICARE A
AERULUI
Coşurile industruiale trebuie să corespundă următoarelor criterii: - să
fie mai înalte de cel putin 2,5 faţă de orice denivelare a solului, sau decât clădirile
existente în apropiere, pentru a evita turbulenţa ce poate provoca o poluare intensă; viteza
de ieşire a gazelor trebuie să fie de 20-30 m s , pentru a fi împrăştiate la distanţă mare; -
înălţimea coşului trebuie să asigure la sol o concentraţie doar de 0,01-0,1% din
concentraţia aerului evacuat. Coşurile industriale pot avea 250-350 m înălţime. În cele
mai numeroase cazuri, aerul poluat se purifică mai întâi după care se evacuează în
atmosferă.
2.1 METODE FIZICE
Prin procedele fizice se îndepărtează substanţele solide de diferite
dimensiuni, substanţele lichide şi unele gaze conţinute în aer. Procedele utilizează ca
principii de funcţionare nişte mijloace de purificare a aerului.
Procedeele fizice de purificare a aerului sunt:
- reţinerea suspensilor solide;
- reducerea oxizilor de azot
5
2.1.1 Retinerea suspensilor solide
La metodele fizice de purificare a aerului se folosesc de regulă
instalaţii şi aparate de purificare care se clasifică astfel:
- Instalaţii sau aparate de purificare directă a poluanţiilor;
- Instalaţii sau aparate de purificare care necesită un tratament al agenţilor nocivi
inainte de epurare;
- Instalaţii sau aparate care utilizează ambele principii în acelaşi timp.
Din punct de vedere al mediului în care lucrează pot fi:
- Instalaţii sau aparate care lucrează în medii umede;
- Instalaţii sau aparate care lucrează în medii uscate.
După modul de acţionare pot fi aparate care folosesc: principiul
detentei, principiul de impact, şoc şi inerţie,principiul centrifugal, medii filtrante,
principii electrostatice pentru medii uscate, iar în medii umede pot fi spălătoare, filtre
umede, epuratoare cu spumă, separatoare dinamice. Aparatele care necesită un
tratament prealabil al agentului nociv înainte de epurare pot fi cu ceaţă sau acustice.
Dintre modelele şi instalaţiile cele mai reprezentative ale metodelor
fizice şi chimice se prezintă câteva în continuare:
Aparate care folosesc principiul detentei
La acest tip de aparat purificarea are la bază forţa gravitaţiei şi pentru
ca să fie cât mai eficientă este necesar ca viteza amestecului gazos supus purificării sa fie
mică în interiorul instalaţiei.
Dintre aceste aparate: camera de depunere care se foloseşte numai
pentru captarea prafului, camera de depunere cu plăci sau deflector introduse orizontal
sau înclinat pe care se depun particule.
Substanţele solide se pot separa din aer prin camere de depunere
din zidărie, în care gazele îşi micşorează viteya, cu sau fară schimbarea direcţiei de
mişcare. Particulele solide cu diametrul mediu de 150-200y nu mai sunt antrenate de aer,
6
greutatea lor devine mai mare decât forţa de antrenare şi se depun. În calea gazelor se pot
aşeza şi şicane care schimbă direcţia gazelor, accelerând depunerea prafului. Fig. 1
(anexe).
Instalaţii şi aparate care folosesc principiile de impact
şoc şi inerţie
În astfel de aparate şi în special în impactorul în cascadă, camera cu
şicane etc., aerosolul curge într-o ordine succesivă a unor ajutaje, astfel încât fiecare din
ele prezintă o viteză mai mare decât cel precedent. În felul acesta, particulele mai grele
vor fi reţinute de primele trepte, iar cele mai uşoare de ultimele.
Un astfel de aparat este pulvocaptorul, care este construit dintr-un
număr mare de inele conice care îşi micşoreză treptat diametrul în direcţia de mişcare a
gazului supus purificării.
Acestea sunt aşezate unul lângă altul la intervale mici, menţinând
între ele spaţii inelare, prin care se elimină 95-97% din gazul care trebuie purificat. Restul
de 3.....5% din gaz ce antrenează cea mai mare cantitate de praf trece printr-un canal cu
un diametru mic, orientat spre un acumulator de praf (ciclon), în care se depune praful.
Fig5.9.
Aparate care folosesc principiul de separare prin
centrifugare
Cicloanele sunt aparate în care particulele sunt eliminate pe baza
forţei centrifuge dintr-un gaz care se roteşte. Particulele de praf antrnate de forţa
centrifugă se lovesc de corpul ciclonului şi cad la bază de unde se elimină. Dacă se
montează mai multe cicloane în baterie se obţine un multiciclon care asigură un grad de
purificare mărit. De asemenea sunt utilaje pentru desprăfuirea aerului industrial, în care
aerul pătrunde tangenţial, are o mişcare turbionară până la bază ciclonului, după care
7
schimbă direcţia, ridicându-se şi ieşind central pe la partea superioară. Praful se depune la
schimbarea direcţiei gazelor şi se colectează pe la baza ciclonului. Fig 2(anexe)
Aparate care folosesc mijloace filtrante
Pentru reţinerea din gaze a particulelor extrem de mici in conditii medii de
temperatura,umiditate si coroziune se utilizează instalatii si aparate speciale numite filtre
iar operaţia corespunzătoare se numeşte filtrare.
Mai des folosite sun filtrele fibroase, filtrul cu saci. Dintre materialele
folosite la fabricarea filtrelor amintim: bumbacul, lâna, inul, mătasea, azbestul, sticla şi
diferite fibre sintetice(poliamidice, poliacrilontrilice, poliesterice, polietilenice etc.).
Filtre cu saci-sunt utilaje ce conţin saci din material textil prin care
aerul încărcat cu suspensii este obligat să treacă.Material filtrant reţine o parte din praf,
care se colectează scuturarea la intervale de timp. Din acste prafuri industriale se pot
valorifica substanţe valoraoase ca de exempluoxuzi de vanadiu, de aluminiu, de fier,
crom etc..Fig.3(anexe).
Instalaţii şi aparate care folosesc principiul separării
electrostatice
Separarea electrostatică constă în încărcarea particulelor solide şi a
picăturilor fine de lichid de către ioni de gaz produşi prin descărcări electrice în gazul din
jurul unui electrod de înaltă tensiune şi apoi deplasarea particulelor şi a picăturilor către
un electrod colector legat la pământ.
Această metodă se utilizează când există un volum mare de gaze de
purificat formate din particule fine sau ceaţă şi nu există riscul de explozie.
După mediul în care lucrează pot să fie filtre electrice, uscate sau umede,
iar după forma electrozilor pot fi uscate tubulare sau uscate cu plăci.Fig.4 şi fig 5.12.
8
Filtrele electrice umede se folosesc la separarea prafului din mediile
umede.În acest caz, electrozii de depunere sunt confecţionaţii din tuburi de plumb de
formă cilindrică sau hexagonală sudaţi pe o placă tubulară plumbuită care se sprijină pe
marginea carcasei.
Înafară de aparatele pentru medii uscate sau umede mai sunt aparate şi
instalaţii de purificare speciale:
Aparate dinamice speciale-pentru debite mici şi mijlocii.De exemplu:
rotociclonul care îndeplineşte în acelaşi timp şi rolul de ventilator şi cel de desprăfuitor în
prezenţa unei perdele de apă.
Aparate de epurare prin aglomerare sonică, care se bazează pe
efectul aglomerări aerosolilor sub acţiunea undelor sonore de frecvenţă înaltă.
Efectul de aglomerare este datorat ciocniri particulelor care capătă o mişcare vibratorie
indusă de mediul fluid în vibraţie.
Aglomerarea sonică e înfluenţată de următorii factorii:
- frecvenţa;
- timpul de expunere în câmpul sonic al aerosolului alcătuit din particule uniforme şi de
concentraţie uniformă;
- intensitatea sonoră;
- concentraţia aerosolilor;
- temperatura.
9
2.1.2 Reducerea oxizilor de azot
Procedeele de neutralizare a emiislor gazoase rezultate din procesele
termice industriale pot fi catalitice sau necatalitice, având la bază fenomene de
absorbţie,adsorbţie, descompunere termică sau reducere chimică. Aceste procedee sunt în
sistem uscat sau lichid dar toate cuprind o serie de faze diferite din punct de vedere al
complexităţii.
Instalaţiile de neutralizare a emiisilor gazoase rezultate din procesele de
aredere sunt cunoscute, ca instalaţii de denoxare(DeNOx)- in cazul oxizilor de azot şi
respectiv, ca instalaţie de desulfurare (DeSO2) pentru dioxidul de sulf.
Tabelul 1- Procedee de neutralizare a oxizilor de sulf emişi din
procese termice
Procedee utilizate Denoxarea Desulfurarea Denoxare-desulfurare
Procedee în sistem
uscat
Reducerea catalitică
selectivă(SCR)
Reducerea selectivă necatalitică(RSNC)Oxidare-absorbţie
Absorbţie-reducere
Absorbţie în soluţii alcaline
Absorbţie regenerativă
Absorbţie cataliticăOxidare-absorbţie
Procedee în sistem
lichid
Absorbţie în soluţii
acide şi amoniac
Reducere-absorbţie
Procedee în sistem
semiuscat
Absorbţie în
suspensii alcaline
10
Coloana de absorbţie şi neutralizare a gazelor reziduale cu
concentraţii reduse de oxizi de azot(Brevet nr.RO 100 649)
Principiul acestui procedeu constă în absorbţia în sistem lichid cu
circulaţia gazului în contracurent. Astfel, gazele reziduale cu concentraţii reduse de oxizii
de azot sunt supuse unei epurării în 3 trepte şi anume barbotare, cu umplutura şi cu talere
tip sită.În prima treaptă gazele reziduale pătrund în corpul coloanei pe la partea inferioară
find orientate prin intermediul dispozitivului de barbotare. Are loc o dispersie fină
permiţând astfel un contact mai bun între oxizi de azot, pe o parte, şi soluţia de absorbţie,
şi neutralizare pe altă parte. Aerul parţial poluat aşa cum rezulta din prima treaptă de
epurare este aspirat apoi,prin două straturi de inele Rasching permanent umectete cu
lichidul de absorbţie. Gazele astfel tratate pătrund apoi în cea de a treia treaptă de tratare
prevăzută cu talere tip sită.
Gazele epurate trec printrun separator de picături înainte de a fi
evacuate prin conductă. Lichidul de absorbţie este recirculat cu pompe. Ceea ce conferă
acestui procedeu valoarea de noutate, este faptul că soluţia tehnică propusă permite
neutralizarea oxizilor de azot în concentraţii reduse prin utilizarea chemosorbţiei alcaline
combinate cu oxidarea în fază lichidă.
Pe lângă aceste elemente noi, soluţia tehnică prezentată permite
neutralizarea oxizilor de azot în concentraţii reduse, fără transfer de agenţii poluanţi în
alţi factori de mediu. Posibilitatea obţineri de subproduşi valorificabili constituie, de
asemenea, un avantaj al acestei soluţii.
O altă aplicaţie a acestor procedee o constituie filtrul umed cu spuma pentru
epurarea gazelor industriale având conţinut de poluanţi gazoşi şi pulberi
recuperabile.
Principiul acestei aplicaţii rezidă în absorbţia în sistem lichid,
cu circulaţia gazelor în contracurent. Conform acestui procedeu, gazele reziduale având
conţinut de pulberi sunt supuse unei epurări în două trepte, respectiv de tip ciclon-epurare
primară şi talere tip sită-epurare avansată. În prima treaptă, gazele pătrund în interiorul
filtrului printr-o conductă tangenţială care le imprimă o mişcare circulară. Se constată o
creştere a vitezei gazului şi , în acelaşi timp, o aglomerare a particulelor datorită
11
contactului cu picăturile de lichid ce trec prin cilindru perforat. Particulele grosiere astfel
separate sunt colectate pe la partea inferioară, conică, a coloanei. În treapta a doua, gazele
trec prin sistemul de talere tip sită intercalate ce le imprimă astfel o mişcare elicoidală. La
acest nivel, datorită diferenţei de presiune a celor două fluide existente,se formează o
spumă ce reţine particulrle fine. Gazele epurate astfel, trec apoi prin separatorul de
picături, înaintea de evacuarea lor prin conductă. Spuma şi pulberile de suspensie sunt
apoi colectate la partea inferioară a filtrului şi evacuate prin conducte. Nămolul astfel
rezultat (pulberi sedimentabile) este eliminat printr-o conductă, într-un buncăr de
colectare.
Soluţia prezentată permite epurarea avansată a aerului prin
reţinera particulelor cu dimensiuni mai reduse comparativ cu dimensiunile particulelor ce
pot fi separate, în prezent, utilizând epuratoare ăn sistem lichid.el funcţionează cu două
trepte de epurare, combinând astfel principile de funcţionare ale ciclonului- pentru
pulberile grosiere si, respectiv ale talerelor tip sită- pentru pulberile fine.
12
2.2 METODE CHIMICE
Procedele chimice se aplică pentru separarea din gaze a unor
compuşi valoroşi sau toxici. Dintre aceste procedee chimice, cu pondere mai mare se
utilizează:
- absorbţia;
- adsorbtia;
- chemosorbţia;
-oxidarea;
- reducerea.
2.2.1 PROCEDEE CHIMICE:
Absorbţia- este procedeul de reţinere a substanţelor lichide şi gazoase in
lichide absorbante cum sunt:apa, soluţile apoase, uleiurile, motorina etc. De exemplu
pentru purificarea aerului se utilizează ca soluţii absorbante de impurificatori: soluţii
apoase de KMNO4, glicool etc. Contactul gazului cu lichidul absorbant se realizează
prin:
- barbotare în lichidul absorbant
- trecere peste suprafaţe umectate cu lichid;
- curgere încontracurent cu lichidul absorbant;
- pulverizarea lichidului ;
- intrarea intangenţială a gazului şi ieşirea centrală;
Instalaţiile se numesc turnuri,sau cicloane,ce pot conţine şi diverse
materiale de umplutură, pentru mărimea suprafaţei de contact. Absorţia în soluţii se
13
aplică în numeroase cazuri pentru purificarea gazelor industriale, sau a aerului SO2 de a
absoarbe în soluţii alcaline, de exemplu lapte de var.
Deoarece fenomenul este favorizat de scăderea temperaturii, gazele se
răcesc la 60-70 grade C. Desorbţia se realisează apoi prin ridicarea temperaturii la 800-
900 grade C, pentru descompunerea Ca(HSO3)2 format şi obţinerea de SO3 6-7%,
utilizabil la fabrica acidului sulfuric.
Adsorbţia- este procedeul de reţinere a substanţelor lichide, gazoase
sau solide. Procedeul este favorizat de scăderea temperaturii, de o suprafaţă de contact cât
mai mare,porozitatea mare a substanţei absorbante. Eficienţa procedeului mai depinde de
natura substanţelor absorbite şi absorbante şi de prezenţa altor particule care pot concura
la ocuparea suprafaţei absorbantului.
În practică se utilizează ca substanţe absorbante: cărbunele activ, zeoliţii,
silicagelul, oxidul de aluminiu, mica, diatomitul,pământurile silicioase,etc. Cărbunele
activ reţine gaze şi vapori indiferent de prezenţa apei, în timp ce oxizi metalici şi silicaţii
reţin preferenţiabil apa.
Chemobsorbţia-(fixarea unor compuşi sau dizolvaţi, la suprafaţa
unui solid, ca urmare a unei legături chimice) se aplică pt desulfurarea si dentrificarea
gazelor industriale. Astfel, SO2 din gaze de termocentrală este adsorbit pe granule de
CuO, în prezenţa de oxigen, după care CuSO4 format este redus cu hidrogen, pentru
refacerea CuO.Procedeul nu necesită răcirea în prealabil a gazelor, iar CuO rezistă şi
20000 de ore de funcţionare.
Pentru îndepărtarea hidrogenului sulfurat din gazele de cocserie, sau de la prelucrarea
ţiţeiului se utilizează chemosorbţia H2S în concentraţie redusă, pe oxizi de fier, proveniţi
din cenuşi de pirită.
Oxidarea- diverşilor compuşi poluanti din gaze se realizează prin
ardere, cu sau fără catalizator. De exemplu, H2S din aer se arde catalitic, obţinându-se
sulf cu randament de 94-100%(procedeul Clausen). Mercaptanii se ozidează catalitic la
compuşi stabili şi necorozivi.
Reducerea-unor compuşi poluanţi, gazoşi este de asemenea aplicată
pentru depoluarea gazelor. Astfel, pentru dentrificarea gazelor se utilizează reducerea cu
amoniac sau cu hidrogen. Procedul necatalitic amestecă gazele cu aer, sau cu abur la 900-
14
12000C, sau injectează hidrogen(când temperatura scade la 7000C), obţinânduse azot şi
apă cu randament de 60-90% şi un consum mare de amoniac. În prezenţa unor
catalizatori de TiO2-V2O5 randamentul este aproximativ 100%, iar temperatura de lucru
de 200-4500C.
Procedeul Thermal De Nox (S.U.A. ) injectează amoniac şi hidrogen în
gazele cu oxizi de azot. Randamentul dentrificării este de 90%, iar amoniacul
nereacţionat este de aproximativ 5 p.p.m
2.2.2 Metode pentru desulfurare
Desulfuraea dentrificarea gazelor arse, provenite din termocentrale
constituie un important subiect de studiu, deoarece aceste gaze contribuie la formarea
ploilor acide şi sunt emise în cantităţi de ordinul milioanelor de tone, pe tot globul.
Tabelul 2(anexe) prezintă sintetic procedeele aplicate în multe ţări pentru îndepartarea
oxizilor de sulf din gazele de termocentrală.
Nr.crt Procedeul Condiţii şi produse
1 Absorbţia SO2 în lapte de var sau suspensie
(CaOH2) şi Mg(OH2)
Formare de Ca(HSO3)2 şi
descompunere la sulfat
2 Absorbţie în soluţie Br2 SO+Br2+H2O=H2SO4-2HBr
2HBr electroliză=H2-Br2
3 Absorbţie în soluţie NH3 şi ozon Pentru SO2 şi NO3 formate(NH2)SO4
4 Chemosorbţie pe var solid sau CaCO3 nămol: Formase CaSO4
5 Absorbţie pe ciment Portland şi cărbune Se arde cimentul Portland şi nămolul
de cărbune care au reţinut Sox
obţinănduse ciment.
6 Oxidare catalitică: Catalizăm zeoliţii cu structură de
fagure formând NH3 şi SO3 din oxizii
de sulf şi de azot.Absorbţia în apă
pentru a da (NH4)2SO2
7
Fascicul de electroni Radicalii formaţii reacţionează cu
oxizii de sulf şi azot dând acizi.
15
Acest tabel ne prezintă desulfurarea gazelor arse(de termocentrală). De exemplu firma
D.B.A, utilizează pentru desulfurarea gazelor de termocentrală procedeul var- magneziu,
procedeu redat mai jos:
gaze arse – desprăfuire electrică – prespălare – absorbţia SO2 – gaze
CaSO4.H2O – uscare – decantare – oxidare Ca(OH)2 + Mg(OH)2+H2O
16
CAP.III
3.EFECTELE DĂUNĂTOARE ALE MEDDIILOR DIN
MARILE CENTRE URBANE ASUPRA ORGANISMULUI
UMAN
Dezvoltrea societăţii omeneşti şi a civilizaţiei a schimbat simţitor mediul în care
trăim.
În semenea condiţii în care mediul esteîn cotinuă schimbare, organismul
uman este ezpus la o serie de excitări, solicitări care îl obligă să se acomodeze la noile
condiţii din mediul înconjurător artificial pe care la construit.
Acomodarea la noile condiţii ale organismului uman sau neputinţa de a se
acomoda(boala) sunt efectele la care este expus organismul la solicitările existente din
partea mediului în care trăieşte. În cazul apariţiei bolilor, în organismul uman se petrec
fenomene vătămătoare, la care nu mai poate răspunde printr-o acomodare.
Încă nu este clarificat întru totul care sunt bolile generate de efectele poluării
din mediile urbane. Putem considera boli generate de mediile poluate ale marilor centre
urbane, acelea care sunt generate de depăşirile poluării cu anumită limită pentru o
anumită substanţă toxică şi generează un numpr mai mare de îmbolnăviri exprimat
procentual decât media.
Nu s-au efectuat studii asupra efectelor însumate ale mai multor substanţe
poluante, ca efectcumulat asupra organismului uman, dat find faptul că omul este expus
în marile centre urbane concomitent la acţiunea a o serie de elemente nocive în activitatea
de zi cu zi pe care o depune. Acest lucru reduce simţitor puterea de regenerare a
organismului şi creşte simţitor afinitatea spre anumite îmbolnăviri.
Boli care pot fi generate marile centre urbane poluate şi care procentual se
prezintă mai frecvent decât media de pe unareal, regiune sau ţară:
gastrita- ulcerul
17
hipertonia- hipertensiunea apărută la generaţii mai tinere
infarctul
scleroza
bolili sistemului nervos(nevroza)
creşterea accidentelor
deteriorarea accentuată a detenţiei indivizilor din mediile
urbane
creştera numărului de cazuri de boli tumorale
boli profesionale(tuberculoza, osteoporoza)
boli O.R.L., asurzirea parţială sau totală
boli ale căilr respiratorii: pneumonie, bronşită, astm şi alte
maladii ale sistemului respirator
creştera numărului de malformaţii apărute
SIDA.
Principalele cauze:
Substanţe chimice în continuă creştere ca număr şi
diversitate, de care se foloseşte socitatea modernă;
Radiaţiile- nu se cunoaşte în totalitate efectele diferitelor
tipuri de radiaţii
Vibraţii, zgomote, trepidaţii în industrie mai ales
Suprasolicitări ale sistemului nervos( viaţa pe care o duce
un individ într-o societate, într-o continuă schimbare, într-o
continuă excitare din cauza fenomenelor exterioare care le
bombardează- cuce la o suprasolicitare psihică a
individului)
Suprasolicitare psihică (în cazul examenelor; modul de
activitate ale instituţilor; birocraţia, activitatea cotidiană
depusă etc.)
Excitarea ţesuturilor mucoaselor generază alergie, astmă
Schimbarea modului şi componentelor în nutriţie.
18
Stresul ca un fenomen general, este legat de activitatea umană societatea
modernă, fiind un fenomen legat în primul rând de viaţa urbană. Persistenşa stresului pe
perioadă lungă de timp asupra organismului, care are ca rezultat scăderea sistemului
imunitar al organismului, scăderea puterii de concentrare şi de muncă, respectiv
facilitează predispunerea organismelor la boli.
3.1 PROGRAME DE CONTROL AL POLUĂRII AERULUI ÎN CENTRELE
URBANE
Folosirea automobilelor cauzează mai multă poluare decât orice activitate
umană, de aici provenind aproape jumătate din oxizii de azot produşii prin activităţiile
umane, două trimi din cantitatea de monoxid de carbon şi, în ţările industrializate,
aproximativ jumătate din hidrocarburi, ca şi aproape întreg conţinutul de plumb din aer,
în ţările aflate în curs de dezvoltare.
În majoritatea ţărilor industrializate, termocentralele sunt sursa a două trăimi
din cantitatea de dioxid de sulf eliberată în aer şi o trăime până la jumătate din toţi ceilalţi
poluanţi.
De aceea, toate programele de control al poluării se concentrează în primul
rând asupra automobilelor şi termocentralelor, iar în unele ţări în curs de dezvoltare,
asupra cărbunelui ieftin folosit pentru încplzirea locuinţelor şi pentru gătit(ex. China).
Cu excepţia oraşelor în care mersul pe jos şi biciclete sunt principalele forme
de transport. Orice program menit să reducă gradul de poluare trebuie să fie îndreptat în
principal împotriva emisei de gaze de eşapament. Chiar în oraşele în care predomină
transportul cu bicicleta, numărul automobilelor se află în creşterea rapidă.
În prezent se află în folosinţă peste 500 milioane de automobile de uz
particular şi comercial, adică de zece ori mai multe decât în anul 1950. Îar conform
19
prognozelor recente, numărul automobilelor se va dubla în următorii 40 de ani ajungând
la un miliard.
Mărirea acestui număr se va manifesta cel mai intens în ţăriile aflate ăn curs
de dezvoltare, unde cererea de automobile va creşte probabil la sfârşitul secolului cu
200% agravând puternic problemele legate de poluare, mai ales în zonele urbane.
Acolo unde benzina cu plumb era încă larg folosită, cea mai eficientă strategie
a fost cea de intrzicere a adăugării acestui adaos la combustibil sau scăderea drastică a
cantităţii adăugate.
După luarea acestei măsuri în S.U.A., consumul de benzină cu plumb a scăzut
cu mai mult de jumătatw, între anii 1975 şi 1980, ceea ce a cauzat o scădere a
conţinutului de plumb în sânge cu 37%.
Unele ţări promovează intens folosirea combustibilelor de aternativi care ard
mai curat decât cei pe bază de ţiţei.
Printre aceste altrnative se numără amestecuri cu volatilitate redusă – care ar
însemna o reducere a emisei de hidrocarburi – şi conţinut redus de benzen şi alte
componente toxice. O altă variantă este oxigenerea combustibilului prin adăugare de
alcool.
Tabelul de mai jos arată planul cronologic după cre producătorii de
automobile trbuie să se ghideze la punerea în vânzare a automobilelr care emit mai
puţini poluanţi, conform regulamentelor californiene; este luată drept exemplu emisia de
hidrocarburi.Astfel, în 1998, 48% din vânzările de automobile noi trebuie să respecte o
emisie- limită de 0,25g/km; alte 48% trbuie să respecte standartele vehiculelor cu emisie
redusă(VER) de 0,075g/km; 2% trebuie să respecte standartele stabilite pentru vehiculele
cu emisie ultraredusă(VEUR) de 0,040g/km; iar alte 2% trebuie să fie vehicule cu emisie
zero(VEZ). Media emisiei totale trebuie să fie de 0,157g/km.
Asemenea amestecuri ard mai complet, reducând astfel emisia de monoxid de
carbon. Folosirea unor combustibili compuşi după formule noi pot reduce emisia
20
anumitor poluanţi cu 30%, aşa cum s-a întâmplat în nord-estul S.U.A., unde folosirea lor
a fost indrodusă la sfârşitul deceniului trecut.
Rata de reducere a emisiei de poluanţi a automobilelor
Modelele
anilor
0,39 0,25
VER de
tranziţie0,125
VER
0,075
VEUR
0,040
VEZ
0,00
Emisie
medie tot.
1994 10% 80% 10% 0,0250
1995 85% 15% 0,231
1996 80% 20% 0,225
1997 73% 25% 2% 0,202
1998 48% 48% 2% 2% 0,157
1999 23% 73% 2% 2% 0,113
2000 96% 2% 2% 0,073
2001 90% 5% 5% 0,070
2002 85% 10% 5% 0,068
2003 75% 15% 10% 0,062
Avantaje şi mai mari prezintă combustibilii care nu sunt extraşi din ţiţei, cum
ar fi metanolul, etanolul, gazele naturale comprimate sau lichefiate, hidrogenul sau
bateriile electrice, care exclud total gazele de eşapament.
21
CAP.IV
LEGISLAŢIE
LEGEA 137/1995 CAP III SECŢIUNEA A-II-A PROTECŢIA
ATMOSFEREI
ART.40
Prin protecţia atmosferei se urmăreşte prevenirea, limitarea deteriorării şi ameliorarea
calităţii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative aspra mediului,sănătăţi
umane şi a bunurilor materiale.
ART.41
Autoritatea centrală pentru protecţia mediului promovează politicile regionale şi globale,
fundamentând principiile şi acţiunile specifice,atat la nivel naţional cat si local, privind
protecţia atmosferei.
Politica naţională de protecţie a atmosferei constă în principal din următoarele:
a) indroducerea de tehnici şi tehnologii adecvate pentru reţinerea poluanţilor la
sursă;
b) gestionarea resursei de aer, în sensul reducerilor de poluanţi până la realizarea
celor mai scăzute niveluri şi care sa nu depăşească capacitatea de regenerare a
atmosferei;
c) gestionarea sursei de aer, în sensul asigurări calităţii corespunzatoare securităţi
sănataţii naţionale;
22
d) modernizarea şi perfecţionarea sistemului naţional de monitorizare integrată a
calităţii aerului.
ART.42
Autoritatea centrală pentru protecţia mediului cu consultarea ministerelor elaborează
normele tehnice, standartele şi regulamentele de aplicare privind:
a) calitatea aerului în funcţie de factorii poluanţii din atmosferă;
b) emisiile de poluanţi atmosferici pentru surse fixe şi mobile precum şi condiţile de
restricţii sau de inderdicţi pt utilizare, inclusiv pentru substanţele care afecteaza
stratul de ozon;
c) calitatea combustibilului şi carburanţilor, precum şi reglementările privind
vânzarea cumpărarea şi transportul acestora;
d) pragul fonic şi reglementări pentru limitarea zgomotelor;
e) supravegherea calităţi aerului,proceduri de prelevare şi analiza,amplasarea
punctelor şi instrumentelor pentru probare şi analiza, frecvenţa masurătorii şi
altele;
f) identificarea, supravegherea şi controlul agenţilor economici a căror activitate
este generatoare de risc potenţial sau poluarea atmosferică;
g) sistemul de notificare rapidă,în caz de poluare acută a atmosferei cu efecte
transfrontieră a autorităţilor desemnate cu aplicarea Convenţei privind efectele
transfrontieri ale accidentelor industriale.
Normele tehnice,reglamentele de aplicare respectiv standartele, se elaboreză un
termen de un an respectiv doi ani de la intrarea în vigoare a acestei legi.
ART.43
Autoritatea centrală pentru protecţia mediului supraveghează şi controlează aplicarea
prevederilor legale privind protecţia atmosferei în care scop:
a) constată apariţia episoadelor de poluare a atmosferei, dă alerta sau emite
prognoze legate de acestea;
b) dispune încetarea temporară su definitivă a activităţilor generatoare de poluare în
vederea aplicării unor măsuri de urgenţă sau nerespectarea programului pentru
conformare;
23
c) solicită măsuri tehnologice, aplică resticţi şi interdicţii în vederea preveniri
limitări sau eliminări de poluanţi;
d) aplică sancţiunile prevăzute de lege în caz de nerespectare a măsurilor;
ART.44
Proprietari şi deţinători legali deteren sunt obligaţi sa întreţină şi să extindă perdelele
şi alianamentele de protecţie,spaţile verzi , parcurile, gardurile vii pentru
îmbunătăţirea capacităţi de regenerare a atmosferei, protecţia fonică şi eoliană.
ART.45
Autorităţile vamale au obligaţia să nu permită intrarea pe ieşirea din ţară surselor
mobile poluante care nu respectă dispoziţile autorităţilor conform legei.
ART.46
Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţi în domeniu:
a) să respecte reglementările privind protecţia atmosferei, adoptăm măsuri
tehnologice adecvate de reţinere şi neutralizare a poluanşilor atmosferici;
b) să doteze instalaţile tehnologice care sunt surse de poluare, cu sisteme de măsură,
să asigure corecta lor funcţionare, să asigure personal calificat şi să furnizeze la
cerere sau potrivit programului pentru conformare, autorităţilor pentru protecşia
mediului datele necesare;
c) să îmbunătăţească performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi să
nu pună în exploatare instalaţile prin care se depăşesc limitele maxime admise;
d) să asigure la cererea autorităţilor pentru protecţia mediului diminuarea,
modificarea sau încetarea activităţii regeneratoare de polare;
e) să asigure măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor
generatoare de zgomot şi vibraţii,să verifice eficienţa acestora şi să pună în
exploatare numai pe cele pe care nu depăşesc pragul fonic admis.
24
CAP.V
ANEXE
5.1 URMĂRILE AERULUI NEPURIFICAT-CONSECINŢE
Acest fenomen de poluare a atmosferei este într-o continuă creştere. În ultimi
200 de ani industrializarea globală a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibru
atmosferic. Arderea cărbunelui şi a gazului metan a dus la formarea unor cantităţii
enorme de dioxid de carbon şi alte gaze, mai ales după sfârşitul secolului trecut când a
apărut automobilul. Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantităţii mai
mari de metan şi oxizi de azot în atmosferă. Se estimează ca poluarea atmosferică
contribuie anual la aproximativ 120.000 de decese în SUA. În fiecare an dezvoltarea
industriei generează miliarde de tone de materiale poluante.
Poluarea mediului înconjurător are loc pe mai multe căi. Astfel poluarea poate
fi:
- naturală, artificială;
- chimică, fizică, biologică.
Factorii care contribuie la poluarea naturală sunt:
SMOGUL
Smogul este un emestec de ceaţă solidă sau lichidă si particule de fum formate
când umiditatea este crescută iar aerul este atât de calm încât fumul şi emanaţiile se
acumulează lângă sursele lor. Smogul reduce vizibilitatea naturală şi adesea irită ochii şi
căile respiratorii, şi se ştie că este cauza a mii de decese anual. În aşezările urbane cu
25
densitate crescută rata mortalităţii poate să crească în mod considerabil în timpul
perioadelor de expunere la smog mai ales când procesul de inversie termică realizează un
plafon de smog deasupra oraşului.
Smogul fotochimic este o ceaţă toxică produsă prin intercţia chimică între
emisiile poluante şi radiaţiile solare. Cel mai întâlnit produs al acstei reacţii este ozonul.
În timpul orelor de vârf în zonele urbane concentraţia atmosferică de oxizii de azot şi
hidrocarburi creşte rapid pe măsură ce aecste substanţe sunt emise de automobile sau de
alte vehicule. În acelaşi timp cantitatea de dioxid de azot din atmosferă scade datorită
faptului că lumina solară cauzează descompunerea acestuia în oxid de azot şi atomii de
oxigen. Atomii de oxigen combinaţi cu oxigenul molecular formează ozonul.
Hidrocarburile se oxidează prin reacţia cu O2 şi reacţionează cu oxidul de azot pentru a
produce dioxidul de azot. Pe măsură ce se apropie mijlocul zilei, concentraţia de ozon
devine maximă, cuplat cu minimul de azot. Această combinaţie produce un nor toxic de
culoare gălbuie cunoscut drept smog fotochimic. Smogul apare adesea în zonelr oraşelor
de coastă şi este o adevărată problemă a poluării aerului în marile oraşe.
PLOAIA ACIDĂ
Ploaia acidă este un tip de poluare atmosferică, formată când oxizii de sulf şi
cei de azot se combină cu vaporii de apă din atmosferă, rezultând acizii sulfurici şi acizi
azotici, care pot fi transportaţi la distanţe mari de locul original producerii, şi care pot
precipita sub formă de ploaie. Ploaia acidă este în prezent un important subiect de
controversă datorită acţiunii sale pe areale lungi şi psoibilităţii de a răspândi şi în alte
zone decât cele iniţiale formării. Între acţiunile sale dăunătoare se numără: erodarea
structurilor, distrugerea culturilor agricole şi a plantaţiei forestiere, ameninţarea speciilor
de animale terestre dar şi acvatice deoarece puţine specii pot rezista unor astfel de
condiţii, deci în general distrugerea ecosistemelor.
Problema poluării acide îşi are începuturile în timpul Revoluţiei Industriale, şi
efectele acsteia continuă să crească din ce în ce mai mult. Severitatea efectelor poluării
acide a fost demult recunoscută pe plan local, exemplificată find, de smoguriile acide din
zonele puternic industrializate, dar problema s-a ridicat şi în plan global. Oricum, efectele
distructive pe arealeîn continua creştere a ploii acide au crescut în ultimile decenii. Zona
26
care a primit o atenţie deosebită din punct de vedere a studierii sale o reprezintă Europa
nord-vestică. Emiisile industiale au fost învinuite ca find cauza majoră a formării ploii
acide. Datorită faptului că reacţile chimice ce decurg în cadrul formării ploii acide sunt
complexe şi încă puţin înşelese, industrile au tendinţa să ia măsuri împotiva gradului de
poluare a acestora, şi de asemenea s-a încercat strângerea fondurilor necesare studiului
fenomenelor, fonduri pe care guvernele statelor în cauză şi-au asumat răspunderea să le
suporte.
3.DISPARIŢIA STRATULUI DE OZON
Stratului de azot este o regiune a atmosferei de la 19 până la 48 km
altitudine.Concentraţia maximă de ozon de până la 10 părţi pe milion are loc în stratul de
ozon. Aşadar ozonul se formează prin acţiunea razelor solare asupra oxigenului. Aceasta
acţiune are loc de câteva mililoane de ani, dar compuşii naturali de azot din atmosferă se
pare că au menţinut concentraţia de azon la un nivel stabil.Concentraţii ridicate la nivelul
solului sunt periculoase şi pot provoca boli pulmonare. Cu toate acestea însă, datorită
faptului că stratul de ozon din atmosferă protejează viaţa pe Pământ de radiiaţiile solare,
acesta este de o importanţa critică. De aceea, oamenii de ştiinţa au fost îngrijoraţi când au
descoperit în anii ”70 ca produsele chimice numite cloro-fluoro.carburi folosite îndelung
ca refrigerenţi şi în spray-urile cu aerosoli sunt o posibilă ameninţare a stratului de ozon.
Acţiunea aerului poluant asupra sănătăţii omului, animalelor şi plantelor are
efecte patogene, după gradul concentraţiei şi tipul de acţiune a substanţelor, iar efectele
pot fi imediate (acute), tardive(cronice) sau de lungă durată.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii apreciază că 70% di populaţia urbană respiră
aer „nesănătos” , cel puţin în anumite perioade, iar 10% respiră aer de calitate care se află
la limita inferioară a acceptabilităţii.
Poluarea îi afectează pe copii mai mult decât pe adulţi, iar copiii săraci- care
sunt expuşi la mai mulţi agenţi poluanţii şi la grade de poluae mai mari- suferă cel mai
mult. Diferite studii demonstrează că acei copii care locuiesc în oraşe cu un grad mai
mare de poluare au plămâni mai mici, lipsesc mai des de la şcoală din cauza unor boli şi
sunt spitalizaţi mai des. Pentru copii,care au organele interne aflate încă în creştere, riscul
27
este mai mare. La fel comportamentul lor implică mai multe riscuri- ei pun în gură mai
orice sau se joacă pe străzi infestate cu gaze de eşapament.
În 1980, spre exemplu, în oraşul brazilian Cautacamo, din cauza poluării
din1000 de copii 40 s-au născut morţi, iar alţi 40, majoritatea născuţi cu malformaţi, au
murit în prima săptămână de viaţă. În acelaşi an Cautacamo, care are 80.000 de locuitori,
a înregistrat 10.000 de cazuri de urgenţă cauzate de poluare a aerului, printre care s-au
numărat cazuri de tuberculoză, pneumonie, bronşită, emifesm, astm şi alte maladii ale
sistemului respirator. La Atena, în Grecia, rata deceselor creşte cu 500% în zilele cu grad
maxim de poluare. Chiar în zonele aflate departe de centrele industriale, aerul poluat
poate fi nociv. Astfel, în pădurile tropicale din Africa oamenii de ştiinţă înregistrează ploi
acide şi smog de grade comparabile cu cele înregistrate în Europa centrală, fenomen
datorat probabil arderii ierburilor de pe suprafeţe întinse,pentru ca acstea să poată fi
cultivate. Astfel de exemple elocvente a accelerat eforturile de combatere a poluării
aerului în zonele urbane.
5.2 Alegerea unui aparat sau a unei instalaţii de epurare
Se consideră că alegerea unui singur sistem de epurare este insuficientă şi,
deci se porneşte la conceperea unei instalaţii de epurare, se recomandă să se meargă pe
sistem combinat, având în acest mod asigurată atât o epurare cât mai aproape de cea
ideală, cât şi o siguranţă că în cazul defectării uneia din aparate, celelalte care concură la
combinaţia respectivă vor funcţiona în continuare.
Alegerea epuratorului se face ţinând cont de un complex de factori ca:
dimensiunea şi concepţia aerosolurilor; debitul de fluid purtător(aer sau gaze divarse);
gradul de epurare, volumul cheltuielilor de investiţii, reparaţii şi întreţinere, siguranţa în
exploatare etc.
De regulă, când se urmăreşte o epurare foarte avansată se recurge la sisteme
de purificare în mai multe trepte, pornind de la sistemele de epurare grosieră, ptin
mijloace mecanice(camre de depunere, cicloane, filtre cu saci), continuând apoi cu o
epurare(semifină), realizabilă în turnul de pulverizare şi în final cu o epurare fină, de
28
obicei cu ajutorul filtrelor electrice.Operaţia de epurare sau purificare a emisiilor gazoase
are în primul rând scopul asigurării sănătăţii oamenilor şi în al doilea rând doar recuperări
economice. Datorită acestui fapt se impune ca la dimensionarea aparatelor şi instalaţilor
de epurare să nu se alunice pe panta economicităţii, neglişânduse aspectul principal al
poluării, deoarece în acest caz cheltuielile făcute cu instalaţia respectivă vor fi inutile,ele
nerezolvând obiectivul primordial.
5.3FIGURI ALE APARATELOR DE PURIFICARE A AERULUI
29
BIBLIOGRAFIE:
1. STUDII GEOGRAFICE CU ELEVII ASUPRA CALITĂŢII
MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR;editura-Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti-1981,Dr.ION ZĂVOIANU, CTAVIA BOGDAN, ELENA
MIHAI.
2. ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI-CLS.X-A;editura-
Economică Preuniversitară, RODICA CIARNĂU, AURELIA
BUCHMAN, MARIA BUD, MARCELA GIURGIUMAN,
MIHAELA MARINESCU, FLOAREA STAN.
3. CHIMIA MEDIULUI ŞI A CALITĂŢII VIEŢII PENTRU CLS.
VII-XI;editura- Crepuscul,EMILIA MEIROŞU, NICOLETA
DRĂGAN, NASTASIA TOMESCU.
4. ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI;editura-
Călimăneşti,1992,IONESCU A., BARABAS N., LUNGU V.
5. POLUAREA MEDIULUI ŞI SĂNĂTATEA, editura- Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti,1974; MĂNESCU S.
6. POLUANŢI ANORGANICI ÎN AER, editura-Academiei,
Bucureşti,1977;NEGOIU D., KRIZA A.
7. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR-OCROTIREA ŞI CONSERVAREA
LUI;editura- Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti,1981;VESPREMEANU E.
8. www.google.com
31
top related