monografie fizico
Post on 09-Aug-2015
134 Views
Preview:
TRANSCRIPT
BREZOI
MONOGRAFIE FIZICO-GEOGRAFICĂ
Foto : http://www.turismland.ro
Conf. univ. dr. Marian ENE
STUDENT: ENESCU MĂDĂLIN ANDREI
1
CUPRINS
1.Introducere…………………………………………3Aşezare………………………………………..3Limite şi vecini…..............................................3
2.Geologia şi evoluţia paleogeografică………………43.Relieful……………………………………………. 7 Subunităţile geomorfologice………………………7
Tipuri de relief………………………………...8Relief petrografic……………………………...8Relief structural…………………………….....9Relief fluviatil…………………………………9Relief sculptural……………………………….9
4.Clima…………………………………………….105.Hidrografia………………………………………....11 Apele curgătoare………………………………11
Lacurile si bălţile……………………………...12Apele subterane……………………………….12
6.Vegetaţia…………………………………………...12Vegetaţia zonală………………………………13Vegetaţia azonală……………………………..14
7.Fauna………………………………………………14Fauna terestră…………………………………15Fauna acvatică………………………………...15
8.Solurile…………………………………………….169.Ariile protejate…………………………………….16
Rezervaţia Pădurea Călineşti-Brezoi…………16Parcul Naţional Cozia………………………...17
2
1.Introducere
Aşezare
Oraşul Brezoi este situat în partea centrală a României, în nordul
Judeţului Vâlcea, în Depresiunea Loviştei sau Brezoi-Titeşti, în apropiere de
confluenţa Lotrului cu Oltul, la o altitudine de 320 m, fiind străjuit la N de Munţii
Lotrului, la S de Munţii Căpăţânii şi la E de Masivul Cozia.(Viorel Ilinca şi
Gheorghe Mosor 2008).
www.OpenGis.UniBuc.ro
3
Limite şi vecini
Brezoiul are un număr de 8 vecini, dintre care doi au statut de aşezare
urbană. Astfel, la N se învecinează cu Judeţul Sibiu, la NE cu comunele Câineni
şi Racoviţa, la E comuna Perişani, la SE comuna Sălătrucel, la S oraşul
Călimăneşti, la SV Băile Olăneşti, iar la V comuna Mălaia. Totalul tuturor limitelor
este de 226 km pătraţi. Din punct de vedere al suprafeţei administrative Brezoiul
este cel mai mare oraş din judeţul Vâlcea. .(Viorel Ilinca şi Gheorghe Mosor
2008).
http://pe-harta.ro/valcea/
2.Elemente de geologie
4
Din punct de vedere geologic, teritoriul care aparţine de oraşul Brezoi este
alcătuit din roci sedimentare, roci metamorfice şi într-o măsură foarte mică din
roci magmatice.
-Rocile sedimentare: conglomerate, gresii, brecii şi marne, răspândite mai ales la
N de Brezoi, de la Vasilatu în V până la Călineşti în E. În masa conglomeratelor
se găsesc în unele locuri şi blocuri mari de calcar, aşa cum sunt cele de pe
stânga Lotrului, chiar în apropiere de confluenţa cu Oltul. Tot aici intră şi
depozitele de albie şi de terasă care sunt alcătuite în cea mai mare parte din
nisipuri şi pietrişuri necimentate.
- Rocile metamorfice: şisturi cristaline (în Munţii Lotrului), gnaise şi paragnaise
(în Munţii Cozia – Narăţu).
- Rocile magmatice: pegmatitele de pe Valea Vasilatu de unde se şi exploatează
pentru extragerea muscovitului (micei albe) şi feldspatului.(
http://mosorgheorghe.webgarden.ro)
Gresii. Foto: www.wikipedia.ro
5
Şisturi cristaline. Foto: http://www.2rism.ro
Pegmatită: Foto: http://www.ecomunitate.ro
Teritoriul din împrejurimile oraşului constituit din roci sedimentare era
acum peste 65 milioane de ani un imens lac. Astfel, după schiţarea tectonică a
Carpaţilor, masa cristalină din această arie a suportat o coborâre, fapt ce a
permis apelor mării să invadeze acest teritoriu. În aceste ape râurile şi pâraiele
transportau sedimente (bolovani, pietrişuri, nisipuri, mâluri) care cu timpul au
colmatat acest lac, obligându-l să se retragă către E, spre locul unde se află azi
lacul de acumulare Vidraru de pe Argeş. Cu timpul toate aceste sedimente
menţionate mai sus, prin procese specifice (tasare, cimentare) au fost
6
transformate în roci sedimentare. Din bolovănişuri şi pietrişuri au rezultat
conglomeratele şi breciile, din nisipuri gresiile, iar din mâluri au luat naştere roci
mai moi denumite marne prezente la Vasilatu şi Valea lui Stan. (Viorel Ilinca şi
Gheorghe Mosor 2008).
Ceva mai târziu, în Paleogen, are loc înălţarea crestei montane a Coziei –
Narăţu de-a lungul unei mari linii se ruptură denumită falia Brezoiului, care a
separat acest areal de cel situat azi la N de Băile Olăneşti (identic din punct de
vedere al compoziţiei petrografice), şi care prin presiunile exercitate asupra
rocilor sedimentare a dus la comprimarea acestora şi cutarea sub forma unui
sinclinal larg.(http://mosorgheorghe.webgarden.ro).
În Valea lui Stan s-au exploatat roci cu mineralizaţii de aur până la
sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, dupa care minele au fost închise. În
prezent, în conglomeratele de la N de Brezoi se găsesc fosile care datează de
acum 65-70 de milioane de ani. (Viorel Ilinca şi Gheorghe Mosor 2008).
3.Relieful
Oraşul Brezoi este prin excelenţă un oraş montan. El a luat naştere şi s-a
dezvoltat la poalele a trei munţi: Lotrului, Căpăţânii şi Coziei, pe culoarele văilor
Lotrului şi Oltului. Fiecare dintre aceste subunităţi se distinge prin caracteristici
geologice, geomorfologice şi biopedoclimatice distincte.
Subunităţile geomorfologice:
Munţii Lotrului: Sunt situaţi la N, iar pe teritoriul administrativ al oraşului Brezoi ţin
de la Valea Păscoaia (în V) până la Valea Oltului (în E) şi de la limita cu Judeţul
Sibiu (în N), până la Valea Lotrului (în S).
Cele mai înalte vârfuri se regăsesc în culma principală: Vârful Fărcaşu sau
Sfărcaşu (2054 m), Gârcu (1966 m), Pârcălabul (1960 m), Robu (1899 m)
Munţii Căpăţânii: Sunt situaţi la S, iar pe teritoriul Brezoiului ţin din dreptul Văii
Păscoaia (în V) până la Valea Oltului (în E) şi din culmea principală (în S) până
în Valea Lotrului (în N).
7
Masivul Cozia: Masivul Cozia este un horst cristalin foarte bine delimitat şi pus în
evidenţă de Depresiunea Loviştei (graben) care-l limitează la N, De¬presiunea
Călimăneşti care îl mărgineşte la S şi de Defileul Oltului la V.
Doar partea de NV aparţine de Brezoi. Relieful este asemănător cu cel din
Masivul Naruţu (din Munţii Căpăţânii), versanţii foarte abrupţi şi stâncoşi
coborând spre fundul văii Oltului. Acest tip de relief a fost denumit de către unii
cercetători „relief de tip Cozia” şi a luat naştere ca urmare a acţiunii factorilor
externi care au creat un relief ruiniform, cu multe vârfuri ascuţite, hornuri, ţancuri,
ace, abrupturi impresionante, surplombe şi văi cu aspect de chei. (Viorel Ilinca şi
Gheorghe Mosor 2008).
Valea Lotrului se desfăşoară între confluenţa cu Păscoaia şi pâna la Gura
Lotrului, pe o lungime de circa 14 km. Având lăţimi de aproape 1 km, valea
capătă aspect de culoar depresionar, în cadrul căruia se dezvoltă şi forme
fluviatile netede cum sunt terasele, albia majoră şi albia minoră, dar şi forme de
acumulare de record între versanţi şi luncă, uşor înclinate, cunoscute sub numele
de glacisuri. Pe aceste forme (terase, glacisuri şi lunca înaltă) suspendate
deasupra râului, se dezvoltă cea mai mare parte a oraşului.
(http://mosorgheorghe.webgarden.ro).
Valea Oltului
Se dezvoltă între Călineşti şi Pasul Cozia (309 m) şi cuprinde două sectoare
geomorfologice distincte. Primul sector, cuprins între Călineşti şi Gura Lotrului
este sectorul de culoar de vale (depresionar), care a fost sculptat în formaţiuni
sedimentare ceva mai moi. Cel de-al doilea sector, cuprins între Gura Lotrului şi
Pasul Cozia reprezintă primul segment al sectorului de defileu, foarte îngust şi
prăpăstios, săpat în formaţiuni cristaline foarte dure.
(http://mosorgheorghe.webgarden.ro).
Tipurile de relief
Relieful petrografic este relieful format ca urmare a acţiunii de eroziune a apei şi
vântului asupra rocilor cu duritate diferită. În acest fel, pe rocile mai dure iau
naştere forme mai semeţe, mai zvelte, pe când pe cele moi iau naştere forme
mai domoale şi mai rotunjite.(Vârful Ţuţudan-593 m).
8
Vârful Ţuţudan. Foto: www. ecoturtudan.ro
Relieful structural
Acest tip de relief a luat naştere ca urmare a influenţei pe care a exercitat-o
structura geologică în decursul modelării subaeriene. Forma principală de relief
care i-a naştere pe acest tip de structură este cuesta, care este o formă de relief
asimetrică, partea mai domoală corespunzând înclinării stratelor pe care s-a
format, iar partea cu pante mai accentuate şi de obicei în trepte corespunde
capetelor de strat, care au durităţi diferite. (Viorel Ilinca şi Gheorghe Mosor
2008).
Relieful fluviatil
Cunoscut şi sub numele de relieful creat de apele curgătoare permanente,
cuprinde forme de relief precum: terasele, albia majoră, albia minoră,
reniile,ostroavele, grindurile etc.
Albiile minore foarte late în cadrul Oltului şi Lotrului şi mai reduse la nivelul
afluenţilor, sunt tapisate cu bolovănişuri, pietrişuri, nisipuri şi mâluri, cunoscute
împreună sub numele de depozite de albie.
Relieful sculptural
Suprafeţe de nivelare
Sunt forme de relief cvasiorizontale, suspendate, care formează sistemul de
interfluvii. În funcţie de altitudinea la care se găsesc, ele au fost denumite de
către geograful francez Emmanuel de Martonne, astfel:
- prima suprafaţă, cea mai veche şi cea mi înaltă care se regăseşte la altitudini
de 1800-2200 m a fost denumită suprafaţa Borăscu, după numele unui munte din
9
Munţii Godeanu, unde aceasta este foarte bine pusă în evidenţă. În arealul
oaşului Brezoi ea se regăseşte doar în Munţii Lotrului, în culmea înaltă dintre
vârfurile Sfărcaşul (2054 m) şi Robu (1899). Se prezintă sub forma unei culmi
domoale, pe alocuri netede, acoperite de vegetaţie subalpină.
- cea de-a doua, situată mai jos şi în continuarea celei anterioare, se dezvoltă la
altitudini de 1300-1700 m şi poartă numele de suprafaţa Râu Şes. Se extinde
atât în Munţii Lotrului, la nivelul celor trei culmi secundare ce se deprind din
vârful Robu, cât şi în Masivul Naruţu (culmea înaltă pe care sunt axate vârfurile
Naruţu, Olăneştilor şi Sturii) şi în Masivul Cozia (culmile şi vârfurile înalte).
- a treia, cea mai scundă şi cea mai tânără, cu altitudini de 900-1200 m a fost
denumită suprafaţa Gornoviţa. Cea mai reprezentativă astfel de suprafaţă este
Poiana Suliţei, care abia trece de altitudinea de 1000 m. (Viorel Ilinca şi
Gheorghe Mosor 2008).
4.Clima
Ca urmare a poziţiei pe Glob, dar şi în cadrul ţării, clima este temperat
continentală moderată de tranziţie. Fiind amplasat în cadrul zonei montane, clima
este ceva mai rece, dar în acelaşi timp mai blân¬dă în comparaţie cu alte arii
montane din România, aceasta ca urmare a influenţelor submediteraneene
prezente aici în zona joasă a oraşului, precum şi a altitudinii destul de reduse
(300 – 330 m pe fundul văii).
În general temperaturile medii oscilează în jurul valorii de 7,5 - 9ºC pe
fundul depresiunii, ajungând până la circa 4-5 ºC în Masivul Naruţu şi Cozia şi la
0-2 ºC pe culmile înalte ale Munţilor Lotrului; izoterma de 0 ºC se regăseşte la
aproximativ 2000 m altitudine.
Explicarea climatului blând este pusă pe seama atât a influenţelor
submediteranee, cât şi prezenţei celor două culoare largi de vale (ale Lotrului şi
Oltului), care facilitează circulaţia aerului şi care de altfel nu permit stagnarea
maselor de aer mai rece aşa cum se întâmplă de exemplu în depresiunile din
Carpaţii Orientali (Giurgeu, Ciuc). (Viorel Ilinca şi Gheorghe Mosor 2008). Pentru
un oraş de munte , clima Brezoilui este mai blândă, faţa de alte oraşe de munte.
10
Dacă temperatura aerului scade odată cu creşterea altitudinii, în cazul
precipitaţiilor situaţia se inversează. În spaţiul limitrof confluenţei Lotrului cu Oltul
precipitaţiile însumează circa 700-800 mm/an, trecând de 1000 mm/an în
Masivul Naruţu şi atingând valori de 1200-1400 mm/an în Munţii Lotrului în zona
vârfurilor Fărcaşu, Gârcu, Pârcălabul şi Robu care trec de 1850 m altitudine. Pe
versantul NV al Masivului Cozia media anuală este de circa 800-1000 mm. Se
remarcă aşadar o creştere a cantităţii de precipitaţii dinspre nucleul oraşului către
toate direcţiile (către culmile montane înalte).
Arealul limitrof oraşului Brezoi se remarcă prin cea mai mare frecvenţă
medie a calmului atmosferic: Voineasa (70-80%) şi Titeşti (71%). Dată fiind
poziţia oraşului pe fundul culoarelor de vale ale Lotrului şi Oltului, masele de aer
se canalizează de-a lungul acestora, calmul atmosferic fiind ceva mai redus în
comparaţie cu cel înregistrat la cele două staţii meteorologice amintite. În acest
fel, dacă se reduce frecvenţa calmului atmosferic, creşte frecvenţa vântului. La
staţia Voineasa cea mai mare frecvenţă o au vânturile care bat dinspre SE
(5,7%), urmate de cele din E (5,4%) iar calmul atmosferic având valori de circa
80%.(Viorel Ilinca şi Gheorghe Mosor 2008).
5.Hidrografia
Fiind o arie exclusiv montană reţeaua de râuri şi pâraie este foarte bine
dezvoltată, aceasta fiind alimentată atât din apa căzută din precipitaţii (regim
pluvial), cât şi din cea rezultată în urma topirii zăpezilor (regim nival).
Oltul este cel mai mare râu care străbate oraşul (de la N la S), lungimea totală a
lui în România fiind de peste 700 km. La Brezoi, lăţimea Oltului depăşeşte în
unele locuri 100 m, înregistrând un debit de 130 m³/s. Pe Olt se află de altfel şi
singurul lac de acumulare construit în scop hidroenergetic din oraş.
Lotrul traversează Brezoiul de la V la E între Păscoaia şi confluenţa cu Oltul.
Izvorăşte din Masivul Parâng, din complexul glaciar Gâlcescu, totalizând o
lungime de 77 km şi un debit care în regim natural era de 20 m³/s, iar în prezent
este de circa 2 m³/s. Lăţimea râului variază între 10-30 m, iar suprafaţa bazinului
hidrografic este de circa de 1024 km².
11
Păscoaia (bazinul hidrografic = 118 km²; lungimea cursului = 20 km) este cel mai
mare afluent al Lotrului din acest perimetru şi al doilea din tot bazinul hidrografic
al Lotrului, după Latoriţa. Izvorăşte de sub vârfurile Sfărcaşu (2054 m) şi Vârful
Negru (1965 m). Afluenţi: Pârcălabul, Mândra, Neteda, Pleşoaia, Pietroşiţa,
Pârâul Cloambelor, Purcăreţul (pe stânga), Cheia Păscoaia, Valea Ursului,
Pietrosul, Pârâul Arsurilor, Pădureţul, Priboioasa şi Plăieşul (pe dreapta).
Vasilatu (bazinul hidrografic = 44 km²; lungimea cursului = 15 km) este al doilea
afluent ca mărime al Lotrului de pe arealul oraşului Brezoi. Izvorăşte de sub cele
două culmi care se desprind la S de vârful Robu. Afluenţi: Pârâul cu Lespezi,
Valea Socilor, Valea Cârpătoarelor, Valea Boului, Şchioapa, Valea Glodului,
Valea Greşurilor (pe stânga), Izvorul Frumos, Ciortea, Valea Largă, Valea
Cocinilor şi Secăreaua (pe dreapta).
Călineşti (bazinul hidrografic = 40 km²; lungimea cursului = 16 km) îşi are obârşia
sub vârful Robu (1899 m). Afluenţi: Murgaşul Mare, Lupul, Lotriorul (pe stânga),
Pârâul Socilor, Izvorul Şasa, Aninoasa şi Pârâul Siliţei (pe dreapta).
Valea lui Stan (bazinul hidrografic = 15 km²; lungimea cursului = 9 km) îşi are
izvoarele în Masivul Naruţu, sub vârful Olăneştilor (1416 m), cel mai important
afluent al său fiind Muntişorul (pe stânga), cu obârşia sub vârful Cândoaia (1450
m).
Alte pâraie mai importante sunt: Doabra (afluent de stânga al Lotrului; bazinul
hidrografic = 2,7 km²; lungimea cursului = 2,9 km), Mesteacănul, Vultureasa,
Valea Satului, Şindrila, Dăneasa (afluenţi de dreapta ai Lotrului), Beţel (afluent
de dreapta al Oltului), Lotrişorul, Văratica (afluenţi de stânga ai Oltului).
Lacurile şi bălţile
Lacul de acumulare Gura Lotrului este singurul lac de pe teritoriul oraşului. Lacul
are o lungime de circa 7,5 km, o suprafaţă de 166 ha şi un volum de aproximativ
8,2 milioane m³ de apă. (http://mosorgheorghe.webgarden.ro).
Apele subterane
Apele subterane sunt cantonate în depozitele aluvionare din lungul principalelor
văi, în depozitele de terasă (pietrişuri şi nisipuri permeabile) ale Oltului şi Lotrului,
precum şi în glacisurile şi conurile de dejecţie ale torenţilor. Adâncimea la care
12
sunt cantonate variază de la câteva zeci de centimetri în lungul luncilor până la
câţiva metri sau câteva zeci de metri în arealele situate mai sus faţă de luncă.
Adâncimea lor este strâns legată de oscilaţia nivelurilor apelor de suprafaţă
(apelor curgătoare), precum şi de regimul pluvial.
(http://mosorgheorghe.webgarden.ro).
6.Vegetaţia
Ca urmare a amplitudinii hipsometrice foarte mari, de circa 1700 m, de pe
culoarul Oltului şi Lotrului şi până sus pe culmile înalte ale munţilor se succed
mai multe etaje de vegetaţie, aceasta ca urmare a schimbării condiţiilor climatice
odată cu creşterea altitudinii. Această succesiune poartă numele de etajare
verticală şi cuprinde de jos în sus următoarele etaje de vegetaţie: etajul pădurilor
de foioase, etajul pădurilor de amestec, etajul pădurilor de conifere şi etajul
subalpin. Vegetaţia care se supune legilor etajării verticale poartă numele de
vegetaţie zonală.
Etajul pădurilor de foioase
Pădurile de foioase (nemorale) sunt păduri care se dezvoltă atât în arealele
deluroase din ţara noastră, cât şi în cea a munţilor joşi, acolo unde condiţiile
climatice permit acest lucru.
Astfel, la poalele munţilor Coziei, Lotrului şi Căpăţânii, unde climatul este mai
dulce, se dezvoltă specii de foioase cum sunt gorunul (Quercus petraea), fagul
(Fagus sylvatica), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), teiul (Tilia cordata),
carpenul (Carpinus betulus), mesteacănul (Betula pendula), frasinul (Fraxinus
excelsior) etc. Interesant este faptul că la E de vârful Ţurţudanu şi până în Valea
Oltului apar numeroase pâlcuri de pin (Pinus sylvestris), specie de altfel
răşinoasă. Apariţia lui aici are probabil legătură cu activitatea omului din trecut,
aceştia fiind probabil plantaţi. (http://mosorgheorghe.webgarden.ro).
Aceste păduri ocupă versanţii mai joşi (sub 800 – 1000 m), mai ales pe cei dintre
sectorul cuprins între Păscoaia şi Olt, dar şi la poalele Masivului Narăţu.
Etajul pădurilor de amestec
Pădurile de amestec fac tranziţia între pădurile de foioase şi cele de conifere,
13
prezentând caracteristici de la ambele etaje . Aici, pe lângă speciile menţionate
mai sus la pădurile de amestec (mai ales fagul), se regăsesc specii de conifere,
unde ponderea cea mai mare o deţine molidul, la care se adaugă bradul etc.
(http://mosorgheorghe.webgarden.ro).
Etajul pădurilor de conifere
Pădurile de conifere se dezvoltă la altitudini ridicate, de peste 1200 m. Datorită
expoziţiei versanţilor, care poate să favorizeze sau nu urcarea în altitudine a
acestui etaj, pădurile de conifere încep să se dezvolte la altitudini mai joase pe
versantul N al Masivului Narăţu, unde climatul este mai rece, în comparaţie cu
versantul S al Munţilor Lotrului sau cel V al Masivului Cozia, care au un climat
mai cald.
Speciile care intră în compoziţia pădurilor de conifere sunt molidul (Picea abies)
şi bradul (Abies alba). Ca repartiţie spaţială, pădurile de conifere se regăsesc în
Masivul Narăţu, pe versantul N şi NV al Masivului Cozia, dar mai ales în zona
mai înaltă a Munţilor Lotrului, pe interfluviile dintre Păscoaia şi Olt. Prin aceste
păduri se pot remarca şi unele exemplare de tisă (Taxus bacata) pe Valea
Păscoaia sau de larice (Larix decidua), acesta din urmă fiind un conifer care îşi
pierde acele în sezonul rece. (http://mosorgheorghe.webgarden.ro).
Etajul subalpin
În general în ţara noastră etajul subalpin se dezvoltă la peste 1700-1800 m,
dincolo de limita superioară a pădurii, acolo unde condiţiile climatice sunt aspre,
iar perioada biologică activă este mai scurtă.
Acest etaj este constituit din două tipuri de asociaţii: una de tufişuri şi una
ierbacee. Tufişurile în compoziţia cărora intră specii precum jneapănul sau jepul
(Pinus mugo) şi ienupărul (Juniperus communis) ajung în general până la 2,5-3
m, pe când cele compuse din smârdar sau bujor de munte (Rhododendron
kotschyi), merişor (Vaccinium vitis-idea) şi afin (Vaccinium myrtillus) nu depăşesc
30-50 cm în înălţime.
Natural, acest etaj se găseşte doar în Munţii Lotrului la altitudini de peste 1700-
1800 m, dar datorită activităţilor umane (exploatarea lemnului şi păstoritul) acest
etaj a fost coborât în unele locuri cu peste 100 m altitudine. Pe vârfurile şi culmile
14
înalte din Masivul Cozia (de peste 1300-1400 m) pădurea a fost îndepărtată de
către activitatea omului, în prezent locul lor fiind luate de pajişti secunde în
compoziţia cărora intră smârdarul (Rhododendron kotschyi).
(http://mosorgheorghe.webgarden.ro).
Vegetaţia azonală
Vegetaţia azonală este vegetaţia care nu se supune legilor etajării verticale, ea
apărând ca urmare a unor condiţii locale. De exemplu, umiditatea din lungul
albiilor minore şi majore duce la instalare unor specii higrofite (plante iubitoare de
umiditate), precum salcia (Salix alba), salcia căprească (Salix caprea), arinul
(Alnus glutinosa) şi plopul (Populus tremula), vegetaţie cunoscută generic sub
numele de vegetaţie de luncă. (http://mosorgheorghe.webgarden.ro).
7.Fauna
Din punct de vedere zoogeografic teritoriul oraşului Brezoi se suprapune
peste două provincii: dacică şi moesică, cea de-a doua având răspândire doar la
nivelul culoarului Oltului şi sectorul terminal al culoarului Lotrului.
Fauna este caracteristică pădurilor de foioase şi conifere, dar şi pajiştilor şi
tufărişurilor subalpine, majoritatea animalelor fiind comune.
Fauna terestră
Etajul faunistic al foioaselor (gorunetelor şi făgetelor) oferă condiţii de viaţă foarte
bune pentru vieţuitoare, aici întâlnindu-se mamifere precum veveriţa (Sciurus
vulgaris), râsul (Lynx lynx), jderul de pădure (Martes martes), lupul (Lupus canis),
vulpea (Vulpes vulpes), căpriorul (Capreolus capreolus), mistreţul (Suscrofa
suscrofa), reptile: vipera comună (Vipera berus), şopârla de câmp (Lacerta
vivipara), salamandra (Salamandra salamandra), guşterul (Lacerta viridis).
Păsările sunt reprezentate de uliu (Accipiter gentilis), huhurezul (Strix
aluco), rândunica (Hirundo rustica), vrabia (Passer domesticus), sticletele
(Carduelis carduelis). Se întâlnesc de asemenea şi păsări a căror existenţă este
strict legată de lacuri sau mlaştini, cum este egreta, gâsca sălbatică, raţa
sălbatică (Anas plathyrhyncos), acestea fiind întâlnite pe malurile pline de
vegetaţie ale Oltului, dar mai ales pe malul lacului de acumulare Gura Lotrului.
15
Tot în acest etaj a fost zărită şi capră neagră (Rupicapra rupicapra), în locuri
numeroase din defileul Coziei, pe crestele Coziei şi Naruţului, dar şi pe văile
Păscoaia, Vasilatu, Doabra, Beţel şi Călineşti. Se pare că aceste areale sunt cele
mai joase din punct de vedere altitudinal unde au fost observate caprele negre,
în general acestea vieţuind pe culmile înalte din etajul subalpin şi alpin.
Fauna acvatică
Este alcătuită din foarte multe specii de peşti printre care se numără cleanul
(Leuciscus idus), scobarul (Chondrostoma nasus), mreana vânătă (Barbus
meridionalis), nisiparniţa (Sabanejewia romanica) - în apele Lotrului şi a
afluenţilor mai mari, dar şi carasul (Carassius gibelio), crapul (Cyprinus carpio),
bibanul (Perca fluviatilis) în apele Oltului; cel mai vânat peşte din apele Lotrului şi
al afluenţilor lui este desigur păstrăvul (Salmo trutta fario). În ultimul timp tot mai
des a fost semnalată prezenţa ştiucii (Esox lucius) în apele Oltului.
În ultimii ani a fost semnalat într-o măsură mai mică şi racul de munte
(Austropotamobius torrentium), foarte larg răspândit până acum 15-20 de ani în
apele Lotrului şi ale afluenţilor lui.
Şarpele de apă dulce găseşte de asemenea condiţii bune de viaţă mai ales pe
râul Olt, dar şi pe Lotru, acolo unde malurile sunt flancate de vegetaţie alcătuită
din tufărişuri de arin şi salcie sau stuf şi papură.
8.Solurile
Solurile brune acide îmbracă toţi versanţii (exceptând pe cei cu pante
foarte accentuate sau abrupturile) acoperiţi de păduri de foioase şi de amestec.
Ca distribuţie spaţială ocupă peste 80% din suprafaţa oraşului.
Sunt soluri care au textură mijlocie-grosieră şi o culoare brun deschisă. Ca
urmare a climatului în care s-au format, cu temperaturi medii anuale de circa 6-
8ºC şi precipitaţii de circa 800-1000 mm, evapotranspiraţia este mai mică.
9.Ariile Protejate
16
La nivelul oraşului Brezoi există două areale protejate, una având statut
de rezervaţie naturală(Pădurea Călineşti-Brezoi) şi alta de parc naţional(Parcul
Naţional Cozia).
Rezervaţia Pădurea Călineşti-Brezoi
Este o rezervaţie complexă(botanică, geomorfologică, geologică), având o
suprafaţă totală de 200 ha, din care cea mai mare parte aparţine Brezoiului, iar o
alta, foarte redusă, de comuna Racoviţa. La aceasta se adaugă o suprafaţa de
1500 ha care reprezintă zona de tampon. A fost declarată rezervaţie încă din
anul 1983, iar în anul 2000 i s-au stabilit limitele exacte şi suprafaţa. (Viorel Ilinca
si Gheorghe Mosor 2008).
Se desfaşoară de la Valea Vasilatului în V până la Gura Lotrului în E, iar
de aici spre N până în dreptul satului Tuţuleşti(comuna Racoviţa). Sunt cuprinse
în cadrul ei stâncăriile de pe Valea Doabrei(Melcii Doabrei şi Piatra cu Găuri),
Valea Beţelului şi Valea Călineştilor. (Viorel Ilinca si Gheorghe Mosor 2008).
Melcii Doabrei. Foto: Radu Elena Diana
Parcul Naţional Cozia
Este cel de-al doilea parc naţional din ţara noastra(1990), după
Parcul Naţional Retezat. Administrativ se suprapune peste teritoriul oraşului
Brezoi, Călimăneşti şi comunelor Sălătrucel, Berislăveşti şi Perişani. În cadrul
17
oraşuluiBrezoiintră o mare parte din Masivul Narăţu(sectorul cuprins între Valea
lui Stan, Lotru, Olt şi culmea principală), precum şi sectorul din Masivul Cozia
care aparţine de Brezoi, până în N la Valea Băiaşului. Cel mai important aspect,
în opinia mea, este că partea centrală a oraşului este încadrată în ariile protejate
(Viorel Ilinca si Gheorghe Mosor 2008).
Foto: http://www.turismland.ro
Monumente ale naturii:
• Floarea de colţ- Valea Doabrei, Valea Beţelului, Valea Călineştilor, Masivul
Narăţu şi Cozia.
• Dediţel- Vârful Ţurţudan
• Bujorul de munte- Masivul Cozia, Vârful Robu
• Capra neagră- Masivul Narăţu-Cozia, Valea Păscoaia, Stâncăriile Călineştiului
şi Beţelului (Viorel Ilinca si Gheorghe Mosor 2008).
Dediţei de Ţurţudan. http://scoala.taraluiandrei.ro
18
Bibliografie
1. www.turismland.ro
2. Viorel Ilinca şi Gheorghe Mosor 2008
3. www.OpenGis.UniBuc.ro
4. http://pe-harta.ro/valcea/ 5. http://mosorgheorghe.webgarden.ro 6. www.wikipedia.ro 7. http://www.2rism.ro 8. www.ecomunitate.ro 9. www. ecoturtudan.ro 10.Radu Elena Diana11.http://scoala.taraluiandrei.ro
19
top related