nr. 10 - radu-negru.ro 10 fin.pdfmagda isanos cândva, pe vrejul sufletului meu o floare-a-mbobocit,...
Post on 29-Aug-2019
1 Views
Preview:
TRANSCRIPT
MAXIMA LUNII
“CUVINTELE SUNT GRAVE!
DACÃ LE ROSTEŞTI TE VOR
ASCULTA ŞI PÂNÃ LA URMÃ
SE VOR ÎNDEPLINI”.
BUJOR NEDELCOVICI
2
MAGDA ISANOS
Cândva, pe vrejul
sufletului meu o
floare-a-mbobocit,
o floare rară, ce se numea iubirea,
însă eu am rupt-o și-am lăsat-o ca să
moară.
De-atuncea sufletul, bătrân și obosit, n-a
mai putut să deie altă floare ca dânsa, care
timpuriu s-a vestejit, frumoasă și plăcut
mirositoare.
Și-adesea dorul florii minunate și unice, pe
care n-am știut s-o strâng pe veșnicie
dintre toate, asemeni unui ghimpe m-a
durut. Eu nu regret povestea de iubire, dar e nespus de trist și de ciudat
să simți c-asemeni unui fir subțire ceva frumos din tine s-a sfărmat. Și nu mai știu anume ce, și-anume când, căci toate că-ntr-un vis s-au petrecut de-ți vine să pornești, de alții întrebând
de-au fost aievea cele ce-au trecut.
Ca cerul peste ape mă aplec
peste sufletul meu singur și trudit,
lumini și umbre ca-n oglindă trec
și toate doar de tine-au povestit.
Basmul dragostei noastre nu l-a uitat
apa cea stătătoare a inimii mele,
cum nu uită lacul nuferi c-a purtat,
sau, în zori, că noaptea oglindise stele.
Din adâncuri neștiute nici de mine,
cheamă
sufletul imaginea pe care a scăldat-o
și tremură de bucurie și de teamă
văzând că nici o trăsătură n-a uitat-o.
Amintirile ca algele și mâlul mă cuprind,
și iată-mă împotmolită, tristă barcă,
fără catargul voinții și cârmă de gând
Cine către țărmuri are s-o întoarcă?
3
Tot mai
multe discuțîi
apar despre
diferența
dintre casă și
acasă. În clasa noastră, mulți elevi locuiesc în
cămin și, de aceea, atunci când ni s-a propus la ora
de dirigenție o dezbatere pe acest subiect, opiniile
au fost pătimaș susținute. Suntem în clasa a 9a și
cei mai mulți am plecat abia acum de acasă. Pentru
unii colegi, condițiile din cămin sunt mai bune
decât acasă, dar încă nu pot numi căminul casă lor.
Mie, recunosc, mi-a fost mai greu decât mă
așteptasem. Sunt cel mai mic dintre frați și nu am
stat niciodată singur în casă. Dacă un frate era la
oraș, acasă rămânea mereu câte cineva. Ne-am
obișnuit să mergem peste tot împreună și, chiar
dacă frații mai mari ii reproșau adeseori mamei că
mă răsfață, atunci când aveam nevoie mă
protejau. Deci pentru mine acasă înseamnă casă
noastră din Măstăcani, o comună mare, cu oameni
minunați.
Acasă sunt mama și tată, frațîi și, mai mult decât
orice, parfumul camerei mele în care mama intră
tiptil seară să mă învelească și să îmi facă semnul
crucii. Nu suntem bogați, dar avem o casă decentă,
creștem animale și cultivăm pământul. Toată lumea
ajută la treaba, iar cei plecați la oraș se întorc la
sfârșit de săptămâna pentru masă de duminică la
care mama nu admite să lipsim. De când mă știu
numai când cineva a fost în spital a lipsit. Frații mei
nu și-au dorit niciodată să plece în străînătate, cu
toate că prietenii ii îndemnau constant. Pentru toți
familia e foarte importantă.
Personal, după ce am fost admis la liceul „Radu
Negru”, știam că va trebui să plec la cămin, dar nu
conștientizăm cât de greu îmi va fi. Încă îl invidiam
pe Andrei, fratele mijlociu, care făcea facultatea la
Iași. Pentru mine atunci asta echivala cu libertatea
de a stă până mai târziu, de a lenevi dimineață în
pat, cu plimbări și distracții la clubul unde m-a dus
și pe mine o dată când am fost în vizită. Și, iată-mă,
boboc în clasa a 9a, printre colegi pe care nu-i
cunoșteam. Camera de la cămin era curată, o
împărțeam cu 2 colegi de clasa. Am vrut să o
personalizăm, așa că i-am schimbat p
erdeaua, draperia și am văruit-o cu albastru, că
acasă. Primele zile a fost binișor, dar joi seară am
adormit cu gândul la mama. Vorbeam de câteva ori
pe zi, dar simțeam că și eu îi lipsesc. Abia așteptăm
că vineri după amiază să plec. Mă gândeam la
camera mea, chiar și la un Shrek de plus pe care îl
țineam lângă pernă, singură jucărie pe care nu am
dat-o fiindcă, atunci când eram mic nu puteam
adormi fără ea. Odată l-am uitat la grădiniță, iar a
două zi, sâmbătă, mama s-a rugat de doamna
directoare să deschidă grădiniță că să îmi iau
jucăria. Țîn minte că era prin aprilie și, când l-am
luat, mi s-a părut că e rece. Am plâns spunând că i-
a fost frig și apoi l-am ținut toată ziua în brațe să îl
încălzesc, șoptindu-i să mă ierte.
Mă credeți sau nu, când am ajuns acasă după prima
săptămâna de școală, imediat ce i-am îmbrățișat pe
ai mei, m-am dus glonț în camera mea și l-am
mângâiat pe Shrek, așa în glumă. Dacă m-ar fi
văzut Mihai, fratele meu care e o gură spartă,
familia ar fi ras de mine până la sfârșitul vieții. Am
stat minute bune și m-am uitat prin camera: la
biroul pe care îl urăm când aveam teme multe, la
posterul cu Metallica pe care îl priveam că să mă
liniștesc atunci când luăm o notă proastă, la dulapul
cu cărțile preferate, la perdeaua cu mășini pe care
mi le imaginăm că le conduc atunci când nu
puteam dormi. Deci asta înseamnă acasă? Sau
amintirile care mă năpădesc în timpul săptămânii,
mai ales când am mult de scris la română și mate?
Ori vocea groasă a tatei care ne spune glume
dimineață la micul dejun? Am fost repede smuls
din visare de glasul mamei care mă chema să o ajut
la treburi. Știam că vrea doar să petreacă puțîn timp
cu mine că atunci când mă interoga despre
școală. Am vorbit mult și am ajuns și la subiectul
dorului de casă. Mama mi-a spus că ea încă se
visează în casă copilăriei sale și că e normal să
consideri acasă locul unde ți-ai petrecut copilăria și
ai trăit cele mai frumoase momente din viata. Pana
cand vei avea propriul camin si vei reconsidera ce
inseamna acasa. Manea Ionuţ- clasa a 9 a
4
A dog walks into an employment
agency and says:
- I'd like to get a job please.
The guy at the employment agency
says:
- Wow, you could easily get a job at
the circus, with your talents!
The dog replys:
- What would the circus want with a
plumber?
I have a great dog. She's half
Labrador, half Pit-bull. A good
combination. Sure, she might bite off
my leg, but she'll bring it back to me.
After buying her kids a pet hamster,
after they PROMISED they would
take care of it, Mom, as usual, ended
up with the responsibility.
One evening, exasperated, she asked
them, "How many times do you think
that hamster would have died if I
hadn't looked after it?"
After a moment, her youngest son
replied quizzically, "Once?"
Davey, what sound does a cow
make?"
Davey replied, "It goes 'moo.'"
"Alice, what sound does a cat make?"
Alice said, "It goes 'meow.'"
"Jamie, what sound does a lamb
make?"
Jamie said, "It goes 'baaa.'"
"Jennifer, what sound does a mouse
make?"
Jennifer paused, and said, "Uhh. .. it
goes. .. 'click!'" TEACHER: Maria, go to the map and
find North America.
MARIA: Here it is.
TEACHER: Correct. Now class, who
discovered America?
CLASS: Maria.
@world_record_egg, este un profil de pe
Instagram care a postat o fotografie cu un
ou maro de găinã, similar cu cel din poza
de sus. Doar după câteva zile după postare,
poza a adunat peste 50.000.000 de like-uri
devenind ce mai apreciată postare
publicată vreodată pe Instagram, și de
asemenea cea mai apreciată postare din
toate timpurile de pe toate platformele de
internet.
Ciobanu Semion
OUL vedetă în spațiu virtual
5
Curioşi, ca toţi reporterii, am dorit să
aflăm de ce există în liceul nostru clase
bazate pe educaţia adulţilor. Ne-am adresat
mai întâi secretariatului de unde am aflat
că în liceul nostru funcţionează atât clase
de liceu seral, cât şi clase de frecvenţă
redusă, şcoală postliceala şi de maiştri. Ne
întrebăm: oare atât de mulţi adulţi îşi
doresc să frecventeze şcoală? Că urmare,
am decis să realizăm un interviu cu
profesorii, dar şi cu elevii acestor clase.
Primele întrebări le-am adresat, firesc,
doamnei profesoare Rodica Zanet:
Reporter: Cum este să predaţi, că
profesor, unor elevi care sunt mai în vârstă
decât dumneavoastră?
R Zanet: Sa stiti ca atunci cand am intr
at în contact cu primele mele clase de
învăţământ seral, eram cam de o seamă cu
elevii mei. Cel mai în vârstă elev al meu a
absolvit acum 3 ani şi în acelaşi an s-a
pensionat. Bineînţeles că mă leagă de
elevii mei respectul şi dorinţă de a-I ajută
să recupereze timpul pierdut. Nu îi tratez
diferit faţă de elevii de la învăţământul de
zi. Doar că fiind adulţi, sunt mai
responsabili şi corecţi.
Reporter: Le daţi şi lor nota 3 atunci când
nu îşi învaţă lecţia?
R Zanet: O să va mire să aflaţi că elevii
aceştia nu numai că îşi pregătesc lecţiile
conştiincios, dar mă provoacă mereu
fiindcă au citit mai mult decât adolescenţii
de astăzi. Chiar dacă nu şi-au finalizat
studiile, au pasiuni, citesc, se informează,
discută. Am ore la care nu mai ieşim în
pauză, fiind prinşi de discuţii.
Reporter: Au citit ” Ion”, “Moromeţii”?
R Zanet: Unii au citit şi le recitesc din
plăcere, alţii le citesc acum. Au ocazia să
se mai ocupe şi cu altceva, să iasă din
rutină. Deseori îmi spune câte un elev:
doamnă, am făcut un schimb de tură, că să
vin să discutăm despre “Ultima noapte…”,
“Iona” sau “Enigma Otiliei “.
Reporter: De ce simt că aveţi o afecţiune
deosebită pentru aceşti elevi, care, să
recunoaştem, au cam greşit-o când erau de
vârsta noastră?
R Zanet: Chiar aşa este. Mă
impresionează fiindcă unii au copii de
vârstă voastră Merg la serviciu de la 5
dimineaţă, apoi vin la şcoală şi ajung acasă
seară târziu. Dar vin la şcoală cu bucurie,
fiind pentru ei o şansa de a-şi schimbă
viitorul.
Doamnei profesoare Silvia Tudor, i-am
cerut să ne spună cum se poate învaţă
matematică la 40 de ani.
Reporter: Doamnă profesoară, va este
greu să explicaţi unor adulţi care vin
obosiţi de la slujbă ceea ce uneori nouă ni
se pare dificil?
Silvia Tudor: Matematica nu este uşoară,
dar e frumoasă. Poate nu ştiţi că elevii
6
mari sunt foarte conştiincioşi cu temele şi
ies la tablă de bunăvoie, fiindcă înţeleg
mai uşor aşa. Uneori incerc sa ii ajut cand
se blocheaza, dar imi spun: “Va rog sa ma
lasati sa scriu singur”.
Am mers apoi să îi cunoaştem pe cei
despre care ne-au vorbit doamnele
profesoare. Ne aşteptăm să găsim o clasă
cu elevi de vârstă părinţilor noştri vorbind
tare sau chiar certându-se, cum ni se
întâmplă nouă în pause. De fapt, am
întâlnit câteva doamne minunate care au
fost de accord să ne împărtăşească
experienţa lor.
Reporter: Cum este şcoala pentru un
adult?
Ana Maria postliceala, protecţia
mediului): Este, clar, altfel decât la 15 ani
când am hotărât să renunţ la şcoală, că să-
mi pot câştiga existenţa. Atunci, banii mi
se păreau foarte importanţi. După ce am
lucrat 18 ani că muncitor necalificat într-o
croitorie, cu un salariu mic, am hotărât că
acest lucru trebuie să se schimbe. Copilul
crescuse, nu mă mai solicita atât de mult,
iar eu am început să sper că voi învaţă mai
usor. Am început în 2014 cursurile la
frecvenţă redusă, am absolvit în 2018 şi m-
am înscris la şcoala postliceala. Dacă mi-ar
fi spus cineva acum 10 ani că voi veni 5
ani la şcoală, nu l-aş fi crezut.
Artemiza: Pentru mine a fost ocazia de a
înţelege mai bine lucruri pe care, că
adolescentă, nu aveam interesul să le
pritocesc. Am fost surprinsă că profesorii
au fost înţelegători faţă de faptul ca am
venit la 30 de ani în clasă a 11 a. Mulţi ani
m-am temut să fac pasul acesta, dar când
am găsit în sală vreo 30 de colegi de vârstă
mea sau chiar mai mari, m-am simţit în
locul potrivit.
De ce aţi începul liceul la seral?
Cornelia: pe când eram elevă, îmi doream
mult să merg la facultate, să mă fac
ingineră, cum era o vecină drăguţă de-a
noastră. Când mamă s-a îmbolnăvit, am
fost nevoită să-mi caut de lucru să îmi pot
ajută familia. Am plecat în Italia, am stat
vreo 5 ani, apoi m-am întors în ţara şi am
început să lucrez pentru o firmă italiană că
“operator introducere şi validare date”, dar
acolo mi-am dat seamă că nu pot rămâne
cu profesională absolvită în tinereţe. Am
optat pentru profilul matematică-
informatică de la liceul “Radu Negru”si m-
am apucat de şcoală la 33 de ani.
Cum sunt orele? Grele, stresante?
Cornelia: Aşa mi se păreau când aveam
15 ani. Acum sunt ocazia perfectă de a mai
învaţă ceva, de a avea cu cine să discuţi şi
altceva decât rutină zilnică.
Vi s-a cerut să citiţi “Ion”, “Baltagul “?
Cornelia: Da, le-am citit. Şi “Moromeţii”.
Am fost şi la premieră filmului, împreună
cu 2 colege şi prietene.
V-a plăcut filmul?
Nicoleta: ne-a plăcut mult filmul şi ne-a
plăcut că ne-am simţit adolescente, eram
entuziasmate că mergem la un film despre
care vom vorbi cu doamna de română. Ne-
am pregătit vreo 3 zile, ne-am sfătuit cum
să ne îmbrăcăm, Valentina a gatit o groază
de prăjituri Am fost ca fetele la film, dar
citisem şi volumul 2, fiindcă ne ceruse
doamna.
Nu e aşa că profesorii sunt mai blânzi
cu voi?
Nicoleta : Sunt apropiaţi, înţelegători, dar
Fermi. Nu trebuie să îmi spună de 2 ori un
profesor ce am de pregătit, citesc, învăţ,
7
scriu teme că orice elev. Mi-ar fi jenă să
vin cu temă nescrisă.
Cum e relaţia cu diriginta?
Gina: E o relaţie de respect şi înţelegere.
Doamnă dirigintă ne susţine în tot ce
facem. Evident, îi mai povestim când avem
câte o problemă acasă. Fiind de 4 ani în
şcoală şi având cam aceeaşi profesori, am
început să ne cunoaştem bine. În pauze
schimbăm câteva cuvinte şi despre viaţă
cotidiană, cerem sau mai oferim câte un
sfat. Cam toţi din clasă avem familie,
copii…si cei care nu au încă, vor avea
curând (râde referindu-se la Cornelia care
se căsătoreşte în vară cu un coleg din
şcoală) .
Aţi reuşit să legaţi prietenii?
Cornelia Da, noi suntem toate bune
prietene, naşa mea va fi una dintre colege.
Nicoleta: Şi a mea, la fel. (râde)
Au trecut greu anii de liceu?
Dimofte Gina: Începutul a fost greu, nici
mie nu îmi venea să cred că vin sâmbătă la
şcoală, că stăteam până noaptea târziu să
citesc, dar ce era de făcut? În jurul meu, la
serviciu se aflau oameni cu facultate,
masterat… Acum am fost şi eu avansată,
mi-a crescut salariul, dar şi stima de sine.
Iancu: Va daţi seamă cât uitasem în anii
aceştia, cât am pierdut? A fost greu, dar
pasionant. Am aflat multe lucruri noi, ba
chiar ne-am şi distrat, am avut şi banchetul
de absolvire.
Aţi avut emoţii la banchet?
Ana Maria: pe mine m-a convins
doamna de română să merg. Mi se părea
ciudat să mă duc la banchet de absolvire la
vârsta mea. M-am distrat şi m-am bucurat
să fiu cu colegii la o petrecere.
Nicoleta: Pe mine m-a topit momentul în
care au început să între pe uşă doamnele
profesoare, doamna directoare… cred că
ne-au dat lacrimile mai multor colegi…si
băieţilor, să ştiţi. Era faptul că, după nişte
ani de greutăţi, reuşiserăm, eram
absolvenţi.
Cornelia: eu am fost mai emoţionată la
festivitatea de absolvire de la şcoală când
am urcat şi noi pe scenă după cei de la zi.
Ceea ce însemna că am absolvit liceul şi
parcă nimic nu ne mai stă în cale.
Consemnat de Andrei Mitrofan şi
Ciobanu Semion
8
Friendship is a simple word and yet
very difficult to explain, that’s why
everyone has their own definition. Yes, the
theory of true friendship is quite simple and
many are trying to become true friends, but
do they really are?
Living in a society made up of a
multitude of different people with different
tastes and preferences, people relate and
look for compatibility. The need to have
someone around, characterizes us because
we don’t like the feeling of loneliness. The
fear of being alone, makes us many times to
throw our feelings, dreams and worries in
the hand’s of any person who shouts to all,
that we are friends.
Sometimes, in this soar, we are
deceived, we are disappointed and suffer,
and some other times, we find the person
we are looking for. We can’t be friends with
everyone and we prove it to ourselves every
day, we don’t have that sense of security
around of all the people who go through our
lives, that’s why when we meet a person
with common ideas and concepts about life,
makes us look the same way how to
approach the life’ s problems, only then we
know we have found our friend. Of course,
we can live without friends, but without
them, our life wouldn’t be complete, would
be poor in experiences. It would be much
harder to get over an obstacle without
someone next to you, whom you can tell
any pain you have known. Many people are
wrong when they say that a friend is a
simple person who is always with you,
because friendship is not summarizes just at
this, at tears and smiles, in fact friendship
does not summarizes at nothing.
I talk about friendship with big
words, because I was lucky enough to meet
a lot of different friends my life. I had short
term friends which in few words means
false friends, you know, that person who
gives you all the ,,good things’’ in the world
just to feel better. We all had that friend
who disappointed us and made us think
twice before we trust someone. But as I
said, I was lucky to grow up with a
wonderful person, about I didn’t know until
now, that she is my best friend. I was so
accustomed with her presence next to me,
with her help that I have not noticed that
exactly she represents the definition of
friendship.
Mary, a beautiful blonde with green
eyes, a wonderful human being, a
compatible person with me from many
9
points of view, is the one who, all this years,
offered me all the security I needed. She is
teasing me always and it’s so funny when
she does that, because she looks like my
mother, she respects and loves me. She was
besides me when everyone turned me back,
she cried with me when I had a pain, even
if it was physical or emotional, and now,
when I think I remember her sad look, that
sparkle which reflects that she felt many
times the same pain as me.
My friend gave me some advice
when I asked her, but most of the time, she
offered them without asking her, she simply
knew when I needed them. Those tips
brought me so much light in my life. She
told me the most crazy jokes and we
laughed even on bad days, when I felt that
everything around me was breaking up. She
was worried about me when I was going to
present some projects to school, when I was
going to give an exam, or when I was going
to be listened. Her encouragements were
appropriate when things didn’t go out as I
planned.
Also, I could not forget that many
times, we burst into laughter without
worring that everyone is looking at us in a
weird manner, because when we are
together, nothing really matters like no one
is around , we know that we have a world
of us, a world that we both look with the
same eye. Last but not least, I should
mention that Mary is my best critic, she is
my stylist, my tailor, my psychologist. In a
word, she is my friend since childhood, she
is me in another person and it makes me
happy this feeling to see me from another
side.
All these things we shared, lasted in
time, because we learned to forgive, we
knew how to get over the teenage problems
As far as I am concerned, I offered her the
same things, advice, help, respect, loyalty
and safety, because that’s what I felt. For
me, friendship doesn’t mean waiting for
someone’s support, because that’s friends
do and I consider that no wealth in earth can
replace the moments spent with my best
friend.
We took always care of our friendship and
this changed our lives, filled our souls of
warmth and happiness and made us add
both parts of a new member in family. To
conclude, this is for me friendship,
something simple, something beautiful and
we should not forget that ,,life is ours and
we live it our way, because ,,nothing else
matters’’… GAJEA NADEJDA, clasa a XIIa B
Indrumator prof. Danila Gabriela-Cristina
10
Barbu Lăutaru nu este o poveste, ci o mare
personalitate. A fost unul dintre cei mai
importanţi cântăreţi populari români. Prin
creaţia şi felul lui de interpretare, a contribuit
la formarea şi îmbogăţirea muzicii populare de
tip lăutăresc, născută din întâlnirea dintre
Orient şi Occident. A îmbinat elementele de
muzică populară românească cu elemente ale
stranei, ale muzicii orientale, ale muzicii
occidentale şi ale romanţei ruseşti.
Care este drumul de la un „personaj”, la o
„personalitate”? Un posibil răspuns se leagă de
copilăria noastră şi de povestirile bunicilor. În
acele relatări, avem de-a face cu personaje,
pentru că nu există certitudinea că ele ar fi
existat în realitate. Însă, atunci când apar
izvoare istorice, descoperiri ale ştiinţei şi
mărturii ale contemporanilor, personajul
devine personalitate. Aşa s-a întâmplat, de
exemplu, cu vestitul Barbu Lăutaru.
Cel care l-a făcut personaj a fost scriitorul
Vasile Alecsandri. Acesta a scris o poezie
despre un om de la sfârşitul secolului al XVIII-
lea.
Poezia a fost, ulterior, pusă pe muzică,
preluată şi reorchestrată în diferite variante –
din Moldova, până în Ţara Românească.
Datorită acestui cântec, Barbu Lăutaru a
devenit un personaj foarte cunoscut, ajungând
până la noi, cei de astăzi: „Eu sunt Barbu
Lăutarul,/ Starostele şi cobzarul,/ Ce-am cântat
pe la domnii/ Şi la mândre cununii.// Of, of, of
mi-aduc aminte/ Of, of, of că mai-nainte,/
Niciun chef nu se făcea/ Fără astă cobz-a
mea.// Dar acu amar mi-e mie/ De când lumea-
i pe nemţie/ Nu mai am în lume glas/ Şi pe
uliţi am rămas./ Nu mai am în lume glas/ Şi pe
uliţi am rămas.// Dar să ştiţi c-am fost odată/
Vocea lumii desfătată/ Şi-nchinaţi câte un
pahar/ Pentru-un Barbu lăutar. / Şi-nchinaţi
câte un pahar/ Pentru-un Barbu lăutar”.
Dacă nu ar fi existat câteva dovezi
incontestabile ale trecerii lui prin lume, am
putea afirma că Barbu Lăutaru este o poveste.
O legendă fabricată de ţiganii lăutari, spre
legitimarea meseriei şi a breslei lor, născute în
robie.
Cântăreţ bisericesc şi apoi lăutar
Dar, Barbu Lăutaru a fost o personalitate. S-a
născut ca rob, sclav ţigan, pe moşia boierului
Drăgulici din mahalaua Frecăului Iaşilor, în
anul 1780. Era fiul Glafirei Stan şi al
violonistului Ioan „Scripcariul” Stan. Dintr-o
familie greu încercată, cu mulţi fraţi, tânărul
Vasile a căutat o viaţă mai bună. Şi, a găsit-o
în Biserică. Acolo a învăţat să cânte şi altceva
decât cântece de lume.
Până astăzi, noi îl ştim doar ca fiind lăutar.
Dar, el s-a pregătit în una din numeroasele
şcoli de muzică bisericească din capitala
Moldovei. După absolvire, acesta a fost numit
cântăreţ bisericesc la biserica Sfântul Ioan
Gură de Aur sau Zlataust, aşa cum era
cunoscută în epocă. Cu toate acestea, Vasile
Stan rămânea rob al moşierului Drăgulici.
Singura posibilitate de eliberare a lui era
răscumpărarea bănească. Şi, cum
îndeletnicirea sa nu îi putea oferi acest lucru, a
11
căutat mijloacele financiare în „meşteşugul”
pe care l-a învăţat de la tatăl său – lăutăria.
În anul 1804 a devenit staroste al primei bresle
lăutăreşti din Principatul Moldovei şi
conducător al tuturor lăutarilor robi din acest
stat. Din acel moment, a colindat cu taraful său
toată ţara astfel încât, în anul 1808, a strâns din
cântat suma de bani prin care şi-a dezrobit
întreaga familie. Era ţigan liber şi celebru,
nicio nuntă sau petrecere boierească cu ştaif
neputându-se organiza fără să fie chemat şi
Barbu Lăutaru. Devenise un fel de vedetă a
epocii sale. La Iaşi, dar şi la Bucureşti avea
trecere la curtea domnească, mai ales pentru
faptul că domnii fanarioţi erau atraşi de
sunetele sale orientale. În Moldova,
domnitorul Grigorie Ghiac i-a dat ca ucenic
chiar pe un membru al familiei sale.
Apoi, în anul 1814, boierii Dumitru Plaghino
şi Costache Pantazoglu, trimişi de Scărlat
Calimah-Vodă la Chişinău, au fost însoţiţi de
taraful lui Barbu Stan. Acolo, acesta a fost
auzit d
e înalta societate rusească.
Franz Liszt şi Barbu Lăutaru
Deşi nu ne-am putea imagina ce pot avea în
comun un mare compozitor clasic de filieră
germană – Franz Liszt şi un lăutar din Ţările
Române – Barbu Lăutaru, între cei doi a
existat o mare prietenie şi admiraţie. S-au
întâlnit la Iaşi, în casele boierului Alecu Balş,
într-un fel de prim teatru din capitala
Moldovei.
Călătorind spre Rusia, celebrul compozitor a
poposit la Iaşi, unde boierii Balş şi Beldiman
au dat în cinstea lui o recepţie, la care au fost
invitate toate personalităţile ieşene. Firesc, nu
putea lipsi Barbu Lăutaru şi micul său taraf.
Compozitorul occidental a dorit să încânte
publicul din Moldova cu una dintre vestitele
sale alcătuiri, iar evenimentul a rămas notat în
una din cronicile vremii: „Liszt se puse la
clavir în mijlocul unei tăceri ce se făcu
deodată. Începu cu un preludiu, apoi sub
îmboldirea inspiraţiei lui extraordinare şi a
încordării nervilor săi, improviză un marş
unguresc al cărui cântec lung şi melodios
domina mereu în mijlocul arpegiilor, trilurilor
şi greutăţilor înspăimântătoare cu care
împodobea cântecul său”. Era în adevăr prea
frumos. Liszt se sculă în mijlocul aplauzelor
frenetice ale adunării.
Barbu Lăutaru se duse drept la dânsul,
zicându-i în franţuzeşte: “E aşa de frumoasă,
stăpâne, că, dacă-mi dai voie, am să încerc să
ţi-o cânt şi eu”. Liszt zâmbi cu un aer de
neîncredere, făcând semn cu capul că primeşte.
Lăutarul se întoarse către taraful său şi după ce
puse scripca la gât, începu a cânta marşul
unguresc. Nimic nu fu uitat, nici trilurile, nici
arpegiile, nici variaţiunile cu notele repetate,
nici acele adorabile treceri din semiton în
semiton care-i sunt atât de obişnuite. Barbu
Lăutaru cânta cu amănunţime pe scripca sa
toată improvizaţiunea pianistului ce asculta
înspăimântat opera, care cu un moment mai
înainte o cântase pe clavir pentru întâia dată şi
pe care poate o şi uitase. Taraful său îl urma cu
preciziune, observând nuanţele şi uitându-se
drept la Barbu, care mergea cu
12
cântecul înainte, străpungând inima lui Liszt.
Când se sfârşi cântecul, Liszt se sculă deodată
şi mergând drept la bătrânul Barbu, îl sărută
călduros, apoi luând, după vechiul obicei,
paharul cu şampanie, i-l întinse, zicându-i:
“Bea, Barbule lăutar, stăpânul meu, bea, căci
Dumnezeu te-a făcut artist, şi tu eşti mai mare
decât mine!”
Aceasta a fost o întâlnire a Orientului cu
Occidentul. Faptul că Liszt a fost copleşit de
urechea muzicală a lăutarului nu este un fapt
întâmplător. Căci Barbu Lăutaru nu era un
neinstruit. Aşa cum am aflat deja, avea în spate
cursuri de muzică orientală şi o activitate de
cântăreţ bisericesc, ceea ce îi dădea calitatea
de a reproduce întocmai melosul auzit.
Mitropolitul Iosif Naniescu şi ultimii ani ai
lui Barbu Lăutaru
Barbu Lăutaru a devenit mai cunoscut la
Bucureşti, decât la Iaşi. Aici şi-a trăit a doua
parte a vieţii sale. Tot aici s-a împrietenit cu
stareţul mănăstirii Sărindar de Bucureşti, Iosif
Naniescu. Într-una dintre scrisorile sfântului
mitropolit, ni se dezvăluie o relaţie foarte
caldă. Iosif Naniescu îi scrie lui Barbu
următoarele: „Îţi aduci aminte, cum în
Duminica luminată, în prag de seară îmi cântai
Nu mă pedepsi stăpâne? Nu am uitat acele
frumoase vremi”.
Anii au trecut, stareţul Iosif a fost numit
mitropolit la Iaşi, iar Barbu a rămas la
Bucureşti. În ultimii ani, bătrân şi bolnav,
acesta se afla în mare mizerie. Vestea stării
sale a ajuns până la Iaşi, la vechiul său prieten.
De aceea, mitropolitul Iosif a trimis pe
arhidiaconul său, părintele Varlaam, care l-a
adus pe Barbu Lăutaru şi l-a aşezat, mai întâi,
în casele de la biserica Sfântul Lazăr. Aici i s-
au asigurat toate cele necesare. Însă, o altă
biserică îl chema. O biserică ce i-a mângâiat,
cândva, tinereţea. De la biserica Sfântului Ioan
Gură de Aur – Zlataust a plecat, tot aici s-a
întors. Şi aici a rămas pentru vecie, până la
marea întâlnire cu Hristos Dumnezeu.
Barbu Lăutaru nu este o poveste, ci o mare
personalitate. A fost unul dintre cei mai
importanţi cântăreţi populari români.
Prin creaţia şi felul lui de interpretare, a
contribuit la formarea şi îmbogăţirea muzicii
populare de tip lăutăresc, născută din întâlnirea
dintre Orient şi Occident. A îmbinat
elementele de muzică populară românească cu
elemente ale stranei, ale muzicii orientale, ale
muzicii occidentale şi ale romanţei ruseşti. A
vrăjit inimile tuturor acelora care l-au ascultat,
vreme de o jumătate de veac. Şi ne vrăjeşte,
încă, până astăzi. Dragomir Ana
13
Cuvântul este folosit în
multe feluri, însemnând
în general, nebun.
Cuvântul numeşte o
persoană care fie are o
problemă de sănătate, fie este nesăbuit, fie
şi-a pierdut total simţul realităţii. Mai poate
fi cineva foarte furios.
Expresiile nebun că un pălărier sau nebun
că un iepure ambele provin din cartea lui
Lewis Caroll “Alice în ţara minunilor “
În operă
Alice întâlnește o serie de oameni și
animale care mai de care mai ciudați, printer
care și o pisică. Pisică îi spune la un moment
dat lui Alice: în această directie locuiește un
pălărier, în direcția opusă un iepure. Alege
la care vrei să mergi, amândoi sunt nebuni
(mad). Alice ajunge să ia ceaiul cu amândoi,
A fost cea mai ciudata petrecere cu ceai si
astfel, Alice decide ca pisica avea dreptate si
amandoi sunt nebuni. Desi opera este o
poveste, unele lucruri au o baza reala.
Palarierii erau adesea nebuni deoarece
foloseau mercur în confecţionarea pălăriilor.
De aceea, mulţi sufereau de intoxicaţie cu
mercur dup ace lucraseră mulţi ani cu acesta.
Ei îşi pierdeau controlul muşchilor şi mulţi
înnebuneau. Acesta este sensul expresiei
“nebun că un palarier”.
Dar “nebun că un iepure”? Această
expresie e chiar mai uşor de explicat. Lewis
Caroll era un foarte bun cunoscător al
naturii. El ştia că primavera, mai ales în luna
martie, iepurii pare că înnebunesc. Ei pot fi
văzuţi adesea pe câmp lovind pământul cu
picioarele din spate, sărind şi aruncându-se
efectiv în aer. Par nebuni, dar nu e decât
problemă naturală, luna martie fiind sezonul
împerecherii. Astfel, iepurii nu sunt nebuni
tot timpul anului, doar în luna martie.
O altă expresie este “ mad as a wet hen”-
nebun că o găina udă- această nu se referă
însă la nebunie, ci la furie, se spune despre
cineva că este furios la maxim. Fermierii
spun însă că termenul nu are correspondent
în lumea păsărilor deoarece o găina udă nu e
furioasă. Expresia este însă una foarte
colorată, exprimând perfect furia unei
persoane. Prof. Rodica Zanet
14
Sfârșit de februarie. Vine primăvara,
cel puțin calendaristic. Și, dintr-o dată,
străzile s-au umplut de flori și mărțișoare.
Multă lume se inghesuia să privească, să
aleagă, să cumpere.
Am
vrut să aflăm de la colegii noștri ce
înseamnă pentru ei mărțișorul. La început au
crezut că ne batem joc de ei și ne-au adresat
doar priviri suspicioase. Când au aflat că ne
documentăm în vederea unui articol pentru
revista școlii, au început să vorbească
deschis și au răspuns întrebărilor.
Reporter: Ai cumpărat mărțișoare anul
acesta?
Florin: Da, desigur, în primul rând pentru
mama. Am cumpărat și pentru colege,
pentru doamnele profesoare și… pentru
prietenă mea.
Viorel: Am găsit multe mărțișoare drăguțe și
am cumpărat mai multe decât în oricare an.
Cosmin : am cumpărat ceva special pentru
colegă mea de banca din școală generală
care m-a scăpat de multe note proaste.
Valeriu: Nu cumpăr mărțișoare. Sunt doar
niște tinichele pe care cei care le primesc le
aruncă într-un sertar.
Reporter: Când ai oferit primul
mărțișor?
Florin: Când aveam vreo 3 ani, m-a dus tată
să cumpărăm mărțișoare. Credeam că sunt
jucării și l-am ales pe cel mai mare.
Ruben: În clasa a 2a am cumpărat
mărțișoare din banii mei de pușculița. Am
strâns vreo 2 luni în secret.
Viorel: Când eram la grădiniță. Țîn minte că
aveam doar 3 fete în grupa și eu am fost
singurul care le-a oferit mărțișoare. Au fost
atât de emoționate, încât au sărutat
martisoarele, nu pe mine. A fost un semi-
eșec.
Rareș: În clasa întâi am oferit și fetelor, dar
și băieților. Mi s-a părut că ei vor fi triști
dacă nu vor primi. Tată mi-a spus că în zona
Moldovei, băieții primesc mărțișoare.
Valeriu: Că elev, nu îmi amintesc exact.
Reporter: Ce fel de mărțișoare preferi?
Florin: simboluri ale norocului:
trifoiul, coșarul, ghiocelul, potcoavă lucruri
tradiționale. Doar e o sărbătoare tradițională.
Viorel: Am cumpărat brățări fiindcă se pot
purta mai mult, broșe, dar și câteva
chestii drăguțe: o ie, o buburuza.
15
Rareș: Am cumpărat ceva diferit pentru
mama împreună cu fratele meu, un ceas pe
care și-l dorea de mult. Am agățat de el o ață
de mărțișor. Va fi încântată.
Ruben: Anul acesta voi oferi doar flori. Așa
m-am hotărât eu. Vor bucură privirile, dar
vor aduce și parfum de primăvară. Altfel,
cum să simți că a venit, în sfârșit,
primăvară?
Sebastian: Am comandat elemente pe
internet și voi asambla eu, acasă, câteva
mărișoare folosind instrucțiunile de pe
Youtube. Ador handmade-urile.
Nikolai: Doresc să sprijin fundația Inima de
copil și am cumpărat mărțișoare lucrate de
copii.
Reporter: Care sunt cele mai ciudate
mărțișoare pe care le-ai văzut anul
acesta?
Florin: personaje din jocuri .
Ruben: personaje din desene animate.
Viorel: aranjamentele cu iarbă artificială.
Nikolai: sarea de mare efervescență!!!! Cum
să oferi așa ceva unei fete?
Andrei: magneți de frigider, medalii.
Reporter: Ți s-a întâmplat să ai o reacție
negativă când ai dăruit mărțișoare?
Andrei: Anul trecut prietenă mea m-a dus
într-o bijuterie și mi-a arătat că i-ar fi plăcut
o brățară de acolo. Nu aveam bani, așa că i-
am urat success pentru la anul.
Daniel: Eu i-am oferit flori unei fete pe care
o plăceam, dar ea mi le-a aruncat în față.
Robert: După ce am renunțat o luna la
pachet pentru a-I cumpără un mărțișor mai
scump unei fete, ea mi-a spus că nu
poartă așa ceva și
mi-a sugerat să i-l
dau mamei.
Reporter: După o
astfel de
experiență
negativă, crezi că e
o tradiție care nu își mai regăsește locul în
societatea modernă?
Valeriu: Da, categoric.
Daniel: cred doar că trebuie să fiu mai atent
cui ofer, unele fete se simt ofensate să
primească mărțișoare de la alți băieți când
au un prieten.
Andrei: Educația mă împiedică să renunț la
o tradiție de sute de ani doar fiindcă o parte
a societății nu mai înțelege firescul.
Sebastian: Mi se pare o ocazie grozavă de a
testa calitatea oamenilor de lângă mine.
Reporter: Ce părere aveți despre faptul
că sunt atât de multe tarabe și magazine
17
care vând drept mărțișoare eșarfe,
cosmetice, parfumuri, bijuterii?
Robert: mă enervează să văd că o tradiție
frumoasă, un gest symbolic, s-a transformat
într-o afacere și gestul nu mai are nicio
valoare, contând doar suma cheltuită.
Andrei: se denaturează și sensul și
frumusețea acestui obicei străvechi. Poți
oferi aceste obiecte de 8 martie, dar
mărțișorul vreau să îl văd purtat la pieptul
persoanei căreia i-l ofer.
Această întrebare am adresat-o și câtorva
fete din școală.
Marlena: eu țin la tradiția mărțișorului. Nu
vreau altceva, dar prefer lucruri alese cu
gust. Eventual handmade-uri.
Nicoleta: prefer cosmeticele. Nu poți da
greș -cu ele.
Mia: mie îmi plac florile. Sunt suave,
parfumate
Valentina: tradiționalul mărțișor. Dacă noi
aruncăm la coș o tradiție atât de veche, unde
vom ajunge că popor?
Cătălina: categoric, flori.
Andreea: anul acesta am primit un mărțișor
în formă de ie. Mi-a plăcut mult. Când i-am
povestit prietenei mele, a crezut că e vorba
de o ie adevărată și a fost de-a
dreptul revoltata ca nu a primit și ea.
Consemnat de Rareș Bădărău și Oanã
Alexandru –clasa a IXa B
O săptămână fără telefon
1. Ai reuşi să îţi faci rutina zilnică fără a folosi o
săptămână telefonul ?
Da.
Nu.
2. Ce ai folosi dimineaţa să te trezească în locul
telefonului ?
Aş ruga unul din părinţi să mă trezească.
Un ceas deşteptător.
Nimic, m-aş trezi din obişnuinţă la ora
potrivită.
3. Cum ai reacţiona la şcoală dacă i-ai vedea pe toţi
că se joacă pe telefon ?
Nu aş băga de seamă si aş citi lecţia pentru
următoarea ora.
Aş fi trist şi aş întreba un coleg dacă mă lasă
să mă joc şi eu puţin.
4. Care ar fi primul lucru pe care l-ai face când ai
avea din nou telefonul ?
Verific dacă s-a întâmplat ceva important pe
reţelele de socializare.
Instalez aplicaţia nouă de care am auzit.
Nu aş face nimic deosebit.
5. Ce ai face ca să treacă timpul fără telefon ?
Aş socializa mai mult cu colegii si prietenii.
Aş învăţa.
Aş incepe o carte.
M-aş uita la televizor.
6. Cât de uşor ţi-ar fi fără telefon o săptămână ?
Floare la ureche.
La fel de uşor ca atunci când încerci să iei
notă mare şi nu ai învăţat.
Aş simţi lipsa, dar mi-aş găsi alte lucruri de
făcut.
7. În ce moment al zilei ţi-ar lipsi cel mai mult
telefonul ?
Dimineaţa.
În pauzele de la şcoală.
Seara.
Meran Mihai-Andrei clasa a-X-a B
18
Cthulhu Acestă creatură, Cthulhu, a fost creată de
Howard Phillips Lovecraft, un scriitor
american, în anii 1920, în cartea "The Call of
Cthulhu (Chemarea lui Cthulhu)".
Cthulhu, este o ființă cosmică, denumit "Old
God"(sau Marii Strămoși).
Cthulhu nu este singurul "Old God", ci sunt
mult mai mulți precum și Yog-Shottoth,
Nyarlothep și mulți alții, dar Cthulhu este cel
mai popular.
În mitologie, Marii strămoși sunt descriși că
fiind o grupare de vechi zeități puternice care
cândva au condus Pământul. Cthulhu, este
aflat în R’lyeh, orașul înghițit de ape, situat
undeva
în sud-estul oceanului Pacific.
Deși Cthulhu este extrem de popular, el nu
este cel mai puternic personaj. Nyarlathotep,
cel care împlinește dorințele lui Azagoth, a
intervenit mai frecvent și mai direct în
chestiunile oamenilor decât oricare alt zeu,
aratandu-și ostentativ ispretul pentru
omenire, în special față de cei care-i se
închinau.
Principalii zei ai operei lui Lovecraft sunt
Azagoth, conducătorul pantenonului, aflat în
centrul universului, Yog-Sothoth,
întruchipând infinitul, fiind ominiprezent.
Următorii pe scara ierarhiei sunt Shub-
Niggurath, acesta fiind amintit în multe
rânduri, dar niciodată descris, și mesgerul lui
Azagoth, Nyarlathotep. Cel din urmă este
singura ființă capabilă să interacționeze cu
oamenii, de multe ori aratandu-se că un om
pentru a-și ascunde adevărată înfățișare. În
ciuda abilitații sale, acestuia îi lipsește
empatia față de oameni, vazandu-i că pe niste
simple jucării sau că unelte pentru împlinirea
voinței zeilor. Cthulhu este considerat preotul
zeilor, în timp ce Dagon este subordonatul
său. Ultimul rang este reprezentat de o rasă
de umanoizi ce trăiesc sub ocean, numiți Cei
Din Adâncuri. Druţu Alexandru
19
Dependenţa de reţelele sociale a ajuns în atenţia
experţilor, care au observat cât de mult s-a
schimbat comportamentul copiilor faţă de
comportamentul social de acum 20-30 de ani.
Schimbarea constă în faptul că tinerii
socializează tot mai mult în mediul virtual, în loc
să socializeze în lumea reală. Reţelele de
socializare creează dependenţă, care poate fi
observată atunci când le tai copiilor accesul la
tehnologie (tablete, telefoane sau la
calculatoare), iar comportamentul lor se schimbă
brusc, devenind mai irascibili, nervoşi,
incapabili să se concentreze asupra unui lucru şi
tot timpul căutând un mod de a se reconecta la
mediul virtual. Lucrul acesta a fost iniţial
observat de cercetători în rândul tinerilor
pasionaţi de jocurile video, primii care au
dezvoltat un astfel de comportament antisocial.
Fenomenul acesta îi îngrijorează pe părinţi, care
de cele mai multe ori nu înţeleg ce se întâmplă
cu copiii lor. Părerile specialiştilor sunt
împărţite, însă. Pe de o parte unii sunt de acord
că ceea ce se petrece contribuie la denaturarea
comportamentului social uman sănătos, alţii
spun că fenomenul la care asistăm este, de fapt,
ceva mai complex decât atât şi arată o schimbare
la nivelul întregii societăţi asupra modului în
care comunicăm într-o lume care devine din ce
în ce mai tehnologizată. Nevoia de socializare
este o nevoie de bază, iar copiii adaptează
practic nevoia aceasta la tehnologia de azi, care
aduce un comportament nou, reducând
socializarea din plan real în plan virtual. Astfel,
nevoia de a socializa faţă în faţă cu cineva se
echivalează cu nevoia de a socializa virtual.
Nu este un lucru rău, dar e importantă
cantitatea, cât de mult timp petreci în lumea
virtuală. Pe reţelele de socializare, copiii îşi
exersează abilităţile sociale în mediul virtual,
care este un mediu mai securizat decât cel real.
Practic, imaginea de sine este protejată, dar este
important ca tinerii să-şi exerseze abilităţile
sociale şi în mediul real. Atunci când se
ajunge la vârsta adolescenţei, în mintea copiilor
se produc schimbări majore, iar nevoia de
socializare devine mult mai mare decât în
perioada copilăriei şi copiii se îndreaptă spre
mediul de socializare care le este cel mai la
îndemână, adică spre mediul virtual.
Majoritatea elevilor care deţin un profil
Facebook spun că un astfel de cont le permite să
comunica mai uşor cu prietenii şi, de asemenea,
îşi pot găsi noi prieteni cu care să socializeze.
Dintre elevii care deţin un cont de Facebook,
19,54% se conectează zilnic la Facebook mai
puţin de o oră, 73,56% sunt conectaţi zilnic între
1 şi 4 ore, iar 6,90% stau mai mult de 4 ore pe zi
conectaţi la Facebook. În ceea ce priveşte
profilul, 41,38% au răspuns că au un profil
public, în timp ce 58,62% au un profil privat.
Dintre aceştia, 35,63% au publicată adresa de e-
mail, 4,60% au publicată adresa de domiciliu, iar
6,90% au publicat numărul de telefon.
Întrebaţi de avantajele pe care le oferă reţeaua
de socializare Facebook, 60,92% dintre elevi au
răspuns comunicare, 18,40% socializare, 18,4%
informare, iar 2,28% petrecerea timpului liber.
Referitor la dezavantajele cu privire la
folosirea reţelei de socializare Facebook,
33,35% dintre subiecţi au răspuns că date
personale şi fotografiile devin publice, 29,88%
au răspuns că oferă dependent, 24,13% au
invocate pierderea inutilă a timpului liber, iar
12,64% alte dezavantaje. Dãnilã Denis
20
Nici nu s-a instalat bine, că 2019 se anunță
deja a fi un an plin, pe lista amatorilor de
distracție, muzică și voie bună! Parca
niciodata nu au fost atatea nume grele pe
scenele romanesti! Daca la inceputul anilor
2000 un concert Metallica era un dar
dumnezeiesc la care nu puteai spera ca vei
mai ajunge a 2a oara, iata ca in 2019 sunt
atatea formatii, incat nici nu stii la ce poti
renunta. Concertele sunt deja programate,
artiștii se pregătesc de zor pentru a le oferi
fanilor momente inedite, așadar tot ce mai
rămâne de făcut este gestionarea optimă a
economiilor, încă de pe acum, pentru șansa
de a ne vedea live idolii.
Ed Sheeran, pentru prima data în
România
Melodiile sale fiind de ceva vreme pe buzele
tuturor și ajungând rapid în cele mai seamă
topuri muzicale internaționale, cântărețul Ed
Sheeran se bucură de un număr mare de
admiratori și în România. Artistul a bătut
palma pentru prima oară și pentru țara
noastră, concertul său fiind, astfel, o
premieră. Cântăreţul de origine britanică va
cânta pentru prima dată în România, pe 3
iulie, pe Arena Naţională. Evenimentul face
parte din turneul european pe care el îl va
începe în luna mai. Biletele pot fi cumpărate
exclusiv de pe eventim.ro, la preţuri
cuprinse între 199 şi 399 de lei.
Metallica, pe Arena Naţională din
Bucureşti
Deși câțiva artiști celebri au decis să vină
pentru prima dată în țara noastră, se pare că
românii sunt mai degrabă impresionați de
următorul show susținut de arhicunoscuta
formație de heavy metal, Metallica.
Trupa va concerta pe Arena Naţională din
Bucureşti, pe 14 august, iar concertul - al
patrulea pe care grupul îl va susţine la
21
Bucureşti - face parte din turneul
„Worldwired” şi este deja sold out, chiar
dacă nici nu a început bine anul. La nici 2
zile dupa ce au fost puse in vanzare, biletele
s-au epuizat in Romania, ceea ce nu se
intamplase in nicio alta tara, semn ca
inventivitatea romanilor nu are limite. Ca
urmare, doritorii sunt sfatuiti sa nu cumpere
bilete de la speculanti, fiindca ar putea fi
falsificate.
Bon Jovi
Faimosul rocker Bon Jovi este si el un nume
greu care concerteaza in aceasta vara la
Bucuresti. Duminica, 21 iulie, in Piata
Constitutiei ne va incanta, desigur, cu
celebrele piese Bed of roses, Always, It’s
my life, dar si cu recentul This House it’s
not for sale care da si titlul concertului
.
Trupa Slayer
După 37 de ani în care au făcut una dintre cele
mai brutale, șocante și agresive forme de
muzică, fiind o trupă cu care alte trupe de primă
mână sunt
comparate,
după 12
albume de
studio
lansate,
multiple
înregistrări
live,
compilații,
clipuri live, două box set-uri, cu aproape 3000
de concerte în toate colțurile lumii, cu
nenumărate premii și cinci nominalizări la
premiile Grammy din care două câștigate, cu
Discuri de Aur și cu propria expoziție la The
Smithsonian, dar și cu prezențe în sute de
reviste, cu trauma pierderii unui membru
fondator, toată această istorie, toată această
epoca Slayer, una dintre cele mai mare formații
de thrash/metal/punk din toate timpurile se
apropie de final. Slayer revine în România
pentru un ultim show. Pe 10 iulie 2019 trupa va
cânta la Arenele Romane, în cadrul Metalhead
Meeting 2019. Slayer susține un ultim turneu
mondial pentru a le mulțumi fanilor care le-au
fost alături aproape patru decenii.
Whitesnake
Pe 1 iulie trupa va concerta la Arenele
Romane in cadrul turneului mondial Flesh
and Blood.
Lenny Kravitz concerteaza pentru prima
data la Cluj Napoca pe 6 Mai 2019,
promvandu-si noul album Raise
Vibration, al 11-lea din cariera sa, oferind
reprezentatii in 16 tari europene. Artistul a
mai concertat la Bucuresti in anul 2008.
22
Festivalurile anului 2019: UNTOLD și
Summer Well
Festivalul UNTOLD reușește din nou să se
numere printre cele mai așteptate evenimente
ale anului. Ajuns la a cincea ediţie, va avea
loc între 1 şi 4 august, la Cluj-Napoca. Prima
etapă de vânzare a abonamentelor UNTOLD
2019 s-a desfășurat pe 14 noiembrie 2018,
când au fost comercializate în câteva
minute 15.000 de abonamente la prețul de 99
Euro plus taxe. Cea de-a doua etapă de
vânzare s-a finalizat în aproximativ 10
minute, marți 20 noiembrie, de la 14:00. Un
abonament standard a costat 109 de Euro plus
taxe (565.34 RON), în timp ce unul cu
posibilitatea de returnare a banilor în cazul
imposibilității de a mai ajunge la festival a
fost 114 Euro plus taxe (588.92
RON). Abonamentul VIP (18+) a costat 269
Euro + taxe.
După cele două etape, festivalul a depășit
pragul de 30.000 de
abonamente. Organizatorii vor anunța în
curând data următoarei runde de vânzare,
Până să fie anunţate capetele de afiş ale
festivalului, au fost vândute deja peste
30.000 de abonamente, care au preţuri de
119 euro şi 269 de euro.
Cine cântă
În perioada 4-7 august, peste 150 de artişti
internaţionali vor urca pe scena de la Untold.
Dimitri Vegas & Like Mike, Martin Garrix,
Armin
Van
Buuren,
Tiesto şi
Hardwell
(cei mai
buni cinci
DJ ai
lumii) sunt
capetele de
afiş ale
evenimentului. Alături de ei vor mai
concerta: Afrojack, Faithless, Sasha,
Scooter, Inna, Smiley, Antonia, Grasu XXL
şi mulţi alţii.
Măsuri de siguranţă
Autorităţile au suplimentat măsurile de
siguranţă pe durata Festivalului Untold.
Peste 900 de jandarmi, poliţişti, pompieri şi
piloţi ai Ministerului Afacerilor Interne vor
patrula în zona festivalului, în zonele de
cazare, dar şi la gară, aeroport, în mijloacele
de transport în comun. ISU Cluj va avea
două spitale de campanie, unul amplasat în
zona stadionului Cluj Arena şi unul de
rezervă.
Scena Red Bull Music Stage la Summer
Well 2019
Pentru al doilea an consecutiv, scena Red
Bull Music aduce un sound nou la Summer
Well cu un line-up format din artiști cu
vechime, dar și nume fresh pe scena hip-hop
internațională - SUBCARPAȚI, IAMDDB
(UK), AJ Tracey (UK) și Bobby Basil (IRL).
Pe 10 și 11 august, trap-ul, rapul, grime-ul și
folclorul underground vor face iureș la
domeniul Știrbey din Buftea.
23
Creƫu Lucian
Galaxy S10 va arăta complet diferit. Ce schimbări pregătește Samsung pentru noul
flagship
Pentru a marca
această
aniversare, care
va avea loc anul
viitor, Samsung a
decis să aducă schimbări importante în design-ul noului
flagship.Astfel, Galaxy S10 va arăta diferit de modelele anterioare,
S8 și S9, scriu cei de la GSM Arena, citând o declarație a lui DJ
Koh, CEO al deviziei mobile de la Samsung. Seria Galaxy S10 va cuprinde trei modele diferite de
smartphone. Cel mai mare dintre ele va avea cinci camere foto: trei pe spate și două frontale. Celelalte vor
avea cameră duală pe spate și una singură frontală. Procesorul va fi însă același: Exynos 9820.
GENERAL
Touchscreen Da
Tip tastatura Standard
Model Procesor Octa-
Core
Culoare Negru
Dimensiuni (W x H x D
mm) 70.4 x 149.9 x 7.8
GPS Da
GLONASS
Galileo
BeiDou
Greutate (g) 157
Sistem de operare
Android 9.0 (Pie)
Tip SIM Nano SIM
MEMORIE
Tip slot memorie
MicroSD, up to 512
GB
Memorie RAM 8 GB
Memorie interna 128
GB
AFISAJ
Tip display AMOLED
Numar culori 16 M
Diagonala display (inch)
6.1
Functii 550 ppi
19:9
CONECTIVITATE
GPRS Da
Tehnologie Bluetooth 5.0
ANT+
Tehnologie wireless
802.11 a/b/g/n/ac/ax
NFC Da
USB Type-C
FOTO VIDEO
Rezolutie camera (Mp)
12 + 12 + 16
Blitz integrat LED
Camera secundara 10
MP
Caracteristici foto/video
2x Zoom optic
10x digital zoom
ALIMENTARE
Capacitate (mAh)
3400
Noul Samsung Galaxy
S10
24
Revista Liceului Tehnologic “RADU NEGRU”, GALAŢI
NR. 10, Martie, 2019
Director, Onişor Mirela
Cuprins:
Maxima lunii
Expresii americane celebre
Poeţi români care au fost
Barbu Lãutarul
Educaţia adulţilor la Liceul “Radu Negru”
Mãrţisorul- doar o tradiţie susţinutã comercial?
Let’s have fun in English
Friendship –something simple, something beautiful
Noul Samsung S 10
2019 – anul concertelor fierbinţi
Colectivul de redacţie:
Profesor coordonator: Zanet Rodica
Elevi: Mitrofan Andrei, Dragomir Ana Maria, Gajea Nadejda,
Iosif Alexandru, Dãnilã Denis, Rareş Bãdãrãu, Oanã
Alexandru
25
top related