ocuparea forţei de muncă în rîndul tinerilor din mediul rural
Post on 01-Feb-2017
220 Views
Preview:
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
Cu titlu de manuscris
CZU 331.55:316.346.32.053(478)(043.2)
CAUŞAN CORINA
OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ ÎN RÎNDUL TINERILOR
DIN MEDIUL RURAL
SPECIALITATEA 521.01 – TEORIE ECONOMICĂ.
POLITICI ECONOMICE
Teză de doctor în economie
Conducător ştiinţific Cojuhari Andrei,
dr. hab., prof. univ.
Autor Cauşan Corina
CHIŞINĂU, 2015
2
©. CAUŞAN CORINA, 2015
3
CUPRINS
ADNOTARE …………………………………………………………………………. 6
АННОТАЦИЯ ……………………………………………………………………….. 7
ANNOTATION ………………………………………………………………………. 8
LISTA ABREVIERILOR ………………………………………………………….... 9
INTRODUCERE …………………………………………………………………..… 11
1. ABORDĂRI CONCEPTUALE ALE ACTIVITĂŢII DE MUNCĂ
A TINERILOR DIN MEDIUL RURAL ………………………………...…
18
1.1. Evoluţia conceptului de ocupare a forţei de muncă ………………………... 18
1.2. Situaţia actuală a ocupării forţei de muncă în rîndul tinerilor şi programe de
susţinere a angajării acestora ………………………………………………..
27
1.3. Aspecte economico-juridice privind susținerea tinerilor din mediul rural în
domeniul angajării în cîmpul de muncă …………………………………….
41
1.4. Rata insuficientă de ocupare – principala cauză a emigrării tinerilor din
mediul rural …………………………………………………………………...
46
1.5. Concluzii la capitolul 1 …………………………………………………….. 60
2. EVOLUŢII ŞI TENDINŢE ÎN OCUPAREA TINERILOR DIN
MEDIUL RURAL DIN REPUBLICA MOLDOVA ……………………...
61
2.1. Tendinţe de ocupare a forţei de muncă tinere în mediul rural ……………… 61
2.2. Condiţii economice şi sociale de muncă şi de dezvoltare pentru tinerii din
localitățile rurale ………………………………………………………………
66
2.3. Accesul tinerilor din mediul rural la formare profesională şi la un mod de
viaţă sănătos …………………………………………………………………..
77
2.4. Concluzii la capitolul 2 ………………………………………………………. 98
3. DIRECŢII PRIORITARE DE STIMULARE A OCUPĂRII ȘI A
ACTIVITĂŢII DE MUNCĂ A TINERILOR DIN MEDIUL RURAL ….
100
3.1.
Modernizarea infrastructurii sociale din mediul rural – condiţie prioritară de
stimulare a ocupării tinerilor ………………………………………………….
100
3.2. Soluţii de ocupare a tinerilor şi de dezvoltare a micului business în mediul
rural …………………………………………………………………………...
115
3.3. Stimularea materială și socială a tinerilor din mediul rural în activitatea de
muncă …………………………………………………………………………
137
3.4. Concluzii la capitolul 3 ………………………………………………………. 147
CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI ………………………………….. 148
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………. 152
ANEXE ……………………………………………………………………………… 162
4
Anexa 1. Metodologia vizînd sondajul efectuat de către autor ………………… 163
Anexa 2. Chestionar pentru tineri …………………………………………………. 166
Anexa 3. Rata şomajului pe grupe de vîrstă în ţările UE, 2013 …………………… 179
Anexa 4. Rata de ocupare pe grupe de vîrstă în ţările UE, 2012, % ………………. 180
Anexa 5. Obiectivele-cheie ale măsurilor/programelor implementate în ţările UE .. 181
Anexa 6. Punctele forte și punctele slabe ale măsurilor/programelor implementate
în ţările UE ……………………………………………………………….
183
Anexa 7. Programe / proiecte de susţinere a dezvoltării IMM-lor în mediul rural,
2008-2010 ………………………………………………………………..
186
Anexa 8. Acte legislativ-normative în domeniul tineretului ………………………. 191
Anexa 9. Acte comunitare din legislaţia UE ce ţin de dezvoltarea mediului rural … 192
Anexa 10. Distribuţia migranţilor după suma medie trimisă/adusă lunar familiei şi
grupe de vîrstă, sex şi mediu, 2011-2012 ...................................................
193
Anexa 11. Distribuţia migranţilor după domeniul de instruire înainte de plecare
peste hotare şi grupe de vîrstă, sex şi mediu, 2013 ………………………
194
Anexa 12. Distribuţia migranţilor după nivelul de educaţie înainte de plecare peste
hotare şi grupe de vîrstă, sex şi mediu, 2013 …………………………….
195
Anexa 13. Prognoza populaţiei în vîrstă de 15-29 de ani pentru perioada 2009-2020 196
Anexa 14. Schema cauzală a emigrării populaţiei peste hotare …………………….. 197
Anexa 15. Populaţia stabilă conform principalelor grupe de vîrstă (la începutul
anului), 2008-2013 ……………………………………………………….
198
Anexa 16. Repartizarea populaţiei după rata de participare la activitatea economică,
pe sexe şi medii (%), 2009-2013 …………………………………………
199
Anexa 17. Repartizarea populaţiei tinere economic active pe grupe de vîrstă, sex şi
mediu (mii persoane), 2009-2013 ………………………………………..
200
Anexa18. Repartizarea populaţiei tinere economic inactive pe sexe şi medii (mii),
2009-2013 ……………………………………………….……………….
201
Anexa 19. Nivelul de ocupare a forţei de muncă tinere pe grupe de ocupaţii, 2009-
2013 ……………………………………………..………………………..
202
Anexa 20. Mobilitatea salariaţilor în profil teritorial în anul 2012 …………………. 203
Anexa 21. Programe şi proiecte de susţinere a tinerilor în Republica Moldova ……. 204
Anexa 22. Înlesniri şi sporuri acordate salariaţilor pentru condiţii nefavorabile de
muncă, pe tipuri de activităţi economice, în anul 2012 ………………….
205
Anexa 23. Formarea profesională a salariaţilor, 2008-2012 ………………………... 206
Anexa 24. Dinamica cheltuielilor aferente formării profesionale, 2008-2012 ……… 207
Anexa 25. Asigurarea populaţiei cu locuinţe în Republica Moldova, 2009-2013 ….. 208
Anexa 26. Asigurarea populaţiei cu locuinţe, în profil teritorial, în 2013 (m2 de
suprafaţă totală în medie pe locuitor) …………………………………….
209
5
Anexa 27. Populaţia ocupată după nivelul de instruire, pe grupe de vîrstă, sex şi
mediu, 2013 ……………………………………………………………...
210
Anexa 28. Nivelul de apelare la serviciile medicale pe grupe de vîrstă, în mediul
rural (%), 2012 …………………………………………………………...
211
Anexa 29. Opiniile despre factorii de influenţă asupra nivelului de criminalitate în
localitate (în %) …………………………………………………………..
212
Anexa 30. Asigurarea populaţiei din mediul rural cu medici în perioada 2009-2013 213
Anexa 31. Evoluţia numărului de instituţii de învăţămînt primar şi secundar în
mediul rural, în perioada 2009-2013 ……………………………………..
214
Anexa 32. Infrastructura sistemului cultural ca impact specific asupra dezvoltării
social-economice durabile în mediul rural ……………………………….
215
Anexa 33. Priorităţile de dezvoltare a sistemului cultural rural în baza modelului
european ………………………………………………………………….
216
Anexa 34. Acte de implementare a rezultatelor cercetării …………………………... 217
DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII ………………………… 221
CURRICULUM VITAE …………………………………………………………….. 222
6
ADNOTARE
Cauşan Corina
Teza de doctor în economie, specialitatea 521.01- Teorie economică; politici economice
Ocuparea forţei de muncă în rîndul tinerilor din mediul rural
UTM, Chişinău, 2015
Structura tezei. Teza include introducere, trei capitole, concluzii generale şi
recomandări, bibliografie din 168 de titluri, 40 de tabele, 40 de figuri, 34 de anexe, 152 de pagini
de text de bază. Rezultatele obţinute sînt publicate în 12 lucrări ştiinţifice cu un volum de 3,9 c.a.
Cuvinte-cheie: tineri din mediul rural, politici de tineret, forţă de muncă, ocupare, emigrare,
antreprenoriat rural, servicii rurale, incubator de afaceri, programe pentru tineri, motivare.
Domeniul de studiu al tezei: concepte de ocupare a forţei de muncă; probleme
economico-sociale de ocupare a tinerilor din mediul rural; tendinţe şi probleme cu care se
confruntă în activitatea de muncă tinerii din localitățile rurale ale Republicii Moldova; direcţii
prioritare de stimulare a activităţii de muncă a tinerilor din mediul rural.
Scopul cercetării constă în analiza problemelor de ocupare a tinerilor din mediul rural
din Republica Moldova şi elaborarea măsurilor de stimulare social-economică a implicării active
a acestor tineri în activităţi de muncă.
Obiectivele cercetării: determinarea şi concretizarea etapelor de evoluţie a conceptului
de ocupare a forţei de muncă; evidenţierea şi clasificarea programelor naţionale şi internaţionale
de susţinere a tinerilor din mediul rural; evidenţierea cauzelor emigrării tinerilor din localitățile
rurale; determinarea nivelului de asigurare a accesului tinerilor la educaţie, sănătate şi informare;
formularea direcţiilor şi măsurilor prioritare de stimulare a ocupării tinerilor din mediul rural;
elaborarea prognozei pe termen mediu de ocupare a acestor tineri în cîmpul muncii.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a cercetării constă în: (1) determinarea şi concretizarea
etapelor de evoluţie a conceptului de ocupare a forţei de muncă; (2) evidenţierea problemelor social-
economice cu care se confruntă tineretul rural din Republica Moldova; (3) elaborarea măsurilor
concrete de susţinere a ocupării tinerilor din mediul rural; (4) elaborarea prognozei pe termen mediu
(2014-2020) de ocupare a tinerilor din mediul rural în cîmpul muncii; (5) elaborarea măsurilor de
stimulare a antrenării acestora în dezvoltarea activităţii antreprenoriale.
Problema ştiinţifică importantă soluţionată constă în elaborarea măsurilor de stimulare
social-economică a ocupării forței de muncă tinere din Republica Moldova în cîmpul muncii,
ceea ce va contribui la majorarea ratei de ocupare, la lansarea tinerilor în activități
antreprenoriale, la reducerea emigrării din mediul rural și la creșterea aportului în dezvoltarea
economiei naționale.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a tezei rezidă în elaborarea şi
argumentarea măsurilor practice de diminuare a emigrării tinerilor din mediul rural din
Republica Moldova; elaborarea şi argumentarea măsurilor de dezvoltare a infrastructurii sociale
în mediul rural în scopul atragerii tinerilor în cîmpul muncii; elaborarea măsurilor de ordin
instituţional, economic şi social în scopul înlăturării dificultăţilor cu care se confruntă acești
tineri în procesul de angajare în cîmpul muncii şi în activitatea antreprenorială; elaborarea
recomandărilor practice referitor la: reducerea contribuţiilor sociale pentru tinerii angajaţi;
rambursarea cheltuielilor de instruire a tinerilor din mediul rural; stimularea obţinerii creditelor
preferenţiale de consum; susţinerea familiilor tinere din localitățile rurale.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Conţinutul de bază al lucrării a fost discutat în
cadrul conferinţelor naţionale şi internaţionale. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice au fost aplicate
de către autor în activitatea incubatoarelor de afaceri în zona de Nord a ţării, în Transnistria şi în
UTA Găgăuzia.
7
АННОТАЦИЯ
Каушан Корина
Докторская диссертация по экономике, специальность 521.01 - Теория экономики;
экономические политики
Занятость рабочей силы среди сельской молодежи
UTM, Кишинэу, 2015
Структура диссертации состоит из введения, трех глав, поделенных на
соответствующие параграфы, выводов и рекомендаций, изложенных на 152 страницах
основного текста, библиографии с 168 источниками, 40 фигур, 40 таблиц, 34 приложений.
Полученные результаты опубликованы в 12 научных работах, 3,9 п.л.
Ключевые слова: сельская молодежь, молодежная политика, рабочая сила,
занятость, эмиграция, сельское предпринимательство, сельский туризм, сельские услуги,
бизнес инкубатор, программы для молодежи, мотивация.
Область исследования: понятия занятости рабочей силы; социально-экономические
проблемы занятости сельской молодежи; тенденции и проблемы с которыми сталкивается
сельская молодежь Республики Молдова на рынке труда; основные направления
стимулирования трудовой деятельности молодежи из сельской местности.
Задачи исследования: анализ проблем занятости сельской молодежи Республики
Молдова и разработка мер по социально-экономическому стимулированию активного
участия сельской молодежи в трудовой деятельности.
Цели исследования: определение и конкретизация этапов эволюции концепции
занятости рабочей силы; выявление и классификация национальных и международных
программ, направленных на поддержку сельской молодежи; выявление причин эмиграции
молодежи из сельской местности; определение уровня обеспечения доступа молодежи к
образованию, здравоохранению и информации; формулирование приоритетных
направлений стимулирования занятости молодежи в сельских районах; разработка
среднесрочного прогноза занятости сельской молодежи.
Научная новизна исследования заключается в: (1) определении и конкретизации
этапов развития понятия занятости рабочей силы; (2) выделении социально-
экономических проблем, стоящих перед сельской молодежи в Молдове; (3) разработке
конкретных мер по поддержке занятости сельской молодежи; (4) разработке
среднесрочного прогноза (2014-2020) занятости сельской молодежи на рынке труда; (5)
разработки мер по стимулированию социально-экономического развития сельской
молодежи в предпринимательской деятельности.
Решение важной научной проблемы состоит в разработке социально-
экономических стимулов занятости сельской молодежи в Молдове на рынке труда, что
повысит уровень занятости и предпринимательской деятельности, сократит эмиграцию
населения из сельских районов и увеличит вклад в экономическом развитии страны.
Теоретическая значимость и практическая ценность работы заключаются в:
разработке и обосновании практических мер по снижению процесса эмиграции сельской
молодежи; разработке мер по развитию социальной инфраструктуры в сельской
местности; разработке мер организационного, экономического и социального уровня
чтобы удалить барьеры, стоящие перед сельской молодежи в сфере занятости и
предпринимательства; разработке практических мер по сокращению социальных
отчислений для молодых сотрудников, стимулированию сельской молодежи на получение
потребительских кредитов; поддержке молодых семей из сельской местности.
Научные результаты работы представлены и одобрены на национальных и
международных конференциях. Результаты научных исследований были внедрены в
деятельность бизнес инкубаторов Северной части страны, Приднестровии, АТО Гагаузии.
8
ANNOTATION
Cauşan Corina
Doctoral Thesis in Economics, speciality 521.01-Economic theory; economic policies
Work-force occupation among rural youth
UTM, Chisinau, 2015
Structure of the thesis: The thesis includes an introduction, three chapters, general
conclusions and recommendations, bibliography of 168 titles, 40 tables, 40 figures, 34 annexes,
152 pages of text. The results are published in 12 scientific papers, 3,9 c. s.
Keywords: rural youth, youth policy, workforce, occupation, emigration, rural
entrepreneurship, rural services, business incubator, vocational training, youth programs,
motivation.
Field of study of the thesis: occupation concepts, economic and social problems of rural
youth occupation; trends and issues facing rural youth work activity in Moldova; priority
directions of stimulating youth employment activities in rural areas.
The purpose of the thesis is to analyse occupation problems of rural youth in Moldova
and to elaborate social and economic measures to stimulate the active involvement of rural youth
in labour activities.
Research objectives: determination and concretization of stages of evolution of labour
force occupation concept; highlighting and classification of national and international programs
supporting rural youth; highlighting causes of youth migration from the rural sector; analyzing of
youth access to education, health care and information; formulation of directions and priority
measures to stimulate youth occupation in rural area; elaboration of a medium-term forecast on
rural youth occupation.
Scientific novelty and originality of the research is: (1) determination and concretization
of stages of evolution of labour force occupation concept; (2) highlighting socio-economic
problems facing rural youth in Moldova; (3) development of concrete measures to support rural
youth occupation; (4) elaboration of a medium-term forecast (2014-2020) on rural youth
occupation; (5) developing measures to stimulate social and economic development of rural
youth in entrepreneurship.
Important scientific problem solved is the elaboration of social and economic measures
of stimulation of rural youth occupation in Moldova in the labor market, which will help to
increase the occupation rate and to launch the entrepreneurial activity, to stop migration from
rural areas and to increase contribution to economic development.
Theoretical and practical value of the thesis lies in the elaboration and argumentation
of practical measures to increase the occupation rate of young workforce; elaboration and
argumentation of measures to develop social infrastructure in rural areas in order to attract youth
into employment; developing measures at institutional, economic and social level in order to
remove difficulties facing rural youth in the employment and entrepreneurship; elaboration of
practical recommendations on reducing social contributions for young employees,
reimbursement costs of training rural youth; boosting rural youth in obtaining preference
consumer loans; supporting of young families in rural areas.
Implementation of scientific results: the core content of the paper was discussed at
national and international conferences. Scientific research results have been applied by the
author in the work of business incubators in the North of the country, Transnistria and in UTA
Gagauzia.
9
LISTA ABREVIERILOR
AIPA Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură
ANOFM Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
BEI Banca Europeană pentru Investiţii
BERD Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
BM Banca Mondială
BNS Biroul Naţional de Statistică
BS Buget de Stat
CNAS Casa Naţională de Asigurări Sociale
CNCDR Consiliul Naţional de Coordonare a Dezvoltării Regionale
CSI Comunitatea Statelor Independente
ECE Europa Centrală şi de Est
EUROSTAT Oficiul de Statistică al Uniunii Europene
FAO Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie
FAOAM Fondul Asigurării Obligatorii de Asistenţă Medicală
FNDR Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională
FSE Fondul Social European
GIZ Agenţia de Cooperare Internaţională a Germaniei
IEVP Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat
IFAD Fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agricolă
IMM întreprinderi mici şi mijlocii
MAIA Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare
MDRC Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor
MFM Migraţia Forţei de Muncă
MMPSF Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei
MTIC Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor
ODIMM Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii
OIM Organizaţia Internaţională pentru Migraţie
ONG organizaţie neguvernamentală
PAC Politica agricolă comună
PARE1+1 Programul de Atragere a Remitenţelor în Economie
PIB produs intern brut
10
PPC paritatea puterii de cumpărare
PTHS persoane ce trăiesc cu HIV/SIDA
RD regiune de dezvoltare
RDN Regiunea de Dezvoltare Nord
SAPARD Programul Special de Preaderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală
TIC tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor
UE Uniunea Europeană
UE-15 State-membre ale Uniunii Europene pînă în 2004
UE-28 membri actuali ai Uniunii Europene
UNCTAD
United Nations Conference on Trade and Development (Conferinţa Naţiunilor
Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare)
UNDP Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare
USAID Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională
UTA unitate teritorială autonomă
11
INTRODUCERE
Actualitatea temei şi importanţa problemelor abordate. Evidenţierea şi
soluţionarea problemelor în domeniul ocupării forţei de muncă tinere sunt actualmente
sarcini stringente pentru Republica Moldova. Astăzi, situaţia ocupării tinerilor în mediul
rural este cu mult mai dificilă decît în mediul urban. Majoritatea populaţiei ocupate din
mediul rural fie desfăşoară activităţi agricole, în mare parte informale, fie este ocupată în
sectorul public (educaţie, ocrotirea sănătăţii, cultură, asistenţă socială), ultima avînd o
pondere destul de modestă în structura ocupării din mediul rural. Nici activităţile agricole,
care înregistrează o productivitate a muncii scăzută, nici ocuparea în sectorul public, unde
salariile angajaţilor depind de posibilităţile limitate ale bugetului local, nu pot asigura un
nivel al veniturilor necesar pentru un trai decent. Reformele promovate în sectorul agrar în
ceea ce priveşte implementarea elementelor de piaţă, precum privatizarea pămîntului,
împroprietărirea agricultorilor cu pămînt, desfiinţarea gospodăriilor colective agricole şi
înfiinţarea gospodăriilor de fermieri etc., nu au ameliorat condiţiile de trai și nu au crescut
nivelul de ocupare a forţei de muncă în mediul rural.
Investigaţiile efectuate au arătat că, practic, populaţia economic activă din mediul rural este
pusă în situaţia să aleagă între două oportunităţi: a) să accepte o muncă care aduce un venit modest;
b) în vederea găsirii unui loc de muncă mai atractiv, să aleagă calea emigrării în mediul urban sau a
plecării peste hotare. Autorul consideră că situaţia devine şi mai alarmantă, dat fiind faptul că
majoritatea persoanelor din totalul celor declarate plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă
din mediul rural sînt persoane în vîrstă de 15–29 de ani.
Din aceste considerente, în prezent localităţile rurale din Republica Moldova devin tot
mai puţin populate, iar cei rămaşi acolo reprezintă, în mare parte, persoane în vîrstă de pînă
la 16 ani, adică acei ce-şi fac încă studiile, şi persoane în etate, adică pensionarii.
Depopularea, în special în localităţile din mediul rural, rămîne una din principalele probleme
cu care se confruntă ţara, cu impact negativ asupra diferitor sfere social-economice.
Populaţia tînără din mediul rural întotdeauna a reprezentat sursa de forţă de muncă pentru
dezvoltarea industriei şi altor ramuri ale economiei naţionale. Actualmente, scăderea
numărului tinerilor din localităţile rurale duce la degradarea sectorului agroindustrial şi a
mediului rural ca un ansamblu socioeconomic, unde se manifestă tendinţe caracteristice
procesului de îmbătrînire demografică.
12
În condiţiile create, în scopul redresării situaţiei privind ocuparea forţei de muncă
tinere din mediul rural, apare necesitatea unor măsuri luate atît de autorităţile publice locale,
cît şi de autorităţile publice centrale ale Republicii Moldova.
În ultimii ani se remarcă o creştere a interesului public pentru studierea situaţiei forţei de
muncă în Republica Moldova. Unele aspecte teoretice şi practice ale problemelor legate de ocuparea
forţei de muncă în mediul rural sînt elucidate în lucrările unui şir de autori autohtoni, cum ar fi: Matei
Mîtcu, Alic Bîrcă, Andrei Cojuhari, Gheorghe Rusu, Valeriu Zbârciog, Larisa Bugaian, Oxana
Livițchi, Svetlana Gorobievschi, Victoria Trofimov ş.a. Totodată, menționăm faptul că studii speciale
în domeniul ocupării forței de muncă tinere în mediul rural sînt relativ puține. Rămîn nesoluționate
astfel de probleme, cum ar fi: depopularea localităților rurale, neatractivitatea mediului rural pentru
tineri, spectrul îngust al ocupațiilor și meseriilor solicitate în mediul rural, infrastructura socială și
economică degradată în localitățile sătești etc., care necesită argumentare științifică și soluționare
practică.
Ținînd cont de cele enunţate anterior, autorul crede că este pe deplin justificată
investigarea ştiinţifică a ocupării forței de muncă tinere din mediul rural, în vederea
elucidării soluţiilor de natură să amplifice rolul participării tinerilor la dezvoltarea
economică a Republicii Moldova.
Obiectivul de bază al tezei constă în elaborarea măsurilor necesare pentru creşterea
atractivităţii zonelor rurale, precum şi redresarea situaţiei privind ocuparea forţei de muncă
tinere din mediul rural.
Scopul cercetării constă în analiza problemelor de ocupare a tinerilor din mediul
rural din Republica Moldova şi elaborarea măsurilor de stimulare social-economică a
implicării active a acestora în activităţi de muncă.
Realizarea scopului propus prevede următoarele obiective:
- determinarea etapelor de evoluţie a conceptului de ocupare a forţei de muncă;
- determinarea şi clasificarea programelor de susţinere a tinerilor din mediul rural, care
pot fi implementate în Republica Moldova;
- evidenţierea cauzelor emigrării tinerilor din sectorul rural;
- determinarea dificultăţilor cu care se confruntă tinerii din localitățile rurale pe piaţa
muncii;
- identificarea tendinţelor de ocupare a forţei de muncă tinere în mediul rural al
Republicii Moldova;
- determinarea nivelului de asigurare a accesului tinerilor la educaţie, sănătate şi
informare;
13
- formularea direcţiilor şi a măsurilor prioritare de stimulare a ocupării tinerilor din
mediul rural;
- elaborarea prognozei pe termen mediu de ocupare în cîmpul muncii a tinerilor din
localitățile rurale;
- efectuarea unui sondaj sociologic privind situaţia şi aspiraţiile tinerilor din mediul
rural din Republica Moldova.
Suportul teoretico-ştiinţific al cercetări este axat pe lucrările unor renumiţi savanţi,
precum: A. Smith, D. Ricardo, Th. Malthus, K. Marx, J. M. Keynes, L. Walras, A. Marshall.
Cercetări importante în domeniul ocupării forței de muncă găsim şi în lucrările unor
specialişti autohtoni, precum: Bîrcă A., Matei C., Mîtcu M., Cojuhari A., Rusu Gh., Zbârciog
V., Bugaian L., Gorobievschi S., Timofti E., Trofimov V., Livițchi O. Moraru A. ş. a.
Metodologia cercetării ştiinţifice. Metodologia cercetării la care s-a recurs în cadrul
lucrării a avut ca punct de pornire analiza calitativă a literaturii de specialitate. Din seria
metodelor de cercetare ştiinţifică, au fost utilizate analiza comparativă şi cea structurală,
sinteza, abstracţia ştiinţifică, inducţia, deducţia, metoda istorică şi cea logică, modelarea
economico-matematică, metoda regresiilor liniare şi a corelaţiilor econometrice.
Pentru realizarea tezei şi elucidarea amplă a temei au fost prelucrate date cu ajutorul
metodelor matematice şi statistice, folosindu-se următoarele procedee: diviziunea şi
descompunerea rezultatelor obţinute prin sondaj, metoda grupărilor, metoda celor mai mici
pătrate, folosită în econometrie pentru prognozarea economică.
Baza informaţională. Suportul informaţional al lucrării îl constituie actele legislative
şi normative ale Republicii Moldova în domeniul ocupării forţei de muncă; datele furnizate
de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Tineretului şi Sportului,
Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Biroul Naţional de Statistică, Agenția de
Ocupare a Forței de Muncă, informaţii preluate din Internet, informaţii rezultate din
observaţii proprii, interviuri şi sondaje.
În scopul efectuării unei analize aprofundate a situaţiei economice a tinerilor din mediul
rural din Republica Moldova, inclusiv din Transnistria (conform Legii nr. 173-XVI din
22.07.2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stînga
Nistrului (Transnistria), art. 3 (2), Transnistria este parte componentă inalienabilă a Republicii
Moldova), a fost realizat un studiu pentru evaluarea oportunităţilor economice, educaţionale şi de
ocupare în cîmpul muncii; a factorilor de sănătate şi a modului de viaţă; a participării tinerilor la
viaţa socioeconomică a localităţii; a viziunilor tinerilor asupra viitorului lor.
14
Studiul s-a realizat în perioada 15 aprilie – 15 iulie 2013, avînd ca metodă de
înregistrare a datelor statistice cercetarea prin sondaj (anexele 1, 2) şi a acoperit raioanele de
Nord ale Republicii Moldova (raionul Briceni: s. Colicăuţi, s. Tribăsăuţi, s. Tabani) , UTA
Găgăuzia (raionul Ciadîr-Lunga: s. Congaz, s. Baurci, s. Svetlîi) şi Transnistria (r-nul
Slobozia: s. Ciobruci, s. Sucleia, s. Corotnoie). Sondajul a cuprins un eşantion de 810
respondenţi, inclusiv 270 din Transnistria.
Noutatea şi originalitatea cercetării sînt determinate de scopul şi obiectivele tezei şi
constau în următoarele:
1. Determinarea şi concretizarea etapelor de evoluţie a conceptului de ocupare a forţei
de muncă.
2. Evidenţierea problemelor social-economice cu care se confruntă tinerii din mediul
rural din Republica Moldova.
3. Elaborarea măsurilor concrete de susţinere a ocupării în cîmpul muncii a tinerilor
din mediul rural.
4. Elaborarea prognozei pe termen mediu (2015-2020) de ocupare în cîmpul muncii a
tinerilor din localitățile rurale.
5. Elaborarea măsurilor de stimulare a antrenării tinerilor din mediul rural în
dezvoltarea activităţii antreprenoriale.
Problema ştiinţifică soluţionată constă în elaborarea măsurilor de stimulare social-
economică a ocupării în cîmpul muncii a forței de muncă tinere din Republica Moldova, ceea
ce va contribui la majorarea ratei de ocupare, la implicarea tinerilor în activităţi
antreprenoriale, la stoparea emigrării din mediul rural şi la creşterea aportului la dezvoltarea
economiei naționale.
Importanţa teoretică şi valoarea practică a tezei constau în:
1. Elaborarea şi argumentarea măsurilor practice de diminuare a emigrării tinerilor
din mediul rural din Republica Moldova.
2. Elaborarea şi argumentarea măsurilor de dezvoltare a infrastructurii sociale în
localitățile rurale, în scopul atragerii tinerilor în cîmpul muncii.
3. Elaborarea măsurilor de ordin instituţional, economic şi social în scopul înlăturării
dificultăţilor cu care se confruntă tinerii din mediul rural în procesul de angajare în cîmpul
muncii şi în activitatea antreprenorială.
4. Elaborarea recomandărilor practice referitor la: reducerea contribuţiilor sociale
pentru tinerii angajaţi; rambursarea cheltuielilor de instruire a tinerilor din mediul rural;
15
stimularea obţinerii creditelor preferenţiale de consum; susţinerea familiilor tinere din
mediul rural.
Problemele ştiinţifice înaintate spre susţinere sînt:
- Argumentarea etapelor de evoluţie a conceptului de ocupare a forţei de muncă.
- Determinarea problemelor economice şi sociale cu care se confruntă tinerii din
mediul rural din Republica Moldova în activitatea de muncă.
- Accesul tinerilor din mediul rural la instruire şi sănătate.
- Elaborarea măsurilor legate de ocuparea tinerilor în localităţile rurale.
- Determinarea condițiilor de stimulare materială a tinerilor specialişti din mediul
rural.
Aprobarea lucrării. Conţinutul de bază al lucrării a fost discutat şi publicat în cadrul
conferinţelor şi simpozioanelor naţionale şi internaţionale şi în reviste recenzate:
1. Accesul tineretului rural la educaţie şi sănătate. În: Conferinţa Tehnico-Ştiinţifică a
Colaboratorilor, Doctoranzilor şi Studenţilor. 15-17 noiembrie 2011, vol. 3. Chişinău:
Editura „Tehnica-UTM”, 2012, p. 396-397. ISBN 978-9975-45-251-9
2. Роль и место молодой православной семьи села, как упразднение социально-
экономических институтов в посткризисном периоде. În: Материалы всероссийской
научно-практической конференции "Экономика и менеджмент: проблемы и
перспективы развития". Моздок, 2012, p. 84-90. ISBN 978-5-903454-66-2
3. Актуальные проблемы духовно-нравственного воспитания молодежи и роль
патриотизма. În: Материалы международной II научно-практической конференции
«Культура и религия в XXI веке: проблемы и перспективы», 3 июля 2013. Саратов,
2013, р. 57-60. ISBN 978-5-905147-65-4
4. Мотивация трудовой деятельности молодежи села. În: Материалы международной
научно-практической конференции «Конвергенция частного и публичного права:
экономические, социальные и правовые проблемы». 26-28 сентября 2013. Московская
Академия Экономики и Права, 2013, p. 152-157. ISBN 978-9975-53-180-6.
5. Les objectifs de l‟entreprise – méthodes de stimuler les jeunes dans le secteur
rurale. În: Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională «Конвергенция частного и
публичного права: экономические, социальные и правовые проблемы». 26-28 сентября
2013. Московская Академия Экономики и Права, 2013, p. 140-143. ISBN 978-9975-53-
180-6
6. Angajarea tinerilor din mediul rural în cîmpul muncii: probleme, soluţii. În:
Economica, 2013, nr. 3, p. 71-74. ISSN 1810-9136
16
7. Măsuri de stimulare a activităţii de muncă a tineretului rural în Republica
Moldova. În: Meridian Ingineresc, 2013, nr. 4, p. 84-88. ISSN 1683-853X
8. Corelarea dintre sistemul de educaţie a tineretului şi piaţa muncii în Republica
Moldova. În: Economie şi Sociologie, 2013, nr. 4, p. 78-85. ISSN 1857-4130
9. Создание условий самореализации и социализации личности с
ограниченными возможностями. În: Материалы VIII международной научно-
практической конференции «Информационные технологии в экономике, образовании и
бизнесе»/Саратовский государственный технический университет. Институт
управления и социально-экономического развития, 30 сентября 2014. Саратов, 2014, p.
50-56. ISBN 978-5-99057771-6-9
10. Educaţia moral-spirituală – obiectiv al politicii de tineret în Republica Moldova.
În: Conferinţa Tehnico-Ştiinţifică a Colaboratorilor, Doctoranzilor şi Studenţilor. 15-23
noiembrie 2013. Chişinău, 2014, vol. 3, p. 328-329. ISBN 978-9975-45-312-7
11. Tendinţe şi probleme în activitatea de muncă a tineretului rural . În: Conferinţa
Tehnico-Ştiinţifică a Colaboratorilor, Doctoranzilor şi Studenţilor. 15-23 noiembrie 2013.
Chişinău, 2014, vol. 3, p. 233-237. ISBN 978-9975-45-312-7
12. Занятость в туризме в рыночных условиях как мотивация трудовой
деятельности села. În: Материалы научно-практической конференции/Институт
управления и социально-экономического развития. Саратовский государственный
технический университет, 29 декабря, 2014. Саратов, 2014, p. 105-113. ISBN 978-5-
9906329-9-8
Structura lucrării. Teza include: introducere; trei capitole; concluzii generale şi
recomandări; bibliografie, anexe. Teza este expusă pe 151 pagini text de bază, 168 surse
bibliografice, 40 tabele, 40 figuri, 34 anexe.
În Introducere este argumentată actualitatea temei de cercetare, sînt formulate scopul
şi obiectivele cercetării, sînt relevate noutatea științifică și valoarea aplicativă a lucrării, este
indicat suportul teoretico-metodologic și informațional al cercetării.
Capitolul 1 – „Abordări conceptuale ale activităţii de muncă a tinerilor din mediul
rural” – este dedicat problemelor conceptuale privind ocuparea forței de muncă, angajarea
tinerilor în mediul rural, migraţia internă şi externă a tinerilor, analiza programelor naționale
și internaționale de susținere a tineretului rural și analiza aspectelor economico -juridice
referitor la protejarea tinerilor din mediul rural.
Capitolul 2 – „Evoluţii şi tendinţe în ocuparea tinerilor din mediul rural din
Republica Moldova” – include identificarea tendinţelor principale de ocupare a forţei de
17
muncă tinere în mediul rural, analiza condiţiilor economice şi sociale de muncă şi de
dezvoltare a tinerilor din localitățile rurale, determinarea accesului tinerilor din mediul rural
la formare profesională şi la un mod de viaţă sănătos.
Capitolul 3 – „Direcţii prioritare de stimulare a ocupării și activităţii de muncă a
tinerilor din mediul rural” – tratează situația și tendinţele de modernizare a infrastructurii
sociale din mediul rural, inclusiv problemele privind dezvoltarea micului business şi crearea
noilor locuri de muncă, accentul fiind pus pe stimularea materială a tinerilor specialişti din
localitățile rurale.
În Concluzii generale şi recomandări sînt expuse rezultatele cercetării şi sînt
formulate recomandări în ceea ce priveşte dezvoltarea activităţii economice a tinerilor din
mediul rural.
Abordînd aspectele teoretice şi analizînd aspectele practice, lucrarea îşi propune să
ilustreze contribuţia potenţială la dezvoltarea economică a ţării , a ocupării și angajării în
muncă a tinerilor din mediul rural.
Cuvinte-cheie: tineri din mediul rural, politici de tineret, forţă de muncă, ocupare,
emigrare, antreprenoriat rural, servicii rurale, incubator de afaceri, programe pentru tineret,
motivare
18
1. ABORDĂRI CONCEPTUALE ALE ACTIVITĂŢII DE MUNCĂ
A TINERILOR DIN MEDIUL RURAL
Toţi tinerii, indiferent de mediul de trai şi situaţia lor economică şi socială, au nevoie de
ajutor pentru a acumula cunoştinţe şi deprinderi ce le vor permite să trăiască o viaţă productivă şi
plină de realizări, să fie sănătoşi, să înveţe, să obţină un loc de muncă şi să participe pe deplin la
viaţa societăţii. Atunci cînd li se oferă susţinere şi oportunităţi adecvate, tinerii pot deveni o forţă
importantă care va contribui la progresul durabil al ţării.
În acest capitol vor fi abordate evoluţia conceptului de ocupare a forţei de muncă şi
problemele cu care se confruntă tinerii de astăzi. Totodată, vor fi sistematizate programele de
susţinere a tinerilor din mediul rural, precum şi aspectele economico-juridice referitoare la
protejarea tinerilor din mediul cercetat.
1.1. Evoluţia conceptului de ocupare a forţei de muncă
În contextul industrializării şi al extinderii muncii salariate se face diferenţă între muncă
şi ocuparea forţei de muncă. În limba engleză se foloseşte cuvîntul employment (calitatea de a fi
angajat), iar în limba franceză se utilizează termenul emploi (loc de muncă). Pentru că în limba
română nu există un termen care să semnifice calitatea de a fi angajat, se foloseşte termenul
ocupare. Conform Biroului Internaţional al Muncii, definiţie acceptată şi la nivelul Uniunii
Europene, prin populaţie ocupată înţelegem: „toate persoanele de 15 ani şi peste, care au
desfăşurat o activitate economică producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră în
perioada de referinţă (o săptămînă), în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată în
natură sau alte beneficii” [95, p. 7].
Noţiunea de ocupare a forţei de muncă poate fi privită în două aspecte: în aspect larg şi
în aspect îngust. În aspect larg, această noţiune include acţiunile administraţiei publice centrale,
locale şi ale unităţilor economice, care au impact direct asupra proceselor de creare a noilor
locuri de muncă atractive. Această definiţie include atît politica macroeconomică a statului în
domeniul de ocupare a forţei de muncă, cît şi politicile sectoriale de educaţie, de organizare a
sistemului de protecţie socială, de dezvoltare a infrastructurii de producţie şi sociale, de stimulare
a tinerilor în activitatea de muncă. În aspect îngust, noţiunea cercetată reflectă acţiunile
specifice care apar pe piaţa muncii, provocate de schimbările permanente în raportul dintre oferta
şi cererea forţei de muncă. Aceste schimbări s-au intensificat în secolul XX în măsura în care
19
şomajul a devenit un fenomen permanent în ţările industriale, iar dreptul la muncă a fost
recunoscut ca un drept fundamental pentru orice persoană aptă de muncă.
În viziunea autorului, procesul de evoluţie a conceptului de ocupare a forţei de muncă are o
geneză îndepărtată în timp şi s-a cristalizat treptat, prin etapele de cunoaştere ştiinţifică economică şi
ca expresii de analiză, interpretare şi generalizare din diferite perioade ale dezvoltării social-
economice. În continuare vom analiza principalele etape ale dezvoltării acestui concept.
1. Etapa mercantilistă. La această etapă nu s-a conturat un concept economic specific,
aferent ocupării forţei de muncă. Analiza economică a mercantiliştilor era orientată preponderant
spre asigurarea industriei şi a comerţului cu forţă de muncă ieftină.
2. Etapa fiziocrată. La această etapă au apărut unele idei şi viziuni referitor la ocuparea
forţei de muncă la nivel macroeconomic, reflectate de către fiziocratul francez Fr. Quesnay
(1694-1774) în lucrarea sa „Tabloul economic” (1758). Anume fiziocraţii au reorientat
cercetările economice din domeniul circulaţiei de mărfuri în domeniul producţiei, considerînd
drept izvor al bogăţiei produsul net creat în agricultură de către clasa productivă.
3. Etapa liberalilor clasici este reprezentată de A. Smith (1723-1790), T. Malthus
(1766-1834), D. Ricardo (1772-1823) şi J. B. Say (1767-1832). Şcoala liberalilor clasici privea
problema ocupării forţei de muncă în conexiune cu şomajul: dacă şomajul apare şi creşte la un
moment dat, salariile scad, forţa de muncă se ieftineşte, costul se reduce, ceea ce permite
producătorului să mărească producţia şi să angajeze un număr tot mai mare de muncitori, astfel
făcînd să dispară şomajul [51, p. 42].
Liberalii clasici afirmau că orice persoană care aspira la un loc de muncă dispunea deja
de un asemenea loc sau putea să îl dobîndească fără nicio dificultate. În consecinţă, în viziunea
lor, utilizarea maximă a capacităţilor de producţie rentabile, precum şi flexibilitatea salariilor
asigurau echilibrul pieţei muncii, în sensul atingerii ocupării depline a forţei de muncă. Ei
afirmau că, în condiţiile economiei în care piaţa funcţionează normal, nu se poate forma şomaj
involuntar, însă apare şomajul structural şi cel fricţional. În situaţia în care există şomaj
involuntar, acesta se explică doar prin „îngheţarea” salariilor la un nivel prea înalt, adică prin
inelasticitatea salariilor. Rigiditatea ofertei de muncă şi excedentul persistent al acesteia se
explică prin nivelul prea ridicat al indemnizaţiei sau al ajutorului de şomaj, prin acţiunile
sindicatelor sau prin erori de predeterminare a numărului de salariaţi, ceea ce duce la accentuarea
diferenţei dintre oferta şi cererea de muncă [125, p. 251].
A. Smith şi D. Ricardo au determinat repartiţia socială a veniturilor şi a ocupării forţei
de muncă în funcție de salariul de subzistenţă, pe care îl deduc din mecanismul demografic: dacă
salariul creşte peste acest nivel, populaţia creşte mai rapid decît resursele alimentare, ceea ce
20
reduce salariul la nivelul de subzistenţă. În viziunea lui T. Malthus, pentru a lichida disproporţia
dintre creşterea populaţiei şi a mijloacelor de subzistenţă, e necesar de redus ritmul de creştere a
populaţiei (în urma provocării războaielor, epidemiilor, a foametei); de amînat căsătoriile
timpurii (pînă la 21 de ani), acceptîndu-le numai în cazul în care familia are mijloace de
întreţinere; în cazul insuficienţei condiţiilor de viaţă – de limitat numărul de copii în familie [80].
T. Malthus a criticat dur Legea cu privire la sărăcie, care prevedea întreţinerea săracilor de către
parohiile locale. În viziunea lui, întreţinerea gratuită a săracilor nu-i stimulează să lucreze, iar
unica preocupare a acestora rămîne „producerea copiilor”. El considera că ar fi mai oportună
folosirea mijloacelor respective pentru stimularea producătorilor.
În viziunea lui J. B. Say, cererea şi oferta pe piaţa muncii, precum şi pe alte pieţe, se
autoreglează şi nu este nevoie de intervenţia statului în acest domeniu, iar dezechilibrele care
apar între cererea şi oferta de pe piaţa muncii, precum şi apariţia şomajului poartă caracter
temporar. Acest concept rezultă din „legea debuşeelor” (numită în literatură „Legea Say”),
argumentele căreia constau în următoarele:
- Atunci cînd un individ produce o marfă, el o face cu scopul de a obţine în locul ei o altă
marfă, astfel oferta îşi creează propria sa cerere.
- Suma valorilor produselor oferite pe piaţă este egală cu suma cheltuielilor pentru
mărfurile cerute.
- Cînd deținătorii factorilor de producţie îşi cheltuiesc în întregime veniturile, produsul
creat oferă o desfacere (o piaţă) a acestui produs pentru toată suma valorii sale [141].
J. B. Say a luat în consideraţie următoarele ipoteze: moneda este neutră, iar marfa – ca
orice alta – va fi cerută ca un instrument unic de tranzacţie; moneda nu va fi cerută decît în
identitatea dintre economii şi investiţii; concurenţa cuprinde toate mărfurile, în special pe piaţa
muncii; progresul tehnic are efecte favorabile asupra producţiei, utilizării forţei de muncă şi a
consumului; dezechilibrele paralele se corectează ele însele prin alocarea de resurse între
sectoare deficitare şi excedentare. Astfel, legea Say presupune ocuparea integrală a forţei de
muncă în condiţiile concurenţei libere perfecte şi a transformării tuturor economiilor în investiţii.
Autorul remarcă că Şcoala liberalilor clasici a contribuit în mare măsură la dezvoltarea
conceptului de ocupare a forţei de muncă. Totodată, menţionăm faptul că problemele legate de
corelarea dintre cererea şi oferta de pe piaţa muncii, precum şi problemele de distincţie între
populaţia totală, populaţia activă şi populaţia ocupată n-au devenit obiective de cercetare pentru
reprezentanţii acestei şcoli.
4. Etapa marxistă este prezentată de K. Marx (1818-1883). Deşi K. Marx a împărtăşit
unele idei şi ipoteze ale liberalilor clasici, el totodată a supus unei critici dure concepţiile
21
acestora referitor la ocuparea deplină a forţei de muncă în condiţiile sistemului capitalist. În
viziunea autorului, K. Marx a fost primul care a prezentat o viziune nouă, modernă referitor la
ocuparea forţei de muncă şi a şomajului. În lucrarea sa celebră „Capitalul” (vol. 1, cap. 21-23), el
a formulat legea generală a acumulării capitaliste, potrivit căreia „cu cît este mai mare capitalul
în funcţie şi mărimea absolută a proletariatului, cu atît este mai mare armata industrială de
rezervă şi pauperismul oficial” [147, p. 273]. K. Marx a făcut o analiză amplă a creşterii
şomajului în ţările europene industrial dezvoltate în prima jumătate a secolului XIX.
În viziunea lui K. Marx, dacă capitaliştii nu reuşesc să investească, ei nu vor mai fi
capabili să producă bunuri. În acest caz ei vor fi forţaţi să iasă de pe piaţă, provocînd o scădere a
ocupării forţei de muncă, implicit a salariilor şi profiturilor. Scăderea profiturilor duce la
falimentul numeroaselor afaceri, la reducerea investiţiilor în fabrici şi utilaje şi astfel provoacă
şomajul. Menţinerea salariului la nivelul de subzistenţă se datorează excedentului structural de
ofertă a forţei de muncă sub forma „armatei industriale de rezervă”, ceea ce îi face neputincioşi
pe muncitori în faţa capitaliştilor. K. Marx face legătură între utilizarea forţei de muncă şi
modalităţile procesului de producţie, considerînd şomajul un factor important ce reglează
producţia capitalistă. El afirmă că şomajul apare ca un surplus relativ de populaţie ce se
formează datorită condiţiilor specifice de valorificare a capitalului tehnic.
5. Etapa neoclasică, principalii reprezentanţi ai căreia sînt L. Walras (1834-1910), A.
Marshall (1842-1924), J. B. Clark (1847-1938) şi A. C. Pigou (1877-1959). L. Walras a introdus
forţa de muncă în teoria echilibrului economic general, considerînd-o ca o marfă care
corespunde tuturor legilor generale ale economiei de piaţă: solicitanţii forţei de muncă
(întreprinzătorii) angajează forţa de muncă pînă la punctual în care munca este egală cu
productivitatea economică marginală; ofertanţii forţei de muncă (muncitorii) apar atunci cînd
salariul este superior neutilităţii muncii; oferta şi cererea sînt echilibrate prin evoluţia unui preţ –
salariul real. Astfel a apărut noţiunea de piaţă a forţei de muncă, în care există şomaj involuntar.
În domeniul ocupării forţei de muncă, şcoala neoclasică s-a pronunţat pentru utilizarea deplină a
braţelor de muncă în contextul echilibrului economic general.
În viziunea neoclasicilor, piaţa forţei de muncă este supusă aceloraşi reguli ale
concurenţei ca şi alte pieţe, iar cererea de muncă se confruntă liber cu oferta de muncă în baza
unui nivel al salariului real, care permite ocuparea deplină a forţei de muncă şi, implicit, un
echilibru general pe piaţa muncii. A. C. Pigou s-a pronunţat critic în adresa conceptului de
ocupare a forţei de muncă al lui J. M. Keynes, care susţinea restabilirea ocupării depline prin
intervenţia statului. În viziunea lui A. C. Pigou, reducerea salariilor va determina reducerea
preţurilor, iar prin jocul încasărilor reale, valoarea reală a activelor monetare va creşte şi prin
22
cheltuirea lor va avea loc stimularea creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă [148, p.
170]. Cauza şomajului, în opinia neoclasicilor, sînt salariile prea ridicate revendicate de
muncitori, fapt care îi face pe întreprinzători să cumpere maşini şi utilaje, în loc să angajeze noi
braţe de muncă. În viziunea lor, nivelul folosirii forţei de muncă este invers proporţional cu
nivelul salariilor. La prima vedere, această viziune pare a fi logică, însă ea nu corespunde
realităţii, deoarece în timpul crizelor şi depresiilor economice muncitorii nu pot găsi un loc de
muncă nici la cel mai mic salariu.
Prezintă interes viziunea lui J. B. Clark referitor la ocuparea forţei de muncă în
contextual repartiţiei veniturilor. El propune un nou concept de repartiţie a veniturilor, bazat pe
productivitatea marginală a factorilor de producţie. Potrivit acestui concept, salariul tinde spre
valoarea produsului marginal al ultimului angajat; renta tinde spre diferenţa dintre valoarea de
piaţă a produsului şi valoarea produsului marginal (produsul de pe lotul mai puţin fertil); dobînda
tinde spre nivelul celui mai scăzut randament al capitalului (randamentul marginal). J. B. Clark
ajunge la următoarea concluzie: modalitatea de repartiţie a veniturilor conform productivităţii lor
marginale asigură ocuparea deplină a forţei de muncă, lipsa oricărei exploatări, iar posesorul
fiecărui factor de producţie obţine acea parte a bogăţiei sociale pe care a creat-o.
Problema ocupării forţei de muncă este reflectată pe larg şi de neoclasicul Alfred Marshall
(1842-1924) în lucrarea sa „Principiile economice” (1890). Forţa de muncă este privită ca un rezultat
al utilizării capacităţilor fizice şi intelectuale ale omului, orientate spre crearea de bunuri economice.
În viziunea lui A. Marshall, pentru sporirea productivităţii forţei de muncă sînt necesare următoarele
măsuri în domeniul instruirii productive: ridicarea nivelului de calificare a muncii; sporirea nivelului
de profesionalism; sporirea capacităţilor generale şi specializate ale lucrătorului; instruirea tehnică şi
înzestrarea cu tehnică performantă şi echipament înalt a lucrătorului; majorarea investiţiilor în
instruirea forţei de muncă; stimularea materială a lucrătorului [146]. A. Marshall de asemenea
analizează amănunţit condiţiile fizice, intelectuale şi morale care influenţează productivitatea forţei
ce muncă; energia musculară a lucrătorului, climatul (care influenţează natalitatea), nivelul de
alimentaţie, îmbrăcămintea, dispunerea de spaţiu locativ, organizarea odihnei, optimismul şi
libertatea individului, influenţa mediului înconjurător.
6. Etapa keynesiană. O abordare opusă celei a liberalismului clasic şi neoclasic referitor
la ocuparea forţei de muncă este cea a lui J. M. Keynes (1883-1946). După cum s-a menţionat
deja, liberalii clasici şi cei neoclasici considerau că economia de piaţă poate asigura utilizarea
completă a forţei de muncă, iar şomajul, care apare episodic, este voluntar şi este generat de
salariile prea ridicate, fapt care îi face pe întreprinzători să cumpere maşini şi utilaje, în loc să
23
angajeze noi braţe de muncă. Această teorie, în viziunea lui J. M. Keynes, nu corespunde
realităţii, deoarece şomajul în condiţiile sistemului capitalist devine un fenomen permanent.
J. M. Keynes, în lucrarea sa celebră „Teoria generală a folosirii mîinii de lucru, a dobînzii
şi a banilor” (1936), constată că şomajul nu constituie un rău absolut pînă la un anumit punct,
fiind chiar un factor pozitiv, stimulîndu-i pe oameni să lucreze mai bine. În acelaşi timp, el
afirmă că în societatea capitalistă nu există niciun fel de mecanism care ar garanta ocuparea
completă a forţei de muncă [76, p. 259]. În viziunea lui Keynes, la originea şomajului se află nu
salariile prea ridicate, ci necorespunderea dintre economii şi investiţii. Nu cei săraci sînt vinovaţi
de existenţa şomajului, ci anume cei bogaţi, care reduc volumul de investiţii, ceea ce inevitabil
duce la reducerea locurilor de muncă disponibile. El consideră că şomajul poate fi redus numai
prin intervenţia statului, pe calea stimulării investiţiilor şi creării noilor locuri de muncă.
Keynes, spre deosebire de liberalii clasici şi cei neoclasici, consideră că mecanismele
spontane ale pieţei nu sînt suficiente pentru a atinge obiectivele de bază, cum ar fi: ocuparea
deplină a forţei de muncă, lipsa crizelor economice, creşterea economică durabilă şi compatibilă
cu resursele existente, fără implicarea statului în rol de regulator, folosind astfel de mijloace puse
la dispoziţia sa cum ar fi bugetul statului, emisia monetară, reglarea ratei dobînzilor şi alte pîrghii
economice.
În lucrarea menţionată (capitolul 24), J. M. Keynes acordă o atenţie deosebită problemei
individualismului în contextul ocupării depline a forţei de muncă. În viziunea lui,
individualismul constituie cea mai bună garanţie a libertăţii personale, deoarece lărgeşte cîmpul
de manifestare a preferinţelor personale şi constituie cea mai bună garanţie a unei vieţi variate.
Individualismul şi varietăţile lui constituie instrumentul cel mai puternic pentru crearea unui
viitor mai bun. Pierderea individualismului este, în viziunea lui J. M. Keynes, cea mai mare
dintre toate pierderile pe care le are statul unitar sau cel totalitar.
Autorul evidenţiază că conceptul lui J. M. Keynes referitor la ocuparea deplină a forţei de
muncă a jucat un rol important în elaborarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi de
combatere a şomajului în anii ‟30-‟60 ai secolului trecut, fiind implementat în mai multe ţări
europene şi în Statele Unite ale Americii. Actualmente, în urma schimbărilor social-economice
substanţiale, multe postulate ale acestui concept şi-au pierdut însă valoarea lor iniţială.
Unul din urmaşii consecvenţi ai conceptului lui J. M. Keynes referitor la ocuparea forţei
de muncă şi a şomajului a fost economistul englez W. H. Beveridge (1879-1963), care a efectuat
o analiză amplă a conceptului keynesian, considerîndu-l ca problemă economică şi socială
fundamentală. În viziunea lui, şomajul nu este nici consecinţa suprapopulării, nici a unei abordări
a chestiunii sociale, ci provine din fluctuaţia ciclică a comerţului, deci din hazardurile
24
conjuncturii economice şi din efectele sale asupra nivelului producţiei industriale şi a ocupării
forţei de muncă. El consideră că principalele cauze ale şomajului şi ale nivelului jos de ocupare a
forţei de muncă sînt nu numai ciclurile economice, ci şi progresul tehnic şi repartizarea activităţii
productive în lume. În baza acestor constatări, W. H. Beveridge a formulat aşa-numitele politici
de ocupare deplină a forţei de muncă: „singurul mijloc de a reduce şomajul la un minim dictat
de fricţiunea ciclică, de progresul tehnic şi de circumstanţele internaţionale constă în a dezvolta
cererea şi în a duce, dacă este cazul, cheltuiala publică pînă la limită, dar nu pînă la limita
impozitului, ci pînă la cea a potenţialului uman disponibil” [58, p. 606-607].
Autorul consideră că, în teoria elaborată de W. H. Beveridge, politica de ocupare deplină
a forţei de muncă nu se reducea doar la susţinerea cererii, ci cuprindea şi un „control al
amplasării” industriei pe teritoriul naţional şi o „mobilitate organizată a muncii”, care trebuia să
fie acceptată de către persoanele active aflate în plină carieră profesională. Aceste obiective de
ocupare deplină a forţei de muncă, bazată pe cerere efectivă şi pe alţi factori menţionaţi, au dat
rezultate pozitive în anii ‟40-‟70 ai sec. XX.
7. Etapa contemporană cuprinde ultimul sfert al secolului XX şi începutul secolului
XXI. La începutul anilor ‟70 ai secolului trecut, în urma aprofundării crizei resurselor energetice,
care a cuprins majoritatea ţărilor industrial dezvoltate, au apărut noi abordări în domeniul
ocupării forţei de muncă, numite în SUA „economia ofertei”, care se bazau în special pe
dereglementarea vieţii economice şi reducerea costurilor.
Studiile privind rolul important al calificării profesionale în dezvoltarea unei economii
moderne au generat două noi teorii, care au avut un impact puternic asupra elaborării noilor
politici de ocupare a forţei de muncă: teoria dualismului pieţei muncii, care evidenţia dificultăţile
specifice legate de angajarea muncitorilor cu calificare scăzută, şi teoria capitalului uman, care
reflecta rolul educaţiei şi al instruirii profesionale în procesul de dezvoltare economică.
În urma crizei petroliere din 1973 şi a recesiunii economice, s-au aprofundat problemele
şi în domeniul ocupării forţei de muncă în industrie, care au condus la o creştere masivă a
şomajului. Aceste efecte negative au generat două noi politici ale ocupării forţei de muncă: prima
– de orientare liberală, bazată pe ofertă şi aplicată preponderent în ţările anglo-saxone şi care
prevedea reducerea şomajului prin creşterea numărului locurilor de muncă şi restructurarea
economiei (această politică a contribuit la scăderea ratei şomajului în SUA de la 11,2% în 1982
pînă la 4,3% în anul 1999); a doua – politica de intervenţie activă pe piaţa muncii – a fost
aplicată preponderent în ţările Europei continentale. Această politică a creat, în special pentru
întreprinderi şi tineri, noi situaţii de activitate şi inactivitate, cum ar fi: stagii şi forme
intermediare de angajare a tinerilor şi a şomerilor; norme de angajare parţială; scutiri fiscale
25
pentru adulţi; schimbări în criteriile şi durata de acordare a indemnizaţiilor de şomaj; crearea
unui serviciu public pentru ocuparea forţei de muncă.
Etapa actuală a evoluţiei conceptului de ocupare a forţei de muncă se caracterizează şi
prin transformări calitative importante, legate de creşterea rapidă a nivelului de educaţie în ţările
dezvoltate, modificarea condiţiilor de intrare a tinerilor pe piaţa muncii, aplicarea noilor cerinţe
de angajare a muncitorilor aflaţi în plină carieră profesională, dar relativ mai puţin instruiţi,
cărora tinerii le fac concurenţă. Actualmente, în Uniunea Europeană şi în alte ţări sînt elaborate
un șir de programe şi proiecte de ocupare a tinerilor în cîmpul muncii, care sînt reflectate în
subcapitolul 1.2 al tezei.
La etapa actuală, s-au modificat substanţial şi instrumentele politicii de ocupare a forţei
de muncă, în special a angajării tinerilor. Accesul la un loc de muncă face acum parte din
drepturile fundamentale ale individului apt de muncă şi este recunoscut ca atare în ţările
dezvoltate. Acest drept juridic trebuie să fie respectat, indiferent de starea conjuncturii şi
transformarea concepţiilor privind viaţa profesională care se poate produce în societate. Politicile
ocupării forţei de muncă sînt instrumentele care permit exercitarea practică a acestui drept. În
continuare vom analiza principalele tipuri de instrumente ale politicilor de ocupare a forţei de
muncă: instrumentele politicilor cererii, ofertei şi de adaptare a ofertei de muncă la cerere.
Aplicarea instrumentelor politicii cererii a fost caracteristică pentru doctrina keynesiană,
care punea accentul, în domeniul ocupării forţei de muncă, pe cererea efectivă. Acest instrument
prevedea: sporirea cererii de consum şi a cererii de investiţii, care conduc la creșterea nivelului
de producţie şi la crearea noilor locuri de muncă, ceea ce în consecinţă asigură un nivel înalt de
ocupare a forţei de muncă. Anume aceste instrumente, aplicate în anii ‟30-‟60 ai secolului trecut,
au contribuit la ieşirea din marea depresiune a ţărilor dezvoltate din Europa şi SUA, la reducerea
substanţială a şomajului şi la creşterea economică durabilă.
Politica de ocupare a forţei de muncă bazată pe cererea efectivă a fost în continuare
adaptată şi modificată de către adepţii curentului neokeynesian R. Harrod, E. Domar, A.
Hansen, J. Robinson, A. Phillips, N. Kaldar ş.a. În viziunea autorului, în anumite situaţii
conjuncturale, instrumentele politicii de ocupare a forţei de muncă bazate pe cererea efectivă pot
fi implementate şi în Republica Moldova, ţinînd cont de necesitatea atragerii investiţiilor străine
directe şi de creare a noilor locuri de muncă.
Instrumentele politicii de ocupare a forţei de muncă bazate pe ofertă sînt actualmente
bazate în mare măsură pe mondializarea proceselor economice, care au impact direct atît asupra
inovaţiei tehnologiilor de producţie şi diversificării metodelor luptei de concurenţă, cît şi asupra
condiţiilor de ocupare a forţei de muncă. Potrivit unor estimări, aprofundarea proceselor de
26
mondializare economică în viitor va avea următoarele consecinţe în domeniul ocupării forţei de
muncă [58, p. 609]:
- creşterea nivelului instruirii iniţiale şi adaptarea ei la realităţile pieţei muncii, încă din
primii ani de instruire, vor deveni criterii esenţiale atît pentru opţiunile de amplasare ale
întreprinderilor, cît şi pentru capacitatea acestora de a se dezvolta sau de a se adapta la
transformările condiţiilor lor de producţie şi ale pieţelor acestora;
- creşterea ponderii persoanelor vîrstnice în populaţia activă (în Republica Moldova, în
anul 2013 ea a constituit 14%), care va intensifica presiunea asupra populaţiei ocupate;
- necesitatea de a menţine costurile salariale la un nivel competitiv va impune un control
strict al sporirii cheltuielilor sistemului naţional de protecţie socială, iar costul cotizaţiilor
sociale, care guvernează salariile mici, se vor reduce;
- principiile promovării lucrătorilor în funcţie de vechime în muncă vor deveni
inaplicabile din cauza îmbătrînirii persoanelor active aflate în plină carieră profesională;
- alegerile făcute în domeniul protecţiei sociale sau al statutului salariaţilor vor trebui să
ţină cont de efectele pe care le au aceşti factori asupra nivelului de ocupare a forţei de muncă;
- repartizarea activităţii economice în teritoriu va deveni unul din aspectele esenţiale ale
politicii de ocupare a forţei de muncă;
- creşterea economică va garanta un nivel suficient de ocupare a forţei de muncă în
fiecare unitate teritorială.
O importanţă deosebită în ocuparea forţei de muncă o are politica de adaptare a ofertei
de muncă la cerere [58, p. 609]. Instrumentele acestei politicii pot fi divizate în două grupe:
instrumente pasive şi instrumente active.
Instrumentele pasive ale politicii de ocupare a forţei de muncă includ cheltuielile pasive
de indemnizare, cum ar fi: asigurări de şomaj, regim de asistenţă socială pentru muncitorii aflaţi
la sfîrşitul perioadei legale de indemnizare. Iniţial, alocaţiile de şomaj erau destinate pentru
compensarea pierderilor de venit pentru o anumită perioadă relativ scurtă. Însă prelungirea
duratei şomajului şi faptul că un număr crescînd de muncitori, mai ales cei vîrstnici, nu pot
regăsi un loc de muncă au dus la diminuarea sumei şi a duratei indemnizaţiei. În ultimii ani,
ponderea măsurilor pasive de indemnizare are tendinţa de scădere în majoritatea ţărilor, deoarece
aceste măsuri costisitoare vin în contradicţie cu necesitatea de a gestiona mai eficient situaţiile de
îmbătrînire a populaţiei active.
Instrumentele active ale politicilor de adaptare a ofertei de muncă la cerere sînt orientate
spre stimularea integrării nou-veniţilor pe piaţa muncii sau reintegrarea şomerilor de lungă
durată. Aceste instrumente prevăd:
27
- facilitarea realocării muncitorilor pe piaţa muncii în noi locuri de muncă sub presiunea
concurenţei şi a inovării tehnologice. Această măsură va duce la noi dezvoltări ale politicilor de
ajustare a ofertei de muncă a populaţiei la cerere;
- stimularea creării întreprinderilor independente, în care acţiunile de instruire vor fi
organizate în interiorul şi în exteriorul întreprinderii și vor favoriza menţinerea nivelului adecvat
de calificare a ofertei de muncă aflate în plină carieră profesională;
- stimularea şi reintegrarea rapidă pe piaţa muncii a tinerilor care nu reuşesc să se
plaseze sau a şomerilor de lungă durată să accepte un loc de muncă;
- stabilirea unui echilibru între libertate şi constrîngere, echilibru care să asigure
respectarea dreptului la muncă a tinerilor în condiţii ce corespund posibilităţilor şi aspiraţiilor lor
şi la un nivel de venit acceptabil din punct de vedere social;
- crearea unor pieţe tranziţionale ale muncii, care vor permite preluarea muncitorilor ce
se confruntă cu mari dificultăţi de integrare sau de reintegrare.
În viziunea autorului, aceste politici de ajustare a ocupării forţei de muncă în viitor vor fi
din ce în ce mai puţin politici statale, cu aplicare generală, şi din ce în ce mai mult vor fi politici
de ramură şi de întreprindere, făcînd obiectul unui dialog social activ între patronat şi sindicate,
dialog concretizat prin acorduri de durată limitată în timp şi revizuibile în funcţie de conjunctura
economică şi cea socială. Durata muncii şi a modalităţilor ei de organizare va depinde de acest
dialog social.
1.2. Situaţia actuală a ocupării forţei de muncă în rîndul tinerilor şi programe de
susţinere a angajării acestora
Tinerii reprezintă un segment al populaţiei care trebuie continuu susţinut. Ei sînt resursa
economica şi socială cea mai valoroasă a ţării şi reprezintă, totodată, motorul schimbării sociale,
evoluţia lor reflectîndu-se în special în derularea activităţilor economice şi în inovaţiile
tehnologice.
Criteriile de vîrstă ale noţiunii de „tineri” sînt tratate diferit. Astfel, Organizaţia
Naţiunilor Unite, în anul 1985, a declarat oficial că tinerii includ persoanele cu vîrsta între 15 şi
24 de ani. Parlamentul European şi Consiliul Europei au determinat criteriul de vîrstă a tinerilor
între 15 şi 25 de ani. În Republica Moldova, potrivit Legii despre tineret nr. 279-XIV din 11
ianuarie 1999, vîrsta celor tineri este considerată între 16 și 30 de ani. Biroul Naţional de
Statistică din Republica Moldova determină şi analizează două criterii ale vîrstei de tineri: 15-24
ani şi 15-29 ani.
28
În teză, în majoritatea cazurilor, operăm cu noţiunea de „tineri” între 15-24 şi 15-29 de
ani. Majoritatea cercetărilor din domeniul tineretului, atît din ţară, cît şi din Uniunea Europeană,
utilizează acest criteriu de vîrstă al tinerilor.
Actualmente, peste 1 miliard de tineri cu vîrste cuprinse între 15 și 24 de ani trăiesc pe
mapamond, alcătuind circa 20% din populaţia globului. Această grupă este o adevărată forţă
demografică într-o continuă mişcare, avînd nevoi pe cît de diferite, pe atît de fundamentale,
cerînd hrană şi adăpost, educaţie, training, locuri de muncă şi implicare în viaţa socioculturală a
comunităţii.
În societatea de astăzi, tinerii sînt cei mai afectaţi de criza economică. Una dintre cele mai
acute probleme a fost şi rămîne ocuparea forței de muncă tinere, chiar şi pentru ţările economic
dezvoltate (tabelul 1.1).
Tabelul 1.1. Evoluţia ratelor şomajului populaţiei tinere sub 25 de ani în țările UE, %
Țări 2009 2010 2011 2012 2013
UE (28 ţări) 20.1 21.1 21.4 22.9 23.4
Belgia 21.9 22.4 18.7 19.8 23.7
Franţa 23.6 23.3 22.6 24.4 24.8
Germania 11.2 9.9 8.6 8.1 7.9
Grecia 25.8 32.9 44.4 55.3 58.6
Italia 25.4 27.8 29.1 35.3 40.0
Marea Britanie 19.1 19.6 21.1 21.0 20.5
Portugalia 24.8 27.7 30.1 37.7 37.7
România 20.8 22.1 23.7 22.7 23.6
Spania 37.8 41.6 46.4 53.2 55.7
SUA 17.6 18.4 17.3 16.2 15.5
Japonia 9.1 9.3 8.2 8.1 6.8
Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/ (vizitat 22.12.2014)
Tinerii din Europa se confruntă cu dificultăți mari pe piața forței de muncă. În timp
ce rata șomajului în rîndul tinerilor a început să scadă în cîteva state-membre, în general,
23% din tinerii din categoria 15-24 ani în UE 28 nu au putut găsi un loc de muncă în ianuarie
2014. În 2012, numărul de tineri care nu au fost încadraţi nici în cîmpul muncii, nici în
educație sau formare a crescut la 14,6 milioane, reprezentînd 15,9% din întreaga popula ție
pe categoria de vîrstă de 15-29 ani.
Șomajul pentru tinerii cu vîrsta cuprinsă între 15 și 24 ani a crescut constant de la
începutul crizei din 2008 și a înregistrat în anul 2013 cele mai înalte niveluri – 23,4% în medie,
în UE 28. Deși există o variație mare în rîndul tinerilor, rata șomajului între statele-membre
variind de la sub 10% în Austria și Germania la peste 55% în Grecia și Spania, situația tinerilor
s-a înrăutățit în majoritatea țărilor (anexa 3). Cu excepția Germaniei, toate statele-membre au
29
înregistrat creșteri semnificative ale șomajului în rîndul tinerilor de la debutul crizei, rata
șomajului dublîndu-se între lunile noiembrie 2007 și 2013 în Cipru, Spania, Irlanda, Grecia,
Letonia, Estonia, Lituania, Republica Cehă, Bulgaria, Croația, Italia și Slovenia.
Anexa 3 prezintă anii în care statele-membre ale UE au prezentat cel mai înalt nivel al
șomajului în rîndul tinerilor. Opt state-membre au înregistrat apogeul în 2013 (Croația, Cipru,
Grecia, Italia, Luxemburg, Portugalia, Slovenia și Spania). Țările baltice (Estonia, Letonia și
Lituania) au înregistrat cel mai înalt nivel al ratei șomajului în 2010, deoarece acestea au fost
printre țările cele mai afectate în timpul crizei. Cu toate acestea, ţările nominalizate printre
primele au implementat reforme rapide și dure. Alte state care au înregistrat niveluri înalte au
fost: în 2009 Suedia, în 2011 România și Marea Britanie și în 2012 Franța, Ungaria și Irlanda.
Aceste țări au experimentat un nivel record al șomajului în rîndul tinerilor și înainte de criza
economică din 2008.
În timp ce șomajul este cea mai presantă provocare pentru tineri, ratele de ocupare au
scăzut în ultimii ani. În 2012, rata de ocupare a tinerilor de 15-24 de ani a fost de 32,8%, cel mai
scăzut nivel înregistrat vreodată în UE (anexa 4). Din cauza crizei economice, între 2008 și 2012,
rata de ocupare în rîndul tinerilor din Europa a scăzut aproape cu cinci puncte procentuale – de la
37,3% la 32,8%, în timp ce nivelurile de ocupare s-au redus cu aproximativ patru milioane de
tineri. Există diferențe mari între statele-membre, astfel rata maximă de ocupare a tinerilor a fost
înregistrată în ţările: Olanda (63,3%), Danemarca (55,0%), Austria (54,6%), Marea Britanie
(46,9%) și Germania (46,6%); iar cea minimă – în ţările: Grecia (13,1%), Croația (16,9%),
Spania (18,2%), Ungaria și Italia cîte (18,6%).
Acest lucru indică complexitatea problemelor care afectează cele 94 de milioane de
europeni cu vîrste cuprinse între 15 şi 29 de ani, care, avînd să facă faţă provocării reprezentate
de îmbătrînirea populaţiei, pentru a depăşi barierele în calea ocupării, au nevoie de educaţie,
formare profesională şi susţinere pe piaţa forţei de muncă.
La nivel european, în vederea îmbunătăţirii politicilor de tineret sînt realizate un şir de
sondaje prin care este cercetată opinia tinerilor privind problemele cu care se confruntă.
Sondajul studenţesc anual al Institutului „Trendence” din Berlin – Graduate
Barometer Europe (GBE) / Barometrul Absolvenţilor din Europa – reuneşte opiniile
studenţilor din diferite ţări europene şi explorează diferenţele şi similitudinile care există
între ţările Uniunii Europene.
În anul 2013, la sondaj au participat 320 000 de absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt
din Europa. Sondajul a evaluat posibilităţile de angajare în cîmpul muncii ale absolvenţilor
30
instituţiilor de învăţămînt superior din Europa. Din rezultatele obţinute reiese că pe piaţa muncii
europene s-a format o situaţie nefavorabilă.
În ţările UE, circa 61% de absolvenţi sînt îngrijoraţi de cariera lor. Grecii sînt mult mai
pesimişti – 92% din respondenţi au manifestat îngrijorare. De asemenea, au manifestat îngrijorări
faţă de cariera lor şi tinerii din Spania (89%), Portugalia (88,4%) şi Italia (87,5%).
O poziţie inversă au demonstrat-o tinerii din Norvegia şi Suedia. Aici numai 27,6% şi
respectiv 36% au manifestat îngrijorări vizavi de viitoarea lor carieră.
Fiecare absolvent din Europa, înainte de a se angaja în cîmpul muncii, depune în medie
circa 38 de CV-uri. Primul loc după numărul de CV-uri depuse îl ocupă Spania (în medie 69) şi
Grecia (64). Multe CV-uri sînt depuse şi de către tinerii din Polonia (58). Comparativ cu anul
2012, numărul mediu de CV-uri depuse s-a mărit în toate ţările UE.
Căutarea locurilor de muncă în Europa necesită tot mai mult timp. Comparativ cu anul
2012, timpul de aşteptare pentru angajare a crescut cu o lună şi a constituit 5,5 luni. În categoria
dată lideri sînt ţările din Europa de Sud. Grecii îşi caută un loc de muncă în medie 9,9 luni,
spaniolii – 9,5 şi italienii – 7,6 luni. Comparativ cu anul 2012, situaţia s-a înrăutăţit mai mult în
Spania şi Cehia, unde absolvenţii aşteaptă locul de muncă cu două luni mai mult. În Polonia,
absolvenţii îşi caută un loc de muncă în medie 5,2 luni, cu două săptămîni mai mult decît în anul
2012. În termen restrîns îşi găsesc locuri de muncă absolvenţii din Austria (3,9 luni).
În cadrul investigărilor s-a abordat și problema companiilor în care doresc să se angajeze
absolvenţii. Liderul a fost gigantul Google. Pe locul doi s-a plasat Apple, iar pe locul trei –
Compania de consulting şi audit Ernst & Young.
În comparaţie cu anul 2012, în majoritatea ţărilor din Europa au scăzut aşteptările
absolvenţilor în ceea ce priveşte remunerarea muncii. Totodată, aşteptările unor absolvenţi sînt
destul de mari şi au constituit 21 700 euro pe an.
Cele mai mari aşteptări au fost remarcate la absolvenţii elveţieni, care speră să atingă un
salariu anual în mărime de 70 000 euro. În UE, cele mai modeste cerinţe sînt înregistrate în
Bulgaria (6200 euro), România (8500 euro) şi Polonia (8600 euro), unde în anul 2012 acest
indicator a constituit 9000 euro.
Marea Britanie la fel rămîne cea mai atractivă ţară pentru studenţi din punct de vedere al
unei potenţiale emigrări după absolvire. Pe locul doi se situează Germania. Actualmente, şomajul
în rîndurile tinerilor din Germania constituie 7,7% [139].
Potrivit rezultatelor studiului Eurofound „Tinerii care nu sînt încadrați în muncă, educație
sau formare: caracteristici, costuri și răspunsuri politice în Europa”, efectuat în 2012, măsurile
care ar ajuta tinerii în căutarea unui loc de muncă au ca obiective:
31
• facilitarea tranziției de la școală la locul de muncă;
• dezvoltarea competențelor necesare pe piața muncii;
• sprijinirea primei experiențe profesionale;
• îmbunătățirea accesului la piața forței de muncă sau la primul loc de muncă.
Ca răspuns la creșterea șomajului în rîndul tinerilor, cele mai multe țări din Uniunea
Europeană au implementat măsuri / programe extinse care vizează în mod special tinerii:
- Măsuri îndreptate spre consolidarea tranziției de la școală la locul de muncă prin
programe de ucenicie și stagii sau prin subvenționarea experienței de muncă;
- Măsuri îndreptate spre diminuarea analfabetismului și abandonului școlar timpuriu;
- Măsuri fiscale pentru a reduce costul forței de muncă în rîndul tinerilor;
- Schimbări în legislația privind piața forței de muncă, pentru a înlesni integrarea
tinerilor pe această piață [145, p. 66].
Suprapunerea dintre obiectivele-cheie ale diferitelor programe este prezentată în
anexa 5, care prezintă o imagine de ansamblu a măsurilor de politică din cadrul UE.
Descrierea punctelor forte și a punctelor slabe ale tuturor măsurilor/programelor este
efectuată în anexa 6.
Toate ţările menţionate au implementat stimulente financiare pentru angajatori , pentru
a ajuta la tranziția pe piața muncii a tinerilor. În Germania, Programul Ausbildungsbonus
oferă stimulente financiare pentru patronii care angajează tineri dezavantajați social, care au
dificultăți de învățare, nivel scăzut sau lipsă de calificare, au fost concediați, au calificări
intermediare sau care solicită o instruire pe o perioadă mai mare de un an.
În mod similar, în Marea Britanie, potrivit Contractului de Tineret, se oferă
stimulente salariale pentru a încuraja angajatorii să-și asume noi ucenici; și în Suedia, sînt
prevăzute stimulente similare pentru angajatori. În Italia, se prevăd stimulente pentru patroni
de a angaja ucenici – prin reduceri la contribuțiile fiscale și sociale, fiind oferit şi sprijinul
financiar pentru cursuri postuniversitare de specializare prin intermediul unui fond de studii.
În România, măsurile fiscale oferă reduceri de costuri celor care angajează lucrători tineri. În
Franța se oferă o subvenție pentru contractele de profesionalizare, iar companiilor din
sectorul privat – o subvenție pentru angajarea persoanelor cu vîrsta de pînă la 26 de ani
pentru o perioadă determinată.
Situaţia în care se află, în prezent, tinerii din Republica Moldova, unde rata şomajului
în rîndul tinerilor rămîne a fi cea mai înaltă în comparaţie cu alte categorii de vî rstă, este una
îngrijorătoare şi face din tineri principala categorie afectată de criza economică. În viziunea
32
economistului Gheorghe Rusu, șomajul autohton a influențat situația macroeconomică după
următoarea schemă: imperfecțiunea cadrului legislativ (asistență socială insuficientă a
șomerilor, sindicate slabe, mecanisme fiscal-creditare imperfecte, în unele cazuri lipsa
interesului privat etc.) a impus unitățile economice existente fie să falimenteze, fie să
staționeze (complet sau parțial), descurajînd, totodată, apariția noilor unități. Aceasta a
condus la recesiunea economiei oficiale și la diminuarea volumului producției [110, p. 138].
Lipsa posibilităţilor de autoafirmare şi a garanţiilor sociale contribuie nemijlocit la
înstrăinarea tinerilor de la procesele actuale din viaţa social-economică a ţării şi duce la ponderea
înaltă a şomajului (figura 1.1).
Fig. 1.1. Evoluţia ratei şomajului în Republica Moldova pe categorii de vîrstă, %
Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
După cum rezultă din figura 1.1, în anul 2013, rata şomajului printre tinerii în vărstă
de 15-24 de ani a fost de 12,2% sau de 2,4 ori mai mare decît rata medie a şomajului pe ţară,
care a constituit 5,1%.
Totuşi, pe ansamblul anilor 2012-2014, numărul şomerilor tineri oficial înregistraţi
marchează tendinţe de scădere, iar numărul şomerilor tineri plasaţi în cîmpul muncii este în
creştere (tabelul 1.2). Potrivit datelor ANOFM, în medie, mai puțin de 50 % din numărul
oficial al şomerilor înregistraţi au fost plasaţi în cîmpul muncii. În anul 2014, absolvenţii
instituţiilor de învăţămînt mediu de specialitate au fost plasați în cîmpul muncii în număr mai
mare (30 din 49) față de absolvenţii instituţiilor de învăţămînt superior (96 din 178).
33
Tabelul 1.2. Numărul oficial al şomerilor înregistraţi şi plasaţi în cîmpul muncii în
Republica Moldova
Indicatori Şomeri înregistraţi Şomeri plasaţi în cîmpul
muncii
2012 2013 2014 2012 2013 2014
Total, din care: 51378 43463 42166 15561 16722 16366
Tineri cu vîrsta cuprinsă
între 15 și 29 ani
18127 15484 14204 5894 6472 6261
Absolvenţi ai instituţiilor
de învăţămînt superior
335 353 178 160 147 96
Absolvenţi ai instituţiilor
de învăţămînt mediu de
specialitate (colegii)
98 85 46 40 49 30
Absolvenţi ai şcolilor
secundare profesionale
218 185 92 48 82 48
Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM).
În opinia autorului, principalele eforturi de creare a locurilor de muncă trebuie să se
concentreze pe ocuparea forţei de muncă tinere şi pentru aceasta trebuie de integrat necesităţile
tinerilor în strategiile comunitare de ocupare a forţei de muncă, de elaborat programe menite să
asigure tinerilor aptitudinile necesare în economia reală, de susţinut dezvoltarea spiritului
antreprenorial în rîndul tinerilor prin pregătire profesională specifică.
Punctul de pornire pentru toate acţiunile sînt necesităţile, problemele şi interesele reale ale
tinerilor. Respectarea angajamentelor statului faţă de populaţia tînără impune:
promovarea unui program naţional pentru prevenirea excluderii sociale a tinerilor;
lansarea programului guvernamental pentru sprijinirea familiilor tinere;
acordarea unor facilităţi fiscale pentru agenţii economici care angajează tineri
absolvenţi;
înfiinţarea bursei locurilor de muncă pentru tineri;
elaborarea unui sistem de creditare pentru procurarea locuinţelor;
promovarea unui sistem de asistenţă medicală integrat sistemului de învăţămînt şi
înfiinţarea fondurilor asigurărilor de tineret;
acordarea unor facilităţi fiscale pentru tinerii întreprinzători [101, p. 184-185].
În viziunea autorului, populaţia Moldovei, în special tinerii, trebuie să aibă acces la
formarea deprinderilor de bază, cum este capacitatea de a învăţa şi de a rezolva probleme, de a-şi
dezvolta aptitudini ştiinţifice, culturale şi tehnice, de a utiliza tehnologiile informaţionale, de a
vorbi limbi străine, de a-şi dezvolta spiritul de iniţiativă şi de antreprenor şi de a fi cetăţeni activi,
liberi şi responsabili.
34
Actualmente, pentru susţinerea ocupării tinerilor sînt elaborate o serie de programe de
nivel internaţional şi nivel naţional. La nivel internaţional există programe întru susţinerea tinerei
generaţii, programe de studii, programe de susţinere a tinerilor întreprinzători, programe
agricole, care vizează direct sau indirect tinerii din mediul rural. Vom analiza succint programele
din această categorie:
1. Programe de studii
Cele mai cunoscute programe de studii prin care se realizează mobilitatea tinerilor
moldoveni sînt: Tempus-Tacis, Erasmus Mundus, dar şi Programul de învățare neformală Tineret
în Acţiune (Youth in Action). Cele mai importante beneficii pentru bursieri sînt: aprofundarea
cunoştinţelor, formarea unor noi abilităţi profesionale sau descoperirea multor culturi prin
interacţiunea cu tineri de alte naţionalităţi [124, p. 192].
Tineret în Acţiune este Programul pe care Uniunea Europeană l-a creat pentru
tineri, în vederea promovării cetăţeniei europene active, solidarităţii, toleranţei în rîndul tinerilor
europeni şi a implicării acestora în crearea viitorului Uniunii. Programul promovează mobilitatea
în interiorul şi în exteriorul graniţelor UE, învăţare neformală şi dialogul intercultural, încurajînd
integrarea tuturor tinerilor, indiferent de mediul educaţional, social şi cultural al acestora. Tineret
în Acţiune este un program pentru toţi. În fiecare an, promotorii depun mii de proiecte pentru a
obţine susţinere financiară din partea Programului.
Obiectivele generale expuse în baza legală a Programului Tineret în Acţiune sînt
următoarele:
să promoveze cetăţenia activă a tinerilor în general şi cetăţenia europeană a acestora în
special;
să dezvolte solidaritatea şi să promoveze toleranţa între tineri, în special pentru a
consolida coeziunea socială în Uniunea Europeană;
să cultive înţelegerea reciprocă între tinerii din diferite ţări;
să contribuie la dezvoltarea calităţii sistemelor de susţinere a activităţilor de tineret şi a
capacităţilor organizaţiilor societăţii civile în domeniul tineretului;
să promoveze cooperarea europeană în domeniul tineretului.
Începînd cu anul 2014, Programul Tineret în Acţiune este integrat în noul Program
ERASMUS+ alături de programele Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii, Erasmus Mundus, Tempus,
Alfa, Edulink şi programul pentru cooperare cu ţările industrializate.
Erasmus+ este noul program al Uniunii Europene pentru educaţie, formare,
tineret şi sport pentru perioada 2014-2020, care îşi propune să încurajeze dezvoltarea
35
competenţelor şi a capacităţii de inserţie profesională şi să ofere noi oportunităţi de educaţie,
formare şi stagii pentru tineri. Programul se va derula pe o perioadă de şapte ani şi va beneficia
de un buget total de 14,7 miliarde de euro. Această cifră este cu 40% mai mare decît precedentul
nivel al cheltuielilor şi reflectă angajamentul UE de a investi în aceste domenii.
Erasmus+ va oferi unui număr de peste 4 milioane de europeni posibilitatea de a studia,
de a fi instruiţi, de a cîştigă experienţă profesională şi de a participa la programe de voluntariat în
străinătate. Erasmus+ va finanţa parteneriate transnaţionale între organizaţii şi instituţii de
învăţămînt, formare şi tineret, cu scopul de a stimula cooperarea şi de a construi o punte între
mediul educaţional şi cel profesional, care să faciliteze acoperirea deficitului de competenţe cu
care se confruntă astăzi tinerii din Europa. De asemenea, va susţine eforturile de modernizare a
sistemelor de învăţămînt, formare profesională şi tineret depuse la nivel naţional [157].
2. Programe de susţinere a tinerilor întreprinzători
Programul Erasmus pentru Tinerii Întreprinzători (Erasmus for Young
Entrepreneurs Program) le permite tinerilor antreprenori europeni să-şi petreacă pînă la şase
luni de lucru cu un antreprenor cu experienţă într-o altă ţară a UE decît cea de origine, pentru a
îmbunătăţi gestionarea şi dezvoltarea propriei afaceri.
Obiectivele specifice ale programului sînt:
formarea noilor întreprinzători;
schimb de experienţă şi informaţii între antreprenori privind obstacolele şi provocările
domeniului de afaceri;
îmbunătăţirea accesului pe piaţă şi identificarea potenţialilor parteneri.
Proiectul pentru ocuparea forţei tinere din mediul rural (Rural Youth Employment
Project) este realizat în ţările UE, finanţat de UNDP şi USAID. Proiectul se axează pe susţinerea
tinerilor din mediul rural care beneficiază de instruire în diverse domenii, precum dezvoltarea
afacerilor, agricultură, producţia vegetală, horticultură, producţia de carne de pasăre, prelucrarea
produselor agricole ş.a.
Programul Promovarea ocupării forţei de muncă printre tinerii din mediul rural
(Promouvoir l’emploi rural des jeunes – JFFLS). Acest program, pe termen lung, pentru
crearea de locuri de muncă în agricultură oferă asistenţă pentru crearea microîntreprinderilor
agricole de către tinerii vulnerabili din mediul rural din Tunisia [160].
Proiectul pentru tinerii din mediul rural Este mai bine să locuieşti în mediul
rural (Mieux vivre en milieu rural), pentru anii 2013-2014, şi-a propus să ofere tinerilor
din Franţa, în special din zonele rurale, posibilitatea de a participa la îmbunătăţirea
36
calităţii vieţii lor şi a altor persoane. Fiecare proiect cîştigător a fost finanţat cu suma de la
1 550 € la 2 500 € [162].
3. Programe agricole
Programul Facilitarea accesului tinerilor la activităţi agricole (Faciliter l’accès
des jeunes ruraux aux activités agricoles) a fost implementat la iniţiativa Mişcării Internaţionale
Agricole şi Rurale a Tineretului (MIJARC) în colaborare cu FAO şi IFAD şi vizează tinerii
fermieri din Africa şi America Latină. Obiectivele Proiectului sînt: ocuparea forţei de muncă
din mediul rural, munca decentă, migraţia, reprezentarea şi participarea tinerilor în cadrul
organizaţiilor de fermieri, accesul pe piaţă, accesul la finanţare ş.a. [159].
Programul Agricultura în clasă (Agriculture en classe), realizat în statul Nebraska
(SUA), învaţă elevii faptul că agricultura este o sursă de alimentare, îmbrăcăminte, adăpost şi
alte aspecte esenţiale ale vieţii şi dezvoltă o conştientizare a sectorului agricol, care include
producerea, prelucrarea, distribuţia şi comercializarea produselor utilizate în viaţa de zi cu zi.
Programul întruneşte elevii şi familiile de fermieri, care le explică care este calea produsului de
la producător la consumator, precum şi importanţa interdependenţei dintre comunităţile rurale şi
cele urbane. De multe ori, elevii vizitează fermele, iar fermierii corespunzător vin în clase [165].
4. Alte tipuri de programe
Din cadrul proiectelor internaţionale mai pot fi menţionate:
Programul RISP II, avînd ca obiectiv valorificarea celor mai bune oportunităţi
disponibile pentru crearea afacerilor. Activităţile principale: oferirea serviciilor de consultanţă,
acordarea creditelor preferenţiale pe termen mediu şi termen lung pentru iniţierea şi/sau
dezvoltarea afacerilor în zona rurală din Republica Moldova.
Programul De la FERMIER la FERMIER, avînd ca obiectiv facilitarea accesului
IMM-urilor agricole la cunoştinţe inovative. Activităţile principale: oferirea serviciilor de
consultanţă de către specialiştii agricoli din SUA.
2KR: Proiectul Creşterii Producţiei Alimentare, avînd ca scop dezvoltarea
agriculturii şi creşterea producţiei alimentare în Republica Moldova. Activităţile principale:
procurarea tehnicii agricole în rate.
IFAD II: Programul de Revitalizare a Agriculturii, avînd ca obiectiv contribuirea
la realizarea planurilor de dezvoltare strategică a localităţilor, şi anume în domeniul agricol.
Activităţile principale: acordarea împrumuturilor preferenţiale pe un termen de pînă la 15 ani.
IFAD IV: Programul de Servicii Financiare Rurale şi Marketing, avînd ca scop
extinderea oportunităţilor de angajare în cîmpul muncii şi participarea micilor fermieri în lanţuri
competitive de furnizare agricolă, femeile cu activitate neagricolă şi tinerii fermieri, precum şi
37
antreprenorii şi întreprinderile de prelucrare neagricolă. Activităţi principale: acordarea
creditelor preferinţiale; acordarea granturilor competitive pentru investiţii în infrastructura
publică; dezvoltarea lanţului valoric pentru reducerea sărăciei rurale.
SMEDRA – Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii in localităţile rurale,
avînd ca obiectiv susţinerea antreprenorilor privaţi, cu idei inovatoare, prin promovarea accesului
la cunoştinţe în vederea creşterii competitivităţii lor. Activităţile principale: organizarea
cursurilor de instruire antreprenorială.
DEL: Proiectul de Dezvoltare Economica Locală, avînd ca scop dezvoltarea
potenţialului economic local prin asigurarea accesului la servicii profesionale de consultanţă în
afaceri şi prin susţinerea afacerilor în domeniul serviciilor din mediul rural.
În Republica Moldova există o serie de programe la nivel naţional (anexa 7), care
acordă asistenţă tehnică şi consultativă, instruire şi sprijin financiar tinerilor întreprinzători,
inclusiv celor din mediul rural, și facilitează ocuparea.
1. Programul naţional de abilitare economică a tinerilor (PNAET), fundamentat prin
HG Republicii Moldova nr. 664 din 03.06.2008, ce vizează preponderent aspectele conexe
dezvoltării afacerilor agricole în mediul rural. Programul este destinat persoanelor tinere cu
vîrsta cuprinsă între 18 și 30 de ani, care doresc să-şi dezvolte abilităţile antreprenoriale, să
lanseze o afacere proprie în zonele rurale şi/sau să-şi extindă propria afacere în zonele rurale,
creînd noi locuri de muncă. Programul are ca obiectiv dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale
ale tinerilor, bazate pe cunoaşterea şi gestionarea optimă a resurselor, şi facilitarea accesului
tinerilor antreprenori la resurse financiare necesare iniţierii şi dezvoltării unei afaceri proprii.
Programul cuprinde trei componente de implementare: (1) Instruire şi consultanţă
antreprenorială (implementator – Organizaţia pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici şi
Mijlocii, ODIMM); (2) Obţinerea creditelor preferenţiale în valoare maxima de pînă la 300 000
lei (perioada de rambursare maxim 5 ani), cu o porţiune de grant nerambursabil (40%)
(implementator – Directoratul Liniei de Credit, DLC); (3) Monitorizarea post-finanţare (DLC).
Pe parcursul anului 2012, în cadrul Programului Naţional de Abilitare Economică a
Tinerilor au fost finanţate 291 proiecte şi create 376 locuri noi de muncă. În cadrul aceluiaşi
program, întru facilitarea accesului antreprenorilor, inclusiv a celor potenţiali, au fost consultaţi
1100 de tineri în domeniul activităţii antreprenoriale. Durata programului: 2008-2016
2. Proiectul Dezvoltarea afacerilor pentru abilitarea economică a tineretului, finanţat de
Banca Mondială, UNICEF şi USAID, în cadrul căruia vor fi deschise, cu asistenţă din partea
experţilor în domeniul formării şi planificării afacerilor, circa 60 de afaceri cu profil agricol şi
neagricol. Beneficiarii reprezintă tinerii cu vîrsta cuprinsă între 18 şi 30 ani, din satele şi oraşele mici
38
ale ţării, care sînt instruiţi şi sprijiniţi financiar pentru inițierea unor afaceri viabile, preponderent în
sectorul agrar. Asistenţa este gratuită şi prevede: instruire în domeniul dezvoltării afacerilor; asistenţă
la identificarea potenţialelor oportunităţi de afaceri, la elaborarea tehnică a propunerilor de afaceri, în
procesul de înregistrare a afacerii; suport în domeniul aplicării pentru grant şi al elaborării cererii de
creditare; asistenţă post-creare de pînă la doi ani după iniţierea afacerii.
3. Programul Gestiunea eficientă a afacerii este destinat viitorilor antreprenori şi
antreprenorilor activi, care practică activităţi economice sub orice formă de organizare juridică.
Programul are ca obiectiv sporirea calificării în domeniul antreprenorial pentru asigurarea
gestionării eficiente a afacerii proprii. Activităţile principale: organizarea cursurilor gratuite pe 8
module de instruire la alegere; managementul financiar; managementul resurselor umane şi
legislaţia muncii; înregistrarea în calitate de plătitor al TVA şi aplicarea legislaţiei în domeniu;
contabilitatea pe domenii de aplicare; marketing; marketing internaţional; planificarea afacerii;
activitatea economică externă şi relaţiile vamale.
4. Subvenţionarea Producătorilor Agricoli îşi propune asigurarea dezvoltării durabile a
sectorului agroalimentar şi a comunităţilor rurale. Activitatea principală constituie
subvenţionarea producătorilor agricoli în baza Regulamentului privind modul de utilizare a
mijloacelor fondului pentru subvenţionarea producătorilor agricoli. Conform Hotărîrii
Guvernului Republicii Moldova nr. 152 din 26 februarie 2013 „Cu privire la aprobarea modului
de repartizare a mijloacelor fondului de subvenţionare a producătorilor agricoli pentru anul
2013”, pentru tinerii fermieri, solicitanţi de subvenţii în cadrul măsurii cuprinse în hotărire,
valoarea sprijinului s-a majorat cu 10% din valoarea subvenţiei acordate în condiţii generale, iar
unul din scopurile subvenţionării a fost atragerea pe larg a tinerilor fermieri în iniţierea şi
dezvoltarea activităţilor agricole în sectorul rural.
5. Programul investiţional PARE 1+1 a fost aprobat prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr. 972 din 18.10.2010 şi este destinat lucrătorilor migraţi şi/sau rudelor
acestora, care doresc să investească în lansarea sau/şi dezvoltarea unei afaceri proprii. Priorităţile
Programului PARE 1+1 sînt crearea de noi locuri de muncă în mediul rural; orientarea la export;
substituirea importurilor; implementarea proiectelor de eficienţă energetică; aplicarea
tehnologiilor moderne. Programul cuprinde patru componente: a) informare şi comunicare; b)
instruire şi suport antreprenorial; c) finanţarea afacerilor; d) monitorizare şi postfinanţare şi
evaluarea programului. Acest program este desfăşurat în baza regulii „1+1”, care prevede ca
fiecare leu investit din transferurile de bani de peste hotare să fie suplinit cu un leu din cadrul
Programului PARE. Suma maximă a finanţării acordate constituie 200 mii lei.
39
În decembrie 2013, în Republica Moldova erau deja semnate 52 de contracte
investiţionale nerambursabile, care vizau investiţii totale de 29,3 mil. lei, inclusiv 9 mil. lei –
grant. Este important de menţionat că din totalul întreprinderilor înregistrate în program, 35 sînt
afaceri nou-create, cu o perioadă de activitate mai mică de 12 luni. Analiza cererilor de finanţare
denotă că lucrătorii emigranţi îşi investesc economiile acumulate preponderant în agricultură –
20 de afaceri (38%), servicii – 16 afaceri (31%), producere/ prelucrare – 13 afaceri (25%), în
turism – o singură afacere. Majoritatea cererilor de participare la Programul PARE 1+1 provin
din mun. Chişinău (9 afaceri), urmează raioanele Drochia, Orhei şi Glodeni cu cîte 3 afaceri şi
restul raioanelor – cîte 2 şi o afacere.
6. Programul Iniţiere în afaceri. În anul 2013, Ministerul Tineretului şi Sportului, în
parteneriat cu BRAIN POWER, a desfăşurat în mun. Chişinău un program de educaţie
antreprenorială pentru tinerii care intenţionează să-şi lanseze o afacere. Programul a avut ca scop
familiarizarea tinerilor cu mediul de afaceri, precum şi încurajarea acestora în a deveni
antreprenori.
Începînd cu anul 2014, Moldova beneficiază de fonduri europene nerambursabile pentru
susţinerea agriculturii, banii fiind acordaţi în cadrul Programului European pentru Agricultură şi
Dezvoltare Rurală (ENPARD), iniţiat de Uniunea Europeană pentru susţinerea agriculturii în
statele Parteneriatului Estic.
În opinia autorului, programele implementate în Republica Moldova corespund doar
obiectivului îmbunătăţirea accesului la piaţa forţei de muncă (anexa 5). Prin intermediul
programelor, tinerii beneficiază de instruiri şi consultanţă antreprenorială, precum şi de finanţare
a proiectelor investiţionale rurale prin acordarea unor împrumuturi comerciale rambursabile, cu
porţiune de grant sau nerambursabile. Acest fapt sporeşte dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale
şi facilitează lansarea sau extinderea propriilor afaceri în zonele rurale. Totodată, pot fi
menţionate unele neajunsuri ale programelor implementate, și anume:
- mediatizarea insuficientă a programelor la nivelele local şi naţional de către mass-
media locală/ naţională şi administraţia publică locală;
- admiterea preponderentă în cadrul programelor a finanţării proiectelor din sfera
agricolă.
De aceea este oportună extinderea finanţării asupra unui număr mai mare de genuri de
activitate. Iar în scopul mediatizării mai eficiente a programelor în rîndul tinerilor la nivele local
şi naţional, autorul propune următoarele măsuri:
- de a organiza întruniri suplimentare de promovare a programelor în teritoriu şi în cadrul
instituţiilor de învăţămînt superior;
40
- de a organiza mese rotunde cu implicarea activă a tinerilor care au participat la
seminarele de instruire şi au obţinut credite în cadrul programelor de finanţare;
- de a organiza interviuri radio/tv cu tinerii beneficiari ai programelor, care au succese în
iniţierea şi extinderea propriei afaceri;
- de susţinut finanţarea proiectelor din sfera de prestări servicii;
- de organizat la fínele programelor un concurs pentru cea mai reuşită afacere în cadrul
programului;
- de elaborat și de publicat istorii de succes ale tinerilor care şi-au lansat propria afacere
în cadrul programelor.
În context, autorul analizează practicile pe piaţa muncii din România şi Austria pentru
susţinerea tinerilor în vederea ocupării.
În România, în anul 2002 a fost emisă o lege pentru sprijinirea ocupării, în cadrul căreia
au fost dezvoltate şi măsuri speciale pentru tineri adulţi. Pentru absolvenţii studiilor superioare se
acordă bonusuri egale ca valoare cu ajutorul de şomaj, chiar dacă aceştia se află într-un raport de
muncă. Angajatorii primesc subvenţii timp de un an la angajarea unei persoane din acest grup-
ţintă. În schimb, firmele beneficiare au obligaţia de a reţine angajatul în cadrul personalului
propriu timp de trei ani.
Pentru tinerii cu vîrste cuprinse între 16 şi 25 de ani din grupuri speciale de risc (de ex.,
persoane din cămine sau cu probleme sociale) se acordă un sprijin specific. Acest grup-ţintă
beneficiază de formare profesională individuală, oferită de ANOFM. Între Agenţie şi tineri se
încheie un contract de solidaritate. Firmele care angajează persoane aparţinînd acestui grup-ţintă
obţin subvenţii pentru plata contribuţiilor către stat pe o perioadă de maximum 2 ani. De
asemenea, legislaţia permite şi sprijinirea elevilor şi studenţilor la găsirea unui loc de muncă pe
perioada vacanţei. Întreprinderile obţin susţinere financiară pentru maximum 60 de zile dacă
angajează elevi şi studenţi pe perioada vacanţei de vară.
Actualmente, în România se implementează un proiect cofinanţat din mijloace FSE,
intitulat De la teorie la practică prin întreprinderea simulată. Acesta apropie studenţii de
practică şi îi pregăteşte pentru viaţa profesională [121, p. 9].
În Austria, în anul 2008 au fost elaborate o strategie pentru susţinerea tinerilor şi un
pachet de măsuri de ocupare pentru tineri Garanţia unei formări care conţine o garanţie de
formare: fiecărui tînăr i se garantează un loc de formare (loc de ucenicie) pînă la vîrsta de 18 ani.
În anul 2009 a fost adoptată o nouă strategie politică. Programul Acţiunea Viitor Tineret prevede
ca tinerii adulţi cu vîrste cuprinse între 19 şi 24 de ani să beneficieze de o bursă de calificare sau
ocupare pe o durată de 6 luni. Pentru această măsură a fost pusă la dispoziţie suma de 120
41
milioane de euro [121, p. 5]. În domeniul formării profesionale a fost creată Noua Şcoală
Profesională, pentru a facilita trecerea de la şcoală la viaţa profesională. Aproape jumătate din
tineri încep o ucenicie, fiind integraţi devreme într-o întreprindere. În programa şcolară este
prevăzută orientarea profesională. Reprezentanţii Serviciului Public de Ocupare din Austria merg
în şcoli şi consiliază elevii.
Totodată, au fost implementate diferite programe pentru tinerii defavorizaţi şi vulnerabili,
pentru a-i sprijini în procesul de tranziţie de la formare la viaţa activă. Astfel, pentru tinerii cu
deficienţe la învăţătură există pe teritoriul întregii Austrii 7 şcoli de producţie, care au fost
înfiinţate cu ajutorul unor subvenţii din FSE. Acestea acordă pregătire profesională şi sînt
caracterizate de învăţarea apropiată de practică şi realitate. După terminarea acestora, absolvenţii
pot începe o ucenicie sau o specializare.
1.3. Aspecte economico-juridice privind susținerea tinerilor din mediul rural în
domeniul angajării în cîmpul muncii
Statul consideră problemele tinerilor o prioritate a politicii sale şi prin politica sa sprijină
şi pregăteşte tinerii pentru o viaţă autonomă, conducîndu-se de idealurile declarate de Carta
Naţiunilor Unite: pace, demnitate, toleranţă, libertate, egalitate şi solidaritate.
Politica de tineret prezintă un sistem de măsuri destinate asigurării unor condiţii şi
garanţii social-economice, politico-juridice şi organizatorice pentru formarea socială a unei
personalităţi multilateral dezvoltate. Această politică are ca scop monitorizarea permanentă a
tendinţelor şi năzuinţelor tinerilor, în baza cărora sînt elaborate programe şi proiecte şi sînt
prestate servicii utile pentru această categorie socială a populaţiei [68, p. 5].
Politica UE cu privire la ocuparea forţei de muncă, reglementată prin tratate și
strategii, constă în susţinerea drepturilor muncitorilor şi ale familiilor lor şi în stabilirea unor
obiective sau standarde comune pe care fiecare stat trebuie să le respecte. Astfel:
• Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale se referă la condiţiile de muncă, la
angajarea mamelor cu copii şi a femeilor însărcinate, la condiţiile de angajare a tinerilor cu vîrsta
cuprinsă între 16 şi 18 ani, la nediscriminare, indiferent de motiv etc.
• Tratatul Uniunii Europene, semnat la Maastricht la 7 februarie 1992, cuprinde o serie
de articole referitoare la drepturile lucrătorilor şi la dezvoltarea unei strategii cu privire la piaţa
forţei de muncă. Titlul VIII („Ocuparea forţei de muncă”) susţine elaborarea unei strategii de
dezvoltare a unei pieţe a forţei de muncă instruite şi adaptabile la schimbările economice.
42
Conform art. 137 al tratatului, UE sprijină activitatea statelor-membre cu privire la:
îmbunătăţirea mediului de lucru pentru protejarea sănătăţii şi securităţii muncitorilor,
condiţiile de muncă, informarea şi consultarea muncitorilor, integrarea persoanelor excluse
de pe piaţa muncii.
Articolele 146-148 cuprind prevederi referitoare la Fondul Social European (FSE), care are
ca principal scop „îmbunătăţirea oportunităţilor în domeniul locurilor de muncă pentru
muncitori, contribuind astfel la creşterea standardului de viaţă”.
• Noul Tratat al UE, semnat la Amsterdam, la 2 octombrie 1997, aduce cîteva schimbări
importante. În Titlul VIa („Ocuparea forţei de muncă”) este specificat faptul că problema
ocupării forţei de muncă devine o preocupare comună pentru statele-membre, care trebuie să
coopereze cu Consiliul în această direcţie.
• La întîlnirea Consiliului European de la Luxemburg (noiembrie 1997) a fost lansată
Strategia Europeană de Ocupare, ce cuprinde patru obiective generale:
1) creşterea şanselor de angajare pe piaţa muncii;
2) dezvoltarea antreprenoriatului;
3) încurajarea adaptabilităţii afacerilor şi a angajaţilor;
4) întărirea politicilor pentru oportunităţi.
Această strategie propune măsuri active care pleacă de la premise le interdependenţei
politicii economice, politicii sociale şi politicii forţei de muncă. Se insistă pe diminuarea
şomajului de lungă durată al tinerilor şi al muncitorilor în vîrstă și pe îmbunătăţirea
mediului de afaceri.
• Strategia de la Lisabona, elaborată în 2000, are drept obiectiv general creşterea
economică durabilă, îmbunătăţirea cantitativă şi calitativă a ocupării forţei de muncă şi
fortificarea coeziunii sociale prin stabilirea unor obiective pe termen lung în privinţa angajării în
cîmpul muncii. Strategia are ca obiectiv ideea ca Uniunea Europeană să devină cea mai
competitivă şi dinamică economie din lume, bazată pe cunoaştere.
• Cartea Albă (White Paper) a Comisiei Europene, publicată în 2001, solicită ţărilor-
membre să acorde o importanţă sporită tinerilor în cadrul politicilor sectoriale, cum ar fi:
ocuparea forţei de muncă şi integrarea socială, educaţia, învăţarea pe tot parcursul vieţii,
mobilitatea. Cartea pune bazele unui mecanism de coordonare între statele-membre care să
urmărească în principal următoarele direcţii: introducerea unor noi modalităţi de participare a
tinerilor la viaţa publică, îmbunătăţirea informării tinerilor cu privire la problemele europene,
încurajarea voluntariatului şi ameliorarea gradului de cunoaştere (ştiinţifică) a problemelor legate
43
de tineri. Aceste direcţii au constituit în continuare structura majorităţii strategiilor pentru tineri
realizate de statele-membre.
• În aprilie 2009, Comisia Europeană a prezentat un nou document de planificare
intitulat O Strategie a UE pentru Tineret – Investiţie şi Capacitare. O metodă deschisă de
coordonare reînnoită pentru adresarea provocărilor şi oportunităţilor tinerilor, propunîndu-se
o strategie pentru politicile viitoare în domeniul tineretului din Europa, fiind invitate atît statele-
membre, cît şi Comisia să colaboreze în domeniul politicilor de tineret.
• Sprijinirea tranziției tinerilor de la școală la locul de muncă a devenit un element central
al Agendei Politicii Europene. În 2012, Comisia Europeană a propus o serie de măsuri încadrate
în Pachetul Ocupării Tinerilor, care vizează combaterea "nivelurilor ridicate inacceptabile" ale
şomajului și excluziunii sociale în rîndul tinerilor. Comisia a făcut apel la statele-membre să ia
măsuri pentru a ajuta tinerii în găsirea locurilor de muncă.
• Propunerea Comisiei Europene către Consiliul Uniunii Europene de a pune în aplicare
Garanția pentru Tineret (Youth Guarantee) în toate statele-membre a fost adoptată în aprilie
2013. Această Garanţie este concepută pentru a reduce perioada de tranziție de la școală la locul
de muncă și de a reduce absența prelungită a tinerilor de pe piața forței de muncă, în educație
sau formare.
Actualmente, Uniunea Europeană deţine un șir de politici şi strategii definite, ce vizează
ocuparea tinerilor. Prin intermediul acestora, tinerii europeni dispun de unele oportunităţi.
În direcţia cooperării europene în domeniul tineretului au fost stabilite două obiective
importante pînă în anul 2018:
1) crearea unui număr mai mare de oportunităţi egale pentru toţi tinerii în educaţie şi pe
piaţa forţei de muncă;
2) promovarea cetăţeniei active, a incluziunii sociale şi a solidarităţii în rîndul tuturor
tinerilor.
Domeniile prioritare de intervenţie cu referinţă la tineri sînt: educarea şi formarea,
ocuparea forţei de muncă şi antreprenoriatul, sănătatea şi bunăstarea, participarea, activităţile de
voluntariat, incluziunea socială, tinerii în lume, creativitatea şi cultura.
În contextul politicii de aderare la cadrul Uniunii Europene, politicile naţionale ale Republicii
Moldova în domeniul ocupării tinerilor sînt în proces de ajustare la politicile europene de tineret.
La etapa actuală, cadrul juridic referitor la politicile de tineret și la ocuparea tinerilor din
Republica Moldova se bazează pe următoarele acte legislative şi normative:
- Legea cu privire la tineret (nr. 279-XIV din 11 ianuarie 1999), care defineşte politicile
de tineret, reglementînd crearea condiţiilor sociale, economice şi organizatorice pentru
44
dezvoltarea tinerilor în interesul persoanei şi al societăţii, stabilind direcţiile prioritare de
promovare a politicii de stat în domeniul tineretului, în temeiul Constituţiei şi al actelor juridice
internaţionale la care Republica Moldova este parte, şi constituind baza juridică pentru
elaborarea şi adoptarea unor noi acte normative în domeniul tineretului.
Legea prevede principiile care stau la baza activităţii în domeniul tineretului: participarea
tinerilor la elaborarea, promovarea şi realizarea politicii şi a programelor de dezvoltare a
societăţii şi, în special, a programelor ce ţin de dezvoltarea armonioasă a tinerilor; accesul liber
al fiecărui tînăr la serviciile sociale; egalitatea în drepturile civile şi politice; crearea condiţiilor
pentru dezvoltarea şi afirmarea tinerilor; garantarea dreptului la instruire, educaţie, la dezvoltare
spirituală şi fizică, la ocrotirea sănătăţii, la pregătire profesională şi ocupare, la susţinere
materială şi financiară în asigurarea cu locuinţă ş.a. În scopul punerii în aplicare a legii, au fost
elaborate şi adoptate un şir de acte legislativ-normative în domeniul tineretului (anexa 8).
- Strategia Naţională de Dezvoltare a Sectorului de Tineret 2014-2020 trasează
direcţiile prioritare de dezvoltare a sectorului de tineret pentru şapte ani şi defineşte un plan
specific de acţiuni. Acest document prevede implicarea directă a tinerilor, lucrătorilor,
organizaţiilor de tineret şi a altor actori în viaţa politică, economică, socială şi culturală a ţării.
Strategia se include în documentele sectoriale ce sînt parte ale Strategiei Naţionale de Dezvoltare
Moldova 2020 şi se ghidează de principiile, obiectivele şi domeniile menţionate în Rezoluţia
Consiliului Europei din 27 noiembrie 2009 privind cadrul reînnoit pentru cooperarea europeană
în domeniul tineretului (2010-2018).
- Moldova 2020. Strategia naţională de dezvoltare: 7 soluţii pentru creşterea economică şi
reducerea sărăciei reflectă viziunea Guvernului Republicii Moldova privind dezvoltarea economică
susținută pe termen lung, pornind de la constrîngerile de dezvoltare, caracteristice economiei
naționale. Sub aspectul obiectivelor strategice pe termen lung, Strategia este focalizată pe 7 priorităţi
de dezvoltare, la poziția unu fiind plasată Racordarea sistemului educaţional la cerinţele pieţei forţei
de muncă, în scopul sporirii productivităţii forţei de muncă şi majorării ratei de ocupare în
economie. Astfel, una dintre cele 7 soluții orientate spre creșterea economică și reducerea sărăciei din
țară, prevăzute în Strategie, vizează sistemul educațional, educația fiind considerată una dintre
problemele critice în dezvoltarea Republicii Moldova, problema constînd în neconcordanța
rezultatelor sistemului educațional cu cerințele economiei reale.
- Codul educaţiei al RM (nr. 152 din 17.07.2014, care a substituit Legea învăţămîntului,
nr. 547-XIII din 21.07.95) stabileşte cadrul juridic al raporturilor privind proiectarea,
organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea sistemului de educaţie din Republica Moldova. Codul
45
prevede racordarea sistemului educaţional la cerinţele pieţei forţei de muncă în scopul sporirii
productivităţii forţei de muncă şi majorării ratei de ocupare în economie.
Codul educaţiei stipulează anumite facilităţi pentru cadrele didactice care activează în
mediul rural: la debutul în carieră, personalul didactic angajat în instituţiile de învăţămînt publice
din mediul rural şi centrele raionale va beneficia, în primii trei ani de activitate, de compensarea
cheltuielilor pentru închirierea spaţiului locativ, consumul de energie termică şi electrică din
contul bugetului de stat. De asemenea, absolvenţii instituţiilor de învăţămînt superior şi
postsecundar pedagogic, încadraţi în instituţiile de învăţămînt prin repartizare de către Ministerul
Educaţiei, vor beneficia, în primii trei ani de activitate, de indemnizaţii stabilite de Guvern, din
mijloacele bugetului de stat.
- Strategia de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 „Educaţia-2020” (aprobată
prin Hotărîrea nr. 944 din 14.11.2014) identifică problemele majore în domeniul educaţiei şi
propune o viziune clară asupra impactului economic al educației, în conformitate cu care
calitatea vieţii şi competitivitatea economică a ţării depind de accesibilitatea, calitatea şi
relevanţa educaţiei, astfel sistemul educaţional are menirea să asigure valorificarea potenţialului
fiecărei persoane şi să educe o forţă de muncă competitivă. Strategia prevede dezvoltarea
sistemului educaţional prin prisma accesului, relevanţei, calităţii şi utilizării TIC, a căror
beneficiari sînt tinerii ca parte a sistemului formal de educaţie.
- Strategia naţională privind politicile de ocupare a forţei de muncă, pe anii 2007-2015
(aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 605 din 31.05.2007) are ca scop ameliorarea situaţiei pe
piaţa forţei de muncă, promovarea politicilor active, atingerea unei ocupări cît mai depline şi
reducerea şomajului, îmbunătăţirea calităţii şi creşterea productivităţii muncii, consolidarea
coeziunii şi incluziunii sociale pe piaţa muncii. Strategia prevede dezvoltarea şi promovarea
programelor de instruire antreprenorială; promovarea participării şomerilor, femeilor,
persoanelor dezavantajate, migranţilor reîntorşi de peste hotare, tinerilor şi locuitorilor din
mediul rural la programe de instruire antreprenorială sau reprofilare şi ridicare a calificării pentru
reangajare în Republica Moldova; dezvoltarea afacerilor private noi în mediul rural, însoţite de
creşterea cererii de locuri de muncă în domenii de alternativă agriculturii.
- Strategia de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural din Moldova, 2014–2020
(aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 409 din 04.06.2014), în scopul îmbunătăţiri nivelului de
trai în mediul rural, trasează ca obiectiv specific „Creşterea oportunităţilor de ocupare a forţei de
muncă în domeniul nonagricol şi sporirea veniturilor în mediul rural”.
Aspiraţia de integrare europeană a Republicii Moldova a determinat armonizarea legislaţiei
RM în măsură să asigure o maximă aproximare cu legislaţia UE. În partea ce ţine de dezvoltarea
46
mediului rural şi, respectiv, al ocupării forţei de muncă tinere, urmează a fi transpuse în legislaţia
naţională o serie de acte comunitare (anexa 9).
În scopul încheierii acordurilor şi memorandumurilor internaţionale în domeniul
tineretului, au fost elaborate şi aprobate:
- Hotărîrea Guvernului nr. 689 din 20.09.2011 „Cu privire la aprobarea proiectului de
lege pentru aderarea Republicii Moldova la Acordul parţial privind Cadrul de Tineret în scopul
promovării şi facilitării mobilităţii tinerilor în Europa, adoptat prin Rezoluţia ResAP (2003) 1 din
15 ianuarie 2003”;
- Hotărîrea Guvernului nr. 340 din 29.05.2012 „Privind aprobarea Înţelegerii între
Ministerul Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova şi Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului din România privind cooperarea în domeniile tineretului şi sportului”,
semnată la Iaşi la 3 martie 2012;
- Hotărîrea Guvernului nr. 187 din 24.03.2011 „Cu privire la aprobarea Acordului între
Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei de colaborare în domeniul
politicilor de tineret”, semnat la Kiev la 1 februarie 2010 [164].
Totodată, indiferent de calitatea politicilor de pe piaţa muncii, trebuie menţionat un lucru
cert: piaţa muncii reflectă pe deplin succesele şi insuccesele din economie. Din acest considerent,
doar o creştere durabilă a economiei, înviorarea afacerilor şi a investiţiilor pot să absoarbă
excesul de ofertă de muncă din republică, concretizat fie în populaţia şomeră, fie în populaţia
inactivă aptă de muncă, şi să asigure realizarea obiectivelor strategiilor şi politicilor în cauză – de
reducere a nivelului şomajului şi de creştere a nivelului ocupării forţei de muncă.
1.4. Rata insuficientă de ocupare – principala cauză a emigrării tinerilor
din mediul rural
Pe parcursul perioadei postbelice, pînă la declanşarea crizei economice, în mediul rural al
Republicii Moldova a fost înregistrată o migraţie internă destul de intensă în direcţia „sat–oraş”.
Acest fenomen a fost determinat de creşterea rapidă a oraşelor din perioada respectivă. În
anii 1960-2000, emigrarea din mediul rural a variat în limita de 44-71 mii de oameni [88, p.
67]. Acest fenomen a avut impact direct asupra situaţiei demografice prin faptul că în acest
proces a fost antrenată preponderent populaţia de vîrstă tînără, care constituie aproximativ
70% din schimbul de migranţi.
Începînd cu anii '90 ai secolului al XX-lea, odată cu deschiderea hotarelor spre Vest, a
crescut brusc intensitatea migraţiei externe, îndeosebi a celei de forţă de muncă. Cea mai
47
mare parte a ei a emigrat din mediul rural. Conform statisticilor MFM, în trimestrul IV 2012 ,
fiecare a zecea persoană în vîrstă de 15-64 ani inclusiv (258 mii, sau 9,9%) era plecată din
ţară în căutarea unui loc de muncă. Plecarea masivă a forţei de muncă din mediul rural a
înrăutăţit structura demografică a localităților, creînd dezechilibre demografice, diminuînd
capacitatea de reproducere şi de dezvoltare a lor. Aceste fenomene emigraţioniste au avut
drept consecinţă reducerea proporţiei populaţiei rurale de vîrstă tînără. Din numărul total de
persoane ce migrează din localităţile rurale, grupa de vîrsta 16-29 ani constituie 30%.
Migraţia unui număr mare de persoane de vîrstă reproductivă are consecinţe grave de
descreştere a ratei natalităţii şi conduce la depopularea mediului rural.
Teoria economică demonstrează că creșterea economică generează o creștere a
locurilor de muncă datorită modernizării și retehnologizării întreprinderilor, atragerii
investițiilor interne și externe etc. Cu toate acestea, Republica Moldova demonstrează o
evoluție specifică în acest sens, economia înregistrînd a anumită creștere, dar în paralel cu
reducerea locurilor de muncă [70, p. 56]. Dinamica negativă a ocupării forței de muncă are o
influență nefastă asupra productivității și creșterii economice, deoarece salariile au cea mai
mare pondere în veniturile populației, iar nivelul jos al acestora și neatractivitatea pieței
muncii creează premisele migrației.
Migraţia, fiind un fenomen de amploare în Republica Moldova, are numeroase
repercusiuni economice şi sociale, unele dintre care pot fi apreciate la momentul actual,
altele, însă, urmează să se manifeste pe termen lung. În ultimele două decenii s-a declanşat
un exod masiv al populaţiei din spaţiul rural, atît înspre Est, cît şi spre Vest. Conform datelor
Biroului Naţional de Statistică, migraţia de muncă a afectat într-o proporţie mai mare mediul
rural. Sub aspect cantitativ, fenomenul migraţie vizează, conform datelor Biroului Naţional
de Statistică pentru anul 2013, pentru grupele de vîrstă 15-24 ani şi 25-34 ani, 180,8 mii
persoane în total pe republică, dintre care 138 mii tineri din mediul rural care muncesc sau
caută un loc de muncă peste hotare.
Tabelul 1.3. Populaţia de 15-34 ani aflată la lucru în străinătate, mii persoane
Grupe de vîrstă 2009 2013
Total pe
republică
Urban Rural Total pe
republică
Urban Rural
15 - 24 ani 69,9 12,2 57,7 69,1 11,0 58,2
25 - 34 ani 84,1 27,1 57,0 111,7 31,9 79,8
Total 154,0 39,3 114,7 180,8 42,9 138,0
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
Astfel, 3 din 4 persoane plecate în străinătate sînt de origine din mediul rural (72,0%).
48
Fig. 1.2. Repartizarea migranţilor după medii, % (2013)
Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
Repartizarea populaţiei pe grupe de vîrstă şi medii este prezentată în figura 1.3.
Fig. 1.3. Repartizarea emigranţilor după grupe de vîrstă şi medii, % (2013)
Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
Din analiza repartizării emigranţilor în funcţie de medii şi grupe de vîrstă rezultă că circa 58%
din populaţia rurală în vărstă de 15-34 ani se află în străinătate.
Circa două treimi din cei declaraţi plecaţi sînt bărbaţi. Această situaţie va avea drept
consecinţă pe viitor astfel de fenomene negative, precum reducerea efectivului forţei de muncă,
intensificarea fenomenului de depopulare a mediului rural şi un impact negativ asupra stării
familiei, inclusiv a educaţiei copiilor.
Analiza emigranţilor în funcţie de sex şi grupă de vîrstă (figura 1.4) relevă faptul că
majoritatea femeilor (76,40%) se regăsesc în rîndul persoanelor adulte (25-54 ani), avînd o
distribuţie uniformă între grupele de vîrstă 25-34 ani, 35-44 şi 45-54 ani (cîte 24-26%) şi într-o
proporţie mult mai mică (16,44%) în rîndul tinerilor (15-24 ani) şi, respectiv, 7,1% în rîndul
persoanelor în vîrstă (55-64 ani). În rîndul bărbaţilor, cea mai mare pondere îi revine grupei de
49
vîrstă 25-34 ani (37,9%), urmată de bărbaţii de 15-24 ani (23,1%) şi 35-44 ani (21,26%). Vîrsta
medie a emigranţilor este de 36,6 ani pentru bărbaţi şi, respectiv, 38,5 ani pentru femei.
Fig. 1.4. Repartizarea emigranţilor după grupe de vîrstă şi sex, % (2013)
Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, factorii care au determinat plecarea la
muncă peste hotare sînt în mare parte de natură economică, reprezentaţi de lipsa oportunităţilor
de a obţine venituri adecvate pentru trai. Astfel, 3 din 4 (76,5%) emigranţi au indicat ca motiv
principal al plecării peste hotare salariile mici în Moldova. Printre alte motive au fost invocate
lipsa locurilor de muncă conform competenţelor/calificărilor avute (8,8%) şi condiţiile de
muncă proaste (6,0%), (figura 1.5).
Fig. 1.5. Motivele plecării peste hotare, %
Sursa: Migraţia forţei de muncă. Chişinău, 2013, p. 10.
8,8%
76,5%
3,9% 6,0% 4,5% 0,3%
Lipsa locurilor de munc? conform competen?elor / calific?rii sale ?n Moldova Salarii mici în Moldova
Motive familiale (reunire cu familia, a urma so?ul/so?ia etc.) Condi?ii de munc? proaste ?n Moldova
Dorin?a de a acumula experien??, cariera profesional? Altele
50
Repartizarea după activitatea economică şi locul de muncă avut pînă la plecare relevă
faptul că majoritatea emigranţilor au activat în sectorul agricol (43,3%). Totodată, la bărbaţi
acest indicator (50,3%) este net superior faţă de cel înregistrat la femei (28,4%). Un alt sector
important în care au activat anterior bărbaţii sînt construcţiile (18,1% din total). În rîndul
femeilor, 1 din 4 (26,9%) a lucrat anterior în administraţie, învăţămînt, sănătate, iar 1 din 3
(22,8%) – în comerţ, hoteluri şi restaurante.
Tabelul 1.4. Repartizarea emigranţilor conform activității economice (%)
Activităţi economice Total Bărbaţi Femei
Total 100,0 100,0 100,0
Agricultură, economia vînatului şi
piscicultură
43,3 50,3 28,4
Industrie 9,5 8,3 12,0
Construcţii 13,1 18,1 2,4
Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul,
hoteluri şi restaurante
13,8 9,6 22,8
Transporturi şi comunicaţii 5,0 6,4 1,9
Administraţie publică, învăţămînt,
sănătate şi asistenţă socială
12,1 5,2 26,9
Alte activităţi 3,3 2,1 5,7
Sursa: Migraţia forţei de muncă. Chişinău, 2013, p. 10.
Sondajul realizat de autor confirmă unele din datele menţionate mai sus şi prezintă unele
clarificări. Mai puţin de jumătate din tinerii din Transnistria chestionaţi (35,93%) intenţionează
să meargă peste hotare, dintre care pentru 25,56% aceasta ar fi prima experienţă, pentru 10,37%
– una repetată, iar 64,07% nu intenţionează să părăsească ţara. Aceeaşi situaţie a fost înregistrată
şi în zona de Nord a republicii, unde 37,45% din respondenţi au optat pentru plecarea lor peste
hotarele ţării. O situaţie inversă a fost înregistrată în UTA Găgăuzia, unde 51,66% intenţionează
să meargă peste hotare, iar 48,34% au răspuns negativ.
Tabelul 1.5. Intenţia de emigrare a tinerilor cu vîrsta de 15-24 de ani (în %)
Nord UTA
Găgăuzia
Transnistria
Da, pentru prima dată 22,63 34,32 25,56
Da, deja fiind peste hotare 14,82 17,34 10,37
Nu 62,55 48,34 64,07
TOTAL 100,00 100,00 100,00
Sursa: Elaborat de autor în baza rezultatelor sondajului.
Respondenţii care intenţionau să emigreze au fost întrebaţi cît timp au de gînd să stea
peste hotare. Majoritatea tinerilor doresc să emigreze pentru o perioadă relativ scurtă: pentru mai
51
puţin de jumătate de an – 26,46%: de la un an pînă la trei ani – 22,90%. Un număr mic de
respondenţi ar dori să stea peste hotare 3-5 ani (13,54%), iar cei care ar dori să rămînă acolo
permanent formează 17,05% din numărul total.
0 5 10 15 20 25 30 35
Pînă la 0,5 ani
De la 0,5 pînă la 1 an
De la 1 pînă la 3 ani
De la 3 pînă la 5 ani
Permanent
%
Pe
rio
ada
Total Transnistria UTA Găgăuzia Nord
Fig. 1.6. „Dacă intenţionaţi să plecaţi peste hotare, pentru cît timp?” (în %)
Sursa: Elaborată de autor în baza rezultatelor sondajului.
Sondajul efectuat ne oferă informaţii şi despre ţările de destinaţie pentru emigranţi.
Astfel, cel mai mare flux de emigranţi este orientat spre Rusia şi Italia, respectiv 44,2% şi 13,6%.
Alte destinaţii importante includ Ucraina, România, Portugalia, Franţa, Canada, Spania, Grecia şi
Republica Cehă. Mai există migraţiune de anvergură în Israel, Turcia şi SUA.
Fig. 1.7. Ţările de destinaţie pentru emigranţi
Sursa: Elaborată de autor în baza rezultatelor sondajului.
Este de menţionat faptul că persoanele originare din sectorul rural tind să aleagă mai frecvent
Rusia decît alte destinaţii – ţările Europei de Vest, în particular (figura 1.7). Una din explicaţiile
52
acestei tendinţe este costul migraţiei, or este mult mai ieftin să migrezi în Rusia, iar gospodăriile
rurale (mai nevoiaşe) ar putea, pur şi simplu, să nu fie în stare să aleagă altă destinaţie. Pe lîngă
aceasta, persoanelor care călătoresc în Rusia li se oferă, în principal, munci fizice sezoniere în
domeniul construcţiilor şi agriculturii. În ţările occidentale sînt mai răspîndite alte activităţi, cum ar
fi, bunăoară, asistenţă pentru copii, asistenţă socială sau alimentaţie publică.
Migraţia persoanelor tinere din zonele rurale este o migraţie determinată de factori
economici. Majoritatea tinerilor vor să plece în căutarea unui loc de muncă (53,78%), urmaţi de
cei care ar dori să-şi facă studiile peste hotare (14,06%). Circa 11,84% doresc să se dezvolte
profesional, iar ponderea celor care intenţionează să călătorească este de 5,69%. Aceste date
susţin ideea precum că tinerii consideră că nu pot cîştiga destul în Moldova, indiferent de
serviciu (tabelul 1.6).
Tabelul 1.6. Distribuirea respondenţilor după scopul plecării peste hotare (în %)
Scopul Nord UTA
Găgăuzia
Transnistria Total
Studii 20,00 12,88 9,30 14,06
Muncă 49,47 63,80 48,06 53,78
Dezvoltare profesională 10,53 11,04 13,95 11,84
Programe de tip „Work&Travel” 3,16 4,91 7,75 5,27
Călătorii 3,16 3,07 10,85 5,69
Vizitarea rudelor 9,47 3,07 6,20 6,25
Schimb cultural 3,16 1,23 3,10 2,50
Altele (traiul) 1,05 - 0,78 0,92
Sursa: Realizat de autor în baza rezultatelor sondajului.
În general, în Republica Moldova, preponderent în regiunile rurale, mişcările
migraţionale ale tinerilor sînt determinate de factori cum ar fi sărăcia şi lipsa de oportunităţi
de angajare. Emigranţii moldoveni sînt atraşi de locurile de muncă potenţiale din ţările
vecine şi în Uniunea Europeană. Situaţia economică nesatisfăcătoare rămîne în continuare
factorul dominant, alături de o serie de alte cauze ce împiedică reîntoarcerea emigranţilor
acasă. Participanţii la sondaj susţin că reîntoarcerea este condiţionată de o guvernare mai
bună, de oportunităţi de angajare în cîmpul muncii, o infrastructură corespunzătoare pentru
dezvoltarea afacerilor şi o calitate mai bună a serviciilor publice, cum ar fi învăţămîntul şi
sănătatea.
Datele prezentate arată că migrația are atît aspecte pozitive, cît şi negative din punct
de vedere al mentalităţii, dar şi în plan social. Printre aspectele pozitive putem menţiona
circulaţia forţei de muncă, care favorizează diseminarea cunoştinţelor tehnice şi a metodelor
moderne de lucru între statele afectate de fenomenul migraţiei. În Uniunea Europeană, libera
53
circulaţie a persoanelor potenţează adoptarea unui mod de gîndire european. Pentru ţările de
origine a emigranţilor, fluxurile de capital care intră în ţară sporesc într-o oarecare măsură
produsul intern brut, dar şi creşterea nivelului de trai al familiilor emigranţilor şi a l
comunităţilor din care aceştia provin. Astfel, veniturile ce ar fi putut fi generate de forţa de
muncă emigrantă sînt compensate, mai mult sau mai puţin, de resursele monetare remise de
aceştia în ţara de origine. Raportul în care această compensare este pozitivă sau negativă
depinde de diverşi factori şi rămîne o problemă complicată.
Transferurile financiare ajunse în ţară sînt destinate pentru cheltuieli curente,
schimbarea domiciliului, reamenajarea locuinţei, procurarea unui mijloc de transport, mai rar
pentru iniţierea unei afaceri. De asemenea, datorită contactului cu societăţile occidentale ,
apar modificări în stilul de viaţă, alimentaţie şi vestimentaţie, creşte nivelul educaţie i
sanitare, creşte implicit ponderea educaţiei, cel puţin pentru descendenţi.
Totodată, susţinerea financiară de peste hotare îi face pe tineri mai inerţi în căutarea
unui loc de muncă şi în lansarea activităţilor antreprenoriale .
În sondajul realizat de autor, 14,07% din respondenţi au mărturisit că primesc
transferuri de bani de peste hotare. Această proporţie include doar tinerii care primesc
resurse financiare direct de la emigranţi, însă numărul persoanelor care beneficiază ar putea
fi mai mare, întrucît unele persoane ar putea beneficia indirect (tabelul 1.7).
Tabelul 1.7. „Dumneavoastră personal primiţi bani de peste hotare?” (în %)
Răs-
puns
Nord UTA Găgăuzia Transnistria Total
Număr
de
persoane
Pondere,
%
Număr
de
persoane
Pondere,
%
Număr
de
persoane
Pondere,
%
Număr
de
persoane
Pondere,
%
Da 35 12,96 42 15,56 37 13,70 114 14,07
Nu 235 87,04 228 84,44 233 86,30 696 85,93
Total 270 100,00 270 100,00 270 100,00 810 100,00
Sursa: Realizat de autor în baza rezultatelor sondajului.
Conform datelor BNS, familiile emigranţilor utilizează banii primiţi de peste hotare
(anexa 10) în principal pentru acoperirea cheltuielilor curente ale gospodăriei (hrană,
îmbrăcăminte, plata serviciilor etc.), fapt confirmat de 88,9% din respondenţi (care trimit bani
acasă). Pentru fiecare al doilea emigrant (49,7%), la fel de importante sînt cheltuielile legate de
procurarea, reparaţia sau construcţia caselor/locuinţelor, iar pentru fiecare al treilea (36,0%) –
procurarea bunurilor de folosinţă durabilă (automobil, TV, computer etc.). Alte scopuri de
utilizare a banilor primiţi sînt: achitarea/plata datoriilor (16,7%), plata pentru tratament (13,1%),
plata pentru studiile membrilor familiei (12,6%), investiţii în agricultură (10,2%),
54
odihnă/distracţie (6,0%). 3 din 10 (28,7%) respondenți au menționat că economisesc banii
primiţi [83, p. 14].
Majoritatea emigranţilor (81,3%) transferă/transmit bani familiilor. Din rîndul acestora, o
treime (35,8%) transferă/trimit sub 500 USD, 12,4% – între 500 şi 800 USD şi 7,2%
transferă/trimite mai mult de 800 USD lunar. Au refuzat sau nu au ştiut răspunsul la această
întrebare un sfert din numărul total de emigranţi.
18,70%
35,80%
12,40%
7,20%
20,00%
5,40%
0,00%
5,00%
10,00%
15,00%
20,00%
25,00%
30,00%
35,00%
40,00%
Nimic sub 500$ 501 - 800$ peste 800$ Refuz Nu ştie
Fig.1.8. Repartizarea emigranţilor conform sumei banilor transferaţi/trimişi în medie pe lună în ultimii
2 ani, %
Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
Fenomenul migraţiei însă generează şi consecinţe negative de ordin social, economic şi
demografic. Migraţia externă influenţează cantitativ şi calitativ structura populaţiei, constituind o
problemă demografică complexă pentru Republica Moldova. Autorii studiului „Cartea Verde a
Republicii Moldova” apreciază migraţia ilegală ca o formă a „exodului de inteligenţă”, deoarece
populaţia care a emigrat se caracterizează printr-un nivel înalt de instruire (studii superioare sau
medii de specialitate) (anexa 11), cu un înalt nivel de calificare (pedagogi, medici, ingineri)
(anexa 12). Astfel, o consecinţă negativă a migraţiei externe o constituie pierderile de populaţie
reproductivă, a populaţiei calificate şi economic active.
La nivelul Uniunii Europene se discută şi se caută soluţii cu privire la problema
„migraţiei creierelor” care însoţeşte fenomenul migraţiei în anumite ţări sau în anumite
perioade. Persoanele educate au o înclinaţie mai mare pentru migraţie atunci cînd şansele de cîştig
ce corespund aspiraţiilor lor sînt mici. În acelaşi timp, aceste persoane au probleme de adaptare
mai mici în ţara de destinaţie, cunoscînd limbi străine sau avînd abilităţi mai bune sau deprinderi
care le permit să înveţe mai repede. Pentru ţările de origine, plecarea specialiştilor poate avea ca
55
efect reducerea dezvoltării tehnologice, a creşterii economice, scăderea veniturilor şi a ocupării
în anumite sectoare.
Trebuie subliniat faptul că există totuşi modalităţi de a evita sau a combate astfel de
efecte:
1) motivarea specialiştilor;
2) schimburile temporare de specialişti;
3) crearea de reţele între specialiştii din ţară şi cei stabiliţi în străinătate;
4) stimularea investiţiilor din sumele trimise în ţară de către specialiştii migranţi.
Migraţia creează un dezechilibru în structura pe sexe a populaţiei şi reduce posibilitatea
de a majora indicatorii de natalitate şi fertilitate. Sporul natural negativ, înregistrat în ultimul
deceniu în Republica Moldova, va duce ulterior la împovărarea excesivă a sistemului de
asigurări sociale şi medicale. Schimbările de ordin social se repercutează şi asupra evoluţiei
instituţiei familiei – unitate socială sensibilă la toate modificările contextului naţional şi
internaţional. Plecarea unuia din membrii majori ai familiei afectează stabilitatea acesteia,
schimbîndu-i atît structura, cît şi funcţionalitatea. Familiile temporar dezintegrate sînt supuse
unui risc mai înalt de destrămare, cu o rată a natalităţii scăzută şi o rată a divorţurilor în creştere.
Cercetătorii din domeniul ştiinţelor sociale sînt alarmaţi de riscurile pe care le prezintă acest tip
de familie pentru copii. Dacă în cazul unei familii cu ambii părinţi există o distribuire a
responsabilităţilor, atunci în cazul familiei conduse numai de un singur părinte, obligaţiile ce le
revin ambilor părinţi cad în sarcina unuia, fapt adesea resimţit negativ de copii.
Grupul cu cele mai mari riscuri îl reprezintă copiii cu ambii părinţi plecaţi, lăsaţi în grija
rudelor, a vecinilor sau chiar pe cont propriu. România, o ţară care a cunoscut un flux
emigraţional ascendent în ultimele decenii, a început monitorizarea fenomenului „Singur acasă”,
ce vizează copiii care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Concluziile sociologilor şi
psihologilor, departe de a fi pozitive, conturează efecte mai grave, atît pe termen scurt, cît şi pe
termen lung, decît le-ar fi putut prevedea autorităţile. Copiii respectivi, ajunşi la maturitate,
posibil să formeze o generaţie de adulţi cu probleme de integrare socială. Copiii mici, separaţi de
unul sau de ambii părinţi plecaţi peste hotare, prezintă tulburări de somn şi o instabilitate
emoţională ridicată. Elevii manifestă tendinţe spre agresivitate fizică şi verbală, labilitate
emoţională, înrăutăţirea performanţelor şcolare şi tendinţe de comunicare cu grupurile stradale.
De asemenea, rămaşi fără supravegherea adulţilor, sînt mai vulnerabili în faţa riscurilor sociale –
consum de droguri şi alcool, relaţii sexuale timpurii, comportamente deviante, trafic de fiinţe
umane. Pe termen lung, aceşti copii sînt supuşi riscului de a deveni adulţi cu probleme de
integrare socială, instituţia căsătoriei şi a familiei provocîndu-le neîncredere [36, p. 173].
56
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei al Republicii Moldova, în parteneriat cu
Ministerul Muncii şi Politicilor Sociale al Italiei şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţiune,
au lansat, la 25 mai 2011, Proiectul Abordarea efectelor negative ale migraţiei asupra minorilor
şi familiilor rămase în ţară. Activităţile proiectului abordează necesităţile familiilor cu membri
plecaţi la muncă peste hotare, includ schimbul de experienţă şi oferirea de asistenţă centrelor
socioeducaţionale pentru copii din Republica Moldova, promovează oportunităţile de angajare
pentru tineri prin intermediul cursurilor de instruire profesională şi suport în iniţierea afacerii,
oferirea asistenţei directe copiilor rămaşi în ţară, organizarea în Italia a campaniilor de
sensibilizare cu privire la efectele negative ale migraţiei asupra familiei.
Un alt studiu, destinat cunoaşterii nevoilor specifice ale persoanelor afectate de migraţie,
a fost realizat în 2011 în baza parteneriatului între Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi
Familiei al Republicii Moldova, Agenţia Cehă pentru Dezvoltare, Organizaţia Internaţională
pentru Migraţie, Fondul ONU pentru Populaţie şi Universitatea de Stat din Moldova. Studiul,
întitulat Necesităţile specifice ale copiilor şi vîrstnicilor lăsaţi fără îngrijirea membrilor de
familie plecaţi la muncă peste hotare, cercetează impactul migraţiei asupra copiilor şi vîrstnicilor
rămaşi fără îngrijire, precum şi politicile sociale promovate în Republica Moldova şi orientate
asupra acestor categorii de persoane.
Migraţia populaţiei tinere poate avea un efect asupra tendinţelor demografice pe termen
lung. Moldova se poate transforma în una din cele mai bătrîne societăţi europene, cu o structură
nefavorabilă de vîrstă a populaţiei. Conform prognozei efectuate de autor utilizînd metoda
modificării medii absolute (anexa 13), către anul 2020 numărul populaţiei în vîrstă de 15-29 ani
va fi de cca 838.373 persoane sau cu 138006 (14%) mai mic comparativ cu anul 2009. Situaţia în
cauză va plasa o povară pe întreaga piaţă a forţei de muncă (figura 1.9).
Fig. 1.9. Valorile proiectate ale numărului populaţiei în vîrstă de 15-29 de ani
în perioada 2009-2020
Sursa: Elaborată de autor în baza datelor BNS, estimate cu ajutorul produsului soft Eviews-6.
57
Pentru a găsi răspuns la întrebarea cu privire la motivele pentru care tinerii emigrează
(anexa 14), am utilizat categoriile oferite de teoria motivaţională a lui Abraham Maslow (figura
1.10). Conform teoriei lui Maslow, omul are cinci nevoi de bază care declanşează majoritatea
comportamentelor sale: nevoi fiziologice, nevoile de siguranţă (stabilitate, sănătate), nevoile
sociale de afiliere şi dragoste, nevoia de stimă (recunoaşterea valorii) şi nevoia de autoîmplinire
Motivul de emigrare cel mai invocat a fost nevoia de stimă, concretizată într-un nivel de
trai mai ridicat, studii mai bune şi un salariu mai bun. Alt motiv important de emigrare invocat
este nevoia de siguranţă urmată de nevoia de autoîmplinire. Persoanele care au plecat din acest
motiv au făcut-o, în mod definitiv, pentru a-şi rezolva anumite probleme de conştiinţă: să fie
libere, autonome, să scape de o lume în a cărei valori nu se regăsesc.
Fig. 1.10. Motivele emigrării – scara lui Maslow
Sursa: Românii şi migraţia forţei de muncă în Uniunea Europeană. 2005, p. 13.
Migraţia este generată de 2 forţe principale: factorii de cerere – împingere (în regiunea
destinaţiei) şi factorii de ofertă – atragere (în regiunea originii).
Tabelul 1.8. Factorii de „repulsie” şi „atragere”
Factori de repulsie Factori de atragere
Sărăcie, salarii mici Salarii mai mari
Şomaj Dezvoltare pe plan personal şi profesional
Incertitudinea în ziua de mîine Îmbunătăţirea standardelor de viaţă
Corupţia Siguranţă şi securitate
Lipsa de servicii elementare în domeniul
ocrotirii sănătăţii şi al învăţămîntului
Libertate politică
Violenţa Reunirea familiei
Discriminarea Nediscriminare
Locuri de muncă neatractive Accesibilitatea şi calitatea serviciilor
Sursa: Elaborat de autor.
58
Potrivit Băncii Mondiale, ţările cu niveluri înalte de emigraţie pot reduce nivelurile în cauză
prin minimizarea factorilor de impulsiune. Acest deziderat poate fi realizat prin accelerarea
reformelor economice şi politice, astfel aşteptările asociate cu calitatea vieţii se vor îmbunătăţi.
În scopul reglementării migraţiei de muncă, sporirii gradului de protecţie a persoanelor
aflate la muncă în străinătate, Republica Moldova a semnat acorduri bilaterale în domeniul
muncii şi migraţiei de muncă cu: Federaţia Rusă, Italia, Ucraina, Belarus şi Azerbaidjan.
Totodată, Republica Moldova este parte la implementarea unor instrumente internaţionale din
domeniu, cum ar fi: Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind migraţia în scop de
angajare şi privind agenţiile private de ocupare a forţei de muncă; Convenţia europeană cu
privire la statutul juridic al lucrătorilor migranţi; Acordul privind colaborarea în domeniul
migraţiei forţei de muncă şi protecţiei sociale a lucrătorilor migranţi în cadrul CSI.
Un mecanism eficient de reglementare şi coordonare a procesului migraţional la nivel
naţional şi pe plan bilateral între Republica Moldova şi Uniunea Europeană îl constituie
Parteneriatul de Mobilitate, care are ca scop asigurarea caracterului legal al migraţiei,
îmbunătăţirea impactului migraţiei asupra dezvoltării, precum şi promovarea politicii de
reîntoarcere, în contextul respectării drepturilor omului. În cadrul Parteneriatului de Mobilitate se
implementează Proiectul Consolidarea capacităţii Moldovei de gestionare a pieţei muncii şi de
reîntoarcere a migranţilor în cadrul Parteneriatului de Mobilitate cu Uniunea Europeană.
Obiectivul de bază al Proiectului constă în facilitarea reintegrării pe piaţa muncii din Moldova a
persoanelor care se întorc voluntar sau cu forţa din UE şi acordarea ajutorului emigranţilor
moldoveni în folosirea în cel mai bun mod posibil a capacităţilor şi resurselor obţinute prin
experienţa de migraţie atît în propriul lor beneficiu, cît şi pentru dezvoltarea Moldovei.
În vederea realizării Planului de acţiuni privind stimularea reîntoarcerii lucrătorilor
migranţi moldoveni de peste hotare (aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1133 din
09.10.2008), pe parcursul anului 2009, cu susţinerea Proiectului, a fost efectuată analiza pieţei
muncii şi elaborată prognoza pieţei muncii din Moldova. Totodată, a continuat dezvoltarea
sistemului de informaţie privind piaţa muncii, prin deschiderea Centrului de informare despre
piaţa muncii şi Centrului de Apel. În cadrul centrelor sînt organizate tîrguri ale locurilor de
muncă şi o serie de activităţi de consolidare a relaţiei cu angajatorii.
Deşi Republica Moldova a intensificat, în ultima perioadă, eforturile pentru a preveni şi a
combate consecinţele negative ale migraţiei, considerăm că situaţia este departe de a fi
soluţionată şi necesită eforturi constante, consecvente, coordonate, atît ale instituţiilor de stat, cît
şi ale societăţii civile în ansamblu întru evaluarea reală a cuantumului de populaţie migratoare,
conform criteriilor statistice şi normelor internaţionale; la nivel central se impune acordarea unor
59
măsuri de asistenţă socială şi financiară familiilor sărace, precum şi implementarea strategiilor
deja adoptate de sporire a atractivităţii opţiunii reîntoarcerii în ţară pentru persoanele care au
emigrat anterior. Dat fiind faptul ca măsurile respective implică factori de timp, finanţe şi
instituţii capabile să le realizeze, considerăm oportună, pentru moment, implicarea tuturor
actorilor de decizie, pentru a reduce efectele negative ale migraţiei asupra copiilor, pentru a evita
apariţia unei generaţii-problemă.
Pe parcursul anilor 2010–2013 au fost implementate 2 proiecte – Abordarea efectelor
negative ale migraţiei asupra minorilor şi familiilor rămase în ţară şi Susţinerea implementării
componentei de migraţie şi dezvoltare a Parteneriatului pentru Mobilitate UE-Moldova – de către
Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (ODIMM), cu susţinerea
financiară a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţiune (OIM). Proiectele au avut drept scop
dezvoltarea infrastructurii de suport în afaceri din zonele rurale, diminuarea şi stoparea fenomenului
de emigrare a tinerilor, crearea noilor întreprinderi şi a locurilor de muncă. Activităţile proiectelor au
fost structurate pe componente: consultanţă şi instruire antreprenorială, elaborarea business
planurilor, acordarea granturilor în valoare de pană la 2000 euro pentru iniţierea sau dezvoltarea
propriei afaceri, monitorizarea şi consultarea postfinanţare.
În cadrul celor două proiecte au fost organizate 36 de cursuri de instruire cu participarea a
750 de tineri din peste 100 localităţi ale ţării. La concursul de finanţare au fost depuse 228 de
planuri de afaceri, dintre care 147 au fost finanţate. Valoarea totală a granturilor şi a asistenţei
tehnice acordate beneficiarilor este în valoare de 250 mii euro.
Acţiuni propuse pentru diminuarea fenomenului emigrării și creșterea ocupării
tinerilor:
1. Crearea locurilor de muncă prin implementarea politicilor axate pe promovarea
spiritului de întreprinzător, susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.
2. Sporirea adaptabilităţii forţei de muncă la schimbările economice şi sociale şi
asigurarea premiselor pentru mobilitatea internă geografică şi profesională a forţei de muncă.
3. Majorarea ratei de ocupare a forţei de muncă şi reducerea ratei şomajului prin măsuri
active şi preventive.
4. Formarea unei forţe de muncă instruite şi sănătoase, capabile să menţină
competitivitatea şi capacitatea de instruire pe tot parcursul vieţii active.
5. Sporirea rentabilităţii muncii prin majorări ale salariilor plătite şi avansare planificată
în carieră conform rezultatelor obţinute.
6. Managementul impactului migraţiei asupra pieţei forţei de muncă pentru atenuarea
consecinţelor negative şi intensificarea efectelor pozitive ale fenomenului în cauză.
60
Totodată, observăm că, în pofida declarațiilor guvernamentale de a susține piața forței de
muncă, bugetele anuale aprobate în ultimii ani nu apropie, ci îndepărtează economia țării de
țintele europene. Bugetul nu vine să susțină munca, fiind mai degrabă un buget de asistență
socială care încurajează doar politica ajutoarelor sociale. Cheltuielile prevăzute pentru stimularea
ocupării forței de muncă nu reprezintă decît 0,3% din PIB-ul Moldovei, în timp ce media
europeană este de 2,3% din PIB-ul țărilor UE [70, p. 56 ].
Concluzionăm că principala cauză a migraţiei rămîne cea economică. Atît timp cît nivelul
de dezvoltare economică va rămîne în urmă, cît vor exista diferenţe mari de remunerare faţă de
statele vecine sau statele mai dezvoltate, tendinţele migraţionale se vor menţine la cote înalte.
Economistul Svetlana Gorobievschi menționează că migrația de muncă a populației
moldovenești este un răspuns, la nivel de masă, la condițiile în care se află, o încercare de a-și
îmbunătăți starea materială, situația familiei, în circumstanțele transformărilor sociale de
proporții, însoțite de un preț social înalt.
1.5. Concluzii la capitolul 1
1. Conceptul de ocupare a forţei de muncă a evoluat treptat, trecînd prin mai multe etape
de cunoaştere ştiinţifică: mercantilistă, fiziocrată, a liberalismului economic clasic şi neoclasic,
marxistă, keynesiană, contemporană.
2. În societatea contemporană, situaţia tinerilor devine tot mai critică, fapt determinat de
problemele social-economice ale ţării. Una din cele mai acute probleme a fost şi rămîne plasarea
tinerilor în cîmpul muncii. Actualmente, rata şomajului în rîndul tinerilor rămîne a fi cea mai
înaltă în comparaţie cu alte categorii de vîrstă, fapt îngrijorător şi care face din tineri principala
categorie afectată de criza economică.
3. Fenomenul şomajului determină intensificarea migraţiei de muncă a tinerilor. Mai mult
de 70% din numărul total al emigranţilor sînt descendenţi din mediul rural, iar majoritatea
emigranţilor (58%) se regăsesc în rîndul persoanelor tinere în vîrstă de 15-34 de ani. Sondajul
realizat de autor a demonstrat că tinerii emigranţi, de regulă, nu sînt mulţumiţi de perspectivele
angajării în cîmpul muncii în Republica Moldova.
4. Tinerii din mediul rural trebuie să fie susţinut prin acte normative şi legislative de
cărtre administraţia centrală şi cea locală în procesul de angajare în cîmpul muncii, în
participarea la diferite programe naţionale şi internaţionale de ocupare a forţei de muncă tinere în
diverse activităţi de muncă, în dezvoltarea spiritului antreprenorial şi în pregătirea profesională
specifică.
61
2. EVOLUŢII ŞI TENDINŢE ÎN OCUPAREA TINERILOR DIN MEDIUL
RURAL DIN REPUBLICA MOLDOVA
Asupra ocupării forţei de muncă tinere din mediul rural influenţează mai mulţi factori,
printre care menţionăm: procesele demografice care influenţează asupra structurii populaţiei;
ritmul de creştere economică; extinderea sectorului de servicii, care cere o forţă de muncă
calificată; îmbătrînirea populaţiei rurale; scăderea interesului şi a motivaţiei populaţiei tinere de a
se încadra în activităţi agricole.
În continuare, în acest capitol vom analiza: tendinţele în dinamica de ocupare a forţei de
muncă tinere; condiţiile economice şi sociale de muncă şi nivelul de trai al populaţiei în mediul
rural; accesul tinerilor din mediul rural la instruire şi sănătate.
2.1. Tendinţe de ocupare a forţei de muncă tinere în mediul rural
Pentru a analiza dinamica de ocupare a forţei de muncă tinere, este necesar de apelat la
următoarele noţiuni determinate de Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova:
- populaţia stabilă, la care se referă persoanele care au domiciliu stabil pe teritoriul dat,
inclusiv persoanele absente temporar;
- populaţia în vîrstă de muncă, care cuprinde persoanele din Republica Moldova cu vîrsta
de la 16 pînă la 62 de ani – bărbaţi şi de la 16-57 de ani – femei;
- populaţia economic activă, care cuprinde forţa aptă de muncă disponibilă pentru
producţia de bunuri şi servicii;
- populaţia economic inactivă, care include: elevi şi studenţi, pensionari, persoane
casnice;
- populaţia tînără, ce cuprinde persoanele în vîrstă de 15-29 de ani;
- populaţia ocupată, care cuprinde persoanele angajate în cîmpul muncii;
- rata de ocupare – reprezintă raportul dintre populaţia ocupată şi populaţia totală de 15
ani şi peste;
- rata şomajului – reprezintă raportul dintre numărul de şomeri (înregistraţi la agenţiile
pentru ocuparea locurilor de muncă) şi populaţia activă.
Populaţia Republicii Moldova, în anii 2008-2013, atît în localităţile urbane, cît şi în cele
rurale, nu a suferit schimbări esenţiale (tabelul 2.1).
Din analiza tabelului 2.1 se pot face următoarele concluzii: populaţia Republicii Moldova, în
anii menţionaţi, s-a redus cu peste 13 mii de locuitori, iar cea din mediul rural – cu peste 29 de
62
mii de persoane. Cauza principală a acestui proces negativ este emigrarea populaţiei tinere rurale
în mediul urban şi peste hotarele ţării.
Tabelul 2.1. Dinamica populaţiei Republicii Moldova pe medii rural/urban (la începutul anului)
Anii
Numărul populaţiei, mii locuitori În procente faţă de total
Total Urban Rural Urban Rural
2008 3 572 703 1 476 110 2 096 593 41,31 58,69
2009 3 567 512 1 476 099 2 091 413 41,38 58,62
2010 3 563 695 1 476 681 2 087 014 41,44 58,56
2011 3 560 430 1 481 696 2 078 734 41,63 58,37
2012 3 559 541 1 485 766 2 073 775 41,75 58,25
2013 3 559 497 1 492 165 2 067 332 41,92 58,08
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
Schimbări semnificative s-au produs în structura populaţiei pe diferite grupe de vîrstă
(anexa 15).
În anii 2008-2013 s-a conturat tendinţa de scădere a ponderii persoanelor sub vîrsta aptă
de muncă (cu 1,9 p. p.) şi creşterea relativă a ponderii persoanelor aflate peste vîrsta aptă de
munca (cu 1,4 p. p.). Aceste tendinţe care s-au produs în structura de vîrstă a populaţiei sînt
provocate de procesul de depopulare, care se manifestă în ultimii ani în Republica Moldova
datorită emigrării populaţiei tinere, în special din mediul rural.
S-a păstrat tendinţa de creştere a disproporţiilor dintre rata de activitate, rata de ocupare şi
rata şomajului în funcție de mediul de activitate. Astfel, în anii 2009-2013, această disproporţie a
crescut în domeniul de activitate de la 7,5% pînă la 11,0%, în domeniul de ocupare – de la 4,1%
pînă la 9,0%, iar în domeniul şomajului – de la 2,2% pînă la 4,2% (anexa 16). Acest dezechilibru
între mediul urban şi cel rural de asemenea este determinat de procesele migraţioniste, precum şi
de consecinţele crizei economice din ultimii ani. De menţionat faptul că toţi indicatorii au
înregistrat descreşteri.
În continuare vom analiza mai amplu implicarea tinerilor în activitatea economică şi cea
socială. Mai întîi vom analiza ponderea tinerilor în structura populaţiei economic active.
Numărul tinerilor în vîrstă de 15-24 de ani în totalul populaţiei economic active are o
tendinţă de descreştere, în anul 2013 constituind 104,3 mii, faţă de 121,3 mii în anul 2009.
Categoria de vîrstă 25-34 de ani înregistrează o creştere cu 54,7 mii în perioada de cercetare.
Aceleaşi tendinţe se urmăresc şi în analiza pe medii – rural şi urban (anexa 17).
În anii 2009-2013 s-au produs schimbări esenţiale şi în dinamica populaţiei tinere
economic inactive (anexa 18).
63
Tineri economic inactivi sînt persoanele care nu lucrează, nu caută un loc de muncă şi nu
sînt disponibile de a începe lucrul. Numărul tinerilor inactivi pe categoriile de vîrstă 15-24 şi 25-
34 de ani este în scădere cu 67,9 mii în perioada 2009-2013. În mediul rural, în anul 2013,
numărul tinerilor inactivi a constituit 295,2 mii. În pofida tendinţei de reducere, numărul de tineri
inactivi rămîne în continuare destul de mare, ceea ce se datorează mai ales lipsei locurilor de
muncă disponibile preferate de persoanele tinere.
Una dintre problemele economiei naţionale a Republica Moldova este încadrarea tinerilor în
activităţile de muncă. Ocuparea tinerilor are loc atît în sectorul formal, cît şi în sectorul informal.
Ocuparea în sectorul formal cuprinde tinerii încadrați în cîmpul muncii din întreprinderile
corporative, organizaţii şi instituţii ca persoane juridice, precum și din întreprinderi necorporative şi
gospodăriile casnice ca persoane fizice. Ocuparea în sectorul informal include toate persoanele care,
indiferent de statutul lor profesional, sînt ocupate în întreprinderi ce aparţin sectorului informal:
lucrători pe cont propriu sau patroni care lucrează în întreprinderile sectorului informal; membri ai
cooperativelor informale de producţie; ajutori familiali angajaţi în sectorul informal; salariaţi angajaţi
la întreprinderile sectorului informal ş.a. (tabelul 2. 2).
Tabelul 2.2. Repartizarea populaţiei tinere după tipul unităţii de producţie
Vîrsta
Sectorul
2009 2013
mii persoane ponderea, % mii persoane ponderea, %
urban rural urban rural urban rural urban rural
15-24 ani
Întreprinderi ale
sectorului formal 49,3 48,0 93,9% 70,3% 41,7 36,2 93,1% 61,1%
Întreprinderi ale
sectorului informal 3,0 12,5 5,7% 18,3% 2,7 13,0 6,0% 22,0%
Gospodării casnice care
produc pentru consum
propriu
0,2 7,8 0,4% 11,4% 0,4 10,0 0,9% 16,9%
25-34 ani
Întreprinderi ale
sectorului formal 127,1 67,0 93,4% 62,6% 154,6 77,9 91,8% 60,2%
Întreprinderi ale
sectorului informal 9,0 21,8 6,6% 20,4% 12,9 28,2 7,7% 21,8%
Gospodării casnice care
produc pentru consum
propriu
.. 18,3 .. 17,1% 0,9 23,4 0,5% 18,1%
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
Concluzia care poate fi trasă din analiza tabelului 2.2. este următoarea: în anii de
referinţă, pentru ambele grupe de vîrstă are loc scăderea numărului de persoane tinere încadrate
în sectorul formal, atît la nivel rural, cît şi la nivel urban. Totodată, se păstrează tendinţa de
64
majorare a numărului de persoane tinere ocupate în sectorul informal al economiei şi în
gospodăriile casnice. Cauza principală a acestor tendinţe negative este creşterea ponderii
economiei tenebre, generate de imperfecţiunea legislaţiei în vigoare şi de slaba motivaţie de
activitate în sectorul formal al economiei naţionale.
Nivelul de ocupare a forţei de muncă tinere este influenţat de mediul de activitate
(tabelul 2.3, anexa 19).
Tabelul 2.3. Nivelul de ocupare a forţei de muncă tinere pe grupe de activităţi,%
Grupe de ocupaţii Anii Populaţie
ocupată
15-24
ani
25-34
ani
Conducători ai autorităţilor publice de toate nivelurile,
conducători şi funcţionari din unităţile economico-sociale
şi politice
2009 7,2 3,1 7,7
2013 7,9 3,0 10,4
Specialişti cu nivel superior de calificare 2009 13,6 9,8 18,5
2013 14,1 9,8 18,8
Specialişti cu nivel mediu de calificare 2009 8,5 7,2 7,9
2013 8,0 7,7 7,5
Funcţionari administrativi 2009 2,3 4,2 2,6
2013 2,1 3,2 2,7
Lucrători în servicii, gospodăria de locuinţe şi de deservire
comunală, comerţ şi asimilaţi
2009 14,3 20,5 15,7
2013 14,9 20,8 15,2
Lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură, vînătorie şi
pescuit
2009 11,4 8,8 8,6
2013 3,3 1,8 1,8
Muncitori calificaţi în întreprinderi industriale mari şi
mici, în meserii de tip artizanal, în construcţii,
transporturi, telecomunicaţii, geologie şi prospecţiune
geologică
2009 10,6 13,6 13,6
2013 9,7 12,9 12,2
Alte categorii de ocupaţii 2009 32,2 32,8 25,5
2013 40,0 40,7 31,4
din care, muncitori necalificaţi 2009 23,3 18,0 22,3
2013 32,2 32,2 24,1
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
Reieșind din analiza tabelului 2.3, pot fi formulate următoarele tendinţe: numărul
specialiştilor cu nivel superior de calificare înregistrează o uşoară creştere; s-a redus substanţial
numărul lucrătorilor calificaţi din ramurile producţiei agricole – cu 7,0 mii (15-24 ani) şi 6,8 mii
(25-34 ani); a crescut numărul lucrătorilor necalificaţi, care pe categorii de vîrstă în anul 2013
constituiau 32,2 mii (15-24 ani) şi 24,1 mii (25-34 ani).
Rata de ocupare se află în strînsă legătură cu statutul profesional, care reprezintă situaţia
deţinută de o persoană în funcţie de modul de obţinere a veniturilor prin activitatea exercitată.
Distribuţia populaţiei ocupate în funcţie de statutul profesional este un indicator al gradului de
dezvoltare economică a unei ţări sau regiuni (care poate fi, de exemplu, dominată de agricultură)
65
sau al flexibilităţii forţei de muncă (exprimate şi prin numărul de lucrători pe cont propriu). Mai
mult, distribuţia populaţiei ocupate în funcţie de statutul profesional este strîns legată de situaţia
protecţiei sociale, ţinîndu-se cont de faptul că în Republica Moldova lucrătorii în agricultură sînt
acoperiţi de sistemul de asigurări sociale într-o proporţie scăzută.
Schimbările în domeniul ocupării forţei de muncă după statutul profesional şi după
medii sînt reflectate în tabelul 2.4. În anii 2009–2013, numărul populaţiei tinere ocupate,
conform statutului profesional, pe categoria de vîrstă 15-24 de ani s-a redus în mediul urban cu
7,6 mii şi cu 9,3 mii în mediul rural, iar pe categoria 25-34 de ani s-a mărit cu 32,2 mii în mediul
urban şi cu 22,5 în mediul rural. A crescut numărul lucrătorilor pe cont propriu în mediul rural –
cu 2,1 mii (15-24 ani) şi cu 8,5 mii (25-34 ani). Numărul patronilor s-a micşorat atît în mediul
rural, cît şi în cel urban.
Tabelul 2.4. Populaţia tinără ocupată, conform statutului profesional şi mediului, mii persoane
Statut
profesional
2009 2010 2011 2012 2013 Urban Rural Urban Rural Urban Rural Urban Rural Urban Rural
Statut
profesional:
Total 548,3 636,1 538,3 605,0 556,8 616,7 554,0 592,8 550,5 622,3
15-24 ani 52,4 68,8 52,6 65,2 57,7 62,3 49,2 57,4 44,8 59,5
25-34 ani 136,2 107,8 156,0 119,8 156,4 125,4 167,0 118,4 168,4 130,3
Salariaţi
Total 486,9 349,7 476,4 332,1 488,8 340,1 486,6 325,8 479,9 326,8
15-24 ani 46,7 41,1 46,9 39,0 51,7 36,4 44,0 34,3 40,7 33,8
25-34 ani 122,5 58,2 139,3 65,0 138,7 72,2 150,2 66,9 150,5 71,8
Lucrători pe
cont propriu
Total 51,3 255,8 54,9 242,1 59,6 241,0 61,2 240,0 62,8 269,6
15-24 ani 4,4 19,6 5,1 18,1 4,9 18,6 4,8 17,7 3,6 21,7
25-34 ani 12,0 44,5 15,2 48,7 15,7 46,0 15,5 46,2 17,1 53,0
Lucrăt. familiali
neremuneraţi
Total 3,2 27,1 2,8 27,6 4,2 32,0 2,5 24,3 1,8 23,4
15-24 ani 1,3 8,0 0,5 8,2 0,8 7,3 0,4 5,4 0,5 4,1
25-34 ani 0,4 4,8 1,0 5,7 1,2 7,1 0,7 5,0 0,4 5,1
Patroni
Total 6,9 3,5 4,2 3,2 4,2 3,7 3,7 2,7 6,0 2,6
15-24 ani 0,1 0,0 0,0 0,0 0,3 .. .. .. .. ..
25-34 ani 1,3 0,3 0,6 0,4 0,8 0,1 0,6 0,3 0,5 0,3
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
Schimbări esenţiale s-au produs în nivelul de instruire a populaţiei. După cum rezultă
din tabelul 2.5, pe categoria de vîrstă 15-24 de ani, numărul persoanelor cu studii superioare s-a
micşorat cu 2,0 mii tineri, totodată s-a mărit cu 1,7 mii numărul persoanelor cu studii medii de
66
specialitate. O altă situaţie este înregistrată pentru categoria de vîrstă 25-34 de ani, unde numărul
persoanelor cu studii superioare s-a mărit cu 48,8 mii, iar numărul celor cu studii medii de
specialitate şi secundare profesionale a scăzut respectiv cu 3,0 mii şi 7,2 mii.
Tabelul 2.5. Populaţia tînără ocupată, după nivelul de instruire; mii persoane
2009 2010 2011 2012 2013
15-24 ani:
Nivel de instruire (total) 121,3 117,8 120,0 106,6 104,3
Superior 21,9 19,7 22,9 21,5 19,9
Mediu de specialitate 8,4 10,6 12,7 9,4 10,1
Secundar profesional 24,6 22,9 22,5 21,7 20,4
Liceal, mediu general 25,9 26,5 24,9 22,3 20,8
Gimnazial 37,0 35,6 34,5 29,6 31,3
Primar sau fără şcoală 3,3 2,5 2,5 2,1 1,7
25-34 ani:
Nivel de instruire (total) 244,0 275,8 281,7 285,4 298,7
Superior 76,1 90,2 93,8 108,1 114,9
Mediu de specialitate 25,3 24,7 27,0 24,3 22,3
Secundar profesional 52,6 50,4 49,0 47,0 45,4
Liceal, mediu general 41,2 51,8 50,2 51,5 49,5
Gimnazial 47,3 56,9 59,8 52,6 64,0
Primar sau fără şcoală 1,5 1,7 2,0 1,9 2,7
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
O problemă importantă în procesul de ocupare a forţei de muncă este asigurarea
stabilităţii personalului de producţie şi reducerea fluctuaţiei cadrelor atît în mediul urban, cît şi în
mediul rural (anexa 20).
În ansamblu pe republică, numărul persoanelor eliberate din funcţie (26,6%) în cursul
anului 2012 a întrecut numărul angajaţilor în cîmpul muncii în acelaşi an (26,3 %). Aceleaşi
tendinţe se păstrează şi în zonele teritoriale ale ţării. Este relativ înaltă fluctuaţia cadrelor în
raioanele Făleşti, Glodeni, Rîşcani, Anenii Noi, Hînceşti, Cantemir, Ştefan Vodă, Taraclia şi în
alte raioane.
2.2. Condiţii economice şi sociale de muncă și de dezvoltare
pentru tinerii din localitățile rurale
Condiţiile economice de muncă ale tinerilor sînt reflectate în Legea cu privire la tineret
nr. 279-XIV din 11 februarie 1999, în care, în articolul 6, se stipulează că, „în scopul participării
tineretului la viaţa economică, statul, în temeiul legislaţiei în vigoare, garantează: a) condiţiile de
atingere a independenţei economice şi de realizare a dreptului la muncă prin restructurarea
economiei şi crearea de noi locuri de muncă, prin organizarea de cursuri de instruire şi
recalificare a cadrelor, prin perfecţionarea sistemului de pregătire profesională; b) adoptarea de
67
acte normative care să stimuleze valorificarea aptitudinilor de întreprinzător ale tinerilor prin
creditare cu destinaţie specială, acordare de echipament şi de spaţiu pentru activitatea de
producţie; c) stoparea procesului de emigraţie din motive economice prin elaborarea unor
programe de plasare a tinerilor în cîmpul muncii; d) susţinerea de proiecte inovatoare elaborate
de tineri sau pentru tineret, precum şi de proiecte orientate spre mărirea posibilităţilor de
autoasigurare materială a tinerilor; e) implementarea programelor speciale, cu caracter naţional şi
local, de susţinere a activităţii economice a tinerilor”.
În conformitate cu prevederile legii menţionate, în Republica Moldova, în ultimii 10 ani
au fost iniţiate mai multe programe şi proiecte de susţinere a tinerilor (anexa 21).
O condiţie economică importantă de ocupare şi de dezvoltare a tinerilor, stipulată în legea
menţionată, este plasarea acestora în cîmpul muncii. Dreptul la muncă al tinerilor este asigurat de
Constituţie, de studiile pe care le au, de abilităţile lor practice formate în instituţiile de
învăţămînt, la cursuri de recalificare sau în procesul de producţie. Oficiile forţei de muncă oferă
gratuit tinerilor informaţii şi consultaţii privind alegerea domeniului de activitate, a locului de
muncă, realizează, după caz, înscrieri la cursuri de recalificare. Numărul locurilor de muncă
pentru tineri este stabilit de autorităţile publice în conformitate cu legislaţia în vigoare. Aceste
locuri se suplinesc după programe speciale de plasare a tinerilor în cîmpul muncii. Statul, prin
promovarea unei politici social-economice şi fiscale, acordă facilităţi, mai ales în primii doi ani
de după absolvire, plasarea în cîmpul muncii a absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt superior şi
mediu de specialitate.
Potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, la data de
22.04.2014 erau înregistrate 7040 de locuri de muncă disponibile. Cele mai multe locuri vacante
erau înregistrate în oraşele mari (Chişinău, Bălţi) şi în centrele raionale. Oferta de muncă la nivel
naţional pentru persoanele cu studii superioare sau medii de specialitate a constituit 2800 de
locuri, sau 40% din numărul total de locuri de muncă vacante. Principalele profesii solicitate
erau: medic, inginer, inspector, electrician, manager, contabil, profesor în învăţămîntul secundar,
casier, consultant, lector universitar, educator etc.
Pentru persoane cu studii medii generale sau secundar profesionale, Agenţia Naţională
pentru Ocuparea Forţei de Muncă oferea 4240 locuri de muncă, sau 60% din numărul total de
locuri de muncă vacante [154].
Principalele meserii pentru care sînt oferite locuri de muncă sînt: cusătoreasă, muncitor,
legător filoane, cabluri şi conductori, operator la calculatoare, lăcătuş, bucătar-cofetar, montator,
chelner, barman, conducător auto, tencuitor, tîmplar etc.
68
Există o corelaţie negativă între vîrstă şi riscul de a fi şomer, astfel încît persoanele din
grupul de vîrstă între 15 şi 24 de ani se confruntă cu un risc de două ori mai mare de a fi şomeri
decît segmentul următor de vîrstă (25-34 de ani);
Analiza ocupării forţei de muncă tinere trebuie implicit legată de o estimare a relaţiei dintre
piaţa muncii şi nivelul de instruire al persoanelor (tabelul 2.6).
Tabelul 2.6. Structura populaţiei tinere ocupate, pe grupe de vîrstă şi nivelul de instruire
(2013, %)
Nivel de instruire Total populaţie
ocupată
Grupa de vîrstă, ani
15-24 25-34
Total 100,0 100,0 100,0
Superior 25,4 19,1 38,5
Mediu de specialitate 14,7 9,7 7,5
Secundar profesional 22,2 19,6 15,2
Liceal, mediu general 19,2 19,9 16,6
Gimnazial 17,8 30,0 21,4
Primar sau fără studii 0,7 1,6 0,9
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
Ponderea ambelor grupe de tineri constituie: cu studii superioare – 57,6%, cu studii medii
de specialitate – 17,2%, cu studii secundar profesionale – 34,8%, cu studii liceale şi medii
generale – 36,5%, gimnaziale – 51,4 %, primare – 2,5 %.
Legătura dintre nivelul de studii şi angajarea în cîmpul muncii a fost pe larg analizată de
către economiştii G. Becker şi E. Denison, care au demonstrat că investiţia în educaţie este o
investiţie productivă, ea aducînd nu numai beneficii individuale, ci şi sociale. Abordarea
investiţiei în educaţie din perspectivă socială se bazează, în principiu, tot pe o analiză cost-
beneficiuu, dar la nivel macrosocial. Beneficiile sociale se referă la următoarele:
- lucrătorii cu un nivel superior de instruire sînt relativ mai puţin afectaţi de şomaj.
Totodată, persoanele mai puţin instruite prezintă, de cele mai multe ori, o rată mai înaltă a
şomajului, iar statul va trebui să cheltuiască în plus pentru plata ajutorului de şomaj sau alte
alocaţii de sprijin. Unii autori susțin că societatea are de cîştigat, întrucît ea va plăti relativ mai
puţine taxe pentru programele de protecţie socială sau cele legate de prevenirea unor fenomene
antisociale, care apar uneori ca răspuns la situaţia în care unele categorii marginalizate pot
recurge, de exemplu, la crimă ca la o sursă alternativă de venit;
- persoanele mai instruite prezintă, de regulă, o mai mare capabilitate de transformare a
creativităţii potenţiale în creativitate manifestată, ceea ce conduce deseori la performanţe înalte,
la aptitudini de a adopta decizii, de a se adapta mai rapid la schimbările sociale şi tehnologice, de
69
a încuraja progresul tehnic, inclusiv duce la creşterea numărului de brevete şi inovaţii. Iar marea
majoritate a descoperirilor prezintă un avantaj pentru societate.
Absolvenţii aflaţi în căutarea unui loc de muncă se încadrează în categoria ofertei de
muncă. Ei apar pe piaţa muncii etalîndu-şi cunoştinţele şi abilităţile obţinute pe parcursul anilor
de studii.
Conform practicii internaţionale, principalele criterii de apreciere a performanţei
învăţămîntului superior sînt:
1) rata de integrare a absolvenţilor în cîmpul muncii conform specializării;
2) gradul de satisfacţie a companiilor (indicator de percepţie).
Avînd în vedere că abilităţile pe care le formează învăţămîntul nu sînt foarte corelate cu
cerinţele mediului de afaceri, este dificil pentru un tînăr care nu are niciun fel de experienţă de
muncă în timpul studiilor să găsească un loc de muncă la terminarea acestora.
În medie, perioada de timp pe care un tînăr o parcurge din momentul părăsirii sistemului
de învăţămînt şi pană la găsirea primului loc semnificativ de lucru este de aproximativ 12 luni.
Tinerii din mediul urban au nevoie de mai puţin timp decît cei din mediul rural (9 luni faţă de
14), datorită ofertei mai mari de locuri de muncă. În ultimii 20 de ani, ponderea tinerilor care au
reuşit să găsească un loc semnificativ de muncă, după părăsirea sistemului educaţional, a fost în
scădere, în special pentru bărbaţi. Pentru găsirea unui loc de lucru, majoritatea tinerilor din
mediul rural au apelat la familie, rude şi prieteni, iar restul au apelat la oficiile locale de ocupare
a forţei de muncă sau direct la angajatori.
Pentru absolvenţii din Republica Moldova din ultimii ani este extrem de redus nivelul de
plasare în cîmpul muncii şi din cauza lipsei locurilor de muncă corespunzătoare şi remunerate
respectiv, precum şi a surplusului de absolvenţi din instituţiile de învăţămînt superior la unele
specialităţi precum economie, drept etc.
Actualmente, conform datelor Ministerului Muncii Protecţiei Sociale şi Familiei, 32% din
tineri nu lucrează conform calificării [154].
Astfel, în fiecare an asistăm la o confruntare firească pe piaţa muncii, într-o economie
concurenţială între specialiştii nou-formaţi şi cerinţele imediate ale angajatorilor. De pe poziţie
de potenţiali angajaţi, tinerii doresc să lucreze pentru firme cu nume, care să ofere salarii cît mai
atractive, dacă se poate fără prea multă muncă sau plusate de alte avantaje (maşină de serviciu,
telefon mobil, laptop etc.).
Satisfacţia în muncă este o dimensiune centrală a felului în care tinerii se orientează pe
piaţa muncii. Există trei factori de bază ce caracterizează satisfacţia la locul de muncă:
70
- capacităţile personale ale forţei de muncă tinere şi valorificarea lor în direcţia de
formare profesională, învăţare şi nivelul de interes personal în munca exercitată;
- natura relaţiilor la locul de muncă, ca o funcţie a relaţiilor cu superiorii / şefii şi cu
colegii de muncă;
- avantajele materiale ale locului de muncă, ale salariului, programului de lucru şi
siguranţei locului de muncă.
Cu regret, mulţi tineri îşi aleg joburile în funcţie de stimularea financiară şi nu cunosc
conceptul de „fidelitate”, aplicabil pentru acei angajatori care investesc timp şi logistică în tineri
tocmai pentru a-i forma şi a-i specializa într-un anumit domeniu. De asemenea, mulţi tineri
consideră că diploma de absolvent le este suficientă pentru a ocupa o poziţie managerială, chiar
şi fără experienţă practică, şi nu sînt de acord cu angajatorii care solicită un anumit număr de ani
de experienţă în domeniu pentru anumite funcţii.
În timp ce universităţile îşi măresc numărul de studenţi admişi în cadrul unei secţii de
studii, angajatorii spun că au nevoie de cel puţin 3 luni pentru a-i pregăti pe absolvenţi în vederea
activităţilor pe care trebuie să le desfăşoare la locul de muncă, consecinţă a faptului că în
facultăţi se face din ce în ce mai puţină practică. Drept urmare, angajatorii sînt mai reticenţi în
promisiuni. Mai întîi de toate, ei doresc să vadă în profilul candidatului o persoană competentă,
serioasă, capabilă să muncească cu randament, iar apoi vin şi salariile stimulative.
Nevoia în raport cu locul de muncă corespunde piramidei lui A. Maslow. Un loc de
muncă şi activitatea desfăşurată de un lucrător tînăr pot să răspundă:
- nevoilor de ordin material (oferă lucrătorului şi familiei lui un venit care îi asigură
mijloace de trai);
- nevoilor de muncă stimulativă (oferă lucrătorului o muncă interesantă şi antrenantă);
- nevoilor de autorealizare şi îndeplinire a vocaţiei (oferă cadrul în care lucrătorul învaţă
mereu lucruri noi);
- nevoilor de încredere în sine şi stimă de sine;
- nevoilor de dezvoltare ca personalitate.
Condiţiile de muncă ale tinerilor din mediul rural şi din cel urban sînt diferite şi depind de
ramura de activitate a acestora. În continuare vom analiza condiţiile de muncă nefavorabile,
înlesnirile acordate lucrătorilor ocupaţi în condiţii grele de muncă, accidentele de muncă,
cheltuielile pentru recuperarea forţei de muncă.
În Republica Moldova, o pondere considerabilă din forţa de muncă activă, inclusiv cea
tînără, este încadrată în cîmpul muncii cu condiţii de activitate nefavorabile.
71
Numărul persoanelor ocupate în condiţii de muncă ce nu corespund normelor sanitare are
tendinţă de creştere (în agricultură, construcţii, învăţămînt, sănătate, tranzacţii imobiliare, servicii
sociale, administraţie publică). O îmbunătăţire neesenţială a condiţiilor de muncă se observă în
industrie, transporturi şi comunicaţii, în activităţile financiare.
Pentru persoanele ocupate în condiţii de muncă nefavorabile statul acordă unele înlesniri
şi sporuri (anexa 22).
De cele mai multe înlesniri şi sporuri legate de condiţiile nefavorabile de muncă se
bucură persoanele ocupate în serviciile de sănătate şi asistenţă socială, învăţămînt, industrie şi
relativ de mai puţine înlesniri dispun persoanele ocupate în agricultură, construcţii şi comerţ.
Una dintre condiţiile prioritare de sporire a eficienţei forţei de muncă tinere este formarea
ei profesională. Formarea profesională a tinerilor reprezintă ansamblul de măsuri sau activităţi
ale instituţiilor, întreprinderilor, organizaţiilor respective, orientate spre instruirea sau pregătirea
profesională a personalului în corespundere cu cerinţele pieţei muncii. Formarea profesională a
tinerilor ocupați în diferite activităţi socioeconomice este realizată în cadrul întreprinderilor,
instituţiilor şi diferitor organizaţii statale sau nestatale. Despre formarea profesională a
salariaţilor ne mărturisesc datele statistice din anexa 23.
Din totalul funcţionarilor instruiţi în anul 2012 în număr de 48 353 de persoane, 42% au
urmat procesul de instruire în cadrul unităţii economice în care activează, 45,8% – în instituţiile
de învăţămînt de stat din republică, 6,8% – în străinătate.
Formarea profesională a salariaţilor în ansamblul anilor 2008–2012 a cunoscut o creştere
lentă a salariaţilor (13,5%), a instruirii funcţionarilor (12,3%), iar formarea numărului
muncitorilor instruiţi a rămas practic la acelaşi nivel. Cît priveşte domeniul de instruire a
specialiştilor, pe primul loc se află profilul economic (19,5%), apoi urmează profilul ingineresc
(16,5%), după care cel juridic (5,2%).
În ultimii cinci ani au crescut cheltuielile aferente formării profesionale (anexa 24).
Cheltuielile aferente formării profesionale în anii 2008–2012 au avut o tendinţă de
creştere, după cum urmează: cheltuielile totale au sporit de 1,4 ori, cheltuielile întreprinderilor –
de 1,38 ori, cheltuielile din bugetul republican – de 2,1 ori şi din cele locale – cu 11,5%.
Pentru a sprijini tinerii în necesitatea lor de formare profesională pentru condiţiile actuale
ale pieţei muncii, este nevoie de efort din partea părţilor implicate, respectiv universităţi şi
companii, pentru a-i ajuta în obţinerea experienţei practice şi pentru orientarea lor în carieră.
Universităţile pot face acest lucru prin extinderea perioadei de practică şi colaborarea cu mediul
de afaceri în dezvoltarea unor programe comune de cercetare. De cealaltă parte, companiile pot
72
veni în sprijinul viitorilor angajaţi prin dezvoltarea programelor de internship sau training, a
centrelor de orientare profesională şi carieră din licee şi universităţi.
În prezent, politicile în domeniul ocupării forţei de muncă din Republica Moldova acordă
o prioritate deosebită prevenirii şi reducerii şomajului în rîndul tinerilor. Această abordare se
regăseşte în Strategia Naţională de Dezvoltare în Moldova 2020, Strategia Naţională privind
Politicile de Ocupare a Forţei de Muncă pentru 2007–2015, proiectul Strategiei de Educaţie şi
Formare Profesională (2008–2015), Codul Muncii, Strategia Naţională de Tineret (2009–2015)
şi Legea cu privire la Tineret (adoptată în 1999).
În conformitate cu obiectivele specifice expuse în Strategia Naţională de Dezvoltare: „7
soluţii pentru Moldova”, se aşteaptă ca pînă în anul 2020 rata şomajului în rîndul tinerilor să
descrească cu două puncte procentuale şi să atingă 5% faţă de 7,4%, înregistrate în anul 2010.
Exodul tinerilor urmează să descrească cu circa 8% datorită prezenţei locurilor de muncă înalt
calificate şi bine plătite în interiorul ţării. În acelaşi timp, se prognozează ca ponderea
angajatorilor satisfăcuţi de calitatea forţei de muncă să crească de 4 ori (60% în anul 2020 faţă de
15% în anul 2011). În condiţiile date, se aşteaptă ca doar 10% din studenţii absolvenţi să
confirme că au nevoie de instruire suplimentară după finalizarea studiilor de orice nivel.
În Republica Moldova au fost realizate în practică sau sînt puse recent în aplicare o serie
de măsuri finanţate atît din interior, cît şi din exterior, destinate ameliorării oportunităţilor pe
piaţa forţei de muncă pentru tineri. Acestea includ un sprijin substanţial pentru educaţia şi
formarea profesională şi pentru antreprenoriatul tinerilor. Trebuie să specificăm faptul că pentru
implementarea acestora, atît instituţiile guvernamentale de nivel central şi local, cît şi instituţiile
de învăţămînt şi mediul privat trebuie să conştientizeze că formarea şi orientarea profesională
reprezintă un interes continuu, integru şi coerent pentru fiecare cetăţean. Spectrul problematic
poate fi elucidat numai printr-o abordare de tip partenerial, în cadrul căreia fiecare actor implicat
are posibilitatea de a participa activ şi responsabil la înfăptuirea reformelor din domeniu. Evident
că în cadrul acestui parteneriat actorul principal este tînărul. Prin urmare, recomandările sînt
structurate pe patru subcapitole:
1. Recomandări pentru instituţii guvernamentale de nivel central şi nivel local [66, p. 132]:
- Elaborarea planurilor de angajare pe 3, 5, 10 ani (necesarul forţei de muncă, profesiile
solicitate) de către ANOFM şi furnizarea informaţiei liceelor (pentru o orientare profesională
corectă) şi instituţiilor de învăţămînt profesional şi universitar (pentru o admitere eficientă).
- Promovarea cursurilor de instruire continuă a tinerilor care au absolvit învăţămîntul
profesional sau superior de către ANOFM şi ONG-urile de profil, ca o modalitate de bază în
73
asigurarea competitivităţii forţei de muncă în condiţiile unei concurenţe acerbe pe piaţa forţei de
muncă. Cursul va viza următoarele teme:
• educaţia de bază a tinerilor, formarea competenţelor transversale;
• educarea potenţialului creativ;
• consilierea educaţională şi a carierei;
• promovarea instruirii la distanţă (cursuri e-learning);
• lansarea afacerii, solicitarea creditelor pentru finanţarea afacerii etc.
- Efectuarea unui șir de studii la nivel naţional care să reflecte opiniile instituţiilor de
învăţămînt, ale studenţilor, absolvenţilor, angajatorilor, angajaţilor vizavi de încadrarea pe piaţa
muncii a absolvenţilor. Pentru realizarea acestor cercetări este necesară o colaborarea strînsă
între Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi Ministerul
Tineretului şi Sportului. Cercetările vor avea menirea de a realiza o primă evaluare la nivel
naţional a legăturii dintre studiile urmate şi succesul profesional al absolvenţilor.
2. Recomandări pentru instituţiile de învăţămînt [66, p. 133]:
- Asigurarea sinergiei dintre instituţiile de învăţămînt şi agenţii economici, astfel încît
oferta educaţională să corespundă cantitativ, calitativ şi structural necesarului forţei de muncă.
- Creşterea nivelului de integrare a studenţilor pe piaţa muncii atît din timpul studiilor,
cît şi după absolvire prin crearea unui Centru de Consultanţă Psihologică şi Orientare în
Carieră în fiecare instituţie de învăţămînt superior. Prin serviciile oferite, acesta va facilita
legătura dintre student şi potenţialii angajatori (va conţine o bază de date a CV-urilor studenţilor
în căutarea unui job şi descrierea companiilor ce caută potenţiali angajaţi). De asemenea, centrul
va promova traininguri complementare curriculei universitare: elaborarea unui CV, prezentarea
la interviul de angajare, lansarea unei afaceri, arta comunicării, lucrul în echipă, managementul
timpului, managementul stresului, controlul emoţiilor negative etc.
- Elaborarea şi implementarea unui Curriculum de orientare profesională în cadrul
învăţămîntului liceal cu predare în clasa a 12-a. Acest curs ar trebui să elucideze următoarele
aspecte:
familiarizarea absolvenţilor cu noţiunea şi principiile orientării profesionale;
autoevaluarea absolvenţilor prin utilizarea chestionarelor, cu scopul stabilirii calităţilor
personale (Cine sînt eu? Ce calităţi posed?);
determinarea valorilor, intenţiilor, aspiraţiilor profesionale, motivelor şi a factorilor
care influenţează alegerea profesiei (Ce doresc să devin?);
74
familiarizarea cu noţiunea de „profesiogramă” şi principiile ei, determinarea
capacităţilor profesionale importante pentru profesia dorită şi a capacităţilor personale (Cum
trebuie să fiu? Ce trebuie să pot?);
informarea absolvenţilor cu privire la perspectivele de viitor oferite de piaţa muncii
locală/naţională/internaţională (Care profesii sînt solicitate pe piaţa muncii?);
informarea cu privire la oferta învăţămîntului superior (lista universităţilor,
facultăţilor, specialităţilor) (Unde vreau să învăț?);
alegerea unei profesii pentru viitor;
identificarea, împreună cu absolventul, a schimbărilor calitative şi cantitative care se
vor produce în cazul unei alegeri bine gîndite şi argumentate (aplicarea cunoştinţelor în practică,
salariu, post de muncă, nivel de trai, posibilitatea de a întemeia o familie şi de a o întreţine,
accesul la servicii de sănătate şi de instruire etc.);
efectuarea analizei cost-beneficiu a deciziei adoptate, prin luarea în calcul a
cheltuielilor curente (taxă de studii, taxă pentru cămin etc.) versus încasările viitoare (salariu,
alte beneficii).
3. Recomandări pentru mediul privat [66, p. 134]:
Cooperarea mai strînsă dintre instituţiile de învăţămînt superior cu sectorul privat în
vederea efectuării de către studenţi a stagiilor al practică (cu posibilitatea angajării ulterioare);
- Formarea personalului din companii cu rol de tutore în vederea instruirii şi orientării
studenţilor în tranziţia la viaţa activă.
- Încurajarea spre participare şi implicare activă a studenţilor de către companiile din
ţară prin acordarea burselor pentru performanţă la învăţătură şi activitate extracurriculară (cu
posibilitatea angajării ulterioare).
- Reducerea contribuţiilor la sistemul de asigurări sociale pentru angajarea anuală a unui
anumit număr de tineri.
- Elaborarea unui mecanism de stimulare financiar-fiscală (reducerea impozitului pe
venit) a agenţilor economici care angajează tineri.
4. Recomandări pentru tineri [66, p. 135]:
- Realizarea activităţilor individuale de orientare profesională:
informarea şi documentarea personală (prin consultarea profilurilor ocupaţionale,
monografii profesionale, ghiduri, lucrări de specialitate, filme de orientare şcolară şi
profesională);
75
valorificarea în grup a experienţei profesionale pozitive a diverselor persoane (părinţi,
prieteni, persoane notorii etc.);
simularea situaţiilor favorabile bunei orientări (interviul de angajare, convorbirea
telefonică);
desfăşurarea activităţilor orientate către punerea în practică a tehnicilor de căutare a
unui loc de muncă (redactarea unui curriculum vitae (CV), a unui proiect personal de dezvoltare
a carierei, a unei scrisori de intenţie, a portofoliului personal).
- Dezvoltarea competenţelor antreprenoriale şi manageriale în vederea îmbunătăţirii
performanţei şi formării profesionale actuale a tinerilor, pentru a dezvolta spiritul antreprenorial
şi pentru a genera un număr crescut de afaceri.
Ţinem să menţionăm că forţa de muncă este o variabilă economică foarte inertă. Din
cauza ritmurilor mici de înlocuire, pe termen scurt efectele nu se vor face simţite, pe cînd pe
termen lung, rezultatele vor fi la nivelul aşteptărilor.
Soluţiile propuse mai sus nu sînt de ordin revoluţionar, însă implementarea lor
inteligentă, fără excese şi abuzuri, va asigura un salt calitativ considerabil, va contribui la
formarea forţei de muncă competitive, la valorificarea deplină a capitalului uman din ţară şi în
cele din urmă va contribui la sporirea standardelor de viaţă ale cetăţenilor Republicii Moldova.
Una dintre problemele stringente din mediul rural este nivelul relativ jos al salariilor şi
veniturilor disponibile ale populaţiei, care nu acoperă integral cheltuielile de recuperare a forţei
de muncă (tabelul 2.7).
Tabelul 2.7. Principalii indicatori social-economici ce caracterizează
veniturile şi nivelul de trai al populaţiei
Indicatori 2009 2010 2011 2012 2013
Salariul nominal mediu lunar al unui salariat în
economie – lei
2747,6
2971,7
3042,2
3386,2
3765,1
Veniturile disponibile ale populaţiei (media
lunară pe un membru al gospodăriei) – lei
1166,1
1273,7
1444,7
1508,8
1681,4
Mărimea medie a pensiei lunare – lei 646,4 775,5 810,9 874,1 957,6
Minimul de existenţă (media lunară pe o
persoană) – lei 1187,8 1373,4 1503,0 1507,5 1612,3
Raportul cu minimul de existenţă – %:
Venitul disponibil
98,2 92,7 96,1 100,1 104,3
Salariul nominal mediu 231,3 216,4 202,4 224,6 233,5
Mărimea medie a pensiei lunare 54,4 56,5 53,9 57,9 59,4
Sursa: Anuarul statistic al Republicii Moldova. Chişinău, 2013, p. 105.
76
Din tabel rezultă că salariul nominal mediu, în anii de referinţă, a crescut cu 37,03%,
minimul de existenţă – cu 35,7%. Aceasta dovedeşte că între ritmul de creştere a salariului
nominal mediu şi minimul de existenţă există o disproporţie neesenţială.
Diferă în mare măsură structura veniturilor disponibile în mediul rural şi în cel urban
(tabelul 2.8).
Tabelul 2.8. Veniturile disponibile medii lunare pe o persoană
Venituri 2009 2013
Total Urban Rural Total Urban Rural
Venituri disponibile – total (medii
lunare pe o persoană), lei
1508,8
1869,0
1242,8
1681,4
2046,3
1406,1
inclusiv în % pe surse de formare:
Activitatea salariată 42,7 55,4 28,6 41,6 53,8 28,3
Activitatea individuală agricolă 9,6 1,3 18,8 9,1 1,1 17,8
Venit din activ. indiv. neagricolă 7,2 8,4 5,8 6,9 7,6 6,1
Venit din proprietate 0,2 0,3 0,1 0,2 0,3 0,1
Prestaţii sociale 19,2 16,2 22,5 19,9 18,6 21,3
Alte surse, din care transferuri din
afara ţării
21,2
16,0
18,4
11,6
24,2
20,8
22,3
17,3
18,7
12,3
26,3
22,9
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
Principalele surse de formare a veniturilor disponibile în mediul rural sînt formate din
contul activităţilor salarizate, activităţilor individuale agricole şi neagricole şi din contul
prestaţiei sociale. O pătrime din totalul veniturilor disponibile în mediul rural sînt formate din
surse alternative (meşteşugărit, turism artizanal ş.a.). În mediul urban majoritatea veniturilor
disponibile sînt formate din salariu şi prestaţii sociale.
Tabelul 2.9. Structura cheltuielilor de consum ale gospodăriilor casnice
Cheltuieli de consum – (medii
lunare pe o persoană), lei 2009 2013
Total Urban Rural Total Urban Rural
Total 1598,6 1954,4 1335,8 1775,8 2121,9 1514,6
inclusiv în % pentru:
Produse alimentare 43,2 40,6 46,0 42,8 40,9 44,9
Băuturi alcoolice, tutun 1,7 1,4 1,9 1,5 1,3 1,7
Îmbrăcăminte, încălţăminte 10,6 9,9 11,4 10,3 9,2 11,6
Întreţinerea locuinţei 18,5 19,6 17,4 19,2 20,3 18,0
Dotarea locuinţei 3,5 2,9 4,2 3,6 3,3 4,0
Îngrijire medicală şi sănătate 5,6 5,1 6,2 5,7 5,5 5,9
Transport 4,2 5,1 3,3 4,7 5,3 4,0
Comunicaţii 4,4 4,7 4,0 4,2 4,5 3,9
Agrement 1,4 1,9 0,9 1,5 2,1 0,9
Învăţămînt 1,0 1,2 0,8 0,8 1,0 0,7
Hoteluri, restaurante 1,7 2,9 0,5 1,5 2,5 0,6
Diverse 4,1 4,7 3,4 4,0 4,2 3,8
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
77
Nivelul de trai al populaţiei depinde în mare măsură de structura cheltuielilor de consum
ale populaţiei. După cum rezultă din tabelul 2.9 majoritatea cheltuielilor de consum sînt orientate
pentru procurarea produselor alimentare, atît în mediul rural, cît şi în cel urban. În ţările
dezvoltate, ponderea principală din cheltuieli este orientată spre procurarea serviciilor materiale
şi nemateriale.
Unul dintre indicatorii de bază ce caracterizează nivelul de trai al populaţiei este
asigurarea cu spaţiu locativ (anexa 25).
În perioada 2009–2013, fondul locativ n-a suferit schimbări esenţiale: fondul locativ
urban s-a majorat numai cu 0,7 m2, iar cel din mediul rural – cu 0,4 m
2 (anexa 26). Această
stagnare a fondului locativ a fost provocată în mare măsură de criza economico-financiară, care a
redus investiţiile de capital în domeniul de construcţie a locuinţelor. Asigurarea populaţiei cu
locuinţe este diferită atît în aspect teritorial, cît şi în aspect regional. În ansamblu pe republică,
populaţia rurală este mai bine asigurată cu locuinţe (23,8 m2 la un locuitor faţă de 21,1 m
2 care
revin la un locuitor urban). În zona Nord, la un locuitor rural revin 25,9 m2, urban – 19,1 m
2. Cel
mai înalt nivel de asigurare cu locuinţe se observă în raioanele Ocniţa – 31,2 m2, Criuleni – 29,4
m2, Donduşeni – 33,0 m
2, Drochia – 28,1m
2. Nivelul relativ înalt de asigurare a populaţiei rurale
cu locuinţe se datorează în mare măsură emigrării masive a populaţiei tinere rurale în scopul
căutării unui loc de muncă, atît în mediul urban, cît şi în străinătate.
2.3. Accesul tinerilor din mediul rural la formare profesională şi la un mod de
viaţă sănătos
Tinerii contemporani reprezintă prima generaţie de la proclamarea independenţei
Republicii Moldova, iar în sistemul de educaţie au parvenit schimbări semnificative. Din acest
motiv, este important de analizat relaţia dintre ocupare şi problemele cu care se confruntă tinerii
din mediul rural în domeniul formării profesionale şi al sănătăţii.
Strategia de la Lisabona 2000 stipulează că „educaţia trebuie să se adapteze atît cerinţelor
societăţii cunoaşterii, cît şi nevoii de îmbunătăţire a calităţii forţei de muncă ocupate. Ea trebuie
să ofere oportunităţi de învăţare şi de formare, adaptate diferitelor etape ale vieţii”.
Conform Strategiei naționale de dezvoltare pe anii 2008–2011, educația joacă un rol
esențial în combaterea sărăciei și în asigurarea creșterii economice durabile, iar pentru a
valorifica această oportunitate este necesară asigurarea unui acces echitabil la serviciile de
educație și calitatea adecvată a acestora. Integrarea obiectivului de asigurare a calității serviciilor
78
educaționale în Strategie este argumentată prin aportul calității serviciilor educaționale la
creșterea competitivității capitalului uman și a gradului de coeziune socială.
În Republica Moldova, instruirea tinerilor este concentrată în instituţiile de învăţămînt
gimnazial, secundar profesional, în colegii şi instituţii de învăţămînt superior. În ultimii ani,
ponderea tinerilor încadraţi în procesul educaţional a avut o tendinţă de scădere în toate tipurile
de instituţii şcolare (tabelul 2.10).
Tabelul 2.10. Numărul de elevi/studenţi ai instituţiilor de învăţămînt
2009-
2010
2010-
2011
2011-
2012
2012-
2013
2013-
2014
Şcoli, gimnazii şi licee – total 1512,0 1489,0 1460,0 1397,0 1374,0
- elevi – total, mii 415,5 396,5 381,4 367,2 353,1
- elevi la 10000 locuitori 1166,0 1114,0 1071,0 1032,0 992,0
- absolvenţi – mii 70,6 67,4 62,9 58,1 54,6
- absolvenţi la 10000 locuitori 197,0 189,0 177,0 163,0 153,0
Instituţii de învăţămînt secundar
profesional – total 75,0 75,0 70,0 67,0 67,0
- elevi – total, mii 22,2 21,4 20,3 19,6 18,2
- elevi la 10000 locuitori 62,0 60,0 57,0 55,0 51,0
- absolvenţi – mii 33,0 13,2 12,0 10,4 10,4
- absolvenţi la 10000 locuitori 109,8 37,0 34,0 29,0 29,0
Colegii – total 308,0 48,0 48,0 47,0 45,0
- elevi – mii 26,6 32,2 31,4 30,7 29,3
- elevi la 10000 locuitori 75,0 90,0 88,0 86,0 82,0
- absolvenţii colegiilor – mii 33,0 6,8 7,2 7,4 7,4
- absolvenţi la 10000 locuitori 109,8 19,0 20,0 21,0 21,0
Instituţii de învăţămînt superior –
total 33,0 33,0 34,0 34,0 32,0
- studenţi – mii 109,8 107,8 103,8 102,5 97,3
studenţi la 10000 locuitori 308,0 303,0 292,0 288,0 273,0
absolvenţi – mii 26,6 28,4 27,8 26,7 24,8
absolvenţi la 10000 locuitori 75,0 80,0 78,0 75,0 70,0
Sursa: Moldova în cifre, 2014. Chişinău, 2013, p. 28-29 .
Din analiza tabelului 2.10 pot fi deduse următoarele concluzii:
- În anii de referinţă, în urma agravării situaţiei demografice, aprofundării crizei
economice şi optimizării sistemului educaţional, numărul de şcoli, gimnazii şi licee s-a redus cu
138 unităţi, iar numărul de elevi în aceste instituţii s-a redus cu 62,4 mii.
- Numărul instituţiilor de învăţămînt secundar profesional s-a micşorat cu 8 unităţi, iar
numărul elevilor s-a redus cu 4,0 mii.
- Numărul colegiilor s-a redus cu 2 unităţi, iar numărul elevilor s-a micșorat cu 2,9 mii.
79
- Schimbări esenţiale s-au produs în sistemul învăţămîntului superior: numărul
instituţiilor a crescut de la 31 la 34 unităţi, iar numărul studenţilor, dimpotrivă, s-a redus cu 12,3
mii. Instituţiile de învăţămînt superior, în conformitate cu Procesul de la Bologna, au trecut la
cele trei cicluri de studii: licenţiat, masterat şi doctorat.
Totodată, trebuie menţionat, că numărul studenţilor care revin la 10000 locuitori se află la
nivelul mediei ţărilor Uniunii Europene. Există discrepanţe substanţiale în coraportul dintre
specialităţi din cadrul învăţămîntului universitar şi celui preuniversitar. De ex., în anul 2013, din
numărul total de absolvenţi ai ciclului 1 specialităţile de economie, drept şi umanistice au
constituit 73,2%. Anume absolvenţii acestor specialităţi actualmente completează armata
şomerilor pe piaţa muncii din interiorul ţării sau pleacă peste hotare în căutarea unui loc de
muncă. În colegii, ponderea specialităţilor de profil economic, drept şi umanistic constituie
54,2%. Actuala piață a muncii din Republica Moldova cere restructurarea sistemului educaţional
şi orientarea lui spre pregătirea cadrelor în corespundere cu cerinţele economiei naţionale.
Piaţa muncii din mediul rural al Republica Moldova este dominată de angajarea forţei de
muncă în economia de subzistenţă, cu un nivel redus de calificare şi este relativ detașată de la
mecanismele economiei de piaţă, fapt care influenţează negativ asupra eficienţei economice din
mediul rural.
În Republica Moldova sînt şanse reduse pentru absolvenţi de a se angaja:
Implicarea angajatorilor şi a partenerilor sociali relevanţi este foarte limitată în ceea ce
priveşte planificarea educaţiei universitare.
Legăturile dintre universităţi şi angajatori sînt foarte slabe, spre deosebire de practica
din învăţămîntul profesional şi cel tehnic.
Din perspectiva relevanţei învăţămîntului superior la cerinţele pieţei muncii, pot fi
menţionate următoarele dificultăţi:
Sistemul nu este corelat cu nevoile unei pieţe a muncii dinamice.
Absenţa unor echivalări clare între formarea universitară şi criteriile (formale şi bazate
pe competenţe) de pe piaţa muncii.
Absenţa unor studii şi analize sistematice privind corelaţia existentă între oferta de
formare universitară şi cerinţele pieţei muncii, atît sub aspect cantitativ (cifra de şcolarizare nu
este fundamentată pe o analiză a evoluţiei cererii de muncă), cît şi structural (pe domenii şi
niveluri de calificare).
Inconsistenţe în dezvoltarea unei strategii de consolidare a parteneriatului cu mediul
economic şi cel social. Parteneriatele cu comunitatea de afaceri sînt dezvoltate insuficient.
80
Nivelul de pregătire a cadrelor din mediul rural este relativ jos, ceea ce provoacă
probleme în procesul de integrare a forţei de muncă rurală atît în interiorul economiei naţionale,
cît şi în fluxurile europene şi cele internaţionale.
Metodele curente de predare continuă să fie bazate pe memorizarea şi reproducerea
informaţiei, şi nu pe dezvoltarea deprinderilor practice, încurajarea gîndirii independente şi
formarea abilităţilor de a lua decizii care ar pregăti tinerii pentru viaţa lor profesională şi
personală.
Calitatea educaţiei este legată direct de nivelul de pregătire a corpului didactic din
instituţiile şcolare. Actualmente, numai aproximativ 10% din totalul resurselor umane din
domeniul educaţiei deţin gradul de calificare „superior” sau „întîi”. Ponderea profesorilor tineri
constituie în jur de 10%, iar a celor de vîrstă pensionară – circa 20%.
În ultimii ani, pe lîngă descreşterea numărului absolut de copii care merg la şcoală, s-a
redus şi rata brută a şcolarizării în mediul rural. Există şi o formă ascunsă de abandon şcolar,
atunci cînd elevii vin la şcoală doar de cîteva ori pe lună, aceste cazuri nefiind documentate în
statisticile oficiale, de aceea datele şcolarizării reale pot fi mai joase. Rata de cuprindere în
învăţămînt în mediul rural denotă că doar 86,1% copii (nivelul educaţional primar) şi 81,8%
copii (nivelul educaţional gimnazial) sînt şcolarizaţi (tabelul 2.11).
Factorii principali care conduc la descreşterea ratelor de şcolarizare sînt: sărăcia, care
afectează familiile cu copii, migraţia părinţilor, lipsa instituţiilor de învăţămînt în localitate,
discrepanţele în finanţarea sistemului educaţional şi lipsa cadrului normativ care ar stipula
responsabilităţile părinţilor, şcolilor şi administraţiilor locale referitor la şcolarizare.
Tabelul 2.11. Rata de cuprindere în învăţămînt pe niveluri educaţionale (%)
Nivel 2008/09 2009/10 2010/11 2011/12 2012/13
Învăţămîntul
preşcolar
65,2 66,1 67,1 69,0 71,4
Învăţămîntul
primar
89,4 88,9 88,0 87,5 86,1
Învăţămîntul
gimnazial
86,3 85,3 84,3 83,2 81,8
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
O altă problemă ce ţine de infrastructura instituţiilor de învăţămînt şi care afectează
accesul la educaţie este localizarea geografică. Conform rezultatelor sondajului realizat de
Institutul de Politici Publice, tinerii care pleacă de acasă pentru a urma studii mai înalte suportă
cheltuieli sporite şi în aspectul financiar, fapt ce are un impact decisiv asupra deciziei de a
continua studiile. Ponderea celor care învaţă în localitatea natală este mai mare în zonele urbane
81
(69,0%) şi mai mică în zonele rurale (36,2%), cu o medie de 51,2% în republica, formînd o
discrepanţă geografică semnificativă în defavoarea tinerilor din mediul rural. În Transnistria,
ponderea tinerilor care învaţă în localitatea natală este aproximativ aceeaşi ca şi în celelalte
regiuni ale Republicii Moldova, fiind de 53,1%, dar mai mulţi tineri din zonele rurale se
deplasează zilnic la instituţiile de învăţămînt (21,5% din Transnistria faţă de 7,4% din restul
teritoriilor republicii), avînd în vedere distanţele mai mici.
Analiza nivelului de instruire al tinerilor din mediul rural arată că nivelul de instruire al
acestora ramîne cu mult în urmă de cel urban (anexa 27). Astfel, tinerii din localitățile rurale îşi
fac studiile cu preponderenţă la nivelul secundar profesional. La nivelul superior, în anul
2012/2013 au fost înregistraţi doar 8,2%, faţă de 36,6% tineri din aceleaşi grupe de vîrstă din
mediul urban. Această situaţie este rezultatul atît al localizării geografice a instituţiilor de
învăţămînt, a nivelului mai slab de instruire, cît şi al motivării mai slabe a tinerilor rurali de a-şi
continua studiile.
Tabelul 2.12. Populaţia ocupată după nivelul de instruire, pe grupe de vîrstă şi medii,
în anul 2012/2013 (mii persoane)
Medii,
grupe de
vîrstă
Total Nivel de instruire
Superior Mediu
de
speciali-
tate
Secundar
profesio-
nal
Liceal;
mediu
general
Gimna-
zial
Primar
sau fără
şcoală
primară
Total 1172,8 297,9 172,1 260,4 225,5 209,0 7,9
15-24 ani 104,3 19,9 10,1 20,4 20,8 31,3 1,7
25-34 ani 298,7 114,9 22,3 45,4 49,5 64,0 2,7
Urban 550,5 229,8 94,5 95,0 93,7 37,0 0,6
15-24 ani 44,8 14,2 5,5 5,1 12,7 7,1 0,2
25-34 ani 168,4 93,0 15,5 19,3 28,5 12,1 -
Rural 622,3 68,0 77,7 165,4 131,8 172,0 7,3
15-24 ani 59,5 5,7 4,7 15,3 8,2 24,2 1,5
25-34 ani 130,3 21,9 6,7 26,1 20,9 52,0 2,7
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
În ultimii ani s-au întreprins măsuri de ordin organizaţional şi financiar de îmbunătăţire a
proceselor de instruire în şcoli, gimnazii şi licee: au fost modernizate planurile şi programele de
studii, au sporit alocaţiile bugetare pentru educaţie, s-au întreprins măsuri de optimizare a
sistemului educaţional. Însă aceste măsuri pozitive încă nu au dus la sporirea substanţială a
calităţii procesului educaţional.
Ţările-membre ale UE garantează egalitatea în drepturi, precum şi dreptul la învăţămînt
pentru toţi membrii societăţii. Pentru învăţămîntul din zonele rurale este prioritară menţinerea
82
instituţiilor şcolare şi organizarea acestora în funcţie de necesităţile din teren. În privinţa
conţinutului procesului educativ din mediul rural, se urmăreşte dezvoltarea şi lărgirea ciclurilor
de formare tehnică şi profesională, atît la nivelul învăţămîntului elementar, cît şi la nivel
secundar. Ţările sînt obligate să vegheze în special la organizarea unor echipe de formatori
specializaţi şi la elaborarea unor programe de formare corespunzătoare, mai ales în domeniile
agriculturii, silviculturii, acvaculturii, pescuitului, artizanatului rural şi tehnologiilor avansate.
Obligaţii deosebite le revin ţărilor-membre ale UE în educarea tinerei generaţii pentru
respectarea mediului ambiant, a patrimoniului istoric şi cultural şi pentru înţelegerea însemnătăţii
mediului rural pentru societate în ansamblul ei.
Despre nivelul instruirii obţinute în sistemul şcolar ne mărturisesc şi datele sondajului
realizat de autor în anul 2013 (anexa 1). Studiul efectuat a abordat problema calităţii procesului
educaţional prin evaluarea nivelului de satisfacţie a tinerilor de condiţiile din şcoli, de studiile
primite şi de utilitatea acestora.
Fig. 2.1. Nivelul de satisfacţie de dotarea tehnică a instituţiei de învăţămînt pe regiuni (în %)
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
Practic 60% din respondenţi au considerat că dispun de condiţii bune sau excelente de
învăţămînt. Numai 6,38% au apreciat condiţiile de învăţămînt ca fiind nesatisfăcătoare. O astfel
de situaţie a fost înregistrată în toate regiunile supuse investigării.
Respondenţii au apreciat şi calitatea studiilor obţinute pînă în prezent (figura 2.2). Circa
58,89% din tinerii anchetaţi au apreciat calitatea studiilor ca fiind bună. În acelaşi timp, 25,53%
consideră calitatea studiilor satisfăcătoare sau nesatisfăcătoare şi numai 15,58% au apreciat-o ca
fiind excelentă.
83
0,85
17,8
59,32
22,03
0,76
19,08
65,65
14,5
5,8
32,3
51,7
10,2
2,47
23,06
58,89
15,58
0
10
20
30
40
50
60
70
Nesatisfăcut Satisfăcut Mulțumit Foarte mulțumit
%
Nord UTA Găgăuzia Transnistria Total
Fig. 2.2. Aprecierea nivelului calităţii studiilor obţinute pînă în prezent (în %)
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
Respondenţii sondajului au fost rugaţi să aprecieze pe o scară de la 1 la 10 utilitatea
cunoştinţelor obţinute în procesul educaţional la nivel de şcoală şi la nivel de universitate. Rezultatele
medii, pe regiuni, sînt relativ similare. Respondenţii din Transnistria au dat cele mai joase note.
Utilitatea cunoştinţelor obţinute la şcoală au fost apreciate cu 5,89, iar la universitate – cu 5,17.
Respondenţii din Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia şi-au apreciat cunoştinţele acumulate la
şcoala şi la universitate respectiv cu 6,28 şi 6,21. Respondenţii din zona de Nord a republicii au oferit
cele mai înalte calificative, apreciind utilitatea cunoştinţelor cu 7,22 şi, respectiv, 7,48.
Tabelul 2.13. Utilitatea cunoştinţelor obţinute în instituţiile publice de învăţămînt, în funcţie de
distribuirea geografică a respondenţilor (în %)
Scara Şcoală Universitate
Nord UTA
Găgăuzia
Trans-
nistria
Total Nord UTA
Găgăuzia
Trans-
nistria
Total
1 0 0,74 0,37 0,56 0 0,43 0 0,43
2 0 0,37 2,21 1,29 0 1,28 1,11 1,20
3 6,94 12,18 14,40 8,86 0,82 8,94 7,01 5,59
4 4,08 13,28 19,93 11,07 3,70 16,17 2,36 7,41
5 6,94 15,13 15,50 10,21 9,88 17,02 31,36 19,42
6 6,53 7,38 7,75 5,04 8,23 13,19 11,07 10,83
7 22,45 15,13 9,59 8,24 11,52 11,91 8,86 10,76
8 29,80 18,08 9,59 9,22 13,17 10,64 4,06 9,29
9 17,14 11,07 12,91 7,99 20,99 10,64 2,58 11,40
10 6,12 6,64 7,75 4,80 7,82 9,79 1,11 6,24
Media 7,22 6,28 5,89 6,46 7,48 6,21 5,17 6,29
Sursa: Elaborat de autor în baza rezultatelor sondajului.
84
Rezultatele au demonstrat că şcoala nu pregăteşte elevii la un nivel suficient pentru viaţă.
Tinerii susţin că programul de studii este foarte academic şi supraîncărcat cu informaţii inutile;
nu este orientat spre dezvoltarea unor deprinderi practice şi pregătirea pentru viaţa de adult.
Programul şcolar nu oferă dreptul de a alege disciplinele şi conţine un volum mare de informaţie
care nu poate fi memorat. Conţinutul programului este mai dificil, comparativ cu programele din
alte ţări, unde o parte dintre disciplinele școlare sînt obligatorii, iar restul – opţionale şi
adolescentul poate alege. Tinerii apreciază calitatea unor manuale ca fiind joasă, iar manuale de
alternativă nu există.
Există un șir de probleme nesoluţionate şi în domeniul de instruire şi educaţie în
instituţiile medii de specialitate şi universităţi. După cum se menţionează în Strategia Naţională
de Dezvoltare „Moldova 2020”, actualul sistem educaţional este orientat spre studiile
universitare, în detrimentul învăţămîntului secundar profesional şi celui mediu de specialitate. De
ex., în anul de studii 1991–1992, în cadrul învăţămîntului universitar îşi făceau studiile 54 mii de
studenţi, iar în anii 2013–2014 numărul lor a crescut pînă la 97,3 mii (sau de aproape 2 ori), pe
cînd în învăţămîntul secundar profesional, în anii de referinţă numărul studenţilor s-a redus de la
59 de mii la 18,2 mii (sau de 3 ori); în învăţămîntul mediu de specialitate numărul elevilor s-a
redus de la 50 mii la 29,3 mii (sau de 1,7 ori). Învăţămîntul superior în Republica Moldova este
în creştere, în pofida faptului că 64,4% dintre studenţi îşi fac studiile prin contract, cu achitarea
taxei de studii [22].
Cheltuielile pentru educaţie în Republica Moldova au atins cifra de 9,2% din PIB (media
europeană fiind de 5,5%), fără ca să producă un impact economic şi social semnificativ.
Din punct de vedere al pieţei forţei de muncă, în Republica Moldova, la 1 ianuarie 2014
au fost înregistrate 900 mii de persoane cu vîrstă de 15–29 de ani, sau 25% din numărul total al
populaţiei. Conform datelor BNS, 3 din 10 tineri (28%) sînt ocupaţi, adică au un loc de muncă.
Rata de ocupare în rîndul tinerilor (15–29 ani) în mărime de 28% se menţine practic la nivelul
anilor precedenţi. Totodată, la tinerii de 15–24 ani rata de ocupare constituie doar 18,1%, pe cînd
la cei de 25–29 ani indicatorul înregistrează o valoare de 2,4 ori mai mare (44,2%), fiind chiar
mai mare decît media pe ţară (39,3% pentru populaţia de 15 ani şi mai mult) [168].
Printre persoanele tinere ocupate, 3 din 4 (74%) lucrează în calitate de salariaţi, iar
aproximativ un sfert (23%) desfăşoară activităţi pe cont propriu; 2,3% din tineri, concomitent cu
activitatea de muncă, mai urmează şi o instruire formală în cadrul sistemului naţional de
învăţămînt. Trei din zece tineri (31,4%) au locuri de muncă informale, iar în rîndul tinerilor
salariaţi 11% lucrează fără contracte individuale de muncă (munca nedeclarată). Tinerii din oraşe
reuşesc într-o proporţie mai mare să găsească un loc de lucru permanent, decît cei din mediul
85
rural (75% faţă de 54%). Se atestă o pondere relativ mică a absolvenţilor care se încadrează în
cîmpul muncii conform calificărilor obţinute în instituţiile de învăţămînt, însă absenţa unor
mecanisme de monitorizare a carierei profesionale a acestora face ca problema să fie mai puţin
vizibilă. Circa 30% dintre absolvenţi nu activează conform calificărilor obţinute în instituţiile de
învăţămînt, fapt care denotă irelevanţa studiilor şi incapacitatea de angajare. Conform
angajatorilor, tinerii angajaţi nu deţin cunoştinţele şi aptitudinile necesare pieţei muncii, pentru
că planurile educaţionale şi conţinutul disciplinelor nu asigură relevanţă studiilor.
Nivelul de educaţie este unul dintre factorii decisivi în angajarea în cîmpul
muncii. Întreprinderile solicită un nivel mai înalt de profesionalism sau competenţe specifice din
partea lucrătorilor. Cel mai des, agenţii economici menţionează că se confruntă cu decalajul
semnificativ dintre necesităţile lor şi cunoştinţele profesionale ale absolvenţilor. Programele
educaţionale determină şi adaptabilitatea redusă a tinerilor muncitori la condiţiile companiei.
Acest fapt, de cele mai dese ori, conduce la o fluctuaţie sporită de personal. Pe de o parte, este
vorba despre muncitorul nemulţumit de faptul că nu poate face faţă cerinţelor, iar pe de altă
parte, despre patronul care nu beneficiază de randamentul scontat al resurselor umane angajate.
Este alarmant şi faptul că tinerii muncitori nu dau dovadă de devotament faţă de muncă, fapt
confirmat de 52,2% dintre companiile respondente.
Corelarea dintre cererea pieţei forţei de muncă şi oferta educaţională va avea un impact
considerabil asupra dezvoltării economice. Modernizarea sistemului de pregătire profesională şi
perfecţionarea mecanismelor de formare continuă a forţei de muncă vor permite cetăţenilor să se
adapteze la noile condiţii de pe piaţa muncii. Parteneriatul dintre sistemul educaţional şi
reprezentanţii pieţei muncii va conduce la generarea unei oferte educaţionale care să corespundă
cantitativ, calitativ şi structural cererii forţei de muncă. Aceasta, la rîndul său, va contribui la
reducerea ratei şomajului şi a fluxului cetăţenilor care pleacă peste hotare, precum şi a ratei
populaţiei expuse riscului sărăciei.
În această ordine de idei este bine-venită propunerea profesorului Andrei Cojuhari de a
implementa cercetări de marketing pe piaţa muncii, în corelaţie cu consolidarea sistemului de
orientare şi pregătire profesională. Cercetările de marketing pe piaţa muncii pot contribui esenţial
la prevenirea unor schimbări pe piaţă, astfel încît consecinţele negative ale acestora să fie
minime. Totodată, reabilitarea institutului de orientare profesională ar conduce la optimizarea
costurilor legate de formarea ofertei de muncă, proces care, de regulă, durează şi este costisitor.
În ceea ce priveşte sistemul de pregătire profesională, acesta trebuie restucturat esenţial.
În noile condiţii economice, persoanele aflate în proces de pregătire profesională trebuie să
capete nu atît cunoştinţe aprofundate în materii de specialitate înguste, importanţa cărora nu o
86
contestă nimeni, cît deprinderi mai generale, cum ar fi cunoaşterea limbilor moderne, a
calculatorului, sau de comportament în procesul de angajare în condiţiile unei economii
fluctuante, aflate în proces de tranziţie la economia de piaţă. Anume, o nouă concepţie a
învăţămîntului profesional poate reduce esenţial rata şomajului din rîndul tinerilor, în special al
celor cu studii medii de specialitate [54 p. 68].
Crearea Agenţiei Naţionale pentru Asigurarea Calităţii Învăţămîntului Superior şi
Cercetare este crucială pentru evaluarea şi acreditarea instituţiilor şi a programelor de
formare/dezvoltare profesională a specialiştilor pentru piaţa muncii [22]. Cadrul Naţional al
Calificărilor şi Standardelor ocupaţionale va orienta procesul de studii spre dezvoltarea
competenţelor solicitate pe piaţa muncii. În acelaşi timp vor fi fortificate capacităţile de
prognozare a forţei de muncă, punîndu-se accent pe crearea oportunităţilor de formare
profesională pe parcursul vieţii. Programele de studii vor fi orientate spre majorarea ponderii
orelor practice, precum şi spre dezvoltarea, în cadrul universităţilor, a capacităţilor de cercetare.
Implicit, ridicarea standardelor de calitate va plafona numărul de studenţi încadraţi în
învăţămîntul superior în funcţie de capacităţile reale şi de însuşirea unor competenţe profesionale
necesare pentru carieră. Sporirea calităţii procesului educaţional va contribui la crearea unui climat
investiţional atractiv şi benefic, datorită forţei de muncă calificate, responsabile, flexibile, contribuind
la sporirea productivităţii muncii şi a competitivităţii. În consecință, va creşte calitatea
produselor/serviciilor în economia naţională. Promovarea transferului de cunoştinţe urmează a fi
efectuată într-o manieră în care ideile inovatoare să fie transpuse în noi produse şi servicii, care
generează creştere, locuri de muncă de calitate şi care contribuie la soluţionarea problemelor
societăţii, astfel încît să consolideze coeziunea economică şi socială. Formarea forţei de muncă
calificate va fi asigurată prin promovarea orientării în carieră, începînd cu învăţămîntul general, şi
prin oferirea posibilităţilor de formare profesională continuă pe parcursul întregii vieţi.
Tabelul 2.14. Reţeaua instituţiilor medicale
2009 2010 2011 2012 2013
Spitale 83 84 86 86 85
Instituţii medicale de tip ambulatoriu sau policlinică
care acordă ajutor medical populaţiei
755
790
837
818
946
Numărul paturilor în spitale 21938 22021 22031 22162 20760
inclusiv la 10 000 locuitori 61.6 61.8 61.9 62.3 58,4
Numărul medicilor 12783 12780 12914 12789 12934
inclusiv la 10 000 locuitori 35.9 35.9 36.3 35.9 36,4
Numărul personalului medical mediu 27449 27519 27407 27388 26781
inclusiv la 10 000 locuitori 77.0 77.3 76.9 76.9 75,3
Sursa: Moldova în cifre, 2014. Chişinău, 2014, p. 31.
87
O problemă de importanţă majoră este accesul tinerilor la sănătate, care este asigurat de
sistemul instituţiilor de ocrotire a sănătăţii (tabelul 2.14).
Reţeaua de instituţii medicale din Republica Moldova corespunde din punct de vedere
cantitativ cu cea din ţările Uniunii Europene, însă din punct de vedere al calităţii serviciilor
medicale prestate populaţiei rămîne substanţial în urmă.
Infrastructura şi structura reţelei instituţiilor medicale determină nemijlocit accesul
populaţiei la anumite tipuri de instituţii medicale. Disponibilitatea asigurării medicale obligatorii
este unul din factorii care determină accesul populaţiei la serviciile medicale pentru toate
categoriile de populaţie. Beneficierea de tratament sau observaţie medicală depinde şi de nivelul
de bunăstare al populaţiei, resursele financiare fiind o condiţie importantă în asigurarea accesului
la anumite servicii medicale. Populaţia din rîndul celor săraci se adresează mai rar la medic.
Acest fapt relevă existenţa unor inechităţi în accesul populaţiei la serviciile de asistenţă
medicală. Persoanele neasigurate în proporţie de 73% provin din mediul rural. În cea mai mare
parte aceasta se datorează faptului că populaţia rurală, de regulă, practică activităţi agricole pe
cont propriu, dar şi posibilităţilor financiare limitate pentru procurarea poliţei de asigurare
medicală obligatorie.
Numărul tinerilor din mediul rural care nu au apelat la serviciile medicale, conform
rezultatelor studiului realizat de BNS, este extrem de mare, respectiv 88,1 şi 87,7% pe grupele de
vîrstă 15-24 ani şi 25-34 ani. În funcţie de disponibilitatea asigurării medicale, constatăm că
persoanele tinere din localitățile rurale cu asigurare medicală apelează preponderent la serviciile
medicului de familie (50,3%; 37,1%), iar cele fără asigurare medicală se adresează direct la
medicul-specialist (34,3%; 43,4%). Totodată, persoanele fără asigurare medicală apelează mai
frecvent la serviciile farmacistului sau la stomatolog, comparativ cu persoanele ce dispun de
asigurare medicală (anexa 28).
Populaţia tînără din mediul urban utilizează medicamente într-o proporţie mai mare decît
populaţia din mediul rural (38,2% faţă de 30,9%), pe cînd populaţia din mediul rural mai des
recurge la medicamente din propria iniţiativă (51,3% faţă de 38,2%).
Informaţiile oferite de statisticile naţionale privind percepţia tinerilor despre sănătatea lor
sînt optimiste. Totodată, datele obţinute în urma examinărilor medicale efectuate în şcolile
generale arată că circa 10% din tineri în vîrsta şcolară sînt identificaţi anual cu probleme de
sănătate, cum ar fi vederea, ţinuta dereglată şi chiar reţinere în dezvoltarea fizică, cu discrepanţe
mari între localităţile rurale şi cele urbane.
88
Fig. 2.3. Aprecierea stării de sănătate de către tineri (în %)
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
Cînd au fost rugaţi să-şi evalueze starea fizică (nivelul de pregătire fizică, rezistenţa),
precum şi atunci cînd au fost întrebaţi despre starea sănătăţii, majoritatea respondenţilor (77%)
au declarat că sînt într-o stare fizică excelentă sau bună.
Fig. 2.4. Aprecierea stării fizice de către tinerii (în %)
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
În ceea ce priveşte alimentaţia tinerilor, ponderea acelora care au apreciat alimentaţia
drept una „bună” este de aproximativ 50%, în timp ce 19,61% din respondenţi au declarat că au
raţie excelentă, 19,73% – medie şi 10,82% – insuficientă.
89
Fig. 2.5. Aprecierea gradului de nutriţie de către tineri (în %)
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
Serviciile medicale disponibile pentru tineri sînt orientate preponderent spre diagnosticul
şi tratamentul episodic al bolilor şi, de obicei, nu prevăd un sistem de evaluare a
vulnerabilităţilor lor la prezentarea într-o instituţie medicală. Serviciile medicale, de regulă, nu
ajung pînă la grupurile cele mai vulnerabile de tineri. O problemă este şi lipsa unui sistem de
referire la alte servicii din comunitate (prevenirea şi promovarea modului de viaţă sănătos,
serviciile sociale). Despre nivelul de acces la serviciile medicale a tinerilor ne mărturisesc datele
din sondaj. Doar 7,71% din respondenţi au apreciat accesul la serviciile medicale drept
excelent, 37,63% – bun, 46,56% – mediu şi 8,10% l-au considerat nesatisfăcător.
Fig. 2.6. Nivelul de acces la serviciile medicale după mediul geografic (în %)
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
Rezultatele studiului au arătat că tinerii rurali sînt de părere că în oraşe se oferă un
spectru mai larg de servicii medicale, pe cînd în mediul rural acestea sînt limitate.
90
Sînt diferite răspunsurile respondenţilor tineri şi referitor la calitatea serviciilor medicale:
doar 12,43% din tineri au considerat serviciile medicale ca fiind excelente şi 41,27% le-au
considerat bune, pe cînd 36,35% din tineri respondenţi susţin că serviciile medicale sînt medii,
iar 9,93% sînt nesatisfăcuţi de calitatea lor.
Fig. 2.7. Calitatea serviciilor medicale oferite tinerilor (în %)
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
Calitatea serviciilor medicale influenţează direct asupra morbidităţii. Conform datelor
statistice, în anul 2013, în Republica Moldova la 1000 locuitori au fost înregistraţi 770 bolnavi,
inclusiv tineri în vîrsta de 15-24 ani: boli ale aparatului circulator – 151 persoane, ale aparatului
respirator – 145 persoane, ale aparatului digestiv – 93, leziuni traumatice, intoxicații şi alte
consecinţe ale cauzelor externe – 34 persoane [168].
O problemă majoră nesoluţionată pentru tineri şi societate în întregime este extinderea
cazurilor infecţiilor transmisibile HIV/SIDA. În Republica Moldova, incidenţa infecţiilor
transmisibile pe cale sexuală (ITS) este foarte înaltă, comparativ cu alte ţări din regiunea
europeană.
În acelaşi timp, sondajul demonstrează că tinerii îşi autoapreciază mai înalt cunoştinţele
lor despre ITS şi HIV/SIDA decît nivelul menţionat mai sus. Astfel, 38,16% din tot eşantionul
cred că au cunoştinţe bune despre HIV, 21,87% consideră nivelul lor de cunoştinţe excelent,
26,93% îşi apreciază cunoştinţele ca medii şi doar 13,04% ca insuficiente.
91
Fig. 2.8. Aprecierea nivelului de cunoştinţe despre ITS şi HIV/SIDA, (în %)
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
Sondajul de asemenea confirmă că populaţia are experienţă de comunicare directă cu
persoane ce trăiesc cu HIV/SIDA (PTHS): 28,97% din tineri consideră HIV şi SIDA drept o
mare problemă pentru comunitatea lor şi 30,54% din respondenţi nu cunosc despre existenţa
PTHS în comunităţile lor.
Fig. 2.9. „Consideraţi HIV drept o problemă pentru comunitatea dumneavoastră?” (în %)
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
De menţionat că tinerii din raioanele de Est ale Republicii Moldova au experienţă mult
mai mare privind comunicarea cu PTHS (45,82%) şi doar 8,76% din respondenţi au declarat că
nu cunosc pe nimeni care trăieşte cu HIV/SIDA, comparativ cu 62,3% din tinerii din Republica
Moldova.
92
O situaţie inversă a fost înregistrată în zona de Nord al republicii, unde 30,54% nu cunosc
cazuri de PTHS şi doar 8,97% consideră importantă această problemă.
O altă problemă care are consecinţe negative asupra sănătăţii tinerilor este fumatul. În
Republica Moldova, o pătrime din tineri în vîrstă de 15–24 de ani şi fiecare al zecelea adolescent
în vîrstă de 13–15 ani fumează, iar mai mult de jumătate au început fumatul pînă la vîrsta de 10
ani. Deşi Republica Moldova a adoptat acte legislative şi normative referitor la limitarea
fumatului în locurile publice, acestea nu funcţionează în cazul interzicerii vînzărilor de ţigări
minorilor. Fumatul a devenit accesibil pentru tineri şi prin faptul că preţurile la ţigări în
Republica Moldova sînt cu mult mai joase decît în ţările UE.
Situaţia privind fumatul tinerilor reprezintă o îngrijorare pentru nivelul decizional, dar şi
cei chestionaţi percep fumatul ca fiind o problemă majoră: 60,58% din eşantion consideră
fumatul drept o reală problemă în comunitatea lor.
Fig. 2.10. „Consideraţi fumatul drept o problemă pentru tinerii din localitatea d-voastră?” (în %)
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
O altă problemă socială care influenţează negativ sănătatea este consumul de alcool.
Tinerii sînt mai vulnerabili la suferinţele fizice, emoţionale şi sociale cauzate de abuzul de
alcool. Consumul de alcool cu risc sporit este definit drept situaţia care include: consumul
excesiv de alcool (deseori cauzat de cinci sau mai multe feluri de băuturi); consum de alcool la
vîrstă fragedă; consum de alcool urmat de conducerea unui mijloc de transport; situaţii de
combinare a alcoolului cu medicamente, cum ar fi tranchilizante, sedative şi antihistaminice.
În general, tinerii moldoveni nu percep consumul excesiv de alcool drept o problemă.
Comparat cu fumatul, mai puţini respondenţi percep consumul de alcool drept o problemă.
Sondajul confirmă acest fapt. Doar 41,78% consideră că consumul excesiv de alcool este o
problemă pentru comunitatea lor.
93
Fig. 2.11. „Consideraţi consumul excesiv de alcool drept o problemă pentru tineri?” (%)
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
Tranziţia de la adolescenţă la tinereţe este o perioadă crucială, în care, de obicei, apar
primele tentaţii de a încerca drogurile ilicite. Drogurile pot fi destul de atractive pentru cei care
încep lupta pentru independenţă, pentru căutarea propriei identităţi. Folosirea drogurilor este
deseori un subterfugiu pentru a face faţă unor probleme ca şomajul, ignoranţa, violenţa şi abuzul
sexual. Tinerii marginalizaţi sînt predispuşi tentaţiei de folosire a drogurilor.
Conform prezentului studiu, 12,28% din tinerii respondenţi consideră problema
drogurilor ca fiind rară şi 21,72% nu cunosc persoane care ar folosi droguri, iar 66,00% percep
drogurile ca o problemă importantă sau foarte importantă a comunităţii lor.
În regiunea Transnistriei, 83,21% din tineri cunosc persoane care utilizează droguri şi
consideră aceasta o problemă pentru comunităţile lor.
Fig. 2.12. „Consideraţi consumul de droguri o problemă pentru tinerii din localitatea
dumneavoastră?” (în %)
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
94
Actualmente, în rîndul tinerilor a apărut o nouă problemă – cea a dependenţei de jocurile
pe calculator, care nu a fost studiată în Republica Moldova, iar unele menţiuni despre aceasta au
apărut în timpul consultaţiilor cu tinerii din Transnistria. Cu toate acestea, la moment nu există
estimări privind prevalenţa sau dimensiunea problemei. Sondajul arată că problema dependenţei
de computer apare frecvent, deoarece 25,42% o consideră importantă şi numai 12,17% nu
cunosc aşa cazuri.
Fig. 2.13. „Consideraţi dependenţa de jocurile pe calculator drept o problemă a tinerilor din localitatea
dumneavoastră?” (în %)
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
În cadrul discuţiilor cu respondenţii s-a menţionat că problema dependenţei de computer
este o problemă atît pentru zonele urbane, cît şi pentru zonele rurale.
Analiza accesului tinerilor la instruire şi sănătate şi problemele stringente care apar
actualmente în domeniu argumentează necesitatea introducerii în sistemul şcolar a cursului de
educaţie a modului sănătos de viaţă în calitate de obiect obligatoriu în programul de studii.
Tinerii chestionaţi au fost întrebaţi dacă consideră necesară introducerea unui astfel de curs în
şcoli şi majoritatea (71,73%) l-au considerat necesar, deoarece cunoştinţele importante despre
sănătate se formează în adolescenţă.
Tabelul 2.15. „Consideraţi necesară introducerea cursului de educaţie a modului sănătos
de viaţă?”
Răspuns Nord UTA Găgăuzia Transnistria
Numărul,
pers.
Ponderea,
%
Numărul,
pers.
Ponderea,
%
Numărul,
pers.
Ponderea,
%
Da 187 69,26 202 74,81 192 71,11
Nu 83 30,74 69 25,19 78 28,89
Total 270 100,00 270 100,00 270 100,00
Sursa: Realizat de autor în baza rezultatelor sondajului.
95
O problemă actuală nesoluţionată în Republica Moldova rămîne problema
comportamentului antisocial al tinerilor. În pofida măsurilor întreprinse de organele de resort,
numărul infracţiunilor înregistrate în ultimii cinci ani are tendinţa de creştere (tabelul 2.16).
Astfel, numărul infracţiunilor înregistrate în anii de referinţă a crescut cu 32,4%, iar numărul
persoanelor care au comis crime s-a majorat cu 48%, inclusiv al persoanelor în vîrstă de 14–29
de ani – cu 24,2%. Numărul infracţiunilor înregistrate la 10 000 locuitori a crescut cu 37,8%.
Tabelul 2.16. Numărul infracţiunilor înregistrate în Republica Moldova
2009 2010 2011 2012 2013
Infracţiuni înregistrate – total,
din care: 25655 33402 35124 36615 38157
Furturi 9136 13646 15060 14294 15378
Jafuri şi tîlhării 1208 1389 1303 1342 1230
Omor 240 265 216 223 215
Vătămări intenţionate grave 369 416 360 325 324
Viol 264 368 291 360 349
Infracţiuni legate de droguri 1879 1794 1658 1575 1166
Huliganism 767 955 1152 1284 1444
Persoane care au comis crime –
total, din care în vîrstă de: 14070 16575 19053 20741 16017
14-17 ani 1353 1586 1714 1975 1551
18-29 ani 7007 8293 9413 9987 7482
30 şi mai mult 5710 6696 7926 8779 6984
Din numărul total de persoane care
au comis crime:
Femei 1664 1749 1854 1780 1183
Minori 1353 1586 1714 1975 1551
Persoane fără ocupaţie 11967 14295 15340 16917 10186
Numărul infracţiunilor înregistrate
la 10 000 locuitori 69,0 93,6 98,7 103,0 107,2
Sursa: Moldova în cifre, 2014. Chişinău, 2013, p. 40.
Cu scopul de a evalua perceperile tinerilor privind siguranţa în comunităţile lor, tinerii
chestionaţi au fost rugaţi să aprecieze gradul personal de securitate pe o scară de la 1 la 5, unde 1
este cel mai jos, iar 5 este cel mai înalt grad de siguranţă. Majoritatea tinerilor (83,12%) au
indicat un nivel de securitate de la 3 la 5.
Întrebaţi dacă criminalitatea este un fenomen important în localităţile lor, mai mult de o
treime au considerat-o drept o problemă. Aproximativ o jumătate (54,07%) din tinerii din
Transnistria au considerat criminalitatea drept o problemă importantă în comunităţile lor.
În UTA Găgăuzia şi Transnistria, ponderea tinerilor care consideră rata criminalităţii
drept o problemă pentru comunităţile lor a fost de 69,63% şi, respectiv, 54,07%, semnificativ
96
mai înaltă decît în zona de Nord a republicii, unde această pondere a înregistrat un nivel de
numai 28,89%.
Respondenţii din Transnistria au enumerat trei motive care conduc la sporirea
criminalităţii în localităţile lor: şomajul (27,38%), consumul excesiv de alcool (22,49%),
consumul de droguri (15,65%).
Tinerii din UTA Găgăuzia au plasat cauzele criminalităţii la fel: mai mult de jumătate
(63,72%) consideră şomajul, consumul de alcool şi consumul de droguri drept factori principali,
pe cînd alţi factori au fost consideraţi mai puţin importanţi. Cei din Nord au considerat consumul
de alcool (21,35%) cauza principală care influenţează nivelul criminalităţii, pe locul doi s-a
plasat lipsa supravegherii din partea părinţilor (13,02%) (anexa 29).
Respondenţii au fost întrebaţi dacă au fost victime ale comportamentelor antisociale şi la
ce tip de comportament au fost supuşi: 59,89% din respondenţi au menţionat că nu au fost
victime ale unor astfel de comportamente, iar 40,11% au fost victime ale unui comportament
antisocial. Majoritatea din ei au fost victime ale agresiunilor sexuale (12,25%), 10,49% au
menţionat despre şantaj, 6,31% despre furt. De asemenea 5,83% din respondenţi au raportat că
au fost abuzaţi fizic şi 2,16% – verbal.
Fig. 2.14. Ponderea tinerilor care au fost victime ale comportamentelor antisociale
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
Mai puţin de jumătate din respondenţi (39,77%) au declarat că vor merge la poliţie dacă
vor fi victime ale unei infracţiuni sau viol. Aproape o treime din tinerii respondenţi ar contacta
rudele în astfel de cazuri (31,98%). Iar 15,48% au menţionat că nu vor contacta pe nimeni în
astfel de cazuri.
Cercetările sociologice efectuate de autor confirmă faptul că timpul liber, accesul la
informaţie şi servicii sînt domeniile unde discrepanţele dintre mediile rural şi urban sînt cele mai
pronunţate. Tinerii care locuiesc în localitățile urbane și rurale mici nu au oportunităţi de a
97
petrece timpul liber decent, interesant, comparativ cu tinerii din oraşele mari, cum ar fi
municipiile Chişinău, Bălţi şi oraşele Cahul, Tiraspol şi Tighina. Tranziţia la economia de piaţă a
dus la eliminarea activităţilor sportive şi de recreare din localităţile unde acestea existau în
timpurile sovietice.
În mediul rural, şcolile sînt unicele localuri unde copiii de vîrstă şcolară au acces la
activităţi sportive, de dezvoltare şi recreare, de regulă în timpul programului şcolar. Tinerii care
au absolvit şcoala şi au ales să se stabilească în mediul rural nu au nici această oportunitate,
deoarece şcolile nu acceptă tinerii din comunitate în sălile lor sportive sau cele festive. Lipsa
activităţilor de petrecere a timpului liber uneori se asociază cu consumul de alcool şi droguri şi
delincvenţă sporită.
Prin sondajul desfășurat am examinat și acest fenomen. Majoritatea tinerilor din zonele
rurale petrec timpul acasă, în vizită la prieteni sau se plimbă prin parcuri şi cafenele şi foarte
puţini sînt implicaţi în activităţi de dezvoltare (figura 2.15).
0
5
10
15
20
25
30
Nord UTA Găgăuzia Transnistria Total
%
TV
Citit
Muzică
Cercuri sportive
Internet
Ajutat părinții
Pictat/croșetat
Distracții cu prieteni
Cerc de dans
Bar/cafenea
Fig. 2.15. „Ce preferaţi să faceţi în timpul liber?” (în %)
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
Din rezultatele sondajului observăm că mai mulţi tineri (circa 70%) îşi petrec timpul
navigînd în Internet, privesc emisiuni la televizor, ascultă muzică. Restul ocupaţiilor (cititul,
frecventarea cercurilor sportive, cercurilor de dans, ajutatul părinţilor şi alte activităţi de
petrecere a timpului liber) formează 30%.
A fost evaluat accesul la diverse surse de informaţie (figura 2.16).
98
0
5
10
15
20
25
30
35
40
Nord UTA Găgăuzia Transnistria Total
%Internet
Bibliotecă
Presă
TV
Radio
Centre pentru tineret
Fig. 2.16. Ponderea populaţiei cu acces larg la sursele principale de informaţie (în %)
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
Tinerii respondenţi au acces mai larg la Internet (29,33%), TV (25,47%) şi radio
(16,68%) şi practic acelaşi nivel de acces la biblioteci, mass-media şi centre pentru tineri.
2.4. Concluzii la capitolul 2
1. Majoritatea populaţiei din Republica Moldova (58,3% la începutul anului 2013),
inclusiv 21,7% din tineri în vîrstă de 15-29 de ani, este concentrată în mediul rural. Așadar,
dezvoltarea economică a ţării depinde în mare măsură de utilizarea eficientă şi productivă a
forţei de muncă din mediul rural.
2. În domeniul de ocupare a forţei de muncă tinere, în anii 2008–2013 s-au conturat mai
multe tendinţe negative: rata de ocupare a tinerilor în activitatea economică s-a redus cu 5%, fapt
cauzat de aprofundarea proceselor demografice negative şi de emigrare masivă a tinerilor din
mediul rural; s-a micşorat de 2,5 ori numărul lucrătorilor calificaţi din ramurile producţiei
agricole, în special al specialiştilor cu nivel superior de calificare; s-a redus substanţial numărul
populaţiei ocupate după statutul profesional din mediul rural: al angajaţilor, al salariaţilor, și al
lucrătorilor pe cont propriu; a crescut ponderea economiei tenebre şi a slăbit motivaţia de muncă,
care au condus la scăderea absolută a numărului de persoane încadrate în sectorul formal şi în
gospodăriile casnice şi majorarea numărului acestora în sectorul neformal al economiei.
3. Rezultatele sondajului realizat de autor au confirmat gradul de satisfacere faţă de
calitatea studiilor. Menţionăm faptul că metodele curente de predare continuă să fie bazate pe
memorarea şi reproducerea informaţiei, şi nu pe dezvoltarea deprinderilor practice, încurajarea
gîndirii independente şi formarea abilităţilor de a lua decizii care ar pregăti tinerii pentru viaţa lor
profesională şi personală.
99
4. Conform sondajului, majoritatea tinerilor respondenţi consideră că sînt într-o stare de
sănătate excelentă sau bună. În acelaşi timp, analiza situaţiei a identificat un şir de probleme
legate de stilul de viaţă şi de problemele de sănătate specifice tinerilor: utilizarea substanţelor
narcotice, transmiterea infecţiilor sexuale (ITS) şi HIV, fumatul, consumul excesiv de alcool etc.
5. Sondajul a arătat că lipsa activităţilor de petrecere a timpului liber uneori se asociază
cu consumul de alcool, droguri şi delincvenţa sporită. Majoritatea tinerilor din zonele rurale
petrec timpul acasă, în vizită la prieteni sau se plimbă prin parcuri şi cafenele, foarte puţini fiind
implicaţi în activităţi de dezvoltare personală.
100
3. DIRECŢII PRIORITARE DE STIMULARE A OCUPĂRII
ȘI A ACTIVITĂŢII DE MUNCĂ A TINERILOR
DIN MEDIUL RURAL
Problema ocupării forţei de muncă şi cea a dezvoltării infrastructurii rurale sînt cele mai
complexe subiecte de dezbatere în societate, datorită faptului că, în esenţa lor, presupun
realizarea unui echilibru între nevoia de conservare a mediului rural din punct de vedere
economic, ecologic şi sociocultural, pe de o parte, şi tendinţa de modernizare a vieţii rurale, pe
de altă parte. Dezvoltarea economică şi socială durabilă a mediului rural este indispensabil legată
de îmbunătăţirea infrastructurii rurale existente şi a serviciilor de bază.
În continuare vom efectua o analiză a infrastructurii sociale din sectorul rural prin prisma
direcţiilor prioritare de ocupare a tinerilor.
3.1. Modernizarea infrastructurii sociale din mediul rural – condiţie prioritară de
stimulare a ocupării tinerilor
Republica Moldova se confruntă cu un decalaj accentuat între mediul rural şi mediul
urban în ceea ce priveşte infrastructura socială şi de producţie, decalaj care reprezintă o piedică
în calea dezvoltării socioeconomice a zonelor rurale.
Zonele rurale din ţară sînt dramatic afectate de lipsa sau deficienţa infrastructurii, cu un
puternic impact asupra dezvoltării economice şi calităţii vieţii. Pregătirea şi menţinerea la un
nivel adecvat a infrastructurii sînt sarcini fundamentale pentru dezvoltarea economică şi socială
la nivel regional. Este nevoie de o infrastructură corespunzătoare, pentru ca zonele rurale să
atragă investiţii şi să rămînă competitive pentru crearea de noi întreprinderi. De asemenea,
acestea ar putea contribui la crearea unor locaţii mai atractive, a unor locuri de muncă şi a unor
condiţii de trai mai bune în zonele rurale. Mediul rural trebuie să devină atractiv pentru tineri
pentru a desfăşura o activitate economică.
Obiectivele dezvoltării infrastructurii în localităţile rurale sînt următoarele:
- Dezvoltarea infrastructurii sistemului de ocrotire a sănătăţii.
- Dezvoltarea infrastructurii sistemului educaţional şi celui cultural.
- Dezvoltarea infrastructurii serviciilor materiale.
- Dezvoltarea infrastructurii de transport şi comunicaţii.
101
3.1.1. Dezvoltarea infrastructurii sistemului de ocrotire a sănătăţii
În pofida realizărilor considerabile înregistrate în ultimii ani, agenda reformei din
sistemul de sănătate în Republica Moldova este departe de a fi finalizată, iar progresele atinse
pînă în prezent nu au însemnat şi reuşita unor indicatori esenţiali, cum ar fi calitatea serviciilor
de sănătate, accesul la ele al populaţiei, în special din zonele rurale, ceea ce înseamnă şi eficienţa
joasă funcţională a infrastructurii existente a serviciilor de sănătate.
Zonele rurale beneficiază de servicii medicale la un nivel inferior celui din zonele urbane.
Spre deosebire de mediul urban, amplasarea instituţiei medicale constituie unul din obstacole în
accesul la servicii medicale pentru populaţia rurală. În majoritatea localităților rurale sînt
furnizate doar serviciile sanitare de bază. Pentru a putea beneficia de servicii specializate,
locuitorii din zonele rurale trebuie să se deplaseze în mod frecvent la oraş.
Calitatea serviciilor medicale în mediul rural este, în general, mai redusă, din cauza lipsei
infrastructurii şi a dotării cu echipamente medicale care frecvent sînt foarte vechi sau nu există.
Calitatea serviciilor medicale este, de asemenea, afectată de gradul de pregătire a personalului
medical: personalul medical reprezintă în general absolvenţi de studii superioare de scurtă
durată, iar numărul medicilor este insuficient pentru a asigură calitatea serviciilor prestate în
mediul rural. În majoritatea localităților rurale, se asigură numai serviciile sanitare primare.
Tabelul 3.1. Ponderea bolnavilor rurali spitalizaţi în instituţiile republicane, %
Instituţia 2012 2013
IMSP Spitalul Clinic Republican 62 65
IMSP Institutul Mamei şi Copilului 61 61
IMSP Institutul de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc” 62 72
IMSP Spitalul Clinic de Traumatologie şi Ortopedie 64 62
IMSP Spitalul de Psihiatrie şi Ftiziopneumologie, or. Orhei 80 79
Centrul Republican de Reabilitare pentru Copii 66 63
IMSP Institutul de Neurologie şi Neurochirurgie 59 62
Sursa: www.mts.gov.md/ (vizitat 25.11.2014)
Gradul de asigurare al locuitorilor rurali cu medici este în general scăzut. Numărul medicilor
ce revin la 10 mii locuitori rurali este cu mult sub nivelul înregistrat în mediul urban. Prin urmare, în
mediul rural la 10 mii locuitori revin în medie 5,9 medici, faţă de 78 în mediul urban.
Tabelul 3.2. Asigurarea populaţiei cu medici
Indicatori 2009 2010 2011 2012 2013
Numărul total de medici 12783 12780 12914 12794 12946
- la 10 mii locuitori 25,4 25,8 26,2 26,1 26,1
Numărul de medici în localităţi urbane 11587 11600 11715 11601 11730
- la 10 mii locuitori 78,5 78,3 78,8 77,7 78,0
Numărul de medici în localităţi rurale 1196 1180 1199 1193 1204
- la 10 mii locuitori 5,7 5,7 5,8 5,8 5,9
Sursa: www.mts.gov.md (vizitat 25.11.2014)
102
Ca urmare a slabei calităţi a asistenţei medicale, un locuitor din mediul rural are speranţa
de viaţă cu circa 3,5 ani mai scăzută decît un locuitor din mediul urban. Durata medie a vieţii
populaţiei din orașe este de 74,01 ani, iar în localitățile rurale – 70,53 ani [168].
În context, autorul concluzionează că actualmente sistemul de ocrotire a sănătăţii din
Republica Moldova, îndeosebi în mediul rural (anexa 30), se confruntă cu un șir de probleme,
printre care pot fi menţionate:
- Speranţa de viaţă la naştere în Republica Moldova este una dintre cele mai mici în
Europa, unde acest indicator depăşeşte 80 de ani (în Austria – 80,7 ani, Germania – 80,5 ani,
Italia – 82,0 ani) [22].
- Agravarea situaţiei demografice şi scăderea fertilităţii (1,3 copii născuţi/femeie),
precum şi intensificarea proceselor de emigrare influenţează negativ asupra sistemului de
sănătate publică şi generează o schimbare în structura populaţiei, care îmbătrîneşte rapid (16%
din populaţie are o vîrstă pensionară, în Regiunea de Dezvoltare Nord acest indicator constituie
circa 20%).
- Creşterea mortalităţii în vîrstă aptă de muncă rămîne relativ înaltă, rata mortalităţii
infantile (10,7 cazuri la 1000 nou-născuţi) este cu mult mai mare decît în statele-membre ale UE.
- Se atestă o dotare insuficientă a laboratoarelor medicale pentru indicarea şi
identificarea rapidă a urgenţelor de origine biologică, chimică, radiologică, iar resursele
financiare alocate pentru identificarea surselor sigure de apă potabilă în localităţile rurale sînt
insuficiente [25].
Reformarea şi îmbunătăţirea sistemului de sănătate pot fi reflectate atît prin calitatea
serviciilor medicale oferite populaţiei, cît şi prin creşterea numărului de instituţii medicale. În
acest sens, autorul propune următoarele obiective şi direcţii de acţiune:
a) creşterea accesului populaţiei rurale la servicii medicale:
- creşterea numărului de puncte farmaceutice în localităţile rurale;
- angajarea în fiecare localitate rurală a unui asistent medical;
- extinderea, modernizarea şi echiparea cu aparatură medicală şi echipamente medicale
a spitalelor din raioane;
b) creşterea calităţii serviciilor medicale:
- îmbunătăţirea pregătirii profesionale continue a personalului medical prin elaborarea şi
respectarea planurilor de pregătire profesională a personalului pentru unităţile sanitare;
- creşterea abilităţilor de comunicare ale personalului medical.
c) îmbunătăţirea finanţării sectorului medical:
- întărirea capacităţilor de evaluare, audit şi control al autorităţilor de sănătate publică;
103
- afişarea permanentă a datelor financiare de interes public de către furnizorii de
servicii medicale;
- atragerea de noi resurse din bugetul local, venituri proprii, donaţii, sponsorizări etc.;
- iniţierea de proiecte cu finanţare din fonduri structurale sau din alte fonduri europene
accesibile.
Pe lîngă obiectivele sus-menţionate, autorul consideră că urmează de acordat o atenţie
deosebită menținerii sănătăţii, prevenirii bolilor în rîndul tinerilor din mediul rural. În acest scop
se propun următoarele obiective:
a) încurajarea realizării educaţiei pentru sănătate şi a calității vieţii tinerilor:
- desfăşurarea în şcoli a lecţiilor pe teme privind alimentaţia sănătoasă şi sănătatea
reproductivă;
- promovarea educaţiei rutiere şi a conducerii auto în cadrul programului şcolar;
- susţinerea proiectelor de prevenire a bolilor cu transmitere sexuală şi prevenirea
consumului de droguri în rîndul tinerilor;
b) susţinerea sănătăţii tinerilor prin sport şi educaţie fizică, pentru formarea deprinderilor
unui stil de viaţă sănătos:
- asigurarea accesului elevilor la bazele sportive existente;
- menţinerea educaţiei fizice ca disciplină obligatorie în şcoli şi universităţi;
- încurajarea practicării unui anumit sport de către fiecare elev sau student şi asigurarea
atractivităţii orelor de educaţie fizică din şcoli prin includerea unor activităţi sportive preferate de
tineri – fitness, gimnastică aerobică etc.;
- combaterea obezităţii în rîndul tinerilor prin programe speciale de activităţi fizice;
- atragerea tinerilor cu dizabilităţi la practicarea sportului, oferind condiţii de acces;
c) îmbunătăţirea oportunităţilor de petrecere a timpului liber de către tineri:
- creşterea şi dezvoltarea calităţii reţelei de tabere şi campusuri de vacanţă, case de
cultură ale studenţilor, complexuri sportive pentru tineri;
- utilizarea mai intensă a infrastructurii sistemului de învăţămînt (săli, terenuri sportive,
săli pentru spectacole din incinta şcolilor şi a universităţilor);
- acordarea de sprijin administraţiilor publice locale pentru a dezvolta infrastructura
necesară practicării sportului: terenuri de sport, bazine de înot, piste de biciclete și pentru skate-
uri, facilităţi pentru mişcare în aer liber în zonele din localităţile rurale.
Este de menţionat că în Strategia Naţională de Sănătate Publică pentru anii 2014–2020
sînt cuprinse un șir de măsuri ştiinţifico-practice, organizatorice, administrative etc., pentru
finanţarea cărora s-au planificat cheltuieli în mărime de 329,8 mil. lei [25]. Se constată faptul că
104
resursele alocate domeniului sănătăţii şi sistemelor de sănătate în ţările UE constituie în medie
1600 euro pe cap de locuitor, iar în Republica Moldova – 297 euro, sau de 4,4 ori mai puţin, în
Elveţia – 5394 euro, Germania şi Austria – circa 4300 euro, România – 693 euro.
3.1.2. Dezvoltarea infrastructurii sistemelor educaţional şi cultural
Educaţia în zonele rurale se confruntă cu un deficit major în ceea ce priveşte
infrastructura. În unele localităţi rurale lipsesc grădiniţe de copii, şcoli, cămine culturale şi
biblioteci. Multe din aceste obiecte se află într-o stare deplorabilă, iar unele nu funcţionează de
cîţiva ani.
Tabelul 3.3. Instituţii în învăţămîntul primar şi cel secundar, pe medii de reşedinţă
2009/2010 2013/2014
Total
republică
Urban Rural Total
republică
Urban Rural
Total 1512 380 1132 1374 337 1037
Învăţămînt de zi 1505 373 1132 1372 335 1037
Şcoli primare 91 31 60 112 25 87
Gimnazii 708 51 657 771 65 706
Licee 492 234 258 466 231 235
Şcoli medii de
cultură generală 179 39 140 ... ... ...
Şcoli pentru copii cu
deficienţe 35 18 17 23 14 9
Învăţămînt seral 7 7 0 2 2 0
Sursa: www.statistica.md (vizitat 02.12.2014)
Autorul menţionează că, potrivit reformei sistemului educaţiei iniţiate în 2010, 370 de
instituţii de învăţămînt din ţară au fost supuse procesului de optimizare. Zeci de şcoli din ţară au
fost reorganizate, iar altele – lichidate. Astfel, potrivit datelor BNS, din 2009 şi pînă în 2013 au
fost închise aproape 100 de şcoli, în special din localitățile rurale mici. Elevii au fost transferaţi
în instituţii de învăţămînt mai mari din localităţile aflate în apropiere.
Nivelul relativ jos al infrastructurii sistemului educaţional a avut impact negativ asupra
accesibilității şi calităţii proceselor de instruire la toate nivelele, inclusiv la cel preşcolar (anexa
31). În anul 2013, în republică nu dispuneau de grădiniţe 176 de localităţi. Rata brută de
încadrare în învăţămîntul preşcolar a constituit în anul 2013, în localităţile rurale 71,4%.
Actuala infrastructură a unităţilor şcolare nu oferă o deplină siguranţă, protecţie şi
sănătate elevilor: 41% din edificiile şcolare necesită reparaţii capitale, circa 29% din şcolile
rurale nu dispun de sisteme moderne de încălzire, fapt ce influenţează negativ asupra sănătăţii
elevilor; majoritatea şcolilor nu dispun de un sistem centralizat de alimentare cu apă şi bloc
105
sanitar în încăpere. Existenţa unei infrastructuri depăşite fizic şi funcţional este caracteristică şi
instituţiilor de învăţămînt secundar profesional şi medii de specialitate.
Baza tehnico-materială a instituţiilor de învăţămînt secundar profesional şi mediu de
specialitate nu facilitează dezvoltarea competenţelor profesionale solicitate pe piaţa muncii şi
necesită investiţii majore pentru modernizare. Colaborarea acestor instituţii cu mediul de afaceri
pentru utilizarea echipamentelor şi tehnologiilor moderne la pregătirea profesională a elevilor
este slabă şi episodică. Tendinţe negative au apărut în ultimii ani şi în domeniul învăţămîntului
universitar. Baza tehnico-materială a acestor instituţii nu corespunde noilor tehnologii didactice
şi realizării cercetărilor relevante pentru actuala piaţă. Accesul la TIC în instituţiile de învăţămînt
este limitat. În anul 2013, la un calculator reveneau 20 elevi/studenţi, în comparaţie cu maximum
3 copii la un calculator în UE. Aproximativ jumătate din calculatoare sînt depăşite moral, iar
40% sînt de generaţie veche [21, p. 28].
Figura 3.1. Structura dotării cu calculatoare în instituţiile de învăţămînt
din Republica Moldova, 2013
Sursa: Elaborată de autor în baza datelor din: Educaţia – 2020. Strategia sectorială
de dezvoltare pentru anii 2012 –2020.
Obiectivele strategice în domeniul modernizării infrastructurii şi a bazei tehnico-
materiale a instituţiilor de învăţămînt prevăd următoarele acţiuni:
a) îmbunătăţirea planificării şi a managementului reţelei instituţiilor de învăţămînt;
b) modernizarea reţelei de instituţii de învăţămînt în concordanţă cu perspectivele de
dezvoltare regională a localităţilor şi cu situaţia demografică;
c) definirea standardelor de calitate a infrastructurii în educaţie pe niveluri şi actualizarea
normativelor funcţionale, sanitare şi de securitate;
d) sporirea accesului la educaţie de calitate prin dotarea instituţiilor de învăţămînt cu
echipamente moderne, utile procesului de studiu [21, p. 41-43].
Reformarea sistemului educaţional, care prevede optimizarea şcolilor, face parte dintr-
un Acord semnat de Guvernul Moldovei cu FMI şi urmăreşte reducerea cheltuielilor publice.
106
Totodată, autorul consideră că, odată cu lichidarea şcolilor din mediul rural, are loc lichidarea
integrală a localităţii: în localitățile fără şcoli nu există viitor pentru generaţia tînără.
Lipsa unei pregătiri de specialitate în contextul practicării agriculturii în zonele rurale
duce la un management deficitar al exploataţiilor agricole şi la aprofundarea sărăciei cu care
zonele rurale se confruntă deja.
Toate acestea fac necesară continuarea efortului de a sprijini dezvoltarea şi modernizarea
infrastructurii educaţionale în mediul rural, în vederea facilitării accesului la servicii de educaţie
şi îngrijire a copilului, precum şi a accesului la infrastructura educaţională cu profil agricol în
zonele rurale. Prin sprijinul acordat acestora va rezulta o infrastructură educaţională îmbunătăţită
şi un sistem educaţional mai atractiv şi performant, corelat cu cerinţele de pe piaţa muncii, care
va contribui la incluziunea şi dezvoltarea economică.
În viziunea autorului, în contextul celor menţionate sînt necesare următoarele măsuri:
a) asigurarea accesului tuturor tinerilor la formare şi educaţie:
- sprijinirea tinerilor din zonele rurale în vederea sporirii accesului la educaţie;
- orientarea educaţiei neformale: concursuri, cercuri de discipline, excursii, acţiuni
socioculturale (vizitarea muzeelor, teatrelor etc.), activităţi de educaţie ecologică, cunoaşterea
drepturilor şi obligaţiilor ce le revin ca tineri şi ca viitori adulţi, educaţie şi orientare
antreprenorială timpurie, educaţie pentru muncă, educaţie parentală şi educaţie a părinţilor etc.;
- stimularea participării tinerilor la activităţi de dobîndire a unei experienţe iniţiale de
muncă;
b) îmbunătăţirea ofertei de educaţie neformală şi stimularea interesului tinerilor de a
participa la educaţia neformală:
- extinderea activităţilor de voluntariat, care oferă oportunităţi de educaţie neformală;
- creşterea atractivităţii ofertelor de educaţie neformală ale centrelor de tineret, ale
caselor de cultură ale studenţilor, organizaţiilor neguvernamentale, şcolilor etc.;
- extinderea oportunităţilor de învăţare a limbilor străine;
- încurajarea organizaţiilor care dezvoltă proiecte de educaţie neformală;
c) stimularea interesului tinerilor pentru cultura naţională şi creaţie culturală:
- stimularea interesului tinerilor pentru valorificarea tradiţiilor culturale locale, inclusiv
prin formarea în meserii tradiţionale;
- stimularea tinerilor pentru lectură şi pentru creaţia literară;
- sprijinirea şi stimularea creativităţii şi performanţei tinerilor în diferite domenii
(publicitate, arte teatrale, cercetare-dezvoltare etc.);
107
- recompensarea performanţei tinerilor talente artistice şi din domeniul inovaţiei-
ştiinţifice;
- facilitarea accesului la cultură a tinerilor din mediul rural prin măsuri culturale
promovate în localităţile locale;
- asigurarea informaţională (mass-media, Internet) a oportunităţilor de formare şi
educaţie neformală.
Tradiţia educaţiei neformale este mai puternică în ţările din Europa de Nord-Vest. Aici
există deja o experienţă de mai multe decenii în ceea ce francezii numesc „éducation populaire”,
iar cei din ţările nordice – „folkbildning” (educaţia poporului). Treptat educaţia neformală se
răspîndeşte şi în partea de Est a Europei. Actualmente, multe licee din România beneficiază de
ateliere neformale susţinute de voluntarii internaţionali. Atelierele îşi propun consolidarea
cunoştinţelor de limbi moderne, stimularea creativităţii, promovarea oportunităţilor educaţionale
europene, fiind aplicate principiile şi metodele educaţiei neformale. Elevii învaţă prin joc şi
metode experimentale, departe de metodele clasice de predare, fapt ce stimulează lucrul în
echipă, colaborarea eficientă şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare. Elevii sînt încurajaţi să îşi
prezinte propria opinie, fiind importantă dorinţa lor reală de învăţare.
Un impact specific asupra dezvoltării social-economice durabile în mediul rural îl are
sistemul cultural şi infrastructura acestuia. Cultura se află în centrul proiectului european şi
constituie cheia „unităţii în diversitate” a UE. În era globalizării, cultura poate aduce o
contribuţie unică la o strategie europeană pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă
incluziunii, promovînd stabilitatea, înţelegerea reciprocă şi cooperarea în întreaga lume. Cultura
promovată pe plan european reprezintă: fundamentul dezvoltării sociale; factor al calităţii vieţii;
mod de viaţă al individului şi al societăţilor; expresia identităţii (individuale, de grup, regionale,
naţionale); valori esenţiale care trebuie asumate şi susţinute prin demersuri şi programe
proactive.
Sarcinile prioritare ale sistemului cultural sînt asigurarea accesului egal al populaţiei la
valorile culturale, dezvoltarea patrimoniului cultural şi păstrarea identităţii culturale şi se
manifestă în obiectivele:
a) descentralizarea sistemului cultural şi asigurarea accesului populaţiei la valorile
culturale;
b) protejarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural şi păstrarea identităţii culturale;
c) perfecţionarea relaţiilor dintre administraţia publică şi instituţiile culturale;
d) implicarea instituţiilor culturale în soluţionarea problemelor comunităţii;
108
e) îmbunătăţirea substanţială a finanţării sistemului cultural şi diversificarea surselor de
finanţare;
f) renovarea infrastructurii instituţiilor culturale [20].
Rural Urban
Figura 3.2. Instituţii culturale din mediul urban şi mediul rural: biblioteci, 2013
Sursa: Elaborată de autor în baza datelor din Strategia dezvoltării culturii Republicii Moldova: 2013-2020
„Cultura XXI/20”.
Obiectivul general al dezvoltării culturii în Republica Moldova pentru anii 2014–2020
prevede: asigurarea unui mediu cultural durabil prin crearea unui sistem modern de conservare şi
punere în valoare a patrimoniului cultural; promovarea creativităţii artistice contemporane şi a
industriilor culturale; a diversităţii culturale şi a managementului cultural; instituirea sistemului
transparent şi participativ de administrare şi modernizare a procesului cultural (anexa 32).
Autorul evidenţiază priorităţile de dezvoltare ale sistemului cultural rural în baza
modelului european, care ar putea fi implementate în Republica Moldova (anexa 33).
3.1.3. Dezvoltarea infrastructurii serviciilor materiale
Subdezvoltarea infrastructurii economice în mediul rural afectează mult dezvoltarea
economică şi calitatea vieţii tinerilor, de aceea sînt bine-venite anumite măsuri în vederea
îmbunătăţirii infrastructurii economice:
dotarea fondului locativ;
dezvoltarea reţelei de alimentare cu apă potabilă;
dezvoltarea reţelei de canalizare din zona rurală;
dezvoltarea reţelei de distribuţie a gazelor naturale;
dezvoltarea infrastructurii energetice (asigurare cu energie electrică).
Starea precară a infrastructurii fizice limitează posibilităţile de dezvoltare a zonelor rurale
din Moldova (figura 3.1).
109
Condiţiile de locuit reprezintă un indice important al bunăstării populaţiei, acestea oferind
persoanei satisfacerea necesităţilor de ordin biologic, psihologic, social şi familial.
Fig. 3.3. Dotarea fondului locativ (mii metri pătraţi de suprafaţă totală dotată)
Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice a BNS ale Republicii Moldova.
Dotarea locuinţei cu principalele comodităţi reflectă gradul de confort al fondului locativ.
Astfel, cea mai mare parte a gospodăriilor din mediul urban beneficiază de un şir de utilităţi în
interiorul locuinţei (reţele de apă caldă, încălzire, gaze din reţea, grup sanitar, canalizare etc.),
ceea ce nu este specific mediului rural.
Asigurarea accesului la reţele de apă potabilă şi la cele de canalizare reprezintă o
problemă majoră ce condiţionează calitatea vieţii şi dezvoltarea activităţilor economice în mediul
rural. Majoritatea gospodăriilor rurale folosesc fîntînile pentru consumul de apă. Calitatea apei
nu întotdeauna corespunde cerinţelor de igienă. BNS a raportat că din probele de apă din
sistemele de aprovizionare au fost contaminate cu bacterii coliforme aproximativ 10% din cele
urbane şi 16 % din cele rurale (www.statistica.md).
Fig. 3.4. Lungimea totală a apeductelor şi a reţelelor de alimentare cu apă, km
Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
110
În anul 2013, populaţia deservită de sistemul public de alimentare cu apă a fost de circa
1,6 milioane locuitori, ce reprezintă 44,4% din populaţia ţării (71,0% din populaţia urbană şi
24,9% din cea rurală). Astfel, cu servicii centralizate de alimentare cu apă au fost asigurate
25,1% din localităţile ţării, 47,3% din oraşe şi 23,6% din localităţile rurale. Anual, numărul
localităţilor dotate cu sisteme de alimentare cu apă este în creştere, iar în 2013 numărul acestora
a fost de 384 localităţi faţă de 338 în anul 2009 (www.statistica.md).
Fig. 3.5. Lungimea totală a reţelelor de canalizare, km
Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
Situaţia actuală precară a reţelei de canalizare afectează puternic calitatea vieţii populaţiei
din mediul rural şi constituie o piedică pentru dezvoltarea activităţilor economice în zonele
rurale. În anii 2009–2013, lungimea reţelei de canalizare din mediul rural s-a micşorat cu 45,8
km. La fel, rămîne în urmă nivelul de aprovizionare a populaţiei rurale cu gaze naturale.
Gospodăriile din mediul rural sînt cu mult mai puţin dotate cu facilităţi de locuit decît
cele din mediul urban (figura 3.6).
0
20
40
60
80
100
%
Urban
Rural
Fig. 3.6. Principalele caracteristici ale locuinţelor, pe medii de reşedinţă, anul 2013 (%)
Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
111
Iluminarea electrică este accesibilă pentru 99,9% din gospodării, aceasta fiind
caracteristică pentru toate localităţile tării, celelalte facilităţi de confort sînt mai puţin accesibile
gospodăriilor din mediul rural. În mediul urban, 92,2% din gospodării au acces la instalaţiile de
alimentaţie cu apă, 73,0% dispun de grup sanitar în interiorul locuinţei, 88,1% au instalaţie de
canalizare şi 77,1% dispun de baie sau duş. În cazul gospodăriilor din mediul rural, doar 50,2%
dispun de instalaţii de alimentaţie cu apă, 9,7% – de grup sanitar în interiorul locuinţei şi 33,3%
au instalaţie de canalizare.
Există disproporţii esenţiale şi în nivelul de dotare a gospodăriilor rurale şi celor urbane
cu bunuri de folosinţă îndelungată (figura 3.7).
Fig. 3.7. Dotarea gospodăriilor cu bunuri de folosinţă îndelungată, pe medii, 2013
Sursa: Aspecte privind nivelul de trai al populaţiei în 2013. Chişinău, 2014, p. 17.
Comparativ cu gospodăriile din mediul urban, a căror locuinţe sînt mai bine dotate
cu electrocasnice, cele din mediul rural au o dotare mai inferioară. Astfel, dacă în urbe, la
100 gospodării revin în medie 108 televizoare, atunci în localitățile rurale acestora le
revine 99 televizoare. Cu frigidere sînt dotate 93 gospodării din 100 în mediul urban, în cel
rural – doar 84. Numărul de autoturisme la 100 de gospodării variază între 21 în mediul
urban şi 20 în cel rural, unde mai frecvente sînt bicicletele. În medie , fiecare a treia
gospodărie dispune de calculator, în cazul mediului urban fiecare a doua gospodărie, iar în
rural ponderea acestor gospodării este de 29%.
Dotarea fondului locativ din localităţile rurale este esenţială din mai multe puncte de
vedere, şi anume: confortul locuitorilor, sănătatea acestora, creşterea gradului de igienă,
atractivitatea comunei pentru investitorii privaţi în activităţi productive sau servicii, valorificarea
potenţialului turistic şi protecţia mediului.
112
În ultima perioadă au fost elaborate şi adoptate un şir de programe la nivel
guvernamental, menite să dezvolte infrastructura în mediul rural (de gazificare, de alimentare cu
apă, programul „Satul moldovenesc” ş.a.).
3.1.4. Dezvoltarea infrastructurii de transport şi comunicaţii
Transporturile contribuie la dezvoltarea social-economică a localităţilor rurale prin
îmbunătăţirea accesului populaţiei la locurile de muncă, la educaţie, la ocrotirea sănătăţii şi la
alte servicii şi prin facilitarea comerţului, atît naţional, cît şi internaţional. Un transport eficient
asigură o mobilitate mai mare, reduce costurile şi generează beneficii economice substanţiale.
Dezvoltarea infrastructurii de transport şi comunicaţii în localităţile rurale din ţara noastră
este una din priorităţile naţionale, fiind practic o parte componentă a tuturor strategiilor,
programelor şi proiectelor în vigoare. Deosebit de gravă este situaţia în localitățile rurale mici, în
care nivelul de dezvoltare a infrastructurii de transport şi comunicaţii este foarte redus. O parte
din localităţi au acces doar la drumuri locale, de regulă pietruite şi de calitate proastă. Deşi
aproape fiecare localitate rurală din Moldova este accesibilă prin drumuri asfaltate, starea precară
a drumurilor locale şi săteşti provoacă daune vehiculelor, precum şi produselor transportate
(fructe, legume, lapte etc.). Evident, acest fapt duce la creşterea costurilor de transport şi, de
asemenea, afectează în mod negativ calitatea producţiei, preţurile de vînzare şi cantitatea pe tot
parcursul lanţului de aprovizionare.
Lipsa serviciilor necesare în localităţi creează un şir de probleme sociale şi economice.
Astfel, în multe localități rurale mici persistă problema transportării elevilor la şcolile din
centrele de comună, deseori copiii fiind nevoiţi să parcurgă zilnic distanţe apreciabile.
Reţeaua de drumuri se află, probabil, în starea cea mai proastă dintre toate infrastructurile
fizice. O evaluare efectuată de Ministerul de Transporturi a estimat că 75% din drumurile
Moldovei au nevoie în prezent de reparaţii importante. În ultimii cinci ani au fost reabilitaţi peste
250 km de drumuri naţionale, inclusiv: M3 Chişinău – Giurgiuleşti pe sectorul Cimişlia –
Comrat, 30 km; R30 Anenii Noi-Ştefan Vodă, sectorul Căuşeni – Ştefan Vodă, 44 km; R20
Rezina – Orhei – Călăraşi, sectorul Rezina – Vatici, 45 km. Totodată, s-au făcut lucrări la peste
100 km de drumuri locale.
În majoritatea cazurilor, drumurile sînt reabilitate din fonduri externe. În anii 2011–2012,
în acest sens au fost semnate 12 contracte din surse externe. Patru dintre acestea sînt finanţate de
Corporaţia Provocările Mileniului, alte două – din granturile Comisiei Europene şi cîte trei din
împrumuturile BERD şi BEI. Recent au fost semnate două contracte de finanţări în sumă de 300
milioane de euro cu BERD şi BEI, care vor dubla acest volum în anii următori [163].
113
Accesibilitatea căilor de transport este un criteriu deosebit de important în aprecierea
posibilităţilor de dezvoltare economico-socială a localităţilor. Un acces direct la căile de
transport majore şi cu o stare tehnică corespunzătoare asigură premise favorabile de
dezvoltare a activităţii economice şi facilitează deplasarea populaţiei spre locul de muncă sau
spre satisfacerea unor servicii.
În ultima perioadă au fost elaborate şi adoptate un şir de programe la nivel
guvernamental, menite să dezvolte infrastructura în mediul rural (de gazificare, de alimentare
cu apă, programul „Satul moldovenesc” ş. a.). Un rol important în dezvoltarea infrastructurii
în sectoarele rurale îl au Agenţiile de dezvoltare regională.
În acest sens, autorul subliniază că în anul 2013 ADR Nord a implementat în
sectoarele rurale din Regiunea de Nord proiecte de dezvoltare regională, inclusiv:
a) Proiectul „Reparaţia sectorului de drum local L-37 Lipcani – Balasineşti –
Corjeuţi – Tîrnova” cu o lungime de 7,721 km. Acesta a fost cel mai mare proiect de
dezvoltare regională implementat în Republica Moldova, în ultimii 2 ani. Reabilitarea acestei
porţiuni de drum va contribui esenţial la sporirea activităţilor economice în satul Corjeuţi.
b) Proiectul „Servicii calitative de apă şi canalizare din or. Otaci pentru un
mediu curat în Regiunea Nord”. În cadrul acestui proiect au fost executate lucrări de
construcţie a staţiei de epurare şi a staţiei de pompare din oraşul Otaci. Au fost reconstruite
şi reţelele de canalizare.
c) Proiectul „Finalizarea construcţiei apeductului magistral Bălţi – Sîngerei cu
ramificaţii comunitare”. Prin implementarea proiectului de construcţie a acestui apeduct s-a
urmărit accesul la surse de apă potabilă sigure şi de calitate pentru populaţia din raionul
Sîngerei (oportunitate pentru raionul Teleneşti).
d) Proiectul „Asigurarea cu servicii de apă şi canalizare a locuitorilor satului
Duruitoarea Veche, comuna Costeşti, raionul Rîşcani”. Respectiv, locuitorii satului
Duruitoarea Veche beneficiază de apă potabilă de calitate şi acces la sistemul de canalizare.
e) Proiectul „Iluminare stradală în comuna Tătărăuca Veche, raionul Soroca”.
Prin implementarea acestui proiect s-a urmărit crearea sistemului de iluminare stradală în
cele 6 localităţi ale comunei Tătărăuca Veche.
Fenomenele demografice şi problemele socioeconomice ale mediului rural sînt
interdependente şi ele pot fi soluţionate numai în complexitate, reieşind din principiul
dezvoltării durabile şi asigurării unei securităţi demografice. Infrastructura socioeconomică
deplorabilă din mediul rural duce, în consecinţă, la înrăutăţirea bunăstării populaţiei,
aprofundarea de mai departe a sărăciei, iar utilizarea insuficientă a resurselor umane tinere
114
influenţează asupra dezvoltării demografice, inclusiv asupra reproducerii, structurii şi
activităţii economice a populaţiei în mediul rural.
În scopul redresării situaţiei demografice şi celei socioeconomice din mediul rural al
ţării, este necesar să punctăm următoarele direcţii [87, p. 252]:
– redresarea situaţiei socioeconomice din mediul rural, începînd de la baza economică
a acestuia – agricultura, industria de prelucrare şi mai apoi alte ramuri, inclusiv
infrastructura;
– elaborarea unei concepţii ştiinţifice de dezvoltare complexă a mediului rural, care să
prevadă un mecanism de organizare destinat să contribuie la dezvoltarea infrastructurii
sociale;
– asigurarea unui acces tot mai larg al tuturor păturilor populaţiei rurale la servicii de
sănătate calitative;
– politicile de dezvoltare a mediului rural să vizeze, în primul rînd, realizarea unor
investiţii publice în infrastructură: drumuri, sisteme de irigare, pieţe rurale şi reţele de
comunicaţii care, considerăm, vor atrage sau vor stimula şi importante investiţii private [105,
p. 157].
Sporirea investiţiilor în infrastructura socială, agricultură, dotare tehnică, dezvoltarea
tehnologiilor moderne va contribui la dezvoltarea durabilă a localităţilor rurale din Republica
Moldova.
Doar implementarea unui șir sistemic de măsuri ar putea atenua problemele social-
economice cu care se confruntă localitățile rurale şi preveni plecarea tinerilor din aceste
localităţi. Îmbunătăţirea nivelului de trai pentru tinerii din mediul rural se poate realiza, în
primul rînd, prin sporirea investiţiilor în infrastructura fizică , şi anume serviciile de furnizare
a apei şi canalizare, în drumuri, care se află într-o stare fizică deplorabilă. O astfel de
evoluţie ar creşte cu siguranţă nivelul de trai din mediul rural şi ar spori accesul la mai multe
pieţe. În consecința va creşte numărul de locuitori din zonele rurale care beneficiază de
infrastructură de bază îmbunătăţită.
În acest scop, trebuie de acordat sprijin investiţiilor corporale şi necorporale pentru:
- înfiinţarea, extinderea şi îmbunătăţirea reţelei de drumuri de interes local;
- înfiinţarea, extinderea şi ameliorarea reţelei publice de apă potabilă;
- înfiinţarea, extinderea şi îmbunătăţirea reţelei publice de apă uzată;
- investiţii în crearea, modernizarea sau extinderea infrastructurii educaţionale/ de
îngrijire, şi anume: înfiinţarea şi modernizarea (inclusiv dotarea) grădiniţelor şi a şcolilor;
extinderea şi modernizarea instituţiilor de învăţămînt secundar cu profil agricol.
115
3.2. Soluţii de ocupare a tinerilor şi de dezvoltare a micului business în mediul rural
3.2.1. Perspective de ocupare a forţei de muncă tinere
Tinerii din mediul rural din Republica Moldova actualmente se confruntă cu un șir de
probleme care au impact negativ asupra proceselor de stimulare a activităţii de muncă şi de
ocupare. Printre astfel de probleme pot fi menţionate: dezvoltarea insuficientă a micului business
şi lipsa locurilor de muncă atractive pentru tinerii din mediul rural; dotarea tehnică insuficientă a
ramurilor de producţie şi de prelucrare a produselor agricole; nivelul jos de dezvoltare a
infrastructurii de producţie şi a celei sociale; emigrarea populaţiei tinere din mediul rural, care
are impact negativ asupra dezvoltării economice şi proceselor demografice; rata relativ înaltă a
şomajului în rîndul tinerilor rurali; politici instituţionale insuficiente în domeniul de atragere şi
stimulare a tinerilor din mediul rural în cîmpul muncii.
Între rata de creștere economică și dinamica ocupării forței de muncă există o relație de
dependnță directă, dar neproporțională. Econometric s-a demonstrat că un procent de creștere a
PIB pe locuitor atrage un spor al ocupării forței de muncă de 0,2-0,5, judecînd în număr de
persoane sau echivalent timp de muncă complet. Variațiile sînt determinate de structurile
economice, de tehnologie, de caracteristici ale noilor locuri de muncă. În legătură cu aceasta, cu
cîteva decenii în urmă, fostul cancelar german Helmuth Schmidt sublinia: „Creșterea economică
de astăzi reprezintă investițiile de mîine și locuri de muncă de poimîine”. Altfel spus, nu este
posibilă ocuparea forței de muncă fără creșterea economică și investiții [95, p. 45].
Trebuie menționat că singura orientare profitabilă în sistemul creștere economică –
investiții – ocuparea forței de muncă este asigurarea locurilor de muncă care satisfac
concomitent exigențe economice, educațional-sociale, tehnice și organizatorice, care, prin
efectele pe care le generează, întrețin motivația pentru muncă și performanță, pentru dezvoltarea
continuă și elimină efectele negative ale vechilor sisteme de organizare, analiză și proiectare a
locurilor de muncă. Numai în aceste mod ocuparea forței de muncă, în condițiile actuale, capătă
sens de ocupare durabilă. Aceasta nu se confundă cu stabilitatea locului de muncă, care este
înțeleasă ca o ocupare a unui loc de muncă pe parcursul întregii vieți active.
Ocuparea durabilă este un proces dinamic de învățare continuă, de adaptare la noile
cerințe ale pieței muncii, de apropiere a pieței educației și formării profesionale de cea a muncii,
de performanțe crescînde, de motivare și satisfacție, de remunerare corectă, de prevenire și
corectare a unor imperfecțiuni ale funcționării pieței muncii.
116
În Cartea Albă a UE „Creștere – Competitivitate – Ocupare”, accentul se deplasează spre
creșterea economică eficientă și competitivă, singura capabilă să stimuleze ocuparea, să prevină
sporirea șomajului, să corecteze prin mecanisme adecvate imperfecțiunile pieței muncii.
În opinia economistului Valeriu Zbârciog, creşterea economică nu se mai poate obţine pe
căile tradiţionale – prin a pune mai mulţi oameni să muncească, prin creşterea alocării de resurse
sau prin sporirea cererii de consum. Ea se poate realiza numai printr-o creştere accentuată şi
continuă a productivităţii muncii bazate pe cunoaştere şi a lucrătorilor bazaţi pe competenţe
[136, p. 117].
În scopul evaluării perspectivelor de dezvoltare a forţei de muncă pe ansamblul
economiei naţionale, inclusiv a forţei de muncă tinere, ne-am propus să realizăm prognoza
evoluţiei unui șir de indicatori aferenţi ocupării, şi anume:
- Numărul populaţiei totale;
- Numărul populaţiei active;
- Numărul populaţiei ocupate;
- Numărul populaţiei tinere ocupate;
- Populaţia tînără din mediul rural.
Aceşti indicatori au constituit variabilele dependente din Metoda celor mai mici pătrate
(MCMMP), care a fost realizată cu ajutorul produsului soft Eviews-6.
În funcție de disponibilitatea datelor statistice pentru fiecare regresie, mărimea
eşantionului a fost diferită, variind de la 20 de observaţii (pentru variabila EMP – numărul
populaţiei ocupate în economia naţională) pană la 15 observaţii (variabila EMP_YOUNG –
numărul populaţiei ocupate din primele două grupe – vîrstele 15-24 şi 25-34 ani).
Pentru numărul populaţiei din RM a fost estimată regresia1 (tabelul 3.4):
,
unde: POP – numărul populaţiei în RM; @trend – timpul.
Astfel, perspectivele de modificare a numărului populaţiei sînt determinate de evoluţia
acestei variabile în perioada precedentă şi de evoluţia timpului.
1 În paranteze sub fiecare factor este prezentată statistica Student.
117
Tabelul 3.4. Rezultatul estimării regresiei pentru variabila POP
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C 419.8310 363.1647 1.156035 0.2722
POP(-1) 0.888421 0.097731 9.090512 0.0000
@TREND -4.140374 1.249661 -3.313197 0.0069
@TREND^2 0.156027 0.025836 6.039032 0.0001
R-squared 0.998868 Meandependentvar 3595.820
Adjusted R-squared 0.998560 S.D. dependentvar 32.72669
S.E. ofregression 1.242061 Akaikeinfocriterion 3.494600
Sumsquaredresid 16.96987 Schwarzcriterion 3.683413
Loglikelihood -22.20950 Hannan-Quinncriter. 3.492588
F-statistic 3236.184 Durbin-Watsonstat 2.898816
Prob(F-statistic) 0.000000
Regresia obţinută estimează destul de reuşit evoluţia populaţiei RM şi acest fapt este
confirmat atît de testele statistice (tabelul 3.4), cat şi de graficul respectiv (figura 3.8). Totuşi,
este necesar de menţionat că forma de parabolă obţinută permite utilizarea acestei regresii doar
pentru prognoze pe termene scurt şi mediu, deoarece pe termen lung se va mări semnificativ al
treilea termen (@trend2) şi în rezultat se va obţine creşterea distorsionată a numărului populaţiei.
Fig. 3.8. Calitatea estimării pentru variabila POP în formă grafică
În calitate de factori endogeni pentru estimarea populaţiei economic active (EC_ACT) au
fost aleşi factorii (tabelul 3.5): numărul populaţiei din anul precedent şi variabila exogenă cu lag.
În afară de această, s-au folosit două variabile Dummy, definite astfel:
118
Tabelul 3.5. Rezultatul estimării regresiei pentru variabila EC_ACT
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C -1.357493 0.763460 -1.778080 0.0988
LOG(POP(-1)) 0.258795 0.117497 2.202558 0.0463
LOG(EC_ACT(-1)) 0.892202 0.050990 17.49765 0.0000
D03 -0.059405 0.022730 -2.613449 0.0215
D96 0.068927 0.026848 2.567299 0.0234
R-squared 0.983681 Meandependentvar 7.284717
Adjusted R-squared 0.978660 S.D. dependentvar 0.144892
S.E. ofregression 0.021166 Akaikeinfocriterion -4.642675
Sumsquaredresid 0.005824 Schwarzcriterion -4.395350
Loglikelihood 46.78407 Hannan-Quinncriter. -4.608572
F-statistic 195.9023 Durbin-Watsonstat 2.437827
Prob(F-statistic) 0.000000
Variabilele Dummy, în cazul de faţă, servesc pentru atenuarea extremităţilor obţinute la
estimarea regresiei. În rezultat s-a obţinut forma algoritmică:
Forma algoritmică permite de a determina coeficienţii de elasticitate, iar în cazul de faţă –
pe termen scurt şi termen lung. Astfel, pe termen scurt, la creşterea populaţiei cu un procent,
numărul populaţiei economic active va creşte cu 0,26%, iar pe termen lung – cu 2,5%.
Este evident că pentru determinarea numărului celor angajaţi în economia naţională (EMP)
ca factor endogen principal a fost numărul populaţiei economic active. Încercarea de a include în
regresie un factor care determină numărul celor angajaţi în funcție de evoluţia economică (acest
factor poate fi evoluţia produsului intern brut) nu s-a soldat cu succes. Aceasta se explică prin faptul
că evoluţia economiei naţionale încă nu este în pas cu evoluţia salariilor atractive, deoarece
actualmente motorul dezvoltării economice a RM este absorbţia internă, determinată de cererea
privată (consum), care, la rîndul ei, este influenţată puternic de remiterile monetare de peste hotare,
care actual constituie 25% din PIB. Regresia obţinută (tabelul 3.6):
Tabelul 3.6. Rezultatul estimării regresiei pentru variabila EMP
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C 0.198378 0.340231 0.583067 0.5671
LOG(EC_ACT) 0.963465 0.046606 20.67255 0.0000
R-squared 0.959583 Meandependentvar 7.230528
Adjusted R-squared 0.957337 S.D. dependentvar 0.141396
S.E. ofregression 0.029205 Akaikeinfocriterion -4.134289
Sumsquaredresid 0.015353 Schwarzcriterion -4.034716
Loglikelihood 43.34289 Hannan-Quinncriter. -4.114852
F-statistic 427.3542 Durbin-Watsonstat 0.704347
Prob(F-statistic) 0.000000
119
Din regresia obţinută concluzionăm că la creşterea numărului populaţiei economic active
cu 1%, numărul celor angajaţi va creşte cu 0,96%.
În procesul de estimare a regresiei pentru variabila EMP_YOUNG au fost încercate mai
multe variante, iar plauzibilă s-a dovedit a fi următoarea (tabelul 3.7):
În varianta regresiei în care s-a inclus PIB-ul ca factor endogen, conform testării
econometrice, acest factor s-a dovedit a fi semnificativ, însă semnul negativ a coeficientului
obţinut este în contradicţie cu teoria economică: creşterea economică duce la micşorarea
numărului de tineri angajaţi în economia naţională. Din acest motiv, factorul PIB n-a fost
acceptat în regresia de mai sus. Totuşi, rezultatul obținut confirmă încă o dată ipoteza de mai sus:
actualmente, conform datelor statistice, evoluţia economică nu este un factor de impact asupra
numărului celor angajaţi în economia naţională.
Tabelul 3.7. Rezultatul estimării regresiei pentru variabila EMP_YOUNG
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C -12.90111 4.093377 -3.151703 0.0117
LOG(EMP) 2.227484 0.622914 3.575906 0.0060
LOG(EMP_YOUNG(-1)) 0.351464 0.184360 1.906395 0.0890
@TREND 0.031836 0.012058 2.640313 0.0269
R-squared 0.918139 Meandependentvar 5.311917
Adjusted R-squared 0.890852 S.D. dependentvar 0.172613
S.E. ofregression 0.057027 Akaikeinfocriterion -2.642924
Sumsquaredresid 0.029269 Schwarzcriterion -2.469094
Loglikelihood 21.17901 Hannan-Quinncriter. -2.678654
F-statistic 33.64760 Durbin-Watsonstat 1.957771
Prob(F-statistic) 0.000032
Conform regresiei obţinute la creşterea numărului de angajaţi în economie cu 1%,
numărul tinerilor angajaţi creşte pe termen scurt cu 2,2%, iar pe termen lung – cu 3,5%, ceea ce
înseamnă că ritmul de creştere a numărului de tineri angajaţi este mai mare decît cel al numărului
total de angajaţi, ceea ce ar reprezenta un rezultat optimist.
120
În baza regresiilor obţinute pot fi determinate prognoze pentru o perioadă medie.
Calculele rezultante sînt prezentate în tabelul 3.8. Observăm că, deși global indicatorii au un ritm
lent de descreştere, totuşi numărul tinerilor angajaţi are un ritm lent de creştere.
Tabelul 3.8. Prognoza principalilor indicatori ai forţei de muncă, mii persoane
2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
prognoza
Numărul
populaţiei totale
(POP) 3559,5 3561,8 3557,4 3556,3 3555,2 3448,5 3345,1 3244,7
Numărul
populaţiei active
(EC_ACT) 1235,9 1224,52 1214,54 1205,93 1198,69 1192,4 1176,98 1154,2
Numărul
populaţiei ocupate
(EMP) 1172,8 1151,60 1142,55 1134,75 1128,19 1122,5 1108,5 1087,8
Numărul popula-
ţiei ocupate tinere
EMP_YOUNG 189,8 196,51 201,78 207,07 212,95 219,7 222,9 221,6
inclusiv:
Populaţia tînără
din mediul rural
EMP_YOUNG_R
UR 99,5 102,9 105,7 108,5 111,5 114,2 115,9 115,2
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor BNS estimate cu ajutorul produsului soft Eviews-6.
În ultimii ani se atestă o descreştere a numărului populaţiei Republicii Moldova, ritm
păstrat şi pentru anii de prognoză. Regresiile utilizate prognozează descreşterea populaţiei
economic active şi a celor angajaţi în economia naţională. Spre deosebire de indicatorii sus-
numiţi, numărul tinerilor angajaţi (EMP_YOUNG) în economia naţională păstrează un ritm de
creştere pentru primii ani de prognoză. Aceasta se explică prin majorarea acestui indicator în anii
2009-2013, cu excepţia anului 2012. Cu toate acestea, spre sfîrşitul perioadei de prognoză
observăm o scădere şi a acestui indicator. Calcule prezentate sînt valabile în cazul în care
numărul populaţiei în RM va descreşte. Actualmente nu sînt premise pentru o afirmaţie contrară.
Modificarea situaţiei curente poate fi influenţată de dezvoltarea economică a RM, cu toate că pe
termen mediu aceasta nu va influenţa semnificativ numărul populaţiei.
În pofida faptului că mai mult de jumătate din populaţia Republicii Moldova locuieşte în
mediul rural, rata ocupării forţei de muncă în mediul dat este de numai 36%. În 2000, rata de
ocupare în zona rurală a fost de 59 %, în timp ce în anul 2013 aici au scăzut drastic oportunităţile
de muncă. Acest declin a fost cauzat de scăderea oportunităţilor de angajare în agricultură,
precum şi autoocuparea forţei de muncă.
121
În continuare, în baza sondajului efectuat de autor, vom analiza opiniile persoanelor
tinere chestionate referitor la piaţa muncii dat Moldova, inclusiv comportamentele legate de
căutarea unui serviciu în diferite zone ale Republicii Moldova.
Tinerii chestionaţi sînt în mare parte nesatisfăcuţi de posibilităţile de angajare în cîmpul
muncii în Republica Moldova: 11,06% sînt totalmente nesatisfăcuţi, 28,44% sînt parţial
satisfăcuţi şi 32,14% nu intenţionează să caute un loc de muncă în viitorul apropiat. Doar 6,62%
sînt foarte mulţumiţi de oportunităţile de angajare în cîmpul muncii în mediul rural din Moldova.
0
5
10
15
20
25
30
35
40
Nu sînt deloc mulțumit
Nu prea mulțumit Practic mulțumit Foarte mulțumit Nu caut loc de muncă
%
Nord UTA Găgăuzia Transnistria Total
Fig. 3.9. „Cum apreciaţi oportunităţile de angajare în cîmpul muncii?” (în %)
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
Tinerii chestionaţi au fost întrebaţi cum intenţionează să obţină un loc de muncă sau cum
l-au obţinut pe cel prezent. Cel mai frecvent caută un loc de muncă prin participarea la
concursuri deschise şi interviuri (26,73%) sau apelînd la Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei
de Muncă (20,30%). De asemenea, este des întîlnită căutarea unui serviciu în mod „neoficial”,
„prin rude/prieteni” (20,18%). Metodele folosite mai rar pentru căutarea locurilor de muncă sînt
prin intermediul agenţiilor private (7,09%) şi al pieţei locurilor de muncă (12,65%).
05
101520253035
ANA Agenții private Piața locurilor de muncă
Concurs/Interviu Prin rude Recomandări oficiale
%
Nord UTA Găgăuzia Transnistria Total
Fig. 3.10. „Cum intenţionaţi să vă angajaţi în cîmpul muncii sau cum aţi fost Dumneavoastră angajat?” (în %)
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
122
Cele mai frecvent utilizate surse de informare (tabelul 3.9) sînt cele neoficiale: Internetul
(32,07%), agenţiile de angajare în cîmpul muncii (17,62%), ziarele (14,45%), prin intermediul
prietenilor (12,95%), televiziunea (10,45%), anunţurile pe panourile informative (4,49%).
Tabelul 3.9. Sursele de informare utilizate pentru găsirea unui loc de muncă (în %)
Surse de informare Nord UTA
Găgăuzia
Transnistria Total
TV 8,73 14,85 7,77 10,45
Presa 11,47 15,59 16,29 14,45
Internet 28,43 30,45 37,34 32,07
Radiou 3,24 4,21 4,51 3,99
Agenţii de angajare 19,70 13,61 19,55 17,62
Panouri informative 7,48 2,72 3,26 4,49
Prieteni 16,71 13,61 8,52 12,95
Altele 4,24 4,95 2,76 3,98
Sursa: Realizat de autor în baza rezultatelor sondajului.
Tinerii din Transnistria consideră că aspectul cel mai important în căutarea unui loc de
muncă este un salariu bun (77,83%), mai puţin de jumătate au considerat drept importante alte
criterii: contracte de lungă durată (43,27%), oportunităţi de studiere şi creştere profesională
(38,18%), studiile peste hotare (30,77%), mediu plăcut de muncă (29,29%), program de muncă
favorabil (28,85%), alte aspecte fiind menţionate mai rar. Pentru tinerii din zona de Nord,
criteriile cele mai importante sînt, de asemenea, mărimea salariului (79,32%), oportunităţi pentru
studii şi creştere profesională (24,64%) şi contract de lungă durată (23,91%). Şi tinerii din UTA
Găgăuzia la fel au optat pentru mărimea salariului (77,07%), contract de lungă durată (35,0%),
oportunităţi pentru studii şi creştere profesională (23,80%).
Tabelul 3.10. Criteriile principale în alegerea unui loc de muncă pe regiuni (în %)
Surse de informare Nord UTA
Găgăuzia
Trans-
nistria
Total
Bine plătit 79,32 77,07 77,83 78,07
Mediu de muncă plăcut 14,61 22,22 29,29 22,04
Oportunităţi de a învăţa şi a creşte în
plan profesional
24,64 23,80 38,18 28,87
Contract de lungă durată 23,91 35,00 43,27 34,06
Program de muncă favorabil 10,91 22,58 28,85 20,78
Serviciu respectabil în societate 9,43 17,12 17,28 14,61
Şanse de promovare 8,16 25,33 1,20 11,56
Posibilitatea de a aplica cunoştinţele
obţinute în urma studiilor
15,00 25,00 21,87 20,62
Servicii sociale 12,50 5,13 13,46 10,36
Studii peste hotare 7,14 10,00 30,77 15,97
Sursa: Realizat de autor în baza rezultatelor sondajului.
123
Tinerii au fost rugaţi să aranjeze în ordinea priorităţilor calificările care i-ar fi ajutat să
obţină un loc de muncă bun. Instruirea profesională (71,96% pentru tinerii din partea de Nord,
70,70% pentru tinerii din UTA Găgăuzia şi 67,69% pentru cei din Transnistria), cunoaşterea
limbilor străine (respectiv, 54,02%, 55,90% şi, 50,00%) au fost indicate ca fiind cele mai
importante calificări. Pe locul trei s-a plasat pentru tinerii din partea de Nord cunoaşterea
computerului (25,53%), pentru UTA Găgăuzia – educaţia şi cultura generală cu 31,42% şi pentru
Transnistria – abilitatea de comunicare cu 36,03%.
Tabelul 3.11. Calificările necesare pentru obţinerea unui post bun (în %)
Calificări Nord UTA
Găgăuzia
Trans-
nistria
Total
Cunoaşterea limbilor străine 54,02 55,90 50,00 53,31
Instruirea profesională 71,96 70,70 67,69 70,12
Cunoaşterea computerului 25,53 27,55 32,81 28,63
Abilităţi de comunicare 19,28 21,95 36,03 25,75
Ambiţie 24,14 10,58 23,65 19,46
Abilitatea de a lucra în echipă 7,89 11,42 12,98 10,76
Studii postuniversitare 18,18 16,98 20,75 18,64
Educaţie generală bună/ grad de
cultură adecvat
18,75 31,42 18,60 22,92
Cunoaşterea mediului de afaceri 17,02 12,19 17,64 15,62
Calităţi de manager/lider 4,17 28,26 35,71 22,71
Sursa: Realizat de autor în baza rezultatelor sondajului.
Un risc aparte îl constituie faptul că absolvirea învăţămîntului superior, în Moldova, nu
îmbunătăţește şansele de reuşită pe piaţa muncii. Intrarea absolvenţilor învăţămîntului superior
pe piaţa muncii este limitată, deoarece angajatorii preferă personalul cu experienţă. Rezultatele
sondajului confirmă acest fapt. La întrebarea care sînt obstacolele cu care se confruntă tinerii în
căutarea unui loc de muncă, majoritatea tinerilor din UTA Găgăuzia (48,40%), Transnistria
(45,33%) şi zona de Nord (40,30%) au considerat lipsa de experienţă drept cel mai mare
impediment la angajare.
Tabelul 3.12. Problemele principale cu care se confruntă tinerii la angajare (în %)
Calificări Nord UTA Găgăuzia Transnistria Total
Lipsa experienţei de muncă 40,30 48,40 45,33 44,68
Instruire profesională insuficientă 17,13 17,63 20,40 18,39
Nepotism 9,82 15,71 10,20 11,91
Criterii de angajare exagerate 11,08 9,29 5,67 8,68
Concentrarea ofertelor în zonele
urbane
10,58 4,17 4,25 6,33
Discriminare 10,58 4,17 3,12 5,96
Fără răspuns 0,50 0,64 11,05 4,06
Sursa: Realizat de autor în baza rezultatelor sondajului.
124
Dezvoltarea exploataţiilor agricole şi a întreprinderilor neagricole trebuie să aibă drept
scop promovarea ocupării forţei de muncă şi crearea unor locuri de muncă atractive în zonele
rurale, menţinerea locurilor de muncă deja existente, reducerea fluctuaţiilor sezoniere
dezvoltarea sectoarelor neagricole în afara agriculturii şi a sectorului agroalimentar, promovînd
totodată integrarea întreprinderilor şi legăturile intersectoriale la nivel local.
În acest sens, autorul propune un șir de măsuri de ordin instituţional, economic şi social,
în vederea ameliorării situaţiilor negative cu care se confruntă tinerii din mediul rural pe piaţa
muncii, expuse în cele ce urmează.
3.2.2. Măsuri de stimulare a ocupării în cîmpul muncii a tinerilor din mediul rural:
- Diversificarea ofertei pe piaţa muncii, deoarece oferta locurilor de muncă pentru tinerii
din mediul rural este actualmente limitată preponderent la comerţ, construcţii şi alimentaţie
publică. Diversificarea locurilor de muncă trebuie corelată cu stimularea muncii la domiciliu şi
cu locuri de muncă în care programul de lucru este flexibil. Această măsură este pe larg aplicată
în ţările Uniunii Europene şi aduce beneficii familiilor tinere, în special la îngrijirea copiilor.
La analiza principalilor indicatori de pe piaţa muncii din mediul rural, în scopul elaborării
unor politici adecvate de ocupare pe termene mediu şi lung, o relevanţă mare o are criteriul de
sezonalitate. Într-adevăr, reieşind din specificul activităţilor economice din mediul rural,
sezonalitatea are o influenţă esenţială asupra indicatorilor ocupaţionali. Astfel, se observă o
intensitate sporită a activităţilor pe piaţa muncii în trimestrele doi şi trei ale anului, adică în
perioadele în care se manifestă o intensitate sporită a activităţilor agricole. Acest fapt este
specific ambelor sexe, dar din datele statistice reiese că ocuparea femeilor este mai profund
afectată de sezonalitate. Caracteristica menţionată arată că la nivel local există încă multe
oportunităţi ce nu sînt valorificate. În localitățile rurale sînt foarte puţine activităţi care pot fi
realizate în perioada rece a anului. Oportunităţile oferite de antreprenoriatul social,
confecţionarea obiectelor de artizanat, deschiderea punctelor de prelucrare, ambalare a producţiei
agricole etc. sînt puţin valorificate [72, p. 368];
- Prezentarea informaţiei obiective şi utile tinerilor din mediul rural cu privire la corelarea
dintre cerere şi ofertă pe piaţa muncii şi privind tendinţele de specializare cerute pe piaţa
respectivă. Tinerii au nevoie de o bună orientare în carieră. Încă în timpul gimnaziului, tinerii ar
putea efectua vizite de studiu la diferite întreprinderi, ar putea participa la diferite seminare cu
profesionişti din diferite domenii economice. Astfel, atunci cînd tinerii trebuie să-şi aleagă
profilul de studiu în liceu, ei deja o fac în mod conştient, gîndindu-se la viitorul loc de muncă.
Tinerii, în baza informaţiei acumulate, ar trebui să-şi poată alege unele discipline de studiu în
125
funcție de propriul interes şi propria percepţie despre situaţia ocupării în domeniul de interes.
Astfel ar fi redusă parţial problema corelării studiilor cu cerinţele pieţei muncii, iar tinerii ar
căpăta deprinderea de a alege şi a fi responsabili pentru alegerea făcută.
Instituţiile de învăţămînt, după cum se menţionează în Codul educaţiei al Republica
Moldova, ar trebui să se implice substanţial în pregătirea şi plasarea absolvenţilor în cîmpul
muncii, ce s-ar manifesta în: colaborarea dintre sistemul de învăţămînt şi mediul economic în
formarea profesională; stabilirea unui cadru facilitar şi cooperant de interacţiune a învăţămîntului
mediu şi celui universitar cu piața muncii; extinderea parteneriatului dintre sistemul educaţional
şi mediul economic referitor la crearea centrelor comune de orientare în cariera profesională şi
de angajare a absolvenţilor în cîmpul muncii; organizarea formării profesionale continue;
oferirea locurilor pentru stagii de practică; implicarea cadrelor de înaltă calificare din mediul
economic în evaluarea calităţii sistemului de pregătire a cadrelor pentru economia naţională.
- Sporirea competitivităţii tinerilor din mediul rural în căutarea şi identificarea locurilor
de muncă disponibile. Piaţa muncii (în persoana angajatorilor) cere de la tinerii angajaţi pregătire
profesională suficientă în corespundere cu locul de muncă solicitat, abilităţi necesare, atitudini
responsabile. Unul din cele mai mari obstacole în accesul tinerilor la un loc de muncă este
sistemul de protecţie şi plata pentru obţinerea locului de muncă. Organizarea de concursuri
pentru ocuparea unui loc de muncă devine o simplă formalitate, deoarece un loc de muncă mai
prestigios, în opinia tinerilor, nu depinde de nivelul de pregătire profesională, ci depinde de
relaţiile de protecţie.
- Stimularea agenţilor economici cu privire la angajarea tinerilor din mediul rural în
cîmpul muncii, care prevede: subvenţionarea din partea statului (atît în sectorul public, cît şi în
cel privat); stimularea fiscală a angajatorilor pentru încadrarea în muncă a tinerilor cu program
parţial sau flexibil; sponsorizarea anumitor cursuri de calificare şi recalificare profesională.
Cursurile organizate de stat trebuie să fie elaborate în funcţie de cererea pieţei, de specificul
sectorului de activitate care generează cererea celor mai multe locuri de muncă şi de tipul de
competenţe şi abilităţi cerute pe piaţă.
3.2.3. Măsuri de stimulare a tinerilor din mediul rural în creşterea spiritului
antreprenorial
Este recunoscut faptul, în special de către analiştii economici, că antreprenoriatul este
generator de prosperitate în societate, fiind un element determinant pentru creşterea economică şi
crearea locurilor de muncă. Susţinerea antreprenoriatului a devenit o prioritate ca soluţie pentru
ieşirea din criza economică şi atenuarea riscului de a aluneca în sărăcie. În contextul în care 58%
126
din populaţia Republicii Moldova trăiesc în mediul rural, încurajarea lansării sau dezvoltării de
afaceri în zone rurale trebuie să devină o prioritate. Orice strategie de încurajare a iniţiativei
antreprenoriale rurale este pusă însă în faţa a trei provocări majore:
- aspecte definitorii ale structurii economice deja existente – oportunităţile de angajare în
scădere în zona sectoarelor primare (în special agricultură), ca urmare a schimbării structurale
din economie (concentrarea în exploatarea terenurilor agricole, emigrarea, crize financiare etc.),
şi de schimbări legislative accelerate, care sînt implementate de populaţia mediului rural într-un
ritm mai încetinit. Se evidenţiază astfel nevoia de a aborda stimularea activităţii economice în
acord cu potenţialul de ocupare din zonele rurale;
- caracteristicile mediului de afaceri rural – dificultatea de a menţine o masă critică de
facilităţi care să sprijine dezvoltarea economică;
- caracteristicile populaţiei rurale – îmbătrînirea accelerată a populaţiei, asociată cu
emigrarea tinerilor şi imigrarea persoanelor aflate la vîrsta pensionării reprezintă procese sociale
care afectează negativ şansele de selecţie a potenţialilor antreprenori rurali [32, p. 124 ].
Conform datelor sondajului realizat de autor, opiniile tinerilor vizavi de activitatea
antreprenorială au fost structurate astfel: numai 18,84% din numărul total de respondenţi au
afirmat că ar dori să lanseze o afacere proprie, în timp ce 81,16% nu şi-ar dori (figura 3.11).
Fig. 3.11. „Intenţionaţi să lansaţi o afacere proprie?” (în %)
Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.
Încă o problemă cu care se confruntă tinerii din mediul rural constă în prezenţa unei
agriculturi cu o productivitate foarte scăzută. Situaţia este cauzată de consecinţele folosirii unor
tehnologii agricole depăşite, practicării unui management ineficient în agricultură şi a unei
politici agrare inconsecvente, orientate nu atît spre susţinerea agriculturii, cît spre sectoarele
adiacente agriculturii (exportatori, prestarea serviciilor agricole etc.) [86, p. 87].
127
Așadar, în localităţile rurale există o multitudine de probleme legate de susţinerea
agriculturii. Datele Biroului Naţional de Statistică arată că doar 11,7 mii tineri din mediul rural
cu vîrsta cuprinsă între 15 și 24 de ani, în anul 2013, au fost antrenaţi în activităţi legate de
agricultură, iar 26,6 mii – în activităţi neagricole, cum ar fi comerţul (9,9 mii persoane),
administraţia publică, învăţămînt (9,5 mii), industrie (7,2 mii) ş.a.
11,7
9,9
9,5
7,22,3 2,4
Agricultură Comerț Administrația publică Industrie Construcții Alte activități
Fig. 3.12. Repartizarea tinerilor pe activităţi economice în mediul rural, 2013, mii persoane
Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
În cadrul aceluiaşi sondaj, tinerii care ar lansa o afacere proprie au fost rugaţi să specifice
domeniul de activitate. Domeniul preferat de către tineri este cel al comerţului (30,7%), urmează
apoi electronica (12,6%), medicina (9,0%), construcţiile (5,7%) şi sectorul juridic (4,1%), toate
celelalte domenii, acumulînd mai puţin de 5% fiecare, au însumat 37,6%.
Una din cauzele care a condus la renunţarea la activităţile în agricultură a fost şi este lipsa
serviciilor complementare în mediul rural, necesare pentru susţinerea agriculturii. În acest sens,
în scopul atragerii forţei de muncă tinere în agricultură, este benefică crearea în mediul rural a
diferitor servicii pentru dezvoltarea agriculturii:
- crearea staţiei tehnologice de maşini;
- crearea centrului de achiziţie a producţiei agricole;
- crearea oficiului de colectare a laptelui;
- crearea centrului de asistenţă zooveterinară;
- crearea centrului de asistenţă agricolă.
Sectorul necomercial din mediul rural este reprezentat aproape în exclusivitate de serviciile
sociale de bază (educaţie, deservire medicală etc.), care asigură angajaţilor venituri foarte
modeste, departe de a fi la nivelul minimului de consum.
128
Întrebaţi de unde pot lua capital iniţial pentru a lansa o afacere, respondenţii, de cele mai
multe ori, au răspuns că vor investi propriile economii (39,29%), vor lua credite de la bancă
(27,03%), iar 14,25% ar împrumuta bani de la rude.
Tabelul 3.13. Sursele capitalului iniţial pentru lansarea unei afaceri (în %)
Sursa de capital iniţial Nord UTA
Găgăuzia
Transnistria Total
Continuarea afacerii din
familie 16,67 12,64 10,42 13,24
Credit de la bancă 33,33 20,69 27,08 27,03
Împrumut de la rude 16,67 11,49 14,58 14,25
Împrumut de la prieteni 3,33 6,90 8,33 6,19
Investirea propriilor
economii 30,00 48,28 39,58 39,29
Sursa: Realizat de autor în baza rezultatelor sondajului.
Motivele care determină un grad scăzut de atractivitate a antreprenoriatului printre tinerii
din mediul rural sînt:
- accesul limitat al acestora la resurse financiare de tip credit sau grant;
- nesiguranţa acestora în ceea ce priveşte durabilitatea afacerilor;
- slaba dezvoltare a serviciilor de suport şi susţinere a afacerilor;
- accesul limitat la serviciile de informare şi consultanţă;
- incapacitatea tinerilor de a gestiona şi a crea o afacere proprie;
- politicile fiscale pentru micii antreprenori.
În acest context, considerăm că măsurile care ar stimula tinerii să se încadreze în viaţa
economică a localităţii ar fi:
- acordarea facilităţilor pentru inițierea afacerilor,
- acordarea creditelor preferenţiale tinerilor pentru iniţierea afacerilor,
- oferirea consultanţei gratuite privind pregătirea documentaţiei de obținere a creditului.
În pofida unei creşteri recente a creditului agricol, sectorul agroalimentar din Moldova
rămîne încă slab finanţat. Aproximativ o treime din cererea sectorului agroalimentar din
Moldova este acoperită de împrumuturi bancare, o pătrime – de creditare de la furnizori, 3% – de
subvenţii de stat, iar restul de 40% rămîn neacoperite. Cererea nesatisfăcută – decalajul de
finanţare – reprezintă capitalul de lucru şi necesităţile de investiţii care sînt acoperite din
fondurile proprii ale producătorilor agricoli (cîştiguri, economii personale). În cazul în care
finanţarea bancară disponibilă ar fi fost suficientă pentru a acoperi deficitul, aceste fonduri
„personale” ar fi putut fi folosite pentru a extinde producţia sau creşterea bunăstării fermierilor,
dar nu pentru a menţine nivelul actual al producţiei. Situaţia s-a îmbunătăţit considerabil în 2012,
129
atunci cînd creditele bancare au crescut cu 50% de la an la an, iar decalajul de finanţare a scăzut
de la 50% la 35%, fiind totuşi încă destul de mare.
Fig. 3.13. Sursele de finanţare în sectorul agroalimentar în perioada 2009-2012
(mil. lei şi %)
Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
Referindu-ne la informaţia expusă în Strategia de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului
Rural din Moldova 2014–2020, s-au evidenţiat mai multe deficienţe sistemice în creditarea
sectorului agroalimentar: furnizarea insuficientă a împrumuturilor pe termen lung (creditele de
investiţii sînt, de obicei, pe o durată de 3 ani, cu unele excepţii pe 5 ani, insuficiente pentru
finanţarea plantaţiilor multianuale sau instalaţiilor post-recoltare, cum ar fi depozite frigorifice),
ratele înalte ale dobînzilor (15-20% pe an), politici colaterale insuficiente (exces de cerinţe de
garantare, subevaluarea gajurilor de către bănci), combinate cu instrumente slab dezvoltate de
piaţă pentru facilitarea accesului la credite (fonduri de garanţii pentru împrumuturi, subvenţii la
dobîndă) [24].
Uniunea Europeană trasează 2 obiective specifice privind activitatea antreprenorială
[157]:
1) Creşterea gradului de autoocupare a tinerilor în domeniul afacerilor
Direcţiile de acţiune:
a. Aplicarea unor măsuri legislative şi dezvoltarea unor programe de promovare a
autoocupării adaptate nevoilor tinerilor;
b. Stimularea iniţierii de noi afaceri prin promovarea antreprenoriatului în şcoli şi
universităţi;
c. Oferirea unei palete mai variante de servicii pentru dezvoltarea carierei tinerilor, care să
vină totodată şi în sprijinul dezvoltării economice la nivelele naţional şi european;
130
d. Facilitarea şi sprijinirea dezvoltării talentului şi aptitudinilor antreprenoriale ale
tinerilor;
e. Stimularea şi sprijinirea demarării şi dezvoltării firmelor nou-înfiinţate (start-up-uri)
prin facilitarea accesului acestora la finanţare;
f. Crearea unor programe de formare în afaceri pentru şomerii tineri, care ar include etape
clar definite: profilare, planificare, punere în funcţiune, consolidare şi creştere, în fiecare etapă
oferind un meniu variabil de servicii (consiliere, formare şi calificare, consiliere şi accesul la
microcredite), în parteneriat cu tinerii şi alte organizaţii, consilierii în afaceri şi instituţiile
financiare;
g. Lansarea programelor active pe piaţa muncii, care oferă sprijin financiar pentru şomerii
tineri în vederea demarării unei afaceri;
h. Conectarea serviciilor publice de ocupare cu servicii de asistenţă şi microfurnizori de
finanţare, pentru a ajuta şomerii tineri să îşi dezvolte o carieră în antreprenoriat;
i. Introducerea, pînă la sfîrşitul anului 2015, a competenţei-cheie „spiritul antreprenorial”
în curricula de studiu în învăţămîntul primar, gimnazial, profesional, superior şi în educaţia
adulţilor;
j. Realizarea acţiunilor de promovare a programelor antreprenoriale pentru tineri, inclusiv
prin dezvoltarea de platforme web.
2) Creşterea gradului de autoocupare a tinerilor în domeniul afacerilor în mediul
rural
Direcţii de acţiune:
a. Promovarea accesării de către tineri a fondurilor destinate domeniului agriculturii,
pescuitului, silviculturii etc. în vederea dezvoltării unor afaceri în mediul rural;
b. Înfiinţarea unor grupuri operative de tineri (fermieri, cercetători, consultanţi), care vor
participa la Parteneriatul European pentru Inovare „Productivitatea şi durabilitatea agriculturii”;
c. Promovarea de noi surse de venit pentru tinerii din mediul rural în interiorul sectorului
(activităţi de prelucrare, de marketing) şi în afara acestuia (activităţi ecologice, turism, educaţie);
d. Sprijinirea activităţilor demonstrative pentru transferul de cunoştinţe referitoare la noile
practici în domeniu; informare, schimburi pe termen scurt şi vizite în interiorul UE în scopul
promovării schimbului de bune practici pentru tinerii din mediul rural;
e. Crearea şi oferirea serviciilor de consultanţă, în vederea îmbunătăţirii performanţei
economice şi de mediu pentru tinerii din mediul rural.
În acest context, facem referire la expunerea economistului Valeriu Zbârciog, care
menționează că, în lipsa spiritului antreprenorial specific pieței, republica nu va putea depăși
131
repede nici criza valorilor, nici soluționarea problemei sărăciei care domină țara și nici revenirea
la propria identitate [136, p. 192].
3.2.4. Măsuri de stimulare a dezvoltării incubatoarelor de afaceri
Ţinînd cont de faptul că persoanele tinere deţin aşa calităţi precum: flexibilitatea,
adaptabilitatea sporită la schimbare, spiritul de creativitate, ingeniozitatea, capacitatea de a însuşi
mai rapid inovațiile etc., ar trebui să le plaseze pe acestea într-o situaţie mai avantajoasă,
comparativ cu celelalte categorii ale populaţiei, în general, şi ale forţei de muncă, în special. De
fapt, situaţia este inversă: persoanele tinere acced din ce în ce mai greu pe piaţa muncii din cauza
condiţiilor şi cerinţelor impuse de angajatori. Înaintarea unor cerinţe la angajare din partea
angajatorilor, cum ar fi experienţa profesională, considerată de mulţi specialişti în domeniu ca
una subiectivă, împiedică încadrarea tinerilor pe piaţa muncii şi, totodată, sporește numărul
şomerilor din rîndul tinerilor. Grupul ocupaţional menţionat este prezent pe piaţa muncii destul
de modest. De obicei, în ţările cu economie concurenţială, persoanele din această categorie de
vîrstă sînt preocupate mai mult de alte activităţi, mai utile din punctul lor de vedere, decît
desfăşurarea unor anumite activităţi. Ceea ce este explicabil, în primul rînd, prin nivelul de
calificare redus şi experienţa de muncă insuficientă de care dispun tinerii, care le asigură,
respectiv, un salariu inferior faţă de salariile practicate pentru celelalte categorii de persoane. Din
acest considerent, tinerii sînt predispuşi să se preocupe mai mult de procesul de investire în
capitalul lor uman care, în perspectivă, poate să le aducă venituri mai mari decît veniturile
salariale obţinute în prezent în urma prestării serviciilor de muncă [32, p. 116].
Spiritul de creativitate, ingeniozitatea tinerilor din mediul rural poate fi explorată în
direcţia creării unui mediu de afaceri favorabil cu ajutorul incubatoarelor de afaceri.
Incubatorul de afaceri reprezintă o instituţie ce oferă tinerilor antreprenori cu idei şi
planuri de afaceri viabile şansa de a le realiza într-un mediu potrivit. Aceste instituţii oferă
consultanţă şi instruire antreprenorială, suport consultativ la achiziţionarea echipamentului,
costuri de administrare reduse, precum şi alte facilităţi.
În acest context, autorul menţionează că Agenţia de Dezvoltare Regională Nord a
deschis primul incubator de afaceri din mediul rural în Republica Moldova la 3 octombrie 2013
„Incubatorul de Afaceri Larga”, în cadrul căruia agenţii economici din raionul Briceni vor putea
beneficia de consultanţă şi instruire antreprenorială. Crearea unor noi asemenea instituţii
constituie un factor important prin care se urmăreşte atragerea tinerilor în dezvoltarea regiunii.
Stimularea spiritului antreprenorial al tinerilor din mediul rural prin intermediul
incubatoarelor de afaceri va susţine dezvoltarea economică durabilă (bazată pe utilizarea
132
diversităţii resurselor locale) şi va îmbunătăţi nivelul de ocupare a forţei de muncă. În Small
Business Act for Europe (2011), Comisia Europeană a subliniat că provocarea principală o
reprezintă necesitatea unui număr mai mare de întreprinzători, spiritul antreprenorial fiind un
factor puternic de creştere economică şi de creare a locurilor de muncă [39, p. 138].
Programul de acţiune se bazează pe 3 direcţii:
I. Dezvoltarea educaţiei antreprenoriale şi a formării profesionale pentru sprijinirea
creşterii economice şi impulsionarea apariţiei noilor întreprinderi.
II. Crearea unui mediu de afaceri favorabil pentru întreprinzători, constînd, în principal,
în eliminarea obstacolelor din 3 domenii-cheie: accesul la finanţare, acordarea sprijinului pentru
întreprinzători în etapele de dezvoltare a afacerii, reducerea poverilor administrative.
III. Dinamizarea culturii antreprenoriale prin utilizarea modelelor de bună practică şi
stimularea iniţiativei antreprenoriale a grupurilor-ţintă cu potenţial de a deveni antreprenor.
Trebuie să subliniem faptul că nu toate localităţile rurale dispun de forţa de muncă
necesară, care posedă cunoştinţe şi competenţe profesionale în domeniul agricol. În Republica
Moldova, sistemul de învăţămînt agricol nu corespunde cerinţelor actuale de integrare în UE.
Finanţarea bugetară limitată pentru educaţia tinerilor nu este suficientă pentru asigurarea
instituţiilor de învăţămînt agricol cu baza materială corespunzătoare, repararea clădirilor,
modernizarea echipamentelor sau formarea cadrelor didactice conform standardelor europene.
Toate acestea, precum şi neconcordanţa dintre cunoştinţele furnizate de sistemul de formare
profesională şi cerinţele de pe piaţa forţei de muncă tinere sînt probleme fundamentale. Astfel,
multe din profilurile de curs care sînt oferite de instituţiile profesionale nu corespund cererii
pieţei. Aceste neajunsuri sînt menţionate în sondajul realizat de autor în mediul rural în regiunile
Nord, Transnistria şi UTA Găgăuzia. Cauza primordială o reprezintă programele de instruire
profesională clasică, ce se bazează în mare parte pe cunoştinţe teoretice şi mai puţin pun accentul
pe abilităţile practice. Ca urmare, nu se acumulează cunoştinţele necesare pentru a rezolva
problemele ce apar într-un mediu concurenţial în schimbare rapidă.
Un fermier tînăr care ar dori să desfăşoare o activitate individuală trebuie să aibă
cunoştinţe mai generale pentru a fi capabil să gestioneze toate domeniile de afaceri. În prezent,
tinerii instruiţi în şcolile profesionale agricole nu primesc acea instruire care să-i ajute să devină
agricultori polivalenţi de succes în calitate de mici întreprinzători.
Dificultăţi în ceea ce priveşte asigurarea localităţilor rurale cu forţă de muncă competentă
apar şi în sfera socială. Astfel, în multe localităţi rurale se simte o lipsă a profesorilor, medicilor
de familie, lucrătorilor culturali care împiedică desfăşurarea activităţilor din sfera socială. Pe
lîngă profesiile sus-numite, în unele localităţi nu există meserii din domeniul deservirii, şi
133
anume: cizmari, frizeri, croitori etc. De multe ori, aceste meserii sînt practicate de amatori fără o
pregătire profesională în domeniu.
Astfel, autorul menţionează că revenirea tinerilor în mediul rural constituie o problemă
gravă pentru Republica Moldova.
O modalitate sigură de a determina tinerii să se întoarcă la activităţile agricole este aceea
ca agricultura să devină performantă, să asigure un cîştig care să îi permită tînărului să nu
rîvnească un post pe care l-ar putea avea la oraş.
Referindu-ne la întreprinderile neagricole din sectorul rural, subliniem că ele au un rol
important în menţinerea şi consolidarea economiei rurale, prin crearea unor noi ocupaţii și
creşterea oportunităţilor de angajare a tinerilor.
Autorul consideră că autorităţile publice locale ar trebui să susţină iniţierea afacerilor în
localitatea rurală pe care o reprezintă prin mai multe modalităţi, cum ar fi:
- să ofere spaţii sau clădiri libere din mediul rural;
- să scutească tinerii antreprenori de anumite taxe şi impozite locale pentru o anumită
perioadă de activitate;
- să asigure instruiri în domeniul afacerilor persoanelor care doresc să iniţieze o afacere.
3.2.5. Măsuri de diversificare a economiei rurale şi a activităţilor economice alternative
O altă problemă-cheie pentru succesul oricărei politici de dezvoltare rurală, în mod
particular pentru Republica Moldova, constă în diversificarea economiei rurale, dezvoltarea şi
promovarea activităţilor economice de alternativă. Acest obiectiv este strîns legat de nivelul de
educaţie şi calificare al forţei de muncă rurale: transferul forţei de muncă de la activităţi agricole
la activităţi neagricole necesită o evaluare a instruirii, calificărilor şi abilităţilor, precum şi a
nevoilor de instruire continuă [140, p. 107]. Crearea şi dezvoltarea unor noi activităţi economice,
sub formă de noi exploataţii, noi întreprinderi sau noi investiţii în activităţi neagricole, sînt
măsuri esenţiale pentru perpetuarea şi competitivitatea zonelor rurale din Moldova.
În acest sens, autorul propune să fie încurajate proiecte ce ţin de dezvoltarea turismului
rural, patrimoniului natural şi cultural.
Republica Moldova este o ţară preponderent agricolă, cu numeroase localităţi rurale şi cu
un peisaj rural atrăgător. Există posibilităţi de practicare a turismului rural: avem resurse
naturale, rîuri interioare, parcuri naţionale şi rezervaţii naturale. Activităţile turistice în mediul
rural sînt activităţi generatoare de venituri de alternativă, ele oferind totodată posibilităţi de
dezvoltare a mediului rural, prin valorificarea peisajelor unice, a biodiversităţii, dar şi a
134
ospitalităţii locuitorilor rurali. Afacerile turistice rurale pot fi extinse şi pe exemplul „satului
moldovenesc”, pentru că:
- majoritatea resurselor turistice se găsesc pe teritoriile localităților rurale sau în
apropiere;
- mediul rural este locul unde s-au conservat tradiţiile populare;
- comunitatea sătească este foarte ospitalieră [35, p. 41].
Totodată, vom menţiona că nu orice localitate rurală poate fi şi una turistică; ea trebuie să
fie reprezentativă şi să îndeplinească anumite criterii minime, necesare pentru a fi introdusă în
circuitul turistic şi declarată obiect turistic:
1) să deţină un potenţial turistic deosebit;
2) să existe acces rutier pe tot parcursul anului, bine întreţinut;
3) să fie asigurată cu energie electrică, apă, canalizare;
4) să deţină spaţii de cazare clasificate în corespundere cu normele metodologice de
clasificare a structurilor de primire turistică din Republica Moldova;
5) să existe unitate de poştă şi telecomunicaţii;
6) să fie asigurată asistenţă medicală sub forma unui post de prim ajutor;
7) să fie asigurată posibilitatea organizării unor forme de agrement şi petrecere
individuală sau colectivă a timpului liber: pescuit, vînătoare, plimbări ecvestre, pe apă etc.;
8) să deţină spaţii comerciale pentru produse alimentare, legume, fructe, obiecte de sport-
turism etc.
Dezvoltarea turismului în mediul rural are mai multe avantaje, și anume:
- Sînt identificate obiectele de interes turistic de provenienţă naturală sau cultural-istorică,
atractive pentru vizite, care stimulează sosirea persoanelor din alte regiuni ale ţării sau de peste
hotarele ei.
- Prin turism este valorificat şi transmis tinerilor tezaurul cultural tradiţional: folclorul,
obiceiurile locale, bucătăria tradiţională, evenimentele semnificative în viaţa comunităţii.
- Sînt puse în aplicare proiecte de conservare, restaurare, restabilire a monumentelor şi a
anumitor teritorii locale şi de amenajare a acestora.
- Sînt formate anumite calităţi omeneşti frumoase: ospitalitatea, bunăvoinţa, prietenia,
stima reciprocă, respectul faţă de valorile sacre, care creează un climat psihologic benefic în
comunitatea respectivă şi determină relații corecte între oameni.
- Sînt create noi locuri de muncă prin deservirea spaţiilor de locuit din curtea ţărănească,
comercializarea produselor preparate din materie primă naturală, ecologic pură; prestarea
135
serviciilor de transport şi de însoţire, producerea obiectelor de artizanat şi a altor bunuri necesare
persoanelor care călătoresc.
- Prin dezvoltarea turismului rural prin prisma viziunii satului moldovenesc, poate fi
promovată imaginea Republicii Moldova peste hotarele ţării [35, p. 42]. Creşterea turismului
rural reprezintă o posibilitate pentru gospodăriile din mediul rural de a genera venituri
suplimentare. Cota de înnoptări în satele de vacanţă a crescut cu 25% în perioada 2009-2013.
Fig. 3.14. Ponderea numărului de înnoptări în unităţile turistice, 2009–2013
Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.
Ţările-membre UE recunosc existenţa, dar şi necesitatea dezvoltării turismului rural.
Dezvoltarea acestui domeniu de activitate este considerată ca imperios necesară, dar respectîndu-
se următoarele restricţii: protejarea naturii, infrastructurii şi serviciilor existente; păstrarea
construcţiilor; folosirea materialelor tradiţionale; conservarea peisajului şi a mediului etc. Fiecare
ţară-membră UE are obligaţia de a lua toate măsurile juridice, fiscale şi administrative care să
faciliteze dezvoltarea turismului rural, în general, şi a agroturismului, în particular. În acest scop
este favorizată practica găzduirii la ţară de către agricultorii care dispun de spaţii
corespunzătoare.
3.2.6. Măsuri de stimulare a dezvoltării prestării serviciilor în mediul rural
Distingem trei grupe principale de prestări servicii în care ar putea fi antrenaţi tinerii din
mediul rural:
1) Prestări de servicii industriale, care se includ în sfera de cuprindere a industriei
rurale. În această categorie de servicii sînt cuprinse: activităţi prin care se realizează bunuri sau
instalaţii noi; reparaţii capitale sau curente ale maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor; efectuarea unor
1400063 168482 49486 112274 441689 81891 546241
1412166 193856
43583 134284 391305
45433 603705
1424441 202223
37317 128894 427536
54109
574362
1462423 221810
36895 122963 459268
119797
501690
1478849 255650 34513 118933 463358 108529 497866
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%
100%
TOTAL Hoteluri /moteluri
Pensiuni turistice
Cămine pentru
vizitatori
Structuri de
întremare
Sate de vacan??
Tabere pentru copii
2009 2010 2011 2012 2013
136
prelucrări ale materiei prime şi materialelor în cadrul acţiunilor de cooperare; recondiţionarea
pieselor de schimb; remedierile în termenele de garanţie; confecţionarea unor produse singulare
de uz personal sau gospodăresc ori realizate în serii mici.
2) Prestări de servicii pentru agricultură – în această grupă se include asistenţă tehnică
de specialitate privind: chimizarea agriculturii, irigaţii, lucrări de îmbunătăţiri funciare, asistenţă
sanitar-veterinară etc.
Din cauza stării precare în care se află exploataţiile agricole, o soluţie ar fi înfiinţarea
unor servicii pentru agricultură atît guvernamentale, cît şi private:
a) servicii de sol – acestea trebuie să sprijine sub toate aspectele protecţia mediului şi
implicit protecţia solului: studii agrochimice; lucrări de îmbunătăţiri funciare;
b) servicii de protecţie a plantelor – acestea trebuie să coordoneze activităţile de protecţie
a plantelor: investigarea şi omologarea pesticidelor; urmărirea pe termen lung a efectelor asupra
ecosistemelor agricole; calitatea alimentelor de bază etc.;
c) servicii veterinare – aceste servicii sînt menite să asigure apărarea sănătăţii animalelor
şi a sănătăţii publice: controlul mişcării animalelor, controlul alimentelor etc.;
d) servicii de mecanizare a agriculturii – în contextul lipsei acute de mijloace mecanice
pentru executarea lucrărilor agricole, se impun măsuri de organizare a mecanizării, în special
pentru agricultura privată.
Un exemplu elocvent este Franţa, unde s-au înfiinţat cooperative de utilizare în comun a
maşinilor agricole (CUMA). Pentru ca un agricultor să facă parte din CUMA el se obligă să
utilizeze maşinile un anumit număr de ore, în funcţie de suprafaţa de teren pe care o deţine. De
asemenea, aceştia participă direct şi la autofinanţarea cooperativei, mai precis, la cumpărarea
fiecărei maşini în parte. În cazul în care o maşină nu îl interesează pe cooperator, el nu este
obligat să participe financiar la cumpărarea ei. În Elveţia sînt constituite bănci de maşini, în
cadrul cărora fiecare agricultor rămîne proprietarul maşinii sale, dar le pune la dispoziţia tuturor
pentru tarife fixe avantajoase [89, p. 52].
La etapa actuală este necesară încurajarea unor noi forme de organizare şi stimulare a
procesului de creştere a gradului de mecanizare a exploataţiilor agricole, este necesar să se aplice
complexul de măsuri tehnice şi organizatorice cel mai corespunzător bunelor practici, spre a
asigura folosirea raţională a mijloacelor tehnice.
3) Prestări de servicii pentru populaţia rurală, în care se includ: activitatea
dispensarului, transportul în comun, distribuţia de energie pentru consumul casnic etc.
Dezvoltarea industriei rurale şi a serviciilor are menirea de a asigura folosirea mai
completă a forţei de muncă tinere şi creşterea veniturilor populaţiei din mediul rural.
137
3.3. Stimularea materială și socială a tinerilor din mediul rural în activitatea de
muncă
Depopularea localităţilor rurale este determinată şi de faptul că majoritatea tinerilor
plecaţi la studii în localităţile urbane refuză să se întoarcă după absolvire în localitatea de baştină
pentru a-şi continua activitatea de muncă. După cum s-a relatat, neatractivitatea localităţilor
rurale este determinată de spectrul îngust al ocupaţiilor şi meseriilor solicitate în mediul rural, de
infrastructura socială mai puţin dezvoltată, care determină o calitate a vieţii inferioară celei din
mediul urban.
Pentru tinerii din mediul rural, perioada cea mai vulnerabilă, din punct de vedere al luării
unei decizii privind viitorul lor, este absolvirea instituţiei de învăţămînt superior. În acel
moment, tinerii au cîteva posibilităţi: stabilirea în oraşul în care au studiat pentru angajare,
întoarcerea în localitatea de baştină pentru desfăşurarea activităţilor cu caracter socioeconomic,
continuarea studiilor la masterat la o universitate din ţară sau de peste hotare sau emigrarea în
afara ţării, pentru căutarea unui loc de muncă.
Potrivit unui studiu efectuat pe un eşantion de 300 de absolvenţi ai Academiei de Studii
Economice din Moldova, majoritatea din ei sînt interesaţi în dezvoltarea socioeconomică a
localităţii lor de baştină, în acelaşi timp, doar o parte mică doreşte cu adevărat întoarcerea la
baştină după absolvirea facultăţii, din motiv că nu au condiţii pentru dezvoltare profesională şi
nu sînt remuneraţi corespunzător aşteptărilor. Majoritatea studenţilor (48,3%) din mediul rural,
deşi nu au un serviciu, doresc să rămînă în Chişinău, considerînd că au perspective mari în acest
sens. În general, printre cele mai populare răspunsuri se observă fie dorinţa de a rămîne în or.
Chişinău pentru angajare sau continuarea studiilor, fie o decepţie în ceea ce priveşte condiţiile
socioeconomice şi de afirmare profesională din localitatea de baştină.
Referitor la planurile de viitor, 43% din respondenţi își doresc stabilirea cu traiul în or.
Chişinău, aproape jumătate (46%) intenţionează să-şi continue studiile la masterat în capitală
țării sau peste hotarele ei şi doar 11,7% îşi planifică deja plecarea la muncă peste hotare. Pornind
de la diferenţele de dezvoltare şi de infrastructură dintre mediul urban şi cel rural din Republica
Moldova, tinerii rurali doresc să-şi construiască un viitor mai bun şi mizează în acest sens pe
obţinerea sau continuarea studiilor, urmată de angajarea şi stabilirea definitivă în oraşul
Chişinău, deşi sînt mai multe impedimente în acest sens, aşa ca oferta mare de specialişti în
capitală, costul chiriei, deseori inaccesibil etc. [34, p. 25].
Problema angajării tinerilor absolvenţi este una acută în mai multe state. Opţiuni de
soluţionare sînt diferite şi depind de specificul societăţii, culturii, șirului de probleme etc. La
iniţiativa Băncii Mondiale, în 2007 a fost alcătuit un registru al activităţilor de susţinere a
138
angajării tinerilor care a fost implementat în 84 de ţări – Youth Employment Inventory (YEI).
Analizînd datele statistice cuprinse în acest registru, autorii proiectului evidenţiază cîteva
principii care ar putea fi folosite pentru elaborarea politicilor de stimulare a ocupării tinerilor
(BM, 2007) [120, p. 13]:
- Cu cît mai repede sînt ajutaţi tinerii să se încadreze în cîmpul muncii, cu atît mai
eficient şi mai puţin costisitoare este politica publică.
- Politicile sînt cele mai eficiente atunci cînd sînt ţintite către grupurile cele mai
vulnerabile de tineri (de exemplu, tineri săraci sau fără instruire, fără abilităţi etc.).
- Majoritatea politicilor în acest domeniu au un impact pozitiv asupra indicatorilor
„şomajul tinerilor” şi „salariul tinerilor”.
- Însă atunci cînd se ia în consideraţie analiza cost-eficienţă a programelor, mai puţin de
jumătate de politici sînt de succes, ceea ce sugerează că aceste politici sînt de obicei costisitoare
pentru guvern.
- Nu există politici mai bune sau mai rele, toate au un impact comparabil şi alegerea
pentru implementare a unei politici sau a alteia trebuie să depindă mai degrabă de specificul ţării
şi a problemei.
Deci, dezvoltarea economică şi socială a mediului rural şi, respectiv, a ţării depinde în
mare măsură de stimularea întoarcerii tinerilor la baştină, care poate fi înfăptuită prin abordarea
diferitor politici:
1. Motivarea absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt de a se angaja în cîmpul muncii în
localităţile de baştină:
- Pentru atragerea tinerilor specialişti, Guvernul RM a decis alocarea indemnizaţiei
unice, nerambursabile, în trei etape, pentru cei ce se angajează în instituţiile de învăţămînt
din sectorul rural.
- Grija faţă de resursele umane şi formare profesională s-a manifestat prin operarea
modificărilor în Legea ocrotirii sănătăţii, conform cărora tinerii specialişti plasaţi în cîmpul
muncii în localităţile rurale vor beneficia de anumite facilităţi materiale la debutul carierei
medicale. Astfel, pe parcursul anului 2012, în acest sens au fost executate mijloace financiare în
sumă de 21,8 mil. lei.
- Asigurarea cu spaţiu locativ gratuit a tinerilor specialişti cu studii superioare şi
postuniversitare de rezidenţiat, repartizaţi şi angajaţi în cîmpul muncii în instituţiile publice
(bugetare) din localitățile rurale. Deoarece actualmente legislaţia nu este ajustată la modificările
propuse de Guvern şi, respectiv, nu este determinat modul de finanţare a cheltuielilor
nominalizate, alocaţiile (în sumă de 10,0 mil. lei) aprobate în bugetul de stat pe anul 2012 nu au
139
fost utilizate. Totuşi, în bugetul de stat pe anul 2013 pentru asigurarea cu locuinţă a tinerilor
specialişti au fost prevăzute 10,0 mil. lei.
- Acordarea facilităţilor la prima angajare – adaos salarial, scutire de la plata contribuţiilor
sociale pentru o perioadă de timp, beneficii la obţinerea creditelor, scutirea întreprinderilor de la
plata contribuţiilor sociale pentru tinerii angajaţi pentru primii ani de muncă, compensarea unor
cheltuieli de către stat, acordarea unui suport financiar în mărimea unui procent prestabilit din
salariul noului angajat pe o durată de timp limitată etc.
- Creşterea salariilor prin perfecţionarea sistemului existent de salarizare: aplicarea
diferitor forme noi de salarizare, ţinînd cont de experienţa mondială, inclusiv europeană (sistem
de beneficii, aplicarea pachetelor de acordare a serviciilor sociale, inclusiv pentru alimentaţia
angajaţilor, facilităţi pentru iniţierea afacerilor, formare/reformare profesională, facilităţi pentru
familii) [117, p. 177].
Un factor important ce determină nivelul de motivaţie a muncii angajaţilor tineri îl
reprezintă remunerarea. Acordarea facilităţilor la prima angajare – adaos salarial, scutire de la
plata contribuţiilor sociale pentru o perioadă de timp, beneficii la obţinerea creditelor, scutirea
întreprinderilor de la plata contribuţiilor sociale pentru tinerii angajaţi pentru primii ani de muncă
– sînt acele soluţii care ar completa deficienţele legate de salarizare. Salariul constituie şi un
criteriu foarte important care orientează tinerii în alegerea profesiei sau a meseriei, fapt ce duce
ulterior la dezechilibre pe piaţa muncii, deoarece se pregătesc prea mulţi specialişti într-un
domeniu şi prea puţini în altul, drept consecinţă pieţei muncii i se oferă specialişti insuficient
calificaţi. Aici, o parte din vină îi revine şi sistemului instructiv sau educaţional, care uneori nu
informează în prealabil tinerii despre oferta profesiilor, iar programele curriculare nu sînt
stabilite în strînsă legătură cu situaţia de pe piaţa forţei de muncă. Aceasta ne demonstrează
faptul că, pe alocuri, instituţiile de învăţămînt nu organizează programe de orientare profesională
pentru tinerii care se află în ultimii ani de studii.
În prezent, Guvernul alocă, prin intermediul ANOFM, circa 83,5 milioane lei anual
pentru susţinerea şomerilor şi plasarea acestora la noi locuri de muncă sau cîte 1244 lei în medie
pentru fiecare şomer înregistrat la ANOFM. Tinerii şomeri (15-24 ani) beneficiază de aceste
resurse în proporţie de 18% şi populaţia adultă – de 82%. În acelaşi timp, rata tinerilor şomeri
din totalul de şomeri în ţară este de circa 22%, iar 78% sînt adulţi. Prin urmare, deşi sînt mai
mulţi şomeri (15-24 ani), alocaţiile bugetare pentru susţinerea acestora sînt cu 3,8% mai mici
decît pentru populaţia adultă. Pentru a restabili imparţialitatea statului faţă de tineri şi adulţi,
Guvernul ar trebui să aloce încă aproximativ 3,4 milioane lei anual pentru susţinerea tinerilor
şomeri.
140
Tabelul 3.14. Cheltuielile necesare pentru susţinerea tinerilor şomeri
Indicatori 2009 2010 2011 2012 2013
Raportul tinerilor şomeri
înregistraţi de statistică la totalul
şomerilor conform statisticii, %
27,3 27,8 25,0 20,8 21,6
Raportul tinerilor şomeri
înregistraţi de ANOFM la totalul
şomerilor conform ANOFM, %
22,4 21,0 20,9 18,7 17,8
Diferenţa procentuală, % 4,9 6,9 4,1 2,1 3,8
Raportul şomerilor adulţi la total
conform statisticii, %
72,7 72,2 75,0 79,2 78,4
Raportul şomerilor adulţi la total
conform ANOFM, %
77,6 79,0 79,1 81,3 82,2
Diferenţa procentuală, % -4,9 -6,9 -4,1 -2,1 -3,8
Cheltuieli totale ale ANOFM, lei 83666800
Cheltuielile ANOFM pentru
susţinerea tinerilor şomeri, lei
17502427
Cheltuielile medii per şomer
înregistrat, lei
1244
Cheltuielile medii per şomer tînăr
plasat, lei
5225
Minimul resurselor financiare
adiţionale necesare pentru tineri, lei
3414273
Resurse financiare necesare pentru
impactul pozitiv al politicii, lei
8877800
Sursa: www.anofm.md (vizitat 25.12.2014)
Această sumă ar putea susține o politică activă de stimulare a angajării tinerilor, de
exemplu pentru opţiunea recomandată în acest document. S-a estimat că politica publică va avea
un impact dorit, dacă va fi alocată suma de 8,9 milioane lei anual sau jumătate din bugetul
ANOFM destinat măsurilor active de susţinere a şomerilor. Suma nu este foarte mare, este de
aproximativ 30 de ori mai mică decît suma totală necesară pentru a rezolva întreaga problemă.
Prin urmare, Guvernul ar trebui să aloce cel puţin 3,4 milioane lei pentru a restabili echitatea în
susţinerea şomerilor tineri şi adulţi, dar preferabil 8,9 milioane lei pentru a obţine un impact
pozitiv la implementarea unei politici publice active de susţinere a şomerilor tineri.
Opţiuni de soluţionare a acestei probleme sînt multiple şi diferă de la o ţară la alta, depinzînd
de specificul societăţii, de cultura ţării, de problemele existente la acest capitol etc. În opinia
autorului, opţiunile de susţinere a angajării tinerilor în Republica Moldova ar fi următoarele:
1. Scutirea întreprinderilor de la plata contribuţiilor sociale pentru tinerii angajaţi pentru
primii ani de muncă. Cea mai mare problemă pentru angajatori la remunerarea persoanelor sînt
141
contribuţiile de asigurări sociale de stat, care astăzi constituie 23%2 din suma salariului şi sînt
achitate de către patron. Aceasta este o cheltuială suplimentară plăţilor salariale. Anume ea este
principala cauză a plăţii salariilor în plicuri şi principalul obstacol în calea majorării salariilor –
la fiecare leu plătit angajaţilor, patronul mai plăteşte 23 de bani în fondul asigurărilor sociale.
Pentru a evita această plată, majoritatea patronilor preferă scheme dubioase de evidență a
numerarului, preferînd a-l plăti angajaţilor ca salariu nedeclarat.
De aceea, pentru a stimula angajarea tinerilor, se propune ca salariile persoanelor nou-
angajate în cîmpul muncii să fie scutite de plata contribuţiilor de asigurări sociale pe o perioada de 1-
3 ani. Este un mecanism simplu, care poate fi implementat fără mari eforturi, dar cu efecte mari. La
angajare, persoana urmează să fie luată în evidenţă la CNAS. În baza dărilor de seamă prezentate
periodic de agenţii economici, la CNAS se va duce evidenţa persoanelor din această categorie şi
perioada lor de activitate în cadrul întreprinderilor. La angajare într-un alt loc de muncă, tînărul poate
obţine de la CNAS un certificat în care să se indice care este vechimea lui de muncă, astfel încît
fiecare companie să ştie cît timp ea mai poate beneficia de această scutire. La expirarea termenului
prestabilit, întreprinderile vor începe să achite contribuţiile de asigurări sociale. Astfel, economia ar
putea compensa lipsa lor de experienţă, ei deja nu vor mai fi tineri absolvenţi de facultate, ci
specialişti cu experienţă. Respectiv, numărul şomerilor în rîndul tinerilor absolvenţi se va micşora.
Din cele menţionate mai sus, autorul concluzionează că implementarea acestui
mecanism va avea un şir de consecințe, şi anume:
De ordin fiscal. Cea mai importantă este diminuarea încasărilor la CNAS. Această sumă
va trebui să fie compensată din bugetul statului, ca sumă pentru susţinerea tinerilor angajaţi.
Totuşi, dat fiind faptul că tinerii sînt cea mai prost plătită categorie a angajaţilor, cheltuielile
suportate de buget nu vor fi considerabile. În prezent, Guvernul alocă, prin intermediul ANOFM,
circa 83,5 milioane lei anual pentru susţinerea şomerilor şi plasarea acestora la noi locuri de
muncă. O parte din această sumă ar putea fi orientată spre o politică activă de stimulare a
angajării tinerilor. S-a estimat că politica publică va avea un impact dorit dacă va fi alocată suma
de 8,9 milioane lei anual la implementarea unei politici publice active de susţinere a tinerilor
şomeri. Pentru calcularea salariului mediu pentru tinerii angajaţi, au fost folosite doua extreme –
salariul minim garantat pe ţară pe care un angajator este obligat să-l achite (1650 lei, potrivit HG
nr. 165 din 09.03.2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real) şi
salariul mediu pe ţară (4225 lei potrivit HG nr. 1000 din 13.12.2013 privind aprobarea
cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2014). Reieşind din
2 MMPSF pregătește un nou act normativ conform căruia agentul eocnomic va achita 22% pentru contribuții sociale.
142
faptul că contribuţiile sociale achitate de angajator constituie 23%, respectiv eficienţa
cheltuielilor pentru un tînăr angajat va constitui 8106 lei. Astfel, în medie ar beneficia de această
politică publică 1095 tineri absolvenţi în fiecare an.
De ordin administrativ. Această soluţie necesită schimbări în sistemul de raportare şi
monitorizare a contribuţiilor pentru asigurarea socială achitată de către agenţii economici. În
formularul REV5 (Declaraţia persoanei asigurate anual), subpunctul Categoria persoanei
asigurate, se introduce o nouă categorie – „tineri absolvenţi”, care cuprinde tinerii absolvenţi
angajaţi în primul an după absolvire. Printr-o hotărîre de guvern, agenţii economici sînt scutiţi de
plata contribuţiilor sociale pentru persoanele din această categorie pentru o perioadă de un an.
De ordin economic. Prin această opţiune se caută un instrument care să stimuleze
angajarea tinerilor absolvenţi în cîmpul muncii. Nemijlocit vor fi angajaţi prin această opţiune
1095 de absolvenţi şi vor beneficia de scutirile de la BASS numai angajatorii acestor tineri.
Numărul şomerilor în rîndul tinerilor absolvenţi va fi micşorat astfel cu 11% timp de un an, iar
rata şomajului printre tinerii absolvenţi va fi diminuată cu 4,6%.
De ordin social. Analizele teoretice demonstrează că însăşi existenţa unui program de susţinere
a tinerilor ar putea genera un entuziasm şi o schimbare de atitudini în societate, unde mai mulţi tineri
vor căuta un post de muncă şi mai mulţi agenţi economici vor fi disponibili să angajeze tineri.
Totodată, opţiunea nu prevede direct crearea unor noi locuri de muncă în economie, ceea
ce înseamnă că rata şomajului, pe termen scurt, va creşte pentru alte categorii de vîrstă. Pe
termen lung însă, acest dezavantaj este de neglijat, mai ales în condiţiile Moldovei, cînd
ponderea forţei de muncă activă devine tot mai mică din cauza emigrării. Pe termen lung, tinerii
care rămîn să lucreze în ţară vor deveni acea bază necesară pentru plata pensiilor.
Totuşi, există riscul ca agentul economic să se folosească de această facilitate şi să
angajeze tinerii absolvenţi numai pentru perioada pentru care beneficiază de reducere. De aceea,
pentru a maximiza efectul politicii publice, trebuie considerată o perioadă mai lungă de acordare
a facilităţilor – pînă la 3 ani.
2. Salarii achitate de către stat în perioada de probă. Excluderea interzicerii aplicării
perioadei de probă a tinerilor specialişti din Codul muncii (art. 62). Considerăm oportun ca statul
să se oblige să achite salariul pentru tînărul absolvent pentru perioada de probă (3 luni – art. 60)
la primul loc de muncă în primul an de absolvire. Astfel, chiar dacă tinerii absolvenţi nu vor
obţine postul de muncă după perioada de probă, ei vor obţine şansa de a se manifesta şi vor
căpăta experienţă.
Astfel, agentul economic va depune o cerere la ANOFM împreună cu un pachet de
documente care va include dovezi că tînărul este angajat în primul an după absolvire, prin care
143
va cere să beneficieze de această politică publică. Statul va transfera în fiecare lună angajatorului
salariul brut al tînărului angajat. Ca şi în cazul opţiunii 1, opţiunea 2 va avea un şir de incidenţe
de ordin fiscal, administrativ şi social.
De ordin fiscal. Ca şi în opţiunea precedentă, aici costurile totale pentru bugetul de stat
vor fi de 8,9 milioane lei. Beneficiari ai politicii vor fi 1083 tineri absolvenţi. Salariul estimat al
tînărului este de 2937 lei. Angajatorul va achita doar contribuţia de 23% (675 lei) pentru BASS.
Eficienţa opţiunii ar fi 8218 lei pentru un tînăr angajat.
De ordin administrativ. Din punct de vedere administrativ, este necesar de stabilit setul
de documente care atestează faptul că tînărul angajat a absolvit unul dintre cele 3 tipuri de studii
(secundar profesional, mediu de specialitate sau superior). Cea mai mare povară administrativă
va fi însăşi procesarea acestor documente şi distribuirea banilor.
De ordin social. Avînd un loc de muncă, mulţi tineri vor avea şansa de a se afirma, a
cîştiga venituri proprii şi a deveni independenţi. Aici agenţii economici ar putea fi mult mai
înclinaţi să rişte să angajeze cît mai mulţi tineri, cheltuielile salariale fiind foarte mici. Agentul
economic va fi interesat să acorde tînărului un salariu cît mai mic, pentru a achita cît mai puţine
contribuţii sociale şi medicale.
În vederea promovării reîntoarcerii absolvenţilor moldoveni din străinătate, Organizaţia
Internaţională pentru Migraţie, misiunea în Republica Moldova (OIM), în parteneriat cu
Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Educaţiei şi Agenţia pentru Ocuparea Forţei de
Muncă a demarat un program-pilot de promovare şi de susţinere a revenirii temporare sau
permanente în Moldova a 30 de tineri moldoveni absolvenţi ai instituţiilor din străinătate, pentru
a se angaja în instituţiile private/publice din Moldova în vederea schimbului de experienţă şi
implementării abilităţilor căpătate peste hotare. Acest program-pilot este realizat în cadrul
Proiectului: Susţinerea implementării componentei de migraţie şi dezvoltare a Parteneriatului
pentru Mobilitate UE-Moldova, finanţat de UE IEVP şi implementat de OIM în parteneriat cu
Guvernul Republicii Moldova.
2. Măsuri de stimulare a tinerilor din mediul rural în obţinerea creditelor de consum
pentru necesităţi curente
O altă componentă a activităţii tinerilor în mediul rural este legată de o serie de factori ce
ţin de creşterea calităţii vieţii, de satisfacerea cerinţelor vitale curente, de viziunea de dezvoltare
a localităţii ş.a. În condiţiile în care nevoile se diversifică, iar solvabilitatea majorităţii populaţiei
din mediul rural rămîne scăzută, accesul la bunuri se face mai rapid prin utilizarea creditului
bancar, şi anume a creditului de consum. Acesta, la rîndul său, contribuie nu numai la
144
accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului în economie, ci şi la creşterea în ritmuri rapide a
nivelului de trai a unei părţi a populaţiei.
Prin urmare, creditul de consum în mod raţional influenţează echilibrul bănesc al
populaţiei:
- În primul rind, banii economisiţi pot fi utilizaţi în alte scopuri, în funcţie de necesităţile
personale.
- În al doilea rînd, plăţile aferente achitării creditului de consum pot fi planificate cu un
grad de autenticitate mai mare, decît formarea economiilor. Aceasta este determinată de faptul că
rambursarea creditului reprezintă consumul curent, iar economiile – consumul viitor.
- În al treilea rînd, creditul este sursa care îi permite fiecărei familii să-şi asigure o
structură raţională a cheltuielilor de consum, să-şi ridice nivelul de trai.
- În al patrulea rînd, creditele de consum contribuie la afirmarea progresului economic şi
social.
Creditele de consum sînt cele mai utilizate credite în Republica Moldova. Actualmente,
cota acestora reprezentă 55% din volumul total al creditelor acordate persoanelor fizice. Potrivit
Băncii Naţionale a Moldovei, din totalul creditelor acordate pînă la data de 31.10.2013 de 39,8
miliarde de lei, 3,3 miliarde (8,3%) reprezintă împrumuturile pentru consum. Acest lucru arată
un mare potenţial de economisire pentru consumatori, în cazul în care competiţia aduce o
reducere a ratei dobînzii.
Tabelul 3.15. Creditele de consum oferite de băncile din Republica Moldova în perioada
01.01.2013 - 31.12.2013 Banca Suma, lei Ponderea, %
BC "COMERTBANK" S.A. 6 908 625 0,21
BC "ENERGBANK" S.A. 53 971 221 1,64
BC "EXIMBANK - Gruppo Veneto Banca" S.A. 11 490 943 0,35
BC "ProCredit Bank" SA 956 801 009 28,99
BC "UNIBANK" S.A. 21 740 963 0,66
BC "VICTORIABANK" S.A. 219 700 161 6,66
Banca de Economii S.A. 5 248 395 0,16
BC "BANCA SOCIALA" S.A. 20 345 585 0,62
BC "EuroCreditBank" S.A. 42 501 526 1,29
BC "MOBIASBANCĂ - Groupe Societe Generale" S.A. 362 698 425 10,99
BC "Moldindconbank" S.A. 354 310 553 10,73
BC "MOLDOVA - AGROINDBANK" S.A. 1 194 483 042 36,19
BCR Chişinău S.A. 17 921 562 0,54
"FinComBank" S.A. 32 625 639 0,99
TOTAL CREDITE DE CONSUM 3 300 747 649 100,00
Sursa: www.bnm.md (vizitat 21.05.2014)
145
Numărul mare de credite de consum acordate se datorează faptului că pentru solicitarea
unui astfel de credit este nevoie doar de buletinul de identitate, carnetul de muncă şi certificatul
de salariu. Creditele de consum nu necesită gaj, un avantaj pentru familiile tinere care nu
întotdeauna pot asigura creditul, iar acordarea lui durează în medie 3 zile. Creditele de consum
au cele mai mari dobînzi din cauza riscurilor mari pe care banca le suportă.
Tabelul 3.16. Dobînzile creditelor de consum oferite de băncile din R. Moldova, 2013
Nr.
ord.
Banca Suma
maximă a
creditului
Perioada
maximă de
rambursar
e
Rata maximă a
dobînzii fără istorie
de creditare (anual)
1 BC "VICTORIABANK" S.A. 30000 24 luni 14%
2 BCR Chişinău S.A. 30000 24 luni 16%
3 BC "Moldindconbank" S.A. 30000 26 luni 17%
4 BC "EuroCreditBank" S.A. 30000 26 luni 17%
5 BC "ENERGBANK" S.A. 30000 24 luni 18%
6 BC "MOLDOVA-AGROINDBANK" S.A. 30000 36 luni 18%
7 BC "ProCredit Bank" SA 30000 24 luni 22%
8 Banca de Economii S.A. 30000 24 luni 25%
9 "FinComBank" S.A. 30000 24 luni 26%
10 BC "COMERTBANK" S.A. 30000 60 luni 10-20%
11 BC "UNIBANK" S.A. 30000 24 luni 11-23%
12 BC "MOBIASBANCĂ S.A. 30000 25 luni 17-19%
13 BC "BANCA SOCIALA" S.A. 30000 24 luni 18-23%
Sursa: Realizat de autor în baza datelor de pe site-urile oficiale ale băncilor comerciale.
În context, autorul menţionează că volumul creditului de consum şi termenele de
achitare a acestuia depind de veniturile populaţiei. Actualmente, conform datelor statistice,
pentru achitarea creditului populaţia cheltuie în medie 8% din salariul său. Pentru diferite
categorii de populaţie cu venituri diferenţiate această pondere variază considerabil, înregistrînd
tendinţe de creştere odată cu micşorarea salariului.
3. Măsuri economice şi sociale în vederea susţinerii familiilor tinere din mediul rural
Actualmente este imperioasă abordarea problemelor familiei tinere şi elaborarea,
respectiv implementarea unei politici sociale coerente pentru familiile tinere, care să ţină cont de
diagnoza situaţiei existente şi de structura instituţională a ţării. Susţinerea reală din partea
statului este necesară pentru toate familiile, dar îndeosebi pentru cele tinere, fiindcă, din toate
etapele ciclului familial, cea mai critică, din punct de vedere economic şi social, este cea de
constituire a cuplului şi de apariţie a primului copil [53, p. 303].
Printre principalele măsuri economice şi sociale existente în Republica Moldova se
enumeră următoarele:
- Prestaţiile (beneficiile) familiale în bani şi natură (alocaţiile pentru copii, beneficiile
legate de maternitate).
146
- Serviciile sociale în favoarea familiei – asistenţa medicală, servicii de îngrijire a
copiilor, servicii orientate spre timpul liber şi dezvoltarea psihică, intelectuală şi motorie a
copilului, terapia de familie, servicii de îndrumare a adulţilor în relaţiile cu copiii, consiliere şi
îndrumare familială, ajutor menajer.
- Sistemul de asistenţă socială (asistenţa familiilor în condiţii de risc) este destinat, în
funcţie de nevoi, grupurilor celor mai defavorizate sau chiar individualizat şi cuprinde beneficii
în bani, natură, servicii.
O politică financiară (subvenţii, credite pentru nevoi speciale – achiziţionarea unei locuinţe,
bunuri de folosinţă îndelungată, reparaţii în casă) în favoarea familiilor tinere în Republica Moldova,
practic, nu există. Crearea unui sistem de creditare preferenţial pentru familiile tinere pînă la etapa
actuală nu s-a reuşit. La 18 iunie 2008, Guvernul Republicii Moldova a aprobat Hotărîrea „Privind
susţinerea socială a familiilor tinere care activează în sectorul bugetar, în sistemul asigurărilor
obligatorii de asistenţă medicală şi în sistemul public de asigurări sociale la procurarea (construcţia)
sau închirierea locuinţei în anii 2008-2010”. La 13 iunie 2008, Parlamentul a adoptat Legea cu
privire la ajutorul social nr. 133-XVI, care are drept scop asigurarea unui venit lunar minim garantat
familiilor defavorizate, prin acordarea ajutorului social.
Pentru îmbunătăţirea situaţiei în domeniu, unica soluţie constă în crearea condiţiilor
optime pentru a face mai atractivă rămînerea în mediul rural a populaţiei şi, în special, a tinerilor.
În această ordine de idei, este necesar de menţionat că piaţa muncii reflectă clar structura reală a
economiei naţionale, sistemul de instruire şi educaţie şi formarea profesională, tendinţele
principale în ceea ce priveşte dinamica evoluţiei populaţiei ţării, mobilitatea forţei de muncă, rata
şomajului şi mărimea investiţiilor în capitalul uman. Totodată, ea posedă o sensibilitate sporită
vizavi de deciziile ce se iau pe celelalte pieţe, de aceea trebuie să fie flexibilă la schimbările ce
pot interveni.
Autorul concluzionează că ocuparea forței de muncă nu este doar o problemă a pieței
muncii, ci o problemă a funcționării tuturor piețelor. Ea nu poate fi ”abandonată” doar în sarcina
unui minister, ea este o problemă de securitate națională, de răspundere guvernamentală, o
problemă de managemnet, de acțiune, de asumare a răspunderii în sfera de competență, dar și de
comportament pe piața muncii.
3.4 Concluzii la capitolul 3
1. Aşezările rurale se confruntă cu o degradare evidentă a sistemului de deservire
comunală, cu o stare deplorabilă a infrastructurii sociale şi de producere, cu servicii publice
insuficiente. Politicile guvernamentale, din ultima perioadă, au inclus un întreg spectru de
147
domenii ce vizează dezvoltarea infrastructurii sociale în mediul rural, fiind elaborate programe şi
strategii naţionale, precum şi un șir de acte legislative şi normative, care prevăd o serie de acţiuni
relevante pe viitor pentru o dezvoltare rurală durabilă.
2. Gospodăriile din mediul rural sînt cu mult mai puţin dotate cu facilităţi de locuit, decît
gospodăriile din mediul urban. În afară de electricitate, care are o acoperire de aproape100% în
Republica Moldova, gospodăriile rurale, de fapt, duc lipsă de apă caldă, încălzire centralizată şi
sisteme de canalizare. Infrastructura de transport şi comunicaţii din mediul rural este net
inferioară celei din mediul urban şi are impact negativ asupra procesului de angajare a tinerilor
din mediul rural în cîmpul muncii.
3. Rezultatele sondajului reflectă lacunele şi problemele cu care se confruntă tinerii din
mediul rural în procesul de angajare în cîmpul muncii (lipsa experienţei de muncă, instruire
profesională insuficientă, criterii de angajare exagerate, salarii mici etc.).
4. Potrivit rezultatelor obţinute prin sondaj, tinerii din mediul rural se confruntă cu
dificultăţi în iniţierea unor afaceri: accesul limitat la resurse financiare de tip credit sau grant;
nesiguranţa tinerilor referitor la durabilitatea afacerilor; slaba dezvoltare a serviciilor de suport şi
susţinere a afacerilor; accesul limitat la serviciile de informare şi consultanţă; politici fiscale
insuficiente etc.
5. Ocuparea forței de muncă nu este o problemă doar a pieței muncii, ci o problemă a
funcționării tuturor piețelor, este o problemă de securitate națională, de răspundere
guvernamentală, de managemnet și de comportament pe piața muncii.
148
CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI
Reieşind din analiza social-economică a ocupării tinerilor din mediul rural în baza datelor
statistice oficiale, din rezultatele cercetării sociologice, precum şi din prognoza efectuată de
autor, pot fi făcute următoarele concluzii:
1. Conceptul de ocupare a forței de muncă a evoluat treptat, fiind reflectat în mai multe
etape de cunoaștere economică ștințifică și doctrine economice, cum ar fi: etapa mercantilistă,
fiziocrată, a liberalismului economic clasic și neoclasic, marxistă, keynesiană, neoliberală,
contemporană.
2. Mediul rural din Republica Moldova se confruntă cu probleme demografice grave.
Numărul populaţiei rurale din Republica Moldova a înregistrat o descreştere, fiind cauzată atît de
reducerea considerabilă a natalităţii, cît şi de intensificarea fenomenului migraţiei de muncă din
localitățile rurale, în special a populaţiei tinere, fenomen care conduce la îmbătrînirea populaţiei.
Populaţia economic activă din mediul rural are o tendinţă de descreştere.
3. Numărul populaţiei tinere ocupate din mediul rural este în descreştere: numărul
tinerilor în vîrstă de 15-24 de ani în totalul populaţiei economic active în anul 2013 a constituit
104,3 mii, faţă de 121,3 mii în anul 2009; numărul tinerilor inactivi pe categoria de vîrstă 15-24
în anul 2013 a constituit 295,2 mii, număr explicat prin lipsa locurilor de muncă disponibile
preferate de tineri; rata şomajului în rîndul tinerilor rămîne a fi cea mai înaltă în comparaţie cu
alte categorii de vîrstă şi este în creştere în ultimii ani. În anul 2013, rata şomajului în rîndul
celor de 15–24 de ani a fost de 12,2%, de 2,3 ori mai mare decît rata şomajului pe ţară, care a
constituit 5,1%.
4. Oportunităţile de angajare a forţei de muncă tinere din mediul rural sînt limitate. O
problemă cu care se confruntă tinerii din mediul rural constă în prezenţa unei agriculturi cu o
productivitate foarte scăzută, din cauza unor tehnologii agricole depăşite şi a politicii agrare
inconsecvente. În anul 2013, doar 11,7 mii tineri din mediul rural cu vîrsta cuprinsă între 15 și 24
ani au fost antrenaţi în activităţi legate de agricultură, iar 26,6 mii – în activităţi neagricole.
5. Dezvoltarea activităţii antreprenoriale în mediul rural nu face faţă exigenţelor
economiei de piaţă, fiind la un nivel incipient. Nivelul redus al afacerilor mici şi mijlocii în
mediul rural este determinat de lipsa unui climat favorabil, precum şi de lipsa pregătirii
persoanelor care doresc să iniţieze o afacere în domeniul dat.
6. Mobilitatea teritorială a forţei de muncă tinere din mediul rural se află într-o creştere
permanentă. Lipsa oportunităţilor de angajare, mediul de afaceri nefavorabil, lipsa condiţiilor
necesare pentru obţinerea veniturilor adecvate unui trai decent, infrastructura socială degradată,
149
calitatea joasă a serviciilor sociale etc. au determinat o mare parte din populaţia economic activă,
în special a celei tinere, care se află la începutul carierei de muncă, să migreze fie în localităţile
din mediul urban, fie peste hotarele republicii cu speranţa de a găsi atît un loc de muncă mai bine
plătit, cît şi o viaţă mai bună, cu perspective mai promiţătoare. Astfel, în anul 2012, din numărul
total de persoane declarate plecate peste hotare la muncă sau în căutarea unui loc de muncă,
21,96% erau din grupa de vîrstă 15–24 de ani, în 2013 – 20,78%, iar în 2014 – 21,15%.
7. Diferenţa dintre nivelul de instruire a populaţiei tinere rurale şi al celei urbane creşte
în permanenţă. Nivelul de instruire al tinerilor din mediul rural ramîne cu mult în urma celui
urban. Astfel, tinerii rurali îşi fac studiile cu preponderenţă la nivelul secundar profesional.
Această situaţie este condiționană atît de localizarea geografică a instituţiilor de învăţămînt,
nivelul mai slab de instruire, cît şi de motivarea mai slabă a tinerilor rurali de a-şi continua
studiile.
8. Promovarea politicii de ocupare a forţei de muncă tinere de către autorităţile publice
locale este destul de limitată. În mare măsură, autorităţile publice locale nu se implică activ în
probleme de ocupare a forţei de muncă în localitatea pe care o reprezintă din cauza lipsei de
resurse financiare necesare pentru crearea noilor locuri de muncă. Soluţionarea problemei date se
concretizează, în primul rînd, în crearea condiţiilor necesare de diversificare a structurii
ocupaţionale, precum şi de creare a unor locuri de muncă atractive, astfel încît exodul forţei de
muncă din localităţile rurale să se micşoreze.
Rezultatele analizei, precum şi concluziile ce reies din acestea, impun formularea
următoarelor propuneri şi recomandări în sensul ameliorării situaţiei privind ocuparea şi
stimularea activităţii economice şi sociale a tinerilor din mediul rural:
1. În scopul majorării ratei de ocupare a tinerilor din mediul rural în cîmpul muncii, se
cere de intensificat atragerea investiţiilor interne şi externe în localităţile rurale, necesare
pentru crearea unor locuri de muncă mai atractive pentru tineri, diversificarea structurii
ocupaţionale, utilizarea eficientă a forţei de muncă tinere din mediul rural, precum şi pentru
reducerea exodului forţei de muncă. Această recomandare prevede elaborarea unor planuri
strategice de dezvoltare social-economică durabilă a localităţilor rurale, care să se axeze pe
reabilitarea şi dezvoltarea continuă a infrastructurii sociale a localităţilor rurale, în special pe
construcţia drumurilor, asigurarea cu apă potabilă, gazificare, construcţia unor obiecte de menire
socială şi culturală etc.
2. Elaborarea unui mecanism de susţinere a producătorilor tineri agricoli în scopul
transformării agriculturii într-o ramură economică competitivă şi profitabilă modernă, care să
poată face faţă exigenţelor economiei de piaţă, accentul fiind pus la nivel naţional şi local pe
150
componente ale infrastructurii precum: deschiderea centrelor de consultanţă şi asistenţă în
domeniul activităţii economice, în special în agronomie şi zootehnie; deschiderea în localităţile
rurale a magazinelor agricole, specializate pe îngrăşăminte, seminţe etc., iniţierea centrelor de
colectare a producţiei agricole; susţinerea întreprinderilor mici din localitate care se ocupă de
prelucrarea producţiei agricole; facilitarea deschiderii staţiilor de maşini şi tractoare; încheierea
unor contracte pe perioade îndelungate de timp între producătorii agricoli şi întreprinderile de
prelucrare a producţiei agricole.
3. Încurajarea şi susţinerea persoanelor tinere din localităţile rurale care doresc să
iniţieze o afacere. Ea prevede: acordarea unor facilităţi, prin scutirea de la plata impozitului pe
venit pentru primul an de activitate sau prin reducerea plăţii de arendă, pentru persoanele care şi-
au iniţiat propria afacere şi au creat noi locuri de muncă; organizarea diverselor activităţi de
instruire şi consultanţă în ceea ce priveşte iniţierea şi conducerea unei afaceri; stimularea
diversificării activităţilor economice în mediul rural, prin acordarea unor facilităţi speciale
persoanelor care doresc să iniţieze afaceri şi în alte domenii decît în cel agrar sau comercial, cum
ar fi construcţiile, industria de prelucrare a producţiei agricole, deservire socială etc.; crearea
unui climat favorabil de dezvoltare a sectorului serviciilor şi a turismului rural, care ar permite
îmbunătăţirea structurii pe profesiuni şi meserii a forţei de muncă din comunităţile rurale;
reanimarea meşteşugurilor populare specifice localităţii, ceea ce ar face posibilă încadrarea în
cîmpul muncii a unei anumite părţi din populaţia aptă de muncă din localitatea respectivă;
facilitarea accesului agenţilor economici din localităţile rurale la instituţiile financiare, precum
băncile agricole, companii de asigurare, bursa agricolă etc.
4. Colaborarea autorităţilor publice locale cu agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei
de muncă tinere în ceea ce priveşte utilizarea cît mai largă a serviciilor prestate de agenţiile date
pentru necesităţile localităţilor rurale. Prezentarea informaţiei obiective şi utile tinerilor din
mediul rural cu privire la corelarea dintre cererea şi oferta pe piaţa muncii şi la tendinţele de
specializare cerute pe piaţa respectivă.
5. Menţinerea şi atragerea tinerilor în localităţile rurale:
- educarea şi instruirea economică şi antreprenorială a persoanelor tinere din mediul
rural, în vederea iniţierii şi dezvoltării propriilor afaceri;
- dezvoltarea învăţămîntului liceal agricol în mediul rural, ce le-ar permite tinerilor să
însuşească anumite cunoştinţe şi abilităţi, iar după absolvirea acestuia să se poată încadra
nemijlocit în activitatea profesională;
151
- acordarea unor facilităţi suplimentare persoanelor tinere care, după însuşirea unei
meserii sau profesiuni, revin în mediul rural pentru a-şi desfăşura activitatea, mai ales pentru
acele profesiuni sau meserii care sînt considerate deficitare pe piaţa muncii.
6. Stimularea angajării în cîmpul muncii a tinerilor din mediul rural:
- diversificarea ofertei pe piaţa muncii, deoarece oferta locurilor de muncă pentru tinerii
din mediul rural este actualmente limitată preponderent la comerţ, construcţii şi alimentaţie
publică. Diversificarea locurilor de muncă trebuie corelată cu stimularea muncii la domiciliu şi
cu locuri de muncă în care programul de lucru este flexibil;
- stimularea agenţilor economici cu privire la angajarea tinerilor din mediul rural în
cîmpul muncii, care prevede: subvenţionarea din partea statului (atît în sectorul public, cît şi în
cel privat); stimularea fiscală a angajatorilor pentru încadrarea în muncă a tinerilor cu program
parţial sau flexibil; sponsorizarea anumitor cursuri de calificare şi recalificare profesională.
Cursurile organizate de stat trebuie să fie elaborate în funcţie de cererea pieţei, de specificul
sectorului de activitate care generează cererea celor mai multe locuri de muncă şi de tipul de
competenţe şi abilităţi cerute pe piaţă;
- acumularea mai multor calificări de către tinerii din mediul rural, diversificarea cărora
ar asigura în viitor o creştere a şanselor de a găsi un loc de muncă. În urma unor schimbări
economice şi sociale rapide, tinerii care dispun de mai multe calificări se vor adapta mai uşor la
noile standarde de competenţă profesională, la transformările produse în diferite sectoare de
activitate.
152
BIBLIOGRAFIE
Legi, Hotărîri
1. Constituţia Republicii Moldova. Chişinău, 1994.
2. Codul Muncii (Legea nr. 154 din 28.03.2003). În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 30.07.2004, nr.125-129 (1479-1483).
3. Codul educaţiei al RM. Nr. 152 din 17.07.2014. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 24.10.2014, nr. 319-324.
4. Legea cu privire la tineret. Nr. 279-XIV din 11.02 1999. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 22.04.1999, nr. 39-41.
5. Legea cu privire la ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în
căutarea unui loc de muncă. Nr. 102-XV din 13.03.2003. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova,15.04.2003, nr 70-72.
6. Legea cu privire la migraţia de muncă, Nr.180-XVI din 10.07.2008. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 29.08.2008, nr.162-164.
7. Legea învăţămîntului. Nr. 547-XIII din 21.07.95. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 09.11.1995, nr. 62-63.
8. Legea voluntariatului. Nr. 121 din 18.06.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 24.09.2010, nr. 179-181.
9. Legea cu privire la prioritatea dezvoltării sociale a satului şi a complexului agroindustrial
în economia naţională a Republicii Moldova. Nr. 506 din 15.02.1991. În:Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 15.02.1991, nr. 005.
10. Legea cu privire la aprobarea Strategiei Naţionale pentru tineret pe anii 2009-2013. Nr.25
din 03.02.2009. În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 07.04.2009, nr. 68.
11. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. Nr. 845 din 03.01.1992. În:Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 28.02.1994, nr. 2.
12. Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din
stînga Nistrului (Transnistria), Nr. 173-XVI din 22.07.2005 . În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 29.07.2005, nr.101-103/478
13. Hotărîrea Guvernului nr. 972 din 18.10.2010. „Cu privire la programul investiţional
„PARE 1+1”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 29.10.2010, nr.211-212/1091.
14. Hotărîrea Guvernului nr. 135 din 24.02.2014 „Cu privire la aprobarea modului de
repartizare a mijloacelor. fondului de subvenţionare a producătorilor agricoli pentru anul
2014”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 28.02.2014, nr. 49-52
153
15. Hotărîrea Guvernului nr.165 din 09.03.2010 „Cu privire la cuantumul minim garantat
al salariului în sectorul real”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 12.03.2010,
nr. 35.
16. Hotărîrea Guvernului nr.1000 din 13.12.2013 „Privind aprobarea cuantumului salariului
mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2014”. În:Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 20.12.2013, nr. 297-303.
17. Strategia de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 „Educaţia-2020” (Hotărîrea
Guvernului nr. 944 din 14.11.2014). În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
21.11.2014, nr. 345-351 din 14.11.2014.
18. Strategia Naţională de dezvoltare durabilă a complexului agroindustrial al Republicii
Moldova (2008-2015) (Hotărîrea Guvernului nr. 282 din 11.03.2008). În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 21.03.2008, nr. 57-60.
19. Strategia naţională privind politicile de ocupare a forţei de muncă, pe anii 2007-2015
(SNPOFM) (Hotărîrea Guvernului nr. 605 din 31.05.2007). În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 15.06.2007, nr. 82-85.
20. Strategia dezvoltării culturii Republicii Moldova: 2013-2020 „Cultura XXI/20”.
http://www.particip.gov.md/proiectview.php?l=ro&idd=626 (vizitat 12.08.2014).
21. Educaţia – 2020. Strategiade dezvoltare a educaţiei pentru anii2014–2020 (Hotărîrea
Guvernului nr. 944 din 14.11.2014). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
21.11.2014, nr. 345-351.
22. Moldova 2020: Strategia naţională de dezvoltare: 7 soluţii pentru creşterea economică şi
reducerea sărăciei (Legea Nr. 166 din 11.07.2012 ). În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 30.11.2012, nr. 245-247.
23. Strategia Naţională în domeniul politicii de tineret 2014-2020. http://mts.ro/wp-
content/uplo ads/2013/10/Strategie_22.10.2013_integrat_ revOM.docx#
_Toc370211882(vizitat 13.08.14).
24. Strategia de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural din Moldova 2014 – 2020.
(Hotărîrea Guvernului Nr. 409 din 04.06.2014). În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 10.06.2014, nr. 152.
25. Strategia naţională de sănătate publică pentru anii 2014-2020 (Hotărîrea Guvernului Nr.
1032 din 20.12.2013). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 27.12.2013, nr. 304-
310.
154
Monografii, studii, articole
26. Agenţia pentru dezvoltare regională Vest. Planul de dezvoltare regională 2007-2013
regiunea Vest. http://www.adrvest.ro/attach_files/Capitolul_VI_Spatiul_ rural.pdf. (vizitat
22.09.2014)
27. Anuarul Statistic al Republicii Moldova. 2013. Chişinău, 2014. 556 p.
28. Aspecte privind nivelul de trai al populaţiei în 2013. Chişinău, 2014. 145 p.
29. Băcescu M., Băcescu-Cărbunaru, A. Macroeconomie şi politici macroeconomice.
Bucureşti: ALL Educaţional, 1998. 894 p.
30. Bîrcă A. Necesitatea elaborării şi implementării structurilor salariale în vederea asigurării
motivaţiei angajaţilor. În:Conf. şt. intern. „Competitivitatea şi inovarea în economia
cunoaşterii”, (28-29 septembrie 2012). Chişinău, 2012, Vol. 1, p. 220-224.
31. Bîrcă A. Situaţia tinerilor pe piaţa muncii. Chişinău: ASEM, 2008. 159 p.
32. Bîrcă, A. Comportamentul tinerilor pe piaţa muncii din Republica Moldova. În: Conf. şt.
intern. „Evoluţia demografică şi politica securităţii demografice” (22-23 aprilie 2010),
Chişinău: ASEM, 2010, p 116-124.
33. Bold I., Buciuman E., Draghici M. Spaţiul rural : definire, organizare, dezvoltare.
Timişoara : Mirton, 2003. 1100 p.
34. Bologan M. Tinerii din Republica Moldova în perioada de tranziţie. În: Economica, 2010,
Nr 1, p. 21- 28.
35. Botezatu A. Valorificarea potenţialului turistic al satului moldovenesc. În: Economica,
2011, Nr. 1, p. 41-45.
36. Buciuceanu-Vrabie M. Copiii rămaşi singuri acasă în urma migraţiei părinţilor : riscuri şi
realităţi. În: Revistă de filozofie, sociologie şi ştiinţe politice, 2011, Nr. 13, p. 169-177
37. Bugaian L. Motivarea şi implicarea în muncă a personalului - factor decisiv pentru
creşterea performanţelor întreprinderilor. În: Creşterea economică - prioritate naţională în
contextul integrării în Uniunea Europeană, conf. şt. inter. Chişinău, 2008, P. 327-330
38. Bugaian L., Timoin L., Nisor D. Dezvoltarea spiritului şi abilităţilor antreprenoriale. În.
Conf. naț. „Strategii şi politici de management în economia contemporană". Chişinău,
2013, p. 164-167
39. Cadrul naţional strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar şi a
spaţiului rural în perioada 2014-2020-2030, România.http://www.presidency.ro/
static/Cadrul%20 National%20Strategic%20Rural.pdf(vizitat 22.09.2014).
155
40. Cartea Albă a Comisiei Europene: un nou elan pentru tineretul european. http://mts.ro/wp-
content/uploads/2013/09/Cartea-Alba-a-Tinerilor-a-Comisiei-Europene.pdf(vizitat
22.09.2014).
41. Caun V., Chiriac L. Spaţiul rural în viziunea de marketing. În:Conf. şt. intern. „Republica
Moldova: 20 de ani de reforme economice” (23-24 septembrie 2011), Chişinău,2011, Vol.
I, p. 57-60.
42. Cauşan C. Accesul tineretului rural la educaţie şi sănătate. În: Conferinţa Tehnico-
Ştiinţifică a Colaboratorilor, Doctoranzilor şi Studenţilor (15-17 noiembrie 2011).
Chişinău, 2012, Vol. 3, p. 396-397.
43. Cauşan C. Angajarea tinerilor din mediul rural în cîmpul muncii: probleme, soluţii. În:
Economica, 2013, Nr. 3, p. 71-74.
44. Cauşan C. Măsuri de stimulare a activităţii de muncă a tineretului rural în Republica
Moldova. În: Meridian Ingineresc, 2013, Nr.4, p. 84-88.
45. Cauşan C. Educaţia moral-spirituală – obiectiv al politicii de tineret în Republica Moldova.
În: Conferinţa Tehnico-Ştiinţifică a Colaboratorilor, Doctoranzilor şi Studenţilor (15-23
noiembrie 2013). Chişinău, 2014, Vol. 3, p. 328-329.
46. Cauşan C., Cojuhari A. Corelarea dintre sistemul de educaţie a tineretului şi piaţa muncii
în Republica Moldova. În: Economie şi Sociologie, 2013, Nr. 4, p.78-85.
47. Cauşan C., Cojuhari A. Tendinţe şi probleme în activitatea de muncă a tineretului rural. În:
Conferinţa Tehnico-Ştiinţifică a Colaboratorilor, Doctoranzilor şi Studenţilor (15-23
noiembrie 2013). Chişinău, 2014, Vol. 3, p. 233-237.
48. Călcîi Gh, Calchel, M. Religia în societatea de criză: cazul Republicii Moldova. În: Revistă
de filozofie, sociologie şi ştiinţe politice, 2013, Nr. 2, p. 153-163.
49. Cheianu D., Oceretnîi A.Impactul transformărilor sociale asupra orientării valorice a
tinerilor din Republica Moldova. În: Studia Universitatis (Seria Ştiinţe Sociale), 2009, Nr.
3, p. 64-69.
50. Cheianu-Andrei D. ş.a. Necesităţile specifice ale copiilor şi vîrstnicilor lăsaţi fără îngrijirea
membrilor de familie plecaţi la muncă peste hotare. Chişinău, 2011. 251 p.
51. Chiriac L., Caun V. Marketingul rural şi atractivitatea investiţională a localităţii. Chişinău:
Editura ASEM, 2013. 190 p.
52. Chis C. Concept de măsuri integrate de combatere a şomajului. Timişoara, 2012. 374 p.
53. Chistruga-Sînchevici I. Politici sociale de susţinere a familiei tinere din Republica
Moldova. În: Conf. şt. intern. „Evoluţia demografică şi politica securităţii demografice"
(22-23 aprilie 2010). Chişinău: ASEM, 2010, p. 297- 303.
156
54. Cojuhari A., Dorofeev L. Aspecte conceptuale privind piaţa muncii şi reflectarea lor în
Republica Moldova. În: Economica. 2014, Nr. 3, p. 59-69.
55. Cojuhari A., Childescu V. Teorie Economică. Chişinău, 2012. 416 p.
56. Cucoş C. Pedagogie. Iaşi: POLIROM, 1996. 252 p.
57. Darie T. Politici de tineret în Republica Moldova : Realităţi şi perspective. Chişinău: Bons
Offices, 2007. 40 p.
58. Dicţionar de ştiinţe economice. Chişinău: Editura ARC, 2006. 1023 p.
59. Dona I. Economie rurală. Bucureşti : Editura Economică, 2000. 495 p.
60. Dumbrava V., Zahiu L. Managementul resurselor umane în agricultură. Bucureşti : ASE,
2005. 204 p.
61. Dumitru S. Migraţie şi mobilitate internaţională. Bucureşti, 2001. http://ru.scribd.com/doc/
142637793/migratie-si-mobilitate-internationala (vizitat 12.02.2015).
62. Evaluarea bugetelor publice locale pe domeniul tineret. Chişinău, 2012. 28 p.
63. Evoluţia demografică a Republicii Moldova. Chişinău : ASEM, 2014. 210 p.
64. Evoluţia demografică şi politica securităţii demografice: Conf. şt. intern. (22-23 aprilie
2010). Chişinău: ASEM, 2010. 339 p.
65. Forţa de muncă în Republica Moldova 2013: Ocupare şi şomaj. Chişinău, 2013. 167 p.
66. Garbuz V. Integrarea tinerilor specialişti pe piaţa muncii a Republicii Moldova. În: Conf.
şt. intern. „Creşterea economică în condiţiile globalizării" (18-19 oct. 2012). Chişinău,
2012, Vol. 3, p. 130-135.
67. Ghid legislativ în domeniul activităţii antreprenoriale. Chişinău, 2009.165 p.
68. Ghidul lucrătorului de tineret. Chişinău, 2006. 53 p.
69. Gorobievschi S. Antreprenoriatul: aspecte fundamentale manageriale. Chişinău,2009. 326 p.
70. Gorobievschi S. Managementul calității vieții și migrarea populației din Republica
Moldova. În: Republica Moldova : Provocările migrației. Chişinău, 2009, p.
71. Gorobievschi S. Prognoze de creştere a calităţii vieţii în Republica Moldova. În: Conf. şt.-
pract. Teoria şi practica administrării publice: Chişinău, 2014. - P. 328-332
72. Hîrbu E. Activitatea economică a populaţiei rurale din Republica Moldova. În: Conf. şt.
intern. „Competitivitatea şi inovarea în economia cunoaşterii” (24-25 septembrie 2010).
Chişinău, 2011, Vol. 1, p. 364-372.
73. Ignat I. ş.a. Economie politică. Bucureşti: Editura Economică, 1998. 608 p.
74. Impactul migraţiei populaţiei asupra situaţiei demografice din Republica Moldova.
Chişinău, ASEM, 2006. 178 p.
75. Intrarea tinerilor pe piaţa muncii. Chişinău, 2010. 29 p.
157
76. Keynes J. M. Teoria generală a folosirii mînii de lucru, a dobînzii şi banilor. Bucureşti:
Editura Ştiinţifică, 1970. 410 p.
77. Kotler Ph., Haider D.H., Rein I. Marketingul locurilor. Bucureşti: Teora, 2001. 384 p.
78. Livandovschi R. Satul turistic şi importanţa acestuia în localizarea produsului turistic rural.
În: Economica, 2009, Nr. 1, p. 85-88.
79. Liviţchi O. Eradicarea sărăciei : concepte şi strategii. Chişinău, 2011. 196 p.
80. Malthus Th. R. Eseu asupra principiului populaţiei. Bucureşti: Editura ştiinţifică, 1992. 408 p.
81. Matei C. Managementul demografic şi problemele securităţii demografice. În: Conf. şt.
intern. „Evoluţia demografică şi politica securităţii demografice” (22-23 aprilie 2010).
Chişinău, 2010, p. 24-32.
82. Matei C. ş.a. Cartea Verde a Populaţiei Republicii Moldova. Chişinău: Statistica, 2009. 56 p.
83. Migraţia forţei de muncă. Chişinău, 2013. 53 p.
84. Mîtcu M. Dezvoltarea durabilă a aşezărilor rurale din Republica Moldova. În: Analele
Academiei de Studii Economice din Moldova, 2008, p. 93-97.
85. Mîtcu M. Diferenţieri geodemografice în spaţiul rural al Republicii Moldova în contextul
politicilor demografice. În: Conf. şt. intern. „Evoluţia demografică şi politica securităţii
demografice” (22-23 apr. 2010). Chişinău, 2010, p. 101-109.
86. Mîtcu M. Situaţia demografică şi socio-economică din spaţiul rural al Republicii Moldova. În:
Conf. şt. intern. „Competitivitatea şi inovarea în economia cunoaşterii: probleme şi soluţii
pentru România şi Republica Moldova” (26-27 sept. 2008). Chişinău, 2008, p. 87- 91.
87. Mîtcu M. Unele aspecte socio-demografice şi economice din spaţiul rural al Republicii
Moldova. În: Conf. şt. intern. „Competitivitatea şi inovarea în economia cunoaşterii” (24-
25 septembrie 2010). Chişinău, 2011, Vol. 1, p. 249-252.
88. Mîtcu M., Hachi M. Populaţia rurală a Republicii Moldova: cercetări geodemografice.
Chişinău: Editura ASEM, 2008. 243 p.
89. Moga T., Radulescu C. V. Dezvoltarea complexă a spaţiului rural: Partea I. Bucureşti:
Editura ASE, 2004. 154 p.
90. Moga T., Rădulescu C. V. Economia industriilor şi serviciilor rurale: note de curs.
Bucureşti: Editura ASE, 2002. 89 p.
91. Moldova în cifre. 2014: Breviar statistic. Chişinău, 2014. 95 p.
92. Moldovanu D. Doctrine şi economişti celebri. Chişinău: Arc, 2011. 368 p.
93. Moldova – Transnistria: Eforturi comune pentru un viitor prosper. Aspecte sociale.
Chişinău: „Cu drag” SRL, 2009. 370 p.
94. Ocrotirea sănătăţii în Republica Moldova. Chişinău, 2013. 232 p.
158
95. Perţ S. Ocuparea forței de muncă din perspectiva racordării la coordonatele strategiei
europene pentru ocupare (SEO) – o abordare globală. București, 2002. 111 p.
96. Piaţa muncii în Republica Moldova. 2012: Culegere statistică. Chişinău, 2012. 123 p.
97. Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei Naţionale pentru tineret pe anii 2009-
2013.http://mts.gov.md/content/planul-de-actiuni-privind-implementarea-strategiei-
nationale-pentru -tineret-pe-anii-2009 (vizitat 02.01.2015).
98. Politica Agricolă Comună pe înţelesul tuturor. http://bookshop.europa.eu/ro/politica-
agricol-comun-pe-n-elesul-tuturor-pbKF8108237 (vizitat 15.05.2014).
99. Popescu A. Dezvoltare rurală. Bucureşti : Editura Universitară, 2002. 193 p.
100. Popescu G. Evoluția gîndirii economice. București, 2009. 1224 p.
101. Popescu G. Probleme de politică agrară. Bucureşti : Editura ASE, 2001. 226 p.
102. Programul Naţional „Satul Moldovenesc” (2005-2015).Chişinău, 2005. 152 p.
103. Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013. România. http://www.madr.ro/docs/
dezvoltare-rurala/PNDR_2007-2013_versiunea-consolidata-august2014.pdf (vizitat
14.09.2014)
104. Puterea politică şi coeziunea socială în Republica Moldova. Chişinău, 2010. 222 p.
105. Republica Moldova: Politici de creştere economică: Creare a locurilor de muncă şi
reducere a sărăciei. Chişinău, 2005. 184 p.
106. Ricardo D. Opere alese. 2 vol. Chişinău: Universitas, 1993.
107. Roman Toma ş.a. Sociologie economică rurală. Bucureşti : ASE, 2004. 377 p.
108. Românii şi migraţia forţei de muncă în Uniunea Europeană: Studiu. Asociaţia Naţională a
Birourilor de Consiliere pentru Cetăţeni, 2005. http://www.archive-ro-2012.com/open-
archive/191414/ 2012-07-23/c40d91356368048651fadf51c7da8a68(vizitat 14.09.2014).
109. Rusu Gh., Şevciuc V. Condiţiile şi cauzele crizei economice din Republica Moldova şi
problemele de redresare. În.: Revista Economică, 2007, Nr. 1(32), p. 101-108
110. Rusu Gh., Trofimov V., Şevciuc V. Stabilizarea şi creşterea economică: aspecte
metodologice, probleme, soluţii : (material didactic). Chişinău : CEP USM, 2007. 199 p.
111. Ryabokoni Vasilii. Condiţiile materiale de perfecţionare a structurii forţei de muncă în
mediul rural. În: Analele Institutului Naţional de Cercetări Economice. Chişinău, 2014, Nr.
1, p. 39-44.
112. Sainsus V. Îmbătrînirea demografică rurală: aspecte, interdependenţe, diferenţe
demospaţiale. În: Revista de filozofie, sociologie şi ştiinţe politice, 2012, Nr. 2, p. 153-165.
113. Sainsus V. Migraţiile populaţiei rurale în Republica Moldova : (aspecte economico-
geografice). Chişinău: ASEM, 2006. 197 p.
159
114. Sainsus V., Gîlcă V. Implicaţiile socio-economice ale migraţiei şi remitenţelor în
Republica Moldova. În: Conf. şt. intern. „Competitivitatea şi inovarea în economia
cunoaşterii” (24-25 septembrie 2010). Chişinău, 2011, Vol. 1, p. 271-275.
115. Satul moldovenesc din perspectiva socio-demografică. Chişinău, 2012. 144 p.
116. Savelieva G., Tomceac A. Aspectul social al situaţiei tinerilor pe piaţa forţei de muncă în
Republica Moldova. În: Analele Institutului de Economie, Finanţe şi Statistică, 2011, p.
171-176.
117. Saviţchi C. Probleme sociale şi de integrare ale tineretului în cîmpul muncii. În: Revistă de
filozofie, sociologie şi ştiinţe politice, 2013, Nr. 1, p. 173-177.
118. Situaţia forţei de muncă în mediul rural din Republica. Chişinău: ASEM, 2008. 88 p.
119. Situaţia social-economică a Republicii Moldova în anul 2013. Chişinău:Statistica, 2014. 74 p.
120. Stimularea angajării tinerilor în cîmpul muncii: Propunerea de politici publice. Chişinău,
2012. 38 p.
121. Strategii de reducere a şomajului în rîndul tinerilor. Experienţe şi exemple de bună practică
din Austria şi România. http://www.koop-at.eu/fileadmin/Koop_AT-RO/Dokumentation_
Seminar_Youth_2011-03-17_RO.pdf(vizitat 13.05.2015).
122. Studiu sociologic: participarea tinerilor în Republica Moldova / realizat în perioada
decembrie 2010 – ianuarie 2011 Fundaţia est europeană Moldova. Chişinău, 2011. 83 p.
https://tdvbalti.files.wordpress.com/2012/01/raport_studiu_participarea-tinerilor-in-
moldova.pdf(vizitat 13.01.2015).
123. Studiul situaţional al forţei de muncă în mediul rural, inclusiv prin prisma de gen. Chişinău, 2010.
169 p.
124. Şaran V. Mobilitatea tinerilor din Republica Moldova prin prisma programelor de studii
europene. În: Revistă de filozofie, sociologie şi ştiinţe politice, 2013, Nr. 2, p. 192-204.
125. Teorii şi doctrine economice. Piteşti, 2004. 349 p.
126. Tineret în acţiune: Ghidul programului Comisiei Europene (program pentru perioada 2007-
2013. http://ec.europa.eu/youth/tools/documents/programme-guide-2012_ro.pdf (vizitat
13.06.2014).
127. Tineretul în mişcare. Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, 2010. 27p.
128. Tinerii din Moldova în anul 2008. Studiu privind situaţia tinerilor din Republica Moldova. IDIS.
„Viitorul”. Chişinău, 2008.
129. Trofimov V., Liviţchi O., Tcaciuc C. Teorie economică. Microeconomie. Chişinău:
UCCM, 2013. 187 p.
160
130. Trofimov Victoria, Petronela Alina. Analiză comparativă a funcţionării pieţei muncii în
Republica Moldova şi România. În: Conf. şt. intern. „Creşterea economică - prioritate
naţională în contextul integrării în Uniunea Europeană". Chişinău, 2008, p. 415-418
131. Umaneţ V. Istoria gîndirii economice. Chişinău: Universitas, 1992. 150 p.
132. Vaculovschi D. Impactul crizei economice mondiale asupra politicii de ocupare a forţei de muncă
din Republica Moldova. În: Economica, 2011, Nr. 2, p. 51-60.
133. Vaculovschi D. Problemele pieţei muncii în Moldova – Transnistria. În: Moldova –Transnistria: Eforturi
comune pentru un viitor prosper. Aspecte sociale. Chişinău, 2009, p. 106-119.
134. Vaculovschi D. Prognoza pieţei muncii – instrument necesar în promovarea politicilor de ocupare a
forţei de muncă. În: Economie şi sociologie, 2011, Nr. 2, p. 203-208.
135. Vladicescu N. ş.a. Plăţile formale şi neformale achitate de către părinţi în instituţiile de
învăţămînt preuniversitar: Stud. sociologic. Chişinău, 2013. 60 p.
136. Zbârciog V. Euharistia economiei naționale emergente (oportunităţi, limite şi riscuri).
Chişinău, 2010. 252 p.
137. Zbârcoig V. Hămuraru M. Problemele social-economice ale ţărilor Europei de Sud-Est (prin
prisma paradigmei dezvoltării economiei globalizate). În: Problemele socioeconomice ale
Republicii Moldova: reflecţii şi sugestii. Chişinău, 2015, Vol. 1, p. 128-136
138. Zbârcoig V. Stabilitatea - constanta performanţelor economiei cunoaşterii. În: Conf. şt.
intern. „Competitivitatea şi inovarea în economia cunoaşterii” (2010 ). Chişinău, 2011,
Vol. 1, p. 62-66
139. Вербицкий Я. Рынок труда в Европе оставляет выпускникам все меньше шансов În:
Деньги информационно-аналитическая газета, 2013, Октябрь, Nr.19 (233).www.dengi-
info.com/archive/article.php?aid=2349(vizitat 12.07.2014)
140. Каушан К., Каушан А. Занятость в туризме в рыночных условиях как мотивация
трудовой деятельности села. În: Материалы научно-практической конференции /
Институт управления и социально-экономического развития. Саратовский
государственный технический университет (29 декабря, 2014). Саратов, 2014, p. 105-113.
141. Сэй Ж. Б. Трактат по политической экономии. Экономические софизмы;
Экономические гармонии. Москва, 2000. 230 с.
142. Coreţchi A. Youth promotion in the society in transition: case study: the Republic of
Moldova. Chişinău : ARC, 2001. 187 p.
143. Erasmus for Young Entrepreneurs Program. www.eurodesk.org/edesk/SearchDb.do?
go=1&progId=EU0010000401&show (vizitat 21.05.2014).
161
144. Garson J. P. Changes and Challenges: Europe and Migration from 1950 to the Present.
Bruxelles, 2003. 31 p. http://www.oecd.org/els/mig/15516948.pdf (vizitat 13.02.2015).
145. Mapping youth transitions in Europe. Luxembourg: Publications Office of the Europe Union, 2014.
112 p.
146. Marshall A. Principles of economics. New-York, 2013. 731 p.
147. Marx K. Capital (Great Books of the Western World, Vol. 50). Chicago: Encyclopaedia
Britannica, Inc., 1993. 434 p.
148. Pigou A. C. The economics of welfare: Volume 1. New-York, 2005. 292 p.
149. Smith A. An inquiry into the nature and causes of the Wealth of Nations. Oxford, 1998.
150. Synthèse des résultats du projet exécuté par MIJARC en collaboration avec le FIDA et la
FAO „Faciliter l‟accès des jeunes ruraux aux activités agricoles‟: Forum Paysan – Session
sur la jeunesse dans le monde agricole, 18 février 2012. http://www.ifad.org/farmer/2012/
youth/report_f.pdf. (vizitat 12.05.2014).
151. Youth employment: making it happen! Luxembourg: Publications Office of the European Union,
2013. 119 p.
152. Youth Policy in Moldova: An international review. Budapest, 2009. 93 p.
Surse electronice
153. www.adrnord.md.
154. www.anofm.md.
155. www.bnm.md.
156. www.ec.europa.eu/eurostat.
157. www.europa.eu.
158. www.fao.org.
159. www.ifad.org.
160. www.la-croix.com.
161. www.maia.gov.md.
162. www.msa.fr.
163. www.mtid.gov.md.
164. www.mts.gov.md.
165. www.ne-aitc.org.
166. www.odimm.md.
167. www.sapard.ro.
168. www.statistica.md.
162
A N E X E
163
ANEXA 1
Metodologia vizînd sondajul efectuat de către autor
Studiul a avut drept scop efectuarea unei analize aprofundate a situaţiei tinerilor din
mediul rural din Republica Moldova şi din Transnistria (conform Legii Nr. 173-XVI din
22.07.2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stînga
Nistrului (Transnistria), art. 3 (2), Transnistria este parte componentă inalienabilă a Republicii
Moldova), inclusiv oportunităţile economice, educaţionale şi de muncă, factorii de sănătate şi
modul de viaţă a tinerilor, participarea acestora la viaţa social-politică şi economică a localităţii,
viziunile acestora asupra viitorului lor.
Studiul a fost realizat în trei etape:
1. Colectarea informaţiilor primare. Ca metodă de înregistrare a datelor statistice a
fost utilizată cercetarea prin sondaj.
2. Prelucrarea datelor, prezentarea şi descrierea rezultatelor cu ajutorul metodelor
statistice, etapă ce se concretizează în sistematizarea materialului cules prin procedeele de
centralizare şi grupare statistică.
3. Analiza şi interpretarea rezultatelor prin formularea unor concluzii.
Cercetarea fost efectuată pe un eşantion reprezentativ din sectorul rural ce a inclus 810 de
respondenţi în vîrstă de 15 – 29 ani, cu o marjă de eroare de 4,2%.
Studiul s-a realizat în perioada 15 aprilie – 15 iulie 2013, avînd ca metodă de înregistrare
a datelor statistice – cercetarea prin sondaj şi a acoperit raioanele de Nord al Republicii
Moldova, UTA Găgăuzia şi Transnistria.
Distribuţia eşantionului după regiuni a fost făcută proporţional:
270 de chestionare au fost completate în partea de Nord a Republicii Moldova (raionul
Briceni: s. Colicăuţi, s. Tribăsăuţi, s. Tabani).
270 de chestionare – în UTA Găgăuzia (raionul Ciadîr-Lunga: s. Congaz, s. Baurci, s.
Svetlîi.
270 de chestionare – Transnistria (r-nul Slobozia: s. Ciobruci, s. Sucleia, s. Corotnoie).
Chestionarele au fost elaborate în limbile română şi rusă, oferindu-le respondenţilor
posibilitate de a alege limba de comunicare.
Criteriul de stratificare: 9 regiuni geografice care corespund unităţilor administrativ-
teritoriale existente pînă la divizarea pe raioane, tipul de reşedinţă (rural), mărimea localităţilor
rurale (două tipuri).
Etapele eşantionării randomizate stratificate au fost următoarele:
164
1. Localităţile: în limitele stratului, fiind alese aleator. Au fost stabilite maximum 6
interviuri pentru unitatea de eşantionare;
2. Gospodăriile: au fost alese în baza unor rute aleatorii;
3. Persoanele: în cazurile în care erau mai multe persoane cu vîrsta de la 15 la 29 de ani, a
fost selectată cea care avea cea mai apropiată dată a naşterii.
În chestionare au fost incluse următoarele tipuri de întrebări:
nivelul de educaţie şi domeniul de specializare;
dezvoltarea tinerilor, inclusiv accesul la diverse surse de informaţie;
oportunităţile de angajare în cîmpul muncii;
viziunile asupra viitorului;
opţiunile de participare activă;
perceperea sănătăţii şi a factorilor de risc;
participarea la elaborarea politicilor de tineret;
date generale socio-demografice.
Distribuţia eşantionului după criterii socio-demografice
Distribuirea pe sexe
În eşantion, femeile au fost reprezentate în proporţie mai mare, comparativ cu bărbaţii. Şi
anume, 53,95% din eşantion au reprezentat femeile şi 46,05% – bărbaţii. Pe regiuni distribuţia pe
sexe a eşantionului este prezentată în tabelul 1.
Tabelul 1. Distribuirea pe sexe a respondenţilor după regiune
Sexul Nord UTA Găgăuzia Transnistria Total eşantion
pers. % pers. % pers. % pers. %
Bărbaţii 111 41,11 139 51,48 123 45,6 373 46,05
Femeile 159 58,89 131 48,52 147 54,4 437 53,95
Total 270 100,00 270 100,00 270 100,00 810 100,00
Vîrsta
Vîrsta medie în eşantion a fost înregistrată fără o diferenţă semnificativă pe regiuni.
Astfel, vîrsta medie în Nordul Republicii Moldova a constituit 21,2 ani, Transnistria – 21,7 ani,
iar în UTA Găgăuzia – 20,07 ani.
Nivelul de educaţie
Distribuţia după nivelul de educaţie denotă că majoritatea tinerilor chestionaţi au studii
gimnaziale complete (33,13%), 19,97% au absolvit şcoala generală (11 clase), 15,57% au studii
liceale complete, 9,20% au absolvit şcoli profesionale, iar 8,52% – colegii, 11,91% au studii
165
universitare sau grad de masterat, iar 0,77% au doctoratul, pe cînd 0,63% nu au studii (fapt
înregistrat în UTA Găgăuzia şi Transnistria).
Grafic structura nivelului de educaţie este prezentată în figura de mai jos.
Fig. 1. Structura nivelului de educaţie obţinută pe eşantion
Etnia
Eşantionul a inclus 51,07% moldoveni, 25,08% ruşi, 9,59% ucraineni, 19,59% găgăuzi şi
3,90% bulgari. Ponderea cea mai mare de moldoveni a fost înregistrată în partea de Nord a
republicii (90,2%). Grafic structura eşantionului după etnie este prezentată în figura de mai jos.
Fig. 2. Structura eşantionului după naţionalitate
Veniturile
Majoritatea persoanelor din eşantion (53,40%) nu au venit personal 20,48% au venituri
între 1000 – 2000 lei pe lună, 17,26% au venituri între 2000 – 3000 lei lunar, 7,83% au venituri
între 3000 – 5000 lei şi numai 0,97% au venituri de peste 5000 lei.
Ocupaţiile
În ceea ce priveşte statutul de ocupaţie, stabilit în partea de Nord al republici şi UTA
Găgăuzia structura eşantionului se prezintă astfel: 49,64% din eşantion erau studenţi, 29,35%
sînt angajaţi în cîmpul muncii, 6,99% sînt şomeri în căutarea unui loc de muncă, 4,48% lucrează
în gospodăriile proprii şi numai 1,71% gestionează o afacere proprie.
166
În Transnistria situaţia este puţin diferită, şi anume: 46,18% sînt angajaţi în cîmpul
muncii, 25,19% nu îşi caută un loc de muncă, fiind studenţi, 11,83% sînt şomeri circa 6,11%
lucrează fermieri în gospodăriile proprii, iar 5,35% gestionează o afacere proprie.
167
ANEXA 2
CHESTIONAR PENTRU TINERI
MODULUL 1. OPORTUNITĂŢILE DE EDUCAŢIE:
1. 1. În ce domeniu intenţionaţi să urmaţi
studiile sau să Vă specializaţi?
Indicaţi situaţia care Vă caracterizează
Specializare Studii Vreau să mă
specializez
1. Economie 1 2 3
2. Juridică 1 2 3
3. Filologie 1 2 3
4. Medicină 1 2 3
5. Pedagogie 1 2 3
6. Tehnică 1 2 3
7. Agrotehnică 1 2 3
8. Ştiinţe exacte 1 2 3
9. Arte 1 2 3
10. Sport 1 2 3
11. Jurnalism 1 2 3
12. Ştiinţe politice 1 2 3
13. Şcoală profesional-tehnică
specială ___________________
1 2 3
14. Cursuri de dezvoltare
profesională specializate
___________________
1 2 3
15. Nu doresc să obţin nici o
specializare
2. Există posibilitatea de a obţine aceste studii în localitatea/raionul
dumneavoastră? Dacă răspunsul este negativ, atunci care este cauza principală?
1. Da
2. Nu, deoarece_______________________________________________
3. Credeţi că după încheierea studiilor vă veţi angaja conform specialităţii în
localitatea/raionul dumneavoastră?
1. Da
2. Nu, deoarece___________________________________________
4. Apreciaţi, pe o scară de la 1 la 10 utilitatea cunoştinţelor obţinute în instituţiile
de învăţămînt publice (şcoală, universitate, unde 10 este valoarea maximă a utilităţii şi 1
este cea minimă)
a.
Şcoala
1 2 3 4 5 6 7 8 9 1
0
99. Nu am
mers b.
Universitatea
1 2 3 4 5 6 7 8 9 1
0
99. Nu am
mers
168
5. În ce activităţi planificaţi să vă implicaţi pe lîngă procesul educaţional şi
activitatea de muncă?
Frecvent (o
dată pe
săptămînă
şi mai des)
Des
(aproximativ
1-2 ori pe
lună)
Rar
(cîteva
ori pe an)
Nu merg,
deoarece
nu există în
localitatea
mea
Nu merg,
deoarece
nu vreau
1. ONG-uri pentru
tineret
1 2 3 4 5
2. Cercuri sportive 1 2 3 4 5
3. Cluburi de interes 1 2 3 4 5
4. Case de odihnă 1 2 3 4 5
6. Cît de satisfăcuţi sînteţi de dotarea tehnică a instituţiei de învăţămînt în care
învăţaţi sau aţi învăţat:
1. nesatisfăcut
2. satisfăcut
3. mulţumit
4. foarte mulţumit.
MODULUL 2. INDICELE DE DEZVOLTARE
7. Apreciaţi condiţiile de trai ale dumneavoastră şi ale familiei dumneavoastră
(dacă locuiţi împreună)
8. Cum apreciaţi starea dumneavoastră a sănătăţii?
M7 M8
Excelentă 1 1
Bună 2 2
Satisfăcătoare 3 3
Proastă 4 4
Foarte proastă 5 5
9. Cum apreciaţi calitatea studiilor primite pînă la ziua de azi?
1. Nesatisfăcătoare
2. Satisfăcătoare
3. Bună
4. Foarte bună.
10. Cum apreciaţi condiţiile de distracţie / petrecere a timpului liber în localitatea
dumneavoastră natală?
169
11. Cum apreciaţi condiţia fizică a dumneavoastră (nivelul de pregătire fizică,
rezistenţa, disponibilitatea pentru eforturi fizice)?
M10 M11
Excelentă 1 1
Bună 2 2
Satisfăcătoare 3 3
Slabă 4 4
Foarte slabă / lipseşte 5 5
12. Cum apreciaţi accesul la informaţie în localitatea dumneavoastră, după
următoarele surse:
Acces foarte
larg
Acces la
majoritatea
tipurilor de
informaţie
Acces
mediu
Acces slab la
informaţie
Nu este
acces la
surse
Sursele nu
sînt
disponibile
în
localitatea
mea
1. Internet 1 2 3 4 5 9
2. Bibliotecă 1 2 3 4 5 9
3. Presa 1 2 3 4 5 9
4. TV 1 2 3 4 5 9
5. Radio 1 2 3 4 5 9
6. Centre pentru
tineret 1 2 3 4 5
9
13. Unde consideraţi că puteţi să vă realizaţi cel mai bine potenţialul
dumneavoastră uman (abilităţile fizice şi intelectuale)? 1. În localitatea dumneavoastră
2. În centrul raional (încercuiţi dacă acesta nu este localitatea dumneavoastră )
3. În Chişinău (încercuiţi dacă acesta nu este localitatea dumneavoastră)
4. Peste hotare
9. Nu am răspuns/Nu ştiu.
14. Care sînt obstacolele de dezvoltare a potenţialului uman al tinerilor în
Republica Moldova?
1. Salarii mici
2. Insuficienţa locurilor de muncă
3. Insuficienţa politicilor pentru tineret
4. Corupţia
5. Lipsa ofertelor de angajare în cîmpul muncii conform specialităţii
6. Alte. Specificaţi _______________________________
MODULUL 3. OPORTUNITĂŢILE DE ANGAJARE ÎN CÎMPUL MUNCII
PENTRU TINERI
15. Cît de mulţumiţi sînteţi de posibilităţile găsirii unui loc de muncă?
1. Nu sînt deloc mulţumit
2. Nu prea mulţumit
170
3. Practic mulţumit
4. Foarte mulţumit
5. Nu intenţionez în viitorul apropiat să găsesc un serviciu.
16. Ce salariu, în lei moldoveneşti, ar fi acceptabil pentru dumneavoastră pentru a
Vă angaja conform specialităţii în primul an?
______________
Care sînt 3 cele mai importante criterii în alegerea unui loc de
muncă?
În primul
rînd
În al
doilea
rînd
În al
treilea
Bine plătit 1 1 1
Asigurat cu un contract de lungă durată 2 2 2
Mediu de muncă amical 3 3 3
Oportunităţi de a învăţa şi de a creşte în plan profesionist 4 4 4
Program de muncă favorabil 5 5 5
Şanse de promovare rapidă 6 6 6
Serviciu respectabil în societate 7 7 7
Posibilitatea de a aplica cunoştinţele obţinute în timpul studiilor 8 8 8
Servicii sociale 9 9 9
Studii peste hotare 10 10 10
Alte. Scrie
_________________________________________________
17. Care sînt 3 cele mai importante calificări pentru a găsi un
serviciu?
În primul
rînd
În al
doilea
rînd
În al
treilea
Cunoaşterea limbilor străine 1 1 1
Pregătire profesională bună 2 2 2
Abilitatea de utilizare a computerului 3 3 3
Abilităţi de comunicare 4 4 4
Ambiţii 5 5 5
Abilitatea de a lucra în grup 6 6 6
Studii postuniversitare 7 7 7
Educaţie / cultură generală bună 8 8 8
Cunoaşterea lumii de afaceri 9 9 9
Calităţi de lider / manager 10 10 10
Alte. Specificaţi _________________________________________
18. Cu ce se confruntă tinerii la angajarea în cîmpul muncii?
1. Lipsa experienţei
2. Insuficienţa instruirii profesionale
3. Nepotism (bazat pe relaţii)
4. Cereri exagerate la angajare
5. Concentrarea ofertelor de muncă în zonele urbane
6. Discriminare
7. Alte__________
171
19. Cum aţi obţinut dumneavoastră serviciul sau cum intenţionaţi să-l obţineţi?
1. Prin intermediul Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă
2. Prin intermediul unei agenţii private
3. Pieţii locurilor de muncă
4. În bază de concurs / interviu
5. Prin intermediul rudelor, prietenilor
6. Prin recomandări oficiale
7. Alte. Scrie______________________________
20. Intenţionaţi să lansaţi o afacere proprie?
1. Da, în_______________________________________________
2. Nu
21. Dacă răspunsul la întrebarea 20 este afirmativ, atunci care sînt căile de lansare
a unei afaceri?
1. Voi continua afacerea părinţilor/rudelor
2. Voi lua credit de la bancă
3. Voi împrumuta bani de la rude
4. Voi împrumuta bani de la prieteni
5. Voi investi banii cîştigaţi pînă în prezent
6. Alte _________________
22. Ce surse de informaţie aţi utiliza/veţi utiliza pentru a găsi un loc de muncă?
1. TV
2. Ziar
3. Internet
4. Radio
5. Agenţii de angajare
6. Panouri informative
7. Prieteni
8. Alte
MODULUL 4. VIZIUNILE PENTRU VIITOR:
23. Care este cel mai înalt nivel de studii pe care intenţionaţi să-l obţineţi?
1. Şcoala generală
2. Şcoala profesională
3. Liceu
4. Colegiu
5. Universitate – licenţă
6. Universitate – masterat
7. Doctorat
8. Post-doctorat
24. La ce vîrstă intenţionaţi să Vă căsătoriţi / la ce vîrstă v-aţi căsătorit? __
172
25. Plasaţi în ordine descrescîndă priorităţile pentru viitor.
Continuarea studiilor
Formarea unei familii
Cariera
Plecarea peste hotare
Procurarea maşinii
Procurarea apartamentului propriu/casei
Alte
26. Intenţionaţi să plecaţi peste hotare?
1. Da, pentru prima dată
2. Da, fiindcă deja am fost peste hotare
3. Nu
Dacă răspunsul la întrebarea 25 este afirmativ, atunci răspundeţi la întrebările 26-28,
dacă nu, mergeţi la întrebarea 29.
27. Pe cît timp intenţionaţi să plecaţi?
1. pînă la un an
2. 0,5-1 ani
3. 1-3 ani
4. 3-5 ani
5. Permanent
28. Care este scopul migraţiei?
1. Studii
2. Muncă
3. Dezvoltare profesională
4. Programe de tip „Work & Travel”
5. Călătorii
6. Vizitarea rudelor
7. Schimb cultural
8. Alte ______________
29. Ţara de destinaţie? _________________________________
30. Cine din membrii familiei sînt peste hotare?
Da Nu Nu sînt căsătorit / nu am fraţi, surori
1. Mama 1 2
2. Tata 1 2
3. Soţul/soţia 1 2 9
4. Fratele/Sora 1 2 9
31. Dumneavoastră personal primiţi remitenţe de peste hotare de la membrii de
familie? Dacă da, cît, în lei moldoveneşti?
1. Da ______________lei (lunar)
2. Nu
173
32. Dacă răspunsul la întrebarea 30 este „Da”, atunci cum cheltuiţi banii primiţi de
peste hotare?
Articol de cheltuieli Suma
1. Produse alimentare
2. Îmbrăcăminte/încălţăminte
3. Bar/Cafenea/Disco/Club
4. Servicii comunale
5. Obiecte de uz personal
6. Alte
MODULUL 5. PARTICIPAREA ACTIVĂ A TINERILOR:
33. Din ce organizaţie/grup faceţi parte:
1. ONG
2. Partid politic
3. Grup de iniţiativă
4. Consiliu local al tineretului
5. Mass-media (a şcolii, locale, regionale, naţionale)
6. Grup religios
7. Centre de resurse pentru tineret
8. Alte _________________________________
9. Nu fac parte
34. Apreciaţi pe o scară de la 1 la 5 contribuţia fiecărei instituţii/structuri prin modul
în care acestea încurajează participarea în viaţa socială/politică/economică a localităţii:
(5 - rol foarte activ, 1- nu joacă nici un rol)
Rolul
instituţiei
1-5
Şcoala generală/medie
Agenţii economici
Punctul medical/policlinica
Primăria
Sălile/terenurile sportive
Grupurile de recreaţie/petrecere a timpului liber
Casele de cultură/centrele de distracţie
Centrele din comunitate pentru copii şi tineri
Media (ziar, radio local)
ONG-uri pentru tineri
Biserica
Organizaţia locală a partidului politic
Familia
174
35. Ce preferaţi să faceţi în
timpul liber? Cît timp dedicaţi
acestei activităţi?
Des (o
dată pe zi)
Uneori (2-3
ori pe
săptămîn
ă)
Rar (cîteva
ori pe lună)
Foarte rar
(cîteva ori
pe an)
Niciodată
1. Privesc televizorul 1 2 3 4 9
2. Citesc 1 2 3 4 9
3. Ascult muzică 1 2 3 4 9
4. Merg la cercuri sportive 1 2 3 4 9
5. Navighez în Internet 1 2 3 4 9
6. Ajut părinţii pe lîngă casă 1 2 3 4 9
7. Desenez/croşetez/pictez 1 2 3 4 9
8. Merg la distracţii cu prietenii 1 2 3 4 9
9. Merg la un cerc de dans 1 2 3 4 9
10. Bar/Cafenea/Disco 1 2 3 4 9
36. Aveţi posibilitatea să Vă implicaţi în soluţionarea problemelor cu care se
confruntă localitatea dumneavoastră? Explicaţi cum Vă veţi implica?
1. Da, pot să mă implic prin______________________________________
2. Nu, nu mă implic, deoarece____________________________________
MODULUL 6. SĂNĂTATEA
37. Cum apreciaţi nivelul dumneavoastră de nutriţie?
38. Apreciaţi nivelul de acces la serviciile medicale în localitatea dumneavoastră.
39. Apreciaţi calitatea serviciilor medicale în localitatea dumneavoastră.
40. Apreciaţi nivelul dumneavoastră de cunoştinţe în domeniul HIV/SIDA,
infecţiilor sau bolilor transmisibile pe cale sexuală?
M38 M39 M40 M41
Nesatisfăcător 1 1 1 1 Satisfăcător 2 2 2 2
Bun
3 3 3 3
Foarte bun 4 4 4 4
41. Consideraţi necesară introducerea educaţiei aspectelor de sănătate ca disciplină
în instituţiile de învăţămînt?
1. Da
2. Nu
42. Consideraţi fumatul drept o problemă pentru tinerii din localitatea
dumneavoastră?
43. Consideraţi consumul de droguri drept o problemă pentru tinerii din localitatea
dumneavoastră?
44. Consideraţi consumul exagerat de alcool drept o problemă pentru tinerii din
localitatea dumneavoastră?
175
45. Consideraţi dependenţa de jocurile la computer drept o problemă pentru tinerii
din localitatea dumneavoastră?
46. Consideraţi HIV/SIDA drept o problemă în localitatea dumneavoastră?
M43 M44 M45 M46 M47
Da, o problemă foarte importantă 1 1 1 1 1
Da, aşa problemă există 2 2 2 2 2
Aşa cazuri sînt foarte rare 3 3 3 3 3
Nu cunosc de astfel de cazuri 4 4 4 4 4
MODULUL 7. COMPORTAMENTE ANTISOCIALE ŞI DELINCVENŢA
47. Apreciaţi de 1 la 5 securitatea personală în localitatea dumneavoastră, unde 1
este valoarea minimă şi 5 este cea maximă?
48. Aţi fost victimă a unui comportament antisocial (violenţă, agresare etc.)?
1. da, specificaţi_1 - psihologic; 2 - fizic; .3 - verbal; 4- sexual; 5 - jaf 6 - şantaj; 7 –
Alte _______________________________ 99 . nu
49. Cunoaşteţi cum să reacţionaţi în astfel de cazuri?
1. da
2. nu
50. La cine v-aţi fi adresat în primul rînd dacă aţi fi fost victima unei crime?
1. Poliţie
2. Rude
3. Prieteni
4. Învăţători
5. Spital/Policlinică
6. Psiholog
7. Nimeni
51. Reprezintă criminalitatea o problemă pentru localitatea dumneavoastră?
1. Da
2. Nu
52. Dacă aţi răspuns pozitiv la întrebarea 50, atunci care sînt factorii care
contribuie la creşterea criminalităţii în rîndurile tinerilor din localitatea dumneavoastră?
1. şomajul
2. violenţa în familie
3. influenţa mass-media
4. lipsa educaţiei moral-spirituale
5. mediul (prietenii)
6. consumul de droguri
7. consumul de alcool
8. lipsa supravegherii din partea părinţilor
9. legislaţia imperfectă
10. altele. Menţionaţi__________________
1 2 3 4 5
176
MODULUL 8. POLITICILE PENTRU TINERET
53. Cunoaşteţi despre şi sînteţi implicaţi în elaborarea documentelor de politici
pentru tineret (planuri de acţiuni, strategii pentru tineret, decizii locale/regionale cu privire
la tineret etc.) prin diverse căi de participare?
Nivelul Le cunosc Am participat în elaborarea lor
da nu da nu
1. Local 1 2 1 2
2. Regional 1 2 1 2
3. Naţional 1 2 1 2
54. Dacă aţi participat la elaborarea documentelor de politici pentru tineret, care a
fost modalitatea de implicare?
_____________________________________________________
ÎNTREBĂRI GENERALE
D1. Sexul:
1. Bărbat
2. Femeie
D2. Mediul de reşedinţă:
1. Rural
2. Urban
D3. Vîrsta: _____ ani
D4. Localitatea: _______________________
D5. Raionul: __________________________
D6. Care este nivelul cel mai înalt de studii absolvite:
1. şcoală primară
2. şcoală generală
3. şcoală profesională
4. liceu
5. colegiu
6. licenţă, masterat
7. doctorat
8. nu am studii
9. alte ______________;
D7. Învăţ la/în:
1. la locul de naştere
2. localitatea vecină, fac naveta
3. în altă localitate
177
D8. Starea familială:
1. Căsătorit(ă)
2. Celibatar(ă)
3. Divorţat(ă)
4. Văduv(ă)
5. Concubinaj
6. Alte
D9. Venitul lunar:
1. sub 500 lei
2. între 500 şi 1000 lei;
3. între 1000 şi 2000 lei,
4. între 2000 şi 3000 lei,
5. între 3000 şi 5000 lei,
6. peste 5000 lei,
7. Nu am venit personal.
D10. Statutul de ocupare în cîmpul muncii:
1. angajat
2. gestionez afacerea proprie în ____________________________
3. şomer în căutarea unui loc de muncă
4. şomer, dar nu caut un loc de muncă
5. nu pot lucra
6. lucrez în cîmp
7. lucrez pe porţiunea mea de pămînt
8. învăţ (la şcoală, universitate) şi nu caut un loc de muncă
D11. Locuiţi la/în/cu:
1. părinţii
2. rude
3. prieteni
4. gazdă
5. casă proprie
6. cămin
7. alte_______________
D12. Etnia:
1. Moldovean/Român
2. Ucrainean
3. Rus
4. Găgăuz
5. Bulgar
6. Alte
178
D13. Limbile posedate la nivel comunicativ:
1. Româna/moldoveneasca
2. Rusa
3. Engleza
4. Franceza
5. Spaniola
6. Germana
7. Italiana
8. Găgăuza
9. Bulgara
10. Ucraineana
11. Altele
D14. Cunoaşterea computerului:
1. Nu cunosc
2. La nivel de începător
3. La nivel mediu
4. La nivel avansat.
179
ANEXA 3
Rata şomajului pe grupe de vîrstă în ţările UE, 2013
Ţara Total:
15–24
ani
15–24
ani
(bărbaţi)
15–24
ani
(femei)
Schimbări
relative
2007–2013
(%)
Nivelul
maxim
istoric
(%)
Ziua ratei
maxime
Total:
25–74
ani
Austria 9.7 8.5 11.1 24.4 12.1 01/2004 4.3
Belgia 23.8 24.6 22.5 27.3 24.8 02/1984 7.1
Bulgaria 28.9 32.9 23 110.9 38.8 05/2001 11.8
Cipru 40.3 44.5 36.4 307.1 40.3 10/2013 14.7
Republica
Cehă
19.2 19.2 19.1 134.1 21.6 10/2004 5.9
Germania 7.7 8.3 7.1 -33.0 16.5 03/2005 4.8
Denemarca 13 13.9 12 75.7 17.4 04/1983 5.8
Estonia 22.7 21.7 23.7 160.9 40.3 03/2010 7.8
Grecia 58.3 53.8 63.9 167.4 60.8 02/2013 25.7
Spania 55.3 55.8 54.8 188.0 56.5 08/2013 23.9
Finlanda 19.6 22.2 17.2 20.2 35.8 03/1994 6.6
Franţa 25.5 24.1 27.1 34.9 26.3 11/2012 9.2
Croaţia 49.8 50.5 48.8 108.4 50.9 04/2013 15.6
Ungaria 25.1 24 26.6 28.1 29.5 09/2012 8.1
Irlanda 25.4 27.1 23.5 170.2 31.3 02/2012 10.8
Italia 41.7 40.1 43.7 104.4 41.7 11/2013 10.7
Lituania 20.4 22.9 17 137.2 36.2 08/2010 10.1
Luxembourg 20.6 20.7 20.5 32.1 20.6 10/2013 5.1
Latvia 23.5 22.6 24.7 164.0 39 01/2010 10.3
Malta 14.5 15.5 13.1 12.4 19.9 11/2001 5.1
Olanda 11.4 10.9 12 70.1 13.5 09/1995 6.1
Polonia 27.4 26 29.5 45.7 43.7 10/2002 8.5
Portugalia 34.8 33.4 36.3 74.9 40.4 02/2013 13.9
Romania 23.6 23.5 23.8 16.3 24 07/2011 5.9
Suedia 24.1 25.9 22.3 30.3 27.8 08/2009 5.6
Slovenia 23.3 23.2 23.5 104.4 25.2 04/2013 8.8
Slovacia 32.9 34 31.1 63.7 39.9 06/2001 12.4
Marea
Britanie
20 22.4 17.2 47.1 22.2 10/2011 5.1
UE27 23.3 23.7 22.7 54.3 23.5 01/2013 9.4
UE28 23.4 23.9 22.8 53.9 23.7 01/2013 9.4
Sursa: Mapping youth transitions in Europe, 2014, p. 5-6.
180
ANEXA 4
Rata de ocupare pe grupe de vîrstă în ţările UE, 2012, %
Rata de
angajare
Contract
temporar
Angajare
part-time
În căutare
de
serviciu
Schimbar
ea
serviciulu
i
15–24 15–24 15–24 15–29 15–29
Austria 54.6 35.6 18.8 2.9 17.5
Belgia 25.3 31.4 25.6 6.6 10.0
Bulgaria 21.9 9.5 4.2 0.9 -
Cipru 28.1 18.7 18.8 6.2 16.5
Republica Cehă 25.2 27.0 9.9 3.5 10.9
Germania 46.6 53.6 21.7 4.7 13.2
Denemarca 55.0 20.9 65.0 10.4 16.6
Estonia 33.0 12.9 18.6 6.6 17.4
Grecia 13.1 25.9 19.4 6.7 12.2
Spania 18.2 62.4 35.6 12.3 18.7
Finlanda 41.8 42.0 39.2 13.1 -
Franţa 28.8 55.5 23.1 8.8 12.8
Croaţia 16.9 47.4 5.6 - -
Ungaria 18.6 22.4 9.7 1.4 15.2
Irlanda 28.2 34.9 48.2 4.5 7.7
Italia 18.6 52.9 27.5 4.1 15.9
Lituania 21.5 9.4 15.4 3.0 -
Luxembourg 21.7 39.0 22.7 9.9 14.6
Latvia 28.7 9.7 15.0 3.5 12.8
Malta 43.8 16.6 20.6 4.0 13.5
Olanda 63.3 51.2 76.7 5.7 18.2
Polonia 24.7 66.4 16.7 5.2 18.7
Portugalia 23.6 56.5 20.1 11.6 12.8
Romania 23.9 5.8 17.8 2.3 3.7
Suedia 40.2 55.7 48.5 12.9 -
Slovenia 27.3 72.0 38.3 6.9 11.4
Slovacia 20.1 19.1 7.3 3.7 12.8
Marea Britanie 46.9 14.9 40.3 12.3 19.6
UE 28 32.8 42.2 31.0 7.3 15.0
Sursa: Mapping youth transitions in Europe, 2014, p. 8.
181
ANEXA 5
Obiective-cheie ale măsurilor / programelor implementate în ţările UE
Ţara Tipul măsurii
facilitarea
tranzițieid
e la școală
lalocul de
muncă
dezvoltarea
competențe-
lor
necesarepe
piața
muncii
Sprijini-
reaprimei
experien-
țe profe-
sionale
îmbunătățirea
accesuluilapi
ața forței de
muncăsau la
primulloc de
muncă
Estonia Reducerea risculuideșomaj
în rîndul tinerilorcare
vorbesc
alte limbidecît cea estoniană
√ √ √
Schemăpracticăde lucrude
tip-Ucenicie √
Planul de
acțiunepentrucreșterea
economicăși Locuri de muncă2008-2011
√ √ √
Franţa Acordde stagiu de muncă √ √
Contract de profesionalizare √ √
Contract unic deintegrare–
Contractul „Inițiativa de
ocupare a forței de muncă”
√
Germania Programul
“Ausbildungspakt” √
Programul
“Ausbildungsbonus” √
Programul “VerA” √ √
Italia ProgramulFIXO √ √ √ √
Giovanisì √ √ √
România Programulpentruocuparea
forței de muncăde
liceușistudenți
√ √
Programulpentruocuparea
forței de muncă pentru
persoanele cu riscde
excluziune socială
√
Promovareaincluziunii
socialeîn cadrul
ProgramuluiOperațional
2007-2013 al Fondului
Social European din
România
√
Suedia Programe de stagii de
muncă √ √ √
Servicii decăutarede locuri
de muncășide coaching
√ √
182
Marea
Britanie
Programul"Working It Out" √ √
Contractpentru Tineri √ √ √ √
Experiență de muncă √ √
Republica
Moldova
Programul naţional de
abilitare economică a
tinerilor (PNAET)
√
Proiectul „Dezvoltarea
afacerilor pentru abilitarea
economică a tineretului”
√
Programul investiţional
„PARE 1+1” √
Sursa: Mapping youth transitions in Europe, 2014, p. 67, adaptat de autor.
183
ANEXA 6
Puncte forte și puncte slabe ale măsurilor / programelor implementate în ţările UE
Ţara Tipul măsurii
Puncte forte Puncte slabe
Estonia Reducerea riscului
de șomaj în rîndul
tinerilor care vorbesc
alte limbi decît cea
estoniană
Sistemul de carduri pentru
instruire permite răspunsuri
flexibile la nevoile
individuale
Cererea şi oferta de abilităţi
necesită a fi echilibrată
Schemă practică de
lucru de tip -
Ucenicie
Strategia de comunicare
îmbunătățită prin
angajamentul organizațiilor
de tineret, centre și alte canale (școli, părinți)
Este prevăzută doar pentru
șomerii înregistrați; risc de
depăşire a atribuţiilor şi de
concediere; suprapunere cu
programe similare
Planul de acțiune
pentru creșterea
economică și Locuri de muncă
2008-2011
Consultarea părților
interesate la etapa de
proiectare;
adaptare rapidă în situații de
criză economică;
Cooperarea părților
interesate
Oferta de abilităţi oferită de
sistemul educaţional nu
corespunde cererii de pe piața
forței de muncă
Franţa Acord de formare Metodă foarte bine
reglementată, care
acționează în calitate de
garant al calităţii;
reglementare tripartită;
acoperirea se extinde
dincolo de hotarele Franței
pentru persoanele fizice de
naţionalitate franceză și include studenții străini din
Franța
Risc de depăşire a atribuţiilor
şi de concediere prin
intermediul angajatorilor;
reducerile în bugetul de stat
pot
avea un impact asupra
capacității de supraveghere
Contract de
profesionalizare
Partenerii sociali angajaţi;
participanţii primesc
contract de muncă; se oferă
calificare acreditată
Risc de concediere pentru
calificare inferioară;
companiile se concentrează
asupra celor mai performanţi
(cu cea mai bună reuşită)
Contract unic de
integrare –
Contractul
„Inițiativa de
ocupare a forței de
muncă”
Condiții clar definite în ceea
ce privește durata,
orele de lucru, acordul
contractual, integrate
cu alte măsuri de sprijin
Efecte de concediere;
eventuală înlocuire a
programelor pe termen scurt
cu cele pe termen lung
184
Continuare tabel
Ţara Tipul măsurii
Puncte forte Puncte slabe
Germania Programul
“Ausbildungspakt” Angajament social și politic
puternic; auto-
reglementarea conducerii și industriei
Lipsa de implicare a
sindicatelor; baza de date
statistice în prezent este în
proces de creare
Programul
“Ausbildungsbonus”
Proces puternic de punere în
aplicare prin intermediul
modelării de afaceri
Cercetarea a demonstrat
cîștiguri imprevizibile;
întreprinderile mici din lipsă
de capacităţi pot suferi eşec
Programul “VerA” Angajament civic și transfer
de cunoștințe între
generații; încorporat într-o
rețea mai largă de măsuri de
sprijin.
Dependenţă faţă de finanțarea
guvernamentală care poate
ridica problema
sustenabilității pe termen
lung
Italia Programul FIXO Flexibilitate; dezvoltarea
unui test național pentru
"competențe profesionale".
250 indicatori de calitate care
trebuie să fie limitaţi la cinci,
în părți extrem de birocratice
Giovanisì Proces participativ în care
prin intermediul mass-media
și întîlniri periodice, părțile
interesate se pot angaja în
elaborarea programelor;
adaptarea periodică pentru a
corespunde cu necesităţile
în schimbare.
Procesul participativ necesită
mult timp; limita de vîrstă
inferioară este de 18 ani,
astfel stagiile nu pot fi
folosite pentru a facilita
tranziția de la școală la locul
de muncă
România Programul pentru
ocuparea forței de
muncă de
liceu și studenți
Asigurarea unui mijloc prin
care elevii să cîștige
experiență de lucru pentru a
facilita tranziția pe piața
muncii.
Școlile și universitățile nu
sînt implicate în proiectarea
programului ; nepotrivirea
competențelor de educație și de pe piața forței de muncă
nu a fost abordată
Programul pentru
ocuparea forței de
muncă pentru
persoanele cu risc de
excluziune socială
Angajatorii sînt mai
disponibili să angajeze un
tînăr cu risc ridicat și din
medii defavorizate.
Nu sînt implicate ONG-urile
care au contact direct cu
grupurile-țintă în realizarea
programului
Promovarea
incluziunii sociale în
cadrul Programului
Operațional 2007-
2013 al Fondului
Social European din
România
Cei mai mulți participanți au fost tineri; au fost create
noi locuri de muncă;
participanţii au primit
calificări.
Proces extrem de birocratic;
partenerii sociali nu au fost
implicați
185
Continuare tabel
Ţara Tipul măsurii Puncte forte Puncte slabe
Suedia Programe de stagii
de muncă
Implicarea sindicatelor în
asigurarea calității; oferă
acces la forța de muncă
calificată la costuri reduse
pentru angajatori.
Risc pentru planificarea
necorespunzătoare a
conținutului și nepotrivirea
așteptărilor
Servicii de căutare
de locuri de muncă
și de coaching
Antrenori subcontractaţi din
sectorul public și privat,
bazat pe modelul „plătit-în
corespundere cu rezultatele
obţinute”; consumatorul are
putere de cumpărare.
Contacte slabe între unii
antrenori și angajatori
Marea
Britanie
Programul"Working
It Out" Angajament și sprijin
considerabil din partea
angajatorului; aprovizionare
de bază asigurată, repetată
în zonele rurale și cu durate
mai scurte; fonduri private
inițiale garantate (finanţare
publică adăugător).
Costul per rezultat de succes
este relativ mare în
comparație cu alte programe
Contract pentru
Tineri Inițiativă inter-
departamentală; unele
aspecte simplificate (cum ar
fi plățile forfetare).
Risc de cîștiguri
imprevizibile; obiective
foarte ambițioase, dar există
îndoieli că sectorul privat nu
va putea oferi numărul de
locuri de muncă solicitat;
angajatorii nu sînt pe deplin
conștienți de sprijinul
disponibil
Experiență de muncă Sancțiuni ca „motivație” nu
sînt cerute.
Concurența programelor
locale; opunerea
organizațiilor sociale de a
promova „munca neachitată”
Republica
Moldova
Programul naţional
de abilitare
economică a tinerilor
(PNAET)
Dezvoltarea aptitudinilor
antreprenoriale ale tinerilor
Mediatizarea insuficientă a
Programului; neadmiterea în
cadrul programului a
finanţării proiectelor din sfera
de prestări servicii.
Proiectul
„Dezvoltarea
afacerilor pentru
abilitarea economică
a tineretului”
Instruire şi sprijin financiar
pentru crearea unor afaceri,
preponderent, în sectorul
agrar
Mediatizarea insuficientă a
Programului.
Programul
investiţional „PARE
1+1”
Destinat lucrătorilor migraţi
şi/sau rudelor acestora, care
doresc să investească în
lansarea sau/şi dezvoltarea
unei afaceri proprii
Taxele vamale ridicate pentru
importul utilajului
Sursa: Mapping youth transitions in Europe, 2014, p. 81-82, adaptat de autor.
186
ANEXA 7
Programe / proiecte de susţinere a dezvoltării IMM-lor în mediul rural (2008-2010)
Denumire Obiective Grup ţintă Activităţi Coordona
tor
Programul
naţional
de abilitare
economică
a tinerilor
Dezvoltarea aptitudinilor
antreprenoriale ale tinerilor
bazate pe cunoaşterea si
gestionarea optimă a
resurselor şi facilitarea
accesului tinerilor
antreprenori la resurse
financiare necesare
iniţierii şi dezvoltării unei
afaceri proprii
Tineri 18-30 de ani, care
doresc: să-şi dezvolte
abilităţile
antreprenoriale, să
lanseze o afacere
proprie în zonele rurale
şi/sau să-şi extindă
propria afacere în zonele
rurale, creînd noi locuri
de munca
Instruire şi consultanţă
antreprenorială;
Obţinerea creditelor
preferenţiale
în valoare maxima de pînă
la 300.000 lei (pe 5 ani) cu o
porţiune de grant
nerambursabil (40%)
Monitorizarea post-finanţare
ME, MF,
MEd
Gestiunea
eficientă a
afacerii
Sporirea calificării în
domeniul
antreprenorial pentru
asigurarea
gestionării eficiente a
afacerii proprii
Viitori antreprenori şi
antreprenori
activi care practică
activităţi economice sub
orice formă de
organizare juridică
Organizarea cursurilor gratuite
pe 8 module de instruire la
alegere: managementul
financiar; managementul
resurselor umane
şi legislaţia muncii;
înregistrarea în calitate de
plătitor a TVA şi aplicarea
legislaţiei în domeniu;
contabilitatea pe domenii de
aplicare; marketing; marketing
internaţional; planificarea
afacerii; activitatea economică
externă şi relaţiile vamale
ODIMM
Acordarea
Consultan-
ţei de către
experţii din
Germania
Facilitarea accesului
IMMurilor la cunoştinţe
inovative internaţionale
IMM, instituţii publice,
autorităţi locale,
instituţii de învăţămînt,
instituţii internaţionale
Acordarea consultanţei de către
experţi internaţionali cu
experienţă vastă în diferite
domenii
Senior
Expert
Service,
Germania
Fondul de
garantare a
împrumutu-
rilor
Facilitarea accesului IMM la
resursele financiare
IMM ce activează pe
întreg teritoriu al
Republicii Moldova
Acordarea garanţiei la credit
agenţilor economici care nu
dispun de suficient gaj. Pentru
întreprinderile active, garanţia
reprezintă pînă la 50% din
mărimea creditului, dar nu
mai mult de 300 mii lei, pe o
perioadă de pînă la 5 ani. Iar
pentru întreprinderile nou-
create, garanţia poate
reprezenta maxim 70% din
suma creditului, dar nu mai
mult de 100 mii lei.
Perioada de garantare este de
pînă la 3 ani
ODIMM
Programul
BAS
Susţinerea dezvoltării şi
creşterii competitivităţii
IMM
IMM (de la 10 la 250 de
angajaţi, în cazuri
excepţionale pînă la
500) din Republica
Moldova, ocupate în
sfera de producţie,
servicii şi comerţ si care
activează pe piaţa nu
mai puţin de doi ani
Acoperire financiara parţiala a
costurilor pentru servicii de
consultanţă.
Subsidii maxim de 10 mii
EUR, suma ce nu constituie
mai mult de 50% (exclusiv
taxe) din suma proiectului
Business
Advisory
Service,
BERD
187
Programul
JNPGA
pentru
dezvoltarea
sectorului
IMM
Promovarea eforturilor
privind ajustările economice
structurale prin facilitarea
procurării de către
întreprinderile micului
business a unui vast
sortiment de echipament de
producere.
IMM de pe întreg
teritoriul al Republicii
Moldova (cu excluderea
mun. Chişinău şi Balţi).
Procurarea de echipament în
regim de leasing pe o perioadă
de un an, cu oferirea unui grant
de 40%. Valoarea procurării
variază de la 5 mil. yeni
japonezi pana la 24 mil. yeni
japonezi
Unitatea
de Imple-
mentare
a
Grantului
Acordat de
Guvernul
Japoniei
pe lîngă
Ministerul
Economiei
Învăţămînt
Profesional
şi
Dezvoltare
Rurală
Reducerea sărăciei şi
abilitarea comunităţilor în 5
raioane din Zona Centru prin
dezvoltarea rurală, iniţiative
şi acţiuni locale de creare a
locurilor de muncă
Deţinătorii de patentă,
meşteşugarii, instituţiile
de învăţămînt, centrele
de creaţie, tinerii ce
doresc să iniţieze o
afacere, ONG etc., în
parteneriat cu APL şi
alte instituţii locale din
raioanele Sîngerei,
Orhei, Teleneşti, Rezina
şi Şoldăneşti
Investirea în activităţi
neagricole, cum ar fi: în
activităţi de obţinere a
produselor neagricole (articole
de pielărie, încălţăminte,
tricotaje, produse de uz
gospodăresc, ambalaje etc.) cu
excepţia produselor alimentare;
în activităţi de procesare
industrială a produselor
lemnoase, de artizanat şi a altor
activităţi tradiţionale
neagricole cu specific local
(fierului, linii, olărit, broderie,
confecţionare instrumente
muzicale). Servicii de croitorie,
frizerie, cizmărie etc., servicii
de conectare şi difuzare
internet; servicii de mecanizare
şi vulcanizare etc. Valoarea
finanţării este de pînă la 3 000
Euro cu o contribuţie proprie în
bunuri de 40% din valoarea
proiectului.
Reprezen-
tanţa
A.O.
”Hilfswerk
Austria” în
Republica
Moldova
şi
ADR –
Centru
CEED:
creşterea
Competi-
tivităţii
şi
consolidarea
IMM
Ridicarea competitivităţii
companiilor moldoveneşti pe
piaţa mondiala în
următoarele domenii: 1)
produsele textile şi maşini;
2) tehnologii informaţionale
şi de calcul; şi 3) producerea
vinului
IMM care activează în
domeniile
sus-menţionate
Asistenţă consultativă şi
financiară în domeniile
eligibile ale programului
Chemonics
Interna-
tional
Inc,
USAID
PSI:
Investiţii
în sectorul
privat
Dezvoltarea sectorului privat
prin promovarea şi
susţinerea cooperării între
agenţii economici din
Republica Moldova şi
Olanda
IMM de pe întreg
teritoriul al Republicii
Moldova
Susţinerea parteneriatului
Moldo- Olandez prin acordarea
asistenţei financiare în mărime
de pînă la 50% din mărimea
investiţiilor efectuate, dar
numai mult de 750 mii EUR;
Acordarea consultanţei în
etapele de iniţiere şi de
dezvoltare a parteneriatului
Camera de
Comerţ şi
Industrie
RISP II Stimularea creşterii
productivităţii
şi veniturilor în spaţiul
rural prin asigurarea
accesului antreprenorilor la
cunoştinţe, tehnologii
moderne si finanţare
Orice doritor de a iniţia
o afacere individuala (pe
bază de patentă,
întreprindere
individuala, gospodărie
ţărănească, SRL);
Întreprinderi şi
antreprenori înregistraţi
Oferirea serviciilor de
consultanţă şi acordarea
creditelor preferenţiale pentru
iniţierea şi/sau dezvoltarea
afacerilor în zona rurală
Unitatea
pentru
Implemen-
tarea
Proiectelor
Agricole
188
care activează în spaţiul
rural
Dezvoltarea
Businessu-
lui
agricol
De a spori veniturile
populaţiei din zonele rurale
prin îmbunătăţirea
competitivităţii sectorului
agricol al Moldovei
Companiile medii şi
mici de procesare
agricolă, companiile
intermediare din cadrul
lanţului de distribuţie a
produselor pe piaţa
externa, producătorii
dornici să producă
bunuri de calitate
superioara, producătorii
agricoli şi organizaţiile
industriale
Proiectul oferă asistenta
tehnica, traininguri şi suport în
facilitarea accesului la credite
şi alte produse financiare
Citizens
Network
For
Foreign
Affairs
(CNFA)
Acordarea
Consultan-
ţei de către
experţii
din Olanda
Facilitarea accesului IMM-
urilor la cunoştinţe inovative
internaţionale
IMM din Moldova Acordarea consultantei de către
experţi străini; Organizarea
seminarelor în ţară
beneficiarului şi/sau în Olanda;
Desfăşurarea stagiunii
beneficiarului de la 2 săptămîni
pînă la 3 luni; Căutarea
partenerilor de afaceri
în alte ţări
PUM,
Senior
Expert din
Olanda
2KR
Dezvoltarea agriculturii si
creşterea producţiei
alimentare în Republica
Moldova
Persoane juridice
private, producători
agricoli şi persoane
fizice, indiferent de
forma organizatorică de
activitate, care practica
activitatea de
întreprinzător şi/sau
prestează servicii
agricole mecanizate
Procurarea tehnicii agricole în
rate (iniţial se achită 50% din
costul total şi mai apoi în rate
pe parcursul perioadei de doi
ani)
Ministerul
Economiei;
JICA
Ameliorarea
Competitivi-
tăţii
Consolidarea competitivităţii
companiilor din Moldova
prin intermediul
îmbunătăţirii calităţii
produselor şi serviciilor
acestora
Agenţii economici din
sectorul de producere
sau cel al serviciilor
Acordarea granturilor
proporţionale pentru
implementarea Sistemului de
Management al Calităţii.
Mecanismul de Grant
va rambursa 50% din
cheltuielile suportate de
întreprindere. Suma maxima de
co-finanţare constituie 10,000
dolari SUA
Camera de
Comerţ si
Industrie
Proiectul
moldo-
german
de sporire a
calificării
manage-
rilor
Programul este destinat
formarii noii generaţii de
manageri contemporani,
capabili să-şi desfăşoare
afacerea cu succes
atît în ţara proprie, cît şi pe
piaţa mondială
Managerii
întreprinderilor
autohtone, vorbitori de
limbă engleză, cu vîrsta
de pana la 40 ani
(1) Organizarea unui curs de
pregătire prealabilă la Centrul
de Formare Continua al CCI,
(2) efectuarea, timp de o luna,
unui stagiu la Centrele de
instruire din Germania
Camera de
Comerţ si
Industrie
START
SOUTH
AND
START
EAST
PROGRAM
ME
Promovarea formării unor
parteneriate de afaceri dintre
companiile din RM şi
companiile din Suedia prin
transferul de know-how,
investiţii în echipament
IMM din Moldova Oferirea unui suport financiar
în suma de 500 000 SEK (30
mii dolari SUA) şi pentru
transferul de inovaţii 250 000
SEK (15 mii dolari SUA).
NUTEK –
The
Swedish
Agency
for
Economic
and
Regional
Growth
IFAD II Contribuirea prin acţiune Întreprinderile rurale Acordarea împrumuturilor UCIP -
189
participativă
la realizarea planurilor
de dezvoltare strategică a
localităţilor şi anume în
domeniul agricol
înregistrate
sub orice forma
organizatorico-juridică
preferenţiate în valoare de pînă
la 200 mii USD pe un termen
de pana la 15 ani. 20% – 30%
din valoarea finanţării acordate
constituie grant nerambursabil.
Activităţi economice eligibile
pentru program sînt:
producerea, colectarea,
prelucrarea, ambalarea,
depozitarea produselor
agricole, prestarea serviciilor
specializate în agricultură şi
alte activităţi economice (cu
profil agricol) din spaţiul rural
IFAD
IFAD IV Extinderea oportunităţilor de
angajare în cîmpul muncii şi
participarea micilor fermieri
în lanţuri competitive de
furnizare agricolă prin
intermediul accesului sporit
la servicii financiare pentru
micii proprietari, femeile cu
activitate neagricolă şi tinerii
fermieri, precum şi
antreprenorii şi
întreprinderile de prelucrare
neagricolă
Întreprinderile rurale
înregistrate sub orice
forma organizatorico-
juridică
Servicii financiare rurale
(acordarea creditelor
preferinţiale de pînă la 100 mii
dolari SUA;
Dezvoltarealanţuluivaloricpent
rureducereasărăcieirurale
(cartografierea şi
management); Infrastructura
determinată de piaţă în
favoarea săracilor (acordarea
granturilor competitive
pentru investiţii în
infrastructura publică
Unitatea
Consolidat
ă
pentru
Implement
area
Programe-
lor
IFAD-V Proiectul de Servicii
Financiare Rurale şi
Dezvoltare a Businessului
agricol
IMM din Moldova Susţinerea eforturilor Moldovei
în dezvoltarea sectorului
agricol, ce va satisface atît
piaţa locală, cît şi exportul
IFAD
MEDRA Dezvoltarea economica
rurala prin crearea unui
climat favorabil pentru
implementarea ideilor de
afaceri ale întreprinzătorilor
din regiunile rurale ale
Republicii Moldova
Proiectul se adresează
întreprinzătorilor
mici şi mijlocii
din satele raioanelor
Drochia, Rîscani,
Falesti, Sîngerei,
Glodeni, care activează
în diferite domenii ale
agriculturii
Proiectul cuprinde 2 activităţi
principale: acordarea de
granturi şi activitatea de
instruire. Grantul acordat va
rambursa 50% din valoarea
proiectului dar nu mai mult de
5000 EUR. Activitatea de
instruire va cuprinde
următoarele tematici: aplicarea
tehnologiilor moderne în
agricultură, management,
oportunităţi financiare şi de
creditare etc.
Asociatia
Obsteasca
„Pro
Cooperare
Regională”,
HEKS
PASET Crearea unui climat
favorabil pentru
implementarea ideilor
de afaceri ale tinerilor, care
le-ar asigura un loc de
munca şi o şansa reală
pentru o viaţă decentă,
independentă din punct
de vedere financiar
Tinerii cu vîrsta
cuprinsă între 18 şi 30
ani, din satele şi
oraşele mici
Instruire în domeniul
dezvoltării afacerilor; Asistenta
la identificarea potenţialelor
oportunităţi de afaceri;
Asistentă în elaborare atehnică
a propunerilor de afaceri;
Asistenta în procesul de
înregistrare juridica a afacerii;
Asistenţă la elaborarea
aplicaţiei pentru grant şi cererii
de creditare; Asistenţă post-
creare pîna la doi ani, în funcţie
de necesităţile antreprenorului.
Proiectul vizează acordarea
creditelor preferenţiale (pe 2
ani) cu o porţiune de grant
Ministerul
Educaţiei
şi
Ministerul
Economiei
190
(max 50%) şi valoarea
maxima $10 000
Dezvoltare
Economică
Locală
Dezvoltarea potenţialului
economic local prin
asigurarea accesului la
servicii profesionale
de consultanţă în afaceri
şi prin susţinerea afacerilor
în domeniul serviciilor din
mediul rural
Micii antreprenori,
organizaţiile
neguvernamentale,
centrele de planificare
economică (CPE),
autorităţile publice
locale (APL), asociaţiile
de economii şi
împrumut ale cetăţenilor
(AEÎC).
Instruire şi consultanţă: APL,
agenţii economici şi CPE/ONG
beneficiază de instruire şi
consultanţă în domeniul
dezvoltării economice locale.
Creditare – agenţii economici
din 25 de localităţi rurale
beneficiază de facilitarea
procesului de obţinere
a creditelor cu porţiune de
grant de pînă la 2500 euro
pentru afaceri neagricole
Centrul
CONTACT
MEEETA Dezvoltarea capacităţilor
economice ale tinerilor şi
consolidarea
sistemului de şcoli
profesionale
Tinerii şi profesorii
şcolilor profesionale din
regiunile rurale
Organizarea training-urilor în
domeniul angajării în cîmpul
muncii şi în domeniul
antreprenoriatului, cu durate de
la 1 zi pînă la 3 luni. Acordarea
consultaţiilor psihologice şi
juridice pentru beneficiarii
proiectului
MEEETA
Winrock
Suport pentru
promovarea exportului
şi atragerea
investiţiilor
în RM
Creşterea numărului şi
prezenţei companiilor
exportatoare din Moldova,
active pe pieţele străine
Întreprinderile
autohtone
exportatoare şi
întreprinderile care
necesită investiţii
Promovarea exporturilor MIEPO
Crearea
locurilor
noi de
muncă prin
susţinerea
întreprinderi
lor noi şi a
celor
existente
Crearea locurilor de muncă
prin promovarea condiţiilor
de bază a existenţei
fondatorilor şi consolidarea
competitivităţii IMM
Întreprinderile mici şi
mijlocii, precum şi
bărbaţii şi femeile care
sînt interesaţi în
dezvoltarea afacerilor în
municipiul Chişinău,
raioanele Orhei,
Ialoveni, Criuleni şi
Anenii Noi
Programul constă în: (1)
Organizarea cursurilor
vocaţionale şi seminare pentru
oameni de afaceri; (2)
Acordarea serviciilor de
consultanţă; (3) Acordarea
granturilor pînă la 3000 Euro
întreprinderilor care oferă noi
locuri de muncă
AFIT
BIZTAR Reducerea costurilor de
administrare a afacerii în
Moldova, prin micşorarea
poverilor administrative şi
eliminarea birocraţiei ceea
ce va ajuta sectorul privat să
se conformeze la
cerinţele guvernamentale
pentru procedura de
licenţiere, de raportare
şi achitare a impozitelor
Întreprinderile mici şi
mijlocii, precum şi
bărbaţii şi femeile
care sînt interesaţi în
dezvoltarea afacerilor în
municipiul Chişinău,
raioanele Orhei,
Ialoveni, Criuleni şi
Anenii Noi
Consultanţă, instruire,
promovare îmbunătăţire cadru
legal
BIZTAR
Finnpartners
hip
Promovarea parteneriatelor
moldo-finlandeze şi
furnizarea serviciilor de
consultanţă în afaceri
Studiul situaţional al forţei
de muncă
Întreprinderile din
Republica Moldova
Matchmaking (identificarea
partenerilor de afaceri),
stabilirea contactelor cu
companiile din Finlanda
(partener în baza datelor de
căutare); Consultanţă în afaceri
MIEPO
Sursa: Studiul situaţional al forţei de muncă în mediul rural, inclusiv prin prisma de gen. Chişinău, 2010,
p.164-169.
191
ANEXA 8
Acte legislativ-normative în domeniul tineretului
- Hotărîrea Guvernului nr. 1541 din22.12.2003 „Privind aprobarea Strategiei pentru tineret”;
- Hotărîrea Guvernului nr. 1259 din12.11.2008 „Cu privire la asigurarea cu locuinţă gratuită a
tinerilor specialişti cu studii superioare şi postuniversitare de rezidenţiat, repartizaţi şi angajaţi
în cîmpul muncii în instituţiile publice (bugetare) din sate (comune);
- Legea nr.25-XVI din 03.02.2009 ,,Privind aprobarea Strategiei Naţionale pentru tineret pe
anii 2009-2013";
- Acte normative pentru asigurarea accesului tinerilor la informaţii şi servicii de sănătate,
aprobate prin ordinul Ministrului Sănătăţii nr.168 din 12 iunie 2009 „Cu privire la aprobarea
Standardelor de calitate a serviciilor de sănătate prestate tinerilor” etc.;
- Hotărîrea Guvernului nr.1213 din 27.12.2010 „Privind aprobarea unor măsuri de susţinere a
activităţilor pentru tineret”;
- Hotărîrea Guvernului nr.733 din 29.09.2011 „Cu privire la crearea Comisiei guvernamentale
pentru politicile de tineret”;
- Metodologia – cadru de organizare şi desfăşurare a concursului pentru finanţarea programelor
şi/sau proiectelor pentru tineret, aprobată prin ordinul Ministrului Tineretului şi Sportului nr.
656 din 17.10.2011;
- Hotărîrea Guvernului nr. 158 din 12.03.2012 „Privind implementarea legii voluntariatului nr.
121 din 18.07. 2010”.
192
ANEXA 9
Acte comunitare din legislaţia UE ce ţin de dezvoltarea mediului rural
- Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 privind finanţarea politicii agricole comune;
- Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);
- Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE)
nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul
European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);
- Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din
Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA) şi de modificare şi abrogare a
unor regulamente.
193
ANEXA 10
Distribuţia migranţilor după suma medie trimisă/adusă lunar familiei şi grupe de vîrstă,
sex şi mediu
(suma trimisă în anii 2011-2012)
mii persoane
Sexe, medii,
suma medie trimisă/adusă lunar
familiei
Grupe de vîrstă
Total 15-24
ani
25-34
ani
35-44
ani
45-54
ani
55-64
ani
Total 410,4 79,0 132,3 100,3 79,3 19,6
0 USD 99,0 31,3 34,8 18,6 11,7 2,6
Pînă la 500 USD 146,8 23,3 49,4 37,3 31,5 5,2
501-800 USD 50,8 7,5 3,9 13,6 10,5 15,4
801-1000 USD 20,7 3,9 5,9 6,2 3,6 1,1
1001 USD şi peste 11,0 1,3 2,1 2,9 4,0 0,7
Refuză să răspundă 82,1 11,8 24,6 21,7 17,9 6,0
Urban 100,4 11,0 23,3 13,8 13,0 5,5
0 USD 26,3 5,9 10,9 4,7 3,1 1,6
Pînă la 500 USD 28,0 3,8 7,9 8,0 6,4 2,0
501-800 USD 7,0 0,4 2,0 1,0 1,9 1,6
801-1000 USD 2,5 0,2 1,4 0,0 0,7 0,2
1001 USD şi peste 2,9 0,8 1,0 0,0 0,9 0,2
Refuză să răspundă 33,7 2,5 9,4 9,3 9,4 3,1
Rural 310,0 65,5 99,5 77,2 56,9 10,9
0 USD 72,7 25,4 23,9 13,8 8,6 1,0
Pînă la 500 USD 118,8 19,6 41,6 29,3 25,1 3,3
501-800 USD 43,8 7,1 13,4 12,6 8,6 2,2
801-1000 USD 18,2 3,8 4,5 6,2 2,9 1,0
1001 USD şi peste 8,1 0,5 1,1 2,9 3,2 0,5
Refuză să răspundă 48,4 9,2 15,2 12,4 8,6 2,9
Bărbaţi 277,9 52,5 82,2 52,0 33,6 6,0
0 USD 70,8 22,2 29,3 12,6 5,9 0,8
Pînă la 500 USD 94,9 19,0 35,0 23,3 15,8 1,8
501-800 USD 36,5 7,0 12,2 8,6 6,5 2,2
801-1000 USD 15,9 3,3 4,7 5,1 2,3 0,4
1001 USD şi peste 8,2 1,0 1,0 2,4 3,1 0,7
Refuză să răspundă 51,6 8,9 15,4 13,8 10,1 3,4
Femei 132,6 17,7 34,6 34,5 35,7 10,2
0 USD 28,2 9,2 5,5 6,0 5,8 1,8
Pînă la 500 USD 51,9 4,3 14,4 14,0 15,7 3,4
501-800 USD 14,3 0,5 3,2 5,0 4,1 1,7
801-1000 USD 4,9 0,6 1,3 1,1 1,2 0,7
1001 USD şi peste 2,8 0,2 1,1 0,5 1,0 -
Refuză să răspundă 30,5 2,9 9,2 7,9 7,9 2,6
Sursa: Migraţia forţei de muncă. Chişinău, 2013, p. 41.
194
ANEXA 11
Distribuţia migranţilor după domeniul de instruire înainte de plecare peste hotare şi grupe
de vîrstă, sex şi mediu, 2013
mii persoane
Sexe, medii, domeniul de
instruire înainte de plecare
peste hotare
Grupe de vîrstă
Total 15-24
ani
25-34
ani
35-44
ani
45-54
ani
55-64
ani
Total 217,5 27,9 62,9 58,5 55,5 12,7
Educaţie 13,8 0,9 3,8 3,0 4,8 1,3
Ştiinţe umaniste şi arte 4,4 - 2,6 1,1 0,6 0,2
Ştiinţe sociale, afaceri şi drept 25,8 2,2 9,7 5,4 6,9 1,7
Ştiinţă 2,3 1,1 0,2 0,4 0,6 -
Inginerie, prelucrare ţi construcţii 86,5 15,9 24,9 23,0 18,4 4,3
Agricultura 10,4 - 2,8 1,9 4,1 1,7
Sănătate şi asistenţă socială 9,1 0,6 2,0 3,7 2,4 0,4
Servicii 64,9 7,3 17,0 19,7 17,8 3,2
Necunoscute 0,3 - - 0,3 - -
Urban 72,9 4,0 24,4 18,4 20,4 5,7
Educaţie 4,5 - 1,7 1,3 1,2 0,2
Ştiinţe umaniste şi arte 2,8 - 2,1 0,3 0,3 0,2
Ştiinţe sociale, afaceri şi drept 11,8 0,2 3,9 3,3 3,3 1,2
Ştiinţă 1,4 0,7 - 0,2 0,5 -
Inginerie, prelucrare şi construcţii 32,4 2,1 10,4 7,5 9,9 2,4
Agricultura 3,8 - 1,9 0,3 0,8 0,9
Sănătate şi asistenţă socială 3,7 0,4 0,7 1,5 1,0 0,2
Servicii 12,6 0,7 3,6 4,1 3,4 0,8
Necunoscute - - - - - -
Rural 144,6 23,8 38,5 40,1 35,0 7,1
Educaţie 9,3 0,9 2,0 1,7 3,6 1,1
Ştiinţe umaniste şi arte 1,6 - 0,5 0,9 0,3 -
Ştiinţe sociale, afaceri şi drept 13,9 1,9 5,8 2,1 3,6 0,5
Ştiinţă 0,9 0,4 0,2 0,2 0,1 -
Inginerie, prelucrare şi construcţii 54,1 13,8 14,5 15,5 8,5 2,0
Sănătate şi asistenţă socială 5,4 0,2 1,3 2,2 1,4 0,2
Agricultura 6,6 - 0,9 1,6 3,3 0,8
Servicii 52,4 6,6 13,4 15,6 14,3 2,4
Necunoscute 0,3 - - 0,3 - -
Sursa: Migraţia forţei de muncă. Chişinău, 2013, p. 21-22.
195
ANEXA 12
Distribuţia migranţilor după nivelul de educaţie înainte de plecare peste hotare şi grupe de
vîrstă, sex şi mediu, 2013
mii persoane
Sexe, medii, nivelul de educaţie
înainte de plecare peste hotare
Grupe de vîrstă
Total 15-24
ani
25-34
ani
35-44
ani
45-54
ani
55-64
ani
Total 426,9 83,0 139,8 103,5 80,4 20,3
Superior 34,5 3,6 16,5 6,2 5,3 2,8
Mediu de specialitate 49,3 2,6 13,7 12,7 16,0 4,3
Secundar profesional 133,6 21,6 32,7 39,6 34,1 5,6
Liceal, mediu general 92,0 22,5 27,0 20,3 17,7 4,5
Gimnazial 113,5 31,7 47,5 24,1 7,3 2,9
Primar sau fără şcoală primară 4,0 0,9 2,4 0,5 - 0,1
Urban 106,5 14,9 34,9 24,8 23,0 8,8
Superior 16,4 1,0 6,9 4,2 3,0 1,2
Mediu de specialitate 20,7 0,2 7,7 4,6 5,7 2,6
Secundar profesional 35,8 2,8 9,7 9,6 11,7 1,9
Liceal, mediu general 20,7 8,3 5,1 3,0 2,5 1,8
Gimnazial 12,5 2,6 5,1 3,4 - 1,3
Primar sau fără şcoală primară 0,4 - 0,4 - - -
Rural 320,4 68,1 104,8 78,7 57,4 11,4
Superior 18,1 2,6 9,5 2,0 2,3 1,6
Mediu de specialitate 28,6 2,4 6,0 8,1 10,3 1,7
Secundar profesional 97,9 18,8 22,9 29,9 22,5 3,7
Liceal, mediu general 71,3 14,2 21,9 17,3 15,2 2,7
Gimnazial 101,0 29,1 42,4 20,7 7,3 1,6
Primar sau fără şcoală primară 3,6 0,9 2,0 0,5 - 0,1
Bărbaţi 288,7 64,0 102,7 67,5 44,4 10,1
Superior 18,3 1,6 9,4 3,0 2,9 1,4
Mediu de specialitate 22,9 1,4 8,9 6,0 5,3 1,3
Secundar profesional 105,4 18,7 28,2 31,1 23,1 4,3
Liceal, mediu general 58,0 16,7 18,2 12,3 8,6 2,2
Gimnazial 81,1 25,1 35,9 14,7 4,5 0,9
Primar sau fără şcoală primară 3,1 0,5 2,1 0,4 - 0,1
Femei 138,2 19,0 37,1 36,0 36,0 10,2
Superior 16,2 2,0 7,1 3,2 2,4 1,5
Mediu de specialitate 26,4 1,3 4,8 6,7 10,7 3,0
Secundar profesional 28,3 2,8 4,5 8,5 11,1 1,4
Liceal, mediu general 34,0 5,9 8,8 8,0 9,1 2,3
Gimnazial 32,4 6,6 11,6 9,4 2,8 2,1
Primar sau fără şcoală primară 0,9 0,4 0,3 0,2 - -
Sursa: Migraţia forţei de muncă. Chişinău, 2013, p. 19.
196
ANEXA 13
Prognoza populaţiei în vîrstă de 15–29 de ani pentru perioada 2009 – 2020
În scopul ajustării termenilor prin metoda modificării medii absolute se foloseşte relaţia:
+ (t-1) x Δ, unde:
Anii Numărul populaţiei în
vîrstă de 15-29 ani
Valori ajustate şi extrapolate prin modificarea
medie
2009 976379 Y1 = 976379 – 12546 x (1-1) = 976379
2010 970381 Y1 = 976379 – 12546 x (2-1) = 963833
2011 959216 Y1 = 976379 – 12546 x (3-1) = 951287
2012 943790 Y1 = 976379 – 12546 x (4-1) = 938741
2013 926194 Y1 = 976379 – 12546 x (5-1) = 926195
2014 - Y1 = 976379 – 12546 x (6-1) = 913649
2015 - Y1 = 976379 – 12546 x (7-1) = 901103
2016 - Y1 = 976379 – 12546 x (8-1) = 888557
2017 - Y1 = 976379 – 12546 x (9-1) = 876011
2018 - Y1 = 976379 – 12546 x (10-1) = 863465
2019 - Y1 = 976379 – 12546 x (11-1) = 850919
2020 - Y1 = 976379 – 12546 x (1-1) = 838373
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor BNS calculate prin metoda modificării medii absolute.
197
ANEXA 14
Schema cauzală a emigrării populaţiei peste hotare
Sursa: Dumitru Sandu. Migraţie şi mobilitate internaţională. Bucureşti, 2001.
198
ANEXA 15
Populaţia stabilă conform principalelor grupe de vîrstă (la începutul anului),
2008-2013
Anii
Total Din care, populaţie
sub vîrsta aptă de
muncă
în vîrstă aptă de
muncă
peste vîrsta aptă
de muncă
mii
locuitori
pondere
%
mii
locuitori
pondere
%
mii
locuitori
pondere
%
mii
locuitori
pondere
%
2008 3572,7 100,0 687,1 19,2 2355,5 65,9 530,1 14,9
2009 3567,5 100,0 666,2 18,7 2364,6 66,3 536,7 15,0
2010 3563,7 100,0 649,1 18,2 2371,2 66,6 543,4 15,2
2011 3560,4 100,0 635,1 17,8 2374,7 66,7 550,6 15,5
2012 3559,5 100,0 624,0 17,5 2369,6 66,6 565,9 15,9
2013 3559,5 100,0 615,9 17,3 2361,9 66,4 581,7 16,3
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.
199
ANEXA 16
Repartizarea populaţiei după rata de participare la activitatea economică,
pe sexe şi medii (%), 2009-2013
Rata de activitate 2009 2010 2011 2012 2013
Total pe republică 42,8 41,6 42,3 40,7 41,4
Urban 47,4 47,2 48,0 47,0 45,6
Rural 39,3 37,5 38,0 36,0 38,1
Bărbaţi 46,2 45,0 45,6 43,5 44,5
Femei 39,7 38,6 39,3 38,2 38,6
Rata de ocupare
Total pe republică 40,0 38,5 39,4 38,4 39,3
Urban 43,6 42,7 44,1 43,6 42,8
Rural 37,4 35,4 36,0 34,6 36,6
Bărbaţi 42,6 40,9 42,1 40,6 41,8
Femei 37,7 36,4 37,1 36,5 37,0
Rata şomajului
Total pe republică 6,4 7,4 6,7 5,6 5,1
Urban 8,0 9,6 8,2 7,3 6,3
Rural 5,0 5,4 5,2 3,9 4,1
Bărbaţi 7,8 9,1 7,7 6,8 6,0
Femei 4,9 5,7 5,6 4,3 4,1
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.
200
ANEXA 17
Repartizarea populaţiei tinere economic active pe grupe de vîrstă, sex şi mediu
(mii persoane), 2009-2013
Grupa de vîrstă 2009 2010 2011 2012 2013
Total
15-24 ani 121,3 117,8 120,0 106,6 104,3
25-34 ani 244,0 275,8 281,7 285,4 298,7
Bărbaţi
15-24 ani 68,8 65,0 67,6 61,4 62,0
25-34 ani 131,8 145,9 152,1 155,2 164,1
Femei
15-24 ani 52,5 52,9 52,4 45,2 42,3
25-34 ani 112,2 130,0 129,6 130,3 134,6
Urban
15-24 ani 52,4 52,6 57,7 49,2 44,8
25-34 ani 136,2 156,0 156,4 167,0 168,4
Rural
15-24 ani 68,8 65,2 62,3 57,4 59,5
25-34 ani 107,8 119,8 125,4 118,4 130,3
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.
201
ANEXA 18
Repartizarea populaţiei tinere economic inactive pe sexe şi medii (mii), 2009-2013
Grupa de vîrstă 2009 2010 2011 2012 2013
Total
15-24 ani 524,8 511,1 492,2 484,1 456,9
25-34 ani 234,5 285,0 295,7 317,2 325,5
Bărbaţi
15-24 ani 262,9 255,1 247,6 246,6 232,9
25-34 ani 106,7 129,9 139,0 152,6 150,5
Femei
15-24 ani 261,9 256,0 244,6 237,5 224,0
25-34 ani 127,8 155,1 156,7 164,7 175,0
Urban
15-24 ani 207,0 195,4 179,5 170,3 161,7
25-34 ani 92,2 114,7 117,3 124,6 130,5
Rural
15-24 ani 317,8 315,7 312,7 313,8 295,2
25-34 ani 142,3 170,3 178,4 192,6 195,0
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.
202
ANEXA 19
Nivelul de ocupare a forţei de muncă tinere pe grupe de ocupaţii (%), 2009-2013
Grupe de ocupaţii Anii Populaţie
ocupată
15-24 25-34
Conducători ai autorităţilor publice de toate nivelurile,
conducători şi funcţionari din unităţile economico-sociale
şi politice
2009 7,2 3,1 7,7
2010 7,2 2,8 8,5
2011 7,4 3,8 8,3
2012 7,9 3,4 9,7
2013 7,9 3,0 10,4
Specialişti cu nivel superior de calificare 2009 13,6 9,8 18,5
2010 13,8 9,3 17,9
2011 13,9 9,6 17,9
2012 14,7 11,2 19,5
2013 14,1 9,8 18,8
Specialişti cu nivel mediu de calificare 2009 8,5 7,2 7,9
2010 8,5 8,1 7,9
2011 9,0 9,0 8,3
2012 8,7 7,7 7,9
2013 8,0 7,7 7,5
Funcţionari administrativi 2009 2,3 4,2 2,6
2010 2,1 2,9 2,4
2011 2,0 2,6 3,1
2012 2,2 3,5 2,8
2013 2,1 3,2 2,7
Lucrători în servicii, gospodăria de locuinţe şi de deservire
comunală, comerţ şi asimilaţi
2009 14,3 20,5 15,7
2010 15,0 21,5 15,9
2011 14,8 21,7 15,5
2012 14,7 19,2 14,8
2013 14,9 20,8 15,2
Lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură, vînătorie şi
pescuit
2009 11,4 8,8 8,6
2010 7,7 5,9 6,5
2011 5,8 4,6 5,4
2012 2,0 2,2 1,3
2013 3,3 1,8 1,8
Muncitori calificaţi în întreprinderi industriale mari şi
mici, în meserii de tip artizanal, în construcţii,
transporturi, telecomunicaţii, geologie şi prospecţiune
geologică
2009 10,6 13,6 13,6
2010 10,5 15,1 12,5
2011 10,4 14,7 12,5
2012 10,5 15,4 12,2
2013 9,7 12,9 12,2
Alte categorii de ocupaţii 2009 32,2 32,8 25,5
2010 35,3 34,5 28,5
2011 36,7 34,0 29,0
2012 39,4 37,4 31,8
2013 40,0 40,7 31,4
din care, muncitori necalificaţi 2009 23,3 18,0 22,3
2010 27,3 26,0 21,6
2011 28,6 25,5 22,2
2012 31,4 27,7 24,2
2013 32,2 32,2 24,1
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.
203
ANEXA 20
Mobilitatea salariaţilor în profil teritorial în anul 2012
Zonele Salariaţi angajaţi în cursul anului Salariaţi eliberaţi în cursul anului
mii persoane în % faţă de
numărul mediu
mii persoane în % faţă de
numărul mediu
Total
din care:
mun. Chişinău
Nord
Centru
Sud
U.T.A. Găgăuzia
165,5
99,9
30,4
20,4
9,9
4,4
26,3
33,3
23,1
19,0
15,9
19,1
167,2
95,3
32,8
21,9
11,6
4,9
26,6
31,8
25,0
20,5
18,6
21,1
Sursa: Anuarul statistic al Republicii Moldova. Chişinău, 2013, p. 87.
204
ANEXA 21
Programe şi proiecte de susţinere a tinerilor în Republica Moldova
- Organizaţia pentru Dezvoltarea întreprinderilor Mici şi Mijlocii (ODIMM). Această
organizaţie administrează, de asemenea, Fondul de garantare a creditelor.
- Programul Naţional de Asistenţă Economică pentru Tineret (PNAET) care este
gestionat de Ministerul Economiei, Ministerul Finanţelor, Ministerul Educaţiei şi Ministerul
Tineretului şi Sportului.
- Programul „BAS” al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.
- Proiectul „Sporirea competitivităţii şi consolidarea întreprinderii”.
- Programul de asistenţă tehnică „PSOM”.
- Proiectul pentru creşterea nivelului de producere în domeniul alimentar „2KR”.
- Programul de dezvoltare a agriculturii „FIDA”.
- Programul de cofinanţare a proiectelor privind sporirea eficacităţii energetice.
- Dezvoltarea activităţii economice a tineretului „PASET”.
- Programul de susţinere şi dezvoltare a micului business.
- Fondul vest european pentru întreprinderile din noile state independente.
- Proiectul de dezvoltare a afacerilor în agricultură „SNFA”.
- Proiectul de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii în localităţile rurale
„SMEDRA”.
- Proiectul Guvernului Norvegiei „ENTRANCE 1 Your Business”.
- Proiectul Guvernului Olandei „PSI”.
- Proiectul de asistenţă tehnică a Germaniei „GTZ”.
- Proiectul Guvernului Elveţiei „HEKS”.
- Proiectul Guvernului Japoniei „JNPGA” ş.a.
205
ANEXA 22
Înlesniri şi sporuri acordate salariaţilor pentru condiţii nefavorabile de muncă, pe tipuri de
activităţi economice, în anul 2012
Numărul persoanelor care beneficiază de înlesniri Cheltuieli
pentru
înlesniri,
mii lei
Concedii
suplimen-
tare
Program
zilnic de
muncă
redus
Sporuri pentru
condiţii
nefavorabile de
muncă
Drepturi
la pensia
avanta-
joasă
Total 45841 7375 41516 924 146221,4
Din care:
Agricultura 702 90 863 27 2467,5
Industrie 11403 822 8690 448 29520,8
Construcţii 796 - 706 - 18324,4
Comerţ 976 116 582 - 2724,5
Hoteluri şi restaurante 25 - 26 - 32,2
Transporturi şi
comunicaţii
4631 55 1697 104 6164,1
Activităţi financiare - - 93 - 756,9
Tranzacţii imobiliare 1860 607 2141 - 7304,7
Administraţie publică 165 8 1303 141 7991,5
Învăţămînt 3082 13 11142 - 17978,5
Sănătate şi asistenţă
socială
21453 5641 12457 204 66502,4
Alte activităţi de
servicii colective,
sociale şi personale
748 23 1815 - 2888,1
Sursa: Anuarul statistic al Republicii Moldova. Chişinău, 2013, p. 96.
206
ANEXA 23
Formarea profesională a salariaţilor, 2008-2012
2008 2009 2010 2011 2012
Persoane instruite – total
Inclusiv:
Muncitori
Funcţionari din care:
- conducători
- specialişti
- alţi funcţionari
specialişti (din totalul
specialiştilor) conform
domeniului de instruire:
- profil economic
- profil juridic
- profil ingineresc
58558
19049
39509
4811
32738
1960
6383
1592
6357
62922
19629
43293
5394
36055
1894
7529
2244
7034
57990
15050
42940
5593
35653
1691
7410
2691
7350
59612
15894
43718
5264
34883
3571
6793
1832
5759
67774
19421
48353
6438
38114
3801
9540
1850
6665
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.
207
ANEXA 24
Dinamica cheltuielilor aferente formării profesionale, 2008-2012
2008 2009 2010 2011 2012
Total – mii lei
Inclusiv pe contul:
Întreprinderii
Bugetului republican
Bugetului local
Altele
55866,7
48112,7
2300,1
4885,4
1368,5
63356,6
54100,0
3762,2
4767,4
727,0
82613,2
70175,6
4877,5
4157,2
3402,9
68041,5
58943,9
4132,7
4153,3
811,6
79208,7
66684,9
4919,8
5450,8
539,0
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.
208
ANEXA 25
Asigurarea populaţiei cu locuinţe în Republica Moldova, 2009-2013
Revin m2
de suprafaţă totală în medie pe 1 locuitor
2009 2010 2011 2012 2013
Fondul locativ – total ţară
Fondul locativ urban
Fondul locativ rural
22,1
20,4
23,4
22,3
20,5
23,5
22,4
20,8
23,6
22,5
20,9
23,7
22,7
21,1
23,8
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.
209
ANEXA 26
Asigurarea populaţiei cu locuinţe, în profil teritorial, în 2013
(m2
de suprafaţă totală în medie pe locuitor)
Total Localităţi
urbane
Localităţi
rurale
Total
Municipiul Chişinău
Zona Nord
Zona Centru
Zona Sud
UTA Găgăuzia
22,7
22,2
23,6
22,1
22,9
22,3
21,1
21,7
19,2
21,6
22,3
21,1
23,8
26,6
26,1
22,2
23,1
23,1
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.
210
ANEXA 27
Populaţia ocupată după nivelul de instruire, pe grupe de vîrstă, sex şi mediu, 2013
mii persoane
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.
Grupe de
vîrstă, Populaţia
Nivel de instruire
sexe,
medii
ocupată,
total
Superior Mediu de
specialitate
Secundar
profesional
Liceal;
mediu
general
Gimna-
zial
Primar
sau fără
şcoală
primară
TOTAL 1276,8 300,9 181,5 288,9 257,0 238,6 10,0
15-24 ani 113,4 19,0 11,5 21,3 25,8 34,1 1,7
25-34 ani 317,9 109,7 26,6 50,5 53,8 74,9 2,5
35-49 ani 445,4 104,2 68,8 114,1 88,7 68,6 0,0
50-64 ani 366,5 62,3 70,2 100,0 82,6 50,4 0,0
65 ani şi peste 33,6 5,6 4,3 2,9 6,0 10,7 4,1
Bărbaţi 648,0 135,8 69,7 191,8 119,0 126,3 5,4
15-24 ani 68,3 8,0 4,9 15,1 15,6 23,6 0,0
25-34 ani 176,7 57,9 13,0 34,3 29,4 40,6 1,6
35-49 ani 203,5 39,5 23,6 70,3 35,0 34,1 0,0
50-64 ani 184,8 28,5 26,7 69,3 35,8 23,9 0,0
65 ani şi peste 14,7 1,9 1,4 2,8 3,2 4,1 0,0
Femei 628,8 165,0 111,7 97,1 138,0 112,4 4,6
15-24 ani 45,0 11,0 6,5 6,2 10,2 10,5 0,0
25-34 ani 141,2 51,7 13,6 16,2 24,4 34,3 0,0
35-49 ani 241,9 64,7 45,2 43,8 53,7 34,4 0,0
50-64 ani 181,7 33,8 43,5 30,7 46,9 26,5 0,0
65 ani şi peste 19,0 3,8 2,9 0,0 2,7 6,6 2,7
Urban 567,7 228,7 102,8 99,4 99,5 37,0 0,0
15-24 ani 46,5 12,0 5,9 4,3 15,7 8,5 -
25-34 ani 170,4 87,9 21,1 21,0 29,3 11,2 -
35-49 ani 189,3 79,5 33,5 37,9 26,5 11,9 -
50-64 ani 150,8 45,1 39,5 35,4 26,2 4,5 0,0
65 ani şi peste 10,7 4,3 2,8 0,0 1,9 0,0 -
Rural 709,1 72,1 78,6 189,4 157,4 201,6 9,9
15-24 ani 66,9 7,1 5,5 17,0 10,1 25,5 1,7
25-34 ani 147,5 21,8 5,5 29,5 24,6 63,6 2,5
35-49 ani 256,1 24,7 35,3 76,2 62,2 56,7 0,0
50-64 ani 215,7 17,2 30,7 64,7 56,5 45,9 0,0
65 ani şi peste 22,9 1,4 1,5 2,1 4,1 9,8 4,1
211
ANEXA 28
Nivelul de apelare la serviciile medicale pe grupe de vîrstă, în mediul rural (%), 2012
Mediul
rural
Inclusiv: Din total persoane care au apelat la serviciile
medicale, inclusiv: Persoane care
nu au apelat
la serviciile
medicale
Persoane care
au apelat la
serviciile
medicale
Medic
de
familie
Medic
specialist
Farmacist
Dentist
Altele
15-24ani 88,1 11,9 50,3 34,3 - 12,2 3,2
25-34ani 87,7 12,3 37,1 43,4 7,2 12,3 -
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.
212
ANEXA 29
Opiniile despre factorii de influenţă asupra nivelului de criminalitate în localitate (în %)
Factorii de influenţă Nord UTA
Găgăuzia
Transnistria
Şomajul 11,46 23,14 27,38
Violenţa în familie 11,98 6,00 5,87
Influenţa mass-media 11,46 2,57 3,42
Lipsa educaţiei moral-spirituale 7,81 8,29 8,31
Mediul 8,85 10,86 8,56
Consumul de droguri 9,90 16,29 15,65
Consumul de alcool 21,35 24,29 22,49
Lipsa supravegherii din partea părinţilor 13,02 5,71 6,36
Legislaţia imperfectă 4,17 2,29 1,71
Alte - 0,57 0,24
Sursa: Realizat de autor în baza rezultatelor sondajului.
213
ANEXA 30
Asigurarea populaţiei din mediul rural cu medici în perioada 2009-2013
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.
214
ANEXA 31
Evoluţia numărului de instituţii de învăţămînt primar şi secundar în mediul rural,
în perioada 2009-2013
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.
215
ANEXA 32
Infrastructura sistemului cultural ca impact specific asupra dezvoltării social-economice
durabile în mediul rural
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor din: Strategia dezvoltării culturii Republicii Moldova:
2013-2020 „Cultura XXI/20”.
216
ANEXA 33
Priorităţile de dezvoltare a sistemului cultural rural în baza modelului European
Sursa: Elaborat de autor în baza Strategiei dezvoltării culturii Republicii Moldova: 2013-2020
„Cultura XXI/20”
217
ANEXA 34
Acte de implementare a rezultatelor cercetării
218
219
220
221
222
Curriculum vitae
Informaţii personale
Nume / Prenume Cauşan Corina
Adresa RM, or.Tiraspol str-la Tolstoi 20
Telefon (+373) 77798599
E-mail causan@list.ru
Naţionalitate moldoveancă
Data naşterii 08.05.1973
Sex
Starea civila
feminin
căsătorită, 5 copii
Locul de muncă vizat /
Domeniul ocupaţional
- Institutul Nistrean de Economie şi Drept m. Bălţi,
- Academia de Economie şi Drept din Moscova, Filiala
Tiraspol. Lector la catedra „Management financiar” (Prin cumul)
Experienţa profesională
Perioada 01.09.1999 – pîna în prezent.
Funcţia sau postul ocupat Lector
Principalele activităţi şi
responsabilităţi Predarea disciplinelor: Analiza activității economico-
financiare; Contabilitate; Plan de afaceri; Finanţe; Marketing;
Monedă şi credit.
Numele şi adresa
angajatorului
Institutul Nistrean de Economie şi Drept mun. Bălţi,
Tipul activităţii sau
sectorul de activitate
Instituţie de învăţămînt.
Perioada 2001-2003
Funcţia sau postul ocupat Lector la proiectul BIZPRO (prin cumul)
Principalele activităţi şi
responsabilităţi
Predarea disciplinelor: Management; Planul de afaceri;
Contabilitate.
Numele şi adresa
angajatorului
Camera de Comerţ şi industrie, Bălți
Tipul activităţii sau
sectorul de activitate
Sprijinirea realizării proiectelor de dezvoltare a economiei ţării.
Organizarea instruirii şi reciclării întreprinzătorilor.
Perioada 1997-1999
Funcţia sau postul ocupat Asistent universitar
Principalele activităţi şi
responsabilităţi
Predarea disciplinelor. Economie politica, Doctrine
economice. Microeconomie.
Numele şi adresa
angajatorului
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din mun. Bălţi (prin
cumul).
Perioada 1998-1999
223
Funcţia sau postul ocupat Lector
Principalele activităţi şi
responsabilităţi Predarea disciplinelor: Analiza activității economico-
financiare; Contabilitate.
Numele şi adresa
angajatorului
SRL Miracol
Tipul activităţii sau
sectorul de activitate
Instituţie de învăţămînt.
Perioada 1992-1998
Funcţia sau postul ocupat Contabil
Principalele activităţi şi
responsabilităţi
Lucrul cu clienţii.
Numele şi adresa
angajatorului
Moldova Agroindbank
Tipul activităţii sau
sectorul de activitate
Instituţie financiară.
Perioada 1994-1997
Calificarea / diploma
obţinută
Licenţiat în economie.
Discipline principale
studiate / competenţe
dobîndite
Contabilitate financiară, Contabilitate managerială, audit,
management financiar, management resurse umane, analiza
EF, etc.
Numele şi tipul instituţiei
de învăţămînt /
furnizorului de formare
Academia de Studii Economice din Moldova.
Nivelul în clasificarea
naţionala sau internaţionala
Licenţiat in în economie (finanţe şi credit).
Perioada 1989-1991
Calificare / diploma
obţinută
Economist.
Discipline principale
studiate / competenţe
dobîndite
Contabilitate financiară, Contabilitate managerială, audit,
micro si macroeconomie etc.
Numele şi tipul instituţiei
de învăţămînt /
furnizorului de formare
Colegiul tehnologic, Chişinău
Nivelul in clasificarea
naţionala sau internaţionala
Economist.
Limbi vorbite Limba română (maternă), limba rusă (avansat), limba franceză
(fluent).
Competenţe şi aptitudini
organizaţionale
Comunicare eficientă, abilitate (managerială ) de a planifica,
organiza şi implementa activităţi, spirit disciplinar,
sociabilitate, adaptare profesională, captarea rapida a
informaţiei.
Competenţe şi aptitudini
sociale
Competenţe şi cunoştinţe de
utilizare a calculatorului
Responsabilă, obiectivă, creativă, receptivă, punctuală.
Programe contabile (1-C, ContReal), Microsoft Word, Internet
Explorer, Excel.
top related