odă slăninei

Slăvită fii în veci slănină glorioasă,

Ardealul te consumă la fel ca la-nceput

Și te găsim de-asemeni în fiecare casă,

La omul mai sărac sau la un om avut.

Sacrificăm grăsunul să-i colectăm slănina

O afumăm în pod sau unde ne convine,

Iar când o dăm la masă, să nu ne doară splina

Asociem palinca să ne-„afumăm„ mai bine.

 Nu-i înjurați pe snobii ce ies

la cumpărat,Cer ”kaizer” sau chiar

”bacon” pentru stomac subțire,

De fapt e tot slănină cu numele schimbat,

Dar asta n-o să schimbe a noastră prețuire.

Și de în miez de vara,în pod,găsim slănină,

Acolo aninată de grinda cea bătrână,

Mai sunt și azi olteni,cu inima haină,

La muște le ia scara,acolo să rămână

Ne-ajuți să-nvingem gerul, adesea și dușmanii,

Cu ceapa și palinca alături viețuind,

Vom bea și vom mânca de-o să ne-ajungă banii,

Și-apoi ne vom uita la cate-un porc cu jind.

Vreau în sicriu să-mi puneți, de slană, o bucatăȘi-o glajă de palincă, ca să

le am de drum,

Iar dac-o fi și-o ceapă,cu inima curată,

Voi împărți din ele, dar într-un mod postum.

Iar pentru ardeleni, când anii curg ca apa,

Stindard va fi slănina, palinca și cu ceapa.