portrete-amintiri.doc

7/27/2019 portrete-Amintiri.doc

http://slidepdf.com/reader/full/portrete-amintiridoc 1/1

Amintiri din copilărie de Ion Creangă

Operă de maturitate artistică a clasicului Creangă, scrierea cu caracter memorialistic “Amintiridin copilărie” este un “roman” al vârstei inocente şi al formării, al modelării umane. Proiectată înspaţiul unui sat moldovenesc de munte de la mijlocul secolului trecut, copilăria nu reflectă numaidominantele vârstei, ci şi specificul unei lumi ţărăneşti privilegiate. De aceea, “Amintiri din copilărie”este şi o evocare a satului tradiţional, un tablou fidel al unei lumi trăind în tiparul unor tradiţii şiobiceiurilor fixate printr-o existenţă milenară.

Evocarea copilăriei lui Nică, personaj-narator şi protagonist al întâmplărilor, se realizeazăprin imaginea familiei ţărăneşti, a mediului propice experienţelor de cunoaştere ale puiului de om.

 În capitolul al II-lea este evocată casa părintească şi sunt reînviate icoanele părinţilor care i-auvegheat copilăria. În fragmentul citat, portretul Smarandei şi cel al lui Ştefan a(l) Petrei secristalizează treptat, mai ales prin mijloace indirecte de caracterizare.

Smaranda Creangă, este un personaj reprezentativ pentru tipologia femeii aprige de lamunte, pentru care satul reprezintă un centrum mundi , iar familia, microcosmosul ce dă sensexisten ei sale.ț

Datele de identificare ale eroinei o fixează în rama realită ii biografice pe care se întemeiazăț  universul fic ional alț  Amintirilor din copilărie. Fiica lui David Creangă, vornic în satul Pipirig,Smaranda î i întemeiase propria familie în Humule ti, satul so ului ei, Ştefan a(l) Petrei. Devenităș ș ț  so ie vrednică i mamă autoritară, Smaranda este surprinsă dintr-oț ș dublă perspectivă: cea acopilului de odinioară i cea a naratorului matur. Absenţa unuiș portret fizic contribuie la ridicarea

personajului la rang de prototip al mamei. Totu i, icoana mamei se cristalizează treptat, într-unș  portret puternic marcat subiectiv i afectiv, plasat într-o amplă secven ă descriptivă dinș ț Partea a II-a. În ochii lui Nică, mama apare ca o fiin ă cu puteri magice:ț cu adevărat că tia a face multe i ș ș  mari minună ii: alunga norii cei negri de pe deasupra satului nostru i abătea grindina în alte păr i,ț ș ț   înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea u ii ș etc. Acest portret asociază caracterizarea directă iș  procedee indirecte: comportamentul i ac iunile Smarandei sunt motivate de credin e i supersti iiș ț ț ș ț  dominante în lumea satului. Întreaga secven ă se încheie cu reflec ii nostalgice ale personajului-ț ț

narator care, ajuns la vârsta maturită ii î i exprimă recuno tin a i iubirea filială:ț ș ș ț ș  Aşa era mama învremea copilăriei mele, plină de minunăţii, pe cât mi-aduc aminte; şi-mi aduc bine aminte, căci braţele ei m-au legănat […] Şi sânge din sângele ei şi carne din carnea ei am împrumutat, şi avorbi de la dânsa am învăţat. Imaginea Smarandei Creangă este întregită prin caracterizare

indirectă, în episoadele care evocă via a cotidiană în casa părintească. Ipostazele succesive aleț  personajului eviden iazăț trăsături morale i psihiceș , prin modul în care Smaranda î i manifesta grijaș  fa ă de casă i, mai ales, fa ă de existen a copiilor ei. Eroina apare ca o femeie energică şiț ș ț ț  autoritară, robotind harnică i neobosită, dar veghind în acelaşi timp atentă educaţia copiilor.ș Fireseveră în aparenţă, Smaranda nu- i exteriorizează sentimentele, de i îşi iubeşte copiii cu unș ș  devotament absolut. Acest comportament este motivat de convingerea că numai prin autoritatepoate să le transmită valorile morale în care crede cu tărie (hărnicia, credin a, sentimentul datoriei,ț  respect pentru familie, pentru tradi ii, pentru învă ătură etc.) i să-i pregătească pentru via a asprăț ț ș ț  din acele vremuri.

Din dialogul cu soţul ei (procedee indirecte: ideile, convingerile, limbajul, gesturile şi mimicapersonajului) se reliefează o imagine semnificativă a mamei copleşite de treburi şi de năzbâtiile

copiilor care născocesc mereu alte jocuri. Dincolo de cuvinte, însă, răzbate o mândrie greuascunsă a mamei ce este uimită mereu de isteţimea şi imaginaţia cu care copiii ei îşi fac din nimic jucării şi inventează jocuri. Ea înţelege că prin joaca ce simulează situaţii de viaţă (imitarea slujbeidin biserică, a preotului etc.) ei demonstrează spirit de observaţie şi capacitate de a se pregătipentru viaţa de adult. Limbajul mamei lui Nică este cel obişnuit în mediul rural, puternic marcat deoralitate şi de mărci subiective. Numărul mare al interjecţiilor, al regionalismelor şi al expresiilor populare dezvăluie o femeie simplă, de la ţară, fără carte, dar cu respect pentru învăţătură şi cuvoinţa aprigă de a-şi da copiii la şcoală.

Celelalte  păr i ț  ale romanului „copilăriei copilului universal” vor confirma aceste trăsături iș  ipostaze ale Smarandei Creangă care alcătuiesc un portret de neuitat al Mamei dintotdeauna i deș  oriunde.

prof. Rodica Lungu

1