referat bun
Post on 15-Feb-2015
188 Views
Preview:
TRANSCRIPT
ECHILIBRUL MECANIC AL CORPURILOR
SISTEMUL LOCOMOTOR
Referat realizat de:
Tocileanu Cristina
Vlad Simona
Marin Ancutsa
Cutaru Iuliana
Anul I Clasa H
Echilibrul mecanic
Conform principiului fundamental al dinamicii, pentru ca un sistem de
forţe care acţionează asupra unui corp, să nu-i schimbe starea de
mişcare rectilinie sau de repaus, este necesar ca rezultanta acestor forţe
să fie nulă. Această concluzie este valabilă numai la mişcarea de
translaţie a corpurilor, nu şi referitor la mişcarea de rotaţie a acestora.
Rezultă că echilibrul corpurilor trebuie studiat atât în raport cu mişcarea
de translaţie cât şi cu mişcarea de rotaţie.
Corpurile rigide sunt în echilibru în raport cu mişcarea de translaţie dacă
sunt în repaus sau dacă se deplasează rectiliniu şi uniform faţă de
sistemele de referinţă inerţiale. Un corp solid rigid va fi în echilibru de
translaţie dacă rezultanta forţelor ce acţionează asupra lui este nulă:
Prin mişcarea de rotaţie a corpului rigid se înţelege mişcarea în care
toate punctele sale descriu cercuri cu centrele pe o dreaptă numită axă
de rotaţie. După cum se ştie, efectul de rotaţie al unei forţe, se defineşte
momentul forţei: M=Frsina
Condiţia pentru ca un corp rigid să fie în echilibru faţă de mişcarea de
rotaţie este ca momentul rezultant al forţelor faţă de un punct, numit pol,
sau faţă de o axă să fie nul:
Alegerea polului de rotaţie se face convenabil în vederea scrierii comode
a tuturor momentelor. Uneori se pot alege chiar mai mulţi poli de rotaţie
stabilind echilibrul pentru fiecare pol. Stabilirea condiţiilor de echilibru se
face analizând posibilităţile de mişcare ale corpului: dacă este translatie,
rotaţie sau ambele mişcări.
Axe, planuri şi direc ţi i de mi şcare
Planurile anatomice = sunt suprafete care sectioneaza imaginar corpul
sub o anumita incidenta. În raport cu orientarea fata de pozitia
anatomoca a corpului se descriu 3 planuri:
frontal - dispus paralel cu fruntea, împarte corpul într-o parte
anterioara si o parte posterioara.
sagital - este dispus vertical si antero-posterior, împarte corpul
într-o parte dreapta si una stânga.
transversal - este dispus orizontal si paralel cu solul, împarte
corpul într-o parte superioara si una inferioara.
Planurile medii ale corpului: medio-frontal, medio-sagital, medio-
transversal sunt planuri principale. La intersectia celor trei planuri
medii se gaseste centrul de greutate al corpului.
Axele - se formeaza prin intersectarea a doua planuri:
axul vertical - la intersectia planului frontal cu cel sagital
axul sagital (antero-posterior) - la intersectia planului sagital cu
cel transversal
axul frontal (transversal) - la intersectia planului frontal cu cel
transversal
Toate articulatiile distale permit efectuarea unor miscari pure, într-un
singur ax. Articulatiile proximale (umar, sold) permit efectuarea miscarilor
în mai multe axe simultan. Articulatiile intermediare (cot- humerolnara,
humeroradiala, radioulnara proximala, genunchi) realizeaza miscari în
doua axe. În una din aceste axe se produce rotatia.
Exemple:
la cot miscarea de rotatie se executa în jurul axului longitudinal al
antebratului. Ulna este imobila si miscarea este realizata doar de
radius. Rotatiile la nivelul antebratului se numesc:
pronatie - miscarea prin care fata palmara devine
posterioara si policele medial
supinatie - miscarea prin care fata palmara devine
anterioara si policele lateral
la genunchi miscarile de rotatie însotesc miscarile de flexie si
extensie, datorita inegalitatii condililor femurali si a interventiei
ligamentelor încrucisate:
flexia peste 700 se asociaza cu rotatia interna a
gambei prin care vârful piciorului este orientat medial.
Amplitudinea rotatiei este de pâna la 200
extensia maxima se însoteste de rotatia externa a
gambei prin care vârful piciorului este orientat lateral
Din punct de vedere biomecanic miscarile se produc astfel:
în plan sagital si ax frontal (transversal) - flexia si extensia
în plan frontal si ax sagital - abductia si adductia
în plan transversal si ax vertical - rotatia interna si externa
Miscari posibile în articulatii:
Flexia - este miscarea prin care 2 segmente articulate între ele se
apropie unul de celalalt.
Extensia - este miscarea inversa celei de flexie, prin care 2
segmente articulate între ele se îndeparteaza unul de celalalt.
La umar miscarea de flexie mai este denumita proiectie înainte sau
anteductie, iar cea de extensie proiectie înapoi sau retroductie.
La articulatia gleznei avem flexie dorsala = flexia piciorului si flexia
plantara = extensia piciorului.
Abductia - este miscarea prin care segmentul respectiv se
îndeparteaza de linia mediana a corpului.
Adductia - este miscarea prin care segmentul se apropie de linia
mediana a corpului.
Rotatiile - se executa în jurul axei lungi a segmentului. Ele pot fi
interne si externe. La nivelul antebratului vorbim de pronatie =
rotatie interna si supinatie =rotatie externa.
Circumductia - este miscarea care se executa concomitent pe mai
multe planuri, miscare prin care segmentul descrie un con al carui
vârf este reprezentat de axa articulatiei.
Parghiile corpului uman
Definitie: O pârghie este o bară rigidă care se poate roti în jurul unui punct fix, numit punct de sprijin.
Pârghiile de gradul I :sunt pârghii de echilibru
deoarece realizează echilibrul static.
Forţa rezistentă este reprezentată de greutatea corpului sau a
segmentului care se deplasează, iar forţa activă este reprezentată de
inserţia pe segmentul osos a muşchiului care realizează mişcarea.
Identificarea pârghiilor de gradul I în organismul uman:
trunchiul se află în echilibru pe picioare ca o pârghie de gradul I;
capul în echilibru pe coloana vertebrală. Punctul de sprijin este vertebra
atlas, rezistenţa este reprezentată de greutatea capului, care tinde să
cadă înainte, iar forţa activă este dezvoltată de muşchii cefei, care
opresc căderea capului înainte;
antebraţul în extensie se comportă ca o pârghie de gradul I; când se face
îndoirea şi extinderea braţelor în poziţia „stând pe mâini”, antebraţul
acţionează ca o pârghie de gradul I, muşchii extensori preiau rolul de
agonişti atât în mişcarea de extensie, cât şi în cea de flexie, îndoirea
braţelor în această poziţie o face greutatea şi o gradează muşchii
extensori (triceps), iar extensia coatelor este realizată de muşchii
extensori;în situaţia în care piciorul este fixat pe sol (la mers, alergare,
momentul bătăii în săritură, cădere de la înălţime), segmentul gambei
este tot o pârghie de ordinul I cu punctul de sprijin la mijloc.
Pârghiile de gradul I in medicina: În practica medicală,
pârghiile de gradul I sunt foarte numeroase, în primul rând
pârghiile duble cum sunt foarfecele şi cleştii, care se împart în
funcţie de utilitate, după lungimea braţelor. Foarfece pentru
învins rezistenţe mari (cum ar fi gipsul sau cleştii pentru
extracţii dentare) cu gură puternică şi mică şi mânere lungi
(Kocher); apăsând pe un braţ de pârghie lung se poate învinge
o rezistenţă mare;
Cleştii la care braţele pârghiei pe care apăsăm sunt mici, iar
cele pe care se aplică rezistenţa sunt lungi (forcepsul).
Foarfecele şi cleştii la care mărimea braţelor forţei nu diferă
prea mult de cea a braţelor rezistenţei (cleştele pentru
tracţiunea limbii în caz de asfixiere, cleştele de manipulat
pansamentele etc.)
În secţiile de fizioterapie şi în laboratoare există tot felul de
pârghii de gradul I (balanţe analitice, scripeţi etc.)
Pârghiile de gradul II :sunt pârghii de forţă
deoarece au rolul de a multiplica forţa.
Aceste pârghii au, de obicei, formă de pană.
Identificarea pârghiilor de gradul II în organismul uman:
incisivii
caninii
piciorul având ca rezistenţă greutatea corpului transmisă prin tibie;
greutatea corpului este aplicată la nivelul articulaţiei tibio-tarsiene, astfel
încât forţa o vor da muşchii inseraţi prin tendonul lui Ahile pe calcaneu;
punctul de sprijin, când stăm pe vârful picioarelor, se află la extremitatea
metatarsienelor în contact cu solul;
segmentul membrului superior în timpul executării flotărilor.
Pârghiile de gradul al II-lea in medicina:Instrumentele medicale care au formă de pană funcţionează ca pârghii de gradul al
II-lea: depresorul tobold pentru limbă, atela, divaricatoarele chirurgicale etc.
Pârghiile de gradul III :sunt pârghii de deplasare, ele utilizând o forţă
mare pentru a învinge o forţă mică, în schimb
deplasează mult punctul de aplicaţie a forţei
rezistente.
Acest tip de pârghii este cel mai frecvent întâlnit în corpul uman.
La acest tip de pârghii punctul de aplicaţie al forţei active – locul de
inserare a muşchiului – se află întru punctul de sprijin – articulaţia – şi
punctul de aplicaţie a forţei rezistente.
Identificarea pârghiilor de gradul III în organismul uman:
antebraţul în flexie funcţionează ca o pârghie de gradul al III-lea când
muşchii flexori se contractă pentru a-l ridica; bicepsul se contractă
producând o forţă care are punctul de aplicaţie pe antebraţ. În acest caz,
braţul forţei active este de aproximativ 8 ori mai mic decât braţul forţei
rezistente, rezultă că forţa activă trebuie să fie de 8 ori mai mare decât
forţa rezistentă;
coastele, în timpul respiraţiei, la inspiraţie şi expiraţie. Articulaţia costo –
vertebrală reprezintă punctul de sprijin, zonele de inserţie a muşchiului
pe corpul coastei reprezintă punctul de aplicaţie al forţei active iar partea
anterioară a coastelor reprezintă rezistenţa;
gamba acţionează ca o pârghie de gradul III, la fotbal, în cazul unui
voleu, piciorul nu este fixat pe sol, deci punctul de aplicaţie al forţei
active se află la mijloc iar rezistenţa este reprezentată de un ansamblu
de forţe (greutatea mingii, greutatea piciorului etc.). Spre exemplu,
însumând greutatea piciorului, greutatea gambei, greutatea obiectului
lovit (mingii), forţa de contracţie a extensorilor gambei pe coapsă,
precum şi valorile acceleraţiei rezultate din pendularea gambei spre
înainte, rezultă că o minge de fotbal poate fi lovită cu o forţă de
aproximativ 2 kN chiar de un individ neantrenat;mâna, atunci când prinde
obiectele ca o pensă.
Trebuie să reţinem faptul că, în organismul uman, aceeaşi
pârghie poate să-şi schimbe gradul în raport cu poziţia în care
acţionează segmentele: antebraţul, în mişcarea de flexie, se
comportă ca o pârghie de gradul III, iar în poziţia stând pe
mâini, ca o pârghie de gradul I.
Pârghiile de gradul al III-lea in medicina:
În laborator şi în practica medicală întâlnim pârghii de gradul al III-lea
cum ar fi: pensele anatomice, pedalele diferitelor aparate dentare etc.
SISTEMUL MUSCULAR
Mișcările corpului
Fiecare mișcare a corpului, de la o clipire a unei pleoape până la un salt în aer, este posibilă datorită muşchilor şi tendoanelor - extensii ale muşchilor care joacă un rol crucial în transmiterea forţei de contracţie a muşchiului la osul asupra căruia actionează.
Mușchii
Totalitatea muşchilor din organism formează sistemul muscular. Muşchii reprezintă aproximativ 40% din greutatea corpului.
SISTEMUL OSOS
Sistemul osos este format din totalitatea oaselor dintr-un organism.
Oasele sunt organe dure si rezistente care alcătuiesc scheletul corpului
Atunci cand stati in picioare formati o parghie de gradul I.
Aplicatii ale parghiilor
In viata de zi cu zi…
top related