rezumatul tezei de doctorat doctorat rezumate/2016 ianuarie... · prezenţa activă în cadrul...
Post on 08-Feb-2020
9 Views
Preview:
TRANSCRIPT
1 din 27
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Neclasificat
UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I” Exemplar nr.
Nr _____ din ____________
Maior Laviniu BOJOR
REZUMATUL
TEZEI DE DOCTORAT
Tema: COOPERAREA FORŢE TERESTRE -
COMUNITATE LOCALĂ PE TIMPUL CONFLICTELOR
MILITARE DE TIP IREGULAR
CONDUCĂTOR DE DOCTORAT
Col. (r) prof. univ. dr. Mircea COSMA
- BUCUREŞTI , 2015-
Teză elaborată în vederea obţinerii
titlului de DOCTOR în Ştiinţe Militare şi Informaţii
Neclasificat
2 din 27
- pagina albă -
Neclasificat
3 din 27
C U P R I N S
INTRODUCERE ……………………………………………………..……………… 7
1. CONFLICTUL IREGULAR – CONFLICT MILITAR
CARACTERISTIC PRIMELOR DECENII ALE SECOLULUI AL XXI-LEA ..
15
1.1. Conflictele asimetrice, iregulare şi de tip hibrid ………..…………………….. 15
1.1.1. Apariţia şi escaladarea crizelor şi a conflictelor contemporane ……. 16
1.2. Conflictul iregular – aspecte generale şi specifice 39
1.2.1. Asimetria şi iregularitatea – caracteristică omniprezentă a
conflictelor armate ……………………………………….………….
40
1.2.2. Conflictul iregular – conţinut şi caracteristici ……………………… 56
1.2.2.1. Definire şi conţinut ………………………………………… 57
1.2.2.2. Caracteristici ……………………………………………….. 64
1.2.3. Corelaţia conflict iregular – conflict de tip hibrid o nouă provocare a
acţiunilor militare moderne .……… ……………………………….
95
2. COOPERAREA DINTRE FORŢELE TERESTRE ŞI COMUNITĂŢILE
LOCALE ÎN CADRUL CONFLICTELOR DE TIP IREGULAR ………………
109
2.1. Particularităţile comunităţilor locale în cadrul conflictelor iregulare ……….... 109
2.1.1 Comunitatea locală: mediu esenţial al dezvoltării umane ………….. 110
2.1.2 Populaţia locală - centru de greutate în cadrul conflictelor de tip
iregular ………………………………………………………………
121
2.2. Locul şi rolul Forţelor Terestre în cadrul conflictelor de tip iregular ………... 130
2.2.1. Forţele Terestre - rol şi modalităţi de operare în cadrul noilor
conflicte …………………………………………………………….
130
2.2.2. Relaţia Forţe Terestre - Forţe de Securitate Naţională ....................... 136
2.2.3. Rolul echipelor de reconstrucţie provincială în dinamica de
securitate regională .............................................................................
140
2.2.4. Echipa de analiză a terenului uman - premisă a colaborării civil-
militare ……………...……………………………………………….
147
2.3. Doctrine, tactici, tehnici şi proceduri folosite de Forţele Terestre în cadrul
conflictelor iregulare ………….………….……………………………………
154
2.3.1. Doctrine, tactici, tehnici, proceduri - delimitări conceptuale ………. 155
2.3.2. Cerinţe specifice doctrinei operaţiilor Forţelor Terestre .................... 159
2.3.3. Tactici, tehnici şi proceduri folosite pentru rezolvarea conflictelor
iregulare .............................................................................................
162
3. MODALITĂŢI DE PREGĂTIRE A MILITARILOR DIN CADRUL
FORŢELOR TERESTRE ALE ARMATEI ROMÂNIEI ÎN VEDEREA
OPTIMIZĂRII RELAŢIEI CU POPULAŢIA LOCALĂ ………………………..
175
3.1. Necesitatea competenţei interculturale ……………………………………….. 176
3.2. Tehnici, mijloace şi forme specifice interrelaţionării dintre militari şi
comunităţile locale utilizate în pregătirea militarilor …………………………
178
Neclasificat
4 din 27
3.2.1. Tehnici specifice obţinerii consensului între militari şi comunităţile
locale ………………………………………………………………….
179
3.2.2. Argumentarea - mijloc de manifestare a calităţii competenţei
interrelaţionării dintre militari şi comunităţile locale ………...……….
183
3.2.3. Comunicarea nonverbală – formă eficientă a deschiderii şi susţinerii
dialogului interuman în teatrele de operaţii ……….………...………...
188
3.2.4. Persuasiunea – formă complexă de influenţare a relaţiilor dintre
militari şi comunităţile locale …………………………………...…….
191
3.3. Analiza terenului uman în cadrul procesului de pregătire informativă a
câmpului de luptă .....................................................………...………...………...........
197
3.3.1. Modalităţi de pregătire a militarilor în vederea valorificării
potenţialului comunităţii locale ……………………………..………...
198
3.3.2. Analiza comunităţii locale în cadrul procesului de pregătire
informativă a câmpului de luptă …………………..…………………..
201
3.3.3. Specificul comportamentului militarilor necesar relaţionării Forţele
Terestre cu reprezentanţii comunităţilor locale………………...…….
213
4. PARTICULARITĂŢI ALE REALIZĂRII COOPERĂRII FORŢELOR
TERESTRE CU COMUNITĂŢILE LOCALE DIN TEATRUL DE OPERAŢII
DIN AFGANISTAN …………………………..............................………...………..
221
4.1. Influenţa caracteristicilor comunităţii locale din teatrul de operaţii Afganistan
asupra îndeplinirii misiunilor de către Forţele Terestre ………………………
221
4.1.1. Economia narcotică - resursă principală a susţinerii acţiunilor
grupărilor antiguvernamentale afgane………………………………....
222
4.1.2. Pakistanul – potenţial susţinător al forţelor antiguvernamentale din
Afganistan…………………………………...………...………...……
226
4.1.3. Forţele Naţionale de Securitate Afgană – factor al întăririi securităţii
şi siguranţei comunităţilor locale………………………...………...…
229
4.1.4. Analiza terenului uman - fundament al realizării cooperării dintre
Forţele Terestre şi comunitatea locală…………….….………...……
239
4.1.5. Situaţia politico economică a Afganistanului – factor esenţial al
gestionării eficiente a cooperării dintre Forţele Terestre şi
comunitatea locală …...............................................................………..
244
4.2. Studiu privind modalităţile de cooperare dintre Forţele Terestre şi
Comunităţile Locale în vederea îndeplinirii performante a misiunilor
încredinţate …………………………….………………..………...………......
252
CONCLUZII ŞI PROPUNERI ................................................................................... 281
ABREVIERI ŞI ACRONIME ................................................................................... 201
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................... 305
ANEXE ......................................................................................................................... 313
Neclasificat
5 din 27
Cuvinte cheie: conflict iregular, conflict de tip hibrid, Forţe Terestre, cooperarea
Forţe Terestre - comunitate locală, echipe de analiză a terenului uman, echipe de
reconstrucţie provincială, diversitatea culturală, competenţa interculturală,
educaţia interculturală, analiza comunităţii locale, valorificarea potenţialului
comunităţii locale, Afganistan, economia narcotică, forţele naţionale de securitate
afgană.
INTRODUCERE
Tema tezei de doctorat se înscrie în aria preocupărilor şi eforturilor
semnificative ale cercetătorilor, analiştilor şi comandanţilor din domeniu, de a
aborda şi clarifica probleme de stringentă actualitate şi necesitate pentru Forţele
Terestre, şi nu numai, în ceea ce priveşte condiţionările îndeplinirii cu succes a
misiunilor în teatrele de operaţii. În acest sens, abordarea cooperării Forţe
Terestre–comunitate locală pe timpul conflictului iregular a fost concepută şi
finalizată printr-o corelare adecvată a contribuţiilor semnificative ale unor autori
consacraţi ai acestui domeniu, români şi străini, a actelor normative militare
naţionale şi internaţionale, cu o analiză ştiinţifică proprie, bazată şi pe experienţa a
trei misiuni în teatrele de operaţii din Irak şi Afganistan, atât pentru partea
teoretică, cât şi pentru cea aplicativă.
Conflictele militare ale ultimelor decenii ale secolului al XX-lea, dar mai
ales ale acestor prime decenii ale mileniului trei cunosc schimbări importante
determinate de acţiunea unor factori cu influenţă deosebită asupra fizionomiei,
caracteristicilor şi conţinutului acestora. Secolul al XXI-lea a afirmat, din nou,
prezenţa activă în cadrul conflictelor militare a unor modalităţi specifice de
desfăşurare a conflictelor militare de tip iregular şi hibrid. Această realitate, cu
ample semnificaţii şi determinări, solicită o nouă concepţie de pregătire a
militarilor ce vor îndeplini misiuni în teatrele de operaţii, care implică acţiuni
complexe, a căror succes nu poate fi realizat decât pe baza luării în considerare a
potenţialului deosebit pe care îl reprezintă comunitatea locală şi membrii acesteia.
Neclasificat
6 din 27
Se poate afirma faptul că avantajul combativ al Forţelor Terestre în faţa
adversarului rezidă în cooperarea acestora cu comunitatea locală, aceasta devenind
realmente resursa strategică care poate înclina balanţa victoriei de partea Forţelor
Terestre sau din contră, de partea adversarului din teatrul de operaţii respectiv.
Astfel, domeniul tezei de doctorat pune în evidenţă, prin argumente
ştiinţifice, prezenţa unor noi provocări în care se confruntă structurile militare
angajate în conflicte iregulare, în cadrul cărora comunitatea locală îşi manifestă tot
mai mult potenţialitatea sa, realitate cunoscută mai mult prin efectele sale şi mai
puţin sub aspectul ştiinţific al problematicii abordate.
Cercetarea noastră teoretică şi investigarea de teren sunt proiectate şi
desfăşurate pe baza unor direcţii şi obiective specifice, stabilite în vederea validării
sau invalidării ipotezelor formulate şi punerii în discuţie a problemelor esenţiale
referitoare la modalităţile de cooperare ale Forţelor Terestre cu comunităţile locale
în scopul îndeplinirii misiunilor de către acestea în cadrul conflictelor militare de
tip iregular.
În vederea realizării unor conceptualizări şi delimitări teoretice concludente
şi a continuării corecte a demersului metodologic necesar unui asemenea proiect
am utilizat ca metode de cercetare: explicaţia, comparaţia, analiza de conţinut,
descrierea, interpretarea.
Culegerea informaţiilor necesare părţii aplicative am realizat-o apelând la
metoda anchetei şi la chestionar, ca instrument de cercetare, eşantionul necesar
investigaţiei fiind constituit din militari participanţi la cel puţin o misiune în
recentele teatre de operaţii.
Având în vedere acumulările ştiinţifice, normative şi acţionale, dar mai ales
cerinţele realizării unei cooperări performante între Forţele Terestre şi comunităţile
locale în cadrul conflictelor militare de tip iregular, ne-am concentrat efortul
cercetării ştiinţifice pe direcţii, obiective şi ipoteze concludente pentru acestea.
O primă direcţie o constituie analiza conflictelor iregulare, asimetrice şi de
tip hibrid care are în vedere următoarele obiective: evidenţierea apariţiei şi
Neclasificat
7 din 27
escaladării crizelor şi conflictelor contemporane; determinarea caracteristicilor
asimetriei şi iregularităţii; stabilirea cuantumului şi caracteristicile conflictului de
tip hibrid.
Am formulat următoarea ipoteză: Dacă sunt corect fundamentate elementele
specifice conflictului iregular în cadrul conflictelor militare, atunci se obţine
succesul în îndeplinirea misiunilor de către Forţele Terestre.
Cea de-a doua direcţie, analiza cooperării dintre Forţele Terestre şi
comunităţile locale în cadrul conflictelor de tip iregular vizează îndeplinirea
următoarelor obiective: stabilirea particularităţilor comunităţilor locale;
identificarea aspectelor specifice acţiunilor Forţelor Terestre în cadrul conflictelor
de tip iregular; reliefarea modalităţilor de realizare a cooperării Forţe Terestre –
comunităţi locale; cunoaşterea doctrinelor, tacticilor, tehnicilor şi procedurilor ce
pot fi folosite în cadrul conflictelor de tip iregular.
Ipoteza formulată este următoarea: Diversificarea şi utilizarea corectă a
doctrinelor, tacticilor, tehnicilor şi procedurilor în realizarea cooperării Forţe
Terestre – comunităţi locale asigură îndeplinirea cu succes a misiunilor de către
acestea.
A treia direcţie, analiza modalităţilor de pregătire a militarilor în vederea
optimizării relaţiei cu comunităţile locale a impus următoarele obiective:
cunoaşterea cerinţelor competenţei interculturale; identificarea tehnicilor,
metodelor şi instrumentelor necesare pregătirii militarilor în vederea relaţionării
competente cu comunitatea locală.
Conţinutul ipotezei formulate este următorul: cu cât sunt mai bine cunoscute
şi folosite modalităţile de pregătire interrelaţionară a militarilor cu comunităţile
locale cu atât creşte calitatea comportamentului acestora în teatrele de operaţii.
Ultima direcţie, cea care are în vedere investigaţia de teren, are drept
conţinut analiza particularităţilor de realizare a cooperării Forţelor Terestre cu
comunităţile locale în teatrul de operaţii din Afganistan. Vizează următoarele
obiective: identificarea caracteristicilor economice, politice, şi militare a
Neclasificat
8 din 27
comunităţilor locale; evidenţierea modalităţilor de cooperare dintre militari români
din compunerea Forţelor Terestre şi comunităţile locale.
S-au formulat următoarele două ipoteze: dacă factorii care influenţează
situaţia Afganistanului sunt cunoscuţi atunci aceştia pot asigura îmbunătăţirea
situaţiei comunităţilor locale şi, respectiv, utilizarea ştiinţifică a modalităţilor de
validare a cooperării dintre Forţele Terestre şi comunităţile locale determină
obţinerea îndeplinirii misiunilor în cadrul conflictului militar iregular din
Afganistan.
Fundamentul construcţiei ştiinţifice, pe baza căreia am dezvoltat demersul
teoretic şi aplicativ cerut de tema tezei de doctorat, constă în relevarea aspectelor
definitorii ale conflictului iregular în cadrul conflictelor militare ale primelor
decenii ale secolului al XXI-lea şi ale comunităţii locale, respectiv prin punerea în
relaţie a acestor realităţi ale teatrelor de operaţii, concomitent cu abordarea
modalităţilor aflate la îndemâna Forţelor Terestre pentru a transforma comunitatea
locală într-un factor generator de izbândă a misiunilor acestora. De aceea,
valorificarea potenţialului comunităţii locale din aria de responsabilitate ce revine
Forţelor Terestre devine centrul de greutate al conflictului de tip iregular, realitate
susţinută de o argumentaţie proprie, convingătoare, şi de idei originale în măsură
să răspundă cerinţelor elaborării tezei de doctorat.
CAPITOLUL 1
CONFLICTUL IREGULAR – CONFLICT MILITAR CARACTERISTIC
PRIMELOR DECENII ALE SECOLULUI AL XXI-LEA
Primul capitol al tezei descrie imaginea ameninţărilor cu care se confruntă în
prezent umanitatea, scoţând în evidenţă fragilitatea actualei arhitecturi de securitate
globală. Actualele manifestări populare, materializate în revolte, demonstraţii,
proteste paşnice sau violente, lovituri de stat sau revoluţii sunt semne clare ale unui
mediu de insecuritate socio-politic. Astăzi, suntem martorii valurilor de refugiaţi
care lovesc Europa, urmare a lipsei de reacţie din partea comunităţii internaţionale
Neclasificat
9 din 27
în ceea ce priveşte mediul de insecuritate din Siria. Escaladarea situaţiei din
Ucraina sau acţiunile grupării Statului Islamic din Orientul Mijlociu, pot deschide
noi teatre de operaţii militare în viitorul apropiat, iar urgenţa reducerii victimelor
civile se poate să nu ne ofere timpul necesar de pregătire.
Conflictul asimetric din Liban a arătat lumii forţa la care poate ajunge o
grupare care se bucură de sprijinul populaţiei locale, iar acest reper nu poate fi
omis de actorii statali sau non-statali, care iau în calcul un eventual conflict cu
marile puteri occidentale.
Introducerea capabilităţilor convenţionale în ecuaţia iregularităţii multiplică
aceste riscuri ce trebuie asumate. Dacă Forţele Terestre din Afganistan s-au simţit
oarecum protejate datorită blindajului superior (tehnică MRAP capabilă să reziste
atacurilor IED) sau a sprijinului aerian de care au beneficiat 24 de ore din 24 (ceea
ce a redus semnificativ numărul ambuscadelor), accesul adversarului la mijloace
convenţionale performante ar face viaţa militarilor un coşmar.
Prin prezentarea modului de ducere a noilor conflicte militare am reiterat
necesitatea adaptării permanente a acţiunilor Forţelor Terestre la acţiunile
adversarului pentru a evita dislocarea detaşamentelor militare într-un teatru de
operaţii diferit de cel pentru care ne pregătim.
Nici un conflict nu poate să fie asemănător, în totalitate, cu cel anterior, iar
cu siguranţă, un viitor conflict nu o să fie identic cu cel din prezent. Studiul
conflictelor anterioare este obligatoriu şi oferă un punct de plecare pentru noile
metode ce trebuie aplicate. Veniturile obţinute din vânzarea hidrocarburilor în Irak
nu pot fi comparate cu profiturile ilegale obţinute din traficul de droguri afgan, iar
dacă luăm în calcul şi diferenţa de educaţie dintre cele două popoare ne dăm seama
că avem de-a face cu situaţii diametral opuse.
Problemele apar în condiţiile în care se consideră că metodele care s-au
dovedit eficiente în Irak sunt puse în aplicare, la nesfârşit, în Afganistan. Sau în
alte teatre de operaţii. Greşeala de a nu recunoaşte tipul de conflict în care
adversarul te atrage sau diagnosticarea greşită a conflictului în care o entitate îşi
Neclasificat
10 din 27
trimite forţele, va duce cu siguranţă la pierderi umane şi mari şanse de a înregistra
o înfrângere în final.
Evoluţia şi caracteristicile recentelor conflicte militare, a făcut ca armatele
moderne să studieze şi să impună înţelegerea acestui nou tip de conflict – conflictul
iregular. Astfel, Departamentul Militar de Apărare defineşte acest concept drept o
„luptă violentă între actori statali şi non-statali1 pentru câştigarea legitimităţii şi
influenţei asupra populaţiei, conflictul iregular favorizează demersuri indirecte şi
asimetrice, întrebuinţează întreaga gamă de capabilităţi militare, şi nu numai,
pentru a eroda puterea, influenţa şi voinţa adversarului2”.
Aşadar, avem o schimbare majoră în definirea conflictului, sau mai exact
în strategia pe care o foloseşte acest nou tip de conflict pentru impunerea voinţei
asupra adversarului: concentrarea efortului nu asupra forţelor militare sau a
teritoriului, ci asupra populaţiei civile, obiectivul final fiind obţinerea legitimităţii
autorităţilor politice existente în faţa cetăţenilor. Menţinerea controlului, a
influenţei şi a sprijinului popular se va face prin toate mijlocele politice,
psihologice sau economice aflate la dispoziţie. Conflictul iregular include şi acţiuni
de subminare, subversiune, sabotaje sau constrângeri duse pentru epuizarea puterii,
influenţei şi dorinţei de a lupta a forţei adverse.
Concluzia finală a acestui capitol este aceea că, pentru a face faţă viitoarelor
conflicte militare iregulare, este necesară cunoaşterea lor exactă şi pe această bază
conceperea posibilităţilor şi modalităţilor de acţiune militară eficientă.
1 Actorii non statali sunt grupurile sau organizaţiile care nu activează în structura oficială a unui stat, nu se limitează
la graniţele fizice ale unui stat şi operează în afara controlului exercitat de un stat. 2United States Department of Defense Directive 3000.07: Irregular Warfare, 1 Decembrie 2008, p.11, accesată în
13 ianuarie 2012 pe adresa http://www.dtic.mil/whs/directives/corres/pdf/300007p.pdf .
Neclasificat
11 din 27
CAPITOLUL 2
COOPERAREA DINTRE FORŢELE TERESTRE ŞI COMUNITĂŢILE
LOCALE ÎN CADRUL CONFLICTELOR DE TIP IREGULAR
În cel de-al doilea capitol cercetarea ştiinţifică este centrată spre prezentarea
unor idei referitoare la conţinutul conceptului de comunitate locală şi de stabilire a
locului şi rolului acesteia în cadrul conflictului iregular.
Am analizat rolul comunităţilor locale în cadrul conflictelor iregulare şi de
tip hibrid şi am ajuns la concluzia că populaţia locală, acest element „neutro-
activ”, reprezintă centrul de greutate al noilor conflicte în jurul căruia pivotează
neîncetat forţele beligerante din zona de conflict. Apartenenţa acesteia are un
caracter interschimbabil, oscilând către unul sau celălalt actor de pe „tabla de şah”,
în funcţie de interesele pe care aceştia le promovează şi de evenimentele care se
succed pe timpul interacţiunilor dintre ei. În opinia noastră numai prin separarea
insurgenţilor şi atragerea comunităţii locale în zona securităţii şi democraţiei se
obţine cheia succesului şi punctul central pe care trebuie să se concentreze orice
acţiune desfăşurată într-un teatru de operaţii.
Acţiunile fiecărui militar, dar mai ales ale structurilor Forţelor Terestre
participante la misiuni internaţionale, trebuie să se concentreze pe câştigarea
simpatiei şi a sprijinului local, pe atragerea populaţiei de partea forţelor
guvernamentale şi realizarea unei colaborări permanente care să reuşească
interzicerea accesului insurgent spre resursa care îi asigură forţa şi puterea de a
lupta: comunitatea locală. Analizând aceste aspecte complexe, putem aprecia
dificultatea misiunii primite de un tânăr sublocotenent sau locotenent, comandant
al unei microstructuri militare, antrenat în principal pentru a răspunde cu foc sau
pentru a-şi scoate oamenii surprinşi în ambuscadă, în condiţiile necesităţii de a crea
punţi de legătură spre inima şi sufletul populaţiei din mijlocul cărora se realizează,
de regulă, atacurile violente.
Analiza doctrinelor, tehnicilor, tacticilor şi a procedurilor de acţiune,
aplicate de Forţele Terestre române în cadrul recentelor teatre de operaţii, ne-a
Neclasificat
12 din 27
semnalat faptul că trebuie să schimbăm anumite aspecte în gândirea şi practica
militară, între care situarea populaţiei pe primul plan şi nu a adversarului ocupă un
loc important. Caracteristicile conflictelor iregulare ne-au arătat că atragerea
populaţiei de partea Forţelor Terestre va duce automat la înfrângerea unui adversar
care depinde în totalitate de resursele comunităţilor locale.
Drept urmare, am propus introducerea în Doctrina Operaţiilor Forţelor
Terestre, document ce stă la baza cunoaşterii şi gândirii militare a Forţelor
Terestre, a unui nou principiu, cel al responsabilităţii de a proteja populaţia.
Acesta are drept scop formarea deprinderilor militare care să pună în
permanenţă accent pe securitatea cetăţeanului şi a comunităţii din care acesta face
parte. Planificarea operaţiilor din zonele de conflict se va realiza în concordanţă cu
„relieful uman” din aria de responsabilitate, iar în timp, toate acţiunile sau
inacţiunile Forţelor Terestre vor fi centrate pe sprijinul populaţiei şi nu pe
neutralizarea adversarului. Acest lucru însemnă chiar şi neangajarea cu foc a
adversarului în cazul în care acest demers poate pune în pericol viaţa unor localnici
aflaţi în imediata apropiere.
Considerăm că majoritatea conflictelor sunt alimentate de surse
informaţionale culturale care se comportă asemenea unui aisberg. O mică parte din
ele sunt identificabile (obiceiuri, îmbrăcăminte, arhitectura) pe când majoritatea
acestora (concepţii, mentalităţi, idealuri) sunt memorate în ”hărţile mentale” ale
comunităţilor locale care sunt mult mai greu accesibile pentru a putea fi cunoscute.
Analizând greşeli ce au permis forţelor insurgente din Afganistan şi Irak să preia
iniţiativa acţiunilor de luptă şi controlul teritoriului, am propus implementarea unei
soluţii identificate şi aplicate de către NATO, respectiv acţiunea unor echipe
specializate (Human Terrain Team) pentru decodificarea matricei socio-culturale a
populaţiei locale şi pregătirea Forţelor Terestre în vederea îndeplinirii misiunilor
cu eficienţă pe această bază.
Ţinând cont de rolul şi locul comunităţilor locale în cadrul conflictelor
iregulare, identificate pe parcursul capitolului, Forţele Terestre implicate în acţiuni
Neclasificat
13 din 27
militare similare îşi vor propune acele direcţii şi modalităţi de acţiune pentru a
câştiga legitimitatea şi influenţa asupra populaţiei, dintre care reţinem ca fiind
specifice următoarele: investirea încrederii în capacitatea comandanţilor de la cele
mai mici structuri de a acţiona independent, în mod performant, în zona lor de
responsabilitate; dislocarea forţelor din teren sub forma unei pânze de păianjen
care să includă toate localităţile din zona de responsabilitate; atragerea
comunităţilor locale prin relaţionarea cu localnicii şi liderii acestora, a instituţiilor,
inclusiv neguvernamentale, şi a mass-mediei de partea efortului depus în vederea
realizării protecţiei fizice, şi nu numai, a populaţiei locale.
CAPITOLUL 3
MODALITĂŢI DE PREGĂTIRE A MILITARILOR DIN CADRUL
FORŢELOR TERESTRE ALE ARMATEI ROMÂNIEI ÎN VEDEREA
OPTIMIZĂRII RELAŢIEI CU POPULAŢIA LOCALĂ
În baza construcţiei teoretice anterioare, în cel de-al treilea capitol ne-am
concentrat pe modul de pregătire al militarilor pentru facilitarea cooperării cu
populaţia locală.
Transformarea conflictelor şi ducerea acţiunilor militare în ţări cu o
moştenire culturală diferită impun noi abordări pentru atingerea obiectivelor şi
îndeplinirea misiunilor încredinţate. Formarea unor competenţe interrelaţionale, cu
ajutorul cărora să depăşim anumite bariere ale comunicării, pot să facă diferenţa în
condiţiile în care supremaţia aeriană şi chiar supremaţia militară, în totalitate, nu
mai reprezintă condiţia unică şi suficientă pentru câştigarea conflictului.
Atragerea membrilor comunităţii locale nu se poate realiza fără o foarte
bună comunicare. Această concluzie are în vedere faptul că fiecare conflict
iregular se câştigă sau se pierde la nivelul tactic de echipele, grupele şi plutoanele
implicate. Mai exact de liderii acestora. Niciodată nu o să avem suficiente forţe
pentru a trimite un pluton în fiecare sat din aria de responsabilitate, dar o grupă
deţine putere de foc mai mult decât suficientă în această luptă orientată spre
Neclasificat
14 din 27
câştigarea populaţiei şi nu pe nimicirea adversarului. În opinia noastră, militarii
români sunt pregătiţi pentru confruntările militare armate, dar nu în suficientă
măsură formaţi pentru câştigarea „Hearts and Minds”. Nu e suficient să fim
prezenţi în mijlocul cetăţenilor, trebuie să vorbim cu ei, să aflăm cu ce probleme se
confruntă şi care le sunt aşteptările. Comunicarea nu se limitează la dimensiunea
verbală, la cuvintele ce pot fi rostite sau la cele care nu pot fi înţelese. Riscurile
existente impun purtarea echipamentelor de protecţie pe timpul contactelor
realizate cu populaţia locală. Aceste măsuri de securitate pot fi trecute cu vederea
dar lipsa de respect nu. O atitudine sfidătoare faţă de cultura naţională sau
populaţia locală transformă militarii din eliberatori în cuceritori, din aliaţi în
adversari. Atitudinea militarilor, în special a celor care intră zilnic în contact cu
localnicii din zona de responsabilitate, trebuie formată. Această luare de poziţie în
raportul cu partenerul de dialog, este dezvăluită prin intermediul unor indicatori
precum: gestică, tonul vocii, reacţii, acţiuni.
Am folosit termeni precum „cetăţi umane”, „ziduri umane” sau „blindaj
uman” tocmai pentru a scoate în evidenţă necesitatea implementării unor metode
nonviolente, care se adresează softului uman, în care cuvântul este mult mai
eficient decât bombele inteligente, în efortul principal de atragere a sprijinului
popular. Formarea deprinderilor în ceea ce priveşte folosirea celor mai potrivite
cuvinte în contextul existent poate duce la programarea mentală a interlocutorului
spre o stare emoţională favorabilă cooperării. Activarea ”softului mintal” nu se
poate realiza fără o cunoaştere detaliată a comunităţii, a informaţiilor care definesc
mediul operaţional din punct de vedere al populaţiei locale.
Deprinderile formate pe terenurile de instrucţie trebuie completate cu noi
competenţe, specifice noilor cerinţe ale teatrelor de operaţii. Misiunile de patrulare,
escortă, puncte control trafic, posturi de observare, ambuscade sau scotocire,
eficiente în contactele directe cu insurgenţii, nu trebuie omise, dar ele singure nu
reuşesc să atragă sprijinul populaţiei. Metode indirecte, raţionale, lipsite de
violenţă, trebuie încurajate chiar dacă necesită transformarea unui militar în
Neclasificat
15 din 27
mediator, diplomat, negociator, economist, administrator sau educator. Folosirea
militarilor drept ”senzori” nu doar în direcţia identificării şi colectării informaţiilor
din aria de interes, dar şi invers, prin distribuirea acestora, în mod direct sau prin
comportamentul adoptat, devine o necesitate şi notă firească de comportament.
Acordarea respectului şi a consideraţiei faţă de obiceiurile şi tradiţiile culturale
sunt mesaje pozitive în eforturile duse pentru evitarea şocului cultural.
Antrenarea Forţelor Terestre, în special a celor care încadrează structurile
tactice aflate în contact direct cu populaţia din zona de responsabilitate, trebuie să
ţină cont de moştenirea culturală existentă în zona de conflict . Analiza terenului
uman poate să transforme străinul dintr-un ”ciudat”, un „adversar”, într-un partener
a căror acţiuni sunt dictate de o moştenire culturală diferită de a lor. Cunoaşterea
particularităţilor culturale permite militarilor să-şi folosească limbajul, inclusiv al
trupului, într-un mod care să confirme esenţa mesajului verbal transmis prin viu
grai. Nu există reţeta magică şi nici nu găsim răspunsuri general valabile la toate
întrebările ce apar în cadrul comunicării interculturale, dar aceasta, în ansamblul ei,
trebuie să evite etnocentrismul, stereotipurile, prejudecăţile şi toate barierele care
pot duce la blocarea mesajelor dintre civili şi militari. Analiza comunităţilor din
aria de responsabilitate, în cadrul procesului de luare a deciziei, reprezintă o etapă
care permite militarilor identificarea punctelor slabe, a locurile vulnerabile prin
care adversarul îşi consolidează poziţia în relaţia cu populaţia locală. Cunoaşterea
acestor ”open doors” către adversar, ne permite să acţionăm în direcţiile necesare,
să evacuăm ameninţările în afara ”cetăţilor umane” şi să evităm prelungirea
conflictelor spre termene în care consumul de resurse devine insuportabil.
Obiectivele instruirii şi formării militarilor trebuie să se alinieze la cerinţele
şi provocările actuale, la rezultatele şi experienţa acumulată, prin implementarea
unor programe care vizează formarea şi specializarea permanentă a resursei umane
în direcţia cunoaşterii terenului uman din aria de responsabilitate încredinţată.
Competenţa interculturală asigură nu numai realizarea unui dialog
constructiv între militarii din structurile Forţelor Terestre şi membrii comunităţii
Neclasificat
16 din 27
locale, ci şi valorificarea potenţialului întregii comunităţi locale. Numai astfel, se
poate cunoaşte, în detaliu, mediul operaţional în care se acţionează.
Concluzia capitolului trei este una relevantă din punct de vedere al
comportamentului militarilor din Forţele Terestre şi anume faptul că, dacă nu se
acordă respectul cuvenit culturii şi tradiţiilor locale, se pot eroda relaţiile dintre
aceştia şi comunitatea locală, ceea ce va duce, în final, la ruptura cooperării dintre
cei doi parteneri sau chiar la transformarea unui bun prieten într-un inamic
periculos.
CAPITOLUL 4
PARTICULARITĂŢI ALE REALIZĂRII COOPERĂRII FORŢELOR
TERESTRE CU COMUNITĂŢILE LOCALE DIN TEATRUL DE
OPERAŢII DIN AFGANISTAN
Pe parcursul acestui capitol am apelat la două modalităţi de investigare,
metoda studiului de caz şi a anchetei, în cadrul cărora au fost vizate următoarele
obiective: identificarea caracteristicilor economice, politice, şi militare a
comunităţilor locale afgane, respectiv evidenţierea modalităţilor de cooperare
dintre militari români din compunerea Forţelor Terestre şi comunităţile locale
afgane.
Am identificat cât de greşit s-au abordat anumite problemele reale. Timp de
10 ani în Afganistan s-a evitat concentrarea asupra populaţiei locale, obiectivele şi
misiunile planificate fiind direcţionate într-o continuă urmărire a grupărilor
talibane. Forţele Terestre, inclusiv cele din România, şi structurile militare şi civile
dislocate în Afganistan, au construit şcoli deşi nu existau profesori care să ţină
cursuri, au construit instituţii bancare deşi nimeni nu avea conturi şi nici bani pe
care să îi depoziteze sau au investit resurse în construirea unor centre de frumuseţe
destinate femeilor într-o ţară în care soţiile nu au voie să-şi arate chipul. Nu s-a
acordat atenţie greutăţilor zilnice, precum lipsa locurilor de muncă sau efectelor pe
care populaţia era nevoită să le suporte ca urmare a acţiunilor militare desfăşurate
Neclasificat
17 din 27
în zonele urbane. Nu s-a ştiut ce se întâmplă în comunităţile aflate la mare distanţă
de bazele militare iar la predarea-primirea zonelor de responsabilitate, a fost
suficient ca populaţia locală să fie catalogată drept ”prietenoasă” sau ”ostilă”. În
acest fel, fiecare detaşament dislocat o lua de la ”zero” în ceea ce priveşte
înţelegerea mediului operaţional din punct de vedere al populaţiei locale.
Nu au fost concentrate eforturile spre consolidarea autorităţilor
guvernamentale pentru a le aduce la stadiul de a prelua responsabilităţile
îndeplinite de structurile militare multinaţionale. Sprijinirea unui guvern eficient şi
dezvoltarea economică durabilă a naţiunii gazde, devin un conţinut obiectiv de
important ce trebuie cunoscut şi respectat de Forţele Terestre. Rezultatele
extraordinare ale Forţelor Terestre devin irelevante dacă formarea unui guvern
legitim eşuează după plecarea acestora din zonele de acţiune specifice spaţiului
naţional al statului respectiv.
Exemplul Afganistanului, analizat în detaliu în acest capitol, este un reper
semnificativ în acest sens. Infuzia de bani alocată reconstrucţiei naţionale din
Afganistan cu siguranţă a fost direcţionată greşit. Această disfuncţionalitate s-a
datorat faptului că s-a încercat securizarea întregului stat şi proiectele de
reconstrucţie naţională au fost dezvoltate în întreaga ţară, indiferent de existenţa
sau nu a influenţei talibane în aceste zone. În lipsa unor rezultate care să poată
pună pe picioare economia afgană, putem spune că banii investiţi au fost folosiţi
pentru „cumpărarea temporară a bunăvoinţei populaţiei” şi nu pentru câştigarea
încrederii şi a credibilităţii acesteia de lungă durată. Ultimele studii arată că în
Afganistan s-au cheltuit peste 650 miliarde de dolari, dar, fără un control fiscal
eficient şi cu un guvern corupt, rezultatele au fost mult sub aşteptări.
În acest fel, conflictul iregular se dovedeşte a fi o confruntare extrem de
complexă, care ne-a demonstrat că reuşeşte să anihileze cu uşurinţă decalajul
tehnologic existent. Confruntarea cu un adversar lipsit de scrupule, ascuns în
interiorul comunităţilor umane devine o misiune imposibilă pentru o
Neclasificat
18 din 27
microstructură condusă de un tânăr ofiţer sau subofiţer, proaspăt ieşit de pe băncile
instituţiilor militare de pregătire, dacă nu este instruit pentru aceste situaţii.
Pentru investigarea de teren am considerat că metoda cea mai potrivită este
ancheta, iar ca instrument de cercetare chestionarul. Au fost interogaţi un număr
total de 72 de militari cu vârsta cuprinsă între 20-50 de ani, dintre care 11 ofiţeri,
27 subofiţeri, 34 militari profesionişti, care au participat cel puţin o dată la acţiuni
militare în cadrul TO Afganistan.
Interpretarea răspunsurilor ne-a arătat că există diferenţe şi consecinţe
negative asupra unei cooperări adecvate între Forţele Terestre şi comunităţile
locale, determinate de lipsa competenţei interculturale şi de găsirea celor mai
eficiente strategii de comunicare şi acţiune cu membrii acestora.
Prima întrebare de opinie a chestionarului a urmărit identificarea misiunii
principale a acţiunilor desfăşurate de militarii români din cadrul Forţelor Terestre,
în TO Afganistan.
Din variantele de răspunsuri oferite, Asigurarea şi menţinerea libertăţii de
mişcare pe A1 şi pe principalele căi de comunicaţie din aria de responsabilitate a
fost considerată, aşa cum rezultă din figura nr. 4.1, ca misiune principală,
respondenţii optând în proporţie de 75% pentru aceasta.
Figura nr. 4.1. - Misiunea principală a detaşamentelor din care militarii au făcut parte.
11%
14%
75%
Neutralizarea grupărilor antiguvernamentale (talibani, membrii şi simpatizanţi Al Qaeda).
Sprijinul autorităţilor locale şi guvernamentale în eforturile depuse pentru câştigarea legitimităţii şi influenţei asupra populaţiei.
Asigurarea şi menţinerea libertăţii de mişcare pe A1 şi pe principalele căi de comunicaţie din aria de responsabilitate.
Neclasificat
19 din 27
Acest răspuns confirmă faptul că pe timpul celor peste 13 ani de conflict
Forţele Terestre nu s-au concentrat cu adevărat pe obiectivul primordial al
conflictelor de tip iregular: atragerea sprijinului popular. Reiterăm prezenta
concluzie deoarece acest deziderat nu poate fi atins de la distanţă, prin misiuni care
se concentrează pe securitatea principalelor căi de comunicaţie şi lăsarea
comunităţilor locale, cu excepţia celor dispuse de-a lungul A1, sub influenţa
grupărilor talibane.
Răspunsurile la întrebarea privind măsura în care unele activităţi contribuie la
îndeplinirea misiunilor şi atingerea obiectivelor ne arată că Atragerea sprijinului
popular de partea Coaliţiei şi a guvernului afgan a constituit, aşa cum rezultă din
figura nr. 4.2., opţiunea dominantă a respondenţilor.
Figura nr. 4.2. – Măsura în care atragerea sprijinului popular contribuie la îndeplinirea
misiunilor de către Forţele Terestre. La fel, cunoaşterea culturii afgane şi respectarea tradiţiilor şi a obiceiurilor
locale, în special cele ce rezultă din practicarea unei religii diferite, prin
răspunsurile date (materializate grafic în fig. nr. 4.3) au confirmat importanţa
religiei, a tradiţiilor şi a obiceiurilor locale, a limbajului folosit în cadrul cooperării
dintre reprezentanţi cu o moştenire socio-culturală total diferită.
1
544
1
16
6
1
4
6
14
10
În foarte mică măsură
În mică măsură Nici/ Nici În mare măsură În foarte mare măsură
of sof Mp
Neclasificat
20 din 27
Figura nr. 4.3. - Măsura în care cunoaşterea şi respectarea culturii afgane contribuie la
îndeplinirea obiectivelor. Elaborarea chestionarului, răspunsurile subiecţilor participanţi la misiuni în
TO Afganistan, ne-au dat posibilitatea realizării unei cercetări în teren, prin care
am putut identifica, analiza şi elabora concluzii şi propuneri relevante din
perspectiva temei tezei de doctorat, a cerinţelor formulate prin direcţiile şi
obiectivele stabilite în scopul validării sau invalidăriiipotezelor construite.
Analiza răspunsurilor demonstrează că militarii participanţi din Forţele
Terestre la îndeplinirea unor misiuni în teatrele de operaţii se confruntă cu un
mediu operaţional în care este prezent conflictul iregular. Diversitatea opţiunilor
exprimate în ceea ce priveşte cooperarea Forţe Terestre – comunitate locală în
cadrul conflictului iregular, ne arată existenţa unor puncte de vedere comune ale
categoriilor de militari participanţi la misiuni multinaţionale, dar şi anumite
particularităţi pe fiecare categorie a acestora, ceea ce confirmă necesitatea
înţelegerii şi aplicării atât în procesul de formare şi pregătire al acestora, cât şi în
executarea acţiunilor militare internaţionale a unui comportament intercultural
adecvat, în cadrul căruia cooperarea performantă cu comunitatea locală devine
cheia succesului îndeplinirii obiectivelor şi misiunilor primite.
În foarte mică
măsură
În mică măsură Nici/ Nici
În mare măsură În foarte
mare măsură
00
2
5
41
43
14
51
54
20
4
of sof Mp
Neclasificat
21 din 27
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Tematica tezei de doctorat răspunde unor necesităţi ale cercetării ştiinţifice
şi acţiunilor practice din domeniul ducerii operaţiilor multinaţionale de către
Forţele Terestre, propunând o nouă şi importantă problematică specifică
desfăşurării conflictului militar iregular, cea a cooperării dintre Forţele Terestre şi
comunităţile locale. Studiul nostru ştiinţific a vizat realizarea unei abordări
teoretice clarificatoare şi originale, completată de rezolvări practice care împreună
să poată contribui la lărgirea posibilităţilor de analiză a conflictului militar iregular
şi a optimizării relaţiei dintre Forţele Terestre şi comunităţile locale, condiţie şi
necesitate a îndeplinirii cu succes a misiunilor acestora în oricare teatre de operaţii.
Considerăm că distanţa dintre speranţe şi recomandări, dintre teorie şi
acţiune practică concretă, în ceea ce priveşte investiţia în potenţialul comunităţii
locale, este încă destul de mare faţă de modul în care acţionează în prezent Forţele
Terestre pentru realizarea cooperării cu comunităţile locale. Această constatare este
reliefată şi de opiniile militarilor investigaţi în cadrul cercetării de teren.
Apreciem că demersul nostru ştiinţific, teoretic, praxiologic, metodologic şi
axiologic, finalizat prin dezvoltări teoretice semnificative şi soluţionări practice
concrete ale cooperării dintre Forţele Terestre şi comunităţile locale pe timpul
conflictului militar iregular, au validat ipotezele formulate şi au finalizat realizarea
cerinţelor formulate prin direcţiile şi obiectivele cercetării.
Analiza cooperării dintre Forţele Terestre şi comunităţile locale în timpul
unui conflict iregular, prin prisma abordărilor teoretice şi a acţiunilor practice
prezentate, ne-a favorizat posibilitatea concentrării cercetării noastre şi asupra unor
acţiuni care pot contribui la realizarea performantă a relaţiilor dintre militarii
participanţi la misiuni multinaţionale şi fiecare membru al comunităţii locale.
Având în vedere necesitatea gestionării eficiente a cooperării dintre Forţele
Terestre şi comunităţile locale, în continuare aducem în atenţie următoarele
propuneri:
Neclasificat
22 din 27
- Cunoaşterea de către Forţele Terestre a terenului uman din Aria de
Responsabilitate. Acest aspect implică cunoaşterea de către militari a informaţiilor
care să le permită „creionarea” populaţiei locale pe „harta” zonei de
responsabilitate. Acestea sunt, dar nu se limitează la:
apartenenţa politică, socială, şi culturală a populaţiei şi eventualele aspecte
ce rezultă din orientarea ideologică a acestora;
nevoile, trebuinţele, interesele, aspiraţiile sau idealurile care stau la baza
acţiunilor populaţiei;
nivelul şi condiţiile de trai ale cetăţenilor;
mediul de securitate (sau insecuritate) din interiorul comunităţilor umane şi
factorii care stau la baza acestuia;
accesul la resurse al cetăţenilor (materiale, financiare, informaţionale, etc);
organizarea socială şi liderii formali sau informali ai Comunităţilor Locale;
- Alocarea de forţe şi resurse suficiente pentru teritoriul repartizat. Forţele
trebuie să cuprindă specialişti din toate domeniile necesare (politic, economic,
cultural, social, etc) astfel încât structurile militare, optim dimensionate, să se poate
concentra pe realizarea securităţii fizice a populaţiei locale şi pregătirea structurilor
de securitate naţională. Lipsa resurselor şi a reformelor pentru redresarea
economică a ţării gazdă înseamnă acceptarea compromisurilor şi propagarea unor
activităţi care împing populaţia în afara legii, mai exact spre tabăra adversă.
Câştigarea existenţei din activităţi ilicite poate fi stopată doar prin oferirea unor
alternative economice viabile, iar acest aspect presupune, în majoritatea cazurilor,
refacerea de la zero a economiei naţionale a respectivului stat. Lipsa forţelor şi a
resurselor dislocate nu înseamnă neapărat pierderea şanselor de reuşită ci poate
însemna doar prelungirea perioadei de dislocare a forţelor internaţionale. Dar
ignorarea cetăţeanului şi a comunităţii din care acesta face parte cu siguranţă va
duce în final la pierderea conflictului şi irosirea resurselor alocate.
- Identificarea şi soluţionarea disfuncţionalităţilor ce pot să apară în cadrul
cooperării dintre detaşamentele militare şi comunităţile umane, ca urmare a
Neclasificat
23 din 27
diferenţelor culturale existente. Acestea se referă în principal la cele ce rezultă din
barierele de comunicare sau efectele „şocului cultural” iniţial, iar evitarea lor prin
formarea unor competenţe interculturale trebuie să aibă în vedere toate categoriile
de personal. În cadrul tuturor conflictelor militare, contactul dintre detaşamentele
internaţionale şi comunităţile locale (ne referim la relaţionarea zilnică şi nu la
ceremoniile sau evenimentele particulare în care se întâlnesc liderii acestora sau
membrii echipelor CIMIC) se realizează de grupările de nivel tactic, prin subofiţeri
sau soldaţi şi gradaţi profesionişti. Formarea competenţei interculturale nu poate să
se limiteze la corpul ofiţerilor din comandament sau a echipelor CIMIC. Mesajul
transmis de soldaţii şi gradaţii profesionişti reprezintă mesajul întregii structuri din
care aceştia fac parte.
- Direcţionarea efortului principal a Forţelor Terestre spre populaţiei locală
şi nu spre grupările antiguvernamentale. Obţinerea scopului general, de atragerea
populaţiei în efortul comun de îndeplinire a obiectivelor militare, poate fi
condiţionat de atingerea cu prioritate a unor obiective civile, dar reprezintă un preţ
mult mai mic faţă de ceea ce ar însemna ducerea conflictului în lipsa sprijinului
popular.
- Realizarea în cadrul procesului de instrucţie al militarilor din cadrul
Forţelor Terestre, ce urmează să execute misiuni în cadrul conflictelor iregulare şi
de tip hibrid, a unor exerciţii specifice prin care să se urmărească formarea
deprinderilor şi creşterea competenţei militarilor de a atrage sprijinul cetăţenilor şi
al comunităţilor locale din zona de responsabilitate în care urmează să acţioneze.
- Menţionarea în toate publicaţiile militare folosite în procesul de instrucţie
al Forţelor Terestre, inclusiv în instituţiile de învăţământ militar, a rolului decisiv
al populaţiei locale în cadrul noilor conflicte militare. Adaptarea Doctrinei
Operaţiilor Forţelor Terestre prin introducerea principiului responsabilităţii de a
proteja populaţia, a cărei aplicare cu siguranţă va duce la consolidarea relaţiilor
dintre structurile militare şi cele locale, ca urmare a ducerii acţiunilor militare
centrate pe populaţie şi nu pe adversar.
Neclasificat
24 din 27
- Punerea la dispoziţia comandanţilor şi a organelor de decizie politico-
militară a unor informaţii prin care să se argumenteze necesitatea perfecţionării
cooperării dintre Forţele Terestre şi comunităţile locale, prin apelarea la metode şi
instrumente specifice teoriei deciziei, culturii organizaţionale, teoriei
organizaţionale, psihologiei, sociologiei şi, în special, a ştiinţei militare.
- Menţinerea şi asigurarea creşterii încrederii în valenţele deosebite ale
cooperării Forţelor Terestre cu comunităţile locale ca modalitate sigură şi eficientă
pentru îndeplinirea misiunilor specifice operaţiilor duse din cadrul conflictului
militar de tip iregular.
Toate aceste aspecte reflectă importanţa şi actualitatea temei tezei de
doctorat, care încearcă să evidenţieze faptul că forţele armate române au luat şi
continuă să ia parte, în prezent, la un conflict militar a căror caracteristici nu au
fost pe deplin exploatate, nu au fost pe deplin înţelese de structurile tactice
implicate în acţiuni militare şi nu sunt suficient folosite pentru crearea avantajelor
şi obţinerea unor rezultate pozitive.
BIBLIOGRAFIE
Regulamente şi instrucţiuni militare româneşti
* Doctrina operaţiilor Forţelor Terestre/F.T. 1, 2007
*SMG/PF-3 Doctrina pentru operaţii întrunite a Armatei României, 2014
* Manualul operaţiilor de contrainsurgenţă, Centrul de Instruire pentru
Infanterie şi Vânători de Munte „Constantin Brâncoveanu”, Făgăraş, 2011
*SMG/PF-5.2 Doctrina pentru cooperare civili militari (CIMIC), 2013
Regulamente şi instrucţiuni militare străine
*Directiva Departamentului Apărării SUA din 1 decembrie 2008 cu numărul
3000.07: Irregular Warfare
* Handbook, Commander’s Guide, Employing a Human Terrain Team in
Operation Enduring Freedom and Operation Iraqi Freedom,Tehnics, Tactics and
Neclasificat
25 din 27
Procedures, 2009
* Joint Publication 3-26, Counterterrorism, Departamentul de Apărare al SUA
2009
* Rapoartele SIGAR (Special Inspector General for Afghanistan Reconstruction)
ale inspectorului general pentru reconstrucţia Afganistanului , 2012, 2013, 2014
Lucrări de autori români şi străini
1. Alderson, A., The validity of british army counterinsurgency doctrine after
the war in Iraq 2003-2009 , Cranfield University, 2009
2. Berger P., The Longest War – The enduring conflict between America and al-
Qaeda, Free Press, New York, 2011
3. Boacă, M., Curs – comunicarea interculturală, Editura UNAp, Bucureşti,
2010
4. Chifu, I., Libia şi operaţiunile NATO. Reîntoarcerea de la voluntarism la
regulile clasice ale dreptului internaţional , Impact Strategic, Nr. 2/2011
5. Clausewitz, C ., Despre Război, Editura Militară, Bucureşti, 1982
6. Cordesman, A., Shape, Clear, Hold, Build, and Transfer: The Full Metrics of
the Afghan War, 2010
7. Cordesman, A., The U.S. cost of the Afghan War: FY2002-FY2013 - Cost in
military operating expenditures and aid and prospects for “transition”, 2012
8. Cosma, M., Agresiunea Informaţional-Simbolică a Securităţii Naţionale,
Editura Universităţii Lucian Blaga, Sibiu, 1997
9. Cosma, M., Cosma, B., Dezvoltarea comunitară, Editura Alma Mater,
Sibiu, 2011
10. Cosma M, Cosma B., Educaţia interculturală: de la teorie la practică ,
Editura Universităţii Lucian Blaga, Sibiu, 2006
11. Cosma, M., Rezilienţa la riscuri şi ameninţări la începutul sec. al XXI-lea,
Editura Alma Mater, Sibiu, 2008
12. Cosma, M., Raţiu, A., Sisteme şi doctrine politico militare, Editura
Neclasificat
26 din 27
Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” Sibiu, 2007
13. Dinu, Ş., Rolul factorilor culturali în acţiunile militare, Editura Universităţii
Naţionale de Apărare Carol I, Bucureşti, 2011
14. Frunzeti, T., Neag, M., (coordonatori), Dezvoltarea durabilă şi perspectiva
securităţii umane, Editura Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”
Sibiu, 2009.
15. Kaldor, M., Securitatea umană, Editura, CA Publishing, Cluj Napoca, 2010
16. Kilcullen, D., Three Pillars of Counterinsurgency, 2006
17. Kiş, A.„NATO & Securitatea Umană, Editura Universităţii din Oradea. 2012
18. Kimbrough, J., Examining U.S. Irregular Warfare doctrine, Department of
The Air Force - Air University, 2008
19. Neag, M., Dezvoltarea durabilă – garant final al securităţii umane, 2011
20. Neag, M., coordonator, “Garantarea securităţii umane”, vol. II “Securitatea
umană prin integrare europeană şi dezvoltare umană”, Editura Sitech,
Craiova, 2010
21. Rollins, J., Wyler, L., International Terrorism and Transnational Crime:
Security Threats, U.S. Policy, and Considerations for Congress, 2010
22. Tatu, A., Managementul informaţiilor de securitate naţională în contextul
noilor ameninţări asupra securităţii naţionale, Colocviu Strategic, Nr.8/2011
23. Tran V., Stănciugelu, I., Curs de teoria comunicării, Editura Facultăţii de
Comunicare şi Relaţii Publice "David Ogilvy", Bucureşti, 2001
24. Văduva, G., Dinu, M., Crizele politico-militare ale începutului de mileniu,
Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2005,
25. Voloşin, A., Melica, V., Paradoxul asimetriei în conflictele internaţionale în
actuala etapă, Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice cu participare
internaţională a Centrului de Studii Strategice de Apărare si Securitate
U.N.Ap. - 20-21 noiembrie 2008, Bucureşti -vol.2.
Neclasificat
27 din 27
Surse web
1. www.sri.ro
2. www.forter.ro
3. www.isaf.nato.int
4. www.dtic.mil/doctrine/dod_dictionary
5. www.csis.org
6. www.metro.co.uk
7. www.reuters.com
8. www.foreignpolicy.com
9. www.mapn.ro
10. www.news.bbc.co.uk
top related