sistemul de asigurari sociale

SISTEMUL DE ASIGURARI SOCIALE

Apariţia sistemelor de securitate socială

• Istoric, sistemele de securitate socială au aparut la sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20, fiind strâns legate de lupta politico-economică dintre patronate şi sindicate.

• Apariţia sistemelor de securitate socială a fost posibilă şi datorită schimbării de atitudine

a statelor puternic industrializate din acea vreme care, au abandonat concepţia liberalistă a "statului – simplu arbitru" al vieţii sociale

pe care a înlocuit-o cu concepţia statului de tip activ, creator şi garant al ordinii sociale şi

economice. • În timp, în literatura economică şi juridică de specialitate s-au

creat 2 tipuri de sisteme de securitate socială, respectiv sistemul comutativ şi cel distributiv.

Sistemele comutative

• Principiul prestaţiile de securitate socială trebuiau să fie condiţionate în mod

obligatoriu de împrejurarea ca potenţialul beneficiar al acestora sa desfăşoare o activitate pe baza unui contract de muncă sau, în anumite condiţii, o activitate profesională.

• În cadrul acestei concepţii, prestaţiile de securitate socială reprezentau venituri de înlocuire a veniturilor profesionale şi erau direct proporţionale cu acestea.

• De asemenea, statul a devenit un actor principal al acestui tip de sistem de securitate, fiind acela care trebuia să garanteze:

• existenţa fondurilor destinate asigurarilor sociale

• şi în anumite situaţii chiar să participe la realizarea lor.

Sistemele distributive

Sistemele distributive au promovat generalizarea protecţiei sociale

şi au considerat că securitatea socială trebuie să fie un beneficiu al tuturor membrilor societăţii.

• În cadrul acestei concepţii prestaţiile de securitate socială

aveau • un caracter uniform • şi constau, de regula în sume fixe - forfetare.

Statul (treptat)a capatat un rol central, dobândind aceeaşi poziţie ca în cadrul sistemului comutativ de securitate socială.

Scurt istoric al sistemelor de securitate socială

• Sistemul de securitate socială german – 1883 - 1929.

• Primul sistem de tip comutativ• Primul stat care şi-a creat un sistem de

securitate socială a fost Germania, prin adoptarea, între anii 1883 – 1889, a unui pachet de legi privind:

• asigurarea de boala – 1883. • Asigurarea pentru accidente de muncă – 1884 • Asigurarea de invaliditate şi bătrâneţe - 1889. • Aceste legi au fost reunite în anul 1911 în cadrul Codului Asigurarilor Sociale.

• Codul a fost completat de un pachet legislativ privind alte riscuri sociale, respectiv

• Legea privind asigurarea de invaliditate şi bătrâneţe a funcţionarilor si asigurarea de deces – 1911

• Legea privind asigurarea de şomaj - 1929.

Influenţa internaţională a sistemului german

• Sistemul german a inspirat numeroase legislaţii naţionale în anii de început ai formării sistemelor de securitate socială.

• Apariţia sistemului german a permis şi evoluţia concepţiilor teoretice asupra asigurarilor sociale de la concepţia comutativă spre concepţia distributivă.

1 decembrie 1942 – Raportul Beveridge – Actul care a creat baza teoretică a sistemelor de securitate sociala de tip distributiv.

În anul 1941, în timpul unei perioade de grele încercări generate de cel de al doilea razboi mondial, cu consecinţe deosebit de grave asupra situaţiei economice a populaţiei

lordul William Beveridge

a fost însărcinat de guvernul britanic să coordoneze o comisie care avea ca scop întocmirea unei lucrari care, pe baza analizei sistemului de securitate englez, sa propună un

plan de îmbunataţiri ale acestuia.

• Lucrările comisiei au fost strânse într-un volum întitulat

"Social Insurance and Alied Services". • publicat pe data de 01.12.1942

• cunoscut în istorie ca celebrul

"Raport Beveridge".

• Raportul Beveridge a reprezentat baza teoretică a sistemelor de securitate socială de tip distributiv, enunţând pentru prima dată aşa numitul

"drept la securitate socială".

• De asemenea, Raportul Beveridge este prima lucrare în domeniu care

• extinde securitatea sociala şi in domeniul sanataţii,

preconizând ingrijirea medicala a intregii populaţii.

10 decembrie 1948 – Adoptarea Declaraţiei Universale

a drepturilor omului.

Sistemele sociale de tip distributiv devin o prioritate.

• La data de 10 decembrie 1948, a fost adoptata Declaraţia Universala a drepturilor omului care, la art. 22, a prevazut:

"fiecare individ, ca membru al societaţii are dreptul la securitate sociala".

• Dupa adoptarea acestui act de drept internaţional public, sistemele de asigurari sociale de tip distributiv se extind.

Desprinderea sistemelor de asigurari de sanatate.

• Experienţa acumulata de sistemele de asigurari sociale a impus concluzia ca in cadrul sistemelor,

• riscul de sanatate devenise foarte greu de gestionat • cheltuielile presupuse de acoperirea acestuia au

devenit deosebit de mari.

• Dupa II RM, din cadrul SAS s-a desprins un alt sistem care, a devenit independent si a avut ca obiectiv doar

gestionarea asigurarilor sociale de sanatate.

Evoluţia sistemelor de securitate sociala dupa anii '90

• Tendinţa de unificare a sistemului comutativ cu sistemul distributiv.

• Dupa anul 1990, ca urmare a influenţelor dreptului comunitar, în Uniunea Europeana s-a observat o tendinţa de unificare a celor doua sisteme, de tip comutativ şi distributiv,

recunoasterii oricarui individ a dreptului

la o securitate sociala minima.

Dezvoltarea în mod independent a sistemului de asigurari sociale de sanatate

• Odata cu constituirea Uniunii Europene şi lărgirea acesteia, s-au pus în aplicare Directivele Comisiei Europene pe probleme de sanatate,

conform carora

asigurarile medicale de sanatate a capatat independenţa totala faţă de restul asigurărilor sociale,

fiind gestionate de asa numite

Case Naţionale de Sanatate. CNS

Securitatea socială pe plan internaţionala

Noţiunea de sistem de securitate socială ansamblul reglementărilor juridice în domeniul securităţii sociale.

Orice sistem de securitate socială are ca obiectiv garantarea unei anumite securităţi economice a persoanelor protejate, în faţa producerii unor evenimente sociale (denumite riscuri sociale).

Riscuri sociale

boala, maternitatea, invaliditatea, bătrâneţea, accidentul de muncă,boala profesionala, decesul, protecţia juridică a urmaşilor, sarcinile familiale, şomajul, etc