studiul caracterelor morfologice Şi al ÎnsuŞirilor biotehnologice, la unele soiuri de viŢĂ de...
Post on 28-Jul-2015
1.565 Views
Preview:
TRANSCRIPT
0
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE HORTICULTURA
TEZĂ DE DOCTORAT
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
Prof. dr. OLTEANU ION
DOCTORAND:
Ing. MÎNDRILĂ GHEORGHIŢA
Craiova 2009
1
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
STUDIUL CARACTERELOR
MORFOLOGICE ŞI AL
ÎNSUŞIRILOR BIOTEHNOLOGICE,
LA UNELE SOIURI DE VIŢĂ DE
VIE, PRIN SISTEME BAZATE PE
AMPELOMETRIE
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. dr. OLTEANU ION
DOCTORAND: Ing. MÎNDRILĂ GHEORGHIŢA
2
CUVÂNT ÎNAINTE
Studiul a fost efectuat pe soiuri autohtone de vita de vie, existente în colecţiile
ampelografice ale Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Vitivinicole Drăgăşani şi Staţiunii
DidacticeTâmbureşti, in perioada 2006-2008.
În executarea cercetărilor din cadrul tezei şi în elaborarea acesteia, am beneficiat
de îndrumarea de înaltă competenţă şi probitate profesională a domnului profesor Ion
Olteanu, căruia îi aduc cele mai alese multumiri pentru încrederea acordată şi pentru
timpul dedicat îndrumării acestor cercetări.
Adresez sincere mulţumiri colectivului disciplinei de Viticultură, în special
doamnei conferenţiar dr. Daniela Doloris Cichi şi domnului conferenţiar dr. Dorin
Constantin Costea, care m-au ajutat pe tot parcursul efectuării lucrărilor, oferindu-mi
sugestii preţioase în rezolvarea unor probleme pe care le-am întâmpinat în această
perioadă.
De un real ajutor mi-au fost sugestiile primite din partea domnului profesor Ion
Botu în ceea ce priveşte ameliorarea viţei de vie, îndrumarile primite din partea
domnilor profesori Mihaela Corneanu şi Gabriel Corneanu în problemele legate de
variabilitate la viţa de vie, şi nu în ultimul rând preţioasele informaţii oferite de domnii
profesori Aurel Popa şi Mihai Botu în problemele legate de biodiversitatea şi
gestionarea resurselor genetice în cadrul genului Vitis. Pentru sprijinul acordat le aduc
aceleaşi sincere mulţumiri.
Mulţumesc de asemenea conducerii S.C.D.V.V. Drăgăşani, domnului doctor
inginer Marin Seiculescu, precum şi întregului colectiv de ingineri şi tehnicieni care m-au
ajutat în efectuarea determinărilor de câmp şi laborator.
În redactarea lucrării şi corectarea ei am beneficiat de sprijinul preţios al doamnei
conferenţiar dr. Maria Dinu, căreia îi mulţumesc pentru timpul acordat. Ţin să
mulţumesc de asemenea domnei lector dr. Dorina Bonea şi doamnei conferenţiar dr.
Rodica Soare, pentru sugestiile primite în realizarea calculului statistic.
Mulţumesc tuturor colegilor şi nu în ultimul rând familiei, care m-au susţinut şi
încurajat în momentele de cumpănă.
3
CUPRINS
CAPITOLUL I. IMPORTANŢA TEMEI ................................................................ 5
1.1. Aspecte privind situaţia actuală a viticulturii pe plan mondial si în ţara noastra7
1.2. Cultura viţei de vie pe teritoriul României ....................................................... 13
1.3. Soiurile româneşti - tezaur inestimabil din punct de vedere
al resurselor genetice ..................................................................................... 20
CAPITOLUL II. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR PRIVIND
DESCRIEREA ŞI IDENTIFICAREA SOIURILOR DE VIŢA DE VIE .................... 22
2.1. Evoluţia cercetărilor în domeniul ampelografiei ....................................... 22
2.1.1. Sisteme de clasificare a soiurilor .................................................. 23
2.1.2. Scheme de descriere.................................................................... 29
2.1.3. Determinatoare de soiuri .............................................................. 33
2.1.4. Sisteme de codificare a caracterelor ............................................ 37
2.2. Evoluţia cercetărilor în domeniul ampelometriei .............................................. 48
2.3. Metode moderne de identificare a soiurilor de viţă de vie ............................... 53
CAPITOLUL III. MATERIAL, OBIECTIVE ŞI METODE ...................................... 55
3.1. Materialul biologic ............................................................................................ 55
3.1.1. Descrierea soiurilor luate in studiu ......................................................... 55
3.2. Obiectivele cercetărilor .................................................................................... 65
3.3. Metode de cercetare ....................................................................................... 65
3.3.1. Metoda ampelometrică ........................................................................... 66
3.3.2. Metoda descriptorilor ampelografici ........................................................ 71
3.3.2.1. Codificarea caracterelor morfologice ............................................. 73
3.3.2.2. Codificarea însuşirilor agrobiologice .............................................. 85
3.3.2.3. Codificarea însuşirilor tehnologice ................................................. 88
3.3.2.4. Codificarea descriptorilor ampelometrici........................................ 91
3.3.3. Analiza varianţei .................................................................................... 97
3.3.4. Analiza în componenţi principali ............................................................. 99
4
CAPITOLUL IV. REZULTATE OBTINUTE ............................................................ 100
4.1. Rezultate privind evaluarea descriptorilor ampelografici elementari la unele
soiuri vechi, românesti ............................................................................................ 100
4.1.1. Descriptorii prioritari .................................................................................... 105
4.1.2. Descriptorii ampelometrici ........................................................................... 122
4.2. Rezultate privind evaluarea purităţii şi tipicităţii soiurilor Haiduc şi Pandur,
în vederea conservării unui material genetic autentic şi identificării unor biotipuri
noi în cadrul acestor soiuri ..................................................................................... 138
4.2.1. Variabilitatea viţei de vie ......................................................................... 138
4.2.2. Principalele caractere morfologice şi agrobiologice ale soiului Haiduc ... 140
4.2.3. Principalele caractere morfologice şi agrobiologice ale soiului Pandur .. 142
4.2.4. Evaluarea purităţii şi tipicităţii elitelor selectate ....................................... 144
4.3. Descriptori cu capacităţi discriminante ............................................................ 163
4.4. Rezultate privind evaluarea unor însuşiri fenotipice la soiurile autohtone ...... 172
4 5. Fişele ampelografice pentru soiurile autohtone studiate ............................... 177
4.5.1. Crâmpoşie selecţionată ............................................................................... 182
4.5.2. Braghină ...................................................................................................... 185
4.5.3. Gordan ........................................................................................................ 188
4.5.4. Gordin ......................................................................................................... 191
4.5.5. Tămâioasă românească .............................................................................. 194
4.5.6. Negru moale ................................................................................................ 197
4.5.7. Negru vârtos ................................................................................................ 200
4.5.8. Băbească neagră ........................................................................................ 203
4.5.9. Fetească albă .............................................................................................. 206
4.5.10. Fetească neagră ........................................................................................ 209
4.5.11. Fetească regală .......................................................................................... 212
4.5.12. Roşioară ..................................................................................................... 215
4.5.13. Coarnă albă ................................................................................................ 218
4.5.14. Coarnă neagră ........................................................................................... 221
4.5.15. Pandur ........................................................................................................ 224
4.5.16. Haiduc ........................................................................................................ 227
CAPITOLUL V. CONCLUZII .................................................................................. 230
CAPITOLUL VI. BIBLIOGRAFIE ........................................................................... 237
CURRICULUM VITAE - Limba română ............................................................... 249
CURRICULUM VITAE - Limba engleză ............................................................... 252
REZUMAT - Limba engleză ................................................................................. 255
5
CAPITOLUL I
Importanţa temei
Sectorul vitivinicol fiind considerat un domeniu de activitate de importanţă
naţională în dezvoltarea durabilă a agriculturii, se impune o atenţie deosebită în
alegerea direcţiilor de cercetare şi producţie. Strategia de dezvoltare a viticulturii în
perioada 2006-2015, prevede o pondere a soiurilor autohtone de 50% din care: 41%
soiuri albe; 50% soiuri roşii; 9% soiuri aromate.
Sortimentul tradiţional de soiuri de viţă de vie este foarte restrâns, comparativ cu
alte ţări cultivatoare, cum este Spania cu 90% soiuri autohtone, Grecia cu peste 70%
sau Italia cu peste 60%( C. Ţârdea şi colab, 1999).
Majoritatea soiurilor de viţă de vie autohtone au fost obţinute prin aplicarea
selecţiei în populaţiile locale de viţă de vie sălbatică sau la soiurile provenite din sud-
estul continentului.
În urma selecţiei naturale şi artificiale s-au fixat în cultura formele cele mai
valoroase, care au răspuns cel mai bine condiţiilor pedoclimatice specifice fiecărei zone,
dezvoltând o serie de rezistenţe la boli, dăunători, ger, s.a.
Numărul mare de soiuri, polimorfismul manifestat de viţa de vie în cultură,
numărul mare de caractere uzitate, complexitatea acestora şi neluarea în considerare a
însuşirilor agrobiologice, agrofitotehnice şi tehnologice, determină în practica
recunoaşterii soiurilor numeroase confuzii şi erori.
În acest context, descrierea soiurilor româneşti trebuie realizată după noile
norme elaborate de organismele internaţionale acreditate în acest domeniu, în vederea
evitării confuziilor şi pierderii unui fond genetic valoros.
În descrierea soiurilor, devine necesară stabilirea unui limbaj mondial comun - a
unui cod de descriere - pentru o mai bună gestionare şi conservare a genofondului
viticol existent. Aceasta s-a realizat prin elaborarea de către O.I.V., U.P.O.V. şi
I.B.P.G.R. (Bioversity), a Listei descriptorilor varietăţilor şi speciilor genului Vitis., ediţia
a 2-a (2001).
6
În această ediţie au fost integrate modificările sugerate în ,,Propunerea definitivă
de modificare a fişei OIV (147 descriptori), prezentată la a 29 sesiune a grupului
experţilor OIV (1997)”. De asemenea au fost integrate îmbunătăţirile aduse de experţii
ampelografi din cadrul proiectului European Genres CT 96 No 8 (“European network for
grapevine genetic resources conservation and characterisation”). În baza concluziilor
acestui proiect, unii descriptori au fost modificaţi, pentru a se încerca o abordare mai
obiectivă. Tot acum au fost adăugate soiuri de referinţă suplimentare, uşurând
acordarea nivelului de expresie şi au fost introduşi o serie de noi descriptori.
Descriptorii suplimentari adăugaţi au vizat caracterele ampelometrice ale frunzei
adulte, (18 descriptori), caractere ampelografice (3 descriptori), caracteristici
fitopatologice (4descriptori), izoenzome (2 descriptori) şi markeri SSR (6 descriptori).
O ajustare aproape completă a descriptorilor utilizaţi unitar de UPOV, OIV şi
IBPGR a fost un alt obiectiv care a fost atins. În acest sens un grup de lucru format din
reprezentanţi ai celor trei organisme s-au reunite în a 34-a sesiune a experţilor OIV (19
martie 2002) şi au realizat o concordanţă de 90% între descriptori, precum şi un tablou
al corespondenţelor între coduri.
Tot la propunerea partenerilor programului Genres CT 96, a fost introdusă o listă
a descriptorilor prioritari, în vederea unei caracterizări rapide a soiurilor. Această listă
cuprinde un număr de 14 descriptori, selectaţi pentru buna lor capacitate discriminantă
şi pentru faptul că sunt uşor de observat.
Introducerea în Lista descriptorilor OIV a celor 18 descriptori ampelometrici,
întregeşte metodologia de descriere a soiurilor, reconsiderând totodată metoda
ampelometrică.
Aplicarea metodei ampelometrice în descrierea şi caracterizarea soiurilor, revine
de actualitate în condiţiile dezvoltării informaticii, şi a multiplelor posibilităţi de prelucrare
a datelor, obţinându-se informaţii preţioase în legătură cu apartenenţa soiurilor la
diferite sortogrupuri, a gradului de înrudire dintre soiuri, precum şi la diferenţierea lor.
În condiţiile viticulturii actuale, când numărul soiurilor cultivate se situează în jurul
a 5000, fără a ţine cont de hibrizii interspecifici şi de sinonimiile lor (cel puţin 40.000),
necesitatea abordării unor metodologii cât mai complexe de descriere şi identificare
este pe deplin justificată.
7
1.1. Aspecte privind situaţia actuală a viticulturii
pe plan mondial şi în ţara noastră.
Datorită plasticităţii sale ecologice, viţa de vie este întâlnită în toate cele cinci
continente, fiind o cultură economică în climatele: temperat (cu variantele sale –
oceanic şi continental), subtropical (mediteranean) şi tropical.
În ultimele decenii, viticultura s-a răspândit şi spre ecuator sub forma unei benzi
cuprinse între 10˚latitudine nordică (Brazilia, Columbia, Venezuela) şi 10˚latitudine
sudică (Peru), în cadrul unor areale în care viţa de vie nu trece prin repausul relativ, sau
acesta este foarte scurt (M.Oslobeanu şi colab. 1980).
Condiţiile ecologice şi tradiţia au dus la o specializare pe direcţii de producţie, în
ţările din Europa, America şi Africa predominând soiurile pentru vin, iar în cele din Asia
cele pentru struguri de masă sau stafide.
Cele mai mari suprafeţe cultivate cu viţă de vie sunt în: Spania - 1169 mii ha;
Franţa - 867 mii ha; Italia - 800 mii ha.
Raportul Directorului General OIV, Federico Castellucci, prezentat la
Congresul mondial al viei şi vinului - Verona 2008, asupra situaţei viticulturii mondiale,
relevă evoluţia suprafeţelor ocupate cu viţa de vie în principalele ţări cultivatoare în
perioada 2001-2007. Majoritatea ţărilor menţin în cultură aproximativ aceeaşi
suprafaţă, excepţie facând China, Australia şi Argentina, care înregistrează o creştere
însemnată a suprafeţei. Cea mai mare creştere a suprafetei cultivată cu viţă de vie, o
înregistreaza China, cu peste 130 mii de ha, înfiinţate în ultimii 7 ani, urmată deAustralia
cu 34 mii ha şi Argentina cu 26 mii ha.
România înregistreză cea mai mare scădere a suprafeţei cultivată cu viţa de vie,
de la 248 mii ha în 2000 la 205 mii ha în 2007. Acestă situaţie, se explica prin faptul ca
s-a defrişat o mare suprafaţă ocupată cu hibrizi direct producători şi cu vii îmbatrânite
(tabelul 1.1).
8
Evoluţia suprafeţelor ocupate cu viţă de vie în principalele
ţări cultivatoare în perioada 2001-2007 (mii ha)
(dupa OIV)
Tabelul 1.1.
Ţara
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Spania 1211 1201.5 1207 1200 1180 1174 1169
Franţa 900 898 888 889 894 887 867
Italia 798 797 791 787 802 802 800
USA 426 415 415 398 399 406 409
China 359 421 455 460 485 490 490
Iran 301 302 300 329 338 338 525
Turcia 564 570 570 559 555 527 520
Potugalia 248 249 249 247 248 249 248
România 247 243 239 222 217 213 205
Argentina 204 208 211 213 219 223 230
Chile 181 184 185 189 193 195 197
Africa de sud 126 129 132.1 133 134 134 135
Australia 148 159 157 164 167 169 174
Moldova 155 153 149 146 147 147 147
Dimensiunile şi calitatea spaţiului viticol românesc au cunoscut modificări majore
în ultimele decenii, prilejuite atât de politicile agrare cât şi de necesitatea înlocuirii
hibrizilor direct producători cu soiuri nobile. De asemenea în perioada postfiloxerica,
ponderea soiurilor străine a crescut simţitor în defavoarea soiurilor autohtone.
După invazia filoxerei în spaţiul românesc, multe soiuri autohtone au dispărut.
Acestea au fost înlocuite cu un număr mare de soiuri străine, unele prea puţin
valoroase. Astfel s-a pierdut caracterul de unicitate al vinurilor româneşti, vinuri care
până atunci erau mult apreciate în Europa.
Urmările celor două războaie mondiale şi schimbarea de multe ori a formei de
proprietate, sunt principalele cauze ale problemelor cu care se confruntă viticultura
românească de azi.
9
,,Aşa cum alte ţări viticole de o seamă ca tradiţie cu România, precum Franţa,
Spania, Portugalia, Italia şi altele, au ştiut să-şi păstreze şi să-şi promoveze soiurile
proprii, impunându-le pe piaţa internaţională, la fel ar fi trebuit să facă şi ţara noastră.
Noi am pierdut şi soiurile tradiţionale, ne-am pierdut şi poziţia bună de pe piaţă. Şi
vinovată nu este numai istoria” (M. Isărescu - Prefaţă la lucrarea ,,Vechi soiuri
româneşti de viţă de vie” de I. Puşcă).
Evoluţia suprafeţelor cultivate cu viţă de vie şi a producţiei de struguri în
România, în perioada 1961-2007 (dupa FAO - Database -2008)
Tabelul 1.2.
Nr.
Crt
Anul
Suprafaţa
(ha)
Producţia
(t)
Anul
Suprafaţa
(ha)
Producţia
(t)
1 1961 306300 751 700 1985 249174 823 800
2 1962 300900 1 032 100 1986 241300 1 667 400
3 1963 303400 936 500 1987 220400 969 000
4 1964 312700 897 500 1988 217500 1 196 000
5 1965 312400 921 300 1989 213400 893 900
6 1966 326200 954 100 1990 223579 953 998
7 1967 333700 910 200 1991 225034 848 456
8 1968 342803 1 167 105 1992 235432 905 362
9 1969 346744 1 189 364 1993 245045 1 339 211
1 1970 292800 759 877 1994 246872 1 032 732
0 1971 345000 1 111 200 1995 248768 1 313 929
11 1972 339221 1 055 200 1996 251831 1 431 443
12 1973 334500 1 576 300 1997 255000 1 179 005
13 1974 297652 1 087 180 1998 253900 874 300
14 1975 295723 1 181 948 1999 251100 1 117 200
15 1976 298200 1 535 700 2000 247500 1 295 300
16 1977 290600 1 459 100 2001 244400 1 121 700
17 1978 289670 1 320 649 2002 233095 1 076 700
18 1979 256496 1 486 220 2003 223079 1 077986
19 1980 259206 1 236 600 2004 205381 1 230398
20 1981 256919 1 754 729 2005 170975 505 849
21 1982 254674 2 192 242 2006 187094 912 383
22 1983 255629 1 711 129 2007 184310 821 306
23 1984 252546 1 751 576 - - -
10
Între anii 1961 –1969 suprafaţa cultivată cu viţă de vie a crescut cu peste 40 mii
de hectare de la 306300 la 346744, urmată de o scădere semnificativă în anul 1970 la
292 800 ha. În 1971 s-a ajuns la suprafaţa de 345000, urmând apoi o linie
descendentă pâna în anul 1989-213400 ha, cauzată în principal de defrişarea viilor din
zona de câmpie. Începând cu 1990 suprafeţele au cunoscut o creştere continuuă până
în anii 1997 - 255000 ha (tabelul 2.2.) dar din păcate mai mult cu hibrizi direct
producători (de la 62,6 mii ha la 117,813mii). Producţia de struguri (tabelul 1.2.) a
cunoscut de asemenea modificari legate atât de suprafata cultivată, dar si de
favorabilitatea anilor, din punct de vedere climatic.
În urma aderării la Uniunea Europeană, viticultura românească beneficiază de un
real suport. Pornind de la programele SAPARD si continuând cu fondurile structurale,
România are toate premizele realizarii unei viticulturi moderne, competitive. Costurile de
înfiinţare şi întreţinere a unui hectar de viţa de vie nobilă până la intrarea pe rod, sunt
estimate de 22.000 euro, sprijinul financiar pe care îl poate primi un viticultor din
fondurile UE si din bugetul naţional fiind de circa 60 % din aceste cheltuieli.
Prin Hotărîrea nr. 1432 din 17 noiembrie 2005, Guvernul României adoptă
măsuri clare în această direcţie.
În Anexa 1 a acestei hotărâri sunt precizate mecanismele şi instrumentele de
reglementare a pieţei produselor vitivinicole şi organismele instituţionale prevăzute de
lege cu atribuţii în domeniu, pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor propuse :
1. Organizaţii profesionale ale producătorilor:
- Organizaţia Naţională Interprofesională Vitivinicolă - ONIV;
- Asociaţii profesionale viticole regionale.
2. Organizaţii patronale:
- Patronatul Naţional al Viei şi Vinului - PNVV.
3. Structuri cu rol în îndeplinirea atribuţiilor legate de orientarea activităţilor din domeniul
viticulturii şi vinificaţiei, precum şi pentru îndrumarea şi controlul tehnic de specialitate în
realizarea producţiei vitivinicole:
- Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol - ISCTV;
11
- Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi alte Produse
Vitivinicole - ONDOV;
- Oficiul Naţional al Viei şi Vinului - ONVV.
4. Instituţii de certificare şi control:
- Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi Material Săditor;
- Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară;
- Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor;
- Laboratoarele publice pentru controlul calităţii şi igienei vinului: Valea
Călugărească judeţul Prahova, Blaj judeţul Alba şi Odobeşti judeţul Vrancea.
5. Instituţie publică care funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale:
- Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă - ANCA.
6. Institute de cercetare:
- Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea
Călugărească - ICDVV - Valea Călugărească;
- Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură
Ştefăneşti - INCDBH - Ştefăneşti.
*
Strategiei de dezvoltare a viticultirii in perioada 2006-2015 are ca obiective:
Scăderea vârstei medii a plantaţiilor vitivinicole pe rod: de la 23 de ani în prezent
la 17 ani în 2014.
Creşterea suprafeţelor apte să producă vin DOC: de la 15.000 ha la 30.000 ha
Direcţiile de producţie a vinului să reprezinte o pondere în suprafaţa viticolă
astfel: soiuri pentru vinuri albe: de la 70% la 46%; soiuri pentru vinuri roşii: de la
23% la 45%; soiuri pentru vinuri aromate: de la 7% la 9%.
Ponderea din totalul producţiei de vin, pe clase de calitate, să reprezinte: vin de
masă: de la 70% la 42%; vin de masă cu indicaţie geografică: de la 20% la 31%;
vin cu denumire de origine controlată: de la 10% la 27%.
Ponderea în cultură a soiurilor de vin:
- soiuri autohtone - 50%, din care:a) 41% soiuri albe; b) 50% soiuri roşii; c) 9%
soiuri aromate;
12
- soiuri străine - 50%, din care: a) 40% soiuri albe; b) 50% soiuri roşii; c) 10%
soiuri aromate.
Creşterea producţiei de vin de la 5,3 milioane hectolitri la 8 milioane hectolitri.
Creşterea consumului pe cap de locuitor de la 22,3 l la 37,0 l.
Defrişarea în perioada 2007-2014 a 30.000 ha HPD din arealele viticole în
extravilanul localităţilor.
Adoptarea unui program de restructurare-reconversie a plantaţiilor viticole,
corelat cu sursele de sprijin financiar din buget MAPDR, SAPARD, UE şi cu
sursele proprii ale viticultorilor.
Multiplele distincţii (medalii, diplome) câştigate în ultimii ani la concursurile
naţionale şi internaţionale de soiurile româneşti, sunt garanţia calităţii spaţiului viticol
românesc.
În anul 2005, la ediţia a doua a concursului de vinuri organizat de A.D.A.R., 49
de probe au primit medalii de aur şi argint, dintre care amintim: Agricola Ştirbei-
Crâmpoşie 2004 – Argint; Cramele Halewoo - Fetească regală 2003 – Aur;
Cramele Recaş - Fetească regală 2005 - Aur; I.C.D.V.V. Călugarească-
Fetească neagră 2001 – Aur; SC JidveiSRL, Fetească albă 2002-Aur; SC VINIA Iaşi-
Fetească albă 2005 – Aur; SC VINCON Vrancea –Tămâioasă românească 2000 –
Aur.
La editia 2007 a CMB (Concours Mondial de Bruxelles), cel mai mare concurs de
vinuri şi spirtoase din lume, vinurile româneşti au reuşit să obţină patru medalii - o
medalie de aur şi trei de argint: Tămâioasă de Cotnari- 2005 a obţinut Medalia de aur,
iar vinurile Chardonnay 3 Hectare Murfatlar, Chardonnay - Sole de Recaş 2006 şi
Byzantium Rosso di Valachia - 2005 au fost distinse cu Medalii de argint.
La cea de-a V-a ediţie a Concursului Internaţional de Vinuri de la Bucureşti care
a avut loc în perioada 8 - 11 mai 2008 sub Patronajul Organizaţiei Internaţionale a Viei
şi Vinului (OIV), vinurile româneşti din recolta anului 2007 au obţinut 51 de medalii
(68%), ceea ce confirmă creşterea constantă a calităţii din ultimii ani a vinurilor
româneşti.
13
,,Vinul a fost acceptat de curând ca produs strategic, fiind recunoscut de către
toţi cei implicaţi in industrie - de la cercetători, viticultori, producători, comercianţi şi
specialişti în marketing şi până la autorităţile statului - ca un inegalabil vector de
imagine pentru ţara de origine. După cum se ştie, vinul se numără printre foarte puţinele
bunuri purtând menţiunea "Produs în Romania", care ajung în rafturile magazinelor din
cele mai îndepărtate colţuri ale lumii şi vin în contact direct cu potenţialii consumatori.
Nu trebuie uitată legatura intrinsecă dintre brand-ul vinurilor româneşti şi brand-ul de
ţară, precum şi modul în care ele se potenţează reciproc” (Vasile Zarnoveanu citat de
Petre Calin Mocanu).
1. 2. Cultura viţei de vie pe teritoriul
României
România este una dintre puţinele ţări ale lumii care se poate mândri cu o tradiţie
multimilenară în cultura viţei de vie. Descoperirile arheologice din ţara noastră atestă
urme de activitate viticolă de peste cinci mii de ani. Apariţia cosoarelor geto-dacice
(unelte necesare dirijării rodirii viţei de vie), cu multe secole înainte de creştinism,
demonstrează starea evoluată a culturii viţei de vie pe teritoriul Daciei. Ea dăinuie aici
de mii de ani, ca şi populaţia din această zonă.
În regiunile care astăzi formează spaţiul românesc, viţa de vie creştea sălbatică.
Specia Vitis silvestris, autohtonă în pădurile de stejar subcarpatice, a fost baza celebrei
viţe dacice. De altfel, cu 700 de ani înaintea erei creştine, documente antice informează
că agathârşii, populaţie care trăia în ţinuturile de sus ale Văii Mureşului era renumită
prin vii întinse.
Istoricul Gustave Glotz remarca, încă din anul 1925, în volumul ,,Civilisation
Egeenne”: ,,Cu mult înainte de a fi consacrată era lui Dyonysos, viţa de vie a format
bucuria popoarelor preistorice”. Chiar tradiţiile mitologice ale Greciei antice atribuie
tracilor şi pelasgilor introducerea viţei de vie în Hellada. ,,Războinicii greci s-au dus în
Thracia să găsească vinul”, se spune într-un vers din Iliada lui Homer.
14
Mai târziu, poetul latin Ovidiu descrie modul în care geto-dacii practicau
viticultura şi concentrarea vinului prin îngheţare, obţinând ceea ce astăzi se numeşte
coniac.
Când legiunile lui Traian au năvălit în Dacia, ele au găsit aici o viticultură
înfloritoare. Faptul este ilustrat de medalia bătută de împăratul roman în onoarea
victoriei asupra lui Decebal, în care Dacia este simbolizată printr-o femeie aşezată pe o
stancă, în faţa căreia doi copilaşi ţin în mâini ciorchini de struguri şi spice de grâu,
semnul bogăţiei ţării.
În tradiţiile mitologice chineze, se consideră că viţa de vie a fost adusă în China
din Dacia preistorică.
*
Sub aspect istoric viticultura românească cuprinde trei etape: prefiloxerică,
filoxerică şi postfiloxerică.
Viticultura prefiloxerică. Pe meleagurile ţării noastre, primele semne de
activitate viticolă primitivă apar cu 3000 de ani î.d.Ch., când băştinaşii s-au aşezat în
locurile stabile şi practicau agricultura (Teodorescu I. C., 1966). Trecerea la cultivarea
viţei de vie a avut loc în epoca fierului, când s-au realizat primele cosoare dacice în
Moldova, Alba-Iulia, pe Târnave, în Oltenia etc.
Mărturii scrise despre viticultura Daciei avem de la Strabo (65 î.d. Ch. - 23
d.Ch.), care afirmă că Burebista a luat unele măsuri de defrişare a suprafeţelor viticole.
Ipoteza că, măsura luată de rege a fost dictată de excesul consumului de vin, dăunător
sănătăţii şi securităţii poporului, nu este pe deplin justificată. Viţa de vie nu ocupa o
suprafaţă atât de mare şi producţia nu era atât de ridicată încât să constituie o
primejdie serioasă. Ea se justifică pe deplin dacă ne referim la credinţa acestui popor
că vinul îl face pe om să uite legăturile cu Zamolxe, cu lumea spirituală din care a venit.
Pentru daci, existenţa pământească era chinuitoare. Naşterea era întâmpinată cu
plânsete şi bocete. De aceea, ei tânjeau după existenţa spirituală de după moarte, şi tot
ceea ce considerau că le întunecă amintirea originii lor era socotit ca rău. Deci, ordinul
de defrişare are mai mult semnificaţia unei măsuri cu caracter religios, ceea ce se
deduce şi din intervenţia lui Deceneu, marele preot, sfătuitor al lui Burebista în această
problemă, şi ne conduce la considerentul că în timpul lui Burebista s-a tras linia de
15
separare dintre două epoci ale viticulturii de pe aceste meleaguri. Epoca anterioară este
cea în care cultura viţei de vie are semnificaţii religioase, cu o întindere minimă, iar a
doua, în urma pătrunderii atitudinii grecilor şi romanilor, are semnificaţia pe care i-o dăm
şi astăzi. De aceea, era firesc ca ordinul lui Burebista să nu fi fost executat, iar
viticultura să se dezvolte din ce în ce mai mult.
O dovadă în plus o reprezintă şi emiterea medaliei "Dacia felix" după cucerirea
Daciei de către romani. Pe medalie Dacia este înfăţişată în chip de femeie, care stă pe
o stâncă, şi căreia doi copii îi aduc: unul un strugure şi celălalt un spic de grâu, dovadă
a existenţei şi a gradului de dezvoltare a acestor activităţi agricole.
La venirea lor în Dacia, romanii au găsit o viticultură bine dezvoltată pe care ei
au extins-o şi au îmbogăţit-o cu soiuri noi şi metode încă necunoscute de daci. De altfel,
romanii veniţi în Dacia nu au făcut altceva decât să continue, cu mijloace noi,
dezvoltarea viticulturii de aici.
În perioada migrării popoarelor, localnicii s-au retras de la şes pe dealuri şi în
depresiuni intramontane, continuând să cultive viţa de vie, dar pe areale mai restrânse.
De aceea, după unii istorici, cultivarea viţei de vie în zonele submontane ar fi constituit
însăşi rezistenţa populaţiei daco-romane (Pârvan V., 1926).
Dovada că viţa de vie se cultiva la N, E şi V de Carpaţi o constituie şi faptul că
la venirea ungurilor în Transilvania, sub regele Arpad, aceştia au găsit plantaţii întinse
de viţă de vie, din rândul cărora ceva mai târziu, regele Bela al IV-lea avea să facă
donaţii mânăstirilor, pe seama băştinaşilor (valahii) care le lucrau (Teodorescu I.C.,
1966).
Începând cu secolul al XIV -lea viticultura, ca activitate, apare tot mai frecvent,
în documentele istorice ale vremii. Astfel, domnitorul Alexandru cel Bun, instituie
funcţiile de paharnic şi de pârcălab pentru vinurile de la Cotnari. Ştefan cel Mare a
încurajat cultura viţei de vie, în mod deosebit pe cea de la Cotnari, unde se crede că a
contribuit nemijlocit la îmbunătăţirea sortimentului local prin introducerea în cultură a
soiurilor Fetească albă şi Grasă pe care le-a cunoscut în Transilvania, cu ocazia unei
vizite făcute regelui Matei Corvin al Ungariei (Oprea St., 1995 citat de Olteanu şi
colab 2002).
16
O caracteristică generală a viticulturii din ţara noastră dinaintea apariţiei filoxerei
constă în aceea că în perioada respectivă au fost statornicite majoritatea soiurilor
locale; s-au alcătuit pentru fiecare podgorie sortimente proprii, formate prin asocierea
mai multor soiuri, despre care Teodorescu I.C. (1943) afirma că ,,erau atât de înţelept
concepute", încât se poate crede că este aproape imposibil de a se reface starea de
odinioară a viticulturii.
Înmulţirea viţei de vie se realiza, aproape în exclusivitate, prin butaşi cu plantare
directă în câmp, câte doi la o groapă, fără înrădăcinare prealabilă. Tehnologia de
cultură poate fi considerată relativ simplă, cu sistem de tăiere scurt sau lung, după
fertilitatea solului şi desimea de plantare, iar prevenirea şi combaterea bolilor şi
dăunătorilor nu ridicau mari probleme, deoarece multe din cele cunoscute astăzi nu
existau la vremea respectivă în ţara noastră.
Viticultura în etapa invaziei filoxerei. Primele viţe filoxerate au fost în Franţa
în anul 1863. Începutul decăderii viticulturii franceze nu a impresionat pe podgorenii
români, care au continuat ritmul plantărilor, considerând filoxera o problemă locală şi în
acelaşi timp trecătoare.
Din informaţiile existente rezultă că pe la 1864 viticultura era dezvoltată numai
pe terenurile în pantă, care reprezintă şi acum locurile cele mai renumite pentru
obţinerea vinurilor. Pe aceste terenuri, în podgoriile şi centrele viticole importante se
cultivau puţine soiuri, formând sortimente precise şi foarte valoroase. Astfel, la
Drăgăşani se cultiva: Crâmpoşia, Braghina, Gordanul, Tămîioasă românească; la
Odobeşti: Galbenă de Odobeşti, Plăvaia; la Nicoreşti: Băbească neagră; pe Târnave:
Fetească albă şi Fetească regală; la Alba Iulia: Feteasca albă; la Miniş: Cadarca; pe
nisipurile din stânga Jiului: Roşioară, Berbecel şi Parmac (pentru vinurile albe), Negru
vârtos, Negru moale şi Băbească neagră (pentru vinurile roşii).
Vinurile care se obţineau erau cunoscute şi căutate peste hotare. Erau cerute
îndeosebi vinurile de Cotnari, Uricani, Odobeşti, Huşi şi Nicoreşti din Moldova; de
Oreviţa, Golul Drîncei şi Drăgăşani din Oltenia; de Sarica-Niculiţel, Bădila din Dobrogea;
de Dealul Mare şi Ştefăneşti din Muntenia; de Alba Iulia, Ighiu, Telna, Cricău, Lechinţa,
Niraj, Ghioroc şi de Pîncota din Transilvania. Se cunoşteau şi rivalizau cu coniacurile
franceze, coniacurile de Ulmeni din Muntenia şi cele de Berheci din Moldova. Se
17
exporta vin în Rusia, Polonia, Austro-Ungaria, Italia, Germania, Franţa, Turcia şi Egipt.
La Iaşi toate statele străine dispuneau de consulate pentru exportul de vinuri.
În legătură cu data apariţiei filoxerei în România, deţinem referinţe că a apărut
la sud şi est de Carpaţi, unde a fost sesizată în anul 1884, după 20 de ani de la apariţia
ei în Franţa. Există însă informaţii că filoxera pătrunsese în România chiar din 1880 şi în
jurul Aradului (Mihalca, 1990 - citat de Olteanu si colab. 2002).
Sesizările insistente făcute în 1884 au determinat instituirea unei comisii care a
constatat existenţa unor focare de filoxeră în podgoria Dealul Mare, la Bucov, Valea
Călugărească şi Scăieni. Pentru stingerea acestor focare şi a altora , comisia a stabilit
necesitatea împrejmuirii lor cu şanţ în care să se introducă petrol, scoaterea şi arderea
viţelor, introducerea în gropile rezultate prin scoaterea viţelor a unui amestec de
funingine sau cenuşă de lemn, calcar sulfuros şi alcool amilic şi baterea pământului cu
maiul (Nicoleanu, 1898). Scoaterea şi arderea viţelor au produs însă nemulţumiri, care
au determinat recomandarea ulterioară a întrebuinţării naftalinei şi a sulfurii de carbon,
dar rezultatul a fost acelaşi, aplicarea lor fiind inoperantă. De aceea, la 3 ani după
sesizarea filoxerei, în 1887 s-a constatat că această insectă a distrus 6493 ha, în
majoritate situate în podgoria Dealul Mare. Au fost însă atinse şi podgoriile din zona
Buzăului şi din sudul şi centrul Moldovei. Suprafaţa de viţă de vie distrusă a crescut
apoi şi mai mult, ajungând în anul1888 la 24.995 ha, în 1889 la 29.064 ha, în 1890 la
30.464 ha, în 1895 la 44.310 ha iar în anul 1898 la 52.000 ha (Nicoleanu, 1898).
Ritmul de distrugere, din ce în ce mai viu, a condus la concluzia că în timp de 10 ani
întreaga suprafaţă de încă 137.000 ha va fi distrusă (Teodorescu , 1937-1948).
Filoxera distrugând plantaţiile vechi, în afară de cele de pe nisipuri, a distrus şi
tot ceea ce s-a concretizat sub formă de sortimente timp de secole. Ea a făcut să se
rupă legătura cu tradiţia, care devenise lege pentru viticultorii noştri. Un puternic spirit
de înnoire şi-a făcut loc, dar nu sub impulsul unei căutări ci al unei dezorientări
caracteristică momentelor de panică şi, în plus, n-au lipsit nici profitorii. Aceştia, în
dorinţa lor nelimitată de câştig, nu încetau să facă propagandă pentru toate soiurile.
Hibrizii şi soiurile străine, încă necunoscute de viticultorii noştri, erau prezentate în
culorile cele mai vii şi mai promiţătoare. Organele de îndrumare, foarte puţine la număr,
ajutate de specialişti străini, lipsiţi de experienţa locală a soiurilor străine şi a hibrizilor,
18
dar încrezătoare în propaganda care s-a făcut în Apus, n-au opus rezistenţă înlocuirii
vechilor sortimente cu soiurile importate, mai ales din Franţa. Chiar dacă s-au
înregistrat unele atitudini de rezistenţă, ele au fost copleşite de neputinţa prezentării
materialului săditor altoit autohton în timp util, în cantitatea cerută şi la preţ convenabil.
Refacerea patrimoniului viticol de la sud şi est de Carpaţi a început după patru
ani de la data când a fost sesizată oficial filoxera, adică în 1888. Ţara era la numai 10
ani de la dobândirea independenţei, dispunea de doar doi specialişti în această
problemă, iar ministerul de resort nu putea influenţa prea mult situaţia, lipsindu-i
creditele necesare, experienţa şi posibilitatea de a produce material săditor rezistent la
filoxeră, verificat în condiţiile pedoclimatice de la noi şi controlat. De aceea, primul
material săditor întrebuinţat era din import, constituit din hibrizi producători direcţi şi viţe
altoite din soiuri străine, iar viticultorii au fost lăsaţi să se descurce cum puteau.
Un an mai târziu, în 1889, s-au înfiinţat două pepiniere: la Strehaia (regiunea
Oltenia) şi la Ţintea (regiunea Ploieşti), care pe lângă rolul de a produce material
săditor îl mai aveau şi pe acela de a urmări comportarea hibrizilor producători direcţi şi
a portaltoilor importaţi în condiţiile de cultură de la noi din ţară.
A urmat apoi dezamăgirea determinată de calitatea recoltelor obţinute de la
hibrizi, care a provocat o stare de nemulţumire. Această rezervă a putut fi manifestată
numai de cei ce dispuneau de puterea economică de a-şi procura, cu sau fără credite,
viţe nobile altoite. Ceilalţi, fie au continuat să întrebuinţeze producători direcţi, fie au
renunţat a mai reface plantaţiile viticole distruse de filoxeră. Deci, la puţin timp după ce
a început refacerea patrimoniului viticol distrus de filoxeră, s-au profilat trei atitudini
diferite. Cei mai mulţi au renunţat la acţiunea de refacere. În locul a 128.428 ha, cîte au
fost înregistrate în 1899 (inclusiv cele distruse de filoxeră), în anul 1916 erau numai
82.349 ha, sub 95.876 ha cât era suprafaţa viticolă în anul 1864, înainte de votarea
primei legi pentru împroprietărirea ţăranilor. De aici se poate trage concluzia că, tocmai
împroprietăriţii din 1864, cărora li se datoreşte cel mai mult creşterea suprafeţei viticole
între anii 1864 şi 1899, fiind cei mai lipsiţi de forţă economică şi fără tradiţie în cultivarea
viţei de vie au renunţat la acţiunea de refacere. Ceilalţi, dispunând de o mai mare
putere economică şi fiind legaţi de viticultură prin tradiţie, n-au renunţat şi, în cele mai
multe cazuri, la refacere au întrebuinţat viţe nobile altoite, pentru că cele 82.349 ha,
19
câte existau în 1916, erau "în majoritate" ocupate cu viţă de vie altoită (Teodorescu
I.C., 1937 – 1948, citat de Olteanu şi colab 2002).
Viticultura postfiloxerică. Împroprietăririle care au avut loc după reforma
agrară din 1919, ca urmare a demagogiei politice, deveneau definitive numai după ce,
într-un cadru festiv, ministrul agriculturii sau subsecretarul lui de stat, înmânau titlurile
definitive. Până atunci erau valabile titlurile provizorii, dar acestea nefiind definitive,
împroprietăriţii erau mereu deplasaţi de pe loturile stabilite iniţial, în funcţie de
apartenenţa lor politică şi de partidul care guverna. De aceea, împroprietăriţii, care încă
nu primiseră titluri definitive, n-au găsit altă posibilitate de a reacţiona decât plantând
viţe din soiurile de hibrizi producători direcţi, aceasta fiind cea mai ieftină şi mai rapidă
cale de definitivare a împroprietăririi. Deci, marea majoritate a suprafeţelor de hibrizi
producători direcţi apărute după dezastrul produs de filoxeră nu sunt rezultatul acţiunii
de refacere a celor distruse, deoarece cei care au extins viticultura între anii 1864 -
1899, în general, au abandonat această preocupare. Apoi, este necesar să se
sublinieze că, cei mai mulţi viticultori care şi-au refăcut viile au întrebuinţat soiuri nobile,
altoite, importate sau produse în ţară. De aceea, viticultura noastră a apărut după
dezastrul produs de filoxeră ca un mare organism multicolor, împestriţat cu o valoare
economică mult sub cea care a fost şi a putut să fie, iar situaţia creată atunci nu s-a
putut şterge încă în întregime.
La situaţia prezentată se adaugă efectul crizei economice din anii 1929 - 1933,
care a generat decăderea viticulturii româneşti la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în prima
jumătate a secolului al XX-lea. O asemenea situaţie a impus pentru prima dată
intervenţia statului, concretizată prin înfiinţarea în cadrul Ministerului Agriculturii şi
Domeniilor a Direcţiei Viticulturii (1926), organism care a militat în prima etapă pentru
completarea şi unificarea legislaţiei viticole, înfiinţarea primelor staţiuni de cercetare în
domeniu, având ca obiectiv de început precizarea sortimentului de soiuri pentru fiecare
zonă de cultură şi podgorie, prin înfiinţarea de colecţii ampelografice şi studierea
acestora.
În etapa postfiloxerică viticultura românească a fost refăcută, tehnicile viticole s-
au dezvoltat prin introducerea de noi soiuri, prin mecanizare şi folosirea
îngrăşămintelor, pesticidelor, erbicidelor şi utilizarea rezultatelor cercetării ştiinţifice. A
20
luat fiinţă Secţia de Viticultură în cadrul I.C.A.R.- ului, şi a fost fondată prima revistă de
ştiinţă şi practică viticolă, ,,România viticolă”; au fost înfiinţate unităţi mari de producţie
viticolă; s-a lărgit baza de cercetare, îndrumare tehnico-ştiinţifică prin noi staţiuni de
cercetare coordonate de Institutul de Cercetări pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea
Călugărească (1968); s-a lărgit reţeaua de unităţi specializate pentru pregătirea
cadrelor de tehnicieni şi s-au înfiinţat 5 facultăţi pentru pregătirea inginerilor horticultori
la: Bucureşti, Iaşi, Craiova, Timişoara şi Cluj-Napoca (Olteanu I. şi colab 2002).
1.3. Soiurile româneşti - tezaur inestimabil din
punct de vedere al resurselor genetice.
Fiind una dintre cele mai vechi specii cultivate, viţa de vie prezintă o mare
diversitate genetică. Pe plan mondial sunt peste 14 000 mii de soiuri, fiind conservate
intre 7000 şi 8000 în colecţii ampelografice. În majoritatea cazurilor, colecţiile sunt
amplasate în 2-3 centre, cu condiţii ecologice diferite, fiind studiat comportamentul
accesiunilor în diferite zone şi evitându-se pierderile de material biologic, datorat unor
calamităţi naturale sau atacului masiv al unor boli şi dăunători ( Vasile Ghidra şi colab.
2004).
În colecţiile de viţă de vie, pe lângă conservarea resurselor genetice, se
urmăreşte efectuarea unor studii şi investigaţii amănunţite în vederea descrierii
genotipurilor şi fundamentării unor baze de date într-un limbaj internaţional.
Sortimentul tradiţional românesc este alcătuit din soiuri aparţinând Proles
pontica, Subproles balcanica, soiuri ce au ca loc de origine bazinul Marii Negre. O parte
din soiuri sunt considerate autohtone, deoarece ele sunt cultivate de secole în
podgoriile din ţara noastră, provinind din zona Caucazului, Proles pontica, Subproles
georgica. Soiurile pentru struguri de masă fac parte din Proles orientalis, ele fiind
formate în bazinul Mării Caspice sau Asia Mica şi au fost aduse în urma diverselor
evenimente sociale de populaţia din aceste zone.
Numărul soiurilor de viţa de vie este greu de precizat, multe fiind pierdute de-a
lungul timpului si creându-se altele noi. Din acest motiv se impune inventarierea,
21
evaluarea şi conservarea soiurilor existente, atât la nivel naţional cât şi internaţional,
evitându-se astfel eroziunea genetică.
În cadrul Oficiului internaţional al Viei şi Vinului s-a elaborat rezoluţia privind
acordarea suportului necesar pentru continuarea eforturilor de menţinere a
germoplasmei genului Vitis. S-a precizat de asemenea necesitatea identificarii şi
diferenţierii tuturor soiurilor şi genotipurilor de viţa de vie (prin diferite metode),
standardizarea informaţiilor şi realizarea unei colaborări internaţionale, pentru
sistematizarea colectărilor şi depozitării resurselor genetice (Vasile Ghidra şi colab.
2004).
Deşi colecţiile de câmp, înfiinţate cu plante înmulţite vegetativ, vor constitui şi în
viitor fondul de germoplasmă de bază, biotehnologiile moderne vor garanta siguranţa
conservării în condiţii de securitate maximă
În ultimul secol, în special după distrugerea viilor româneşti de către filoxeră,
viticultorii români au introdus în cultură şi multe soiuri străine, alegându-le cu timpul pe
cele mai valoroase, care s-au adaptat cel mai bine la condiţiile naturale ale ţării noastre.
Astfel, soiurile Chardonnay, Sauvignon blanc, Riesling italian, Traminer roz, Pinot noir,
Merlot, Cabernet Sauvignon etc, contribuie din plin la îmbunătăţirea şi diversificarea
paletei de vinuri româneşti. Cu toate acestea, interesul naţional obligă să existe un
echilibru între plantaţiile cu soiuri româneşi şi cele străine, prioritate având cele
autohtone.
În prezent, în spaţiul românesc au mai rămas aproape 30 de soiuri autohtone,
care prin unicitatea lor, sunt un bun de preţ al patrimoniului naţional: Fetească neagră,
Negru de Căusani, Babească neagră, Ardeleancă, Galbenă de Odobeşti, Grasă de
Cotnari, Crampoşie, Frâncuşe, Iordană, Fetească albă, Negru moale, Negru vârtos,
Braghină,Gordanul, Gordinul, etc.
Majoritatea soiurilor de viţa de vie autohtone au fost obţinute prin aplicarea
selecţiei in populaţiile locale de viţă salbatică sau la soiurile provenite din sud-estul
continentului. In urma selectiei naturale si populare s-au fixat in cultura formele cele mai
valoroase care au răspuns cel mai bine conditiilor pedoclimatice specifice fiecarei zone,
dezvoltând o serie de rezistenţe la boli, dăunători, ger, s.a.
22
CAPITOLUL II STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR
PRIVIND DESCRIEREA ŞI IDENTIFICAREA
SOIURILOR DE VIŢĂ DE VIE.
2.1. Evoluţia cercetărilor în domeniul
ampelografiei.
Numărul mare de soiuri existente în cultură necesită elaborarea unei metodologii
cu elemente suficiente de identificare, cu ajutorul cărora acestea să fie descrise şi
diferenţiate.
Stabilirea unei metodologii unitare în studiul ampelografic, ajută la aprecierea
valorii soiurilor după criterii unice, la compararea caracterelor şi însuşirilor sortimentului
cultivat, la evitarea confuziilor dintre unele soiuri apropiate şi eliminarea numeroaselor
sinonimii, la gruparea soiurilor după criterii raţionale, la zonarea judicioasă a
sortimentului şi la fundamentarea măsurilor agrotehnice aplicate unui anumit soi.
Partea cea mai dificilă a metodologiei o constituie alegerea caracterelor tari şi a
însuşirilor nu prea numeroase, care să asigure identificarea relativ uşoară a soiurilor.
Un timp foarte îndelungat descrierile ampelografice s-au făcut în cadrul ştiinţelor
naturii şi al stiinţelor aplicate. Ca urmare a evoluţiei cunoştinţelor empirice şi a
dezvoltării ştiinţelor, cunoştinţele ampelografice au evoluat de la descrieri simple
nesistematice, bazate pe observaţii întâmplătoare şi superficiale, la descrieri din ce în
ce mai complexe şi mai concrete (I. Poenaru 1970).
În succesiunea şi dezvoltarea istorică a ampelografiei apar câteva etape
distincte:
etapa ampelografiilor locale şi regionale;
etapa colecţiilor (Chaptal,Rovasenta, Mendola şi altele);
etapa ampelografiilor universale (Viala şiVermorel);
etapa ampelografiilor naţionale;
23
etapa actuală, caracterizată prin conjugarea eforturilor pe plan
internaţional în realizarea colecţiilor ampelografice universale, al băncilor
de gene, al conservării germoplasmei existente sub diferite forme.
Studiul soiurilor de viţă de vie necesită o sferă largă de cunoaştere, întrucât se
referă la stabilirea caracterelor botanice, a însuşirilor biologice, la caracterizarea
tehnologică şi în final la cea agroeconomică. Pentru ca datele obţinute să aibă valoare
stiinţifică şi utilitate practică, se impune folosirea unei metodologii adecvate specificului
viţei de vie, cu nu număr imens de soiuri supuse variabilităţii fenotipice.
Studiile întreprinse în ampelografie de-a lungul timpului pot fi împărţite după
metodologia de lucru abordată, în patru categorii :
sisteme de clasificare;
scheme de descriere;
determinatoare de soiuri ;
sisteme de codificare.
2.1.1. Sisteme de clasificare a soiurilor.
Numeroşi cercetători au încercat să clasifice, în interiorul familiei Vitaceae,
soiurile de viţă de vie după criterii botanice, folosind pentru aceasta caracterele
cantitative sau calitative mai expresive.
Clasificarea soiurilor s-a făcut luându-se în considerare diferite criterii
morfologice, anatomice, fenologice, ecologice şi fiziologice (Ampelografia RSR).
Linne, în 1753 a grupat viţele din Europa şi Asia într-o singură specie - Vitis
vinifera L. Tot atunci a vrut să separe soiul Chasselas cioudat, în specie aparte, sub
denumirea de Vitis lacinioza L, dar s-a dovedit a fi o manifestare recesivă de heterofilie
a soiului Chasselas din care provine şi varietatea cioudat.
Cristian A. Frege (1804) a fost primul ampelograf care a încercat sa clasifice
soiurile de viţă de vie pe clase după forma, culoarea şi mărimea boabelor. Fiecare
clasă este divizată în subordine, în funcţie de culoarea boabelor, iar acestea la rândul
lor sunt împărţite în secţiuni, după mărimea boabelor. Sistemul propus de C. Frege are
mai mult valoare istorica, negăsindu-şi utilizarea în practică.
24
Lamprecht von Babo (1843) este adeptul unui sistem de clasificare practic
pentru recunoaşterea soiurilor. El foloseşte clasificarea concepută de C.A Frege şi S.
de Rojax Clemente, împărţind soiurile în primul rând după forma boabelor, apoi după
pubescenţa frunzelor, după forma dintelui terminal al lobului median şi mai departe
dupa diferite alte caractere. Întreaga clasificare este prezentată în tabele sinoptice,
descriind 300 de soiuri, fără a fi putut identifica complet sinonomiile lor, unele
repetându-se sub diferite denumiri.
Simon de Rojas de Rubio y Clemente (1807) în lucrarea ,,Ensaye”
(Încercarea), realizează o clasificare a 119 soiur din Andaluzia, după un plan de
descriere botanică, completat de un indice etimologic şi însoţit de o cheie de
determinare a soiurilor. Criteriul morfologic de clasificare îl constituie pubescenţa
frunzelor, împărţindu-le în două clase: soiuri cu frunze glabre sau peroase şi soiuri cu
frunze scămoase. Clasele sunt apoi împărţite în 15 triburi şi varietăţi izolate, cărora le
atribuie pe lângă numele popular şi un nume latin (tabelul 2.1).
Sistemul de clasificare al soiurilor de viţă de vie propus
de S. de Rojas Clemente. (dupa Liliana Rotaru 2000)
Tabelul 2.1
Clasa Tribul Denumirea populară Denumirea latină
Soiuri cu frunze scămoase I Listanes Forenses
II Oalominos Fissiles
III Mantuos Perisiles
IV Jaones Duracinae
V Mollares Helvolae
VI Albillos Dapsiles
Varietăţi izolate
Soiuri cu frunze peroase sau
glabre
VII Ximenecias Ximeneciae
VIII Perrunos Flaventes
IX Vigiriegos Prostratae
X Agraceros Oxicarpae
XI Ferrares Pergulanae
XII Tetas de vaca Bumasti
XIII Gabrieles Oleagineae
XIV Datileras Dactylis
XV Muscateles Apinae
Varietăţi izolate
În 1828 Johan METZGER propune o nouă clasificare după dimensiunile
boabelor, asemămatoare celei introduse de C.A. Frege (1804), precizând în plus
25
diametrul boabelor care este exprimat într-o unitate de măsură numită ,, linea” = 3 mm
(tabelul 2.2).
Sistemul de clasificare al soiurilor
de viţă de vie propus de Johan METZGER (dupa Liliana Rotaru 2000)
Tabelul 2.2.
Clasa Ordinul Marimea boabelor Diametrul boabelor
I
Boabe sferice
1 boabe mari 6-7l (18-21mm)
2 boabe mijlocii 5-7l(15-21)
3 boabe mici 3l/2-5l(10,5-15)
II
Boabe alungite
1 boabe mari ø long-6-10l(18-30mm)
ø trans-4-7l(12-21mm)
2 boabe mijlocii ø long-5-7l(15-21mm)
ø trans-3 ½-4 1/2l(10,5-
13,5mm)
3 boabe mici ø long-3 ½-5l(10,5-15mm)
trans-3-4l(9-12mm)
G. Liegel (1841) a împărţit soiurile după desimea boabelor pe ciorchine în două
clase, iar clasele în câte două ordine. Metoda a fost curând abandonată din cauza
confuziilor produse în sistematică.
A. Odart propune un sistem de clasificare în cinci secţiuni, corespunzătoare la
cinci epoci de maturare despărţite de un interval de 10 zile, fiecare secţiune fiind
subdivizată în grupe după culoarea strugurilor (tabelul 2.3).
Sistemul de clasificare al soiurilor de viţă de vie propus de A. Odart
(dupa Liliana Rotaru 2000)
Tabelul 2. 3. Epoca Culoarea boabelor Exemple
I Boabe negre Madeleine viollete d’Hongrie
Boabe albe Precoce de Malingre
II Boabe negre Gamai
Boabe gri sau roşii Pinot gris,Chasselas Tramonmtane
Boabe albe Lignin
III Boabe negre Merlot
Boabe de culoare intermediară Ceauş
Boabe albe Aligote
IV Boabe negre Malbec
Boabegri sau violete Traminer
Boabe albe Blanche
V Boabe negre Mourvedre
Boabegri sau violete Clarette, Mauzac
Boabe albe Risling italian
Tot pe caracterele morfologice ale bobului, Franz TRUMMER (1841), elaboreaza
un sistem de clasificare în funcţie de forma boabelor, împărţit în trei ordine, subdivizate
în 3 subordine, după mărime.
26
F.A.Kolenati (1846) a făcut prima clasificare genealogică, legând viţa roditoare
de cea sălbatică şi împarţindu-le în două subspecii: Vitis vinifera anebophylla, lipsită de
pufozitate sau scame şi Vitis vinifera trichophylla cu pufozitate pronunţată. A împărţit
mai departe viţele în patru clase după gradul de pufozitate, apoi în două grupe după
culoarea nervurilor şi a lăstarilor şi în alte diferite subgrupe după culoarea şi forma
boabelor. Dolnal (1860) a clasificat soiurile în grupe naturale, stabilind două clase: viţe
cu frunze lucioase şi viţe cu frunze pufoase, pe care le subdivide mai departe în
subclase după marimea boabelor şi în alte două şi trei ordine, după culoarea strugurilor.
Se poate spune că în perioada prefiloxerica încercările de clasificare a soiurilor
au avut în vedere mai mult strugurele, fiind considerat principalul organ ampelografic.
În perioada filoxerică, atenţia ampelografilor este îndreptată asupra studiului
viţelor americane, folosite ca portaltoi, dar şi a viţelor europene folosite în scopul
refacerii viticulturii.
La Congresul de la Viena din anul 1873 s-a propus stabilirea unei mononimii a
soiurilor existente, luându-se ca bază denumirea de origine, şi întocmirea unui catalog
ampelografic general, care să fie completat pe măsura studiilor ce se vor intreprinde.
Tot aici a fost aleasă Comisia ampelografică internaţională, care s-a întrunit anual până
în 1882. La sesiunea din Budapesta (1879), au fost puse bazele unui formular
internaţional unic pentru descrierea soiurilor.
Sistemul de clasificare al soiurilor de viţă de vie
propus de C.Oberlin. (dupa Liliana Rotaru 2000)
Tabelul 2. 4.
Clasa Ordinul Genul
I.Struguri cu boabe alungite(ølong/
øtrans>2mm)
Stamina puţin mai scurte decât pistilul
1.frunze scămoase sau pâsloase 1.boabe mici(ø<12mm)
2.boabe mijlocii(ø-13-19mm)
3.boabe mari(ø>19mm)
2.frunze peroase 1.boabe mici(ø<12mm)
2.boabe mijlocii(ø-13-19mm)
3.boabe mari(ø>19mm)
3.frunze glabre 1.boabe mici(ø<12mm)
2.boabe mijlocii(ø-13-19mm)
3.boabe mari(ø>19mm)
II.Boabe ovoide(ølong/ øtrans2mm) stamina
egale cu pistilul
Idem idem
III.Boabe sferice sau discoidale, stamine puţin
mai lungi decât pistilul
Idem idem
27
În această perioadă au fost alcătuite diferite sisteme de clasificare a soiurilor,
precum şi diferite scheme de descriere propuse la lucrările anuale ale Comisiei
ampelografice internaţionale.
Astfel în anul 1875 C. Oberlin, prezintă la sesiunea de la Colmar, o clasificare a
soiurilor de viţă de vie bazată pe forma şi mărimea boabelor, completată cu poziţia
staminelor şi pubescenţa frunzelor (tabelul 2.4).
V. Puilat (1879) propune un sistem de clasificare a soiurilor în funcţie de epoca
de maturare a strugurilor, luând ca referinţă soiul Casselas dore, faţă de care stabileşte
epoci de maturare (tabelul 2.5).
Sistemul de clasificare al soiurilor
de viţă de vie propus de V. Puilat. (dupa Liliana Rotaru 2000)
Tabelul 2.5.
Epoca de maturare Grupa de soiuri Perioada maturării
I
Cu 5 zile înainte si dupa
Chasselas
Soiuri timpurii Cu 5 zile înainte de
Chasselas
Soiuri mijlocii Odată cu Chasselas
Soiuri târzii Cu 5 zile după Chasselas
II
10-20 zile dupa Chasselas
Soiuri timpurii Cu 10 zile după Chasselas
Soiuri mijlocii Cu 15 zile după Chasselas
Soiuri târzii Cu 20 zile după Chasselas
III
25-35 zile după Chasselas
Soiuri timpurii Cu 25 zile după Chasselas
Soiuri mijlocii Cu 30 zile după Chasselas
Soiuri târzii Cu 35 zile după Chasselas
IV
40-45 zile dupa Chasselas
Soiuri timpurii Cu 40 zile după Chasselas
Soiuri mijlocii Cu 45 zile după Chasselas
Soiuri târzii peste 45 zile după
Chasselas
J. Andrakovski (1926), împarte soiurile în cinci specii distincte: Vitis
mediteraneana, V. bizantina, V. alemanica, V. deliciosa şi V. anticuarum, din hibridarea
acestor specii ancestrale provenind soiurile cultivate.
I. D. Sosnovski şi L. S. Mirimanova (1928), clasifică soiurile după culoarea şi
forma exterioară a ovarului în 4 categorii.
28
A. Billeau (1937), dezvoltând metoda biometrică a lui L. Ravaz, (1902, propune
ca element de diferenţiere a soiurior diagrama ampelometrică a frunzei.
B. Krimbas (1938) pune un accent deosebit pe caracteristicile bobului
(culoarea, forma), ale raportului dintre lungimea bobului şi cea a seminţei şi ale
raportului dintre lungimea seminţei şi lărgimea bobului, şi în final ia în consideraţie
caracterele frunzei.
F. Navarro şi Joao de Carvalho E. Vaşconcelos (1838) propun luarea în
considerare a caracterelor anatomice ale coardelor, ale lăstarilor şi în special ale
frunzelor.
A. M. Negrul (1946) clasifică soiurile pe grupe ecologo - geografice, însuşiri
agrobiologice şi însuşiri tehnologice.
M. A. Rodrigues (1955) propune metoda filometrică şi carpometria.(Ilie
Poenaru,1970).
Alte scheme de clasificare a soiurilor de viţă de vie au mai fost făcute de:
S.Helbling (1777); F.C.Christ (1810); G.Acerbi 1823); L.von Vest (1826); Goch
(1829); J Burger (1837); Milano (1839); Marek (1870); Lukas(1874); C. Bronner
(1874); A.Agnot (1886); H,GOETE (1887); M.M. Pautinschi (1910); J. Andrasovsky
(1824-1825); M.G.Popov (1936); I.C. Teodorescu şi Gh. Constantinescu (1941) ;Gh.
Constantinescu (1945) şi alţii.
În 1951 O.I.V. publică sub direcţia lui Branas J. (preşedintele Secţiei de
Viticultură în acea vreme), un Vocabular ampelografic, care va fi ulterior utilizat ca
bază pentru redactarea Registrului ampelografic internaţional.
Cu toate încercările făcute, un sistem unitar de clasificare nu a fost obţinut.
Schemele de clasificare au fost bazate în special pe caracterele morfologice ale
strugurilor şi boabelor, luându-se mai puţin în considerare caracterele morfologice ale
celorlalte organe (frunză, coardă, floare).
De asemenea nici problema sinonimiilor nu a fost rezolvată, existând încă multe
incertitudini (Ampelografia R.S.R., Vol, 1).
29
2.1.2. Scheme de descriere
Descrierea soiurilor de viţă de vie a constituit o preocupare a oamenilor de ştiinţă
încă din antichitate. Numărul mare de soiuri existente în cultură, necesită elaborarea
unei metodologii care să permită sesizarea deosebirilor dintre soiuri. Fără o
metodologie stiinţifică unitară, clară şi cuprinzătoare, nu este posibil studiul şi mai ales
recunoaşterea soiurilor cultivate, a sinonimelor care crează confuzii si ridica piedici în
cursul cercetărilor ampelografice.
În decursul veacurilor, metodologia folosită la descrierea soiurilor, s-a
perfecţionat continuu, pe măsura acumularii de noi cunoştinţe şi odată cu progresele
realizate în alte domenii. De la descrierile simple, sumare ale primelor prezentări, s-a
ajuns treptat la perfecţionări şi scheme amănunţite (I. Poenaru, 1970).
În 1848, Hardy publica în Franţa Catalogue de l'Ecole des vignes de la Pépinière
du Luxemburg în care erau menţionate informaţii privind colecţia de soiuri (cca 1300
soiuri), sinonimele acestora ş.a. Bazele acestei colecţii ampelografice au fost puse de
către Chartreux (1736), fiind ulterior îmbunătăţită de către Bosc (1759-1828).
Un rol hotărâtor în dezvoltarea metodelor de descriere ampelografică l-a avut
Comisia internaţională de ampelografie (1872-1882), care prin întocmirea
formularului internaţional pentru descrierea soiurilor, a căutat să unifice metodica de
descriere din Europa apuseană.
Pentru a rezolva problema sinonimiilor, contele A. Odart publică în anul 1841
lucrarea Ampelographie universelle. Tot el înfiinţează o primă colecţie ampelografică
în localitatea La Doree, alcătuită din 100 de soiuri cultivate în Franţa şi în Europa.
Înainte de 1900, majoritatea ampelografilor au folosit metoda descrierii botanice
a organelor viţei de vie.
Principiile ştiinţifice în studiile ampelografice moderne au fost iniţiate de L.
Ravaz (1902), care aprecia că la descrierea soiurilor nu sunt necesare menţionarea şi
notarea tuturor caracterelor generale, commune specie şi soiului, ci numai indicarea
elementelor dinstinctive ale soiului respectiv, pe care le putem denumi ,,caractere tari”.
30
Gh. Nicoleanu, în lucrarea ,,Introduction a l’Ampelographie roumaine”,
apărută în anul 1900, descrie 18 soiuri de viţă de vie după schema ampelografică
franceză, însoţite de planşe alb negru care prezintă frunzele şi strugurii în mărime
naturală, cu recomandări pentru cultură. Lucrarea a fost folosită de Viala şi Vermorel ca
material documentar cu privire la soiurile româneşti, la întocmirea Ampelografiei
universale (M. Oşlobeanu şi colab. 1980).
Apariţia monumentalei lucrări Ampelographie. Traite general de Viticulture de
P. Viala şi V. Vermorel , publicată în 7 volume în decursul anilor 1901-1910,
marchează începutul ampelografiei universale, descrierea soiurilor fiind făcută de autorii
din ţara de origine. Schema de prezentare a soiurilor cuprinde urmatoarele capitole:
denumire, sinonime, bibliografie, istoric şi origine, aria geografică, ampelografia
comparată, cultura, vinificaţia şi descrierea botanică (Ilie Poenaru, 1970).
P. Marsai (1938), susţine principiile care au stat la baza întocmirii tratatului de
ampelografie a lui Viala şi Vermorel, putând fi luate ca punct de plecare pentru studiile
viitoare.
Studiile ampelografice au fost continuate în numeroase ţări viticole, mai ales
după cel de-al V-lea Congres OIV, desfăşurat in anul 1938 la Lisabona. Ca urmare, au
apărut numeroase ampelografii naţionale sau regionale în diferite ţări: Grecia, U.R.S.S.,
Iugoslavia, Franţa, Cehoslovacia, Italia, Ungaria, Bulgaria şi Turcia, toate in perioada
1943-1963.
D. Dalmasso (1938), consideră că este necesar să se recurgă la descrieri mai
detaliate.
Pe lângă descrierea detaliată a organelor, H. Moog (1938) apreciază că este
necesar să se adauge şi elemente privind fiziologia, rezistenţa la boli şi dăunători,
agrotehnica.
După opinia lui B. Logothetis (1959), ampelografia, cu toată vechimea ei se afla
încă în perioada analitică, descrierile sumare, chiar excelente, nereuşind să elimine
întotdeauna incertitudinile.
În România, o realizare de seamă în domeniul descrierii soiurilor de viţă de vie
este apariţia începând din anul 1958, a celor 8 volume din ,, Ampelografia RSR “ sub
redacţia academicianului Gherasim Constantinescu. În volumele 2 şi 3 sunt descrise
31
soiurile raionate în cultură la acea dată, iar în volumele 4-7 soiurile mai rar întâlnite şi
cele nou create în ţara noastră.
În schema pentru descrierea soiurilor de viţă de vie elaborată de către
academicianul Constantinescu Gherasim sunt cuprinse 12 puncte: denumirea soiului;
sinonimele; originea soiului; arealul de cultură; descrierea botanică; caracterizarea
agrobiologică; caracteristici agrofitotehnice; caracterizarea tehnologică; producţia;
variaţiile şi clonii; utilizare şi caracterizare agroeconomică; repartizare teritorială.
Denumirea soiului - indică numele sub care se întâlneşte soiul în colecţiile
ampelografice şi care este cel mai folosit în practica viticolă. Astfel, soiul Afuz-Ali roz
este cunoscut şi sub denumirea de Zabalkanski, iar soiul Afuz-Ali alb sub denumirea de:
Dattier de Beyrouth, Alleppo; totuşi Afuz Ali roz şi Afuz Ali alb sunt denumirile folosite în
practica curentă.
Sinonimele - se referă la denumirile folosite pentru acelaşi soi în aceeaşi ţară sau
ţări diferite. Cunoaşterea sinonimiei mondiale a soiurilor ajută la evitarea confuziilor. De
exemplu soiurilor Roşioară, Cadarcă şi Berbecel le corespund în Bulgaria sinonimele
Pamid, Gâmza şi Kokorko.
În ţara noastră, majoritatea soiurilor răspândite se cunosc cu câteva sinonime:
Negru moale (Seina), Negru vârtos (Corb), Feteasca regală (Galbenă de Ardeal,
Dănăşană), Fetească neagră (Coada rândunicii), Băbească neagră (Crăcană), Bătută
neagră (Negru bătut) ş.a.
Există cazuri când sub aceeaşi denumire se întâlnesc soiuri diferite. De exemplu
denumirea de Tokay, numele celebrei podgorii ungureşti, este folosită adesea pentru a
desemna: principalul soi cultivat în această podgorie - Furmint szagós; Tokay d'Alsace
(Franţa) care este de fapt Pinot gris; Tokay friulano (Italia) care corespunde soiului
Sauvignonasse ş.a.
Originea soiului - oferă indicaţii privitoare la trecutul istoric al soiurilor, la
provenienţa lor genetică sau geografică, evidenţiind înrudirea dintre ele în cadrul unor
grupe şi tipuri de sine stătătoare.
După apartenenţa ecologo-geografică, potrivit clasificării lui A.M. Negrul (1946),
soiurile se grupează în trei prolesuri:
32
a) Proles orientalis,
b) Proles occidentalis,
c) Proles pontica.
Arealul de cultură - indică răspândirea şi extinderea soiurilor pe podgorii, regiuni
viticole, ţări şi continente; exprimă plasticitatea ecogeografică a soiului şi posibilitatea lui
de adaptare la diferite condiţii de mediu. Astfel, se cunosc soiuri cu areal restrâns dar
valoroase precum: Grasă de Cotnari, Tămâioasă românească la Pietroasele,
Chardonnay la Murfatlar, Sauvignon la Drăgăşani ş.a., precum şi soiurile cu posibilităţi
mari de adaptare, ca: Chasselas doré, Cabernet Sauvignon ş.a.
Descrierea botanică a soiurilor se face pe faze de vegetaţie. Acest mod de lucru
oferă posibilitatea identificării şi recunoaşterii unui soi tot timpul perioadei de vegetaţie.
Caracterizarea agrobiologică. Are rol pentru descrierea soiurilor. Ea se referă la
următoarele aspecte: perioada de vegetaţie pe fenofaze (în diferite condiţii de mediu),
creşterea şi vigoarea soiului, comportarea faţă de diferiţi portaltoi, scuturarea florilor,
meierea, mărgeluirea, polenizatorii utilizaţi, comportarea în plantaţie.
De asemenea, se dau indicaţii cu privire la: fertilitate şi productivitate, gradul de
maturare a lemnului, relaţiile cu factorii ecologici, rezistenţa la intemperii, boli şi
dăunători.
Caracteristici agrofitotehnice. În funcţie de însuşirile agrobiologice se stabilesc
mijloacele agrofitotehnice specifice fiecărui soi (distanţe de plantare, forme de
conducere, tipuri de tăiere, încărcături diferenţiate de muguri, lucrări şi operaţiuni în
verde, fertilizare ş.a.), care vor permite valorificarea optimă a potenţialului bioproductiv
al soiurilor.
Caracterizarea tehnologică oferă informaţii privind posibilităţile de valorificare a
strugurilor din soiul respectiv, epoca de coacere, compoziţia mecanică a strugurilor
(greutatea ciorchinilor, boabelor, mustul, seminţele, tescovina). Indicele de structură,
indicele bobului, indicele de compoziţie, indicele de randament dau indicaţii în ceea ce
priveşte eficienţa economică a soiurilor.
Datele privitoare la compoziţia chimică a mustului: concentraţia de zahăr,
aciditatea, gradul alcoolic, precizează tipurile de produse viti-vinicole ce se pot obţine
din soiul respectiv.
33
Producţia. Se analizează producţia medie şi maximă reală pe butuc şi producţia
calculată la hectar, exprimându-se în kg struguri, kg zahăr şi grade alcool potenţial.
Variaţiile şi clonii. Studiul lor ajută la cunoaşterea purităţii soiului. Se precizează:
biotipurile existente (prin identificarea lor se pot crea noi soiuri valoroase), selecţiile
clonale obţinute, posibilităţile de extindere a noilor selecţii în diferite areale ş.a.
Utilizarea şi caracterizarea agroeconomică oferă indicaţii asupra utilizării
raţionale a soiului în producţie. Pentru soiurile de masă se precizează epoca de
valorificare, iar pentru soiurile de vin categoria şi tipurile de produse ce se pot obţine.
Repartizarea teritorială. Scopul final al cunoaşterii multilaterale a soiurilor de viţă
de vie îl constituie asocierea lor în sortimente şi cantonarea în cultură în funcţie de
cerinţele lor biologice şi agrotehnice, în vederea obţinerii unor produse superioare din
punct de vedere cantitativ şi calitativ (Olteanu şi colab. 2002).
2.1.3.Determinatoare ampelografice.
Pornind de la determinatoarele pentru plante, folosite în biologie, bazate pe chei
dihotomice sau politomice, s-au întocmit si determinatoare pentru soiurile de viţă de vie
care aveau la bază o codificare a principalelor caractere.
S. Korjinschi (1910), a conceput un determinator de soiuri bazat pe principiul
cheilor dichotomice, luând în considerare 5 caractere morfologice de bază: forma
strugurelui, forma boabelor, culoarea lor, gustul pulpei, forma frunzei.
In 1936, M. Lazarevski, întocmeşte pe acelaşi principiu un determinator pentru
257 soiuri de viţe roditoare, privind caracterele esenţiale care au valoare
ampelometrică.
Schema dicotomică foloseşte ca punct de plecare teza şi antiteza. În cazul
soiurilor de viţă, în cazul strugurilor, aceştia pot fi albi, necoloraţi sau coloraţi, coloraţi în
negru sau în roşu. Dacă ne referim la frunză, ea poate fi întreagă, nelobată sau lobată.
Acest sistem nu a dat rezultate din cauză că nu cuprinde caracterele de soi într-un
singur obiectiv. El are ca dezavantaje obligaţia de a împărţi caracterele în două, şi a le
trata în succesiune, fără a putea lua toate aspectele în paralel şi nici a determina un soi
34
pe baze de caractere izolate, lucrând pe faze sau pe porţiuni de organe. Din acest motiv
a apărut necesitatea unei chei politomice (Ampelografia RSR ).
Pe baza acestui principiu H. P. Kinskin (1961,1962), a întocmit trei
determinatoare, separat pentru soiuri roditoare şi pentru portaltoi şi pentru viţe în
pepinieră.
Sistemul politomic prezintă o serie de avantaje şi anume:
o permite gruparea caracterelor în atâtea diviziuni câte le impune realitatea (
de ex. struguri albi, roşii, negri, gri);
o se folosesc numai caractere constante şi specifice soiului (frunză întreagă
sau trilobată);
o permite să se determine orice soi în orice fenofază;
o greşelile comise la un anumit prag nu se acumulează;
o amplasarea elementelor în schemă, nu este obligatorie, scheletul putând fi
construit liber în funcţie de faze şi organe;
o nu necesită memorizarea caracterelor;
o permite folosirea metodei bazată pe cifre (codificarea), şi reduce volumul
determinatorului.
Determinatoarele întocmite de Kinskin au însemnat un pas important în
ampelografie (Ampelografia R.S.R.).
În căutarea unei căi mai accesibite J. Branas (1955), aplică matoda matematică
de calcul şi de automatizare pe baza operaţiilor efectuate cu cartoanelor perforate şi a
maşinilor electronice.
Nemeth M. (1966), a realizat un determinator pentru strugurii de vin. Acest
determinator are trei chei care permit determinarea soiurilor în anotimpuri diferite (
primăvara, vara şi toamna). Determinatorul de primăvară se utilizează de la dezmugurit
până la încheierea înfloritului, apelând la caracterele botanice ale lăstarului şi ale
frunzei. Determinatorul de vară este folosit în continuare (până la pârgă), recunoaşterea
caracterelor făcându-se după caracterele botanice ale frunzei, lăstarului şi strugurelui.
Determinatorul de toamnă se utilizează de la pârgă până la recoltarea strugurilor,
folosind în acest scop caracterele botanice ale strugurelui la maturitate, ale coardei şi
frunzelor (Oslobeanu, M. şi colab. 1980).
35
P. Kinskin (1977), a realizat un determinator pentru 2801 soiuri de viţă roditoare
şi portaltoi după urmatoarea metodologie: pentru fiecare soi se întocmeşte fişa cu mai
multe rânduri, numerotate de la I la XXV. Rândurile I-VIII corespund caracterelor
fenotipice ale frunzei, rândurile IX-XIII corespund caracterelor morfologice ale bobului,
coloanele XIV-XVIII caracterelor inflorescenţei şi strugurelui, iar rândurile XIX-XXV
cuprind informaţii generale despre soi (utilizare, origine, răspândire). În aceste rânduri
pentru fiecare caracter ampelografic sunt înscrise diferite grade de intensitate şi
codurile pentru caracterele morfologice exprimate prin valori numerice, în funcţie de
expresia caracterului analizat. Metodologia fiind greoaie nu şi-a găsit aplicaţia în
practică, însă cuprinde un număr însemnat de caractere si o modalitate nouă de
codificarea a acestora.
Gh. Bălţatu (1975) a conceput, pornind de la principiul cheilor politomice un
determinator sub forma ,,discului cu perforaţii” sau ,,cartele cu perforaţii” pentru
caracterele tari ale soiurilor.
Acestea au fost întocmite atât pentru soiuri de struguri de masă, cât şi pentru
soiurile de vin. Determinatoarele sunt alcătuite din două discuri: discul superior pe care
sunt înscrise caracterele morfologice ale soiurilor întâlnite la lăstarii tineri, frunze adulte,
struguri şi boabe; Discul inferior pe care sunt înscrise denumirile soiurilor introduce în
determinator. Între cele două discuri se află o folie cu perforaţii, caracteristice fiecărui
soi, si care pot fi acţionate prin intermediul unor butoane numerotate, aflate la exterior
(numărul butonului corespunde soiului introdus in determinator). Sunt analizate un
număr de 80 de caractere.
Determinatoarele ampelografice întocmite de Gh. Bălţatu, constituie primele
încercări de la noi, de prelucrare a caracterelor ampelografice în sistem informaţional
(tabelul 2.6).
Caractere fenotipice înscrise în determinatoarele ampelografice
(dupa Liliana Rotaru 2000)
Tabelul 2.6.
Organul ampelografic Caracterul ampelografic Intensitatea caracterului 0 1 2
Lăstarul tânăr
Culoarea şi pufozitatea vârfului
lăsterului
Verzui
Albicios
Roşi arămiu
Pufos
36
0 1 2
Scămos
Glabru
Culoarea vârfului 3-5 de la vârful
lăstarului
Verde sau uşor gălbui
Bronzate sau arămii
Frunza adultă Marimea frunzei Mare
Mijlocie
Mică
Cu lobul terminal alungit
Culoarea frunzei Verde închis
Verde deschis
Perozitatea frunzei Glabră sau uşor peroasă
Scămoasă
Pufoasă
Dinţatura frunzei Mari
Mari şi Mici
Mici
Ascuţiţi
Uşor rotunjiţi
Optuzi
Sectarea frunzei Întregi
Trilobate
Pentalobate
Multilobate
Adâncimea sinusurilor Superficiale
Mijlocii
Adânci
Forma sinusurilor laterale superioare Circulare sau triunghiulare
Oval alungite
Deschise
Forma sinusurilor laterale inferioare Deschise
Închise
Forma sinusului peţiolar Închis
În U sau liră
În V
Larg deschis
Delimitat de nervuri
Suprafaţa limbului Netedă
Uşor gofrată
Gofrată
Cu urme de deget
Aspectul limbuluzi În formă de jgheab
Cu lobii plieţi
Cu marginea în sus
Cu marginea în jos
Coloritul nervurilor Colorate la bază
Floarea Tipul florii Hermafrodită funcţional femelă
Strugurele Marimea strugurelui Mari
Mijlocii
Mici
Forma strugurelui Cilindrici
Cilindro-conici
Conici
Aripati
Cu cicatrice pe peduncul
Bobul
Asezarea boabelor pe ciorchine Deasă
Potrivit de deasă
Rară
37
0 1 2
Mărimea boabelor
Mari
Mijlocii
Mici
Forma boabelor Sferice
Ovoide
Elipsoidale
Alungite
Culoarea boabelor
Verzui
Gălbuie
Rumenite pe partea însorită
Roză
Roşie
Neagră
Gri
ALTE CARACTERISTICI
Aroma de muscat
Mustul colorat
Punctul pistilar persistent
Pieliţă punctată
Inflorescenţă cu cârcel
Boabe neomogene
Determinatoarele prezintă 4 rânduri de perforaţii: două rănduri exterioare cu
perforaţii mari, şi două rânduri inferioare cu perforaţii mici, ce corespund caracterelor
morfologice. Cu ajutorul acestor dispozitive se poate face descrierea sau determinarea
unui soi, comparaţii între două soiuri şi clasificări (grupări de soiuri cu însuşiri
commune).
2.1.4. Sisteme de codificare a caracterelor
Un prim sistem de codificare a fost elaborat de G. Di. ROVASENDA (1877)
care în lucrarea sa ,,Saggio di una ampelografia universale,, unde grupează soiurile
după culoarea, gustul şi forma boabelor; gradul de sectare al frunzelor şi perozitatea
acestora; culoarea şi perozitatea lăstarilor. Este o primă încercare de codificare a
caracterelor, folosind pentru struguri roşii codul R, (roso); pentru strugurii negri N
(negro) şi B (bianco) urmat de numărul caracterului analizat.
J. Branas şi P. Truel (1965) propun utilizarea mecanografiei pentru descrierea
si recunoasterea soiurilor de viţă de vie. În lucrarea ,,Varieties des raisins de tabl”
1965, autorii propun un sistem de codificare bazat pe caracterele morfologice ale
strugurilor şi boabelor, epoca dezmuguritului şi al maturării strugurilor, fertilitatea
38
soiurilor şi rezistenţa la putregaiul cenuşiu. Ei propun o noţiune abstractă, numită
,,standard morphologic,, care reprezintă suma dintre codurile atribuite pentru
compactitatea strugurelui şi dimensiunile boabelor. Epoca dezmuguritului şi epoca de
maturare sunt stabilite în funcţie de soiul Chasselas.
Pier Galet (1967) propune codificarea valorile măsuratorilor ampelometrice pe
clase de variaţie. El consideră că, identificarea unui soi poate fi făcută prin compararea
rezultatelor obţinute, cu datele de referinţă ale soiului respective.
Pe baza măsurătorilor efectuate, el obţine anumite rapoarte pe care le codifica,
ajungând la un indice ampelografic specific fiecarui soi (Oslobeanu, M. şi colab. 1980).
Un nou sistem de codificare a fost introdus în anul 1984, de Oficiul Internaţional
al Viei şi Vinului (O.I.V.), Uniunea Internaţională pentru Protecţia Organismelor Vegetale
(U.P.O.V.) şi Comitetul Internaţional pentru Resursele Genetice ale Plantelor
(I.B.P.G.R.) prin elaborarea lucrărilor: Descriptors for grapes (I.B.P.G.R) şi Code des
caractères descriptifs des variétés et espéces de Vitis (O.I.V.), (tabelul 2.7).
Codificarea caracterelor la soiurile de viţă de vie (O.I.V. 1984 )
(după Olteanu şi colab. 2002)
Tabelul 2.7.
Nr.
cod Caracter
Notare
0 1 2
001 Lăstar tânăr 3-închisă (globuloasă)
5-semideschisă 7-deschisă
002 Distribuţia pigmentaţiei
antocianice la vârful lăstarului 1-absentă, 2-în lizieră, 3-peste tot
003 Intensitatea pigmentaţiei
antocianice la vârful lăstarului
1-nulă sau foarte redusă, 3 redusă,
5-medie, 7-mare, 9-f.mare
004 Densitatea perişorilor fini
la vârful lăstarului
1-nulă sau foarte redusă, 3-redusă,
5-medie, 7-mare,9-f.mare
005 Densitatea perişorilor rigizi
la vârful lăstarului
1-nulă sau foarte redusă, 3-redusă,
5-medie, 7-mare, 9-f. mare
006 Portul lăstarului 1-erect, 3-semierect, 5-orizontal,
7-seminutant,9-nutant
007 Culoarea părţii dorsale a
Internodurilor lăstarului
1-verde, 2-verde cu striuri roşii,
3-roşii
39
0 1 2
008 Culoare părţii ventrale a
Internodurilor lăstarului
1-verde, 2-verde cu striuri roşii,
3-roşii
009 Culoarea părţii dorsale a
Nodurilor lăstarului
1-verde, 2-verde cu striuri roşii,
3-roşii
010 Culoarea părţii ventrale a
Nodurilor lăstarului
1-verde, 2-verde cu striuri roşii,
3-roşii
011 Densitatea perilor rigizi la nodurile
lăstarului
1-nulă sau foarte redusă, 3-redusă,
5-medie, 7-mare,9-f.mare
012 Densitatea perilor rigizi pe
Internodurile lăstarului
1-nulă sau foarte redusă, 3-redusă,
5-medie, 7-mare,9-f.mare
013 Densitatea perilor fini la
Nodurile lăstarului
1-nulă sau foarte redusă, 3-redusă,
5-medie,7-mare, 9-f.mare
014 Densitatea perilor fini
pe internodurile lăstarului
1-nulă sau foarte redusă, 3-redusă,
5-medie, 7-mare, 9-f.mare
015 Pigmentaţia antocianică a
Mugurilor
1-nulă sau foarte redusă, 3-redusă,
5-medie,7-mare,9-f.mare
016 Distribuţia cârceilor 1-discontinuă, 2-subcontinuă sau
continuă
017 Lungimea cârceilor 1-f.scurţi,3-scurţi,5-medii,
7-lungi,9-f.lungi
051 Culoarea feţei superioare a frunzei
1-verde, 2-verde cu pete ruginii,
3-galbenă, 4-galbenă cu pete ruginii, 5-
galben arămie, 6-arămie, 7-roşietică
052 Intensitatea pigmentaţiei antocianice
la 6 frunze distale
1-nulă sau foarte redusă, 3-redusă,
5-medie, 7-mare, 9-f.mare
053 Densitatea perilor fini dintre nervurile
frunzelor tinere
1-nulă sau foarte redusă, 3-redusă,
5-medie,7-mare, 9-f.mare
054 Densitatea perilor rigizi dintre
nervurile frunzelor tinere
1-nulă sau foarte redusă, 3-redusă,
5-medie,7-mare, 9-f.mare
055 Densitatea perilor fini pe nervurile
frunzelor tinere
1-nulă sau foarte redusă, 3-redusă,
5-medie,7-mare, 9-f.mare
056 Densitatea perilor rigizi pe nervurile
frunzelor tinere
1-nulă sau foarte redusă, 3-redusă,
5-medie,7-mare, 9-f.mare
065 Mărimea frunzei adulte 1-f.mică, 3-mică,5-medie, 7-mare,
9-f.mare
066 Lungimea frunzei adulte 1-f.scurtă, 3-scurtă, 5-medie,
7-lungă, 9 f. Lungă
067 Forma limbului frunzei adulte
1-cuneiformă, 2-cordiformă,
3-pentagonală,4-orbiculară,
5-reniformă
068 Numărul lobilor
1-frunză întreagă,2-trilobată,
3-pentalobată,4-heptalobată,
5-mai mult de 7 lobi
069 Culoarea feţei superioare a limbului
frunzei adulte
1-verde foarte deschis, 3-verde deschis,
5-verde, 7-verde închis,
9-verde foarte închis
40
0 1 2
070
Pigmentaţia antocianică a nervurilor
principale pe faţa superioară a
limbului.
1-absentă sau foarte redusă,
3-redusă, 5-medie,7-intensă,
9-f.intensă
071
Pigmentaţia antocianică a nervurilor
principale de pe faţa inferioară a
limbului frunzei adulte
1-absentă sau foarte redusă,
3-redusă, 5-medie, 7-intensă,
9-f.intensă
072 Gofrarea limbului frunzei adulte 1-absent,
9-prezent
073
Ondularea limbului între nervurile
frunzei adulte
1-absentă,
2-localizată lângă punctul peţiolar,
3 – generalizată
076 Forma dinţilor frunzei adulte
1-cu margini concave, 2-cu margini
drepte, 3-cu margini convexe,
4-o parte concavă, o parte convexă
077 Lungimea dinţilor frunzei adulte 1-f scurţi, 3-scurţi, 5-medii, 7-lungi,
9-f. lungi
078
Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea
la bază
1-f scurţi, 3-scurţi, 5-mijlocii,
7-lungi,
9-f. lungi
079 Forma sistemului peţiolar la frunza
adultă
1-f. larg deschisă, 2-f. Deschis
3-deschis, 4-puţin deschis, 5-închis,
6-cu lobi uşor suprapuşi,
8- cu lobi complet suprapuşi
080 Forma bazei sinusului peţiolar la
frunza adultă 1-în U, 2-în V
081 Particularităţile sinusului peţiolar
1-nici una, 2-baza adesea delimitată prin
nervura din apropierea punctului
peţiolar, 3-prezenţa frecventă a unui
dinte pe margine
082 Forma sinusurilor laterale superioare 1-deschise, 2-închise, 3-cu lobii uşor
suprapuşi, 4-cu lobii f. suprapuşi
083 Forma bazei sinusurilor laterale
superioare 1-în U, 2-în V
084
Desimea perilor orizontali între
nervurile principale pe faţa inferioară
a limbului
1-absentă sau foarte redusă,
3 –redusă, 5-medie, 7-mare,
9-f. mare
085
Desimea perilor scurţi, rigizi între
nervurile principale pe faţa inferioară
a limbului
1-absentă sau foarte redusă, 3-redusă,
5-medie, 7-mare, 9.f.mare
086
Desimea perilor orizontali pe nervurile
pricipale (faţa inferioară a frunzelor
adulte)
1-absentă sau foarte redusă, 3-redusă,
5-medie, 7-mare, 9.f.mare
087
Desimea perilor rigizi pe nervurile
principale (faţa inferioară a frunzelor
adulte)
1-absentă sau foarte redusă, 3-redusă,
5-medie, 7-mare, 9.f.mare
088 Pilozitatea fină pe nervurile principale
pe faţa superioară a frunzei adulte
1-absentă
9-prezentă
41
0 1 2
089
Pilozitatea rigidă de pe nervurile
principale pe faţa superioară a frunzei
adulte
1-absentă
9-prezentă
090 Desimea perilor fini,orizontali pe
peţiol
1-absentă sau foarte redusă, 3-redusă,
5-mijlocie, 7-mare, 9.f.mare
091 Desimea perilor rigizi pe peţiol 1-absentă sau foarte redusă, 3-redusă,
5-mijlocie, 7-mare, 9.f.mare
092 Lungimea peţiolului 1-f.scurt, 3-scurt, 5-mijlociu,7-lung, 9-
f.lung
093 Lungimea peţiolului în raport cu
nervura mediană
1-mult mai scurt, 3-mai scurt,
5-egal, 7-mai lung, 9-mult mai lung
101 Secţiunea transversală a coardei 1-circulară, 2-eliptică, 3-eliptic-alungită
102 Suprafaţa coardei 1-netedă, 2-unghiulară, 3-striată,
4- crestată.
103 Culoarea generală a coardei 1-galbenă, 2-brună gălbuie, 3-brună
închisă, 4-brună roşietică 5-violacee .
105 Densitatea perişorilor rigizi la noduri 1-absentă sau foarte redusă, 3-redusă,
5-mijlocie, 7-mare, 9-f.mare
151 Sexul florii
1-masculă, 2-hermafrodită-masculă, 3-
hermafrodită, 4-femelă cu stamine
erecte,
5-femelă cu stamine recurbate.
152 Nivelul de inserţie a primei
inflorescenţe
1-nodurile 1 sau 2,
2-nodurile 3 sau 4
3-nodul 5 sau mai sus
154 Lungimea primei inflorescenţe 1-f.scurtă, 3-scurtă, 5-mijlocie,
7-lungă, 9. f. Lungă
201 Număr de ciorchini pe lăstar 1-unu sau mai puţin; 2-1,1 la 2;
3-2,1 la 3; 4- mai mult de 3
202 Mărimea ciorchinelui 1-f.mică, 3-mică, 5-mijlocie,
7-mare, 9-f.mare
203 Lungimea ciorchinelui 1-f.scurt, 3-scurt, 5-mijlociu,
7-lung, 9-f.lung
204 Număr de boabe din ciorchine 1-f.puţine, 3-puţine, 5-mijlociu,
7-multe, 9-f.multe
205 Compactitatea ciorchinelui 1-f.lax, 3-lax, 5-medie, 7-compact,
9-f.compact
206 Lungimea pedunculului 1-f.scurt, 3-scurt, 5-mjlociu, 7-lung,
9-f.lung
207 Lignificarea pedunculului 3-slabă, 5-medie,7-puternică
220 Mărimea (volumul) bobului 1-f.mic, 3-mic, 5-mijlociu, 7-mare,
9-f.mare
221 Lungimea bobului
1-f.scurt, 3-scurt, 5-mijlociu,
7-lung, 9-f.lung
42
0 1 2
222 Uniformitatea mărimii (volumului) 1-neuniformă,
2-uniformă
223 Forma bobului
1-discoidală, 2-uşor discoidală,
3-rotundă, 4-eliptic scurtă,
5-ovoidă, 6-troncovoidă,
7-obovoidă, 8-cilindrică,
9-eliptic lungă, 10 arcuită
224 Secţiunea transversală a bobului 1-necirculară,2-circulară
225 Culoarea pieliţei bobului
1-verde gălbuie, 2-roză, 3-roşie,
4-roşie- gri, 5 roşie închisă violetă,
6-albăstruie neagră, 7-roşie neagră
226
Uniformitatea culorii pieliţei
1-neuniformă,
2-uniformă
227 Pruina 1-absentă sau foarte redusă, 3-slabă,
5-mijlocie,7-groasă, 9-f.groasă
228 Grosimea pieliţei 1-f,subţire, 3-subţire, 5-mijlocie,
7-groasă, 9-f.groasă
229 Punctul pistilar 1-puţin aparent, 2-aparent
230 Coloraţia pulpei 1-necolorată, 2-colorată
231 Intensitatea coloraţiei pulpei
1-necolorată sau f. Slab colorată,
3-slab colorată, 5-mijlociu colorată,
7-puternică, 9-foarte puternică
232
Suculenţa pulpei
1-puţin suculentă,
2 –suculentă
233 Randamentul în must 1-f.redus, 3-redus, 5-mediu, 7- ridicat,
9-f.ridicat
234 Consistenţa pulpei 1-moale, 2-tare
235 Gradul de consistenţă a pulpei 1-f. moale, 3- moale, 5 – mijlocie,
7 –tare, 9- f.tare
236 Gustul – particularităţi 1-nici una (franc), 2-gust de muscat,
3-gust foxat, 4-gust special
237 Aroma
1-neutră, 2- slabă, 3-uşor aromată, 4 -
aromată, 5- aromă fină de muscat, 6-
aromă intensă de muscat, 7-altele
238 Lungimea pedicelului 1-f.scurt, 3-scurt, 5-mijlociu,
7-lung, 9.f.lung
239 Detaşarea bobului de pedicel 1-dificilă, 2-uşoară
240 Gradul de separare a pedicelului 1-f.dificil, 3-dificil, 5-mijlociu,
7-uşor, 9-f.uşor
241 Prezenţa seminţelor 1-absente -tip Corinthian,
2-rudimentare, 3-prezente
242 Lungimea seminţelor 1-f.scurte, 3-scurte, 5-mijlocii,
7-lungi, 9-f.lungi
243 Greutatea seminţelor 1-f.mică, 3-mică, 5-mijlocie,
7-mare, 9-f.mare
244 Canelurile transversale pe faţa
dorsală a seminţelor
1-absente
2-prezente
43
0 1 2
301 Epoca de dezmugurire 1-f.timpurie, 3- timpurie,5-mijlocie,
7-târzie, 9-f.târzie
302 Epoca de înflorire 1- f.timpurie, 3-timpurie,5mijlocie,
7-târzie, 9-f.târzie
303 Pârgă 1-f. timpurie, 3- timpurie,
5-mijlocie, 7-târzie, 9-f.târzie
304 Maturarea deplină a strugurilor 1- f.timpurie, 3-timpurie,5-mijlocie,
7-târzie, 9-f.târzie
305 Începutul maturării lemnului 1-f f.timpuriu,3-timpuriu,5-mijlociu,
7-târziu, 9-f.târziu
306 Culoarea frunzelor toamna 1-galbenă, 2-roşietică, 3-roşie, 4-roşie
închisă, 5-roşie violetă
351 Vigoarea lăstarilor 1-f.slabă, 3-slabă, 5-mijlocie,
7-mare, 9-f.mare
352 Creşterea copililor 1-f.slabă, 3-slabă, 5-mijlocie,
7-mare, 9-f.mare
353 Lungimea internodiilor 1-f.scurte, 3-scurte, 5-mijlocii,
7-lungi, 9-f.lungi
În 2001, OIV, UPOV şi I.B.P.G.R au elaborat Code des caractères descriptifs
de variétés et espèces de Vitis, ediţia a 2-a.
În această ediţie au fost integrate modificările sugerate în Propunerea definitivă
de modificare a fişei OIV (147 descriptori), prezentată la a 29 sesiune a grupului
experţilor OIV (1997). De asemenea au fost integrate îmbunătăţirile aduse de experţii
ampelografi din cadrul proiectului European Genres CT 96 No 8 (“European network for
grapevine genetic resources conservation and characterisation”). În baza concluziilor
acestui proiect, unii descriptori au fost modificaţi, pentru a se încerca o abordare mai
obiectivă. Tot acum au fost adăugate soiuri de referinţa suplimentare, uşurând
acordarea nivelului de expresie.
De asemenea s-a urmărit o ajustare a descriptorilor utilizaţi unitar de U.P.O.V.,
O.I.V. şi I.B.P.G.R. În acest sens, un grup de lucru format din reprezentanţi ai celor trei
organisme s-au reunit în a 34-a sesiune a experţilor O.I.V. (19 martie 2002) şi au
realizat o concordanţă de 90% între descriptori (tabelul 2.8).
Descriptorii suplimentari adăugaţi au vizat caracterele ampelometrice ale frunzei
adulte, (18 descriptori), caractere ampelografice (3 descriptori), caracteristici
fitopatologice (4descriptori), izoenzome (2 descriptori) şi markeri SSR (6 descriptori).
44
Introducerea în Lista descriptorilor OIV a celor 18 descriptori ampelometrici,
întregeşte metodologia de descriere a soiurilor, reconsiderând totodată metoda
ampelometrică.
LISTA DESCRIPTORILOR AMPELOGRAFICI (Ediţia a 2-a)
(OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Tabel nr 2.8.
CARACTERUL
Cod
OIV
Cod
UPOV
Cod.IBPGR
(Bioversity)
0 1 2 3
Vârful lăstarului tânăr:
Deschiderea vârfului lăstarului 001
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002
Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 3 6.1.2
Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 4 6.1.3
Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 6 6.1.4
Lăstar tânăr:
Portul lăstarului 006 10 6.1.5
Culoarea părţii dorsale a internodului 007 11 6.1.6
Culoarea părţii ventrale a internodului 008 12 6.1.7
Coloarea părţii dorsale a nodului 009 13 6.1.8
Culoarea părţii ventrale a nodului 010 14 6.1.9
Desimea perilor rigizi la nod 011 6.1.10
Desimea perilor rigizi la internod 012 15 6.1.11
Desimea perilor fini la nod 013 6.1.12
Desimea perilor fini la internod 014 6.1.13
Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1
Intensitatea antocianică pe solzii mugurilor 015-2
Numărul de carcei consecutivi 016 16 6.1.14
Lungimea carceilor 017 17 6.1.15
Frunza tânără:
Culoarea fetei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 7 6.1.16
Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa
inferioară a limbului
053 8 6.1.17
Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe faţa
inferioară a limbului
054 6.1.18
Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe faţa
inferioară a limbului
055 6.1.19
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa
inferioară a limbului
056
6.1.20
45
0 1 2 3
Marimea limbului 065 19 6.1.21
Forma limbului 067 20 6.1.22
Numărul lobilor 068 23 6.1.23
Culoarea fetei superioare a limbului 069
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale
pe faţa superioară a limbului
070 31 6.1.24
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale
pe faţa inferioară a limbului
071
Gofrarea limbului 072
Ondularea limbului între nervurile principale sau
secundare
073
Profilul limbului în secţiune transversală 74 21 6.1.25
Basicarea feţei superioare a limbului 075 22 6.1.26
Forma dinţilor 076 30 6.1.27
Mărimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 28 6.1.28
Lungimea dinţilor în raport cu lăimea lor 078 29 6.1.29
Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 26 61.30
Forma bazei sinusului peţiolar 080
Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1 6.1.31
Baza sinusului peţiolar delimitat de nervuri 081-2 27 6.1.32
Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral
superior
082 25 6.1.33
Forma bazei sinusului lateral superior 083-1
Prezenta unui dinte în sinusul lateral superior 083-2
Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa
inferioară a limbului
084 32 6.1.35
Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe
faţa inferioară a limbului
085 6.1.36
Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa
inferioară a limbului
086 6.1.37
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa
inferioară a limbului
087 33 6.1.38
Prezenţa perilor fini, orizontali pe faţa superioar a limbului 088 6.1.39
Prezenţa perilor drepti, rigizi pe faţa superioară a limbului 089
Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090
Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091
Lungimea peţiolului în raport cu nervura mediană 093 34 6.1.40
Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 24 6.1.34
Coarda:
Sectiune transversală 101
Suprafaţa coardei 102 50 6.1.41
Culoarea generala a coardei 103 49 6.1.42
Prezenţa lenticelelor 104
Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105
Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106
46
0 1 2 3
Floare:
Sexul florii 151 18 6.2.1
Nivelul de inserţie al primei inflorescente 152
Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 7.1.3
Fertilitatea mugurilor de la baza(1-3) 155
Strugure:
Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 7.1.5
Latimea ciorchinelui 203
Compactitatea ciorchinelui 204 37 6.2.3
Lungimea pedunculului 206 38 6.2.4
Lignificarea pedunculului 207
Forma strugurelui 208
Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209
Bob:
Lungime 220 6.2.5
Latime 221
Uniformitatea 222
Forma 223 40 6.2.6
Culoarea epidermei 225 41 6.2.8
Uniformitatea culorii epidermei 226
Gradul de acoperire cu pruina 227
Grosimea pieliţei 228 43 7.1.6
Punctul pistilar 229 7.1.8
Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 44 6.2.9
Suculenţa pulpei 232 46 6.2.10
Randamentul în must 233 7.1.9
Fermitatea pulpei 235 45 6.2.11
Particularităţile gustului 236 47 6.2.12
Lungimea pedicelului 238 7.1.7
Facilitatea separarii pedicelului 240 42 6.2.13
Formarea semintelor 241 48 6.2.7
Lungimea semintelor 242 6.2.14
Greutatea semintelor 243 6.2.15
Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a
seminţelor
244 6.2.16
Fenologie:
Epoca de dezmugurire 301 1 7.1.1
Epoca de înflorire 302
Intrarea în pârga 303 35 7.1.4
Epoca maturării fiziologice a bobului 304 7.1.10
Începutul maturării lemnului 305
Colorarea frunzelor toamna 306
Însuşiri agrobiologice:
Vigoarea lăstarilor 351
Cresterea copililor 352 7.1.11
47
0 1 2 3
Diametrul internodurilor 354
Insuşiri fiziologice:
Rezistenţa la cloroza ferică 401 8.5
Rezistenţa la cloruri 402 8.6
Rezistenţa la secetă 403 8.3
Gradul de rezistenţă la mană (frunza) 452 9.2.3
Gradul de rezistenţă la mană(pe disc de frunza) 452-1
Gradul de rezistenţă la mană(strugure) 453 9.2.4
Gradul de rezistenţă la Oidium(frunza) 455 9.2.5
Gradul de rezistenţă la Oidium(pe disc de frunza) 455-1
Gradul de rezistenţă la Oidium(strugure) 456 9.2.6
Gradul de rezistenţă la Botritis(frunza) 458 9.2.1
Gradul de rezistenţă la Botritis(analize de laborator) 458-1
Gradul de rezistenţă la Botritis(strugure) 459 9.2.2
Gradul de rezistenţă la eutypiose 460 9.2.88
Gradul de toleranţă la Filoxera (forma galicolă) 461 9.1.1
Gradul de toleranţă la Filoxera (forma radicicolă) 462 9.1.2
Insuşiri tehnologice:
Procentul de legare al boabelor 501 7.1.13
Greutatea unui strugure 502 7.1.14
Greutatea unui bob 503 7.1.15
Producţia/ metru pătrat 504 7.1.16
Conţinutul mustului în zaharuri 505 7.1.17
Aciditatea totală a mustului 506 7.1.18
Ph specific mustului 508
Portaltoi:
Randamentul de butaşi la hectar 551 7.1.19
Capacitatea de formare a calusului 552 7.1.20
Aptitudinea de înrădăcinare 553 7.1.21
Descriptori ampelometrici(frunza adulta):
Lungimea nervurii N1 601
Lungimea nervurii N2 602
Lungimea nervurii N3 603
Lungimea nervurii N4 604
Distanta între punctul peţiolar si baza sinusului lateral
superior
605 24 6.1.34
Distanţa între punctul peţiolar si baza sinusului lateral
inferior
606
Unghi format de nervurile N1 si N2 607
Unghi format de nervurile N2 si N3 608
Unghi format de nervurile N3 si N4 609
Unghi format de nervurile N3 si tangenta punctului
peţiolar si extremitatea N5
610
Lungimea nervurii N5 611
Lungimea dintelui nervurii N2 612
48
0 1 2 3
Lungimea dintelui nervurii N4 614
Latimea dintelui nervurii N4 615
Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2 si extremitatea
primii nervuri secundare(inclusiv dinţii terminali)
616
Distanţa dintre extremitatea N2 si prima sa nervură
secundară
617
Deschiderea /suprapunerea sinusului peţiolar 618
Sisteme izoenzimatice
GPI(Glucose Phosphate Izomeraze) 701
PGM(Phospho Gluco-Mutaze) 702
2.5.Evoluţia cercetărilor în domeniul
ampelometriei
Ampelometria presupune exprimarea caracterelor biometrice ale frunzei în valori
numerice care pot fi:
utilizate în alcătuirea diagramei foliare pentru fiecare soi (A. Billeau 1937)
cu ajutorul căreia se stabileşte forma fundamentală a limbului, mărimea
limbului, nr de lobi;
codificate, rezultând un indicativ ampelografic specific fiecarui soi (Pier
Galet (1967şi M. Nemeth 1967);
prelucrate statistic în vederea determinării variabilităţii în cadrul soiurilor şi
obţinerii unor informaţii referitoare la gradul de înrudire dintre soiuri
(Liliana Rotaru 2000).
Primele noţiuni de ampelometrie au fost introduse de profesorul Herman
Goethe, de la Scoala superioară de Agricultură din Viena, care la sesiunea Comisiei
ampelografice internaţionale din anul 1876 atrage atenţia asupra relaţiei care există
între forma limbului si unghiurile pe care le formează nervurile principale între ele,
stabilind patru categorii de frunze:
categoria I, cu unghiuri mai mici de 95˚;
categoria I, cu unghiuri între96-100˚;
categoria I, cu unghiuri între101-120˚;
categoria I, cu unghiuri mai mari de 120˚;
49
Louis Ravaz (1902) pune bazele ampelometriei ca metodă de descriere şi
recunoaştere a soiurilor de viţa de vie, renunţând la caracterele de gen şi specie. Pentru
eliminarea variaţiilor caracterelor fenotipice şi exprimarea lor în valori numerice, a
elaborat metoda ampelometrica. Această metodă a folosit-o în lucrarea sa Les vignes
americanes, pentru caracterizarea speciilor şi hibrizilor de portaltoi.
În anul 1938 H. Moog a preconizat aplicarea metodei şirului de variaţie,
exprimând astfel variaţia caracterelor morfologice în formule matematice.
În 1936, M. Lazarevski, adoptă ideile lui Ravaz, privind caracterele esenţiale
care au valoare ampelometrica. Totodată atrage atenţia asupra ,,principiului descrierii
standard”, în sensul că trebuie stabilite limitele variabilitaţii fiecărui soi.
M. A. Rodrigues (1955), propune pentru descrierea soiurilor metoda filometrică
şi carpometria, evidenţiind faptul că valorile diferitelor elemente ale frunzei variază în
raport cu aşezarea lor pe lăstar.
P. Galet (1956-1964) aprofundează metoda ampelometrică şi codifică valoarea
măsurătorilor obţinute.
M. Nemeth (1967) preia metodologia măsuratorilor ampelometrice şi codificarea
lor de la P. Galet şi defineşte fiecare soi prin 4 numere după schema:
x-xxx-xx-xx.
Metoda ampelometrică a fost aplicată la noi de A. Billeau, profesor la Şcoala de
viticultură din Chişinău, care publica în anul 1937 lucrarea ,,Diagrama ampelometrică a
frunzei de Vitis vinifera, ca element de diferenţiere a varietăţilor”(Analele ICAR, vol.IX).
Profesorul A. Billeau, pornind de la cercetările făcute în Franţa de L. Ravaz,
efectuează măsurători la un număr de 33 de soiuri existente la acea vreme şi stabileşte
diagrama foliară caracteristică fiecărui soi. Pentru aceasta a efectuat un număr de
peste 45000 de măsurători şi calcule vizând:
lungimea frunzei, dată de distanţa între două linii paralele şi perpendiculare pe
nervura mediană, una dintre ele trecând pe la extremitatea ultimului dinte al
lobului lateral inferior iar cealaltă prim extremitatea nevurii N1.
lăţimea frunzei, măsurată perpendicular pe nervura mediană între extremităţile
laterale cele mai îndepărtate, care la unele soiuri pot fi pe lobii laterali superiori,
la altele pe lobii laterali inferiori.
50
lungimea peţiolului;
lungimea nervurilor N1;N2;N3;N4;
unghiurile dintre nervuri;
Pe baza acestor măsurători s-au stabilit următoarele valori ampelometrice:
raportul dintre lungimea nervurilor N1/N2; N1/N3; N1/N4;
raportul dintre lungimea şi lăţimea frunzei;
raportul dintre lungimea frunzei şi cea a peţiolului Lf/Lp;
suma unghiurilor a+b.
După stabilirea valorilor ampelometrice, s-a întocmit diagrama foliară a soiului.
Autorul precizează faptul ca metoda ampelometrică nu poate fi folosită singură,
ca metodă de determinare a soiurilor, întrucât valorile obţinute prin măsuratori pot fi
influenţate de condiţiile de mediu, portaltoi s.a.
T. Martin şi M. Neagu (1940), publică în Analele ICAR vol. XII lucrarea
,,Întrucât poate servi ampelometria frunzelor la recunoaşterea soiurilor de viţă de vie din
cultură”. Autorii au făcut determinării la cinci soiuri de viţă de vie şi un soi de
portaltoi,datele obţinute fiind comparate cu cele publicate de A. Billeau. Concluziile
desprinse de autori au fost următoarele:
Datele ampelometrice variază în funcţie de regiune în limite destul de largi. Astfel
pentru soiul Băbească neagră cele mai mari diferenţe s-au înregistrat la
raportulN1/N2, când diferenţa a fost de 0,10± 0,01 şi la suma a+b, când
diferenţa este de 1˚39'. Pentru soiul Fsetească albă cele mai mari diferenţe s-au
înregistrat la N1/N3, de 0,19±0,03, la raportul Lf/Lp de 0,18 ±0,06 şi la suma a+b
de 7˚32'.
Comparativ cu datele obţinutela Chişinău s-au înregistrat de asemenea diferenţe.
mari . Pentru soiul Băbească neagră cele mai mari diferenţe au fost la raporturile
N1/N3, de 0,14, la Lf/Lp de 0,32 şi la a+b, de 12˚15'.La soiul fetească albă cele
mai semnificative diferenţe s-au înregistrat la raporturileN1/N3 de o,34 şiLf/Lp de
de 0,48, iar la a+b de 13˚04'.
Cu privire la influenţa portaltoiului s-au constatat de asemenea diferenţe la
valorile obţinute. Pentru soiul Băbească neagră şa raportul N1-N3 diferenţa a
fost de 0,19 , pentru Lf/Lp de 0,37, iar pentru suma a+b de12˚09'.La soiul
51
Fetească albă diferenţele au fost mai mari, astfel penru raporturile N1/N3 de
0,18, pentru Lf/Şp de 0,54, iar suma a+b de 7˚42'.
Autorii au desprins aceleaşi concluzii ca şi Billeau, şi anume ca valorile
ampelometrice sunt influenţate de soi, regiune, portaltoi, şi nu se pot stabili raporturi
caracteristice pe baza cărora să se poată diferentia soiurile.
Metoda ampelometrică a fost abandonată pentru o vreme, fiind considerată
imprecisă, însă graţie dezvoltării informaticii, aceasta este tot mai des utilizată :
Schneider A (1988) considera că analiza statistică multidimensională bazată pe
caracterele biometrice ale frunzei, are o mare însemnătate în clasificarea soiurilor.
Celik S (1994) descrie 10 soiuri de struguri de masă, cultivate în colecţia
Facultaţii de Agricultură din Tekirda. Pentru fiecare soi, au fost efectuate calcule
ampelometrice, stabilind forma limbului.
Araujo JA(1996), caracterizează soiul Cardinal folosind descriptorii
ampelometrici
De Micheli, L., Maines, F., Iacono, F., Campostrini, F.(1997), prezintă metoda
de identificare a soiurilor prin filometrie, şi de caracterizare a soiurilor cu ajutorul listei
de descriptori cu putere mare discriminantă.
Irma Tomazic, şi Zora Korosec - Koruza, 2003, efetază un studiu asupra a
13 soiuri locale, alcătuindu - le dendrograma.
Cid-Alvarez N, Boursiquot JM, Saa - Otero MP, Romani - Martinez L (1994),
în ,,Journal International des Sciences de la Vigne et du Vin, publica un studiu asupra
soiurilor de vita de vie autohtone. Pentru diferentierea celor 17 soiuri autohtone ,
cultivate in Galicia, au fost masurate 150 de caractere pe frunza la 15 frunze din fiecare
cultivar, elaborand o cheie de determinare bazata doar pe caracterele frunzei.
Marti, C., Casanova, J., Montaner, C., Badia, D. (2007) efectuează un studiu
asupra a două soiuri autohtone cultivate în Somontano de Barbastro. Au fost
cuantificaţi 15 descriptori prioritari si 7 descriptori aditionali( Journal of Wine Research
United Kingom).
52
Liliana Rotaru(2002) prelucrează datele obţinute în urma măsurătorilor prin
sistemul statisticii multidimensionale şi reuşeşte să investigheze sortogrupurile
autohtone cunoscute, făcând un pas important în stabilirea originii polifiletice a soiurilor.
În Code des caractères descriptifs de variétés et espèces de Vitis, ediţia a
2-a, au fost introduse 18 caractere ampelometrice, care vizează principalele caractere
biometrice ale frunzei:
Lungimea nervurii N1;
Lungimea nervurii N2;
Lungimea nervurii N3;
Lungimea nervurii N4;
Distanta intre punctul petiolar si baza sinusului lateral superior;
Distanta intre punctul petiolar si baza sinusului lateral inferior;
Unghi format de nervurile N1 si N2;
Unghi format de nervurile N2 si N3;
Unghi format de nervurile N3 si N4;
Unghi format de nervurile N3 si tangenta punctului petiolar si extremitatea N5;
Lungimea nervurii N5;
Lungimea dintelui nervurii N2;
Latimea dintelui nervurii N2;
Lungimea dintelui nervurii N4;
Latimea dintelui nervurii N4;
Numarul de dinti dintre extremitatea lui N2 si extremitatea primii nervuri
secundare (inclusiv dinţii terminali);
Distanta dintre extremitatea N2 si prima sa nervura secundara;
Deschiderea /suprapunerea sinusului petiolar.
Aplicarea metodei ampelometrice în descrierea si caracterizarea soiurilor, revine
de actualitate în condiţiile dezvoltarii informaticii, şi a multiplelor posibilităţi de prelucrare
a datelor, obţinându-se informaţii preţioase in legatură cu apartenenţa soiurilor la diferite
sortogrupuri, a gradului de înrudire dintre soiuri, precum şi la diferenţierea lor.
53
2.6. Metode moderne
de identificare a soiurilor de viţă de vie
O nouă metodă de studiu în ampelografie constă în utilizarea unor markeri
biochimici şi moleculari, prin tehnici moderne de analiză izoenzimatică şi marcaj
molecular. In lista descriptorilor O.I.V.( 2001) au fost introduşi 2 descriptori pentru
izoenzime şi 6 pentru marker SSR:
Sisteme izoenzimatice cod
GPI(Glucose Phosphate
Izomeraze)
701
PGM(Phospho Gluco-Mutaze) 702
Markari SSR
WS2 801
WMD5 802
WMD7 803
WMD27 804
VrZAG62 805
VrZAG79 806
Importanţa acestor metode rezidă din posibilităţile de identificare a diverselor
genotipuri şi în contribuţia lor la aprofundarea cunoştinţelor despre genomul viţei de
vie. De asemenea se urmăreşte punerea în evidenţă a variabilităţii (calitative sau
cantitative) şi demonstrarea faptului că aceasta este consecinţa unei variaţii genotipice
independente de interacţiunea genotip x mediu.
Analiza izoenzimatică – La viţa de vie s-au studiat diferite sisteme enzimatice
prin electroforeză pe gel de amidon (Wolfe W.H., 1976; Subden R.E. şi colab., 1987
ş.a.) sau pe gel de poliacrilamidă (Benin M. şi colab., 1988).
Astfel, analiza izoenzimelor glucozo - fosfat - izomerazei (GPI) prin electroforeza
pe gel de amidon a permis studierea câtorva sute de soiuri (Calo şi colab., 1989).
Acest sistem permite repartizarea acestora în 10 grupe cu o foarte bună
54
reproductibilitate şi fiabilitate, permiţând astfel o nouă orientare şi reducerea
considerabilă a duratei cercetărilor de identificare a soiurilor.
Noile tehnici de marcaj molecular (RFLP, R.A.P.D., microsateliţi) aduc un real
ajutor în identificarea soiurilor şi varietăţilor, cât şi în studiul relaţiilor dintre genotipuri.
Aceste tehnici vin să intregească procesul de identificare şi descriere a soiurilor alături
de celelalte metode tradiţionale (Olteanu si colab. 2002).
În prezent metodele de marcaj permit mai ales (la soiuri) verificarea originii
presupuse deja, prin comparare cu un eşantion de referinţă bine definit.
Primele lucrări semnificative de utilizare a tehnicilor RFLP în analiza ADN la viţa
de vie au fost efectuate cu ajutorul sondelor genomice (Bourquin J.C., 1993; Bowers
J.E. şi colab., 1993).
*
Utilizarea informaticii şi microinformaticii - Dezvoltarea informaticii şi în
particular a micro-informaticii permite astăzi stocarea şi analiza curentă a acestor
mijloace, care permit condensarea, stocarea şi analiza rapidă a unor cantităţi foarte
mari de date-inerente în domeniul ampelografiei. În acest context descrierea,
identificarea şi recunoaşterea soiurilor se bazează fie pe utilizarea datelor calitative
(Roux C., 1989; Liliana Rotaru, 2000, ş.a.), fie pe utilizarea datelor cantitative (Cid-
Alvarez şi colab., 1994; Schneider A. şi Zeppa G., 1988; Costacurta A. şi colab.,
1988; Liliana Rotaru, 2000, ş.a.).
55
CAPITOLUL III
MATERIAL BIOLOGIC, OBIECTIVE ŞI
METODE DE CERCETARE
3.1 Materialul biologic
Studiul a fost efectuat pe soiuri vechi româneşti şi pe soiuri relativ nou create
existente în colecţiile ampelografice ale SCDVV Drăgăşani şi SD Tâmbureşti a
Universităţii din Craiova. Acestea fac parte din sortimentul tradiţional al Podgoriei
Drăgăşani (Crîmpoşie, Gordan, Braghina şi Tămîioasă românească), alte soiuri
autohtone sau considerate autohtone datorită cultivării îndelungate pe teritoriul
României (Roşioară, Gordin, Negru moale, Negru vârtos, Babească neagră, Fetească
neagră, Fetească albă, Fetească regală, Coarnă albă, Coarnă neagră ), şi două soiuri
obţinute la S. D. Tâmbureşti (Universitatea din Craiova) de către profesorii Zăvoi Aurel
şi Gheorghiţă Marin.
3.1.1.Descrierea soiurilor luate in studiu.
Descrierea şi prezentarea soiurilor studiate s-a făcut sub formă de tabele,
cuprinzând:
- Sinonimele (tabelul 3.1.);
- Grupa ecologo-geografică, origine, areal de cultură, directia de producţie (tabelul 3.2.);
- Principalele însuşiri agrobiologice şi tehnologice - (tabelul3.3.);
- Principalele caractere ampelografice (tabelul 3.4 - 3.8.).
56
Principalele sinonime întâlnite la soiurile studiate
Tabelul 3.1.
Nr
crt.
Denumirea
soiului
Sinonime
1 Crâmpoşie Cârlogancă, Ciolan, Crâmpoşie mică, Crâmpoşie mare în România
Crampoşie mică, Crampoşie mare, Carlogancă în Franţa
2 Gordan Gorgan. Gordan alb,Corb alb, Băldoaie,Gordan mic, Gordan mare,
Gordană, Giordan, Jordan, Iordan- în România; Gorgan. Gordan alb,Corb
alb, Gordan mic, Gordan mare- Franţa.
3 Braghină Poamă roşie, Braghină roşie rară,Braghină de Drăgăşani, Braghină deasă
bătută în România; Braghină, Braghină de Dragachani, Braghină roşie rară,
Braghină deasă bătută ăn Franţa.
5 Tămâioasă
românească
Tămîioasă de Moldova,Busuioacă de Moldova, Tămâioasă de Drăgăşani,
Muscat blanc de Frontignan, Muscat de Lunel- România, Muscat blanc a
petit grains, Muscat de Alsace – Franţa, Moscatel galgo, Moscatel de
Douro- Portugalia; Moscatel menudo blanco, Moscatel de grando pequeno,
Moscatel Castellano, Moscatel fino, Moscatel comun, Moscatel morisco –
Spania; Moscato di Canelli,Moscato d´Asti- Italia;WhiteFrontihnan – Anglia,
Muskat traube weisste, Muskateller gerber, Muskateller Grüner- Germania;
Tamianka,Muscat belîi- Moldova.
6 Gordin Gordin de Dealul Mare,Mierliţă,Gordin mărunt în România;Gordinul, Gordin
mărunt, Merlitza în Franţa;
Trescum în Rusia.
7 Negru moale Seină, Vânătă, Licincă, Murgă.
8 Negru vârtos Corb, Negru bătut, Gordan negru,Beilar cherasi, Negru bulgar, Negru tare-
în România; Negru vârtos, Negru tare, Negru bătut, Negru bulgar- în
Franţa;Cerno tvârno, Garvan- Bulgaria.
9 Babească
neagră
Crăcană, rară neagră, Căldăruşe, Răşchirată, - România;
Rastriopa,Serescia - Rep. Moldova, Ucraina.
10 Fetească neagră Păsărească neagră,Coada rândunicii, Poama fetei neagră – România.
11 Fetească albă Poama fetei,Păsărească albă, Poamă păsărească,Leacka – România,
Leáyika în Ungaria;Mädchentraube în Germania.
12 Fetească regală Galbenă de Ardeal,Dănăşană –Români;Kiraileanka –
Ungariaa;Dunnesdöer köigsast-Germania.
13 Roşioară Pamid
14 Coarnă albă Copăceancă, Caraburnu, Cornorată, Corniţă, In Muntenia, Corniciola
bianca – Italia;
Cornichon blank - Franţa;
Puhliakovski – Rusia;
Kozea ţâţi – Bulgaria ;
Finger grape - Anglia;
15 Coarnă neagră Ciornâi Crîmski – Rep Moldova, Ucraina, Rusia;
Cerna razachia, Sultanka – Bulgaria;
Târno greiko – Macedonia şi Serbia.
(Dupa Ampelografia RSR)
57
Grupa ecologo-geografică,origine, arealul de cultură şi destinaţia principală a soiurilor
studiate
Tabelul 3.2.
Nr.
Crt
Denumire
a soiului
Grupa ecologo-
geografică
Origine Arealul de
cultură
Direcţia de
producţie
0 1 2 3 4 5
1 Crâmpoşie
selecţionată
Obţinut prin fecundare liberă la SCVV
Drăgăşani, omologat în 1972
Drăgăşani,
Murfatlaf,
Medgidia,
Panciu,
Odobeşti.
Soi cu insuşiri
mixte, dar mai
ales pentru vinuri
albe de consum
curent; pentru
obţinerea
spumantelor.
2 Gordan Proles
pontica;subproles
balcanica
Soi autohton,
confundat ca
nume cu Gordin,
dar asemănător
cu Iordan.
Drăgăşani, Ungaria Vinuri albe de
consum curent.
3 Braghină Proles pontica,
subproles
balcanica
Soi autohton
cultivat de secole
în podgoriile
subcarpatice
Drăgăşani,
Golul Drincei,
Oreviţa,
Plenita.
Vinuri albe de
consum
curent,roze,uneori
de calitate
superioară;
distilate, materie
primă pentru
şampanie.
4 Tămâioasă
românească
Proles pontica;
subproles
georgica, tip
apirene
Soi considerat
autohton, Cultivat
de secole,de
provenienţă
greacă
România(Cotnari,
Drăgăsani,
Pietroasele)Franţa,
Italia,
Germania,Spania,
Portugalia,Moldova
şi Ucraina.
Vinuri albe
aromate de înaltă
calitate.
5 Gordin Proles
pontica;subproles
balcanica
Adus de romani
şi denumit in
cinstea
generalului cu
acelaşi nume(Gh.
Nicoleanu)
Drăgăşani, Dealu
Mare,Ştefăneşti
Argeş, Rep.
Moldova.
Vinuri albe de
consum curent,
mai rar distilate.
6 Negru
moale
Proles
pontica;subproles
georgica
Soi autohton
cultivat de secole
în podgoriile
subcarpatice
Drăgăşani, Dealu
Mare, Odobeşti.
Vinuri roşii de
consum curent.
7 Negru
vârtos
Proles pontica,
subproles
balcanica
Soi autohton
cultivat de secole
în podgoriile
subcarpatice
Oltenia, Dealu
Mare
Vinuri roşii de
consum curent.
58
0 1 2 3 4 5
8 Babească
neagră
Proles pontica,
subproles
caspica, tip
aminee
Citat de cronicarii
moldoveni încă
din sec. XIV în
podgoria
Nicoresti
Moldova,Ucraina,R
ep. Moldova.
Vinuri roşii de
consum curent şi
mai rar de calitate
superioară.
9 Fetească
neagra
Proles orientalis,
subproles
caspica, tip
aminee
Soi autohton,
considerat o
selecţie din Vitis
silvestris Gmel,
asemănător cu
soiul Negru de
Căusani de care
se deosebeşte
prin tipul florilor
Moldova, Dealu
Mare, Rep.
Moldova.
Vinuri roşii de
calitate
superioară.
10 Fetească
albă
Proles orientalis,
subproles
caspica, tip
aminee
Soi autohton
cultivat de secole
in toate podgoriile
românesti.
România,
Moldova,Ucraina,
Ungaria.
Vinuri albe de
calitate
superioară, Vinuri
albe de consum
curent, materie
primă pentru
spumanteşi
distilate
11 Fetească
regală
Proles pontica,
subproles
georgica
Hibrid natural
între Fetească
albă şi Grasă de
Cotnari,apărut in
comuna Daneş,
Lângă
Sighişoara.
Moldova,
Transilvania,
Muntenia.
Vinuri albe de
calitate
superioară.
12 Roşioară Proles pontica,
subproles
balcanica
Soi autohton
cultivat de secole
în podgoriile din
Oltenia,
confundat cu
Braghina.
Oltenia, Muntenia,
Dobrogea, Albania,
Turcia.
Vinuri albe de
consum curent,
distilate.
13 Coarnă albă Proles pontica,
subproles
georgica
Soi considerat de
provenienţă
orientală din Asia
mică sau Egipt.
Moldova, Muntenia,
Ţările din Jurul
Balcanilor.
Struguri de masă
cu maturare târzie.
14 Coarnă
neagră
Proles orientalis,
subproles
antasiatica
Soi considerat
autohton datorită
cultivarii
îndelungate, dar
de provenienţă
orientală.
Drăgăşani. Dealu
Mare, Odobeşti.
Struguri de masă
cu maturare târzie.
(Dupa Ampelografia RSR)
59
Principalele însuşiri agrobiologice şi tehnologice ale soiurilor luate în studiu
Tabelul 3.3.
1. Date proprii înregistrate la Drăgăşani (însuşirile agrobiologice).
2. Gherasim Constantinescu şi Elena Negreanu - Studiul însuşirilor tehnologice ale soiurilor de viţă de vie roditoare,
Ed.acad. RPR-1957 (Insuşirile tehnologice).
Nr.
crt.
Soiul
Înuşiri agrobiologice Insuşiri tehnologice
Dezmu-
gurit
Perioada
înfloritului
Data
intrării în
pârga
Maturarea
deplină
Greutate
a unui
strugure
Greutatea
unui bob
(g)
Producţi
a
kg/mp
Zahăr
G/l
Aciditate
totală
G/l
1 Crâmpoşie 9.04 24 - 30.05 3.08 15.09 210 2,74 1,69 159 4,4
2 Braghină 14.04 28.05 - 2.06 15.08 11.09 125 2,21 2,08 180 4,9
3 Gordan 11.04 22 - 28.05 29.07 16.09 220 2,81 3,24 164 3,8
4 Tămâiosă românească 7.04 23 - 29.05 25.07 66.09 165 1,83 1,28 220 4,4
5 Gordin 13.04 23 - 27.05 2.08 22.09 220 2,16 2,43 154 3,4
6 Negru moale 10.04 21 - 26.05 28.07 11.09 195 2,37 2,61 183 5,9
7 Negru vârtos 10.04 24 - 30.05 10.08 11.09 340 2,20 2,36 182 5,8
8 Băbească neagră 6.04 21 – 26.05 5.08 15.09 290 1,79 1,61 208 5,4
9 Fetească albă 11.04 23 – 30.05 28.07 6.09 100 1,44 1,47 220 3,3
10 Fetească neagră 9.04 23 – 29.05 7.08 11.09 160 1,53 1,07 224 4,6
11 Fetească regală 10.04 21 – 27.05 3.08 20.09 171 1,64 2,23 201 4,4
12 Roşioară 11.04 25 – 30.05 5.08 11.09 245 3,21 1,68 172 4,1
13 Coarnă albă 6.04 23 – 28.05 6.08 3.09 215 2,70 1,48 181 3,6
14 Coarnă neagră 7.04 22 – 26.05 28.07 4.09 320 2,66 0,91 169 3,8
60
Principalele caractere ampelografice
ale soiurilor Crâmpoşie selecţionată, Gordan şi Braghină
Tabelul 3.4.
Soiul
Caracterele
ampelografice
Crâmpoşie
selecţionată
Gordan
Braghină
R
ozeta
Culoare
Verde albicioasă cu margini roz liliachii
Verde albicioasă cu nuanşe liliachii pe margini
Verde albicioasă cu nuanţă pronunţat violacee pe margini
Pufozitate
Pufoasă Pufoasă Pronunţat pufoasă
Fru
nza tân
ără
(a 4
-a d
ista
lă)
Culoare Albă găluie cu nuanţe roz liliachii
Verde bronzat Verde cu nuanţă arămie metelică
Pufozitatea pe partea superioară
Catifelat pufoasă Uşor scămoase Glabră-lucioasă
Pufozitatea pe partea inferioară
Catifelat pufoasă Scămoase Pufoasă
F
runza a
dultă
Mărime Mare, asimetrică Mare Mare sau foarte mare
Formă Rotundă, cu lobul terminal alungit
Orbiculo-reniformă cuneiform
Nr de lobi Întreagă, rareori cu trei lobi
Întreagă, utrilobată 3-5lobată, rar întreagă
Pufozitatea pe partea superioară
Glabră Glabră Slab scămos
Pufozitatea pe partea inferioară
Scămoasă Cu scamă deasă, gălbuie şi peri pe nervuri
Vizibil scăms
Culoarea nervurilor Verde deschis Roşietice vineţii la punctul pistilar
Roşietice vineţii pe partea superioara şi mai puţin colorate pe partea inferioară
Sinusul peţiolar În formă de U În V rareori oviform cu lobii suprapuşi
Deschis în formă de U, uneori închis, elipsoidal
T
ipu
l
flori
i
Morfologic
De tipul cinci 5 sau 6 De tipul 6
Funcţional
Hermafrodit normală Hermafrodit normală Hermafrodit, funcţional femelă
Str
ug
ure
le
Mărimea Mare 15-20 Mijlocie Mari
Forma
Cilindro-conică
Cilindrică, deseori aripat
Rămuroşi
Compactitatea
Medie
Mare
Lax
Bob
ul
Culoarea Verde gălbui cu nuanţe ruginii pe partea însorită
Verde gălbui Roşu deschis
Mărimea Medie Mijlocie Medie
Forma Rotunda Sferică Sferică
Consistenţa pulpei Crocantă Zemos Moale zemoasă
Gustul. Fără particularitaţi Fără particularitaţi Nearomat
61
Principalele caractere ampelografice ale soiurilor Tămâioasă albă, Gordin şi Negru moale
Tabelul 3.5.
Soiul Caracterele ampelografice
Tamâioasă albă
românească
Gordin
Negru moale
R
ozeta
Culoare
Alb – verzuie, nuanţată cu roşu liliachiu
Verde cu nuanţă roz liliachie pe margini
Verde, usor nuanţată în cafeniu, cu marginile cafeniu roşietice
Pufozitate
Pufoasă Uşor scămoasă scămoasă
Fru
nza tân
ără
(a 4
-a d
ista
lă)
Culoare Alb - gălbui Verde Verde deschis, bronzat cu liziera şi mucronii roşietici
Pufozitatea pe partea superioară
Urme de scamă Urme de scamă Lucioase cu scamă rară
Pufozitatea pe partea inferioară
Pufoasă si cu peri pe nervuri
Scămoase numai pe nervuri
Scămoase
F
runza a
dultă
Mărime Mijlocie Mare Mijlocie
Formă Pentagonală Orbiculo-reniform Orbiculo-reniformă
Nr de lobi Întreagă. Uneori trilobată
3-5 lobi Întreagă sau trilobată
Pufozitatea pe partea superioară
Glagră Glabru Glabră şi gofrată
Pufozitatea pe partea inferioară
Scămos cu peri deşi pe nervuri
Cu peri deşi pe nervuri Paroasă
Culoarea nervurilor Verzi, uşor vineţii la bază
Verde mai deschis decât limbul
Verzi roşietice
Sinusul peţiolar Liriform sau elipsoidal În formă de V sau închis şi îngust de formă elipsoidală
Deschis în formă de U sau V, rareori închis, elipsoidal
T
ipu
l
flori
i
Morfologic
5-6 cu stamine recurbate
De tipul 5 rareori 6 De tipul cinci
Funcţional
Hermafrodit normală Hermafrodit normală cu înflorire cleistogamă
Hermafrodit normală
Str
ug
ure
le
Mărimea Mijlocie Mare Mică
Forma Tronconic, uneori aripaţi
Cilindrică sau cilindroconică, rar aripaţi
Cilindrica, deseori aripaţi
Compactitatea Medie
Compact Compact
Bobu
l
Culoarea Verde Verde gălbuie, ruginie toamna târziu
Negru-violet
Mărimea Mijlocie Mijlocie Medie
Forma Ovoidă Sferică Rotund turtită din cauza desimii
Consistenţa pulpei Zemos Crocant Moale, zemos
Gustul. Nearomat Tămâios Fără particularităţi
62
Principalele caractere ampelografice ale soiurilor Negru vârtos, Babească neagră şi Roşioară
Tabelul 3.6.
Soiul Caracterele ampelografice
Negru vârtos
Băbească neagră
Roşioară
R
oze
ta
Culoare
Verde albicioasă, cu uşoară nuanţă roz arămie şi lizieră roşietică
Verde cu nuanţă cafenie roşietică
Albiciosă verzuie, cu nuanţe roz liliachii şi lizieră colorată în roşu intens
Pufozitate
Pufoasă Scămoasă Pufoasă
Fru
nza
tâ
nă
ră
(
a 4
-a d
ista
lă)
Culoare Verde gălbui uşor brnzate
Verde uşor cafenie cu nervurile şi marginile roşietice
Verde bronzat
Pufozitatea pe partea superioară
Uşor scămoaso, gofrată
Glagră - lucioasă Uşor scămoase
Pufozitatea pe partea inferioară
scămoase Paroas Scămoase cu peri scurţi
Fru
nza
ad
ultă
Mărime mare mijlocie Mare
Formă orbiculară Orbculo-reniformă cuneiformă
Nr de lobi Întreagă sau 3-5 lobată
5 lobi 3-5 lobată sau întreagă
Pufozitatea pe partea superioară
glabră Glabră Glabră
Pufozitatea pe partea inferioară
Scămoasă cu peri pe nervuri
Păroasă Acoperită cu peri scurţi şi deşi
Culoarea nervurilor Verzi Roşietic – violaceu pe ambele feţe, puternic colorate spre punctul peţiolar
Roşietice pe partea superioară
Sinusul peţiolar Uneori închis, elipsoidal, alteori în formă de U sau Liră
Liră sau potcoavă, închis sau deschis cu baza ascuţită şi adesea cu un dinte în interior
Deschis liriform, ascuţit la bază, uneori închis prin suprapunerea lobilor
T
ipul
flo
rii
Morfologic
De tipul 6 mai rar cinci
De tipul 5 De tipul 5 uneori 6
Funcţional
Hermafrodit funcţional femelă
Hermafrodit normală Hermafrodit normală
Str
ug
ure
le
Mărimea Medie(14-18 cm lungime
Mijlocie sau mare Mare
Forma Cilindro-conici, adesea biaxiali sau aripaţi
Cilindro-conică Cilindrica mai rsr cilindro-conică
Compactitatea Compact dacă fecundarea este asigurată
Lax
Medie
Bo
bu
l
Culoarea Neagră-violacee Neagră-albăstruie sau violet inchis
Roz închis spre roşu
Mărimea Medie Mijlocie Medie
Forma Sferică Sferic uşor turtit la poli Sferica
Consistenţa pulpei Cărnos- suculent Moale zemos Crocant zemos
Gustul. Nearomat Nearomat Fără particularităţi
63
Principalele caractere ampelografice ale soiurilor Fetească regală, Fetească albă şi Fetească neagră
Tabelul 3.7.
Soiul Caracterele ampelografice
Fetească regală
Fetească albă
Fetească neagră
R
ozeta
Culoare
Verde albicioasă cu liziera cafenie roşietică
Verde cu nuanţă arămie roşietică
Verde roşietică
Pufozitate
Pufoasă Uşor scămoasă Scămoasă
Fru
nza tân
ără
(
a 4
-a d
ista
lă)
Culoare Verde Verde arămie Verde cu nuanţă cafenie
Pufozitatea pe partea superioară
Slab pufoase Lucioasă glabră
Pufozitatea pe partea inferioară
Slab pufoase cu peri pe nervuri
Slab păroasă Cu peri deşi
F
runza a
dultă
Mărime Mijlocie Mijlocie Mijlocie
Formă Pentagonală Reniformă Cuneo-tronconică
Nr de lobi 3-5 lobi 3-5 lobi 5 lobi
Pufozitatea pe partea superioară
Glagră şi lucioasă cu denivelări ale limbului
Glabră Glabră
Pufozitatea pe partea inferioară
Fin păroasă pe nervuri
Glabră Cu peri fini
Culoarea nervurilor
Verzi Verde deschis Verzi, uneori voşietice la bază
Sinusul peţiolar U,V sau liră Liriform, ascuţit la bază cu unu sau doi pinteni
Liră larg deschisa, rareori boltă sau V
T
ipu
l
flori
i
Morfologic
5-6 5 cu abateri spre 6 5 cu abateri spre 6
Funcţional
Hermafrodit normală Hermafrodit normală Hermafrodit normală
Str
ug
ure
le
Mărimea Mijlocie Submijlocie Mijlocie
Forma Cilindrici sau cilindrici conici, uneori aripaţi
Cilindrici. Uneori aripaţi Cilindrică sau cilindro-conică
Compactitatea Boabe dese neomogene
Compact Cu boabe dese
Bob
ul
Culoarea Galben - verzui Verde rumenită, cu punct pistilar aparent
Neagră
Mărimea Mijlociu Mica Mijlocie
Forma Sferică Sferică Sferic
Consistenţa pulpei
Suculent Zemoasă Zemoasa cu pielţa groasă
Gustul. Fin aromat Nearomat Nearomat
64
Principalele caractere ampelografice ale soiurilor Coarnă albă şi Coarnă neagră
Tabelul 3.8.
Soiul Caracterele ampelografice
Coarnă albă
Coarnă neagră
Rozeta
Culoare
Verzuie, cu nusnţe intens roşii liliachii
Verde deschis cu marginile cafenii
Pufozitate Scămoasă Uşor scămoasă
Fru
nza
tânără
(a 4
-a
dis
tală
)
Culoare Verde gălbuie Verde închis
Pufozitatea pe partea superioară
Glabră Slab scămoase
Pufozitatea pe partea inferioară
Alb scămoasă Slab scămoase
Fru
nza a
dultă
Mărime Mijlocie sau mare Mijlocie
Formă Orbiculară Cuneiformă
Nr de lobi Cinci 3 lobi, rareori întreagă sau cu 5 lobi
Pufozitatea pe partea superioară
Glabră Glabră
Pufozitatea pe partea Inferioară
Scămoasă cu peri pe nervuri Glabră
Culoarea nervurilor Verde deschis Verzi
Sinusul peţiolar Rotund închis în formă de inel Deschs, liriform, ascuţit la bază cu 1-2 pinteni
Tip
ul
flo
rii
Morfologic
De tipul 5 rareori 6 De tipul 5 rareori 6
Funcţional
Hermafrodit funcţional femelă Hermafrodit funcţional femelă
Str
ug
ure
le
Mărimea Mijlocie-mare Mare
Forma Cilindrocinică, aripaţi Cilindro-conica
Compactitatea
Foarte compact Medie
Bob
ul
Culoarea Alb-verzui cu aspect cerat din cauza pruinei abundente
Negru
Mărimea Mijlociu-mare Mare
Forma Ovală, ascuţit spre vârf Ovoidă
Consistenţa pulpei Crocant, cărnos Crocant
Gustul. Ierbos Nearomat
65
3.2. Obiectivele cercetărilor
Cercetările efectuate în cadrul temei au vizat:
Evaluarea descriptorilor ampelografici elementari la unele soiuri vechi, româneşti,
în vederea armonizării literaturii de specialitate din România cu noile metode de
descriere utilizate la nivel mondial;
Evaluarea purităţii şi tipicităţii soiurilor Haiduc şi Pandur, în vederea conservării
unui material genetic autentic şi a identificării unor biotipuri noi în cadrul acestor
soiuri;
Descriptori cu capacităţi discriminante, utili în descrierea şi identificarea soiurilor
de viţă de vie;
Evaluarea unor însuşiri fenotipice la unele soiuri autohtone ;
Întocmirea fişelor ampelografice pentru unele soiuri autohtone după
metodologia elaborată de O.I.V., U.P.O.V. şi I.B.P.G.R.
3.3. Metode de cercetare
Pentru realizarea obiectivelor propuse am folosit următoarele metode de
cercetare:
Metoda ampelometrică pentru alcătuirea bazei de date primare necesare în
calculul statistic şi în notarea descriptorilor ampelometrici;
Metoda descriptorilor ampelografici (După lista descriptorilor O.I.V. 2007);
Analiza varianţei utilizând ca variabile măsurătorile ampelometrice;
Analiza în componenţi principali;
Observaţiile directe în fenofaze specifice şi compararea cu soiurile de referinţă în
vederea acordării notelor corespunzătoare nivelului de expresie al fiecărui
caracter;
Observaţii efectuate cu ajutorul stereomicroscopului cu camera video în scopul
stabilirii prezenţei şi desimii perişirilor erecţi şi prostraţi.
66
3.3.1. Metoda ampelometrică
Propusă de Herman Goethe, continuată de Luis Ravaz, A Billeau şi aprofundată
de Pierre Galet, metoda ampelometrica revine în actualitate în descrierea şi
recunoaşterea soiurilor.
Pentru stabilirea indicativului ampelometric, ce calculează o serie de raporturi ale
căror valori sunt codificate după o anumită scală. Un prim raport care se
calculează, este cel între lungimea şi laţimea limbului (L/l), care se notează cu r, şi oferă
indicaţii asupra formei fundamentale a limbului foliar. Valorile raportului r sunt codificate
de la 0 la 6 (Tabelul 3.9.).
Limitele de variaţie
şi codificarea raportului dintre lungimea şi lăţimea limbului foliar (r)
(Dupa I. Olteanu şi colab., 2002)
Tabelul 3.9.
Limite de variaţie ale lui r Codificare
≤ 0,80 0
0,81–0,90 1
0,91-1,00 2
1,01-1,10 3
1,11-1,20 4
1,21-1,30 5
1,31-1,40 6
În funcţie de valorile acestui raport se limbul are formă :
o rotundă - când L = l şi r = 0,91–1,0;
o reniformă - când L< l şi r <1;
o cordiformă, cuneiformă - când L > l şi r > 1.
Un alt element ampelometric îl reprezintă valoarea raporturilor dintre lungimea
nervurilor principale laterale (N2, N3) şi nervura principală mediană (N1), dintre nervura
secundară inserată pe N3 la circa 1 cm de punctual peţiolar (N4) şi nervura principală
67
mediană (N1), obţinându-se trei numere notate cu A, B şi C. În funcţie de valoarea
celor trei raporturi se poate defini forma limbului (tabelul 3.10).
Forma de bază a limbului în funcţie de valorile raporturilor A, B,C
(Dupa Oslobeanu M. şi colab., 1980)
Tabelul 3.10.
Forma limbului Valoarea rapoartelor
A(N2/N1) B(N3/N1) C(N4/N1)
Rotund 0,91-1 0,71-0,80 0,41-0,50
Reniform 0,91-1 0,51-0,50 0,31-0,60
Cordiforn 0,51-0,70 0,31-0,50 0,11-0,30
Cuneiform 0,71-0,90 0,51-0,70 0,21-0,50
Pentru stabilirea indicativului ampelometric, este necesară codificarea acestor
valori, după cum urmează:
0 - pentru valori ale rapoartelor cuprinse între 0,91–1,0
1 - pentru valori ale rapoartelor cuprinse între 0,81–0,90
2 - pentru valori ale rapoartelor cuprinse între 0,71–0,80
3 - pentru valori ale rapoartelor cuprinse între0,61-0,70
4 - pentru valori ale rapoartelor cuprinse între0,51-0,60
5 - pentru valori ale rapoartelor cuprinse între0,41-0,50
6 - pentru valori ale rapoartelor cuprinse între0,31-0,40
7 - pentru valori ale rapoartelor cuprinse între0,21-0,30
8 - pentru valori ale rapoartelor cuprinse între 0,11-0,20
9 - pentru valori ale rapoartelor cuprinse între 0–0,10.
Valoarea unghiurilor pe care le fac nervurile între ele (ά, β, γ), constituie un
element important în aprecierea formei limbului. Prin însumarea lor se obţin de
asemenea valori ce sunt codificate in vederea stabilirii indicativului ampelografic.
Suma Σ α + βse codifică după următoarea scară:
68
≤ 70º………………. cod 0
71º-80º……………cod 1
81º-90º…………... .cod 2
91-100……………cod 3
101-110…………….cod 4
111-120…………….cod 5
121-130…………….cod 6
131-140…………….cod 7
141-150…………….cod 8
> 150º……………….cod 9
Suma Σ α + β + γ poate avea următoarele valori şi se codifica astfel:
≤ 100º……………..cod 0
101º-110º…………....cod 1
111º-120º……………cod 2
121 º -130 º .…………cod 3
131 º-140.....................cod 4
141 º -150 º ………….cod 5
151 º -160 º …………c.od 6
161 º -170 º ………….cod 7
171 º -180 º ………….cod 8
> 180º…………...cod 9
Suma unghiurilor este legată de forma şi deschiderea sinusului peţiolar, cu cât
acesta este mai mică cu atât sinusul peţiolar este mai deschis. Dacă suma este peste
180˚, lobii sinusului petiolar se suprapun dând frunzei forma rotundă. Atunci când suma
unghiurilor este mai mica de 150-100˚, sinusul peţiolat are forma de V, U sau acoladă,
iar forma limbului tinde spre reniformă.
În final, valorile ampelometrice ale frunzei se rezumă la trei numere obţinute în
urma codificărilor făcute. De exemplu, soiul Cabernet Sauvignon are următorul indicativ
ampelografic:135-3-58.
69
Primul număr se referă la rapoartele ABC; al doilea la raportul r, iar al treilea la
suma unghiurilor Σα+β şi respectiv Σα+β+γ.
Forma fundamentală a limbului poate fi definită cu ajutorul diagramei concepută
de Pier Galet.(Fig 3. 1.)
ABC 014
015
024
025
035
036
045
046
135
136
146
147
235
236
245
247
257 357
Σα+β
Σα+β+γ
00
11
12
23
Reniforme
Cuneiforme
24
35
36
46
Orbiculo-reniforme
Cu
ne
o-c
ord
i-
form
e
Cuneoo-
tronconice
57
58
69
79
89
99
Orbiculare
Cordi-
forme
Tronconice
Fig. 3. 1. Aprecierea formei limbului
- pe abscisă, raportul A.B.C.; - pe ordonată, Σα+β şi Σα+β+γ.
Lungimea nervurilor N2 şi N3 raportată la distanţa dintre baza sinusurilor şi
punctual peţiolar (d1 şi d2), furnizează indicaţii asupra lobiei şi adăncimii sinusurilor
laterale superioare şi inferioare (Tabelul 3.11).
70
Profunzimea sinusurilor laterale
(După Oslobeanu M. şi colab., 1980)
Tabelul 3.11.
Profunzime sinusuri
Limitede
variaţie ale
d1 / N2. şi d2 / N3
Frunze întregi, lipsite de sinusuri 0,81- 1,00
Frunze uşor lobate / sinusuri superficiale 0.61 – 0,80
Frunze evident lobate/ sinusuri pronunţate 0,41 –0,60
Frunze cu sinusuri adânci (profunde) 0,21 –0,40
Frunze cu sinusuri foarte adânci 0,00 – 0,20
Valoarea acestor rapoarte, poate fi de asemenea codificată, după cum
urmează:
0,91-1,00 cod 0:sinus superficial, frunză intreagă
0,81-0,90 cod 1:sinus slab pronunţat
0,71-0,80 cod 2:sinus slab pronunţat
0,61-0,70 cod 3:sinus pronunţat
0,51-0,60 cod 4:sinus pronunţat
0,41-0,50 cod 5:sinus pronunţat
0,31-0,40 cod 6:sinus adânci
0,21-0,30 cod 7:sinus adânci
0,11-0,20 cod 8:sinus adânci adânci
0,00-0,10 cod 9:sinus adânci adânci
M. Nemet (1967), adaugă la indicativul propus de P. Galet şi codurile rapoartelor d1/N2
şi d2/N3. Astfel indicativul ampelometric al unui soi va fi de forma:
X – XXX – XX - XX
În care:
X - codul raportului r
XXX - codurile rapoartelorA,B,C.
XX - codul rpoartelor d1/N2 şi d2/N3.
XX – codul sumei unghiurilor α + β şi respectiv α + β + γ.
Spre exemplu la soiul Risling italian, caracterele ampelografice ale limbului
îmbracă următoarele valori, codificate (tabelul 3.12).
71
Indicativul ampelometric al soiului Risling italian
(Dupa Oslobeanu M. şi colab., 1980)
Tabelul 3.12.
Elementele
analizate
R
N2/N1
N4/N1
N4/N1
d1/N2
d2/N3
α + β
α + β + γ.
Valoare 1,05 0,48 0,61 0,40 0,58 0,73 101,70 155,3
Cod 3 1 3 6 4 2 4 6
Indicativul ampelografic al soiului este 3 - 136 - 42 - 46 şi reprezintă: frunză
aproape rotundă, uşor alungită, pentalobată, cu sinusuri superioare adânci bine
pronunţate iar cele inferioare mai slab pronunţate.
3.3.2. Metoda descriptorilor ampelografici.
În vederea unificării metodologiei de descriere a soiurilor de viţă de vie, Oficiul
Internaţional al Viei si Vinului (O.I.V.), Comitetul Intenaţional pentru Protecţia
Organismelor vegetale (U.P.O.V.) şi Comitetul Internaţional pentru Resursele Genetice
ale Plantelor (I.B.P.G.R.), au alcătuit o listă cu 147 descriptori ampelografici vizând:
Caracterele morfologice referitoare la:
vârful lăstarului tânăr (codurile O.I.V. 001-005);
lăstarul tânăr (codurile O.I.V. 006-017);
frunza tânără(codurile O.I.V. 051-056);
frunza adultă (codurile O.I.V. 065-095);
coardă (codurile O.I.V. 101-106);
floare(codurile O.I.V.151-155);
strugure (codurile OIV202-209);
bob(codurile O.I.V.220-244);
Însuşiri agrobiologice (codurile O.I.V.301-306; 351-354);
Însuşiri fiziologice (codurile O.I.V 401-462);
Însuşiri tehnologice (codurile O.I.V. 501-508);
Portaltoi (codurile O.I.V. 551-553);
Descriptori ampelometrici (codurile O.I.V. 601-618);
72
Sisteme izoenzimatice (codurile O.I.V. 701-702); Markeri SSR (codurile O.I.V.801-
806).
Pentru fiecare caracter, observaţiile se fac la cel puţin 10 organe sănătoase,
stabilindu-se nivelul de expresie şi nota corespunzătoare. Pentru a uşura determinarea
şi a evita confuziile, pentru fiecare nivel de expresie, au fost stabilite soiuri de referinţă
pentru compararea soiurilor ce urmează a fi determinate.
Pentru identificarea unui soi, conform acestei metode, este necesar într-o primă
etapă, întocmirea unui fişier de referinţă cu diferite soiuri, pentru compararea datelor
obţinute în urma determinărilor efectuate. Totuşi, trebuie ţinut seama de variabilitate şi
fluctuaţiile morfologice, cauzate de diferenţa geografică a locurilor de observaţie,
acelaşi soi putând avea fişe ampelografice diferite (P. Truel şi J.M. Boursiquot, 1985).
Marea dificultate apare atunci când se doreşte identificarea unui soi necunoscut.
Teoretic dacă nivelul de expresie al caracterelor descrise ar fi unic şi stabil pentru
acelaşi soi, iar populaţia ar fi omogenă, identificarea ar fi posibilă doar prin aprecierea
câtorva caractere. În realitate, sunt caractere care au fluctuaţie mică sau nulă (sexul
florii, culoarea boabelor, gustul pulpei, prezenţa seminţelor s.a., dar şi caractere cu o
fluctuaţie mare, fiind influenţate de condiţiile climatice sau agreotehnice cum sunt:
mărimea frunzei, gradul de sectare al frunzei, desimea perilor, mărimea şi
compactitatea strugurilor s.a .
Pentru a facilita identificarea unui soi prin metoda descriptorilor, în Franţa, la
I.N.R.A. Montpellier, a fost creat un program special pentru gestionarea colecţiei
ampelografice de pe Domeniul Vassal, ce cuprinde 5200 de clone a celor 2100 de
soiuri. Acest program este întocmit pentru un număr de 75 de caractere şi cuprinde 275
niveluri de expresie. Un soi necunoscut poate fi identificat prin compararea cu fişele
informaţionale ale altor soiuri existente în programul calculatorului (Liliana Rotaru,
2000).
O altă posibilitate de identificare a unui soi pornind de la caracterele morfologice
ale frunzei, este acela al stocării în sistem informaţional a imaginilor video (Leplatois,
1993).
73
3.3.2.1. Codificarea caracterelor morfologice
Caracterele morfologice sunt cel mai des folosite şi în descrierea botanică. Din
acest motiv şi numărul descriptorilor atribuiţi de cele trei organisme a fost cel mai mare.
Pentru caracterele morfologice ale soiurilor de viţă de vie au fost analizaţi 94 de
descriptori.
Momentul efectuării determinărilor a fost pentru lăstarul tânăr înainte de înflorit
la lungimea de 10-30 cm, şi au fost examinate forma vârfului lăstarului, culoarea şi
perozitatea.
Lăstarul adult a fost examinat în perioada înfloritului, notându-se următoarele
caractere: poziţia lăstarului pe butuc, culoarea nodurilor şi internodiilor, perozitatea,
pigmentaţia antocianică a mugurilor, distribuţia şi lungimea cîrceilor.
Frunza tânără(a 4-a de la vârf) a fost examinată tot în perioada infloritului,
notându-se culoarea şi perozitatea acesteia.
Frunza adultă fiind principalul organ de descriere şi recunoaştere al soiurilor, are
un număr de 29 de descriptori. Observaţiile au fost efectuate în faza de pârgă.
Pentru caracterizarea coardei observaţiile au fost efectuate în perioada de
repaus, după căderea frunzelor, vizând: culoarea, suprafaţa, secţiune transversală,
prezenţa lenticelelor şi a perilor.
Inflorescenţa şi floarea au fost examinate înainte şi în timpul înfloritului,
notându-se inserţia primei inflorescenţe pe lăstar, numărul şi lungimea lor, tipul florii.
Caracterele ampelografice ale strugurilor au fost examinate la maturitate
deplină, urmărind: Forma, mărimea, lungimea, compactitatea, numărul de boabe pe
ciorchine, alungimea şi gradul de lignificare al pedunculului.
La bob s-au examinat 21 de descriptori, fiind după frunză al doilea organ de
descriere şi recunoaştere al soiurilor. Observaţiile s-au efectuat la maturitatea deplină a
strugurilor şi au urmărit: marimea, culoarea, pruina, grosimea pieliţei coloraţia pulpei,
punctul pistilar, suculenţa, randamentul în must, consistenţa, gustul şi aroma pulpei,
separarea bobului de pedicel, prezenţa seminţelor şi mărimea lor. Notatiile fiecărui
caracter şi soiurile de referinţă corespunzătoare, sunt prezentate în tabelul 3.14.
74
Codificarea caracterelor morfologice la soiurile de viţă de vie
(După O.I.V. - Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Tabelul 3.14.
Cod
OIV
CARACTERUL
Notaţia nivelului de expresie şi soiurile de
referinţă
0 1 2
Vîrful lăstarului tânar:
001 Deschiderea vărfului
lăstarului
1-închisă (Vitis riparia);
3-semideschisă (Kober 5 BB);
5-deschisă (Vitis vinifera).
002 Distribuţia
pigmentaţiei
antocianice a perilor
fini
1-absentă (Meunier);
3-repartizată în lizieră (Chenin blanc B);
5-peste tot (Vitis aestivalis).
003 Intensitatea
pigmentatiei
antocianice a perilor
fini
1-absentă sau foarte slabă (Furmint);
3slabă (Risling );
5-Medie;
7-Mare (Cabernet Sauvignon);
9-foarte mare (Vitis aestivalis.
004 Desimea perilor fini
la vârful lăstarului
1-absenta sau foarte slaba (Rupestris du Lot);
3-slabă (Chaselas B);
5-medie (Pinot N);
7-mare (Furmint B);
9-foarte mare.
005 Desimea perilor
rigizi la vârful
lăstarului
1-absentă sau foarte slabă (Rupestris du Lot);
3-slabă;
5-Medie;
7-Mare (Vitis riparia);
9-foarte mare (V. cinerea).
Lăstar:
006 Portul lăstarului 1-erect (Garnacha tinta N);
3-semierect ( Muscat Ottonel B);
5-orizontal ( Barbera N);
7-semipenden (Aramon N); 9-pendent.
75
0
1
2
007 Culoarea părţii
dorsale a internodului
1-verde(Sauvignon B);
2-verde cu roşu (Carignan N);
3-rosu (Riesling B).
008 Culoarea părţii
ventrale a
internodului
1-verde (Sauvignon B);
2-verde cu roşu (Carignan N );
3-rosu (Riesling B).
009 Coloarea părţii
dorsale a nodului
1 -verde (Sauvignon B);
2-verde cu roşu (Barbera N);
3-rosu (Riesling B).
010 Culoarea părţii
ventrale a nodului
1-verde (Palomino Fino B);
2-verde cu roşu (Carignan N );
3-rosu (Kober 5BB).
011 Desimea perilor
rigizi la nod
1-absentă sau foarte slabă (Vitis vinifera);
3-slabă;
5-medie;
7-mare ;
9-foarte mare (V. cinerea).
012 Desimea perilor rigizi
la interned
1-absentă sau foarte slabă (Vitis vinifera);
3-slabă;
5-medie;
7-mare şi
9-foarte mare (V. cinerea)
013 Desimea perilor fini
la nod
1-absentă sau foarte slabă;
3-slabă;
5-medie (Vitis cadicans);
7-mare;
9-foarte mare.
014 Desimea perilor fini
la internod
1 -absentă sau foarte slabă (Grenache noir);
3-slabă;
5-medie;
7-mare;
9-foarte mare (Vitis candicas).
015-1 Distributia
antocianica pe solzii
mugurilor
1-absentă (Merlot noir);
2-bazală (Cabernet Sauvignon);
3 -până la ¾ din bractee ;
4-pe întreagă bracte (Chardonnay B).
76
0
1
2
015-2 Intensitatea
antocianică pe solzii
mugurilor
1-absentă sau foarte slabă (Merlot noir);
3-slabă;
5-medie (Cabernet Sauvignon);
7-mare (Chasselas B);
9-foarte mare.
016 Numărul de cârcei
consecutivi
1-doi sau mai puţin (Vitis vinifera);
9-trei sau mai mulţi (V. labrusca).
017 Lungimea cârceilor 1-foarte scurţi (cca. 10 cm) ;(Rupestris du Lot);
3-scurţi (cca. 15 cm) ; (Aramon N);
5-mijlocii (cca. 20 cm) ;(Pinot noir);
7-lungi (cca. 25 cm) ; (Chasselae B);
9- foarte lungi (peste 30 cm);(Emperor Rg).
Frunza tânără:
051 Culoarea feţei
superioare a
limbului(frunza a 4-a)*
Verde (Silvaner B);
Galben (Furmint B);
Bronzat (Dattier de Beyrouth B);
Roşu arămiu (Chasselas B).
053 Desimea perilor
prostraţi între nervurile
principale pe faţa
inferioară a limbului
1-absentă sau foarte slabă (Rupestris du Lot);
3-slabă (Cisaut Noir);
5-medie (Carignan N);
7-mare (Furmint B);
9-foarte mare (V. labrusca).
054 Desimea perilor rigizi
intre nervurile
principale pe faţa
inferioară a limbului
1-absentă sau foarte slabă (Rupestris du Lot);
3-slabă (Chasselas blanc B);
5-medie (Cabernet Sauvignon);
7-mare (Meunier);
9-foarte mare.
055 Desimea perilor
prostraţi pe nervurile
principale pe faţa
inferioară a limbului
1-absentă sau foarte slabă(Rupestris du Lot);
3-slabă (Carignan N);
5-medie (3306 Coudrec);
7-mare (Riparia Scribner);
9-foarte mare.
056 Desimea perilor rigizi
pe nervurile principale
pe faţa
inferioară a limbului
1-absentă sau foarte slabă (Rupestris du Lot);
3-slabă ( 3306 Coudrec);
5-medie (RislingB);
7-mare (Riparia Scribner);
9-foarte mare(V.cinerea).
77
0 1 2
Frunza adultă:
065 Marimea limbului 1-foarte mică (V. rupestris);
3-mică (Gamai N);
5-medie (Cabernet Sauvignon);
7-mare (CarignanN);
9-foarte mare (V.coignetiae).
067 Forma limbului 1-cordiformă (Vitis cordifolia);
3-cuneiformă (Riparia gloire);
5-pentagonală (Caberet franc);
7-rotundă (orbiculară) ;( Cabernet Sauvignon,
Gros Sauvignon);
9-reniformă (Rupestris du Lôt).
068 Numărul lobilor 1-întreagă (Rupestris du lot);
3-trilobată (Aramon N, Coarnă neagră.);
5-pentalobată (Risling B,Fetească albă);
7-heptalobat, ( Cabernet Sauvignon, Fetească
neagră);
9- mai mult de 7 lobi (Hebron B);
069 Culoarea feţei
superioare a limbului
3-verde deschis (Chasselas blanc);
5-verde mediu (Sauvignon B);
7-verde inchis (MerlotN).
070 Distributia
pigmentatiei
antocianice a
nervurilor principale
pe fata superioara a
limbului
1-absenta(Isabela N);
2-numai la punctual peţiolar (Alexandria B);
3-pâna la prima bifurcaţie (Palomino Fino B);
4-pâna la a doua bifurcaţie (Primitivo N9);
5-peste a doua bifurcaţie (CheninB):
071 Distribuţia
pigmentaţiei
antocianice a
nervurilor principale
pe faţa inferioară a
limbului
1-absentă (Gamacha tinta N);
2-numai la punctual peţiolar (Perla de Csaba);
3-pâna la prima bifurcaţie (Gamai N);
4-pâna la a doua bifurcaţie (Primitivo N9);
5-peste a doua bifurcaţie.
072 Gofrarea limbului 1-absentă sau foarte slabă(Gamai N);
3-slabă (Cabernet Sauvignon);
5-medie (Merlot noir);
7-mare (Carignan);
9-foarte mare(Villard Noir N):
78
0 1 2
073 Ondularea limbului
între nervurile
principale sau
secundare
1 - absentă (Gamacha tinta N);
9 - prezentă (Gloir de Montepellier).
74 Profilul limbului in
secţiune transversală
1 – plan (soi de referinţă Aramon);
2 – pliat (Rupestris du Lôt);
3 –involut (Furmint);
4 – revolut (Alicante Bouschet);
5 –neregulat ;(Gamacha tinta N.
075 Başicarea feţei
superioare a limbului
1 –absente (Rupestris du Lôt);
3 –slabă ;(Chasselas blanc);
5 –desime medie (Barbera N- Pinot noir);
7 – multe (Risling B, Merlot noir);
9 – foarte multe (V.amurensis).
076 Forma dinţilor 1 –concave (V. coriacea,V. aestivalis);
2 - drepte (Muscat a petit grains B,Fetească
neagră);
3 –convexe (Sauvigno B,Traminer roz);
4 – o parte concavă, o parte convexă (Garganega
B,Solonis x Riparia 1616 C);
5 - două parti concave doua convexe ;(Cabernet
FrancN).
077 Marimea dinţilor în
raport cu mărimea
limbului
1-foarte mici-(<0,04);
3-mici-(0,041-0,06 ;(Pinot noir,Nebbiolo N) ;
5-medii-(0,061-0,08 ;(MerlotN);
7-mari-(0,081-10) ;(Carignan N);
9-foarte mare (>0,10).
078 Lungimea dinţilor in
raport cu laţimea lor
1-foarte scurţi (< 0,25);(V. aestivalis);
3- scurţi (0,26 – 0,50); (Sylvaner B);
5-mijlocii (0,51 –0,75);(Barbera N);
7-lungi (0,76 – 1,00); ( Muscat de Alexandria B);
9-foarte lungi (> 1,00);(Vitis riparia).
079 Gradul de deschidere
a sinusului peţiolar
1-Foarte deschise (Ruestris deu Lot);
3-Deschise (V. Riparia);
5-Închise (Chasselae B);
7-Cu lobii usor suprapuşi(Risling B);
9-Cu lobii foarte suprapuşi (Clairette B).
79
0 1 2
080 Forma bazei
sinusului peţiolar
1-În formă de U(Merlot N);
2-în formă de acoladă(140 Ruggeri);
3-în formă de V(Aramon N).
081-1 Prezenta unui dinte
în sinusul peţiolar
1-absent(Chasselas B);
9–prezent(BombinoB).
081-
2*
Baza sinusului
peţiolar delimitat de
nervuri
1-nedelimitat (Chasselas B);
2-doar pe o latură (Cabernet Sauvignon, Coarna
alba); 3-pe ambele laturi (ChardonayB).
082 Gradul de
deschidere/
suprapunere al
sinusului lateral
superior
1-deschise(Cadarcă,Fetească albă);
2-închise;
3-uşor suprapuse;
4 -mult suprapuse;
5-fără sinusuri.
083-1 Forma bazei
sinusului lateral
superior
1-formă de U (Cabernet Sauvignon);
2-forma de acolada (Chasselas blanc);
3-formă de V – (Cinsaut).
083-2 Prezenţa unui dinte
în sinusul lateral
superior
1-absent (Chaselas B);
9-prezentă (Cabernrt franc N, Riesling B).
084 Desimea perilor
orizontali intre
nervurile principale
pe faţa inferioară a
limbului
1-glabru (perişori absenţi),(Rupestris du
Lôt,Chaselas B);
3-foarte rar ( Müller Thurgau, Gamai N);
5-cu desime mijlocie (Mourvedre, Cabernet
Sauvignon);
7-deşi (Clairette, Barbera N);
9-foarte deşi (V.labrusca, Isabela N).
085 Desimea perilor
scurti, rigizi între
nervurile principale
pe faţa inferioară a
limbului
1-absenţi sau foarte rari (Rupestris du Lôt);
3- rari (Muscat Perlă de Csaba);
5-cu desime mijlocie (3306 C);
7-deşi (Aris);
9-foarte deşi.
086 Desimea perilor
orizontali pe nervurile
principale pe faţa
inferioară a limbului
1-absenţi sau foarte rari ( Rupestris du Lôt);
3- rari (Carignan);
5-cu desime mijlocie (Mourvedre);
7-deşi (Meunier);
9-foarte deşi.
80
0 1 2
087 Desimea perilor
rigizi pe nervurile
principale, pe faţa
inferioară a limbului
1-absenţi sau foarte rari (Rupestris du Lôt,
Sultanina B);
3-rari (Muscat Perlă de Csaba, Gamax N);
5-cu desime mijlocie (Muscat Ottonel, Furmint B);
7-deşi ( Kober 125 AA, Barbera N);
9-foarte deşi (Aris, V.cinerea).
088 Prezenţa perilor fini,
orizontali pe faţa
superioară a limbului
1-absent (Datier de Beyrouth);
9-prezetă (Mounier N).
089 Prezenta perilor
drepţi, rigizi pe faţa
superioară a limbului
1-absentă (Chasselas blanc);
9-prezentă (Muscat Ottonel).
090 Densitatea perilor
fini orizontali pe
peţiol
1-absenţi sau foarte rari (Rupestris du Lôt);
3-rari (Carignan);
5-cu desime mijlocie (Müller Rebe);
7-deşi (Dr. Decker-Rebe);
9-foarte deşi (Plăvaie).
091 Densitatea perilor
rigizi, drepţi pe peţiol
1-absenţi sau foarte rari (Rupestris du Lôt);
3-rari (Riparia gloire);
5-desime mijlocie (3306 C);
7-deşi (Teleki 8 B);
9-foarte deşi.
093 Lungimea peţiolului
in raport cu nervura
mediana
mult mai scurt (< 0,5 din lungimea n.m.);
3-mai scurt (cu 0,5 – 1,0 din lungimea n.m. – ex.
Riparia gloire);
5-egal (soi de referinţă- Grenache noir);
7-mai lung (de 1,1 –1,5 ori lungimea n.m. – ex.
Gros vert);
9-mult mai lung (> 1,5 ori lungimea n.m.).
094 Profunzimea
sinusurilor laterale
superioare
1-absente sau puţin evidente (Melon B);
3-Puţin profunde (Gamai N);
5-medii (Merlot noir);
7-profunde (Chasa B);
9-foarte profunde (Chaselas Cioutat B).
Coarda
101 Secţiune
transversală
1-circulară;
2-eliptică (ChasselasblancB);
3-aplatizată (Kober 5BB).
81
0 1 2
102* Suprafaţa coardei 1-netedă (Vitis rupestris);
2-costată (Vitis berlandieri);
3-striata (Chasselas B).
103 Culoarea generală a
coardei
1-galbenă (Garncha tinta);
2-brună (Chasselas B);
3-roşu-violacee (V. Aestivalis);
4-gri.
104 Prezenţa lenticelelor 1-absente (V.vinifera);
9-prezente (V. Rotundifolia).
105 Prezenţa perilor rigizi
pe noduri
1-absenţi-3309 Caudrec;
9-prezenţi (Riparia scribner, Kober 5BB).
106 Pezenţa perilor rigizi
pe internoduri
1-absenţi(3309 Caudrec);
9-prezenţi(Riparia scribner, Kober 5BB).
Floare:
151-
1
Sexul florii 1- stamine complet dezvoltate fără gineceu
(Rupestris du Lot);
2- stamine complet dezvoltate si gineceu redus
(3309 Couderc);
3- stamine complet dezvoltate şi gineceu normal
(Chasselas B);
4- stamine recurbate si gineceu complet dezvoltat
(Bicane B).
152 Nivelul de inserţie al
primei inflorescente
1-până la nodul al doilea(Riesling B);
2-la nodurile 3-4(Sultana B);
3-mai sus de nodul 5.
153 Numărul de
inflorescenţe pe
ramură
1– 1 inflorescenţa sau mai puţin( Sultana B);
2- 1,1-2 inflorescenţe(Chasselas B);
3- 2,1-3inflorescenţe(Risling B);
4- mai mult de 3 inflorescenţe(Aris B).
155 Fertilitarea mugurilor
de la bază
1-foarte slabă(Sultanina B);
5-medie(Trebbiano Toscano B);
9-forte mare(Pedro Ximenez B).
Strugure:
202 Lungimea
ciorchinelui(fără
peduncul)
1 -foarte scurţi ( până la cca. 80 mm) ; (Kober 5
BB);
3-scurţi (cca. 120 mmm); (Risling B);
5-mijlocii (cca. 160 mm); (Barbera N);
7 -lungi (cca. 200mm); (Trebbiano Toscano B);
82
9 -foarte lungi (peste 240 mm); (Albana B).
0 1 2
203 Lăţimea ciorchinelui 1-foarte îngust ( până la cca. 40 mm) ; (Caudec
161-49);
3-îngust (cca. 80 mm) ; (Meunier N);
5- mijlocii (cca. 120 mm) ; (Garnacha tinta N);
7- lat (cca. 160mm);(Cardinal N);
9- foarte lat (peste 200 mm) (Ruby Seedless
204 Compactitatea
ciorchinelui
1-foarte lax (V. amurensis);
3-lax (Perla de Csaba);
5- mediu (Chaselass);
7-compact (Barbera N);
9-foarte compact (Meunier N).
206 Lungimea
pedunculului
1-foarte scurt (Până la 30 mm) ;( (Garnacha tinta
N);
3-scurt (cca 50mm) ;( Gewürztraminer Rg);
5-mediu (cca70mm) ;( Marsanne B);
7-lung (cca90mm) ;( Alphonse Lavallée N);
9-foarte lung (mai mult de 110mm) ;( Freisa N).
207 Lignificarea
pedunculului
1-numai la bază (Aramon N);
5-până la jumătate (Garnacha tinta N);
7-mai mult de jumătate (Carignan N).
208 Forma strugurelui 1-cilindric (Barbera N);
2-conică (Barbera N);
3-în formă de pâlnie (Trebbiano Toscano B).
209 Numărul
ramificaţiilor(aripilor)
1-absent (Trebbiano Toscano B);
2 - 1-2 aripi;
3- 3-4 aripi (Pinot N);
4- 5-6 aripi (Syrah N);
5-mai mult de 6 (Tannat N).
Bob:
220 Lungime 1- foarte scurt (până la 8 milimetri) ;( Corinthe
noir N);
3 - scurt (cca 13 mm) ;( Cabernet-Sauvignon N);
5 - mediu (cca 18mm);( Shiradzouli belyi B);
7- lung (ca 23mm);( Italia B);
9 - foarte lung (mai mult de 28 mm) ;( Super Ran
Bolgar B).
83
0 1 2
221 Lăţime 1-foarte mică (până la 8 mm) ;( Corinthe noir N);
3-mica (cca13 mm) ;( Clairette B);
5-medie (cca18mm) ;( Portugieser Blau N);
7-mare (cca23mm);( Muscat of Alexandria B);
9-foarte mare (mai mult de 28mm);( Alphonse
Lavallée N).
222 Uniformitate 1-neuniforme (Cardinal RG);
2-uniforme (Ugni blanc B).
223 Forma 1-sferic aplatizată (Riesling B)
2-sferică (Riesling B),
3-elipsoidală (Barbera N);
4-elipsoidal-alungită (Olivette noire N);
5-cilindrică (Olivette belyi B);
6-troncovoidă (Ahmeur bou);
7-ovoidă (Bicane B);
8-obovoidă (Muscat d’Alexandrie B);
9-corniformă (d’Alexandrie B);
10-fusiformă.
225 Culoarea epidermei 1-verde spre galben (Chasselas B);
2-roz (Chasselas rose Rs);
3-roşu (Molinera Gorda Rg);
4-gri (Molinera Gorda Rg);
5-roşu închis spre violet (Christmas Rose Rg);
6-negru spre albastru (Pinot N).
226 Uniformitatea culorii
epidermei
1-neuniformă;
2-uniformă (Cabernet Sauvignon N).
227 Gradul de acoperire cu
pruină
1-absentă sau foarte slabă (V. rotundifolia);
3-slabă;
5- medie (Chasselas Blanc B);
7- abundentă (Mourvèdre N;
9-foarte abundentă).
228 Grosimea pieliţei 1-foarte subţire;
3-subţire (Chasselas B);
5-medie (Carignan N);
7-groasă (Servant B);
9-foarte groasă.
84
0 1 2
229 Punctul pistilar 1-puţin aparent (Chasselas Blanc B);
2-aparent (Ugni blanc B).
231 Intensitatea coloraţiei
antocianice a pulpei
1-absentă sau foarte slabă(Pinot N);
3-slabă (Gamay de Bouze N);
5-medie (Gamay de Chaudenay N);
7-mare (Alicante Bouschet N);
9-foarte mare.
232 Suculenţa pulpei 1-puţin suculentă (Isabella N);
2-mediu suculentă (Isabella N);
3-foarte suculentă (Aramon noir N);
233 Randament în must 3-mic (până la 65%);
5-mediu (65-75%);
7-mare (peste 75%) ; (Aramon N,
Chasselas blanc B).
235 Fermitatea pulpei 1-fermitate mică (Pinot N);
2-fermitate medie (Italia B);
3-fermitate mare,crocantă (Sultanina B);
236 Particularităţile
gustului
1-niciuna (Auxerrois B);
2-aromă de muscat (Auxerrois B);
3-gust foxat (Isabella N);
4-gust ierbos (Carmenère N);
5- alte arome.
238 Lungimea pedicelului 1-foarte scurt (până la 4 mm);
3-scurt (cca 7 mm) ;( Garnacha tinta N);
5-mediu (cca10 mm ;( Cinsaut N);
7-lung (c13 mm);( Dattier de Beyrouth B);
9-foarte lung (peste 16 mm).
240 Facilitate separării
pedicelului
1-foarte uşor (Muscadinia rotundifolia);
2-usor (Pinot N);
3-dificil (Carignan N);
241 Formarea seminţelor 1-absente (Corinthe noir N);
2-rudimentare (Sultanina B);
3-complet dezvoltate (Riesling B):
242 Lungimea seminţelor 1-foarte scurte (V. rupestris);
3-scurte (Chardonnay B);
5-medii (Pinot noir N);
7-lungi (Pinot noir N);
9-foarte lungi.
85
0 1 2
243 Greutatea seminţelor 1-foartemică(până la 10 mg);
3-mică(cca25mg);
5-medie(cca40mg);
7-mare(ccca55mg);
9-foarte mare(peste 65mg).
244 Prezenţa canelurilor
transversale pe faţa
dorsal a seminţelor.
1-absente(V. vinifera);
9-prezente(V. rotundifolia):
*UPOV şi IPGRI prezinta notaţii diferite ale nivelului de expresie
3.3.2.2. Codificarea însuşirilor agrobiologice
Însuşirile agrobiologice ale soiurilor se referă la: fenologie (epoca
desmuguritului, a înfloritului, pârga şi maturarea strugurilor, maturarea lemnului şi
căderea frunzelor); vigoare (vigoarea lăstarilor, creşterea copililor,lungimea şi
diametrul internodiilor).
Dezmuguritul a fost notat atunci când 50% din muguri s-au aflat în stadiul
lânos (stadiul B - Baggiolini). Momentul infloritului a fost considerat atunci când
50% din flori au fost deschise. Pârga strugurilor a fost notată când peste 50% din
boabe au devenit elastice ele având un conţinut de 3-4% substanţă uscată şi au
depăşit faza de aciditate maximă. Maturarea strugurilor s-a considerat realizată
când greutatea boabelor a fost maximă şi a corespuns celui mai ridicat conţinut în
zaharuri. Maturarea lemnului s-a considerat realizată când 50% din lăstari au pe
2/3 din lungimea lăstarului culoarea caracteristică soiului. Notele, expresia
caracterelor şi soiurile de referinţă sunt prezentate în tabelul 3.15.
86
Codificarea însuşirilor agrobiologice
(După O.I.V. - Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Tabelul 3.15.
Cod
OIV
CARACTERUL
Notaţia nivelului de expresie şi soiurile de
referinţă
0 1 2
301 Epoca de dezmugurire 1-foarte precoce(V. amurensis);
3-precoce(Chardonnay B),
5- medie(Chardonnay B);
7- tardivă(Mourvèdre N);
9-foarte tardivă(Airen B).
302 Epoca de înflorire 1-foarte precoce(Gloire de Montpellier);
3-precoce;
5- medie;
7- tardivă;
9-foarte tardivă.
303 Intrarea în pârgă 1-foarte precoce(Perle von Csaba B);
3-precoce(Pinot N);
5- medie( Riesling B);
7- tardivă(Cinsaut N);
9-foarte tardivă(Olivette noire N).
304 Epoca maturării
fiziologice a bobului
1-foarte precoce(Perle von Csaba B);
3-precoce(Chasselas blanc B);
5- medie;
7- tardivă(Italia B);
9-foarte tardivă.
305 Începutul maturării
lemnului
1-foarte precoce;
3-precoce(Chasselas blanc B);
5- medie;
7- tardivă;
9-foarte tardivă.
306 Colorarea frunzelor
toamna
1-galben(Riesling B);
2-roşietic;
3-roşu(Portugieser N);
87
4-roşu închis;
5-roşu violet(Gamay Teinturier N).
0 1 2
351 Vigoarea lăstarilor 1-foarte slabă;
3-slabă(Gamay Teinturier N);
5-medie(Mourvèdre N);
7-mare(Trebbiano Toscano B);
9- foarte mare(Sultanina B).
352 Creşterea copililor 1-foarte slabă;
3-slabă;
5-medie(Riesling);
7-mare;
9- foarte mare.
353 Lungimea internodurilor 1-foarte scurte(până la 6 cm);
3-scurte(cca 9cm)( Cabernet Sauvignon N);
5-medii(cca12 cm)- Chasselas B;
7-lungi (cca 15 cm);
9-foarte lungi(peste 18 cm)( Kober 5 BB).
354 Diametrul internodiilor 1-foarte mic(până la 5 mm) Rupestris du Lot ();
3-mic(cca8mm)( Clairette B);
5-mediu(cca11mm)( Muscat of Alexandria B);
7-mare(14mm)( Carignan N);
9-foarte mare(peste 17mm)( Sultanina B).
Însuşiri fiziologice
401 Rezistenţa la cloroza
ferică
1-foarte scăzută(Gloire de Montpellier);
3-slabă(3309 Couderc);
5-medie(Kober 5 BB);
7-mare(140 Ruggeri);
9-foarte mare(Garnacha tinta N).
402 Rezistenţa la cloruri 1-foarte scăzută(Gloire de Montpellier);
3-slabă(3309 Couderc);
5-medie(1616 Couderc);
7-mare(1103 Paulsen);
9-foarte mare(Sultanine B).
403 Rezistenţa la secetă 1-foarte scăzută(3309 Couderc);
3-slabă(Millardet et Grasset 101-14);
5-medie(Rupestris du Lot);
7-mare(Millardet et Grasset 41 B);
88
9-foarte mare(140 Ruggeri).
0 1 2
452 Gradul de rezistenţă la
mană (frunza)
1-foarte scăzută;
3-slabă;
5-medie(Millardet et Grasset 41 B);
7-mare;
9-foarte mare(Kober 5 BB).
455 Gradul de rezistenţă la
Oidium (frunza)
1-foarte scăzută(Carignan N);
3-slabă;
5-medie;
7-mare;
9-foarte mare(Kober 5 BB).
458 Gradul de rezistenţă
laBotritis
1-3-foarte slabă sau slabă;
5-medie;
7-9-mare sau foarte mare(Kober 5 BB):
461 Gradul de rezistenţă la
Filoxera (forma
galicola)
1-foarte scăzută(3309 Couderc);
3-slabă;
5-medie;
7-mare(V. vinifera);
9-foarte mare(V. cinerea Arnold).
462 Gradul de rezistenţă la
Filoxera (forma
radicicola)
1-foarte scăzută(V. vinifera);
3-slabă;
5-medie;
7-mare(Kober 5 BB);
9-foarte mare(V. cinerea Arnold, V. rotundifolia).
3.3.2.3. Codificarea însuşirilor tehnologice
Pentru însuşirile tehnologice s-au stabilit un număr de 7 descriptori.
Procentul de legare al boabelor a fost apreciat la 14 zile de la înflorit,
comparându-se cu numărul total al florilor din inflorescenţă.
Determinarea greutăţii strugurilor s-a făcut la maturitatea deplină notaţia
89
fiind facută pe media a cel puţin 10 struguri.
Pentru a determina greutatea bobului, s-au cântărit 100 de boabe
provenite din zona de mijloc a 10 struguri tipici.
Producţia de struguri/mp, a fost estimată ţinându-se cont de producţia
medie realizată pe butuc şi distanţele de plantare.
Determinarea conţinutului în zahăr a fost efectuată la maturitatea deplină
cu ajutorul refractometrului.
Conţinutul în aciditate al mustului a fost determinat la maturitatea deplină şi
exprimată în g/l H 2 SO 4 (tabelul 3.16).
Ph-ul specific mustului este determinat la recoltare, pe media strugurilor de
pe 10 lăstari.
Exprimarea conţinutului de aciditate
(După O.I.V. - Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Tabelul 3.16.
Nota Miniechivalenţi Acid tartic
Acic sulfuric
1 ca. ≤ 41
ca. ≤ 3
ca. ≤ 2
3 ca. 82
ca. 6
ca. 4
5 ca. 123
ca. 9
ca. 6
7 ca. 164
ca. 12
ca. 8
9 ca. ≥ 205
ca. ≥ 15
ca. ≥ 10
Notarea , expresia caracterelor şi soiurile de referinţă sunt prezentate în
tabelul 3.17.
Codificarea însuşirilor tehnologice
(După O.I.V.- Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Tabelul 3.17.
Cod
OIV
CARACTERUL
Notaţia nivelului de expresie şi soiurile de
referinţă
0 1 2
90
501 Procentul de legare
al boabelor
1-foarte scăzut(până la 10%)
3-slabă(circa 20 %); 5-medie(circa 40 %);
7-mare(circa 60 %);
9-foarte mare(mai mult de80 %).
0 1 2
502 Greutatea unui
strugure
1-foarte mică(până la100g;
3-mică(circa 300 g)- Chardonnay B;
5-medie(circa 500 g)- Garnacha tinta N;
7-mare(circa 700 )- Aramon N;
9-foarte mare(mai mult de 900 g)- Airén B.
503 Greutarea unui bob 1-foarte mică(până la1g)- Kober 5 BB;
3-mică(circa 3 g)- Muscat à petits grains B;
5-medie(circa 5 g);
7-mare(circa 7 )- Italia B;
9-foarte mare(mai mult de 9 g)- Cardinal RG.
504 Producţia pe metru
pătrat
1-foarte mică;
3-mică;
5-medie;
7-mare;
9-foarte mare.
505 Conţinutul mustului
în zahăr
1-foarte mică-până la 12%;
3-mica-circa 15 %;
5-medie-circa 18 %;
7-mare-circa 21 %;
9-foarte mare-peste 24%.
506 Aciditatea totală a
mustului
1-foarte mică;
3-mică;
5-medie;
7-mare;
9-foarte mare.
508 Ph specific 3-slab;
5-mediu;
7-mare.
91
3.3.2.4. Codificarea descriptorilor ampelometrici
Pentru descriptorii ampelometrici cu codurile 601-618, notele au fost acordate
după lista descriptorilor OIV ediţia a II-a, urmând metodologia de lucru recomandată in
lista descriptorilor OIV, ediţia a II-a. ( Fig. 3.1 – 3.19).
Fig. 3.2. Lungimea nervurii N1 (cod OIV 601). Măsurarea se face pe cel puţin
10 frunze mature din treimea mijlocie a lăstarului din mai multe puncte, pe ambele
jumătăţi de frunză.
(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Fig. 3.3. Lungimea nervurii N2 (cod OIV 602 ). Măsurarea se face pe cel puţin
10 frunze mature din treimea mijlocie a lăstarului din mai multe puncte, pe ambele
jumătăţi de frunză.
1 -foarte scurtă <65 mm;
3 - scurtă 85mm;
5 - medie 105 mm;
7 -lungă 125 mm;
9 - foarte lungă >145.
1 –foarte scurtă < 75 mm;
3 – scurtă 105 mm;
5 – medie 135 mm;
7 – mare 165 mm;
9 – foarte mare >195 mm.
92
(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Fig. 3.4. Lungimea nervurii N3 (cod OIV 603 ). Măsurarea se face pe cel puţin
10 frunze mature din treimea mijlocie a lăstarului din mai multe puncte, pe ambele
jumătăţi de frunză.
(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Fig. 3.5. Lungimea nervurii N4 (cod OIV 604). Măsurarea se face pe cel puţin
10 frunze mature din treimea mijlocie a lăstarului din mai multe puncte, pe ambele
jumătăţi de frunză.
(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Fig. 3.6. Distanţa dintre sinusul peţiolar şi sinusul lateral superior (cod OIV
605). Măsurarea se face pe cel puţin 10 frunze mature din treimea mijlocie a lăstarului
din mai multe puncte, pe ambele jumătăţi de frunză.
1- foarte scurtă <35 mm;
3- scurtă 55 mm;
5- medie 75 mm;
7 - lungă 95 mm;
9 - foarte lungă >115mm
1 - foarte scurtă <15 mm;
3 - scurtă 25 mm;
5 - medie 35 mm;
7 - lungă 45 mm;
9 - foarte lungă >55mm
93
(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Fig. 3.7. Distanţa dintre sinusul peţiolar şi sinusul lateral inferior (cod OIV
606 ). Măsurarea se face pe cel puţin 10 frunze mature din treimea mijlocie a lăstarului
din mai multe puncte, pe ambele jumătăţi de frunză.
(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Fig. 3.8. Marimea unghiului dintre N1 şi N2, măsurat la nivelul primei
bifurcaţi (cod OIV 607). Măsurarea se face pe cel puţin 10 frunze mature din treimea
mijlocie a lăstarului din mai multe puncte, pe ambele jumătăţi de frunză.
(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Fig.3.9. Marimea unghiului dintre N2 şi N3, măsurat la nivelul primei
bifurcaţii (cod OIV 608). Măsurarea se face pe cel puţin 10 frunze mature din treimea
mijlocie a lăstarului din mai multe puncte, pe ambele jumătăţi de frunză.
1- foarte scurtă <30 mm;
3 - scurtă 50 mm;
5 - medie 70 mm;
7 - lungă 90 mm;
9 - foarte lungă >110mm.
1 - foarte scurtă <30 mm;
3 - scurtă 50 mm;
5 - medie 60mm;
7 - lungă 75 mm;
9 - foarte lungă >90mm.
1 -foarte mic <30º
3 - mic 30º - 40º ;
5 - mediu 46 º-55º;
7 - mare 56 º-70º;
9 - foarte mare >70 º.
94
(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Fig. 3.10. Marimea unghiului dintre N3 şi N4, măsurat la nivelul primei
bifurcaţii (cod OIV 609). Măsurarea se face pe cel puţin 10 frunze mature din treimea
mijlocie a lăstarului din mai multe puncte, pe ambele jumătăţi de frunză.
(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Fig. 3.11. Marimea unghiului format de N3 şi tangenta –punct peţiolar şi
extremitatea lui N5 (cod OIV 610 ). Măsurarea se face pe cel puţin 10 frunze mature
din treimea mijlocie a lăstarului din mai multe puncte, pe ambele jumătăţi de frunză.
(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Fig. 3.12. Lungimea nervurii N5 (cod OIV 611 ). Măsurarea se face pe cel puţin
10 frunze mature din treimea mijlocie a lăstarului din mai multe puncte, pe ambele
jumătăţi de frunză.
1 - foarte mic <30º
3 - mic 30º - 40º ;
5- mediu 46 º-55º;
7 - mare 56 º-70º;
9 - foarte mare >70 º.
1 - foarte mic <30º
3 - mic 30º - 40º ;
5- mediu 46 º-55º;
7 - mare 56 º-70º;
9 - foarte mare >70 º.
1 -foarte mic <30º
3 -mic 30º - 40º ;
5-mediu 46 º-55º;
7 -mare 56 º-70º;
9 -foarte mare >70 º.
95
(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Fig. 3.13. Lungimea dinţilor nervurii laterale superioare N2 (cod OIV 612 ).
Sunt măsuraţi dinţii la cel puţin 10 frunze adulte din treimea mijlocie a lăstarului, din
puncte diferite, pe ambele jumătăţi de frunză.
(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Fig. 3.14. Lăţimea dinţilor nervurii laterale superioare N2 (cod OIV 613 ).
Sunt măsuraţi dinţii la cel puţin 10 frunze adulte din treimea mijlocie a lăstarului,
din puncte diferite, pe ambele jumătăţi de frunză.
(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
1 - foarte scurtă <15 mm;
3 - scurtă 25 mm;
5 - medie 35 mm;
7 - lungă 45 mm;
9 - foarte lungă >55mm.
1- foarte scurţi <6 mm;
3 - scurtă 10 mm;
5 - medie 14 mm;
7 - lungă 18 mm;
9 - foarte lungă >22mm.
1 - foarte ingust <6 mm;
3 - îngust 10 mm;
5 - mediu 14 mm;
7 - lat 18 mm;
9 - foarte lat >22mm.
96
Fig. 3.15. Lungimea dinţilor nervurii N4 (cod OIV 614 ). Sunt măsuraţi dinţii la
cel puţin 10 frunze adulte din treimea mijlocie a lăstarului, din puncte diferite, pe
ambele jumătăţi de frunză.
(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Fig. 3.16. Lăţimea dinţilor nervurii N4 (cod OIV 615 ). Sunt măsuraţi dinţii la cel
puţin 10 frunze adulte din treimea mijlocie a lăstarului, din puncte diferite, pe ambele
jumătăţi de frunză.
(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Fig. 3.17. Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2 şi prima nervură
secundară, inclusiv dinţii terminali (cod OIV 616).
Sunt număraţi dinţii la cel puţin 10 frunze adulte din treimea mijlocie a lăstarului, din
puncte diferite, pe ambele jumătăţi de frunză.
(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
1 - foarte scurţi <6 mm;
3 - scurtă 10 mm;
5 - medie 14 mm;
7 - lungă 18 mm;
9 - foarte lungă >22mm.
1 - foarte ingust <6 mm;
3 - îngust 10 mm;
5 - mediu 14 mm;
7 - lat 18 mm;
9 - foarte lat >22mm
1- foarte mic <3;
3 - mic; 4;
5 - mediu; 5-6;
7 - mare; 7-8;
9 - foarte mare. > 9.
97
Fig. 3.18. Distanţa dintre extremitatea lui N2 şi prima sa nervură secundară
(cod OIV 617). Măsurarea se face pe cel puţin 10 frunze mature din treimea mijlocie a
lăstarului din mai multe puncte, pe ambele jumătăţi de frunză.
(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
Fig. 3.19. Deschiderea/ suprapunerea sinusului peţiolar (cod OIV 618 ). Sunt
măsurate la cel puţin 10 frunze mature de la mijlocul lastarului din mai multe puncte si
se notează cu : 1- sinus larg deschism(Măsurarea distanţei se face la jumătatea
sinusului iar valoarea va fi înregistrată ca negativă); 5- sinus inchis: este măsurată cea
mai scurtă distanţă între lame. Valoarea este înregistrată ca negativă; 7: lobi puternic
suprapuşi ( măsurat gradul de suprapunere între lame), iar valoarea este înregistrată
ca pozitivă.
(dupa OIV Descriptor list for grape varieties and Vitis species)
3.3.3. Analiza varianţei
Acest tip de analiza (Single Factor Analisis of Variance) permite testarea ipotezei
nule Ho: μ1= μ2= μ3... μn. Ipoteza nulă precizează ca grupurile provin din aceeaşi
populaţie statistică. Analiza se aplică în experimente cu două sau mai multe grupe de
aceeaşi mărime sau de mărime diferită, dar care diferă între ele datorită variabilitaţii
1 - foarte scurtă <30 mm;
2 - scurtă 30-45 mm;
5 - medie 46-55 mm;
7 - lungă 56-70 mm;
9 - foarte lungă >70mm.
5 -închis ( -5mm) 7- suprapuşi (+ 25mm);
9- foarte suprapuşi (+45mm).
1- foarte deschis ( -35mm);
3 – deschis (-15 mm).
98
caracterului studiat ( Botu I. şi Botu M.-2003). Pentru evidenţierea diferenţelor se
calculează mai întâi următorii estimatori:
Media aritmetica - cea mai folosită măsură a tendinţei centrale şi reprezintă
principalul estimator statistic care poate caracteriza un număr mare de valori individuale
variabile dar cu acelaşi conţinut.
Varianţa - este indicele statistic cel mai mult utilizat în cercetările din toate
domeniile şi cel mai important in estimarea dispersiei în cadrul probei şi în cadrul
populaţiei (se exprimă în uniţăţile de măsură folosite pentru caracterul respectiv).
Abaterea standard - reprezintă rădăcina pătrată a varianţei şi exprimă dispersia
valorilor individuale în jurul mediei. Este o măsură absolută, şi nu permite comparaţia
între două sau mai multe distribuţii de frecvenţă.
Coeficientul de variaţie - propus de Pearon (1895), pentru a face posibilă
comparaţia între două sau mai multe distribuţii de frecvenţe, în privinţa variaţiei lor.
Simpson şi alţii(1960) citat de Botu I. şi Botu M. -2003 semnalează folosirea
frecventă a coeficientului de variaţie în biologie, în mod special pentru a marca
variabilitatea caracterelor.
În vederea unei estimări corecte, au fost admise în biologie, în mod arbitrar,
valorile V pentru comparaţie.
0-10 - coeficient de variaţie mic(cu variaţie mica);
10-20 - coeficient de variaţie mediu(cu variaţie medie);
20-30 - coeficient de variaţie mare(cu variaţieMare);
>30 - coeficient de variaţie extrem de mare, media şirului de variaţi nefiind
reprezentativă.
Estimatorii determinaţi pâna în aceasta fază vin în sprijinul confirmarii ipotezei ca
valorile individuale obţinute în urma măsurătorilor se încadreaza în limitele erorii,
valorile medii obţinute putând fi utilizate mai departe în determinarea unor diferenţe
între indivizi.
Abaterea standard a mediei aritmetice-estimator foarte important în stabilirea
graniţelor de confidenţa. Orice populaţie statistică are o medie μ adevărată. Prin
extragerea la întâmplare din aceasta populaţie a unei probe alcătuite din N valori
individuale, se obţine o medie aritmetica X1, care se abate de la valorile μ. Procedând
99
la extragerea mai multor probe se vor obţine medii aritmetice foarte asemanatoare cu
distribuţia normală, însă mai mică decât varianţa mediei adevarate s² μ. Pentru şiruri
statistice mici, valoarea estimată a abaterii standard a mediilor este:
Sx
Pentru aflarea semnificaţiei diferenţelor dintre media fiecărei variante (individ) şi
media generală, am folosit metoda diferenţelor limită. Pentru aceasta se calculează în
primul rând eroarea diferenţelor (Sd), folosind varianţa erorii. Varianţa erorii ( )se
calculează prin împărţirea SPe la numărul gradelor de libertate ale erorii.
Sd=
Diferenţele limită în valori absolute se află prin înmulţirea valorilor teoretice
corespunzătoare gradelor de libertate ale erorii şi celor trei grupe de semnificaţie, cu
eroarea diferenþelor (Sd).
Prin compararea valorilor obţinute din diferenţa între media fiecarei variante şi
media generală, cu diferenţele limită teoretice, se apreciazã gradul de semnificaţie al
diferenţelor (N.A. Săulescu şi N. Săulescu,1967).
3.3.4. Analiza în componenţi principali
Scopul analizei în componenţi principali este de a prezenta informaţia conţinută
în matricile ampelometrice sub formă grafică (cercul de corelaţii, planul determinat de
componenţii principali), pentru a putea preciza faptul că doi indivizi sau două variabile
sunt cu atât mai asemănătoare cu cât sunt mai apropiate unele de altele pe aceste
reprezentări grafice. Pentru aceasta se procedează mai întâi la calculul matricei de
corelaţii dintre variabile, pe baza coeficientului de corelaţie Pearson.
Coeficientul de corelaţie Pearson corespunde coeficientului linear de corelare
clasic. Valoarea acestuia variază de la -1 la 1, şi exprima gradul de corelare liniară
între două variabile. Pătratul coeficientului de corelaţie Pearson, oferă o idee despre
cât de mult variabilitatea unui caracter este influenţat de alt caracter. Valorile P, care
100
sunt calculate pentru fiecare coeficient, permit testarea ipotezei nule - coeficienţii nu
sunt semnificativ diferiti de 0.
CAPITOLUL IV.
4.1. Rezultate privind evaluarea descriptorilor
ampelografici elementari (prioritari şi
ampelometrici)
În vederea descrierii soiurilor după noile metodologii, au fost efectuate o serie de
observaţii şi măsurători, iar pe baza notaţiilor corespunzătoare pentru fiecare caracter
s-au acordat notele pentru descriptorii elementari (prioritari şi ampelometrici).
Soiurile pentru care s-au întocmit fişele ampelografice au fost: soiurile din
sortimentul traditional al Podgoriei Drăgăşani (Crâmpoşie, Braghina, Gordan şi
Tămâioasă românească), unele soiuri considerate autohtone, datorită cultivarii lor
îndelungate în ţara noastră (Coarna albă, Coarnă neagră), şi soiuri vechi româneşti
(Gordin, Negru moale, Negru vârtos, Băbească neagră, Roşioară şi Sortogrupul
Feteasca).
Observatiile asupra vârfului lăstarului, cârceilor, frunzei tinere şi lăstarului tânar,
au fost efectuate în perioada înfloritului.
Pentru caracterele fruzei adulte observaţiile si măsurătorile s-au făcut în
perioada iulie - august (faza de pârgă), iar pentru bob la maturitatea deplină. Pentru
101
fiecare caracter au fost studiate un număr de 10 organe sănătoase, aflate în acelaşi
stadiu de dezvoltare şi situate la acelaşi nivel de inserţie.
În vederea determinării formei limbului (cod 067) am aplicat metoda propusă
de P. Galet (1967).
Pentru caracterele biometrice, au fost efectuate măsurători în trei ani consecutivi
cu conditii climatice diferite. Mediile obţinute (tabelul 4.1.) au constituit baza de date în
calculul rapoartelor A, B, C, r si a sumelor α+β şi α+β+γ (tabelul 4.2.) necesare în
codificarea ampelometrică (tabelul 4.3).
101
Valorile medii ale principalelor caractere
Tabelul 4.1.
Soiul
N1 N2 N3 N4 L l D1 D2 α β γ L.p.
Crâmpoşie 12,34 12,22 9,22 6,30 16,98 19,88 7,04 6,84 56,40 50,00 50.40 14.66
Gordan 10,72 9,98 7,80 5,08 14,94 16,06 6,56 5,90 46,80 48,80 54,60 9,32
Braghină 12,54 10,66 7,90 5,16 12,73 16,90 5,93 5,96 56,66 53,33 52,66 11,43
Tămâioasă românească 10,46 10,06 7,74 4,76 15,16 16,02 4,74 4,78 50,60 48,20 51,00 9,12
Gordin 10,90 9,68 7,44 4,74 14,18 14,68 8,10 6,60 43,20 42,20 45,20 9,12
Negru moale 10,54 9,84 7,22 4,38 14,96 14,84 4,94 5,88 53,60 50,60 59,60 8,78
Negru Vârtos 12,10 10,48 7,72 5,42 16,50 14,64 8,26 6,34 42,80 49,20 51,60 9,00
Băbească neagră 10,08 9,08 7,18 4,46 13,68 14,74 5,16 4,90 45,20 45,20 44,00 8,22
Fetească neagră 12,42 10,26 6,66 3,80 15,68 14,72 3,82 4,78 50,40 52,60 47,60 9,56
Fetească albă 11,72 10,40 8,00 4,72 14,54 15,66 5,50 4,88 44,80 41,60 42,60 14,44
Fetească regală 11,70 10,18 7,64 4,91 14,68 15,18 6,88 5,28 42,00 40,00 50,00 9,66
Roşioară 9,82 8,68 6,54 3,90 14,08 14,18 5,10 4,16 53,00 52,20 59,00 6,20
Coarnă albă 11,56 10,08 7,50 4,76 16,52 16,40 4,84 5,04 65,20 56,00 52,40 9,72
Coarnă neagră 12,04 10,72 7,94 4,9 16,54 16,2 5,1 5,66 42 40,2 52 11,92
Haiduc 10,92 9,74 7,74 4,82 15,32 15,16 3,52 3,32 50,20 56,00 56,60 10,14
Pandur 10,80 10,00 7,66 4,72 15,30 16,12 3,66 3,74 57,20 53,00 49,00 9,36
102
Valoarea parametrilor ampelometrici
Tabelul 4.2.
Soiul A B C r D1/
N2
D2/
N3
α+β α+β+γ
Crâmpoşie 0.99 0.75 0.51 0.85 0.58 0.75 106.40 156.80
Gordan 0.93 0.73 0.47 0.93 0.66 0.76 95.60 150.20
Braghină 0,85 0,62 0,41 0,94 0,55 0,64 109,90 169,65
Tămâioasă românească 0.95 0.73 0.45 0.95 0.47 0.62 98.80 149.80
Gordin 0.89 0.69 0.44 0.94 0.84 0.89 85.40 130.60
Negru moale 0.94 0.69 0.42 1.02 0.50 0.82 104.20 157.80
Negru Vârtos 0.87 0.64 0.45 1.13 0.79 0.83 92.00 143.60
Băbească neagră 0.90 0.71 0.44 0.91 0.57 0.68 90.40 134.40
Fetească neagră 0.83 0.54 0.31 1.07 0.38 0.72 103.00 150.60
Fetească albă 0.89 0.68 0.40 0.93 0.53 0.61 86.40 129.00
Fetească regală 0.87 0.66 0.42 0.97 0.67 0.69 82.00 132.00
Roşioară 0,88 0,66 0,39 0,99 0,58 0,63 105,20 164,20
Coarnă albă 0.87 0.65 0.41 1.01 0.48 0.68 110.20 162.60
Coarnă neagră 0.98 0.66 0.41 1.02 0.48 0.72 82.20 134.20
Haiduc 0.89 0.71 0.44 1.01 0.36 0.42 106.20 162.80
Pandur 0.92 0.71 0.44 0.95 0.36 0.49 110.20 159.20
103
Codificarea parametrilor ampelometrici dupa M. Nemeth
Tabelul 4.3.
Soiul A B C r D1/N2 D2/N3 Α+β Α+β+γ
Tămâioasă
românească
0 2 5 2 5 3 5 3
Negru moale 0 3 5 3 5 1 4 6
Negru Vârtos 1 3 5 4 2 1 3 5
Gordin 1 3 5 2 1 1 2 4
Gordan 0 2 5 2 3 2 3 6
Crâmpoşie 0 2 4 1 4 2 5 6
Băbească neagră 1 2 5 2 4 3 3 4
Coarnă albă 1 3 5 3 5 3 5 7
Coarnă neagră 1 3 5 3 5 2 2 4
Fetească albă 1 3 6 2 4 3 2 3
Fetească neagră 1 4 6 3 6 2 4 6
Fetească regală 1 3 5 2 3 3 2 4
Haiduc 1 2 5 3 6 5 4 7
Pandur 0 2 5 2 6 5 5 6
Roşioară 1 3 6 2 4 3 4 7
Braghină 1 3 5 2 4 3 4 7
104
Cu ajutorul indicativul ampelometric şi al diagramei formei frunzelor concepută
de Galet, am definit forma de bază a limbului pentru fiecare soi (tabelul 4.4).
Definirea formei limbului
cu ajutorul indicativului ampelometric
Tabelul 4.4.
Soiul
Indicativul
ampelometric
Forma limbului
Tămâioasă românească 2-025-53-35 Orbicolo-reniformă
Negru moale 3-035-51-46 Orbiculo-reniformă
Negru Vârtos 3-135-21-53 Orbiculară
Gordin 2-135-11-24 Cuneiformă
Gordan 2-025-32-36 Orbiculo-reniformă
Crâmpoşie 1-124-42-56 Orbiculară
Băbească neagră 2-125-43-34 Orbiculo-reniformă
Coarnă albă 3-135-53-57 Orbiculară
Coarnă neagră 3-153-32-24 Cuneiformă
Fetească albă 2-136-43-23 Reniformă
Fetească neagră 3-146-62-46 Cuneo-tronconică
Fetească regală 2-135-33-24 Cuneiformă
Haiduc 3-125-65-47 Orbiculo-reniformă
Pandur 2-025-65-56 Orbiculară
Roşioară 2-136-43-47 Cuneiformă
Braghină 2-135-43-47 Cuneiformă
Pentru acordarea notaţiei codurilor 084 (Desimea perilor fini între nervurile
principale pe partea inferioară a frunzei - fig. 4.1) şi 087 (Desimea perilor erecţi pe
nervurile principale pe faţa inferioară a limbului - fig.4.2.), observaţiile au fost efectuate
cu ajutorul Stereomicroscopului optic cu cameră foto.
Fig.4.1. Cod O.I.V. 087 Fig.4.2. Cod O.I.V. 084
Desimea perişorilor erecţi Desimea perişorilor prostraţi
105
4.1.1.Descriptorii prioritari.
Pentru o descriere rapidă a soiurilor, O.I.V., U.P.O.V. şi IBPGRau adoptat
propunerea partenerilor programului Genres CT 96 No 8 (“European network for
grapevine genetic resources conservation and characterisation”), care au alcătuit o listă
de 14 descriptori , selectaţi pentru buna capacitate discriminantă şi pentru faptul ca sunt
uşor de observat şi notat (tabelul.4.5).
Lista descriptorilor prioritari
Tabelul 4.5.
cod.
OIV
Descriptor
001 Lastarul tânăr Deschiderea extremităţii
004 Lăstarul tânăr Densitatea perilor fini la extremitate
016 Lăstar Numărul de cârcei consecutivi
051 Frunza tânără Culoarea fetei superioare a limbului(a 4-a frunza)
067 Frunza adultă Forma limbului
068 Frunza adultă Numărul de lobi
070 Frunza adultă Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor
principale pe faţa superioară
076 Frunza adultă Forma dinţilor
079 Frunza adultă Gradul de deschidere /suprapunere a sinusului
peţiolar
081-
2
Frunza adultă Baza sinusului peţiolar delimitată de nervuri
084 Frunza adultă Desimea perilor fini între nervurile principale pe
faţa inferioara
087 Frunza adultă Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe
fata inferioara
223 Bob Forma
335 Bob Culoarea epidermei
Notaţiile şi nivelul de expresie al caracterelor pentru soiurile studiate sunt
prezentate în tabelele 4.6.- 4.19.
106
CRÂMPOŞIE SELECŢIONATĂ
Tabelul 4.6.
Cod.
OIV
Caracterul
Nivelul de expresie
Nota
Lăstarul tânăr
001 Deschiderea extremitatii Deschis complet 5
004 Densitatea perilor fini la extremitate Mare 7
016 Numărul de cârcei consecutivi 2 1
Frunza tânără
051 Culoarea feţei superioare a limbului(a 4-a
frunză)
Verde-gălbui 1/2
Frunza adultă
067 Forma limbului Orbiculară 4
068 Numărul de lobi Întregă sau trilobată 1/2
070 Distribuţia pigmentaţiei antocianice a
nervurilor principale pe faţa superioară
Absentă
1
076 Forma dinţilor O latură concavă,
una convexă
4
079 Gradul de deschidere /suprapunere a
sinusului peţiolar
Deschis
3
081-2 Baza sinusului peţiolar delimitată de
nervuri
Nedelimitată 1
084 Desimea perilor fini între nervurile
principale pe faţa inferioară
Mică
3
087 Desimea perilor rigizi pe nervurile
principale pe faţa inferioară
Absent
1
Bobul
223 Forma bobului Sferică 2
335 Culoarea epidermei Verde gălbui 1
107
GORDAN
Tabelul 4.7.
Cod.
OIV
Caracterul
Nivelul de expresie
Nota
Lăstarul tânăr
001 Deschiderea extremitatii Deschis complet 5
004 Densitatea perilor fini la extremitate Foarte mare 9
016 Numărul de cârcei consecutivi 2 sau mai putin 1
Frunza tânără
051 Culoarea feţei superioare a limbului(a 4-
a frunză)
Verde bronzat 3
Frunza adultă
067 Forma limbului Orbiculo-reniformă 4/5
068 Numărul de lobi Intreg sau trilobat 1/2
070 Distribuţia pigmentaţiei antocianice a
nervurilor principale pe faţa superioară
absentă
1
076 Forma dinţilor O latură concavă, una
convexa
4
079 Gradul de deschidere /suprapunere a
sinusului peţiolar
Deschis
3
081-2 Baza sinusului peţiolar delimitată de
nervuri
Nedelimitată 1
084 Desimea perilor fini între nervurile
principale pe faţa inferioară
Medie
5
087 Desimea perilor rigizi pe nervurile
principale pe faţa inferioară
Medie
5
Bobul
223 Forma bobului Circular 2
335 Culoarea epidermei Verde gălbui 1
108
BRAGHINĂ
Tabelul 4.8.
Cod.
OIV
Caracterul
Nivelul de expresie
Nota
Lăstarul tânar
001 Deschiderea extremitatii Deschis complet 5
004 Densitatea perilor fini la extremitate Foarte mare 9
016 Numărul de cârcei consecutivi 2 sau mai puţin 1
Frunza tânără
051 Culoarea feţei superioare a limbului(a 4-
a frunza)
Roşu arămiu 4
Frunza adultă
067 Forma limbului Cuneiformă 2
068 Numărul de lobi Cinci 3
070 Distribuţia pigmentaţiei antocianice a
nervurilor principale pe faţa superioară
Peste a 2-a bifurcaţie 5
076 Forma dinţilor Drepţi 2
079 Gradul de deschidere /suprapunere a
sinusului peţiolar
Suprapuşi
7
081-2 Baza sinusului peţiolar delimitată de
nervuri
Nedelimitată 1
084 Desimea perilor fini între nervurile
principale pe faţa inferioară
Mare
7
087 Desimea perilor rigizi pe nervurile
principale pe faţa inferioară
Mica
3
Bobul
223 Forma Sferic 2
335 Culoarea epidermei Roz 3
109
TĂMÂIOASĂ ROMÂNEASCĂ
Tabelul 4.9.
Cod.
OIV
Caracterul
Nivelul de expresie
Nota
Lăstarul tânar
001 Deschiderea extremitatii Deschis complet 5
004 Densitatea perilor fini la extremitate Mare 7
016 Numărul de cârcei consecutivi 2 sau mai puţini 1
Frunza tânără
051 Culoarea feţei superioare a limbului(a 4-
a frunza)
Roşu arămiu 4
Frunza adultă
067 Forma limbului Orbiculo-reniformă 4/5
068 Numărul de lobi Întreagă sau trilobată 1/2
070 Distribuţia pigmentaţiei antocianice a
nervurilor principale pe faţa superioară
absentă 1
076 Forma dinţilor Drepţi 2
079 Gradul de deschidere /suprapunere a
sinusului peţiolar
Deschis 3
081-2 Baza sinusului peţiolar delimitată de
nervuri
Nedelimitată 1
084 Desimea perilor fini între nervurile
principale pe faţa inferioară
Absenţi 1
087 Desimea perilor rigizi pe nervurile
principale pe faţa inferioară
Absenţi 1
Bobul
223 Forma Sferică 2
335 Culoarea epidermei Verde ruginiu 1
110
GORDIN
Tabelul 4.10.
Cod.
OIV
Caracterul
Nivelul de expresie
Nota
Lăstarul tânar
001 Deschiderea extremitatii Deschis complet 5
004 Densitatea perilor fini la extremitate Mare 7
016 Numărul de cârcei consecutivi 2 sau mai puţini 1
Frunza tânără
051 Culoarea feţei superioare a limbului(a 4-
a frunza)
Gălbuie 2
Frunza adultă
067 Forma limbului Cuneiformă 2
068 Numărul de lobi Întreagă 1
070 Distribuţia pigmentaţiei antocianice a
nervurilor principale pe faţa superioară
Absenţi 1
076 Forma dinţilor Drepţi 2
079 Gradul de deschidere /suprapunere a
sinusului peţiolar
Foarte deschis 1
081-2 Baza sinusului peţiolar delimitată de
nervuri
Nedelimitată 1
084 Desimea perilor fini între nervurile
principale pe faţa inferioară
Medie 5
087 Desimea perilor rigizi pe nervurile
principale pe faţa inferioară
Medie 5
Bobul
223 Forma Eliptică 3
335 Culoarea epidermei Verzuie 1
111
NEGRU MOALE
Tabelul 4.11.
Cod.
OIV
Caracterul
Nivelul de expresie
Nota
Lăstarul tânar
001 Deschiderea extremitatii Deschis complet 5
004 Densitatea perilor fini la extremitate Mare 7
016 Numărul de cârcei consecutivi 2 sau mai puţini 1
Frunza tânără
051 Culoarea feţei superioare a limbului(a 4-
a frunza)
Galben bronzat 2/3
Frunza adultă
067 Forma limbului Orbiculo-reniformă 4/5
068 Numărul de lobi Intreagă 1
070 Distribuţia pigmentaţiei antocianice a
nervurilor principale pe faţa superioară
Numai la punctul
peţiolar
2
076 Forma dinţilor Convexă 3
079 Gradul de deschidere /suprapunere a
sinusului peţiolar
Deschis 3
081-2 Baza sinusului peţiolar delimitată de
nervuri
Nedelimitată 1
084 Desimea perilor fini între nervurile
principale pe faţa inferioară
Absentă 1
087 Desimea perilor rigizi pe nervurile
principale pe faţa inferioară
Absenţi 1
Bobul
223 Forma Sferică 2
335 Culoarea epidermei Negru albăstruie 6
112
NEGRU VÂRTOS
Tabelul 4.12.
Cod.
OIV
Caracterul
Nivelul de expresie
Nota
Lăstarul tânar
001 Deschiderea extremitatii Deschis complet 5
004 Densitatea perilor fini la extremitate Foarte mare 9
016 Numărul de cârcei consecutivi 2 sau mai puţini 1
Frunza tânără
051 Culoarea feţei superioare a limbului(a 4-
a frunza)
Verde bronzat 1/3
Frunza adultă
067 Forma limbului Orbiculară 4
068 Numărul de lobi Intreagă sau trilobată 1/2
070 Distribuţia pigmentaţiei antocianice a
nervurilor principale pe faţa superioară
Absentă 1
076 Forma dinţilor Drepţi 2
079 Gradul de deschidere /suprapunere a
sinusului peţiolar
3
081-2 Baza sinusului peţiolar delimitată de
nervuri
Nedelimitată 1
084 Desimea perilor fini între nervurile
principale pe faţa inferioară
Medie 5
087 Desimea perilor rigizi pe nervurile
principale pe faţa inferioară
Slabă 3
Bobul
223 Forma Sferică 2
335 Culoarea epidermei Neagră-albăstruie 6
113
BĂBEASCĂ NEAGRĂ
Tabelul 4.13.
Cod.
OIV
Caracterul
Nivelul de expresie
Nota
Lăstarul tânar
001 Deschiderea extremitatii Deschis complet 5
004 Densitatea perilor fini la extremitate Slabă 3
016 Numărul de cârcei consecutivi 2 sau mai puţini 1
Frunza tânără
051 Culoarea feţei superioare a limbului(a 4-
a frunza)
Arămie 4
Frunza adultă
067 Forma limbului Orbiculo-reniformă 4/5
068 Numărul de lobi Cinci 3
070 Distribuţia pigmentaţiei antocianice a
nervurilor principale pe faţa superioară
Peste a 2-a bifurcaţie 5
076 Forma dinţilor Drepţi 2
079 Gradul de deschidere /suprapunere a
sinusului peţiolar
Deschis 1
081-2 Baza sinusului peţiolar delimitată de
nervuri
Nedelimitată 1
084 Desimea perilor fini între nervurile
principale pe faţa inferioară
Slabă 1
087 Desimea perilor rigizi pe nervurile
principale pe faţa inferioară
Slabă 3
Bobul
223 Forma Sferic aplatizat 1
335 Culoarea epidermei Neagră albăstriue 6
114
FETEASCĂ NEAGRĂ
Tabelul 4.14.
Cod.
OIV
Caracterul
Nivelul de expresie
Nota
Lăstarul tânar
001 Deschiderea extremitatii Deschis complet 5
004 Densitatea perilor fini la extremitate Foarte slabă 1
016 Numărul de cârcei consecutivi 2 sau mai puţini 1
Frunza tânără
051 Culoarea feţei superioare a limbului(a 4-
a frunza)
Verde bronzat 1/3
Frunza adultă
067 Forma limbului Cuneo-tronconică 2
068 Numărul de lobi Pentalobat 3
070 Distribuţia pigmentaţiei antocianice a
nervurilor principale pe faţa superioară
Până la prima
bifurcaţie
3
076 Forma dinţilor Olatură concavă una
convexă
4
079 Gradul de deschidere /suprapunere a
sinusului peţiolar
Foarte deschis 1
081-2 Baza sinusului peţiolar delimitată de
nervuri
Nedelimitată 1
084 Desimea perilor fini între nervurile
principale pe faţa inferioară
Absentă 1
087 Desimea perilor rigizi pe nervurile
principale pe faţa inferioară
Slabă 3
Bobul
223 Forma Sferica 2
335 Culoarea epidermei Neagră albăstruie 6
115
FETEASCĂ ALBĂ
Tabelul 4.15.
Cod.
OIV
Caracterul
Nivelul de expresie
Nota
Lăstarul tânar
001 Deschiderea extremitatii Deschis complet 5
004 Densitatea perilor fini la extremitate Medie 5
016 Numărul de cârcei consecutivi 2 sau mai puţini 1
Frunza tânără
051 Culoarea feţei superioare a limbului(a 4-
a frunza)
Verde bronzat 1/3
Frunza adultă
067 Forma limbului Reniformă 5
068 Numărul de lobi Cinci 3
070 Distribuţia pigmentaţiei antocianice a
nervurilor principale pe faţa superioară
Absentă 1
076 Forma dinţilor Convexă 3
079 Gradul de deschidere /suprapunere a
sinusului peţiolar
Foarte deschis 1
081-2 Baza sinusului peţiolar delimitată de
nervuri
Nedelimitată 1
084 Desimea perilor fini între nervurile
principale pe faţa inferioară
Absentă 1
087 Desimea perilor rigizi pe nervurile
principale pe faţa inferioară
Absentă 1
Bobul
223 Forma Sferică 2
335 Culoarea epidermei Neagră albăstruie 1
116
FETEASCĂ REGALĂ
Tabelul 4.16.
Cod.
OIV
Caracterul
Nivelul de expresie
Nota
Lăstarul tânar
001 Deschiderea extremitatii Complet deschis 5
004 Densitatea perilor fini la extremitate Medie 5
016 Numărul de cârcei consecutivi Doi sau mai Puţini 1
Frunza tânără
051 Culoarea feţei superioare a limbului(a 4-
a frunza)
Galben bronzat 2/3
Frunza adultă
067 Forma limbului Cuneiformă 2
068 Numărul de lobi Întreagă 1
070 Distribuţia pigmentaţiei antocianice a
nervurilor principale pe faţa superioară
Absentă 1
076 Forma dinţilor Drepţi 2
079 Gradul de deschidere /suprapunere a
sinusului peţiolar
Foarte deschis 1
081-2 Baza sinusului peţiolar delimitată de
nervuri
Nedelimitată 1
084 Desimea perilor fini între nervurile
principale pe faţa inferioară
Foarte slabă 1
087 Desimea perilor rigizi pe nervurile
principale pe faţa inferioară
Slabă 3
Bobul
223 Forma Sferică 2
335 Culoarea epidermei Verde spre galben 1
117
ROŞIOARĂ
Tabelul 4. 17.
Cod.
OIV
Caracterul
Nivelul de expresie
Nota
Lăstarul tânar
001 Deschiderea extremitatii Complet deschis 5
004 Densitatea perilor fini la extremitate Medie 5
016 Numărul de cârcei consecutivi Doi sau mai puţini 1
Frunza tânără
051 Culoarea feţei superioare a limbului(a 4-
a frunza)
Verde bronzat 1/3
Frunza adultă
067 Forma limbului Cuneiformă 2
068 Numărul de lobi Cinci 3
070 Distribuţia pigmentaţiei antocianice a
nervurilor principale pe faţa superioară
Până la prima
bifurcaţie
3
076 Forma dinţilor Drepţi 2
079 Gradul de deschidere /suprapunere a
sinusului peţiolar
Deschis 3
081-2 Baza sinusului peţiolar delimitată de
nervuri
Nedelimitată 1
084 Desimea perilor fini între nervurile
principale pe faţa inferioară
Mare 7
087 Desimea perilor rigizi pe nervurile
principale pe faţa inferioară
Medie 5
Bobul
223 Forma Sferică 2
335 Culoarea epidermei Roz 2
118
COARNĂ ALBĂ
Tabelul 4.18.
Cod.
OIV
Caracterul
Nivelul de expresie
Nota
Lăstarul tânar
001 Deschiderea extremitatii Deschis complet 5
004 Densitatea perilor fini la extremitate Foarte mare 9
016 Numărul de cârcei consecutivi Doi sau mai puţini 1
Frunza tânără
051 Culoarea feţei superioare a limbului(a 4-
a frunza)
Verde bronzat 1/3
Frunza adultă
067 Forma limbului Orbiculară 4
068 Numărul de lobi Cinci 3
070 Distribuţia pigmentaţiei antocianice a
nervurilor principale pe faţa superioară
Absentă 1
076 Forma dinţilor Drepţi 2
079 Gradul de deschidere /suprapunere a
sinusului peţiolar
Suprapuşi 7
081-2 Baza sinusului peţiolar delimitată de
nervuri
Pe o singură latură 2
084 Desimea perilor fini între nervurile
principale pe faţa inferioară
Foarte mare 9
087 Desimea perilor rigizi pe nervurile
principale pe faţa inferioară
Medie 5
Bobul
223 Forma Elipsoidală 3
335 Culoarea epidermei Verde 1
119
COARNĂ NEAGRĂ
Tabelul 4.19.
Cod.
OIV
Caracterul
Nivelul de expresie
Nota
Lăstarul tânar
001 Deschiderea extremitatii Deschis complet 5
004 Densitatea perilor fini la extremitate Slabă 3
016 Numărul de cârcei consecutivi Doi sau mai puţini 1
Frunza tânără
051 Culoarea feţei superioare a limbului(a 4-
a frunza)
Galben bronzat 2/3
Frunza adultă
067 Forma limbului Cuneiformă 2
068 Numărul de lobi Trei-cinci 2/3
070 Distribuţia pigmentaţiei antocianice a
nervurilor principale pe faţa superioară
Absentă 1
076 Forma dinţilor Convexă 3
079 Gradul de deschidere /suprapunere a
sinusului peţiolar
Deschis 3
081-2 Baza sinusului peţiolar delimitată de
nervuri
Nedelimitată 1
084 Desimea perilor fini între nervurile
principale pe faţa inferioară
Absenţi 1
087 Desimea perilor rigizi pe nervurile
principale pe faţa inferioară
Absenţi 1
Bobul
223 Forma Elipsoidală 3
335 Culoarea epidermei Roşu inchis 5
120
Notele corespunzătoare descriptorilor prioritari
Tabelul 4.20.
Codul
Soiul
001
004
016
051
067
068
070
076
079
081-
2
084
08
7
223
22
5
CRAMPOSIE 5 7 1 2 4 1/2 1 4 3 1 3 1 2 1
GORDAN 5 9 1 3 4/5 1/2 1 4 3 1 5 5 2 1
BRAGHINA 5 9 1 4 2 3 5 2 7 1 7 3 2 3
TAMAIOASA 5 7 1 4 4/5 1/2 1 2 3 1 1 1 2 1
GORDIN 5 7 1 2 2 1 1 2 1 1 5 5 3 1
NEGRU
MOALE
5 7 1 2/3 4/5 1 2 3 3 1 1 1 2 6
NEGRU
VARTOS
5 9 1 1/3 4 1/2 1 2 3 1 5 3 2 6
BABEASCA
NEAGRA
5 3 1 4 4/5 3 5 2 1 1 1 3 1 6
FETEASCA
NEAGRA
5 1 1 1/3 2 3 3 4 1 1 1 1 2 6
FETEASCA
ALBA
5 5 1 1/3 5 3 1 3 1 1 1 1 2 1
FETEASCA
REGALA
5 5 1 2/3 2 1 1 2 1 1 1 3 2 1
ROSIOARA 5 5 1 1/3 2 3 3 2 3 1 7 5 2 2
COARNA
ALBA
5 9 1 1/3 4 3 1 2 7 2 9 5 3 1
COARNA
NEAGRA
5 3 1 2/3 2 2/3 1 3 3 1 1 1 3 6
Din datele prezentate în tabelul 4.20. se observa diferenţe între caracterele
soiurilor studiate, mai puţin la Dechiderea vârfului lăstarului (001), (Vitis vinifera având
vârful lăstarului deschis) şi la distribuţia cârceilor(004), toate soiurile având o distribuţie
discontinuuă.
121
Desimea perilor fini la extremitatea vârfului lăstarului(Cod.004), are valori
maxime la soiurile Coarna albă, Negru vartos, Gordan , Braghina si valori minime la
soiul Feteasca neagra .
Frunza a 4-a (Cod. 051) este puternic colorată cu pigmenti anticianici la soiurile
Băbească neagră, Tămâioasă, Braghină si Rosioară iar la celelalte soiuri, culoarea
variază între verde bronzat (Coarnă albă , Fetească neagră şi galben-bronzat (Coarnă
neagră).
Forma limbului (Cod. 076) este cuneiformă la soiurile Braghină, Gordin,
Fetească neagrăsi Coarnă neagră, orbiculară la Crâmpoşie selecţionat, Negru vârtos şi
Pandur, Orbiculo- reniformă la Tămâioasă, Negru moale, Băbească neagră si reniformă
la Fetească albă.
Numărul de lobi (Cod.068) este de cinci la majoritatea soiurilor, excepţie facând
soiurile Negru moale, Gordin si Fetească regală, a căror frunză este întreagă.
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară
(Cod. 070) prezintă nivelul de expresie maxim la soiurile Băbească neagră şi Braghină,
mediu la Fetească neagră, restul soiurilor având nervurile necolorate.
Forma dinţilor (Cod 076) este : convexa la Coarna alba, Negru moale, Feteasca
alba, o latura concave, una convexa la Feteasca neagră, Gordan, Crampoşie si drepti
la restul soiurilor.
Gradul de deschidere/suprapunere a sinusului petiolar (Cod. 079) prezintă
nivelul de expresie 1 la soiurile Feteasca neagra, Feteasca alba, Gordin si Feteaca
regală, sinusul petiolar fiind larg deschis,( 7 ) la Coarnă albă şi Braghină, cu lobii
suprapuşi, iar restul soiurilor au sinusul peţiolar cu deschidere medie.
Baza sinusului peţiolar este delimitată de nervuri (Cod 081-2) la Coarna albă
uneori pe o singură latură.
Desimea perilor fini între nervurile principale pe faţa inferioară(Cod 084) este:
foarte mare la Coarnă albă; mare la Braghină: medie la Negru vârtos, Gordan, Gordin si
slabă la celelalte soiuri.
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară (Cod 087) este:
medie la Coarna albă, Negru vârtos, Gordan, Gordin; slaba sau nulă la celelalte soiuri.
122
Forma bobului (Cod. 223) este sferic aplatizata la Babeasca neagra, si sferica
sau ovoida la celelalte soiuri.
Culoarea epidermei (Cod.224) este verde - gălbuie la Coarnă albă, Gordan,
Gordin, Crampoşie, Fetească albă, Tamaioasă românească, Victoria, Fetască regală,
roz la Braghină iar la celelalte soiuri este neagră - albăstruie.
IV.1.2. Descriptorii ampelometrici
Introduşi în Lista descriptorilor OIV ca urmare a propunerii partenerilor
programului Genres CT 96 (“European network for grapevine genetic resources
conservation and characterisation”), desctiptorii ampelometrici ( Cod 601-618) vizează
caracterele biometrice ale frunzei, ca principal organ de determinare al soiurilor şi
varietăţilor de viţă de vie.
În vederea determinării lor, pentru fiecare soi au fost marcaţi 10 butuci de
aceeaşi vigoare, de la care au fost recoltate câte 10 frunze adulte, situate în treimea
mijlocie a lăstarului, cu acelaşi nivel de inserţie pe coarda de un an, în perioada iulie
august (faza de pârgă).
Au fost măsurate: lungimea nervurilor N1,N2 ,N3, N4 şi N5; Marimea unhiurilor
principale; distanţa între sinusurile laterale şi punctul peţiolar, Lungimea şi lăţimea
dinţilor la nervurile N2 şi N4 şi deschiderea sinusului peţiolar.
Pentru acordarea notaţiei corespunzatoare expresiei fiecarui descriptor, am
folosit valori medii pe trei ani consecutivi (2006-2008), pentru a atenua variaţiile date de
condiţiile climatice. Notele corespunzătoare expresiei fiecarui caracter ampelometric
sunt prezentate în tabelul 4.21. iar fişele ampelometrice în tabelele 4. 22 – 4.35.
123
Notele corespunzătoare caracterelor ampelometrice
Tabelul 4.21.
Codul
Soiul 601
602
603
604
605
606
607
608
609
610
611
612
613
614
615
616
617
618
COARNA ALBA
3
5
5
7
3
3
5
7
5
9
3
3
3
1
3
3
5
7
COARNA NEAGRA
5
5
5
7
3
5
3
3
5
9
3
3
3
1
5
5
7
3
FETEASCA NEAGRA
5
5
5
5
1
3
5
5
5
5
1
3
3
1
3
5
5
1
BABEASCA NEAGRA
3
5
5
7
3
3
3
3
3
7
3
3
1
1
3
7
5
3
NEGRU MOALE
3
5
5
7
3
5
5
5
5
9
3
1
3
1
3
5
5
3
NEGRU VARTOS
5
5
5
9
7
5
3
5
5
9
5
3
3
1
3
5
5
3
GORDAN
3
5
5
9
5
5
5
5
5
7
3
1
1
1
3
7
3
3
GORDIN
3
5
5
7
7
5
3
3
3
7
3
1
1
1
3
9
3
1
CRAMPOSIE
5
7
7
9
5
7
7
5
5
9
5
3
5
3
5
5
7
3
FETEASCA ALBA
3
5
5
7
3
3
3
3
3
3
1
3
1
3
3
1
5
1
TAMAIOASA
3
5
5
7
3
3
5
5
5
9
3
5
3
3
3
5
5
3
ROSIOARA
3
3
5
7
1
3
5
5
7
9
1
1
3/1
3
5
3
3
3
FETEASCA REGALA
3
5
5
7
5
3
3
3
5
5
3
3
3
3
3
5
3
1
BRAGHINA
5
5
5
9
3
5
7
5
5
7
3
3
5
7
3
7
7
7
124
CRÎMPOŞIE SELECŢIONATĂ
Tabelul 4. 22.
Descriptori ampelometrici (frunza adultă):
Cod
OIV
Valoarea
medie N
ota
Expresia
Caracterului
Lungimea nervurii N1 601 123 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N2 602 122 mm 7 Mare
Lungimea nervurii N3 603 92 mm 7 Mare
Lungimea nervurii N4 604 63 mm 9 Foarte mare
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral superior
605 70 mm 5 Medie
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral inferior
606 68 mm 7 Mare
Unghi format de nervurile N1 si N2 607 56˚ 7 Mare
Unghi format de nervurile N2 si N3 608 50˚ 5 Medie
Unghi format de nervurile N3 si N4 609 50˚ 5 Medie
Unghi format de nervura N3 si tangenta :
punctului peţiolar - extremitatea N5
610 79˚ 9 Foarte mare
Lungimea nervurii N5 611 35 mm 5 Medie
Lungimea dintelui nervurii N2 612 11mm 3 Mică
Latimea dintelui nervurii N2 613 14 mm 5 Medie
Lungimea dintelui nervurii N4 614 9 mm 3 Mică
Latimea dintelui nervurii N4 615 13 mm 5 Medie
Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2 si
extremitatea primii nervuri secundare(inclusiv
dinţii terminali)
616 5 5 Medie
Distanţa dintre extremitatea N2 si prima sa
nervură secundară
617 57 mm 7 Mare
Deschiderea /suprapunerea sinusului peţiolar 618 -12 mm 3 Deschis
125
GORDAN
Tabelul 4.23.
Descriptori ampelometrici (frunza
adultă):
Cod
OIV
Valoarea
medie N
ota
Expresia
Caracterului
Lungimea nervurii N1 601 107 mm 3 Mică
Lungimea nervurii N2 602 99 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N3 603 78 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N4 604 50 mm 9 Foarte mare
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral superior
605 65 mm 5 Medie
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral inferior
606 59 mm 5 Medie
Unghi format de nervurile N1 si N2 607 49˚ 5 Medie
Unghi format de nervurile N2 si N3 608 49˚ 5 Medie
Unghi format de nervurile N3 si N4 609 56˚ 5 Medie
Unghi format de nervura N3 si tangenta :
punctului peţiolar - extremitatea N5
610 60˚ 7 Mare
Lungimea nervurii N5 611 27 mm 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N2 612 7 mm 1 Foarte mică
Latimea dintelui nervurii N2 613 4 mm 1 Foarte mică
Lungimea dintelui nervurii N4 614 7 mm 1 Foarte mică
Latimea dintelui nervurii N4 615 11 mm 3 Mică
Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2
si extremitatea primii nervuri
secundare(inclusiv dinţii terminali)
616 4 7 Mare
Distanţa dintre extremitatea N2 si prima sa
nervură secundară
617 45 mm 3 Mică
Deschiderea /suprapunerea sinusului
peţiolar
618 -15 mm 3 Deschis
126
BRAGHINĂ
Tabelul 4.24.
Descriptori ampelometrici (frunza
adultă):
Cod
OIV
Valoarea
medie N
ota
Expresia
Caracterului
Lungimea nervurii N1 601 125 mm 3 Mică
Lungimea nervurii N2 602 106 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N3 603 79 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N4 604 52 mm 7 Mare
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral superior
605 59 mm 3 Mică
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral inferior
606 59 mm 3 Mică
Unghi format de nervurile N1 si N2 607 56˚ 5 Medie
Unghi format de nervurile N2 si N3 608 53˚ 7 Mare
Unghi format de nervurile N3 si N4 609 53˚ 5 Medie
Unghi format de nervura N3 si tangenta :
punctului peţiolar - extremitatea N5
610 79˚ 9 Foarte mare
Lungimea nervurii N5 611 29 mm 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N2 612 10 mm 3 Mică
Latimea dintelui nervurii N2 613 10 mm 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N4 614 7 mm 1 Foarte mică
Latimea dintelui nervurii N4 615 11 mm 3 Mică
Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2
si extremitatea primii nervuri
secundare(inclusiv dinţii terminali)
616 4 3 Mică
Distanţa dintre extremitatea N2 si prima sa
nervură secundară
617 52 mm 5 Medie
Deschiderea /suprapunerea sinusului
peţiolar
618 +26 mm 7 Suprapus
127
TĂMÂIOASĂ ROMÂNEASCĂ
Tabelul 4.25.
Descriptori ampelometrici (frunza
adultă):
Cod
OIV
Valoarea
medie N
ota
Expresia
Caracterului
Lungimea nervurii N1 601 104 mm 3 Mică
Lungimea nervurii N2 602 100 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N3 603 77 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N4 604 47 mm 7 Mare
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral superior
605 47 mm 3 Mică
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral inferior
606 47 mm 3 Mică
Unghi format de nervurile N1 si N2 607 50˚ 5 Medie
Unghi format de nervurile N2 si N3 608 48˚ 5 Medie
Unghi format de nervurile N3 si N4 609 51˚ 5 Medie
Unghi format de nervura N3 si tangenta :
punctului peţiolar - extremitatea N5
610 78˚ 9 Foarte mare
Lungimea nervurii N5 611 24 mm 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N2 612 12 mm 5 Medie
Latimea dintelui nervurii N2 613 10 mm 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N4 614 10 mm 3 Mică
Latimea dintelui nervurii N4 615 9 mm 3 Mică
Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2
si extremitatea primii nervuri
secundare(inclusiv dinţii terminali)
616 6 mm 5 Mediu
Distanţa dintre extremitatea N2 si prima sa
nervură secundară
617 54 mm 5 Medie
Deschiderea /suprapunerea sinusului
peţiolar
618 -18 mm 3 Deschis
128
GORDIN
Tabelul 4.26.
Descriptori ampelometrici (frunza
adultă):
Cod
OIV
Valoarea
medie N
ota
Expresia
Caracterului
Lungimea nervurii N1 601 109 mm 3 Mic
Lungimea nervurii N2 602 97 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N3 603 74 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N4 604 47 mm 7 Mare
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral superior
605 81 mm 7 Mare
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral inferior
606 66 mm 5 Medie
Unghi format de nervurile N1 si N2 607 43˚ 3 Mică
Unghi format de nervurile N2 si N3 608 42˚ 3 Mică
Unghi format de nervurile N3 si N4 609 45˚ 3 Mică
Unghi format de nervura N3 si tangenta :
punctului peţiolar - extremitatea N5
610 58˚ 7 Mare
Lungimea nervurii N5 611 24 mm 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N2 612 7 mm 1 Foarte mică
Latimea dintelui nervurii N2 613 8 mm 1 Foarte mică
Lungimea dintelui nervurii N4 614 6 mm 1 Foarte mică
Latimea dintelui nervurii N4 615 8 mm 3 Mică
Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2
si extremitatea primii nervuri
secundare(inclusiv dinţii terminali)
616 10 9 Foarte mare
Distanţa dintre extremitatea N2 si prima sa
nervură secundară
617 4 mm 3 Mică
Deschiderea /suprapunerea sinusului
peţiolar
618 -34 mm 1 Foarte deschis
129
NEGRU MOALE
Tabelul 4.27.
Descriptori ampelometrici (frunza
adultă):
Cod
OIV
Valoarea
medie N
ota
Expresia
Caracterului
Lungimea nervurii N1 601 105 mm 3 Mică
Lungimea nervurii N2 602 98 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N3 603 72 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N4 604 434 mm 7 Mare
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral superior
605 49 mm 3 Mică
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral inferior
606 58 mm 5 Medie
Unghi format de nervurile N1 si N2 607 53˚ 5 Medie
Unghi format de nervurile N2 si N3 608 50˚ 5 Medie
Unghi format de nervurile N3 si N4 609 59˚ 5 Medie
Unghi format de nervura N3 si tangenta :
punctului peţiolar - extremitatea N5
610 71˚ 9 Foarte mare
Lungimea nervurii N5 611 22 mm 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N2 612 8 mm 1 Foarte mică
Latimea dintelui nervurii N2 613 9 mm 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N4 614 6 mm 1 Foarte mică
Latimea dintelui nervurii N4 615 10 mm 3 Mică
Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2
si extremitatea primii nervuri
secundare(inclusiv dinţii terminali)
616 6 5 Mediu
Distanţa dintre extremitatea N2 si prima sa
nervură secundară
617 22 mm 5 Medie
Deschiderea /suprapunerea sinusului
peţiolar
618 -16 mm 3 Deschis
130
NEGRU VÂRTOS
Tabelul 4.28.
Descriptori ampelometrici (frunza
adultă):
Cod
OIV
Valoarea
medie N
ota
Expresia
Caracterului
Lungimea nervurii N1 601 211 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N2 602 104 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N3 603 77 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N4 604 54 mm 9 Foarte mare
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral superior
605 86 mm 7 Mare
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral inferior
606 63 mm 5 Medie
Unghi format de nervurile N1 si N2 607 42˚ 3 Mic
Unghi format de nervurile N2 si N3 608 49˚ 5 Mediu
Unghi format de nervurile N3 si N4 609 51˚ 5 Mediu
Unghi format de nervura N3 si tangenta :
punctului peţiolar - extremitatea N5
610 77˚ 9 Foarte mare
Lungimea nervurii N5 611 31 mm 5 Medie
Lungimea dintelui nervurii N2 612 9 mm 3 Mică
Latimea dintelui nervurii N2 613 9 mm 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N4 614 8 mm 1 Foarte mică
Latimea dintelui nervurii N4 615 10 mm 3 Mică
Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2
si extremitatea primii nervuri
secundare(inclusiv dinţii terminali)
616 5 mm 5 Medie
Distanţa dintre extremitatea N2 si prima sa
nervură secundară
617 50 mm 5 Medie
Deschiderea /suprapunerea sinusului
peţiolar
618 -16 mm 3 Deschis
131
BABEASCĂ NEAGRĂ
Tabelul 4.29.
Descriptori ampelometrici (frunza
adultă):
Cod
OIV
Valoarea
medie N
ota
Expresia
Caracterului
Lungimea nervurii N1 601 100 mm 3 Mică
Lungimea nervurii N2 602 90 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N3 603 79 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N4 604 45 mm 7 Mare
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral superior
605 52 mm 3 Mică
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral inferior
606 49 mm 3 Mică
Unghi format de nervurile N1 si N2 607 45˚ 3 Mic
Unghi format de nervurile N2 si N3 608 45˚ 3 Mic
Unghi format de nervurile N3 si N4 609 44˚ 3 Mic
Unghi format de nervura N3 si tangenta :
punctului peţiolar - extremitatea N5
610 63˚ 7 Mare
Lungimea nervurii N5 611 24 mm 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N2 612 9 m 3 Mică
Latimea dintelui nervurii N2 613 8 mm 1 Foarte mică
Lungimea dintelui nervurii N4 614 7 mm 1 Foarte mică
Latimea dintelui nervurii N4 615 8mm 3 Mică
Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2
si extremitatea primii nervuri
secundare(inclusiv dinţii terminali)
616 8 7 Mare
Distanţa dintre extremitatea N2 si prima sa
nervură secundară
617 54 mm 5 Medie
Deschiderea /suprapunerea sinusului
peţiolar
618 -25 mm 3 Deschis
132
FETEASCĂ NEAGRĂ
Tabelul 4.30.
Descriptori ampelometrici (frunza
adultă):
Cod
OIV
Valoarea
medie N
ota
Expresia
Caracterului
Lungimea nervurii N1 601 124 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N2 602 102 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N3 603 66 m 5 Medie
Lungimea nervurii N4 604 38 mm 5 Medie
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral superior
605 38 mm 1 Foarte mică
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral inferior
606 48 mm 3 Mică
Unghi format de nervurile N1 si N2 607 50˚ 5 Medie
Unghi format de nervurile N2 si N3 608 52˚ 5 Medie
Unghi format de nervurile N3 si N4 609 47˚ 5 Medie
Unghi format de nervura N3 si tangenta :
punctului peţiolar - extremitatea N5
610 46˚ 5 Medie
Lungimea nervurii N5 611 11 mm 1 Foarte mică
Lungimea dintelui nervurii N2 612 9 mm 3 Mică
Latimea dintelui nervurii N2 613 9mm 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N4 614 8 mm 1 Foarte mică
Latimea dintelui nervurii N4 615 8 mm 3 Mică
Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2
si extremitatea primii nervuri
secundare(inclusiv dinţii terminali)
616 6 5 Mediu
Distanţa dintre extremitatea N2 si prima sa
nervură secundară
617 55 mm 5 Medie
Deschiderea /suprapunerea sinusului
peţiolar
618 -34mm 1 Foarte deschis
133
FETEASCĂ ALBĂ
Tabelul 4.31.
Descriptori ampelometrici (frunza
adultă):
Cod
OIV
Valoarea
medie N
ota
Expresia
Caracterului
Lungimea nervurii N1 601 117 mm 3 Mică
Lungimea nervurii N2 602 104 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N3 603 80 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N4 604 47 mm 7 Mare
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral superior
605 55 mm 3 Mică
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral inferior
606 48 mm 3 Mică
Unghi format de nervurile N1 si N2 607 44˚ 3 Mic
Unghi format de nervurile N2 si N3 608 41˚ 3 Mic
Unghi format de nervurile N3 si N4 609 42˚ 3 Mic
Unghi format de nervura N3 si tangenta :
punctului peţiolar - extremitatea N5
610 45˚ 3 Mic
Lungimea nervurii N5 611 15 mm 7 Mare
Lungimea dintelui nervurii N2 612 8 mm 3 Mică
Latimea dintelui nervurii N2 613 9 mm 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N4 614 8 mm 3 Mică
Latimea dintelui nervurii N4 615 9 mm 3 Mică
Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2
si extremitatea primii nervuri
secundare(inclusiv dinţii terminali)
616 4 1 Foarte mic
Distanţa dintre extremitatea N2 si prima sa
nervură secundară
617 15 mm 5 Medie
Deschiderea /suprapunerea sinusului
peţiolar
618 -58mm 1 Foarte deschis
134
FETEASCĂ REGALĂ
Tabelul 4.31.
Descriptori ampelometrici (frunza
adultă):
Cod
OIV
Valoarea
medie N
ota
Expresia
Caracterului
Lungimea nervurii N1 601 117 mm 3 Mică
Lungimea nervurii N2 602 101 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N3 603 76 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N4 604 49 mm 7 Mare
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral superior
605 68 mm 5 Medie
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral inferior
606 53 mm 3 Mică
Unghi format de nervurile N1 si N2 607 42˚ 3 Mic
Unghi format de nervurile N2 si N3 608 40˚ 3 Mic
Unghi format de nervurile N3 si N4 609 50˚ 5 Mic
Unghi format de nervura N3 si tangenta :
punctului peţiolar - extremitatea N5
610 53˚ 5 Mediu
Lungimea nervurii N5 611 24 mm 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N2 612 9 mm 3 Mică
Latimea dintelui nervurii N2 613 11 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N4 614 9 mm 3 Mică
Latimea dintelui nervurii N4 615 11 mm 3 Mică
Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2
si extremitatea primii nervuri
secundare(inclusiv dinţii terminali)
616 5 5 Mediu
Distanţa dintre extremitatea N2 si prima sa
nervură secundară
617 43 mm 3 Mică
Deschiderea /suprapunerea sinusului
peţiolar
618 - 46 mm 1 Foarte deschis
135
ROŞIOARĂ
Tabelul 4.33.
Descriptori ampelometrici (frunza
adultă):
Cod
OIV
Valoarea
medie N
ota
Expresia
Caracterului
Lungimea nervurii N1 601 98 mm 3 Mică
Lungimea nervurii N2 602 86 mm 3 Mică
Lungimea nervurii N3 603 65 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N4 604 39 mm 7 Mare
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral superior
605 51 mm 1 Foarte mic
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral inferior
606 41 mm 3 Mică
Unghi format de nervurile N1 si N2 607 53˚ 5 Mediu
Unghi format de nervurile N2 si N3 608 52˚ 5 Mediu
Unghi format de nervurile N3 si N4 609 59˚ 7 Mare
Unghi format de nervura N3 si tangenta :
punctului peţiolar - extremitatea N5
610 72˚ 9 Foarte mare
Lungimea nervurii N5 611 19 mm 1 Foarte mică
Lungimea dintelui nervurii N2 612 6 mm 1 Foarte mică
Latimea dintelui nervurii N2 613 8 mm 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N4 614 5 mm 1 Foarte mică
Latimea dintelui nervurii N4 615 7 mm 3 Mică
Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2
si extremitatea primii nervuri
secundare(inclusiv dinţii terminali)
616 5 5 Mediu
Distanţa dintre extremitatea N2 si prima sa
nervură secundară
617 43 mm 3 Mică
Deschiderea /suprapunerea sinusului
peţiolar
618 -15 mm 3 Deschis
136
COARNA ALBA
Tabelul 4.34.
Descriptori ampelometrici (frunza
adultă):
Cod
OIV
Valoarea
medie N
ota
Expresia
Caracterului
Lungimea nervurii N1 601 115 mm 3 Mică
Lungimea nervurii N2 602 101 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N3 603 75 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N4 604 47 mm 7 Mare
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral superior
605 48 mm 3 Mică
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral inferior
606 50 3 Mică
Unghi format de nervurile N1 si N2 607 65˚ 5 Mediu
Unghi format de nervurile N2 si N3 608 56˚ 7 Mare
Unghi format de nervurile N3 si N4 609 52˚ 5 Mediu
Unghi format de nervura N3 si tangenta :
punctului peţiolar - extremitatea N5
610 77˚ 9 Foarte mare
Lungimea nervurii N5 611 24 mm 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N2 612 9 mm 3 Mică
Latimea dintelui nervurii N2 613 10 mm 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N4 614 7 mm 3 Mică
Latimea dintelui nervurii N4 615 11 mm 3 Mică
Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2
si extremitatea primii nervuri secundare
616 5 3 Mic
Distanţa dintre extremitatea N2 si prima sa
nervură secundară
617 51 mm 5 Medie
Deschiderea /suprapunerea sinusului
peţiolar
618 +5mm 7 Închis
137
COARNĂ NEAGRĂ
Tabelul 4.35.
Descriptori ampelometrici (frunza
adultă):
Cod
OIV
Valoarea
medie
N
ota
Expresia
Caracterului
Lungimea nervurii N1 601 120 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N2 602 107 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N3 603 79 mm 5 Medie
Lungimea nervurii N4 604 49 mm 7 Mare
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral superior
605 51 mm 3 Mică
Distanţa între punctul peţiolar si baza
sinusului lateral inf.
606 56 mm 5 Medie
Unghi format de nervurile N1 si N2 607 42˚ 3 Mic
Unghi format de nervurile N2 si N3 608 40˚ 3 Mic
Unghi format de nervurile N3 si N4 609 52˚ 5 Mediu
Unghi format de nervura N3 si tangenta :
punctului peţiolar - extremitatea N5
610 80˚ 9 Foarte mare
Lungimea nervurii N5 611 25 mm 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N2 612 8 mm 3 Mică
Latimea dintelui nervurii N2 613 10 mm 3 Mică
Lungimea dintelui nervurii N4 614 7 mm 1 Foarte mică
Latimea dintelui nervurii N4 615 12 mm 5 Medie
Numărul de dinţi dintre extremitatea lui N2
si extremitatea primii nervuri
secundare(inclusiv dinţii terminali)
616 6 5 Mediu
Distanţa dintre extremitatea N2 si prima sa
nervură secundară
617 64 mm 7 Mare
Deschiderea /suprapunerea sinusului
peţiolar
618 -16 mm 3 Deschis
138
IV.2. Rezultate privind evaluarea
purităţii şi tipicităţii soiurilor
Haiduc şi Pandur.
4.2.1. Variabilitatea viţei de vie
Viţei de vie îi este caracteristică variabilitatea genetică ce apare ca răspuns al
plantelor faţă de modificarea unor factori interni şi externi şi se manifestă atât fenotipic,
cât şi genotipic.
Variabilitatea individuală poate fi adecvată condiţiilor care au provocat-o,
adecvarea reprezentând răspunsul faţă de acţiunea de moment a unui factor, sau
adaptativă, fiind înscrisă în istoria speciei respective şi se reflectă în ontologia
indivizilor, dând o anumită orientare variabilităţii individuale, orientare care reprezintă
sursa diversificării intraspecifice.
Pe lângă aceste variaţii determinate de cauze externe, o semnificaţie deosebită
în mersul evoluţiei o au variaţiile bruşte - mutaţiile - care apar întâmplător faţă de
necesităţile organismului ca întreg şi, fiind procese cu caracter adecvat la nivelul
molecular la care se desfăşoară, deschid mari posibităţi de realizare genotipică şi
fenotipică viţei de vie.
Înmulţită în general pe cale vegetativă, viţa de vie acumulează în general în
decursul anilor unele mici schimbări somatice cu efect individual neînsemnat, care cu
timpul produc o heterogenitate mare, astfel încât apar modificari vizibile precum
culoarea boabelor, forma frunzelor, ş.a. Formele tetraploide funizeză de asemenea,
prin înmulţire vegetativă soiuri diferenţiate de cele de origine; variaţiile mugurale, de
asemenea, constituie sursa cea mai importantă a variabilităţii soiurilor vechi filogenetic.
În afara mutaţiilor ,,vizibile”, puţin frecvente, se obţin cu regularitate mutaţii
asupra genelor care controlează expresia catracterelor măsurabile, astfel că numărul de
generaţii de celule care se succed face să se acumuleze mutaţii chiar când nu li se
139
atribuie decât o frecvenţă foarte slabă pe celulă şi pe generaţie. În ce priveste
variabilitatea intraclonală a viţei, M. Rives (1961), a emis ipoteza că mutaţia de culoare,
de exemplu, nu afectează decât un strat de celule, cel mai extern, la care aparţin
celulele pieliţei unde sunt localizaţi antocianii. Varietatea mutantă poate fi astfel o
himeră periclină. Mugurii latenţi, a căror creştere este favorizată printr-o tăiere specială
folosită în anumite cazuri, apar din straturile profunde ale ţesuturilor, şi pot să
reconstituie prin creşterea lor varietatea de origine. Astfel de cazuri de reversie
spontană au fost observate de Rives la unele soiuri Merlot persillé, Sauvignon rose,
Grenache gris, Piinot gris, de la Aramon blanc la Aramon rouge trecând prin Aramon
gris. ş.a.
Apariţia himerelor pericline sau mericline se explică admiţând natura heterogenă
a ţesuturilor unei coarde diferenţiată în mai multe straturi întrepătrunse unul în altul.
Aceste straturi care provin din celule diferite ale apexului, se menţin de-a lungul vieţii
plantei şi a descendenţelor sale vegetative, iar prin remanierea dispunerii straturilor
celulare se realizează sursa variabilităţii. Multiplicându-se în amestec populaţii de cloni
(în sens strict genetic) relativ asemănătoare din punct de vedere morfologic, dar uşor
diferite ca metablism, se formează o bază a variabilităţii (Ampelogtafia RSR, Vol I, P
464).
Cele prezentate mai sus pot fi cauzele determinante ale variabilităţii înregistrate
la soiurilor Haiduc şi Pandur, existente în colecţia SDE Tîmbureşti.
*
Având în vedere evoluţia climei din ultimii ani, prognozele despre încălzirea
globală şi absenţa precipitaţiilor, se impun noi orientări în repartiţia diferitelor specii şi
alegerea sortimentelor de soiuri, care sa răspundă pozitiv acestor modificari climatice.
Soiurile Haiduc şi Pandur, obţinute la SDE Tâmbureşti-Universitatea din
Craiova, sunt adaptate condiţiilor de secetă specifice nisipurilor, suportănd atât absenţa
prelungită a precipitaţiilor, cât si temperaturile ridicate din timpul verii, îmbinând în mod
armonios potenţialul celor doi genitori, cel cantitativ de la Roşioară (genitor matern) şi
cel calitativ de la Cabernet Sauvignon (genitor patern).
Deşi sunt soiuri relativ nou create, prezintă o variabilitate mare, fiind necesară o
permanentă selectie orientată atât spre păstrarea purităţii biologice a celor două soiuri
140
cât si în direcţia identificării unor biotipuri noi, valoroase. În acest sens, am realizat un
studiu, bazat pe caracterele ampelometrice la cele două soiuri existente în colecţia
ampelografică la S.D.E. Tâmbureşti.
4.2.2. PRINCIPALELE CARACTERE
MORFOLOGICE ŞI AGROBIOLOGICE ALE SOIULUI
HAIDUC
Soi obţinut la Staţiunea Didactică Experimentală Tâmbureşti de profesorii Zăvoi
Aurel şi Gheorghiţă Marin, prin hibridare sexuată între soiurile Roşioară şi Cabernet
Sauvignon, omologat în anul 1988.
Caractere morfologice:
Rozeta este de culoare verde bronzat, usor scămoasă.
Lăstarul tânăr are forma vârfului semideschisă, cu antociani dispuşi dungat şi
perozitate mijlocie.
Frunza tânără, de culoare verde bronzat, slab colorată în antociani, cu perişori
mijlocii deşi între nervuri si pe nervurile principale, pe partea inferioară.
Cârceii au o distribuţie continuă, cu lungimea cuprinsă între 16 şi 18 cm.
Inflorescenţa apare la nodurile 3-4, in număr de 2-3 pe lăstar, cu lungimea
cuprinsă între 12 şi 14 cm.
Floarea este hermafrodit normală, cu epoca de înflorire mijlocie, nu meiază şi nu
margeluieşte.
Lăstarul în crestere are poziţie erectă, cu vigoare mijlocie, culoarea parţii dorsale
a internodurilor verde cu dungi roşii şi fără perişori.
Frunza adultă are formă pentagonală, cinci lobată, cu profilul în formă de
jgheab. Sinusul peţiolar deschis, cu baza in formă de U şi delimitată de nervurile
laterale inferioare, cu lobi uşor suprapuşi. Sinusurile laterale au baza in formă de U şi
sunt cel mai adesea închise, având formă circulară sau triunghiulară. Culoarea limbului
este verde închis cu nervurile principale slab colorate în antociani pe ambele feţe.
141
Perişorii erecţi şi prostraţi au o distribuţie mijlocie între nervuri pe partea inferioare şi
absenţi pe partea superioară. Pe faţa superioară nervurile principale au perişori prostraţi
foarte rari, iar cei erecţi sunt absenţi.
Pe fata inferioară nervurile prezintă perişori prostraţi rari si perişori erecţi deşi.
Peţiolul este de culoare roşu vinos, cu lungime de 11-14 cm, mai scurt decât
nervura principală.
Strugurii au în medie 12-16 cm şi 120-150 g, frecvent uni sau biaripaţi, pedicel
foarte scurt cu desprindere mijlocie.
Bobul are pieliţa de culoare neagră albăstruie, uniform colorată, cu grosimea
mijlocie, pruină evidentă şi uniform distribuită, iar pulpa suculentă, semizemoasa, cu
miezul slab colorat şi fără aromă.
Seminţele variază ca număr între 1,8 - 2,2 la bob, piriforme cu hilul proeminent
şi reprezintă 5-6% din greutatea bobului.
Coarda prezintă suprafaţa striată, circulară în secţiune transversală, de culoare
brun închis, fără peri. Lungimea internodurilor este cuprinsă între 7 - 11cm şi diametrul
între 6-9 cm.
Caractere agrobiologice:
Strugurii prezintă rezistenţă la mucegai şi toleranţă la infecţiile puternice de
făinare. Are o rezistenţă deosebiră la ger.
Vigoarea mare este asociată cu un potenţial de producţie ridicat. Prin faptul că
lăstarii proveniţi din cepi şi chiar din butuc sunt fertili, realizează producţii ridicate de
pâna la 24/ha.
Maturarea are loc in prima decadă a lunii octombrie, acumulând în funcţie de
nivelul producţiei, condiţiile climatice şi epoca de recoltare între 170-190 g/l zahar şi o
aciditate de 4-5g/l H2SO4. Asigură producţii constante de peste 20t/ha.
142
4.2.3. PRINCIPALELE CARACTERE
MORFOLOGICE ŞI AGROBIOLOGICE ALE SOIULUI
PANDUR
Obtinut prin hibridare sexuată între soiurile Roşioară şi Cabernet Sauvignon, la
Staţiunea Didactică Experimentală Tâmbureşti de prof. Zăvoi Aurel şi omologat in anul
1988. Caractere morfologice
Rozeta prezintă culoare verde - gălbui, bronzat, uşor pufoasă.
Lăstarul tânăr are forma vârfului semideschisă,cu antociani dispuşi dungat şi
perozitate mijlocie. Frunza tănără are culoare galben bronzat, mijlociu colorată cu
antociani, cu perişori prostraţi deşi si cei erecţi foarte rari între nervuri. Pe nervurile
principale ambele feluri de perişori sunt rari. Lăstarul în creştere are poziţie erectă, cu
vigoare mare. Culoarea părţii dorsale şi ventrale a nodurilor şi internodurilor este verde
cu dungi roşii mai intens pe partea expusă la soare.
Cârceii au distribuţie continuă cu lungimea cuprinsă între 18-23 cm.
Inflorescenţa apare frecvent la nodurile 3-4, în număr de 2-3 pe lăstar, cu
lungime cuprinsă între 13 şi 16 cm.
Floarea este hermafrodit normală, cu epoca de înflorire mijlocie, nu meiaza şi nu
mărgeluieste.
Frunza adultă are forma pentagonală, pentalobată cu tendinţă de septalobare.
Sinusul peţiolar are baza în formă de U delimitată de nervurile principale, deschise sau
cu lobii suprapuşi. Sinusurile laterale au baza în forma de U, ovoide sau triunghiulare
închise. Culoarea suprafeţei limbului este verde, nervurile colorate mijlociu cu antociani
pe partea superioară şi slab pe cea inferioară. Dinţii au ambele margini concave spre
drepte. Pe faţa inferioară, între nervuri şi pe nervuri perişorii prostraţi sunt foarte deşi,
iar cei erecţi foarte rari. Pe faţa superioară a nevurilor, perişorii prostraţi sunt foarte rari
şi cei erecţi absenţi.
143
Peţiolul este uşor colorat în roşu, cu lungimea cuprinsa între 10-13 cm, mai scurt
decât nervura principală.
Strugurii au forma cilindrică sau cilindro - conică, rar uniaripaţi, cu masa de 125-
160g. Boabele aşezate mijlociu de compact şi uniforme ca mărime.
Bobul este de formă troncovoidă, cu secţiunea transversală circulară, lung de
14 – 16 mm, cu masa cuprinsă între 1,4-1,6 g, pedicelul scurt, cu desprinderea
boabelor mijlocie spre dificilă. Pieliţa de culoare negru albăstruie, uniform colorată cu
pruina uniform distribuită, pulpa suculentă, semizemoasă, cu miezul slab colorat şi fără
aromă.
Seminţele variază ca număr între 1,8 şi 2,1 la bob, piriforme, cu hilul proeminent,
de culoare brun cafenie sau verzuie, şi reprezintă cca 6% din masa bobului.
Coarda este circulară în secţiune transversală, de culoare brun roşcat, cu
lungimea internodurilor cuprinsă intre 8-11 cm şi diametrul intre 7-18mm.
Caractere agrobiologice:
Soiul Pandur a moştenit de la genitorul matern Roşioară, însuşirea de a dezvolta
un sistem radicular puternic, susţinând o vigoare mare chiar în condiţiile nisipurilor de
vârf de dună. Mozaicul foliar echilibrat asigură o umbrire corespunzătoare a strugurilor
contra arşiţelor de vară şi o bună expunere la tratamente şi la insolaţie în perioada
coacerii.
Prezintă o rezistenţă bună la mucegai şi la gerurile din timpul iernii.
Maturarea are loc în prima decadă a lunii octombrie, acumulând în funcţie de
nivelul producţiei, condiţiile climatice şi epoca de recoltare între 170-190 g/l zahar şi o
aciditate de 4-5g/l H2SO4. Asigură producţii constante de peste 20t/ha.
144
4.2.4. Evaluarea purităţii şi tipicităţii
elitelor selectate pentru a fi studiate
În vederea evaluării autenticităţii indivizilor mentinuţi în colecţia ampelografică a
S.D. Tâmburesti- Universitarea din Craiova, am aplicat următoarea metodologie: în
cadrul fiecărui soi au fost marcaţi câte 10 butuci de aceeaşi vigoare, dar cu unele
caractere diferite de cele specifice soiurilor (coloritul frunzelor, perozitatea). De la
fiecare butuc au fost recoltate câte 10 frunze din treimea mijlocie a lăstarului, în faza de
pârgă. Lăstarii au prezentat acelaşi stadiu de dezvoltare şi au avut acelaşi nivel de
inserţie.
Au fost efectuate o serie de măsurători, urmărind caracterele ampelometrice
preluate din lista descriptorilor OIV:
1. Lungimea nervurii principale mediane N1;
2. Lungimea nervurii principale superioare laterale - N2;
3. Lungimea nervurii principale inferioare laterale - N3;
4. Lungimea nervurii secundare inferioare – N4;
5. Marimea unghiului dintre N1 şi N2- α;
6. Marimea unghiului dintre N2 şiN3 – β;
7. Marimea unghiului dintre N3 şiN4 – γ;
8. Mărimea unghiului dintre N3 şi tangenta: punct peţiolar - extremitatea N5;
9. Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral superior-d1;
10. Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral inferior- d2;
11. Numărul de dinţi dintre N2 şi prima nervură secundară;
12. Distanţa dintre N2 şi prima sa nervură principală.
Au fost calculaţi următorii indici statistici : media aritmetica; varianţa; abaterea
standard; coeficientul de variaţie
În urma analizei semnificaţiei diferenţelor faţă de medie, la soiul Haiduc
(Tabelele 4.36. - 4.41; Graficele 4.1. - 4.6.) s-au constatat:
145
Diferenţe foarte semnificative negative la elita H4 pentru caracterele:
Lungimea nervurii principale mediane - N1 (-3,42cm); Lungimea nervurii principale
laterale superioare - N2 ( -3,56cm); Lungimea nervurii principale laterale inferioare - N3
(-2,51cm); Lungimea nervurii secundare inferioare – N4 (-1,64cm); pentru Marimea
unghiului dintre N1 şi N2- α (-18°13); Marimea unghiului dintre N3 şiN4 – γ (-14°9´).
Pentru caracterul Distanţa dintre N2 şi prina sa nervură secundară, diferenţe foarte
semnificative au înregistrat elitele H4 şi H10, de -1,07cm şi respectiv –0,86 cm.
Diferenţe distinct semnificative negative la elita H9 în ceea ce priveşte
Mărimea unghiului dintre N1 şi N2- α (-5°7´); la H4 pentru Mărimea unghiului dintre N2
şi N3- β (-11,18´);la H6 pentru Mărimea unghiului dintre N3 şi tangenta: punct peţiolar
- extremitatea N5( 14°9´); pentru Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral
superior-d1, la H2 (-1,23cm) şi la H4 (-1,42cm); pentru Distanţa între punctul peţiolar şi
baza sinusului lateral inferior-d2, la H4 (-1,32cm); pentru Numărul de dinţi dintre N2 şi
prima nervură secundară la H6 (-1,76) şi pentru Distanţa intre N2 si pra sa nervură
secundară la elitele H6 şi H9 de 0,3cm şi 0,34cm.
Diferenţe semnificative negative au înregistrat caracterele: Lungimea nervurii
principale laterale superioare- N2 la H2 (-1,02cm); Mărimea unghiului dintre N1 şi N2-
la H10(-4°8´); Marimea unghiului dintre N3 şiN4 - г, la H6 de -6°7´; Distanţa între
punctul peţiolar şi baza sinusului lateral inferior la H2 (-0,90); Numărul de dinţi dintre
N2 şi prima nervură secundară la H5,H9 şi H10(-1,36).
Diferenţe foarte semnificativ pozitive au prezentat caracterele: Lungimea
nervurii principale mediane - N1 la H8 (+1,79cm); Lungimea nervurii principale
superioare laterale - N2 la tot la H 8 (1,76cm); Mărimea unghiului dintre N3 şi
tangenta: punct peţiolar - extremitatea N5 la H2 (20°9´); Distanţa între punctul peţiolar
şi baza sinusului lateral superior la H9 (2,19); Distanţa între N2 si prima sa nervură
secundară la H2( 0,64) şi laH8(0,44).
146
Variabilitatea caracterelor ampelometrice la soiul Haiduc
Tabelul 4.36.
Caracter
Lungimea nervurii
principale
Mediane(cm)
(N1)
Lungimea nervurii
principale laterale
superioare(cm)
(N2)
Lungimea nervurii
principale
larterale inferioare(cm)
(N3)
Lungimea nervurii
secundare inferioare(cm)
(N4)
Esti-
mator
Varianta
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem
-ni-
ficaţ
ia
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţia
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţia
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţia
H1 10.78±0.41 8.56 -0.31 - 9.72±0.36 8.21 0 - 6.80±1.24 7.99 -0.33 - 4.00±0.29 16.20 -0.48 -
H2 9.96±1.39 8.83 -0.51 - 8.70±0.14 3.54 -1.02 0 6.82±0.16 5.23 -0.31 - 4.62±0.22 10.65 +0.14 -
H3 10.74±0.23 4.78 +0.27 - 9.38±0.20 4.85 -0.34 - 6.72±0.09 6.86 -0.41 - 3.98±0.05 2.75 -0.50 -
H4 7.05±0.47 14.86 -3.42 000 6.16±0.20 7.14 -3.56 000 4.62±0.15 7.28 -2.51 000 3.02±0.20 14.55 -1.46 000
H5 11.00±0.17 3.46 +0.59 - 10.48±0.45 9.62 +0.76 - 8.02±0.19 5.32 +0.89 ** 5.44±0.28 11.38 +0.96 *
H6 11.14±0.34 6.91 +0.67 - 9.76±0.30 6.90 +0.04 - 6.96±0.22 7.16 -0.17 - 4.20±0.16 8.75 -0.28 -
H7 10.76±0.42 8.73 +0.29 - 9.50±0.18 4.34 -0.22 - 6.66±0.31 10.65 -0.47 - 4.04±0.13 7.54 -0.44 -
H8 12.26±0.32 5.81 +1.79 *** 11.48±0.37 7.11 +1.76 *** 7.90±0.27 7.65 +0.77 ** 4.48±0.34 16.96 0 -
H9 11.24±0.39 5.32 +0.77 * 10.38±0.39 8.35 +0.66 - 7.80±0.21 6.08 +0.67 * 5.12±0.27 11.83 +0.64 -
H10 9.86±0.16 3.70 -0.61 - 8.92±0.25 6.21 -0.80 - 6.66±0.12 4.06 -0.47 - 4.46±0.41 20.71 -0.02 -
M.G. 10.47 9.72 7.13 4.48
DL
DL 5% = 0.96 ;
DL 1% = 1.30 ;
DL 0,1% = 1.72 .
DL 5% =0.85 ;
DL 1% =1.14 ;
DL 0,1% =1.51 .
DL 5% = 0.62 ;
DL 1% = 0.84 ;
DL 0,1% =1.11 .
DL 5% = 0.73 ;
DL 1% = 0.98 ;
DL 0,1% = 1.29[ .
147
Diferenţele înregistrate la caracterul Lungimea nervurilor N1, N2, N3 şi N4
la soiul Haiduc
Graficul 4.1.
148
Variabilitatea caracterelor ampelometrice la soiul Haiduc
Tabelul 4.37
Caracter
Distanta intre punctul
petiolar si baza sinusului
lateral superior(cm)
d1(cm)
Distanta intre punctul
petiolar si baza sinusului
lateral superior(cm)
d2(cm)
Număul de dinti dintre N2 si
prima nervura secundara
Distanta dintre N2 si prima
nervura secundara (cm)
Esti-
mator
Varianta
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem
-ni-
ficaţ
ia
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţia
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţia
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţia
H1 3,84±0,31 18,19 -0,59 - 3,66±0,09 5,33 -0,46 - 6,80±0,58 19,17 +0,64 - 5,00±0,2 12,57 +0,20 -
H2 3,20±0,13 9,11 -1,23 00 3,22±0,12 8,62 -0,90 0 7,80±0,20 5,73 +1,64 ** 5,44±0,21 8,48 +0,64 ***
H3 3,58±0,14 8,47 -0,85 - 3,54±0,10 6,50 -0,58 - 6,80±0,37 12,30 +0,64 - 5,18±0,16 6,74 +0,38 **
H4 3,01±0,16 11,75 -1,42 00 2,80±0,28 22,27 -1,32 00 5,79±0,45 0,37 -0,37 - 3,73±0,33 19,74 -1,07 000
H5 5,42±0,24 9,97 +0,99 * 5,06±0,34 15,41 +0,94 * 4.80 ±0,37 17,43 -1,36 0 4,80±0,41 18,92 0 -
H6 4,26±0,17 9,18 -0,17 - 3,76±0,8 10,57 -0,36 - 4,40±0,24 12,45 -1,76 00 4,50±0,14 6,85 -0,3 00
H7 3,94±0,18 10,40 -0,49 - 3,40±0,17 11,20 -0,72 - 6,60±0,67 22,90 0,44 - 4,76±0,19 9,10 -0,04 -
H8 5,38±0,62 2,60 +0,95 * 5,22±0,68 29,03 +1,10 * 7,00±0,45 14,29 0,84 - 5,24±0,11 4,79 +0,44 ***
H9 6,62±0,56 18,85 +2,19 *** 5,40±0,39 15,98 +1,28 ** 4,80±0,20 9,32 -1,36 0 4,46±0,23 11,50 -0,34 00
H10 4,60±0,08 4,07 +0,17 - 4,60±0,18 8,70 +0,48 - 4,80±0,20 9,32 -1,36 0 3,94±0,20 11,15 -0,86 000
M.G. 4,43 4,12 6,16 4,80
DL
DL 5% =0,89 ;
DL 1% =1,20 ;
DL 0,1% =1,58
DL 5% = 0,85 ;
DL 1% = 1,25 ;
DL 0,1% = 1,51 .
DL 5% = 1,14 ;
DL 1% = 1,52 ;
DL 0,1% =2,0 .
DL 5% = 0,22 ;
DL 1% = 0,30 ;
DL 0,1% = 0,39 .
149
Diferenţele înregistrate la caracterul Profunzimea sinusurilor
la soiul Haiduc
Graficul 4.2.
150
Variabilitatea caracterelor ampelometrice la soiul Haiduc
Tabelul 4.38.
Caracter
Mărimea unghiului dintre
N1 si N2
(α)
Mărimea unghiului dintre
N2 si N3
(γ)
Mărimea unghiului dintre
N3 si N4
(Γ)
Mărimea unghiului dintre
N3 si tangenta: punct
petiolar –extremitatea
N5(Δ) Esti-
mator
Varianta
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţia
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţia
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţia
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţi
a
H1 59,4±2,09 7,86 +4,7 * 53,00±2,55 10,76 +2,96 - 53,40±1,89 7,20 +2,1 - 65,20±3,02 10,37 +1,70 -
H2 57,4±2,69 10,50 +2,7 - 55,00±2,10 8,54 +4,96 - 55,20±3,18 12,90 +3,9 - 64,40±4,99 13,21 0,9 -
H3 55,80±2,03 8,15 +1,1 - 54,20±3,20 13,20 +4,16 - 52,20±3,38 14,49 +0,9 - 61,00±4,73 17,35 -2,5 -
H4 36,57±3,33 20,33 -18,13 000 38,86±3,64 20,95 -11,18 00 36,31±1,97 12,16 -14,9 000 50,07±5,13 22,93 -13,43 0
H5 56,00±2,81 11,22 +1,3 - 48,20±2,52 11,68 --1,40 - 49,20±1,32 6,00 -1,2 - 58,60±3,53 13,47 -4,9 -
H6 53,40±2,93 12,25 -1,3 - 46,60±1,96 9,43 -3,44 - 44,60±2,77 13,88 -6,7 0 48,60±1,94 8,92 -14,9 00
H7 59,00±2,89 10,94 +4,3 * 55,20±3,08 12,51 +5,16 - 59,40±2,20 8,29 +8,1 - 68,80±3,20 10,40 +5,1 -
H8 53,80±1,32 5,48 -0,9 - 47,00±1,70 8,12 -3,04 - 55,00±2,24 9,09 +3,7 - 64,20±3,40 11,83 +0,7 -
H9 49,00±1,38 6,29 -5,7 00 44,00±1,00 5,08 -6,04 - 47,80±1,16 5,42 -3,5 - 57,20±2,82 11,02 -6,3 -
H10 49,80±2,11 9,46 -4,8 0 51,00±2,10 9,20 +0,96 - 47,20±2,40 11,35 -4,1 - 58,40±3,31 12,68 -5,3 -
M.G. 54,70 50,04 51,30 63,50
DL
DL 5% = 4,04 ;
DL 1% = 5,41 ;
DL 0,1% = 7,14 .
DL 5% = 7,08 ;
DL 1% = 9,49 ;
DL 0,1% = 12,53 .
DL 5% =6,73 ;
DL 1% =9,03 ;
DL 0,1% =11,91 .
DL 5% = 10,71 ;
DL 1% = 14,36 ;
DL 0,1% = 18,59 .
151
Diferenţele înregistrate la caracterul Mărimea unghiurilor
la soiul Haiduc
Graficul 4.3.
152
Variabilitatea caracterelor ampelometrice la soiul Pandur
Tabelul 4.39.
Caracter
Lungimea nervurii
principale
mediane(cm)
(N1)
Lungimea nervurii
principale laterale
superioare (cm)
(N2)
Lungimea nervurii
principale laterale
inferioare(cm)
(N3)
Lungimea nervurii
secundare inferioare(cm)
(N4)
Esti-
mator
Varianta
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţia
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem
-ni-
ficaţ
ia
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţia
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţia
P1 11.60±0.36 6.92 -0.67 - 9.82±0.46 10.52 +0.09 - 7.66±0.24 7.13 +0.15 - 6.18±0.11 6.96 +1.7 ***
P2 10.14±0.4 9.40 -0.78 - 9.18±0.30 7.4 -0.56 - 6.90±0.30 8.20 -0.61 - 4.20±0.10 5.10 -0.28 -
P3 12.20±0.58 10.69 +1.27 * 10.44±0.23 4.96 +0.70 - 7.76±0.22 6.48 +0.25 - 4.24±0.17 9.23 -0.24 -
P4 10.94±0.09 1.74 +001 - 9.76±0.36 8.34 +0.02 - 7.10±0.43 13.55 +0.41 - 4.40±0.19 9.51 -0.07 -
P5 10.32±0.23 5.01 -0.61 0 8.82±0.23 6.63 -0.92 0 6.82±0.56 18.33 -0.69 - 3.96±0.23 13.19 -0.52 -
P6 12.84±0.23 4.03 +1.91 *** 11.64±0.23 5.18 +1.90 *** 9.80±0.38 9.35 +2.30 *** 5.88±0.25 9.42 +1.4 ***
P7 10.52±0.13 2.80 -0.41 - 9.32±0.13 8.08 -0.42 - 7.46±0.41 12.42 -0.05 - 3.86±0.07 4.34 +0.62 *
P8 9.56±0.33 7.78 -1.37 0 8.68±0.33 4.26 -1.06 0 6.70±0.09 3.17 +0.81 - 4.68±0.25 12.03 +0.20 -
P9 9.32±0.31 7.33 -1.61 00 8.38±0.31 4.42 -1.36 00 6.60±0.50 16.97 -0.91 - 4.02±0.17 9.70 -0.46 -
P10 11.88±0.68 12.73 +0.95 - 11.28±0.69 8.16 +1,54 ** 8.92±0.32 8.02 +1.41 ** 3.38±0.22 8.95 +0.9 **
M.G. 10.93 9,74 7,51 4,48
DL
DL 5% = 1,07;
DL 1% = 1,44;
DL 0,1%= 1,90.
DL 5% = 0.89 ;
DL 1% = 1.20 ;
DL 0,1%=1.58 .
DL 5% = 1.05 ;
DL 1% = 1.41 ;
DL 0,1%= 1.86 .
DL 5% = 0.52 ;
DL 1% = 0.70 ;
DL 0,1%= 0.93 .
153
Diferenţele înregistrate la caracterul Lungimea nervurilor N1, N2, N3 şi N4
la soiul Pandur
Graficul 4.4.
154
Variabilitatea caracterelor ampelometrice la soiul Pandur
Tabelul 4.40.
Caracter
Distanţa între punctul
petiolar şi baza sinusului
lateral superior(cm)
d1(cm)
Distanta intre punctul
petiolar si baza sinusului
lateral superior(cm)
d2(cm)
Numarul de dinti dintre N2
si prima nervura
secundara
Distanta dintre N2 si prima
nervura secundara (cm)
Esti-
mator
Varianta
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţi
a
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem
-ni-
ficaţ
ia
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţia
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţi
a
P1 4.58±0.34 16.59 +0.23 - 4.06±0.32 17.56 -0.08 - 4.80±0.16 17.43 -0.36 - 4.36±0.16 8.04 -0.44 -
P2 3.72±0.20 12.40 +0.63 - 3.66±0.20 12.80 +0.48 - 6.60±0.30 29.50 +1.44 ** 4.60±0.30 16.10 +0.20 -
P3 4.26±0.24 12.60 -0.09 0 4.32±0.28 14.53 +0.18 - 6.00±0.63 20.41 +0.84 -- 5.62±0.63 25.18 +0.82 *
P4 4.16±0.38 20.30 -0.19 - 3.92±0.25 14.13 -0.22 - 5.80±0.12 7.71 +0.64 - 4.72±0.12 5.88 -0.08 -
P5 4.52±0.37 18.54 +0.17 - 3.88±1.37 21.44 -0.26 - 4.60±0.68 32.97 -0.56 - 4.92±0.45 20.40 +0.12 -
P6 6.52±0.50 17.06 +2.17 *** 6.14±0.49 17.83 +2.00 *** 4.14±0.37 12.30 -1.02 0 4.14±0.44 18.23 +0.66 -
P7 3.54±0.19 11.92 +0.81 * 3.56±0.23 14.54 -0.58 - 5.10±0.37 13.49 -0.06 - 5.10±0.27 11.93 +.030 -
P8 3.50±0.29 18.52 -0.85 0 3.18±0.18 12.46 -0.96 - 5.04±0.37 11.62 -0.12 - 5.04±0.04 1.77 +.024 -
P9 2.88±0.17 13.54 -1.47 000 2.76±0.26 20.91 -1.38 000 4.40±0.24 8.30 -0.76 - 4.42±0.11 ±5.40 -0.38 -
P10 3.86±0.59 22.34 -0.49 - 3.94±0.60 22.64 -0.2 - 5.10±1.60 20.96 -0.06 - 5.10±0.33 14.54 +0.30 -
M.G. 4.35 4.14 5.16 4.8
DL
DL 5% = 0.79 ;
DL 1% =1.09 ;
DL 0,1%= 1.40 .
DL 5% = 0.97 ;
DL 1% =1.30 ;
DL 0,1%= 1.72 .
DL 5% =1.01 ;
DL 1% =1.36 ;
DL 0,1%= 1.79 .
DL 5% = 0.69 ;
DL 1% =0.92 ;
DL 0,1%= 1.22 .
155
Diferenţele înregistrate la caracterul Profunzimea sinusurilor
la soiul Pandur
Graficul 4.5.
156
Variabilitatea caracterelor ampelometrice la soiul Pandur
Tabelul 4.41.
Caracter
Mărimea unghiului
dintre N1 si N2
(α)
Mărimea unghiului dintre
N2 si N3
(β)
Mărimea unghiului dintre
N3 si N4
(γ)
Mărimea unghiului dintre
N3 si tangenta: punct
petiolar –extremitatea N5
(Δ) Esti-
mator
Varianta
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem
-ni-
ficaţ
ia
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţia
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţia
X±Sx
S%
Dife-
renţe
+/-
Sem-
ni-
ficaţia
P1 47.00±1.22 5.88 -6.16 - 49.00±2.45 11.18 -2.22 - 47.80±2.11 9.86 -3.20 - 59.00±5.28 19.84 -2.68 -
P2 55.60±1.70 6.80 +1.44 - 54.00±1.90 7.70 +2.78 - 52.50±2.5 0 11.00 +1.00 - 62.00±4.10 14.5 +1.12 -
P3 52.20±2.71 11.61 -0.96 - 51.80±2.08 8.99 -0.58 - 49.60±2.38 10.73 -1.40 - 51.40±3.60 15.66 -10.28 -
P4 53.60±3.60 15.02 +0.44 - 50.20±2.35 10.48 -1.02 - 57.00±3.07 12.03 +6.00 - 67.20±2.44 8.11 +5.52 -
P5 53.60±2.79 11.62 +0.44 - 48.00±1.82 8.46 -3.22 - 50.60±2.80 12.39 +0.40 - 55.80±3.37 13.49 -5.88 -
P6 57.20±1.39 5.44 +4.04 - 49.80±2.03 9.14 -1.42 - 48.00±1.84 8.59 -3.00 - 62.00±3.74 13.49 +0.32 -
P7 51.40±0.23 2.61 -1.79 - 48.40±1.33 6.13 -2.82 - 48.80±2.87 13.15 -2.20 - 57.40±5.79 22.57 -4.28 -
P8 52.20±2.15 9.23 -1.96 - 54.60±1.72 7.05 +3.88 - 56.60±3.08 12.15 +5.60 - 75.80±4.73 13.94 +14.12 *
P9 55.20±3.26 13.21 +2.04 - 59.60±6.18 23.18 +8.38 * 54.40±7.03 28.88 +3.40 - 76.80±7.07 20.58 +15.12 *
P10 53.60±2.50 10.44 +0.44 - 46.80±3.37 16.09 -4.42 - 45.20±3.95 19.56 +4.20 - 48.60±3.72 17.13 +13.08 -
M.G. 53.16 51.22 51.00 61,68
DL
DL 5% = 6.80 ;
DL 1% = 9.11 ;
DL 0,1% = 12.02 .
DL 5% = 8.16 ;
DL 1% =10.93 ;
DL 0,1% = 14.43 .
DL 5% = 9.95 ;
DL 1% =13.32 ;
DL 0,1% = 17.59 .
DL 5% = 13.09;
DL 1% = 17.54;
DL 0,1% = 23.15.
157
Diferenţele înregistrate la caracterul Mărimea unghiurilor
la soiul Pandur
Graficul 4.6.
158
Diferenţe distinct semnificativ pozitive la elitele H5 şi H8 în ceea ce priveşte:
Lungimea nervurii principale inferioare laterale - N3, de 0,89cm şi respectiv 077cm;
Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral inferior-d2, la H9 (1,28cm);
Numărul de dinţi dintre N2 şi prima nervură secundară la elita H2 (1,64cm); Distanţa
între N2 si prima nervură secundară la elita H3(38cm).
Diferenţe semnificative pozitive au înregistrat caracterele: Lungimea nervurii
principale mediane - N1, la elitele H9 (+ 0,77cm): Lungimea nervurii principale
inferioare laterale - N3, H9 (+0,67cm); Lungimea nervurii secundare inferioare – N4,
(+0,96cm); Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral superior - d1, la elitele
H5 şi H 8, de + 0,99 cm şi respectiv de + 0,95cm; Distanţa între punctul peţiolar şi baza
sinusului lateral inferior- d2, la elita H8 (+ 0,10cm).
Din datele obţinute se observă faptul că elita H4 înregistrează diferenţe
negative la toate caracterele mai puţin la Numărul de dinţi dintre N2 şi prima
nervură secundară. Diferenţele vizează în special marimea frunzei şi marimea
unghiurilor relevând dimensiuni mai mici ale frunzelor.
Elita H 8 înregistrează diferenţe pozitive la 6 din caracterele studiate, si negative
la un singur caracter (Lungimea nervurii secundare inferioare), diferenţiindu-se
net de restul elitelor.
Elitele H1, H3, şi H7 nu înregistrează diferenţe faţă de medie, putând fi
considerate tipice soiului si studiate mai departe şi din punct de vedere al altor
caractere.
Soiul Pandur (Tabelele 4.48 - 4.50) înregistrează de asemenea diferenţe foarte
semnificativ negative pentru caracterele: Distanţa între punctul peţiolar şi baza
sinusului lateral superior –d1, la elita P9(-1,47cm); Numărul de dinţi dintre N2 şi
prima nervură secundară tot la . P9(-1,38cm).
Diferenţe distinct semnificative negative au înregistrat elitele: P9 pentru
caracterul Lungimea nervurii principale mediane de –1,61cm; P9 pentru Lungimea
nervurii principale superioare laterale-N2, de –1,36cm; P5 pentru caracterul Numărul de
159
dinţi dintre N2 şi prima nervură secundară de –1,50 cmşi P9 de –1,68 cm pentru
acelaşi caracter.
Diferenţe semnificativ negative au prezentat elitele: P5 şi P8 pentru Lungimea
nervurii principale mediane de –0,61cm şi respectiv de –1,37cm şi pentru caracterul
Lungimea nervurii principale superioare laterale de –0,92cm şi respectiv –1,06cm; P3 şi
P8 pentru Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral superior –d1, de –
0,09cm şi respectiv –0,85cm; P1 şi P8 pentru Numărul de dinţi dintre N2 şi prima
nervură secundară de –1,30 şi respectiv –1,06.
Diferenţe foarte semnificative pozitive au înregistrat elitele P6 pentru
caracterul Lungimea nervurii principale mediane-N1, de 1,7cm ; Lungimea nervurii
principale superioare laterale-N2, de 1,90cm şi Lungimea nervurii principale laterale
inferioare-N3, de 2,30cm; P1 şi P6 pentru Lungimea nervurii secundare laterale
inferioare-N4, de 1,7cm şi respectiv 1,4cm; P6 pentru Distanţa între punctul peţiolar şi
baza sinusului lateral superior –d1, de 2,17cm şi respectiv1,51cm şi pentru Distanţa
între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral superior –d2, de 2,00cm şi 1,80cm; P4
pentru Numărul de dinţi dintre N2 şi prima nervură secundară de 2,70.
Diferenţe distinct semnificative pozitive au fost înregistrate la elitele: P9
pentru Lungimea nervurii principale laterale inferioare N3, 1,41 cm şi pentru Lungimea
nervurii secundare laterale inferioare-N4, de 0,9cm.
Diferenţe semnificative pozitive au prezentat elitele: P7 pentru Lungimea
nervurii secundare inferioare-N4, de 0,62cm; P3 pentru Distanţa între N2 si prima sa
nervură secundară de 0,82cm; P9 pentru Marimea unghiului dintre N2 şi N3, de 8˚38΄
P8 şi P9 pentru Mărimea unghiului dintre N3 şi tangenta: punct peţiolar - extremitatea
N5, de 14˚12΄ şi respectiv 15˚12΄.
Elitele P6 şi P9 înregistrează cele mai mari diferenţe, pozitive sau negative,
la majoritatea caracterelor studiate .
Elitele P2, P4 şi P7 nu prezintă diferenţe faţă de medie putând fi
considerate tipice soiului şi studiate mai departe.
160
Coeficientului de variaţie în cadrul soiului Haiduc pentru caracterul Lungimea
nervurii principale mediane, a fost mediu la elita H4 (14,86), celelalte variante având
un coeficient de variaţie mic, cuprins între 3,70 şi 8,83.
Valori mici, cuprinse între 3,54 şi 9,62 au prezentat toate elitele pentru
caracterul Lungimea nervurii principale superioare N2.
Lungimea nervurii principale inferioare a înregistrat de asemenea valori mici
(4,06-7,99) în ceea ce priveşte coeficientul de variaţie, la majoritatea variantelor, si
valoare medie la varianta H7 (10,65).
O variaţie medie au înregistrat elitelor H1, H2, H4, H5, H8, H9 şi H10 cu valori
cuprinse între 10,65 şi 20,61 în ceea ce priveşte caracterul Lungimea nervurii
secundare inferioare N4, restul elitelor prezentând variaţie mică.
Mărimea unghiului dintre N1 şi N2 prezintă o variaţie mică la elitele: H1 (7,86) ;
H3 (8,15) ; H8 (5,48) ; H9 (6,29) şi H10 (9,46); medie la elitele H2 (10,50), H5 (11,22),
H6 (12,25), H7 (10,94) şi mare la elita H4 (20,33).
Pentru Mărimea unghiului dintre N2 şi N3, coeficientul de variaţie este mic la
elitele H2, H6, H8, H9 şi H10 cuprins între 5 ,98 şi 9.20; mediu la elitele H3, H5, H7,
(10,76-13,20) şi mare la H4 (20,95).
Mărimea unghiului dintre N3 şi N4 prezintă o variaţie mică la elitele H1, H5, H7,
H8, H9, cu valori cuprinse între 5,42 şi 9,09 şi o variaţie medie la elitele H2, H3, H4, H6
şi H10 cu valori cuprinse între 11,35 şi 14,49.
Mărimea unghiului dintre N3 şi tangenta: punct peţiolar - extremitatea N5
prezintă variaţie mică la elita H6 (8,92), mare la elita H4 (22,93) şi medie la restul
variantelor, cuprinsă între 10,37 şi 17,35.
Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral superior –d1, înregistrează
valori mici la elitele: H2,H3,H5,H6, H8 H10 cuprins intre 2,69 şi 9,97 şi valori medii la
var. H1,H4, H7, H9 cuprinse între 10,49 şi 18,85.
Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral inferior-d2 prezintă
variabilitate mică la elitele H1, H2, H3, H10 cuprinsă între 5,33 şi 8,70; variaţie medie
pentru elitele H4, H5, H6, H9, cuprinsă între 10,57 şi 15,98 şi mare pentru H8(29,03).
161
Numărul de dinţi dintre N2 şi prima nervură secundară prezintă variabilitate
mică la elitele H2, H4, H9, H10 cuprinsă între 0,37 şi 9, 32; variaţie medie pentru elitele
H1, H3, H5, H6, H8, cuprinsă între 12,30 şi 17,43 şi mare pentru elita H7 (22,90).
Distanţa intre N2 si prima sa nervură secundară înregistrează valori mici ale
coeficientului de variaţie la variantele: H2,H3, H6,H7, H8 cuprins intre 4,79şi 9,10 şi
valori medii la var. H1,H4, H5, H9, H10, cuprinse între 11,15 şi 19,74.
Şi în cadrul soiului Pandur, elitele au înregistat valori diferite în ceea ce priveşte
coeficientul de variaţie pentru fiecare caracter:
La caracterul Lungimea nervurii principale mediane valori medii au avut elitele
P3 şi P10 cu valori de 10,96 şi 12,73, restul elitelor prezentând valori mici cuprinse
între 2,80 şi 9,40;
Lungimea nervurii principale laterale superioare N2 a înregistrat o variaţie mică la
toate elitele cu excepţia elitei P1 care a avut o variaţie medie (10,52);
Pentru Lungimea nervurii principale laterale inferioare-N3, variaţie mică au
prezentat variantele P1, P2, P3, P6, P8 şi P10, cuprinsă între 3,17 şi 9,35 şi medie
variantele P4, P5, P7, P9, cu valori cuprinse intre 12,42 şi 18,33.
Lungimea nervurii secundare inferioare-N4, prezintă variaţie mica la majoritatea
elitelor cu valori cuprinse între 4,34 şi 9,70 şi medie la elita P5 cu 13,19.
Mărimea unghiului dintre N1 şi N2 prezintă o variaţie mică la variantele: P1, P2,
P6, P7, P8, cu valori cuprinse între 2,61 şi 9,23 şi medie pentru variantele P3, P4, P5,
P9 şi P10 cu valori cuprinse între 10,44 şi15,02.
Pentru Mărimea unghiului dintre N2 şi N3,coeficientul de variaţie este mic la
elitele: P2, P3, P5, P6, P7, şi P8, cu valori cuprinse între 6,13 şi 9,14; mediu la
variantele P1, P4, şi P10 cu valori cuprinse între 10,48 şi 16,00 şi mare la P9 cu
23,18.
Mărimea unghiului dintre N3 şi N4 prezintă o variaţie mică la variantele P1 şi P6
cu 9,86 şi respectiv 8,59, mare la elita P9 cu 28,88, restul elitelor înregistrând o
variaţie medie cuprinsă între 10,73 şi 19,56.
162
Mărimea unghiului dintre N3 şi tangenta: punct peţiolar - extremitatea N5
prezintă variaţie mică laelita P4 (8,11), medie la elitele P1, P3, P5, P6, P8, P10 cu valori
cuprinse între 13,94 şi 19,84, şi variaţie mare la P7 şi P9 cu 22,57 şi 20,58.
Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral superior –d1, înregistrează
valori mari pentru coef. de var. la variantele:P4 şi P10 cu 20,30 şi respectiv 22,34,
restul variantelor având valori medii cuprinse între 11,92 şi 18,54.
Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral inferior–d2, înregistrează
de asemenea valori mari pentru coef. de var. la variantele:P5, P9 şi P10 cu valori
cuprinse între 20,91 şi 22,64 şi medii pentru restul variantelor cuprinse între 12,46 şi
17,83.
Numărul de dinţi dintre N2 şi prima nervură secundară prezintă variabilitate
mică la variantele P4 cu 7.71 şi P9 cu 8,30; medie la varianteleP1, P6, P7, Şi P8 cu
valori cuprinse între 11,62 şi 17,43; mare la P2, P3 Şi P10 cu valori cuprinse între
20,41 şi 29 50 şi f. mare la P5 cu 32,97.
Distanţa între N2 si prima sa nervură secundară înregistrează valori mici ale
coef. de var. la variantele:P1(8,04),P4(5,88),P9 (5,4) şi P7(1,77) , medie la P2, P6, P7,
cu valori cuprinse între 11.93 şi 18,23 şi mare la P3şi P5 cu 25,18 şi 20,40.
Concluzii:
Elitele H4, H8, P6 şi P9 pot constitui biotipuri noi şi pot fi luate în studiu în
vederea evaluării mai departe a însuşirilor agrobiologice.
Elitele H1,H3, H7, P2, P4 şi P7 nu prezinta diferenţa faţă de media generală,
constituind material de bază în vederea înmulţirii şi menţinerii autenticităţii
soiurilor.
Coeficientul de variaţie nu a depăsit pragul de 30%, decât la P5 la caracterul
Numărul de dinţi dintre N2 şi prima nervură secundară, probele încadrându-se în
limitele de omogenitate, fiind reprezentative pentru indivizii luati în studiu.
163
IV.3. Descriptori cu capacităţi discriminante,
utilizaţi în descrierea şi identificarea
soiurilor de viţă de vie
Deşi lista OIV actuală are un număr mare de descriptori, există însă şi alte
caractere morfologice distinctive, care în situaţia când două soiuri sau biotipuri sunt
foarte asemănătoare, ar putea veni în sprijinul diferenţierii lor. Unele au fost propuse şi
de I.C.V.V. Valea Călugărească, altele au fost amintite în descrierile şi clasificările mai
vechi, dar ele nu se regăsesc în listă. În vederea unei determinari cît mai exacte a
soiurilor, am considerat necesară notarea unor caractere referitoare la cârcei peţiol şi
floare.
1. Cârcelul reprezintă un element de recunoaştere al soiurilor la care se noteză
gradul de ramificare, pufozitatea şi coloritul. Obsevatiile se fac în perioada înfloritului.
Dupa ramificaţia lor, cârceii pot fi bifurcaţi, trifurcaţi sau pot avea alte forme,
notarea facându-se cu 1, 2 şi 3 corespunzător celor trei variante.
Pufozitatea cârceilor la unele soiuri constituie caracter tare de recunoaştere, şi
poate fi notat cu 1- glabru; 2 - păros; 3 - pufos.
Coloritul cârceilor poate fi, ca si la alte organe, simplu, uniform, alcătuit din
două culori de bază, sau peste culoarea de bază se suprapun pete sau alte nuanţe.
Pentru simplificarea notaţiei se pot alcatui 3 clase cu culoarea predominantă, notate cu:
1 – pentru culoarea verde uniform. 2 - pentru verde roşietic, 3- pentru culoarea arămie
şi 4 - pentru culoarea violacee.
2. Peţiolul frunzei poate oferi de asemenea indicaţii care ajută la
recunoaşterea soiurilor. Caracterul principal îl constituie lungimea care se apreciază în
raport cu lungimea nervurii principale, aşa cum îl gasim şi in Lista descriptorilor OIV. Pe
lângă acest caracter se mai poate nota culoarea, striaţia, perozitatea precum şi
lungimea peţiolului luată ca valoare medie.
164
Culoarea poate varia de la verde deschis la rosu violaceu în funcţie de prezenţa
şi intensitatea coloraţiei antocianice.
O codificare s-ar putea face fie notând cu 1- absent sau verde, si 9 – prezent
sau roşu, fie notând intensitatea coloraţiei cu 1-verde, 2- verde roşietic, 3- vineţiu.
Suprafaţa peţiolului poate fi netedă sau striată notându-se cu 1 şi 9 prezenţa
respectiv absenţa striurilor.
Perozitatea peţiolului poate fi încadrată în 3 clase cu notaţia: 1- glabru, 2-
păros şi 3 – pufos.
Lungimea peţiolului (propus şi de ICVV Valea Călugărească, în Buletin Nr. 7-
2/1988, citat de I. Olteanu şi colab. 2002 (tabelul 4.42).
Lungimea peţiolului
( după Olteanu I şi colab. 2002)
Tabelul 4.42.
Lungime peţiol(cm)
Soiuri de referinţă Notare
Foarte scurt<7 7-9
Rupestris du Lot 1
2
Scurt 9-10 10-13
Riesling B 3
4
Mijlociu 13-14 14-17
Granache noir N 5
6
Lung 17-18 18-21
Cinsaut N 7
8
Foarte lung >21 V. coignetiae 9
Pentru alinierea la sistemul de notare actual, clasele învecinate pot fi cumulate şi
şi notate cu 1,3,5,7 şi 9.
3. Floarea. Fenofaza înfloritului prezintă un interes deosebit în descrierea şi
recunoaşterea soiurilor. Deşi limitată în timp pentru un soi (10-14 zile), ea a suscitat
atenţia unor ampelografilor ca P. Bolgarev 1928; D.I.Sosnovski si L.S. Mirimanova
(1928) care au realizat clasificări ale soiurilor de vită de vie, luând drept criteriu de bază
elementele florale.
165
Cele mai multe particularitaţi prezintă următoarele caractere ale florii: tipul
morfologic; modul de deschidere al petalelor; lungimea staminelor; pozitia staminelor
faţă de axul florii.
Tipul morfologic. La majoritatea soiurilor de viţă de vie , floarea este de tipul
5. Există însă soiuri care prezintă un polimorfism floral, de tipul 4, 5 şi 6 (fig.4.3 ), dar şi
soiuri care au predominant un anumit tip şi în acest caz ar putea constitui un caracter
distinctiv.
Fig. 4.3. Floare pe tipul 6 - Gordin (După Ampelografia RSR).
Numărul petalelor se poate stabili după numărul dungilor ca se formează pe linia
de sudură dintre petale sau direct după numărul petalelor care se răsucesc la bază, în
momentul când se desprind de pe receptacol, ori după numărul staminelor care
corespund cu numărul petalelor. Notarea acestui descriptor de poate face cu 1, 2 şi 3
corespunzător celor trei cazuri (table 4.43).
Tipul morfologic al florii
Tabelul 4. 43.
Numărul de stamine Soiuri de referinţă Nota 5 Băbească neagră 1
5-6 Gordin 2
6 Negru vârtos 3
Modul de deschidere al petalelor. La înflorit petalele se desprind de la bază
sub formă de capişon. De obicei corola este caducă, lăsând staminele libere, dar sunt şi
soiuri care au înflorire cleistogamă, corola rămânând pe floare până după legarea
florilor (Tămâioasă românească – fig.4.4 ). Acest fenomen este uşor de observat chiar
166
de la distanţă, inflorescenţele având după inflorire o culoare brună, datorată corolelor
care nemaifiind alimentat, se usucă şi ramân pe floare până în faza de început al
creşterii boabelor.
Fig. 4.4. Floare cu corolă persistentă - Tămâioasă românească
(După Ampelografia RSR)
Un alt mod de deschidere al petalelor, considerat a fi o anomalie (Gh.
Constantinescu 1935, 1940) este floarea stea, când petalele se deschid de la vârf şi nu
sub forma tipică de capişon. Corola are petale cărnoase şi adâncite longitudinal pe
partea superioară. Acest tip de floare a fost întâlnit la un biotip al soiului Braghină,
putând constitui un caracter important în depistarea unor forme noi. Notarea acestui
caracter se poate face cu 1, 2 şi 3 corespunzător celor trei tipuri de înflorire (tabel 4.
44) :
Modul de deschidere al petalelor
Tabelul 4.44.
Tipul corolei Soi de referinţă Nota
Corola capişon, caducă Crâmpoşie 1
Corolă capişon persistentă Tămâioasă românească 2
Corolă cu deschidere de la vârf formă de stea
Braghină(biotip) 3
Lungimea staminelor- Variază de la 1,5 la 5mm, fiind considerate scurte când
măsoară până la 2,5 mm, mijlocii între 2,6 şi 3,5mm şi lungi peste 3,5 mm. Analizând
lungimea staminelor la 170 de soiuri de viţă roditoare cultivate în ţara noastră, Gh.
167
Constantinescu şi colab.(1952) menţionează că la 80% din soiurile studiate lungimea
staminelor este cuprinsă intre 3 şi 4mm (tabel 4.45).Ţinând seama de lungimea
staminelor, a fost stabilită următoarea amplitudine de variaţie şi frecvenţă, pe clase:
Clasele de variaţie şi frecvenţa a lungimii staminelor
Tabelul 4. 45.
În vederea notarii nivelulului de expresie al acestui caracter considerăm
necesară formarea unor clase de variatie şi notarea lor (tabelul 4.46):
Codificarea descriptorului lungimea staminelor
Tabelul 4.46.
Lungimea staminelor Nivelul de expresie Nota
până la 2,5mm Scurte 1
între 2,6 şi 3,5mm Medii 2
peste 3,5 mm. Lungi 3
Poziţia staminelor faţă de axul florii prezintă de asemenea un caracter
ampelografic important. După ce cade corola, filamentele se înclină spre exterior la
circa 45º (fig.4.5) iar la florile funcţional femele se recurbează de sus în jos, aducând
anterele în partea inferioară a receptaculului, caracter tipic acestui tip de flori (fig.4. 6).
Fig. 4.5.Floare cu stamine normal inclinate – Roşioară
(După Ampelografia RSR)
Lungimea staminelor(mm) Nr. de soiuri
1,5 2
2,5 12
3 63
3,5 32
4 40
5 4
168
Fig. 4.6. Floare cu stamina recurbate - Coarnă neagră (După Ampelografia RSR)
Există însă excepţii cum este soiul Crâmpoşie (fig.4.7), cu flori funcţional femele,
la care staminele se înclină sub un unghi de 90 de grade, fără să se recurbeze
(Ampelografia RSR), de unde rezultă că nu întotdeauna tipul morfologic este legat de
cel funcţional.
Fig. 4.7. Floare cu stamina orizontale-Crâmpoşie (După Ampelografia RSR)
Acest caracter, alături de celelalte referitoare la morfologia florii, poate veni în
sprijinul diferenţierii unor soiuri foarte asemănătoare din punct de vedere al celorlalte
caractere, sau a unor biotiputi noi. Notarea propusă este tot de 1,2 şi 3, după cele trei
variante (tabel 4.47).
Poziţia staminelor faţă de axul florii
Tabelul 4. 47.
Gradul de înclinare Nivelul de expresie Codul
Pană la 45º Stamine normal înclinate 1
45º-90º Stamine orizontale 2
Peste 90º Stamine recurbate 3
169
La soiurile studiate au fost intâlnite o serie de particularitâţi în ceea ce priveşte
caracterele propuse (fig. 4.8 ; 4.9 ; 4.10 şi 4.11), considerând necesară notarea lor.
Notele sunt prezentate în tabelul 4.48. şi au fost acordate după graduările
prezentate anterior.
Fig.4.8. Tamâioasă românească. Fig. 4.9. Crâmpoşie. Floare cu staminele
Corola sub formă de capişon normal înclinate
Fig. 4.10 . Gordin. Floare de tipul 6 Fig. 4.11. Coarnă albă. Floare hermafrodit-
funcţional femelă cu stamine recurbate
170
Notele acordate caracterelor propuse, la soiurile studiate
Tabelul 4.48.
Nr.
crt.
Soiul
Cu
loa
rea
cîr
ceilo
r
Gra
du
l d
e
ram
ific
are
Pu
fozit
ate
a
cârc
eil
or
Lu
ng
imea
pe
ţio
lulu
i
Cu
loa
rea
pe
ţio
lulu
i
Tip
ul
Mo
rfo
log
ic
al
flo
rii
Mo
du
l d
e
înfl
ori
re
Lu
ng
imea
sta
min
elo
r
Po
ziţ
ia
sta
min
elo
r
faţo
de
axu
l
flo
rii
1 Crâmpoşie
selecţionată
1 1/2 1 5 1/3 1/2 1 1 2
2 Gordan 3/2 1 1 3 3 3/1 1 1 2
3 Braghină 2 1 1/3 3 3 3 1/2 1 2
4 Tămâioasă
românească
1 1/2 1 3 1/2 1/2 2 2 1
5 Roşioară 1/2 2/1 1/3 3 3 1/2 1 2 1
6 Negru moale 1/2 1 1 3 2 1 1 2 1
7 Negru vârtos 1 1 1 3 1/3 3/1 1 1 2
8 Babească neagră 1 1/2 1 3 2 1 1 3 1
9 Fetească neagra 1/2 1/2 1 3 3 1/2 1 3 1
10 Fetească albă 1 2 1 3 1/2 1/2 1 3 1
11 Fetească regală 1 1/2 1 3 1 1/2 1 2 1
12 Gordin 1 1/2 1 3 1 2 1 3 1
13 Coarnă alba 1 1/2 1/3 3 1 1/2 1 1 3
14 Coarnă neagră 1 1/2 1 3 2 1/2 1 1 3
15 Haiduc 2/1 1/2 1 3 2/3 1 1 2 1
16 Pandur 1/2 1/2 1/3 3 2 1 1 2 1
Culoarea cârceilor prezintă diferenţe la soiurile studiate, variind de la verde
deschis cum este la soiul Gordin; verde simplu la soiurile Crâmpoşie, Coarnă neagră,
Negru vârtos; verde cu striuri roşietice la bază la soiurile Băbească neagră, Fetească
neagră, Coarnă albă; verde cu striuri cafenii la bază, la soiurile Roşioară, Negru moale,
Ferească regală, Fetească albă, Pandur; cafenie roşietică la bază la Tămâioasă
românească, Haiduc; brună vinetie la Gordan şi roşie la Braghină.
Gradul de ramificare al cârceilor a fost de asemenea diferit, soiurile Gordan,
Braghină, Negru moale şi Negru vârtos prezentând preponderant cârcei biramificaţi,
restul soiurilor având cârcei triramificaţi.
Pufozitate slabă au prezentat cârceii soiurilor Braghină, Roşioară, Coarnă albă
şi Pandur, restul soiurilor având cârcei glabri.
171
Lungimea cârceilor a fost medie la Crâmpoşie şi mică la restul soiurilor
studiate.
Culoarea peţiolului a fost verde la Fetească regală, Gordinşi Coarnă albă.
Peţiol colorat in verde rosietic au prezentat soiurile: Negru moale Babească neagră
Coarnă neagră iar la Gordan, Braghină şi Roşioară peţiolul a fost vineţiu.
Din punct de vedere al tipului morfologic al florii, s-a diferenţiat net soiul
Gordin, majoritatea florilor din inflorescenţă fiind de tipul 6, restul soiurilor prezentând
flori de tipul 5 cu mici abateri.
Modul de deschidere al petalelor a fost sub formă de capişon la Tămâioasă
românească, celelalte soiuri prezentând înflorire normală.
Lungimea staminelor a fost mică soiurile Crâmpoşie selecţionată, Gordan,
Braghină, Negru vârtos, Coarnă albă şi Coarnă neagră, medie la Tămâioasă
românească, Negru moale, Roşioară, Fetească regală, Haiduc şi Pandur, celelate soiuri
având staminele lungi.
Soiurile Coarnă albă şi Coarnă neagră au avut stamine inclinate la un unghi de
peste 90˚ , soiurilor Crâmpoşie Gordan, Braghină şi Negru vârtos la un unghi cuprins
între 45˚ şi 90˚, iar restul soiurilor au prezentat stamine normal inclinate.
CONCLUZII:
Descriptorii propuşi pot veni în sprijinul diferenţierii unor soiuri foarte
asemănătoare din punct de vedere al celorlalte caractere.
Caracterele propuse a fi codificate au o variaţie mica în cadrul aceluiaşi soi şi nu
sunt influenţate de condiţiile de mediu.
Soiurile prezentate cu aceste particularităţi pot fi considerate soiuri de referinţă
pentru caracterele respective.
172
4.4. Rezultate privind evaluarea
unor însuşiri fenotipice la unele soiuri
autohtone
În decursul timpului, metodologiile utilizate pentru studiul caracterelor soiurilor şi
speciilor genului Vitis au fost perfecţionate continuu, odată cu înregistrarea progreselor
ştiinţifice în domeniul amelografiei şi al metodelor de investigaţie biostatistice şi
matematice.
Un rol foarte important în precizia şi valoarea metodologiei utilizate pentru
descrierea şi recunoaşterea soiurilor şi speciilor genului Vitis, revine decelării acelor
caractere „tari” de soi, care să asigure pe de o parte identificarea relativ uşoară a
soiurilor de viţă de vie , dar şi caracterul ,,unitar” al metodologiei la nivel mondial, în
vederea evitării confuziilor ce pot apărea în acest demers.
Studiul a fost efectuat pe soiuri traditionale - Tămâioasă românească, Gordin,
Gordan, Crâmpoşie, Negru moale, Negru vârtos, Băbească neagră, Coarnă albă,
Coarnă neagră precum şi pe soiuri relativ recent introduse în sortiment, şi anume :
Haiduc, Pandur, Novac, Alutus, Vilarom, Victoria şi Călina .
Metodele de studiu sunt specifice domeniului, fiind în conformitate cu
reglementările O.I.V. (Office International of Vine and Wine), U.P.O.V. (International
Union for the Protection of New Varieties of Plants), I.B.P.G.R. (International Board for
Plant Genetic Resources) şi I.C.V.V. Valea Călugărească. Măsurătorile ampelometrice
s-au efectuat, în intervalul legare fructe -pârgă, la câte 10 frunze adulte/ soi, plasate în
treimea mijlocie a lăstarului, situate deasupra strugurelui. Au fost determinate 21 de
variabile ampelometrice, după cum urmează: lungimea nervurilor principale (N.m.;
N.l.s.; N.l.i.;N.l.t.); unghiurile pe care le fac nervurile principale între ele (α,β,γ); Σ α+β, Σ
α+β+γ); lungimea şi lăţimea limbului foliar; distanţele dintre baza sinusurilor laterale şi
punctul peţiolar ( d1 , d2 ); raportul dintre lungimea şi lăţimea limbului foliar (r L/l);
raporturile numerice dintre lungimea nervurilor laterale (superioare, inferioare şi terţiare)
173
şi lungimea nervurii mediane ( A= L n.l.s./L n.m.; B = L n.l.i./L n.m.; C = L n.l.t./L n.m.);
raporturile numerice dintre distanţa : punct peţiolar - baza sinusurilor laterale şi
lungimea nervurii pe care se sprijină sinusurile (d1 / L n.l.s; d2 / L n.l.i.); lungimea
peţiolului.
Prelucarea statistică a datelor ampelometrice s-a realizat cu ajutorul programului
Microsoft Excel 2003, prin analiza în componenţi principali. Principiul metodei de
analiză se bazează pe studiul covarianţei sau al corelaţiilor dintre variabile, sub formă
de n indivizi / p caractere cantitative.
Scopul analizei în componenţi principali este de a prezenta informaţia conţinută
în matricile ampelometrice sub formă grafică (cercul de corelaţii, planul determinat de
componenţii principali), pentru a putea preciza faptul că doi indivizi sau două variabile
sunt cu atât mai asemănătoare cu cât sunt mai apropiate unele de altele pe aceste
reprezentări grafice. Pentru aceasta se procedează mai întâi la calculul matricei de
corelaţii dintre variabile, pe baza coeficientului de corelaţie Pearson.
Coeficientul de corelaţie Pearson corespunde coeficientului linear de corelare
clasic. Valoarea acestuia variază de la -1 la 1, şi exprima gradul de corelare liniară
între două variabile. Pătratul coeficientului de corelaţie Pearson, oferă o idee despre
cât de mult variabilitatea unui caracter este influenţat de alt caracter. Valorile P, care
sunt calculate pentru fiecare coeficient, permit testarea ipotezei nule - coeficienţii nu
sunt semnificativ diferiti de 0. Cu toate acestea, interpretarea acestor rezultate trebuie
facută ca şi cum două variabile sunt independente, coeficientul lor de corelare fiind
zero, însă reciproca nu este adevărată.
Din analiza cercului de corelaţie se constată că cele mai mari valori ale
coeficientului de corelaţie pe axa 1 (corelaţiile sunt semnificativ pozitive pentru α = 0,05)
se înregistrează la variabilele care definesc mărimea limbului foliar: lungimea (0,916) ;
NLI( 0,887) ; NLT (0,876) dar şi profunzimea sinusurilor. (figura 4.12.).
174
Fig. 4.12.- Cercul de corelaţii determinat de componenţii principali
Din analiza matricei de corelaţii, la soiurile studiate, a rezultat că cele mai multe
corelaţii semnificative ( 58,8 %) se înregistrează pentru variabilele - lungimea nervurilor
laterale inferioare, lungimea nervurilor laterale terţiare, lăţimea limbului foliar, iar cele
mai puţine variabilele – mărimea unghiului beta (unghiul făcut de nervurile laterale
superioare cu cele inferioare), raportul lungime / lăţime limb, precum şi raporturile
numerice dintre distanţele de la baza sinusurilor laterale şi lungimea nervurii pe care se
sprijină sinusurile (d1 / L n.l.s; d2 / L n.l.i.).
În ceea ce priveşte determinarea valorilor şi vectorilor proprii ai variabilelor, în
spaţiul creat de componenţii principali se constată că procentul de inerţie al primilor doi
componenţi principali este de 67, 34 %, din care 48,11 % pe axa 1 şi 19,23 % pe axa 2.
Cercul de corelatii (axes F1 et F2 : 67.34 %)
al+bet+gaAlfa+beta
d2/NLI
d1/NLS
rL/l
Cd/a
Bc/a
Ab/a
L. pet.
gama
beta
alfa
d2d1
latime
Lungime
NLT
NLI
NLS
LNM
-1
-0.75
-0.5
-0.25
0
0.25
0.5
0.75
1
-1 -0.75 -0.5 -0.25 0 0.25 0.5 0.75 1
F1 (48.11 %)
F2
(1
9.2
3 %
)
175
Fig.4.13. Coordonatele soiurilor pe planurile determinate de primii doi
componenţi principali
Analiza coordonatelor soiurilor (indivizilor) pe axele principale (fig.4.13.)
interesează sub raportul contribuţiei pe care aceste soiuri au avut-o la definirea
componenţilor principali. Din analiza datelor înregistrate, se constată că pentru definirea
componentului principal 1, cea mai mare contribuţie a avut-o soiul Crâmpoşie
(49,808%) şi Călina ( 15, 348%). Componentul principal 2 a fost cu preponderenţă
definit de soiurile Novac (26,989 %) şi Băbească neagră (23,801).
Utilizarea analizei în componenţi principali în ampelometrie deschide noi
perspective în definirea şi precizarea descriptorilor ampelometrici utilizaţi pentru
descrierea şi identificarea soiurilor de viţă de vie.
Coordonatele soiurilor (axes F1 et F2 : 67.34 %)
Tam.rom.
Victoria
Calina
Alutus
Novac
Vilarom
Negru moale
Negru vartos
Gordin
Gordan
Cramposie
Babeasca neagra
Coarna alba
Coarna neagra
haiduc pandur
-4
-2
0
2
4
6
-6 -4 -2 0 2 4 6 8
F1 (48.11 %)
F2 (19.23 %)
176
Procentul de inerţie al primilor doi componenţi principali este de 67, 34 %, din
care 48,11 % primul component şi 19,23 % al doilea component.
Reprezentarea bidimensională a planului determinat de componenţii principali
pune în evidenţă legăturile liniare dintre cele 21 de variabile analizate la cele 16
soiuri de viţă de vie.
177
4. 5. Fişele ampelografice pentru soiurile
autohtone studiate
Pentru cele 16 soiuri luate in studiu au fost intocmite fişele ampelografice
conţinând descriptorii referitori la lăstarul tânăr, frunza tânără, frunza adultă, coardă,
floare, strugure şi bob precum si descriptorii ce vizează fenologia, caracterele
agrobiologice şi tehnologice
În alegerea materialului biologic, a modului de apreciere a expresiei caracterelor,
cât si a momentului efectuării observaţiilor s-a ţinut cont de precizările făcute în Lista
descriptorilor OIV-ediţia a doua. Observatiile asupra vârfului lăstarului, cârceilor, frunzei
tinere şi lăstarului tânar, au fost efectuate în perioada înfloritului. Pentru caracterele
frunzei adulte observaţiile si măsurătorile s-au făcut în perioada iulie - august (faza de
pârgă), iar pentru strugure şi bob la maturitatea deplină. Pentru fiecare caracter au fost
studiate un număr de 10 organe sănătoase, aflate în acelaşi stadiu de dezvoltare şi
situate la acelaşi nivel de inserţie.
În notarea caracterele cantitative am folosit valorile medii pe trei ani consecutivi
(2006, 2007, 2008), pentru a atenua variaţiile date de condiţiile climatice.
Descriptorii pentru care nu au fost pracizări explicite în lista OIV, au fost notaţi
ţinând cont de metodologia aplicată de Pier Galet (codul 067,078, 094) sau intr-o
abordare originală (cod 077) în vederea unei notări obiective. La acest descriptor s-ar
putea lua în considerare şi raportul dintre suprafaţă dinţilor şi suprafaţa totală a limbului
pentru o notare cât mai riguroasă.
La descriptorul 067, am utilizat indicativul ampelometric şi cu ajutorul diagramei
concepută de P. Galet, am stabilit forma forma fundamentală a limbului.
Pentru descriptorul 077(Dimensiunea dinţilor în raport cu dimensiunea
limbului) s-a calculat raportul între media dinţilor situaţi între nervura N2 şi prima
nervură secundară ( exclusiv dinţii din prelungirea nervurilor principale precum şi pe cei
foarte mici) şi media celor trei nervuri principale şi cu urmatoarele notari:
- 1 foarte mici <0,04; - 3 mici 0,041-0,06; - 5 medii 0,061-0,08;
- 7 mari 0,081-0,1; - 9 foarte mari >0,1.
178
La descriptorul Lungimea dinţilor în raport cu latimea lor - cod. 078 notarea
rapoartelor a fost făcută după graduările propuse de P. Galet.
- 1 foarte scurţi<o,25; - 3 scurţi 25-o,50; - 5 medii ,51-0,75;
- 7 lungi 0,76-1,00; - 9 foarte lungi >1,00.
Pentru notarea descriptorului 082 - Profunzimea sinusurilor laterale
superioare (Fig.4.14.) – am notat valoarea raportului d1/N2. Intervalele de clasa si
notele corespunzatoare sunt prezentate în tabelul 4.49.
Profunzime sinusuri laterale superioare (Cod OIV 094)
(După Oslobeanu M. şi colab., 1980)
Tabelul 4.49.
Profunzime sinusuri
Limitele de
variaţie ale
d1 / N2.
nota
Frunze întregi, lipsite de sinusuri 0,81- 1,00 1
Frunze uşor lobate / sinusuri superficiale 0.61 – 0,80 3
Frunze evident lobate/ sinusuri pronunţate 0,41 –0,60 5
Frunze cu sinusuri adânci (profunde) 0,21 –0,40 7
Frunze cu sinusuri foarte adânci 0,00 – 0,20 9
1 3 5
7 9
Fig. 4.14. Profunzimea sinusurilor laterale- cod. 094 (dupa OIV Descriptor list for
grape varieties and Vitis species).
Datele în baza cărora s-au acordat notele pentru descriptorii 077, 078, 093 şi
094, sunt prezentate în tabelul 4.50.
179
Parametri ampelometrici utilizaţi în acordarea
notaţiei descriptorilor 077, 078, 093 si 094
Tabelul 4.50.
Soiul Valoarea
raportului
Dinţi/N1,N2,N3
(cod.077)
Lungimea
dinţilor/laţimea
lor
(cod. 078)
Lp/N1
(cod.093)
Valoarea
raportului
d1/N2
(cod. 094)
Crâmpoşie 0,062 0,83 1,18 0.58
Braghină 0.069 0,78 0,91 0.55
Gordan 0,063 0,75 0,86 0,66
Tămâiosă r. 0,076 1,09 0,87 0.47
Gordin 0,049 0,85 0,83 0.84
Negru moale 0,058 0,69 0,83 0.50
Negru vârtos 0,055 0,90 0,74 0.79
Băbească neagră 0,066 1 0,81 0.57
Fetească albă 0,072 0,90 1,12 0.38
Fetească neagră 0,058 0,83 0,76 0.53
Fetească regală 0,065 0,88 0,82 0.67
Roşioară 0.07 0,89 0.86 0,58
Coarnă albă 0,06 0,65 0,84 0.48
Coarnă neagră 0,05 0,82 0,99 0.48
Haiduc 0,062 0,93 0,92 0.36
Pandur 0,068 0,80 0,86 0.36
Pentru caracterul Lungimea peţiolului în raport cu nervura mediană (093),
s-au folosit notaţiile:
- 1 Mult mai scurt<0,5;
- 3 Mai scurt 0,5-1,00;
- 5 Egal 1;
- 7 Mai lung 1,1-1,5;
- 9 Mult mai lung >1,5.
In vederea unei notări cât mai obiective a descriptorilor, au fost efectuate o serie
de observaţii şi determinări ale caracterelor morfologice şi ale însuşirilor agrobiologice,
precum şi o serie de măsurători vizând caracterele biometrice, alcătuind o bază de
date, comparată cu informaţiile din literatura de specialitate. Aceste date sunt
prezentate în tabelele 4.51 - 4.52.
Fişele ampelometrice sunt prezentate in anexele 4.1 – 1.16, insoţite de imagini
(originale) ale lăstarului tânăr, frunzei adulte şi strugurelui (fig. 4.15 – 4.28).
180
Principalele însuşiri agrobiologice şi tehnologice ale soiurilor luate în studiu
(date proprii înregistrate la Drăgăşani în 2007)
Tabelul 4.51.
Nr.
crt.
Soiul
Înuşiri agrobiologice Insusiri biotehnologice
Dezmugurit
Perioada
înfloritului
Data
intrării în
pârga
Maturarea
deplină
Greutatea
unui
strugure
(g)
Greutatea
unui bob
(g)
Zahăr
G/l
Aciditate
totală
G/l
H2 SO4
1 Crâmpoşie 9.04 24 - 30.05 3.08 15.09 216 2,84 189 4,3
2 Braghină 14.04 28.05 - 2.06 15.08 11.09 128 2,25 185 5.1
3 Gordan 11.04 22 - 28.05 29.07 16.09 218 2,91 174 3,9
4 Tămâiosă românească. 7.04 23 - 29.05 25.07 66.09 167 1,83 221 4,2
5 Gordin 13.04 23 - 27.05 2.08 22.09 224 2,26 164 3,5
6 Negru moale 10.04 21 - 26.05 28.07 11.09 185 2,36 187 5,7
7 Negru vârtos 10.04 24 - 30.05 10.08 11.09 350 2,20 192 5,7
8 Băbească neagră 6.04 21 – 26.05 5.08 15.09 286 1,78 206 5,3
9 Fetească albă 11.04 23 – 30.05 28.07 6.09 110 1,54 230 3,4
10 Fetească neagră 9.04 23 – 29.05 7.08 11.09 163 1,52 225 4,7
11 Fetească regală 10.04 21 – 27.05 3.08 20.09 181 1,74 211 4,5
12 Roşioară 11.04 25 – 30.05 5.08 11.09 255 3,23 174 4,1
13 Coarnă albă 6.04 23 – 28.05 6.08 3.09 217 2,60 191 3,8
14 Coarnă neagră 7.04 22 – 26.05 28.07 4.09 328 2,68 168 3,4
15 Haiduc 9.04 24 - 30.05 7.08 15.09 156 2.80 189 4.5
16 Pandur 9.04 24 - 30.05 7.08 15.09 167 3.04 178 4.6
181
Date biometrice referitoare la strugure, bob, seminţe, coardă, frunză (valori medii 2006-2008).
(date proprii înregistrate la SCDVV Drăgăşani)
Tabelul 4.52.
Nr.
Crt.
Soiul
Strugure Pedun-
cul
Bob Pedi-
cel
Seminţe Coardă Frunză
Lung.
(cm)
Lăţime
(cm)
L(cm)
L(mm)
L(mm)
L(mm)
Gr.
100
(g)
L
internod
(cm)
Ф
interno
d
(mm)
L(cm)
L(cm)
1
Crâmpoşie
16.27
11,75
2.36
18.65
5.31
6.34
4.6
12.69
10.38
17.50
18.21
2 Braghină 19.32 12,36 6.29 17.37 10.12 6.98 4.6 7.24 8.69 20.64 17.36
3 Gordan 16.46 11,24 5.14 16.75 6.30 6.51 4.1 10.38 9.53 19.49 18,14
4 Tămâiosă
românească
18.53 12,31 3.50 16.36 3.21 5.37 2.2 11.37 8.50 17.53 16.70
5 Gordin 15.20 8,64 2,76 18.45 6.82 7.98 3.4 12.48 7.38 14.81 16.39
6 Negru moale 12.31 6,86 3.27 15.65 8.47 6.91 2.9 11.63 6.62 14.60 16.35
7 Negru vârtos 16.43 9,24 2,84 16.93 7.49 6.71 3.9 10.41 8.50 18,49 16.17
8 Băbească neagră. 17.35 12,20 5,20 15.21 15.16 6.60 3.2 8.27 7.82 15.79 16.47
9 Fetească albă. 12.27 6,23 2,53 13.61 4.67 5.92 2.5 10.42 8.60 14.35 14.52
10 Fetească neagră. 13.21 9,62 4.58 14.80 7.62 6.29 3.2 13.50 7.55 16.50 16.12
11 Fetească regală. 14.87 8,34 2.51 14.31 7.20 7.64 3.2 9.30 8.30 15.18 16.31
12 Roşioară 19.24 12,84 3.58 16.54 6.91 7.91 3.5 9.35 7/85 18.21 19.43
13 Coarnă albă 15.39 10,32 3,54 21.10 7.42 7.31 5.1 13.26 7.81 18.45 17.16
14 Coarnă neagră. 17.68 11,35 5,23 22.32 7.36 7.87 4.2 13.47 7.50 16.43 15.32
15 Haiduc 13.14 6,21 2.85 14.41 5,63 6.39 3,5 8,72 6,25 15,34 15,16
16 Pandur 13.66 8,20 4.05 13.92 7,50 6.35 3,8 9,25 6,80 15,30 15,28
182
Anexa 4.1.
CRÂMPOŞIE SELECŢIONATĂ
Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani CARACTERUL
Cod OIV
Expresia caracterului
Nota
Vârful lăstarului tânăr:
Deschiderea vărfului lăstarului 001 Complet deschis
5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 In lizieră 2
Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Medie 5
Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Mare 7
Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Absentă 1
Lăstar:
Portul lăstarului 006 Semierect 3
Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Roşu 3
Culoarea părtii ventrale a internodului 008 Verde 1
Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Roşu 3
Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Verde 2
Desimea perilor rigizi la nod 011 Absentă 1
Desimea perilor rigizi la internod 012 Absentă 1
Desimea perilor fini la nod 013 Slaba 3
Desimea perilor fini la internod 014 Slaba 3
Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1
3/4 3
Intensitatea antocianica pe solzii mugurilor 015-2
Slabă 3
Numărul de cârcei consecutivi 016 2 sau mai puţini 1
Lungimea cărceilor 017 Medie 5
Frunza tânără:
Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Galben bronzat 2/3
Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa inferioara a limbului
053 Foarte deşi 9
Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
054 Absent 1
Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
055 Absentă 1
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
056 Mare 7
Frunza adultă :
Mărimea limbului 065 Mare 7
Forma limbului 067 Pentagonală 3
Numărul lobilor 068 3-5 1/2
Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde mediu 5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară a limbului
070 1
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa inferioară a limbului
071 Absentă 1
Gofrarea limbului 072 Mare 7
Ondularea limbului între nervurile principale sau secundare
073 Absentă 1
Profilul limbului în secţiune transversală 74 Neregulat
5
Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Absentă 1
Forma dinţilor 076 O latură 4
183
concavă, o latură convexă
Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Mici 3
Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Lungi 7
Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Deschis 3
Forma bazei sinusului peţiolar 080 U 3
Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1
Absent 1
Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2
Nedelimitată 1
Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral superior
082 Dechis 1
Forma bazei sinusului lateral superior 083-1
U 1
Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2
Absent 1
Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
084 Slaba 3
Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
085 Slaba 3
Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
086 Slaba 3
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa inferioară a limbului
087 Nulă 1
Prezenta perilor fini, orizontali pe fata superioara a limbului
088 Nulă 1
Prezenţa perilor drepţi, rigizi pe faţa superioară a limbului
089 Nulă 1
Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Nulă 1
Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Nulă 1
Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană
093 Uşor mai lung 7
Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Superficiale 3
Coarda:
Secţiune transversală 101 Eliptică 2
Suprafaţa coardei 102 Striată 3
Culoarea generală a coardei 103 Galben-brun 2/1
Prezenţa lenticelelor 104 Absente 1
Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Absenţi 1
Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Absenţi 1
Floare:
Sexul florii 151-1
Hermafrodit normală
3
Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 3-4 2
Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2,1-3 3
Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Medie 5
Strugure:
Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Foarte lung 9
Laţimea ciorchinelui 203 Medie 3/5
Compactitatea ciorchinelui 204 Compact 7
Lungimea pedunculului 206 Scurt 3
Lignificarea pedunculului 207 Medie 5
Forma strugurelui 208 Cilindro conică 1/2
Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 1-2 aripi 2
Bob:
Lungime 220 Medie 5
Lăţime 221 Medie 5
Uniformitatea 222 Uniforme 2
184
Forma 223 Sferică 2
Culoarea epidermei 225 Verde- gălbui 1
Uniformitatea culorii epidermei 226 Uniformă 2
Gradul de acoperire cu pruină 227 Mediu 5
Grosimea pieliţei 228 Groasă 7
Punctul pistilar 229 Puţin aparent 1
Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Nulă
Suculenţa pulpei 232 Foarte suculentă
3
Randamentul în must 233 Mare 7
Fermitatea pulpei 235 Mare 3
Particularităţile gustului 236 Fără particularităţi
1
Lungimea pedicelului 238 Scurt 3
Facilitatea separării pedicelului 240 Dificil 3l
Formarea seminţelor 241 Complet dezvoltate
3
Lungimea seminţelor 242 Mare 7
Greutatea seminţelor 243 Mare 7
Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a seminţelor
244 Absente 1
Fenologie:
Epoca de dezmugurire 301 Medie 5
Epoca de înflorire 302 Medie 5
Intrarea în pârga 303 Medie 5
Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Medie 5
Începutul maturării lemnului 305 Medie 5
Colorarea frunzelor toamna 306 Galben 1
Insuşiri agrobiologice:
Vigoarea lăstarilor 351 Mare 7
Lungimea internodurilor 353 Lungi 7
Diametrul internodurilor 354 Mediu-mare 5/7
Insuşiri biotehnologice:
Procentul de legare al boabelor 501 Mediu 5
Greutatea unui strugure 502 Mică 3
Greutatea unui bob 503 Mică 3
Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mic 3
Aciditatea totală a mustului 506 Mică 3
a b c
Fig. 4.15. CRÂMPOŞIE. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b - lăstar tânăr (partea ventrală); c - strugure şi frunza adultă.
185
Anexa 4.2.
BRAGHINĂ Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani
CARACTERUL
Cod OIV
Expresia caracterului
Nota
Vârful lăstarului tânăr:
Deschiderea vărfului lăstarului 001 Deschis 5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 În lizieră 3
Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Mare 7
Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Mare 7
Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Nulă 1
Lăstar:
Portul lăstarului 006 Semierect 3
Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Roşu 3
Culoarea părtii ventrale a internodului 008 Verde 1
Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Roşu 3
Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Verde 1
Desimea perilor rigizi la nod 011 Nulă 1
Desimea perilor rigizi la internod 012 Nulă 1
Desimea perilor fini la nod 013 Nulă 1
Desimea perilor fini la internod 014 Nulă 1
Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1
Bazală 2
Intensitatea antocianica pe solzii mugurilor 015-2
Medie 5
Numărul de cârcei consecutivi 016 Doi sau mai puţin
1
Lungimea cărceilor 017 Medie 5
Frunza tânără:
Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Roşu arămiu 4
Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa inferioara a limbului
053 Foarte mare 9
Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
054 Nulă 1
Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
055 Slabă 3
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
056 Nulă 1
Frunza adultă :
Mărimea limbului 065 Mare 7
Forma limbului 067 Cuneiformă 3
Numărul lobilor 068 Trei-cinci lobi 3/5
Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde deschis 3
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară a limbului
070 Peste a ramificaţia a2-a
5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa inferioară a limbului
071 Peste a ramificaţia a2-a
5
Gofrarea limbului 072 Slabă 3
Ondularea limbului între nervurile principale sau secundare
073 Prezentă 9
Profilul limbului în secţiune transversală 74 Pliat 2
Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Slabă 3
Forma dinţilor 076 Drepţi 2
Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Medii 5
186
Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Mari 7
Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Deschis /inchis elipsoidal
3/7
Forma bazei sinusului peţiolar 080 În formă de U 1
Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1
Absent 1
Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2
Nedelimitat 1
Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral superior
082 Închise 2
Forma bazei sinusului lateral superior 083-1
U sau V 1/3
Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2
Absent 1
Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
084 Mare 7
Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
085 Nulă 1
Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
086 Slabă 3
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa inferioară a limbului
087 Slabă 3
Prezenta perilor fini, orizontali pe fata superioara a limbului
088 Foarte slabă 1
Prezenţa perilor drepţi, rigizi pe faţa superioară a limbului
089 Nulă 1
Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Nulă 1
Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Nulă 1
Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Mai scurt 3
Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Profunde 5
Coarda:
Secţiune transversal 101 Aplatizată 3
Suprafaţa coardei 102 Striată 3
Culoarea generală a coardei 103 Cafenie gălbuie 2/1
Prezenţa lenticelelor 104 Absente 1
Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Nulă 1
Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Nulă 1
Floare:
Sexul florii 151-1
Hermafrodit, funcţional femelă
4
Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 La nodurile 3,4,5.
2
Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2-3 3
Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Foarte slabă 1
Strugure:
Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Lung 7
Laţimea ciorchinelui 203 Medie 5
Compactitatea ciorchinelui 204 Lax 3
Lungimea pedunculului 206 Mediu 5
Lignificarea pedunculului 207 Numai la bază 1
Forma strugurelui 208 Conică 2
Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 1-2 aripi 2
Bob:
Lungime 220 Mediu 5
Lăţime 221 Medie 5
Uniformitatea 222 Neuniforme 2
Forma 223 Sferică 2
187
Culoarea epidermei 225 Roşu 3
Uniformitatea culorii epidermei 226 Uniformă 2
Gradul de acoperire cu pruină 227 Abundentă 7
Grosimea pieliţei 228 Medie 5
Punctul pistilar 229 Puţin aparent 1
Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Slabă 3
Suculenţa pulpei 232 Mediu 2
Randamentul în must 233 Mare 7
Fermitatea pulpei 235 Fermitate medie
2
Particularităţile gustului 236 Nici una 1
Lungimea pedicelului 238 Mediu 5
Facilitatea separării pedicelului 240 Usor 2
Formarea seminţelor 241 Complet dezvoltate
3
Lungimea seminţelor 242 Medie 5
Greutatea seminţelor 243 Medie 4
Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a seminţelor
244 Absente 1
Fenologie:
Epoca de dezmugurire 301 Medie 5
Epoca de înflorire 302 Medie 5
Intrarea în pârga 303 Medie 5
Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Foarte tardivă 9
Începutul maturării lemnului 305 Medie 5
Colorarea frunzelor toamna 306 Galben roşieic 1/2
Insuşiri agrobiologice:
Vigoarea lăstarilor 351 Medie 5
Creşterea copililor 352 Medie 5
Lungimea internodurilor 353 Scurte 3
Diametrul internodurilor 354 Mic 3
Insuşiri biotehnologice:
Procentul de legare al boabelor 501 Medie 5
Greutatea unui strugure 502 Mică 3
Greutatea unui bob 503 Mică 3
Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mediu 5
Aciditatea totală a mustului 506 Medie 5
a. b. c.
Fig. 4. 16. BRAGHINĂ. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b - strugure şi frunza adultă
c - lăstar tânăr (partea ventrală).
188
Anexa 4.3.
GORDAN
Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani CARACTERUL
Cod OIV
Expresia caracterului
Nota
Vârful lăstarului tânăr:
Deschiderea vărfului lăstarului 001 Deschis 5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 În liziera 2
Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Medie 5
Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Mare 7
Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Nulă 1
Lăstar:
Portul lăstarului 006 Erect 1
Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Roşu vineţiu 3
Culoarea părtii ventrale a internodului 008 Roşu cu verde 2
Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Roşu vineţiu 3
Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Roşu cu verde 2
Desimea perilor rigizi la nod 011 Nulă 1
Desimea perilor rigizi la internod 012 Nulă 1
Desimea perilor fini la nod 013 Slabă 3
Desimea perilor fini la internod 014 Nula 1
Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1
3/4 3
Intensitatea antocianica pe solzii mugurilor 015-2
Medie 5
Numărul de cârcei consecutivi 016 Doi sau mai puţin
1
Lungimea cărceilor 017 Medie 5
Frunza tânără:
Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Galben bronzat 2/3
Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa inferioara a limbului
053 Slabă 1
Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
054 Nulă 1
Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
055 Slabă 1
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
056 Nulă 1
Frunza adultă :
Mărimea limbului 065 Mare 7
Forma limbului 067 Orbiculo-reniforma
4/5
Numărul lobilor 068 Întreagă sau trilobată
1/2
Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde inchis 7
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară a limbului
070 Peste a doua bifurcaţie
5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa inferioară a limbului
071 Absentă 1
Gofrarea limbului 072 Medie 5
Ondularea limbului între nervurile principale sau secundare
073 Prezentă 9
Profilul limbului în secţiune transversală 74 V 2
Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Absentă 1
189
Forma dinţilor 076 Drepţi 2
Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Medii 5
Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Medii 5
Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Deschis 3
Forma bazei sinusului peţiolar 080 U 3
Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1
Absent 1
Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2
Nedelimitată 1
Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral superior
082 Dechis 1
Forma bazei sinusului lateral superior 083-1
V 3
Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2
Absent 1
Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
084 Mare 5
Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
085 Slaba 3
Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
086 Slaba 3
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa inferioară a limbului
087 Nulă 1
Prezenta perilor fini, orizontali pe fata superioara a limbului
088 Nulă 1
Prezenţa perilor drepţi, rigizi pe faţa superioară a limbului
089 Nulă 1
Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Nulă 1
Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Nulă 1
Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Uşor mai scurt 3
Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Puţin profunde 3
Coarda:
Secţiune transversală 101 Circulară 1
Suprafaţa coardei 102 Striată 3
Culoarea generală a coardei 103 Galben roşietic 1/3
Prezenţa lenticelelor 104 Absente 1
Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Absenţi 1
Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Absenţi 1
Floare:
Sexul florii 151-1
Hermafrodit normală
3
Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 3-4 2
Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2,1-3 3
Fertilitatea mugurilor de la bază (1-3) 155 Medie 5
Strugure:
Lungimea ciorchinelui (fără peduncul) 202 Medie 5
Laţimea ciorchinelui 203 Medie 5
Compactitatea ciorchinelui 204 Compact 7
Lungimea pedunculului 206 Scurt 3
Lignificarea pedunculului 207 Medie 5
Forma strugurelui 208 Cilindro conică 1/2
Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 1-2 aripi 2
Bob:
Lungime 220 Medie 5
Lăţime 221 Medie 5
Uniformitatea 222 Neuniforme 1
Forma 223 Sferică 2
Culoarea epidermei 225 Verde - gălbui 1
190
Uniformitatea culorii epidermei 226 Uniformă 2
Gradul de acoperire cu pruină 227 Mediu 5
Grosimea pieliţei 228 Subţire 3
Punctul pistilar 229 Aparent 2
Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Nulă 1
Suculenţa pulpei 232 Foarte suculentă
3
Randamentul în must 233 Mare 7
Fermitatea pulpei 235 Mare 3
Particularităţile gustului 236 Fără particularităţi
1
Lungimea pedicelului 238 Scurt 3
Facilitatea separării pedicelului 240 Usor 2
Formarea seminţelor 241 Complet dezvoltate
3
Lungimea seminţelor 242 Medie 5
Greutatea seminţelor 243 Medie 5
Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a seminţelor
244 Absente 1
Fenologie:
Epoca de dezmugurire 301 Medie 5
Epoca de înflorire 302 Medie 5
Intrarea în pârga 303 Medie 5
Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Medie 5
Începutul maturării lemnului 305 Medie 5
Colorarea frunzelor toamna 306 Galben-ruginiu 1/2
Insuşiri agrobiologice:
Vigoarea lăstarilor 351 Mare 7
Lungimea internodurilor 353 Medie 5
Diametrul internodurilor 354 Medie 5
Insuşiri tehnologice:
Greutatea unui strugure 502 Mică 3
Greutatea unui bob 503 Mică 3
Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mic 3
Aciditatea totală a mustului 506 Mică 3
a b c Fig. 4. 17. GORDAN. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b - strugure şi frunza adultă;
c - lăstar tânăr (partea ventral).
191
Anexa 4.4.
GORDIN
Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani CARACTERUL
Cod OIV
Expresia caracterului
Nota
Vârful lăstarului tânăr:
Deschiderea vărfului lăstarului 001 Deschis 5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini
002 Repartizată în lizieră 3
Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini
003 Medie 5
Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Mare 7
Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Nulă 1
Lăstar:
Portul lăstarului 006 Semierect 3
Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Verde 1
Culoarea părtii ventrale a internodului 008 Verde 1
Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Verde cu roşu 2
Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Verde cu roşu 2
Desimea perilor rigizi la nod 011 Nulă 1
Desimea perilor rigizi la internod 012 Nulă 1
Desimea perilor fini la nod 013 Nulă 1
Desimea perilor fini la internod 014 Nulă 1
Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1
Bazală 2
Intensitatea antocianica pe solzii mugurilor 015-2
Medie 3
Numărul de cârcei consecutivi 016 Doi sa mai puţin 1
Lungimea cărceilor 017 Medie 5
Frunza tânără:
Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a)
051 Galben 2
Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
053 Mare 7
Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
054 Nulă 1
Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
055 Medie 5
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
056 Nulă 1
Frunza adultă :
Mărimea limbului 065 Medie 5
Forma limbului 067 Cuneiformă 3
Numărul lobilor 068 Întreagă 1
Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde mediu 3
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară a limbului
070 Nulă 1
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa inferioară a limbului
071 Nulă 1
Gofrarea limbului 072 Medie 5
Ondularea limbului între nervurile principale sau secundare
073 Prezentă 9
Profilul limbului în secţiune transversală 74 Involut 3
Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Absentă 1
Forma dinţilor 076 Drepţi 2
192
Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Mici 3
Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Lungi 7
Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Foarte deschis 1
Forma bazei sinusului peţiolar 080 În formă de U 1
Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1
Absent 1
Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2
Nedelimitat 1
Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral superior
082 Fără sinusuri 5
Forma bazei sinusului lateral superior 083-1
- -
Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2
- -
Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
084 Medie 5
Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
085 Absent 1
Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
086 Absent 1
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa inferioară a limbului
087 Deşi 7
Prezenta perilor fini, orizontali pe faţa superioară a limbului
088 Nulă 1
Prezenţa perilor drepţi, rigizi pe faţa superioară a limbului
089 Nulă 1
Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Nulă 1
Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 1
Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană
093 Mai scurt 3
Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Absente sau puţin evidente
1
Coarda:
Secţiune transversală 101 Eliptică 2
Suprafaţa coardei 102 Striată 3
Culoarea generală a coardei 103 Galben cafenie 1/2
Prezenţa lenticelelor 104 Absente 1
Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Absent 1
Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Absent 1
Floare:
Sexul florii 151-1
Hermafrodit normală 3
Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 La nodurile 3-4 2
Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2,1-3 3
Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Medie 5
Strugure:
Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Medie 5
Laţimea ciorchinelui 203 Mică 3
Compactitatea ciorchinelui 204 Compact 7
Lungimea pedunculului 206 Foarte scurt 1
Lignificarea pedunculului 207 Mai mult de jumătate 7
Forma strugurelui 208 Tronconică 2
Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 Uneori aripaţi 2
Bob:
Lungime 220 Mediu 5
Lăţime 221 Mediu 5
Uniformitatea 222 Uniforme 2
Forma 223 Ovoid 7
193
Culoarea epidermei 225 Verde gălbui 1
Uniformitatea culorii epidermei 226 Uniformă 1
Gradul de acoperire cu pruină 227 Slabă 3
Grosimea pieliţei 228 Subţire 3
Punctul pistilar 229 Puţin aparent 1
Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Absentă 1
Suculenţa pulpei 232 Foarte suculentă 3
Randamentul în must 233 Mare 7
Fermitatea pulpei 235 Mică 1
Particularităţile gustului 236 Fără partticularităţi 1
Lungimea pedicelului 238 Scurt 3
Facilitatea separării pedicelului 240 Dificil 3
Formarea seminţelor 241 Complet ezvoltate 3
Lungimea seminţelor 242 Medie 5
Greutatea seminţelor 243 Medie 5
Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a seminţelor
244 Absente 1
Fenologie:
Epoca de dezmugurire 301 Medie 5
Epoca de înflorire 302 Medie 5
Intrarea în pârga 303 Medie 5
Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Medie 5
Începutul maturării lemnului 305 Medie 5
Colorarea frunzelor toamna 306 Galben 1
Insuşiri agrobiologice:
Vigoarea lăstarilor 351 Medie 5
Creşterea copililor 352 Medie 5
Lungimea internodurilor 353 Medie 5
Diametrul internodurilor 354 Mic 3
Insuşiri biotehnologice:
Procentul de legare al boabelor 501 Mare 7
Greutatea unui strugure 502 Mică 3
Greutatea unui bob 503 Mică 3
Producţia/ metru pătrat 504 Medie 5
Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mică 3
Aciditatea totală a mustului 506 Medie 5
a b c
Fig. 4. 18. GORDIN. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b- strugure şi frunza adultă; c -
lăstar tânăr (partea ventrală).
194
Anexa 4.5.
TĂMÂIOASĂ ROMÂNEASCĂ
Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani
CARACTERUL
Cod OIV
Expresia caracterului
Nota
Vârful lăstarului tânăr:
Deschiderea vărfului lăstarului 001 Deschis 5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 În liziera 2
Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Medie 5
Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Mare 7
Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Nulă 1
Lăstar:
Portul lăstarului 006 Semierect 3
Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Verde 1
Culoarea părtii ventrale a internodului 008 Verde 1
Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Verde 1
Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Verde 1
Desimea perilor rigizi la nod 011 Nulă 1
Desimea perilor rigizi la internod 012 Nulă 1
Desimea perilor fini la nod 013 Slabă 3
Desimea perilor fini la internod 014 Nula 1
Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-
1
Absentă 1
Numărul de cârcei consecutivi 016 2 sau mai puţin 1
Lungimea cărceilor 017 Medie 5
Frunza tânără:
Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Arămie 4
Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe
faţa inferioara a limbului
053 Mare 7
Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe
faţa inferioară a limbului
054 Nulă 1
Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe
faţa inferioară a limbului
055 Medie 1
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa
inferioară a limbului
056 Nulă 1
Frunza adultă :
Mărimea limbului 065 Mare 7
Forma limbului 067 Orbiculo-reniforma 4/5
Numărul lobilor 068 3-5 2/3
Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde deschis 3
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor
principale pe faţa superioară a limbului
070 Nula 1
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor
principale pe faţa inferioară a limbului
071 -
Gofrarea limbului 072 Slabă 3
Ondularea limbului între nervurile principale sau
secundare
073 Absentă 1
Profilul limbului în secţiune transversală 74 V 2
195
Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Absentă 1
Forma dinţilor 076 Drepţi 2
Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Mari 7
Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Foarte lungi 9
Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Deschis 3
Forma bazei sinusului peţiolar 080 U 3
Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-
1
Absent 1
Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2
Nedelimitată 1
Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral superior
082 Dechis 1
Forma bazei sinusului lateral superior 083-1
V 3
Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2
Absent 1
Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
084 Nulă 1
Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
085 Slaba 3
Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
086 Slaba 3
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa inferioară a limbului
087 Desi 7
Prezenta perilor fini, orizontali pe fata superioara a limbului
088 Nulă 1
Prezenţa perilor drepţi, rigizi pe faţa superioară a limbului
089 Nulă 1
Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Nulă 1
Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Nulă 1
Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Uşor mai scurt 3
Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Sinusuri evidente 5
Coarda:
Secţiune transversală 101 Circulară 1
Suprafaţa coardei 102 Striată 3
Culoarea generală a coardei 103 Galben roşietic 1/3
Prezenţa lenticelelor 104 Absente 1
Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Absenţi 1
Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Absenţi 1
Floare:
Sexul florii 151-1
Hermafrodit normale
3
Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 3-4 2
Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2,1-3 3
Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Medie 5
Strugure:
Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Mare 7
Laţimea ciorchinelui 203 Medie 5
Compactitatea ciorchinelui 204 Compact 7
Lungimea pedunculului 206 Scurt 3
Lignificarea pedunculului 207 Mare 7
Forma strugurelui 208 Cilindro conică 1/2
Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 Absente 1
Bob:
Lungime 220 Medie 5
Lăţime 221 Medie 5
Uniformitatea 222 Neuniforme 1
196
Forma 223 Sferică 2
Culoarea epidermei 225 Verde- gălbui 1
Uniformitatea culorii epidermei 226 Uniformă 2
Gradul de acoperire cu pruină 227 Mediu 5
Grosimea pieliţei 228 Medie 5
Punctul pistilar 229 Putin aparent 1
Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Nulă 1
Suculenţa pulpei 232 Foarte suculentă 3
Randamentul în must 233 Mare 7
Fermitatea pulpei 235 Mare 3
Particularităţile gustului 236 Muscat 2
Lungimea pedicelului 238 Scurt 3
Facilitatea separării pedicelului 240 Usor 2
Formarea seminţelor 241 Complet dezvoltate
3
Lungimea seminţelor 242 Mică 3
Greutatea seminţelor 243 Mică 3
Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a seminţelor
244 Absente 1
Fenologie:
Epoca de dezmugurire 301 Medie 5
Epoca de înflorire 302 Medie 5
Intrarea în pârga 303 Medie 5
Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Medie 5
Începutul maturării lemnului 305 Medie 5
Colorarea frunzelor toamna 306 Galben-ruginiu 1/2
Insuşiri agrobiologice:
Vigoarea lăstarilor 351 Mare 7
Lungimea internodurilor 353 Medie 5
Diametrul internodurilor 354 Medie 5
Insuşiri tehnologice:
Greutatea unui strugure 502 Mică 3
Greutatea unui bob 503 Mică 3
Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mic 3
Aciditatea totală a mustului 506 Mică 3
a b c
Fig. 4. 19. TĂMÂIOASĂ ROMÂNEASCĂ. a - lăstar tânăr (partea dorsală);
b - strugure şi frunza adultă; c - lăstar tânăr (partea ventrală).
197
Anexa 4.6.
NEGRU MOALE Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani
CARACTERUL
Cod OIV
Expresia caracterului
Nota
Vârful lăstarului tânăr:
Deschiderea vărfului lăstarului 001 Deschis 3
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 Nulă 1
Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Nulă 1
Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Mare 7
Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Nulă 1
Lăstar:
Portul lăstarului 006 Erect 1
Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Roşu 3
Culoarea părtii ventrale a internodului 008 Verde 1
Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Roşu 3
Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Roşu 3
Desimea perilor rigizi la nod 011 Nulă 1
Desimea perilor rigizi la internod 012 Nulă 1
Desimea perilor fini la nod 013 Nulă 1
Desimea perilor fini la internod 014 Nulă 1
Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1 Bazală 2
Intensitatea antocianica pe solzii mugurilor 015-2 Slabă 3
Numărul de cârcei consecutivi 016 2 sau mai puţin 1
Lungimea cărceilor 017 Medie 5
Frunza tânără:
Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Galben bronzat 2/3
Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa inferioara a limbului
053 Absenţi 1
Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
054 Foarte slabă 1
Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
055 Absenţi 1
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
056 Slabă 3
Frunza adultă :
Mărimea limbului 065 Medie 5
Forma limbului 067 Orbiculă-reniformă
4/5
Numărul lobilor 068 Întreagă 1
Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde închis 7
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară a limbului
070 Numai în zona punctului peţiolar
2
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa inferioară a limbului
071 Numai la punctual peţiolar
2
Gofrarea limbului 072 Prezentă 9
Ondularea limbului între nervurile principale sau secundare
073 Absent 1
Profilul limbului în secţiune transversală 74 Involută 3
Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Absentă 1
Forma dinţilor 076 Drepţi 2
Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Mică 3
198
Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Medie 5
Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Deschis 3
Forma bazei sinusului peţiolar 080 V 3
Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1
Absent 1
Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2
Nedelimitat 1
Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral superior
082 -
Forma bazei sinusului lateral superior 083-1
U 1
Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2
Absent 1
Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
084 Nulă 1
Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
085 Slabă 3
Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
086 Nulă 1
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa inferioară a limbului
087 Slabă 3
Prezenta perilor fini, orizontali pe fata superioara a limbului
088 Absenţi 1
Prezenţa perilor drepţi, rigizi pe faţa superioară a limbului
089 Absenţi 1
Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Absenţi 1
Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Nulă 1
Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Mai scurt 3
Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Evidente 5
Coarda
Secţiune transversală 101 Circulară 1
Suprafaţa coardei 102 Striată 3
Culoarea generală a coardei 103 Arămie-bălbuie 2/1
Prezenţa lenticelelor 104 Absentă 1
Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Absent 1
Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Absent 1
Floare:
Sexul florii 151-1
Hermafrodit normală
3
Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 Mai sus de nodul 5
3
Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2,1-3 3
Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Slabă 1
Strugure:
Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Mică spre mare 3/5
Laţimea ciorchinelui 203 Mică 3
Compactitatea ciorchinelui 204 Compact 7
Lungimea pedunculului 206 Foarte scurt 1
Lignificarea pedunculului 207 Semilignificat 5
Forma strugurelui 208 Cilindroconică 1/2
Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 1-2 2
Bob:
Lungime 220 Mică 3
Lăţime 221 Mică 3
Uniformitatea 222 Uniforme 2
Forma 223 Sferică 2
Culoarea epidermei 225 Negru albăstruie
6
199
Uniformitatea culorii epidermei 226 Uniformă 2
Gradul de acoperire cu pruină 227 Mediu 5
Grosimea pieliţei 228 Medie 5
Punctul pistilar 229 Puţin aparent 1
Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Slabă 3
Suculenţa pulpei 232 Medie 2
Randamentul în must 233 Mediu 5
Fermitatea pulpei 235 Medie 2
Particularităţile gustului 236 Fără particularităţi
1
Lungimea pedicelului 238 Scurt 3
Facilitatea separării pedicelului 240 Uşor spre dificil 2/3
Formarea seminţelor 241 Complet dezvoltare
3
Lungimea seminţelor 242 Mică 3
Greutatea seminţelor 243 Medie 5
Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a seminţelor
244 Absente 1
Fenologie:
Epoca de dezmugurire 301 Medie 5
Epoca de înflorire 302 Medie 5
Intrarea în pârga 303 Medie 5
Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Medie 5
Începutul maturării lemnului 305 Medie 5
Colorarea frunzelor toamna 306 Vânăt roşietic 3
Insuşiri agrobiologice:
Vigoarea lăstarilor 351 Mare 7
Creşterea copililor 352 Medie 5
Lungimea internodurilor 353 Medie 5
Diametrul internodurilor 354 Mic 3
Insuşiri tehnologice: -
Procentul de legare al boabelor 501 Mediu 5
Greutatea unui strugure 502 Mică - medie 3/5
Greutatea unui bob 503 Mică 3
Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mare 7
Aciditatea totală a mustului 506 Medie 3/5
Ph specific mustului 508 Mediu 5
a b c
Fig. 4.20. NEGRU MOALE. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b - strugure şi frunza
adultă; c - lăstar tânăr (partea ventrală).
200
Anexa 4.7.
NEGRU VÂRTOS
Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani CARACTERUL
Cod OIV
Expresia caracterului
Nota
Vârful lăstarului tânăr:
Deschiderea vărfului lăstarului 001 Deschis 3
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 Nulă 1
Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Nulă 1
Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Foarte mare 9
Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Nulă 1
Lăstar:
Portul lăstarului 006 Erect 1
Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Verde 1
Culoarea părtii ventrale a internodului 008 Verde 1
Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Verde 1
Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Verde 1
Desimea perilor rigizi la nod 011 Nulă 1
Desimea perilor rigizi la internod 012 Nulă 1
Desimea perilor fini la nod 013 Nulă 1
Desimea perilor fini la internod 014 Nulă 1
Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1 Bazală 2
Intensitatea antocianica pe solzii mugurilor 015-2 Slabă 3
Numărul de cârcei consecutivi 016 2 sau mai puţin 1
Lungimea cărceilor 017 Medie 5
Frunza tânără:
Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Galben bronzat 2/3
Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa inferioara a limbului
053 Foarte mare 9
Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
054 Nulă 1
Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
055 Slabă 3
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
056 Foarte slabă 1
Frunza adultă :
Mărimea limbului 065 Medie 5
Forma limbului 067 Orbiculă 4
Numărul lobilor 068 Întreagă 1
Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde închis 7
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară a limbului
070 Nulă 1
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa inferioară a limbului
071 Nulă 1
Gofrarea limbului 072 Prezentă 9
Ondularea limbului între nervurile principale sau secundare
073 Absent 1
Profilul limbului în secţiune transversală 74 Involută 3
Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Absentă 1
Forma dinţilor 076 Drepţi 2
Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Medie 5
Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Mari 7
201
Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Deschis 3
Forma bazei sinusului peţiolar 080 U 1
Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1
Absent 1
Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2
Nedelimitat 1
Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral superior
082 -
Forma bazei sinusului lateral superior 083-1
-
Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2
-
Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
084 Mare 7
Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
085 Nulă 1
Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
086 Nulă 1
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa inferioară a limbului
087 Slabă 3
Prezenta perilor fini, orizontali pe fata superioara a limbului
088 Absenţi 1
Prezenţa perilor drepţi, rigizi pe faţa superioară a limbului
089 Absenţi 1
Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Absenţi 1
Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Nulă 1
Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Mai scurt 3
Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Frunza întreagă
1
Coarda
Secţiune transversală 101 Circulară 1
Suprafaţa coardei 102 Striată 3
Culoarea generală a coardei 103 Arămie-bălbuie 2/1
Prezenţa lenticelelor 104 Absentă 1
Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Absent 1
Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Absent 1
Floare:
Sexul florii 151-1
Hermafrodit normală
3
Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 Mai sus de nodul 5
3
Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2,1-3 3
Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Slabă 1
Strugure:
Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Medie spre mare
5/7
Laţimea ciorchinelui 203 Mică 3
Compactitatea ciorchinelui 204 Compact 7
Lungimea pedunculului 206 Foarte scurt 1
Lignificarea pedunculului 207 Semilignificat 5
Forma strugurelui 208 Cilindroconică 1/2
Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 1-2 2
Bob:
Lungime 220 Mică 3
Lăţime 221 Mică 3
Uniformitatea 222 Uniforme 2
Forma 223 Sferică 2
Culoarea epidermei 225 Negru 6
202
albăstruie
Uniformitatea culorii epidermei 226 Uniformă 2
Gradul de acoperire cu pruină 227 Mediu 5
Grosimea pieliţei 228 Medie 5
Punctul pistilar 229 Puţin aparent 1
Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Slabă 3
Suculenţa pulpei 232 Medie 2
Randamentul în must 233 Mediu 5
Fermitatea pulpei 235 Medie 2
Particularităţile gustului 236 Fără particularităţi
1
Lungimea pedicelului 238 Scurt/mediu 3/5
Facilitatea separării pedicelului 240 Uşor spre dificil 2/3
Formarea seminţelor 241 Complet dezvoltare
3
Lungimea seminţelor 242 Mică 3
Greutatea seminţelor 243 Medie 5
Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a seminţelor
244 Absente 1
Fenologie:
Epoca de dezmugurire 301 Medie 5
Epoca de înflorire 302 Medie 5
Intrarea în pârga 303 Medie 5
Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Medie 5
Începutul maturării lemnului 305 Medie 5
Colorarea frunzelor toamna 306 Roşu-gălbui 3/1
Insuşiri agrobiologice:
Vigoarea lăstarilor 351 Mare 7
Creşterea copililor 352 Medie 5
Lungimea internodurilor 353 Medie 5
Diametrul internodurilor 354 Mic 3
Insuşiri tehnologice: -
Procentul de legare al boabelor 501 Mediu 5
Greutatea unui strugure 502 Mică - medie 3/5
Greutatea unui bob 503 Mică 3
Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mare 7
Aciditatea totală a mustului 506 Medie 3/5
a b c
Fig. 4. 21. NEGRU VÂRTOS. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b - strugure şi frunza adultă; c - lăstar tânăr (partea ventrală).
203
Anexa 4.8.
BĂBEASCĂ NEAGRĂ Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani
CARACTERUL
Cod OIV
Expresia caracterului
Nota
Vârful lăstarului tânăr:
Deschiderea vărfului lăstarului 001 Deschis 5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 Absent 1
Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Absent 1
Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Slabă 3
Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Nulă 1
Lăstar:
Portul lăstarului 006 Semierect 3
Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Verde cu roşu 2
Culoarea părtii ventrale a internodului 008 Verde 1
Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Roşu 3
Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Verde cu roşu 2
Desimea perilor rigizi la nod 011 Nulă 1
Desimea perilor rigizi la internod 012 Nulă 1
Desimea perilor fini la nod 013 Nulă 1
Desimea perilor fini la internod 014 Nulă 1
Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1 Bazală 2
Intensitatea antocianica pe solzii mugurilor 015-2 Medie 5
Numărul de cârcei consecutivi 016 2 sau mai puţini 1
Lungimea cărceilor 017 Scurţi 3
Frunza tânără:
Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Roşu arămiu 4
Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa inferioara a limbului
053 Absenti 1
Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
054 Medie 5
Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
055 Absenţi 1
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
056 Slabă 3
Frunza adultă :
Mărimea limbului 065 Medie 5
Forma limbului 067 Orbiculo-reniformă
4/5
Numărul lobilor 068 Pentalobată 5
Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde închis 7
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară a limbului
070 Peste a doua bifurcaţie
5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa inferioară a limbului
071 Peste a doua bifurcaţie
5
Gofrarea limbului 072 Medie 5
Ondularea limbului între nervurile principale sau secundare
073 Absentă 1
Profilul limbului în secţiune transversală 74 Revolută 4
Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Absentă
Forma laturilor dinţilor 076 Drepte 2
Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Medie 5
Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Lungi 7
204
Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Deschis 3
Forma bazei sinusului peţiolar 080 U 1
Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1 Prezent 9
Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2 Nedelimitată 1
Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral superior
082 Uşor suprapus 3
Forma bazei sinusului lateral superior 083-1 U ascuţit la bază
1
Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2 Prezent 9
Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
084 Absent 1
Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
085 Medie 5
Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa nferioară a limbului
086 Absent 1
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa inferioară a limbului
087 Absent 1
Prezenta perilor fini, orizontali pe fata superioara a limbului
088 Absent 1
Prezenţa perilor drepţi, rigizi pe faţa superioară a limbului
089 Absenţi 1
Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Absent 1
Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Absent 1
Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Mai mică 3
Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Medie 5
Coarda
Secţiune transversală 101 Circulară 1
Suprafaţa coardei 102 Striată 3
Culoarea generală a coardei 103 Cafeniu ruginiu 2
Prezenţa lenticelelor 104 Absente 1
Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Absenţi 1
Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Absenţi 1
Floare:
Sexul florii 151-1 Hermafrodit normală
3
Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 3-4 2
Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2,1-3 3
Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Medie 5
Strugure:
Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Medie(16-18) 5
Laţimea ciorchinelui 203 Medie 5
Compactitatea ciorchinelui 204 Foarte lax 1
Lungimea pedunculului 206 Medie(4-7mm) 5
Lignificarea pedunculului 207 Până la jumătate
5
Forma strugurelui 208 Cilindro-conică 1/2
Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 1-2 2
Bob:
Lungime 220 Mică 3
Lăţime 221 Mică 3
Uniformitatea 222 Uniforme 2
Forma 223 Sferic-turtită 1
Culoarea epidermei 225 Negru albăstrui 6
Uniformitatea culorii epidermei 226 Uniformă 2
Gradul de acoperire cu pruină 227 Mediu 5
Grosimea pieliţei 228 Medie 5
Punctul pistilar 229 Puţin aparent 1
Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Slabă 3
205
Suculenţa pulpei 232 Mediu suculentă
2
Randamentul în must 233 Mediu 5
Fermitatea pulpei 235 Medie 2
Particularităţile gustului 236 Fără particularităţi
1
Lungimea pedicelului 238 Foarte lung 9
Facilitatea separării pedicelului 240 Uşor 2
Formarea seminţelor 241 Complet dezvoltate
3
Lungimea seminţelor 242 Mică 3
Greutatea seminţelor 243 Medie 5
Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a seminţelor
244 Absente 1
Fenologie:
Epoca de dezmugurire 301 Medie 5
Epoca de înflorire 302 Medie 5
Intrarea în pârga 303 Medie 5
Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Medie 5
Începutul maturării lemnului 305 Medie 5
Colorarea frunzelor toamna 306 Roşu ruginiu 4
Insuşiri agrobiologice:
Vigoarea lăstarilor 351 Medie 5
Creşterea copililor 352 Medie 5
Lungimea internodurilor 353 Medie 5
Diametrul internodurilor 354 Mic 3
Insuşiri tehnologice:
Procentul de legare al boabelor 501 -
Greutatea unui strugure 502 Mică 3
Greutatea unui bob 503 Foarte mică 1
Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mare 7
Aciditatea totală a mustului 506 Medie 5
a b c
Fig. 4.22. BĂBEASCĂ NEAGRĂ. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b - strugure şi frunza adultă; c - lăstar tânăr (partea ventrală).
206
Anexa 4.9.
FETEASCĂ ALBĂ Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani
CARACTERUL
Cod OIV
Expresia caracterului
Nota
Vârful lăstarului tânăr:
Deschiderea vărfului lăstarului 001 Deschis 5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 Absentă 1
Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Nulă 1
Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Nulă 1
Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Nulă 1
Lăstar:
Portul lăstarului 006 Erect 1
Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Verde cu roşu 2
Culoarea părtii ventrale a internodului 008 Verde 1
Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Roşu 3
Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Verde 1
Desimea perilor rigizi la nod 011 Nulă 1
Desimea perilor rigizi la internod 012 Nulă 1
Desimea perilor fini la nod 013 Nulă 1
Desimea perilor fini la internod 014 Nulă 1
Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1 Până la ¾ 3
Intensitatea antocianica pe solzii mugurilor 015-2 Slabă 3
Numărul de cârcei consecutivi 016 Doi sau mai puţini
1
Lungimea cărceilor 017 Scurţi 3
Frunza tânără:
Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Verde bronzat 1/3
Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa inferioara a limbului
053 Nulă 1
Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
054 Foarte slabă 1
Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
055 Nulă 1
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
056 Nulă 1
Frunza adultă :
Mărimea limbului 065 Medie 5
Forma limbului 067 Reniformă 5
Numărul lobilor 068 Cinci 5
Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde deschis 3
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară a limbului
070 Nulă 1
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa inferioară a limbului
071 Nulă 1
Gofrarea limbului 072 Absentă 1
Ondularea limbului între nervurile principale sau secundare
073 Absentă 1
Profilul limbului în secţiune transversală 74 Involut 3
Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Absent 1
Forma dinţilor 076 Convexă 3
Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Medie 5
Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Mare 7
207
Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Foarte deschis 1
Forma bazei sinusului peţiolar 080 În formă de acoladă
2
Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1 Absent 1
Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2 Nedelimitat 1
Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral superior
082 Deschise 1
Forma bazei sinusului lateral superior 083-1 În formă de U 1
Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2 Absent 1
Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
084 Nulă 1
Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
085 Nulă 1
Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
086 Nulă 1
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa inferioară a limbului
087 Nulă 1
Prezenta perilor fini, orizontali pe fata superioara a limbului
088 Nulă 1
Prezenţa perilor drepţi, rigizi pe faţa superioară a limbului
089 Nulă 1
Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Nulă 1
Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Nulă 1
Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Mai lung 7
Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Profunde 7
Coarda:
Secţiune transversală 101 Circulară 1
Suprafaţa coardei 102 Striată 3
Culoarea generală a coardei 103 Cafenie-gălbuie 2/1
Prezenţa lenticelelor 104 Absente 1
Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Absenţi 1
Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Absenţi 1
Floare:
Sexul florii 151-1 Hermafrodit normală
3
Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 Nodurile 4-5 2
Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2 mai rar 3 2
Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Medie 5
Strugure:
Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Scurt 3
Laţimea ciorchinelui 203 Mică 3
Compactitatea ciorchinelui 204 Compact 7
Lungimea pedunculului 206 Foarte scurt 1
Lignificarea pedunculului 207 Până la jumătate
5
Forma strugurelui 208 Cilindrică 1
Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 Fără ramificaţii 1
Bob:
Lungime 220 Mică 3
Lăţime 221 Mică 3
Uniformitatea 222 Neuniforme 2
Forma 223 Sferică 2
Culoarea epidermei 225 Verde rumenită 1
Uniformitatea culorii epidermei 226 Uniformă 2
Gradul de acoperire cu pruină 227 Slabă 3
Grosimea pieliţei 228 Medie 5
Punctul pistilar 229 Aparent 2
Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 - -
208
Suculenţa pulpei 232 Foarte suculentă
3
Randamentul în must 233 Mare 7
Fermitatea pulpei 235 Mică 1
Particularităţile gustului 236 Nici una 1
Lungimea pedicelului 238 Foarte scurt 4
Facilitatea separării pedicelului 240 Uşor 2
Formarea seminţelor 241 Dezvoltate complet
2
Lungimea seminţelor 242 Scurte 3
Greutatea seminţelor 243 Mică 3
Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a seminţelor
244 Absente 1
Fenologie:
Epoca de dezmugurire 301 Precoce 3
Epoca de înflorire 302 Precoce 3
Intrarea în pârga 303 Precoce 3
Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Precoce 3
Începutul maturării lemnului 305 Medie 5
Colorarea frunzelor toamna 306 Galben 1
Insuşiri agrobiologice:
Vigoarea lăstarilor 351 Mare 7
Creşterea copililor 352 Mare 7
Lungimea internodurilor 353 Medie 5
Diametrul internodurilor 354 Mic 3
Insuşiri biotehnologice:
Procentul de legare al boabelor 501 Medie 5
Greutatea unui strugure 502 Foarte mică 1
Greutatea unui bob 503 Mică 3
Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mare 7
Aciditatea totală a mustului 506 Mică 3
a b c
Fig. 4. 23. FETEASCĂ ALBĂ. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b - strugure şi frunza
adultă; c - lăstar tânăr (partea ventrală).
209
Anexa 4.10.
FETEASCĂ NEAGRĂ Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani
CARACTERUL
Cod OIV
Expresia caracterului
Nota
Vârful lăstarului tânăr:
Deschiderea vărfului lăstarului 001 Deschis 3
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 Nulă 1
Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Nulă 1
Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Nulă 1
Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Nulă
Lăstar:
Portul lăstarului 006 Erect 1
Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Roşu 3
Culoarea părtii ventrale a internodului 008 Verde 1
Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Roşu 3
Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Roşu 3
Desimea perilor rigizi la nod 011 Nulă 1
Desimea perilor rigizi la internod 012 Nulă 1
Desimea perilor fini la nod 013 Nulă 1
Desimea perilor fini la internod 014 Nulă 1
Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1
Acoperit total 4
Intensitatea antocianica pe solzii mugurilor 015-2
Mare 7
Numărul de cârcei consecutivi 016 2 sau mai puţin 1
Lungimea cărceilor 017 Lungi 7
Frunza tânără:
Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Verde închis, arămiu
1/4
Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa inferioara a limbului
053 Absenţi 1
Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
054 Foarte slabă 1
Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
055 Absenţi 1
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
056 Slabă 3
Frunza adultă :
Mărimea limbului 065 Medie 5
Forma limbului 067 Cuneo-tronconică 2
Numărul lobilor 068 Cinci 3
Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde deschis 3
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară a limbului
070 În zona punctului peţiolar
2
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa inferioară a limbului
071 Numai la punctual peţiolar
2
Gofrarea limbului 072 Absentă 1
Ondularea limbului între nervurile principale sau secundare
073 Absent 1
Profilul limbului în secţiune transversală 74 Involută 3
Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Absentă 1
Forma dinţilor 076 O latură concavă şi una convexă
4
210
Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Mici 3
Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Lungi 7
Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Deschis 3
Forma bazei sinusului peţiolar 080 Liră 2
Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1
Absent 1
Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2
Nedelimitat 1
Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral superior
082 Semiînchise 2
Forma bazei sinusului lateral superior 083-1
U 1
Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2
Absent 1
Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
084 Nulă 1
Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
085 Slabă 3
Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
086 Nulă 1
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa inferioară a limbului
087 Slabă 3
Prezenta perilor fini, orizontali pe fata superioara a limbului
088 Absenţi 1
Prezenţa perilor drepţi, rigizi pe faţa superioară a limbului
089 Absenţi 1
Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Absenţi 1
Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Nulă 1
Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Mai scurt 3
Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Pronuntate 5
Coarda
Secţiune transversală 101 Circulară 1
Suprafaţa coardei 102 Striată 3
Culoarea generală a coardei 103 Arămie-bălbuie 2/1
Prezenţa lenticelelor 104 Absentă 1
Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Absent 1
Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Absent 1
Floare:
Sexul florii 151-1
Hermafrodit normală
3
Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 Mai sus de nodul 5 3
Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2,1-3 3
Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Slabă 1
Strugure:
Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Mică spre mare 3-5
Laţimea ciorchinelui 203 Mică 3/5
Compactitatea ciorchinelui 204 Compact 7
Lungimea pedunculului 206 Foarte scurt 1
Lignificarea pedunculului 207 Semilignificat 5
Forma strugurelui 208 Cilindroconică 1/2
Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 Absente 1
Bob:
Lungime 220 Mică 3
Lăţime 221 Mică 3
Uniformitatea 222 Uniforme 2
Forma 223 Sferică 2
Culoarea epidermei 225 Negru albăstruie 6
Uniformitatea culorii epidermei 226 Uniformă 2
211
Gradul de acoperire cu pruină 227 Mediu 5
Grosimea pieliţei 228 Medie 5
Punctul pistilar 229 Puţin aparent 1
Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Slabă 3
Suculenţa pulpei 232 Medie 2
Randamentul în must 233 Mediu 5
Fermitatea pulpei 235 Medie 2
Particularităţile gustului 236 Fără particularităţi 1
Lungimea pedicelului 238 Scurt 3
Facilitatea separării pedicelului 240 Uşor spre dificil 2/3
Formarea seminţelor 241 Complet dezvoltare 3
Lungimea seminţelor 242 Mică 3
Greutatea seminţelor 243 Medie 5
Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a seminţelor
244 Absente 1
Fenologie:
Epoca de dezmugurire 301 Medie 5
Epoca de înflorire 302 Medie 5
Intrarea în pârga 303 Medie 5
Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Medie 5
Începutul maturării lemnului 305 Medie 5
Colorarea frunzelor toamna 306 Roşu 3
Insuşiri agrobiologice:
Vigoarea lăstarilor 351 Mare 7
Creşterea copililor 352 Medie 5
Lungimea internodurilor 353 Medie 5
Diametrul internodurilor 354 Mic 3
Insuşiri biotehnologice: -
Procentul de legare al boabelor 501 Mediu 5
Greutatea unui strugure 502 Mică - medie 3/5
Greutatea unui bob 503 Mică 3
Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mare 7
Aciditatea totală a mustului 506 Medie4,6g/l 3/5
a b c
Fig. 4. 24. FETEASCĂ NEAGRĂ. a - lăstar tânăr (partea dorsală);
b - strugure şi frunza adultă; c - lăstar tânăr (partea ventrală).
212
Anexa 4.11.
FETEASCĂ REGALĂ Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani
CARACTERUL
Cod OIV
Expresia caracterului
Nota
Vârful lăstarului tânăr:
Deschiderea vărfului lăstarului 001 Deschis 5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 Absentă 1
Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Nulă 1
Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Mare 7
Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Nulă 1
Lăstar:
Portul lăstarului 006 Semierect 3
Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Verde cu roşu 2
Culoarea părtii ventrale a internodului 008 Verde 1
Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Roşu 3
Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Verde cu roşu 2
Desimea perilor rigizi la nod 011 Nulă 1
Desimea perilor rigizi la internod 012 Nulă 1
Desimea perilor fini la nod 013 Nulă 1
Desimea perilor fini la internod 014 Nulă 1
Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1
Până la ¾ 3
Intensitatea antocianica pe solzii mugurilor 015-2
Medie 5
Numărul de cârcei consecutivi 016 Doi sau mai puţini
1
Lungimea cărceilor 017 Medie 5
Frunza tânără:
Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Verde bronzat 1/3
Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa inferioara a limbului
053 Mare 7
Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
054 Nulă 1
Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
055 Medie 5
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
056 Nulă 1
Frunza adultă :
Mărimea limbului 065 Medie 5
Forma limbului 067 Cuneiformă 2
Numărul lobilor 068 Cinci 5
Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde mediu 5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară a limbului
070 Nulă 1
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa inferioară a limbului
071 Nulă 1
Gofrarea limbului 072 Prezentă 9
Ondularea limbului între nervurile principale sau secundare
073 Prezentă 9
Profilul limbului în secţiune transversală 74 Involut 3
Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Prezentă 9
Forma dinţilor 076 Drepţi 2
Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Medie 5
213
Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Mare 7
Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Foarte deschis 1
Forma bazei sinusului peţiolar 080 În formă de acoladă
2
Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1
Absent 1
Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2
Nedelimitat 1
Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral superior
082 Deschise 1
Forma bazei sinusului lateral superior 083-1
În formă de U V
1/3
Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2
Absent 1
Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
084 Nulă 1
Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
085 Nulă 1
Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
086 Nulă 1
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa inferioară a limbului
087 Slabă 3
Prezenta perilor fini, orizontali pe fata superioara a limbului
088 Nulă 1
Prezenţa perilor drepţi, rigizi pe faţa superioară a limbului
089 Nulă 1
Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Nulă 1
Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Nulă 1
Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Nai lung 7
Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Superficiale 3
Coarda:
Secţiune transversală 101 Circulară 1
Suprafaţa coardei 102 Striată 3
Culoarea generală a coardei 103 Cafenie-gălbuie 2/1
Prezenţa lenticelelor 104 Absente 1
Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Absenţi 1
Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Absenţi 1
Floare:
Sexul florii 151-1
Hermafrodit normală
3
Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 Nodurile 4-5 2
Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2 mai rar 3 2
Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Medie 5
Strugure:
Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Medie 5
Laţimea ciorchinelui 203 Mică 3
Compactitatea ciorchinelui 204 Compact 7
Lungimea pedunculului 206 Foarte scurt 1
Lignificarea pedunculului 207 Până la jumătate 5
Forma strugurelui 208 Cilindro-conică 1/2
Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 1-2 2
Bob:
Lungime 220 Mică 3
Lăţime 221 Mică 3
Uniformitatea 222 Neuniforme 2
Forma 223 Sferică 2
Culoarea epidermei 225 Verde rumenită 1
Uniformitatea culorii epidermei 226 Uniformă 2
214
Gradul de acoperire cu pruină 227 Medie
Grosimea pieliţei 228 Medie 5
Punctul pistilar 229 Aparent 2
Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 - -
Suculenţa pulpei 232 Foarte suculentă 3
Randamentul în must 233 Mare 7
Fermitatea pulpei 235 Mică 1
Particularităţile gustului 236 Nici una 1
Lungimea pedicelului 238 Foarte scurt 4
Facilitatea separării pedicelului 240 Uşor 2
Formarea seminţelor 241 Dezvoltate complet
2
Lungimea seminţelor 242 Scurte 3
Greutatea seminţelor 243 Mică 3
Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a seminţelor
244 Absente 1
Fenologie:
Epoca de dezmugurire 301 Precoce 3
Epoca de înflorire 302 Precoce 3
Intrarea în pârga 303 Precoce 3
Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Precoce 3
Începutul maturării lemnului 305 Medie 5
Colorarea frunzelor toamna 306 Galben 1
Insuşiri agrobiologice:
Vigoarea lăstarilor 351 Mare 7
Creşterea copililor 352 Mare 7
Lungimea internodurilor 353 Medie 5
Diametrul internodurilor 354 Mic 3
Insuşiri biotehnologice:
Procentul de legare al boabelor 501 Medie 5
Greutatea unui strugure 502 Foarte mică 1
Greutatea unui bob 503 Mică 3
Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mare 7
Aciditatea totală a mustului 506 Mică 3
a b c
Fig. 4. 25. FETEASCĂ REGALĂ. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b - strugure şi
frunza adultă; c - lăstar tânăr (partea ventrală).
215
Anexa 4.12.
ROŞIOARĂ Colecţia ampelografică - Staţiunea didactică Tâmbureşti
CARACTERUL
Cod OIV
Expresia caracterului
Nota
Vârful lăstarului tânăr:
Deschiderea vărfului lăstarului 001 Deschis 5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 În lizieră 3
Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Slabă 3
Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Mare 7
Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Nulă 1
Lăstar:
Portul lăstarului 006 Semierect 3
Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Roşu 3
Culoarea părtii ventrale a internodului 008 Verde 1
Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Roşu 3
Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Verde 1
Desimea perilor rigizi la nod 011 Nulă 1
Desimea perilor rigizi la internod 012 Nulă 1
Desimea perilor fini la nod 013 Nulă 1
Desimea perilor fini la internod 014 Nulă 1
Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1
Bazală 2
Intensitatea antocianica pe solzii mugurilor 015-2
Medie 5
Numărul de cârcei consecutivi 016 Doi sau mai puţin
1
Lungimea cărceilor 017 Medie 5
Frunza tânără:
Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Roşu arămiu 4
Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa inferioara a limbului
053 Foarte mare 9
Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
054 Nulă 1
Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
055 Medie 5
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
056 Nulă 1
Frunza adultă :
Mărimea limbului 065 Mare 7
Forma limbului 067 Cuneiformă 3
Numărul lobilor 068 Trei-cinci lobi 3/5
Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde deschis 3
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară a limbului
070 Până la prima ramificaţie
3
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa inferioară a limbului
071 Până la prima ramificaţie
3
Gofrarea limbului 072 Slabă 3
Ondularea limbului între nervurile principale sau secundare
073 Absentă 1
Profilul limbului în secţiune transversală 74 Pliat 2
Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Slabă 3
Forma dinţilor 076 Drepţi 2
Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Medii 5
216
Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Mari 7
Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Deschis l 3
Forma bazei sinusului peţiolar 080 În formă de U 1
Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1
Absent 1
Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2
Nedelimitat 1
Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral superior
082 Deschis 3
Forma bazei sinusului lateral superior 083-1
U sau V 1/3
Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2
Absent 1
Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
084 Mare 7
Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
085 Nulă 1
Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
086 Slabă 3
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa inferioară a limbului
087 Slabă 3
Prezenta perilor fini, orizontali pe fata superioara a limbului
088 Foarte slabă 1
Prezenţa perilor drepţi, rigizi pe faţa superioară a limbului
089 Nulă 1
Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Nulă 1
Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Nulă 1
Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Mai scurt 3
Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Profunde 5
Coarda:
Secţiune transversală 101 Aplatizată 3
Suprafaţa coardei 102 Striată 3
Culoarea generală a coardei 103 Cafenie gălbuie 2/1
Prezenţa lenticelelor 104 Absente 1
Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Nulă 1
Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Nulă 1
Floare:
Sexul florii 151-1
Hermafrodit normală
3
Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 La nodurile 3,4,5.
2
Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2-3 3
Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Foarte slabă 1
Strugure:
Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Lung 7
Laţimea ciorchinelui 203 Medie 5
Compactitatea ciorchinelui 204 Mediu 5
Lungimea pedunculului 206 Mediu 5
Lignificarea pedunculului 207 Numai la bază 1
Forma strugurelui 208 Cilindro-Conică
2
Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 1-2 aripi 2
Bob:
Lungime 220 Mediu 5
Lăţime 221 Medie 5
Uniformitatea 222 Neuniforme 2
Forma 223 Sferică 2
Culoarea epidermei 225 Roz 2
217
Uniformitatea culorii epidermei 226 Neuniformă 1
Gradul de acoperire cu pruină 227 Slab 1
Grosimea pieliţei 228 Medie 5
Punctul pistilar 229 Puţin aparent 1
Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Slabă 3
Suculenţa pulpei 232 Mare 3
Randamentul în must 233 Mare 7
Fermitatea pulpei 235 Fermitate medie
2
Particularităţile gustului 236 Nici una 1
Lungimea pedicelului 238 Mediu 5
Facilitatea separării pedicelului 240 Usor 2
Formarea seminţelor 241 Complet dezvoltate
3
Lungimea seminţelor 242 Medie 5
Greutatea seminţelor 243 Medie 4
Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a seminţelor
244 Absente 1
Fenologie:
Epoca de dezmugurire 301 Tardivă 7
Epoca de înflorire 302 Tardivă 7
Intrarea în pârga 303 Medie 5
Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Foarte tardivă 9
Începutul maturării lemnului 305 Medie 5
Colorarea frunzelor toamna 306 Galben roşieic 1/2
Insuşiri agrobiologice:
Vigoarea lăstarilor 351 Medie 5
Creşterea copililor 352 Medie 5
Lungimea internodurilor 353 Scurte 3
Diametrul internodurilor 354 Mic 3
Insuşiri biotehnologice:
Procentul de legare al boabelor 501 Medie 5
Greutatea unui strugure 502 Mică 3
Greutatea unui bob 503 Mică 3
Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mediu 5
Aciditatea totală a mustului 506 Medie 5
a b
Fig. 4.26. ROŞIOARĂ. a – lăstar tânăr, partea dorsală; b - strugure şi frunza adultă (după Olteanu I. si colab-2002);
b – lăstar tânăr, partea ventrală.
218
Anexa 4.13.
COARNĂ ALBĂ Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani
CARACTERUL
Cod OIV
Expresia caracterului
Nota
Vârful lăstarului tânăr:
Deschiderea vărfului lăstarului 001 Complet deschis
5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 In liziera 2
Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Medie 5
Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Mare 7
Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Absent 1
Lăstar:
Portul lăstarului 006 Semierect 3
Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Verde 1
Culoarea părtii ventrale a internodului 008 Verde 1
Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Verde 1
Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Verde 2
Desimea perilor rigizi la nod 011 Absentă 1
Desimea perilor rigizi la internod 012 Absentă 1
Desimea perilor fini la nod 013 Slaba 3
Desimea perilor fini la internod 014 Slaba 3
Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1
Absentă 1
Numărul de cârcei consecutivi 016 2 şi mai puţini 1
Lungimea cărceilor 017 Medie 5
Frunza tânără:
Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Verde gălbuie 2/3
Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa inferioara a limbului
053 Foarte deşi 9
Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
054 Absent 1
Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
055 Absentă 1
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
056 Nulă 1
Frunza adultă :
Mărimea limbului 065 Medie 5
Forma limbului 067 Orbiculară 4
Numărul lobilor 068 3-5 1/2
Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde mediu 5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară a limbului
070 Nulă 1
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa inferioară a limbului
071 Nulă 1
Gofrarea limbului 072 Mare 7
Ondularea limbului între nervurile principale sau secundare
073 Absentă 1
Profilul limbului în secţiune transversală 74 Involut 3
Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Absentă 1
Forma dinţilor 076 Convexă 3
Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Medii 5
Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Medii 5
219
Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Suprapus 7
Forma bazei sinusului peţiolar 080 U 1
Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1
Absent 1
Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2
Nedelimitată 1
Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral superior
082 Deschis 1
Forma bazei sinusului lateral superior 083-1
U 1
Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2
Absent 1
Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
084 Foarte mare 9
Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
085 Nulă 1
Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
086 Slaba 3
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa inferioară a limbului
087 Foarte slabă 1
Prezenta perilor fini, orizontali pe fata superioara a limbului
088 Nulă 1
Prezenţa perilor drepţi, rigizi pe faţa superioară a limbului
089 Nulă 1
Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Nulă 1
Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Nulă 1
Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Mai scurt-egal 3/5
Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Pronunţate 5
Coarda:
Secţiune transversală 101 Eliptică 2
Suprafaţa coardei 102 Striată 3
Culoarea generală a coardei 103 Galben-brun 2/1
Prezenţa lenticelelor 104 Absente 1
Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Absenţi 1
Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Absenţi 1
Floare:
Sexul florii 151-1
Hermafrodit funcţional femelă
4
Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 Nodul 5-6 3
Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2,1-3 3
Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Medie 5
Strugure:
Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Mediu - mare 5/7
Laţimea ciorchinelui 203 Medie 3/5
Compactitatea ciorchinelui 204 Compact 7
Lungimea pedunculului 206 Scurt 3
Lignificarea pedunculului 207 Medie 5
Forma strugurelui 208 Cilindro conică 1/2
Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 Absente 1
Bob:
Lungime 220 Mare 7
Lăţime 221 Medie 5
Uniformitatea 222 Uniforme 2
Forma 223 Elipsoidala 3
Culoarea epidermei 225 Verde- gălbui 1
Uniformitatea culorii epidermei 226 Uniformă 2
Gradul de acoperire cu pruină 227 Mare 7
220
Grosimea pieliţei 228 Groasă 7
Punctul pistilar 229 Puţin aparent 1
Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Nulă
Suculenţa pulpei 232 Foarte suculentă
3
Randamentul în must 233 Mare 7
Fermitatea pulpei 235 Mare 3
Particularităţile gustului 236 Fără particularităţi
1
Lungimea pedicelului 238 Scurt 3
Facilitatea separării pedicelului 240 Dificil 3l
Formarea seminţelor 241 Complet dezvoltate
3
Lungimea seminţelor 242 Mare 7
Greutatea seminţelor 243 Mare 7
Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a seminţelor
244 Absente 1
Fenologie:
Epoca de dezmugurire 301 Medie 5
Epoca de înflorire 302 Medie 5
Intrarea în pârga 303 Medie 5
Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Medie 5
Începutul maturării lemnului 305 Medie 5
Colorarea frunzelor toamna 306 Galben 1
Insuşiri agrobiologice:
Vigoarea lăstarilor 351 Mare 7
Lungimea internodurilor 353 Lungi 7
Diametrul internodurilor 354 Mediu-mare 5/7
Insuşiri tehnologice:
Procentul de legare al boabelor 501 Mediu 5
Greutatea unui strugure 502 Mică 3
Greutatea unui bob 503 Mică 3
Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mic 3
Aciditatea totală a mustului 506 Mică 3
Fig. 4. 27. COARNĂ ALBĂ. a - lăstar tânăr (partea dorsală); b - strugure şi frunza
adultă; c - lăstar tânăr (partea ventrală).
221
Anexa 4.14.
COARNĂ NEAGRĂ
Colecţia ampelografică - SCDVV Drăgăşani CARACTERUL
Cod OIV
Expresia caracterului
Nota
Vârful lăstarului tânăr:
Deschiderea vărfului lăstarului 001 Complet deschis
5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 Nulă 1
Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Nulă 1
Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Foarte slabă 1
Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Absentă 1
Lăstar:
Portul lăstarului 006 Semierect 3
Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Verde 1
Culoarea părtii ventrale a internodului 008 Verde 1
Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Verde 1
Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Verde 2
Desimea perilor rigizi la nod 011 Absentă 1
Desimea perilor rigizi la internod 012 Absentă 1
Desimea perilor fini la nod 013 Slaba 3
Desimea perilor fini la internod 014 Slaba 3
Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1
Absentă 1
Numărul de cârcei consecutivi 016 2 şi mai puţini 1
Lungimea cărceilor 017 Medie 5
Frunza tânără:
Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Verde închis 1/3
Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa inferioara a limbului
053 Slabă 3
Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
054 Absent 1
Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
055 Absentă 1
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
056 Nulă 1
Frunza adultă :
Mărimea limbului 065 Medie 5
Forma limbului 067 Cuneiformă 2
Numărul lobilor 068 3-5 1/2
Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde mediu 5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară a limbului
070 Nulă 1
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa inferioară a limbului
071 Nulă 1
Gofrarea limbului 072 Absentă 1
Ondularea limbului între nervurile principale sau secundare
073 Absentă 1
Profilul limbului în secţiune transversală 74 Involut 3
Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Absentă 1
Forma dinţilor 076 Drepţi 2
Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Mici 3
222
Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Mari 7
Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Deschis 3
Forma bazei sinusului peţiolar 080 V 3
Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1
Absent 1
Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2
Nedelimitată 1
Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral superior
082 Deschis 1
Forma bazei sinusului lateral superior 083-1
V 3
Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2
Absent 1
Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
084 Nulă 1
Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
085 Nulă 1
Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
086 Nulă 1
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa inferioară a limbului
087 Nulă 1
Prezenta perilor fini, orizontali pe fata superioara a limbului
088 Nulă 1
Prezenţa perilor drepţi, rigizi pe faţa superioară a limbului
089 Nulă 1
Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Nulă 1
Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Nulă 1
Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 egal 5
Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Pronunţate 5
Coarda:
Secţiune transversală 101 Eliptică 2
Suprafaţa coardei 102 Striată 3
Culoarea generală a coardei 103 Galben-brun 2/1
Prezenţa lenticelelor 104 Absente 1
Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Absenţi 1
Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Absenţi 1
Floare:
Sexul florii 151-1
Hermafrodit funcţional femelă
4
Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 Nodul 5-6 3
Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2,1-3 3
Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Medie 5
Strugure:
Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Mediu - mare 5/7
Laţimea ciorchinelui 203 Medie 5
Compactitatea ciorchinelui 204 Compact 7
Lungimea pedunculului 206 Scurt 3
Lignificarea pedunculului 207 Medie 5
Forma strugurelui 208 Cilindro conică 1/2
Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 Absente 1
Bob:
Lungime 220 Mare 7
Lăţime 221 Medie 5
Uniformitatea 222 Uniforme 2
Forma 223 Elipsoidala 3
Culoarea epidermei 225 Roşiu închis 5
Uniformitatea culorii epidermei 226 Neuniformă 1
223
Gradul de acoperire cu pruină 227 Mare 7
Grosimea pieliţei 228 Medie 5
Punctul pistilar 229 Puţin aparent 1
Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Slabă 3
Suculenţa pulpei 232 Foarte suculentă
3
Randamentul în must 233 Mare 7
Fermitatea pulpei 235 Mare 3
Particularităţile gustului 236 Fără particularităţi
1
Lungimea pedicelului 238 Scurt 3
Facilitatea separării pedicelului 240 Dificil 3l
Formarea seminţelor 241 Complet dezvoltate
3
Lungimea seminţelor 242 Mare 7
Greutatea seminţelor 243 Mare 7
Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a seminţelor
244 Absente 1
Fenologie:
Epoca de dezmugurire 301 Medie 5
Epoca de înflorire 302 Medie 5
Intrarea în pârga 303 Medie 5
Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Medie 5
Începutul maturării lemnului 305 Medie 5
Colorarea frunzelor toamna 306 Galben 1
Insuşiri agrobiologice:
Vigoarea lăstarilor 351 Mare 7
Lungimea internodurilor 353 Lungi 7
Diametrul internodurilor 354 Mediu-mare 5/7
Insuşiri tehnologice:
Procentul de legare al boabelor 501 Mediu 5
Greutatea unui strugure 502 Mică 3
Greutatea unui bob 503 Mică 3
Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mic 3
Aciditatea totală a mustului 506 Mică 3
a b c
Fig. 4. 28. COARNĂ NEAGRĂ. a -lăstar tânăr (partea dorsală); b - a - strugure şi frunză adultă; c - lăstar tânăr (partea ventrală).
224
Anexa 4.15.
PANDUR
Colecţia ampelografică - Staţiunea didactică Tâmbureşti CARACTERUL
Cod OIV
Expresia caracterului
Nota
Vârful lăstarului tânăr:
Deschiderea vărfului lăstarului 001 Semideschis 3
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 În lizieră 2
Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Slabă 3
Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Medie 5
Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Slabă 3
Lăstar:
Portul lăstarului 006 Erect 1
Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Verde roşietic 2
Culoarea părtii ventrale a internodului 008 verde 1
Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Verde roşietic 2
Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Verde 1
Desimea perilor rigizi la nod 011 Foarte slabă 1
Desimea perilor rigizi la internod 012 Absent 1
Desimea perilor fini la nod 013 Foarte slabă 1
Desimea perilor fini la internod 014 Absent 1
Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1 Până la ¾ din solzi
3
Intensitatea antocianica pe solzii mugurilor 015-2 Medie 5
Numărul de cârcei consecutivi 016 2 sau mai puţin 1
Lungimea cărceilor 017 Lungi 7
Frunza tânără:
Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Galben bronzat 2/3
Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa inferioara a limbului
053 Mare 7
Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
054 Foarte slabă 1
Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
055 Slabă 3
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
056 Slabă 3
Frunza adultă :
Mărimea limbului 065 Medie 5
Forma limbului 067 Pentagonală 5
Numărul lobilor 068 Cinci 3
Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde 5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară a limbului
070 Până la prima bifurcaţie
3
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa inferioară a limbului
071 Numai la punctual peţiolar
2
Gofrarea limbului 072 Medie 5
Ondularea limbului între nervurile principale sau secundare
073 Absent 1
Profilul limbului în secţiune transversală 74 În V 2
Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Slabă 3
Forma dinţilor 076 Convex -rectilinii
3/2
Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Medie 5
225
Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Medie 5
Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Închis 5
Forma bazei sinusului peţiolar 080 U 1
Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1
Absent 1
Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2
Pe ambele laturi
3
Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral superior
082 Uşor suprapuşi 3
Forma bazei sinusului lateral superior 083-1
U 1
Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2
Prezent 9
Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
084 Foarte mare 9
Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
085 Foarte slabă 1
Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
086 Mare 7
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa inferioară a limbului
087 Slabă 3
Prezenta perilor fini, orizontali pe fata superioara a limbului
088 Prezenţi 9
Prezenţa perilor drepţi, rigizi pe faţa superioară a limbului
089 Absenţi 1
Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Absenţi 1
Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Absenţi 1
Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Mai scurt 3
Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Adânci 7
Coarda
Secţiune transversală 101 Circulară 1
Suprafaţa coardei 102 Striată 3
Culoarea generală a coardei 103 Brun-roşietică 2/3
Prezenţa lenticelelor 104 Absentă 1
Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Absent 1
Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Absent 1
Floare:
Sexul florii 151-1
Hermafrodit normală
3
Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 3-4 2
Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2,1-3 3
Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Slabă 1
Strugure:
Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Mică spre mare 3/5
Laţimea ciorchinelui 203 Mică spre Medie
3/5
Compactitatea ciorchinelui 204 Compact 7
Lungimea pedunculului 206 Scurt 3
Lignificarea pedunculului 207 Semilignificat 5
Forma strugurelui 208 Cilindroconică 1/2
Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 1-2 aripi 2
Bob:
Lungime 220 Mică 3
Lăţime 221 Mică 3
Uniformitatea 222 Uniforme 2
Forma 223 Troncovoidă 6
Culoarea epidermei 225 Negru albăstruie
6
226
Uniformitatea culorii epidermei 226 Uniformă 2
Gradul de acoperire cu pruină 227 Mediu 5
Grosimea pieliţei 228 Medie 5
Punctul pistilar 229 Puţin aparent 1
Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Slabă 3
Suculenţa pulpei 232 Medie 2
Randamentul în must 233 Mediu 5
Fermitatea pulpei 235 Medie 2
Particularităţile gustului 236 Fără particularităţi
1
Lungimea pedicelului 238 Scurt 3
Facilitatea separării pedicelului 240 Uşor spre dificil 2/3
Formarea seminţelor 241 Complet dezvoltare
3
Lungimea seminţelor 242 Mică 3
Greutatea seminţelor 243 Medie 5
Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a seminţelor
244 Absente 1
Fenologie:
Epoca de dezmugurire 301 Medie 5
Epoca de înflorire 302 Medie 5
Intrarea în pârga 303 Medie 5
Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Medie 5
Începutul maturării lemnului 305 Medie 5
Colorarea frunzelor toamna 306 Roşu 3
Insuşiri agrobiologice:
Vigoarea lăstarilor 351 Mare 7
Creşterea copililor 352 Medie 5
Lungimea internodurilor 353 Scurte 3
Diametrul internodurilor 354 Mic 3
Insuşiri biotehnologice: -
Procentul de legare al boabelor 501 Mediu 5
Greutatea unui strugure 502 Mică - medie 3/5
Greutatea unui bob 503 Mică 3
Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mediu 5
Aciditatea totală a mustului 506 Mică 3
a b c Fig. 4.29. PANDUR. a - lăstar tânăr (partea dorsală). a - strugure şi frunza adultă;
c - lăstar tânăr (partea ventrală).
227
Anexa 4.16.
HAIDUC Colecţia ampelografică - Staţiunea didactică Tâmbureşti
CARACTERUL
Cod OIV
Expresia caracterului
Nota
Vârful lăstarului tânăr:
Deschiderea vărfului lăstarului 001 Deschis 5
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a perilor fini 002 În lizieră 3
Intensitatea pigmentaţiei antocianice a perilor fini 003 Medie 5
Desimea perilor fini la vârful lăstarului 004 Mare 7
Desimea perilor rigizi la vârful lăstarului 005 Nulă 1
Lăstar:
Portul lăstarului 006 Erect 1
Culoarea părtii dorsale a internodului 007 Verde cu roşu 2
Culoarea părtii ventrale a internodului 008 Verde 1
Coloarea părtii dorsale a nodului 009 Verde cu roşu 2
Culoarea părtii ventrale a nodului 010 Verde 1
Desimea perilor rigizi la nod 011 Nulă 1
Desimea perilor rigizi la internod 012 Nulă 1
Desimea perilor fini la nod 013 Foarte slabă 1
Desimea perilor fini la internod 014 Nulă 1
Distributia antocianică pe solzii mugurilor 015-1
Bazală 2
Intensitatea antocianica pe solzii mugurilor 015-2
Medie 5
Numărul de cârcei consecutivi 016 2 sau mai puţini 1
Lungimea cărceilor 017 Scurţi 3
Frunza tânără:
Culoarea feţei superioare a limbului(frunza a 4-a) 051 Roşu arămiu 4
Desimea perilor prostraţi între nervurile principale pe faţa inferioara a limbului
053 Medie 5
Desimea perilor rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
054 Foarte slabă 1
Desimea perilor prostraţi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
055 Foarte slabă 1
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
056 Mare 7
Frunza adultă :
Mărimea limbului 065 Medie 5
Forma limbului 067 Orbiculară 7
Numărul lobilor 068 Pentalobată cu tendinţă de septalobare
5/7
Culoarea feţei superioare a limbului 069 Verde închis 7
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară a limbului
070 Până la prima bifurcaţie
3
Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa inferioară a limbului
071 Până la prima bifurcaţie
3
Gofrarea limbului 072 Medie 5
Ondularea limbului între nervurile principale sau secundare
073 Absentă 1
Profilul limbului în secţiune transversală 74 Pliat 2
Băşicarea feţei superioare a limbului 075 Slabă 3
Forma laturilor dinţilor 076 Drepte 2
228
Marimea dinţilor în raport cu mărimea limbului 077 Medie 5
Lungimea dinţilor în raport cu lăţimea lor 078 Medie 5
Gradul de deschidere a sinsului peţiolar 079 Deschis 3
Forma bazei sinusului peţiolar 080 U 1
Prezenţa unui dinte în sinusul peţiolar 081-1
Absent 1
Baza sinusului petiolar delimitat de nervuri 081-2
Pe ambele laturi
3
Gradul de deschidere/ suprapunere al sinusului lateral superior
082 Uşor suprapus 3
Forma bazei sinusului lateral superior 083-1
U 1
Prezenţa unui dinte în sinusul lateral superior 083-2
Prezent 9
Desimea perilor orizontali între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
084 Medie 5
Desimea perilor scurţi, rigizi între nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
085 Medie 5
Desimea perilor orizontali pe nervurile principale pe faţa inferioară a limbului
086 Medie 5
Desimea perilor rigizi pe nervurile principale, pe faţa inferioară a limbului
087 Mare 7
Prezenta perilor fini, orizontali pe fata superioara a limbului
088 Prezenţi 9
Prezenţa perilor drepţi, rigizi pe faţa superioară a limbului
089 Absenţi 1
Densitatea perilor fini orizontali pe peţiol 090 Rari 3
Densitatea perilor rigizi, drepţi pe peţiol 091 Medii 5
Lungimea petiolului în raport cu nervura mediană 093 Mai mică 3
Profunzimea sinusurilor laterale superioare 094 Sinusuri adănci 7
Coarda
Secţiune transversală 101 Circulară 1
Suprafaţa coardei 102 Striată 3
Culoarea generală a coardei 103 Brun închis 2
Prezenţa lenticelelor 104 Absente 1
Pezenţa perilor rigizi pe noduri 105 Absenţi 1
Pezenţa perilor rigizi pe internoduri 106 Abenţi 1
Floare:
Sexul florii 151-1
Hermafrodit normală
3
Nivelul de inserţie al primei inflorescenţe 152 3-4 2
Numărul de inflorescenţe pe ramură 153 2,1-3 3
Fertilitatea mugurilor de la bază(1-3) 155 Medie 5
Strugure:
Lungimea ciorchinelui(fără peduncul) 202 Mică 3
Laţimea ciorchinelui 203 Mică 3
Compactitatea ciorchinelui 204 Mare 7
Lungimea pedunculului 206 Mică 3
Lignificarea pedunculului 207 Până la jumătate
5
Forma strugurelui 208 Cilindro-conică 1/2
Numărul ramificaţiilor (aripilor) 209 1-2 2
Bob:
Lungime 220 Mică 3
Lăţime 221 Mică 3
Uniformitatea 222 Uniforme 2
Forma 223 Troncovoidă 6
Culoarea epidermei 225 Negru albăstrui 6
229
Uniformitatea culorii epidermei 226 Uniformă 2
Gradul de acoperire cu pruină 227 Mediu 5
Grosimea pieliţei 228 Medie 5
Punctul pistilar 229 Puţin aparent 1
Intensitate coloraţiei antocianice a pulpei 231 Slabă 3
Suculenţa pulpei 232 Mediu suculentă
2
Randamentul în must 233 Mediu 5
Fermitatea pulpei 235 Medie 2
Particularităţile gustului 236 Fără particularităţi
1
Lungimea pedicelului 238 Scurt 3
Facilitatea separării pedicelului 240 Uşor 2
Formarea seminţelor 241 Complet dezvoltate
3
Lungimea seminţelor 242 Mică 3
Greutatea seminţelor 243 Medie 5
Prezenţa canelurilor transversale pe faţa dorsală a seminţelor
244 Absente 1
Fenologie:
Epoca de dezmugurire 301 Medie 5
Epoca de înflorire 302 Medie 5
Intrarea în pârga 303 Medie 5
Epoca maturarii fiziologice a bobului 304 Medie 5
Începutul maturării lemnului 305 Medie 5
Colorarea frunzelor toamna 306 Roşu închis 4
Insuşiri agrobiologice:
Vigoarea lăstarilor 351 Medie 5
Creşterea copililor 352 Medie 5
Lungimea internodurilor 353 Scurte 3
Diametrul internodurilor 354 Mic 3
Insuşiri biotehnologice:
Greutatea unui strugure 502 Mică 3
Greutatea unui bob 503 Foarte mică 1
Conţinutul mustului în zaharuri 505 Mediu 5
Aciditatea totală a mustului 506 Medie 5
a b c
Fig. 4. 30. HAIDUC. a - lastarul tânăr (partea dorsală). b - strugure şi frunza adultă; c - lăstar tânăr (partea ventrală).
230
Concluzii:
Obiectiv 1: Evaluarea descriptorilor ampelografici elementari la unele soiuri
vechi, românesti, în vederea armonizării literaturii de specialitate din România
cu noile metode de descriere utilizate la nivel mondial
Soiurile studiate înregistrează diferenţe nete între caracterele cuprinse în lista
descriptorilor prioritari, relevând puterea discriminantă a acestora:
- Desimea perilor fini la extremitatea vârfului lăstarului (Cod.004),
înregistrează nivelul de expresie maxim la soiurile Coarna albă, Negru vârtos,
Gordan, Braghina si minim la soiul Feteasca neagră ;
- Frunza a 4-a (Cod. 051) este puternic colorată cu pigmenti anticianici la
soiurile Băbească neagră, Tămâioasă, Braghină si Rosioară iar la celelalte
soiuri, culoarea variază între verde bronzat (Coarnă albă , Fetească neagră
şi galben-bronzat (Coarnă neagră) ;
- Forma limbului (Cod. 076) este cuneiformă la soiurile Braghină, Gordin,
Fetească neagră si Coarnă neagră, orbiculară la Crâmpoşie selecţionat,
Negru vârtos şi Pandur, Orbiculo - reniformă la Tămâioasă, Negru moale,
Băbească neagră si reniformă la Fetească albă ;
- Numărul de lobi (Cod.068) este de cinci la majoritatea soiurilor, excepţie
facând soiurile Negru moale, Gordin si Fetească regală, a căror frunză este
întreagă ;
- Distribuţia pigmentaţiei antocianice a nervurilor principale pe faţa superioară
(Cod. 070) prezintă nivelul de expresie maxim la soiurile Băbească neagră şi
Braghină, mediu la Fetească neagră, restul soiurilor având nervurile
necolorate ;
- Forma dinţilor (Cod 076) este: convexa la Coarna alba, Negru moale,
Feteasca alba, o latura concavă, una convexă la Feteasca neagră, Gordan,
Crampoşie si drepţi la restul soiurilor ;
- Gradul de deschidere/suprapunere a sinusului petiolar (Cod. 079) are nivelul
de expresie 1 la soiurile Feteasca neagra, Feteasca alba, Gordin si Feteaca
regală, sinusul petiolar fiind larg deschis, la Coarnă albă şi Braghină, cu lobii
suprapuşi, iar restul soiurilor au sinusul peţiolar cu deschidere medie ;
231
- Baza sinusului peţiolar este delimitată de nervuri (Cod 081-2) la Coarna albă
uneori pe o singură latură ;
- Desimea perilor fini între nervurile principale pe faţa inferioară(Cod 084) este:
foarte mare la Coarnă albă; mare la Braghină ; medie la Negru vârtos,
Gordan, Gordin si slabă la celelalte soiuri ;
- Desimea perilor rigizi pe nervurile principale pe faţa inferioară (Cod 087) este:
medie la Coarna albă, Negru vârtos, Gordan, Gordin; slaba sau nulă la
celelalte soiuri ;
- Forma bobului (Cod. 223) este sferic aplatizata la Babească neagră, si sferică
sau ovoidă la celelalte soiuri ;
- Culoarea epidermei (Cod.224) este verde - gălbuie la Coarnă albă, Gordan,
Gordin, Crâmpoşie, Fetească albă, Tamâioasă românească, Victoria, Fetască
regală, roz la Braghină iar la celelalte soiuri este neagră – albăstruie ;
Descrierea soiurilor autohtone, făcută după noile norme adoptate de
organismele internaţionale, vine în sprijinul unei mai bune gestionări a
patrimoniului genetic viticol românesc;
Descriptorii ampelometrici completează descrierea soiurilor, prin parametri
specifici, stabili, cu determinare genetică.
Obiectiv 2: Evaluarea purităţii şi tipicităţii soiurilor Haiduc şi Pandur, în
vederea conservării unui material genetic autentic şi a identificării unor
biotipuri noi în cadrul acestor soiuri
Analiza varianţei aplicată in evaluarea elitelor selectate relevă
următoarele aspecte:
La soiul Haiduc:
- Diferenţe foarte semnificative negative la elita H4 pentru caracterele:
Lungimea nervurii principale mediane - N1; Lungimea nervurii principale
laterale superioare - N2; Lungimea nervurii principale laterale inferioare - N3;
Lungimea nervurii secundare inferioare – N4; pentru Marimea unghiului
dintre N1 şi N2- α; Marimea unghiului dintre N3 ş iN4 – γ ;
232
- Diferenţe distinct semnificative negative la elita H9 în ceea ce priveşte
Mărimea unghiului dintre N1 şi N2- α ; la H4 pentru Mărimea unghiului dintre
N2 şi N3- β; la H6 pentru Mărimea unghiului dintre N3 şi tangenta - punct
peţiolar- extremitatea lui N5; pentru Distanţa între punctul peţiolar şi baza
sinusului lateral superior- d1, la H2 şi la H4; pentru Distanţa între punctul
peţiolar şi baza sinusului lateral inferior- d2, la H4 ; pentru Numărul de dinţi
dintre N2 şi prima nervură secundară la H6 şi pentru Distanţa intre N2 si
prima sa nervură secundară la elitele H6 şi H9 ;
- Diferenţe semnificative negative au înregistrat caracterele: Lungimea nervurii
principale laterale superioare- N2 la H2; Mărimea unghiului dintre N1 şi N2-
la H10; Marimea unghiului dintre N3 şiN4 - г, la H6 de ; Distanţa între punctul
peţiolar şi baza sinusului lateral inferior la H2; Numărul de dinţi dintre N2 şi
prima nervură secundară la H5,H9 şi H10 ;
- Diferenţe foarte semnificativ pozitive au prezentat caracterele: Lungimea
nervurii principale mediane - N1 la H8; Lungimea nervurii principale
superioare laterale - N2 la tot la H 8 Mărimea unghiului dintre N3 şi tangenta:
punct peţiolar - extremitatea N5 la H2 ; Distanţa între punctul peţiolar şi baza
sinusului lateral superior la H9; Distanţa între N2 si prima sa nervură
secundară la H2 şi la H8 ;
- Diferenţe distinct semnificativ pozitive la elitele H5 şi H8 în ceea ce priveşte:
Lungimea nervurii principale inferioare laterale - N3; Distanţa între punctul
peţiolar şi baza sinusului lateral inferior-d2, la H9 ; Numărul de dinţi dintre N2
şi prima nervură secundară la elita H2 ; Distanţa între N2 si prima nervură
secundară la elita H3 ;
- Diferenţe semnificative pozitive au înregistrat caracterele: Lungimea nervurii
principale mediane - N1, la elitele H9: Lungimea nervurii principale inferioare
laterale - N3, H9; Lungimea nervurii secundare inferioare – N4; Distanţa între
punctul peţiolar şi baza sinusului lateral superior - d1, la elitele H5 şi H 8;
Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului lateral inferior- d2, la elita H8.
- Elita H4 înregistrează diferenţe negative la toate caracterele, mai puţin la
Numărul de dinţi dintre N2 şi prima nervură secundară. Diferenţele vizează în
special marimea frunzei şi marimea unghiurilor relevând dimensiuni mai mici
ale frunzelor ;
233
- Elita H 8 înregistrează diferenţe pozitive la 6 din caracterele studiate, si
negative la un singur caracter (Lungimea nervurii secundare inferioare),
diferenţiindu-se net de restul elitelor ;
- Elitele H1, H3, şi H7 nu înregistrează diferenţe faţă de medie, putând fi
considerate tipice soiului si studiate mai departe şi din punct de vedere al altor
caractere.
La soiul Pandur
- Diferenţe foarte semnificativ negative pentru caracterele: Distanţa între
punctul peţiolar şi baza sinusului lateral superior –d1, la elita P9; Numărul de
dinţi dintre N2 şi prima nervură secundară tot la P9;
- Diferenţe distinct semnificative negative au înregistrat elitele: P9 pentru
caracterul Lungimea nervurii principale mediane; P9 pentru Lungimea nervurii
principale superioare laterale-N2, de; P5 pentru caracterul Numărul de dinţi
dintre N2 şi prima nervură secundară şi P9 pentru acelaşi caracter;
- Diferenţe semnificativ negative au prezentat elitele: P5 şi P8 pentru Lungimea
nervurii principale mediane şi pentru caracterul Lungimea nervurii principale
superioare laterale; P3 şi P8 pentru Distanţa între punctul peţiolar şi baza
sinusului lateral superior –d1, ; P1 şi P8 pentru Numărul de dinţi dintre N2 şi
prima nervură secundară ;
- Diferenţe foarte semnificative pozitive au înregistrat elitele P6 pentru
caracterul Lungimea nervurii principale mediane-N1; Lungimea nervurii
principale superioare laterale-N2, şi Lungimea nervurii principale laterale
inferioare-N3; P1 şi P6 pentru Lungimea nervurii secundare laterale
inferioare-N4; P6 pentru Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului
lateral superior –d1, şi pentru Distanţa între punctul peţiolar şi baza sinusului
lateral superior –d2,; P4 pentru Numărul de dinţi dintre N2 şi prima nervură
secundară ;
- Diferenţe distinct semnificative pozitive au fost înregistrate la elitele: P9
pentru Lungimea nervurii principale laterale inferioare N3, pentru Lungimea
nervurii secundare laterale inferioare-N4 ;
- Diferenţe semnificative pozitive au prezentat elitele: P7 pentru Lungimea
nervurii secundare inferioare-N4; P3 pentru Distanţa între N2 si prima sa
234
nervură secundară; P9 pentru Marimea unghiului dintre N2 şi N3, P8 şi P9
pentru Mărimea unghiului dintre N3 şi tangenta: punct peţiolar - extremitatea
N5;
- Elitele P6 şi P9 înregistrează cele mai mari diferenţe, pozitive sau negative,
la majoritatea caracterelor studiate ;
- Elitele P2, P4 şi P7 nu prezintă diferenţe faţă de medie putând fi considerate
tipice soiului şi studiate mai departe;
Elitele H4, H8, P6, P9 şi P10 pot constitui biotipuri noi şi pot fi luate în studiu
în vederea evaluării mai departe a însuşirilor agrobiologice;
Elitele H1,H2, H7, P2, P4 şi P7 nu prezinta diferenţa faţă de media generală,
constituind material de bază în vederea înmulţirii şi menţinerii autenticităţii
soiurilor;
Utilizarea caracterelor ampelometrice în diferentierea soiurilor sau a
biotipurilor in cadrul aceluiaşi soi, se dovedeşte a fi eficientă, fiind caractere
care nu sunt influenţate de acţiunea factorilor de mediu, iar modificările
apărute semnalizează cu certitudine modificări la nivel de genotip.
Obiectiv 3: Identificarea unor noi descriptori cu capacităţi discriminante:
Descriptorii propuşi pot veni în sprijinul diferenţierii unor soiuri foarte
asemănătoare din punct de vedere al celorlalte caractere sau la
identificarea unor biotiputi noi;
Caracterele referitoare la cărcel şi floare pot fi notaţi in timpul înfloritului,
parioadă in care se fac un număr mare de observaţii asupra lăstarului tânăr
şi al frunzei tinere;
Peţiolul frunzei se analizează odată cu observaţiile făcute asupra frunzei
adulte, completând baza de date din fişa ampelometrică, simplificând astfel
procesul de identificare al soiurilor;
Caracterele propuse a fi codificate au o variaţie mica în cadrul aceluiaşi soi şi
nu sunt influenţate de condiţiile de mediu ;
Soiurile prezentate cu aceste particularităţi pot fi considerate soiuri de
referinţă pentru caracterele respective.
235
Obiectiv 4 : Evaluarea unor însuşiri fenotipice la soiurile autohtone:
Utilizarea analizei în componenţi principali în ampelometrie, deschide noi
perspective în definirea şi precizarea descriptorilor ampelometrici utilizaţi
pentru descrierea şi identificarea soiurilor de viţă de vie ;
Procentul de inerţie al primilor doi componenţi principali este de 67, 34 %,
din care 48,11 % primul component şi 19,23 % al doilea component ;
Reprezentarea bidimensională a planului determinat de componenţii principali
pune în evidenţă legăturile liniare dintre cele 21 de variabile analizate la cele
16 soiuri de viţă de vie.
Obiectiv 5: Întocmirea fişelor ampelografice pentru unele soiuri autohtone
după metodologia elaborată de OIV, UPOV şi Bioversity
Datele biometrice în baza cărora s-au acordat notele corespunzătoare, relevă
diferente mari intre soiurile studiate îin ceea ce priveşte:
- Lungimea strugurelui inregistrează cele mai mari valori la soiurile Crâmpoşie,
Braghină, Tămâioasă românească, Roşioară, Coarnă albă, Coarnă neagră, Cu valori
cuprinse intre 17,39 şi 19, 32 cm. Cele mai mici valori la acest caracter înregistrează
soiurile Negru moale, Fetească albă şi Fetească neagră, cu valori medii cuprinse
între 12,27 şi 13,21 cm.;
- Laţimea chiorchinilor a înregistrat cele mai mari valori medii la Braghină, Băbească
neagră, Tămâioasă românească şi Roşioară, de la 12,20 la 12, 84 cm iar cele mai
mici la Negru moale, Fetească neagră şi Haiduc cu valori medii cuprinse între 6,21 şi
6.8 cm.;
- Pedicelul prezintă de asemenea dimensiuni diferite, de aici rezultând si
compactitatea strugurelui. El variază între 2,36 mm la Crâmpoşie, care are o
compactitate mare a strugurelui şi 5,20 mm la Băbească, soi cu strugure foarte lax.
- Lungimea bobului a variat între 13, 61 mm la fetească albă şi 22.10 mm la Coarnă
albă;
236
- Lungimea internodiilor a fost diferilă de la un soi la altul in funcţie de vigoare. Astfel
soiurile Crâmpoşie, Gordin, Fetească neagră, Coarnă albă şi Coarnă neagră
prezintă internodii cuprinse între 12,48 şi 13, 47 cm în schimb soiurile Braghină,
Băbească neagră, prezintă imternodii cuprinse între 7,24 şi 8,72 cm.;
- Mărimea frunzei dată de lungimea şi lăţimea limbului a prezental valori mari la
Braghină, Negru vârtos, Roşioară, Coarnă albă cu lungimea cuprinsă intre18,21 şi
20, 64, şi cele mai mici valori au fost înregistrate la Gordin, Negru moale şi Fetească
albă, cu valori cuprinse între 14,35 şi 14, 81 cm.;
Alinierea la metodologia mondială de descriere a soiurilor de viţă de vie
vine în sprijinul evaluării biodiversităţii reale existente în cadrul speciei
Vitis vinifera, prin eliminarea sinonimiilor şi confuziilor generate de
existenţa multiplelor biotipuri existente in cadrul aceluiaşi soi;
Precizările aduse în modul de evaluare al descriptorului 077(Dimensiunea
dinţilor în raport cu Dimensiunea limbului) şi stabilirea intervalelor de
clasă vin, în sprijinul facilitării notării acestui descriptor;
Fişele ampelografice constituie o bază de date importantă în identificarea
soiurilor în sistem computerizat;
Soiurile pentru care s-au întocmit fişele ampelografice, pot fi considerate
soiuri de referinţă în identificarea soiurilor de viţă de vie în colecţiile sau
plantaţiile unde acestea există, având în vedere că soiurile menţionate în
lista O.I.V. sunt mai puţin întâlnite în ţara noastră.
237
Bibliografie
1. ALLEWELDT G., DETTWEILLER ERICA, 1986 - Ampelographic studies to
characterize grapevine varietes. Atti 4 - Simp. Intern Genetica della Vite,
aprilie 1985. Rev Vignevini no 13 (sppl. No. 12), p. 6-59.
2. ALIN DOBREI, LILIANA ROTARU, MIHAI MUSTEA, 2005 - Cultura viţei
de vie, Editura Solness.
3. ANDRASOVSZKY J., 1926 - Ampelográfiai tanulmányok, Amp.Int.,vol.VIII.
4. ANTONI A., DHONE T., KERVAREC R., 1993 - Information des tableax
individues x variables. Congres de statisticue, vanes, france, p. 7-11.
5. ANTONIAZZI P., MORETTI G., 1981 - Ampelographic diferences bitween
Chardonnay B and Pinot Bianco B. Rev. Vitic. Enol. Nr. 34, p. 139-144.
6. ARAUJO JA, 1996 - 'Cardinal' grape, its ampelographic characterization and
cultural aptitude, Wein-Wissenschaft, Wiesbaden, 51 (2), p. 116-121.
7. AUDEGUIN L., BOIRON R., BLOI P., GRENAN S., LECLAIR P.,
BOURSIQOUT J.M., 2000 - L'experimentation des clones de vigne en
France. Etat des lieux, methodologie et perspectives. Bull. O. I. V. vol 73 -
829-830, p.181-191.
8. BACHMANN C., 1994 - Peroxidaze izoenzyme patterns in Vitaceae. Rev.
Vitis, nr, 3, p. 151-156.
9. BANIŢĂ P., VLĂDOIANU E. 1979 - Studiul comportării unor struguri de
masă pe nisipurile ameliorate din Oltenia. Lucr. Şt. Ale SCCPAN, vol. III, p.
445-454.
10. BANIŢĂ P. şi colab., 1981 - Cultura plantelor pe nisipuri, Editura Scrisul
românesc, p. 317, 350, 280.
11. BASSI D., SILVESTRONII O., 1994 - Caratterizzazione varietale e sistemi
computerizzati di tassonomia morfo-fenologica in frutti-viticoltura. Dep. Di
colture Arboree, pub. nr. 1152, Univ. Bologna, Italia.
12. BĂLŢATU GH., 1975 - Ampelografia în sistemul ,,cartea cu perforaţii”.C.M.
a Institutului Agronomic Iaşi.
13. BECHMAN O., BLAICH R., 1988 - Isoelectric Focusing of Grapevine
Peroxidases as a tool for ampelographi. Rev. Vitis, no. 27, p. 147-155.
238
14. BENIN M., GASQUEZ J., MAHFOUDI A., BESSIS R., 1988 -
Caractérisation biochimique des cépages de Vitis vinifera, L. par
électrophorese foliaires. Essai de classification des variétés. Rev. Vitis, nr.
27, p. 1577-172.
15. BILLEAU A., 1937 - Diagrama ampelometrică a frunzei de Vitis vinifera, ca
element de diferenţiere a varietăţilor. Analele ICAR, vol IX, p. 287-295,
Bucureşti.
16. BONEA DORINA, 2007 – Ameliorarea plantelor, Editura Universitaria
Craiova.
17. BONEA BORINA, 2009 – Aplicaţii în ameliorarea plantelor, Editura
Universitaria Craiova.
18. BOTU I., BOTU M. 1997 - Metode si tehnici de cercetare în pomicultură,
Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea, p.228.
19. BOTU I., BOTU M. 2003 - Analiză biostatistică şi design experimantal în
biologie şi agricultură, Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea, p. 89.
20. BOURQUINN J. C. DTTEN L., WALTER B., 1995 - PCR - RFLP analysis of
Vitis, Ampeloppsis and Parthenocissus and its application to the
identification of roootstochs. Rev. Vitic. nr. 34, p. 103-108.
21. BOURSIQUOT J.M., FABER MARIE PAULE, BLNCHIER O., TRUEL P.,
1987 - Utilisation par l´informatique et traitement statistique d´un fichie
ampelographique. Agronomie, nr.7, p. 13-20.
22. BOURSIQUOT J.M., VIGNAU L., BOULET J. C., 1989 - Ricerche
sull´utilizzazione dell´ampelometria. Rev. Vitis. Enol., nr. 42 p. 37-52.
23. BOURSIQUOT J.M., PARRA P., 1992 - Aplication d´une métode
d´électroforese pour la caracterisation et reconnaissance des porte-graffes.
Rev. Vitis. nr. 31, p. 189-194.
24. BOURSIQUOT J.M., WALTER B., 1994 - Aspects botanique et genetique
de l´aplication des nuvelles tehnique de biologie moleculaire, d´informatique
et de biotehnologies (transfert de genes) a la vigne. Raport de la france 74
Congres de l´OIV., p. 42-64.
25. BOURSIQUOT J.M., 1994 - Ampelografie comparee de quelque cepages
de cuve bordalais cultives au Chili. 6 Congreso latino-americano viticultura y
enologia, Chili, p. 131-140.
239
26. BOURSIQUOT J.M., DESSUP M., RENNES C., 1995 - Distribution des
principaux caracteres phenologiques, agronomiques et tehnologiques chez
Vitis vinifera L. Rev. Vitis, vol.344, nr.1, p. 31-35.
27. BRANAS J., 1959 - Métodes de description ampélografique et leur valeur
pour l´dentification des variétés. Bull. OIV, vol. 31(3335), p. 18-41.
28. BRANAS J., TRUEL PP., 1965 - Variétés de raisins de table, tome I-III.
Imprimerie Ch. Dehan, Montpellier.
29. CALO A., COSTACURTA A., CERSOSINO A., GIUST M., MARCHETI S.,
1986 - Studio sulll´aplicazione del codice internazionale per la descrizione
standardizzata delle varieta di viti. Rev. Vigneviti, nr. 12, p. 69-72.
30. CALO A., COSTACURTA A., CERSOSINO A., GIUST M., OTTAVIANO E.,
CAMUSSI A., LORENZONI C., 1989 - Contributo preliminare alla
individuazione di caratteri ampelografici ed ampelometrici atti alla
caratterizzazione dei vitigni. Rev. Vitic. Enol., nr. 1, p. 71-76.
31. CALO A., COSTACURTA A., CONCELLIER S., FORTI R., 1990 -
Granacha, Grenache, Cannonao, Tocai Rosso, a single grapevine variety.
Rev. Vigneviti, nr. 17, p. 45-48.
32. CAMPASTRINI F., ANZANI R., FAILLA O., IACONO F., SCHIENZA A.,
1993 - Applicasion de l´analyse philometrique a la clasification
geographiquuue de la population italienne de la vigne sauvage. Journal
International de la vigne e du vin, vol 27, nr. 4 p. 225-262.
33. CĂPRUCIU RAMONA şi colab., 2007 - Evaluarea prin sistem hplc a formelor
izomere ale resveratrolului din unele soiuri de vita de vie din centrul viticol
Banu Maracine, Lucrari Stiintifice, Vol 15 (2), Lucrari Stiintifice/Univ. Agrara
de Stat din Moldova. Fac. de Horticultura; Centrul Ed. al UASM.
34. CEAPOIU N., 1968 - Metode statistice aplicate în experienţele agricole şi în
biologie, Editura Agrosilvică Bucureşti, p. 104-108.
35. CELIK S., 1994 - Ampelographic formula for determination of some table
grape varieties (in: Rantz, J.M. (Ed.): Proceedings of the International
Symposium on Table Grape Production, June 28 and 29, 1994, Anaheim,
CA, USA, p.164-166.
240
36. CICHI DANIELA DOLORIS şi colab.,2008 - Monitoring and evaluation of
evironmental factors incidence on biodiversity variability in wine-growing. -
First Symposium on Horticulture in Europe, Viena, Austria.
37. CID ALVAREZ NURIA., BOURSICOUT J.M., SAA OTERO MARIA PILAR,
RAMONI MARTINEZ L., 1994 - Differenciation des cepages autochtones du
Nord - Ouest de Espagne *galice (et elaboration d´une ćle de determination
basse sur l´ampelometrie. Jurnal international de la vigne et du vin, vol. 28,
nr. 1, p. 1-17.
38. CHIPRIANI G., FRAYYA G., PETERLUNGER E., TESTOLIN R., 1996 -
Caratterizzazione varietale Vitis vinifera attraverso l´uso di regionii
microsatelliti. Rev. vitic. Eno. nr. 1, p. 71-72.
39. COSTACURTA A., YAMBON F., 1988 - Il computer per la ricerca
ampelografica. Rev. vitic. Enol., nr. 41, p. 473- 477.
40. COSTACURTA A., CALO A., CARRARO R., GIUST M., ANTONIAZZI M.,
LAZZARO G., 1996 - Metodologie computerizate per la caracterizzazone di
vitigni. Rev. vitic. Enol. nr. 1, p. 27-34.
41. CONSTANTINESCU GH., ELENA NEGREANU, 1957 - Studiul insuşirilor
tehnologice ale soiurulor de viţă roditoare, Editura Academiei RSR.
42. CONSTANTINESCU GH., şi colab., 1962 - Ampelografia R.S.R., Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti.(vol. 1-8).
43. CONSTANTINESCU G., 1971 - Viticultură specială. Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti.
44. COSTEA D.C. şi colab., 2008 - Influence du régime thermo-hydrique
variable sur les indices bio productifs chez les cépages pour les vins rouges.
Congresul OIV, Verona-Italia.
45. COSTEA D.C. şi colab., 2008 - The influence of the varied hydric regime on
the bioproductive parameters of grapevine, First Symposium on Horticulture
in Europe, Viena.
46. COTEA VICTORIA 1992 - Viticultură şi oenologie. Îndrumător pentru lucrări
practice. Centrul de multiplicare al UAMV Iaşi.
47. COTEA VICTORIA, COTEA V.V., 1995 - Viticultură, ampelografie şi
oenologie, Editura didactică şi pedagogică Bucureşti.
241
48. CRĂCIUN T., 1987 - Geniul genetic şi ameliorarea plantelor. Editura Ceres,
Bucureşti.
49. CRĂCIUN T., TOMOZEII I., COLEŞ N., BUTNARU GALIA, 1991 - Genetică
vegetală. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
50. CRAVERO MARIA CARLA, GUIDONII SILVIA, SCHNEIDER ANA, DI
STEFANO R., 1994 - Caractérisation varietale de cepages muscues a raisin
coloré au moien de paramétres ampelografiques descriptifs et biochimicue.
Rev. Vitis, nr. 33, p. 75-80.
51. DEJEU L., 1995 - Viticultură. Editura didactică şi pedagogică , Bucureşti.
52. DE MICHELI L., MAINES F., IACONO F., CAMPOSTRINI F., 1997 -
Ampelographic analysis in vine: The fillometry as a tool of characterization
and identification, Rivista di Viticoltura e di Enologia, Conegliano Italy, 1997,
nr. 3, p. 37-54.
53. DETTWEILLER ERIKA. 1990. Genetic resources – Gene banks. Vitis 29,
57-59. Newsletter 1.
54. DETTWEILLER ERIKA, 1991 - Preliminarii minimal descriptors list for
grapevine varieties. Institut for Grapevine Breeding Geiweilerhof,
Siebeldingen.
55. DETTWEILLER ERIKA, 1992. The grapevine herbarium as an aid to
grapevine identification - First results. Vitis 31, 117-120, Newsletter 4.
56. DI STEFANO R., 1996 - Metodici chimici nella caratterizzazione varietale.
Rev. Vitic. Enol., nr.1, p. 51-56.
57. DIAZ G., SETZU M., DIANA A., LOI I., DE MARTIS B., PALA M., BOSELLI
M., 1991 - Analyze de Fourier de la forme de la feuille de vigne. Premiere
application ampelometrique sur un eschantillon de 34 cépages implantés en
Sadaigne. Jurnal Internat. Des Sciences de la vigne et du Vin, nr. 25 (1), p.
34-49.
58. DUCROCQ V. 1992 - Calcul matriciel. INRA – Literature grise, France, p.
54-101.
59. DUMITRESCU MARGARETA, VLĂDESCU B., 1973 - Izoenzimele
plantelor, Editura Ceres, Bucureşti.
60. DURIER C., DERVIN C., 1990 - Clasification automatique. Congres de
Bimetrie, Montpelier, France, p. 18-40.
242
61. DVORNIC V., 1965 - Lucrări practice de ampelografie. Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti.
62. EIRAS-DIAZ J. E., GALVAO N PALUDETTI G., 1996 - The
glucosephosphate isomerase and the phosphoglucomutase as isozyme
markers of same portuguese grapevine cultivars. Rev. Vitic. Enol., nr. 1,
p.35-40.
63. EIRAS-DIAZ J.E., BRUNO-SOUSA R., 1998 - Isoenzimatic polimorphism
differentiation of portuguese grapevine cultivars. American Journal Enol.
And Vitic., nr.1, p. 86-90.
64. EYNARD I., DALMASSO G., 1990 - Viticoltura moderna. Editura Ulrico
Hoepli, Milano.
65. EYNARD I.,GAY G., 1991 - Evolution of ampelographic methods,
Quaderni della Scuola di Specializzazione in Viticoltura ed Enologia, Centro
di Studio per il Miglioramento Genetico della Vite, CNR, I-10126, p.227-262.
66. FIORINA M., 1986 - Multivariate data analisys sa a discriminating method
of the origin of wines. Rev. Vitis, nr.25, p.189-201.
67. GALET P., 1988 - Cepages et vignobles de France, Imprimerie Ch. Dehan,
Montpellier.
68. GALET, P., 1971 - Precis d´ampelograpphie pratique. Imprimerie Paul
Dehan, Montpelier, p. 13-17.
69. GALET. P., 1950 - Metode de description des espèces, variétés, et hibrides
de vignes. Congr. Intern. Athènes.
70. GALET. P., 1967 - Recherches sur la Methodes d´identification et de
clasification des Vitacés des zone tempérées. Thése Doctorat ès Sciences,
faculte de Sciences, Montpelier.
71. GIANAZZA E., TEDESCO G., VILLA P., SCIENZA A., CARGNELLOG.,
RIGHIETTI PP. G., OSVAGHI A., 1989 - Caracterization of the maior proteis
from Vitis vinifera seeds. Rev. plant Science, nr. 62, p. 73-81.
72. GOETHE H., 1878 - Handbuch der ampelographie. Editura Lykam e
Josefthal Graz.
73. GUYOT G., 1996 - Agricultutre statistique agricoles. Chapitre d´ouvrage,
Univ. Quebec Canada, p. 269-316.
74. GHIDRA, V., BOTU M., SESTRAS R., BOTU I., 2004 - Biodiversitate si
bioconservare. Ed. Academic Pres, Cluj-Napoca, p. 231-232.
243
75. IANCU PAULA,2007 – Genetică. Îndrumător de lucrări practice. Tipografia
Universităţii din Craiova.
76. INDRAŞ ADRIANA 1977 - Studiul ampelografic al soiurilor apirene din
sortimentul României. Teză de doctorat, IANB Bucureşti.
77. INDREAŞ ADRIANA 1994 - Ampelografie, Vol I şi II ASMC al IANB
Bucureşti.
78. JITĂREANU G., 1994 - Tehnică experimentală, curs. Centrul de
multiplicare al Univ. Agronomice şi de Medicină Veterinară Iaşi.
79. KISKIN P. H. 1962 - Cheie politomică pentru determinarea ampelografică a
soiurilor de viţă de vie. Rev. Grădina, via şi Livada, nr. 5, p.27-32.
80. LEBART L., MORINEAU A., PIRON MARIE, 1997 - Statistique exploratoire
multidimensionnelle. Editura Dunod, Paris.
81. LEPĂDATU VICTORA, CONDEI G., 1986 - Contribuţii la studiul genetic,
agrobiologic şi tehnologic al soiurilor Victoria şi Azur recent omologate.
Volum Omagial SCPVV Drăgăşani p. 137-142.
82. MARTIN T. ŞI NEAGU M., 1940 - Întru cât poate servi ampelometria
frunzelor la recunoaşterea varietăţilor de viţă de vie din cultură. Analele
ICAR Vil. XII Bucureşti.
83. MARINESCU I., 1984 - Analiza factorială. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică
Bucureşti.
84. MARINESCU T., 1989 - Determinator politomic. Rev. Natura, nr. 2, p. 32-
38.
85. MARTINEZ DE TODA, F., SANCHA, J. C. 1997 - Ampelographic
characterization of white Vitis vinifera L. cultivars preserved in Rioja, Bulletin
de l'O.I.V.France, 1997, 70 (793-794), p. 221-234.
86. MARTINEZ M.C., BOURSIQUOT J.M., GRENAN S., BOIDRON, R., 1997 -
Ampelometric studies of the leaves of cv. Grenache noir (Vitis vinifera L.)
somaclones - Canadian Journal of Botany-Canada, 75 (2) p. 333-345.
87. MARTI C., CASANOVA J., MONTANER, C., BADIA, D., 2007 -
Ampelometric study of mature leaves from two indigenous Vitis cultivars
grown in Somontano de Barbastro, Journal of Wine Research United
Kingom, 2007, 17 (3) p. 185-194.
244
88. MARTIN T. ŞI NEAGU M., 1940 - Întru cât poate servi ampelometria
frunzelor la recunoaşterea varietăţilor de viţă de vie din cultură. Analele
ICAR Vol. XII Bucureşti.
89. MAXIM I., GR. ŞOROP, D. STOIAN, A CĂCIULESCU, D. ANGHELINA,
1964 - Nisipurile din stânga Jiului, Bul. Stiinţific al Institutului Agronomic T.
Vladimirescu, Craiova, Vol VII - Supliment, p. 5-12.
90. MAXIM I., GR. ŞOROP, POPA EUGENIA , ANGHELINA D., BALINTONII
MIHAELA, GHEGELIU MĂDĂLINA, 19964 - Principalele proprietăţi fizice şi
chimice ale nisipurilor de la centrul experimental Tîmbureşti, Bul. Stiinţific al
Institutului Agronomic T. Vladimirescu , Craiova, Vol VII - Supliment, p. 23.
91. MÎNDRILĂ GHEORGHIŢA, I. OLTEANU, DANIELA DOLORIS CICHI,
DORIN CONSTANTIN COSTEA, 2008 - Descriptorii ampelografici
elementari la unele soiuri de viţă de vie autohtone - Analele Universităţii din
Craiova, Agricultură, Montanologie, Cadastru, Editura Universitaria, p.141-
146.
92. MÎNDRILĂ GHEORGHIŢA, I. OLTEANU, DANIELA DOLORIS CICHI,
DORIN CONSTANTIN COSTEA, 2009 – Variability of Same Ampelometric
Features with Some Romanian Grapevine Sorts (Haiduc and Pandur),
USAMV Bulletin, Cluj –Napoca, 2009.
93. MÎNDRILA GHEORGHIŢA, OLTEANU I., DANIELA DOLORIS CICHI,
COSTEA D. C., MÎNDRILĂ S., NIŢU TĂNŢICA, - Ampelographic Descriptors
with Discriminating Features Used in Describing and Identifying vinifera
sorts – Annals of the University of Craiova, Agriculture, Montanology,
Cadastre, Universitaria Publishing House, 2009
94. NAVVARO F., CARVALHO E. VASCONCELOS JOAO DE, 1938 –
Caractèristiques Ampèlografiques et ampèlotaxonomiques dans le genres
Vitis, Raport du V-ème Congrès OIV.Lisabona.
95. NEMET M., 1966 - Borszölöfaltac Hatarozokulcsa. Mezögazdasagi Kiadó,
Budapest, Ungaria.
96. OLTEANU I., 2000 - Viticultură generală, Editura Universitaria.
97. OLTEANU I., DANIELA DOLORIS CICHI, COSTEA D.C., MARACINEANU
L.C., 2002 - Viticultura specială. Zonare, Ampelografie, Tehnologii
specifice, Editura Universitaria, Craiova.
245
98. OLTEANU I., DANIELA DOLORIS CICHI, GHEORGHIŢA MINDRILĂ, 2007
- Evaluarea unor însuşiri fenotipice la unele soiuri autohtone de viţă de vie -
Analele Universităţii din Craiova, Agricultură, Montanologie, Cadastru,
Editura Universitaria, p. 301-304.
99. OSLOBEANU, M., şi colab., 1980 - Viticultură generală şi specială, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucuresti, p. 21; p. 422, 431-434.
100. OPREA A., INDREAŞ ADRIANA, 2000 – Viticultură, Editura Ceres,
Bucureşti.
101. PĂDUREANU SILVICA, 1998 - Cercetări privind variabilitatea
fenotipică a soiului de viţă de vie Fetească neagră in vederea selecţiei
clonale. Teză de doctorat, UAMV Iaşi.
102. PUŞCĂ I., 2006 - Vechi soiuri româneşti de viţă de vie. Tipografia
Intact.
103. POENARU I., 1970 - Metodologie, Ampelografia RSR, Editura
Academiei, p. 569.
104. RODRIGUES M. A., 1955 - Sur la variabilite des valeurs des
coordonnees phillometriques par rapport aux differents points de la feuille et
aux diferents niveaux du sarment, Bull. Oiv, vol. 27, nr. 292.
105. ROMANI - MARTINEZ L., 1994 - Differentiation between native Vitis
vinifera cultivars in Galicia, NW of Spain, and elaboration of an identification
key based on ampelometry. Journal International des Sciences de la Vigne
et du Vin28 1-17, 77.
106. ROTARU LILIANA, 1999 - Analiza cluster în ampelometrie. Lucr. Şt.
Ale USAMV Iaşi, Serie Hortic. Vol. I(42), p. 53-60.
107. ROTARU LILIANA, 1999 - Descriptorii ampelografici - metodă
modernă de caracterizare a soiurilor de viţă de vie, Programul Tempus
Agro-Ali-Cor, Lucrări ale bursierilor, Editura univ. Transilvania din Braşov, p.
138-146.
108. ROTARU LILIANA, C. TÂRDEA, 1999 - Contribuţii la studiul
ampelometric al soiurilor de viţă de vie, prin prelucrarea datelor pe
calculator-programul Microsoft Excel 97. Lucrãri Stiintifice, seria Horticulturã,
vol. 1 (42), p. 40-52, Iaşi.
109. ROTARU LILIANA, 2000 - Cercetări asupra caracterelor fenotipice şi
însuşirilor biotehnologice la soiurile autohtone de viţă de vie, prin utilizarea
246
codurilor şi sistemelor de determinare bazate pe ampelometrie. Teza de
doctorat, Iaşi.
110. ROTARU LILIANA, ŢÂRDEA C., 2002 - Contribuţii la prelucrarea
datelor ampelometrice prin analiza în componenţi principali. Analele
Univ.Craiova, vol.VII(XLIII), p. 258-262.
111. A, 1996 - Grape variety identification by means of SCHNEIDER
ampelographic and biometric descriptors, Rivista di Viticoltura ed Enologia,
Conegliano.
112. SCHNEIDER A, 1988 - Ampelografia e metodi ampelometrici: uovi
orientamenti, Quaderniri Viticoltura ed Enologia, Univ. Torino, Italie, p. 213-
237.
113. SCHNEIDER A, ZEPPA G., 1988 - Biometria in ampelografie: l´uso di
una tavoleta grafica per effetuare rapidamente misure fillometricge. Vignevit,
nr.9, p. 37-40.
114. SCHNEIDER A, 1996 - Grape variety identification by means of
ampelographic and biometric descriptors. Rev. Vitiv. Enol. nr 1, p. 11-16.
115. SILVESTRONI O., INTRIERI C., DI DOMIZIO N., 1995 - Evaluation of
clonal variability in Vitis vinifera cultivars by phyllometric methods-Vignevini,
Bologna22 (12, Ricerca) p. 9-14.
116. SILVESTRONII O., INTRIERI C., CREDI R., FACIOLI F., MARANGONI
B., VESPIGNANI G., 1990 - Clonal variability of several grapevine cultivars
(Vitis vinifera L.) grown in the Emilia-Romogna. Rev vitis, special issue, p.
500-507.
117. SILVESTRONII O.INTRIERI C., DI DOMIZIO. 1996 - Impiego di
metodi filometricii per la caracterizzazione di alcunii vitigni dell´Emilia
Romagna. Rev.Vitic. Enol. nr. 1, p. 17 -26.
118. SILVESTRONII O.INTRIERI C., DOMIZIA D., 1996 - Valutazione della
variabilta clonale in cultivar di Vitis vinifera L. mediante fillometricii.
Rev.Notae a.i.V.V., nr. 1, Sienna-Barii, Italie, p. 35-39.
119. STEFANO A., VIGNOZZI NADIA, VIGNINI M. ANA, 1996 -
AmpeloCADs (Ampelografic Computer Aided Digitizing System): an
intagraded system to digitize, fille and process biometrical data from Vitis
ssp. Leaves. Americam journal Enol. And Vitic., vol. 47, p. 257-267.
247
120. SOSNOVKHI D. I., MIRIMANOVA L. S., 1928 – Materialî k izuceniiu
stroeniia ţvetka k vinogradnoi lozi, Trudi po prikladnoi botanike, ghenetike I
selecţii, vol. XVIII, fasc. 4.
121. SUBDER R.E., KRIZUS A., LOUGHEED SS.C., CAREY K., 1987 -
Izoenzyme characterization of Vitis species and some cultivars. Amarican
jurnal Enol. Vitic.nr. 381, p. 176-181.
122. TEODORESCU I.C., 1929 - Les vignobles de Roumanie. XVI - eme
Congres internaţional d´agriculture. Bucharest 7-10 juin.. Tipografia
Bucovina.
123. TEODORESCU I.C., 1964 - Pe urmele unor vechi podgorii ale geto-
dacilor. Editura Agrosilvică Bucureşti.
124. TEODORESCU I.C. 1966 - Viţa de vie şi vinul de-a lungul veacurilor.
Editura Agro-silvică Bucureşti.
125. TOMAS M.R., CAIN P.SCOTT, 1994 - DNA tipic of grapevines: a
universal methodology and database for describing cultivars and evaluation
genetic relatedness. Rev. Plant. Molecular Biology, nr 25, p. 939-949.
126. TOMASSONE J., DERVIN C., MASSON J. P., 1993 - Biometrie:
Modelisation de phenomenes biologiques, Imprimerie Masson, Paris,
France.
127. TOMAZIC, IRMA, KOROSEC-KORUZA, Z., 1997 - Collecting and
describing the old grapevine cultivars Vitis vinifera L. in Primorje (Coastal)
winegrowing region), Research Reports, Biotechnical Faculty, University of
Ljubljana,Slovenia, p.113-120.
128. TOMAZIC, IRMA, AND ZORA KOROSEC-KORUZA, 2003 - Validity of
Phyllometric Parameters Used to Differentiate Locan Vitis Vinifera L.
Cultivars, Genetic Resources and Crop Evolution, Springer Netherlands,
Volume 50, Number 7 / November, p. 773-778.
129. TUDOR M., NICHITA A., GEORGESCU ELENA, PODEANU P.,
TUCULESCU GABRIELA, 1964 - Analiza climatului local din zona
Tîmbureşti, pe baza observaţiilor din perioada 1051-1963, Bul. Stiinţific al
Institutului Agronomic T. Vladimirescu, Craiova, Vol VII – Supliment, p. 51.
130. TÂRDEA, C., LILIANA ROTARU, M. MUSTEA, 1996 - Folosirea
codurilor si descriptorilor ampelografici la soiurile autohtone de viţã de vie.
Revista Cercet. Agron. în Moldova, vol. 3-4.
248
131. TÂRDEA, C., LILIANA ROTARU, 1996 - Ampelografie vol II. Centrul de
multiplicare al Universităţii Agronomice şi de Medicină Veterinară, Iaşi.
132. TÂRDEA, C., LILIANA ROTARU, M. MUSTEA 1999 - Conservarea
diversităţii genetice la viţa de vie.
133. VOLPE B., 1990 - Ampelographic and taxonomic studies for varietal
defferetiation. Vigneviti, nr. 17, p. 27-32.
134. WALKER M. A., BOURSIQOUT J. M., 1992 - Ampelografic and
isoenzyme data correcting the mishaming of the grape rootstok SO4, at the
University of California, Davis. American Journal Enol. And Vitic., nr 43, p.
261-265.
135. WOLFE W.H., 1976 – Identification of the grape varieties bi isozimes
banding patterns. American Journal Enol and Vitic., nr 27, p. 68-73.
*** IPGRI. 1997. Descriptors for Grapevine (Vitis spp.). 2nd edition. IPGRI, Via delle
Sette Chiese 142, 00145 Rom.
*** IPGRI. 2004. Working Group on Vitis. Part I. Discussion and Recommendations.
First meeting – 12-14 June 2003 – Palic, Serbia and Montenegro.
*** HOTĂRÂRE nr.1.432 din 17 noiembrie 2005 - M.Of. nr. 1059/26 noi. 2005
privind măsurile şi instrumentele de reglementare a filierei vitivinicole.
*** Code des caractères descriptifs de variétés et espèces de Vitis, 2007,
2- eme édition de la liste des descripteurs OIV.
*** www.oiv.int/ Rapport du Directeur Général sur la situation de la vitiviniculture
mondiale en 2007.
*** www.oiv.int /Situation et statistiques du secteur vitivinicole mondial
*** http//www.oniv.ro- Petre Călin Mocanu-Triumful vinurilor românesti din soiuri
autohtone.
*** http://www.genres.de/CF/eccdb/vitis/_cfm/introduction.cfm - European Vitis
Database
249
CURRICULUM VITAE
INFORMAŢII PERSONALE:
Nume: Mîndrila Gheorghiţa
Adresă: Loc. Craiova, Str. George Vîlsan, Bl. J2, Sc. 2, Ap. 5
Telefon: 0766554189
E-mail: vioricamindrila@yahoo.com
Naţionalitate: Română
Data naşterii: 22. 08 1959
EDUCAŢIE ŞI FORMARE:
1966- 1974 - Şcoala Generala în loc. N. Balcescu, jud. Vilcea;
1974-1978 - Liceul Agroindustrial Dragasani;
1978-1982 - Facultatea de Horticultura – Uiversitatea din Craiova;
1997-2002 - Facultatea de Teologie din Craiova
2002 - Absolvit cursurile postuniversitare ale Departamentului pentru pregătirea a
personalului didactic, Universitatea din Craiova;
2005 - Absolvit Modulul de limba engleză – nivelul I - Organizat de Facultatea de
Litere din Craiova;
2005 -2008 – Doctorand la Scoala doctorală cu domeniul fundamental Stiinţe
agricole şi Silvice, domeniul Horticultură.
EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ:
1982 - 1983 – Inginer stagiar la Ferma pomicola Tepesti, Jud. Vilcea;
1983 - 1986 – Inginer şef de fermă la A.E.S.C.Valea Nucarilor, Jud. Tulcea;
1986 - 1994 - Inginer şef de fermă la A.E.S.C. Boureni, Jud. Dolj;
1994 - 2009 - Inginer - Laboratorul de Ameliorarea plantelor, Facultatea de
Horticultura, Universitatea din Craiova.
250
Colaborari la proiecte de cercetare:
1. Membru la Proiect nr. 105C/27.08.007 cu tema Identificarea,
conservarea si caracterizarea germoplasmei de Vitis vinifera ssp.
Sylvestris în regiunea de sud - est a Europei -- proiect finantat de Swedish
Biodiversity Centre prin Banca de gene Suceava, coordonator proiect, Klime
Beleski- Institute of Agriculture – Macedonia.
2. Membru la Grantul CNCSIS , cod 635, 2007-2008, Act adiţional la contractul
de grant 65GR/11.06.2008, tema 8 –Evaluarea, conservarea şi utilizarea
biodiversităţii în vederea îmbunătăţirii sortimentului viticol – alternativa
pentru o dezvoltare durabilă de calitate, director conf. univ. dr. ing. Cichi
Daniela Doloris.
3. Membru la Proiect nr. 787/10.09.2009 cu tema Identificarea,
caracterizarea şi conservarea soiurilor autohtone vechi de viţă de vie în
ţările din vestul Europe - proiect finantat de Swedish Biodiversity Centre
prin Banca de gene Suceava, coordonator proiect, Klime Beleski- Institute of
Agriculture – Macedonia.
Lucrări publicate:
1. BONEA DORINA, URECHIAN VIORICA, MINDRILA GHEORGHITA , 2000, -
The hidrous aspects of some of the corn hybrids cultivated at S.C.A. Şimnic,
Lucrările simpozionului “Agricultură şi alimentaţie-prezent şi perspectivă”,
U.S.A.M.V. Cluj-Napoca, pag. 48-51, ISBN: 973-99991-4-x.
2. BONEA DORINA, ILICIEVICI S., MINDRILA GHEORGHITA , Constantinescu
Emilia, 2001, Rezultate privind capacitatea generală de combinare a unor linii
consangvinizate de porumb, Analele Universităţii din Craiova, vol. XXXI,
Lucrări ştiinţifice, ISSN: 1582-9391.
3. MINDRILA GHEORGHITA, CORNEANU MIHAELA, DORINA BONEA,
RODICA SOARE - Studiul descendenţelor M2 si M3 la susan. Analele
Universităţii din Craiova, vol.XXXIII, 2003, p. 47-50.
251
4. CORNEANU MIHAELA, G.C. CORNEANU, G.C. CORNEANU, CARMEN
CRISTEA, ROŞCA A., ŞTEFĂNESCU I., GHEORGHITA MINDRILA -
Preliminary aspects of the effects induced by the interaction depleded
deuterium water – electromagnetic field on in vitro organogenesis procvess in
Robinia pseudoacacia var. oltenica. The 10-th ICSI Conference”Progres in
Criogenics and Isotopes Separation”, Proceedings. Căciulata, România,
2004, p. 58-63.
5. CORNEANU MIHAELA, GHEORGHITA MINDRILA, G.C. CORNEANU,
CARMEN CRISTEA, P. ATIM,R. - The influence of humic acids and
magnetic fluids on shoot elongation and in vitro rooting processes in Prunus
avium L., Buletinul USAMV- cn, Seria Zootehnie si Biotehnologii, 2004, p.313-
318.
6. OLTEANU I., DANIELA DOLORIS CICHI, GHEORGHIŢA MINDRILĂ, 2007 -
Evaluarea unor însuşiri fenotipice la unele soiuri autohtone de viţă de vie -
Analele Universităţii din Craiova, Agricultură, Montanologie, Cadastru, Editura
Universitaria, p. 301-304.
7. MÎNDRILĂ GHEORGHIŢA, I. OLTEANU, DANIELA DOLORIS CICHI,
DORIN CONSTANTIN COSTEA, 2008 - Descriptorii ampelografici
elementari la unele soiuri de viţă de vie autohtone - Analele Universităţii din
Craiova, Agricultură, Montanologie, Cadastru, Editura Universitaria, p.141-
146.
8. AUREL POPA, MIHAI BOTU, MIHAELA CORNEANU, GHEORGHITA
MINDRILA, ANDY DUNOIU – Reserch on Vitis vinifera Ssp. Sylvestris
Presence in Several areales from Oltenia – Romania - Buletin USAMV, Cluj –
Napoca, 2009.
9. MÎNDRILĂ GHEORGHIŢA, I. OLTEANU, DANIELA DOLORIS CICHI,
DORIN CONSTANTIN COSTEA, 2009 – Variability of Same ampelometric
Features in Same Romanian Grapevine Sorts (Haiduc end Pandur), Buletin
USAMV, Cluj –Napoca, 2009.
10. MÎNDRILA GHEORGHIŢA, OLTEANU I., DANIELA DOLORIS CICHI,
COSTEA D. C., MÎNDRILĂ S., NIŢU TĂNŢICA, - Descriptori ampelografici cu
capacităţi discriminante utilizaţi în descrierea şi recunoaşterea soiurilor
vinifera - Analele Universităţii din Craiova, Agricultură, Montanologie,
Cadastru, Editura Universitaria, 2009.
252
CURRICULUM VITAE
PERSONAL DATES:
Name and Surname: Mîndrila Gheorghiţa
Home address: Craiova, George Vîlsan Street, Bl. J2, Sc. 2, Ap. 5
Mobile phone: 0766554189
E-mail: vioricamindrila@yahoo.com
Nationality: Română
Birth Date: 1959 August 22
EDUCATIONAL BACKGROUND:
1966- 1974 - The Secundary School in N. Balcescu, Vilcea District;
1974-1978 - The Agroindustrial Highschool, Dragasani;
1978-1982 - The Faculty of Horticulture – University of Craiova;
1997-2002 - The Faculty of Theology din Craiova;
2002 - Post graduate training courses, Department for teaching training, University
of Craiova;
2005 - English language courses – 1-st level- Faculty of Letters, University of
Craiova.
PROFESSIONAL EXPERIENCE:
1982 - 1983 – In - training engineer, Tepesti Fruit-Growing Farm, Vilcea District;
1983 - 1986 – Farm Chief Engineer at A.E.S.C.Valea Nucarilor,Tulcea District;
1986 - 1994 - Farm Chief Engineer at A.E.S.C. Boureni, Dolj District;
1994 - 2009 - Engineer – The Laboratory for Plant Amelioration, Faculty of
Horticulture, University of Craiova.
253
Research Projects Collaboration:
1. Project member, Project no. 105C/27.08.007 on the topic Identifying,
preserving and characterizing Vitis vinifera ssp. Sylvestris germoplasm
in south-eastern Europe -- project financed by Swedish Biodiversity Centre
through Suceava Gene Bank, project coordinator, Klime Beleski- Institute of
Agriculture – Macedonia;
2. Grant member, CNCSIS Grant, code 635, 2007-2008, Additional Act to the
grant Contract 65GR/11.06.2008, theme 8 – Evaluating, preserving and
using biodiversity in order to improve vine sorts- the alternative for a
durable quality development, director reader dr. eng. Daniela Doloris Cichi;
3. Project member, Project no. 787/10.09.2009 on the topic Identifying,
characterizing and preserving old autochthonous vine sorts in western
Europe countries - project financed by Swedish Biodiversity Centre through
Suceava Gene Bank, project coordinator, Klime Beleski- Institute of
Agriculture – Macedonia.
Published works:
1. BONEA DORINA,URECHIAN VIORICA, MINDRILA GHEORGHITA , 2000, -
The hidrous aspects of some of the corn hybrids cultivated at S.C.A. Şimnic,
“Agriculture and Alimentation-Present and Perspective” Symposium,
U.S.A.M.V. Cluj-Napoca, pg. 48-51, ISBN: 973-99991-4-x;
2. BONEA DORINA, ILICIEVICI S., MINDRILA GHEORGHITA , Constantinescu
Emilia, 2001, Results regarding the general combination potential of some
consanguinised corn lines, Annals of the University of Craiova, vol. XXXI,
Scientific papers, ISSN: 1582-9391;
3. MINDRILA GHEORGHITA, CORNEANU MIHAELA, DORINA BONEA,
RODICA SOARE - The Study of Sesame M2 and M3 Descendences. Annals
of the University of Craiova, vol.XXXIII, 2003, p. 47-50.
4. CORNEANU MIHAELA, G.C. CORNEANU, G.C. CORNEANU, CARMEN
CRISTEA, ROŞCA A., ŞTEFĂNESCU I., GHEORGHITA MINDRILA -
Preliminary aspects of the effects induced by the interaction depleded
deuterium water – electromagnetic field on in vitro organogenesis process in
254
Robinia pseudoacacia var. oltenica. The 10-th ICSI Conference ”Progress in
Criogenics and Isotopes Separation” , Proceedings. Căciulata, România,
2004, p. 58-63;
5. CORNEANU MIHAELA, GHEORGHITA MINDRILA, G.C. CORNEANU,
CARMEN CRISTEA, P. ATIM,R. - The influence of humic acids and magnetic
fluids on shoot elongation and in vitro rooting processes in Prunus avium L.,
USAMV Bulletin - cn, Zootechny and Biotechnologies Series, 2004, p.313-
318;
6. OLTEANU I., DANIELA DOLORIS CICHI, GHEORGHIŢA MINDRILĂ, 2007 –
The Evaluation of some phenotypical features with several autochthonous
vine sorts – Annals of the University of Craiova, Agriculture, Montanology,
Cadastre, Universitaria Publishing House, p. 301-304;
7. MÎNDRILĂ GHEORGHIŢA, I. OLTEANU, DANIELA DOLORIS CICHI,
DORIN CONSTANTIN COSTEA, 2008 - Elemetary Ampelographic
Descriptors with Some Autochthonous Vine Sorts – Annals of the University of
Craiova, Agriculture, Montanology, Cadastre, Universitaria Publishing House,
p.141-146;
8. AUREL POPA, MIHAI BOTU, MIHAELA CORNEANU, GHEORGHITA
MINDRILA, ANDY DUNOIU – Reserch on Vitis vinifera Ssp. Sylvestris
Presence in Several areales from Oltenia – Romania - USAMV Bulletin, Cluj –
Napoca, 2009;
9. MÎNDRILĂ GHEORGHIŢA, I. OLTEANU, DANIELA DOLORIS CICHI,
DORIN CONSTANTIN COSTEA, 2009 – Variability of Same Ampelometric
Features with Some Romanian Grapevine Sorts (Haiduc and Pandur),
USAMV Bulletin, Cluj –Napoca, 2009;
10. MÎNDRILA GHEORGHIŢA, OLTEANU I., DANIELA DOLORIS CICHI,
COSTEA D. C., MÎNDRILĂ S., NIŢU TĂNŢICA, - Ampelographic Descriptors
with Discriminating Features Used in Describing and Identifying vinifera sorts
– Annals of the University of Craiova, Agriculture, Montanology, Cadastre,
Universitaria Publishing House, 2009.
255
UNIVERSITY OF CRAIOVA
FACULTY OF HORTICULTURE
SUMMARY
OF THE DOCTORAL THESIS
THE STUDY OF THE MORPHOLOGICAL
CHARACTERISTICS AND OF THE
BIOTECHNOLOGICAL PROPERTIES
SPECIFIC TO SOME TYPES OF VINES ON
THE BASIS OF AMPELOMETRIC SYSTEMS
Thesis advisor:
Prof. dr. OLTEANU ION
Doctor’s degree candidate:
Eng. MINDRILA GHEORGHITA
256
CONTENTS
CHAPTER I. THE IMPORTANCE OF THE TOPIC……………………………….....5
1.1. Aspects regarding the present-day Romanian and international viticulture
development …………………………………………………………………………..…7
1.2. Vine culture on the Romanian territory………………………………………….…13
1.3. Romanian vine sorts – a precious treasure in point of genetic resources…………..20
CHAPTER II. PRESENT-DAY KNOWLEDGE ON VINE SORTS DESCRIPTION
AND IDENTIFICATION………………………………………………………………22
2.1. Research evolution in ampelography……………………………………………….22
2.1.1. Vine sorts classification systems………………………………………23
2.1.2. Description schemata………………………………………………….29
2.1.3. Vine sorts determiners…........................................................................33
2.1.4. Systems of characteristic codifying……………………………………37
2.2. Research evolution in ampelometry……………………………………...................48
2.3. Modern methods in identifying vine sorts…………………………………………..53
CHAPTER III. MATERIAL, OBJECTIVES AND METHODS………………………55
3.1. The biological material …………………………………………………………55
3.1.1.Variety description taken in study………………………………………..55
3.2. Research objectives………………………..………………………………………..65
3.3. Research methods.......................................................................................................65
3.3.1. The ampelometric method.................................................................................66
3.3.2. The method of ampelographic descriptors ………………………………….71
3.3.2.1. Morphological characteristics codifying.............................................73
3.3.2.2. Agrobiological features codifying.......................................................85
3.3.2.3. Technological properties codifying.....................................................88
3.3.2.4. Ampelometric descriptors codifying...................................................91
3.3.3. Variance Analysis....................................................................................................97
3.3.4. Main components analysis................................................................................99
CHAPTER IV. PERSONAL CONTRIBUTIONS……………………………………..100
4.1. Results regarding the evaluation of ampelographic descriptors for several old
Romanian vine sorts, in order to synchronize Romanian literature in the field and the new
international description methods....................................................................................100
4.1.1. Prioritary descriptors .................................................................................105
257
4.1.2. Ampelometric descriptors..................................................................................122
4.2. Results regarding the evaluation of the purity and typicality of Haiduc and
Pandur vine sorts, in order to preserve the authentic genetic material and to
identify new biotypes within these vine sorts..............................................................138
4.2.1. Vine variability…………………………………………………………...138.
4.2.2. Haiduc main morphological and agrobiological characteristics…………140
4.2.3. Pandur main morphological and agrobiological characteristics………… 142
4.2.4. The evaluation of the purity and typicality of the selected elites…………144
4.3. Descriptors with discriminating features.................................... ………………..163
4.4. Results regarding the evaluation of some phenotypical features with several
autochthonous vine sorts................................................................................................172
4 5. Ampelographic charts for autochthonous vine sorts according to the methodology
elaborated by OIV, UPOV and IBPGR……………………………………… …… …177
4.5.1. Selected Crâmpoşie ……………………………………………………......182
4.5.2. Braghină……………………………………………………………………185
4.5.3. Gordan..........................................................................................................188
4.5.4. Gordin……………………………………………………………………...191
4.5.5. Tămâioasă românească…………………………………………………….194
4.5.6. Negru moale…………………………………………………………….....197
4.5.7. Negru vârtos……………………………………………………….............200
4.5.8. Băbească neagră……………………………………………………………203
4.5.9. Fetească albă……………………………………………………….………206
4.5.10. Fetească neagră……………………………………………………………209
4.5.11. Fetească regală……………………………………………………….........212
4.5.12. Roşioară…………………………………………………………………...215
4.5.13. Coarnă albă………………………………………………………………..218
4.5.14. Coarnă neagră……………………………………………………………..221
4.5.15. Pandur ……………………………………………………………….........224
4.5.16. Haiduc…………………………………………………………………….227.
CAPITOLUL V. CONCLUSIONS …………………………………………………...230
CAPITOLUL VI. BIBLIOGRAPHY………………………………………………….237
CURRICULUM VITAE - ROMANIAN …………………………………………….249
CURRICULUM VITAE - ENGLISH ………………………………………………..252
SUMMARY- ENGLISH ……………………………………………………………..255
258
THE IMPORTANCE OF THE TOPIC
In order to identify and describe various types of vines it is necessary to use a
common language all over the world. That would lead to a better management and
preservation of the existing vine genofund. Such an aim became a reality when
O.I.V, U.P.O.V. and I.B.P.G.R. elaborated a List of the descriptors specific to the
varieties and types of the Vitis genus, the second edition (2002); this represented an
almost complete adjustment of all the descriptors used in this respect.
The adding on the O.I.V. list of 18 ampelometric descriptors completes the
methodology of vine type description, at the same time reconsidering the
ampelometric method.
The usage of this method in describing and characterising vine types has
come into fashion since computer science and data processing have been
developing. Thus, there have been obtained many precious information on vine
types division into sort-groups, on their kinship degree and differentiation.
Nowadays, when in viticulture there are used more than 5,000 vine sorts
without considering interspecific hybrids and their synonymies (at least 40,000), the
necessity of choosing a complex identification and description methodology
becomes fully justified. The International Office of Vine and Wine elaborated a
resolution regarding the granting of the necessary support in order to continue the
efforts made to maintain the germplasm of the Vitis genus. It was pointed out the
necessity of identifying and differentiating all grapevine sorts and genotypes through
various methods. At the same time, a systematic collecting and storage of genetic
resources requires international cooperation and information standardisation.
RESEARCH OBJECTIVES
Our research made in the domain of the topic under discussion focused
mainly on old Romanian vine sorts which exist in the ampelographic collections of
SCDVV Drăgăşani and SD Tâmbureşti pertaining to the University of Craiova: the
traditional vine sort of the Drăgăşani Vineyard (Crîmpoşie, Gordan, Braghina and
Romanian Tămîioasă), other autochthonous sorts or sorts considered autochthonous
because they have been grown in Romania (Roşioară, Gordin, Negru moale, Negru
259
vârtos, Babească neagră, Fetească neagră, Fetească albă, Fetească regală, Coarnă
albă, Coarnă neagră). We also analysed Haiduc and Pandur vinesorts, created by
professors Aurel Zăvoi and Marin Gheorghiţă (University of Craiova) at S. D.
Tâmbureşti.
To reach the stated objectives, we established and followed the next
directions of reseach:
The evaluation of the elementary ampelographic descriptors specific to some
old Romanian vine sorts in order to synchronize Romanian literature on the
topic with the latest international description methods.
The evaluation of Haiduc şi Pandur vine sorts in point of their purity and
typicality in order to preserve authentic genetic material and to identify new
biotypes within these vine sorts;
The identification of the descriptors with discriminating features which can
prove useful in vine sorts identifying and describing;
The evaluation of some autochthonous vine sorts in point of their fenotypical
features;
Making up the ampelographic charts for some autochthonous vine sorts
according to the methodology elaborated by O.I.V., U.P.O.V. and I.B.P.G.R.
RESEARCH METHODS
The Ampelometric method constitutes the necessary primary data basis in
order to observe the ampelometric descriptors and to make the statistic
calculus.
The Ampelographic Descriptors Method (according to OIV descriptor list);
Variance Analysis Method which uses ampelometric measurements as
variables;
Main Components Analysis;
Direct Observations made within specific phenophases and by making a
comparison with referential vine sorts in order to adequately record the level
of expression of each feature;
Observations made by using a video camera stereomicroscope in order to
establish the presence and density of erect and prostrated rows of hairs.
260
RESULTS OBTAINED
In order to attain the first objective - the evaluation of the elementary
ampelographic descriptors specific to some old Romanian vine sorts – we
made a series of observations and measurements, each feature being recorded
according to ampelometric descriptors. Our conclusions are the following:
Elementary descriptors contribute to obtaining a quick vine sort
description, representing an important data base for their identification.
The description of autochthonous vine sorts according to the latest norms
adopted by international organisations will lead to a better management of
Romanian genetic vine patrimony.
Ampelometric descriptors complete vine sorts description through specific,
stable, genetically-determined parametres.
The second objective - The evaluation of Haiduc şi Pandur vine sorts in
point of their purity and typicality in order to preserve authentic genetic
material and to identify new biotypes within these vine sorts – was attained by
applying the simple variance analysis, using as variables the ampelometric character
of an adult leaf. For this purpose, 10 equally vigorous vines were marked and from
each vine there were prelevated 10 leaves located on the middle segment of the
offshoot, during the ripening phase. The offshoots had the same development and
insertion level.
We made a series of measurements according to the ampelometric
characteristics listed among O.I.V. descriptors:
1. Median main nervure length N1;
2. Lateral upper main nervure length - N2;
3. Lateral lower main nervure length - N3;
4. Lower secundary nervure length – N4;
5. The size of the angle between N1 and N2- α;
6. The size of the angle between N2 and N3 – β;
7. The size of the angle between N3 and N4 – γ;
8. The size of the angle between N3 and the tangent: petiole point - N5 extremity;
9. The distance between the petiole point and the base of the upper lateral sine-d1;
10. The distance between the petiole point and the base of the lower lateral sine - d2;
261
11. The number of teeth between N2 and the first secundary nervure;
12. The distance between N2 and its first main nervure.
The following statistic indices were calculated: the mean, the variance, the
standard deviation, the variation index. After analysing the significance of differences
we drew the following conclusions:
H4, H8, P6 and P9 elites may constitute new biotypes and may be analysed
in order to further evaluate their agrobiological characteristics.
H1,H3, H7, P2, P4 and P7 elites don’t show any difference in relation to the
general average, representing an essential material for vine sorts
multiplication and authenticity maintainance.
The variation index was higher than 30%, only in case of P5, considering the
feature The number of teeth between N2 and the first secundary nervure, the
samples maintaining within homogeneity limits and being representative for
the elements under study.
The third objective consisted in Identifying morphological characteristics
which can be codified and used in identifying and describing vine sorts. These
characters concern the tendril, the petiole and the flower.
1. The tendril represents a vine sort identifying element, its relevant
characteristics being the ramification degree, fluffiness and color. The
observations are to be made during the flowering period.
Considering their ramification, tendrils can be bifurcated, trifurcated or they
can have other forms, the notations being 1, 2 and 3 corresponding to the
three variants.
With some vine sorts, tendril fluffiness represents a strong recognition
characteristic and can be noted as follows: 1- glabrous; 2 - hairy; 3 - fluffy.
As with other organs, tendril color can be simple, uniform, made up of two
basic colors, or having spots or other nuances overlapping the basic color. To
simplify the notations, there can be made three classes, depending on the
predominant color: 1 – for the uniform green color; 2- for the reddish green; 3- for the
copper color and 4 – for the violet color.
2. The leaf petiole can also offer indications for vine sort identification. The
main characteristic is represented by the length measured in relation to the length of
262
the main nervure, according to the O.I.V.descriptors list. Apart from this feature, we
can also notice the color, the striation, the hairs and the average petiole length.
The color can vary from light green to purple, depending on the presence and
intensity of the anthocyanic coloring. The codification could be made either by noting
with 1- the feature absent or green and with 9 – the feature present or red, or by
noting color intensity with 1-green, 2-winy red, 3- purple.
The petiole surface can be either smooth or striated, the numbers 1 and 9
representing the presence of the striations and their absence respectively.
The petiole hairiness can be classified into three types noted as follows: 1-
glabrous, 2-hairy and 3 –fluffy.
The petiole length. To synchronize with the presentday notation system the
contiguous classes can be cumulated and noted as follows: 1,3,5,7 and 9.
3. The flower. The flowering phenophase arouses a special interest for vine sorts
identification and description. Though limited in time for a certain sort (10-14 days), it
was given a lot of attention by ampelographs such as P. Bolgarev (1928); D.I.
Sosnovski and L.S. Mirimanova (1928) made vine sorts classifications, using flower
elements as a basic criterion.
Most specific features are encountered when analysing the next flower
characteristics: the morphological type; petal opening way; stamen length and
stamen position in relation to the flower axis.
The morphological type. With most vine sorts, the flower is type 5. There are
also sorts which displays a flower isomorphism, with stamens and petals type 4, 5
and 6, but also sorts having a certain predominant type, this being a potential
distinctive characteristic.
Petal Opening Way. During flowering, the petals detach starting from the base,
like a hood. Usually, the corolla is falling, leaving the stamens free, but there are also
cases with cleistogamous flowering, the corolla remaining on the flower till after
flower producing (Tămâioasă românească). This phenomenon is easily noticeable
even from the distance, the inflorescence becoming brownish after the flowering.
Another way of petal opening, considered to be an anomaly (Gh. Constantinescu
1935, 1940), is the star –flower. Its petals open from the top not typically, like a hood.
The corolla has pulpy, longitudinally hollowed petals on its upper side. This type of
flower was encountered at a biotype of the Braghină vine sort and could represent
an important characteristic in discovering new forms.
263
Stamen Length – It varies from 1,5 to 5 mm ; stamens are considered short if
they are less than 2,5 mm, medium between 2,6 and 3,5 mm and long if they are
more than 3,5 mm length. After analysing the stamen length for 170 vine sorts
cultivated in our country, Gh. Constantinescu and his collaborators (1952) mention
that for 80% of the studied vine sorts the stamen length ranges between 3 and 4
mm.
The stamen position in relation to the flower axis displays an important
ampelographic characteristic. After the petals fall, the filaments lean outwardly at a
45 degree angle and the female function flowers re-curve downwards, bringing the
anthers to the lower part of the receptacle, a characteristic typical to this type of
flowers.
There are vine sorts with female function flowers, whose stamens incline at a 90
degree angle, without re-curving. It implies that the morphological type is not always
connected to the functional type. This characteristic, together with the others
referring to flower morphology, can help differentiating among new biotypes or
among vine sorts which are very similar from the point of view of the other
characteristics in the phase under discussion.
The characteristics to be codified have a low variation degree within the
same vine sort and are not influenced by environmental conditions.
The vine sorts presented as having these characteristics can be
considered as reference sorts from the perspective of those
characteristics.
The evaluation of certain phenotypical characteristics with some
autochthonous vine sorts was made by using the methods specific to the field,
taking into consideration O.I.V. (International Office of Vine and Wine), U.P.O.V.
(International Union for the Protection of New Varieties of Plants), I.B.P.G.R.
(International Board for Plant Genetic Resources) and I.C.V.V. Valea Călugărească
regulations. The ampelometric measurements were made during the period between
fruit-bearing and ripening. The samples were represented by 10 adult leaves per
vine sort, leaves placed in the middle segment of the offshoot, above the grape. 21
ampelometric variables were determined: the length of the main nervures (N.m.;
N.l.s.; N.l.i.;N.l.t.); the angles made by the main nervures (α,β,γ); Σ α+β, Σ α+β+γ); the
length and width of the leaf lamina; the distances between the base of the lateral
sines and the petiole point ( d1 , d2 ); the ratio between the length and the width of the
264
leaf lamina (r L/l); the ratio between (superior, inferior and tertiary) lateral nervures
and the length of the median nervure ( A= L n.l.s./L n.m.; B = L n.l.i./L n.m.; C = L
n.l.t./L n.m.); the ratio between the distances at the base of the lateral sines and the
length of the nervure which supports the sines (d1 / L n.l.s; d2 / L n.l.i.); the petiole
length.
The statistic ampelometric data processing was made by using the Microsoft
Excel 2003 software and appealing to the method of the analysis into main
components.
The purpose of the analysis into main components is to present the information
contained in the ampelometric matrices in a graphic form (the circle of correlations,
the plane determined by the main components), to be able to express the fact that
the closer two elements or two variables are in these graphic representations, the
more similar they are. To demonstrate that, we first calculated the correlation matrix
between the variables based on Pearson correlation coefficient.
Pearson correlation coefficient correesponds to the classical linear correlation
coefficient. Its value ranges between -1 and 1 and expresses the degree of linear
correlation between two variables. The square value of Pearson correlation
coefficient gives a hint about the influence of one characteristic on the variability of
another. P values calculated for each coefficient allow us to test the null hypothesis-
the coefficients are not significantly different from 0.
Analysing the correlation matrix for the vine sorts under study, the conclusion
was that the majority of significant correlations (58.8 %) had been registered for the
following variables: the length of the lower lateral nervures, the length of the tertiary
lateral nervures and the leaf lamina length. The fewest significant correlations had
been registered for the variables: the size of the beta angle (the angle between lower
and upper lateral nervures), the ratio between the length and the width of the lamina
and the ratios between the distances at the base of the lateral sines and the length
of the nervure which supports the sines (d1 / L n.l.s; d2 / L n.l.i.).
As far as the determination of the values and vectors specific to variables are
concerned, within the space created by the main components, we notice that the
inertia percentage of the first two main components is 67, 34 %, of which 48,11 % on
axis 1 and 19,23 % on axis 2. The analysis of the correlation circle leads to the
conclusion that the highest values of the correlation coefficient on axis 1 (the
correlations are significantly positive for α = 0,05) are registered for the variables
265
which define the leaf lamina size - length (0,916), NLI( 0,887) ; NLT (0,876)- but also
the depth of the sines.
The analysis of the sorts (individuals) coordinates on the main axes is of
interest from the point of view of the contribution that these vine sorts had in defining
the main components. After analysing the data we have gathered, we may conclude
that in defining the main component number 1, the prominent contribution was that of
Crâmpoşie (49,808%) and Călina (15, 348%) vine sorts. The main component
number 2 was predominantly defined by Novac (26,989 %) and Băbească neagră
(23,801) vine sorts.
The applying of the analysis into main components in ampelometry
opens new perspectives in defining and specifying the ampelometric
descriptors to be used in order to describe and identify vine sorts.
The inertia percentage of the first two components is 67, 34 %, of
which 48,11 % corresponds to the first component and 19,23 % to the
second component.
The bidimensional representation of the plane determined by the main
components evinces the linear connections among the 21 variables
analysed for 16 vine sorts.
The making of ampelometric charts for the autochthonous vine sorts
under study was based on giving each characteristic the adequate notation,
reflecting the registered observations and determinations. For this purpose, the
choice of the biological material, the manner of discussing the expression of the
characteristics and also the period in time when observations were made depended
on the instructions found in O.I.V. Descriptor List, the second edition. The
observations on the offshoot top, on tendrils, on young leaves and offshoots were
made during the flowering period. To notice the characteristics of the mature leaf, the
observations and measurements were made in July - August (the ripening phase).
The grape was studied when fully mature. For each characteristic there were studied
a number of 10 healthy organs, with the same development and insertion level.
To give the adequate notation, for quantitative characteristics we used the
mean values specific to three successive years (2006, 2007 şi 2008) to diminish the
variations due to weather conditions.
266
Ampelographic charts constitute an important data base in the process
of computer procesing vine sort identification.
The synchronisation with international methodology in describing vine
sorts is an element which helps evaluating the real biodiversity specific
to Vitis vinifera species, by eliminating the synonymies and the
confusions generated by the existence of a multitude of biotypes within
the same vine sort.
The vine sorts for which ampelographic charts were made can be used
as reference sorts in vine sort identification within the collections and
plantations where they exist, taking into account that the vine sorts
mentioned in O.I.V. are seldom encountered in our country.
top related