tema 1. inițiere în macroeconomie
Post on 20-Oct-2015
316 Views
Preview:
TRANSCRIPT
TEMA 1. INIŢIERE ÎN
MACROECONOMIE
1.Obiectul şi scopurile macroeconomiei.
2.Metodologia macroeconomiei.
3.Agenţii economici agregaţi. Circuitul
economic în economia închisă și
deschisă.
4.Politicile macroeconomice şi clasificarea
lor.
UNITĂȚI DE CONȚINUT:
I. OBIECTUL ŞI
SCOPURILE
MACROECONOMIEI.
Macroeconomia, ca ramura a ştiinţei economice, s-a
cristalizat după Marea Criza de la sfârşitul deceniului trei şi
începutul deceniului al patrulea ale secolului al XX-lea. Atunci
problema majoră a economiştilor a fost de ce apar crizele și
în special cele de supraproducţie .
MACROECONOMIA
Se consideră că știința economică apare în 1776, anul
publicării Avuţiei Naţiunilor a lui Adam Smith, naşterea
macroeconomiei, ca ramura a economiei poate fi datată în
1936, anul apariţiei Teoriei generale a folosirii mâinii de
lucru, a dobânzii şi a banilor a lui J.M. Keynes.
Macroeconomia provine de la cuvîntul grecesc „macros” –
mare.
Însăşi termenul de macroeconomie a fost propus de Ragnar
Frisch în 1933, dar întemeietorul sau părintele acestui
domeniu a fost J.M.Keynes.
Obiectul de studiu al macroeconomiei îl constituie legitățile
funcționării economiei ca sistem integral, comportamentul
agregatelor ei, mecanismul interacțiunii subiecților prin
sistemul conexiunii piețelor.
MACROECONOMIA
Microeconomie Macroeconomie
DEFINIREA
studiază comportamentele
participanţilor individuali la activitatea
economică
studiază comportamentele agenţilor
economici agregaţi
Scopul
explicarea modului de formare a
preţurilor pe diverse pieţe,
determinarea cantităţii de echilibru a
bunurilor şi serviciilor
explicarea mărimilor globale, a
oscilaţiilor şi a interdependenţelor
dintre ele
studiază efectele reglementărilor
adoptate de puterea publică asupra
preţurilor şi cantităţilor de bunuri şi
serviciile individuale schimbate pe
diverse pieţe
studiază efectele acţiunilor de
reglementare ale puterii publice asupra
veniturilor totale şi asupra nivelului de
ocupare a forţei de muncă
se ocupă de studiul comportamentului
diferitor agenţi economici individuali,
avînd drept scop luarea deciziilor
individuale
examinează mecanismul funcţionării
economiei naţionale ca un tot întreg,
precum şi relaţiile economice cu restul
lumii
Un proces macroeconomic este compus dintr-un şir de procese microeconomice
Macroeconomia este un domeniu al ştiinţelor
economice, care lucrează cu mărimi agregate,
cercetează comportamentul economiei în general,
cum ar fi venitul total sau gradul de ocupare al forţei
de muncă, rata inflaţiei şi/sau oscilaţiile
conjuncturale.
Macroeconomia este acea parte a teorie economice
care studiază funcționarea economiei naționale în
ansamblu.
Economia națională reprezintă ansamblul activităților
economice și sociale, privite în unitatea și
interdependențele lor, care s-au constituit istoric la
nivelul unei țări.
DEFINIREA MACROECONOMIEI ȘI A
ECONOMIEI NAȚIONALE
Agregare macroeconomică – procesul prin care fenomenele şi procesele economice sunt combinate şi sintetizate într -o categorie macroeconomică
Agregatele macroeconomice - reprezintă o abstractizare, care se utilizează pentru descrierea unor aspecte concrete ale vieţii economice
1. cererea globală (agregată) - AD
2. oferta globală (agregată) - AS
3. nivelul general al preţurilor - P
4. venitul naţional - Y
5. şomajul -U
6. inflaţia -
7. deficitul bugetar - DB
8. soldul balanţei de plăţi externe SBP
AGREGATELE MACROECONOMICE
de cunoaştere – studierea, analiza şi explicarea
proceselor şi fenomenelor economice;
practică – elaborarea recomandărilor în domeniul
politicilor economice în baza analizei variantelor de
soluţionare a problemelor macroeconomice;
de prognozare – stabilirea şi aprecierea
perspectivelor dezvoltării economice şi conjuncturii
economice;
formativ -educativă – formarea unor cunoştinţe şi
viziuni privind diferite probleme macroeconomice.
FUNCŢIILE MACROECONOMIEI
creşterea economică neinflaţionistă – asigurarea
unui nivel înalt al producţiei totale în termeni reali;
asigurarea ocupării depline a factorilor de producţie
– ocuparea forţei de muncă în proporţie de cca. 93 –
95%; ocuparea capitalului în mărime de cca. 80 –
85%
menţinerea stabilităţii preţurilor – potrivit nivelului
salariului şi a preţurilor stabilit ca rezultat al
confruntării libere a cererii şi ofertei;
asigurarea echilibrului balanţei de plăţi – realizarea
egalităţii dintre întrările şi ieşirile unei ţări.
SCOPURILE MACROECONOMIEI
determinarea principalelor agregate economice;
studierea relaţiilor dintre principalele agregate
economice şi punerea în evidenţă a unor raporturi
stabile dintre ele;
analiza principalelor dezechilibre, evidenţierea
cauzelor acestora şi determinarea măsurilor pentru
atenuarea sau înlăturarea lor;
studierea modalităţilor de atingere a diferitor
obiective economice, care ţin de domeniul politicii
economice.
OBIECTIVELE MACROECONOMIEI
analiza ciclurilor economice ;
interdependenţa dintre inflaţie şi şomaj ;
asigurarea unei creşteri economice stabile ;
interacţiunea dintre sectorul real şi cel monetar ;
analiza balanţei comerciale a ţării ;
interdependenţa pieţelor naţionale cu diferite
sectoare ale economiei;
realizarea unei politici macroeconomice
eficiente.
PROBLEME MACROECONOMICE DE BAZĂ
II. METODOLOGIA
MACROECONOMIEI.
Metodele macroeconomiei
Metode generale Metode specifice
abstracţia ştiinţifică;
unitatea analiză -
sinteză;
unitatea metodă
logică - metodă
istorică;
analiza sistemică -
funcţională;
unitatea abordării
normative - pozitive
de balanţă
de agregare
de modelare
În macroeconomie sistemul piețelor se studiază cu ajutorul
modelelor economice.
Modelul economic descrierea formalizată a fenomenelor şi
proceselor economice în scopul determinării
interdependențelor funcţionale între ele, a legităţilor realităţii
economice.
Structura modelului economic
Variabile exogene → Modelul → Variabile endogene
Variabile exogene – cunoscute la momentul construirii
modelului: mărimea masei monetare, cheltuielile
guvernamentale, rata de impozitare ;
Variabile endogene – necesare de determinat în procesul
analizării modelului: volumul producţiei, nivelul ocupării şi
şomajului, nivelul inflaţiei, mărimea cheltuielilor planificate .
MODEL ECONOMIC
conceptuale – reflectă conţinutul sau structura proceselor şi fenomenelor studiate.
Ex: Y = C + I + G + Nx
comportamentale – arată preferinţele subiecţilor economici.
Ex: C = C(Y); S = S(Y); I = I(r)
tehnologice – caracterizează dependenţele tehnologice în economie, reflectă legăturile determinate de factorii de producţie, de progresul tehnico-ştiinţific .
Ex: Y = f (K, L, N)
instituţionale – exprimă dependenţele instituţionale, legătura dintre diferiţi indicatori economici şi instituţiile publice, ce reglează activitatea economică .
Ex: T = t٭Y
CONSTRUIREA MODELULUI - DEPENDENŢE
FUNCŢIONALE
după modul de prezentare : logice, grafice, economico-
matematice, de bilanţ;
după durata procesului analizat : pe termen scurt şi pe
termen lung;
în funcţie de numărul subiecţilor analizaţi : simple şi
complexe;
din punct de vedere a inderdependenţei elementelor:
liniare şi neliniare;
după gradul de extindere: pentru economia închisă şi
economia deschisă ;
în funcţie de factorul timp: statice şi dinamice.
Ex : Modelul de echilibru macroeconomic IS -LM, Crucea
lui Keynes, Harrod- Domar, Circuit economic etc.
TIPOLOGIA MODELELOR ECONOMICE
Deciziile subiecților economici depind de factorul
timp (opțiunea de astăzi sau cea de viitor). De aceea,
aşteptările agenţilor economici este un factor
important în macroeconomie. Iar în acest context se
conturează problema așteptărilor.
Tipuri:
ex-post – estimarea experienţei acumulate, aprecieri
ale activităţii economice prezente şi precedente;
ex-ante – estimarea activităţii previzionate a
subiecţilor economici.
Teoria aşteptărilor statice – aşteptările agenţilor
economici derivă din experienţele precedente (nivelul
general al prețurilor, al ratei dobînzii).
Teoria aşteptărilor adaptive – agenţii economici îşi
corectează aşteptările reieşind din erorile anterioare
și de modificările noi apărute .
Teoria aşteptărilor raţionale – prognozele subiecţilor
economici derivă din prelucrarea informaţiei
disponibile, inclusiv informaţia privind politica
promovată de către stat; își modifică
comportamentul în funcție de schimbările ce pot
apărea.
TEORIILE AȘTEPTĂRILOR
III. AGENŢII ECONOMICI
AGREGAŢI. CIRCUITUL
ECONOMIC ÎN
ECONOMIA ÎNCHISĂ ȘI
DESCHISĂ.
Agenţii economici agregaţi
clase de agenţi economici elementari, care îndeplinesc funcţii similare
Menajele
C, Y, Tr, T, S, Yd
- Agent economic purtător al calităţii de consumator de bunuri şi servicii;
- Oferă factorii de producţie;
- Obţin venituri de la vînzarea factorilor de producţie;
- Repartizează veniturile pentru consum şi economii;
- Formează portofoliul activelor proprii (averea).
Firme
I, A, T, Subv
- Reprezintă orice unitate economică, activitatea căreia este orientată spre
obţinerea profitului;
- Întruneşte ansamblul firmelor din economie;
- Cumpără factorii de producţie;
- Oferă bunuri şi prestează servicii;
- Efectuează cheltuieli de investiţii.
Statul
G, T, Tr
- Totalitatea organizaţiilor de stat şi a instituţiilor;
- Scopul principal constă în producerea bunurilor publice;
- Nu are scopul de a obţine profit şi este orientat spre realizarea intereselor
naţionale;
- Percepe impozite şi achiziţionează bunuri şi servicii;
- Emite bani în circulaţie.
Străinătatea
Nx, Ex, Imp
- Totalitatea agenţilor economici, care îşi au reşedinţa în exteriorul ţării, inclusiv
instituţiile guvernamentale străine;
- Interacţiunea sectorului extern cu agenţii economici naţionali se realizează în
baza relaţiilor economice externe, prin schimbul reciproc al mărfurilor,
serviciilor, valutei, capitalurilor.
variabile de tip flux
– un parametru
economic, valoarea
căruia se măsoară
într-o unitate de
timp, de regulă un
an. Ex: economiile,
investiţiile, deficitul
bugetar, etc.
variabile de tip stoc
– un parametru
economic, mărimea
căruia se măsoară la
un anumit moment
dat. Ex: acumularea
de capital, datoria
publică, etc.
CIRCUITUL ECONOMIC ESTE UN MODEL, CARE DESCRIE FLUXURILE
DE BUNURI Ş I SERVICI I CE AU LOC ÎNTRE SUBIECŢI I ECONOMICI ,
ECHIL IBRATE PRIN FLUXURI DE MONEDĂ.
indicatorii ce reflectă starea conjuncturii economice. Ex:
rata dobînzii, nivelul preţurilor, rata inflaţiei, rata
şomajului, etc.
Fluxurile descriu tranzacţiile din economia
naţională, ce au loc între toate unităţile
economice, între piaţa produselor, piaţa
factorilor de producţie şi piaţa financiară.
fluxuri reale – fluxurile de factori de
producţie, de bunuri şi servicii;
fluxuri financiare – contrapartidele în bani a
fluxurilor reale, veniturile şi cheltuielile.
FLUXURILE REALE ȘI FINANCIARE
descrie tranzacţiile între doi agenţi economici agregaţi:
menajele şi firmele;
volumul de bunuri şi servicii oferit de către firme, corespunde
nivelului veniturilor menajelor;
fluxurile venituri – cheltuieli şi resurse – producţie au loc
concomitent în direcţii opuse şi se reînnoiesc permanent;
pentru a atinge echilibrul este necesar:
venitul naţional (Y) să fie egal cu cheltuielile efectuate pentru
consum şi investiţiile planificate: Y = C + I . În cazul în care
există investiţii neplanificate, sistemul economic se
dezechilibrează;
respectarea egalităţii dintre investiţii şi economii pe piaţa
financiară:
C + I = C + S => I = S ;
A. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA SIMPLĂ
v
cheltuieli de
investiţii
bunuri şi servicii
cheltuieli de consum venituri
serviciile factorilor de producţie
cheltuielile pentru
utilizarea factorilor
serviciile factorilor de producţie
economii mijloace de
investiţii
Piaţa financiară
Piaţa factorilor de
producţie
Piaţa bunurilor şi
serviciilor
Firme Menaje
venitul factorilor
Statul participă la reglarea economică prin
următoarele modalităţi:
percepe impozite atît de la firme cît şi de la
menaje;
efectuează transferuri sociale către
categoriile vulnerabile (pensii, burse, ajutor de
șomaj, etc.);
apare în calitate de cumpărător pe piaţa
bunurilor şi serviciilor, unde se realizează
achiziţii guvernamentale.
B. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA ÎNCHISĂ
Achiziţiile guvernamentale includ cheltuielile în domeniul
construcţiilor, întreţinerea drumurilor, armatei, sectorului
guvernamental, şcolilor, etc., precum şi cheltuielile de
salarizare ale angajaţilor în aceste domenii;
exercită o influenţă indirectă asupra economiei, reglînd
cantitatea de bani în circulaţie ;
dacă economiile statului au valoare negativă, atunci se
înregistrează deficit bugetar, pentru acoperirea căruia statul
recurge la împrumuturi publice.
Economiile statului reflectă diferenţa dintre impozitele nete şi
achiziţiile guvernamentale. Sstat=Imp_ind_nete- G;
Imp_ind_nete=Imp_ind-subv
B. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA ÎNCHISĂ
serviciile factorilor de producţie serviciile factorilor de producţie
cheltuieli de investiţii bunuri şi servicii
transferuri sociale impozite şi taxe
cheltuieli pentru utilizarea
factorilor
impozite subvenţii
Piaţa financiară
Piaţa factorilor
de producţie
Piaţa bunurilor şi
serviciilor
Firme Menaje
veniturile factorilor
Statul
veniturile firmelor cheltuieli de consum
achi
ziţi
i
guve
rnam
enta
le
mijloace de investiţii
împr
umut
uri
publ
ice
economii
bunu
ri ş
i se
rvic
ii
Străinătatea (sectorul extern) interacţionează cu
sistemul economic prin:
importul de mărfuri şi servicii;
exportul de mărfuri şi servicii;
intermediul organizaţiilor financiare internaţionale;
Exportul net reprezintă diferenţa dintre export şi
import, care se direcţionează pe piaţa bunurilor şi
serviciilor.
Dacă exportul este mai mic decît importul, această
diferenţă se acoperă prin intrări de capital;
C. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA DESCHISĂ
Intrări de capital – valoarea obţinută prin
împrumuturi de la intermediarii financiari
internaţionali sau prin vînzarea activelor
financiare sau reale cumpărătorilor străini;
Ieşiri de capital - valoarea netă a creditelor
oferită debitorilor străini şi mijloacele utilizate
pentru procurarea activelor financiare sau
reale de la vînzătorii străini.
C. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA DESCHISĂ
cheltuieli de investiţii bunuri şi servicii
transferuri sociale impozite şi taxe
cheltuieli pentru utilizarea
factorilor
impozite subvenţii
Piaţa financiară
Piaţa factorilor
de producţie
Piaţa bunurilor şi
serviciilor
Firme Menaje
veniturile factorilor
Statul
veniturile firmelor cheltuieli de consum
achi
ziţi
i
guve
rnam
enta
le
mijloace de investiţii
împr
umut
uri
publ
ice
economii
bunu
ri ş
i ser
vici
i
Străinătatea
expo
rt
intrări nete de capital
import impo
rt
t
serviciile factorilor de producţie serviciile factorilor de producţie
Retrageri din fluxul circular = Injecţiile în fluxul circular
Retrageri din fluxul circular – venitul care nu este utilizat de
către menaje pentru procurarea bunurilor şi serviciilor din
interiorul ţării:
→economiile (S)
→impozite şi taxele (T)
→importurile (Im)
Injecţiile în fluxul circular – cheltuielile pentru finanţarea
producţiei naţionale:
→investiţii le (I);
→cheltuielile publice (G)
→exporturile (Ex)
ÎN ECONOMIA DESCHISĂ DIN FLUXUL CIRCULAR AL
VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR AU LOC CONCOMITENT
RETRAGERI ŞI INJECŢI I
Identităţi macroeconomice
Economia simplă Economia închisă
Economia deschisă
Economia fără
sector
guvernamental şi
fără comerţ exterior
Economia fără
comerţ exterior
Economia cu patru
sectoare
Firme
Menaje
Firme
Menaje
Statul
Firme
Menaje
Statul
Străinătatea
Y = C + I
Y = C + S
S = I
Y = C +I + G
Y = C +I + G + Nx
S – I = Nx
Modelul keynesist
analizează perioada scurtă de timp;
rolul statului în reglarea economiei
este considerabil;
reglarea economiei are loc prin
stimularea cererii agregate;
pe termen scurt nivelul potenţial al
producţiei nu poate fi realizat;
nivelul efectiv al producţiei (Y) se
modifică în dependenţă de
modificările cererii agregate;
economia funcţionează în condiţiile
ocupării incomplete ale factorilor de
producţie.
Modelul clasic
analizează perioada lungă de
timp;
intervenţia statului în economie
este limitată;
economia se autoreglează;
nivelul general al preţurilor (P)
este flexibil;
nivelul producţiei tinde spre cel
potenţial;
nivelul potenţial al producţiei
(Y*) se determină în condiţiile
ocupării complete a factorilor de
producţie;
modificarea cererii agregate nu
determină modificarea nivelului
potenţial al producţiei, dar
influenţează asupra nivelului
general al preţurilor.
Abordări macroeconomice
IV. POLITICILE
MACROECONOMICE ŞI
CLASIFICAREA LOR
scopuri pe termen scurt
extinderea cererii
agregate;
echilibrul balanţei de
plăţi;
reducerea deficitului
bugetar;
scopuri pe termen lung
asigurarea creşterii
economice stabile;
stabilitatea preţurilor;
reducerea şomajului pînă
la nivelul său natural;
POLITICI MACROECONOMICE UN ANSAMBLU DE DECIZI I LUATE
DE PUTERILE PUBLICE, MENITE SĂ ATINGĂ OBIECTIVE SIGURE
PRIVIND SITUAŢIA ECONOMICĂ, PRIN UTILIZAREA UNOR
INSTRUMENTE DIVERSE.
În funcţie de orizontul de timp:
politici conjuncturale – au drept scop menţinerea şi restabilirea echilibrului general pe termen scurt. Se utilizează în acest scop politici de reglare a cererii;
Politica monetară, politica de ocupare
politici structurale – au drept obiectiv ameliorarea structurii economiei. Politica în domeniul transporturilor, politica industrială, agrară, etc.
În funcţie de sfera de cuprindere
politici globale - se
aplică mai multor
aspecte ale activităţii
economice;
Politica financiară
politici specifice – se
referă la o anumită
latură a activităţii
economice.
Politica antișomaj
CLASIFICAREA POLITICILOR
MACROECONOMICE
În funcţie de obiectivele urmărite
politici de relansare – urmăresc stimularea cererii agregate, prin majorarea consumului gospodăriilor, investiţiilor întreprinderilor, achiziţiilor guvernamentale;
politici de stabilizare – au ca obiectiv diminuarea inflaţiei, prin controlul cererii interne şi restabilirea unor echilibre (bugetar, al balanţei comerciale).
În dependenţă de efectul macroeconomic
politici orientate către cerere:
Politica bugetar – fiscală;
Politica monetar – creditară;
politici orientate către ofertă:
politici de perfecţionare a sistemului de impozite şi taxe;
politici de perfecţionare a funcţionării eficiente a pieţelor;
politici de eliminare a efectelor negative ale externalităţilor.
CLASIFICAREA POLITICILOR
MACROECONOMICE
top related