Aplicatie calimani

ncadrare n zona. Limite

Muntii Calimani se gasesc n sud-vestul judetului Suceava si apartin lantului vulc anic ce captuseste latura interna a Carpatilor Orientali, situat n zona de contac t a muntilor de ncretire cu marile depresiuni de prabusire ale Transilvaniei si P annoniei. Calimanii (inclusiv Gurghiu si Harghita) se ncadreaza n grupa sudica a celor mai t ineri munti din tara noastra, cu cratere stinse acum circa 1,8-5 milioane de ani (Cuaternarul inferior), care s-au format n Pliocenul superior. Intensa activitat e vulcanica a dus la aparitia unor imense acumulari de lava desfasurate pe o lun gime de 450km (din care 370km pe teritoriul tarii noastre). Constituiti din alte rnante de lave, Muntii Calimani apartin grupei sudice - cea mai importanta masa vulcanica, cu o suprafata de aproximativ 6.400kmp, cu latimea de 40km ( chiar pe ste 50km n sectorul Calimani) si lungimea de aproape 160km. Masivul Calimani este caracterizat prin prezenta celor mai mari altitudini (Piet rosul Calimanului-2.100m, Retitis-2.023m, etc), care coboara treptat catre Tusna d (Ciomatu- 1.301m). n acest sector apar numeroase conuri vulcanice distruse part ial de eroziune, care datorita prabusirilor au dus la deschiderea unor cratere ("caldari") imense, cu diametrul de circa 10km n Calimani. Muntii Calimani ocupa partea nord-vestica a grupei centrale a Carpatilor Orienta li, reprezentnd cel mai extins masiv vulcanic din tara noastra, desfasurndu-se pe directia nord-vest- sud-est, fiind delimitat la nord de zona depresionara a Dorn elor (Vatra Dornei) si muntii Brgaului, la est - sirul depresiunilor Paltinis, Dr agoiasa, Bilbor, Secu l separa de muntii nalti ai Bistritei si de munceii Giurgeul ui (sud-est), la sud- defileul Muresului constituie limita spre muntii vulcanic i ai Gurghiului, la vest - piemontul colinar al Calimanilor face trecerea spre p artea estica a Podisului Transilvaniei. Geologie Intensa activitate vulcanica din timpul Neogenului a avut ca efect depunerea un or importante mase vulcanice, cu cratere n prezent stinse. Masivul Calimani apartine "arcului andezitic" aparut pe crusta continentala a b locurilor transilvan si pannonic- ca efect al coliziunii acestora cu placa euras iatica. Catena vulcanica se sprijina pe un fundament constituit de sisturi crist aline carpatice si formatiuni sedimentare triasice ce apartin zonei cristalino-m ezozoice, depozite ale flisului transcarpatic si formatiuni sedimentare miocene si pannoniene din Depresiunea Transilvaniei. Elementul principal al Muntilor Calimani l constituie "caldarea" situata n partea nordica a masivului, cu un diametru de circa 10km, formata initial n urma unui pr oces de prabusire, conditionat de diminuarea presiunii rezervorului magmatic al mai multor centre de emisie conjugate (Caliman- Izvor, Voievodeasa, Retitis, Pi etrosul), n urma dislocarii unui volum important de magma fluida. Evolutia ulteri oara a masivului -la care au concurat att eroziunea glaciara, aceea a proceselor de siroire si torentiale, dezagregarea si alterarea , nu a reusit sa estompeze vechiul relief determinat de structura geologica si, mai mult dect att, l-a pus de acord si cu constitutia litologica. Astfel, imensa potcoava formata din creste cu altitudini n jur de 2.00m nu este altceva dect marginea vechii "caldari", iar p latourile slab nclinate catre exterior reprezinta scurgeri de lava revarsate din crater. n interiorul "caldarii", unde s-au acumulat depozite groase de explozie, care ulterior au fost caolinizate si silicifiate, relieful apare foarte accident at, spre deosebire de relieful linistit, cu forme domoale din zonele de dezvolta re a pnzelor efuzive andezitice. n acest fel, limita piroclastit-andezit se indivi dualizeaza n teren prin schimbari de panta, sei, denivelari bruste, etc.

Relieful Muntii Calimani domina regiunile nconjuratoare prin naltimea vrfurilor, relieful ca racterizndu-se prin prezenta a doua unitati relativ distincte: a) zona axiala centrala, alcatuita din podisuri andezitice si piroclastice (aglo merari vulcanice), dominate de conuri vulcanice; b) zona vulcano-sedimentara, care nconjoara zona centrala, cu aspect de platou. Versantii Masivului Calimani au aspecte foarte variate. Cel nordic, spre izvoare le rului Dorna si Neagra Sarului, este mai fragmentat, mai abrupt si cu "caldari" glaciare din care se rostogolesc ruri torentiale. Versantul estic, naltat deasupr a depresiunilor Dragoiasa si Bilbor, corespunde unui podis de lave dominat de ma guri mari. Versantul sudic, care ncepe din muchia meridionala a craterelor, are a spectul unui podis neted, ce cade n trepte largi, spre defileul Muresului: cele s uperioare dispuse imediat sub conul central, sunt aproape orizontale, nmlastinite sau acoperite de turbarii, iar treptele inferioare sunt masiv mpadurite, chiar n vaile adnci si nguste. Sectorul Negoiu Unguresc (2.081m) -Pietrosu (2.100m), cu relief alpin total deos ebit n comparatie cu restul lantului vulcanic, reprezinta partea cea mai importan ta a masivului, o creasta orientata nord-vest - sud-est, cu o lungime de peste 4 km, cu naltimile cele mai mari, alcatuita din stive de lave andezitice -orizontal e sau slab nclinate-care se dezagrega usor, ducnd la aparitia unor acumulari imens e de blocuri dispuse haotic si grohotisuri ce curg n pante. Aspectul este diferit de restul masivului deoarece vrful Pietrosu apare ca un pisc semet, iar platoul dirijat odinioara spre sud-vest a fost intens decupat de praiele Negoiu si Pietro su si transformat n cea mai mare parte, ntr-o creasta zimtata. Fragmentele din ace st platou, sub forma de coline, coboara din Pietrosu catre sud-vest. n partea sud -estica panta este foarte abrupta, iar stratele de lava au o dispozitie orizonta la sau usor nclinata, mai ales n cazul marilor altitudini ce depasesc 1.800m. Clima Clima Muntilor Calimani se ncadreaza n climatul temperat montan, corespunzator Mun tilor Carpati. Analizele climatice deosebesc un subtip climatic al muntilor josi si un subtip climatic al muntilor nalti. a) etajul climatic al muntilor josi corespunde partii inferioare a masivului, cu altitudini cuprinse ntre 800m si 1.700m. Reprezentnd cea mai mare parte a masivul ui, acest etaj se caracterizeaza prin valori medii anuale ale radiatiei globale sub 110kcal/cmp, prin durate medii ale stralucirii soarelui sub 1.800-1.900 ore/ an, si nebulozitate accentuata de 6-7zecimi pe platoul vulcanic. Temperaturile m edii anuale sunt cuprinse ntre 4si 6 grade Celsius. Amplitudinile dintre temperat urile medii ale lunilor celor mai calde ( 8-15 grade Celsius) si celor mai reci (-6,-10grade Celsius) se mentin ntre 18 si 21 grade Celsius. Durata intervalului fara nghet este de 140-160 zile. Umezeala relativa prezinta valori ridicate, 84%88%, precipitatiile fiind de 600-1.300mm/an. Stratul de zapada se mentine, n medi e, ntre 80-120 zile. b) etajul climatic al muntilor nalti caracterizeaza regiunea nalta a Calimanilor, pe platourile situate la peste 1.700-1.800m, ct si pe cupolele vulcanice ce ajung la 2.100m. Durata de stralucire a soarelui coboara sub 1.800ore/an, iar nebuloz itatea depaseste 7 zecimi. Temperaturile medii anuale ating -2 grade Celsius. Am plitudinile dintre temperaturile medii ale lunilor celor mai calde si celor mai reci sunt de 18-21 grade Celsius. Grosimea medie a stratului de zapada este cup rinsa ntre 50 si 100cm, dar maximele pot atinge valori de 250-350cm. Stratul de z apada se mentine n jur de 200de zile, iar durata intervalului fara nghet scade sub 100 de zile pe culmile nalte. Umezeala relativa depaseste 88%, iar cantitatea de precipitatii atinge 1.000-1.400mm/an (cea mai mare parte sub forma de zapada). Anual se nregistreaza mai putin de 40de zile senine. Vnturile au frecvente mari si viteze medii de 5-10m/s, vitezele maxime depasind uneori 40-45m/s, zapada spulb erata acumulndu-se n grosimi mari ce pot depasi 7-8m n locurile adapostite-depresio nare.

5. Vegetatia forestiera Avnd n vedere conditiile limitative de altitudine si de clima, vegetatia Masivului Calimani corespunde etajelor de vegetatie subalpin si montan de molidisuri. Eta julsubalpin, conditionat n mod hotartor de asprimea climatului rece- umed-puternic vntos se caracterizeaza printr-un singur tip de vegetatie lemnoasa, cu naltimi re duse, forme n drapel si trtoare: molid, jneapan, ienupar, zmbru, arin verde. Etajul montande molidisuri se caracterizeaza prin dominarea molidului, care realizeaza masive nchegate, pe alocuri cu: plop tremurator, salcie capreasca, scorus, mestea can, care ramn n plafonul inferior. Rezervatii naturale Rezervatia Tinovul Sarul Dornei (Dorna ) Rezervatia se gaseste in apropierea soselei ce duce la Gura Haitii, inainte de a intra in comuna Sarul Dornei - in drum spre masivul Calimani. Turbaria, elementul ocrotit al rezervatiei, este de o formatie mai recenta (cca . 3000 ani), este asezata pe terasa paraului Neagra Sarului, la o altitudine de 800 m. Vegetatia este alcatuita in marea majoritate de muschiul de tip arctic (Sphagnu m), peste care, in conditii vitrege de vegetatie s-a dezvoltat un arboret de pin silvestru (Pinus silvestris, var. turfosa) pe un strat de turba a carui grosime variaza intre 1,10 m si 3,20 m. Demn de remarcat este ca, spre deosebire de celelalte tinoave, acesta nu are zo na de protectie. Suprafata rezervatiei este de cca. 36,00 ha.

Rezervatia Tinovul Mare (Poiana Stampei) (Dorna) Rezervatia se afla pe teritoriul comunei Poiana Stampei,strajuita de dealurile S mida, Casoi, Ciungii Chiperenilor, in standa soselei nationale Vatra Dornei - Bi strita si reprezinta cea mai intinsa rezervatie de turba naturala din tara noast ra. Patrunderea in tinov se face prin traversarea unui pod de lemn peste paraiasul Casoi. Trecand printr-o banda de molizi inalti, avem surpriza de a descoperi "o tundra" de tip siberian compusa dintr-un puiet cu consistenta medie (0,5-0,6) v egetand in aspre conditii stationale (mlastina oligotrofa). Acest tinov, declarat monument al naturii in 1955, este situat la o altitudine medie de 880m si este strabatut de un pod de lemn lung de 900m care permite vizi tatarea rezervatiei, intrucat stratul de muschi higroscopici musteste continuu. Importanta stiintifica a acestei rezervatii consta in aciditatea stratelor de m uschi care a permis pastrarea nealterarata a polenului depus in stratele de turb a de-a lungul zecilor de ani. Solul si apa sunt puternic acide, colorate cu nuan te gradate de brun, predominand acizii humici si humirici. Flora bacteriana lips este in totalitate, datorita aciditatii si lipsei de oxigen. Analizele sporopolenice pot determina evolutia in timp de la formarea turbariil or de acum cateva mii de ani. Dintre analizele si studiile efectuate de Emil Pop, au reiesit urmatoarele succ esiuni de vegetatie : - faza de pin amestecat cu molid, partial salcie si mesteacan, in perioada prebo reala; - faza de pin cu molid, cu urme de alun si stejaris mixt (cu ulm si tei), putin reprezentata ca faza de trecere din borealul timpuriu;

- faza molid-alun-stejaris mixt cu preponderenta molidului, cuprinzand timpul ca lduros postglacial si boreal pana la subboreal; - faza molid-carpen, acesta atingand maximul de uscaciune de la sfarsitul subbor ealului, trecand in subatlantic; - faza molid-fag-brad din subatlanticul rece si umed, faza fagului fiind cea mai recenta. Genetic, tinoavele au inceput sa ia nastere in postglacial dupa permanentizarea timpului calduros, cand la altitudini de peste 800 m cadeau destule precipitatt ii pentru a alimenta sfragnetele vechi. Modalitatea de geneza se pare ca a fost colmatarea unei mlastini entrofe de catre muschi (Sphagnum) . In prezent specia lemnoasa dominanta in tinovul Poiana Stampei este pinul silve stru (Pinus silvestris forma turfosa) care vegeteaza greu, ajungand la diametre cuprinse intre 10-22 cm la varste de circa 100 ani, mesteacanul pufos ( Betula p ubescens) si unii hibrizi ( Betula hybrida, Betula warnstorffii), precum si spec ii ca scorusul, plopul tremurator si molidul (care alcatuiesc zona de protectie) . Flora erbacee este alcatuita din specii acidofile : feriga ( Dryopteris cristat a), merisorul ( Vaccinium vitis-idea), afinul ( Vaccinium myrtilus), rachiteaua ( Vaccinium oxicocos), ruginarea ( Andromeda polyfolia), vuietoarea ( Empetrum n igrum ), rogozul ( Carex pauciflora), iar dintre muschi - Saphagnum wulfianum relict arctic si subarctic caracteristic unor zone periferice de zavoaie de tip finlandic. Fauna, pe langa reprezentantii caracteristici zonei montane, este reprezentata de unele relicte cu areal foarte indepartat : Groenlanda, Scotia, Extremul Orien t, cum ar fi Macrobiatus dubrus - necunoscut in Europa Centrala si sudica, o fur nica (Fornica fusca picea) si paianjenii Tetragantha pinicola, Therium undulatum si Drasodes margaritella. Asadar, tinoavele oligotrofe conserva atat speciile relicte cat si pe cele actu ale aratand succesiunea speciilor de-a lungul anilor. Ele sunt o marturie a trec erii timpului, existenta lor fiind extrem de valoroasa pentru studiul evolutiei speciilor cat si pentru exploatarea rationala a turbei pentru calitatile sale de osebite ( curative, izolator, turba medicinala, ingrasamant pentru flori, etc.). Suprafata rezervatiei este de cca. 681,80 ha.

Rezervatia de jnepenis si Pinus cembra din muntii Calimani (Dorna) In partea de sud-vest a judetului Suceava se intind muntii Calimani cu ramificat ii spre nord, pana in albia raului Dorna. In ansamblu acestia urca de la sud spr e nord pana la altitudini de peste 2100 m. La limita bazinelor Dornelor ei se co ntinua prinr-un abrupt, coborand pe pante mai mari prin numeroase obcine, ce inc hid intre ele bazinele hidrografice aproape parelele, cu ape ce curg spre nord s pre Bistrita. Este interesanta evolutia acestor munti, de la formarea lor. In mezozoic apele marii cretacice ocupau actuala regiune. Miscarile de incretire au dus mai intai la formarea Muntilor Bistritei, iar la sfarsitul erei secundare s-a forma t depresiunea de scufundare a Transilvaniei. La inceputul tertiarului (paleogen), intreaga regiune corespundea golfulu i marin al Bargaului, legat de acel al Maramuresului. In a doua parte a tertiaru lui (neogen) au avut loc cateva puternice eruptii, separate intre ele prin perio ade de liniste, care au dus la aparitia actualului masiv acum circa 35 milioane de ani, Calimanii fiind deci cei mai tineri munti din tara noastra. In ultima parte a tertiarului si in cuaternar s-a instalat glaciatia, evid entiata in prezent prin existenta caldarilor pe partea de nord a celor mai inalt e piscuri. Caldarile glaciare tipice, de pe versantul bucovinean sunt pe Rachitis, l a o altitudine de 1900m. Acestea erau acoperite cu cca. 1 milion de ani in urma, de ghetari ce se intideau pe distante de pana la 3 km.

Ultimele miscari de ridicare au avut loc la inceputul cuaternarului si a u dus la formarea masivelor muntoase, la definitivarea configuratiei actuale. Re lieful Calimanilor se caracterizeza prin terase mari, dispuse in trepte, evident iind curgerile masive de lava. Manifestarile post-vulcanice sunt reprezentate pr in depuneri de sulf nativ, limonit si prin izvoare carbogazoase. Rezervatia a fost inclusa in legea 9/1973 privind protectia mediului inconjurat or si cuprinde padurile si jnepenisurile situate la izvorul paraului Neagra Saru lui, inspre varful Rachitis, avand ca limite : la vest saua ce duce spre varful Pietricelul, spre sud creasta Rachitis, spre est arboretul de limita al amestecu lui molid-zambru, iar spre nord o linie marcata ce atinge soseaua care urca la c olonia de minieri Calimani. In afara de peisaj, rezervatia prezinta o deosebita importanta stiintifi ca prin aceea ca aici se gaseste un arboret natural in amestec intim de molid si zambru, unic in tara si foarte rar in Europa. Aici zambrul (Pinus cembra), reli ct glaciar, cuprinde dupa inventarierea din 1973 peste 7000 de exemplare cu tru nchiuri bine conformate, cilindrice, drepte, concurand cu molidul in zona caruia se afla. In jnepenisul de peste 400 ha, la limita superioara a vegetatiei fore stiere, zambrul prezinta infurcari datorita intemperiilor (vanturi puternice, pl oi abundente, trasnete, ninsori masive, geruri, arsite) care ii confera un aspec t aparte de rezistenta in fata dezlantuirilor naturii. Interesanta in acest perimetru este si prezenta arinului (Alnus viridis) care fixeaza bine solul precum si prezenta scorusului (Sorbus aucuparia forma l anuginosa)ce vegeteaza bine chiar pana la cota 1880.

Cateva exemplare de larice (Larix europaea ssp. Carpatica) vegeaza in conditii b une si depaseste in multe cazuri 22 m inaltime si 60 cm in diametru, pe versantu l nord-vestic. Un fapt demn de remarcat este arbustul ocrotit ce apare frecvent in jnep enisuri sau pe soluri de natura vulcanica : smandarul (Rhododendron kotsckyi) ca re coloreaza in rosu aprins covorul vegetal in luna iulie-august. Alte specii erboase sunt : degetarutul ( Soldanella montana varietatea c alimanica si varietatea romanica)- pe culmile Tamau, Pietrosu Calimanilor, Strun ior, ghintura (Gentiana punctata) ce apare sporadic in micile poienite de-a lung ul unor poteci, ciubotica ( Primula minima)- pe culmile Rachitis si Pietricelu . In patrimoniul rezervatiei se inscriu si "grotele Luanei", descoperite de geologul Emil Butnaru in 1961, formate in rocile vulcanice, numite vulcanocarst . O mentiune deosebita ar trebui facuta cu privire la exploatarea sulfului d in masivul Calimani, care, fara a atinge nivelurile scontate, a distrus definiti v ecosistemele montane din zona, arii intregi necesitand lucrari severe de recon structie ecologica si protectia zonelor ocrotite. Suprafata rezervatiei este de cca. 384,20 ha.

Rezervatia "12 Apostoli " (Dorna) Localizare: creasta ce formeaza cumpana apelor dintre bazinele paraielor Neagra Sarului si Poiana Negri si coboara dinspre Calimani peste culmile Tamau si pietr ele Rosii spre varfurile Lucaciu si orasul Vatra Dornei adaposteste multe figuri zoomorfe si antropomorfe, "sculptate " de intemperii in decursul vremurilor, co

nstituite din fragmete de lava cimentata. Grupul de stanci ce formeaza rezervatia este cel mai important si cuprinde "scu lpturi" fantastice, ca de exemplu figura unui mos cu barba, spre nord, a unui ba tran spre sud, a unui urs cu capul plecat, a unei femei ce aminteste de silueta faraoanei Nefertiti, etc. Figura batranului se evidentiaza prin aceea ca are "tr ei " fete distincte, orientate spre cele trei carari ce se indreapta spre el : c atre Gura Haitii - o fata lata, brahicefala; spre nord - un cap mai mic, cu o fr unte mai ingusta si o barba alungita, spre sud - o fata mai inalta si ingusta, d e tip dolicocefal, avand parca si un coif pe crestet.

Originea acestor formatiuni megalitice este certa : modelarea eoliana, dezagreg area fizica, eroziunea aglomeratelor, etc. dar s-au inaintat si ipoteze care sus tin "modelari " provocate de om. Alaturi de aceste formatiuni se gasesc jnepenisuri si ienuparete de pe versantu l vestic care adapostesc cocosul de mesteacan ( Lyrurus tetrix) - monument al na turii, argumente suficiente pentru infiintarea in 1971 a acestei rezervatii, uni ca de acest fel in Bucovina. Amanunte asupra genezei, reliefului si aspectului Calimanilor se gasesc la Rezervatia forestiera de jenpenis si Pinus cembra (Cali mani). Suprafata rezervatiei este de cca. 200,00 ha. Descriere Generala Situati in nordul defileului Toplita-Deda al Muresului, muntii Caliman reprezint a cea mai intinsa unitate montana din Carpatii Orientali; creasta sa se intinde pe directia generala E-V in lungim e de peste 50 km. Inaltimea maxima este atinsa in virful Pietrosul Calimaniului, la 2100 m. Alte virfuri mai insemnate: Bistriciorul (1990 m) , Stuniorul (1885 m), Gruiului (1913 m), Negoiul Unguresc (2084 m), Resitis (202 1 m), Bradul Ciont (1899 m), Iezerul Calimaniului (2023 m). Craterul vulcanic cu un diametru de peste 10 km e ste marginit de varfurile cele mai inalte, iar spre nord este despicat de Valea Neagra, afluent al Dornei. In interiorul craterului se afla cateva cosuri vulcanice secundare (Pietricelui, Varful Haitei, Negoiul R omanesc), unele dintre acestea fiind in prezent exploatari de sulf. Intre marile atractii turistice se numara forme ciudate de stinci vulcanice pe muntii Tihul, Rusca, Retisis, dar mai ales pe Tamau si Lucac iu. In acest ultim sector se afla rezervatia geologica "Stincile Doisprezece Apostoli", exceptionale daltu iri naturale. Puncte de acces in zona Comuna Bistrita Bargaului Comuna Josenii Bargaului Comuna Neagra Sarului La Monument (dn 15 Toplita-borsec) Orasul Deda Pasul Paltinis

Saru Dornei Satul Calimanel Satul Colibita Satul Coverca Satul Cusma Satul Dorna Candrenilor Satul Dornisoara Satul Gura Haitii Satul Lunca Bradului Satul Poiana Negrii Satul Runc (Comuna Neagra Sarului) Satul Vatava Cabane, refugii si locuri de campare Ref. Ref. Ref. Ref. Ref. Cele Gruiu Luana Negoiu Puturosu Salvamont Bradu Ciont mai recente fotografii

Trasee Satul Cusma - Saua Bitca Strejii Saua Terha - Saua Bitca Strejii Pasul Paltinis - Ref. Luana Comuna Neagra Sarului - Comuna Neagra Sarului Satul Colibita - Satul Rastolita Comuna Josenii Bargaului - Piatra Cusmei Comuna Bistrita Bargaului - Piatra Cusmei Satul Colibita - Curmatura Tihu Stina Terha - Varful Zurzugau (1989) La Monument (dn 15 Toplita-borsec) - Saua Ratitis Gura Paraului Voivodeasa - Ref. Iezer La Monument (dn 15 Toplita-borsec) - Saua Bitca Strejii Orasul Deda - Poiana Tomii Satul Lunca Bradului - Varful Pietrosul (2100) Orasul Deda - Poiana Stegii Satul Lunca Bradului - Saua Gruiu Satul Vatava - Poiana Cofii Satul Rastolita - Poiana Bradu Cantonul Cocos - Sub Varful Ratitis Satul Dorna Candrenilor - Satul Gura Haitii Satul Dornisoara - Saua Capul Dealului Satul Coverca - Satul Gura Haitii Satul Gura Haitii - Satul Dornisoara Poiana Puturosu - Sub Varful Ratitis Satul Calimanel - Sub Varful Ratitis Satul Gura Haitii - Varful Pietrosul (2100) Satul Runc (Comuna Neagra Sarului) - Rezervatia 12 Apostoli Vatra Dornei - Saua Nicovala Vatra Dornei - Coada Pietrosului