aprilie mai-2010

NR. 25 • APRILIE - MAI 2010 • 10,9 LEI

DE CÂND ȘI PÂNĂ UNDE?MOTOARE

IL GIROSNOOKER

KENTUCKY DERBYDOPING ÎN HALTERE

CAZUL PORTSMOUTHCONSECINŢELE CUPEI AFRICII

BUNDESLIGA vs PREMIER LEAGUE

ROLAND GARROS 2010:OPINII DE LA SELES, RUZICI, SANCHEZ ȘI JAUŠOVEC

44 SnookerFiecare sport are o competiţie care animă imaginaţia competitorilor şi le trezeşte o do-rinţă imensă de afirmare. La tenis avem turne-ele de Mare Şlem, la ciclism este Turul Franţei, la fotbal Champions League iar la snooker este Campionatul Mondial. În aprilie, snoo-ker-ul va fi rege.

10 Boro despre Il Giro12 Despre Portsmouth, numai de bine16 Cursa Oxford - Cambridge20 Scurtă istorie Moto GP 24 Clinica Mobile26 Cum se câștigă o cursă de 24 de ore32 Interviu Robert Mureșan49 Interviu Ali Carter50 Consecințele Cupei Africii60 Modelul Champions League64 Umbra dopingului în haltere68 Kentucky Derby70 Audi vs Peugeot

56 Roland Garros 2010Internaţionalele Franţei, Openul Francez sau mai simplu Roland Garros – o altă lume din estul Parisului, lângă Bois de Boulogne. Am pătruns în acest Paradis al vedetelor tenisului mondial împreună cu Virginia Ruzici, Mima Jaušovec, Arantxa Sánchez Vicario, Monica Seles.

40 Bundesliga vs Premier LeagueÎntre marile campionate ale Europei, Bundes-liga are în continuare un caracter dual. În con-trast cu gândirea insulară a britanicilor, parti-culară de-a lungul timpului în multe domenii de activitate, nemţii au marşat pe o filosofie mai rezervată, pe un continentalism de bun gust, cu grija zilei de mâine.

4 Il GiroCa şi anul trecut, Turul Italiei propune în 2010 un traseu mai spectaculos decât Turul Franţei. Să fie dificultatea parcursului motivul pentru care Alberto Contador şi Lance Armstrong au decis să pregătească în altă parte participarea în Marea Buclă?

35

Redactor șef: Adrian Ilie Redactori: Ioan Viorel, Ivonne Ghiţă, Emanuel Terzian, Vlad Bucurescu, Alexandru Cocu, Alexandru Gheorghiaş, Cristi Petre, Maximilian Hartung, Alexandru Hovco Colaboratori: Antal Putinică, Tiberiu Troia, Alexandru Ganci, Sorin Anghel, Cosmin StăniloiuArt Director: Codruţ Bendovski Foto: Getty Images/Guliver, Codruţ BendovskiDifuzare: Florentina Bălan, tel: 021 316 3380, fax: 021 316 3383, email: [email protected]

Editat de Sport TV Management SRL, RC J40/6784/1997, CIF RO9751036Str. Dr. Ernest Djuvara 30, 060104, Bucureşti ISSN 1843 – 9926 Prepress și tipar: RH Printing Reproducerea integrală sau parţială a materialelor din revistă este posibilă numai cu acordul editorului. © 2010 Sport TV Management

Publicaţie auditată pe perioada ianuarie 2009 - iunie 2009

DETALII

Cu Mondialul de Superbike, plus MotoGP şi Superbike-ul britanic în chip de bonus, fanii motociclismului pe circuit au în faţă un sezon plin de promisiuni. Va reuşi cineva să-l detroneze pe Rossi? Cine va fi noul rege în WSBK?

EVENIMENT

VIAţA îN ROzCa şi anul trecut, Turul Italiei propune în 2010 un traseu mai spectaculos decât Turul Franţei. Să fie dificultatea parcursului motivul pentru care Alberto Contador şi Lance Armstrong au decis să pregătească în altă parte participarea în Marea Buclă?

8 - 30 mai: Il Giro

ÎN 2009, la sfârşitul lunii octombrie, Angelo Zomegnan a anunţat traseul Turului Italiei din această primăvară.

Un parcurs greu, care îi va purta pe rutieri de la Amsterdam la Verona, prin munţi le-gendari, drumuri neasfaltate şi porţiuni ex-puse vântului puternic.

Pentru a noua oară în istorie, Corsa Rosa va pleca din afara Cizmei. Amsterdam este gata să dea startul cu un contratimp indi-vidual de 8,4 kilometri în urma căruia se va decide primul lider. După alte două etape prin regatul de la Marea Nordului plutonul va avea o zi de pauză, urmând să revină în Italia, acolo unde pe 12 mai va avea loc un contratimp pe echipe, care poate crea di-ferenţe semnificative între pretendenţii la victorie.

Reţeta GiRo? Mulţi MuNţi!Primul test adevărat pentru favoriţi va

veni peste alte patru zile, atunci când ru-tierii vor încheia în ascensiune, pe Monte Terminillo, o căţărare în lungime de peste

14 kilometri şi cu o pantă maximă de 12%. Aceasta va fi însă doar un aperitiv pentru ceea ce va urma în ultima săptămână, una condimentată cu patru finişuri la altitudine. Printre acestea, Monte Zoncolan şi Plan de Corones.

Zoncolan, unde panta atinge şi 22%, se va afla pentru a treia oară în Turul Italiei, după 2003 şi 2007, învingătorul fiind acelaşi de fiecare dată: Gilberto Simoni. În vârstă de 38 de ani şi dublu câştigător al Il Giro, rutierul echipei Lampre se va afla la ultimul mare tur din carieră, iar o victorie pe căţăra-rea din regiunea Friuli-Venezia Giulia poa-te reprezenta “cântecul de lebădă” pentru unul dintre cei mai apreciaţi ciclişti italieni ai ultimului deceniu.

Contratimpul în ascensiune din etapa a 16-a, între San Vigilio di Marebbe şi Plan de Corones, va fi identic cu cel din 2008, atunci când s-a impus Franco Pellizotti.

Celelalte puncte-cheie ale traseului vor fi în etapele a 17-a, a 19-a şi a 20-a, toate cu sosiri în căţărare. În ultima este plasată Passo di Gavia, ascensiunea care în 2010 va

fi Cima Coppi, titulatură acordată celui mai înalt vârf al competiţiei.

Ultima zi care ar mai putea schimba ceva în configuraţia finală a clasamentu-lui va fi chiar cea finală, atunci când este programat contratimpul individual de la Verona. Traseul, în lungime de 15,3 kilo-metri, va fi unul asemănător cu cele de la Campionatele Mondiale, o căţărare mică plasată la mijloc urmând să facă diferenţa.

Va fi pentru prima oară după 26 de ani când Turul Italiei se va încheia la Verona. Ca şi în acest an, atunci a fost tot un con-tratimp, adjudecat de italianul Francesco Moser, care a şi câştigat cursa graţie acelei victorii.

Se îNtoaRce RiccoAlberto Contador şi Denis Menchov nu

sunt doar ultimii doi câştigători ai Turului Italiei, ci şi marii absenţi ai ediţiei din acest an. Atât spaniolul cât şi rusul au decis să sară peste primul tur din 2010, astfel încât să se concentreze pe Marea Buclă.

Câştigătorul din 2007, italianul Danilo

Di Luca, nu se va afla în caravana care va străbate Peninsula după ce, la ediţia pre-cedentă, a fost depistat pozitiv cu CERA, un derivat de a treia generaţie al eritropo-etinei. Atunci, rutierul echipei LPR a făcut spectacol etapă după etapă, impunându-se la San Martino di Castrozza şi Pinerolo, totul culminând cu locul secund în ierarhia generală.

În afară de aceştia, nici Lance Armstrong nu va fi la Amsterdam. Americanul, în vâr-stă de 38 de ani, a participat în 2009 pen-tru prima oară în carieră în Corsa Rosa şi a terminat pe locul 11. Acum va lua startul în Turul Californiei, competiţie care se va dis-puta în aceeaşi perioadă cu Giro.

În schimb, la ediţia din luna mai a cur-sei se va întoarce Riccardo Ricco, copilul teribil al ciclismului italian. Prins dopat tot cu CERA, dar în Turul Franţei de acum doi ani, sportivul născut în Formigine a sem-nat cu Ceramica Flaminia, echipă conti-nentală care a primit o invitaţie din partea organizatorilor.

Cu toate acestea, nu Ricco va reprezenta cel mai important nume de pe afişul cursei. Actorii principali vor fi Ivan Basso, Franco

Pellizotti, Bradley Wiggins, Cadel Evans şi Carlos Sastre. Ce au în comun aceştia? Sunt foarte buni căţărători şi se pot lăuda cu cel puţin o clasare între cei mai buni cinci ruti-eri ai unui mare tur.

Basso a câştigat în 2006 şi doreşte să du-bleze acel succes, Pellizotti a avut un 2009 fantastic, cu un loc doi în Giro (după desca-lificarea lui Di Luca) şi tricoul de cel mai bun căţărător în Turul Franţei, Wiggins are acum o echipă bogată şi solidă în spate iar Cadel Evans, la 32 de ani, trecut la BMC Racing, a anunţat că principalul său obiectiv în 2010 nu va mai fi Le Tour, ci Il Giro. Aflat aproape de finalul carierei, Carlos Sastre (34 de ani) este un alt rutier care se va întoarce în com-petiţie. În 2009, fostul câştigător din Marea Buclă a fost unul dintre cei care au animat întrecerea, câştigând două etape extrem de grele, pe Monte Petrano şi Vezuviu.

Rivalitate la peSte 70 kM/oRă

Separat de căţărători, sprinterii vor avea propria luptă, deşi acest cuvânt pare exa-gerat, având în vedere că la ultimele două

ediţii Mark Cavendish aproape că nu a avut adversar, câştigând nu mai puţin de cinci etape, toate cu o lejeritate extraordinară.

Adversarii lui ar putea fi Alessandro Petacchi, ajuns la Lampre şi cu un început de sezon promiţător, Daniele Bennati şi Danilo Napolitano.

Dacă până acum cel mai bun sprinter al cursei era recompensat cu tricoul ciclamin, din 2010 se va reveni la culoarea iniţială a acestei ierarhii, cea roşie. Astfel, împreună cu tricoul alb al celui mai valoros tânăr şi cel verde al liderului căţărătorilor, se va reface pe şosea drapelul Italiei. Cea de-a 93-a edi-ţie a Il Giro va încerca să îi ia faţa Turului Franţei într-un clasament neoficial al celei mai spectaculoase şi atractive curse din 2010.

Actrița olandeză YOLANTHE CABAU VAN KASBERGEN pozează lângă harta traseului celei de-a 93-a ediții a Turului Italiei. Yolanthe este viitoarea soţie a fotbalistului olandez Wesley Sneijder (Inter Milano), iar naţionalitatea celei de care și-a legat imaginea Giro 2010 se explică prin startul de la Amsterdam.

Era luna mai a anului 1908 când la Castello Sforzesco, în Milano, se juca un meci de fotbal între nou-înfiinţată Inter si Juventus Torino. La un moment dat arbitrul Concetto Cinciripini a acordat un gol pentru “Bătrâna Doamnă”, reu-şită pe care gazdele au semnalat-o ca fiind din ofsaid. De supărare că golul a fost validat su-porterii au intrat pe teren, s-au îndreptat către arbitru, dar acesta s-a urcat pe o bicicletă şi a luat-o la fugă. Însă nici fanii nu s-au lăsat mai prejos şi l-au urmărit, tot pe două roţi. Totul a ţinut până la Ragusa, acolo unde centralul s-a ascuns în casa unui unchi boxer.

La această cursă nebunească a luat parte şi un ziarist de la “Gazzetta Dello Sport”, care a fost plăcut surprins de entuziasmul creat pe marginea şoselelor, foarte mulţi oameni urmă-rind ce s-a întâmplat.

S-a făcut august şi în redacţia “Gazzettei” a venit o ştire, conform căreia “Corriere della Serra” avea de gând să organizeze, împreună cu “Turing Club Italiano”, o competiţie de ciclism în Peninsulă. Amintindu-şi de întâmplarea din urmă cu trei luni, ziaristul de la “Gazzetta Dello Sport” le-a povestit-o şefilor săi, care s-au miş-cat mai repede, astfel încât pe 13 mai 1909, pri-ma ediţie a Turului Italiei a pornit la drum, de la Milano, cu un fond de premii de 25 000 de lire.

De la fotbal li se trage

Lui DANILO DI LUCA (34 de ani) de la Il Giro i se tra-ge. Anul trecut, când a terminat pe locul 2, după Denis Menchov, a fost găsit dopat. Anul acesta, când traseul i se potrivește mănușă, aleargă pe holurile tribunalelor

euRoSpoRt 6 APRILIE - MAI 2010

EVENIMENT

FEBRUARIE - MARTIE 2010 11euRoSpoRt

Turul Italiei şi-a obţinut recunoaş-terea internaţională odată cu sfâr-şitul anilor ’30, atunci când în scenă şi-au făcut apariţia Gino Bartali şi Fausto Coppi. Cei doi, coechipieri şi rivali, au împărţit o naţiune întrea-gă mai mult decât a făcut-o fotbalul vreodată în Peninsulă. Zeci de mii de fani se adunau pe marginea şoselelor pentru a-i vedea, cu toţii regăsindu-se în unul dintre cei doi: Bartali era reprezentantul tradiţiei, în timp ce Coppi simboliza nonconformismul. Nu au fost niciodată prieteni dar s-au respectat şi au colaborat în curse pentru a-şi îndepărta adversarii, astfel încât să se lupte doar ei pentru victorie.

Nici nu aveau cum să fie amici, din moment ce Bartali a pierdut două tricouri roz din cauza adversarului său din Piemonte. Mai întâi, în 1940, Bartali a primit ordine de echipă pen-tru a-l lăsa pe Coppi să devină, la nici 21 de ani, cel mai tânăr învingător al Turului Italiei, record neegalat până astăzi.

Apoi, în 1949, Il Giro se pregătea de start în Palermo. Chiar în ziua pri-mei etape, Bartali a primit o scrisoare anonimă prin care era atenţionat că s-au mizat foarte mulţi bani pe tri-umful lui Coppi iar în cazul în care el ar fi încercat să strice socotelile pariorilor ar fi fost imediat otrăvit. A fost o ediţie controlată de Coppi, care s-a impus cu un avans de aproape 12 minute în faţa adversarului său, le-gendară rămânând evadarea solitară dintre Cuneo şi Pinerolo.

Destinele le-au fost diferite, pre-cum caracterele: dacă Bartali a în-cetat din viaţă la vârsta de aproape 86 de ani, Coppi s-a stins la 40, după ce s-a îmbolnăvit de malarie când se afla în Burkina Faso, la invitaţia pre-şedintelui acelei ţări. Cunoscutul zia-rist italian Gianni Brera a scris atunci că “Fausto Coppi s-a lăsat să moară de prea multă viaţă”.

Legendele Turului:Bartali și Coppi

EVENIMENTPunctele cheie:• Prologul de la Amsterdam: doar 8,4 km pe un traseu plat, barometrul primei săptămâni.• Etapa a 4-a, 12 mai, Savigliano-Cuneo, 32,5 km: contratimp pe echipe; rutierii sunt la mâna coechipierilor.• Etapa a 8-a, 16 mai, Chianciano Terme–Monte Terminillo, 189 km: final în căţărare pe o ascensiune de 16 km; pantă medie 8%, maximă de 12%.• Etapa a 15-a, 23 mai, Mestre–Monte Zoncolan, 218 km: final în căţărare pe o ascensiune dificilă: 10 km cu pantă medie 12% şi pantă maximă 20%!!!• Etapa a 16-a, 25 mai, San Vigilio - Kronplatz, 12,9 km: contratimp individual în căţărare cu pantă medie 8,4% şi pantă maximă 24%!!! • Etapa a 21-a, 30 mai, Verona, 15,3 km: ultima etapă, contratimp individual.

Când nu cântă şi ne încântă cu Iris, Doru „Boro” Borobeică o face pe directorul sportiv la clubul Mazicon Bucureşti de care-l leagă două lucruri: legătura de rudenie cu antrenorul Radu Selejan şi pasiunea pentru ciclism, care nu l-a părăsit aşa cum a părăsit el ciclismul pentru chitara bass pe când avea 18 ani şi o grămadă de talent. Unii folosesc 10000 de euro pentru o maşină, alţii preferă o vacanţă de vis. Boro a investit această sumă în echipamente profesionale de ciclism. Cam mult pentru o simplă distracţie, nu? Un astfel de om am abordat pentru un dialog pe marginea Turului Italiei, care stă să înceapă.

BORO despre Il Giro Dacă vedeţi pe stradă un tip cu bicicleta lui Joha-nnes Frohlinger, pedalele lui Oliver Zaugg, casca lui Sebastian Lang și pantofii lui Ronny Scholz să știţi că DORU „BORO” BOROBEICĂ a ieșit la plim-bare. Și-a cumpărat tot acest echipament când echipa Gerolsteiner s-a desfiinţat și a scos la vân-zare toate efectele

Boro, ce zici de traseul din Il Giro 2010?- Ne va ţine în priză până în ultima zi. Italienii s-au întrecut pe ei înşişi.

E al doilea an consecutiv în care vin cu un traseu mai spectaculos decât cel din Turul Franţei. Cred ca vor să reducă decalajul pe care-l are Il Giro faţă de Le Tour la nivel mediatic. De exemplu, Giro are contratimp pe echipe, în timp ce Turul Franţei n-are, spre bucuria lui Contador şi ghi-nionul lui Armstrong.

Ce fel de rutier este avantajat de acest traseu?- Un crono-căţărător de genul lui Miguel Indurain. Dintre cei de acum

cred că Alberto Contador avea şanse mari, dacă participa. Am văzut că şi-a îmbunătăţit mult prestaţia la contratimp, l-a bătut şi pe Cancellara în Turul Franţei.

- Dintre cei care şi-au anunţat participarea cine are cele mai mari şanse?

Va fi echilibrat. E de văzut dacă Sastre rezistă să forjeze cîteva zile consecutiv pe munte. Cadel Evans nu prea atacă, dacă e luat la şuturi nu rezistă. Menchov ar fi marele favorit, dar el este mai degrabă unul care se apără bine. Ivan Basso nu ştiu dacă mai poate reveni după suspen-dare, Ricco mi se pare un tânăr infatuat, Pelizzotti neexperimentat, iar pentru Vinokourov cred ca e cam mult munte. Era un traseu bun pentru Di Luca, el era combativ.

- Când o să vedem un rutier român într-un mare tur?Atunci când vor participa la mai multe curse mici internaţionale.

Acum n-au calendar. Dar valoare au.

Patronii din Premier League (2)

APRILIE - MAI 2010 13euRoSpoRt

Ministrul Olimpic David Emerson și Ministrul Dezvoltării Economice Colin Hansen se bucură de terminarea pistei de bob, sanie și skeleton de la Whistler

euRoSpoRt12 APRILIE - MAI 2010

ÎN 1998, Portsmouth Football Club urma să petreacă sezonul cente-narului în liga a doua. În loc de săr-

bătoare, clubul a primit o criză. În loc de bucurie domnea îngrijorarea deşi erau o respectabilă entitate sportivă britanică.

Îndeplinea toate criteriile pentru o ast-fel de caracterizare: nu fusese niciodată o forţă de prim rang dar avea 100 de ani de existenţă; câştigase de două ori campiona-tul Angliei, ultima oară în urmă cu jumătate de secol şi ridicase o dată deasupra capu-lui Cupa Angliei; se mândrea cu susţinerea frenetică a unui oraş cu vreo 200000 de lo-cuitori dintre care 10% umpleau tribunele de pe Fratton Park la fiecare meci acasă. Aşadar, un club cu trecut dar fără prezent.

Lăcusta inspiratăSalvarea a venit de la un aventurier în

domeniile sportului şi afacerilor, un tip care şi-a jucat faima, averea şi viaţa la ruleta ru-sească, un sârbo-american pe nume Milan Mandarici. O dată cu el a început sfârşitul lui Portsmouth Football Club fără ca nimeni să-şi dea seama. Un deceniu şi-un pic în care clubul părea că urcă, însă la bază ru-gina acaparase totul şi îşi făcea treaba lent, dar sigur. Prăbuşirea avea să fie cu atît mai spectaculoasă.

Născut în Voivodina, tânărul Milan a avut norocul să moştenească de la tatăl său o afacere cu maşini. A preluat frâiele compa-niei la 21 de ani şi în 5 ani o transformase în cea mai puternică reţea din ţară. Atunci, în

anii ’60, Iugoslavia era o ţară comunistă dar una mai liberă decât celelalte din blocul so-vietic. Iniţiativa privată era încurajată pînă la un anumit punct. Punct pe care Mandarici l-a depăşit când a devenit cel mai mare pro-ducător şi vânzător de piese de schimb din ţară, ba se lansase şi în exporturi.

Drumul de la “erou socialist” la “trădător capitalist” l-a făcut repede în presa vremii, controlată de guvernul condus de mareşa-lul Tito. Îngrijorat de această degradare (dar foarte inspirat) Mandarici a preferat să piar-dă toată averea şi să plece în Statele Unite. Avea 31 de ani.

S-a angajat la o companie din nou în-fiinţata industrie a computerelor şi cu-rând a ajuns să deţină propria firmă, Lika Corporation, fiind unul dintre pionerii Silicon Valley din California.

Redevenit bogat, Mandarici a avut timp şi bani să se ocupe şi de vechiul său hobby, fotbalul. În tinereţe jucase la juniorii Vojvodinei Novi Sad şi microbul se păstrase chiar şi într-o ţară fără tradiţie în “soccer”. A deţinut consecutiv pe San Jose Earthquakes, echipă din liga profe-sionistă americană, pe Charleroi în Belgia şi pe Nice în Franţa - foarte inspirat locată pe Coasta de Azur, acolo unde orice mili-onar respectabil îşi face veacul.

Unul dintre jucătorii pe care îi cu-noscuse în America, sârbul Predrag Radoslavjevici, cunoscut ca Preki, i-a făcut intrarea la Portsmouth. Înfiinţarea Premier League în 1992 fusese o reuşită şi făcuse din campionatul Angliei unul dintre cele atrac-tive. Preki jucase un sezon la Portsmouth.

Ca şi acum, Portsmouth intrase sub

administrare silită în ’98, din cauza dato-riilor. Supravieţuirea în liga a doua era un miracol în anul centenarului. Pe acest fond a apărut investitorul, salvatorul pe cal alb. A început să bage bani iar în 2002 l-a adus ca manager pe cunoscutul Harry Redknapp. În jurul lui Redknapp au început să se strân-gă şi jucători valoroşi iar promovarea în Premier League a venit firesc.

Fericirea în mariajul Mandarici-Redknapp a durat doar un an şi jumătate. Patronul dorea să i-l impună ca asistent pe Velimir Zajec, un fost internaţional iugoslav care antrenase pe Panathinaikos Atena şi Dinamo Zagreb. Redknapp voia să-l păs-treze pe Jim Smith. Pînă la urmă, Mandarici şi-a instalat favoritul ca director executiv al clubului. A fost momentul în care Old Harry a demisionat şi patronul, foarte inspirat, se gândea deja la “exit”.

În ianuarie 2006 Mandarici a găsit un cumpărător căruia i-a vândut 50% din ac-ţiunile clubului cu 22 de milioane de euro. În iulie i-a cedat şi cealaltă jumătate, pentru 46 de milioane. În total a încasat 68 de mili-oane, din care a folosit 36 pentru a-şi cum-păra o nouă jucărie, Leicester City.

Trafic de arme contra fotbal

Oricât de aventuros a fost Mandarici, pe lângă noul patron al lui Portsmouth FC era mic copil. Numele lui: Alexandre Gaidamak. Un evreu cu origini ruseşti, născut în Franţa. Marea sa calitate: era fiul lui Arcadi Gaidamak, un controversat om de afaceri, proprietar printre altele al clubului Beitar Ierusalim. Şi cum organismele tutelare ale fotbalului nu permit ca o persoană sau o companie să deţină mai multe cluburi, aşa a ajuns fiul său titular în acte.

Arcadi Gaidamak s-a născut într-o familie de evrei germani din Rusia, pe care a pă-răsit-o pentru Israel pe vremea lui Leonid Brejnev. Începutul anilor ’80 l-a găsit în Franţa, lucrând pentru serviicile secrete,

aşa cum s-a aflat mai târziu. Gaidamak a fost decorat cu Legiunea de onoare a Republicii Franceze pentru ajutorul dat la recuperarea a doi piloţi francezi capturaţi în timpul răz-boiului din Bosnia şi a doi spioni căzuţi în mâinile unei facţiuni rebele din Caucaz.

Dar afacerea în urma căreia Arcadi a

DEsPRE PORTsMOuTh, NuMAI DE BINE

Portsmouth este primul club din Premier League care eşuează financiar.În cei 18 ani ai competiţiei doar criza mondială a reuşit să pună un club la pamânt. Plus un management haotic.

devenit multi-milionar şi cunoscut în în-treaga lume s-a derulat la sfârşitul secolului trecut. Gaidamak şi magnatul francez Pierre Falcone au pus la cale un trafic de arme pe scară largă pentru rebelii din razboiul civil din Angola, trafic cifrat ulterior la 660 de milioane de euro. Urmările au fost două:

1. Angola l-a declarat cetăţean de onoare fiindcă facţiunea pe care a aprovizionat-o a câştigat războiul şi a preluat puterea.

2. Franţa l-a trimis în judecată pentru încălcarea Protocolului Lusaka, care inter-zicea comerţul cu arme în Angola, şi l-a condamnat la 6 ani de închisoare în lipsă, fiindcă Arcadi se refugiase la Moscova, îşi reluase cetăţenia rusă şi profita de faptul că între Rusia şi Franţa nu există tratat de extrădare.

Arcadi n-a călcat niciodată în Anglia, dar implicarea sa în “Angolagate” a cau-zat lui Portsmouth. Sau cel puţin aşa sus-ţinea Peter Storrie, CEO al clubului. Fiul,

Alexandre, investise în jucători circa 35 de milioane de euro, pe care bineînţeles că nu-i avea cash sub saltea, ci i-a împrumutat de la bănci. Iar băncile, imediat ce au auzit de procesul din Franţa al tatălui, au anulat toate facilităţile la descoperirile de cont şi au cerut rambursarea integrală a banilor.

Din punct de vedere sportiv fuseseră cei mai frumoşi ani ai lui Portsmouth. Veniseră Glen Johnson, Sulley Muntari, David James, Sol Campbell, Peter Crouch, jucătorii unul şi unul. Cu Redknapp pe bancă, clubul termi-nase în 2007 la numai un punct de un loc de cupă europeană, iar în 2008 a cucerit Cupa Angliei. „Pompey” era pe val dar Gaidamak a fost nevoit să vândă pentru a-i potoli pe bancheri.

Parastasul de 40 de zile

Următorul la rând a fost un frustrat, Sulaiman Al Fahim. Cetăţean al Emiratelor Arabe Unite, născut la Dubai şi şcolit în Statele Unite, Al Fahim fusese reprezentan-tul Abu Dhabi United Group în negocieri-le de preluare a clubului Manchester City. Actul propriu-zis de vânzare-cumpărare fusese semnat în prezenţa sa şi toată lumea îl vedea ca viitor şef la City. Începuse chiar să facă planuri de viitor, declarând public că noul proprietar pregăteşte o ofertă de 150 de milioane de euro pentru Cristiano

Ronaldo. La oficializarea staffului lui Manchester City, surpriză: patronul grupu-lui de investiţii, şeicul Mansour bin Zayed Al

Nahyan, şi-a dorit o poziţie mai vizibilă şi a pus un preşedinte de paie.

Deranjat, Al Fahim a părăsit Abu Dhabi United Group şi şi-a jurat „răzbunare”, cel puţin pe plan sportiv. A găsit finanţare şi a cumpărat Portsmouth FC cu gândul să facă din el un club mai mare decât City. Oamenii, care văzuseră ce schimbare în bine suferise City, l-au primit cu braţele deschise.

Al Fahim i-a plătit lui Gaidamak 70 de mi-lioane de euro şi a dat garanţii băncilor care aveau de recuperat bani din club. Ca prin minune, acestea s-au potolit. Numai că Al Fahim a cedat la prima ofertă primită. Ea a venit la doar 40 de zile de când arabul pre-luase clubul şi era cifrată la 77 de milioane de euro.

Al FalimentNoul proprietar era tot arab, dar saudit:

Ali Al Faraj. Atît Al Fahim, cât şi Al Faraj de-rulau afaceri în domeniul imobiliar, unul dintre cele mai afectate de criza mondială. Al Faraj a rezistat la Portsmouth numai 4

luni, apoi a pierdut clubul ca urmare a ne-rambursării unui împrumut.

Căderea de pe Himalaya

Al patrulea proprietar în decursul acelu-iaşi sezon se numea Balram Chainrai, om de afaceri nepalez cu paşaport britanic şi cu baza în Hong Kong. Chainrai a anunţat de la început că este doar un pasager şi că se află în căutarea unui cumpărător. Pe care nu l-a găsit la timp.

Cu datorii cifrate la 70 de milioane de euro, din care 13 milioane la Serviciul de Taxe şi Impozite al Majestăţii Sale, Portsmouth a ajuns sub administrare silită la cererea fiscului britanic. Creditorii au nu-mit noi administratori, conduşi de Andrew Andronikou, un expert în insolvenţă de la compania UHY Hacker Young.

Printre cei cărora Portsmouth FC le da-torează bani se numără foştii proprietari

Alexander Gaidamak (32 de milioane de euro) şi Balram Chainrai (19 milioane de euro), jucătorul Sol Campbell (două milioa-ne de euro drepturi de imagine neplătite) şi două cluburi din străinătate de la care au fost transferaţi jucători, Udinese şi Lens.

Andronikou a declarat că, în ciuda faptu-lui că trebuie să reducă drastic cheltuielile, speră să salveze clubul printr-un manage-ment sănătos şi prin găsirea unui nou in-vestitor. Poate în liga a doua…

APRILIE - MAI 2010 15euRoSpoRteuRoSpoRt14 APRILIE - MAI 2010

SÂMBătă 3 apRilie are loc cea de-a 156-a confruntare între echi-pajele Universităţilor Oxford şi

Cambridge, tradiţionalul duel din lumea canotajului academic. Cursa, supranumită The Boat Race, are loc pe Tamisa, cu startul din dreptul podului Putney şi sosirea îna-inte de podul Chiswick, traseul măsurând aproape 7 km, parcurşi de regulă în mai puţin de 20 de minute de echipajul care câştigă.

Fără limită de greutate pentru echipajul de opt plus cârmaciul care intră în barcă – de regulă canotori profesionişti racolaţi ca studenţi pentru a-i aduce glorie unei uni-versităţi sau celeilalte - duelul este tranşat de cele mai multe ori în prima ei parte. Dacă o barcă are un avans de cel puţin o lungime înaintea celeilalte, îi poate „fura” curentul, ceea ce face aproape imposibil pentru ur-măritori să recupereze distanţa. Ambele echipaje caută curentul favorabil, fapt care a condus uneori la ciocniri ale bărcilor şi

avertismente din partea arbitrilor în mo-mentul în care traiectoriile s-au intersectat.

Startul este programat întotdeauna la ora fluxului, astfel încât bărcile să beneficieze de cel mai rapid curent posibil. La o anu-mită intensitate a vântului condiţiile devin atât de dificile, încât o regată de nivel inter-naţional ar fi anulată. Nu şi The Boat Race, care se ţine chiar şi dacă există riscul scu-fundării echipajelor, lucru care s-a întâm-plat ultima dată în 1978, când Cambridge n-a mai ajuns la sosire. Incidentul e inclus de Channel 4 pe lista celor mai spectacu-loase 100 de momente din istoria sportului.

Oxford a câştigat ultimele două confrun-tări dar Cambridge conduce la general cu 79-75, duelul din 1877 fiind declarat remiză de arbitru. Legenda spune că respectivul oficial adormise în timpul cursei la umbra unui copac, după ce se „aghesmuise” bine, şi nu a fost în stare să indice învingătoarea.

Popularitatea cursei Oxford – Cambridge a fost una constant mare de-a lungul

timpului. În ultimii ani, cel puţin un sfert de milion de spectatori s-au înşirat de-a lun-gul cursului pentru a vedea duelul pe viu. Audienţele TV sunt constant bune pe plan local, circa 8 milioane de telespectatori urmărind transmisiunea în Marea Britanie, însă la nivel internaţional cifrele oscilează. Organizatorii pretind că până la 120 mili-oane de telespectatori văd cursa în direct, ceea ce ar face ca duelul să fie cel mai urmă-rit eveniment sportiv din lume programat pe durata unei singure zile. Alte surse indi-că maximum 20 milioane de privitori.

Ediţia 2010 marchează revenirea ca broadcaster a postului BBC, după cinci ani în care licenţa a fost cedată canalului ITV. Apropos de BBC, cea mai faimoasă gafă a unui comentator din istoria cursei este con-siderată cea a lui John Snagge, care în 1949 relata pentru radioascultători: „Nu pot ve-dea cine se află la conducere, dar în frunte sunt fie cei de la Oxford, fie cei de la Cambridge...”

Data coMpetiţia locaţia ţaRa28 FeBRuaRie WSBk phillip iSlaND auStRalia 28 MaRtie WSBk poRtiMão poRtuGalia5 apRilie BSB BRaNDS hatch MaRea BRitaNie11 apRilie WSBk valeNcia SpaNia11 apRilie Moto Gp loSail QataR18 apRilie BSB thRuxtoN MaRea BRitaNie25 apRilie WSBk aSSeN olaNDa25 apRilie Moto Gp MoteGi JapoNia2 Mai Moto Gp JeRez SpaNia3 Mai BSB oultoN paRk MaRea BRitaNie9 Mai WSBk MoNza italia16 Mai WSBk kyalaMi aFRica De SuD23 Mai Moto Gp le MaNS FRaNta23 Mai BSB cRoFt MaRea BRitaNie31 Mai WSBk Salt lake city Statele uNite 6 iuNie Moto Gp MuGello italia20 iuNie Moto Gp SilveRStoNe MaRea BRitaNie26 iuNie Moto Gp aSSeN olaNDa27 iuNie BSB MalloRy paRk MaRea BRitaNie27 iuNie WSBk MiSaNo SaN MaRiNo 4 iulie Moto Gp cataluNya SpaNia11 iulie WSBk BRNo cehia11 iulie BSB SNetteRtoN MaRea BRitaNie18 iulie Moto Gp SachSeNRiNG GeRMaNia25 iulie Moto Gp laGuNa Seca Sua25 iulie BSB kNockhill MaRea BRitaNie1 auGuSt WSBk DoNiNGtoN paRk MaRea BRitaNie8 auGuSt BSB BRaNDS hatch Gp MaRea BRitaNie15 auGuSt Moto Gp BRNo cehia29 auGuSt Moto Gp iNDiaNapoliS Sua30 auGuSt BSB caDWell paRk MaRea BRitaNie5 SepteMBRie WSBk NüRBuRGRiNG GeRMaNia5 SepteMBRie Moto Gp MiSaNo SaN MaRiNo12 SepteMBRie BSB DoNiNGtoN paRk Gp MaRea BRitaNie19 SepteMBRie Moto Gp BalatoNRiNG uNGaRia26 SepteMBRie WSBk iMola italia26 SepteMBRie BSB SilveRStoNe Gp MaRea BRitaNie3 octoMBRie WSBk MaGNy-couRS FRaNta10 octoMBRie Moto Gp SepaNG Malaezia10 octoMBRie BSB oultoN paRk MaRea BRitaNie17 octoMBRie Moto Gp phillip iSlaND auStRalia31 octoMBRie Moto Gp eStoRil poRtuGalia7 NoieMBRie Moto Gp valeNcia SpaNia

MoNDialul De SupeRBike a DeSchiS Balul îN coMpetiţiile De ciRcuit îNSă lucRuRile SeRioaSe DeMaRează aBia îN apRilie atuNci cÂND WSBk viNe îN euRopa iaR MotoGp și SupeRBike-ul BRitaNic îNcep oStilităţile. o StaGiuNe pliNă, cu BalatoNRiNG – Noutate așteptată îN MotoGp și aBoRDaBilă peNtRu FaNii DiN ţaRă.

Cu Mondialul de Superbike plus MotoGP şi Superbike-ul britanic în chip de bonus, fanii motociclismului pe circuit au în faţă un sezon plin de promisiuni. Va reuşi cineva să-l detroneze pe Rossi? Cine va fi noul rege în WSBK? Răspunsurile vin abia în toamnă, o dată cu finalurile tradiţionale de la Magny Cours şi Valencia.

„ScRie uN aRticol, MaxiM 5000 caRacteRe (aDica 2 paGiNi), îN caRe Să cupRiNzi tot ce S-a SchiMBat îN MotoGp îN ultiMii 20-30 aNi.” caM aSa a SuNat DiRectiva. Nu aM știut ce Să Fac, Să RÂD Sau Să Mă Fac că Nu aM auzit. așa că M-aM apucat De ScRiS.

ÎN FoND, avea DReptate. S-au schimbat atât de multe recent, încât ar fi de bun simţ o trecere în revistă.

Nu ştiu dacă e indicat să încep chiar cu anii postbelici, când erau în mare vogă clasele 50cc şi 350cc (pe lângă tradiţionalele 125 şi 250). La 350cc s-a renunţat în `82, iar 50-ul s-a transformat în `84 în 80cc - la care s-a renunţat însă peste 6 ani. A fost perioada cea mai framântată, cu motoare în 2 timpi puternice şi rele, cu 2, 3 şi 4 cilindri în V sau nu. Aşa că anii `90 respirau amestec carbu-rant prin 3 clase: 125, 250 si 500cc.

Clasa superioară era denumită Clasa

Regină; pe bună dreptate: graţioasele mo-toare Honda o transformaseră într-o între-cere monomarcă relativ echilibrată iar ca-valerismul era la el acasă.

In 2000, lucrurile încep să se schimbe. Creşterea costurilor forţează FIM să regân-dească totul, iniţiind strategii pe termen mediu care aveau ca scop creşterea audi-enţelor TV şi implicit a încasărilor din pu-blicitate. 2001 este anul în care Il Dottore (Valentino Rossi) devine ultimul câştigător al unui trofeu al defunctei clase 500. Anul imediat următor, 2002, Rossi devine alături de Honda singurul om din lume care ob-ţine titluri mondiale la 4 clase diferite ale

campionatului mondial de motociclism viteză: 125, 250, 500 şi MotoGP. Pentru că acesta este noul nume sub care se concura la clasa regină.

Şi nu a fost numai o spoială de rebran-ding. Înţelegând că motoarele prototip ale clasei supreme trebuie cumva să se apro-pie şi de stradă, la clasa MotoGP din 2002 au fost permise atât motoare de 500cc în 2 timpi, cât şi motoare de 990cc în 4 timpi.

A fost duelul forţei brute împotriva su-pleţii atletice. Putere versus versatilitate. Rock contra operă. Succesul motoarelor de 990 a fost cvasi-instantaneu. În 2003, anul imediat urmator, motoarele de 500cc deja

imposibil-de-scurtă iStoRie a

MotoGp

dispăruseră. Din păcate, nu numai aceste motoare. La Suzuka, poate cel mai valo-ros rider japonez, Daijiro Kato, parăseşte prematur această lume şi lasă numarul 74 pentru panoplia marilor glorii MotoGP. Valentino Rossi iese din nou campion.

Incidentul lui Kato readuce în prim plan siguranţa piloţilor. Pe lânga noile soluţii în echipamente de protecţie şi renunţarea la unele circuite considerate periculoase, cum ar fi inclusiv Suzuka, oficialii văd cu groază cum tehnologia depăşeşte reguli-le. Accidentul lui Shinya Nakano din 2004, de la Mugello, a demonstrat câtă dreptate aveau. La peste 300 km/h, în linie dreaptă, japonezului îi explodează pneul faţă, pro-iectându-l pe pistă într-o secvență de coş-mar. Incredibil, japonezul se ridică de pe asfalt fără nimic rupt, dar creează un val ce urma să schimbe din nou MotoGP-ul.

În 2006 a fost ultima dată când motoare-le de 990cc au fost ambalate în Marele Circ. A fost anul în care Rossi i-a făcut cadou lui Nicky Hayden titlul mondial în ultima eta-pă, plătind cumva datoria morală pe care o avea faţă de Honda.

2007 vine cu noi modificări de regula-ment: cilindreea motoarelor a fost scăzută la 800, rezervorul nu mai putea primi de-cât 21 de litri de combustibil iar numărul de pneuri era restricţionat. Toată lumea speră că vitezele de vârf să coboare dras-tic, de la 330 km/h la undeva sub pragul de 300 km/h. Primele teste au arătat cât de

mult s-au înşelat. În doar câteva săptămâni, practic peste noapte, motoarele de 800 au devenit mai rapide decât predecesoarele lor. Recordurile pe circuite au început să cadă. Aceste motoare erau mai uşoare, mai echilibrate, viteza medie pe viraj a crescut, iar vitezele de vârf au revenit la 330 km/h. Casey Stoner a realizat marea performanţă de a-l învinge pe Rossi în luptă dreaptă, deşi se afla în şaua unui Ducati screamer turbat ca un taur, imposibil de strunit pentru alții. Rossi şi-a luat revanşa în anul următor, 2008 fiind anul Yamaha.

Când lucrurile păreau că s-au aşezat pe un făgaş onorabil, se trece la un singur



furnizor de pneuri. În ultimii ani, du-elul dintre Bridgestone si Michelin căpătase proporţii epice. S-a ajuns chiar ca fiecare pilot să fie cu cauciu-cul lui, cum a fost cazul atât la boxa Yamaha cât şi la Honda, unde s-au ridicat ziduri între piloţii oficiali din cadrul aceleiaşi echipe. Din 2009, Bridgestone câştigă şi devine unicul pneu al clasei regină, pe modelul deja implementat de Dunlop la cla-sele mici. În 2010, un amănunt strict economic reduce numărul de mo-toare ce pot fi utilizate de echipele de uzină la 6 pe pilot şi la 14 pentru echipele de client.

Cumva, iată că reuşesc, zic eu... povestea mea se apropie de final.

Am văzut, succint, un sketch cu ceea ce era important. Am pierdut piloţi care nu s-au adaptat la mo-toarele mari, am pierdut echipele private care nu puteau ţine pasul “tehnologic” cu echipele oficiale. La startul clasei MotoGP strângi acum maxim 18 piloţi cu tot cu wildcard-uri (intrări bonus pentru tinerele talente sau piloţi de test), şi alea din ce în ce mai rare. Adio 3 wildcard-uri pe cursă în Japonia şi Italia, cu piloţi veniţi de nicăieri care urcau pe po-dium sau se băteau pentru victorie, interferând astfel cu socotelile atent planificate pentru titlul mondial...

Însă când totul părea aproape pierdut, de anul acesta spectacolul se poate muta la o altă clasă: Moto2.

Fosta clasă 250cc şi-a incheiat epopeea. Acum s-a transformat în Moto2, o clasă mai puternică şi mai echilibrată. De ce? Pentru ca aici toa-tă lumea pleacă, cel puţin teoretic, cu şanse egale: sunt 44 de motoare Honda de 600cc pentru 40 de piloţi. Acum talentul va face diferenţa. Va fi o luptă pe cinste, chiar dacă reţeta pare împrumutată de la Supersport.

800cc cu pneu unic şi 600cc cu motor unic – MotoGP şi Moto2. Două clase între care trecerea nu va mai fi atât de dificilă. O decizie cu bătaie lungă. În 2010 sunt 6 debu-tanţi la clasa regină. De anul viitor, poate vom avea din nou la fiecare start peste 2 duzini de nebuni care să ne încânte.

Considerat un adevărat fenomen, John Surtees a început activi-tatea competiţională la numai 14 ani, fiind inspirat de tatăl său Jack, prezent în lumea bună a motociclismului britanic, pilot în cursele de ataş şi mecanic respectat. Moştenind talentul tatălui său, John a avut un rol deosebit de important în dezvoltarea multor motoare de mo-tocicletă, conducând echipele tehnice ale producătorilor cu care a colaborat, în lupta permanentă dusă pentru realizarea unor soluţii tehnice performante şi fiabile.

Formula câştigătoare a fost găsită atunci când a început parteneri-atul cu producătorul italan MV Agusta, firma care domina competiţi-ile vremii. În doar cinci ani a cucerit şapte titluri de campion mondial, din care patru succesive la clasa supremă, fiind prezent pe podium în 45 din cele 49 de curse alergate, din care a câştigat 38.

Victoria în cursele moto devenise un fel de rutină, astfel încât, la doar 26 ani, în 1960, sezonul în care a cucerit cel de-al patrulea titlu la clasa supremă şi cel de-al treilea titlu la 350 cmc, a început în pa-ralel să participe şi la cursele auto, reuşind locul doi în etapa de GP găzduită de Marea Britanie, cursa reprezentând doar cea de-a doua sa participare în GP.

Mesajul era clar: cel care şocase motociclismul mondial, un ade-vărat geniu al pilotajului şi al motoarelor, intrase în forţă în lumea exclusivistă şi selectă a competiţiilor auto, reuşind la cursa următoa-re cel mai bun timp în calificări – pole position, primul loc în grila de start.

Aventura a continuat pentru John Surtees ca o nouă provocare, el testând cele mai performante modele: Aston Martin, Lola, Lotus, Cooper, reuşind în 1964 cu Ferrari ceea ce nici un muritor nu reuşise pînă atunci: cucerirea titlului de campion mondial al Formulei 1 după ce câştigase cele şapte titluri la motociclism; e o performanţă neega-lată până în prezent.

Câştigarea competiţiei a reprezentat mai mult decât o simplă vic-torie sportivă, conducerea uzinei Ferrari recunoscând rolul polariza-tor pe care marele pilot l-a avut în cadrul echipei şi aportul său tehnic deosebit în dezvoltarea motoarelor.

Pasul următor a fost previzibil: perfecţionistul Surtees nu a mai fost mulţumit de ceea ce putea o uzină să-i ofere, astfel încât şi-a creat propria echipă şi propriul prototip, ambele purtându-i numele, încercînd să atragă tinere talente. (Tiberiu Troia)

JOHN SURTEES

PROFIL

RevaNșa lui StoNeRÎnaintea sezonului 2007, mai nimeni nu vedea în CASEY STONER vreun pretendent la titlul mondial. Or în prima sa stagiune la Ducati, australianul a semnat nu mai puţin de 10 victorii și i-a subtilizat titlul lui Valentino Rossi. Il Dottore s-a răzbunat apoi cu vârf și îndesat, așa că Stoner are și el propria revanșă de luat în acest an.

ÎN luMea motociclismului-viteză, doi practicieni trec drept referinţe în paddock. Primul, Valentino Rossi,

îşi datorează porecla “Il Dottore” ştiinţei în arta rafinată a pilotajului. Celălalt şi-a că-pătat în peste trei decenii de experienţă renumele de făcător de minuni. O poreclă obscurantistă, nedreaptă pentru un chi-rurg ortoped, licenţiat al Universităţii din

Bologna, specializat în traumatologie şi medicină de urgenţă.

La 69 de ani, doctorul Claudio Costa şi-a petrecut deja mai bine de jumătate din viaţă pe circuite. Vocaţia şi-a descoperit-o, poate, în primăvara lui 1957, pe circuitul de la Imola. Un traseu al cărui fondator a fost chiar tatăl său, Francesco “Checco” Costa, el însuşi organizator de competiţii moto. În ziua de Paşti a acelui an, Claudio – adoles-cent – a sărit barierele de protecţie pentru

a-i veni în ajutor lui Geoff Duke, pilotul numărul 1 al celor de la Gilera. Multiplul campion mondial se accidentase şi rămăse-se imobilizat pe pistă. A fost debutul unei cariere pline, în care Claudio avea să pună ştiinţa medicală în slujba unei pasiuni de-o viaţă.

Pe 23 aprilie 1972, Imola avea să găz-duiască prima sa cursă moto de 200 de mile, un soi de Daytona european, al că-rui artizan era preşedintele Moto Clubului

local, nimeni altul decât Francesco Costa. Checco l-a desemnat pe Claudio – care ab-solvise medicina în 1967 – să organizeze o asistenţă medicală demnă de acest nume pentru un asemenea eveniment de calibru. Ceea ce tânărul medic a şi făcut, cu ajuto-rul colegului său de la Institutul Rizzoli din Bologna, doctorul Giancarlo Caroli, specia-list în urgenţe şi terapie intensivă.

Vreme de cinci ani, Claudio Costa şi echi-pa sa de medici nomazi – dotaţi cu truse de prim ajutor – au asigurat asistenţă me-dicală de specialitate în Grand Prix-urile Motomondialului de viteză. Chiar şi aşa însă, asistenţa furnizată era relativ primi-tivă. Serviciile medicale trădau lipsa de echipamente şi de resurse umane până într-acolo încât piloţii ajungeau să se ajute unii pe alţii în primele momente ale unui accident.

Urgenţa - în mod evident – o reprezenta adoptarea unei unităţi mobile, a unui spital itinerant cu medici şi personal de speciali-tate, care să poată oferi piloţilor asistenţa necesară înainte, în timpul cursei şi după terminarea ei. Finanţată de prietenul lui Checco, fabricantul de căşti Gino Amisano,

Clinica Mobile a fost lansată pe 3 februa-rie 1977. În luna mai a acelui an şi-a făcut botezul focului cu ocazia Marelui Premiu al Austriei, derulat pe Salzburgring. Acolo unde - într-un accident-monstru consem-nat în cursa clasei 250 cmc – a contribuit la salvarea italianului Franco Uncini.

În acel prim an de activitate, Clinica Mobile a tratat 1287 de pacienţi, dintre care 178 de piloţi. Cifre mărunte, dacă le comparăm cu cele consemnate două de-cenii mai târziu. În 1996, bunăoară, nu mai puţin de 7000 de tratamente au fost admi-nistrate de Clinica Mobile # 3, dintre care 2000 de tratamente fizioterapeutice, pen-tru 579 de piloţi.

Nu-i de mirare că - de-a lungul anilor – Clinica Mobile a evoluat spre un spital în toată puterea cuvântului. Fiecare nouă ver-siune a unităţii mobile s-a tradus prin ceda-rea vechiului spital Mondialului de Superbike. Aşa se face că versiunea a doua, inaugurată în 1981 şi ieşită din funcţiune la finele sezonului 1988 în Motomondialul de viteză, şi-a găsit o nouă viaţă sub direcţia doctorului Massimo Corbascio, în 1990, în Campionatul Mondial de Superbike.


CLINICA MOBILE

Mai mult decât un spital de campanie, italianul Claudio Costa a pus bazele unei veritabile instituţii în motociclismul pe circuit. Ajunsă la a cincea generaţie, Clinica Mobile reprezintă plasa de siguranţă a piloţilor moto din Motomondial şi Superbike deopotrivă.

Versiunea utilizată actualmente, Clinica Mobile #5, a fost inaugurată la Jerez de la Frontera în 2002 și reprezintă o indicaţie a noului rol pe care îl joacă acum unitatea itinerantă. De la versiunea a doua, cu numai două paturi de tratament, s-a ajuns as-tăzi la un centru medical cu opt paturi, capabil să funcţioneze – din 1997 încoace - 24 de ore din 24.

Clinica Mobile # 5 a fost dezvoltată în colaborare cu Franzisella di Varese, companie italiană care a produs trailere specializate și pentru Ferrari F1; ea constă într-un compartiment fix (13,5 m lungime și 2,5 m lăţime) și două părţi extensibile, fiecare cu o lungime de 13,5 m și o lăţime de 1,14 m.

Clinica cuprinde:• intrare (2,5 x 1,14 m)• camera de așteptare (2,5 x 3,5 m)• camera de tratament și fizioterapie (3 x 2,5 m)• camera de prim ajutor și terapie intensivă (2,8 x 2,35 m)• camera de urgenţă și investigaţii radiologice (3,2 x 2,35 m)• camera administrativă (1,2 x 2,35 m)

În istoria de peste trei decenii a cursei moto de 24 de ore de la Le Mans, doar trei piloţi din afara Hexagonului au reuşit să-şi reediteze succesul. Anul trecut, după 11 ani de aşteptare, slovenul Igor Jerman intra în legendă. În preambulul întrecerii din acest an, campionul 2009 livrează, exclusiv pentru revista Eurosport, secretele reuşitei în clasica moto de anduranţă.

La 34 De aNi, Igor Jerman trăieşte departe de lumina reflectoare-lor. După un debut în motocros,

slovenul a cunoscut o carieră meteorică în Mondialul de Superbike. Din cele cinci sezoane petrecute alături de Bertocci Kawasaki, s-a ales însă cu o escapadă la Le Mans, în 1998, pentru cursa de 24 de ore în care a fost aliniat de Kawasaki France, ală-turi de doi reprezentanţi ai Hexagonului. O experienţă ce avea să-i schimbe cariera.

Igor s-a impus la acea prezenţă în clasi-ca din La Sarthe şi – o dată drumul barat în Superbike – s-a orientat spre Campionatul Mondial de Anduranţă. Titrat în 2002, slove-nul avea să devină - din 2004 încoace - sim-bolul de experienţă al celor de la Yamaha Austria Racing Team. O echipă încropită în 2001 de un fost funcţionar al poliţiei austri-ece, Manfred “Mandy” Kainz, pentru a par-ticipa la Mondialul de anduranţă. Stabilit între timp la Paris, Kainz şi-a propus însă mai mult decât clasările succesive (cinci la număr în ultimii cinci ani) pe podiumul final al campionatului. Cu Jerman şi cole-gii săi, Gwen Giabbani şi fosta legendă a Superbike-ului Steve Martin, austriacul îşi dorea o victorie într-una dintre cele mai prestigioase curse de anduranţă moto de pe tărâm european: 24 de ore de la Le Mans.

Au fost mugurii unei victorii puţin scon-tate. “A trebuit să aştept 11 ani pentru a câştiga din nou aceste 24 de ore de la Le Mans”, explică Igor Jerman, care – alături de Brian Morrisson şi Terry Rymer – a devenit unul dintre puţinii (trei în total) piloţi non-francezi capabili să-şi repete triumful la Le Mans.

De aceea, probabil că nimeni nu cunoaş-te mai bine decât slovenul cum se câştigă o cursă de 24 de ore. Primul pas îl reprezin-tă pregătirea fizică pe timp de iarnă. “Fac schi”, explică simplu Igor. “De asemenea, fac exerciţii fizice. Nu merg însă prea mult la sală, pentru că muncesc acasă. E o mun-că dură: sunt mecanic auto. Repar roţi zi de zi”, spune Jerman cu umor. “Avem şi teste în

această perioadă: un prim test în Spania la jumătatea lui martie, apoi încă unul înainte de Le Mans. Aşa că acumulăm destui kilo-metri înainte de start. Cea mai bună manie-ră de antrenament e pe motocicletă”.

Nimic mai adevărat, pentru că o cursă de anduranţă presupune în primul rând adap-tarea setărilor şi a materialului de concurs. Motocicleta dispune de un sistem de de-montare rapidă a roţilor şi de un sănătos re-zervor de combustibil. De asemenea, com-

promisul în materie de reglaje constituie una dintre cheile reuşitei. O chestiune greu de armonizat din 1985 încoace, atunci când organizatorii au impus obligativitatea echi-pajelor alcătuite din trei piloţi. “Setările co-mune reprezintă, într-adevăr, o problemă, întrucât ceilalţi doi colegi ai mei sunt mult mai mici. În mod normal, plecăm de la un reglaj la bază şi apoi îl dezbatem. Pentru ei, de obicei, motocicleta are o suspensie prea tare, în timp ce din punctul meu de vedere, setările sunt mult prea soft.”.

La 1,78m şi 85 kg, Jerman face parte din categoria grea a piloţilor moto. “Asta e po-vestea vieţii mele până la urmă. Întodeauna am ajuns la asemenea compromisuri,

pentru că sunt mai greu decât coechipierii mei. Am cam 10-15 kilograme în plus faţă de ei, aşa că la antrenamentele libere tre-buie să lucrăm din greu, să dezbatem şi să cădem la un acord. În ultimii ani însă, n-am mai avut nici un fel de probleme de armo-nizare cu Gwen (n.r. - Giabbani) şi Steve (n.r. - Martin). E foarte bine dacă ai doi coechi-pieri care n-au de protestat. Nici eu n-am prea multe de comentat. Aşa că avem o echipă sudată”.

Spre deosebire de cursa auto de pe cir-cuitul francez, startul reprezintă unul dintre elementele importante ale întrecerii moto. Nu neapărat prin pata de culoare ce o con-stituie sprintul piloţilor – aşezaţi de cealaltă parte a pistei – către motocicletele parcate de-a lungul liniei boxelor. “Startul e destul de important, pentru că în ediţiile trecute am avut parte şi de curse strânse, unde to-tul s-a jucat la câteva zeci de secunde. Aşa că startul contează. În plus, trebuie să rămâi în plutonul de frunte şi să eviţi căzăturile”, explică Jerman.

Surse de zgomot sunt din belşug, căci un weekend la Le Mans este populat de feluri-te cupe şi mini-competiţii, dar şi cu niscaiva

CuM sE CâşTIgă O CuRsă DE

24 DE ORE?

“N-am nici un truc special care să-mi permită să-mi păstrez concentrarea pe toată durata cursei. Trebuie doar să eviţi traficul, să fii constant în pilotaj şi totodată rapid. Şi, cel mai important lucru, să nu cazi, pentru că aşa creezi probleme întregii echipe”(Igor Jerman)


concerte de soi. Nu de alta, dar cei aproape 100 000 de spectatori - în uriaşa majoritate bikeri – trebuie întreţinuţi cum se cuvine. Anul acesta, bunăoară, organizatorii au pus la bătaie un cap de afiş serios, cu americanii de la New York Dolls, susţinuţi de compa-trioţii de la Love Me Nots şi francezii de la Little Bob. Altfel spus, rock şi blues pentru un weekend plin de adrenalină.

“Pot să mă duc în camera fizioterapeutu-lui meu, unde e mai linişte. Dar chiar şi aşa, n-am parte de un somn adevărat. E mai de-grabă o încercare de a-ţi deconecta creie-rul de la tensiunea cursei, o încercare de a-l face să nu mai funcţioneze atât de rapid”, povestea Allan McNish, anul trecut, în pa-ginile săptămânalului britanic Autosport.

Tom Kristsensen estima, la rându-i, că somnul vine o dată cu experienţa. “Cu cât au trecut anii, cu cât am căpătat mai multă încredere în coechipierii mei, cu atât am re-uşit să mă rup de cursă, atunci când nu sunt la volan. Dacă dormi trei ore, e perfect”, spunea recordmanul de victorii auto la Le Mans, citat de publicaţia britanică. Pentru Jerman, în schimb, experienţa nu cântăreş-te în asemenea situaţii. “Nu dorm pe durata cursei. Beau cafea şi mănânc. Atât. Mănânc de toate, mănânc normal. Am încercat să dorm de câteva ori, la începutul carierei mele în anduranţă şi am descoperit că mi-era rău când mă trezeam, în primele ore ale dimineţii”, povesteşte câştigătorul de anul trecut.

În ceea ce priveşte traficul pe circuit însă, experienţa contează poate dublu în între-cerea moto. Nu de alta, dar piloţii nu împru-mută cei 6 km ai liniei drepte Hunaudiere. Varianta de lucru o constituie circuitul mic, Bugatti. Altfel spus, ceva mai mult de 4 kilometri – şapte viraje la stânga, patru la dreapta – pe care piloţii se tot învârt vreme de-o zi şi-o noapte.

“Înainte de cursă, e bine să ai o noapte liniştită. Dacă

totuşi zgomotul e prea mare, ajunge să îmi pun

dopuri în urechi şi dorm fără probleme. Nu dorm mult. Un somn normal, nimic altceva”.

(Igor Jerman)

“Trebuie să eviţi să depăşeşti cu nemilui-ta concurenţi mai lenţi. Nu trebuie să te “arunci” să înghiţi plutonul de întârziaţi. E bine mai degrabă să alegi trase despre care crezi că îţi permit să eviţi necazurile. Să ai certitudinea că nu te trezeşti cu nimeni să-ţi taie trasa. Asta ţine doar de antrenamen-te şi de experienţă. După 10-20 de curse de anduranţă deja începi să-ţi cunoşti coechi-pierii. Începi să cunoşti când îţi vine rândul să pilotezi, cu cine vei fi pe circuit, le cunoşti stilul şi ştii la ce să te aştepţi de la ei”, explică Jerman. Un campion modest, un salahor al vitezei, aşa cum sunt mulţi dintre eroii prea puţin cunoscuţi ai clasicei de anduranţă.

Personalitate marcantă a sportului cu motor, Hailwood este con-siderat de englezi cel mai mare pilot al tuturor timpurilor. I s-a dat porecla “Mike The Bike” datorită abilităţii sale naturale de a pilota motocicleta, a talentului extraordinar care i-a permis să-şi atingă ţintele, să stabilească recorduri, să treacă de la motociclism la au-tomobilism şi după 11 ani înapoi la motociclism, păstrând nivelul performanţelor la aceleaşi standarde ridicate până în clipa retra-gerii din competiţii.

Urmaş al lui John Surtees în circuitele de motociclism, Mike Hailwood este omul care a adus patru titluri consecutive de cam-pion mondial la clasa regină pentru MV Agusta, reuşind alte cinci titluri la clasele 250 si 350 cmc, pentru Honda.

Primul titlu de campion mondial i-a reuşit la clasa 250 cmc, pe

o motocicletă nou apărută pe piaţă, necunoscută pe atunci: Honda. A urmat seria de patru campio-nate câştigate la 500 cmc pe cea mai bună moto-cicleta a vremii, MV Agusta, după care a învins la doua clase simultan, 250 şi 350 cmc, de-a lungul a doi ani consecutiv, din nou pe Honda.

În paralel cu circuitul GP, ca orice pilot britanic care se respectă, Mike Hailwood a participat la toate ediţiile Tourist Trophy, celebra competiţie din Insula Man, terminând învingător în 12 curse din 7 ediţii consecutive.

După această serie senzaţională, Hailwood a în-registrat o nouă premieră: a fost primul pilot de GP plătit de producătorul care îi furniza motoci-cletele pentru ca să nu mai alerge niciodată pen-tru un alt producător în GP - asta pentru o sumă considerabilă, echivalentul a 1,1 milioane dolari.

Hailwood a participat de-a lungul a 11 ani la majoritatea competiţiilor importante de automo-bilism, reuşind în 1972 cucerirea titlului de cam-pion european Formula 2, a alergat în 50 curse de Formula 1, a urcat pe podium în cursa de an-duranţă de 24 ore de la Le Mans şi s-a retras din automobilism în 1974, după un grav accident la Nurburgring.

Ducând dorul senzaţiei de pe două roţi, după 11 ani de automobilism la cel mai înalt nivel, timp în care toate componentele motocicletelor de curse suferiseră modificări spectaculoase (cadrul, frâne-le, motorul, cauciucurile), Mike The Bike a revenit în acelaşi stil de mare campion, câştigând încă două curse. După aceste victorii senzaţionale, a vrut să demonstreze că este imbatabil şi aproape că a reuşit, participând la clasa 1100 cmc cu o mo-tocicletă de 500 cmc, terminând pe locul doi pen-tru doar 2 secunde lipsă. A fost momentul în care toată lumea a înţeles că acea cursă este ultima din viaţa marelui campion, el considerând că a sosit momentul retragerii, atunci când se afla la vârful carierei sportive.

Hailwood a rămas unul dintre cei mai iubiţi oameni din lumea sportului cu motor şi datorită spiritului său de fair-play şi caracteru-lui său. În cursa de GP desfăşurată în Africa de Sud, Mike Hailwood a fost implicat într-un accident în care maşina lui Clay Regazzoni a luat foc, pilotul elveţian ramânând blocat în maşina în flăcări. Nevrând să aştepte echipele de salvare, Mike a intrat în maşina ac-cidentată, tentativă în care costumul său a luat foc. După ce unul dintre oficiali i-a stins echipamentul, Mike s-a întors la maşina ac-cidentată, ajutând ca partenerul său de întrecere să fie scos dintre fiarele contorsionate.

Pentru gestul său de o rară nobleţe Regina Marii Britanii i-a de-cernat Medalia George, una dintre cele mai importante recunoaş-teri publice ale meritelor unui civil. (Tiberiu Troia)

MIKE HAILWOODPROFIL

În umbra lui Bol d’OrProgramată tradiţional la jumătatea lui aprilie, cursa moto de 24

de ore de la Le Mans a fost mai mereu umbrită de alte două eve-nimente majore: de cursa auto cu acelaşi nume, programată două luni mai târziu şi de Bol d’Or, cealaltă clasică moto de anduranţă din al cărei trunchi provine.

Născut în 1922 pe un circuit de zgură din suburbiile Parisului, Bol d’Or a reapărut în peisajul curselor de anduranţă în 1969, după re-petate întreruperi. Organizată cu sprijinul săptămânalului francez Moto Revue, competiţia s-a derulat din 1971 în 1977 pe circuitul de la Le Mans. Or, în 1978, Automobile Club de l’Ouest (ACO) – proprie-tar al circuitului şi totodată organizator al cursei auto omonime – a decis să preia ideea. Şi, în parteneriat cu Moto Journal - publicaţie

concurentă a celor de la Moto Revue – au organizat în aprilie pri-ma ediţie a celor 24 de ore moto pe circuitul din departamentul Sarthe. Bol d’Or – programat prin tradiţie la început de toamnă - s-a văzut nevoit să se exileze spre miazăzi, în Provenţa, pe circuitul de la Le Castellet.

A fost actul de naştere al unei noi competiţii şi mai puţin al unei rivalităţi, căci majoritatea piloţilor implicaţi s-a aliniat mai mereu în ambele clasice de anduranţă. De asemenea, atunci când Le Mans moto şi Bol d’Or au decis să părăsească Mondialul de Anduranţă au făcut-o împreună. Şi, între 2002 şi 2005, au organizat un campionat separat, Master of Endurance. După patru ani de secesiune ratată în plan financiar, Le Mans a revenit în 2006 în calendarul Campionatului Mondial de Anduranţă. Acolo unde se află şi în acest an, ca etapă de deschidere a sezonului.


Slovenul IGOR JERMAN își alimentează motorul Yamaha Austria Racing Team N°7 pe 9 aplilie 2009 în timpul cursei de 24 de ore de la Le Mans pe care, la acel moment o și conducea

Ce se mai poate scrie despre titanul motociclismului ? Probabil că până şi copii tuturor iubitorilor de moto au auzit de marele cam-pion. Cariera sa a însemnat un lung şir de recorduri obţinute într-o perioadă romantică, în care un pilot putea alerga în campionatul mondial la două clase şi să le şi câştige.

Fiul unui industriaş bogat, Giacomo a jucat rolul fiului rătăcitor care, în pofida opoziţiei tatălui său, a început să participe la curse moto reuşind încă de la început să cucerească titlul de campion

al Italiei la 175 cmc. A repetat performanţa anul următor, alergând la o clasă mai mare, reuşind şi un fantastic loc 4 la etapa de GP găzduită de Italia la Monza.

Primul pas fusese făcut. Reuşita din pri-mul sezon alergat în întregime, 1965, când Giacomo a terminat pe locul secund şi vi-cecampion mondial la 350 si 500 cmc, a reprezentat delimitarea motociclismului de viteza în nişte perioade foarte clare: înainte de Agostini, perioada lui Agostini şi cea de după Agostini.

De aici încolo, totul se rezumă la date sta-tistice greu de înţeles, imposibil de repetat, demne de admiraţie şi respect:

• 15 titluri de campion mondial;• câte şapte titluri consecutive la 350 şi 500

cmc;• 5 ani consecutivi în care a reuşit victoria

la două clase simultan;• 122 curse câştigate;• 10 victorii în cursa TT din Insula Man;• primul campionat mondial cucerit la 500

cmc cu motor în doi timpi;• ultima victorie din carieră a reprezentat

în acelaşi timp şi ultima victorie la 500 cmc pentru firma MV Agusta şi pentru motoarele

în patru timpi.Pentru noi poate că sunt cifre, date statistice, dar pentru mare-

le AGO acestea au făcut ca el să fie idolatrizat în Italia. Zi de zi, în fiecare zi, cu greu poate merge pe stradă, fiind oprit permanent de oamenii care vor să facă fotografii cu omul-legendă, care îl fe-licită pentru nişte victorii de acum 35 ani, vii în memoria tuturor celor din peninsulă. Ar merita să rămână şi în memoria noastră… (Tiberiu Troia)

GIACOMO AGOSTINIPROFILE MOTO

INDiFeReNt că eSte voRBa de Moto GP sau de World SBK, piloţii merg în anu-mite porţiuni ale fiecărui circuit şi cu peste 200

de km pe oră. Această viteză se poate atinge pe cea mai lungă linie dreaptă de pe circuit. Ei bine, în capă-tul acestei linii drepte se află un viraj sau o şicană în care, mai ales când se intră în al doilea tur, se poate cădea foarte uşor. Ce îi protejează pe rideri într-o ast-fel de situaţie? Evident, echipamentul.

Creat atât pentru a ajuta la profilul aerodinamic al ansamblului pilot motocicletă, cât şi pentru a proteja riderul, un echipament complet debutează undeva în jurul sumei de 2500 de euro şi ajunge şi la peste 5000 de euro.

Produs special pe dimensiunile fiecăruia, combi-nezonul este folosit de cei mai mulţi piloţi în versi-unea produsă din piele de cangur. Pe lângă această piele, care este mult mai uşoară şi permite crearea unor combinezoane ceva mai flexibile, se mai produc şi combinezoane din piele de vită. Preţul unui combi-nezon din piele de cangur se învârte în medie în jurul valorii de 1500 de euro, cele mai căutate fiind cele din piele tratată în Australia. Mai există şi piele de cangur din China, însă se pare că aceasta nu este tra-tată exact în acelaşi mod şi nu rezistă mult în timp. Un combinezon din piele de vită costă în medie 750 de euro.

O parte importantă din preţul combinezoanelor o reprezintă protecţiile din zona umerilor, coatelor, antebraţului şi a genunchilor. Acestea sunt în gene-ral dintr-un plastic extradur dar există protecţii din titan. Indiferent de tipul protecţiilor, sliderele ce se pun pe exterior în zona genunchilor sunt din plastic. În general acestea sunt „consumabilele” combinezo-nului. Având în vedere că se freacă de vibratoarele de pe circuit, sliderele uneori pot fi schimbate şi de trei ori pe weekend.

Pe sub combinezon piloţii au un body din material textil al cărui preţ se învârte în jurul valorii de 100

de euro. Pe deasupra acestui body se pune protec-ţia pentru spate şi unii, mai ales cei din Campionatul Mondial de Supersport sau din campionate inferi-oare acestuia, optează şi pentru protecţie în zona pieptului.

Cizmele sunt importante pentru că trebuie să fie flexibile dar în acelaşi timp să protejeze gleznele pi-lotului. Riderii care au contracte cu un producător de cizme beneficiază de adaptarea unui anumit model din gama racing nevoilor sale. Preţul mediu al unei perechi de cizme de circuit se situează în jurul a 350 de euro.

Partea echipamentului care dă cele mai multe du-reri de cap producătorilor, sunt mănuşile. Trebuie să fie flexibile şi în acelşi timp să protejeze degetele. În cazul căzăturilor, din cauza impactului la viteză mare cu suprafeţe abrazive precum pietrişul, acestea de multe ori ajung să sufere atât de mult încât este ca şi cum le-ai da pe răzătoare. Preţul lor variază între 200 şi 300 de euro.

Casca destinată competiţiilor pe circuit, care în general nu diferă de cele din colecţiile de top desti-nate publicului larg, ajunge să coste între 650 şi 1000 de euro. În funcţie de condiţiile de rulare piloţii îşi schimbă vizierele şi rulează cu folie pe vizieră pen-tru ca să o poată îndepărta în cazul în care aceasta

se umple de impurităţi ce reduc vizibilitatea. În cazul curselor pe ploaie, în funcţie de tipul de ventilare al căştii, piloţii aleg să poarte un dispozitiv care condu-ce aerul expirat către bărbie, pentru a evita aburirea vizierei. Iar peste combinezon, care pe lângă piele are şi o suprafaţă destul de mare din material textil (între picioare şi în spatele genunchilor), se aplică o protecţie din plastic pentru ca să împiedice intrarea picăturilor de apă.

Într-un sezon cu 12 sau 13 etape, cum este cazul Campionatului Mondial de SuperBike, un pilot de nivel mediu foloseşte în medie 4 combinezoane, două căşti, 4 perechi de mănuşi şi 3 perechi de cizme. Aceste cifre se modifică însă dacă pilotul cade pentru că de cele mai multe ori casca şi combinezonul tre-buie schimbate.

Aşadar, într-un sezon, doar în ceea ce priveşte echipamentul, un pilot de nivel mediu ar trebui să aibă un buget de aproximativ 10 000 de euro. Din fericire însă, în campionatele mondiale echipamen-tul este oferit sub formă de sponsorizare de către producători (sau de importatorul din ţara de origine a pilotului), iar în funcţie de valoarea pilotului se sta-bileşte un contract în urma căruia acesta poate primi o sumă de bani la începutul contractului şi o altă sumă la fiecare cursă, în funcţie de clasare.

CARAPACEA SALVATOAREDe Multe oRi apelăM la o veRSiuNe Sau alta a pRoveRBului “haiNa îl Face pe oM”. a Fi „îN teNDiNţe” îN MotocicliSM viteză poate Face DiFeReNţa DiNtRe viaţă și MoaRte, DiNtRe a Scăpa NevătăMat Sau a RăMÂNe haNDicapat După o căzătuRă. ce poaRtă și caM cÂt coStă echipaMeNtul utilizat De piloţii DiN MotoGp Sau DiN WoRlD SBk?

Apariţia lui Ubbiali în competiţiile din cadrul campionatului mondial a avut loc încă de la prima ediţie din 1949, în care a terminat pe locul patru, la clasa 125 cmc.

Fără să facem un joc de cuvinte, se poate spune că, pentru Ubbiali, campionatul mondial a apărut prea târziu, el fiind un pilot complet, pregătit pentru confruntări la cel mai înalt nivel. De altfel, acel prim loc patru în clasamentul final al proaspătu-lui campionat mondial, a rămas şi cel mai slab rezultat al ma-relui pilot, pentru că în întreaga carieră, pînă în 1960, cînd s-a retras din activitatea competiţională, Ubbiali nu a mai coborât de pe podium în clasamentele finale.

Pînă la apariţia lui Agostini a fost considerat cel mai mare pi-lot italian şi, pînă la apariţia lui Angel Nieto, a fost cel mai mare specialist al cilindreelor mici.

Se spune despre el că nu a “pus roata” niciodată greşit, mer-gînd cu o precizie de ceasornic, fapt care poate explica şi lipsa totală a accidentărilor din viaţa marelui campion.

Rezumînd în cifre o carieră absolut fantastică, rezultă nişte performanţe incredibile, care nu sunt atât de cunoscute, pen-tru că întotdeauna au fost mai spectaculoase clasele mari:

• 9 titluri de campion mondial şi de doua ori vicecampion mondial, total care îl claseaza pe locul trei, după Agostini şi Angel Nieto, la egalitate cu Mike Hailwood;

• medalia de aur la trial internaţional Six Days;• 71 curse GP alergate, din care 68 terminate pe podium;• 39 victorii (din 71 curse), dintre care la 34 a reuşit cel mai

rapid tur. (Tiberiu Troia)

CARLO UBBIALI

INTERVIU

și în motociclism primii paşi se fac în campionate regionale sau naţio-nale. trecerea de la un campionat naţional la campionatul Mondial de Motociclism viteză o pot face doar piloţi originari din italia, Spania sau Marea Britanie. Despre cât de greu este să parcurgi drumul către Moto Gp şi despre noua formă a cla-sei mijlocii (din 2010 s-a trecut de la motoare de 250 cmc la motoare de 600 cmc) am dialogat cu singurul ro-mân care a concurat în Moto Gp şi în cM de SuperBike clasa Super Sport: Robert Mureşan.

Roby, ai ajuns în MotoGP şi ulterior în Campionatul Mondial de SuperBike clasa Super Sport direct din Alpe Adria, competiţie considerată Campionatul Europei Centrale. Consideri că ai sărit câteva etape, comparativ cu alţi piloţi?

- Da. Probabil că mai trebuia să parcurg nişte paşi înainte să fac această schimbare pentru a intra cu o mai mare experienţă în Moto GP. Participarea înainte într-un campionat precum cel spaniol şi cel italian ar

fi fost de mare ajutor şi probabil totul ar fi fost altfel. Dar, fiind un nou început, nu aveam de unde să ştiu cum este mai bine.

Cât de mult contează să cunoşti circuitele care sunt într-un Campionat Mondial înainte să ajungi să evoluezi alături de cei mai buni din lume?

- Este foarte important acest lucru. Practic, scapi de perioadele de acomodare şi ai deja o imagine a performanţelor pe care le poţi obţine pe un anume circuit comparând timpii anteriori cu cei ai primilor clasaţi. În primul an a fost foarte greu să mă acomo-dez cu toate circuitele, în al doilea a fost mult mai simplu. Din păcate, însă, în 2008 materialul tehnic a fost mult mai slab comparativ cu ce am avut în pri-mul meu sezon complet în Moto GP.

Pentru că sezonul trecut ai evoluat pe o motocicle-tă SuperSport poţi să faci o comparaţie între motoci-cletele pe care ai concurat?

- Diferenţa dintre un 125 si un SuperSport e foarte mare în ceea ce priveşte greutatea motoarelor şi pu-terea acestora. Clasa de 125 cmc este foarte impor-tantă deoarece, fiind motoare mai mici, te obligă să înveţi să scoţi maximum dintr-un motor, să storci cât mai multe secunde folosindu-te doar de experienţa de pilot. Deci, putem spune că această clasă este una de iniţiere pentru orice pilot bun. Clasa SuperSport începe să te introducă în clasele mai mari de moto-ciclete unde deja şi motorul te ajută mai mult. Dar, când ai trecut la această clasa de la 125 cmc, trebuie să faci schimbări destul de mari în ceea ce priveşte pilotajul, cele mai mari schimbări fiind la abordarea virajelor.

Ce motor ţi s-a părut cel mai greu de pilotat?- Poate părea surprinzător pentru unii, dar moto-

cicleta de 125 cmc, după mine, este cel mai greu de pilotat la nivel înalt. Ea este extrem de imprevizibilă şi greu de controlat în momentul intrări într-un de-rapaj şi nu ai atâta putere pe care să o poţi exploata, cum e cazul la SuperSport. Aşă că trebuie să profiţi de fiecare centimetru de circuit pentru a câştiga timpi.

Cum diferă antrenamentul din timpul sezonului de cel din extrasezon?

- În momentul de faţă fac antrenament aproape

îNTRE MOTO2şI suPERsPORT

zilnic, cu o zi liberă şi una de „relaxare” pe săptămână. În fiecare zi fac re-zistenţă, ceea ce implică alergări, bicicletă sau stepper, două zile merg şi la thai-box - doar pentru antrenament fizic, trei zile sală pentru forţă, iar în ziua de „relaxare” doar o alergare uşoară. În timpul sezonului mai scad pu-ţin din antrenamentele fizice şi încerc să fac cât mai multe antrenamente practice. Acesta este un aspect care depinde şi de înţelegerea pe care o am cu echipa. Dacă nu merg cu motocicleta de curse, atunci mă antrenez pe una de motocross.

Care din cele două clase, 125 respectiv SuperSport, consideri că te-a aju-tat cel mai mult să progresezi?

- La SuperSport nu pot să spun că am reuşit să fac foarte mari progre-se. Am participat la doar jumate din etapele stabilite în sezonul 2009, fără prea mult antrenament, dar şi aşa am învăţat ceva nou. Mai precis, am în-văţat modul de a pilota o motocicleta în 4 timpi, ceea ce e foarte important pentru o eventuală participare la clasa Moto2. Cel mai mare progres al meu a fost la clasa 125. A fost primul contact cu Campionatul Mondial şi, cât am învăţat în primul an, nu cred ca am reuşit să învăţ în trei ani.

Care clasă consideri că ţi se potriveşte mai bine?- Datorită greutăţii şi înălţimii mele, dar şi a stilului de pilotaj, cred că

cele în 4 timpi sunt mai potrivite pentru mine. Majoritatea echipelor la care am fost mă sfătuiau să trec la o clasa mai mare în 4 timpi, deoarece aveam un stil de pilotaj pentru aşa ceva. Adică eram foarte agresiv pe frânări şi pe accelerări, ceea ce pentru clasele mai mici erau doar secunde pierdute.

Cum vezi atmosfera de la MotoGP clasa 125 cmc comparativ cu World SBK clasa SuperSport?

- Între clasa 125 şi SuperSport nu sunt diferenţe foarte mari în ceea ce priveşte atmosfera. O diferenţa ar fi poate la SuperSport pentru că nu e chiar aşa de mare bătălia între echipe ca la 125 şi nici „mafiile” nu sunt la fel de multe.

În ceea ce priveşte bugetul poţi face o comparaţie între clasa 125 şi SuperSport?

- Bugetele sunt aproximativ la fel pentru ambele clase. Pentru un buget la clasa 125 cu un motor RSA ai nevoie undeva la peste 150 000 euro, iar la SuperSport pentru o echipă cât de cât bună, cam la fel ar fi bugetul pe un sezon.

Cum priveşti Moto2?- Ar fi într-adevăr cea mai mare încercare pe care am avut-o până acum.

Este o clasă nouă, iar majoritatea piloţiilor sunt foarte rapizi, chiar unii din-tre ei vin din MotoGP. Cu toate acestea am încredere, pentru că am deja un an pe motociclete în 4 timpi, după o jumătate de sezon la clasa SuperSport în World SBK, dar şi pentru că mă descurc mai bine pe astfel de motoare. Va fi o clasă puternică şi cea mai interesantă de urmărit în anul 2010.

Cum ţi s-au părut cursele din World SBK clasa Super Sport?

PROFIL



- Cursele au fost puternice şi aici cu piloţi buni, mai maturi şi experimen-taţi, dar şansele să ai o clasare bună sunt mai mari ca şi în MotoGP; de altfel, şi campionatul în sine e puţin mai slab comparativ cu celălalt. Eu sunt foarte bucuros că am participat un an în acest campionat şi am experimentat ceva nou .

Care îţi e situaţia la început de martie? Sezonul de World SBK a început dar tu încă eşti între două campionate mondiale?

- Este frustrant, pentru că nu ştiu ce voi face. La SuperSport deja începutul campionatului l-am pierdut. La clasa Moto2 mai este puţin timp. Deocamdată şansele sunt mai mari pentru noua clasa din MotoGP, ceea ce şi vroiam.

Ai fost contactat de cei de la MZ pentru Moto2?- Oferta de la MZ am primit-o la sfârşitul lunii februarie. Mai precis, am fost

contactat de fostul meu mecanic de la Kieffer Racing, Ralf Waldaman şi am fost informat că cei de la MZ vor să facă o echipă de uzină. Au deja un pilot, pe Antony West şi sunt interesaţi şi de al doilea pilot. Am avut mai multe discuţii care par să se concretizeze. Dealtfel, la testele din Catalunya, West a fost pe a patra poziţie cu un timp foarte bun, ceea ce este încurajator pentru mine. Aşteptăm răspunsul unor sponsori să ne facem un buget pe acest an şi dacă avem suma necesară sper ca luna aceasta să şi semnăm contractul cu echipa.

Care crezi că va fi cel mai greu moment în 2010, prima cursă din sezon sau admiterea la facultate?

- Ambele momente vor fi foarte importante. Cred însă că emoţiile mai mari le voi avea la admiterea la facultate. Deşi voi fi la o clasă nouă nu simt că am emoţii, aştept să încep şi să mă implic mult mai mult pentru ca în sezoa-nele urmatoare să nu mai ratez nici o şansă. Facultatea va fi foarte importan-tă pentru că timp de patru ani mă voi muta de la Arad la Bucureşti pentru a urma ASE-ul.

A împlinit în martie 19 ani şi la vară are bac-ul şi admiterea la facultate. Până aici, Robert Mureşan pare un tânăr obişnuit.

La 4 ani, micuţul arădean urca prima oară la volanul unui kart, la 6 ani – chiar înainte să înveţe să pedaleze – a primit cea dintâi motocicletă. Zece ani mai târziu avea deja primul sezon complet în Moto GP, concu-rând pe aceleaşi circuite cu idolul său, Valentino Rossi. «Roby» a rămas pasionat de karting, unchiul său fiind proprietarul circuitului de karting din Arad. Motocicleta reprezintă însă prezenţa cotidiană prin excelenţă.

Când nu merge pe circuitele de viteză se duce cu prietenii pe dealurile din apropierea Aradului cu motocicleta de enduro sau, pe diverse alte cir-cuite, cu cea de motocross. Îi place foarte mult muzica de club şi cu doi ani în urmă chiar asculta, când mergea la curse, albumul lui Marco Melandri - alias DJ Jouary. Mâncarea sa preferată - preferată şi pentru că o poate găsi în orice colţ al lumii - este salata cu ton.

Mureşan a debutat în Moto GP în 2006, în Marele Premiu al Turciei, când a primit un wildcard pentru clasa 125. În acel sezon a mai participat la două Mari Premii şi, datorită evoluţiei, a primit şansa unui sezon com-plet în 2007, când a mers pentru Ajo Motorsport pe o motocicletă Derbi de 125 cmc.

2008 a fost un sezon în care Roby a sperat la mai bine şi s-a mutat la Kiefer Racing dar nu a reuşit să îşi împlinească visul de a face puncte în Moto GP. Din motive financiare şi din dorinţa de a se pregăti pentru nou înfiinţata clasa Moto 2, Mureşan a concurat în 2009 în World SBK clasa SuperSport pe o motocicletă Triumph, iar în acest an încă se află în postu-ra de a se decide asupra unuia din cele două campionate.

MotoRiSt De la 4 aNi

Phillip William Read, supranumit “Prinţul vitezei”, este primul pilot din istorie care a reuşit să câştige campionatul mondial la cele mai populare clase de concurs: 125, 250 şi 500 cmc.

Cu o carieră sportivă care se întinde pe mai bine de 20 ani, Read a cucerit titlul suprem de şapte ori, cu un total de 52 victorii şi alte 8 în Tourist Trophy Isle of Man, fiind toată viaţa un nonconformist. Jovial dar îndărătnic, ambiţios şi tehnician talentat, “Prinţul vitezei” a stabilit în lunga sa carieră cel mai bun timp pe tur la o singură cursă, cu toate că a terminat de 122 ori pe podiumul curselor de GP.

Aflându-se de multe ori într-un con de umbră datorită gloriei şi popularităţii contemporanilor săi mai celebri, Mike Hailwood şi Giacomo Agostini, Read a fost obligat să ia decizii radicale şi contro-versate, în lupta sa neîncetată de a cuceri recunoaştere şi noi titluri.

Una dintre cele mai comentate şi criticate curse a avut loc în campi-onatul mondial ediţia 1968, când, după ce câştigase titlul de campion mondial la 125 cmc, Read a hotărât să nesocotească ordinele de echi-pă şi să-şi depăşească coechipierul, pe Bill Ivy, care în viziunea echi-pei tehnice Yamaha trebuia să termine pe primul loc. Depăşindu-l, a câştigat şi titlul la 250 cmc dar a pierdut definitiv sprijinul firmei, fiind exclus din echipă, cu toate că era pilotul care adusese în ediţiile pre-cedente primele două titluri din istoria firmei Yamaha.

Decizia pe care a luat-o l-a costat două sezoane în care nu a putut participa cu program complet dar, ca o ultimă demonstraţie, în 1971, fără a beneficia de nici un suport din partea fabricii, Phil Read a par-ticipat la aceeaşi clasa 250 cmc, cu o Yamaha modificată radical, cu care a câştigat cel de-al 5-lea său titlu mondial. (Tiberiu Troia)

PHIL READ

Moto GP şi WSBK, cele două competiţii mondiale organizate în motociclismul de viteză pe circuit, par la prima vedere identice, dar realitatea este cu totul alta. Amândouă fiind destinate motocicletelor solo, având clase de concurs din ce în ce mai asemănătoare, sunt din ce în ce mai diferite, între regulamentele celor două manifestări existând diferenţe majore, promotorii competiţiilor făcând toate eforturile să capteze atenţia publicului şi a televiziunilor.

MOTO gP Vs. suPERBIkE

Prima ediţie a campionatului mon-dial de motociclism viteză a fost organizată în anul 1949, după

mai mult de 40 ani de competiţii diferite. În primii săi ani principalii protagonişti au fost piloţii şi motocicletele britanice şi ita-liene. Era de aşteptat, pentru că în aceste ţări sportul cu motor era la el acasă. Marea Britanie a fost şi este unanim considerată

patria motociclismului şi, probabil, a mo-tocicletei, de vreme ce în insulă au existat nu mai puţin de 150 circuite de viteză şi peste 1100 producători de motociclete. Cu toate acestea, motoarele britanice au reu-şit să termine învingătoare doar în primele 3-4 ediţii ale noului campionat mondial, cedând supremaţia motoarelor italiene, iniţial câştigătoare ale claselor de concurs

rezervate cilindreelor mici.Ordinea nou stabilită nu a putut fi modi-

ficată pentru aproape două decenii, când, în 1971, o apariţie inedită în circuitul mon-dial a reprezentat începutul unei noi epo-ci. Marea surpriză a venit dintr-o ţară fără tradiţie în producţia de motoare – Japonia - iar mica fabrică se numea Honda, nume necunoscut şi luat în derâdere de unii dintre câştigătorii curselor de pîna atunci. Reuşita noului jucător a fost posibilă în mare parte datorită pilotului angajat, un tânar nou apărut în circuitul internaţional: Mike Hailwood.

În aceste condiţii, singurul producător care a reuşit să facă faţă asaltului firmelor japoneze a fost MV Agusta, care a mai în-vins în competiţiile la clasa supremă timp de 11 ani, ajungând la un total de 37 ti-tluri de campion mondial şi asta doar da-torită geniului a trei mari campioni: Mike Hailwood, Giacomo Agostini şi Phil Read. În clipa în care cei trei au părăsit activitatea competiţională sau au schimbat furnizorul de motoare, nimeni şi nimic nu a mai putut opri tăvălugul nipon, patru firme care s-au întrecut în producţia a noi şi noi modele, ri-dicând permanent ştacheta.

În ciuda luptei pentru supremaţie a pro-ducătorilor şi continua perfecţionare a mo-toarelor, campionatul mondial a continuat în aceeaşi formulă, păstrând aceleaşi clase de concurs timp de cîteva decenii: 125, 250, 350 şi 500 cmc, introducând o noua clasă de 50 cmc în 1962 şi desfiinţând una din cele iniţiale, cea de 350 cmc, în 1983.

În general, motivul principal pentru care se înfiinţea-ză o clasă de concurs este promovarea unei categorii de motoare care se regăseşte în producţia de serie, deci în folosinţa zilnică a publicului spectator. În acest sens, promotorul campionatului mondial a manifestat o oa-recare inerţie, pentru că, în timp, cererea pieţei pentru motociclete de stradă se modificase radical. În timp ce la apariţia competiţiei motorul de 500 cmc era conside-rat o culme a motoarelor, în anii ’80 ajunsese un atribut al începătorilor, un motor “serios” trebuind să măsoare cel puţin 750 cmc, dacă nu cumva chiar 1000…

Cererea trasformată în necesitate a dus la apariţia unei motociclete care a schimbat cursul istoriei: Honda CB750 Four. Un motor echilibrat, cu patru cilindri, care nu mai pierdea ulei şi la care nu se umbla 100.000 km, un cadru rigid care îi conferea o stabilitate deosebită, nişte frâne eficace şi, mai ales, prelucrări mecanice şi finisaje executate cu rigurozitate japoneză. Şocul apa-riţiei acestei minuni tehnice a fost atât de mare, încât designerii italieni – realizatorii unor adevărate opere de artă pe două roţi, inginerii germani – creatorii unor mo-toare duse spre culmile fiabilităţii şi specialiştii britanici - care ridicaseră prepararea motoarelor la rang de artă, toţi au fost nevoiţi să se recunoască învinşi.

Şi, pentru că acest produs merita un nume special, s-a găsit o minte născocitoare (de ziarist, se pare), din Statele Unite, care a ales termenul potrivit: SUPERBIKE.

Nu se putea mai bine! Acest bunic al motocicletelor moderne a fost o piatră de hotar de la care a început o sarabandă a creşterii puterii motoarelor, a numărului de cilindri, a vitezei de vârf...

Producătorii au înţeles foarte repede ce efect fantas-tic au cursele asupra spectatorilor, că o victorie înseam-nă o creştere imediată a vânzărilor, astfel încât nu a mai fost decât un pas până la apariţia conceptului “Win on Sunday, sell on Monday”. Victoria de duminică presu-punea însă o motocicletă de competiţie având speci-ficaţiile tehnice foarte apropiate de cele ale produsului de serie. Anul 1988 a însemnat lansarea campionatului mondial de superbike, competiţie care a încercat încă de la început să rivalizeze cu surata mai mediatizată, campionatul mondial de viteză (devenit Moto GP).

Specializată în cilindree mari, cu multe clase de con-curs, clase monomarcă care s-au schimbat de-a lungul anilor, în funcţie de modelele de succes apărute, având regulamente care stipulau diferite stadii de preparare a motoarelor – relativ uşor de obţinut de orice pasionat, noua competiţie a devenit rapid o formulă de succes şi a adus sute de mii de spectatori pe oricare dintre circu-itele-gazdă de pe trei continente.

Reţeta câştigătoare a fost copiată imediat de marile forţe, astfel încât cele mai puternice campionate naţio-nale au devenit practic campionate de superbike, ase-zonate cu cursele claselor mai mici, repartizate judicios, pentru a umple timpii morţi dintre clasele mari, mai spectaculoase.


Deşi în anumite perioade o parte dintre motocicletele folosite aveau aceeaşi capa-citate cilindrică şi performanţe compara-bile, datorită prevederilor regulamentare, diferenţele constructive erau semnifica-tive, de unde şi costurile complet diferite. Comparând, de exemplu, două motocicle-te de 1000 cmc, se poate constata un plus de putere şi viteză de vârf de aproximativ 10% pentru motocicleta folosită în Moto GP faţă de cea din WSBK dar la un cost total care poate lesne depăşi 1 milion euro, faţă de 50-100 000 de euro, valoarea motocicle-tei de serie modificată.

În timp ce echipamentul piloţilor folosit în cele două campionate este identic, nu acelaşi lucru se poate spune despre valoa-rea sponsorizărilor sau a salariilor. Deşi va-loarea contractelor este, de cele mai multe ori, confidenţială, este uşor de comparat situaţia financiară a piloţilor din cele două competiţii cu cea din Formula 1 vs. campio-natul mondial de raliuri.

Fapt mai puţin cunoscut de marele pu-blic, în cazul piloţilor mari, a celor câteva adevărate valori din ambele campionate, misiunea cu adevărat dificilă de a convinge şi atrage sponsori pentru echipă le revine acestora, nu managementului. De cele mai multe ori, în cazul în care schimbă echipa, marii piloţi vin “la pachet”, cu sponsori cu tot. Este adevărat că această practică se rezumă la sponsorii secundari, contracte-le strategice rămânând sarcina şi interesul producătorilor.

În ceea ce priveşte participarea la campi-onatele pe care le analizăm în paralel, cred că nu există pilot care să nu-şi dorească (a

se citi “visează”) să alerge in GP. Moto GP reprezintă o culme pe care foarte puţini o ating, chiar ca simplu participant, fără să emită pretenţii la titlu. Dacă participarea la clasele mai mici este încă posibilă pentru multi piloţi, unii chiar din ţările foste comu-niste, vitregite de ani de izolare şi de lipsa circuitelor, în “Liga mare”, la clasa supremă, este imposibil să pătrundă un pilot care nu este o valoare autentică. Selecţia este cât se poate de dură pentru că miza este uriaşă. Reuşita unui producător în cât mai multe etape şi, cel mai important, în clasamentul final, reprezintă o garanţie a succesului pro-duselor firmei respective pe piaţă.

Pentru a încerca să îşi asigure o continui-tate a valorii echipei de uzină, producătorii organizează competiţii monomarcă, una dintre cele mai eficiente metode de forma-re şi fidelizare a viitorilor piloţi. Metodele sunt diferite, pentru că interesele sunt dife-rite. În timp ce Moto GP are nevoie de piloţi care să treacă prin toate etapele, de la 125 prin 250 (mai nou 600) până la clasa mare, campionatul mondial de superbike trebuie să îşi racoleze sportivii din competiţii simi-lare, eventual campionatele naţionale pu-ternice, nu poate aştepta să formeze piloţi proveniţi din clasele de copii.

Pentru piloţii din cele două campionate, nu numai motoarele sunt diferite, ci şi misi-unea şi chiar sarcinile permanente.

Motoarele de GP sunt cele de compe-tiţie, fabricate în serie mică şi modificate radical, de multe ori, motoarele echipei de uzină fiind singurele exemplare aduse până în acel stadiu, din punct de vedere tehnic. Dezvoltarea acestor motoare este

imposibilă fără feedback-ul pilotului, care trebuie să traducă în limbajul echipei teh-nice ceea ce simte pe motocicletă, după fie-care modificare de setare adusă motorului respectiv.

Asta înseamnă nu numai că trebuie să simtă micile diferenţe apărute dar să fie şi capabil să le înţeleagă şi să se facă înţeles, la rândul lui, traducând în vorbe (pe cît po-sibil limbaj tehnic) ceea ce a simţit. Având în vedere că vârsta medie a piloţilor de la 125 cmc este în continuă scădere, un pilot de 15-16 ani fiind ceva obişnuit în acest moment, comunicarea cu tehnicienii în limbaj tehnic, în engleză, poate deveni o problemă.

Şi, ca şi cum problemele unui sezon obişnuit nu ar fi fost suficiente, a trebuit să apară criza! Dintr-odată, micile inconveni-ente de până acum au devenit adevărate probleme, echipe întregi nu au mai putut fi înscrise în competiţii, altele au prezentat formulă restrânsă, bugetele marilor pro-ducători (care îşi cam pierduseră contactul cu realitatea) au suferit reduceri drastice, regulamentele au fost modificate pentru a putea asigura continuitatea competiţiilor. Efectele sunt greu de contabilizat şi proba-bil că asistăm la începutul unei noi epoci în sportul cu motor, în care nimic nu va mai fi ca înainte.

Tot ce se putea modifica a fost modificat: zilele de pregătire înainte de concurs au fost limitate şi controlate riguros, sesiunile de an-trenament scurtate, numărul de motociclete destinate unui pilot a fost limitat, numărul de anvelope pentru fiecare motocicletă a fost micşorat, controlat, iar anvelopele nefo-losite (dar însemnate şi plătite), returnate la sfârşitul etapei, chiar zonele destinate pro-tocolului intern al echipelor a fost restrâns, comisiile tehnice ale campionatelor reco-mandând mai multă moderaţie echipelor cu o situaţie financiară bună.

Controlat, însemnat, micşorat, limitat, ve-rificat, avertizat: motociclismul merge îna-inte, toate măsurile restrictive fiind de fapt adoptate pentru supravieţuirea curselor în asprul climat financiar internaţional.

Ca simpli spectatori si iubitori ai sportului, sperăm că măsurile luate şi direcţia în care se îndreaptă motociclismul de viteză pe circuit, vor avea rezultatul final pe care îl aşteptăm cu toţi: un spectacol de calitate şi curse mai presus de interesele comerciale.


Adrenalina piloților, dar și a celor care au privilegiul accesului la standuri, este stimulată de numeroasele „Pit Babes” ale căror forme si dimensiuni suprarealis-te fac să merite efortul și riscurile unei curse.

ANALIZĂ

Voi paRcuRGe cifrele statistice, tel quel, în idea de a decela un sens, o linie directoare, o tendin-

ţă. Un raport de audit in-house, de aceas-tă dată, spune că Liga Germană de Fotbal (DFL - Deutscher Fussball Liga) a înregistrat un profit de 31 de milioane de euro, la o me-die de 1,72 de milioane de euro pe club, cu 14,2% mai mică decât în sezonul anterior, care a fost cel mai profitabil în intreaga istorie a asociaţiei. În sezonul 2007-2008 cele 36 de cluburi din primele două ligi profesioniste de fotbal din Germania au anunţat încasări cumulate de 1,93 miliarde de euro, un record în materie la acea dată. Obligaţiile de plată ale cluburilor erau, pe de altă parte, undeva în jurul sumei de 470 de milioane de euro, decent în relaţie cu alte ligi mai cheltuitoare. Cluburile din pri-ma ligă au totalizat 1,57 miliarde de euro, în încasări, la o rată de creştere de 7 %, re-perul imediat fiind anul fiscal 2006-2007. Încasările cluburilor din liga secundă au ur-cat chiar cu 26,3 procente, ajungând la 368 de milioane de euro.

Atunci, Christian Seifert, CEO-ul DFL, a anunţat că un eventual recul generat de criza financiară globală ar putea fi înregis-trat de-abia în următorul raport fiscal. “Nu vom remarca nimic în acest sezon, dar dacă această criză este globală, în mod logic vor fi reverberaţii şi în fotbal. În sezonul urmă-tor, vom resimţi şi efecte negative, o lovi-tură, două, dar nimic major. Modelul nostru de business e mult prea fiabil ca să suferim”, anunţa Seifert.

Bundesliga are creşteri de 58,7 şi 136,9 milioane de

euro în ultimii ani

Ei bine, în ciuda previziunilor nu tocmai optimiste, DFL a anunţat încasări record, pentru Erste Bundesliga în anul fiscal 2008-2009: 1,715 miliarde de euro, cu 9,5% mai mari decât în sezonul precedent. Încasările cumulate, pentru prima şi cea de-a doua ligă, au depăşit în premieră suma de două miliarde de euro. Contractele de publicitate au devenit cele mai puternice motoare fi-nanciare şi cei mai mari contribuabili la tre-zoreria asociaţiei. Criza financiară globală poate avea efecte negative asupra cifrelor,

pe sezoanele următoare, dar riscurile sunt minore, în condiţiile în care multe dintre parteneriatele de imagine sunt semnate pe termen lung, iar contractul de televiza-re internă este semnat în avans, scadent 2013. Mai mult, în următoarele sezoane se aşteaptă creşteri în ceea ce priveşte sumele obţinute de cluburi din contractele de tele-vizare internă (cam 50 de milioane de euro, cumulat) şi internaţională (aproximativ 20 de milioane de euro).

Media EBITDA in Bundesliga a crescut cu 15%

Lideri de piaţă, cei de la Bayern München nu au metamorfozat radical ierarhiile pre-cedente. Bavarezii au repetat, în mare, re-zultatele financiare din sezonul precedent, dar Werder Bremen şi Hamburg au înre-

gistrat încasări record pe ultimul an fiscal, în condiţiile în care au ajuns între ultimele patru în Cupa UEFA. Atributul de welfare al ligii a fost conturat şi de echipele nou-pro-movate, Borussia M’Gladbach şi FC Köln, echipe cu stadioane de peste 50 000 de locuri şi cu o bază solidă de fani, care au contribuit cu 50 de miloane de euro, în me-die - mai mult decât retrogradatele Rostock şi Duisburg. Media indicelui EBITDA, care este indicatorul de performanţă cel mai des folosit în analizele financiare, a cres-cut cu 15 %. EBITDA reprezintă câştigurile

cluburilor înainte de dobânzi, taxe, depre-ciere şi amortizare. Dacă la finele sezonului 2006-2007, toate cele 18 cluburi din prima ligă erau pe plus, cifra a scăzut la 15 în 2007-2008 şi de la 15 la 11 pe anul fiscal prece-dent, 2008-2009. Trendul, sub acest aspect, este descrescător, în ciuda încasărilor re-cord, de la an la an, dar lucrurile sunt ori-cum mai roz decât în alte părţi, cu siguranţă mai roz decât în Anglia.

Premier League, celălalt pol de interes în analiza noastră comparată, a acumulat datorii de aproape 3,5 miliarde de euro pe sezonul 2007-2008. Cifrele ar fi fost şi mai sumbre dacă ar fi fost luate în calcul şi bilan-ţurile contabile ale celor de la Portsmouth şi West Ham care, din raţiuni financiare, nu au primit licenţa UEFA. „Cluburile engleze de-ţin 56 % din datoriile comerciale ale ligilor europene de fotbal”, a scris „The Guardian”, anticipând un raport iminent al celor de la

UEFA. Recent, Portsmouth, care şi-a schim-bat patronul în patru rânduri în acest sezon, a intrat în imposibilitate de plată şi, implicit, în administrare silită. „Exemplul furnizat de Portsmouth ne arată că trebuie să acţionăm rapid”, a spus şi secretarul general al forului european, Gianni Infantino. Ligile engleze de fotbal generează cele mai mari încasări în fotbalul european, dar datoriile sunt pro-porţionale, chiar peste rata de confort.

Silogismul este destul de simplu. Performanţa antrenează nevoi sporite şi o marjă de progres sportiv. Succesul,

BuNDEsLIgACEA MAI PROfITABILă AfACERE fOTBALIsTICă DIN EuROPA

între marile campionate ale europei, Bundesliga are în continuare un caracter dual. în contrast cu gândirea insulară a britanicilor, particulară de-a lungul timpului în multe domenii de activitate, nemţii au marşat pe o filosofie mai rezervată, pe un continentalism de bun gust, cu grija zilei de mâine. englezii au mizat pe apariţie, pe rezultate, pe când nemţii au intuit miza într-o idee - constrictivă din perspectiva înaltei performanţe în multe momente - aceea de a păstra o ligă sănătoasă financiar, cu o scadenţă distantă, dar planificată, a succesului. și se pare că va veni şi rândul lor. cel puţin aşa spun ultimele rapoarte financiare independente.


contextual (titluri, promovări etc.), reclamă investiţii pentru replicare. Cluburile împru-mută bani pentru a investi imediat, în tran-sferuri şi în salariile jucătorilor. Problema apare când succesul, relativ până la urmă, dispare, când nu mai apar încasările antici-pate şi nu mai există bani pentru a stinge debitele. Rating-ul de bonitate al clubului scade, iar creditorii devin mult mai circum-specţi, chiar refractari. Aici se rupe fluxul de capital. Problema este generată de o dis-juncţie între cifrele prognozate şi cele reale, pentru că un club de fotbal operează mult în avans, pe bani împrumutaţi.

Exemplul lui Leeds United este elocvent în acest sens. La începutul acestui dece-niu, cei de la Leeds, numiţi „The Peacocks” jucau semifinale în Champions League, competiţie care generează venituri uriaşe, pentru a colapsa flagrant, câţiva ani mai târziu, în condiţiile unui business excentric, prea avântat, fără o măsură fidelă a realită-ţii. Acum, Leeds activează în liga a treia din Anglia.

În Germania controalele fiscale sunt mult mai riguroase iar pentru a funcţiona, pen-tru a primi licenţele de lucru trebuie să în-deplineşti anumite criterii. Modelul german de business este cel mai competitiv, spun cei de la UEFA, care încearcă să-l extindă

la scară continentală. Michel Platini, pre-şedintele forului european, a ajuns chiar să someze cu neacordarea dreptului de joc în competiţiile patronate de UEFA celor care nu-şi redresează bilanţul contabil.

Cluburile engleze deţin 56 % din datoriile comerciale ale ligilor de fotbal din Europa

Un raport mai detaliat spune că Premier League polarizează în continuare intere-sul telespectatorilor, fiind lider de piaţă în acest sens. Cluburile din Anglia au încasat, în medie, din drepturile de televizare şi din alte angajamente comerciale, 107 milioane de lire sterline, pe sezonul precedent. Pe doi vin cluburile germane, cu o medie a în-casărilor de 69,2 milioane de lire sterline. În proximitatea eşecului şi a riscului uriaş, toa-te cluburile europene, cu excepţia celor de la Real Madrid şi Manchester City, au aban-donat acest ritual de seducţie, al jocului cu banii, ca la „Monopoly”.

Activitatea pe piaţa transferurilor s-a estompat. Au crescut, însă, investiţiile în salariile jucătorilor, în condiţiile în care clu-burile au încercat să-şi fidelizeze oamenii,

să-şi păstreze vedetele. Un paradox aproa-pe, marii jucători din Europa câştigă mai bine acum, pe timp de recesiune, decât în trecut. În Germania, însă, rata de creştere a salariilor a fost de „doar” 40%, în condi-ţiile în care în Anglia şi în Franţa salariile au crescut cu 63%, respectiv cu 64%, în ultimii doi ani. Stefan Ludwig, senior manager la Deloitte Deutschland, spune că ecartul din-tre fotbalul englez şi cel german, lideri de piaţă în ceea ce priveşte finanţele, va creşte sub aspectul încasărilor, dar se va reduce la nivelul interesului şi al oportunităţilor de investiţie: „cluburile germane îşi vor conti-nua politicile financiare din sezoanele ante-rioare, împotriva trendului general de venit superior / investiţii proporţionale”.

În aceste circumstanţe, Bundesliga, foar-te bine echipată în ceea ce priveşte cifrele de asistenţă (cele mai mari în Europa, de un deceniu încoace) şi cu aşteptări superioare în ceea ce priveşte banii din drepturile de televizare, va deveni mult mai atractivă pentru investitorii care i-au arătat un inte-res limitat în anii precedenţi. Senzaţia este că pe viitor se va produce un soi de power-shift între Premier League şi Bundesliga, un transfer de putere, de interes şi de expec-tanţă, în genul celui teoretizat de Alvin Toffler în politicile secolului XXI.


ChRiS BRaSheR avea 51 de ani şi scria despre sport, mai ales despre alergările pe distanţe medii şi lungi.

În 1979, la New York, a luat startul în marato-nul organizat aici. L-a terminat, alături de bu-nul său prieten, şi el fost mare alergător, John Disley. Apoi, întors acasă, în Anglia, a scris un articol în The Observer.

Şi a continuat să iasă în fiecare marţi seara la alergare, alături de membri clubului Raneleigh Hurriers. După care mergeau cu toţii la Dysart Arms, un pub ales ca sediu al clubului, lângă Richmond Park. Şi vorbeau despre maratonul new yorkez, atât de diferit de cele organizate în Anglia. Peste ocean aproape un milion de oameni priveau de pe margine alergătorii, în centrul marii metropole. În Insulă, se alerga pe drumuri de ţară, printre fermieri nepăsători şi animale preocupate să pască. Cei doi şi-au pus atunci în gând să organizeze o cursă în Londra.

În 1980 au cinat cu autorităţile oraşului şi au expus proiectul. Cel mai greu a fost să

convingă reprezentanţii Poliţiei că blocarea traseului de 42,2 kilometri pentru desfăşura-rea cursei nu va duce la blocarea întregului oraş. Până la urmă, cei doi au propus un traseu

pe malurile Tamisei, cu trecerea dincolo de meridianul Greenwich şi cu închiderea a doar două poduri, dintre care unul, Tower Bridge, se închidea oricum de obicei duminica.

Au primit acceptul oficialităţilor, au strâns 75 000 de lire sterline, au anunţat cursa şi s-au înscris 20.000 de oameni. Doar 7747 au fost acceptaţi şi, în dimineaţa zilei de 29 martie 1981, s-a dat startul primei ediţii a London Marathon. Au terminat cursa 6.255 de aler-gători, sub o ploaie tipic englezească. Joyce Smith, 43 de ani, mamă a doi copii, a câştigat întrecerea feminină.

De atunci, la precedentele 29 de ediţii ale cursei, au luat startul 746.635 de alergători. Între timp, faima şi importanţa Maratonului de la Londra a crescut atât de mult încât a fost inclus în circuitul World Marathon Majors, ală-turi de cele de la New York, Boston, Chicago şi Berlin.

Pe 25 aprilie 2010 se va alerga în cea de-a 30-a ediţie, jubiliară, care va fi cel mai mare eveniment sportiv al anului desfaşurat în Marea Britanie.

30 dE AnI ŞI-O nEBUnIESingurul maraton din lume care se desfăşoară pe două emisfere, cea estică şi cea vestică, sărbătoreşte în acest an a 30-a aniversare

coSMiN StaNiloiu


PeNtRu a aFla când s-a înfiinţat competiţia care acum atrage la start cei mai buni 32 de jucători ai

lumii, trebuie să călătorim în timp, până în anul 1927. Atunci, la Birmingham, Joe Davis l-a învins pe Tom Dennis şi şi-a trecut în pal-mares primul titlu din carieră. Erau vremuri-le romantice ale snooker-ului, caracterizate de absenţa jucătorilor profesionişti dar şi de alte aspecte care astăzi ar putea părea uşor comice: cel mai mare break la prima ediţie a fost de 60 de puncte, iar premiul oferit câştigătorului a constat în ceva mai mult de şase lire sterline.

Categoric, Joe Davis a fost cel care şi-a pus amprenta asupra întrecerii în prime-le două decenii de existenţă ale întrecerii. Englezul născut în Whitwell a triumfat, per total, de 15 ori, înainte de a se retrage în 1946, o decizie luată şi din dorinţa de a-şi păstra recordul imaculat.

Campionatul Mondial a traversat apoi o perioadă mai puţin fastă, fiind întrerupt mai mult de un deceniu şi suferind câteva

modificări de format. Lucrurile au început să se sedimenteze odată cu trecerea la sis-temul eliminatoriu, în 1969, dar momentul cel mai important a fost, poate, în 1977, atunci când turneul a început să se desfă-şoare în Teatrul Crucible din Sheffield, o lo-caţie cu care snooker-ul modern a devenit sinonimă.

Poate mai mult ca oricând, ediţia din acest an va fi o confruntare, mai întâi de la distanţă, iar apoi directă, între vechea şi noua generaţie a acestui sport, sau mai bi-ne-zis, între “consacraţi” şi “aspiranţi”.

Vrăjitorul din Wishaw

Aceasta este porecla sub care fanii îl re-cunosc pe John Higgins, unul dintre cei mai simpatici şi apreciaţi jucători de snooker din lume. Prezent în Top 16 încă din dece-niul trecut, britanicul în vârstă de 34 de ani, triplu campion mondial, se poate lăuda că a jucat în cea mai lungă finală din istorie. În

2007, după o evoluţie din ce în ce mai bună de la meci la meci, acesta l-a întâlnit în ulti-mul act pe Mark Selby, aflat la cea mai mare performanţă din carieră. Disputa, încheiată 18-13 pentru Higgins, s-a terminat la ora locală 00:54, cu două minute mai târziu de-cât finala din 2006. Deşi campion mondial în exerciţiu, scoţianul este cotat înaintea competiţiei din acest an cu şansa a doua la triumful final, după Ronnie O’Sullivan.

RachetaPe acesta din urmă, fanii îl supranumesc

“Racheta”, pentru stilul ofensiv şi rapidi-tatea cu care execută loviturile. Se află pe locul secund, după Stephen Hendry, într-o ierarhie a premiilor din snooker. A triumfat în 22 de turnee pe puncte şi a realizat de nouă ori break-ul maxim. O’Sullivan (34 de ani) este, în acelaşi timp, înger şi demon. Iubit pentru măiestria loviturilor sale, en-glezul a avut numeroase probleme cu con-ducătorii sportului.

Unul dintre cele mai controversate

Fiecare sport are o competiţie care animă imaginaţia competitorilor şi le trezeşte o dorinţă imensă de afirmare. La tenis avem turneele de Mare Şlem, la ciclism este Turul Franţei, iar la snooker este Campionatul Mondial.

înfruntarea generaţiilor

Scoțianul JOHN HIGGINS și trofeul său obținut după victoria în finala campionatului mondial la Crucible Theatre pe 5 mai 2009, Sheffield, Marea Britanie

17 ianuarie 2010: Englezul RONNIE O’SULLIVAN, supranumit „Racheta”, în timpul meciului împotriva lui Mark Selby pe Wembley Arena din Londra

Campionatul Mondial 2010: 17 aprilie - 3 maiEVENIMENT

momente s-a produs în 2006, la Campionatul Regatului Unit. În sferturi, britanicul l-a în-tâlnit pe Hendry, care a avut un start fulmi-nant şi a condus cu 4-1. În debutul jocului al şaselea, la 24-0 pentru el, O’Sullivan a ratat o lovitură la bila roşie, moment în care şi-a strâns tacul, i-a salutat pe adversarul său şi pe arbitrul Jan Verhaas şi spre stupoarea tuturor a părăsit sala. Deşi şi-a cerut scuze mai târziu, el nu a scăpat nesancţionat de Asociaţia Mondială, care l-a amendat cu 20.800 de lire sterline şi i-a retras 900 de puncte din clasament.

De trei ori campion al lumii, O’Sullivan este decis să îşi mai treacă în palmares încă un triumf, primul după doi ani. El deţine un

record ce nu poate fi ignorat: de când com-petiţia se dispută la Crucible, este singurul sportiv care nu a pierdut o finală.

Welsh-ulDacă nu s-ar fi apucat de snooker ar fi

călcat pe urmele tatălui său, care a fost mi-ner. Profesionist din 1992, a câştigat primul turneu important – Open-ul Ţării Galilor - patru ani mai târziu, chiar în faţa propriilor fani. El este Mark Williams, 35 de ani, al trei-lea galez din istorie campion mondial.

Patru ani au trecut de la ultimul turneu important pe care l-a câştigat Williams, cel care în 2003 a intrat în galeria selectă a jucătorilor care s-au impus de cel puţin două ori la Campionatul Mondial, după una dintre cele mai frumoase finale, împotriva irlandezului Ken Doherty.

Williams se află însă pe o pantă desce-nentă de câteva sezoane, poziţia sa în acest moment fiind ilustrată şi de cota pe care

i-au oferit-o bookmakerii, una care, în cazul unui eventual succes al său, i-ar putea îm-bogăţi pe cei care ar miza pe el: 20/1.

Campionul din calificări

Terry Griffiths este una dintre legendele snookerului. În 1979, venit tocmai din califi-cări, el a avut un parcurs de excepţie, înche-iat în ultimul act, câştigat în faţa lui Dennis Taylor. Performanţa sa a rezistat 27 de ani, până la apariţia unui tânăr din Harlow, Shaun Murphy. În 2006, acesta a promo-vat din calificări, a trecut pe rând de Chris

Small, John Higgins, Steve Davis, Peter Ebdon şi Matthew Stevens, înainte de a se încorona campion al lumii, la numai 22 de

ani. Pentru evoluţia sa incredibilă, a primit repede porecla de “Magicianul”.

De la acel triumf, Murphy a mai câşti-gat Cupa Maltei şi Campionatul Regatului Britanic, în timp ce la Campionatul Mondial a atins finala în 2009, atunci când a trebuit să se recunoască învins în faţa lui Higgins. Acum, se pregăteşte pentru o nouă ediţie, iar o eventuală victorie l-ar urca pe locul al treilea într-o ierarhie a celor mai laureaţi en-glezi, după Steve Davis şi Ronnie O’Sullivan.

New WaveMulte voci îi acuză că s-au îndepărtat de

esenţa jocului de snooker, care şi-a pierdut din frumuseţe odată cu apariţia lor. Deşi sunt catalogaţi ca fiind “ţintaşi”, pentru fe-lul în care atacă bilele, indiferent de pozi-ţia acestora pe masă, ei sunt, fără discuţie,

viitorul acestui sport, care se pregăteşte pentru debutul unei noi ere.

“Bufonul din Leicester”, ”Tunetul din Australia”, ”Steaua Estului” şi ”Căpitanul”, aceştia sunt reprezentanţii noului val, cei care sunt gata să le ia locul “veteranilor” la ediţia din 2010 a Campionatului Mondial.

BufonulCunoscut pentru jocul său aşezat, câte-

odată enervant, din cauza timpului care îi este necesar pentru a executa o lovitură, Mark Selby este prezent la Crucible încă din 2005. Duelurile sale cu John Higgins, patru în ultimii cinci, au intrat deja în istoria tur-neului din Sheffield. Sezonul acesta se află în formă bună, fapt confirmat şi de câşti-garea Masters-ului, acolo unde a arătat cel mai bun snooker al său din ultima vreme.

Condus cu 9-6 de O’Sullivan, care mai avea nevoie de un singur joc pentru a învinge, Selby a reuşit o revenire de senzaţie, s-a im-pus în cele din urmă cu 10-9 şi a obţinut al doilea triumf din carieră la Londra, pentru care a primit 150 000 de lire sterline.

Tunetul„Do you come from a land down under?/

Where women glow and men plunder? Can’t you hear, can’t you hear the thun-der? You better run, you better take cover”. Versurile trupei “Men At Work” i se potri-vesc perfect lui Neil Robertson (28 de ani), poreclit ”Tunetul”. Originar din Melbourne, dar stabilit la Cambridge în timpul anului competiţional, Robertson a impresionat în sezonul 2008-2009. Mai întâi, el a câştigat Campionatul Bahrainului, înainte de a mer-ge la Crucible, acolo unde a arătat un snoo-ker de înaltă clasă, ce l-a propulsat până în faza semifinalelor; Steve Davis, Ali Carter şi Stephen Maguire au trebuit să se recunoas-că învinşi în faţa sportivului de la Antipozi, care s-a înclinat la rândul său, în meciul cu Murphy.

Steaua EstuluiLa numai 22 de ani a realizat mai mult de

156 de break-uri de peste 100 de puncte, dintre care două maxime. Şi-a făcut debu-tul pe tabloul principal al Campionatului Mondial în 2007, iar adversarul său a fost nimeni altul decât Ronnie O’Sullivan. Englezul l-a învins cu un categoric 10-2. În următoarele două sezoane s-a întors la Crucible, dar niciodată nu a promovat mai sus de runda secundă, de fiecare dată oprindu-l scoţianul Stephen Hendry.

El este Ding Junhui, cel pe care specia-liştii îl creditează cu şanse mari să devină primul asiatic din istorie care se impune la Crucible. Rezultatele de până acum arată că aceştia nu se înşeală: a triumfat de două ori în Campionatul Regatului Unit, o dată în Open-ul Chinez şi în Trofeul Irlandei de Nord. De fiecare dată, adversarii săi au fost unul şi unul: Steve Davis, Stephen Hendry, Ronnie O’Sullivan şi John Higgins.

Micuţul asiatic se antrenează câte 6-7 ore pe zi, totul cu scopul de a câştiga titlul mondial. De altfel, după ce a câştigat în 2009 Campionatul Regatului Unit, primul său trofeu din ultimii trei ani, a lansat un

MARK WILLIAMS


110sport Group este o agenţie de impresariat care are grijă de destinele multor nume mari din snooker

(Ronnie O’Sullivan, Stephen Maguire, neil Robertson, Ryan day, Marco Fu, Peter Ebdon), dar şi din alte

sporturi (Chris Hoy – ciclism, david Murdoch – curling, Allister Hogg – rugby). Arbitrul Michaela Tabb

şi puştiul minune al snookerului, Luca Brecel, sunt de asemenea reprezentaţi de compania cu sediul în

Stirling, Scoţia. Să realizezi un interviu cu un nume mare din snooker pare o întreprindere grea. Vedetele

au manageri care se ocupă nu numai de carierele lor sportive, ci şi de relaţia cu mass-media. Stewart Weir

este directorul de media al grupului şi, chiar dacă n-a auzit de niciun jucător român de snooker, i-a transmis

lui Allister Carter întrebările noastre. Uimitor de rapid am avut răspunsurile; astfel, numărul 4 din ierarhia

mondială a răspuns revistei “Eurosport” şi ne-a dezvăluit la ce lucrează înaintea Campionatului Mondial.

Cum arătă o zi din viaţa lui Ali Carter?- Dacă mă pregătesc pentru un turneu,

atunci merg la club şi mă antrenez. În afara se-zonului, îmi place să petrec mult timp alături de familie.

Ţi-ai dori ca şi fiul tău să joace snooker atunci când va creşte? Sau vrei să îl îndrumi către altceva?

- Mi-ar plăcea să aleagă el. Atât timp cât va fi fericit, şi eu voi fi mulţumit.

Ai vreo superstiţie pe care o respecţi înain-tea unei confruntări importante?

- Absolut niciuna, consider superstiţiile ca fiind un element negativ.

Dacă ai putea disputa trei jocuri, împotriva oricărui jucător din istoria acestui sport, pe cine ai alege şi de ce?

- Mi-aş dori să evoluez împotriva lui Alex Higgins, atunci când se afla în cel mai bun mo-ment al carierei. Deşi, trebuie să recunosc că îmi place să joc şi cu Jimmy White, a fost idolul meu din copilărie. Când eram mic, îmi doream ca el să câştige mereu. (n.n.: nord-irlandezul Alex Higgins n-are nici o legătură de rudenie cu scoţianul John Higgins. Alex, acum în vâr-stă de 61 de ani, a fost campion mondial în 1972 şi 1982 şi era poreclit “Uraganul”, pentru stilul rapid de joc)

Ai ajuns pentru prima dată în turul inaugu-ral la Crucible în 2003. S-a schimbat de atunci ceva în snooker?

- Acum există mult mai puţine turnee. Din punct de vedere personal, eu am câştigat în-tre timp primul concurs pe puncte şi am urcat mult în ierarhia generală.

Care este cea mai frumoasă amintire a ta din snooker?

- Break-ul maxim realizat la Campionatul Mondial din 2008 a fost ceva cu adevărat de-osebit. Nu voi uita niciodată sentimentul care m-a încercat după ce am introdus bila neagră în buzunar.

Victoria obţinută împotriva lui Joe Perry în semifinalele Campionatului Mondial din 2008 este cea mai importantă a carierei?

- Nu, câştigarea Open-ului Ţării Galilor a fost ceva special. A fost extraordinar să ajung în finala Campionatului Mondial, dar nu se

compară cu triumful la un turneu.Consideri în acest moment că ai putea îm-

bunătăţi ceva în stilul de joc?- Da, punctajul pe care îl obţin într-un joc şi

loviturile de siguranţă.Care jucător din noua generaţie te

impresionează?- Judd Trump este incredibil! Categoric, va

trebui urmărit în viitor.Cine crezi că este favoritul principal la titlul

mondial anul acesta?- Este dificil de spus, dar lupta cred că se va

da între John Higgins şi Ronnie O’Sullivan.

avertisment către rivali, cărora le-a spus că anul acesta este mai puternic şi mai încrezător ca niciodată că va câştiga tur-neul de la Sheffield.

CăpitanulAllister Carter s-a ales cu această po-

reclă datorită licenţei de pilot pe care o deţine. 2003 a fost anul în care a fost diagnosticat cu boala lui Crohn, o boală auto-imună, care îi afectează sistemul intestinal, provocându-i dureri abdomi-nale şi pierderi frecvente de greutate. În ciuda problemelor cu care s-a confrun-tat, a continuat snooker-ul şi în primă-vara aceluiaşi an a debutat pe tablou principal al Campionatului Mondial. A pierdut în primul tur, în faţa compatrio-tului Paul Hunter, dar a lăsat o impresie foarte bună, pe care a confirmat-o, însă, doar câteva sezoane mai târziu, în 2008.

Atunci, după o evoluţie excelentă (printre cei învinşi de el numărându-se doi foşti deţinători ai titlului lumii), Carter a ajuns pentru prima oară în fi-nala Campionatului Mondial. Aici, jucă-torul originar din Colchester a pierdut în faţa lui Ronnie O’Sullivan, aflat într-o formă incredibilă.

Simpatizat de fanii sportului, Carter (30 de ani) este aşteptat în continuare să dea dovada talentului său şi să câşti-ge un titlu care l-ar plasa în istorie. 2010 poate fi marea lui şansă!

Aceasta se anunţă a fi, în linii mari, distribuţia spectacolului din Teatrul Crucible. Una dintre cele mai echilibrate ediţii ale Campionatului Mondial, în care “consacraţii” pot preda ştafeta “as-piranţilor” este aşteptată cu nerăbdare de toţi fanii snooker-ului. Istoria se poa-te scrie la Sheffield, în această primăva-ră.

- Cele mai multe trofee în era modernă: Stephen Hendry – 7

- Cele mai multe finale jucate fără vreo vic-torie: Jimmy White – 6

- Cel mai tânăr campion din istorie: Stephen Hendry – 21 de ani; tot el este singurul sportiv care a câştigat peste 1 000 de jocuri la Crucible

- Cele mai multe break-uri maxime la Crucible: Ronnie O’Sullivan – 3

- Cel mai rapid break maxim: Ronnie O’Sullivan – 5’20’’

- Cel mai lung meci a avut loc în 2009, între Stephen Maguire şi Mark King: 75 de minute

- Ken Doherty este singurul jucător care a cucerit titlul mondial la juniori, amatori şi profesionişti

- Şapte naţiuni au oferit cel puţin un campi-on mondial: Anglia, Scoţia, Ţara Galilor, Irlanda de Nord, Irlanda, Canada şi Australia

- Învingătorul din acest an va primi din par-tea organizatorilor un premiu în valoare de 250 000 de lire sterline

- Cotele caselor de pariuri: Ronnie O’Sullivan – 3/1; John Higgins 5/1; Mark Selby - 13/2; Shaun Murphy – 12/1; Ali Carter – 12/1; Neil Robertson – 12/1; Ding Junhui – 12/1; Mark Williams – 20/1

ALLISTER CARTER

EXCLUSIV

Interviu Ali Carter“Vreau să-mi îmbunătăţesc loviturile de siguranţă”

Mondial din istorie, nereuşind să câştige ni-ciun meci şi fiind eliminată din grupe.

Istoria s-a repetat 8 ani mai târziu. Federaţia nigeriană a apelat din nou la Amodu pentru preliminariile CM 2010. Amodu a început bine al patrulea mandat, dar în grupa finală de calificare lucrurile se înrăutăţiseră după o victorie şi 3 ega-luri. Tunisia era mai bine plasată. Amodu a fost convocat la preşedinţie. Şeful statului, Umaru Musa Yar’Adua, i-a cerut să facă niş-te schimbări în echipă. Amodu a executat ordinele şi s-a calificat la Mondial.

End of story? Nicidecum, pentru că în ia-nuarie 2010 a urmat Cupa Africii din Angola.

Povestea din 2002 e trasă la indigo. Nigeria a pierdut în semifinala cu Ghana şi a câşti-gat finala mică împotriva Algeriei.

Adevărul e că în ciuda lotului plin cu vedete precum Obi Mikel (Chelsea), Taiwo (Marseille), Kanu (Portsmouth), Obasi (Hoffenheim), Martins (Wolfsburg), Yobo şi Yakubu (Everton), Nigeria a jucat prost.

Acasă, locul 3 a fost privit ca o contra-performanţă şi Amodu a primit iar papu-cii. Pentru a doua oară a calificat echipa la Mondial şi altul va culege roadele mun-cii sale. De această dată, suedezul Lars Lagerback, fostul selecţioner al Suediei, angajat doar pentru turneul final din Africa de Sud. Oare o apuca să cunoască jucătorii până în iunie?

L-a lucrat Drogba?

Vreo 3 ţări mai înco-lo, tot în raza Golfului Guineea, se află Cote d’Ivoire. La ora actuală, naţionala Cote d’Ivoire este creditată cu cei mai valoroşi jucători de pe continentul afri-can: Drogba şi Kalou (Chelsea), Yaya Toure (Barca), Kolo Toure (Manchester City), Eboue (Arsenal), Bakary Kone (Marseille). Şi totuşi boala nigerienilor s-a transmis şi la ei.

Situaţiile sunt comparabile doar de la un punct încolo. Pentru preliminariile mondi-ale, ivorienii au apelat la un tehnician eu-ropean, Vahid Halilodzici, antrenor care îşi făcuse o carte o vizită în puternicul campio-nat francez. Bosniacul a calificat echipa fără probleme la turneul din Africa de Sud, dar şi pe el l-a răpus Cupa Africii. Cote d’Ivoire a fost eliminată în sferturi, după prelungiri, de către Algeria.

Ivorienii nici măcar nu i-ai spus în faţă ce aveau de spus. L-au anunţat prin fax că e demis. Halilodzici a luat foc: „Sunt dez-gustat. Am pierdut un singur meci din 24 şi acum am fost sacrificat. Este o decizie pur politică”. Preşedintele federaţiei de la Abidjan s-a apărat spunând că s-a consultat şi cu jucătorii. This is Africa! Un sfat pe gra-tis: oameni buni, mutaţi Cupa Africii în anii impari şi daţi afară câţi antrenori vreţi!

Unde duce necalificarea

Ministrul sporturilor din Guineea, Fodebo Isto Keira, a decis dizolvarea echipei naţio-nale a ţării sale după ce aceasta a ratat califi-carea la Cupa Africii pe Naţiuni din ianuarie. De asemenea, antrenorul Mamadou Souare şi asistenţii săi au fost concediaţi. Souare fu-sese instalat cu numai 4 luni în urmă, cînd i-a luat locul francezului Robert Nouzzaret, care fusese demis la ordinul preşedintelui ţării, căpitanul Moussa Dadis Camara.

Guineea este condusă de o juntă militară, care a dat o lovitură de stat în decembrie

2008, şi n-a avut niciodată în istorie o con-ducere democratică. De la obţinerea inde-pendenţei faţă de Franţa, în 1958, toate re-gimurile de la Conakry au fost dictatoriale.

Guineea a ocupat locul 4, ultimul, în gru-pa E de calificare la Campionatul Mondial din Africa de Sud, care a ţinut loc şi de preli-minarii pentru C.A.N. Dacă la Cupa Mondială a ajuns doar câştigătoarea grupei, Cote d’Ivoire, la C.A.N. s-au calificat şi locurile 2 şi 3, respectiv Burkina Faso şi Malawi. În aceas-tă grupă, Guineea era creditată cu a doua şansă, iar la ultimul turneu final al C.A.N., Ghana 2008, a trecut de faza grupelor şi a pierdut în optimi în faţa aceleiaşi Cote d’Ivoire. Cei mai reprezentativi jucători din Guineea sunt Ismael Bangoura (Rennes), Fode Mansare (Toulouse), Kamil Zayatte (Hull) şi Alhassane Keita (Mallorca).

ÎN euRopa, campionatul conti-nental se dispută din 4 în 4 ani, încadrând perfect Campionatul

Mondial. Asiaticii au schimbat de curând anii de disputare a Cupei Asiei, alegând să joace tot din 4 în 4 începând cu 2007, în aceeaşi ani în care sudamericanii dispută Copa America. CONCACAF îşi ţine Gold Cup din doi în doi ani, dar numai în anii impari.

Toată lumea evită să joace turnee con-tinentale în anii cu Campionat Mondial, numai Africa n-a învăţat nimic din asta. Continuă să dispute Cupa Africii pe Naţiuni din doi în doi ani, în anii pari, şi bineînţeles că se lovesc o dată din două încercări de Cupa Mondială.

Mai mult, deşi toate celelalte campio-nate continentale se organizează în lunile considerate de vară în emisfera nordică, africanii se întrec în ianuarie, bulversând li-gile europene unde evoluează jucătorii lor importanţi.

Cinci echipe din Africa obţinuseră deja calificarea la Campionatul Mondial: Ghana, Cote d’Ivoire, Nigeria, Camerun şi Algeria, dar C.A.N. a fost câştigată de o necalificată, Egipt. Evident, motiv de nemulţumire pen-tru marile forţe ale continentului. Iar două dintre ele, Nigeria şi Cote d’Ivoire au luat măsuri radicale: au concediat antrenorii. Cu trei luni înaintea Campionatului Mondial!!! N-a contat nici măcar „amănuntul” ca

respectivii obţinuseră calificarea la turneul final din Africa de Sud.

Demitere cu repetiţieCe s-a întâmplat în Nigeria a fost chiar co-

mic. Mai întâi un episod din 2001. Olandezul Jo Bonfrere pierduse busola şi Nigeria pu-tea rata calificarea la Mondialul din Coreea de Sud şi Japonia. În disperare de cauză, fe-deraţia l-a readus la cârma reprezentativei pe autohtonul Shaibu Amodu, care o mai condusese în două rânduri. Acesta a reuşit

3 victorii în 3 meciuri şi a obţinut biletele pentru Asia. Fericire exgerată la Abuja şi Lagos!

Numai că înainte de Mondial, în ianuarie 2002, Nigeria a participat la Cupa Africii pe Naţiuni organizată în Mali. Amodu a ocupat locul 3, după o eliminare în prelungiri în se-mifinala cu Senegal şi o victorie în finala mică împotriva gazdelor.

Acasă s-a declanşat iadul. Amodu a fost demis, locul său fiind luat de Festus Adegboyega Onigbinde, un alt nigerian. Rezultatul: echipa a făcut cel mai prost

Cu 3 luni înaintea Campionatului Mondial din Africa de Sud, două echipe calificate la turneul final şi-au demis antrenorii. Africanii nu realizează că le dăunează şi lor actualul calendar, cu o Cupă a Africii pe Naţiuni din doi în doi ani. Exemplul cel mai edificator este ultima ediţie, disputată în luna ianuarie 2010 în Angola.


ÎN FiNala MaSculiNă în ultimii ani s-au înfruntat Nadal şi Federer. Titanul iberic a preluat puterea în

2005 îngenunchind toţi tenismenii, spre exasperarea lui Federer, mult timp singu-rul capabil să-l îndepărteze pe “Rafa” de pe tronul unde se instalase confortabil. În 2009 s-a produs lovitura şi Roger a preluat puterea.

În 2010, la Paris, aşteptăm revenirea lui Rafael Nadal. De obicei are planuri şi tac-tici multe şi diferite. Când nu îi ies, pare că e prea pasiv, dar dintr-o dată totul merge perfect şi devine geniu. Arantxa Sánchez Vicario (triplă câştigătoare la Roland Garros) nu ascunde faptul că “revenirea la Paris va fi specială pentru el deoarece, după înfrân-gerea din semifinala de anul trecut în faţa lui Soderling, vrea să câştige din nou. Este motivat pentru a continua să scrie istorie. Jucătorii nu mai au răbdarea şi mentalita-

tea de a juca meciuri lungi de cinci seturi, se tem să joace cu el pe zgură pentru că ştiu că este cel mai bun pe această suprafaţă. Este prea dificil pentru ei să îl înfrângă dacă nu joacă cel mai bun tenis al lor.”

Poate Nadal să cucerească pentru a cin-cea oară titlul? Sau e mai puternic Federer după victoria de la Melbourne? Opinia Virginiei Ruzici (învingătoare la simplu şi dublu în 1978) se bazează pe situaţia ac-tuală: ”Ţinând cont de problemele fizice întâmpinate din nou, Nadal este cu un pas înapoi. Victoria lui Federer de la Melbourne îi dă un mare plus psihologic dar pentru el Roland Garros rămâne turneul cel mai difi-cil. Zgura este o suprafaţă mai lentă, ceea ce implică o tactică specifică, de construire

a punctului. Este suprafaţa cea mai exigen-tă din punct de vedere fizic, rezistenţa şi viteza de deplasare fiind esenţiale. Având o bună pregătire fizică te poţi baza şi pe o tactică de aşteptare sau apărare, dar iniţia-tiva trebuie luată de la început până la sfâr-şit cu o accelerare în momentele cruciale.” Ca o completare a celor spuse de Virginia, Arantxa subliniază :“Când un jucător reacţi-onează bine după o victorie este important să continue cu aceeaşi mentalitate zi după zi şi să încerce să aibă aceeaşi atitudine şi moralul ridicat.”

Cum să acţioneze Roger Federer ca să câştige din nou Roland Garros? Când a apă-rut în circuit, toată lumea spunea cât e de talentat iar Monica Seles (trei victorii con-secutive la French Open) mizează în conti-nuare pe acest atu: “Câştigând anul trecut şi Openul Francez, Roger a arătat că poate să joace perfect pe toate suprafeţele şi este capabil să îşi modifice şi să îşi adapteze jocul, să se concentreze, pentru că atunci când joci pe zgură nu trebuie doar să îţi schimbi stilul de joc, ci şi modul în care gân-deşti.” Federer trebuie să se apere mai mult

decât o făcea în urmă cu 4-5 ani când juca cel mai bun tenis din viaţa sa. Are adversari redutabili precum sârbul Djokovic, Andy Murray, Andy Roddick, sud-americanii Del Potro şi Gonzales sau rusul Davidenko.

“ROLAND gARROs 2010 VA fI suPERB! “Internaţionalele Franţei, Openul Francez sau mai simplu Roland Garros – o altă lume din estul Parisului, lângă Bois de Boulogne. Am pătruns în acest Paradis al vedetelor tenisului mondial împreună cu Virginia Ruzici, Mima Jaušovec, Arantxa Sánchez Vicario, Monica Seles - campioane pe zgura pariziană – încercând să privim spre turneul din 2010.

Cum văd foştii campioni Open-ul francez:


“Fiecare turneu de Grand Slam este aparte, cu o ambianţă diferită, specifică fiecărei ţări. Roland Garros-ul este singurul Mare Şlem care se joacă pe zgură, zgura a fost suprafaţa mea favorită, şi de altfel rămâne încă suprafaţa preferată a românilor.” (Virginia Ruzici)


Sunt jucători puternici care servesc fantas-tic, lovesc mingea foarte tare şi au un retur excepţional.

La Roland Garros şi Kim Clijsters, Dinara Safina, Caroline Wozniacki sau Elena Dementieva vor diadema supremă. Să nu uităm că Justine Henin revine să îşi

recapte coroana pe care doi ani a lăsat-o pe mâna sârboaicei Ivanovic şi a rusoaicei Kuznetsova. Ca să reuşeşti trebuie să ştii cine eşti! Acum Henin va fi din nou în cen-trul atenţiei.

Mima Jaušovec (victorie la simplu în 1977 şi la dublu în 1978 cu Virginia Ruzici) adaugă ultima piesă, la fel ca într-un puz-zle: “Roland Garros 2010 va fi superb, mai ales că au revenit Henin şi Clijsters. Sunt ju-cătoare remarcabile, în mod special Justine care face ca tenisul feminin să devină mai interesant datorită stilului ei. Chiar dacă este o jucătoare de statură mică, faţă de surorile Williams, asta face ca meciurile să fie pline de interes.” Reveniri aşteptate şi neaşteptat de strălucitoare! Să nu uităm că şi Monica Seles a avut momente de come-back finalizate cu mari succese şi de aceea ea este absolut convinsă că “Justine a luat o decizie bună. Este minunat că a revenit în tenis, cât mai este tânără şi cât poate să ne arate cel mai bun tenis al său; acelaşi lucru şi pentru Kim care a fost în stare să îşi acor-de o pauză şi să câştige apoi la întoarcerea în turnee primul Grand Slam. Uimitor!”

Într-adevăr, stilul lor de joc înseamnă au-tenticitate, iar imaginea pe care şi-au cre-at-o poate deveni un model la care oricine se poate raporta. Arantxa punctează acum decisiv, ca forţa unui as: “În 2010, cu reveni-rile jucătoarelor belgience Clijsters şi Henin, şi cu toate rusoaicele şi toate sârboaicele, tenisul va fi mai interesant şi entuziasmant. În prezent competiţia fetelor este deschisă, cea mai consecventă jucătoare va câştiga, aşa după cum Serena, care a jucat mai bine şi a câştigat mai multe turnee iar în Grand Slam a demonstrat că are cel mai bun joc, a meritat să termine anul trecut pe primul loc în clasamentul WTA”.

Am tot vorbit de europence, dar forţa vine din America! Şi pentru că imaginea

“Este singurul turneu care se joacă pe zgură, fiind

favoritul jucătorilor spanioli specialişti pe această

suprafaţă de joc. ”(Arantxa Sánchez Vicario)


Cât de pretenţios este publicul francez?Virginia Ruzici: „Publicul francez a apreciat întotdeauna jucătorii spectaculoși, de atac. Este un public entuziast (pe care nu vrei să-l dezamăgești), dar care poate fi și foarte dur în cazuri de excepţie. Mi-aduc aminte de finala Graf/Hingis în care Hingis a fost fluierată în urma unei contestaţii și după ce a condus cu un set și 4/2 a pierdut meciul, publicul împingând-o pe Graf până la victorie! Chiar și Arantxa Sánchez a avut de îndurat un public ostil din cauza stilului ei tipic spaniol cu mult lift! În anii ‘70 publicul l-a susţinut fără reţinere pe Jimmy Connors într-un meci care părea compromis, cu francezul Jean-François Caujolle. În finala dintre John McEnroe și Ivan Lendl publicul a avut un rol determinant când s-a întors contra americanului care a avut o ieșire violentă faţă de un fotograf, când John conducea cu 2 seturi la 0! Eu am avut plăcuta surpriză de a fi apreciată și încurajată de publicul parizian.”Mima Jaušovec: „Publicul se implică atunci când urmărește un meci, se manifestă zgomotos, ovaţionează, se bucură cu voce tare, strident, aplaudă. Să nu îndrăznești să întorci publicul împotriva ta, pentru că ești terminat! Te fluieră și este foarte dificil să joci atunci. Mie nu mi s-a întâmplat, am fost norocoasă.”

Roland Garros“Diferenţa o face atmosfera.Timp de două săptămâni francezii trăiesc în ritmul turneului de tenis. În perioada când eu am jucat am avut șansa să am adversare din mai multe generaţii. Întâi am jucat cu Billie Jean King, Evonne Goolagong, apoi cu Chris Evert și Martina Navratilova, și în final au apărut Gabriela Sabatini și Steffi Graf, cele care au adus o nouă dimensiune în tenisul feminin.” (Mima Jaušovec)“Pentru mine a fost întotdeauna special faţă de celelalte turnee de Grand Slam pentru că de pe vremea când eram copil am visat că într-o bună zi voi juca acolo. Acum, după ce m-am retras, mă uit în urmă la tot ce am realizat în cariera mea și cel mai frumos moment rămâne cel în care am câștigat la 16 ani, și nu mai era un vis. Devenise realitate. Plus că am fost fascinată de trofeul Suzanne Lenglen, mai ales că ea a fost un idol pentru mine.” (Monica Seles)Turneul de tenis este programat în fiecare an la sfârșitul lunii mai timp de 15 zile (23 mai - 6 iunie 2010) pe arena Roland Garros, nume ales ca omagiu adus pionierului aviaţiei decedat într-o luptă aeriană în Primul Război Mondial. Prima ediţie s-a derulat în 1928 și apoi a

devenit turneul pe zgură numărul unu din lume. Aici sunt regrupate 24 de terenuri de tenis cu zgură, dintre care cel mai mare este “Centralul”, redenumit Philippe Chatrier, apoi Suzanne Lenglen și Arena nr. 1. Premiile sunt impresionante: 1 milion de euro pentru învingător. Deţinătorii titlurilor din 2009 sunt Roger Federer și Svetlana Kuznetova. Fiecărui participant la Roland Garros i se atribuie un număr de vestiar și poate să și-l păstreze (Nadal are numărul 15 încă din 2005). Steffi Graf a avut numărul 19 pe toată durata carierei sale pariziene (12 ani între prima și cea de-a 6-a sa victorie). După ce s-a retras, pe ușă i-au fost gravate datele victoriilor. Nimeni nu foloseste azi acel vestiar care s-a transformat în 18bis.Federaţia Franceză de Tenis încearcă să doteze turneul parizian cu o nouă infrastructură. Chiar dacă nu a primit încă acceptul autorităţilor, Marc Mimram a fost desemnat arhitectul ale cărui planuri vor transforma Roland Garros. După ce a stat de vorbă cu jucătorii, a luat în calcul și importanţa soarelui și a luminozităţii. Rezultatul: tribune asimetrice. Va fi și o arenă centrală cu 15 000 de locuri, cu acoperiș retractabil care se va deschide în mai puţin de 10 minute și vestiare izolate de zgomot. Președintele FFT Jean Gachassin și directorul FFT Gilbert Ysern și al Roland Garros au anunţat că proiectul ar putea costa 116 milioane euro.

trebuie dublată de atitudine, dinastia Wiliams şi-a construit un plan de joc şi de atac bine pus la punct. Aspiraţiile şi ambiţiile profesionale ale celor două ju-cătoare americane sunt peste aşteptări. Venus are unul dintre cele mai bune ser-vicii dintre fete şi loveşte mingea la fel de puternic precum sora sa, dar, totuşi este în umbra ei...”Este adevărat că de-ţine recordul de viteză pe prima minge de serviciu, însă e depăşită de Serena în primul rând din punct de vedere psiho-logic, fiind prea cerebrală. Serena are un serviciu mai constant şi mai variat atât pe prima cât şi pe a doua minge de ser-viciu. Serviciul doi este mai important decât pare. Serena este un cumul de forţă fizică şi mentală!”, explică Virginia. Aşadar Serena Williams a câştigat în 2002 Roland Garros şi, mai mult, joacă tenis în-tr-o manieră complet diferită de oricine, inclusiv faţă de băieţi. Inimile spectatori-lor vor bate în ritm rapid în acord cu vite-za serviciilor de peste 150km/h.

Ce s-a schimbat de când Monica Seles a câştigat ultima oară Roland Garros-ul în 1992? ”Atunci când eu jucam erau şi Graf şi Sánchez... noi dominam pe zgură! Schimbarea de generaţii a adus în prim plan alte jucătoare şi cred că în acest fel French Open devine mai interesant şi merită să te uiţi”, mărturiseşte Monica. Multe jucătoare doresc să se concentre-ze doar pe câştigarea Grand Slam-urilor la simplu. În schimb surorile Williams joa-că şi la dublu şi câştigă turneele de Mare Şlem. Preiau initiaţiva în meciuri, dictea-ză jocul pe care vor să îl impună şi îşi de-rulează strategia. “Categoric, ele se foca-lizează pe câştigarea titlurilor de simplu, dar odată ce joacă doresc victoria chiar şi la dublu. De aceea joacă împreună şi câş-tigă tot pentru că sunt o echipă extraor-dinară. Ele sunt favorite clare pe zgura de la Paris”, dă verdictul Arantxa Sánchez.

”Acum, cea mai bună jucătoare din lume este

Serena Williams.”(Monica Seles)

Rabla? Un fleac.Am ciuRemat-o.

Schimbă-ți și tu mașina vechecu o Toyota nouă, cu 5 ani garanție.Prețul ia în calcul 3 tichete valorice valabile prin „Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional 2010“, derulat de Autoritate și finanțat din Fondul pentru Mediu, și o ofertă suplimentară de la Toyota.Ofertă supusă unor termene și condiții, în limita stocului disponibil.

www.toyota.ro

toyota_remat_205x265.ai 1 11.03.2010 16:24

David vs goliathPartida Ivan Lendl - Michael Chang este considerată cel mai me-

morabil meci de la Roland Garros. S-a jucat pe 5 iunie 1989, la o zi după masacrul din Piaţa Tiananmen. De o parte a fileului, Ivan Lendl, numărul unu mondial, domina de ani buni tenisul masculin; de cealaltă parte, un puşti de 17 ani de care nu auzise multă lume la începutul turneului. Trecuse de trei tururi, deja o performanţă notabilă, dar nimeni nu îi dădea vreo şansă în faţa maşinăriei de tenis numită Lendl.

Primele două seturi au fost controlate de favorit, care s-a impus cu 6-4, 6-4. Lendl a reuşit apoi un break în debutul setului trei, dar Chang şi-a revenit, adjudecându-şi următoarele două seturi cu 6-3, 6-3. Ceea ce s-a întâmplat în setul decisiv a rămas în istoria tenisu-lui. Epuizat fizic, Michael a fost afectat de crampe musculare severe,

fiind pe punctul de a abandona. „Fizic eram terminat, dar în suflet simţeam o dorinţă enormă de a continua lupta”, îşi aminteşte el.

Şi-a dat seama că singura sa şansă era să scurteze schimburile de mingi şi să-l facă pe Lendl să-şi iasă din ritm: „Am încercat să-i afec-tez concentrarea, aş fi făcut orice să rămân cât mai mult pe teren”. În timp ce se pregătea să servească, Chang s-a făcut că scapă min-gea în teren. Lendl s-a enervat rapid văzând o asemenea stângăcie. Câteva minute mai târziu, puştiul a servit de jos, surprinzându-l pe masivul adversar! Publicul era în delir, văzând cum un cvasinecu-noscut îi face zile fripte lui „Ivan cel groaznic”. Surpriza de propor-ţii prindea contur. Era 5-3 pentru Chang, care avea două mingi de meci, însă tânărul nu mai putea lupta, ar fi trebuit să fie de minute bune sub îngrijirea doctorilor şi masorilor. I-a dat lovitura decisivă lui Lendl cu o ultimă găselniţă: s-a poziţionat mult în interiorul te-renului, forţându-l pe adversar să greşească serva. Lendl a făcut dublă greşeală şi după un meci care a durat 4 ore şi 37 de minute, Chang se prăbuşea pe zgură şi îşi lăsa lacrimile de bucurie, dar şi de durere să curgă în voie.

„Îmi place să cred că a fost voinţa Domnului să câştig acel meci în modul în care l-am câştigat, pentru că astfel i-am dat poporului chinez un prilej să zâmbească într-un moment în care nu avea mo-tive să o facă”, declara cel care şapte zile mai târziu devenea cel mai tânăr învingător din istoria Open-ului francez, după o finală cu Stefan Edberg în care a revenit de la 1-2 ...

„Îmi place să cred că a fost voinţa Domnului să câştig acel meci în modul în care l-am câştigat, pentru că astfel i-am dat poporului chinez un prilej să zâmbească într-un moment în care nu avea motive să o facă”


Campionatul Mondial de Hochei 7 - 23 mai, Germania

„DeutSchlaND auF eiS”Meciul de deschidere al Campionatului Mondial de Hochei 2010, dintre Germania și SUA, ce se va disputa pe Veltins Arena din Gelse-kirchen a vândut peste 60000 de bilete (din cele 75976 disponibile) în prima săptămină când s-au pus în vânzare, în februarie 2009. Cele 16 echipe sunt grupate în patru grupe preliminare: Grupa A (Rusia, Belarus, Slovacia, Kazakhstan), Grupa B (Canada, Suedia, Letonia, Italia), Grupa C (Suedia, Cehia, Norvegia, Franţa) și Grupa D (Finlanda, SUA, Germania, Danemarca) având de disputat 56 de meciuri pentru a câștiga trofeul.În aprilie se desfășoara totodată meciuri în cele trei Divizii secunda-re (A, B si C - grupate valoric), care servesc și ca trambulină pentru calificările la CM Hochei pe gheaţă din 2011. Romania, plasată pe ultima poziţie în Divizia B, va juca la Tallin, Estonia între 10-17 aprilie în grupa B alături de China, Noua Zeelanda, Estonia, Israel și Islanda.

Cea Mai pReStiGioaSă com-petiţie europeană intercluburi, Cupa Campionilor la fotbal, a

apărut în anii ’50 mai degrabă ca o glumă, după ce presa britanică a poreclit clubul Wolverhampton drept „campioana lumii”, în urma unor victorii în mai multe meciuri amicale cu grupări de top de pe continent obţinute de echipa care atunci făcea furori în Premier League. Părându-i-se ridicolă porecla, un jurnalist de la L’Equipe, Gabriel Hanot, i-a propus nou-înfiinţatei UEFA să organizeze o competiţie între campioane-le din Europa, ideea a prins rapid şi astfel s-a născut ceea ce mulţi ani s-a numit CCE

sau C1. Gândită în sistem eliminatoriu şi rezervată doar campioanelor plus deţi-nătoarei trofeului din ediţia trecută, Cupa Campionilor s-a adaptat după anii ’90 la realităţile politico-economice de după căderea Cortinei de Fier. Prin desfiinţarea URSS, UEFA s-a trezit cu 53 de membri că-rora trebuia să le asigure accesul la toate competiţiile pe care le păstorea. Principiul egalităţii a fost o glumă din secunda unu – cum să pui la aceeaşi masă cluburi din Italia, Spania sau Anglia cu cele din Faroe, Albania sau Republica Moldova?! Pentru ca toată lumea să fie mulţumită, UEFA a apelat la o găselniţă: ţările cu fotbal dezvoltat au primit mai mult de un loc la startul compe-tiţiei, fapt care a condus la o situaţie uşor

paradoxală – campioana Europei putea să ajungă o echipă care nu era campioană în ţara ei.

Produs premiumSchimbarea sistemului competiţional

din 1992 a adus două noutăţi importan-te: tururi preliminare şi o fază a grupelor, unde se joacă mai multe meciuri decât în vechiul sistem, în format eliminatoriu. Sponsorii au fost interesaţi rapid de noua Ligă a Campionilor, iar UEFA a fost suficient de isteaţă pentru a atrage peştii cei mari. A limitat la opt numărul sponsorilor şi a cerut sume exorbitante în schimbul expunerii

mediatice pe stadioane şi în transmisiile TV, astfel că numai companiile multinaţionale de top şi-au permis să intre în joc.

În ultimul deceniu, la presiunea cluburi-lor mari, care au ameninţat că îşi vor orga-niza propria întrecere dacă nu primesc mai mulţi bani, UEFA a umblat de mai multe ori la formula competiţională, permiţând ast-fel accesul în Ligă a până la patru cluburi din ţările cu coeficient mare.

Per total, reţeta a avut succes pe toate planurile. Unele meciuri au atras audienţe de peste 200 milioane de telespectatori, surclasând astfel Super Bowl-ul, conside-rat până acum cel mai vizionat eveniment sportiv din lume. Premiile puse în joc de UEFA – 3 milioane de euro pentru partici-pare, 2,4 milioane pentru calificarea în gru-pe, 600.000 euro victoria şi 300.000 egalul, bonusuri masive pentru ajungerea în fazele superioare plus sume şi mai mari din drep-turile de televizare au transformat fosta C1 dintr-o competiţie de prestigiu într-una premium, în care se joacă fotbal de calitate şi se câştigă foarte mulţi bani.

Reţetă adaptatăSuccesul de piaţă al UEFA Champions

League nu putea trece neobservat. Modelul a fost copiat rapid de fotbalul sud-american, asiatic şi african şi însuşi forul european a aplicat acelaşi model în a doua competiţie intercluburi, Europa League, fosta Cupa UEFA.

Ideea a fost îmbrăţişată şi de alte spor-turi. În 1993, la numai un an de la debutul Ligii, handbalul a venit cu o copie fidelă. EHF Champions League se joacă atât la masculin, cât şi la feminin, are tururi preli-minare, faza grupelor şi sistem eliminato-riu din optimi, iar în final câştigă mereu un club cu forţă financiară importantă, la fel ca la fotbal... La început asemănarea mergea atât de departe, încât până şi mingea de joc avea designul identic cu al celei de fotbal, EHF schimbând ulterior culorile din alb-ne-gru în galben-albastru.

Pe un principiu asemănător este organi-zată şi Liga Campionilor la volei. După faza preliminară, 24 de echipe sunt împărţite în şase grupe, iar în final rămân patru formaţii

care joacă în sistem play-off. Rezultă multe meciuri de calitate în care evoluează jucă-tori şi jucătoare de clasă pe plan mondial, plătite regeşte de cluburile europene.

În baschetul continental există mai multe competiţii după modelul CL, cea mai presti-gioasă fiind Euroleague Basketball. Echipe din 18 ţări se luptă pentru trofeu, 24 de formaţii ajung în grupe, iar pentru a avea acces la acest nivel, unui club nu-i este de ajuns să aibă jucători de top. Îi mai trebu-ie şi o sală de cel puţin 10 000 de locuri... Meciurile sunt transmise de nu mai puţin de 52 de broadcasteri, doar UEFA Champions League având mai mulţi. A doua competi-ţie din baschetul european, ULEB Eurocup, are mai multe faze eliminatorii şi una a

Mai multe meciuri, mai mulţi bani – o formulă pe care UEFA a aplicat-o cu succes în fotbalul european - este copiată acum de alte sporturi. De la handbal, baschet, volei, până la hochei pe iarbă şi chiar navigaţie, lumea din „extra-fotbal” a împrumutat ideea forului de la Nyon, constatând că toţi au de câştigat: sportivul, (tele)spectatorul, sponsorul şi, nu în ultimul rând, entitatea care organizează totul.

MODELuL ChAMPIONs LEAguE

grupelor, iar câştigătoarea primeşte acces în Euroligă.

Hocheiul pe iarbă este printre cele mai recente sporturi de echipă care şi-au adap-tat sistemul de întreceri continentale la cel gândit de UEFA. Susţinută de un puternic consorţiu bancar din Olanda, ţară în care acest sport este foarte popular, Euro Hockey League poate fi vizionată pe Eurosport 2 şi

în acest sezon. Este o competiţie care adu-ce în prim-plan crema hocheiului pe iarbă, mai ceva decât la Cupa Mondială, o compe-tiţie mai degrabă exclusivistă.

În unele din aceste discipline, modelul CL a ajuns să fie aplicat chiar şi la nivel mondial. Spre exemplu, în volei sau polo există Liga Mondială (World League), o competiţie în sistem mini-campionat, în care se dispută meciuri la nivel înalt în perioadele pregăti-toare pentru alte întreceri majore, gen CM sau JO. Audienţele sunt impresionante, iar

mulţi au rămas cu gura căscată văzând 40 000 de oameni într-o „sală” din Yokohama unde juca naţionala de volei a Japoniei.

Nu doar sporturile de echipă au copiat formatul Ligii Campionilor la fotbal. În şah există numeroase turnee de top în care participanţii dispută partide în sistem ro-und-robin, iar în tenis se desfăşoară la fi-ecare sfârşit de an un turneu tip Masters

unde jucătorii de top sunt împărţiţi în gru-pe şi păstrează şanse de calificare mai de-parte chiar dacă pierd un meci.

Până şi marinarii...Probabil că ultimul loc unde ne-am aş-

tepta să vedem un astfel de format ar fi în lumea navigaţiei. Ei bine, până şi acolo există nu una, ci mai multe, regate gândi-te pe acest model. Supranumită „Formula 1 a navigaţiei”, MedCup este în fapt o

adevărată Ligă a Campionilor pentru yach-turi, cu întreceri ţinute în mai multe locaţii de pe continent. Şi mai aproape de forma-tul CL se află Circuitul Mondial de Match Racing, în care navigatori de top cu am-barcaţiuni identice se duelează fiecare cu fiecare în faza preliminară, iar cei mai buni avansează în sferturile de finală, semifinale şi finală, câştigătorii obţinând premii sub-

stanţiale .În toate aceste sporturi a fost aplicată cu

succes reţeta apărută în fotbal pentru că toţi cei aflaţi în spatele organizării întrece-rilor au reuşit să facă rost de ingredientele obligatorii: un format atractiv, actori de top, sponsori importanţi şi broadcasteri care să mediatizeze totul. Iar broadcasterii sunt cei care confirmă că soluţia CL este cea optimă, audienţa de nişă pentru fieca-re sport care a aderat la acest model fiind cel puţin mulţumitoare.

Umbra dopingUlUi în haltere

SpoRt în care mai mereu sportivii români s-au situat în prim-plan, halterele stabilesc în această pe-

rioadă, în cadrul Campionatelor Europene de la Minsk, campionii europeni pe 2010. Lăsând însă la o parte planul pur sportiv, acest sport a născut dintotdeauna polemici vizavi de corectitudinea unor performanţe. Sau, mai precis, de modul în care au fost obţinute ele. Pentru că umbra dopajului a planat totdeauna asupra halterelor, recor-duri greu de imaginat fiind doborâte pe bandă rulantă. Mulţi au plătit cu medaliile şi cu ani de suspendare pentru că au trişat, dar mult mai mulţi au scăpat şi au continuat – sau continuă – să păcălească.

Toţi cei implicaţi în fenomen refuză să vorbească despre acest flagel. Nici chiar

după încheierea activităţii n-o fac. De ace-ea, am stat de vorbă cu unul dintre cei care au făcut performanţă în această disciplină şi care acum s-a detaşat total de această lume. Nu este român, dar trăieşte de aproa-pe 20 de ani în România, unde şi-a construit o carieră - medic stomatolog - şi o familie. Omul ăsta, iranian, a stabilit acum 24 de ani un nou record al Asiei la juniori, la stilul smuls şi ştie mai bine decât oricine ce în-seamnă „să bagi în tine”.

10 ore de antrenament zilnic

În fiecare dimineaţă, doctorul Nader Farajollah deschide tacticos uşa clinicii sale private din Pipera. Este una dintre ma-rile realizări din cei 42 de ani de viaţă şi e

mulţumit de ce a făcut. Nemulţumirea vine doar de la mici probleme de sănătate, ră-măşiţe de pe vremea când se lupta cu greu-tăţile. „Am ceva probleme cu ficatul, coles-terolul e crescut, ştiu de unde vin astea, dar acum nu mai am ce face”. De aici, povestea curge pe cât de liniştit, pe atât de şocant.

„Sunt născut în Teheran, iar dragostea pentru sport am moştenit-o de la tatăl meu. Şi el a fost doctor iar în tinereţe a practicat luptele libere, fiind chiar campion naţional. Normal, primii paşi m-au dus în sala de lup-te, pe la 9-10 ani. După vreo trei ani mi-am dat seama că nu-mi place, aşa că m-am dus la haltere. De mult vroiam să ajung acolo, pentru că mă încântau performanţele co-naţionalilor mei - pe vremea aceea Iranul era una dintre marile forţe ale Asiei în acest sport. E unul dintre cele mai grele sporturi, dacă nu pui pasiune n-ai cum să rezişti. Pe

măsură ce avansam în vârstă creştea şi du-rata şi duritatea antrenamenteleor. Nu mă laud, dar pe la 17 ani, în cantonamente, programul de antrenament era de 10 ore! Sigur, cu pauze de masă şi de somn şi nu numai ridicat de greutăţi, în acest program intrau şi alergările, plus alte exerciţii de forţă, de dezvoltare a tuturor grupelor de muşchi. Iar cantonamentele erau lungi şi dese, credeţi-mă”.

„Nu există performaţă în haltere fără dopaj!”

„Ei, cam de pe la 17 ani şi jumătate, au început problemele legate de performan-ţă” – povesteşte doctorul. „Eu, care până atunci eram considerat lider de generaţie, ajunsesem să fiu întrecut la sală de colegi de antrenament pe care până în urmă cu jumătate de an îi umileam, ridicam cu mult peste ei. Atunci antrenorul, care ţinea foar-te mult la mine, m-a luat după gât şi mi-a spus că am de ales: ori încep să iau anabo-lizante şi atunci redevin numărul unu, ori, dacă nu iau, e cazul să mă las, pentru că din acel moment nu mai am cum să cresc. Copil nebun şi ambiţios, am ales să iau! Contrar sfaturilor tatălui meu. Şi dă-i cu Dianabol, cu Oximetalon, cu altele, iar în două luni mi-au crescut performanţele cu peste 10 kilograme, ceea ce înseamnă enorm într-un interval atât de scurt. Mai mult, în 1986, la aproape 18 ani, am doborât recordul Asiei la juniori la categoria grea. La Seul au avut loc atunci campionatele continentale, iar eu, care aveam 90 de kilograme şi 700 de grame, am ridicat 165,5 kilograme la smuls. La aruncat n-am reuşit să dobor recordul- am ridicat doar 220 de kilograme - dar şi la acest stil îmi crescuseră performanţele cu aproape 40 de kilograme. Era fantastic, dar odată trecută competiţia parcă cineva mi-a luat un văl de pe ochi. Mi-am spus <Ia stai, mă, de ce să mă nenorocesc eu? Chiar me-rită?>. Şi m-am oprit din a mai lua. Nu mă laud, dar foarte puţini au puterea asta de a renunţa, mai ales când sunt pe val. Bine, ajutat şi de tatăl meu, care zilnic îmi cerea să încetez să mai iau substanţe dopante. Acum, din postura omului care a trecut prin asta pot să afirm fără nici un fel de îndoială că n-ai cum să faci performanţă în haltere

dacă nu bagi în tine. Fără doping, eşti unul din grămadă! Corpul omenesc are nişte limite peste care nu poate trece pe cale naturală, indiferent cât de mult şi de dur te-ai antrena”.

De la greutăţile din facultate la patron de clinică

După ce a abandonat sportul de performanţă, Nader s-a concentrat asupra şcolii. A fost trimis de părinţi în Suedia, pentru a studia Medicina. După mai puţin de un an s-a transferat în Anglia, dar nici acolo n-a stat mult. „Taxele şcolare erau mult prea mari pentru ce puteau suporta părinţii mei, aşa că, la începutul anilor 90 am venit la Bucureşti. Aici taxa anuală era 5000 de dolari, mai mică decât în Suedia şi Anglia, dar între timp urmările războ-iului de acasă, dintre Iran şi Irak, au făcut ca părinţii mei să nu mai aibă o situaţie mate-rială grozavă. Ajunsesem să nu-mi mai pot plăti taxele. La şcoală mi-era ruşine când ră-mâneam cu plata în urmă şi spuneam că e o problemă cu banii trimişi de acasă, întârzie din cauza procedurii greoaie. Uneori, nu mi-e ruşine s-o spun, ca să fac rost de bani mergeam şi adunam sticlele de pe mese de la bufetul facultăţii şi încasam garanţia”.

Greutăţile, la propriu şi la figurat, au ră-mas în urmă. Stomatologia este un dome-niu bănos, iar în urmă cu doi ani doctorul Farajollah şi-a deschis o clinică privată în Pipera, „Star Dent”, pentru ca la începutul acestui an să urmeze o alta, la Corbeanca. Totuşi, marea dragoste, halterele, nu se uită, aşa că din când în când mai dă o fugă la Sala Giuleşti pentru a-şi satisface pofta.

Pe front, în linia întâi în războiul cu Irakul

La sfârşitul anilor 80 Irakul a început un război sângeros cu Iranul, iar Nader, cât de campion era el, a fost trimis pe front. „Şi nu oriunde, ci chiar în linia întâi. Ce-or fi zis, că dacă sunt aşa solid sunt şi un bun luptător. Aiurea! Eu nu ştiam să ţin puşca în mână. M-au trimis într-o trupă de elită, cercetaşi, arătau toţi ca Rambo. În prima misiune,

ăia, care erau adevăraţi războinici, m-au ghicit după zece minute că n-am nicio treabă. M-am trezit cu o palmă după cea-fă de la unul, de am căzut cu faţa în noroi cât de tare eram eu. <Fraiere, stai aici până ne întoarcem noi. Să nu te mişti, că venim şi te luăm la întoarcere>. Şi aşa procedau în fiecare zi. Ştiau că dacă mă iau cu ei ori mă omoară ăilalţi, ori îi pun pe ei în peri-col. Patruzeci şi cinci de zile am stat acolo, coşmarul pe pământ. Poate vi se pare SF ce spun eu acum, dar nici nu vă imaginaţi ce înseamnă un război, ce a fost acolo”.

Campion fără ficatUrmările dopingului practicat în haltere

pe vremea aceea au ieşit la iveală şi la moar-tea unui mare campion iranian. Doctorul Nader spune că „Teimur Ramezan, un mare campion al nostru, a murit la 43 de ani. Când l-au desfăcut, din ficatul lui nu mai ră-măseseră decât câteva fărâme! Fost campi-on mondial! Bine, pe vremea aceea erau şi altele substanţele folosite, nu la fel de sofis-ticate precum cele de azi şi cu repercusiuni mult mai grave. Oricum, bine este să nu bagi deloc, dar, cum spuneam mai devre-me, dacă nu iei, te pierzi în mulţime. Cred că singurul mare campion de pe vremea aia care ridica natural era rusul Vasili Alexeev, care era o adevărată forţă a naturii”.

De zeci de ani performanţele celor care practică sportul ridicatului greutăţilor sunt puse sub semnul îndoielii datorită consumului de substanţe interzise. Toţi cei implicaţi în fenomen refuză să vorbească despre acest flagel.



ÎNtRe 30 apRilie și 16 Mai are loc, în Indiile de Vest, Campionatul Mondial în variantă Twenty20 iar apropierea

evenimentului produce emulaţie până şi printre amatorii care au în sânge sportul cu bâta. Nimic de mirare, atât timp cât cricket-ul este pe locul 2 în lume ca număr de fani, după fotbal! Echipa „naţională” de cricket a României, care deocamdată funcţionează neoficial, are printre componenţi un pakis-tanez director de bancă, un indian medic şi pe distribuitorul produselor Hochland. Englezii şi australienii reprezintă un contin-gent important.

James Kodor, un australian venit în România în 1991, este unul dintre liderii grupului care alcătuiesc Transilvania Cricket Club, singurul club de cricket din Bucureşti şi singurul din ţară care îndeplineşte cadrul juridic necesar. El povesteşte că „am pus bazele Consiliului de Cricket din România, iar înfiinţarea federaţiei de specialitate este doar o problemă de luni de zile. Din vară, sperăm să dăm drumul primului campionat naţional, cu 8 echipe”.

Deja, mulţi dintre cei de aici au jucat

meciuri amicale internaţionale sub titulatu-ra „România”. Au participat la turnee peste hotare, iar după înfiinţarea federaţiei de spe-cialitate au de gând să se înscrie în prelimi-nariile mondiale.

Un pas uriaş în dezvoltarea acestui sport a fost făcut prin luarea în concesiune a unei suprafeţe de teren la Moara Vlăsiei, nu de-parte de Bucureşti, unde Consiliul Român de Cricket doreşte ridicarea, în maximum trei ani, a unei adevărate baze profesioniste care să cuprindă câteva terenuri de joc, tribune şi o Academie de Cricket, la care să vină cei mai talentaţi copii. Costul total s-ar ridica la aproximativ 5 milioane de euro! „Dacă avem noroc, poate chiar aici, la Moara Vlăsiei, vom organiza în vară primul campionat naţional din România”, precizează Kodor.

Oamenii se mişcă repede, dovadă că au „importat” deja un antrenor licenţiat în cricket, adus din Anglia. Se numeşte Keith Dawkins (43 de ani) şi lucrează pentru Romanian Council Cricket. În paralel, predă cricket la şcolile internaţionale care funcţio-nează la Bucureşti, evident cele de sorginte britanică, unde acest sport are tradiţie de 150 de ani.

Seara, undeva în apropierea unui lac de agrement din Capitală. Locul e împânzit de baloane ce acoperă terenuri de tenis. Un singur balon capătă, o dată pe săptămână, o altă destinaţie decât tenisul. Aici se strâng jucătorii de cricket din Bucureşti.

„We are Romania!” Ramura anglo-saxonăChris Lewis – englez, este de 2 ani şi jumătate în

România. Este arhitect la o firmă de construcţii mul-tinaţională, cu filiale la Bucureşti, Londra şi Viena.

Charlie Crocker – englez, patron al unei firme de recrutare a forţei de muncă pentru Marea Britanie.

Mike Tate – englez, lucrează pentru Carmel District, cu sediul la Londra.

Mate Ball- englez, consilier şi manager pentru clu-buri de divertisment.

Mitch Cook – australian, inginer geolog care este implicat şi în proiectul Roşia Montana.

Tom Standing – englez, contabil la sucursala bu-cureşteană a „Ernst&Young.

James Kodor – australian, mai multe afaceri, prin-tre care „Whiteland” (distribuitor unic de produse Hochland)

Mike Roberts – afaceri în mai multe domenii, oca-zional comentator Eurosport cu specializarea cricket.

Andrew Begg – australian, scoate în Romania re-vista în limba engleză „Vivit”, este consultant pentru filiala din România a „Royal Bank of Scotland” şi, oca-zional, comentator Eurosport la meciurile de cricket.

Guy Reynolds – englez, directorul pentru România al „Colgate Palmolive”.

Legiunea indianăKaphil Rajputh – liderul din teren, absolvent de

Medicină, este patronul unei firme care se ocupă cu exportul de farmaceutice, al unui restaurant cu specific indian şi este comentator-specialist pentru Eurosport la meciurile de cricket.

Rangam Mitra – director executiv al Romanian Council Cricket, ţine cursuri de contabilitate la mai multe bănci din România.

Yogesh Aggarwal – firmă de import produse far-maceurice din India.

Jacob George – firmă de export lemn şi cherestea către Dubai.

Pawan Aggarwal – lucrează la departamentul IT de la Bank Post

Mahej Hingorani – afaceri în industria textilă, importă produse de gen din India şi le distribuie en-gros în România.

Shekhar Astana – decanul de vârstă al echipei, 48 de ani. Printre afecerile deschise în Romania se numără o firmă de imobiliare şi una de export de produse din lemn

Celor de mai sus li se adaugă:Shamir Shalik – pakistanez, director general la

City Bank RomâniaSanjay Kanth Nehrujec – la 21 de ani este cel mai

tânăr jucător din echipă. Originar din Sri Lanka, este student în anul II la Medicină Generală în Bucureşti.

Laurenţiu Nicolie – unicul român din echipă, lu-crează la firma lui James Kodor.

în 2007 investindu-se 316 milioane de dolari şi, dacă vrei cu tot dinadinsul să îţi rezervi un loc mai bun în zona principală atunci noul sector 321+ 322 este cel mai indicat.

Dar, fiecare spectator ştie că pen-tru a avea un derby perfect trebuie să parieze. Aici vin cei mai mari pariori din lume care ştiu totul despre cai şi despre jochei. Se pariază milioane de dolari, bani de care vor beneficia şi proprietarii cailor, crescătorii, jocheii, antrenorii şi toti cei care îngrijesc caii.

Anul trecut evenimentul hi-pic a atras 103 milioane de dolari din pariuri.

Tradiţiile joacă şi ele la rândul lor un rol important în atmosfera derby-ului. Chiar dacă are origini incer-te, istoria spune că în 1883, graţie lui E. Berry Wall (un parior monden din New York) fiecărei femei care asista la cursă i s-a oferit câte un trandafir. Observând popularitatea acestui gest, colonelul Meriwether Clark a decis ca din următorul an să adopte trandafirul ca emblemă oficială a derby-ului Kentucky. În 1952 jur-nalistul sportiv Bill Corum a denumit această com-petiţie ”Run for the Roses” - “Cursa pentru trandafiri”. Şi de atunci, învingătorul primeşte în fiecare an din partea Guvernatorului de

Kentucky o ghirlandă de 554 de trandafiri roşii “American Beauty” prinşi pe un mate-rial verde de satin. Floristul oficial a devenit din 1987 compania Kroger.

Înaintea cursei, parada cailor este sus-ţinută muzical de ansamblul Universităţii Louisville care interpretează cântecul lui Stephen Foster “My Old Kentucky Home”, timp în care lumea prezentă bea doar “Mint Julep” - o băutură din bourbon, mentă, si-rop de zahăr şi gheaţă şi mănâncă “Burgoo” un fel de frigărui de vită, porc şi pui cu ceva legume.

În urmă cu câţiva ani micul orăşel ameri-can a primit un oaspete de marcă - Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Suverana, pasionată de curse hipice, a asistat la acest eveniment, mai ales că Derby-ul din Kentucky, împreună cu Preakness Stakes din Baltimore (Maryland) şi Belmont Stakes din Elmont (New York) au fost numite încă de prin anii 30 Tripla Coroană Americană.

Trofeul, o adevarată bijuterie realizată de firma New England Sterling din North Attleboro, Massachuttes este din aur de 18 carate, are 56cm înălţime şi cântăreşte 1,58 kg. Pentru a-l termina în luna aprilie, meşteşugarii încep procesul de creaţie în toamna anului precedent şi muncesc sute de ore. Acesta ii revine anual învingătorului împreună cu un cec în valoare de 1 240 000 dolari americani.

Categoric, Kentucky Derby nu e o cursă ca oricare alta! Se spune că aici trăieşti ”cele mai palpitante două minute din luma spor-tului”.

ÎN FiecaRe aN din 1875 încoace, clasica rezervată cailor în vârstă de 3 ani are loc pe pista de nisip a hi-

podromului Churchill Downs în prima sâm-bătă a lunii mai, în faţa a peste 150 000 de spectatori. Cea mai populară cursă ecves-tră a continentului american a devenit un rendez-vous anual pentru două Americi: o plutocraţie în căutare de respectabilitate şi un tineret în căutare de distracţie. Până la urmă, nu este vorba doar de o simplă cur-să de cai! Kentucky Derby este un melanj

strălucitor de sânge albastru şi de oameni simpli, de celebrităţi şi anonimi. Eveniment apolitic prin excelenţă, s-ar fi putut trans-forma într-un vast meeting electoral de fie-care dată când cei şapte politicieni, care ul-terior au devenit preşedinţi ai SUA, au fost martorii electrizantului derby.

Prin ce este diferit de alte evenimente? Să fie vorba de cei 20 de cai de rasă de la start?... de starurile hollywoodiene?... Ei bine, înainte de orice sunt pălăriile! Mari sau mici, contemporane sau demodate, cu boruri largi, pene sau cu flori, pălăriile apar

în “ colţul milionarilor”- loja foarte bine amplasată care îi atrage pe cei mai bogaţi şi celebri spectatori, adăugând o unică di-mensiune spectacolului.

Dacă nu eşti „cineva” cu greu poţi face rost de un bilet dintre cele 48 500 puse la vânzare. În ziua cursei mai găseşti un loc lângă padocuri unde poţi vedea cel mai bine caii şi poţi privi cursa pe monitoare mari. Ca preţ (între 25 şi 40$) peluza este accesibilă oricui dar nu oferă şansa de a urmări prea bine desfăşurarea de forţe. Hipodromul Churchill Downs a fost refăcut

Prima ediţie a fost prezentată pe 17 mai 1875 în faţa a 10.000 de persoane venite din tot statul Kentucky. Proba a fost câştigată de Aristides, proprietatea lui H.P. McGrath, antrenat de Ansel Williamson şi condus de jocheul Olivier Lewis. Până în 1896 Kentucky Derby s-a alergat pe o distanţă de o milă şi jumătate, după care s-a redus la o milă şi un sfert (2012 km)

Timp de o zi, viaţa locuitorilor din Louisville stă sub semnul trandafirilor. Kentucky Derby, evenimentul cel mai longeviv prin excelenţă, este cursa hipică no.1 de pe această parte a Atlanticului, cu tradiţii ancorate printre amatorii de curse de cai din lumea întreagă.

2 mai 2009: MICHAEL JORDAN, prietena sa YVETTE PRIETO și cântărețul TYRESE la ediția cu numărul 135 a derby-ului


DESTINAŢII SPORTIVE

1 mai 2010, Louisville, SUA

O dată cu triumful de anul trecut, Peugeot a pus capăt unui deceniu de succes al celor de la Audi în cursa de 24 de ore de la Le Mans. Cu opt victorii într-o decadă, marca din Ingolstadt a exercitat o dominare fără precedent, întreruptă nu ca rod al conjuncturii, ci printr-o schimbare de strategie pregătită temeinic şi urmărită cu asiduitate de francezi. Misiunea pentru Peugeot se anunţa cam dificilă.

PReGătiRea a FoSt cuvÂNtul De oRDiNe al oame-nilor lui Olivier Quesnel, directorul Peugeot Sport. Nu de alta, dar la capitolul gestiune a curselor de anduran-

ţă, rivalii de la Audi aveau o experienţă greu de recuperat. Din 2000 încoace, constructorul din Ingolstadt acumulase victoriile în American Le Mans Series, adică peste 50 de succese cu R8, dintre care 6 victorii în cursa de 12 ore de la Sebring şi alte 6 în cealaltă clasică celebră de anduranţă de pe tărâm american, Petit Le Mans.

De asemenea, urmaşul lui R8, modelul R10 TDI, a triumfat şi el la prima apariţie la Sebring, înainte de a alinia trei succese consecu-tive la Le Mans.

Francezii aleseseră însă baza de plecare corectă. Prototipul 908 HDi afişase, în 2008, la Le Mans, o viteză de top clar superioară ri-valei R10 TDI. Or, pe un circuit pe care doar linia dreaptă Mulsanne însumează trei kilometri şi jumătate, viteza de top constituie o con-diţie sine qua non a succesului. Nu şi una suficientă, după cum au demonstrat-o problemele mecanice care au minat victoria celor de la Peugeot în acel an. Una peste alta, e mai uşor să fiabilizezi un model rapid decât să găseşti un plus de viteză pentru un model fiabil dar leneş.

Francezii trebuiau să identifice şi să rezolve problemele de su-praîncălzire a motorului şi cele de control al tracţiunii care au pe-nalizat atât de mult evoluţia din 2008. Validarea a venit graţie unui program sănătos de curse, pe care Audi – curioasă decizie – n-a considerat necesar să-l urmeze pentru noul său R15 TDI, un model - în mare - derivat din R10 în plan mecanic, dar totalmente schimbat la nivelul geometriei de suspensie şi al aerodinamicii.

Peugeot a aliniat două prototipuri în cursa de 24 de ore de la Spa, etapă din seria europeană Le Mans (LMS), pe care a şi câştigat-o, în timp ce Audi a spus ‘pas’. O decizie costisitoare pentru nemţi, în-trucât organizatorii de la Le Mans hotărîseră - din raţiuni de costuri – să elimine zilele de teste, programate în mod tradiţional cu trei săptămâni înainte de cursă.“Cred că dacă am fi pierdut la Spa, ar fi

fost foarte periculos pentru noi. Spa ne-a permis însă să antrenăm întreaga echipă în condiţii reale de cursă”, aprecia Olivier Quesnel după succesul de la Le Mans.

Poate şi de aceea Audi a decis în acest an să schimbe foaia. Pentru versiunea revizuită “R15 plus”, boss-ul Wolfgang Ullrich a imaginat un program de pregătire cuprinzător. După teste efectu-ate în februarie în Florida, unde a rulat într-o configuraţie hibridă (motor 2010 dar caroserie 2009), Audi va participa cu o maşină la cursa de 8 ore de la Le Castellet, ce deschide în aprilie sezonul în Le Mans Series, apoi cu trei modele la cursa de 1000 de kilome-tri de la Spa. Ambele întreceri vor putea fi urmărite în direct pe Eurosport şi vor reprezenta un prim verdict al raportului de forţe din acest an.

Nici Peugeot n-a stat cu mâinile în sân. Prototipul 908 a intrat în al patrulea şi totodată ultimul an de funcţionare. “E absolut clar că rivalii noştri au reacţionat şi au făcut progrese semnificative cu o maşină care are doar doi ani de activitate. În materie de perfor-manţă pură, nu m-ar mira să fim acum cu foarte puţin în spatele lor”, estimează Bruno Famin, directorul tehnic de la Peugeot. “Am dezvoltate noi componente ale motorului, am pus în practică un program de reducere serioasă a maselor interne. Obiectivul nostru era să ne asigurăm că nu avem o maşină mai grea în acest an, în ciuda schimbărilor de regulament”.

Francezii au fost nevoiţi să modifice capota motorului şi difuzo-rul frontal pentru a respecta noul regulament pentru 2010 impus de oficialii Le Mans. Pentru a oferi o egalitate de şanse între pro-totipurile diesel şi cele pe benzină, Automobile Club de l’Ouest a hotărît ca diametrul restrictorului de aer să fie redus de la 38,3 mm

la 37,8 mm, iar presiunea maxim autorizată a turbinei să scadă de la 2,75 bar la 2,59 bar. În traducere, prototipurile diesel riscă să piardă aproximativ 40 de cai-putere, în comparaţie cu rivalele pe benzi-nă. Ceea ce deschide noi orizonturi britanicilor de la Aston Martin, înscrişi cu trei prototipuri pe lista de start a clasei-regină, LMP1. În plus, Aston şi-a omologat, la începutul anului, motorul cu injecţie directă, derivat din DBR9 - de unde vine un plus de cai-putere pen-tru cele trei Lola Aston angajate la clasa P1.

Dacă Aston poate spera la podium, bătălia pentru victorie la

LMP2: Acura vizează 2011Clasa mică a prototipurilor pare cea mai văduvită în acest an.

Cu doar 9 prototipuri la start plus trei de rezervă (la ora închi-derii acestui număr), categoria LMP2 va duce lipsa prototipuri-lor Porsche RS Spyder care au făcut legea în ultimii doi ani. În schimb, Acura profită de acest vid pentru a-şi face debutul cu două prototipuri - angajate de Highcroft, campioni în exerciţiu ALMS, şi de Strakka Racing – plus un motor, ce propulsează şasiul Lola înscris de britanicii de la Ray Mallock Limited. Evident, lip-sită de rivali de calibru, filiala nord-americană a constructorului Honda pleacă drept mare favorită la această clasă. În 2011, pro-totipurile LMP1 vor dispune de motoarele utilizate de LMP2 în acest an. Or, Acura – care participă deja de anul trecut şi la clasa LMP1 în American Le Mans Series - nu va mai fi anul viitor, pe vremea aceasta, în pielea unui debutant lipsit de experienţă în cea mai dură competiţie de anduranţă pe circuit.

DuELuLTITANILOR

Audi vs. Peugeot: Revanşa


Cursa 24h de la Le Mans: 12 - 13 iunie 2010

categoria mare a prototipurilor rămâne apanajul granzilor. Audi a continuat cam-pania de revigorare şi la nivelul echipajelor. A păstrat un singur trio cu mare experi-enţă (Capello / Kristensen / McNish) şi mi-zează pe lupii tineri titraţi în ALMS (Timo Bernhard şi Romain Dumas), respectiv la Daytona (Mike Rockenfeller). Nu în ultimul rând, a ştiut să recruteze din tabăra rivalilor, de unde Benoit Treluyer (pilot anul trecut al Peugeot-ului 908 angajat de Pescarolo) vine cu un input tehnic preţios.

Peugeot mizează pe numele deja consa-crate. Cu o singură excepţie, cea a britani-cului Anthony Davidson, cooptat în echi-pajul nr. 1, în locul veteranului australian David Brabham, plecat alături de Highcroft la clasa LMP2.

Numele sonore nu lipsesc din ediţia 2010 a cursei de la Le Mans. Premieră istorică, un tată şi doi fii alcătuiesc un echipaj înscris la start. Familia Mansell - cu bătrânul Nigel (56 de ani) în postura de debutant alături de Leo (25 de ani, locul 9 anul trecut la clasa

GT2 la volanul unui Ferrari 430 înscris de Team Modena) şi Greg (22 de ani, pilot în Formula Renault 3.5) - se aliniază la vola-nul prototipului roşu cu numărul 5, Ginetta Zytek, la clasa LMP1.

Olivier Panis va pilota şi el un Peugeot 908, cel gestionat de echipa Oreca. Alţi foşti piloţi de F1 au fost mai puţin norocoşi: Jean Alesi, Giancarlo Fisichella şi al lor mo-del Ferrari 430 înscris de italienii de la AF Corse se află – alături de actorul american Patrick Dempsey - pe lista de aşteptare a organizatorilor.

Multiplul campion mondial de turisme, britanicul Andy Priaulx, va fi prezent la start

la volanul versiunii BMW M3 de uzină an-gajată la clasa GT2. La fel şi echipajul 100% feminin înscris de Matech Competition, cu verişoara lui Sebastien Buemi, elveţianca Natacha Gachnang în postura de lider al Fordului GT cu numărul 61.

În fine, ministrul britanic al ştiinţelor, lor-dul Paul Drayson, debutează la clasa P1 în-tr-un echipaj în care a ştiut să-l coopteze pe veteranul Emanuele Pirro. De asemenea, Luc Alphand, Nicolas Prost (fiul cvadruplu-lui campion mondial de F1) şi fostul patron din Champ Car, americanul Paul Gentilozzi, completează lista atracţiilor exotice pre-zente pe lista de start.

Bătălia Grand Turismelor

Cu nu mai puţin de 6 constructori pentru 8 modele înscrise, varietatea reprezintă principalul atribut al clasei mari a Grand Turismelor. Maserati şi Nissan au spus ‘pas’ şi în acest an, astfel încât singura noutate notabilă o consti-tuie Ford. Cele două modele GT40 vor trebui să-şi măsoare forţele cu Saleen, Aston Martin, Lamborghini, dar mai ales cu cele două Corvette C6-R private aliniate de echipa lui Luc Alphand, mare favorită şi în acest an.

În schimb, clasa GT2 anunţă din nou o bătălie pe cinste. Tradiţionalul duel Porsche-Ferrari riscă să fie perturbat în acest an de imixitiunea celor două BMW M3 de uzină. Constructorul bava-rez a condus bună vreme clasa Grand Turismelor în cursa de 24 de ore de la Daytona, derulată la finele lui ianuarie. Alt argument de peste Ocean: Corvette aliniază două versiuni C6 ZR1 de uzi-nă, iar Spyker, Aston Martin şi mai ales Jaguar – altă revenire notabilă la Le Mans – pigmentează această clasă ex-trem de echilibrată.

12 iunie 2009: Ministrul britanic al științelor PAUL DRAYSON, împreună cu propria echipa Drayson Racing, a fost prezent la cea de-a 77-a cursă Le Mans


cel Mai BuN cluB(kiNGS oF cluBS)

Documentar, SUA, 2007

Fotbalul nu a fost nicicând mai influent – superstaruri, stadioane gigantice, mulțimi uriașe, bugete extraordinare și ambiții arzătoăre. Acest serial examineazăzece cluburi de fotbal de top din toată lumea și le explorează punctele tari, leexplică structura, care poate varia de la țară la țară și explică de ce sunt cele mai bune în țările lor. Pătrundem în culise, întâlnind vedetele fotbalului și personalul cluburilor, precum și pe fani și sponsori pentru a afla: cine este proprietarul stadionului, care este valoarea contractului cu televiziunile, care sunt salariile, ce jucători au fost transferați din străinatate, care sunt obligațiile față de comunitate și cât de mare este interesul mass-media față de club.Luni, 12 aprilie, ora 12:00 – ChelseaVineri, 16 aprilie, ora 18:00 – BarcelonaSâmbătă, 17 aprilie, ora 18:00 – Manchester UnitedLuni, 19 aprilie, ora 12 :00 – Real Madrid

SeRia a Doua a serialului Ştiinţa Sportului aduce laolaltă spor-tivi, oameni de ştiinţă, animaţii

şi tehnologie de înaltă definiţie. Totul cu scopul declarat de a dezvălui legende şi de a descoperi misterele din sport. Al doi-lea sezon va continua să înfăţişeze aceeaşi

demonstraţie de viteză, forţă, anduranţă, tehnică şi antrenament.

Cei mai valoroşi sportivi ai planetei vor fi analizaţi cu minuţiozitate la microscop şi vor fi cronometraţi cu maxim de atenţie, într-un serial care explorează limitele capa-cităţii umane şi ale performanţei sportive, totul văzut din unghiul participantului.

Prin intermediul unor teste special pro-iectate, al unor filmări de înaltă definiţie, cu ajutorul specialiştilor în tehnologie, ŞTIINŢA SPORTULUI oferă o incursiune fără egal în lumea sportului internaţional. Experimentele sunt efectuate într-un labo-rator unic în felul său, de ultimă generaţie, amplasat într-un fost hangar aviatic şi într-o

unitate mobilă de înaltă tehnologie.Noul sezon din Ştiinţa Sportului va analiza

şi mai în profunzime sportul, prin intermediul ştiinţei şi va dezvălui ceea ce până în prezent era secret, necunoscut sau imposibil de mă-surat. Asta, până acum!

Vom explora anatomia unei opriri perfecte la boxe, vom afla care creatură bipedă aleargă cel mai repede, dacă un baschetbalist profesi-onist poate evolua la capacitate maximă, deşi este extenuat de efort, vom compara forţa de strangulare a unui expert în arte marţiale cu aceea de constricţie a unui piton birmanez, şi vom recrea celebrul meci în care “Iron” Mike Tyson şi-a muşcat adversarul de ureche.

cea Mai DuRă lovituRă SuB ceNtuRă vS MaeStRul ki

Orice sportiv care primeşte o lovitură sub centură în timpul unei competiţii, se fereşte instinctiv şi înţelege durerea celui din faţa sa. Să fie oare empatie sau doar o înţelege-re subconştientă a durerii? Care este reacţia ştiinţifică a organismului, când un sportiv de sex masculin primeşte o lovitură în cea mai sensibilă dintre zonele corpului său?

Cei care au urmărit testul efectuat în primul sezon îşi amintesc de mingea de tenis expe-diată cu un tun special, către zona sensibilă a unui voluntar, cu viteza de 75 km/h. Prin in-termediul senzorilor, specialiştii de la Ştiinţa Sportului au oferit o evaluare exactă a moti-vului pentru care sportivul se blochează şi nu mai poate concura.

În sezonul al doilea, vom merge mai depar-te şi vom încerca să stabilim un nou record mondial, al unei lovituri aplicate acolo unde îl doare pe voinic. Testul va fi unul extraordinar. Participant la American Gladiator şi luptător de MMA, uriaşul Justice Smith, înalt de peste 2,10 m şi cântărind 150 kg, îl va lovi cu toată forţa pe Kirby Roy, maestru de arte marţiale Combat Ki.

În primul test, Justice Smith i-a aplicat lui Kirby Roy o lovitură cu mâna, în zona gâtului. Viteza în momentul impactului a fost de 33 km/h, iar presiunea a fost de 300 kg forţă. A fost ca şi cum Kirby s-ar fi aflat la podea, iar cineva i-ar fi aruncat pe gât o bilă de bowling, de la trei metri înălţime. Lovitura nici măcar nu l-a clintit pe Kirby!

Lovitura principală a fost însă cea expedia-tă în testicule. Justice s-a încălzit mai întâi pe un manechin echipat cu senzori. L-a lovit pe acesta cu o forţă de peste 500 kg. A lovit cu tibia şi nu cu laba piciorului, ceea ce a făcut

ca şocul să fie şi mai puternic. Este ca şi cum testiculele ar fi strivite cu un baros. În teorie, un asemenea impact ar trebui să se soldeze cu fractura osului pevian sau cu o gravă acci-dentare testiculară.

Justice Smith l-a lovit pe Kirby Roy cu o vi-teză de 33 km/h şi a ajuns la un nou record mondial de forţă, de 550 kg. Incredibil, Kirby Roy a supravieţuit unei lovituri aparent letale, fără schimbări majore la nivel fizic – pulsul i-a rămas constant, la 85 de bătăi pe minut, iar echipa de specialişti nu a observat nicio pro-blemă de natură fizică.

MușcătuRa lui tySoNRămâne unul din cele mai controversate

incidente din istoria sportului. Pe 28 iunie 1997, în timpul unui meci pentru centura cu diamante a greilor, Mike Tyson l-a muşcat pe Evander Holyfield de ureche şi i-a smuls aces-tuia o bucată de cartilagiu. Tyson a fost des-calificat, amendat ulterior cu trei milioane de dolari şi a rămas fără licenţa de boxeur profe-sionist. După acea luptă urechea lui Holyfield a trebuit refăcută chirurgical.

Întrebarea care se pune este cât de dificil ar fi să secţionezi urechea umană. Există po-sibilitatea ca o altă persoană să imite gestul lui Tyson, o adevărată forţă a naturii? Ştiinţa Sportului va analiza mecanismul muşcătu-rii umane şi va compara trei dintre cele mai periculoase muşcături din lume – a omului, a unui câine de atac şi a unui varan. Muşcătura lui Tyson va fi reconstituită pe urechea unui porc, foarte apropiată ca şi consistenţă a car-tilagiului de cea umană.

Înainte de toate, am amplasat senzori la un dinamometru pentru a măsura muşcătu-ra unui campion la mâncat hamburgeri. S-a dovedit că omul dezvoltă o forţă maxilară de 140 kg. Pentru a secţiona urechea umană, e nevoie de doar 55 kg. Asta înseamnă că Tyson nici măcar nu s-a obosit prea mult. Cum stă însă omul ca forţă a muşcăturii în regnul ani-mal? John Brenkus a simiţit pe propria piele muşcătura unui câine de atac, măsurată la 100 kg forţă. Mulţi au rămaşi surprinşi că muş-cătura unui câine rău nu este la fel puternică precum aceea a omului.

Sunt doar câteva din experimentele pe care specialiştii în ştiinţa sportului le vor efec-tua în episoadele din sezonul al doilea al unui serial care a fascinat prin tehnicile extraordi-nare şi inovaţiile utilizate. Totul, în exclusivita-te la Viasat Explorer, în această primăvară!

şTIINţA sPORTuLuI

Viasat Explorer va continua să prezinte în exclusivitate aspectele ştiinţifice ale pregătirii sportivilor. Începând cu 5 aprilie, noul sezon din Ştiinţa Sportului va fi prezent pe micile ecrane

Cupa Mondială de Mountain Bike 24 aprilie - 29 august

iNteReS MaRe, BaNi puţiNiAfluenţa de public la concursurile de Cupa Mondială din mountain bike este impresio-

nantă chiar dacă locaţiile montane unde au loc competiţiile nu sunt accesibile chiar atât de uşor. Cu toate acestea, mii de fani ai MTB-ului vin să vadă rundele de 4X sau coborâ-re de la Fort-William (Marea Britanie), Schladming (Austria), Bromont sau Mont St. Anne (Canada), trasee care pentru un practicant al acestui sport înseamnă locul unde poate face pasul de la nivelul de amator entuziast la cel de profesionist cunoscut.

În sezonul trecut, calendarul competiţional a cuprins un număr record de nouă etape la fiecare probă însă în ediţia 2010 a Cupei Mondiale UCI a admis doar şase runde, în locaţii care au reuşit să asigure garanţia financiară pentru găzduirea unor asemenea con-cursuri de cros, coborâre sau 4X.

Pe lângă întrecerile oficiale, numele importante din mountain bike iau parte anual şi la concursuri demonstrative, cum este cel de la Lisabona, organizat în zona istorică a oraşului lusitan. Pe lângă cei pasionaţi de domeniu, au existat destule feţe uimite în momentele în care vedete ca Steve Peat au coborât cu graţie pe bicicletă şirul ameţitor de trepte înguste ce şerpuiau pe lângă casele oamenilor, trecând cu roata la milimetru de muşcatele din dreptul uşilor... (Vlad Bucurescu)

caleNDaRul cupei MoNDiale De MouNtaiN Bike 2010Data Locul Proba

24 – 25 aprilie Yorkshire, Marea Britanie Cros

1 – 2 mai Houffalize, Belgia cros, 4X

15 – 16 mai Maribor, Slovenia coborâre, 4X

22 – 23 mai Offenburg, Germania Cros

5 – 6 iunie Fort-William, Marea Britanie coborâre, 4X

19 – 20 iunie Schladming, Austria coborâre, 4X

24 – 25 iulie Champery, Elveţia cros, coborâre

31 iulie – 1 august Val di Sole, Italia cros, coborâre, 4X

28 – 29 august Windham, SUA cros, coborâre, 4X

Parteneri media:Cu sprijinul:Partener:

www.foruminvest.ro

cu sprijinul Prim\riei Municipiului Constan]a

ZILELE CONSTAN}EI, 21-23 MAI, 2010

Larry Ellison, omul de afaceri din fruntea gigantului software Oracle, o persoană cu avere estimată la peste 22 de miliarde de dolari, a replicat prin realizarea unei bijuterii tehnologice, un trimaran spectaculos, propul-sat de o velă rigidă, de tip aripă. Ambarcaţiunea a înglo-bat tehnologii disponibile restului lumii abia peste zece ani. BMW Oracle a dispus de nu mai puţin de 2000 de senzori care transmiteau date către un calculator cen-tral pentru ca omul de la timonă să poată lua deciziile corecte. În condiţiile în care vântul a fost factorul cheie, vela rigidă şi dispozitivul de 200.000 de dolari care citea direcţia şi intensitatea acestuia la distanţe de până la un kilometru au fost decisive.

Vremea prea puţin propice, într-un loc şi într-o pe-rioadă nerecomandate acestui eveniment, a impietat asupra bunei desfăşurări. Dacă prima zi, luni 8 februarie, a fost marcată de vântul instabil, cursa a fost din nou amânată pe miercuri, de data aceasta din cauza mării agitate.

Vineri 12 februarie, după alte câteva ore de aşteptare, comisia de arbitri şi-a dat în fine acordul.

Manevrele agresive din zona de start, efectuate de tânărul comandant James Spithill l-au pus în dificulta-te pe Bertarelli, aflat la timona lui Alinghi. Elveţienii au primit o penalizare încă de la început. Şi chiar dacă s-au detaşat în fruntea cursei, profitând de o inexplicabilă le-targie a echipajului american, cei din urmă au revenit şi au remontat diferenţa până la baliza din vânt, pentru a trece primii linia de finiş, la peste un sfert de oră în faţa lui Alinghi, nevoită să efectueze şi întoarcerea de 360 de grade, urmare a penalizării.

Cursa a doua, desfăşurată duminică 14 februarie, a avut un deznodământ similar. Elveţienii au greşit la start, fără să mai fie provocaţi. Bertarelli a intrat mai de-vreme decât era cazul în zona stabilită şi a pornit din nou cu balastul unei penalizări. La final, americanii au avut un avans de peste cinci minute.

Imediat după încheierea regatei, Ellison a anunţat că a acceptat provocarea Clubului Nautic din Roma, repre-zentat de Mascalzone Latino, pentru organizarea celei de-a 34-a ediţii, cel mai probabil în 2013. Posibilele loca-ţii sunt San Francisco, San Diego, Newport şi Valencia. După 15 ani, Cupa America ajunge din nou în State.

Elveţienii patronaţi de Ernesto Bertarelli, un magnat din industria biotehnologiilor, posesor al unei averi estimate la peste opt miliarde de dolari, au construit un catamaran pe care l-au transportat pe calea aerului, de pe Lacul Leman până la Mediterana.

aBoNează-te!Acum te poţi abona la revista EUROSPORT - o metodă sigură de a economisi bani şi de a fi sigur că vei primi acasă fiecare număr.Un abonament pentru tot restul anului 2010 (viitoarele 4 ediţii) costă 25 lei, adică peste 40% reducere faţă de preţul de copertă. Această sumă include taxele poştale. Abonamentele pot fi făcute numai pentru adrese de livrare din România.nu ezita şi abonează-te! Talonul de abonament şi toate informațiile necesare sunt disponibile la www.sportline.ro/abonament

De la BucuReSti, la BiRMiNGhaM

A 29-a ediţie a Europenelor de gim-nastică va avea loc între 19 aprilie şi 2 mai la Birmingham, în Anglia. Prima s-a disputat acum 43 de ani la Bucureşti, în Sala Floreasca, în faţa a câteva sute de spectatori.

La Birmingham, organizatorii au pre-gătit National Indoor Arena, care poate primi aproape 13 000 de spectatori. Va fi locul unde echipa feminină a României are de apărat titlul cucerit acum doi ani la Clermont Ferrand, precum şi poziţia întâi în clasamentul pe medalii, în Franţa Sandra Izbaşa câştigând aurul la sol şi un argint la bârnă, Steliana Nistor argintul la paralele, iar Anamaria Tămârjan bronzul la sol.

aRMeNia, Da!Disputa politică pentru enclava Nagorno

Karabach dintre Armenia şi Azerbaidjan s-a mutat şi pe saltelele de lupte. Azerbaidjan a refuzat să trimită echipa masculină la Cupa Mondială de la Erevan, la mijlocul lunii februa-

rie. Armenia n-a răspuns la fel şi a anunţat că va participa la Campionatele Europene de lupte de la Baku, competiţie care va avea loc între 13 şi 18 aprilie.

uN Nou halil MutluTurcul Erol Bilgin, 23 de ani, ar putea de-

veni noul erou al halterelor mondiale, căl-când pe urmele celebrului Halil Mutlu, triplu campion olimpic, dublu campion mondial şi triplu campion continental. Coincidenţa face că Bilgin a strălucit cu adevărat în are-na internaţională anul trecut, la Europenele

de la Bucureşti, prima ediţie fără Mutlu, re-tras după aurul cucerit în 2008 la Lignano Sabbiadoro. La Minsk, între 5 şi 11 aprilie, Erol Bilgin are şansa să dovedească fap-tul că cele trei medalii de aur din capitala României nu au fost întâmplătoare.

uS MaSteRS:cu Sau FăRă tiGeR

Prima săptămână plină din aprilie este rezervată prin tradiţie Masters-ului Statelor Unite, singurul turneu de mare şlem care are loc, an de an, pe acelaşi traseu.

Principalul punct de interes al ediţiei din acest an pivotează în jurul prezenţei la start a lui Tiger Woods. Absent din compe-tiţiile oficiale în 2010, liderul clasamentului

mondial este aşteptat să-şi facă reapariţia în Circuit. Ziarele din State au anunţat deja că Tiger şi-a reluat pregătirea cu profesorul său de swing, Hank Haney, şi că, după toate probabilităţile, revenirea este iminentă. În trecut, Woods a apelat la serviciile lui Haney înaintea marilor competiţii. Tiger spunea că nu exclude o reîntoarcere în turneele ofici-ale în acest an. Tiger a fost prezent la toate ediţiile Mastersului din 1995 încoace.

La începutul lunii martie Jack Nicklaus, jucătorul cu cele mai multe victorii în tur-neele de mare şlem (18, faţă de 14, câte po-sedă Tiger) a declarat că ar fi surprins dacă acesta ar rata prezenţa la cel mai important turneu individual al anului. În ce-l priveşte pe veteranul în vârstă de 70 de ani, deţină-torul recordului de victorii la Augusta, cu şase succese, el va avea rolul onorific de a executa prima lovitură de la tee, alături de o altă legendă în viaţă, Arnold Palmer.

Acum 20 de ani Woods era Pisoi. Apoi a devenit Tigru. Dupa care s-a făcut Cotoi. Ce-o urma?

DE URMĂRIT

aprilie mai-2010

Documents