AQUA CARPATICA

ISTORIE:

Atestari istorice:

Primele atestari istorice ale Ținutului Dorna,cunoscut inca din secolul al VII-lea ,dateaza din anii 1400 , fiind mentionate inca de atunci aceste ape minunate.Prima atestare documentara apare intr-un act ce apartine domnitorului Alexandru cel Bun, scris in alfabetul chirilic,datatat 15 februarie 1410 ,Suceava, prin care domnitorul daruieste manastirii Moldovita muntii Suhardul Mare Suhardul Mic.Tot in acest document este trasata granita din Moldova ,Maramures,Ardeal.Izvoarele cu ape minerale sunt intalnite de asemenea in scrisorile lui Stefan Cel Mare din 13 septembrie 1473 si 15 septembrie 1499 ,unde sunt descrise ca fiind ,,izvoare cu apa tamaduitoare.”

BOGATII RECUNOSCUTE:

,,Este important ca multe din izvoarele numite in aceste scrisori cronice exista si in prezent”,scriu autorii Moșneaga,Gavrilița si Petracov in cartea ,,Apele minerale ale Moldovei- dar pretios al naturii.”

Anul 1608 aduce o alta configurare a existentei izvoarelor cu apa buna pe meleagurile Vamii(Dornei).In calatoria sa in Moldova ,Dobrogea si Bulgaria,eclerziahul armean Sdimeon Dbir Lehati confirma faima si frumusetea locurilor dornene.

Secolele XVIII- XX:

Prin testamenul lui Gheorghe Lupascu Hasdeu, din 7 noiembrie 1732, o parte din Dorna revine fiului sau, Nicolae. In 1744, izvoarele de apa minerala sunt denumite “borcut” in documentele vremii, denumire care se pastreaza pana in zilele noastre in limbajul popular din tinutul Bucovinei.

In 1776, primul guvernator militar al Bucovinei, Generalul Spleny, confirma existenta si calitatea izvoarelor de apa minerala din zona Dornelor.

In 1788, omul de stiinta Belsazar Hacquet intreprinde o calatorie de studii in Carpati si publica in 1790 cartea cu titlul “Cele mai recente calatorii geografico-politice ale lui Hacquet in anii 1788-1789 prin Carpatii Nordici ai Daciei si Galitiei”, in care consemneaza compozitia minerala a apei din bazinul Dornelor si face urmatoarele aprecieri despre apa existenta aici: “este terapeutica, am baut-o chiar eu in mai multe randuri si efectele ei nu au fost decat salutare”.

In 1807, Franz Schubert, inspectorul domeniilor bucovinene, propune construirea unei bai si unui hotel pentru vizitatorii izvoarelor Vatra Dornei imediat dupa descoperirea apelor minerale de catre medicul sef al Bucovinei,dr.Ignaz Pluschk.In aceasta perioada doctorul face primele analize ale apelor minerale din zona.

Dezvoltarea statiunii:

Zacamintele hidrominerale de la Sarul Dornei, Poiana Negri si Dorna Candrenilor sunt mentionate in secolul XX-lea in atestari documentare privind izvoarele ,analizele chimice, utilizarile datele apelor si inceputul activitatii de imbuteliere.Cel mai adesea,insa,aceste documente sunt legate de infiintarea si dezvoltarea statiunii Vatra Dornei.

In acea perioada,transportul turistilor se realiza cu caruta,care batea drumuri de sute de kilometri intre statiune si Satu Mare,Oradea,Timisoara, Budapesta si chiar Viena.

Captarea izvoarelor naturale:

Un aspect nou si important in mecanismul exploatarii zacamintelor hidrominerale a constat in trecerea de la captari de surse naturale la exploatarea prin sonde care deschid niveluri acvifere mai adanci din zacaminte.Din aceste niveluri care au ,adesea, ape in cantitati superioare acelora din nivelul acvifer superficial,se alimenteaza ,,izvoarele naturale”.

Merita o mentiune speciala realizarea unor captari ingenioase de izvoare naturale ,cum ar fi cele de la Vatra Dornei ,Slanic –Moldova ,Borsec, gandite si executate intre anii 1920-1930 de Josef Knet ,un cunoscut specialist din Viena.

Imbutelierea apei minerale:

In anul 1977, apele minerale erau imbuteliate de 26 unitati de exploatare, dintre care 22 ape bicarbonatate-carbogazoase de larg consum si 4 imbuteliau ape cloruro-sodice sulfatate,sulfuroase in exclusivitate medicinale.