1

Dosarul 4-1re-271/2013

Curtea Supremă de Justiţie

DECIZIE

05 decembrie 2013 mun. Chişinău

Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă:

preşedinte – Andrei Harghel,

judecători –Iurie Diaconu, Nicolae Gordilă, Iurie Bejenaru şi Galina Stratulat,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare împotriva sentinţei

Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 23 decembrie 2005, deciziei Colegiului penal

al Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2006, deciziei Colegiului penal al Curţii Supreme

de Justiţie din 14 noiembrie 2006, hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 29

octombrie 2007, deciziilor Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 24 martie

2011, 28 iulie 2011, 16 februarie 2012, 21 iunie 2012, 25 octombrie 2012 declarat de

condamnatul

Plămădeală Vitalie Nicolae, născut la 25 iulie 1971, originar şi

locuitor al mun. Chişinău, or. Vadul lui Vodă, str. Şkolinaia 9,

ap. 16. Termenul examinării cauzei:

Instanţa de fond de la 09.06.2005 pînă la 23.12.2005;

Instanţa de apel de la 01.03.2006 pînă la 30.05.2006;

Instanţa de recurs de la 12.10.2006 pînă la 14.11.2006;

Instanţa de recurs în anulare de la 03.08.2007 pînă la 29.10.2007;

Instanţa de recurs în anulare de la 11.02.2011 pînă la 24.03.2011;

Instanţa de recurs în anulare de la 21.07.2011 pînă la 28.07.2011;

Instanţa de recurs în anulare de la 06.02.2012 pînă la 16.02.2012;

Instanţa de recurs în anulare de la 11.06.2012 pînă la 21.06.2012;

Instanţa de recurs în anulare de la 01.10.2012 pînă la 23.10.2012;

Instanţa de recurs în anulare de la 03.09.2013 pînă la 05.12.2013.

Asupra recursului în anulare, în baza materialelor din dosar, Colegiul penal al

Curţii Supreme de Justiţie,

C O N S T A T Ă :

1. Prin sentinţa Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 23 decembrie 2005,

Plămădeală Vitalie a fost condamnat în baza art. 165 alin. (2) lit. a) CP la 11 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, începînd cu 23

decembrie 2005, deducîndu-se durata arestului preventiv de la 06 aprilie 2005 pînă la 23

decembrie 2005.

2. În fapt, instanţa de fond a constatat, că inculpatul Plămădeală V., la începutul

lunii aprilie 2003, urmărind scopul exploatării sexuale comerciale, prin abuz de poziţie

de vulnerabilitate şi înşelăciune, în urma unei înţelegeri prealabile cu o persoană, cauza

penală în privinţa căreia este disjungată într-o procedură separată şi cu altă persoană de

origine turcă pe nume Hacan, sub pretextul angajării la muncă în calitate de chelneriţă

în Turcia, au recrutat-o şi adăpostit-o pe partea vătămată Liţcan M.I., apoi au asigurat-o

din contul lor cu un bilet avia la cursa aeriană „Chişinău-Istambul” din 10.04.2003 şi au

transportat-o în Turcia, unde la aeroportul din or. Istambul a fost întîlnită de sus numitul

2

proxenet Hacan, care prin aplicarea violenţei fizice şi psihice, sub pretextul întoarcerii

unei datorii, a obligat-o să practice prostituţia, după ce a vîndut-o altui proxenet.

Astfel, din aprilie 2003 şi pînă în septembrie 2003 partea vătămată Liţcan M.I. a

fost vîndută de opt ori de la un proxenet la altul.

3. Au declarat apeluri:

- avocatul Axentii Aurica, în care a solicitat casarea sentinţei, rejudecarea

cauzei şi adoptarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie achitat. Apărătorul a

specificat că instanţa de fond a emis sentinţa de condamnare, întemeiata numai pe

declaraţiile părţii vătămate Liţcan Marina, care la rîndul său a schimbat depoziţiile sale

la fiecare etapă de urmărire penală precum şi în instanţa de judecata;

- inculpatul Plămădeală V., în care a solicitat achitarea lui.

4. Conform deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 30 mai

2006, apelurile au fost admise, casată sentinţa, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă

hotărîre, prin care acţiunile lui Plămădeală Vitalie au fost încadrate în baza art. 220 alin.

(1) CP (red. 2002), cu încetarea procesului penal, conform art. 1 alin. (3) al Legii

privind amnistia din 16 iulie 2004, în legătură cu aniversarea a X-a de la adoptarea

Constituţiei Republicii Moldova.

În rest sentinţa a fost menţinută.

5. Procurorul a declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea deciziei

instanţei de apel şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, deoarece apelurile au fost

greşit admise. Acuzatorul a invocat că instanţa de apel neîntemeiat a casat sentinţa, dînd

o apreciere unilaterală circumstanţelor cauzei, fără a cerceta sub toate aspectele şi în

mod obiectiv probele administrate la dosar, în consecinţă a motivat neclar soluţia.

Instanţa de apel, în descriptivul deciziei sale, se contrazice însăşi pe ea indicînd că a

constatat că inculpatul, cu alte persoane, au recrutat-o, îndemnat-o şi determinat-o la

prostituţie pe partea vătămată, ulterior indicînd că i-au cumpărat bilet la avion şi au

transportat-o în Turcia, invocînd astfel semnele calificative ale infracţiunii prevăzute de

trafic de fiinţe umane.

6. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 noiembrie 2006, recursul a fost

admis, casată decizia instanţei de apel şi menţinută sentinţa.

Instanţa de recurs a relevat, că instanţa de fond corect a stabilit starea de fapt,

calificarea juridică şi vinovăţia inculpatului, care se confirmă prin probe administrate şi

examinate în instanţa de fond, descrise în sentinţă.

Corect instanţa de fond a stabilit şi pedeapsa inculpatului, conducîndu-se de

prevederile Legii penale.

Tot odată, instanţa de apel greşit a efectuat analiza şi aprecierea probelor

examinate de instanţa de fond, greşit a calificat acţiunile lui V. Plămădeală în baza art.

220 alin. 1 CP, ca proxenetism şi respectiv a adoptat o hotărîre ilegală de încetare a

procesului penal, care urmează a fi casată cu menţinerea în totul a sentinţei instanţei de

fond.

7. În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărîrile

menţionate au devenit irevocabile.

8. La 07 iunie 2007, avocatul Anatolie Roman a declarat recurs în anulare, în

care a solicitat casarea hotărîrilor judecătoreşti, rejudecarea cauzei şi adoptarea unei noi

hotărîri, prin care condamnatul să fie achitat, pe motiv că acţiunile lui nu întrunesc

elementele constitutive ale infracţiunii incriminate. Recurentul a menţionat că dosarul

3

dat nu conţine probe incontestabile privitor la învinuirea înaintata şi deci calificarea

acţiunilor inculpatului a fost efectuată cu încălcarea legii materiale.

9. Prin hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 29 octombrie 2007,

recursul a fost respins ca inadmisibil.

Instanţa de recurs a concluzionat că instanţele de fond şi recurs au adoptat hotărîri

legitime şi întemeiate, iar careva încălcări esenţiale de procedură penală, în timpul

urmăririi penale sau la examinarea cauzei în judecată, care ar influenţa rezultatele pe

dosar, n-au fost depistate.

10. La 06 octombrie 2010, condamnatul Plămădeală V. a declarat recurs în

anulare, în care a solicitat casarea hotărîrilor judecătoreşti, rejudecarea cauzei şi

adoptarea unei noi hotărîri prin care să fie achitat. Recurentul a menţionat că a fost

condamnat în lipsa unor probe concludente.

11. Potrivit deciziei Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 24 martie

2011, recursul a fost declarat inadmisibil.

Instanţa a constatat că recursul nu se întemeiază pe motivele prevăzute în art. 453

Cod de procedură penală.

12. La 07 iunie 2011, condamnatul Plămădeală V. a declarat recurs în anulare,

solicitînd rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat.

Recurentul a indicat că nu a comis infracţiunea imputată.

13. Conform deciziei Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 28 iulie

2011, recursul a fost declarat inadmisibil.

Instanţa a relevat, că recursul nu îndeplineşte cerinţele legale de conţinut şi este

declarat repetat, invocîndu-se aceleaşi motive.

14. La 13 septembrie 2011, condamnatul Plămădeală V. a declarat recurs în

anulare, în care a cerut casarea hotărîrilor menţionate, rejudecarea cauzei şi pronunţarea

unei noi hotărîri, prin care să fie achitat.

Recurentul a invocat că nu este vinovat, nu a comis infracţiunea ce i se

incriminează, nu a traficat-o pe partea vătămată.

15. Potrivit deciziei Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 16

februarie 2012, recursul a fost declarat inadmisibil.

Instanţa a specificat că recursul este declarat repetat şi nu îndeplineşte cerinţele de

formă şi conţinut prevăzute în art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală.

16. La 27 aprilie 2012 şi 04 mai 2012, condamnatul Plămădeală V. a declarat

recursuri în anulare, solicitînd menţinerea în vigoare a deciziei Curţii de Apel Chişinău

din 30 mai 2006.

Recurentul a specificat că acuzarea nu a prezentat probe incontestabile care ar

dovedi vinovăţia sa în comiterea infracţiunii de trafic de fiinţe umane, că fapta lui nu

întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

17. Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 21 iunie 2012,

recursul a fost declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Instanţa a reţinut, că recursul în anulare este bazat pe dezacordul recurentului faţă

de aprecierea faptei stabilite sub aspectul probant. Motivele invocate în acest sens nu sînt

justificate, deoarece nu conduc la concluzia privind necesitatea reexaminării probelor

administrate anterior.

Nu se atestă în speţa examinată nici încălcarea dreptului la apărare. Din

materialele dosarului se vede că, la 07 aprilie 2005, cu participarea avocatului, lui

Plămădeală V. i-au fost explicate sub semnătură toate drepturile şi obligaţiile bănuitului

4

prevăzute de art. 64 CPP. Mai mult, în aceeaşi zi Plămădeală V. în calitate de bănuit a

fost interogat de asemenea în prezenţa avocatului său, iar la 15 aprilie 2005 el a fost

interogat în calitate de învinuit iarăşi cu respectarea tuturor cerinţelor procedurii penale.

Sub acest aspect, se mai menţionează că, potrivit actelor din dosar, Plămădeală V.

a făcut cunoştinţă cu materialele cauzei, fiind asistat de apărător, şi careva obiecţii şi

contestări asupra actelor procedurale de către partea apărării nu au fost înaintate. Nu s-

au făcut careva declaraţii în acest sens, potrivit proceselor-verbale ale şedinţelor de

judecată nici în instanţele de fond şi de apel.

Colegiul a remarcat că, invocarea de către recurent a prezenţei în speţă a viciului

fundamental care în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrile atacate, este una

declarativă, neargumentată, fără a fi specificate erori de drept grave ce ar afecta

legalitatea hotărîrilor judecătoreşti deja irevocabile, sub aspectul pretinsei încălcări a

dreptului la apărare şi ar da temei de intervenţie în procedura precedentă.

18. La 16 septembrie 2012, condamnatul Plămădeală V. a declarat recurs în

anulare, în care a solicitat reexaminarea cauzei şi adoptarea unei noi hotărîri, prin care

să fie achitat. Recurentul a invocat că nu a comis infracţiunea incriminată, iar vinovăţia

lui nu este probată.

19. Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 25 octombrie

2012, recursul în anulare a fost declarat inadmisibil deoarece nu îndeplineşte cerinţele

legale de conţinut, fiind declarat repetat, invocîndu-se aceleaşi motive.

Instanţa a relevat, că recursul respectiv nu sunt invocate circumstanţe concrete,

considerate a fi erori de drept de natura unui viciu fundamental, cu indicarea normelor

legale care prevăd drepturile şi libertăţile pretinse a fi esenţial încălcate, denumirea

acestor drepturi şi libertăţi, esenţa încălcărilor respective raportată la normele procesual

penale şi la alte legi naţionale, convenţii şi tratate internaţionale, modul şi măsura în

care încălcările presupuse ar fi afectat hotărîrile atacate, omiţîndu-se completamente

argumentarea ilegalităţii hotărîrilor contestate în acest sens.

20. La 21 mai 2013 şi 19 septembrie 2013, condamnatul Plămădeală V. a declarat

recursuri în anulare, care sunt examinate ca un recurs unic, în care solicită reexaminarea

cauzei şi adoptarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat.

21. Verificînd argumentele recursului în anulare în raport cu materialele cauzei,

Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie, decide inadmisibilitatea recursului în

anulare, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziţiilor art.4 § 2 din Protocolul 7 la Convenţia pentru Apărarea

repturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, redeschiderea procesului, conform

legii şi procedurii penale a statului respectiv, poate fi efectuată dacă fapte noi ori recent

descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să

afecteze hotărîrea pronunţată.

În sensul art. 452 coroborat cu art. 453, 454 Cod de procedură penală, Procurorul

General şi adjuncţii lui, persoanele menţionate la art. 401 alin. (1) pct. 2) şi 3), precum

şi, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la

Curtea Supremă de Justiţie recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătoreşti

irevocabile, fiind respectate următoarele condiţii:

a). au fost epuizate căile ordinare de atac;

b). există un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat

hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează

Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii;

5

c). recursul nu este declarat repetat;

d). recursul este declarat în termen de 6 luni de la data rămînerii irevocabile a

hotărîrii judecătoreşti sau, în cazul în care cererea a fost comunicată Guvernului

Republicii Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de la data

comunicării ei.

Conform dispoziţiilor art. 456 alin. (1) CPP, recursul în anulare este supus unei

verificări prealabile judecării în fond a acestuia, astfel că, instanţa de recurs este

obligată să îndeplinească actele procedurale preparatorii şi să examineze admisibilitatea

în principiu a recursului în anulare în conformitate cu prevederile art. 431 şi 432 CPP,

care se aplică în mod corespunzător.

În baza aceluiaşi articol, aliniatul (3), în cazul constatării condiţiilor prevăzute la

art. 432 alin. (2), completul format din 5 judecători va decide asupra inadmisibilităţii

recursului înaintat prin decizie motivată adoptată în unanimitate.

În această etapă procesuală instanţa de recurs este obligată să examineze dacă

cererea introdusă priveşte o hotărîre irevocabilă, dacă este introdusă în termenul

prevăzut în art. 454 CPP, dacă au fost epuizate căile ordinare de atac, dacă motivul pe

care se întemeiază recursul este unul din cele limitativ prevăzute în art. 453 CPP şi dacă

recursul nu este declarat repetat.

22. Analizînd actele şi lucrările dosarului, Colegiul penal constată că hotărîrea

irevocabilă a cărei anulare se cere a fost pronunţată la 25 octombrie 2012, iar recurentul

a introdus recursul în anulare la 21 mai 2013 şi 19 septembrie 2013 (f.d. 456), adică

peste termenul de 6 luni de la data rămînerii irevocabile a hotărîrii judecătoreşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 230 CPP, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual şi nulitatea actului efectuat peste termen.

Astfel, potrivit cerinţelor legii procesual-penale, avînd caracter de garanţie egală

pentru toate părţile interesate, în sensul dispoziţiilor art. 119 din Constituţia Republicii

Moldova, care stipulează că împotriva hotărîrilor judecătoreşti, părţile interesate şi

organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii şi, ca raţiune,

satisfacerea imperativului disciplinării activităţii procesuale prin stabilirea unor termene

peremptorii, prin dispoziţiile art. 454 CPP în redacţia Legii nr.66 din 05.04.2012, în

vigoare la 27.10.2012, - legiuitorul a impus obligaţia îndeplinirii în termen a actelor de

procedură la etapa recursului în anulare, sub sancţiunea decăderii din exerciţiul

dreptului.

Deci, în sensul art. 3 CPP, în desfăşurarea procesului penal se aplică legea care

este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanţa

judecătorească. Legea procesuală penală poate avea efect ultraactiv în perioada de

tranziţie la o nouă lege procesuală penală, însă caracterul ultraactiv se stipulează în

legea nouă.

Analizînd textul Legii nr. 66 din 05.04.2012, în vigoare la 27.10.2012, se observă

că, legiuitorul n-a stipulat caracterul ultraactiv a dispoziţiilor art. 454 Cod procedură

penală.

Pe lîngă aceasta, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală recursul în

anulare este inadmisibil dacă este declarat repetat, invocîndu-se aceleaşi motive.

Sub acest aspect, se reţine că motivele invocate în recursul de pe rol sunt repetate,

deoarece au fost specificate şi în recursurile în anulare precedente, fiind deja

soluţionate prin hotărîrile judecătoreşti atacate.

6

Aşa fiind, şi întrucît recurentul a formulat recursul în anulare cu depăşirea

termenului de 6 luni de la data pronunţării hotărîrii irevocabile a cărei anulare se cere,

încălcînd astfel prevederile art. 454 CPP, se va impune inadmisibilitatea recursului în

anulare declarat de condamnatul Plămădeală Vitalie, din motiv că este depus peste

termen.

23. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 2), 453

alin. (2), 454, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare împotriva împotriva sentinţei Judecătoriei

Botanica, mun. Chişinău din 23 decembrie 2005, deciziei Colegiului penal al Curţii de

Apel Chişinău din 30 mai 2006, deciziei Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie

din 14 noiembrie 2006, hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 29 octombrie

2007, deciziilor Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 24 martie 2011, 28

iulie 2011, 16 februarie 2012, 21 iunie 2012, 25 octombrie 2012 declarat de

condamnatul Plămădeală Vitalie Nicolae, deoarece este declarat peste termen şi repetat,

invocîndu-se aceleaşi motive.

Decizia este irevocabilă.

Pronunţată integral la 19 decembrie 2013, ora 0930

.

Preşedinte Andrei Harghel

Judecători Iurie Diaconu

Nicolae Gordilă

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat