Arta Romei antice

Pe teritoriul Imperiului Roman, între secolele III-I î Hr. apare și se dezvoltă arta romană, fiind un produs al societății romane și o expresie a puterii statului. Această artă, este una unitară, ce se bazează pe talentul organizatoric, spiritul utilitar și simțul practic al romanilor. Arta romană, se naște la Roma în cadrul vieții culturale și artistice cu influențe etrusce și grecești și treptat cuprinde întreg teritoriul imperiului.

Arhitectura

În cadrul arhitecturii romane se întâlnesc influențe ale artei etrusce și grecești.

Influența etruscă și greacă

Influența etruscă în arhitectura romană se poate observa în preluarea unor principii urbanistice ce stau la baza înființării și organizării orașelor prin folosirea unor planuri regulate, cu străzi drepte și trotuare, porți monumentale de acces sau prin sisteme de canalizare. Pentru planurile caselor particulare, influența etruscă se observă prin apariția camerei centrale numită Atrium iar pentru templele de cult apariția podiumului din piatră foarte înalt și amplasarea coloanelor, dar și preluarea arcului și a unor sisteme de boltire.

Influența greacă se regăsește în arta romană prin ideea de piață publică în centrul orașului, ordinele de arhitectură doric, ionic și corintic unele tipuri de plan pentru templele de cult, structura și componența teatrelor, ideea trofeelor ca monumente comemorative, folosirea picturilor și mozaicurilor pentru decorarea caselor și palatelor.

Materiale

Ca materiale pentru construcția diverselor edificii romanii foloseau: lemnul, piatra și marmura. O dată cu descoperirea betonului ca material de construcție(sec II-lea î. Hr.), arhitectura antică parcurge o etapă importantă în dezvoltarea ei. Betonul permite ridicarea construcților mai rapid, asigurând soliditatea și monumentalitatea acestora. Cu ajutorul betonului, se pot construi nu numai ziduri ci și coloane sau stâlpi ce apoi pot fi placate cu marmură în diverse culori decorate cu stucaturi, mozaicuri și picturi.

Urbanismul

Roma este un exemplu pentru întreg imperiul roman și în ceea ce privește preocuparea permanentă pentru amenajearea spațiilor publice. Urbanismul a determinat în Imperiul Roman emiterea de legi imperiale având ca subiect așezarea caselor particulare, a eidficilor publice, legi pentru evitarea incendiilor sau pentru păstrarea curățeniei. Conform planului de urbanism al Romei și celelalte orașe se dezvoltă în jurul unor spații publice(forumuri) puse în valoare în construcții monumentale, imounătoare iar străzile fiind construite și dispuse în funcție de aceste nuclee. În orașele romane, se asigurau o serie de servicii aduse cetățenilor lor, cum ar fi: aprovizionarea cu apă, prin apeducte, asigurarea protecției prin ziduri și a accesului prin porți de intrare, asigurarea liberei circulații prin străzi și trotuare, dotarea cu edificii politico-administrative, juridice, culturale și religioase, depozitarea alimentelor și distribuirea lor, asigurarea spațiilor de locuit dar și a celor pentru recreere și distracție.

Forumul

Forumum romanum(Forumul) este cel mai important loc al orașului roman, loc unde se întâlnesc sacrul și profanul. Acesta se întâlnește în centrul orașului și este locul unde se adună cetățenii orașului și unde sunt așezate principalele temple de cult și palate imperiale. Tot în centru sunt întâlnite bazilici, columne, biblioteci, arcul de triumf, piețe comerciale. Exemple de forumuri pot fi: Forumurile ridicate de împărații: Caesar, Augustus, Traian, Nerva și Vespasian.

Bazilica

Una din cele mai importante construcții ale orașului este bazilica. Aceasta este o construcție impunătoare prin dimensiunile sale construită în plan rectangular în care aveau loc ședințele Senatului, desfășurarea proceselor sau adunările publice. Bazilica putea fi compusă din 3-5 „Nave” de dimensiuni inegale astfel cea centrală fiind mai lată și mai înaltă iar cele laterale mai înguste și mai joase. Pe una din laturi există o nișă semicirculară numită „Absidă” în care este amplasată Masa judecătorului. Despărțirea navelor între ele se face prin arcade sprijinite pe coloane. Acest tip de construcție va fi împrumutat de cre ș tini pentru construirea primelor biserici. Exemple pot fi: Bazilica Aemilia, Ulpia, Giulia din Roma și altele.

Templele

Templele, construcții importante pentru romani erau închinate unui singur zeu sau mai multor. Planul de construire a templelor era dreptunghiular sau circular fiind înconjurate de coloane libere sau angajate. Câteva exemple sunt: Templul Vestei, Pantheonul, Templul lui Jupiter etc..

Locuințele și palatele imperiale

Romanii construiau locuințe cu pentru două feluri de utilizări: case particulare și case pentru închiriat. Casele particulare sunt construite în funcție de clasele sociale din care făceau parte propietariil. Acestea sunt de două tipuri, cele construite la oraș se numeau Villa urbana iar cele construite în mediul rural se numeau Villa rustica putând avea 1-2 etaje. Planul caselor era simplu cu influențe etrusce prin preluarea atrium-ului tradițional, aceasta fiind o încăpere centrală cu o deschidere parțială spre cer numită compluvium. În atrium se afla și un bazin numit Impluvium centrat pe deschiderea din acoperiș pentru a strânge apa de ploaie. În jurul atrium-ului sunt distribuite mici camere cu diverse destinații, iar acesta dă într-o cameră mai mare ce seamănă cu un salon unde se aduna întreaga familie

Palatele imperiale erau în număr mare deoarece fiecare împărat construia altele noi și le refăcea pe cele vechi. Acestea respectatu același plan de construcție cu cel al caselor particulare la care se adăuga sala tronului, săli de oaspeți, terme, biblioteci etc.. Termeleerau ansambluri arhitectonice mari ce cuprindeau piscine, băi calde sau fierbinți, garderobe, palestre(săli acoperite pentru exerciții fizice), biblioteci, grădini, locuri de plimbare sau discuții.

Construcții de relaxare și recreere

Principalele construcții destinate distracției erau teatrul, amfiteatrul, odeonul, stadionul și circul, unde romanii puteau viziona spectacole de teatru, lupte de gladiatori, parade militare

sau întreceri sportive. Unele construcții cum ar fi teatrul, odeonul și stadionul sunt preluate de la greci și adaptate necesităților romanilor, altele precum amfiteatrul și circul sunt construcții specific romane.

Monumentele comemorative

Sunt construite ăn cinstea unor eroi sau a unor victorii în lupte arcuri de triumf, columne, trofee, altare sau statui ecvestre ale comandanților.

Sculptura

În domeniul sculpturii romane, se găsesc influențe puternice etrusce și grecești. În sculptura romană cele mai dezvoltate secții sunt portretul și relieful istoric.

Portretul, este considerat cel mai valoros gen al sculpturii romane. Romanii aveau un interes deosebit pentru realitate realizând portrete la care trăsăturile fizice și morale ale celui portretizat ar exprima-o adevărul. Se practica sculptura capului, a bustului sau sculptura unei figuri întregi. Sculptorii romani realizează adevărate tipuri de oameni: filozofi, negustori, femei, generali, mame respectabile sau patricieni bogați. Pe lângă aceste tipuri de personaje, sculptorii își îndreaptă atenția și spre personajele mitologice, bărbați și femei, împărați patricieni, zei și zei ț e . Sculptura romană realizează un echilibru între realism și idealizare. „Statuia lui Agustus”, „De la Prima Porta, Roma”, „Statuile ecvestre ale lui Marc Aureliu li Domițian, Roma” . Relieful istoric este un gen important al sculpturii deoarece, prin precizia detalilor și amănuntelor, ne aduce informații concrete despre locuri, evenimente pentru ca ele să fie identificabile. Relieful istoric era folosit pentru decorarea altarelor, columnelor, arcurilor de triumf reprezentând scene de luptă, fapte de vitejie, obiceiuri, și scene din viața reală. Exemple pot fi: „Columna lui Traian”, „Columna lui Aurelian”, „Arcul de triumf al lui Titus din Roma”.

Mozaicul și pictura

Un rol important în arta romană, îl au mozaicul și pictura. Romanii le foloseau pentru decorarea în principal al caselor și palatelor.Decorarea interioarelor se făcea pe plafoane, bolți, pereți și podele. În funcție de locul decorat, romanii foloseau diverse tehnici și teme, astfel pentru plafoane și bolți erau folosite specifice cerului, pereții îi decorau cu peisaje, diverse subiecte mitologice sau din viața de zi cu zi, iar podelele erau decorate sub formă de mozaicuri pavimentare cu motive ornamentare geometrice, florale sau figurative. În arhitectură, coloanele, arcadele, antablamentele, ferestrele, și arcurile clădirilor, erau realizate în trompe l'oeil având la bază desenul. Temele picturilor sunt mai complicate având influențe grecești și elenistice dând aspect de adâncime, prin poziționarea personajelor în planuri diferite. Culoarea cea mai folosită în pictură era roșu, iar compozițiile erau stilizate prin folosirea unui grafism accentuat. Exemple de decorațiuni interioare sunt:„Casa Misterelor” din Pompei, „Villa împărătesei Livia”, „Prima-Porta” de la Roma și „Villa lui Hadrian” din Tivoli.