Arta si holocaustul in Romania

Motto:

(Extras din discursul presedintelui Israelului Shimon Peres sustinut la Cotroceni, pe 12.08.2010)

“Nu vom uita niciodată că, în perioada cea mai întunecată a Europei, în perioada nazistă, românii au salvat vieţile multor evrei de aici, 400 000 de evrei, care au venit în Israel şi au contribuit şi contribuie la construirea Israelului”.

La scrierea istoriei evreilor din Romania au contribuit istorici evrei si romani deopotriva. Printre primii carturari romani care au facut mentiuni despre prezentele evreiesti pe aceste meleaguri a fost Dimitrie Cantemir in “Descrierea Moldovei”, referiri pe baza de izvoare documentare pot fi gasite in operele lui Mihail Kogalniceanu, B.P. Hasdeu, V.A. Urechia, Nicolae Iorga, A.D. Xenopol.

Holocaust (din greacă ὁλόκαυστον (holókauston): holos, "complet" și kaustos, "ars"), (în ebraică: Hașoa השואה, în idiș: Hurben חורבן), este un termen utilizat în general pentru a descrie uciderea a aproximativ șase milioane de evrei, de toate vârstele, marea lor majoritate din Europa, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”, programul de exterminare a evreilor, plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler (1).

Cuvântul original grecesc (holókauston) este o traducere a termenului ebraic olah, care înseamnă „ardere de tot” și care denumește vechiul ritual iudaic de sacrificiu în care (bucăți de) animale sau plante erau arse pe altar pentru Iahve (Elohim) căruia, după Cartea Leviticului (a treia carte a Pentateuhului), îi era plăcut mirosul acestor jertfe.[1]

Cuvântul holocaust era folosit din secolul al XVII-lea pentru a denumi moartea violentă a unui număr mare de oameni. Spre deosebire de cuvântul masacru, de origine latină („ucidere în masă de oameni de către alți oameni”), cuvântul holocaust se putea referi și la dezastre sau catastrofe. Winston Churchill, de exemplu, l-a folosit înaintea celui de-al doilea război mondial, iar alții îl folosesc pentru a descrie Genocidul armean din Primul Război Mondial.[1]

Din anii 1950, utilizarea sa a fost restrânsă și este folosită astăzi doar cu referire la masacrarea evreilor de către naziști în ajunul și în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.

1

Cuvântul biblic șoa (שואה), cu sensul de „calamitate” a devenit termenul standard în ebraică pentru holocaust încă din anii 1940[4] în Ierusalim într-o carte numită Sho'at Yehudei Polin (Holocaustul evreilor din Polonia). În primăvara lui 1942, istoricul Ben Zion Dinur (Dinaburg) din Ierusalim a folosit termenul șoa pentru a descrie exterminarea evreilor din Europa, denumind aceasta o catastrofă care simboliza situația unică a evreilor[5][6]. Începând din anii 1950, termenul „holocaust” se referă de regulă la genocidul evreilor. Termenul german oficial pentru exterminarea evreilor în perioada nazistă era Endlösung der Judenfrage („Soluția finală a problemei evreiești”). În germană, ca și în alte limbi, printre care engleza, termenul soluția finală este folosit ca alternativă la cel de holocaust.[1]

Minoritatea (etnia) evreiască pe teritoriul actual al României are o istorie ce se întinde pe aproximativ două milenii , dar a devenit semnificativă din punct de vedere numeric și al ponderii economice și culturale mai ales începând cu secolul al XIX-lea. Potrivit recensământului oficial din 1930, totalul evreilor din România era de 756.930. La sfârșitul sec.al XX-lea acestă minoritate s-a redus la un număr foarte mic de membri. În 2002 au fost recenzați în România 6.179 evrei. Ne doare ca si noi, unii dintre noi, au participat la holocaust. Speram ca nu se va repeta niciodata aceste fapte urate, speram sa fie numai frumos [1].

Un procent semnificativ al comunităţii evreieşti din România a fost distrus în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Deportarea şi uciderea sistematică au fost aplicate evreilor din Basarabia, Bucovina şi judeţul Dorohoi. Transnistria, partea din Ucraina ocupată aflată sub administraţie românească, a fost folosită ca un imens spaţiu pentru uciderea evreilor (Comisia Inernaţională pentru Studierea Holocasutului din România).

2

In arta s-au remarcat mai multi evrei, unul dintre ei este un pictor renumit. Constantin Daniel Rosenthal s-a născut în 1820 la Budapesta, într-o familie pe jumătate românească, pe jumătate evreiască. Ca mulţi artişti ai vremii, Rosenthal şi-a definitivat studiile artistice la Viena, la Academia de Belle Arte. În aceşti ani pe care îi petrece la Viena, intră în contact cu elita românească a vremii şi se împrieteneşte cu Ion Negulici şi C.A. Rosetti. Aceste două persoane vor juca un rol foarte important în scurta viaţă a pictorului. Ion Negulici i-a fost prieten şi coleg de breslă, iar Rosetti omul de legătură cu mişcarea revoluţionară românească. Compoziţiile având în centru revoluţia paşoptistă subliniază credinţa continuă a autorului în idealul românesc pe care şi-l asumase.

În ziua de 11 iunie 1848 Rosenthal se găsea la Bucureşti şi a fost prezent la marea adunare populară de pe Câmpia Filaretului. La data de 18 iunie 1848 artistul solicită Locoteneţei Domneşti a Ţării Româneşti cetăţenia valahă, care i se acordă pe data de 2 august 1848 prin Decretul nr. 394, publicat în “Monitorul Român” numărul 9 din 9 august 1848,considerând talentat pictorul istoric, considerând că a luat partea cea mai activă la revoluţia noastră şi dovezile ce a dat că se simte ca un adevărat Român. De alfel, C.D. Rosenthal a fost unul dintre cei mai înfocaţi revoluţionari români, el continuându-şi activitatea chiar şi după înfrângerea revoluţiei. Acesta a fost motivul pentru care a fost arestat în 1851 şi închis. După câteva luni de închisoare, Rosenthal moare în chinuri în aprilie 1851. Există două ipoteze asupra morţii pictorului. Rosetti spunea că Rosenthal a murit în sala de tortură, fără însă a lăsa să-i scape numele vreunui colaborator al său. Opera lui Rosenthal îmbină mai multe tendinţe ale vremii. Regăsim reprezentarea alegorică şi apeteotică specifică romantismului, dar şi eleganţa tuşei clasice de formaţie academistă. Lucrează în general în stil pictural, acordând o importanţă deosebită cromaticii şi detaliilor. A lucrat preponderent în ulei pe pânză, compoziţii de dimensiuni mari. Lucrările având ca temă revoluţia română de la 1848, au fost cele care l-au

consacrat pe Rosenthal.

3

Multe dintre picturile sale înfăţişează portretele unor oameni iluştri contemporani autorului. Pentru pictura România revoluţionară, realizată la Paris în anul 1850, Rosenthal şi-a luat drept model pe Maria Rosetti (1819 – 1893), născută Grant, sora secretarului consulului englez la Bucureşti, Effingham Grant. Acest portret alegoric evocă luptele din Dealul Spirii din data de 13 septembrie 1848.(2)

In data de 8 octombrie 2009, cu ocazia comemorarii Zilei Holocaustului in Romania, a fost inaugurat Memorialului Victimelor Holocaustului din Romania. Realizarea Memorialului a fost initiata in anul 2005, de catre Ministerul Culturii si Cultelor, ca urmare a recomandarilor Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului din Romania, ca expresie a datoriei de a recunoaste si de a asuma crimele comise in timpul celui de-al doilea razboi mondial impotriva comunitatii evreiesti si impotriva comunitatii rome.

In urma unui concurs international de creatie plastica, proiectul prezentat de sculptorul Peter Jacobi a fost desemnat drept castigator, fiind considerat drept reprezentarea cea mai complexa si completa a ceea ce a reprezentat Holocaustul in Romania.

Ansamblul cuprinde o incinta memoriala, doua instalatii cu pietre de mormant desacralizate din cimitirele din Odessa si Bucuresti (strada Sevastopol) si 5 sculpturi amplasate in jurul incintei centrale: Coloana Memoriala, Via Dolorosa, Roata Romilor, Steaua lui David si Epitaf.

Memorialul Victimelor Holocaustului din Romania se afla la intersectia strazilor Anghel Saligny, Mihai Voda, Ion Brezoianu si Lipscani, din Bucuresti.

Anul trecut Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” a ales să marcheze Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului prin organizarea expoziţiei ”Cum a fost posibil?”- Holocaustul evreilor din România, în perioada 27 ianuarie – 8 februarie 2013 la Galeriile de Artă ale Uniunii Artiștilor Plastici Iași. Expoziția a cuprins 32 de picturi semnate de 11 artiști emergenți, realizate în perioada celor două săptămâni de tabără, la Cristian Alexandra Baciu, Petru Ciobănică, Alexandra Floarea, Gheorghită Galan, Anton Nicoleanu, Sorin Otînjac, Ovidiu Sabie, Diana Turcu, Adriana Vasile, Daniela Vîrlan și artista israeliană, inițiatoare a proiectului, Sarah Einik au lucrat inspirați de tragicele evenimente din perioada Holocaustului din România. Expoziția reprezintă modul specific fiecărui artist de-a aduce în contemporan o parte a memoriei istoriei recente, constituindu-se astfel, drept o formă de artă activă împotriva discriminării. Unul dintre scopurile acestui program este combaterea antisemitismului în societatea contemporană prin familiarizarea oamenilor cu greșelile istoriei naționale și mondiale. (3)

Noi artistii respectam diversitatea, respectam frumosul si promovam prin toate mijloacele noastre frumosul si pacea, noi promovam dragostea fata de semeni.

4

Profesorul Vladimir Iliescu: “ Romania a salvat evreii si nu i-a supus unui holocaust.”- 28 noiembrie 2013.

Bibliografie

1. Wikipedia2. http://foaienationala.ro3. http://www.inshr-ew.ro/

5