SNSPA-Facultatea de Administraţie Publică

Contractul de asigurareAsigurarea de bunuri

Crăcan Andreea-Mihaela, anul II

Cuprins:

I.Argumentarea alegerii temei şi obiectivele cercetăriiII.Contractul de asigurare-asigurarea de bunuri Secţiunea I: Principiile asigurărilor Secţiunea II: Clasificarea asigurărilor Secţiunea III: Definirea contractului de asigurare.Caractere şi funcţii Secţiunea IV: Formele de protecţie a bunurilor Secţiunea V: Elemente specifice ale contractului de asigurare de bunuri Secţiunea VI: Părţile contractului de asigurare de bunuri VII:Agenţii de intermediere, agenţi şi brokeri

VIII: Condiţii de validitateIX:Încheierea contractului

X:Legea aplicabilă contractului XI:Efectele contractului

XII:Încetarea contractului III.ProblemeIV.Particularităţile contractului de asigurare de bunuri Secţiunea I: în dreptul francez Secţiunea II: în dreptul germanV.Instituţia…V.Concluzii

I. Argumentarea alegerii temei

Contractul de asigurare este un contract de care ne ,,lovim” cu toţii la un moment dat . Consider această temă o oportunitate de a afla dedesupturile contractului de asigurare şi de ce nu, transmiterea mai departe pentru a informa şi alţi tineri interesaţi de acest subiect.

Autorul Cosmin Iliescu declară în cartea sa,, Contractul de asigurare de bunuri”:,,Majoritatea bunurilor materiale pe care le deţinem sunt ameninţate de o seamă de riscuri naturale sau accidentale” Oricare dintre noi, încearcă să înlăture aceste riscuri. Însă nu întotdeauna stă în puterea noastră prevenirea acestor riscuri. De aceea, apelăm la o modalitate de transfer a acestei sarcini de prevenire către o persoană juridică specializată(societate de asigurări).

Noţiunea de asigurare există de multă vreme. Ideea de asigurare îşi are originile în dorinţa oamenilor de a preveni eventualele pagube. Liana Constantinescu în ,,Project Protection and Comunications” susţine că existenţa unor practici specifice asigurărilor, bineînţeles foarte puţin evoluate, apăreau în relaţiile comerciale ale babilonienilor. ,,Se pare că unii dintre comercianţii babilonienilor se constituiau în anumite uniuni ce aveau ca principal scop suportarea în comun a daunelor, pierderilor suferite de caravanele lor din cauze naturale sau prin jaf”.

Omul nu a reuşit controlarea evenimentelor naturale şi accidentale. De aceea, bunurile sale sunt supuse unor riscuri naturale ce-i pot prericlita bunurile. Fenomene precum indundaţii, cutremure, alunecări de teren, incendii, trăsnetul, erupţii vulcanice etc. Sunt evenimente pe care nu le putem controla. În ţara noastră au fost raportate o serie de cutremure în zona Vrancea, iar inundaţiile au făcut ravagii în judeţele.... ?

Producerea unor astfel de evenimente induce inevitabil, preocuparea oamenilor de a se proteja. De aici pleacă şi motivul elaborării acestei lucrări. Trăim într-o perioadă în care cu toţii conştientizăm că trebuie şi avem puterea de a ne proteja. Pe noi, pe cei dragi, bunurile noastre, ori chiar călătoriile, toate trebuie protejate. Însă se pare că deşi suntem conştienţi de aceste lucruri nu acţionăm de fiecare dată.Există o vorbă,, paza bună trece primejdia rea”. Cosmin Iliescu modifică această zicală în ,,asigurarea bine contractată trece primejdia rea”. Este nevoie de o deosebită atenţie acordată studiului contractului de asiguare, pentru a ne asigura în primul rând că am încheiat un contract în termeni avantajoşi pentru noi. Această lucrare îşi propune să fie pe înţelesul oricui. Deoarece oricine în această viaţă îşi va pune problema asigurării unui bun. Ce înseamnă acest lucru, în ce condiţii se realizează, ce elemente specifice conţine contractul, acestea sunt întrebări la care va răspunde lucrarea. Deşi este un contract de carene ,,ciocnim” la orice pas, există totuşi lacune. La finalul lucrării vom trage nişte concluzii şi vom analiza dacă aceste lacune apar din sentimentul de lene acută al populaţiei de a nu se informa, de a-şi cunoaşte drepturile, perspicacitatea societăţilor de asigurare sau din rea credinţă?În continuare vom insera obiectivele lucrării.

Obiective: Definirea generală a contractului de asigurare Prezentarea elementelor şi caracteristicilor Contracului de asigurare. Asigurarea de bunuri Realizarea unei paralele între dreptul francez şi dreptul german cu privire la asigurarea de bunuri Studierea unor speţe Sesizarea problemelor Concluzionarea printr-o analiză a aspectelor pozitive şi deopotrivă negative ale contractului de asigurare

II. Contractul de asigurare. Asigurarea de bunuri

În primul rând ce este contractul de asigurare? Contractul de asigurare este este acel contract prin care opersoană fizică sau juridică numită asigurat se obligă să plătească periodic asigurătorului o anumită sumă de banidenumită primă de asigurare, în schimbul obligaţiei pe care şi-o asumă asigurătorul de a suporta riscurile care provin din producerea în viitor a unor evenimente prejudiciabile pentru asigurat, în sensul de a-i plăti acestuia sau unei terţe persoane o sumă de bani cu titlu de indemnizaţie de asigurare. (legea az). Secţiunea I: Principiile asigurărilor

Orice ramură a dreptului are o serie de principii, idei călăuzitoare . Şi ramura aceasta, dreptul asigurărilor are principii care constitutie scheletul acestei activităţi.

1.Principul unităţii Acest principiu presupune dezvoltarea unei politici unitare, unitatea normelor şi tarifelor de asiguare2.Universalitatea asigurărilor O gamă largă de bunuri poate fi asigurată împotriva mai mult şi celor mai variate riscuri.3. Principiul indemnitar al despăgubiriiNivelul indemnizaţiei nu poate depăşi valoarea daunelor şi nici valoarea reală a bunurilor asigurate.4.Realitatea asigurărilor Asigurările se încheie pe baza unor date reale, verificate în prealabil.5. Individualizarea asigurărilor sau a beneficiarului Se poate face prin poliţa emisă de asigurator şi potrivit acestui principiu despăgubirea se plăteţte numai pentru bunurile cuprinse în asigurare.6.Principiul mutualităţii Existenţa unei comunităţi de risc şi formarea unui fond comun(fond de asigurare).7. Pincipiul eficienţei economice Oferta de asigurare şi riscurile, dar şi sumele cuprinse în contract să corespundă cerinţelor reale de asigurare economică.

Asigurare ade bunuri def!

Secţiunea IV: Formele de protecţie a bunurilorDatorită evenimentelor neprevăzute din viaţa de zi cu zi, cu care omul nu poate ,,lupta” , s-a constituit o serie de metode pentru ,,apărarea” sa şi a bunurilor sale. De aceea, există mai multe forme de protecţie a bunurilor, nu doar încheierea unui contract de asigurare, pe care le vom enumera în continuare:

a) prevenirea şi evitarea riscului, luarea unor măsui care să facă imposibilă producerea evenimentului şi implicit apariţia unei daune;

*daună=1. Pagubă, vătămare, prejudiciu (material sau moral). 2. Despăgubire.– Din lat. damnum.b) măsurile de previzionare care urmăresc aploarea pagubelor produse de diferite iscuri, politică de

prognoză;*politică de prognoză=

c) limitarea pagubelor provocate luându-se toate măsurile necesare pentru reducerea la minim a efectelor dezastuoase, în cazul în care evenimentul poducător de daune este în curs de desfăşurare;

d) crearea de rezerve din resursele proprii în scopul autofinanţării eventualelor prejudicii produse de unele evenimente naturale, accidentale sau sociale;

*acest mod de protecţie prezintă numeroase inconveniente:-ar trebui ca rezervele să fie cel puţin egale cu valoarea bunurilor distruse; un fond de rezervă special e greu de constituit; în practică se dovedeşte a fi neeconomăe) asistenţa, poate fi o formă de protecţie împotriva pagubelor, în care o altă persoană decât cea păgubită îcearcă prin acţiunea sa acoperirea pagubelor ;f) trecerea riscului pe seama unei societăţi de asigurare este şi ea o formă de protecţie împotriva daunelor şi este cea mai eficientăUltima, dar nu cea din urmă, deoarece aceasta este forma pe care o vom aprofunda pe parcursul lucrării.

Secţiunea V: Elemente specifice ale contractului de asigurare de bunuri

Orice contract prezintă caracteristici specifice. La fel şi contractul de asigurare . Urmează ca această secţiune să înrămeze acele elemente specifice contractului de asigurare pentru a face uşoară diferenţiare de alte contracte.

Am văzut ce înseamnă contractul de asiguare, clasificarea asigurărilor, caracterele contractului de asigurare şi în continuare vom aborda elementele specifice contractului de asigurare de bunrui (c.i paginile 45-59)

Pe lângă elementele indispensabile oricărui act juridic, întâlnim: interesul asigurat, riscul asigurat, cazul asigurat, obiectivul asigurat, prima de asigurare, asigurată şi indemnizaţia de asigurare.

1. Interesul asigurat- dauna efectivă, evaluabilă în bani, pe care persoana interesată de asigurarea bunului o poate avea în caz de producere a evenimentului asigurat.,,Asiguratorul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat” 2. Riscul asigurat- eveniment viitor, posibil, dar incert la care pot fi supuse bunurile pe tot timpul asigurării, eveniment ce nu se produce din voinţa asiguratorului sau a beneficiarului. Un eveniment, pentru a fi încadrat la categoria de risc asigurat treuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) evenimentul să fie viitor (art. 14 din Legea 136/1995 ,,Dacă înainte de a începe obligaţia asiguratorului, riscul asigurat s-a produs....contractul se reziliază de drept.”

b) evennimentul să fie posibil (art 14. din Legea 136/1995 ,, Dacă în momentul încheierii contractului, producerea evenimentului a devenit imposibilă, precum şi condiţiile, contractul se consideră reziliat de drept”

c) evenimentul să fie incert, atât ca moment cât şi ca intensitate; asigurarea se încheie contra acelor evenimente care se pot produce

d) producerea evenimentului să nu depindă de voinţa asiguratorului sau de cea a beneficiarului asigurării(art. 20 alin (1) şi (2) litera b din Legea 136/1995 ,,Dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţii de către asigurat sau beneficiar....asiguratorul nu datorează indemnizaţie.”

3. Cazul de asigurat- evenimentul asigurat, spre deosebire de risc, cazul este un eveniment care s-a împlinit; din momentul procedurii evenimentului, societatea de asigurări este obligată să plătească indemnizaţia de asigurare (despăgubirea) *despăgubire= 1. (dr. civ.) - reprezinta suma de bani stabilita prin hotarare judecatoreasca, pe care debitorul unei obligatii contractuale neexecutate sau a unei fapte ilicite prejudiciabile, este obligat sa o plateasca creditorului sau victimei prejudiciului, in scopul repararii pagubelor produse. 2. (asig.) - Suma datorata de asigurator, asiguratului sau dupa caz beneficiarului in cazul procedurii evenimentului. (advocate.ro)4 .Dauna asigurată- limita de sumă până la care asiguratorul se angajeazp să-l despăgubească pe asigurat. 5. Prima de asigurare – sumă de bani, obligaţie a asiguratului, care se plăteşte anticipat asiguratorului pentru ca acesta să-şi asume acoperirea eventualelor daune; prima mai este numită preţul asigurării 6. Indemnizaţia de asigurare – valoarea despăgubirii, cu limite maxime expres prevăzute în poliţa de asigurare, pe care asiguratorul o achită asiguratului sau beneficiarului la survenirea cazului asigurat.

III.Probleme

,,În cazul existenţei mai multor asigurăi încheiate pentru acelaşi bun, fiecare asigurator este obligat la plată, proporţional cu suma asigurată şi până la concurenţa acesteia.” (art. 29 Legea 136/1995) Franşiză, reasigurare şi coasigurare

În cadrul asigurării de bunuri, societatea de asigurări se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratorului (beneficiarului) o despăgubire.

Nu este obligatoriu ca asigurătorul să plătească întreaga sumă pentru refacerea situaţiei financiare a asiguratului care a suferit o daună, deoarece în contract pot exista prevederi care limitează suma asigurată.

Asigurări de bunuri pot încheia persoane fizice şi persoane juridice cu domiciliul, sediul sau reşedinţa în România.

Într-un contract de asigurare de bunuri, asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat. O persoană are un interes patrimonial dacă producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere (prejudiciu) persoanei respective. În cazul în care în contractul de asigurare este menţionat un beneficiar, altul decât persoana asigurată, acesta trebuie să aibe un interes patrimonial faţă de bunul asigurat.

O regulă generală în asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial să existe atât în momentul încheierii asigurării, cât şi în momentul producerii riscului asigurat.

În asigurarea de bunuri, interesul patrimonial decurge, de regulă, din statutul de proprietate al persoanei care doreşte să se asigure. Există situaţii în care şi alte persoane decât proprietarul pot avea interes faţă de un bun, cum ar fi:proprietate în comun - o persoană care deţine un bun în comun cu una sau mai multe persoane are dreptul de a asigura bunul respectiv la întrega valoare. Aceasta nu înseamnă că, în caz de distrugere a bunului asigurat, această persoană va fi singura despăgubită, ci va beneficia de despăgubire doar în limita dreptului ei de proprietate;proprietatea ipotecată - în caz de ipotecă, ambele părţi au un interes asigurabil: debitorul ipotecar - în calitate de proprietar, iar societatea ipotecară - în calitate de creditor. În aceste situaţii se încheie un contract de asigurare în numele ambelor părţi;proprietatea inchiriată - în cazul în care chiriaşul încheie un contract de asigurare, o face în numele şi folosul proprietarului, deci nu poate pretinde încasarea despăgubirii, ci numai restituirea primelor de asigurare de la proprietar;proprietatea aflată în custodie - custodele are un interes asigurabil, în ceea ce priveşte bunul pe care îl deţine în custodie, pentru că, din punct de vedere legal, este responsabil pentru orice daună produsă bunului respectiv;persoanele din familia proprietarului - pot beneficia de utilizarea bunului asigurat, ceea ce determină existenţa unui interes asigurabil al acestora faţă de bunul respectiv.În concluzie, pot fi asigurate bunuri aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice, bunuri primite în folosinţă sau aflate spre păstrare, reparare, prelucrare, vânzare sau pentru a fi expuse în cadrul muzeelor şi expoziţiilor şi bunuri ce fac obiectul cantractului de închiriere sau locaţie de gestiune.

Perioada de asigurareÎn general, asigurarea de bunuri se încheie pe o perioadă de un an, dar, la cererea asiguratului, se poate încheia şi pe o perioadă mai mică, de trei sau şase luni. Începutul şi încetarea răspunderiiAsigurarea se consideră încheiată prin plata primei de asigurare şi emiterea de asigurător a poliţei de asigurare, fiind valabilă numai pentru bunurile şi riscurile specificate în poliţă la adresele încheiate în aceasta.Răspunderea asigurătorului începe la ora 000 a zilei menţionate în poliţă ca reprezentând începutul asigurării, cu condiţia ca prima de asigurare să fi fost achitată, şi încetează la ora 2400 a zilei la care încetează asigurarea. Răspunderea asiguratorului mai încetează şi în cazul în care contractul de asigurare este reziliat, situaţie ce apare în următoarele împrejurări:-prima de asigurare se plăteşte în rate, iar asiguratul nu a achitat o rată la termenul stabilit şi nici în termenul de graţie oferit de asigurător;-asiguratul a dat răspunsuri inexacte sau incomplete sau nu a comunicat asigurătorului schimbările esenţiale la împrejurările privind riscurile.După încheierea contractului de asigurare, producerea evenimentului asigurat a devenit imposibilă.

Riscul asiguratÎn asigurarea de bunuri există o clasificare a riscurilor în:-riscuri civile - asociate clădirilor care folosesc ca locuinţe şi birouri şi a bunurilor din acestea;-riscuri comerciale şi industriale - asociate clădirilor ce folosesc ca unităţi de producţie şi comercializare şi bunurile aflate în acestea.În general, în asigurarea de bunuri riscurile preluate în asigurare de societăţile de asigurare sunt:-incendiu;-trăznet;-explozie;

-ploaie torenţială;-grindină;-inundaţie;-furtună;-cutremur;-prăbuşiri şi alunecări de teren;-greutatea stratului de zăpadă cu gheaţă;-avalanşe de zăpadă;-căderea pe clădiri a altor corpuri;-lovirea de către un autovehicul.Unele societăţi de asigurare oferă asigurare pentru maşini, utilaje şi instalaţii, pentru cazurile de avarie accidentală. În astfel de poliţe sunt acoperite riscuri cum sunt:-ruperi sau deformări în timpul funcţionării;-ciocniri sau izbiri cu alte corpuri;-explozii;-efectele unor substanţe chimice;-scurtcircuit; etc.Bunurile sau alte valori (numerar, timbre poştale) pot fi asigurate şi în vederea furtului sau jafului. Unele societăţi tratează aceste riscuri ca fiind de sine stătătoare, în timp ce altele le asigură complementar, cu plata primei corespunzătoare sau le refuză. Cele mai multe societăţi de asigurare oferă poliţe de asigurare pe mai multe nivele care, în funcţie de riscurile acoperite, pot fi:-poliţe de asigurare împotriva incendiului;-poliţe de asigurare standard (acoperă riscurile de: incendiu, trăsnet, explozie şi cădere de corpuri);-poliţe de asigurare care acoperă, pe lângă riscurile cuprinse în poliţa standard, şi câteva riscuri suplimentare;-poliţe de asigurare totale, care acoperă toate riscurile (all risks) în care nu sunt nominalizate riscurile acoperite, ci cele excluse.Deşi de mai multe ori termenul de excludere e rezervat clauzelor poliţei identificate în mod clar drept excluderi, termenul poate desemna orice clauză a poliţei, a cărei funcţie este de a elimina acoperirea pentru anumite expuneri la daune.În general, în poliţa de asigurare de bunuri nu se acordă despăgubiri pentru pagubele provocate de război, invazie, revoluţie, naţionalizare sau rechiziţionare.Alte excluderi se referă la uzura fizică, la pagubele provocate în urma actelor intenţionate ale asiguraţilor sau la alte evenimente non-accidentale, în urma radiaţiei nucleare sau a viciului intern al bunului (de exemplu: rugina fierului).

Suma asiguratăAceasta nu trebuie să depăşească valoarea reală a bunurilor în momentul încheierii contractului de asigurare. Suma la care sunt asigurate bunurile trebuie să fie în deplină concordanţă cu valoarea reală a acestora. Pentru prevenirea subasigurării, majoritatea societăţilor de asigurare aplică principiul răspunderii proporţionale.Prin valoarea bunurilor la data asigurării se înţelege:la clădiri şi construcţii - valoarea de înlocuire (costul construcţiei sau achiziţionării clădirii respective sau a uneia similare la preţurile uzuale pe piaţa locală) din care se scade uzura (în raport de vechime şi starea construcţiei);la mijloacele fixe şi obiecte de inventar - valoarea de înlocuire a acestora, din care se scade uzura (în raport de vechime şi starea de întreţinere a acestora);la materii prime, materiale, produse finite, mărfuri - preţul de cost sau de achiziţie al acestora;

colecţii şi obiecte de artă - valoarea de circulaţie (de piaţă) determinată pe bază de cataloage sau expertize.În general, sumele asigurate se stabilesc fie separat, pe fiecare bun, fie global, pentru toate bunurile din aceeaşi grupă prevazută în tariful de prime. Pentru obiectele de artă sumele se stabilesc pentru fiecare obiect în parte.

Prima de asigurareLa asigurarea de bunuri, prima de asigurare se determină prin înmulţirea sumei asigurate cu cota de primă tarifară, ce se exprimă în procente sau promile.În cele mai multe cazuri, cotele de prime asigurate sunt diferenţiate: pe tipuri de localităţi (municipii, orase, comune);pe grupe de bunuri (locuinţe, mobilier, aparatură audio-video).În cazul unităţilor de producţie, a magazinelor şi depozitelor, cotele de primă se diferenţiază în funcţie de natura produselor folosite în procesul producţiei în:produse care nu sunt combustibile, inflamabile sau explozibile;produse combustibile;produse inflamabile;produse explozibile.

Obligaţiile asiguratului

Asiguratul trebuie să îndeplinească o serie de obligaţii specificate în condiţia de asigurare, a căror neîndeplinire poate duce la rezilierea contractului sau la refuzul asigurătorului de a plăti despăgubirea.Există obligaţii corespunzătoare producerii unei daune şi obligaţii care trebuie urmate de asigurat la producerea unei daune.Una din obligaţiile asiguratului este de a întreţine şi folosi bunul asigurat în bune condiţii, în scopul prevenirii riscurilor asigurate. Dacă prin nerespectarea acestor obligaţii s-ar putea produce pagube, asigurătorul are dreptul să renunţe la asigurare, fără restituirea primelor de asigurare.Constatarea şi evaluarea daunei şi stabilirea despăgubiriiCând se produce un risc asigurat, în urma căruia asiguratul înregistrează o pagubă, se declanşează, automat, mecanismul despăgubirii.Despăgubirea se face în raport cu starea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat, iar valoarea acestuia nu poate depăşi cuantumul pagubei - suma asigurată, nici valoarea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat.La asigurarea de bunuri există trei principii care se aplică la acoperirea pagubei:principiul răspunderii proporţionale;principiul primului risc;principiul răspunderii limitate.Cuantumul pagubei se stabileşte în funcţie de tipul pagubei (totală sau parţială).Prin pagubă totală se înţelege:la clădiri - distrugerea clădirilor în asemenea grad încât refacerea lor, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăşi suma asigurată;la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură (l, kg, m, m2, m3) - acea parte din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime sau a dispărut;la celelalte bunuri - distrugerea bunurilor într-un asemenea grad încât refacerea, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăşi suma asigurată.Prin pagubă parţială se înţelege:

la clădiri - distrugerea sau deprecierea parţială a lor, astfel încât prin repararea acestora poate fi readusă la starea iniţială dinaintea producerii evenimentului asigurat;la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură (l, kg, m, m2, m3) - deprecierea unei părţi din cantitatea totală care a rămas după producerea evenimentului asigurat şi care scade valoarea bunurilor;la celelalte bunuri - avarierea bunului astfel încât, prin refacerea sau reparare, poate fi adus la starea iniţială.

Cuantumul pagubei reprezintă, în caz de daună totală:la clădiri - valoarea de înlocuire a clădirii distruse, la data producerii evenimentului asigurat, din care se scade uzura la acea dată si valoarea resturilor care se pot întrebuinţa sau valorifica; la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură - valoarea reală la data producerii evenimentului asigurat;la celelalte bunuri - valoarea reală la data producerii evenimentului asigurat a bunului distrus, din care se scade valoarea, la aceiaşi dată, a restuilor care se pot valorifica.

Cuantumul daunei, în caz de daună parţială, reprezintă:la clădiri - costul reparaţiei din care se scade uzura şi valoarea, la data producerii evenimentului asigurat, a resturilor care se pot valorifica sau întrebuinţa;la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură - valoarea pierderii din cantitate a aceleiaşi părţi din cantitatea totală care diminuează valoarea totală;la celelalte bunuri - costul reparaţiilor părţilor compoonente sau a pieselor avariate sau costul de înlocuire a acestora, din care se scade uzura corespunzătoare şi valoarea resturilor care se pot valorifica.În limita sumei asigurate, societatea de asigurare acordă despăgubiri şi pentru:cheltuielile făcute în scopul limitării daunei;cheltuielile legate de îndepărtarea resturilor de la locul producerii evenimentului asigurat;daunele provocate bunurilor menţionate în contractul de asigurare prin distrugerea sau avarierea lor, datorită măsurilor de salvare luate de asigurat pentru limitarea sau împiedicarea consecinţelor producerii riscurilor.Din cuantumul pagubei se scad:franchisa prevăzută în contractul de asigurare;primele datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare.Există situaţii în care societatea de asigurări poate refuza plata despăgubirilor, şi anume:dacă dauna a fost provocată, în mod intenţionat, de una din următoarele părţi:- asiguratul sau beneficiarul;- persoane fizice majore care locuiesc împreună cu asiguratul sau gospodăresc, împreună cu acesta, bunul asigurat;- un membru din conducerea persoanei juridice asigurate;- reprezentanţi ai asiguratului sau beneficiarului.în cazul în care una din aceleaşi persoane enumerate mai sus nu a luat măsurile necesare pentru evitarea sinistrului sau limitarea acestuia, deşi putea să facă acest lucru;dacă cererea de despăgubire este făcută cu rea credinţă sau dacă asiguratul a contribuit, în mod deliberat sau prin neglijanţă, la producerea daunei.În cazul în care asiguratul a încheiat mai multe contracte de asigurare, pentru aceleaşi riscuri, asigurătorul datorează numai o parte a despăgubirii, şi anume acea parte care rezultă din repartizarea proporţională a despăgubirii datorate de toţi asigurătorii. În felul acesta se urmăreşte ca despăgubirea plătită asiguratului să nu depăşească valoarea pagubei.După fiecare daună, suma asigurată se diminuează cu valoarea despăgubirii acordate cu începere de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul perioadei de asigurare, asigurarea continuă pentru suma rămasă. Revenirea la suma asigurată iniţial se poate face la cererea asiguratului, printr-o asigurare suplimentară, contra plăţii diferenţei de primă corespunzătoare.

Bibliografie:

1.Asigurarea în dreptul civil (note de curs) Autori: Guriţanu Valentin , Alexandru Prisac Universitatea de studii europene din Moldova-Facultatea de drept2. Asigurări de persoane şi bunuri .Editura Economica , autori : Purcaru, Ion3. Bazele asigurărilor 4. Contractul de asigurare de bunuri în România autor: Cosmin Iliescu, editura All Beck 19995.Project Protection and Comunications-curs, autor Liana Constantinescu 6. Sistemul asigurărilor în România Editura Tribuna Economică 1997 autori: Gh. N. Iosif, 7. Finanţele agenţilor economici 1995 autor: Gh D Bristniceanu7. Asigurări şi reasigurări în comerţul intenraţional 19928. Asigurări şi reasigurări 1993 autori: Iulian Văcărel, Florin Bencea9.Lexicon de protecţie socială , asigurări şi reasigurări 199710. Curs rezumat de drept al afacerilor 1994 V Pătulea11. Dreptul comerţului internaţional volumul II 1996 12. Jurisprudenţa română de drept al comerţului exterior în Revista română de studii internaţionale nr 1-2 1980 Octavian Căpăţână13. Danbook Hal Cockenell 14. F Deak, St. Cărpimari ,,Contracte civile comerciale ed Lumina ed 199315. Basic insurance Law Keeton Robert 199716. Insurance- Alan I Widiss 1990 17. The Law of insurance Broking- Christopher Henlez18. The Law of Restitution 1986 Goff and Jones19. Loyd s code of practice for loyd s brokers 198820. Insurance broker registration council code of conduct approval order 197821. Insurance brokers registration 197722. Modern insurance lar John Birds 198823. Insurance intermediaries and the law dogin 1st edition 24. The law and Practice of Reinsurance 5th ed 1987 Goldiz