aspecte de populație

8/16/2019 Aspecte de Populație

1/9

Babă Diana-Gabrielaclasa a XII-a E

Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” Sibiu

Prof. Marinescu Ana


2/9

2

Introducere ................................................................................................................................................................................ 3

Număr și evoluția numerică a populației ...................................................................................................................... 4

Structura pe sectoare de activități.................................................................................................................................... 5

Densitatea populaţiei ............................................................................................................................................................. 8

Spor natural ............................................................................................................................................................................... 8

Migrații ......................................................................................................................................................................................... 8

Structura rasială ....................................................................................................................................................................... 9

Structura lingvistică ............................................................................................................................................................... 9

Structura confesională........................................................................................................................................................... 9

Structura pe sexe şi pe vârstă ............................................................................................................................................. 9


3/9

3

Introducere

Convențional, Europa este unul dintre cele șapte continente. Cuprinzând peninsulaEurasiei, Europa este separată de Asia prin Munții Ural, râul Ural și Marea Caspică la Est, șide Munții Caucaz la Sud-est. Europa are deschidere în nord la Oceanul Arctic, în vest laOceanul Atlantic, în sud la Marea Mediterană, iar în sud-est la Marea Neagră și la căile ei delegătură spre Marea Mediterană. Totuși, granițele Europei — un concept ce datează încădin Antichitate — sunt arbitrare, deoarece termenul de „continent” poate face referire ladiferențele de ordin cultural și politic sau cele de ordin fizico-geografic.

După suprafață, Europa este al doilea cel mai mic continent, acoperind 10 180 000 dekilometri pătrați sau 2% din suprafața Pământului, respectiv 6,8% din suprafața terestră.Din cele 50 de state ale Europei, Rusia este cel mai mare (atât ca suprafață, cât și capopulație), în timp ce Vaticanul este cel mai mic.

Europa este al treilea cel mai populat continent după Asia și Africa, cu o populație de 731de milioane de locuitori, reprezentând 11% din populația lumii; totuși, potrivit estimărilorOrganizației Națiunilor Unite, ponderea Europei va scădea la 7% până în 2050.

Europa, în particular Grecia Antică, este locul de naștere al culturii vestice. Națiunileeuropene au jucat, începând cu secolul al XVI-lea, un rol predominant în politica mondială,în special după începuturile colonialismului. Între secolele al XVII-lea și al XX-lea, țărileeuropene au controlat Americile, cea mai mare parte din Africa, Australia și porțiuni întinse

din Asia.

În 1900, cota populației Europei din populația lumii a fost de 25%. Schimbăriledemografice și cele două războaie mondiale au condus la declinul dominației europene înpolitica mondială, la mijlocul secolului al XX-lea, pe măsură ce Statele Unite și UniuneaSovietică își sporeau influența. În timpul Războiului Rece, Europa a fost divizată de-a lungulCortinei de Fier între NATO, în partea de vest, și Pactul de la Varșovia, în est. Integrareaeuropeană a condus la fondarea Consiliului Europei și Uniunii Europene în Europa de Vest,amândouă extinzându-și granițele spre est, dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991.


4/9

4

Număr și evoluția numerică a populației

Încă de la Renaștere, Europa a avut o influență majoră în cultura, economia și mișcările sociale dinîntreaga lume. Cele mai importante invenții își au originea, în principal, în Europa și Statele Unite.Demografia Europei e importantă nu numai din punct de vedere istoric, cât mai ales din cel al

înțelegerii actualelor relații internaționale și probleme de ordin social-economic.

În 2005 populația Europei a fost estimată la 731 de milioane de locuitori de către Națiunile Unite,care reprezintă puțin peste a noua parte din populația lumii. Cu un secol în urmă, Europa adăposteaaproape un sfert din populația lumii. Populația Europei a crescut în ultimul secol, dar în alte zoneale lumii (în special în Africa și Asia) populația lumii a crescut într-un ritm mult mai alert. Potrivitproiecției populației realizată de ONU, populația Europei va suferi un declin până la 7% dinpopulația planetei în 2050, sau 653 de milioane de locuitori (varianta medie, variantele cele mairidicate și scăzute fiind de 777 de milioane, respectiv, 556 de milioane). În acest context,discordanțe importante există între regiuni privind rata fertilității.

Din secolul III până în 1759 a avut loc o creștere lentă; Europa avea 40 de milioane de locuitori însecolul al III-lea, 80 de milioane de locuitori în 1500 și 140 de milioane de locuitori în 1759.Creșterea lentă a fost cauzată de epidemii, invazii ale popoarelor migratoare, războaie, lipsaresurselor alimentare datorită recoltelor scăzute.

Creșterea evidentă a populației în condițiile exploziei demografice a fost declanșată de RevoluțiaIndustrială din Anglia, Franța, Germania și Țările de Jos, de progresele în domeniul medical, decreșterea nivelului de trai: în secolele al XIX-lea și al XX-lea, populația Europei a crescut de la 203

milioane de locuitori la 408 de milioane de locuitori, pentru ca în 2011 să se înregistreze 738 271800 de locuitori. După 1950, ritmul de creștere al populației s-a redus, apropiindu-se de valoarea 0 în ultimii ani. Din populația totală a Europei actuale, circa 500 729 000 de locuitori aparțin UniuniiEuropene, care include în prezent 28 de state membre.


5/9

5

Structura pe sectoare de activități

Populatia activa cuprinde totalitatea persoanelor care executa in mod obisnuit o activitate

profesionala. In consecinta, populatia activa cuprinde toate persoanele care desfasoara o activitate

economica retribuita dar si populatia aflata in cautarea unui loc de munca. Include salariatii,

muncitorii independenti, somerii inregistrati la ultimul recensamant, tinerii in cautarea primului

loc de munca, muncitorii sezonieri si persoanele cu activitate temporara. Nu intra in categoria

persoanelor active: studentii, menajerele, pensionarii si persoanele intretinute in intregime de altii.

In cadrul populatiei active se disting doua categorii: populatia activa ocupata si populatia activa

neocupata.

a.

Populatia activa ocupata – populatia de 16 ani si peste care are un loc de munca,producatoare de bunuri sau servicii, in scopul obtinerii unor venituri (populatia angajata

efectiv intr-o activitate productiva);

b. Populatia activa neocupata – persoanele care nu au un loc de munca, sunt fara ocupatie,

someri, aflate in cautarea unui loc de munca.

Populatia inactiva – populatia care nu exercita o activitate aducatoare de venituri si care se afla subsau peste varsta de munca. Configuratia structurii demografice determina ponderea populatiei

active din cea totala. Rolul activilor in societate este esential pentru ca acestia sustin economic si

populatia inactiva (elevi, studenti, pensionari etc.).

O populatie imbatranita reduce numarul activilor, influentand negativ dezvoltarea economica, in

timp ce o populatie tanara constituie un rezervor de forta de munca, care impulsioneaza cresterea

economiei. De exemplu, in tarile in curs de dezvoltare, intre anii 1950-1990, numarul activilor acrescut cu 1 miliard de persoane, tendinta ce va continua si in viitor.

In general, populatia activa este implicata in trei sectoare de activitate (C. Clark, 1964):

Ø primar – grupeaza activii din agricultura, piscicultura, silvicultura;

Ø secundar – industrie si constructii;

Ø tertiar – servicii (comert, transport, administratie, finante-banci, educatie, ocrotirea sanatatii).

Ponderea activilor pe cele trei sectoare sugereaza nivelul de dezvoltare economica:

Ø tarile subdezvoltate sunt caracterizate de dominanta activitatii agricole,

Ø tarile dezvoltate sunt caracterizate de tertializarea economiei.


6/9

6

Contrastele sunt evidente: activii din agricultura concentreaza in unele tari africane sau asiatice

peste 75% din populatie; in schimb in tarile dezvoltate (ex.: SUA, Marea Britanie) sub 5%; in

compensatie, activitate de servicii antreneaza peste 10% din activii tarilor subdezvoltate si peste

60% in cele dezvoltate.

populatia in varsta de munca, se considera populatia cuprinsa intre anumite limite de

varsta, considerate de legislatia diferitelor tari, cand omul prin statutul varstei sale, poate fi

apt pentru munca;

populatia apta de munca, se considera acea populatie in varsta de munca si care dispune de

aptitudini fizice si mentale respective. In mod practic pentru obtinerea acestui indicator din

numarul populatiei in varsta de munca, se scade populatia inapta, adica invalizii de gradul I

si II;

populatia activa disponibila, se considera populatia apta de munca care lucreaza efectiv,

este cuprinsa in formele institutionale de pregatire a unei profesii sau a satisfacerii unorobligatii sociale sau in somaj temporar, in mod practic din populatia apta de munca se scade

populatia care din diferite motive nu solicita prestarea unei anumite activitati sociale in

cadrul unui loc de munca;

populatia activa reprezinta efectiv populatia ocupata precum si populatia neocupata,

somerii. Din punctul de vedere al calculului economic, acest indicator se obtine prin

scaderea din populatia activa disponibila, a somerilor;

populatia ocupata, este populatia angajata in unul din sectoarele economiei nationale. Acest

indicator se poate obtine prin calcul, deducand din populatia activa, numarul somerilor;

populatia ocupata in ramurile productiei si a serviciilor civile, cuprinde populatia ocupata,

mai putin acea parte a populatiei care lucreaza in domeniul militar sau al ordinii publice; populatia inactiva, care cuprinde populatia care nu participa, din diferite motive la vreun fel

activitate din sectoarele sociale (elevii si studentii de la cursurile de zi, casnice, pensionari).

Sectorul primar

Ponderea populatiei si importanta acestui sector variaza la nivel mondial in functie de gradul de

dezvoltare economica. In tarile subdezvoltate, populatia ocupata in agricultura reprezinta peste

50% (ex.: Mali 90%, Afganistan 80%, Indonezia 77% etc.).In tarile in curs de dezvoltare, ponderea

scade pana la sub 50% in America Latina si Orientul Apropiat sau sub 25% in unele tari din sudul si

estul Europei. In tarile dezvoltate ponderea populatiei din sectorul primar scade sub 12%, in

America de Nord si Europa Occidentala (Suedia 6%, Belgia 5%, SUA si Marea Britanie 4%).

Ponderea populatiei ocupate in agricultura este un important indicator al gradului de dezvoltare

economica, in corelatie cu PIB/loc. In consecinta, tarile dezvoltate au o pondere scazuta spre

deosebire de tarile lumii a III-a, care au o pondere ridicata. Scaderea numarului persoanelor din

sectorul primar se datoreaza atat cresterii productivitatii prin mecanizarea agriculturii cat si

veniturilor mai mari obtinute in celelalte sectoare de activitate.


7/9

7

Sectorul secundar – cuprinde populatia ocupata in industrie si constructii.

In tarile dezvoltate, acest sector depaseste 30% din populatia activa. In ultimele decenii insa,

ponderea populatiei din sectorul secundar a scazut, datorita predominantei activitatii industriale cenecesita importurile de capital, activitatii de cercetare, adica o forta de munca redusa numeric, dar

cu o inalta calificare si tehnologie avansata. In consecinta, ponderea populatiei in sectorul secundar

nu constituie un indicator al nivelului de dezvoltare. In tarile subdezvoltate, ponderea populatiei

ocupate in acest sector este redusa, desi procesul de industrializare a inceput sa se manifeste si aici;

aceasta variaza intre 1% in Asia de Sud si Sud-Est (Mali – 1%, Camerun – 2%, India si Thailanda – 7%) si peste 30% in Hong Kong si Republica Africa de Sud – 39%, Singapore – 30%.

Sectorul tertiar – este cel mai eterogen, cuprinzand atat activitati simple (ex: casnice) cat si

moderne si complexe sau de cercetare. Forta de munca poate fi fara calificare sau analfabeta(pentru muncile fizice), sau de cea mai inalta calificare si nivel de educatie. Trasatura fundamentala

a acestui sector: NU furnizeaza bunuri ci SERVICII, rolul lui fiind de „a gestiona”, „a educa”, „aingriji”, „a distra”, „a informa”. Ponderea populatiei in sectorul tertiar a fost influentata de gradul dedezvoltare economica, sociala si politica a statelor. In tarile dezvoltate, bogate (ex.: Suedia, Franta,

SUA), ponderea populatiei in acest sector depaseste 60%. In statele in tranzitie economica din

Europa, conducerea comunista considera acest sector neproductiv si in consecinta, a mentinut

ponderile scazute. Dupa 1989, s-au inregistrat cresteri semnificative: 35% in Ungaria, 33% in Rusia,

30% in Polonia.

Divizarea populatiei in trei sectoare de activitate, i-a permis lui P. Claval (1974), evidentierea a trei

stadii de evolutie socio-economica a populatiei:

a. Stadiul primar (traditional) – caracteristic statelor subdezvoltate din Africa Centrala,Magreb. Orientul Apropiat, Asia de Sud si Sud-Est si America Latina.

b. Stadiul secundar (industrial) – caracteristic statelor in tranzitie economica din EuropaCentrala si Estica, Sud-Estul Asiei si America de Sud.

c.

Stadiul tertiar (post industrial) – caracteristic tarilor dezvoltate din Europa de Nord si deVest, SUA si Canada.

Tendintele actuale de dezvoltare a oraselor si satelor, demonstreaza clar ca impartirea actuala aactivitatilor in cele trei sectoare nu mai corespunde pe deplin cerintelor, realitatilor. In prezent, in

tarile dezvoltate se manifesta o tendinta noua, si anume cresterea considerabila a sectoruluin

tertiar, acesta plasandu-se pe locul I, precum si o puternica diversificare a lui: sectorul Quaternar;

apare astfel o noua geografie – „geografia serviciilor”. De aici necesitatea redefinirii populatiei pesectoare de activitate si introducerea unor metode adecvate noilor tendinte.


8/9

8

Densitatea populaţiei

66 de loc/km² este media densităţii europene, cu variaţii pe întinsul său; peste 300 loc/km² în partea nord-vestică a marilor aglomeraţii urbane din Olanda, Belgia,

regiunea Rhin – Ruhr, regiunea Middlands şi Londra, nordul Italiei;

peste 100 loc/km² în preajma metropolelor; între 50 şi 100 loc/km² în Europa Centrală şi Europa de Vest; sub 50 loc/km² în Europa de Sud, Europa de Nord şi Europa de Est.

Spor natural

Diferenţa dintre natalitate şi mortalitate compune sporul natural, care în Europa se apropie devaloarea 0, plasând continentul într-o situaţie de dramatism demografic.

Rata natalităţii prezintă valori ridicate în anumite ţării ale Europei de Vest şi Sudice: Islanda,Irlanda, Albania, şi valori scăzute în ţări ale Europei de Est şi Centrale: Ucraina, Rusia, Ungaria,

Austria, Germania.Astfel, bilanţul natural (sporul natural) înregistrează:

valori negative în Europa de Est şi Centrală: Letonia (- 7‰), Ucraina (- 6,2‰), Rusia,Belarus, Ungaria, România etc.

valori constante în jurul valorii de 0, în Europa de Vest şi de Nord valori pozitive în Islanda, Irlanda, Albania, Andorra, Liechtenstein.

Speranţa de viaţă are o medie europeană ce depăşeşte 70 de ani, cu un maxim în Islanda de 83 deani, pentru femei şi 79 de ani pentru bărbaţi, şi cu un minim în Rusia pentru populaţia masculină de56 de ani.

Mişcarea naturală poate fi urmărită în timp prin evoluţia populaţiei.

sec. III – sec. XVI, creştere lentă a populaţiei, de la 40 mil. la 80 mil. la mijlocul sec. XVIII populaţia atinge 140 mil. (ca urmare a debutului Revoluţiei

Industriale)

sfârşitul sec. XIX, populaţia atinge 400 mil. (împreună cu îmbunătăţirea condiţiilor de trai) 2004, 725 de milioane, valoare ce anunţă stagnarea creşterii demografice

Migrații

Factorul economic; Europa de Vest prezintă condiţii foarte bune de viaţă

Factorul sanitar şi educaţional, stabileşte traseul populaţiei specializate către centreleuniversitare şi medicale dinspre Europa de Est şi Centrală, către Europa de Vest Factorul politic; în Uniunea Europeană există libera circulaţie a populaţiei ca principiu de

bază al acestei structuri politice

Se poate concluziona direcţia mobilităţii populaţiei: de la E la V.


9/9

9

Structura rasială

Europa are o populaţie care aparţine rasei europene (europoidă), ce prezintă trei subgrupuri: subgrupa scandinavă, cu talie înaltă, faţă alungită, păr blond, ochi albaştri subgrupa mediteraneană, cu talie medie, păr de culoare închisă, ten măsliniu, ochi negri sau

căprui subgrupa alpină, cu talie mică, păr închis la culoare, faţă rotunjită şi ochi căprui.

Există şi enclave rasiale, precum laponii, evreii, africanii, romii şi grupuri ale Asiei.

Structura lingvistică

Majoritatea limbilor vorbite pe întinsul continental aparţin limbilor din familia indo – europeană,care prezintă următoarele grupe:

grupa romanică (latină): italiană, spaniolă, franceză, portugheză, română

grupa germanică: germana, daneza, suedeza, norvegiana, islandeza, flamanda (olandeza),engleza

grupa slavă: polona, rusa, ucraineana, slovaca, ceha, sârba, slovena, macedoneana, croata,bulgara

grupa celtică: irlandeza, scoţiana, galeza (welsh)

Alte limbi vorbite sunt din familia uralo – altaică cu grupele: grupa finică: finlandeza, estona, laponeza grupa ungrică: ungara grupa altaică: vorbită de tătarii de pe Volga şi găgăuzii din rep. Moldova

Structura confesională

Europa aparţine religios creştinismului, cu cele patru ramuri: creştinismul catolic, în Europa de Vest şi de Sud creştinismul ortodox, în Europa de Est protestanţi, în Europa Centrală şi de Nord neoprotestanţi (baptişti şi adventişti)

Alte religii au caracter local, precum islamul şi cultul mozaic.

Structura pe sexe şi pe vârstă

Se observă o ponderea mai mare a persoanelor de sex feminin şi un proces de îmbătrânire apopulaţiei prin creşterea ponderii populaţiei vârstnice (peste 61 de ani) în detrimentul populaţieitinere (0 – 20 de ani). Aceasta face ca piramida vârstelor să prindă formă de fus sau, în anumitesituaţii, să se întoarcă.

aspecte de populație

Documents